DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN CLUJ ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IAŞI, SUB ÎNDRUMAREA COMISIEI DICŢIONARULUI LIMBII ROMÂNE ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL VII PARTEA A 2-A LITERA O EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCUREŞTI — 1969 Redactori responsabili : IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Au redactat articolele din tomul VII, partea a 2-a, litera O, în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de lingvistică şi istorie literară din Cluj : Ioana ANGHEL Vasile STANCA Alexandru CRISTUREANU Virgil STANCIU Leontin GHERGARIU Sabina TEIUS Doina GRECU Emilia TODORAN Alexandru INDREA Au colaborat parţial la redactare: Doina NEGOMIREANU Felicia ŞERBAN Grigore RUSU Carmen VLAD La revizia acestui volum au participat: Ioana ANGHEL Ionel STAN Doina GRECU Sabina TEIUS Mircea HOMORODEAN Emilia TODORAN Lidia SFÎRLEA, doctor în filologie Au colaborat parţial la revizie: Maria BOJAN Felicia SERBAN Elena COMŞULEA Valentina ŞERBAN Au fost consultaţi pentru etimologii: Alexandru GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România; Bucureşti Grigore BRÎNCUŞ doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti Vladimir DRIMBA şef de sector la Institutul de lingvistică din Bucureşti Theodor HRISTEA doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti Maria ILIESCU doctor în filologie, cercetător principal la Institutul de lingvistică din Bucureşti 1 Emil PETROVICI Membru al Academiei Republicii Socialiste România; Cluj Bela KELEMEN doctor docent în filologie, profesor, şef de secţie la Institutul de lingvistică si istorie literară din Cluj Gheorghe MIHĂILĂ doctor în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti Cicerone POGHIRC doctor în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti Nicolae URSU ' doctor în filologie, director al Centrului de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi Redactor responsabil al tomului VII, partea a 2-a: VASILE BREBAN Şef de sector la Institutul de lingvistică şi istorie literară din Cluj O1 1 - OACĂ1 01 s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române şi sunetul corespunzător (vocală rotunjită mijlocie din seria posterioară). 02 interj. (De obicei prelungit) 1. (Adesea precedă un vocativ) Exclamaţie, astăzi adesea emfatică, folosită în invocaţii şi apostrofe. O, iudei. cod. vor. 2/1. O, doamne, psalt. 245, cf. 249. Adu-ţi aminte, o, ome, de moartea ta. coresi, ev. 48, cf. dosoftei, ps. 38/18. O! muiere, mare-i credinţa ta. biblia (1688), ap. ŢDRG, cf. ANON. CAR., MINE IUL (1776), 164vl/10, pravila (1814), îi. O, suflete al mieu, părăseşte grijele cele nefolositoare, marcovici, d. 7/12. O, nenorociţii miei părinţi! drăghici, r. 47/5. O, an prezis atîta, măreţ reformator! alexan-drescu, m. 5. 01 bUndă, mult duioasă şi tainică lumină l In veci printre steluţe te cată al meu dor. alecsandri, p. i, 119. Aştept din parte-ţi, o, rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ţi-l cer. eminescu, o. i, 91. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. id. ib. 129. N-ai nimerit tocmai bine, o, iscusite vinătorule! odobescu, s. iii, 9. O, tu care vei rătăci ca mine. bacovia, o. 104. 2. Exclamaţie care exprimă diverse stări emotive: a) mirare, uimire, surprindere. V. a ! ei! i! h e i ! p h i ! Intre mii de dobitoace, o, ce multă felurime! conachi, p. 269. O, cum fulgeră de straşnic! negruzzi, s. i, 58, cf. alr ii 3256/36, 316, 334; b) admiraţie, entuziasm. V. a ! a h I hei ! vai ! O, cu cită slavă te-i spodobitu, suflete (cca 1550). gcr i, 3/12. O, glasul cu dulce în auzire ! O, cită cinste nezisă şi nespusă ! coresi, ev. 39. O, fericit părinte ce are feciori ca aceia (a. 1619). gcr i, 55/9. Are... casă mare, o, mult mai mare declt a noastră, drăghici, r. 8/15. Tu, zeu cu ochii negri, ... o, ce frumoşi ochi ai! eminescu, o. i, 95, cf. 97, alr ii 3256/36, 316, 334; c) mulţumire, plăcere, satisfacţie. V. a ! ah! vai! O, mlndruţo, buze moi, Dragi ne sîntem amîndoi. jarnik-bîrseanu, d. 60, cf. 74, alr ii 3 257/316; d) dorinţă; rugăminte. V. hai ! O, rămîi, rămîi la mine, Te iubesc atlt de mult! eminescu, o. i, 110. O, vin ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sînt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă, id. ib. 170; e) mihnire, durere, amărăciune; regret, compătimire. V. a! ah! hei! of! vai! O, ticăloşi de noi (cca 1820). gcr ii, 231/20. O, ticăloasa-n de mine, la ce-am ajuns astă dată. conachi, p. 86. O, cum vremea cu moartea cosesc fara-nrptnrp t at.t?ya ■Nrn'R'C' qptt m ft7 t?mtmt?optt i) nemulţumire, neplăcere; dezaprobare, dezgust. V. a ! of! O, de pripă fu întoarcerea iubitoriului de argint spre iuşor îndurătoriu şi fu preanedereptul! coresi, ev. 453, cf. 29. O, la dracul, puţin au lipsit să uit la ce-am venit. kotzebue, u. 4v/9. 01 cît mi-a părut el de slut! negruzzi, s. i, 66. O! cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui. eminescu, n. 13; g) indignare, revoltă. V. a ! U ! O ! Pil Bre ! Ce scandal! Ce nelegiuire ! negruzzi, s. i, 228. O, aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi. eminescu, o. i, 61. O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi l vlahuţă, o. a. i, 15; h) îngrijorare, teamă; groază. V. ah I O, ce văm face atunce, fraţilor, cînd nimea nu va fi să stea derept tine? coresi, ev. 37. 3. Exclamaţie care precedă şi întăreşte o afirmaţie, o constatare. V. h o ! O! firele ce alcătuiesc lăcaşul păiajănului sînt mai tari de-cît legăturile ce ne apropie de fericire şi viaţă. marcovici, c. 16/20. O, de la una la alta, cită mică depărtare! conachi, p. 270. O! noi ne cunoaştem, am răspuns ... cu silă. negruzzi, s. i, 39, cf. 41. O, m-am cuminţit de-atunci, Rîd aşa de-arare ! coşbuc, f. 124. 4. (Repetat) Exclamaţie folosită pentru a atrage cuiva atenţia să nu se pripească. V, ho ! Oloi voinicule, mai încet, mai încet, te-ai prea grăbit, ispirescu, l. 257. O ! O l cine se pripeşte, se pîrleşte. id. ib. 195. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. 03 adv. v. ori. 04 art. nehot., num. v. un. 05 conj. v. au. O A interj, v. oae. O AC interj. (De obicei repetat) Cuvînt care redă strigătul broaştelor; orac, niorc. Broasca striga: oacaca! oacacal pop., ap. gcr ii, 335. Broasca face oacaca! h vi 8, cf. vii 29. Cîntă: uac 1 uac ! alr sn iii h 730/76. (Substantivat, în e x p r.) Se dă de-a oacaca = înoată cu capul afară (ca broasca), păcală, m. r. 140. — Şi: oa (alr sn iii h 730), oâcaca (accentuat şi oacacâ ib., oacăca ib. h 730/769), oăcoacoa (ib. h 730/27), oâcăca, oăcăcă (ib. h 730/414), oâcîcî (ib. h 730/836), oătata (tdrg, alr sn iii h 730/228), <5eaca (ddrf, tdrg, alr sn iii h 730/605; accentuat şi ocacă ib. h 730/836), 6căcă (alr sn iii h 730), ocăcâ (ib.), 6cîcî (ib. h 730/848; accentuat şi ocîcî ib. h 730/836), uăc, văcaca (ib. h 730/520) interj. — Onomatopee. niriAriA t»î -*r OACĂ2 - 2 - OACHEŞ să umble noaptea pe afară (Răhău — Sebeş). Cf. PAŞCA, GL. — Etimologia necunoscută. OĂCĂ2 s. f. v. hoagă. OiclCA interj, v. oac. OiClCl interj, v. oac. OĂCĂN, -Ă adj. v. oacăr. OĂCĂR, -Ă adj. 1. (învechit şi regional, despre oi) Cu pete închise pe faţă (tdrg), alb cu pete ruginii (viciu, gl., dr. iv, 441, ix, 471), cafenii (gr. s. vi, 241) sau negre (cade, dr. ix, 471, dragomir, o. m. 202, a v 6, 20, com. din erata — turda) pe bot sau (rar) pe piept (păcală, m. r. 137); oacheş (dr. i, 262, precup, p. 24). V. c ă r ă b a ş. Preimbla-voiu astăzi toate oile taleşivoiu aleage oacărăle şi pistruile oi... şi ce va fi pistruiu şi oacăr va fi simbria mea. palia (1581), 121/5. Oaie, oaie oacără, ieşi în deal şi dapănă. biricescu, p. p. 372. Oaie, oaie oacănă, şade jos şi dapănă (Vîrtelniţa). gorovei, c. 398. Intr-o foaie, cartifoaie, şade o oaie oacănă (Fragii), păsculescu, l. p. 83. + (Substantivat, regional) Oaie oacără (1). Cf. chest. v 76/62, 81. 2. (învechit, despre oameni) Cu pete pe obraz. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 679. 3. (Regional, despre oameni) Murdar, nespălat (Jina — Sebeş), gr. s. vi, 240. S-o făcut toată oacără. . . And o venit era toată oacără. ib. 4. (Regional, despre cai) Care are ochii de culori diferite; ceacîr. Com. din bonţ — gherla. — PI.: oacări, -e. — Şi: (regional) ocăr, -ă (viciu, gl.), oâcăn, -ă, oâcră (a v 20) adj. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. vaker (e) „oaie sau berbec cu botul şi picioarele negre“, bg. b â k t Ji. Oiclş, -Ă adj. v. oacheş. OĂCEA adv. v. aoace. OĂCHEOŞ, -Ă adj. v. oacheş. OACHEŞ, -Ă adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre oi, rar despre alte animale) De culoare albă, cu pete (cearcăne) negre împrejurul ochilor; cu pleoapele, cu sprîncenele şi ochii negri (lb, h x 329, novacoviciu, c. b. i, 5) ; p. e x t. cu botul sau cu nasul negru (h rv 252, xvn 96), cu pete negre pe bot (diaconu, p. 37, chest. v 75/31, a v 31, vi 26, com. din şieuţ — bistriţa), la urechi (diaconu, p. 37, h xi 5) şi pe frunte (diaconu, p. 37). Moş Dediu i-a dăruit patruzeci şi nouă de mioare, oacheşe numai de cîte un ochi. creangă, p. 105, cf. marian, t. 307. Copilul. . . luă oiţa cea oacheşă şi merse cu cei doi moşnegi. reteganul, p. iii, 57. Prindeţi cea oaie oacheşă. păsculescu, l. p. 277, cf. gorovei, c. 216. + (Substantivat) Oaie oacheşă (11); p. g e n e r . animal oacheş. Cf. hem 853, com. marian, densusianu, ţ. h. 82, chest. v 76/8, 73, com. din vaşcău, mat. dialect, i, 140. 2. (Transilv., despre cai) Cu ochi de culori diferite; ceacîr. Cf. chest. i 60/221, 238/1, 446. 3. (Despre oameni) Cu ochii, părul şi sprîncenele negre şi cu pielea feţei de culoare închisă, brunet, (regional) b ărnaci ; p. e x t. (despre pielea, tenul, capul omului etc.) de culoare închisă, care bate în negru. împăratul era om mare,... rătund la faţă şi can smad, oacheş, neculce, l. 227. Tinere şi frumuşele argate După gust: oacheşe, nierioare. budai-deleanu, ţ. 122. Oacheş, negru preia geane. bărac, a. 15/15. Un june de 22 de ani, scurt la statură, cu faţa oacheşă. .. sta în scara caselor, filimon, o. i, 99. Stăpînul casei. . . era un om ca de cincizeci de ani, oacheş şi cu părul jumătate alb. bolinti-neanu, o. 414. Dintr-o fereastră deschisă se zărea, printre oale de flori, un cap de fată oacheş şi visător ca o noapte de vară. eminescu, n. 14. Pieliţa din oacheşă se făcuse vînătă. id. ib. 25. Ercule. .. era oacheş şi înalt, işpirescu, u. 28. Un voinic bisocean, un fel de oacheş Apolon muntenesc. Odobescu, s. iii, 172. Şi oacheşe fete se-nşiră la joc în cercul cel magic al zării de foc. coşbuc, b. 147. Zamfiriţa care-i mai oacheşă decît sora ei. i. negruzzi, s. i, 12. Oacheşa soţie a sprintenului Apul. ollănescu, h. o. 345. [Grecii] sînt de obicei oacheşi, mehedinţi, p. 15. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru că eşti bună. rebreanu, nuv. 251. Era o femeie mică, oacheşă, poate cam prea slăbită şi prea palidă. c. PETRESCU, A. 291, cf. BRĂESCU, V. 7. în ochii mari ai fetei, umbriţi de sprîncene lungi, pe faţa ei oacheşă, tremura ca un farmec de durere ori de iubire.. . sadoveanu, o. iii, 27. Oacheş, nalt şi lat în spete, El a luat-o pe-ndelete. arghezi, s. p. 108. Se uită cu un fel de milă la flăcăul oacheş care acum ofta amărît pe laviţa de lemn. camil petrescu, o. i, 16. Are un cap frumos, oacheş, stancu, d. 257. Să fii oacheş şi frumos Ca un soare luminos, alecsandri, p. p. 381. închin şi la a copilă Oachişă de colea, Dac-o vrea. teodorescu, p. p. 168. Pentru badea oacheşu M-a bătut notarişu. doine, 273. Din flăcăii de prin sat, Mulţi îmi plac şi mulţi nu-i vreu,... Fără unul mai ochiş. pamfile, c. ţ. 126. -v' (Substantivat) Cei oacheşi, cu ochi şi cu păr negru, piscupescu, o. 141/5. <0> (Prin analogie) Oacheşele viorele Se retrag de el departe, Rîzînd vesel între ele. alecsandri, p. iii, 55. Un oacheş nor de piper, odobescu, s. i, 464. Zăresc uşoara lor văpaie Verzuie, oacheşă, bălaie, macedonski, o. i, 33. Foliole fără linie oacheşă, grecescu, fl. 310. Scoase la iveală o pîne oacheşă, destul de mare, cu gingii stren- 18 OAGHET OAIE ţuroase. hogaş, m. n. 119. S-a oprit din zbor o cioară... Oacheşă ca un homar Şi macabră ca un cioclu, topîrceanu, m. 9. Iasca... are o culoare oacheşă, h iv 71. + F i g. (Regional; şi substantivat) (Persoană) care are ceva pe conştiinţă; (persoană) stigmatizată, deocheată. Com. din lupşa — abrud. + P, e x t. îndrăzneţ, încrezător. Com. din lupşa — abrud. 4. (Regional) Cu ochi mari şi frumoşi. Com. MARIAN. II. S. m. (Ihţ.; regional) Clean (Leuciscus sgualius). b^cescu, p. 25, cf. 41, 184. — PI.: oacheşi, -e. — Şi: (regional) oâchiş, -ă, oâchooş, -ă (h iv 224), oâchiaş, -ă (ib. i 120, vi 233, xi 75), oâcăş, -ă (densusianu, ţ. h. 82, 83), 6cheş, -ă (budai-deleanu, lex., densusianu, ţ. h. 138), ochiş, -â adj. — Probabil ochi1 + suf. -eş. Cf. o a c ă r . OÂCHET adj. (Regional) Oacheş (I 2). Com. din tăure — năsăud. — PI.: ? — Cf. oacheş. OÂCHIAŞ, -Ă adj. v. oacheş. OĂCHIE adj. (Regional) Oacheşă (II) (Aroneanu — Iaşi). Cf. h viiij 7. — PI.: ? — Cf. oacheş. OĂCHIG adj. (Regional) Oacheş (I 2). Com. din CODOR — DEJ. — PI.: ? — Cf. o a c h e ş. OÂCHIŞ, -Ă adj. v. oacheş. OÂCI adv. v. aoace. OÂCÎCl interj, v. oac. OÂCOACOA interj, v. oac. OÂCRĂ adj. v. oacăr. OÂGĂ s. f. v. hoagă. OÂGĂNĂ adj. (Prin sud-vestul Munt., în sintagma) Oală oagănâ = oală goală. l. rom. 1961, nr. 1, 24. — Pl.c oagăne. — Etimologia necunoscută. OÂGĂR s. m. 1. (Prin Munt., depreciativ) Ungur. 2. (Argotic) Agent; militar, bul. fil. iv, 135, cf. 168, 185. — PI.: oagări. — Etimologia necunoscută. OÂIE s. f. 1. Femela berbecului după ce a ajuns la maturitate; p. g e n e r . animal domestic rumegător (femelă sau mascul), crescut pentru lînă, lapte şi carne (Ovis aries). Oile lor multa se-au plodit, mulţindu-să. psalt. hur. 121v/ll. Eraţi ca oile rătăcindu. cod. vor. 150/10. Supus-ai suptu picioarele lui oile şi boii toţi. psalt. 11, cf. 267. Jucară . ,. munţii ca mieii oilor, coresi, ps. 321/5. Vor să fie ca o turmă de oi fără păstor, euştratie, ap. GCR I, 76/25, cf. st. lex. 169v/2. Şi i-ai supus toate supt a lui picioare: Oile şi boii şi tot de supt soare, doşoftei, ps. 28/10, cf. anon. car., lex. mars. 232, iorga, s. d. xvi, 88. Nişte dobitoace care samănă cu oile, avînd... un gheb ... în spinare ... se numesc lame. drăghici, r. 64/18. Parcă se cobor turme de oi de pe coastele Ceahlăului, alecsandri, t. ii, 8. Şi-a sclipuit puţine parale, cîteva oi, un car cu boi şi o văcu-şoară cu lapte, creangă, p. 139, cf. 291. Cit mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască, coşbuc, p. ii, 167. Oaia îşi are patria ei tot în lumea veche, mehedinţi, g. f. 185. Cînd eram eu copil, pe acolo păşteam oile satului, bujor, s. 146. N-a lipsit din Braniştea decît o vară cit a fost la oi. mironescu, s. a. 44. Văzu că muierea se sculase, iar băiatul se pregătea să se ducă cu oile pe izlaz, preda, d. 6. Uşurel vînt cînd bătea Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. jarnîk-bîrseanu, d. 510, cf. 191. S-aud oile zbierînd. doine, 232, cf. şez. iv, 119, 120, pamfile, b. 69. O oaie rîioasă umple toată turma. lb. Brînza de capră strică şi pe cea de oaie. zanne, p. iii, 485. Capra se-rhpute şi oaia trage ruşine, şez. i, 218, cf. zanne, p. i, 395. Vai de oaia ce nu-şi poate duce lîna! zanne, p. i, 568, cf. pamfile, j. i, 128. Cine se face oaie îl mănîncă lupul, budai-deleanu, lex., zanne, p. i, 568. Nici lupul flămînd, nici oaia cu doi miei. cade 731. Cîmpul alb, oile negre, cine le paşte le cunoaşte (Cartea), sbiera, p. 322, cf. gorovei, c. 332. Ciugurele mărunţele, tot pe drum înşirăţele, Ciugur mugur cel bătrîn şede jos şi bea tutun (Ciobanul şi oile). şez. i, 197, cf. pamfile, c. 27. •=>■ (Urmat de determinări care indică rasa, specia etc.) Oaie bîrsană, oaie caracul, oaie merinos, oaie spancă, oaie stogoşă, oaie ţigaie, oaie ţurcariă v. cuv. (Ca termen de comparaţie sugerînd blîndeţe, lipsa spiritului de independenţă, naivitate, prostie) Schimbămu-ne ca oile la giunghere. psalt. hur. 37y/22. Pre slugile tale negiunghe. ... ca neşte oi proaste, dosoftei, ps. 146/8.. Bleagă şi prostuţă ca o oaie. minulescu, vers. 177. ❖ Fig. Mulţi amu mincinoşi proroci şi mincinoşi învăţători arăta-se a fi oi, şi lupi era. coresi, ev. 195. *0* E x p r. Ca oile = (despre oameni) a) cu grămada, grămadă; în dezordine. Ca oile întru iadu puşi sîntu, moartea paşte-i. psalt. 94, cf. 160, psalt. (1651), ap. gcr i, 155/25; b) fără discernămînt, în mod mecanic, orbeşte. 31 OAIE OALĂ Cf. zanne, p. i, 571. A se lua, ca oile, unul după altul = a imita în mod mecanic pe cineva. Cf. zanne, p. i, 571. A fi oaie între lupi = a fi bun, blînd, moale între oameni răi. id. ib. 572. E deştept (sau şiret) ca oaia (cu jug sau pe zăduf), se zice, ironic, despre un om naiv, prost. Cf. h ii 117, xiv, 106, şez. i, 218, zanne, p. i, 572. A o face de oaie = a proceda neîndemînatic, a face o prostie, o gafă; a o face boacănă. Cf. baronzi, l. 41. Am făcut-o de oaie de tot. caragiale, o. vi, 95. Anul trecut, nebunul a făcut-o de oaie ... Ia leafa pe vacanţă, pleacă la Sinaia, pierde toţi gologanii la bulă. i. botez, b. i, 214. N-avea de unde să cunoască obiceiurile ceremonialului curţilor occidentale, aşa încît o făcu de oaie, pe turceşte, c. gane, tr. v. 130. Mi-a făcut-o de oaie . .. Mi-e ruşine să vă povestesc. ,stan cu, r. a. i, 192. O făcurăm de oaie, şefule, pas, z. iii, 39. Prea e de oaie, se spune despre vorbe sau acţiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. Prea e de oaie, fine, aşa! jipescu, o. 73, cf. zanne, p. ix, 676. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părţi. Cf. zanne, p. i, 572. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un cîştig exagerat. Cf. cade, dl. Te trezeşti la oi? se spune unei persoane care manifestă o atitudine lipsită de bun simţ, care se poartă ca un bădăran. Cf. zanne, p. i, 572. S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = şi-a dat pe faţă caracterul urît, crud; şi-a scos masca, şi-a dat arama pe faţă. Mihnea. . . cum apucă domnia, îndată să dezbrăcă lupul de pielea oii... şi prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşii şi-i munci (a. 1654). gcr i, 171/7. A da oile în paza lupului v. lup. A se ţine (sau a se agăţa de cineva) ca scaiul de caie v. s c a i. A băga oile în lapte v. 1 a p t e . (Regional) A avea oi v. a v e a. ^ De-a oile — numele unui joc de copii, pamfile, j. i, 298, cf. in, 17. De-a lupul cu oile v. lup. + (La pl., art.) Numele unui dans popular. varone, d. 120. •‘O” Compus: (Bucov.) oaia-morţilor = becaţină (Gallinago gallinaria). MARIAN, 0. II, 301, cf. TDRG, JAHRESBER. XII, 139, 140, xix—xx, 47, băcescu, păs. 117. Carne de oaie (1). + Blană de oaie (1). Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. eminescu, n. 42. 2. F i g. (în limbajul bisericesc, mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creştin, drept-credincios. Se vor aduna înaintea lui toate limbile; şi va despărţi ei unii dentr-alalţi... Şi va pune oile de-a dereapta sa, iară caprele de-a stingă, coresi, ev. 38. Nu sînt trimes numai cătrâ oile ce-s perite den casele israililor. id. ib. 321. Fraţi d[u]hovnici rumâneşti carii slnteţi păstori oilor celor cuvlntătoare (a. 1640). gcr i, 88/9. N-au fost oaie, ci din oi cel mai ales, însă din oi s-au făcut păstoriu şi acum iaste părinte şi păstoriu păstorilor (a. 1 798). id. ib. ii, 163/14. Asta e pilda care dai oilor tale, păstorule? negruzzi, s. i, 228. — Pl.: oi. — Lat. ovis, -em. OĂJDĂ1 s. f. 1. (învechit şi regional) Frînghie, sfoară, legătură, curea. Şi deca lu strinseră elu cu oajde (cu legăturile n. test. 1648, cu curealele biblia 1688) dzise:. . Pavelu. cod. vor. 44/2, cf. iorga, l. r. xxx. Am legat sarcina c-o oajdă. viciu, gl., cf. dr. iii, 833. + (Prin Transilv.) Fiecare dintre sforile care, împletite, alcătuiesc funia sau ştreangul; viţă, coardă. Cf. viciu, gl., pamfile, i. c. 212. 2. (Regional, în forma oajde) Urzeală (Rudina — Tîrgu Jiu), h ix 87. A pus multă oajde. ib. — Pl.: oajde. — Şi: oajde, ioăjdă (viciu, gl.), iojdă (pamfile, i. c. 212) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. rus. bo®®a „hăţuri, frîu“. OAJDĂ2 s. f. (Regional) 1. Noroi amestecat cu zăpadă; mocirlă, tină. Cf. viciu, gl. 2. Rană (paşca, gl.) cu sînge (dr. iii, 833). 3. (în loc. adj. ) Oajdă de ... = plin de. . . Cf. dr. iii, 833, vaida. I se făcuseră mînile vinete de ger şi picioarele hojdii de sînge prin nămeţi, rădulescu-codin, l. 11. T&t îs oajdă de slngă. alr ii 3477/362, cf. alr sn iii h 844. A venit acasă oajdă de tină. mat. dialect, i, 285. (Eliptic) Tot îi oajdă. viciu, gl. — Pl.: oajde. — Şi: oăjde (viciu, gl.), oăşdă (vaida) s. f.; hdjdii subst. pl. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. vazhde „urmă“ (dr. iii, 833). OĂJDE1 s. f. v. oajdă1. OĂJDE2 s. f. v. oajdă2. OĂLĂ s. f. I. 1. Vas de lut ars, de metal, de porţelan etc., avînd de obicei gura largă şi înălţimea mai mare decît lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea, transportarea bucatelor etc. Care preot va duce în oltariul besericii lapte. . . fără de oală noao. PRAV., ap. TDRG, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 232. Purcelul. . . răstoarnă cîteva oale cu ritul. creangă, p. 81. O să găseşti acolo o oală. cara-giale, o. ii, 28. Avînd cănaci pe umeri puşi, El vine aducînd o oală. coşbuc, p. ii, 245. Ia scoate oalele şi ulcelele celea din dăsagi, Irino. bujor, s. 85. Ce cugeta această babă, care aştepta cu oala în mină, înaintea mea? galaction, o. 40. Plita era încărcată de oale. brăescu, a. 101, ci. iovescu, n. 161. Tot spre podoaba casei, sînt atîrnate pe păreţi ,,poliţe11 cu „blide11, „talgere“ şi oale. pribeagul, p. r. 32. în dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală Aducea-n tîrg ouă şi smlntînă-n oală. arghezi, s. p. 14. Din oalele şi cratiţele 36 OALĂ 5 - OALĂ de pe cuptor se ridicau aburi binemirositori. v. rom. iulie 1953, 85. La olu cu varza, teodo-rescu, p. p. 121. La mîndruţa-n joc voinică, Spală oala tu, pisică! jarnIk-bîrseanu, d. 420, cf. şez. viii, 87. Cit se scoală, Cată-n oală, se zice despre un om mîncăcios. Cf. jarnik-bîrseanu, d. 436. In oala acoperită nu cade gunoi. i. cr. i, 58, cf. cade. Oala nu se umple cu vorbe, zanne, p. iv, 20. Oala fără de mănuşă ajunge după uşă. cade. Oala dogită în zadar o mai legi. id. ib. Se laudă oala că va sparge căldarea, id. ib. Oala la foc şi iepurele în pădure, id. ib. -v* E x p r. Cît o oală de praznic (mare) = foarte mare. Hrubă astupată cu capac de fier şi încuiată cu lacăt cît o oală de praznic mare. c. petrescu, r. dr. 137, cf. şez. i, 286. A fi goală ca o oală = (despre case) a fi sărăcăcioasă. Casa-i goală ca o oală, de n-are de ce se prinde mîţa. zanne, p. iii, 81, cf. 170. A se feri (sau a se teme) ca de oala mălaiului = a se feri cu multă grijă (să facă ceva), a se păzi ca de dracul. Cf. id. ib. rv, 24, coman, gl. A prinde (sau a lua, a ridica pe cineva) ca din oală = a prinde pe cineva uşor, fără nici o greutate; a lua pe cineva prin surprindere. Cf. zanne, p. iv, 24, gorovei, cr. 130. Ştii ce-i aşteaptă? . . . Au să-i ia ca din oală. c. petrescu, a. R. 36. îi luau ca din oală şi-i treceau prin săbii, stancu, d. 10. Dacă ne ia de-acasă ca din oală? pas, z. iv, 224. Bănetul tău, dacă-l iau,... tot n-am unde-l schimba: ca din oală m-ar ridica, galan, b. i, 457. Sună a oală, şe zice despre cineva care e grav bolnav, pe moarte. Cf. zanne, p. iv, 25. A se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau ulcioare) sau a se face pămînt (sau lut) de oale — a fi mort de mult. Nu ştiţi că mătuşa-i moartă, de cînd lupii albi şi s-a făcut oale şi urcioare, sărmana? creangă, p. 23, cf. 136. Părinţii ei.. . se făcuseră de mult pămînt de oale. sandu-aldea, u. p. 171. Despre noi nimeni nu are să mai ştie nimic cînd om fi oale şi ulcele, c. petrescu, c. v. 295, cf. zanne, p. rv, 25. Atunci vom fi oale şi ulcele. Com. din piatra-neamţ. (în imprecaţii) Face-te-ai oale şi urcioare! ciauşanu, gl. A pune (pe cineva) în oală = a întrece, a birui (pe cineva), iordan, stil. 322. A pune (toate) în aceeaşi oală = a amesteca lucruri, probleme etc. (foarte) diferite şi a produce astfel neînţelegeri, confuzii. Cf. pas, z. iv, 25. A-i fierbe oala (fără foc) = a-i merge bine. Cf. zanne, p. iv, 19, 20. A-i fierbe două oale, una seacă şi una goală = a-i merge foarte rău. Cf. id. ib. 19. A fierbe (pe cineva) în oală seacă = a-i face (cuiva) multe neplăceri, a-i scoate sufletul; a juca (pe cineva) în ciur fără văcălie. Cf. id. ib. 21, ciauşanu, gl. A mîncat din oală sau a gustat la oala cu chişleag = (mai ales despre fete tinere) şi-a pierdut fecioria, a greşit. Cf. zanne, p. iii, 522, iv, 23. A plăti oalele sparte (de altul) = a plăti paguba făcută de altul, a suferi pentru faptele altuia. Cf. id. ib. iv, 23. A-i pune (cuiva) oala = a fermeca (pe cineva), a-i face (cuiva) farmece. Dar nu mă duc la oca, Ci la ibovnica mea, Că parcă mi-a pus oala. teodorescu, p. p. 331. A sufla (sau a se uita) în fundul oalei = a bea zdravăn, a trage la măsea; a se îmbăta. Cf. zanne, p. iv, 24. A fi bolnav de oală = a fi beţiv. id. ib. învăţată să ţină oala de toartă, se spune despre o femeie căreia îi place să fie stăpînă în gospodăria ei. Cf. pamfile, duşm. 389. A trage jar (sau foc) la oala sa = a se îngriji de interesele sale, neglijînd pe ale altuia; a-şi trage cenuşa pe turtă. Sarnikie trage foc la oala sa şi tocma aşa scrie aici adevărul, şincai, hr. i, 361/21, cf. 362/11. Fiecare trage jar la oala lui. şez. i, 219. Ajunge un ciomag (sau o bîtă, o măciucă) la un car de oale = a) o singură vorbă e de ajuns pentru cine vrea să priceapă, dm; b) nu este nevoie de un efort prea mare pentru a zădărnici ceva şubred, netemeinic. Cf. budai-deleanu, lex., şez. i, 219. Mustăţile îi caută (sau îi trag) a oală (sau spre fundul oalei) sau i-a crescut mustaţa în oală sau i-s mustăţile făcute pe oală, se spune despre un om căruia îi place să bea. Cf. zanne, p. ii, 301, pamfile, j. ii, 157. Mustăţi (făcute) pe (sau aduse a, date după) oală = mustăţi lungi şi cu capetele lăsate în jos. Cu nasul roş de beţie, cu mustăţile făcute pe oală. ghibănescu, ap. tdrg. Fruntea-i era încreţită, iar musteţele mari erau date după oală. dunăreanu, ch. 16. Cu firele de mustăţi.. . lăsate pe oală, cari cînd sorbea din bărdacă se înmuiau în udătură. chiriţescu, gr. 195. Mustăţile mari îi cădeau pe oală. stancu, r. a. i, 27. Iar se oţărăsc în tine cei şapte draci! îi zicea rîzînd Nechifor şi-şi mîngîia mustaţa groasă adusă a oală. sadoveanu, o. x, 516. (Regional) Tuns pe oală = cu părul lung pînă pe gît şi retezat; p. e x t. tuns rău. + Continutul unei oale (II). Fierb cîteva oale la foc (a. 1 779). gcr ii, 118/31. Eu la joc, Mîndra la joc, Şi oala curge în foc! hodoş, p. p. 179. Oala la foc clocoteşte, Pruncuţ mic îmi ţipoteşte! balade, iii, 303. Trei brînci de tărîţe într-o oală de chiseliţă, se spune despre un lucru lipsit de valoare. Cf. zanne, p. iii, 521. ❖ E x p r. A-i da oala în foc = a se supăra, a-i sări muştarul. Cf. zanne. p. rv, 25, pamfile, j. ii, 157. A se amesteca (sau a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a se vîrî unde nu este chemat, unde n-are ce căuta. N-’are să s-amestece nime unde nu-i fierbe oala. alecsandri, T. 965. Nu-ţi mai băga nasul unde nu-ţi fierbe oala ! h. lovinescu, t 97, cf. zanne, p. iv, 15. + F i g. (Glumeţ) Cap. Băiatu cînd îl face, păru îi e negru; ala-i cade de-i rămîne oala goală. conv. lit. xxxvii, 719, cf. dr. iv, 714, bul. fil. rv, 110, 123, v, 191. + (De obicei urmat de determinări — nume de flori introduse prin prep. „de“ sau „cu“) Ghiveci, glastră. Oale cu maghirani, indruşaimi şi alte flori 36 OALĂ - 6 - OAMET scumpe. filimon, ap. tdrg. Prin obbanele deschise ale ferestrelor cu gratii. .. vezi oale cu flori galbene ca de aur. eminescu, n. 5. Dintr-o fereastră deschisă se zărea printre oale de flori un cap de fată. id. ib. 14, cf. pamfile, i. c. 391, 392, viciu, gl. + (Cu determinarea „de noapte“) Vas întrebuinţat (în timpul nopţii) pentru necesităţile omeneşti; ţucal, (regional) şerbel. 2. (Mai ales în forma ol) Vas de lut lunguieţ, înalt şi mai strimt la mijloc în care se pune de obicei lapte la prins (arh. folk. vii, 121, şez. vii, 97, bud, p. p. 46, 80, i. cr. iii, 187, a v 2, 15, vi 4, com. din monor — reghin); (învechit şi regional) vas în care se păstrează sau se transportă apa (chest. ii 460/258, alr i 431, 706, alr ii 2554, a i 13, 21, 22, 31, 34, 36, com. din fostul judeţ bihor) şi alte băuturi (com. din zagra — năsăud), urcior (LB, ŞĂIffEANU, CONV. LIT. XX, 1 014, PAMFILE, I. C. 392, com. MARIAN, VAIDA, VICIU, GL., CANDREA, T. O. 51, ARH. FOLK. VI, 298, ALR I 696, ALR II 3953/95, 279, 284, 310, 316, 325, 334, 349, 353, a i 12, 13, 22, 26, 31, 35, 36, iii 10), ulcea, cană, pocal (lb, l. costin, gr. băn. 149, alr i 694/63, 94, 131, 257, 295, 302, 320, 333, 335, 341, alr ii 3958/791, 833, 876, 886). Un ol plin de apă. dosoftei, v. s. ianuarie 5V/14. In stingă un ol cu apă rece pus in fereastă aşteaptă pe trecători să-şi stîmpere setea, f (1881), 426. Datina de a duce un ol sau oală cu apă proaspătă înaintea sicriului. . . era uzitată şi la romani. marian, î. 268. Vrei să bei? Şi nu ţi-e teamă Că mi-e olul descîntat? coşbuc, p. i, 239, cf. pamfile, duşm. 157, gorovei, cr. 243. Drumeţului — dacă pofteşte — i se dă să bea apă proaspătă din ,,olu (ulcior), pribeagul, p. r. 32. Ana... l-a ameninţat că-i sparge olul în creştet. t. popovici, se. 16. Lasă-mă vecină-n casă C-afară-i vreme ploioasă, Ploaia ca din ol se varsă, pompiliu, b. 73. Hop odată ! Ş-o scovardă Ş-o plăcintă cînd e caldă, Adă olul să beau apă. doine, 83. Aleu, soră, draga mea, Adă-un ol cu apă rece. şez. vii, 165. Decît un caier în furcă, Mai bine o oală de ţuică, ciauşanu, v. 115. Olul umblă la fîntînă pînă se sparge, zanne, p. iv, 5. + Conţinutul vasului descris mai sus. Plată tu mi-ai dat un ol de bere ! coşbuc, p. ii, 288. Un ol de lapte gros. marian, sa. 256. + (Regional) Damigeană. alr ii 3 924/64, 95, 284, 346, com. din monor — reghin, com. din TĂRCĂIŢA — BEIUŞ, MAT. DIALECT. I, 83, 285. + (Regional) Ploscă (Ineu — Arad), alr ii 3 956/64. 3. (învechit, rar) Lut. Că vas de oală fărima-i-veri ei. psalt. hur. lv/25. 4. (Regional) Cazan, căldare In care se fierb rufe (Voivozi — Cărei), alr ii 3 370/325. 5. Vas de construcţie specială, asemănător cu oala (II), avînd uneori accesorii şi folosit în diverse operaţii tehnice, industriale, de laborator etc. Cu cît mai mult în oală fierbe aurul cu atît mai lămurit arată, cantemir, ap. ddrf. Macaragiţa înalţă în văzduhul tulbure din hală oala cu şase mii de kilograme de oţel. v. rom. aprilie 1955, 250. Conducerea uzinei a intervenit . .. pentru a ni se livra două oale de turnare de mare capacitate, scînteia, 1960, nr, 4847. II. 1. (Regional) Ţiglă; olan. S-au apucat de-au acoperit mănăstirea Baliea cu oale şi au tencuit-o pre dinafară, neculce, l. 308. Casăle sînt zidite de piatră şi coperite cu oale roşii. ist. am. 10v/17. Oale pentru acoperemîntu.. . să vor aduce cu rînduială (a. 1823). uricariul, v, 62/19. Hemei[vl]... se agăţa şi de coperişul de oale albii, contemporanul, iii, 781, cf. chest. ii 260/7, alr ii/i h 231, a iii 18, v 14. 2. (învechit) Scoc (făcut din lut ars); conductă de apă; burlan. Apele ceale calde... ies din oale. dosoftei, v. s. septembrie 13v/2. Au făcut şi o cişme, adecă fîntînă, în zidiul bisericii despre poarta cea mare a curţii cei domneşti, aducînd apă pe oluri de departe. n. costin, let. ii, 16/4. Aceste răsuflători se fac puind în ele oale de cele de cişmele, i. ionescu, c. 238/23, Cf. BARCIANU. 3. (Regional) Bucşă, bucea (la roată), alrm sn i h 223. 4. (Regional) Scobitură circulară făcută într-un obiect; obiect care are o astfel de scobitură: a) (la piuă) covata, butucul cu găvan, în care se pun dimiile. damé, t. 168, cf. pamfile, i. c. 307, păcală, m. r. 464, viciu, gl., alr ii 6474/102, 130, 141, 833, 836; b) scobitură adîncă a butucului la teascul pentru stoarcerea jumărilor. păcală, m. r. 428, cf. id. R. 69; c) (la moară) piuliţa de sub fusul crîngului (Arpaşu de Jos — Victoria), alrm sn i h 112/172; d) (la jocuri cu pietre sau cu bile) gaură în care trebuie să intre pietrele sau bilele aruncate de jucător. (E x p r .) A face oala (sau oală) = a vîrî toate bilele în gropiţă. Cf. bul. fil. v, 191, pamfile, j. ii, 300. 5. (Regional) Vîrtej de apă; viitoare, bulboană. chest. iv 39/29, cf. alr i 427/65. — Pl. : oale şi (regional) oii (alr i 695/12, 98, 125, 150, 283, 578, ib. 707/98, a ii 12). - Gen.-dat. şi: (regional) olii. alr ii/i mn9, 6866/2. — Şi: (cu sg. refăcut după pl.) ol (pl. oluri), s. n. — Sg. refăcut după pl. oale (< lat. ollae). OĂMĂ s. f. (Rar) Femeie. E om şi n-are oamă, ca leul o lionă. heliade, o. i, 366. Şi se ţine oamă mare Cînd pînză de straiţă n-are. lexic reg. 21. <— Pl. : oame. — Om + suf. -«. O AMENÉ SC, -EASCĂ adj. v. omenesc. OiMET s. m. sg. v. omet1. 39 OANTĂŞ - 7 OARĂ1 OANTĂŞ s. n. v. hantoş. OÂNTIŞ s. n. v. hantoş. r OĂNTÎŞ s. n. v. hantoş. OĂNŢĂ s. f. v. goanţă. OAR conj. v. oare1. OĂRĂ1 s. f. I. (La sg.) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. ' 1. (învechit, în 1 o c. a d v. ) întru (sau din) acea (sau aceea) oară = în (sau din) vremea aceea, pe (sau de) atunci; în (sau din) acel moment. Intr-acea oară ce era închis în temniţă Ioan. dosoftei, ap. tdrg. Din aceea oară i-au dat Grigorie Vodă pre ei în sama vătafului, ap. ş in cai, hr. iii, 96/16. (De) altă oară = a) vreodată, odinioară. Spuse deaci celora ce se protiviră de altă oară (oarecîndu n. test. 1648, odinioară biblia 1688)... în dzilele lu Noe, cîndu dura corabia, cod. vor. 156/4, cf. 148/2; b) în alt rînd, cu alt prilej, altă dată. Altă oară . . . orăşeanii. . . trecură pîrăul. dosoftei, v. s. ianuarie 28v/35. Astă oară = de data aceasta, acum. Cf. barcianu. 2. (în concurenţă cu dată şi precedat de un num. ord. sau de un echivalent al lui) A doa oară fără de greş va veni să ne giudece. varlaam, c. 22. Această boală să întîmplă celor ce întăia oare călătoresc pe mare. drăghici, r. 10/1. Iubesc — şi-mi pare că-i întîia oară! iosif, p. 14. I-ai făcut un serviciu.. . Chiar îmi spunea ultima oară cînd l-am întîlnit. c. petrescu, c. v. 106. Cînta cocoşul pentru-ntîia oară Şi eu vegheam o stea ca să răsară, tulbure, v. r. 11. -O- (învechit, urmat de un num. ord. sau de un echivalent al lui) Cela ce va fura furtuşag mare de oara dentăi (de întăiaşi d ă t ă munt.) să-l spîndzure. prav. 34. De oara trecută cînd te-ai înfăţişat măriei sale, s-a pus mai cumplită pază asupra noastră. sadoveanu, o. x, 238. <0> L o c. adj. (Regional) De-a doua oară = de-al doilea, de-a doua. Nici o poamă nu-i amară Ca omu de-a doua oară. jarnIk-bîrseanu, d. 170, cf. 209. Maică de-a doua oară = mamă vitregă. Cîte poame sînt de vară, Nici una nu-i amară Ca maica de-a doua oară. id. ib. 209. II. (La pl., folosit la formarea num. adv.) Postescu-mă de douo ori în săptămînă. cobesi, ev. 11, cf. 26. Strigă de trei ori (a. 1600—1625). gcr i, 65/31. Va fi făcut acest lucru de dooă, trei ori, după cum spune pravila, prav. mold., ap. gcr i, 120/31. De va ucide cineva vreun dobitoc. . . ce-i va fi făcut vreo pagubă o dată sau şi de două ori. prav. 16. Dacă s-ar lua nume-rul 3 de patru ori, sau numerul 4 de trei ori, de-amîndoao orile ar ieşi 12. şincai, î. 22/16. Nu rămîne loc pe care nu îl samănă de 2 ori într-un an. golescu, î. 123. Alergătorii.. . într-o fugă sînt datori a face giurul pieţii de patru ori. negruzzi, s. i, 36. Tu.. . încungiuri într-o clipă De trei ori acest pămînt! alecsandri, p. i, 136. Nouă luni, de nouă ori Străluciră printre nori. bolintineanu, o. 89. Cu cîrja lui cea vechie el bate de trei ori. eminescu, o. i, 93. Pune capul lui Harap Alb la loc, îl încunjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, creangă, p. 278, cf. 195. Fata nu aşteptă să-i zică de două ori. ispirescu, l. 25. Pe zidurile [cetăţii]... de două ori au fîlfîit biruitoare steagurile luptătorilor români, vlahuţă, r. p. 18. De două ori... a încercat să se oprească şi, de amîndouă orile, flăcăii s-au năpustit la el. rebreanu, i. 12. Mă măsoară aşa de vreo două ori, din cap pină-n picioare, c. petrescu, s. 145. Să mănînci de patru-cinci ori pe zi. CAMiţ, petrescu, o. iii, 199. Pin clipeşti de nouă ori A zburat mai sus de nori! jarnIk-bIrseanu, d. 90, cf. 62, 260. A fost o dată la moară şi de două ori la rîşniţă, se spune despre oamenii lăudăroşi. Cf . zanne, p. iii, 245. (în construcţii comparative sau implicînd o comparaţie, are sens de num. multipl.) De 3 or[i] mai tare o voiu bate (a. 1560). gcr i, 5/4. Să întoarcă înapoi de doo ori pre cît va fi luat. prav. 3. Să dea de doo ori preţul acelui lucru. ib. 58. Dar cît ţine răsăritulse-nalţ-un munte mare — El de două ori mai nalt e, decît depărtarea-n soare, eminescu, o. iv, 129. în privinţa asta, îi mai bună legea d-voastre de-o mie de ori. creangă, p. 118. Părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era. id. ib. 293. -v’ Loc. adv. De mnlte (sau nenumărate, învechit şi regional, bogate etc.) ori, (învechit) de ori multe sau (exclamativ) de cîte ori = în repetate rînduri, adesea. De multe ori se luptară cu menre. psalt. hur. 112v/6. Gloatele de multe ori muncindu ei. cod. vor. 76/1. De cîte ori amăriră elu în pustinie. psalt. 159. De nu se-ar adăpa pămîntul de multe ori cu ploaia ce deştinge den ceriu, n-ar fi răsărit ierbi, coresi, ev. 87. De multe ori da săracilor, varlaam, c. 365, cf. 180. Giumătate de comoară iaste depururia aceluia ce o găseaşte, iară giumătate iaste a besearicii, sau mai de multe ori domnească. prav. 81. L-am ispitit întru multe de multe ori nevoitoriu. n. test. (1648), 246r/ll. Să-l întrebaţi de multe ori, pînă i să va potoli frica (a. 1654). gcr i, 169/40. De ori multe ce te doriaşte Trupul mişelul se schimosiaşte. dosoftei, ps. 201/3, cf. id. v. s. noiembrie 118v/3. [î]i robie şi de bogate ori îi şi smintie. neculce, l. 106. De cîte ori fudulia . . . Au născut fapte de laudă, conachi, p. 283. Printre garoafele albe, de multe ori creşte una de alt color, negruzzi, s. i, 45. De cîte ori am aşteptat O şoaptă de răspuns ! eminescu, o. i, 191. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, creangă, p. 141. De multe ori limba taie mai mult decît sabia, zanne, p. ii, 220. De puţine ori = rar. Cine mănîncă mult, mănîncă 46 OARĂ1 - 8 - OARE1 mai de puţine ori. id. ib. iii, 620. De cîte ori... (de atîtea ori... ) = de fiecare dată. De cîte ori ce vrea să deşchiză cartea. . . nu-i trebuia luminare, dosoftei, v. s. ianuarie 18r/2. De cîte ori da, de atîtea ori cădea, ispirescu, ap. tdrg. (învechit) De toate orile (sau ori) = totdeauna. Cf. varlaam, c. 197. O rudă... nu să poate cunoaşte de toate orile. prav. 220. Botul, ce va face vreo greşală, şi-ş va cunoaşte lucrul, că de toate ori cîndu se îmbată iaste rău la beţie. .., să să cearte deplin, ib. 264. ^ Loc. c o n j. (Ori) de cîte ori;.. = în toate rîndurile, în toate cazurile clnd ... , de fiecare dată. Aceasta faceţi de cîte ori s-aţi vrea întru pomenirea mea (cca 1618). gcr i, 52/6. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat, ispirescu, l. 21, cf. philippide, p. 95. Ori de cîte ori guvernele burghezo-moşiereşti treceau la o politică de „economii“ ... erau reduse în primul rînd pensiile şi salariile. scInteia, 1953, nr. 2856. III. 1. (Transilv., Mold., Ban.; mai ales la pl.> în e x p r.) A fi în ori (bune) = a fi bine dispus-li place a fi totdeauna vesel... în ori bune, nu tăcut, marian, o. ii, 284. A scoate (pe cineva) din ori = a-şi pierde (sau a face pe cineva să-şi piardă) cumpătul, a-şi ieşi (sau a face pe cineva să-şi iasă) din fire. Scos din ori priveşte Stăpînul şi grăbeşte La doamnă-sa-ntr-un suflet, coşbuc, f. 154. A-şi veni în (sau la) ori (sau, rar, în oară) = a reveni la starea obişnuită, a-şi veni în fire, a se reculege; a se restabili, a se reface, a se întrema. Toma.. . tare s-au spăimîntat, apoi, venindu-şi în ori, au poruncit la ai săi să prindă armele, şincai, hr. i, 151/29, cf. lb, f (1867), 199. După ce a mîncat bine, s-a săturat şi după ce şi-a mai venit în ori, a început a vorbi ca oamenii, marian, o. i, 368, cf. 32, pbRF, alexi, w. Trecu multă vreme pînă ce îşi veniră în ori cei doi călători, agîrbiceanu, a. 467. Ticăitul monah îşi venise în ori din spaima ce îndurase, sadoveanu, f. j. 421. Abia şi-au putut veni în ori. sbiera, p. 309. Ciprian. . . începu a o freca pe la frunte, pînă ce-şi veni în ori. cătanâ, p. b. 37. Nu dădu Ilenei cîteva zile nimic de lucru, că doară era obosită de cale, şi o lăsă pînă-şi va veni în ori. reteganul, p. i, 53, cf. iv, 6, alrm i/i h 203, alr ii 3556/260, 386, com. din rodna-năsăud. (Prin analogie) Lugerii viţelor de-abia îşi vin în ori [după brumă]. economia, 145/6. A-i veni (cuiva ceva) în ori = a-i veni (cuiva ceva) în gînd; a-şi aminti de ... Cînd îmi vine mîndra-n ori, Mă leagăn ca iarba-n flori. mÎndrescu, l. p. 85. 2. (Regional) „Patimă, nevoie“, i. cr. iv, 60. Ia, o să apuce şi el pe oara lui Vasile, care din beţie s-a spînzurat. Com. din bilca-rădăuţi. — PI.: ori. — Şi: (învechit) oare s. f. — Lat. hora, -am. Pentru sensul III, cf. lat. horae, -arum, gr, ¿pai „zeităţi (ale soarelui)“, alb. ore, -a „personificarea geniului binevoitor al omului“. OARĂ2 s. f. 1. (Transilv., Ban., Olt.; mai ales la pl.) Nume generic dat păsărilor de curte; orătanie, (regional) galiţă, gujălie. [Cu făină de mălai] se hrănesc oarăle, mai cu samă găinile. economia, 36/3, cf. 10/25, lb. Oară, raţe, gîşte. pann, p. v. ii, 64/24, cf. polizu, lm. Dar să te ţii bătaie pe oare. macedonsKi, o. iii, 50. Caii lui sîn-Toader . . . să facă rău oamenilor casnici, precum şi vitelor şi hoarelor aparţinătoare casei. MARIAN, S. R. II, 51, cf. BARCIANU, alexi, w., h ix 83. Mîndra Lumii. .. trăia acolo singurică, încunjurată de fel de fel de paseri, hoare şi alte dobitoace îmblînzite. mera, l. b. 268. Te întreabă cineva cîţi pui ai scos sau cîte hoară ai. i. cr. iii, 83, cf. ib. vn, 91, den-SUSIANU, Ţ. H. 326, GR. S. V, 122, COMAN, GL., TODORAN, GL., ALRT II 13, 259. 2. (Regional) Animal (sălbatic); fiară. Filozofii au găsit Că n-ar fi urmă de fiară, Nici de sălbatică oară. teodorescu, p. p. 179, cf. TODORAN, GL. 3. (Regional) Păduche (Poiana Mare — Calafat). COMAN, GL. 4. (Regional) Vierme (Boureni — Băileşti). i. cr. ii, 59. Să mori şi să nu te-mpuţi şi nici hoară să nu faci ca alte lighioane l ib. — Pl. : oare. — Şi: hoară s. f. — Lat. ovaria „ouătoare“. Cf. orătanie. OĂRĂ3 adv. interogativ, conj. v. oare1. OĂRĂ4 s. f. v. oră. OĂRBA s. f. art. Exclamaţie ironică la adresa adversarului care părăseşte lupta şi fuge în mod laş. Cf. i. golescu, c. Gloata strigă: „Oarba!“ alecsandri, o. 262. Strigau în urma lor: La oarba!... la oarba!... id. t. 1441. Expr. A da cuiva cu oarba = a respinge cu dispreţ o pretenţie obraznică a cuiva, a da cu tifla, a pune la punct pe cineva. Să-mi dai cu oarba dacă voi face altftl! pamfile, cer. 197, cf. ciau-ŞEANU, GL., ZANNE, P. II, 664. — V. orb. OĂRCĂ1 s. f. (Regional) Contrabas (Rado-vanu — Olteniţa), alr i 1461/954. -Pl.: ? — Etimologia necunoscută. OĂRCĂ2 s. f. v. hoareă. OARCfi pron. nehot., adj. nehot. v. oarece. OARCÎNE pron. nehot., adj. nehot. v. oarecine. OARCÎT, -Ă pron. nehot., adj. nehot. v. oarecît2. OĂRDĂ s. f. v. hoardă. OĂRE1 adv. interogativ, conj. I. Adv. interogativ. (De obicei întăreşte valoarea intero- 56 OARE1 - 9 - OARECARE gativă sau dubitativă a unei propoziţii) Nu ştiu oare fi-m-vor mie aceastea au ba? (a. 1644). gcr i, 112/34. Oare cine iaste acesta, că şi vîntul şi marea ascultară pre el? (a. 1648). id. ib. 128/34, cf. dosoftei, v. s. octombrie 88r/21. Oare cunoşti ceale ce citeşti? biblia (1688), [prefaţă] 8/4. Oare cine-i mai mare întru împărăţia certurilor? (a. 1703). gcr i, 348/30. Oare acea datorie măria-ta o faci? antim, p. XXVIII, Dar acesta oare cine iaste, carele s-au prins împreună cu tine oarecînd? aethiopica, 76r/l. Mi să pregăteşte oară vreo nenorocire? marcovici, d. 2/12. Oare aşa feliu de tineri să se fi aflînd mulţi în lume? drăghici, r. 7/1. Care oare va fi rezultatul final al acestei căi ? bălcescu, m. v. 3. Aştepţi oare, spre a învie, ca strămoşii să se scoale din morminte? russo, s. 148. Un bucium se aude în codri... Ce-o fi oare? alecsandri, t. ii, 62. Oare ochii ei o mint Sau aievea-i, adevăru-i? eminescu, o. i, 103. Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? id. n. 27. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? creangă, p. 31, cf. 74. Oare nu ştiai sau că ai uitat cum că la vînătorie ... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu.. . ? odo-bescu, s. iii, 9. Să văd oare cu cosiţă Sta-mi-ar bine? coşbuc, p. i, 104. Nu mai ajungem oare în astă noapte? c. petrescu, c. v. 10. Oare lui moşu — întrebă Aurica cu gura plină — nu-i dăm nimic de mîncare? călinescu, e. o. ii, 170. Oare-o să mai aştept mult? Galan, b. i, 5. Nu cumva eşti şi tu oare Din Viteni vrun boier mare? teodorescu, p. p. 105. Mere Ana cu scoverzi; Şi zău, oare cui le duce? Pare că la gură dulce ! jarnîk-bîrseanu, d. 408. Orb pre orb clndpoartă, oare ce va fi? zanne, p. ii, 657. + (în replici interogative prin care se exprimă îndoiala, nedumerirea, nesiguranţa faţă de afirmaţia cuiva) Se poate ? să fie cu putinţă? Oare? se miră Gla-netaşu pocnindu-şi alene oasele, rebreanu, i. 43. Iaca, a stat şi nu vrea să mai meargă. — Oare, bre omule? — Aşa-i cum îţi spun eu. sadoveanu, o. ix, 413. Oare? se miră bătrînul. călinescu, e. o. ii, 296. + (Introduce o propoziţie interogativă indirectă) Dacă. Dzeul din ceriu căută spre fiii oamerilor, se vadză se (oare d, a u h) iaste înţelegător iu, sau ce ceare Dumnedzeu. psalt. 102. Oare îndeadins au venit acolea, au tămplatu-s-au fără veaste. prav. 314, cf. 54, 237. Privind la florile grădinii aceştiia ca să vedem oare sînt crescute într-însa ceale ce ştim că sînt de trebuinţa doftoriei sufleteşti (a. 1742). gcr ii, 30/22. II. Conj. 1. (învechit şi regional; cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă; singur, în corelaţie cu sine însuşi sau cu alte conjuncţii şi prepoziţii) Ori, sau. Şi atunce oare se va proslăvi, oare se va ruşina, coresi, ev. 113, cf. 538. Oare cărtolariu va fi, oare va fi pZ[ă]d[i]co, oare va fi preutu, oare diac, cela ce nu va povesti... să fie blăstămat (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 54/9. Elu vă preveaghe întru inemile voastre oare dzua, oare noaptea, oare bine, oare rău ce cugetaţi, cod. tod. 228. De să va grăi neştine... oare lacom la avuţie, oare închinător bozilor, oare ocarnic, oare beţiv, ... cu unul ca acela să nu. nici mîncaţ (cca 1 618). gcr i, 46/17. Giurăm pre svînta evanghelie, oare cu strîmbul, oare cu direptul. varlaam, c. 341. Oare pentru leane, oare pentru dar, oare pentru voie de om, oare pentru nesocotinţa sa ... nu să face giudeţul dirept. id. ib. 23. Începe ... a fac[e] bine, oare în mirenie, oare în călugărie (a. 1661). gcr i, 180/26. Scriu unii cum zboară oare la Eghipet, oare la India. fl. d. (1680), 72r/7, cf. 61r/20, alr i 298/704, 748, a iii 4, 5 ,17. 2. (învechit, întărind pe „să“ concesiv) Domnul ...în chipul omului şi robului să săvîrşi, nu era pierdut, ce era Dumnezeu şi domn, ce şi închinat lă-cuiaşte, vare să au fost şi om. coresi, ev. 163. Se leapădă cineva de sineş şi-ş împarte toată avuţiia sa cîtă are, oare domn să va fi, ori împărat, id. ib. 70. — Şi: (învechit şi regional) oără (alr n/182) adv. interogativ, conj.; (învechit) vâre, (regional) oar (alr i 1800/748, alr ii 2469/728, ib. 3221/605, 728, ib. 3242/728, ib. 4404/728, ib. 4748/728) conj. — Lat. volet. Cf. alb. valle. OĂRE2 s. f. v. oară1. OARECARE pron. nehot., adj. nehot. L Pron. nehot. 1. (învechit şi regional) Cineva, unul; careva. Lăcuindu noi dzile multe, deştinse oarecarele (un proroc n. test. 1648) din iudei prorocu, cel ce era numele Agavu. cod. vor. 28/1. Oarecarile să sculă zicând, herodot (1645), 202. Şi de multe ori făcîndu ei aşea i-au zăritu-i orecarii şi i-au pîrît. dosoftei, v. s. noiembrie 141r/16, cf. mineiul (1 776), 137vl/3. Va fura neştine pre oarecarele den fiii lui Israil. biblia (1688), 541/40. Să sculară oarecarii dentru cei den adunare, ib., ap. gcr i, 284/1. De se va întîmpla . . . ca oarecarele dintre ostaşi.. . să se bolnăvească, şincai, hr. i, 366/18, cf. 50/19. Că iaste facere a oarecăruie dintre boierii Veneţiii (a. 1802). gcr ii, 195/24. Toate-n lume-s făcute pentru singur oarecare? GONachi, p, 302. Îmi plac acele imnuri de broaşte fără număr Ce chiar ca oarecare în hor orăcăiesc. alecsandri, p. i, 203. C-arn vorbit cu doi feciori Să-mi trimită peţitori. Tu le [= li-i] găta de mîncare Doar m-a cere oarecare, jarnîk-bîrseanu, d. 447. Mîndra mea cu casa-n vale Nu face p-îngă noi cale, Că te vede oarecare, doine, 37, cf. alr i 314/335, 337, 345, 350, alr ii 3095/95, 325, 362, 872. + (învechit, rar) Cîtva. In partea cea dintîi s-au pus foarte pe scurt oarecarele din ceale mai trebuincioase ... ale sfintei besea-rici (a. 1741). gcr ii, 28/12. 2. (învechit, rar) Oricare. Iară o betejală, oarecarea iaste, de întră den nafară în lăuntru.. . , iară iase. coresi, ev. 276. 58 OARECARE - 10 - OARECE II. Adj. nehot. 1. Care nu a fost identificat sau precizat mai îndeaproape. Se delungă de ei, de-şi alease ucenicii şi prin toate dzilele intreba-se întru învăţături cu muncitoriu oarecarele. cod. vor. 4/1, cf. 68/11. Un plugar oarecarele de să va prileji să aibă a să pîrî cu cineva pentru vreun pămînt sămănat. prav. 3, cf. 326. [Un] preut oarecare cu un diacon, dosoftei, v. ş. septembrie llr/2. Tălmăcind... nu oarecare părţi, ce toată scriptura, biblia (1688), [prefaţă] 8/25. Un cărbunar iu oarecarele i se prileji de masă într-o noapte în casa unui pînzariu (cca 1705). gcr i, 353/20. Oarecare puţină defăimare, dupe atîta mîndrie (a. 1750). id. ib. ii, 47/30. Oarecare bolnav atingîndu-se de cojocul său . .. să sculă, mineiul (1776), 110r2/6. Au găsit izvodul aceştii cărticeale a oarecăruia dascăl procopsit (a. 1794). gcr ii, 153/28. Niciodată nu isbuteşte cineva spre a face oarecare bine făr-a birui greutăţi mari şi mii de piedici, cr (1836), 431/7. îi făcu oarecare descriere a acelui individ, asachi, s. l. ii, 120. Braslele se alcătuiau de oarecari slujbaşi mai mici. bălcescu, m. v. 10. Simţ că şi el are oarecare simpatie pentru mine. caragiale, o. vii, 231, cf. gherea, st. cr. i, 231. Cu toate astea, chiar fără permisiunea ta, eu te voi urma la o distanţă oarecare. rebreanu, r. ii, 229. După oarecare codeală, oferta a fost acceptată, camil petre seu, u. n. 423. Agonisind oarecare stare, tînărul se însoară. călinescu, e. 14. în vremurile cele de demult trăia în oarecare parte a lumii un împărat. bota, p. 66, cf. gorovei, cr. 78, alr ii 3 095/414. + Anumit. Trei lucruri oarecarile să cade să aibă cela ce va fi giudeţ adevărat, eustratie, prav. 9/1. Despot... au încredinţat povăţuirea oştilor acestora lui Ştefan Tomşa şi oarecărui boieria, anume Dorman. şincai, hr. ii, 216/10, cf. i, 51/1. Ana vorbea cu autoritate şi ca oarecare dispreţ. C. PETRESCU, C. V. 231, cf. ARGHEZI, c. J. 125. Prinsese oarecare gust să aibă în cercetare şi alţi clienţi decit cei obişnuiţi, vornic, p. 193. îi răspunse chiar cu oarecare nepăsare. preda, d. 35. + (învechit; la pl.) Cîţiva, nişte. Z>e[ci] trecură oarecare dzile. cod. vor. 68/4, cf. 84/2. Aşa şi aicea pre pămînt au aşăzat pre oarecarii duhovniceşti slujitori împărţitori de cereştile taine, biblia (1688), [prefaţă] 4/21. Stînd multă vreame s-au întîmplat oarecarii oameni mari din cetatea aceaia de socotiră ca să omoare pre împăratul (a. 1700). gcr i, 342/23. Laîndu-l părinţii împreună şi cu oarecarii fraţi din mănăstire, mineiul (1776), 58rl/2, cf. 18r2/20. Trebuit-au să fie fost de faţă în soborul de la Sardica oarecarii arhierei şi din Dachia lui Traian. şincai, hr. i, 49/22. 2. Indiferent care, careva. Oarecare meşteraş A trimis un băieţaş, pann, p. v. iii, 64/2. Dacă nu ne-am fi-ntîlnit (Absolut din întîmplare), Tu pe altul oarecare Tot aşa l-ai fi iubit. topÎr-ceanu, m. 58. Numele de locuri ale unei regiuni oarecare pot fi studiate din diverse puncte de vedere, iordan, n. l. i, iii. 3. Lipsit de importanţă, neînsemnat; care nu iese din comun, obişnuit. Cf. iordan, l. r. a. 507. Se vedea din felul cum se exprima că nu e un om oarecare, sadoveanu, a. l. 5. Trebuia să trăiască departe... de toţi acei ce nu-l înţelegeau, într-o mahala oarecare, o viaţă oarecare, fără lumină, fără mulţămire. id. e. 104. Nu un ziar oarecare, ci unul de mare tiraj? stancu, r. a. iv, 365. •v’ (Substantivat) Oricine poale fi pretext pentru orice, cu atît mai mult cînd nu e un oarecare, teodore ano, m. u. 53, cf. alr ii 3095/279, 551. — Accentuat şi: (regional) oarecare, alr i 314/345, alr ii 3095/325. — Pl.: oarecare şi (astăzi rar) oarecari. — Articulat (de obicei in limba veche): m. oarecarele (pl. oarecarii), f. oarecarea (pl. oarecarele). — Gen.-dat.: m. oare-cărui(a), f. oarecărei( a), pl. oarecăror(a).— Şi: (învechit) orecăre pron. nehot., adj. nehot. — Oare1 -f care. OARECÄREVA pron. nehot. (învechit, rar) Careva, cineva. Cînd să dă oarecareva să-l amăgească altul,... el singur se amăgeaşte. ŢICHINDEAL, F. 238/20. — Oare1 + careva. OARECE pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. (învechit şi regional) 1. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Pavelu fuglul chiemă-me de me rugă se aducu acestu giure la tinre, că oarece are a-ţi grăi. cod. vor. 52/14, cf. gcr i, *5/6. învaţă şi ucenicii domnul. . . cînd vor şi ei oarece aşa face să nu se laude mai mult. coresi, ev. 386. Să să arate de pre alte seamne cum acesta va fi ştiut oarice de acea greşală. prav. 318, cf. 77. Du pre cest voinic la căpitanul că are oarece să-i spuie lui. n. test. (1648), 166r/25, cf. 76v/30. Strîng cu funea oarece, st. lex. 149v1/ 10, cf. 169rl/20. Să lipeşti această hîrtie pre pragul uşei la casa ta, că iaste bună de oarece. fl. d. (1680), 27t/13. Oarece pre scurt pentru toată Schythia. cantemir, hr. 57. Pe toţi să-i dăruiască cite cu oarece, axinte uricariul, let. ii, 176/21. Beşcherec, privind într-acolo, vede Că să mişcă oarce. budai-deleanu, t. v. 60. Puţin oarece le va rămînea. ţichindeal, f. 5/9. Leul, căutînd oarece de prînz, au văzut un iepure, id. ib. 27/6. Are să-i spuie oarece, negreşit, are să-i dea o povaţă. arghezi, p. t. 60. Faceţi bine şi dareţi-vă jos, că am să vă spun oarece, t. popo-vici, se. 188. Dac-am t'eltuit atîţa ban, batăr să mă si ales cu oarise. alr i 312/243, cf. alr ii 2311/95. -v- (învechit) Alt oarece = altceva. Iară alţii amu allu oarece (ceva biblia 1688) striga, cod. vor. 10/13. Şi alt oarece iaste ce face să nu fim ascultaţi, coresi, ev. 323, cf. id. l. 105/7. -0- E x p r. A avea oarece (pe cineva) 60 OARECE - 11 - OARECICĂ = a fi supărat (pe cineva). Am oarece pre tine, că dragostea ta dinţii o ai lăsat (a. 1 648). gcr i, 129/10. 2. Orice. Toată adâpostitura pină in sfîrşit da-ne-va noao şi varece să văm pohti a dobîndi sufletului, coresi, ev. 271, cf. 121. Varece veri atinge sau se va atinge de tine de toate te vatămi (cca 1600— 1619). cuv. d. bătr. ii, 228/3. Varice veri simţi totu ţi-i urlt. cod. tod. 226. Pentr-aceea oarece rău facem creştinului, lui Hristos facem. varlaam, c. 132. Piiarde-va bărbatul tot venitul .. . cumu s-are dzice, oarece (orice munt.) are avea. prav. 94. Varece-m vei da mie, dintr-aceaiă a zeacea îţi voiu da (a. 1683). gcr i, 274/3, cf. alr ii 3096/722. II. Adj. nehot. (învechit şi regional) Oarecare (ii i). într-aceaste cuvinte oarece doao lucruri arată-se. coresi, ev. 90. Mirul are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului, id. ib. 139, cf. 282, 457. Un om bogat foarte... pentru o nevoie oarece să tîmplă de sărăci, varlaam, c. 387. Să paţă altă oarece certare, după cum va fi voia giudeţului. prav. 101, cf. 179. Foc... mîncă oarece parte den tabără, biblia (1688), 1011/54. O parte oarece de cîntare îngerească] (a. 1692). gcr i, 298/19. Au rămas în oarece chip şi nemţii cu oarece biruinţă, ist. ţ. r. 34. Au avut oarece stricăciune, neculce, l. 365, Pe semne că... ai can [= cam] avut dumneata vrece pricină (a. 1718). bul. com. ist. iv, 45. Vrînd el să ia oarece părţi din sfîntul trup. mine iul (1776), 160vl/20. Vizirul numai pentru aceea îl urma pre el, ca să-l poată aduce la oarece pace de folos, şincai, hr. iii, 293/26, cf. ii, 168/36. Să-şi mai petreacă cu el puţină oarece vreme, gorjan, h. i, 2/22. Că pribagu o vrut fa’ oarece meşterşuguri. t. papahagi, m. 154, cf. 157. O babă din Bicsad l-o-necat pă orice tătar. arh. folk. i, 181. Fac o cunună ş-o lasă la besqrică ş-o pun pă orice icgnă. alrt ii 129, cf. alr i 310/339, ib. 312/320, alrii 6 260/279, com. puşcARiu. 4- (învechit) Indiferent ce, orice. Toate chinurele măriei neudaţi şi fără de frică tocmeaşte-ne a treace şi oarece valure se rădică spre noi. . . domoleaşte-le. coresi, ev. 66. «O* (Cu intercalarea unei prepoziţii) Cetind toţi vare în ce mâni va sosi bl [agojsflojf'iii. palia (1581), ap. gcr i, 37/30. Oare în ce loc şi unde-l veri căuta, acolo-l veri afla. varlaam, c. 61. III. Adv. (învechit) Puţin, ceva; întrucîtva, cam. Deci se adaose oarece puţinei spre tărie şi spre mai mari dude ieşi de oameni iubitoriul. coresi, ev. 346. Oarece puţinei să ascunse măria sa. varlaam, c. 65. Neamul omenesc cel ce iaste... cu oarece mai puţin decît îngerii zidit. biblia (1688), [prefaţă] 3/21. Dzi părintelui tău să sfă] roage pentru mine, că-m iaste oarece can [= cam] rău «(a. 1692). gcr i, 305/34. Pre ceielalţi i-au mai ţinut oarece închişi şi i-au iertat, neculce, l. 311. Intîi oarece cumpăna a se clăti se vide. cantemir, ist. 136. A trie dzi după îngropare, iarăş s-au mai grijit oareci cu 2 mese (a. 1738). bul. com. ist. rv, 73. Acest nume este puţin oarece mai de gios decît a unui craiu (cca 1743). gcr ii, 35/4. Pînă şi trupul cel cu patru picioare se asemăna oarece cu al omului, ar (1829), 362/20. Acest caic... cu multă nevoinţă abea putînd a să apropia oarece în prijma cîrmei. dră.ghici, r. 11/24, cf. 64/19. Iar hamalul fiind mai obraznic şi oarece mai îndrăzneţ... , zise. gorjan, h. i, 99/10. Tatăl meu avea un frate... a cărui împărăţie erea puţin oarece departe de împărăţia tatălui meu. id. ib. 103/28, cf. 147/5. într-acea noapte ostaşii oarece s-au odihnit, pann, e. iv, 67/19. — Accentuat şi: oărece. alr i 287/315, 350, ib. 310/315, ib. 312/290, 339, ib. 973/333, ib. 1895/335. — Şi: (învechit şi regional) oarici (accentuat şi oârice alr i 287, ib. 311, ib. 312, ib. 985, ib. 1736, alr ii 2461, ib. 2463, ib. 3103), (învechit) oareci, varece, varice, vrece, (regional) oarici (alr ii 2937/95, accentuat şi oarici alr ii 3542/310), oarce, orice (pronunţat o-ri-), voărece (alr i 1548/186, com. din fostul judeţ bihor) pron. nehot., adj. nehot. — Oare1 + ce. OARECfiEA pron. nehot. (învechit, rar) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Că altora sau mai curund sau mai de sirgu li să dă vreamea pururea a ascunde cîte oareceea. n. costin, ap. gcr ii, 11/27. — Oare1 + ceea. OARECEVA pron. nehot. (învechit şi regional) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Iară de iaste amu omul desfîrşit mai vîrtos de toate făpturile. . . are şi oareceva şi mai ales. coresi, ev. 389. Şi poate îţi voi spune şi eu oareceva. beniuc, c. p. 35. O păţit oareceva. alr i 154/61. — Accentuat şi: oareceva (alr i 287/305, 308, alr ii 2463/250, ib. 3468/157), oarecâva (alr i 312/269, alr ii 2461/349, ib. 2463/349, ib. 3103/284, ib. 4217/349). - Şi: (regional) oarecevâte pron. nehot. alr i 364/315. — Oare1 + ceva. OARECEYĂTE pron. nehot. v. oareceva. OARECÎ pron. nehot., adj. nehot. v. oarece. OARECÎCĂ s. f. (Regional) 1. Un lucru oarecare ; oricel. Tu, Dochiţo, rămîi că am să-ţi spun o oarecică. alecsandri, t. 216, cf. 607. Ia, vin încoace, c-am să-ţi spun o oarecică. i. negruzzi, s. iv, 48. 2. (în limbajul copiilor) Jucărie, săghinescu, V. 62, cf. BUL. FIL. VII—VIII, 93, IORDAN, L. R. 400. 66 OÂRECINE - 12 - OARECÎND — PI.,: ? — Şi: oricică s. f. bul. fil. vii—viii, 94, IORDAN, l. r. 400, şez. iii, 83. .-r Oarece + suf. -ică. OARECÎNE pron. nehot., adj. nehot. I. Pron. nehot. (învechit şi regional) 1. Cineva, unul; careva. Au doară vasponre oarecinre în mor mint mila ta şi adevărulu tău. psalt. hur. 74v/10. Acea pădure chema-se Somor, pre numele oarecui, cine o cîştigase. coresi, ev. 155. Orecire era um părinte (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 82. Aduse oarecine... un măr. moxa, 3.67/15. Oarecine den boiari veni înaintea împăratului cu îndrăznire de zise. id. 372/8. în vreamea aceaia. . . veni oarecine, un om bogat (a. 1 642). gcr i, 100/36. Alergă oarecine la Crisos povestindu-i moarte ficiorului său. herodot (1 645), 19. Zise oarecine lui, iaca muma ta şi fraţii tăi. n. test-, (1648), 16v/7. Audzî pre oarecine dzîcîndu-i. dosoftei, v. s. septembrie 3r/4, cf. 5v/28. I să arătă în Somnul lui cum că-i grăi oarecine (a. 1691). gcr i, 294/8. Bine au zis oarecine că lacomul nice şie, nîce altuia iaste de folos. n. costin, l. 517. Scrie Matiaş Craiul cătră oarecine, şincai, hr. ii, 37/9, cf. 241/6. Nu după multă vreame oarecine prînzind în cîmp o capră (a. 1812). gcr ii, 211/6. De vreai să ştii cum e oarecine, nu întreba departe, ci numai caută cum trăiaşte cu vecinii săi. ţichindkai., f. 214/5. Oarecine ... fu prins în vremea ce se silea să dea foc la o casă. CR (1833), 1951 /33. întilnind pe oarecine din săteni, pann, h. 35/7. Oarecine văzînd plîn-sorile tale, va zice. murnu, i. 130. Să băgăm banii la bancă . . . întreabă pe oarecine de o bancă bună. t. popovici, se. 22. Tu mai ai pe oarecine, marian, sa. 31. Frunzuliţa codrului, Bine-a zis ea oarecui. doine, 4. Fost-am şi eu a oarecui, D-amu nu-s a nimărui... De m-aş şti purta cil bine, Iar aş fi a oareicine. şez. iii, 51, cf. alr i 314/320, 339, alr ii 3095/365, a v 22. (învechit) Alt oarecine == altul, altcineva. Aceia amu numai cu glasul, pre Dumnezeu cinstesc şi altui oarecui închină-şe. • coreşi, ev. 163, cf. 335. Ca de. alt oare&îff&fgrăiaşte de sine. VARLAAM, C. 275. 2. Oricine. Oarecui veţi. 'lăsa păcatele, lăsate să fie lor. cpresi, ev. 130. Oreacine (o’rTcine munt.) den plugari de va întră în pământul altuia... să nu ia nemică dentr-acel pămînt. prav. 2. Că varecine să va smeri în sine .. acela iUste mai mare. n. test. (1648), 23r/24, cf. alr ii 3102/605, 727, a iii 17. II. Adj. nehot. (învechit) Anumit, oarecare (III). Un om oarecine avea doi feciori, coresi, ev. 23, cf. 155. Era un om oarecine de-l chema Lazăr. varlaam, c. 59. Un om oarecine... să duce şi-ş chiamă robii săi de le dă lor avuţia sa. id. ib. 244, cf. gcr i, 137/20, 186/30. Un om oarecine daca va sărăci şi va slăbi. prav. 4. Un voinic oarecine, m. costin, ap. g!dei, cf. budai-deleanu, lex. r— Accentuat şi: oarecine (alr i 314/320, 339, alr ii 3095/365). — Gen.-dat.: oarecui şi (rar, f.) oareicine. — Şi: (învechit) oreacine, oreeine, varecine, (regional) oaricine (alr ii 3095/235, ib. 3099/95, 235, 310, 325), oarcine (alr i 74/831, accentuat şi oarcine alr ii 3099/157, ib. 3102/605, 727), voareclne (alr ii 3099/192, accentuat şi voărecine ib. 3 095/192) pron. nehot., adj. nehot. — Oare1 + cine. OARECINEVĂ pron. nehot. (Regional) Cineva, unul; careva. Cf. alr i 310/229, a i 12. — Accentuat şi: oârecineva (alr i 310/283), oarecineva (alr ii 2461/334, ib. 3099/284). —Şi: oricinevă (alr ii 3095/157, accentuat şi oricineva alr 11 3099/349, pronunţat o-ri-) pron. nehot. — Oare1 + cineva. OARECÎND adv. (învechit şi regional) I. Cîndva (în trecut), demult, odinioară. Mearse cătr-însul oarecînd un cărtulari şi grăi. coresi, ev. 251, cf. 129. Deci oarecînd, durmind el, vădzu un vis. moxa, 369/32. Oarecînd Moisi de în pustie trimease să caute ţara cea făgăduită (a. 1 642). gcr 1, 100/15. Fusease oarecînd. orb. varlaam, c. 120. Au fost oarecînd un cucon. prav. 257. Scrie. . . cronicariul leşescu: că oarecînd au fostu un Dispot oaricarile, lăcuindu la Moldova, simion dasc., ap. gcr i, 143/26. S-au prăpădit Chinops în luciul mării ca şi oarecînd Faraon, dosoftei, v. s. septembrie 31r/9. Cartea... împrotiva eresiilor ... şi întrebărilor lui Kiril Lucari, patriarhului oarecînd Ţ[a.]rigradului ce au fost (a. 1691), gcr i, 290/18. Să-ş aducă aminte de acei vestiţi oarecînd hatmani şi oşteni, n. costin, l. 37. Constandin cel Mare. .. avea oarecînd războiu (a. 1705). gcr i, 357/28. Dar acesta oare cine iaste, carele s-au prins împreună cu tine oarecînd? aethiopica, 76r/2. Oftînd fecioara lingă cruce oarecînd în vreamea răstignirii, mineiul (1776), 203rl/30, cf. 47rl/21. Un om oarecînd fugea di un leu. alexandria (1784), 81r/2. El însuşi l-au fost mîntuit oarecînd de moarte, şincai, hr. i, 192/10, cf. 11, 169/12. Ş-au adus aminte de cuvintele carile cetisă oarecînd. drăghici, r. 42/28. Anarhos împăratul trecuse oarecînd pe laFilip. alexandria, 22/17. Oarecînd se afla în capitala Siciliei. f (1869), 320. Renturna-voi oarecînd? Prin poiana „de la Cruce“ mai putea-mă voi eu duce? coşbuc, p. u, 171. El îl chiti oarecînd şi-n pept cu săgeata-l împunse, murnu, 1. 70. Un simigiu oarecînd Covrigi, simigi încărdnd A umblat din sat în sat. pop., ap. gcr ii, 360, cf. a i 12. 2. Cîndva (în viitor), vreodată. Se nu cîndva (oarecîndii h) dzică dracul mieu. psalt. 18. Să fie leniia nu pînă la sfîrşit, ce oarecînd să şţim şi folosul şi cea leane multă să o lepădăm. corksi, kv. 257. Că nu pre îngeri oarecînd prumeaşte, ce semenţiia lui Avraam priimeaşte 68 OARECÎNDVA — 13 — OAÎtEINDE (a. 1698). gcr i, 317/17. Lasă, lasă-ţi gindde-a prinde o.arecînd Sobol fugătoriu, fără de ajutoriu. BUDAI-DELEANU, Ţ. 307. — Oare1 + cînd. OABECÎNDVĂ adv. (învechit) 1. Cînd va (în trecut), demult, odinioară. Cf. lb. 2. Cîndva (în viitor), vreodată. Cf. lb. Să facă cu neputinţă■ introducerea oarecîndva a limbii româneşti, sbiera, f. s. 186. — Oare1 + cîndva. OARECÎT1 adv. 1. (învechit) Oricît. Să nu ne aducem aminte de greşale, oarecît de mult să vor greşi noao fraţii noştri, coresi, ev. 46. 2. într-o anumită măsură, întrucîtva. Chiar sincer să fi fost, şi oarecît era. m. i. caragiale, c. 118. — Oare1 + cît. OARECÎT2, -Ă pron. nehot., adj. nehot. I. Pron. nehot. (învechit) Oricît. Oarecîte văm ierta fraţilor noştri, atita mai multe ierta-va noao. coresi, ev. 47. La masa sufletească varecîte să vor fi puse, mai mult nu ajung. id. ib. 264, cf. 333. Oarecîte şi-ar ceare neştine în numele tău, neoprit va lua de la tine. dosoftei, ps. 505/6. Oarecîte veri ceare ... da-ţ-va ţie (a. 1669). gcr i, 187/32, cf. 183/31. Apropii-te tu, şi auzi oaricîte va zice d[6\mnul... cătră tine. biblia (1688), 130V7. II. Adj. nehot. 1. (învechit şi regional) Cîtva; puţin. Eram într-aceaia cetate lăcuind oarecîte zile'.- coresi, l. 75/6. Şi priimindu-l ospe sfîntul patriarh Gherman şi la dînsul vreame orecîtă mînînd. dosoftei, v. s. ianuarie 14r/12. Fost-au oarecîtă vreame şi egumen, id. ib. septembrie 35r/22. Orecîte dzîle petrecură cu fiiul lor. id. ib. octombrie 59r/H. Betlen au şi trimis pe Mihail Toldalaghi cu oarecîte oşti împotriva lui. şincai, hr. iii, 4/4. Socoti să să abată La ospătărie, unde oase obosite Oarcîtă vreme a-ş odihni să poată, budai-deleanu, t. v. 143. Un leu iaste mai tare decît oarecîţi oameni. ŢICHINDEAL, F. 29/18, cf. ALR II 3018/250. 2. (învechit, rar) Oricît. Varecîtă dulceaţă şi bunătate avăm, ea o răsipeaşte şi o piiarde. coresi, ev. 422, cf. 455. — PI.: oarecîţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) oaricit, -ă (alr ii 3 019/310), (învechit) orecît, -ă, varecît, -ă, (regional) oarcit, -ă, oricît, -ă (alr ii 3019/346, pronunţat o-ri-) pron. nehot., adj. nehot. — Oare1 + cît. OARECÎTVĂ, OARECÎTĂ VĂ adj. nehot. (învechit şi regional) Cîtva, puţin. Cf. lb. In ziua aniversară a bătăliei de la Waterloo, oarecîteva persoane s-au dus la Waterloo ca să surpe jos pe leul de pe monumentul d-acolo. cr (1831), 1782/23. Moisi Moghila în anul de acum au domnit oarecîtăva vreme în Moldova. şincai, hr. m, 22/2. Aveam şi noi oarecîtăva vază. coşbuc, ae. 31. Am stat Qrecîtăva vrqme. alr ii 3019/272. — Accentuat şi: oarecitva, oarecîtăva. — PI. : oarecîţiva, oarecîteva. — Oare1 + cîtva. OARECÎTM adv. 1. într-o măsură oarecare; întrucîtva, cumva. Care slugă sau nămit va fugi den casă într-acea dzi cîndu s-au făcut furtuşagul, dă prepus oarecum, cum să fie făcut el acel furtişag, prav. 65. Şerpii... oarecum îmblînziţi prin dulce adormire (a. 1773), gcr ii, 91/28. Din obiceiuri, am ales ceale mai adesea urmate în ţară,, asemănîndu-se oarecum şi cu pravilile (a. 1780). id.. ib. 124/31. Feciorul lui Filip oarecum să lepădă de noi. alexandria, 78/1. [Fluierau] într-un chip necunoscut în ţările noastre, imitînd oarecum fluierul greierilor de cîmp. bolintineanu, o. 298. Smotocea şi Cotocea sînt oarecum băieţi cu carte, caragiale, o. i, 304. Învăţase mai mult în viaţa lui şi era oarecum mai cu minte, slavici, o. i, 211. Clipi din ochi silindu-se oarecum să se trezească deplin, sado-veanu, b. 24. li ieşi înainte ... fostul colonel, cu faţa uscată şi cu un surîs nedefinit, oarecum amical, camil petrescu, o. iii, 192. Se stinse ... cu satisfacţia că copilul e mare şi cu viitorul oarecum asigurat, călinescu, e. o. i, 13. Privi oarecum mirat blidele înflorate, de lut. v. rom. septembrie 1960, 26. Bătrinii se bucurară oarecum dacă văzu că a să aibă cu ce să se rmngîie. pop., ap. gcr ii, 354. E x p r. (învechit) Nu oarecum să... = în nici un caz ..., nu (care) cumva să. . . Pentru aceasta mai mult să cade noao, a asculta celor ce să aud, ca nu oarecum să cădem (a. 1683). gcr i, 263/14. + (învechit) După cum, precum. Oarecum jeluiaşte cine e pre mare să vază'pristanişte, aşa şi scriitorul păzeşte să vază svîrşitul. moxa, 399/35. Varecum iaste păcatul la gustare dulce, iară apoi amar şi cu strepezală, aşea şi pocaianiia, închinăcionile... să arată cu scîrbă, iară apoi aduc rodul bucuriei (a. 1689). gcr i, 285/8. 2. (în e x p r.) A-i fi oarecum = a-i fi greu, neplăcut, a-i fi ruşine; a se jena. Mă mier că nu ţi-i oarecum să-ţi fie. creangă, p. 127. Mi-i oarecum să-l ocărăsc, pamfile, j. iii, 91. Nu ţi-a fost ţie oarecum să te laşi înjosit de dînsul? marian, t. 149, cf. com. furtună, com. din FRATA — TURDA. — Şi: (învechit) varecum adv. — Oare1 -f cum. oarecCmva adv. (învechit şi regional) Oarecum, lb, cf. com. din frata — turda. — Oare1 -f- cumva. OAREÎNDE adv. v. oareunde. 75 oareşicare _ 14 _ OAREUNDE OAREŞICARE adj. nehot. Care nu a fost identificat mai îndeaproape, oarecare. A linişti oareşcare neamuri zurbăluite. ist. am. 38r/ll. De-acolea să vede Că toţi nemeşii vor ca să rudească Din oareşcare viţă împărătească, budai-deleanu, t. v. 33. Ne-am obişnuit să numim poezia poporului, populară, ca şi muzica lui, cu oareşcare simţ de superioritate încrezută. contemp. 1954, nr. 421, 1/3. + (învechit, rar) Vreun. Şi nu era odreşicarele loc, carele să nu fie plin (a. 1775). gcr ii, 106/26. + (învechit, rar; la pl.) Cîţiva, nişte. Pe lîngă aceastea şi altele oareşcare povăţi (a. 1780). gcr ii, 124/32. — Pronunţat: oa-reşi-. — Pl.: oareşicare. — Oare1 + şi + care. OAREŞICfi pron, nehot., adj. nehot., adv. (învechit) 1. Pron. nehot. Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Eu mă voiu duce in rai şi de acolo voi aduce oareşice (a. 1600—1625). gcr i, 63/31. Să fie măcar un căţel sau un canar, pentru că trebuie oareşce să iubească un om. kotzebue, u. 9r/19. Şi fapta cea bună ce se afla intru ea să vedea asupra ei oareşce ceresc, beldiman, n. p. ii, 67/11. Cînd voiu dobîndi bani, Iţi voiu cumpăra cite oareşice. drăghici, r. 92/16. Oareşce am să-ţi vorbesc, i. văcărescul, p. 11/8. 2. Adj. nehot. Oarecare (II 1). Acolo este oareşce deosebire, kotzebue, u. 24r/28. Tot mai află uşurare Şi oareşice răsuflare, biruind-o cltva. pann, e. i, 36/4. Acelea două funcţiuni principale pentru această ţeară devenind vacante... a trebuit să producă oareşice mişcare, bariţiu, p. a. i, 575. 3. Adv. Puţin, ceva; întrucîtva. Iară singur hatmanul... au stătut oareşce a săgeta in gloata leşilor. muşte, ap. iorga, l. i, 224. Zăbovindu-se oareşce la voroavă domnul cu paşa. gheorgachi, let. iii, 326/12. Mai viindu-şi în fire oareşce, cerşu de la cei ce era cu dînsul 2 bucăţi de pline. mineiul (1776), 27v2/32. Poeticul... o au mai mîngiiet-o oarişce (cca 1800). gcr ii, 182/8. Mai potolindu-se oareşce Pasvandu, s-au gătit cirjalii să intre în ţară. dionisie, c. 201, cf. 215. Fericit tînărul acela carea va fi la a doua stepenă după Telemah, cu toate că să află depărtat oareşice. beldiman, n. p. i, 39/20. Durearea mea cea mare oareşce să-mi alinez. id. o. 8/15. Partea ce am dat lui Iordachi este oareşce mai sporită (a. 1822). uricariul, xi, 349. O ! cit ne-am folosi toţi de obşte, dnd şi linguşirea cătră cei mai mari măcar oareşce s-ar mai împuţina, golescu, I. 113. — Şi: (învechit) oarişc6 adv. — Oare1 + şi + ce. OAREŞICÎNE pron. nehot. (învechit) Cineva, unul; careva. Geana stingă de [desupt de să va] clăti, oareşcini de rău te va gfrăi] (a. 1779). GCR II, 123/40, Cf. DDRF. — Pronunţat: oa-reşi-. — Oare1 + şi + cine. OAREŞICÎND adv. (învechit, rar) Cîndva (în viitor), vreodată. Deci, oareşicînd, cine nu va păzi buna hotărîre aceasta... să aibă asupra lor blăstâmul lui Z)[umne]zeK (a. 1757). uricariul, iv, 12/17. — Pronunţat: oa-reşi-, — Oare1 -f şi -f cînd. OAREŞICÎT, -Ă adj. nehot. (Regional) Cîtva; puţin. (Adverbial) Au stat oareşcît. alr i 973/180. — Pronunţat: oa-reşi-, — Pl.: oareşicîţi, -te. — Oare1 + şi + cît. OAREŞICtJM adv. într-o măsură oarecare, întrucîtva; într-un fel oarecare, cumva. Bătrlnii noştri îşi făcuseră oareşicum de regulă... să îndemne pe şcolarii cei buni ca să meargă pe cîte doi sau trei ani la cîte un gimnaziu de alte limbi, bariţiu, p. a. i, 613. Cînd văzu acest chip atît de blînd, de frumos şi de cuminte, i se făcu oareşicum milă. vlahuţă, o. a. 138, cf. 399. A ajuns oareşicum om mare. pamfile, J. ii, 157. — Pronunţat: oa-reşi-. — Oare1 + şi + cum. OAREtJNDE adv. 1. (învechit şi regional) Undeva. însă nu de vedearea aceluia ceriu grăiaşte scriptura, ce de alte ceriure, jos oareunde ce sînt. coresi, ev. 461, cf. 447. Se duse Menelai oareunde. moxa, 352/25. Au fost oareunde un cucon. prav. 259. Cum şi prea înţeleptul Solomon oareunde întru scripturile lui zis-au (a. 1648). gcr i, 132/11. Spune cum că fiind bolnav, zac oareunde la ţară. aethiopica, 34r/15, cf. 21r/9. Iaste scris oareunde pentru Antonie cel Mare. varlaam-ioasaf, 175r/4. Această greutate care am primit-o peste dreptăţile noastre fără de a ne jălui oareunde (a. 1793). uricariul, vi, 166, cf. şincai, hr. ii, 5/33. Un vînătoriu fiind aci oareunde ascuns au săgetat pre vultur, ţichindeal, e. 5/20, cf. 29/21. Să zice că oareunde un împărat curios Vrea să afle... omul cel mai lenevos. pann, p. v. i, 109/1. La un crai oariundi vinit-au um ... om şi au laudat înaintea craiului caii din Araviea. pop., ap. gcr ii, 360, cf. jarnîk-bIrseanu, d. 264. Să-ţi aduci, bade, aminte Că-i blăstăm de oareunde. doine, 5, cf. ţiplea, p. p. 113. 2. (învechit) Oriunde. Oareunde-l ajunge, trînteaşte-l. coresi, ev. 78, cf. 79. Oareunde se mulţiră păcatele, acolo mai covîrşi darul (cca 1633). gcr i, 84/13. Oareunde şi în ce loc veri căuta... , acolo-l veri afla (cca 1600—1650). id. ib. 138/40. Oreunde auziia că să nevoiaşte cineva întru lucruri bune, îndată mergea acolo. gavril, nif. 12/23. 82 OAREUNDEVA - 15 - OASPE — Şi: (învechit) oreânde, vareunde (coresi, ev. 447), (regional) oareinde (com. sat. v, 77) adv. — Oare1 + unde. OAREÎTNDEVA adv. (învechit) Undeva. Cf. LB. — Oare1 + undeva. OĂRFĂN, -Ă adj. (Prin Transilv.) Sărac. Prunci oarfeni (săraci) carii în shoală cu mari talenturi ce vor arăta.. . unora ca aceia ajutoriu în bani ca să poată învăţa... li se va da. st. inst. 24/18. Simţind. . . cum că şi ea singură iaste o muiare oarfănă (săracă), au cugetat... ce va face. teodorovici, p. 87/22. — PI.: oarfeni, -e. — Lat. orphanus, -a, -um. Cf. ar. o a r f ă n, ngr. o p

Obadă + suf. -.ar. OBĂDĂRE s. f. Acţiunea de a (s e) o b ă d a. Cf. polizu. — PL: obădari.— Şiî obedâre s. f. lb, lm. — V. obăda. OBĂDĂRIŢĂ s. f. (Regional) Obădar (1). Com. din zagra — năsăud. — Pl.: obădariţe. — Obadă + suf. -ariţă. OBĂDAT, -Ă adj. (Regional) 1. Curb, încovoiat (Stăneşti — Ciirtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 3, 66. + F i g. (Prin nord-estul Olt.; despre oameni) încoVoiât, gîrbovit. ciauşaSu, v. 153, cf. mat. dialect, i, 232. 2. (Despre fasole) Cu bobul curbat; (regional) obădos. Cf. pamfile, a. r. 184. Pe aici se zice:... fasola obădată. h iv 8, cf. 83, xii 20, ciauşanu, gl. . — Pl.: obădaţi, -ie.—Şi: ’Obedât, -ă adj. 11DRF. ' - — V. obăda. OBĂDÎC şubst. (Regional) Yas mare de lemn, întrebuinţat pentru spălatul cămăşilo'r. V. o b a d ă (III 1). "(Cornereva — Băile Her- ¡ cu'larie). alr i 637/18. — • PL : ? — De la obadă. OBĂD0S, -OĂSI adj,. (Regional, despre fasqle”)' Cu. hóbüj curbat; obădat (2 ) (Drajna! de Sus — Văleni de \lunte). h xi 326., — Pl.: obădoşi, -oase. — Obadă • suf. -os. OBĂGÎE si f v. iobăgie. (ÎBĂR1 s. m. v. oberştaigăr. OBAR? s. n: v. obor2; OBĂRCĂÎ vb. IV v.1 orbecăi. ii OBĂREĂ vb. II v. doborî. OBĂRÎŢĂ s. f. (In graiul minerilor) Soţia oberştaigărului. a iii 8, cf. 13, 14, 15, 19. — Pl.: obăriţe. — Obăr1 -f suf. -iţă. OBĂRÎ vb. IV v. doborî. dBĂRLICT s. n. v. oberliht. (ÎBĂRLIHT s. n. v. oberliht. (ÎBĂRST s. m. v. oberst. (ÎBĂRSTER s. m. v. oberşter. (ÎBĂRŞTAIGĂR s. m. v. oberştaigăr. (ÎBĂRŞTER s. m. v. oberşter. dBĂŞTAIGĂR s. m. v. oberştaigăr. (ÎBĂT s. n. v. hobot. OBCINĂ s. f. 1. (Atestat prima oară la 1490, cf. bogdan, D. şt. i, 420) Culme, coamă de deal sau de munte care uneşte două piscuri, versant comun care formează hotarul între două proprietăţi (cihac, ii, 223, h x 353, şez. v, 115, alr ii 2495/551, alr sn iiih808, av25,pamfile,c. 48); p. e x ţ. (regional) înălţime acoperită cu pădure (H X 29, T. papahagi, m. 228, com. d. POP), ridicătură pe un platou (h xii 364), deal (h x 129, alr ii 2495/386), cununa dealului (viciu, gl.). Cit iaste cînpu şi pădure din locul Chiriţii in opcinfă], nime sa n-aibă tr[e]ab[ă] făr numai ficiorul lui Ghiorghie (a. 1611). ştefanelli, d.c. 1. Pâră in virvul Ciortolocului, în hotaru Putnei şi pe opciiid Ciortolocului (a. 1742). uricariul, xi, 223. Dovedind piatra veche, s-au pus altă piatră ce căută pe opcină în sus (a. 1778). ib. xvi, 317. Au purces, de m-au dus spre opcina muntelui spre Trotuş L(a. 1804). ib. iv, 93/12. 'Sărind cu îndrăzneală, mă trezii pe muchea unei opcini pleşuve şi largi,'la picioarele căreia munţii se' tiipilau smeriţi, hogaş, m. n. 182. De mi-ar fi rămas oasele pe vreo arşiţă ascunsă ori obcină fulgerată de şrapnele, încă mai împăcat aveam să fiu cu soarta ce multă vreme nu mi-a fost prietenă, i. botez, b. i, 178. Badea Gheorghe Macovei... a privit cătră opcina Mogîldei 'frămîntare de nour negru, sadoveanu, o. vii, 354. Gonaşii... vin hăulind spre o potecă de opcină, unde se aţin puştile, id. ib. x, 465, cf. xii, 20. Pe cel deal, pe cea opcină Este-o creangă de sulcină. pop. In Poiana-Mărului... era pe timpul dacilor un tîrguşor în care se adunau aceştia de pe munţi şi opcini cînd aveau ceva de vîndut ori de cumpărat, marian, t. 6. în cel vîrvuţ de opcină, Este-o cruce de cetină, ţiple a, 145 OBCIOARĂ — 21 — OB1ÎLISC p. p. 68, cf. 114. Pe cea gură de opcină Şede mindra şi suspină bud, p. p. 59, cf. 80. Foaie verde ş-o colină, Peste deal, peste obcină, De la deal de cea grădină, Sună cobzuliţă, sună. i. cr. iii, 342. Pentru ochi ca murele, Înconjuri pădurile, Opcina cu muntele, şez. xii, 139. Un fecior de pe obcină Dusu-o-n ţară străină. bIrlea, b. 34, cf. 65, id. c. p.125. Să o batăgîn-durile, Ca pe mine vinturile Păst'e tăt’e opcinile. t. papahagi, m. 116, cf. 26, 32. + (Regional) Cumpăna apelor. Opcină este acea care desparte obârşiile apelor curgătoare, unele din faţă cătră o apă mare, şi altele din cealaltă faţă cătră altă apă mare, spre pildă: opcină între Prut şi Bîrlad. uricariul, i, 391, cf. cihac, ii, 223, BARCIANU, ALEXI, W., I. BRĂESCU, M. 69. + (Regional) Drum de care sau cărare pe vîrful muntelui. Cf. şez. xix, 106, bÎrlea, c. p. 380, t. papahagi, m. 228, chest. iv 23/558 a,' 571. 2. (Regional, glumeţ) Loc pe cuptor unde dorm copiii (Marginea — Rădăuţi), chest. ii 325/241 a. Expr. Hai la obcină = hai la culcare, i. cr. ii, 276, cf. com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Scris şi: opcină. — Pl.: obcini şi obcine. — Din V. Sl. OEKMHHa. OBCIOĂRĂ s. f. (învechit şi popular) Diminutiv al lui obcină (1). Di acolo apucă piciorul la deal pănă în opcioară ce să hotărăşte cu Hurghişenii (a. 1790). ştefanelli, d. c. 196, cf. com. din maramureş. — Pronunţat: obcioa. — Scris şi: opcioară. — Pl.: obcioare. — Obcină -f suf. -ioară. OBDÎJCE vb. III. T r a n z. (Latinism, rar) A acoperi, a înveli. Cf. gheţie, r. m. Era din ceata fericită a oamenilor cari, deşi par aşa de fini, aşa de transparenţi, :totuşi sînt obduşi c-o epidermă foarte groasă. agIrbiceanu, a. 125. — Prez, ind.: obduc. — Din lat. obducere. OBEĂDĂ s. f. v. obadă. OBEDĂ vb. I v. obăda. OBEDAR s. m., s. ni'v. obădar. ’ OBEDĂRE s. f. v. obădare. OBEDĂRIU s. n. v. obădar. OBEDĂT, -Ă adj. v. obădat. OBÎÎDĂ s. f. v. obadă. OBEDIENT, -1 adj. (Livresc) Supus, ascultător. Cf. alexi, w. Faţă de Olguţaf avicc gesturile şi-sfiala obedientă a"lui Kami-Mura de odinioară; teodoreanu,-k; •«■$' .288.; ■>' — Pronunţat : -di-ent. — PI. : 'dbedieâţi, -te. -- Diii it: Obbediente, lat. obediens, -tis. OBEDIENŢĂ Si^f.11 (Livresc) Supunere, ascultare. Cf. prot. — pop., n. d., alexi, w. In urma numeroaselor; %%‘arnene de ortodoxie, obedienţă şi devolarrient, a^foM^'m sfîrşit, pfifriit în cadrele regulate ale unei armii, lovinescu, c. v,- 44. ■ ii — Pronunţat: -di-en-. " — Din fr. obedience, lat. obedientia. OBEDÎT,-Ă ădj; v. obidit. OBEDNIŢĂ s. f; (învechit) Parte a slujbei religioase care se face (în mănăstiri) după utrenie, în zilele în care nu se oficiază liturghia. Des-de-dimineaţă, De clopote mi te-ataţă. Ceteşti la psalmi, la canoane, Inchină-te la icoane. Sfîrşişi ceasuri, obedriiţa, Ad-apă, ia cobiliţa! codru-drăguşanu, c. 11, cf. com. din CLUJ. — PL obedniţe. :■ — Din slavonul ©K’fcAkHHiţd. ■. : OB£jDIE s. f. (Regional, în e x p r.) Te duce obejdia = te duce nenorocul, te trage aţa. Cf. CIAUŞANU, V. 183. — PL: obejdii (com. din turnu măgurele). — Etimologia necunoscută. i i o OBEJOĂRĂ' s. f. , (Regional) Bîrnă care încheie în partea de -deasuprai ¡uşorii uşii şi ai ferestrei; prag, punte (Bont — Gherla), chest. ii 117/345. : ■ ’ — PL: obejoare. — Obadă f- suf. -ioară. OBELISC s. ■ n. Monument de formă unui stîlp înalt şi ascuţit la vîrf, de obicei alcătffit dintr-un singur bloc de piatră şi acoperit Cu inscripţii comemorative. In Eghipt sînt mulţi ovelischi. călătorie, i,; 51v'/8. Ovelisc, ’ stîlp făcut în chip de piramidă, ib. 186v/3. Obeliscurile sau stîlp ii cei 'scobiţi, molnar, i. x/23. Piaţurile sînt înfrumseţate cu fîntîni şi cu obelişti (nişte stilpi minunaţi), maior, t.' 32/22, cf. Chrest. rom. 52/19. In Sevastopul se va rădica deodată un obelisc (stîlp, în patru .muchi ascuţit în forma unui piron). ar (1829):: '221/12, cf. ib. (1830), 358*/23. între sumpate, temple, .obelisce şi coloane, Ca un tkm de fir întreagă, stă. coloana lui Traian. asachiv;s. l,.‘^;61 .-In mijlckuk'ei un obelisc-egipteand@ granit rdşu, avînd pe ambele laturi, -.i; la egale’ distănţef. două fîntînLcodru- DRĂGUŞANUi,.. G. >43, -cf. >VALIA.N,\ V.,. STAMATI, . Di. Nb.lt ca obeliscul din grădina publică, nuaso, s. 18. Pe vîrful unui obelisc bătrîn se ăbâte cîteodată şi un vultur.’ caiugiâi.e, o. -iii, |3.i-vS,MS'j -pe-un stîlp de telegraf, S-a oprit: din-zbor o, cioară . . . 161 OBER1 - 22 - OBEZIT Ca o pajură trăsnită Intr-un virf de obelisc. topIrceanu, m. 10. Obeliscul de pe muntele Moranbon glorifică vitejia ostaşilor sovietici. contemp. 1954, nr. 384, 6/1. + Stîlp de lemn, de piatră etc., de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. Cf. DL. DM. — PI.: obeliscuri şi (neobişnuit) obelisce, (m.) obelişti. — Şi: (învechit, rar) ovelisc (pl. ove-lischi) s. m. — Din fr. obelisque.—Ovelisc < ngr. ’o|3e-Xioxoţ. OBER1 s. m. (Ieşit din uz) Chelner-şef. Se plăteşte nu numai ceea ce consumi, ci şi haina neagră şi zîmbetele chelnerilor... şi decoraţia princiară a sălii şi gravitatea oberului. Sadoveanu, o. ix, 316. — Pl.: oberi. — Din germ. Ober. OBER2 s. m. v. oberştaigăr. OBERFLEC s. n. (în terminologia cizmarilor) Ultimul rînd de talpă aplicată la tocul pantofului. Cf. MÎNDRESCU, i. g. 69, cv 1949, nr. 8, 31. — Pl.: oberflecuri. — Din germ. Oberfleck. OBERLIHT s. n. 1. Porţiune dintr-o fereastră sau dintr-o uşă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile şi avînd deschidere separată; serveşte la iluminarea şi la aerisirea interiorului unei încăperi. Cf. săghinescu, v, 62, mîndrescu, i. g. 69, cade. + Geam aşezat orizontal sau înclinat în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă, dl, cf. dm, + (Regional, în forma obirlie) Fereastră sau deschizătură în acoperişul casei, făcută ca să pătrundă lumina şi aerul în pod sau ca să iasă fumul (Borca — Borsec). chest. ii 262/213. 2. (Regional, în forma obîrlic) Firidă, ocniţă (la sobă). Cf. coman, gl., chest. ii 311/213. — Pl.: oberlihturi şi oberlihte. — Şi: obărliht, obărlict (mîndrescu, i. g. 69), obîrliht (săghinescu, v. 62), (regional) obîrlic s. n. — Din germ. Oberlicht. OBERST s. m. (învechit) Colonel. Am priimit înştiinţarea oberştiului. .. că s-au rânduit comisie . . . spre cercetarea Intinderei de hotar (a. 1804). uricariul, iv, 90/7. Au orânduit... pe oberştiul Mescher şi pe căpitanul Piţele ... şi -au hotărît toate moşiile (a. 1813). ştefanelli, d. c. 444. Dar n-au făcut obărstul Mescher şi cu căpitanul Piţele:.'. după [cum] să cuvine după pravilă. id. ib. Un soldat. . . puşcă pe oberstul său. GT (1839), 1553/2. — Pl.: oberşti.Şi: obărst, oberşti s. m. T-; Din germ.: Oberst. OBERŞl vb. IV v. obîrşi. OBERŞTAIGĂR. s. m. (în graiul minerilor) Tehnician imediat superior în grad maistrului miner, ajutor de şef de sector. Mi s-a plins oberul că faci revoluţie în sector, davidoglu, m. 29, cf. 54, a iii 13. — Pl. : oberştaigări. — Şi : obărştaigăr (a iii 8, 13, 15, 19), obăştaigăr (com. paşca), ober, obăr (a ia 8, 9, 13, 14, 15, 19) s. m. — Din germ. Obersteiger. OBERŞTER s. în. (învechit şi regional) Colonel. Tuturor ghinărarilor şi oberşterilor şi la toate alte tistori să porunceşte (a. 1792). jahresber. x, 200. Fiind acolea un polcovnic adecă obărster şi un maior cu cevaşi oaste amestecată . . . turcii au dat năvală . . . şi au prăpădii acea oaste, dionisie, c. 175. Francezii.. . l-au făcut [pe Bonaparte] obîrster, adecă . . . polcovnic mare. id. ib. 211. — Pl. : oberşteri. — Şi : obărster, obărşter (mîndrescu, i. g. 69), obîrster, obîrştăr (com. paşca), obîşter (mîndrescu, i. g. 69, accentuat şi obîşter lexic reg. 92) s. m. — Din germ. Oberster. Cf. magh. ôb es ter. OBERŞTI s. m. v. oberst. OBERŢAL s. m. (Ieşit din uz) Ospătar care făcea încasările într-un local de consumaţie. Eu eram oberţal la bufet. Caragiale, t. ii, 193. — Pl. : oberţali. — Din ober1 + ţal. OBEŞTNIC, -Ă adj. v. obştnie. OBEŞTUÎ vb. IV v. obşti. 0BÉZ, -Ă adj. Care suferă de obezitate; foarte gras. Cf. clemens, man. sănăt. 325/18, alexi, w. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. c. petrescu, î. ii, 70. Oamenii din sud sînt adesea obezi, placizi şi somnolenţi, călinescu, i. 67. Nu mai rămăseseră pe scaune, decit într-un colţ, o guvernantă obezăşi bătrinâ. camil petrescu, o. i, 532. Era bondoacâ, obeză. pas, z. i, 81. Obez, chel ca-n palmă, cu hainele deformate de colăceii de grăsime, asuda mereu şi-şi ştergea fruntea, gîtul şi palmele grase cu o batistă albă, cit un cearşaf, t. popovici, s. 63, cf. v. rom. martie 1954, 262, decembrie 1 954, 142. — Pl. : obezi, -e. — Din fr. obèse. OBEZI vb. IV v. obăda. OBEZÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Legat, pus în obezi. (Substantivat ) Ca să auză suspinul celor obeziţi. biblia (1688), ap. tdrg. — Pl. : obeziţi, -te. — V. obezi. 177 OBEZITATE - 23 - OBICEAINIC OÏÛÎZITÂTE s. f. Stare bolnăvicioasă specifică oamenilor exagerat de graşi Cf. man. sănăt. 325/12. Foarte tînără, e manifest ameninţată de obezitate, caragiale, n. f. 119, cf. bianu, d. s. Mînca mult, se văita că băutura îl balonează şi nu se putea reţine, oricît medicii îl preveniseră că e predispus la obezitate, rebreanu, r. i, 33. E aceeaşi Sonia Viişoreanu, mereu torturată de panica obezităţii, c. petrescu, c. v. 252. — Din fr. obésité. OBIĂL s. n. v. ogheal. OBIĂLĂ1 s. f. I. (Mai ales la pl.) Bucată de pînză sau de postav folosită mai ales în opinci şi în cizme în loc de ciorap sau peste ciorap ; p. e x t. zdreanţă, cîrpă, haină ruptă. In obiele de lînă încălţaţi, m. costin, let. i, 28/7. Obiiale vechi şi funii vechi, biblia (1688), 5182/57. Oştenii Rîmului nu învăliia în obiiale, ce gol piciorul încălţa. n. costin, l. 143. Baba luînd a lui Crăciun obdele... Le bagă într-un oloiu. budai-deleanu, t. v. 135, cf. lb, polizu. Dîndu-ne schimburi şi cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălţat cu opincile binişor, creangă, a. 25, cf. marian, na. 120. Atît bărbaţii cîtşi femeile poartă în opinci obele de lînă iarna şi vara, obelele de sărbători sînt de regulă albe şi cusute cu pui negri, moldovan, ţ. n. 300. Oprea dădu din cap legîndu-şi obelele. dunăreanu, ch. 222. Picioarele le înfăşoară in ob'çle şi e încălţat CU opt'inci. CANDREA, Ţ. O. 6, cf. PliECUP, P. 16, diaconu, p. 18. Og’elili de dimie albă, peste care iarna se pune poziţa... ca să-i ferească de umezeală, stoian, păst. 69, cf. 60. Tudose, căruia îi strălucesc ochii negri la lumina roşcată a focului, trînteşte în silă obielele întinse pe bordei, camil petrescu, o. i, 299. Picioarele sînt învelite în cîteva straturi de obiele, bogza, ţ. 33. Duhoarea de gaz, de obiele ude... tăia răsufletul, camilar, n. i, 17, cf. 37. Acuma băgă de samă că obielele în opincile-i de cauciuc se udaseră de-a binelea. v. rom. mai 1955, 26, cf. aprilie 1957, 17. Busuioc Şade la foc De-şi uscâ obielele Şi numără zilele, teodo-hescu, p. p. 604, cf. 474. Mîndra mea dé mîndră mare Nici obială-n cizmă n-are. jarnIic-bîrseanu, d. 393, cf. mîndrescu, l. p. 130. Şede lungit lingă foc Şi-şi uscă obielele, Şi-şi coace lulelele. marian, sa. 19. Mila de văduvoi Ca oghiala din gunoi. id. nu. 246. Vine seara, mă desculţă, Îmi freacă obielele, Îmi unge curelele, doine, 128, cf. 147, şez. ii, 217. Umblă prin sat şi cere, Cîte-un sac plin de oghele ! mat. folk. 1423, cf. 984,1025, ţiplea, p. p. 113, pamfile, b. 44, iordan, l. m. 194, alr ii 3264/235, 353. Bărbaţii purtau opinci şi obiele, alr ii 3352/47. De la uşă pîrC la pat, Obielele toate cad, se zice despre cel leneş, zanne, p. iii, 193. Obială neagră tătărască, Cine n-o ghici să se zgîrceăscă (Lipitoarea), păsculescu, l. p. 87. E x p r. A întinde (pe cineva) ca pe o obială = a bate (pe cineva). Cf. romanul glumeţ, 55, zanne, p. hi, 256. A-l arde obielele = a se afla într-o situaţie dificilă; a fi strîmtorat, lipsit de. . . Cf. zanne, p. iii, 255. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi sărac şi rău îmbrăcat, a fi zdrenţăros. Care de care mai chipos şi mai îmbrăcat, de se tîrîiau aţele şi curgeau oghelele după dînşii. creangă, p. 249, cf. zanne, p. iii, 255. A scoate pe cineva din obiele = a ajuta pe cineva să ajungă la o situaţie mai bună; a îmbogăţi pe cineva. M-ai scos den obiale şi den sărac m-ai îmbogăţit, m. costin, let. i, 300/7, cf. zanne, p. iii, 255. A-şi căuta de obiele = a se ocupa numai de treburile sale, a-şi vedea de propriile sale interese. Cf. zanne, p. iii, 254. A dorini obială = a dormi profund, a dormi tun. Cf. id. ib. ii, 546, ciauşanu, gl. + (Familiar) Epitet dat unui om lipsit de demnitate şi de caracter, slugarnic; epitet dat unui om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreţ. V. zdreanţă. Doamne, bate nemţişorii Că mi-au cătănit feciorii. . . Şi-au rămas obielele Să iubească fetele, reteganul, tr. 55, cf. mat. folk. 1031, gr. băn., zanne, p. iii, 255. + (Familiar) Epitet dat unui cal slab şi bătrîn (Cheţani — Cîmpia Turzii). Cf. dr. v, 107, fd iii, 207. + (Regional) „Placenta unui animal“ (Lisa — Făgăraş), lexic reg. 92. 2. F i g. (Regional; la pl.) Fulgi mari de zăpadă. Fulgii de omăt, cind sînt mai mari, se numesc în glumă foloştine, lostopane sau obiele, pamfile, văzd. 167. Ninge cu obiele, id. J. ii, 405, cf. alr ii 2 441/353, 365, ib. 2 442/219, 228, 250, 353, 365. 3. Art. (Regional) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Copăcel — Făgăraş). h xvii 39. — Pl.: obiele şi (învechit) obiale, (regional) obieli (bl vii, 169, a ii 12, ni 3, iv 5). — Şi: (regional) obiâuă s. f. a ii 2, 3. — Din bg. oShhjio. OBIALĂ2 s. f. v. ogheal. OBIĂUĂ s. f. v. obială1. OBICEĂI s. n. v. obicei. OBICEĂINIC, -Ă adj. (învechit, la cantemir) 1. Care se referă la obicei (1), care aparţine obiceiului; consacrat prin datină; tradiţional. In loc. de pravilă să să ştie cuvîntul acela, pre carile toată leagea evangheliii obiceainică să stărueaşte. cantemir, hr. 206, cf. 86. + Moral. Mai mult în filozofiia obiceainică, decît în cea fizică s-au zăbăvit. cantemir, ist. 63. 2. Deprins, învăţat. Pînă mai pre urmă pre binele obiceainic răutatea din fire biruind,.. . pre Inprog la bîrlogul său duse. cantemir, ist. 304. 184 OBICEI - 24 — OBICEI t — Pl.: obiceainici, -e. — Obiceai + suf. -nic. OBICEI ş. n. 1. Deprindere, rînduială, uz, mod de a se purta, de a se îmbrăca etc. comune unui popor, unui grup de oameni etc.; (învechit) obicină (1). V. datină, tradiţie. Şi obiceai încă era, întru aceaia featele să nu lăcuiască. coresi, ev. 498, cf. palia (1581), 116/10. Să mai înblînziră arapii aceia, învăţind obiceile eghiptenilor. herobot (1645), 102, cf. 363, 399. Se cade a se purtare craii, împăraţii şi domnii in podoabe şi în obiceaie de cinste, ureche, let. i, 103/20. Nu iaste pbiceaiul să umble muierile după bărbaţi, prav. 168, cf. 253. Priimit-am obiceaiu vechiu de la greci, de să face începătura anului (a. 1675). gcr i, 221/9, cf. 219/33. Încheind mult cuvintele pentru pocăinţă şi pentru podoaba obiceaielor, năravurilor, dosof-tei, v. s. noiembrie 122v/18, cf. septembrie 29v/26. Multe obiceaiuri de a rîmlenilor sînt acmu la turci. n. costin, l. 126, cf. 111. Şi mult lăuda împăratul lucrurile, chipul şi toate obidele moldovenilor, neculce, l. 226, cf. 26. De pe graiu, de pe port, de pe obiceaie şi de pe alte lucruri de casă şi de oaste, îi cunoştea. cantemir, hr. 126, cf. ist. 63, antim, ap. gcr ii, 5/15. Cumu-i obiceru turcului (a. 1757). cat. man. i, 559. La Divanul cel mare este obiceiu să se afle şi mitropolitul ţerii (a. 1762). gcr ii, 75/19. De răsipa dachilor şi de obiciaile rămlenilor (a. 1781). cat. man. i, 377. Ahăsta-i cel care Obiciaiul va strica păgîn Şi va da robilor slobozie, budai-deleanu, ţ. 329. Vremile schimbă şi obiceiurile, kotzebue, u. 16v/27, cf. marcovici, d. 396/1. Cu toţi s-au pus în rînd după obiceiu, supt măr. drăghici, r. 137/9. Gospodăria românilor .. . are obiceiurile sale rezămate pe climă. i. ionescu, c. m/3. Beau, mănîncă, ospătează, Precum iaste obiceaiul. bârac, a. 43/7. în lunga petrecere a lor în Dacia, lăsară multe urme şi obiceiuri între români, rălcescu, m. v. 9. Apro-piindu-se de Alexandru Vodă, se închinară pînă la pămint, fără a-i săruta poala după obicei, negruzzi, s. i, 138, cf. 70. Aceste două opere ale lui Filimon . .. sînt mai mult o colecţiune de tablouri adevărate şi vii ale obiceiurilor şi moravurilor noastre din epoca de tranziţiune. ghica, s. 63. Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, eminescu, o. i, 151. Se pleacă după obicei, îşi ia purcelul, iese şi porneşte spre casă. creangă, p. 84. După ce-şi dară bună dimineaţa, după obicei, zmeul luă pe fată şi rnerseră .în grădină, ispirescu, l. 20, cf. 37. Tradiţiile .şi practicile lor religioase:., au rămas în popor ca nişte simple legende şi obiceie casnice şi cîmpeneşti. odobescu, s. i, 211. Ce fel de obiceie sau oblicere, dilpă cum se maz zice, au ei despre cucostîrci sau borze. marian, o. ii, 310. După obiceiul timpului, se adusese la masă mîncare în neştire; mai bine de cinsprezece feluri, camil petrescu, o. i, 307. Şi-i cunună un cinstit părinte, după cum li era legea şi obiceiul. reteganul, p. iv, 31, cf. v, 30. Iţstă obiseru tăt ca la Sîm-Micori, vine popa şî băgăm oameni la masă. densusianu, ţ. h. 115, cf. 194, paşca, gl. Aşa ie obiieriu nost, să purtăm straiţa-n circă, gregorian, cl. 49, cf. alrt ii 62. Obiceiul pe tăcute pravilă ajunge, zanne, p. viii, 78. Logofăt de obiceiuri — maestru de ceremonii. Era în acea zi priimire mare la curte. Logofătul de obiceiuri îngrijise despre toate, filimon, o. i, 109. + (învechit, mai ales în legătură cu verbul ,,a face“) Datină, practică religioasă; rit. Luo. trupul lui /[isu]s de-l înfăşură cu pînză curată şi cu mirodiile, cum era obiceaiul jidovilor să îngroape pre oamenii cei de cinste (a. 1642). gcr i, 101/6. Fac obicei grecesc la praznicul lui Perseu. herodot (1645), 117. întră acolo în pădure Anaharsis, ţiind tămpănă a mănă, şi alte obiceie făcînd a praznicului aceluia. ib. 231. Va îngropa pre mort... şi nu va socoti toate lucrurile şi obiceaiele, ce s-au apucat într-acel loc de să fac. prav. 110. + (învechit, rar) Organizaţie juridică; lege. Acela este. . . varvar, carele nici obiceiu are, nici carte ştie. milescu, let. i2, 103. 2. Deprindere cîştigată de cineva prin repetarea deasă a aceleaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ, (învechit) obicină (2). Să cunoaşte omul şi pre obiceaie. prav. 64. El singur au mai rămas în bisearic[ă] de s[ă] închina după obiceiul lui (a. 1692). &cr i, 297/9. întocma la obiceaiuri v-aţi arătat lui Pavel. mineiul (1776), 148vl/21. Iaste obiceaiu al oamenilor celor înţelepţi să nu fie statornici în răutate, molnar, ret. 99/19. Temerea cea cu prisos a viitorului la mulţi oameni este numai un obicei rău. marcovici, d. 13/5. La purtări ş-obiceiuri ca un bătrîn s-arăta. pann, e. i, 4/4. Din zi în zi obiceiul hrăneşte şi face mare Acea patimă ce firea ne-au sămânat din născare, conachi, p. 280. împotriva obiceiului său, Lăpuşneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească, negruzzi, s. i, 148, cf. 37. Unul din obiceiele mele, bune sau rele, este de a spune adevărul, filimon, o. i, 112. Cum vine sara, se culcă după obicei, creangă, p. 8, cf. 7. Era şi Nae Ipingescu, ipistatul, beat frînt; chiuia şi trăgea la pistoale. . . obicei mitocănesc, caragiale, o. vi, 71, cf. bianu, d. s. Obiceiul să stau de vorbă cu sătenii bătrîni îl am de copil, sadoveanu, o. iv, 203, cf. oţetea, t. v. 62, balea, s. t. ii, 66. Dacă n-au ieşit pînă acuma, după obiceiul lor, or s-aştepte pînă mîine seară. v. rom. iunie 1954, 128. Aşa-ilanoiobliceriul. Com. dinBiLCA — rădăuţi. Cîte bordeie, atîtea obiceie. zanne, p. iii, 29. -O* Loc. a d v. De obicei = de regulă, în mod obişnuit, de cele mai multe ori, în genere. S-a aşezat ca de obicei la capătul podului şi a aşteptat, capagjale, o. ii, 274. Lingă leagăn 185 OBICEI - 25 - OBICINĂ cintul Mamei de-obicei e trist, coşbuc, p. i, 265. La plecare, m-a condus ca de obicei pînă la poartă, ibrăileanu, a. 142, cf. 19. Farmecul acestei fiinţe, de obicei posacă... ii sta In ochi. m. i. caragiale, c. 27, cf. 34. Titu Herdelea găsi pe Roşu mai ursuz ca de obicei, rebreanu, r. i, 299. Azi noapte, a plouat ca de-obicei. minulescu, v. 191. Toate acestea de obicei rămîn în grija lui Vasile. c. petrescu, a. 387, cf. id. c. v. 372. Ieşise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. sadoveanu, o. xv, 380. Lumea se aduna ca de obicei pe cheu la sosirea vaporului, bart, e. 317, cf. 397. Să fie introduşi, ca de obicei, prin intrarea de pe terasă, camil petrescu, b. 110. Păsări mari şi ciudate, de obicei negre, trec în zbor. bogza, c. o. 48. ^ Loc. v b. A avea obicei (sau obiceiul, popular, de obicei) = a obişnui. La toate praznicele obiceai avea şi ghemon să lase unul nărodului legat carele vor vrea. tetraev. (1574), 250. După ce sfîrşi sv[i]ntul pravila de noaptea,. . . avea obiceaiul de dormiia pre piatră (a. 1691). gcr i, 288/18. Ave obiceiu să meargă pre ace cale (a. 1779). id. ib. ii, 119/25. Sfarmă-Peatră. .. avea obiceiul cînd se punea la masă să înghită mai intăişepte, opt bolovani, negruzzi, s. i, 246. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă îrribăt şi de scîntei Din stele. eminescu, o. i, 187. Ori unde mergea avea obicei să-şi lege vaca dinapoia căruţei, creanga, p. 115, cf. 97, caragiale, o. ii, 230. Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul să ţină copii în gazdă, pe plată sau în schimbul unor mici servicii. cAlinescu, e. 67. Unii oameni au obiceiul să pună altora întrebări fără să-şi dea seama că pot să răspundă şi singuri la ele. preda, d. 222. 3. (Adesea urmat de determinările „locului“ sau „pămîntului“, „pămîntesc“) Lege nescrisă stabilită de practica îndelungată a vieţii; drept sau obligaţie statornicite prin tradiţie. Ei vama n-au vrut să-ş dea pe obiciai (începutul sec. xvii). iorga, d. b. i, 18. în ţară ei nu socotesc să umble după obiceiul ţării, ci strică toate lucrurile bune şi adaogă legi rele (a. 1631). mag. ist. i, 123/2. Ceia ce vor avea mierţă sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul de vac.. . să-i cearte. prav. 17. A şiasea pricină, carea îndeamnă pre giudeţ să mai micşureadze certarea celui vinovat,. . . iaste obiceaiul locului, ib. 269. Cine au ţinut... obiceaiele nesmintite, acela cu bine şi cu cinste ş-au petrecut viaţa (cca 1650). gcr i, 143/33. /[i>[us]... va schimba obiceaile carele au dat noao Moisi. biblia (1688), ap. gcr i, 284/13: Lăcuitorii Valahii. . . uneori urma împărăteştilor pravili celor de obşte şi alteori obiceiurilor celor pămînteşti, care... sînt din vechime, prav. cond. (1780),'ap. gcr ii, 124/20. După osăbite domneşti cărţi ce au de scuteală, sau după obiceiurile ce din învechite să păzăscu pentru această treaptă, vor fi scutiţi pe oareşicari hotărît număr de bucati (a. 1818). gcr ii, 220/20. Pămîntenii să fie judecaţi după obiceiul locului şi turcul să nu poală pedepsi pe niminea. cr (1831). 502/13. Ostaşii aveau multe privilegii sau obiceie, de pe cum se zicea pe atunci, bălcescu, m. v. 597. Obiceiul pămîntului ajunge prin întrebuinţare a se face lege. negruzzi, s. i, 308. Apoi dă, cucoane,... nu te supăra. .. , obiceiul pămîn-tuluii alecsandri, t. i, 215, cf. 139. [Acest document] ne dă... o pagină întreagă din obiceiul pămîntului. cuv. d. bătr. i, 51. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi şi măria ta. delavrancea, o. ii, 137. Bătrînii oraşului. . . cunoşteau obiceiurile pămîntului moldovenesc, n. a. bogdan, c. m. 45. Fanariot prin naştere, beizade Neculai a devenit moldovan prin adopţiune, după obiceiul pămîntului, căsătorindu-se cu o fată de boier autohton. sadoveanu, o. xiv, 398. Se numeşte obicei regula de conduită nescrisă care s-a format printr-o aplicare îndelungată, pr. drept, 13. (învechit) Obicei legat v. legat. ❖ Expr. (învechit, rar) A pune limbii obicei = a se reţine de la vorbă; a-şi pune frîu. Gura sa o deşchise cu socuteală şi cu tocmală şi limbii sale puse obiceaiu (a. 1694). gcr i, 313/20. 4. (învechit) Impozit, dare, bir. S-au scornit un obiceiu pe vite, căruia obiceiu zic munteneşte văcăritul. n. costin, let. ii, 45/24. începur-ă vini datornici de la Ţarigrad. . . şi ppronci de la Poartă . .. a cere obiceiurile ţării, neculce, l. 121. I-au jăcuit cu feluri de feluri de obide. id. ib. 169, cf. 178. Domnii cît ar pute să se ferească să nu scoaţă obiceiuri ce n-au rriai fost. muşte, ap. gcr ii, 25/11. — PL: obiceiuri şi (învechit şi popular) obiceie. — Şi: (învechit şi regional) obiceâi (pl. obiceaiuri şi, rar, obiceaie, obiceaiure prav. 83), obicii (alr i 1310/387, pl. obiciuri ib., alr ii 3229/762 şi obide), (învechit) obliceai (pamfile, a. r. 22), (regional) obicer (pl. obiceruri alr i 1310/835 şi obicere ib. 1310/24, 45, 77, 85, 93, 100, 103, 118, 840, 850, 856), oblicei (vîrcol, v. 97, alr ii 3229/219, 250, alr ii/386, com. din morăreni—reghin, pl, obliceiuri alr i 1310/190, 251, 259, 820 şi obliceie ib. 1 310/217, 360), oblicii (alr i 1310/730, pl. oblicie ib.), oblicer (şez. iii, 83, vîrcol, v. 97, arh. folk. iii, 152, bul. fil. iv, 76, alr ii 3229/228, ,833, a v 15, 20, 34, mat. dialect, i, 184, pl. oblicere alr i 1310/125, 218, 223, 227, 375, 388, 554, 573, 576, 831 şi obliceriuri ib. 1310/170, 370, 385, 532, 571, alr ii 3229/141), obricei (ciau-şanu, gl.), obricer (id. ib) s. n. — Din bg. oSinia». OBICER s. n. v. obicei. OBICII s. n. v. obicei. OBÎOINĂ s. f. (învechit) 1. Obicei (1). Această obicină ştiind oamenii din Ierusalim, < .: 188 OBICINUI — 26 — OBIDĂ ieşiră înaintea lui. varlaam, c. 67. Elinii. . . avea obicină aşea: ce om vrea face vitejie. . . făcea-i chipul lui. id. ib. 133, cf. 357. Opreaşte ascultătorii ca să nu poată zice amin pre rugăciunea lui cumu-i obicina. psalt. (1651), în bv i, 187. Indictionul il prăznuiaşte besearica . . . din băţrîni luind obicină. dosoftei, v. s. septembrie lr/8. Şchiţeanii cei cu portul alb că aşea-i obicina la schit. id. ib. octombrie 57r/15, cf. ianuarie lr/23, mineiul (1776), 52r2/l. + Practică religioasă, ritual. Obicinele besearecei. . . svintul botedz şi svinta cumenecătură. varlaam, c. 320. 2. Obicei (2). Avea obicină de veniia In toate dumeneci la besearecă. varlaam, c. 351, cf. 421. Avea obicină a să scula. . . la prive-gheare singur, dosoftei, v. s. octombrie 41r/32, cf. septembrie 28v/l. Iar turcii, precum le iaste obicina a lăcomi la toate. . . răvnit-au ca să înghiţă. . . şi Beciul (cca 1718). rev. crit. i, 395, cf. T. PAPAHAGI, C. L. 3. Obicei (3). Deci unde de să va prileji de să va fi pustiit de nice să vor afla scrisori nici bătrini deci nu să vor şti cum au fost obicina acelui loc nice să vor cunoaşte nemică seamne, acolo trebuie să să stringă oameni mulţi bătrini să socotească, eustratie, prav. 19/12. 4. Obicei (4). Iancul Vodă .. . izvodi obicină care n-au mai fostu niciodată, de au trimis in toată ţara să ia a zeacea din boi, care obiceai nu l-au putut suferi ţara. ureche, l. 199. Turcul, de ce-i dai mai mult, de aceea-ţi cere,... că el darul il scrie obicină. simion dasc., let. 212, cf. 248, M. COSTIN, ap. GÎDEI. — Pronunţat: o-bici-nă. — PI.: abicine. —Şi: obicină s. f. varlaam, c. 352, 367. — Din bg. oShhho. OBICINUI vb. IV v. obişnui. OBICI.M'ÎNŢĂ s. f. v. obişnuinţă. OBICINUÎRE s. f. v. obişnuire. OBICINUIT, -A adj. v. obişnuit. OBICIUl vb. IV v. obişnui. OBICIUÎRE s. f. v. obişnuire. OBICIUlT, -Ă adj. v. obişnuit. OBICNEÂ1Ă s. J. (învechit, rar) Suferinţă. Cf. ANQN. CAR. — Obicni + suf. -ealâ. OBICNl vb. IV. Tranz. (învechit) 1. A deprinde, a învăţa, a-şi însuşi; a obişnui ceva. Mestecară-se intru limbi şi obicniră (deprinseră c2, d) lucrurele lor, psalt. 226, cf. cqresi, ps. 299/2. Vrdina la dinsă cuconul de lua învăţătură ce obicnisă. dosoftei, v. s. octombrie 97v/8. 2. A suferi, a îndura; a tolera, a accepta. Dragostea . . . toate le priimeaşţe, toate le creade, in toate are nădejde şi toate obic-neaşte. coresi, ev. 338, cf. id. l. 379/1. Care obiceie nimenilea nu le-au mai putut obicni., . văzind că slnt de mare pagubă ţării (a. 1631). mag. ist. i, 122/17. Giudeţul va certa pre cela ce au suduit, macar de-are şi priimi (obicni munt.) cel suduit sudalma, prav. 227, cf. anon. car. Pentru orice feliu de vină va fi de o va. obihni cu mulţămită şi fără de cirteală hotărîrea judecăţii, nu mai rămîne a să osîndi la judecata cea viitoare (a. 1780). uricariul, v, 394/22. Să obicnim cu răbdare greşalele lor şi boalele' lor (a. 1794). gcr ii, 155/12. Nu ne-au mai rămas putere să mai obihnim aducătoarea de stricăciune oblăduirii ce am avut (a. 1821). iorga, s. d. xi, 212, cf. t. papahagi, c. l. (Cu forma negativă a gerunziului) Nu puţine jafuri şi prăzi au curs ticăloşilor păminteani de către acei vrăjmaşi ai putearnecii împărăţii... a cărora năpădire prea-puternica împărăţie nesuferind-o şi neobic-nindu-o, trimis-au oşti (a. 1737). iorga, s. d. xvi, 3. ❖ Absol. (Regional) De cum maic-aşi mai trăi, Nu mai poc a obicni. georgescu-tistu, b. 27. — Prez. ind.: obicnesc. — Şi: obihni vb. IV. — Din slavon, oehkh^th (< oktvIkhath). OBICNÎRE s. f. (Regional) Faptul de a obicni (2); tolerare. Com. din turnu-măgurele. — V. obicni. OBICNÎT, -Ă adj. (învechit) Obişnuit, caracteristic. Cf. o b i c n i (1). *SV[î]ra£[u]Zslujindu-să cu obicnita sa îndrăznire şi gură limpede l-au procleţitu-l. dosoftei, v. s. decembrie 239r/l.l. + (Substantivat) Obicei, datină. Eu nemică înf aleanu nu feciu oameriloru sau obicniteloru (obiceaiurelor n. test. 1648, o b i c e a-e 1 o r biblia 1688) tătăreşti, cod. vor. 102/2. — PI.: >obicniţi, -te. — V. obicni. OBIDĂ vb. I v. obidi1. OBIDĂRE s. f. v. obidire. OBIDĂT, -1 adj. v. obidit. OBÎDĂ s. f. 1. (învechit) Nedreptate, asuprire ; jignire, insultă, umilire. Obida rea (lucru rău n. test. 1648, hîtrie vicleană biblia 1688) o, Iudei, după cuvlntu amu fire-qşi ascultlndu voi. cod. vor. 2/1, cf. tetraev. (1574), ap. gcr i, *9/14. Văm arăta lui ranele sufletelor noastre ... şi de năpaste şi de obide, milostiv fi-va noao. . . domnul, coresi, ev. 20, cf. 453, 504. Munci şi chinuri.. . dureri şi obide ce răbdă pentru noi domnul nostru /[i]s.M5. 203 OBIDĂ - 27 - OBIDI1 varlaam, c. 78. Vă rugaţi pentru cei ce vă fac obidă (a. 1774). gcr ii, 101/23, cf. polizu. Aceste obide au adus robia, negruzzi, s. i, 269. Buciumă-n mine toate răscoalele ţării! Toate obidele răzvrătite,. . . Toate nădejdile spinzurate. deşliu, g. 23, cf. cv 1950, nr. 5, 5. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele ţării din obidă, să-şi ceară dreptate, c. petrescu, a. r. 191, cf. v. rom. mai 1954, 186. 2. Durere sufletească, mîhnire, amărăciune, necaz; ciudă, mînie. Carea vă e obida aşa rea. coresi, l. 85/21. Nu cu bucurie, ce cu jeale şi cu lacrămi şi cu obidă pomenim ... de munca cea grea. varlaam, c. 75, cf. 85. Topi-mă pe mine obida (j a 1 o s t e psalt. sch.) (mea). psalt. (1651), în jahresber. iii, 178. Eu de multă voia rea şi de obidă adeasea Im muşca mînule. dosoftei, v. s. noiembrie 152v/8. Totdeauna orbul asupra ochilor şi şchiopul asupra picioarelor şi surdul asupra auzului şi hadîmbul asupra întregului obidă are. cantemir, ist. 69, cf. 174. Cu multă obidă îmi ticăloşesc nevrednicia. antim, p. 121. Spuse cu mare obidă că e-u [=i-au] murit un fecior (a. [1710). bul. com. ist. ii, 269. Mă rog cu obidă ca să dea dă ştire la toţi părinţi preoţi. . . dă a văni la petrecere-mi a îngropări-mi (cca 1821). iorga, s. d. xxii, 46, cf. lb. Aşa plîngea Florica şi biet îşi spunea dorul Pe prispă lîngă mă-sa, ş-obida o-neca. heliade, o. i, 188. Coprinşi de obidă strigă. marcovici, d. 436/23. îşi jălea nevasta şi copiii, zicînd cuvintele cele mai de milă şi mai înduplecătoare spre lacrămi şi spre obidă, gorjan, h. i, 26/8, cf. ii, 198/2, polizu. Şi-a adus aminte cu dor şi cu obidă de ea. caragiale, o. iii, 20. Şi mergînd ea cu inima plină de obidă şi cu lacrămile şiroaie zări într-o depărtare mare nişte palaturi. ispirescu, l. 398. îşi luă ziua bună de la doamna maică-sa, care se silea, sărmana, pe cît putea, ca să-şi stăpînească plînsul şi obida ce o-necau. odobescu, s. iii, 178. La nea Nicola veselie, la alţii obide, delavrancea, s. 7. Din al oglindei luciu rece De apă-adîncă se desface O linişte de dulce pace Ce-ntregul suflet mi-l petrece. Obida vrînd să mă înece,. Zadarnic firea şi-o preface, macedonski, o. i, 188. Fără nici o mustrare privea la suferinţele şi obida supuşilor săi. vlahuţă, o. a. 215. în Ion. . . se redeşteaptă personalitatea cea dintîi şi adînca obidă pentru toate chinurile suferite în zadar. gherea, st. cr. ii, 163. îi amăra sufletul plin de obidă ca marea de sare. sandu-aldea, a. m. 47. Cu sufletul cuprins De obidă şi căinţă. iqsif, patr. 87. La sfîrşitul „Luceafărului“ se simte ceva amar, un fel de obidă, ibrăileanu, s. 134. Vreau să-l împung şi să-l tai altfel, ca să mai scot din mine obida care m-a înăbuşit atita vremet sadoveanu,1 o. x, 649. îşi privi pipa deşartă clătinînd din cap cu obidă. c. petrescu, a. 389. Se sărutară amîndoi şi se despărţiră cu aşa părere de rău, că doar n-au plîns de obidă. STĂNOIU, c. I. 9, cf. G. M. ZAMF1RESCU, SF. m, n. i, 305, popa, v. 306. Somnul oamenilor săraci e necăjit şi vine greu. E ca o prelungire a obidei din timpul zilei, pas, z. i, 246. Tinerii ăştia ne scot peri albi, adăugă cu obidă, vornic, p. 11. Mai bine ţi-ai vedea de treabă ... V-aţi pornit ca nebunii, bolborosi el cu obidă, preda, d. 89. Vine-m[i] doru uniori Să mă sui la munţi cu flori, Să mă jeluiesc cu hori Să-mi mai treacă din fiori De obidă şi de dori. pop., ap. gcr ii, 233/37. Pîn’ la mine-n ţeără Lanuri de secară, Verde pălămidă, Chinuri şi obidă, teodorescu, p. v. 284. Taica care-a adormit Se roag-acum de iertare Cu obidă şi cu jale. marian, i. 311. Făt-Frumos se cătrăni de obidă îndată ce auzi astă poruncă, dar nu se descurajă, popescu, b. i, 12. Ele de ciudă Şi de obidă Să mîniară Şi se uscară. grigoriu-rigo, m. p. 36, cf. ant. lit. pop. i, 40. (Regional) Compătimire, frîncu-candrea, m. 103. + (învechit, rar) Suferinţă fizică, chin. Au contenit prin aceasta acea pătimiţoare însătare şi obidă care era mai înainte din lipsa apelor (a. 1806). uricariul, iv, 106/18. 3. F i g. (Prin Mold.) Om (sau animal) slab şi mic; stîrpitură. Cf. o b i d n i c. Frunză verde pălămidă, Badea meu parcă-i obidă. şez. viii, 29, cf. i. cr. iii, 187, cv 1950, nr. 4, 44, a ix 4, 5. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Obidă de om. a ix 6. — PI.: obide şi (regional) obizi (a ix 5, 6). — Din v. sl. oeha Tranz. Acesta lucru obidind pre doftorul acela, sfătui pre Camvis să trimită să ceară fata la dânsul, herodot (1645), 147. ■ Intranz. Ziua Stau şi obidesc Noaptea Nu mă odihnesc, teodorescu, p. p. 528. 3. Refl. (învechit şi regional) A se văicări, a se tîngui; a se boci. Să obiduia unul cătr-alalt, de grăia: „de-ar hi aice cu noi învăţă-toriul. . . n-am păţi noi într-acesta chip11. varlaam, c. 198, cf. anon. car. Săraca de mine, se obiduia vulpea, ce mă fac eu acuma? cătană, p. b. iii, 30. Ce foc o fi pe copilu ăsta, de se obideşte, aşa? . . . A avut şi el un frate şi l-a pierdut şi acu nu mai are pe nimeni, rădulescu-godin, !. 292. Plîng şi se obiduiesc Şi se tînguiesc. gr. s. v, 138. 4. Tranz. (învechit, în forma obida) A deplînge, a jeli. Unu-ncepuţfă ofteze Şi moartea să-şi obideze, Zicînd: of! ofJ ce păcate! Ce soartă am avut, frate /pann, p. v. n, 39/6. — Prez. ind.: obidesc. — Şi: (învechit şi regional) obidă (prez. ind. obidez şi,' neobişnuit, obid lb) vb. I; obidui vb. IV.. — V. -obidă. — Pentru obidui, cf. slavon. OKHAOKdTH. OBIDÎ2 vb. IV. Tranz. (Folosit şi ab s ol.; Ban.) A ispiti, a iscodi (gr. băn.); a cerceta, a căuta (com. din sasca română — oraviţa şi din oraviţa) ;■ a afla, a descoperi (novacoviciu, c. b. ii, 5). — Prez. ind.: obidesc. Din ser. obidiţi. OBIDÎRE s. f. Acţiunea de a (se) obid i1 şi rezultatul ei. 1. (învechit) Nedreptăţire, asuprire, împilare. Cf. o b i d i1 (1)1 Jumătate den avuţiia luiş da mişeilor. . . iară jumătate o ţinea, nu ca să o aibă, ce ca dentr-aceaia să plătească de patru ori ce-au luat den obidire. coresi, ev. 453.. 2. (învechit şi popular) Mîhnire, supărare; suferinţă, chin. Cf. obidi1 (2). Cf. polizu, lb, lm, alexi, w. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adine de mare, Trăieşte-nfricoşatul vifor Al vremilor răzbunătoare, goga, p. 7. 3. (învechit) Tînguire, jelanie. Cf. obidi1 (3). Făeînd mare obidnuire domnul pentru doamna... au îngropat-o acole (sfîrşitul sec. XVIII). LET. III, 231/28* cf. T. PAPAHAGI, C. L. — PI.: obidiri. — Şi: obidăre (polizu, alexi, w.), obidnuire s. f. — V. obidi1. OBIDÎT, -Ă adj. .(învechit şi popular) 1. Nedreptăţit, asuprit, oprimat. Cela ce e obiduit ¿¿[agosloji'iiw e. psalt. hur. 6v/6. Dintru boierii cei obidiţi Neagoe Săcuianul cu nasul tăiat şi alţii au fugit de acolo, amiras, let. iii, 139/38, cf. mag. ist. i, 363/15. Din anul acesta au început fericirea carea, era să se verse apoi preste neamul cel obidat al românilor, şincai, hr. iii, 133/32. Dar fiece amurgit liniştit Şoptea despre sîngele şi sudorile Norodului schingiuit, jefuit. . . obidit, deşliu, g. 38. *v> (Substantivat) Face şi giudeţ obiduiţilor. psalt. hur. 123r/12. Dereptulu Lotu, obiduitulu (d o s ă d i t u n. test. 1648), de fărădelegile necurăţitoriloru şi de a spurcaţiloru viaţă izbăvi, cod. vor. 172/4, cf. 109/7. Feace mesereare domnul şi giudeţu tuturoru obiduiţilor (asupriţilor d). psalt. 211. Feace izbîndă obiditului, coresi, l. 27/13. Tuturor celor ce-s scârbiţi bucurie şi celor obidiţi adăpostitoare. paraclis (1639), 249. Putearnicii de nu vor scoate obiduiţii din mina celor mai tari decît dînşii. . . vor hi giudecaţi la dzua giudeţului. varlaam, c. 246. Această, dragoste pentru suferinţă îl face pe dînsul să caute tipuri mai ales printre cei obidiţi şi dezmoşteniţi. GHEREA, ST. CR. II, 228, cf. DEMETRESCU, O. 149. Veniţi voi, obidiţii lumii, cu buzele înfrigurate, Voi, chinuiţii din arsura unei tăceri îndelungate. goga, c. p. 131. îl privise ca pe un binefăcător al celor obidiţi, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 47. Dragostea pentru cei obidiţi e întovărăşită .. . de o neîmpăcată ură faţă de opresori, v. rom. mai 1957, 165. 4- (învechit, rar) Lipsit, păgubit. Cu păcat va fi atîtea suflete să rămînem obidiţi dă dreptul acestii moşteniri (a. 1835). bul. com. ist. v, 305. 2. Necăjit, amărît, chinuit, îndurerat, mîhnit. Ai datu. sălaş vrunui călătoru, sau ai grăit bine dereptu vrUn om obidit (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 454/5, ci. £OD. tod. 214. Do-riefsu . . . nici mearsă la vrajă la Delfi, să întrebi, nici în ce ţară merge au întrebat; ce numai, fiind obiduit, purceasă şi să dusă la Liviia. herodot (1645), 290. Să nu iasă de la noi niminea cu inima . .. obidită şi cu nedrep- 207 obiditor - 29 - OBiECT taie. neagoe, ap. gcr i, 169/26. Nu mă lăsa să ies obidit şi cu lacrămile pe obraz, că va fi păcat, antim, p. xxx. Domnul dar auzind că au ars casele Golescului, pentru ca să nu-l lase obidit.. . i-au dat o mie de talere (începutul sec. xvm). mag. ist. iv, 56/6. Atîta fură de putin-cioase Vaetele de maică obidată, Cît de la pragul morţii să întoarse Sufletul lui Parpangel îndată. BUDAI-DELEANU, Ţ. 211, cf. 367, LB. Of! al mieu obidit suflet ce socoteală va da! marcovici, c. 14/10. Bătrinii îşi ascund .ochii plini de lacrimi, bărbaţii stau obidiţi. . . russo, s. 143. Nae face o figură foarte mîhnită; e aşa de obidit, încît ai crede• că vrea să plîngă. caragiale, o. i, ; 289. Auzind aceste înţelepte şi tînguioase cugetări, bătrînul Pîrvu lăcrima, iar ceilalţi boieri stau \ pe gînduri, obidiţi, odobescu, s. i, 79. Drumeţul ■ pe cărarea-ngustă Cu suflet obidit trecea. . . '■ iosif, t. 191. Savu, obidit şi plin de năduf, \ se gîndeşte. galaction, o. a. i, 294. Cucoanele obidite, trag, între două vorbe, cu cîrpa pe masa din salon, brăescu, m. b. 85, cf. 94. O lăsam ; să plîngă — un plîns nestăpînit şi eliberator., de: copil obidit, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, j 202. Bună ziua, socru mic! Ce stai aşa obedit? : Ori pentru noi eşti scîrbit, Căci aice am venit? marian, nu. 410. Şi voi bătrîni obidaţi Neîncetat ] lăcrămaţi, şez. viii, 48. + Care exprimă \ mîhnire, obidă. La dreapta ei umblau doi coconi : tineri... cu haine negre şi cu feţe obidite. \ odobescu, s. i, 108, cf. 129, 154. Se plimbă de i colo plnă colo, vorbind ca-n aiurarea unor friguri, ; cu un glas obidit, brătescu-voineşti, î. 78. ! Din sală, răspunsurile au năvălit, iuţi, aspre, \ obidite, ga lan, z. r. 21. 4- (învechit, rar) : Supărat, mînios. Fiind Mihnea obidit pre o seamă de boiari, gindit-au să nu fie acel lucru . şi in ştirea lui Costandin postelnicul (a. ?). MAG. IST. iv, 349. — PI.: obidiţi, -te. — Şi: obidât, -ă, obedit, -ă, obiduit, -ă adj. — V. obidi1. OBIDITdR, -OARE s. m., adj. (învechit) 1. : S. m. Asupritor. Izbăveaşte-me de mărule păcă- \ tosului şi de mărule leage-călcătoriului şi obidi-toriului (a s u p r i t o r i u 1 d). psalt, 137, cf. 262. De iaste aşa neputeare şi nu e pre iuşor < bogatului acolo să între, cu cît mai vîrtos camat-nicul şi răpitoriul şi obiditoriul ? coresi, ev. 312, cf. 27, 453. Feciu judeţ şi dereptate nu pridădi mine obiduitorilor miei. id. ps. 345/6, cf. 21/3, 85/8, 184/4.. ■ 2. Adj. Care provoacă amărăciune, jale;, supărător, întristător. Ce. poate fi mai obiditor decît... a nu putea dobîndi iertare păcatelor? marcovici, d. 406/24. — PI.: obiditori, -oare. — Şi: obiditoriu, -oăre, obiduitySr, -oăre s. m., adj. — Obidi1 -j- suf. -tor. _ OBIDIT(5RIII, -OĂRE s. m., adj. v. obiditor. OBÎDNIC, -Ă adj. (Regional) 1. Slab, piperr nicit; bolnăvicios; infirm, olog. Cf. săghinescu, v. 62, tdrg, şez. iii, 83. Aşa a fost . el de mic, ogidnic. coman, gl., cf. alb ii 2224/365,ib. 4177/365. -v- (Substantivat) Nu-ipăcat de D-zeu din om teafăr, sănătos, să mă laşi un obidnic? sevastos, ap. tdrg. . 2. Miop, chior. Com. din bucecea — suceava. — PI.; obidnici, -e. — Şi:, obirnic, -ă adj. dr. viii, 124. — Din v. sl. oEHAKN'h „vrednic de dispreţ“. OBIDNUÎRE s. f. v. obidire. OBIDdtS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit). Carp exprimă ;:mîhnire, durere, amărăciune ; jalnic. De la toţi. să auzia glasuri obidoase. ap. tdrg. Auzi un glas de plîngere întovărăşit de cuvinte jalnice şi obidoase. gorjan, h. i, 66/20, cf. POLIZU, BARCIANU, alexi, w. ■ 2. (învechit şi regional) Sensibil, impresionabil; milos. Cf. lb, polizu.. O nespusă Induio-şare-l cuprinse cînd se gîndi la Maria, care era atît de subţirică, de fragedă, atît de dulce la fire şi de obidoasă. slavici, o. ii, 76, cf. ddrf, TODORAN, GL. ' ; — PI.: obidoşi, -oase. — Obidă + suf. -os. ■ ‘ OBIDUÎ vb. IV v. obidi1. OBIDUÎT, -Ă adj. v. obidit. OBIDUIT OR, -OĂRE s. m., adj. v. obiditor. OBIECT s. n. 1. (Urmat de determinări) Element, materie asupra căreia se îndreaptă o activitate. V.. subiect. Cf. aşrz. 71/28. Obiectul ştiinţii. asachi, algebra:, 4r/5. Zeii şi minunatele frumseţi ale făpturei lor, fură din nou objetul cîntecilor sale. căpăţineanu/m. 92/9. Aceste vor fi obiectul unei scrieri mai serioase. negruzzi, s. i, 312. A patriei iubire, obiect de ironie, în veci este pe buza acelui cari ştie Cu numele-i se tragă norodul amăgit, alexandre seu, o. i, 84. Argumentarea ‘devine obiectul unei cercetări. maiorescu,' l. 10,. cf. hamangîu, c. .c. 227. Numai într-un caz. imaginea poetică poate fi, dacă nu recomandată, cel puţin îngăduită: atunci cînd poezia însăşi e obiectul analizei. ibrăileanu, s. l. 18. Cînd ’ obiectul judecăţii era prea greu .. . împricinaţii. . . aveau dreptul să recurgă la judecata însăşi a domnitorului. n. a. bogdan, c. m. 45. Sînteţi buni să-mi comunicaţi şi mie obiectul discuţiei? sadoveanu, o. ix, 73. Pictura mediului contemporan, a omului care îl reprezintă şi a chipului în care el se mişcă şi vorbeşte alcătuiesc obiectul artei lui I. L. Caragiale. vianu, a. p. 123. Obiectul de studiu -al 216 Obiect Obiect scriitorului este omul. gontemp. 1956, nr. 484, 4/4. Loc. adj. şi a d v. La obiect = (despre o expunere, un discurs etc.) în temă, fără divagaţii inutile. Caracterizările sint întotdeauna la obiect, formulate lapidar, fără excese. v. rom. decembrie 1963,185. + Fapt; chestiune, problemă. Am luat îndrăzneală de am scris aceste obiecturi, satere.. mumuleanu, ap. gcr ii, 246/19. [Voi enumera] obiectele cu care ar trebui de odată să se ocupeze... un asemine aşezămînt. i. ionescu, c. vii/9. Au adresat în obiectul acesta domnitorului loan Sturza... o anafora (a. 1857). uricariul, iv, 429/19, cf. id. v, 194/12. 2. (în învăţămînt) Disciplină, materie. Cf. man. înv. 11. Obiecturile învăţate acolo sînt relighia, gramatica rusască, literatura şi loghica. ar (1829), 142^9, cf. ib. (1830), 3762/23. Mâtemeam numai la un singur obiect, brâescu, a. 153. De oral era exonerat cu excepţia matematicilor, obiect din pricina căruia fusese lăsat de două ori repetent în cursul inferior, teodoreanu, m. ii, 24. Prin conţinutul obiectelor de învăţămînt. . . şcoala de 8 ani va asigura din plin dezvoltarea multilaterală a personalităţii elevilor. GÎ 1961, nr. 630, 2/1. 3. Scop, ţel; ţintă, obiectiv. Fieşcare, cîrmuit de capriţia sa, pune numai poftele sale obiecturi înainte, mumuleanu, c. 6/12, cf. cult. c. 27/3. I se părea că este objectul unei ure Oriunde s-ar întoarce, heliade, o. i, 391. Cele dlntîiu objeturi (scopuri) ale soliei cu care era cinstit, cr (1830), 3442/ll. în mai multe rînduri a fost objetul unei critice, gtn (1836), 622/17. Trebile politice şi studiile serioase nu-l putură însă înturna de la marele obiect ce-şi propusese cu satirile sale. negruzzi, s. ii, 149, cf. iii, 282. Cele mai importante obiecte ale atacului erau Smîrdqjiul şi Hinova. maiorescu, d. ii, 112, cf. id. cr. i, 7. Smaranda Dudescu, care pretindea că se coboară din neamul Basarabilor Drăculeşti, era obiectul sarcasmului Anei. d. zamfirescu, î. 10. Tîrziu de tot, revine la obiectul apropiat al vizitei. camil petrescu, u. n. 56. Iritat peste măsură de atacurile personale al căror obiect era şi, dornic să părăsească Constantinopolul, împingea din răsputeri la ruptură, oţetea, t. v. 212. Preocupare. Şcoalele du prin sate, care trebuie să fie cel dintîi obiect al omului de stat sînt cea după urmă a lui îndeletnicire, marcovici, d. 216/12. 4. (învechit) Pricină, cauză. Cearta domnitorilor se făcu obiect de ceartă naţională, din care şe îrnpărtăşeau atît barbaţii, cît şi femeile ambelor ţări. asachi, s. l. ii, 91, cf. stamati, d. Pe dată ce dorinţa care ne-a aprins imaginaţiunea se află împlinită, ne liniştim şi mai adesea căutăm mijloace ca să ne desfacem de obiectul ce o aprinsese. filimon, o. i, 114. 4 Mijloc de realizare, factor. între două ţări vecine Objet pacinic de unire, A nădejdei stea plăcută Rumâniei tu vei fi. ALEXANDRESCU, O. I, 345. 5. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită destinaţie. V. lucru. Orice objet ce altui place Eu îl văz posomorit, heliade,' o. i, 70, cf. 167, 364. Felurimea obiecturilor (a. 1833). doc. ec. 542. Să va zidi o sală mare deasupra încăperilor unde acum să află aşezate vremelni-ceşte cărţile bibliotecii şi obiecturile muzeului (a. 1837). ib. 662. Patriile noastre . .. pot avea încă şi mai multe obiecte de esportaţie în ţări streine, gt (1839), 1661/31. Am mai găsit aici o mască mică de plumb, un cal mic de bronz şi încă alte mici obiecte de bronz, bolliac, o. 274. Obiectele ce le văd, privite cu un ochi sînt mai mici. eminescu, n. 31. Modesta ei cameră:. . se prefăcu acum într-o locuinţă elegantă, plină de obiecte de artă. gane, n. i, 102. Am deschis tombolă cu obiecte la Moşi. caragiale, o. i, 86. Sarea scoasă din ocne era un obiect de monopol al guvernului, n. a. bogdan, c. m. 134, cf. nica, l. vam. 170. Am avut o prăvălie de obiecte bisericeşti, camil petrescu, u. n. 60, cf. leg. ec. pl. 361. împrăştiate prin unghere se află celelalte obiecte pe care păstorii le-au adus cu ei din sat. bogza, c. o. 69. (Ca termen de comparaţie, sugerînd inerţia, incapacitatea de a reacţiona) Vaporul se pleca la o parte şi la cealaltă ... Cu toate că eram toţi trîntiţi pe jos, ne arunca ca pe nişte obiecte, de la o parte la cealaltă a camerei, bolintineanu, o. 285. Capul îi lunecă alăturea cu perna, ca un obiect, sahia, n. 118. -v1, Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra cărora acţionează omul, în procesul de producţie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. der. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. Obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată. leg. ec. pl. 348. 6. (Filoz.; în opoziţie cu s u b i e c t) Ceea ce se află în afara eului; lucru care afectează simţurile noastre sau asupra căruia se îndreaptă gîndirea noastră. Ca ochii la lumină, aşa i se deschide La minte cugetarea, şi-ncepe a distinge între aci ş-acolo, Intre sujet ş-objecte, Pe şinele său propriu din tot ce nu e sine. heliade, o. i, 365, cf. stamati, d. O veche împărţire a tutulor obiectelor gîndirii omeneşti face deosebirea între lumea interioară sau sufletească şi între lumea exterioară sau fizică, maiorescu, cr. i, 47. E probabil că n-o să găseşti în toată lumea două persoane care să vază un obiect moral puţin complicat întocmai din acelaşi punct de vedere. CARAGIALE, O. III, 286. 7. (Lingv.) Complement. Cf. barcianu. Acuzativul, cazul obiectului direct, scl 1953, 138. Dacă complementul direct este un cuvînt din acelaşi radical cu verbul... se chiamă obiect intern, graur, i. l. 163. 216 OBIECTA 31 - obiectiv — Pronunţat: -bi-ect şi -biect. — Pl.: obiecte şi (învechit) obiecturi. — Şi: (învechit) objet (scris şi obget), object, obiectum (aşez. 71/28, molnar, i. 269/8), oget (molnar, ret. 65, ASACHI, E. D. 6) S. n. — Din lat. obiectum, germ. Objekt, fr. objet. — Oget < it. oggetto. OBIECTĂ vb. I. T r a n z. A face o obiecţie; a găsi pricină. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w., iordan, l. r. a. 236. Rizo a obiectat că o asemenea măsură ar ridica împotriva lui toată populaţia ţărilor româneşti, oţetea, t. v. 180. Felixnu îndrăzni să obiecteze nimic, călinescu, e. o. i, 75. + P. e x t. (Rar) A reproşa, a imputa. Cf. ŞĂINEANU, CADE. — Pronunţat: -bi-ec-ta şi -biec-ta. — Prez. ind.: obiectez. — De la obiecţie. OBIECTĂRE s. f. Faptul de a obiecta; obiecţie. Cf. cade. — V. obiecta. OBIECTIV,-Ă adj., s. n. I. Adj. 1. (Filoz.; în opoziţie cu subiectiv) Care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. Civilizaţia păgînă . . . reprezenta principiul din afară, obiectiv, al naturei şi al silei, bălcescu, m. v. 1. Legăturile obiective între microcosm (omul) şi macracosnom (universul), barasch, M. III, 108/22, Cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Pentru realizarea succesului, trebuie să foloseşti la maximum toate condiţiile obiective în care te găseşti, mihale, o. 97. In aceleaşi condiţii obiective de tortură, unul tace pînă la capăt, altul mărturiseşte tot. beniuc, m. c. i, 147. Legile limbii... au un caracter obiectiv, graur, s. l. 93, cf. i. l. 26. Eliberîndu-se de sub jugul oprimării capitaliste, oamenii muncii acţionează în sensul tendinţelor obiective ale dezvoltării sociale, cf 1961, nr. 1, 39. (Substantivat) Partidul se călăuzeşte cu fermitate după tezele privind dialectica obiectivului şi subiectivului în viaţa socială, ib. 1960, nr. 2, 51. 2. Care are însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial. Să aprobaţi întocmai planul meu, în toate amănuntele, studiat din punctul de vedere obiectiv pur. caragiale, o. vii, 200. Junimistul a avut pretenţia ... că asistă . . . la fenomenele politice, sociale şi culturale şi că le defineşte din punct de vedere obiectiv. ibr'ăileanu, sp. cr. 98. Homer ne dăduse imaginea obiectivă şi candidă a rasei sale. lovinescu, c. iv, 137. (AdveVbial) Cu moşul nu-i chip să discuţi obiectiv că el din chestia pensiei lui nu iese. rebreanu, r. i, 65. 3. (Lingv.) Care se referă la obiect (7). Echivoce sînt şi genitivele obiective, puşcariu, l. r. i, 51. Reflexivele obiective, fie în acuzată fie în dativ, nu constituie o diateză aparte, scl 1954, 137, cf. 102. De cele mai multe ori aceste propoziţii au funcţiune obiectivă, de complement direct sau indirect, sg i, 149. II. S. n. 1. Lentilă sau sistem de lentile care au rolul de a forma, într-un aparat optic, imaginea unui obiect. Cf. marin, f. 471/11, 474/21, barcianu. Aceste semne bune aruncau viaţa lui de pînă atunci la o depărtare de nemăsurat, întocmai ca un mare ochian în care te uiţi prin obiectiv, sandu-aldea, a. m. 149. îi ţipa în urechi să urmărească atent obiectivul. klopştok, f. 168. Ochianul acesta avea un dublu obiectiv, cu două feluri de lentile, c. gane, tr. v. 308. Pînă să se orienteze obiectivul exact. . . ea oboseşte, arghezi, c. j. 148. Reporterii-fotografi căutau să-i prindă pe acuzaţi cit mai bine în obiective, stancu, r. a. ii, 288, cf. v, 184. (învechit, adjectival) Cf. stamati, f. 87/17, id. d. Microscopul se compune . . . din două linţi convergente: una mai mică numită obiectivă şi alta. . . avînd dimensiuni mai mari şi numită oculară, poni, f. 394. 2. Porţiune de teren, localitate, fortăreaţă etc., care prezintă importanţă din punct de vedere militar. Armata noastră are şi ea drept obiectiv tot Dunărea, spre a împiedeca pe turci să facă din ţara noastră cîmpul războiului, d. zamfirescu, r. 32. + Ţintă asupra căreia trage o gură de foc. Ochii săi albaştri. . . rătăceau ca nişte reflectoare în căutarea obiectivului noaptea pe cer. beniuc, m. c. i, 55. 3. F i g. Scop, ţel; ţintă. Cf. alexi, w. Prostia aceasta, mai ales, formează obiectivul satirei lui Caragiale. ibrăileanu, sp. cr. 242. Să sperăm că va deveni o bătălie zadarnică, fără obiectiv, c. petrescu, a. 418. Obiectivele acestui plan trebuie să se bazeze pe analiza muncii şi a posibilităţilor economice, leg. ec. pl. 420. Convorbirea avusese cu totul alte obiective decît relaţiile dintre proprietar şi chiriaş. arghezi, p. t. 94. Pentru o deplină reuşită a unor asemenea dezbateri e nevoie ca discuţia să aibă un obiectiv clar. contemp. 1954, nr. 379, 1/4. Congresul a hotărît ca şi pe viitor industrializarea să constituie obiectivul central al politicii economice a partidului, scînteia, 1965, 24 iulie, ediţie specială. + (Concretizat, de obicei determinat prin „industrial“) întreprindere, uzină, fabrică, cuprinsă în planul economiei naţionale şi care urmează să fie realizată sau care este în curs de realizare. înfăptuirea programului amplu trasai de partid pentru industrializarea socialistă a ţârii... a pus în faţa cercetătorilor noştri probleme complexe de proiectare şi construire de mari obiective industriale. contemp. 1965, nr. 52, 9/1. Ritmul înalt de creştere prevăzut în industria chimică şi cota parte ridicată a noilor capacităţi în sporul producţiei impun ministerului, conducerilor întreprinderilor să acorde o deosebită atenţie respec- 219 ÔBÎECÏÎVA - 32 - OBIECŢIE tării termenelor planificate de intrare in funcţiune a tuturor obiectivelor, scînteia, 1965, nr. 6685.+(De obicei determinat prin „turistic“) Loc, punct care prezintă interes pentru turişti. — Pronunţat: -bi-ec- şi -biec-, — PI.: obiectivi, -e. — Din fr. objectif, lat. obiectivus. OBIECTIVA vb. I. T r a n z. (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (I 1). Cf. şăineanu, cade, scriban, D. + R e f 1. A căpăta caracter obiectiv (II). Aceste stări de suflet se încheagă şi se obiectivează, şi ele, sedetaşează de el, devin realităţi obiective, ibrăileanu, s. l. 16. — Pronunţat: -bi-ec- şi -biec-. — Prez. ind.: obiectivez. — Din fr. objectiver. OBIECTIVARE s. f. Faptul de a (se) obiectiva. Talentul d-lui Liviu Rebreanu este prin definiţie antiliric, de o mare virtute de obiectivare. perpessicius, m. iii, 143. Caracterul sentimental, liric, incapabil de obiectivare... se poate remarca în descrierea a două personaje. gl 1958, nr. 7, 2/6. [Întîmplări] care cer prin însăşi natura lor o anumită obiectivare, v. rom. februarie 1960, 112. — Pronunţat : -bi-ec- şi -biec-, — V- obiectiva. OBIECTIVAT, -Ă adj. (Rar) Concretizat, materializat. [înţelegeau] prin psihologie totalitatea faptelor sufleteşti introspectate şi „obiectivate“ prin exprimare, ibrăileanu, s. 227. Un simbol reprezintă un grup de imagini obiectivate. ralea, s. t. ii, 157. — Pronunţat: -bi-ec- şi -biec-, — PI.: obiectivaţi, -te. — V. obiectiva. OBIECTIVISM s. n. 1. (Ieşit din uz) Obiectivitate (2). Ce este regretabil este că acest om luminat. . . căruia i se atribuia şi care îşi atribuie mult obiectivism, a alunecat mai mult deodată şi a autorizat aproape excesele aduse in dezbateri, macedonski, o. iv, 124. Caragiale, cu tot obiectivismul său. . ., găseşte prilejul să se amestece direct în bucăţi curat literare, ibrăileanu, sp. cr. 223. 2. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire. Marxism-leninismul se opune cu hotărire obiectivismului burghez In problemele culturii — ale ştiinţei, literaturii şi artei, gheor-ghiu-dej, R. 152. O astfel de prezentare. .. este manifestarea fondului reacţionar al obiectivismului burghez, contemp. 1949, nr. 126, 3/1. Una din condiţiile lichidării denaturărilor subiectiviste in ştiinţa economică este lupta împotriva oricăror forme de manifestare a obiectivismului burghez, lupta de clasă, 1953, nr. 3—4, 55. Materialismul dialectic ajută pe cercetători, pe oamenii de ştiinţă în înţelegerea şi descoperirea legilor, ferindu-i de obiectivism, cp 1960, nr. 1, 26. — Pronunţat: -bi-ec- şi -biec-, — Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Ob j ekti- vi smus, TUS. 06î>eKTHBH3M. OBIECTIVI ST, -Ă adj. 1. (Ieşit din uz) Obiectiv (I 2). A căutat să fie şi să rămînă obiectivist. macedonski, o. iv, 125. 2. Care aparţine obiectivismului (2), privitor la obiectivism; care manifestă obiectivism. <0> (Adverbial) Din această preocupare de autenticitate ar fi greşit să se tragă concluzia că reacţiile personajelor sînt înregistrate obiectivist. contemp. 1955, nr. 462, 3/2. — PI. : obiectivişti, -ste. — Obiectiv + suf. -ist. Cf. germ. o b j e feti v i s t. OBIECTIVITATE s. f. 1. însuşire a ceea ce există în mod obiectiv (I 1). Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Trebuie bine înţeleasă noţiunea de obiectivitate a valorii estetice, contemp. 1958, nr. 593, 3/5. 2. Nepărtinire, imparţialitate. Arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice, fie comice, între simţirile şi acţiunile omeneşti cu atîta obiectivitate curată încît... să ne poată emoţiona, maiorescu, cr. ii, 188. Mai este o categorie foarte mică . . . dar pe care, pentru interesul obiectivitătii cercetării de faţă, nu trebuie s-o dăm uitării, caragiale, o. v, 247. — Obiectiv + suf. -itate, după fr. objectivité. OBIECTIVIZA vb. I. R e f 1. (Rar) A căpăta un caracter obiectiv, dm. — Pronunţat : -bi-ec- şi -biec-, — Prez. ind. pers. 3 : obiectivizează. — Obiectiv + suf. -iza. OBIECTIVIZARE s. f. (Rar) Faptul de a se obiectiviza, dm. — Pronunţat : -bi-ec- şi -biec-, — PI. : obiectivizări. — V. obiectiviza. OBlECTUM s. ri. v. obiect. OBIECŢIE s. f. (Construit mai ales cu verbele ,,a avea“, ,,a face“, „a ridica“) Argument pe care-1 invocă cineva împotriva unei teze; observaţie prin care cineva îşi manifestă dezacordul faţă de ceva. Cf. stamati, d., aristia, plut. Voi lua cestiunea. . . aşa cum a pus-o legea în faţă cu obiecţiunile prea fericirii voastre (a. 1865). uricariul, x, 372. Este poate cu putinţă a le face obiecţiunea. că sînt uneori prea concişi. maiorescu, cr. i, 60. O obiecţie poate să ne fie făcută, şi anume una foarte serioasă. gherea, st. cr. r, 313, cf. ddrp, barcianu, şăineanu, alexi, w. ,,Pizmaşilor“... el li 229 OBIECŢIONA - 33 - OBINZEALĂ arată că trecerea... a fost încuviinţată de toată boierimea ţerii... şi că s-a adus numai obiecţia de grabă, iorga, l. i, 264. Prevăd o obiecţijine, anume că reprezentanţii vechii şcoli critice... au avut o activitate scurtă, ibrăi-leanu, sp. cr. 93. Objecţiunile lui erau nimerite la purtarea obraznică, severin, s. 23, cf. bul. com. ist. v, 46. Epitropul meu n-a făcut nici o obiec-ţiune. brăescu, a. 157. Simţind parcă o obiecţie, Aurica se scuză, căline seu, e. o. i, 54. — Pronunţat: -bi-ec-. — PI.: obiecţii. — Şi: obieeţitine (scris şi objecţiune) s. f. — Din fr. objection. OBIECŢIONA vb. I. Tranz. (Rar) A obiecta. Gf. iordan, l. r. a. 234, id. l.r. 462. — Pronunţat: -bi-ec-. — Prez. ind.: obiec-ţionez. — V. obiecţiune. OBIECŢIÎNE s. f. v. obiecţie. OBIELĂR s. m. (Prin nordul Transilv. şi Maram.) Telal. alr ii 6492/346, 353. — PI.: obielari. — Obială -f suf. -ar. OBIEL(ÎS, -OĂSĂ adj. (Regional) Zdrenţăros (LB, VALIAN, V., POLIZU, LM, DDRF, GHEŢIE, r.m., barcianu, alexi, vv.); sărac, calic (POLIZU) ; vagabond (bul. fil. ii, 290, paşca, gl.). «0> (Substantivat) Du-te, obielosule, Nu-ţi mai trece nopţile Pi la toate porţile, mîndrescu, l. p. 160. — PI.: obieloşi, -oase. — Obială + suf. -os. OBIELtJŢĂ s. f. Diminutiv al lui obială. Obieluţă tătărască, vîrghi-te prin casă (Mătura). şez. vii, 118. — PI.: obieluţe. — Obială + suf. -uţă. OBIENZĂLĂ s. f. v. obinzeală. OBIHNl vb. IV v. obicni. OBIIĂL s. n. v. ogheal. OBIJDUl vb. IV. Tranz. (învechit) 1. A asupri, a împila. Ai fost obijduit prin vreo samavolnicie din partea lor? alecsandri, t. 1 357. Nu-i place să obijduiască pe săraci, id. ib. 1388, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. F i g. Iată la ce-i menită făptura noastră cind soarta haină ne obijduieşte, contemporanul, vi2, 219. 2. A nedreptăţi, a jigni, a ofensa. Milosti-veşte-te... şi nu mă obijdui cu prepusuri. sadoveanu, o. xiii, 757. Am crescut-o curată ca o floare... şi nu s-a atins de sufletul ei nici umbra prefăcătoriei; aşa Incit o obijduieşti avînd îndoieli, id. o. x, 267. — Prez. ind.: obijduiesc. — Din v. sl. oehkA'R (prez. ind. al lui ©KHA'fc'TH). OBUDUÎRE s. f. (învechit) Faptul de a obijdui. 1. Asuprire, împilare. In loc de dreptate, obijduirea săracilor şi celor mici. gherea, st. cr. i, 71. 2. Ofensă, jignire. Curtenii au a suferi de multe ori. . . obijduiri. sadoveanu, o. xm, 390. — PI.: obijduiri. — V. obijdui. OBIJDUÎT, -Ă adj. (învechit) Nedreptăţit, asuprit, împilat, năpăstuit; exploatat. Cf. gherea, st. cr. iii, 56. [Socialiştii] se ridică.. . împotriva felului de împărţire a bogăţiei naţionale, revendicînd o mai mare parte pentru categoriile sociale obijduite. ibrăileanu, sp. cr. 205. Parcă-şi vedea... viaţa umilită de muncitor obijduit din copilărie pînă în bărbăţie, miro-nescu, s. a. 37. Am cunoscut în ţărănimea românească o clasă obijduită, părăsită şi trădată. sadoveanu, e. 30. HCHeHHe. OBIŞNUI vb. IV. 1. Refl. (Construit de obicei cu prepoziţia „cu“) A se deprinde, a se învăţa. . Pecinighii pre pustii cîmpii... şi cu dînsele [cu fiarele] viaţa a-şi purta să obiciuisă. canţemir, hr. 367. Să te obicinuieşti a asculta cînd alţii grăiesc, golescu, ap. ddrf, cf. lb. Unii din arendaşi. .. s-au obişnuit la abateri şi abuzuri (a. 1836). doc. ec. 637, cf. polizu. Se obidiriuieşte atît de mult cu mîncările delicate, incit nu mai poate sa trăiască fără friptură de fazan, filimon, o. i, 96, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, vi. Se obişnuise să fie primit, in cursul inspecţiilor, cu izbucniri de „trăiţi11 şi voie bună. rebreanu, r. ii, 84. Incet-încet ochii mi se obişnuiră cu întunericul, sadoveanu, o, vi, . 12. Goldenberg mergea regulai la serviciul lui. Se obişnuise aproape de tot. sahia, n. 109. ^ Tranz. (Popular) N-am zis să furi, să faci rele ... Ci să te fereşti de ele, să nu le obicinuieşti. pann, p. v. i, 77/8. Muică, măiculiţa mea, Toate le-aş obişnui Şi toate le-aş suferi, Numai una n-o sufăr, mateescu, b. 39. Refl. pas. (învechit) Facem ştire dară noi împăratului că de se va cetatea aceaia zidi şi zidurile ei să vor obîrşi, nu iaste ţie pace. ib. 3381/32. Intranz. (învechit) Şi-i lepădară să-i mînînce herile şi aşea obîrşiră . .. bunii biruitori. dosoftei, v. s. octombrie 95v/25. -v” Tranz. E x p r. (Prin Ban.) A o obîrşi cu cineva = a o păţi. Cf. h xvni 175, 281, com. liuba, com. din oraviţa. ■♦•Refl. pas. (învechit, rar) A se epuiza. Văzu Cantacozinu ... că se obîrşiră vistearele şi hrana voinicilor, moxa, 401/6. 2. Tranz. (învechit) A urma, a îndeplini; a executa. învăţăturile lu[i]... cu drag să le obîrşim. coresi, ev. 101. Niceodată să nu fie volnici să îndrăznească popii... să obărşască dumnezăiasca taină a priciştiniei, de nu va ar duce chipurile Priceaşteniei la dumnezeescul jertăvnic (a. 1652). bv i, 205. Iar cînd veţi vrea să obîrşiţi sfatul şi veţi cădea în nepricepere ... vă nevoiţi de vă sfătuiţi bine. neagoe, înv. 224/25. îi rugă să-ş obîrşască porunca ce li s-au dat. dosoftei, v. s. septembrie 25r/10. ■♦Refl. A se înfăptui, a se realiza. Moartea... multe lucruri taie şi să să obîrşască nu lasă. m. costin, o. 43. R e f 1. pas. Şi aşea obîrşindu-să pace, hanul întăiu au purces cătră Crîm. id. ib. 45. Jărtăvnicul. . . prespe carele să obărşesc . . . slujbe bl[&go]s\lo]vitu-s-au (a. 1682). iorga, s. d. xii, 297. -♦ A schimba în..., a transforma în .. ., a face. Tată mieu cădzu la picioarele lui Petră rugîndu-să să-l obîrşască creştin, dosoftei, v. s. noiembrie 155r/19. 3. Intranz. (învechit, rar) A-şi. petrece viaţa, a trăi. 45 de ani au obîrşit aşea, nice căşcioară, nice colibă trebuindu-ş. dosoftei, v. s. ianuarie 32T/20. + Tranz. A ajunge, a împlini (o anumită vîrstă). Obîrşind 18 ai, mearsâ la Ierusalim, de să feace călugăr, dosoftei, v. s. septembrie 35r/ll. 4. Intranz. (învechit) A izvorî. în urmă [veneau] Locuitorii din Lilea, de unde-obîrşeşte Kefisul. murnu, i. 39. ■♦•Refl. A se trage, a-şi avea originea, a proveni. Se minuna că un 269 OBÎRŞIE - 37 - OBlŞTER vlăstar ca dînsul s-a putut obîrşi dintr-un asemenea părinte, vinea, l. i, 105. Numitele clase rîvnesc spre aristocraţie şi Caragiale vine să le aducă aminte ... că se obîrşesc din teatrul lui. arghezi, t. c. 55. 4 A urma (imediat după cineva), a succeda. Al doilea a împărătescului scaun obraz obîrşind. . . meşterşugui de împărăţie să ne lipsască. biblia (1688), 3611/28. — Prez. ind.: obîrşesc. — Şi: (învechit) oberşi vb. IV. — De la obîrşie. Cf. v. si. oeptiUuth. OBÎRŞIE s. f. 1. (învechit) Sfîrşit, capăt. Atunci la obîrşie ne va strînge sfinţia sa pre toţi credincioşii, dosoftei, ps. 97/12. (Determinat prin „viaţă“) Creştineşti obîrşiile vieţii noastre... să cearem. id. mol. 82. 2. Culme, muchie, vîrf. Obîrşiia Păcăleanului (a. 1563). cuv. d. bătr. i, 248, cf. i. golescu, c. Şi apoi ne-am întors urmînd obîrşia munţilor din stînă în stînă. ghica, ap. ddrf. Străinii . . . străbat chiar şi prin obîrşiile munţilor. marian, o. i, 212. Potrivnice rîuri. . . din mari obîrşii se râped în rîpoasele-adîncuri, Cît a lor clocot departe pe munţi îl aude păstorul. murnu, i. 81. Sus la vîrşea munţilor, Jos la rîpa şoimilor, pamfile, cr. 91. Din culmi împădurite şi stîncoase, Reci obîrşii, A coborît Pîrîul cu pietroaie mari de munte, camil petrescu, v. 23. 3. Loc de unde izvorăşte o apă curgătoare; loc unde începe să se formeze albia unui rîu. Obărşăia văii lui Nean (a. 1672). iorga, s. d. vii, 34. Obîrşiile Prutului, cantemir, hr. 67, cf. lex. mars. 242. Hotarul... apucă Căiuţul cel Mic... păn în obârşiile lui (a. 1755). urica-riul, xi, 229, cf. iv, 270. Rîurile, ce cu apele lor cristaline se deştind din sînul munţilor..., erau călăuze călătoriului pînă la obîrşia lor. asachi, s. l. ii, 68, cf. polizu. Din vechime stăpînirea de hotar mergea pe apa Craiovei în sus pînă la obîrşia ei. i. ionescu, m. 37. Un pîrîiaş, a cărui obîrşie venea dintr-un şipot de apă. ispirescu, l. 230. Grebenii Părîngului se despart în două şiruri şi, apucînd între ei undele Lotrului de la obîrşie, le împreună mai încolo cu ale Lotriţii. VLAHUŢĂ, R. P. 89, Cf. LIUBA-IANA, M. 79, ŞĂI-neanu, h xviii 137, 294. Jiule, Pustiule, Sece-mi-ţi obîrşile, Să se vadă pietrile. hodoş, p. p. 101, cf. vîrcol, v., com. din oraviţa, chest. iv 32/89, alr ii 2939/833, a vi 34. 4 (Regional) Pas, trecătoare. Cf. chest. iv 22/386, alr ii 2 480/29. 4 (Regional) Partea de sus a jilipului de unde se dă drumul lemnelor la vale. Cf. arvinte, term. 4 (învechit, rar) Gura unei peşteri. Un rîu . . . se pierdea pă subt o peşteră ... a carii obîrşie sau gură erea foarte largă, gorjan, h. ii, 71/23. 4. Punct de plecare; început, origine. Petră, începătură apostolilor, şi Petră, obîrşie m[u]ci-nicilor. dosoftei, ap. gcr î, 257/34. Carile să fie fost a hotarălor obîrşii, la scriitori cîtăva neatocmire aflăm, cantemir, hr. 63. îmi grăbii paşii şi ajunsei la obîrşia luminii ce îmbrobodea cerul. Erau casele mele care ardeau, gane, ap. tdrg. Trecem pe la obîrşia izvoarelor sărate. vlahuţă, o. a. ii, 153. Multe feluri de cereale îşi au obîrşia lor în astfel de variaţiuni spontanee. sandu-aldea, s. 112. In loc să cerceteze la obîrşie unde ar fi putut găsi tot ce-l rodea, bătea adeseori drumul Armadiei, iscodind .mereu pe Ghiţă. kebreanu, i. 235. înşişi călugării din urmă nu mai cunoşteau obîrşiile schitului, galac-tion, o. a. i, 320. în vrerea ta e obîrşia voii mele. blaga, l. u. 76. 4 Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine socială. Eşti bun de limbuţie, Dar unde ţi-e dovada de-naltă obîrşie? alecsandri, t. ii, 81. Aici a fost... scaunul vestiţilor bani ai Severinului, a căror obîrşie se pierde în adîncimea vremii, vlahuţă, r. p. 8. Altul povesteşte... A noastră strălucită şi veche obîrşie. i. negruzzi, s. ii, 98. Orice-am fi ajuns să fim, era ceva aşa de mare să avem o obîrşie romană! iorga, c. i. ii, 71. Voievodul de obîrşie crăiască. . . vrea să vă grăiască, eftimiu, !. 12. Porecla îi este Bistri-ţanu, care-l arată de unde îi e obîrşia. sado-veanu, o. xviii, 623. Nimeni nu o văzuse să vorbească cu băieţii pe stradă sau pe la poartă, aşa cum intră în obiceiul fetelor de mahala, oricare le-ar fi obîrşia. ardeleanu, d. 48. Sînt tigrii mei, de veche obîrşie, Şi mă mîndresc cu neamul lor cel mare. arghezi, c. o. 86. Amîn-două mîinile ... drămăluiau. . . cele două talis-mane ale neamului Vardarilor, de obîrşie clăcaşi din Gorj. c. petrescu, a. r. 196. Baba Rada avea nepoţi care învăţaseră prin şcoli şi se însu-raseră cu femei bogate faţă de care îşi tăinuiau obîrşia. pas, z. i, 191. — Accentuat şi: obîrşie barcianu, alexi, w. — PI.: obîrşii. — Şi: (învechit) obirşă (lb, cihac, ii, 448), (regional) virşă s. f. — Din v. si. oep-huih. OBÎRŞÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) obîrşi. 1. Sfîrşit, capăt. Va arde tot pămîntul cu foc. Vai, atunci obîrşire tuturor celor ce lăcuiesc pre dînsul. neagoe, Inv. 248/25. 2. înfăptuire, îndeplinire. Zic că am uitat cinurile, socotealele, obărşirile, chipurile, neme-ririle şi toate rănduialele şi tipicurile sfintelor taini (a. 1651). bv i, 181. — PI.: obîrşiri. — V. obîrşi. OBÎRŞOÂCĂ s. f. (Prin nord-vestul Olt.) Vale întunecoasă, înfundătură (Baia de Aramă — Tîrgu Jiu). Cf. h ix 3. -PI.:? — Obîrşie + suf. -oacă. (ÎBÎRŞTĂR s. m. v. oberşter. 0BÎŞTER s. m. v. oberşter. 274 OBJECT - 38 - OBLĂDUI OBJÎCT s. n. v. obiect. OBJÎT s. n. v. obiect. OBJURGÂŢIE s. f. (Franţuzism învechit) Observaţie, imputare, reproş. Cf. şăineanu, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. — PI.: objurgaţii. — Şi: objurgaţiune s. f. ŞĂINEANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. objurgation. OBJURGAŢIÎTNE s. f. v. objurgaţie. OBLĂC s. n. v. obloc. OBLACĂŞ s. n. v. oblocaş. OBLA CI subst. pl. (Regional) „Butuci rotunzi“. Com. din straja — rădăuţi. — Oblu + suf. -aci. OBLĂDNIC s. n. v. oblanic. OBLĂINIC s. n. v. oblanic. OBLĂMNIC s. n. v. oblanic. OBLANIC s. n. (Regional) Bucată de pînză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pun pe creştet cînd poartă greutăţi pe cap. Cf. KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, CIHAC, II, 221, BARCIANU, ALEXI, W., DENSUSIANU, Ţ. H. 326, VICIU, S. GL., BOCEANU, GL., COm. din BANAT şi din FRATA — TURDA, CIAUŞANU, V. 183. + „Mototol de cîrpe pe care-1 pui sub brîu ca să-ţi ţie inima“, i. cr. viii, 343. ❖ E x p r. Cu oblamnic la inimă = supărat, îndurerat. Cf. CIAUŞANU, GL. — Pl.: oblanice. — Şi: oblâmnic (h xiv 8, CIAUŞANU, GL., GR. S. V, 122), Oblădnic (KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, CIHAC, II, 221, BARCIANU, ALEXI, W., MAT. DIALECT. I, 25), Oblăvnic (KLEIN, D. 203, LB, POLIZU, VICIU, GL., MAT. DIALECT. I, 25), oblâinic (klein, d. 203, viciu, gl.), obleâd-nic (lb), oblednic (klein, d. 203), oglăbnic (scriban, d.), oglămnic (id. ib.) s. n. — Din ser. oglavnik. OBLĂST s. n. v. oblastie. OBLĂSTE s. f. v. oblastie. OBLĂSTIE s. f. (învechit) 1. Regiune, ţinut, ţară. Era lăudat pentru bunătăţile lui întru toată oblastiia lui Maximiian împărat, var-laam, c. 371. Oprirea a craiului şvezesc prin atîta îndelungată vreme întru oblastia voastră ... am arătat, n. costin, let. ii, 107/19. în toată oblastiia înpărăţiii au poroncit să vestească. cantemir, hr. 206. Au dat jalobă. . . arătînd că are pricină de clironomie ... şi asupra moşii- lor dintr-această oblaste (a. 1813). bul. com. ist. iv, 87, cf. iorga, s. d. vii, 121, uricariul, xi, 359. 2. Cîrmuire, stăpînire. Au făcut leage să fie izgonit den toate cetăţile cîte sîmt supt oblastiia craiului leşesc, prav. 278, cf. 35. Ce-i supt oblastiia mea, bucuros dăruit să-ţ fie, iubitul mieu frate, dosoftei, v. s. octombrie 49v/15. Oblăduitoriul este înceapere şi sfîrşit tuturor lucrurilor care să fac supt oblastiia lui pentru folosul de obşte (a. 1720). bv ii, 3. încungiură . .. toată lungă şi largă partea aceaia, carea acumu iaste supt oblastia înpărăţiii Moscului, cantemir, hr. 60. Ceaia ce iaste supt oblastiia mea, voiu da bucuros, mineiul (1776), 35vl/10, cf. lb. — Pl.: oblastii. — Şi: oblâste, oblăşte (ddrf), oblăstie (alexi, w.) s. f.; oblăst (bul. com. ist. iv, 87) s. n. — Din v. sl. OErtdCTh. OBLĂŞTE s. f. v. oblastie. OBLAŢltJNE s. f. (Neobişnuit) Jertfă adusă unei divinităţi. V. ofrandă. Datina d-a aduce din fructe ş-animale Spre-a le-nchina de sacre l-altar în holocaust, Oblaţiuni, ofrande. heliade, o. i, 388. — Pl.: oblaţiuni. — Din fr. oblation. OBLĂVNIC s. n. v. oblanic. OBLĂCfil s. m. pl. (Prin Ban., cu sens neprecizat, probabil) Nor. Ploaie, doamne, ploaie, Să curgă şiroaie, Ploiţă curată, D'in seri îi lăsată, Oblăăei cu nourei. alexici, l. p. 198. — Cf. ser. oblak „nor“. OBLĂDUI vb. IV. Tranz. (învechit şi popular) 1. A conduce, a cîrmui, a guverna; a administra. Oblăduiea Galileea Irod. tetraev. (1574), 90. Fu pus patriarh la cetatea ... Anti-ohiia, carea oblădueaşte toată partea răsăritului (a. 1632). gcr i, 78/14. De va fi mădulariu di ceale mari, ce oblăduiesc, ce să dzice domnesc toate mădularele, atunce va creade pri ceia. prav. 130. Toate aceastea ţări elinii le oblăduia. can-temir, hr. 90. Să oblăduiască cu blîndeţe turma şi norodu ce i s-au încredinţat, antim, p. 107. Vrînd... acest om ca să meargă la Iliric unde oblăduia... dregătoriia eparhului. mineiul (1776), 160 vl/19. Se socotiră... să facă pace cu dînsul. . . dîndu-i titlul de August şi lăşîndu-l să oblăduiască Britannia. şincai, hr. i, 34/29. înalta pronie i-au rînduit să ocîrmuiască şi să oblăduiască noroade (a. 1802). uricariul, i, 12. La un stăpînitor de norod cum trebuie să bine oblăduiască. zilot, cron. 338, cf. lb. Oamenii cei înţelepţi ... de s-ar fi născut pe scaun, poate că ar fi oblăduit cu înţelepciune noroade număroase. marcovici, d. 229/16. Orînduind 293 OBLĂDUINŢĂ - 39 - OBLĂDUITOR vechil în locul său... ca să oblăduiască împărăţia ... ieşi spre seară din cetate, gorjan, h. i, 3/9. Un neam ce le zicea Basarabi... multă vreme au trecut tot ei oblăduind acea parte de loc (a. ?). mag. ist. iv, 231/20, cf. polizu, cihac, ii, 219. Alergă la prea înalta Poartă . .. rugîndu-se să-l mazilească şi arătînd că numai este destoinic de a oblădui, odobescu, s. i, 279, cf. ddrf, barcianu. Vlaicu Vodă... a oblăduit moşia pentru slava ei şi a lui. davila, v. v. 33, cf. alexi, w. Refl. Acele ... legi nu prevăd altceva decît tot mănăstiri osebite şi neatîrnate unele de altele, oblăduindu-se fiecare de sine. odobescu, s. ii, 16. «O* Refl. pas. Se oblă-duia poporul d-un împărat bun. pann, e. i, 1/13. + Intranz. A domni. Oblădui-va (vludui-va s, birui-va h, va birui c2, b i r u i a ş t e c) de la mare pără la mare. psalt. 141. Şi-n tot ce-i în mare el oblă-duiaşte. dosoftei, ps. 28/16. [Potentaţii] ce oblăduiesc întru norodul Mesiei. n. costin, let. ii, 106/14. Pe atunci, oblăduia pe Lotru un boier mare. galaction, o. 67. Dojenire, mustrare; pedepsire. Nu numai aceasta nevoie preimeaşte a noastră parte întru oblicire (î n batjocură n. test. 1648, spre ponosi u biblia 1688) a venri, ce şi a măriei <2[um]»[e] dzeae casă. cod. vor. 10/4. 2. Aflare, auzire. Cf. oblici (2). Cf. lb, lm, barcianu, alexi, w. — PI.: obliciri. — V. oblici1. OBLICÎT, -Ă adj. v. obrăcit. OBLICITÂTE s. f. Proprietate de a fi oblic faţă de o dreaptă sau faţă de un plan; poziţie oblică, piezişă. Cf. negulici, marin, f. 487/20, şăineanu, barcianu, alexi, w. Scrisul de pe fiecare pagină avea altă fizionomie. Uneori cuvintele aveau oblicitatea impetuoasă a ploilor torenţiale, teodoreanu, m. ii, 503. — Şi: oblicuităte (negulici, culianu, c. 151), oblicvitâte (călinescu, s. 608) s. f. — După fr. obliquité. OBLICITĂ, -OARE s. m. şi f. (învechit) Aflător, doveditor; mustrător. Fuiu bătut în toate dzile, şi oblicitoriul (aflatoriul H, mustrătoriul D) mieu demăreaţă. psalt. 144. Nici mărturie trebuiaşte, nici oblicitoriu, nici arătare, coresi, ev. 36. — PI. : oblicitori, -oare. — Oblici1 + suf. -tor. OBLICUITĂTE s. f. v. oblicitate. OBLICVITÂTE s. f. v. oblicitate. OBLIGĂ vb. I. 1. T r a n z. A sili la ceva, a constrînge, a forţa; a impune. Fu obligat a fipsa acea lăcuire a sa. calendariu (1794), 34. Natura obligă a îndrepta faptele, iorgovici, o. 88, cf. simb. pl. 10. Orenul oblighează aceasta spre a griji de luminarea credincioşilor, bojincă, bv iii, 678. Ia aminte să nu mă obligi a mai reveni asupra chestiunii, caragiale, o. vii, 234. Nimic nu mă poate obliga să ascult, c. petrescu, c. v. 147. Chinuite apele se zvîrcolesc şi se reped orbeşte... Uneori munţii le obligă parcă să meargă pe un grătar de cuţite, bogza, c. o. 336. Scrierea de schiţe îl obligă pe scriitor să fie în permanent contact cu viaţa, cu problemele cele mai arzătoare ale actualităţii, contemp. 1953, nr. 352, 2/5. Te înţelegem, nu te obligăm, poţi să refuzi, preda, r. 202. R e f 1. pas. Cerem iar ca acele patru opere noi ce se obligă prin contractul încheiat... să fie de acelea ce au avut un succes necontestat, filimon, o. ii, 219. 2. T r a n z. şi refl. A (se) îndatora. Cf. aristia, plut. Te rog să binevoieşti a-mi traduce alăturatul răvaş şi a-mi trimite îndată traducerea. Mă vei obliga foarte mult. alecsandri, s. 40, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. 3. Refl. A-şi lua o sarcină, a se angaja. Intr-acest chip dară părinţii neamului moldovenesc . . . prin solii lor s-au obliguit. cantemir, hr. 23. Manuscrisul l-am predat... şi mă oblig a face corectura cuvenită, caragiale, o. vii, 517. Obligaţiunea este solidară din partea debitorilor, cînd toţi s-au obligat la acelaşi lucru. hamangiu, c. c. 246, cf. barcianu, alexi, w. — Prez. ind. : oblig şi (neobişnuit) oblighez. — Şi: (învechit, rar, prin apropiere de lega) oblegă (barcianu, alexi, w.) vb. I; obligui vb. IV. — Din lat. obligare, ir. obliger. OBLIGAMÉNT s. n. (învechit) Obligaţie (1). Cf. barcianu, alexi, w. Nu aş fi aflat pe cineva să-mi poată da un prînz regulat, ţăranii nu-şi iau un obligămînt atît de greu. agîrbiceanu, a. 333. 331 OBLIGARE - 44 - OBLIGAŢIONAL — PI. : obiigamente. — Şi : obligămînt, oble-gămînt (barcianu) s. n. — Obliga + suf. -ment (-mint). OBLIGĂRE s. f. Faptul de a (s e) obliga; îndatorire. Cf. iorgovici, ap. rosetti-cazacu, I. L. R. I, 384, POLIZU, BARCIANU. — Şi : (învechit, rar) oblegăre s. f. barcianu. — V. obliga. OBLIGAT, -i adj. 1. Care nu poate lipsi; obligatoriu (2). Cf. tim; popovici, d. m. Uredi-nalele — ciuperci microscopice, parazite obligate — au stîrnit interesul micologilor români. săvulescu, m. u. i, 11. 2. (Despre oameni) Care este sau trebuie să fie recunoscător. Pentru atita facere de bine pururea.. . sînteţi datori şi obligaţi, şincai, hr. III, 158/10, cf. STAMATI, D., DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. <> (Substantivat) Cum vezi, eu sînt obligatul dumitale. c. petrescu, r. dr. 109. — PI. : obligaţi, -te. — V. obliga. Cf. fr. obligé. OBLIGATĂR s. m. (învechit) Persoană care posedă obligaţii (3), titluri de rentă etc. Cf. alexi, w. — PI. : obligatari. — Din fr. obligataire. OBLIGATÎV, -I adj. (Neobişnuit) Obligatoriu (1). Cf. BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : obligativi, -e. — De la obliga. Cf. it. o b b 1 i g a t i v o. OBLIGATIVITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. Cf. şăineanu. Obligativitatea învăţămîntului elementar, dl. — De la obliga. OBLIGATOR, -OARE adj. v. obligatoria. OBLIGATORIU, -IE adj. 1. Care obligă (1). Nu pot recunoaşte caracterul.. . obligator [al convenţiunilor] (a. 1866). uricariul, x, 366. Orice lege votată in dietă numai aşa avea putere obligatoare dacă se pretmbla de cite două ori la curtea suveranului, bariţiu, p. a. iii, 251. + Care trebuie urmat întocmai, care trebuie îndeplinit (potrivit anumitor legi). Instrucţiunea publică să fie obligatoare, maiorescu, d. ii, 175. După salutările obligatorie în aşa circumstanţă, doamna face, cu o sforţare eroică, doi paşi şi pofteşte pe tînărul să ia loc. cara-giale, o. i, 114. Adevărurile ştiinţelor sînt deopotrivă obligatorii pentru fiecare, pe cînd o operă artistică se deosebeşte de la om la om. gherea, st. cr. iii, 198, cf. barcianu. Vom reproduce o lungă listă de preţuri curente din anul 1832, cari, înscrise oficial pe anumite tabele, trebuiau să fie obligatorii, n. a. bogdan, c. m. 138. ❖ (Adverbial) Ghiudem. .. care se mănîncă obligator în picioare, teodoreanu, m. ii, 100. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; necesar, indispensabil. Pe măsuţa de noapte, cucoana Catinca rînduise tablaua cu paharul de lapte obligator. teodoreanu, m. ii, 59. — PI.: obligatorii şi (neobişnuit, f.) obligatorie. — Şi: obligator, -oare, obligătoriu, -ie (stamati, d.), obligator, -oare (barcianu, alexi, w.) adj. — Din lat. obligatorius, fr. obligatoire. OBLIGAŢIE s. f. 1. Ceea ce i se impune cuiva sau îşi impune cineva să facă intr-o anumită situaţie; datorie, sarcină, îndatorire. La împăratul creştin bine au socotit să trimită cuvioasa cinste şi obligaţiia ceea ce să cădea. r. greceanu, cm ii, 178, cf. iorgovici, ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 384, STAMATI, D., polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Gura, gura, băieţi! făcu Lazăr Odudie, vătăşelul, fără convingere, ca o obligaţie maşinală, rebreanu, r. ii, 69. Printre oamenii noştri am contractat o obligaţie. c. petrescu, I. II, 105. Obligaţia pentru ţăranii dezrobiţi şi pentru satele boiereşti supuse la dajdie de a presta claca şi a da zeciuială din produsul delniţei lor se menţine, oţetea, t. v. 34. Nu mai are nici o obligaţie faţă de noi, în viitor, stan cu, R. A. IV, 46. 2. Raport juridic în temeiul căruia o persoană are dreptul de a pretinde altei persoane să dea sau să facă ceva. Obligaţiunea trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa. hamangiu, c. c. 27, cf. pr. drept, 284. 3. (Fin.) Hîrtie de valoare care conferă deţinătorului ei calitatea de creditor şi-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anumit venit fix. Cf. eustatievici, i. 13, 24, ţichindeal, a. m. 104, iarcu, d. s. ii, 438. Creditorii statului vor primi atîte obligaţii, cîte se cuvin spre a acoperi suma datorită de stat, şi vor fi înscrişi la registru pe numărul obligaţiilor ce vor primi, russo, s. 158. Plata anuităţilor şi a altor obligaţiuni ale acestui împrumut figurează în budget cu 2 milioane, ghica, s. 449, cf. ddrf. Guvernul unui stat... în schimbul banilor ce primeşte... dă nişte înscrisuri.. . Aceste înscrisuri se numesc obligaţiuni de stat. climescu, a. 281, cf. barcianu, alexi, w. Cesiunea de drepturi de creanţă cu titlu de garanţie se va face prin specificarea creanţei cedate pe verso obligaţiei de plată, bo 1955, 279. — PI.: obligaţii. — Şi: obligaţiune s. f. — Din fr. obligation, lat obligatio, -onis. OBLIGAŢIONĂL, -Ă adj. (Rar) Care este obligatoriu, care are putere obligatorie. în caz de confuziune, raportul obligaţional se stinge 340 OBLIGAŢIUNE - 46 - OBLINC prin imposibilitatea de executare care-i urmează. pr. drept, 347. — PI. : obligaţionali, -e. — Obligaţie + suf. -onal. OBLIGAŢIUNE s. f. v. obligaţie. OBLIGĂ s. f. (învechit) Obligaţie de plată, poliţă. Iaca o obligă din partea mea, stnteţi plătiţi. ALECSANDRI, T. 1 256. — Accentuat şi: obligă, barcianu, alexi, w. - PI.:? — Din it. ôbbligo. OBLIGĂLUÎ vb. IV. Refl. (învechit) A se obliga (3). Mă obligăluiesc tnnaintea judecăţăi a fi gata a răspunde (a. ?). iorga, s. d. xii, 224. — Prez. ind. : obligăluiesc. — Din fr. obliger, it. obbligare, adaptate cu suf. -ălui. OBLIGĂMÎNT s. n. v. obligament. OBLIGĂTJR, -OĂRE adj. v. obligatoriu. 0BLIGĂT<5RIU, -IE adj. v. obligatoriu. OBLIGEĂNĂ s. f. Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare lungi şi cu flori gălbui, care creşte pe marginea apelor; se întrebuinţează în medicină; (regional) calm, spetează, spetează-pestriţă, spetează-tărcată, trestie-mi-rositoare (Acorus calamus). Cf. damé, t. 185, BIANU, D. S., SIMIONESCU, FL. 278, VOICULESCU, L. Rădăcini de plante medicinale sălbatice: ... obligeană. nom. min. i, 7. — Pl. : obligene. — Şi : abligeână s. f. cade. — Etimologia necunoscută. OBLIGUÏ vb. IV v. obliga. OBLINTÎ vb. IV v. obrinti. OBLÎRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunea de a obli; netezire, nivelare. Mai rămîne, după săvîrşirea galeriilor..., oblăirea bătăturei ocnei (a. 1850). doc. ec. 969, cf. polizu, lm, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., chest. ii 237/46. — PI. : obliri. — Şi : (învechit) oblăire s. f. — V. obli. OBLÎT, -Ă adj. 1. (Prin Ban., despre suprafeţe) Netezit cu rindeaua; nivelat. Cf. novaco-viciu, c. b. i, 16. + Fi g. (Despre oameni) Slăbit în urma unei boli, supt la faţă, sleit. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 148, NOVACOVICIU, C. B. I, 16. 2. (Prin sud-vestul Miint., despre oameni) Foarte sătul, sătul peste măsură. Cf. i. cr. viii, 316. — PI. : obliti, -te. — V. obli. OBLITERĂ vb. I. 1. Refl. (Livresc, despre manuscrise, inscripţii etc.) A se şterge treptat, a se spălăci; a deveni neciteţ. Manuscrisele se obliterează cu timpul, şăineanu, cf. alexi, w. Tranz. fact. Fig. Ambiţiunea i-a obliterat simţul moral, şăineanu, cf. barcianu. Inexorabila estompă a timpului va fi obliterat, mai mult sau mai puţin, figurile respectivilor. v. rom. martie 1956, 51. 2. Tranz. A anula un timbru aplicînd o ştampilă, dicţ. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. Inflamaţia tinde a oblitera vasele, şăineanu. — Prez. ind. : obliterez. — Din fr. oblitérer, lat. obliterare. OBLITERĂRE s. f. Acţiunea de a (s e) oblitera (1, 2). dl, dm. — V. oblitera. OBLITERĂŢIE s. f. 1. Obliterare, dl, dm. 2. Astuparea vaselor sanguine prin îngro-şarea pereţilor sau prin formare de cheaguri. V. o b s t r u c ţ i e. Cf. mat. medic. 138. — PI. : obliteraţii. — Şi : (învechit) oblitera-ţiune s. f. SCRIBAN, D. — Din fr. oblitération, lat. obliteratio, -onis. OBLITERAŢItJNE s. f. v. obliteraţie. OBLITORj -OĂRE adj., s. n. (Regional) I. 1. Adj. Care netezeşte, care obleşte (I 1). Cf. lb, alexi, w. 2. S. n. Unealtă cu care se netezeşte ceva; gealău, rindea. Cf. lb, gheţie, r. m., alexi, w., I. APOLZAN, U. 11. II. Adj. Căruia îi place să umble mult. lexic reg. 105. — PI. : oblitori, -oare. * — Obli -f- suf. -tor. OBLITÎTRĂ s. f. (Regional) Teren plan. Com. din URCA — CÎMPIA TUR ZII. — PI. : oblituri. — Obli + suf. -tură. OBLÎŢĂ s. f. (Regional) Scîndură care se aşază orizontal pe capetele patului şi pe care se pun cearşafurile şi pernele (Brateiu — Mediaş). Cf. VICIU, GL. — PI. : obliţe. — Oblu1 + suf. -iţă. OBLÎNC s. n. 1. Partea de dinainte a şeii, mai ridicată şi încovoiată; gîtul de lemn al tarniţei (creangă, gl., şez. v, 114, com. din straja — rădăuţi). Au tras Petru Vodă înapoi 369 oblînc — 46 — OBLOCA în popă cu arcul şi l-au lovit cu săgeata în oblîn-cul şelii. neculce, l. 13. Aşea de tare să-i fie lovit, cit cu o lovală pe amîndoi deodată să-i fie despicat din cap pînă în oblîncul şelii. can-temir, ap. gcr i, 362/20. Oblînc de argint, de şea (a. 1790). iorga, s. d. viii, 18. El legase frîiele de oblîncul şelei. negruzzi, s. i, 42. Ursan ... Străpuns de o săgeată... se pleacă pe oblînc. alecsandri, o. 216. Se înarmau cu pistoale la oblînc şi se întovărăşeau mulţi la un loc. gane, n. i, 154. Ipate scoate plosca de la oblînc. creangă, p. 171. Domnişoara descăleca în mijlocul arenii, atîrna frîul la oblînc. caragiale, o. i, 20. Să doboare pe sub nori cocorii, răpezind asupră-le agerii săi şoimi, legaţi de oblîncul şelei. odobescu, s. iii, 54. Pleacă ei, toţi călări, înzeuaţi, cu arme la oblînc. vlahuţă, o. a. ii, 276. Moţu-n traista de lînă la oblînc Avea-ntr-o pungă galbeni din turmele vîndute. coşbuc, p. ii, 95. Sună numai căldăruşa Atîrnatâ de oblînc. topîrceanu, b. 16. Călăreţii se aplecară pe oblîncuri, caii zguduiră pămîntul în ropotul copitelor. SADOVEANU, o. ii, 49. Îşi puseseră săbiile şi puştile la oblînc. v. rom. octombrie 1955, 164. A legat la oblînc frîul calului... şi a gonit aşa, prin porumbiştile Bărăganului. galan, z. r. 40. Ploştele Codrean lua, La oblînc le anina, alecsandri, p. p. 88. Pe cal se afla o păreche de disagi... şi nişte puşti la oblînc. sbiera, p. 226. Apoi pe calo punea La oblîncul calului, reteganul, tr. 23. Şi al nostru împărat ... Pe oblîng s-a plecat, Puşca de ş-a aşezat. sevastos, n. 123. Pune-o mînă pe oblînc, Alt-o bagă-n sîn adînc Şi scoate-un bici plumbuit. marian, sa. 174. Mi-l lega, mi-l fereca, La obrîncă-l aninare, La obrînca calului, alexici, l. p. i, 8, cf. a iii 2, 19, v 14, 15, 21, 33, 34, 35, vi 3, 16. ❖ E x p r. (Regional) A lua straiţa la oblînc = a pune traista pe umăr. Cf. novacoviciu, c. b. ii, 5. + (Regional) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate care leagă părţile laterale ale unor şei de lemn. Cf. păcală, m. r. 457, h xvii 275. + (Regional) Cobur. Cf. chiriţescu, gr. 252. 2. (Regional) Pocladă, pătură care se aşterne sub şaua calului. Taie pecini de carne... şi le aşterne supt şea, în loc de iebîncă. dionisie, c. 222. Murgule, ce-ţi pasă? Ori şeaua, Ori zeaua, Ori dalbii podlînci, Ori armele mele Ţi se par cam grele? teodorescu, p. p. 491. Oblînsil'e m-aşt'ernare, Şaua căpătîi punere, alexici, l. p. 38. Unde la ulmi c-ajungea, Şăuliţa că-i lua, Ibîncile c-aşternea. mat. folk. 39, cf. ev 1950, nr. 2, 30, a i 13. — PI.: oblîncuri şi (rar) oblînce, oblînci. — Şi: (regional) oblîng, hoblinc (lb, h xvii 275, alrm sn i h 181), hoplînc (cv 1950, nr. 2, 30) s. n.; podlinc s. m.; oblincă (conv. lit. v, 36), obrincă, obincă (mateescu, b. 120, alrm sn i h 181/762), iebîncă, ibincă, ibină (i. cr. iv, 291) s. f. — Din v. sl. OKA.YiK'h. Pentru explicarea formelor ibînă, ibîncă, iebîncă, cf. graur, e. 104. OBLÎNCĂ s. f. v. oblînc. OBLÎNCÎ vb. IV. R e f 1. (Prin Transilv.) A se îndoi, a se încovoia. Despre un om beat: „i se oblîncesc picioarele ca cînepa cînd o scoţi din baltău. hem 2400. + Intranz. A-şi pierde puterile, a fi sleit de puteri. Cînd nu mai poţi, ai oblîncit. Com. din răşinari — sibiu. — Prez. ind.: oblîncesc. — V. oblînc. OBLÎNDITtfR, -OĂRE adj. v. obrintitor. OBLÎNG s. n. v. oblînc. OBLOĂCĂ s. f. v. obloc. OBLOĂNi s. f. v. oblon. OBLdC s. n. şi m. (Transilv., Ban.) 1. Fereastră, geam. Cf. lb. De a fi nana la focu, S-a trage pîn’ la oblocu. conv. lit. v, 296. Să ştiu că badea ar veni, Casa mîndru o-aş chiti, La obloace busuioace, doine, 66, cf. l. costin, gr. băn. 148, arh. folk. vii, 41, alr i 306/61, 63, 65, 90, 308, ib. 659/59, 61, 63, 80, 90, ib. 660/59, 61, 63, 80, alr ii 3190/64, a i 12, 13, 17, 20, 21, 22, 23, 26, 31, 35, 36. + Deschizătură pătrată în peretele grajdului, prin care se dă mîncare vitelor. Cf. oblon. Cf. com. din LUPŞA — ABRUD, CHEST. II 422/2, 4, A II 6, mat. dialect, i, 262. 2. Adîncitură în perete, în care se ţin diferite lucruri; firidă, ocniţă. chest. ii 194/307, alr ii/i h 273/64, a i 34. 3. (Prin confuzie) Oblon (la fereastră). Cf. lb, lm, ddrf. Închide oblocurile la fereşti. Com. din lupşa — abrud, cf. chest. ii 187/1, 46, 52, 305, alrm ii/i h 290, a i 12, ii 8, iii 2, 4, 16, 17, 18, iv 5. (La pl., n.) Ochelari la cai. Com. din tărcăiţa — beiuş, a iii 2. — Pl.: (n.) obloace şi (rar) oblocuri, (m. şi n.) obloci. —Şi: oblăc (chest. ii 186/383, alrt II 138, 332, ALR i 306/295, 302, 305, 320, ib. 659/295, 302, 305, 308, 320, ib. 660/295, 305, 320, alr ii/i h 253/310, alr ii 3190/310, 316, ev 1949, nr. 3, 34, a i 12, lexic reg. 66, pl. oblace), oblog (mat. dialect, i, 262, pl. obloage) s. n.; obloâcă (a ii 8) s. f. — Din magii, ablak, ser. oblok. OBLOC vb. I. Tranz. (învechit, rar) A pune cataplasme; (învechit şi popular) a obloji (1). Cf. tdrg. 367 OBLOCAR - 47 - OBLOJI — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. bg. oSjiăraivi „a obloji“. OBLOCÂR s. m. (Prin Grişana) Tîmplar care face uşi şi ferestre, a i 34, 35. — PI.: oblocari. — Obloc -f- suf. -ar. OBLOCĂŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui obloc (3). Gf. lm. — PI.: oblocaşe. — Şi: oblacâş s. n. lb. — Obloc -f- suf. -aş. OBLOCÎIL s. n. (Regional) Diminutiv al lui obloc. 1. Cf. obloc (1) (Totoreni — Beiuş). Cf. a i 22. 2. Cf. obloc (2) (Sîntana — Arad). Cf. chest. ii 194/409. — PI.: oblocele. — Obloc -f suf. -el. OBIOCtJŢ s. n. (Regional) Diminutiv al lui obloc (3). Cf. LB, LM. — PI.: oblocuţe. — Obloc + suf. -uf. OBLOG s. n. v. obloc. OBLOJEA s. f. v. oblojeală. OBLOJEĂLĂ s. f. (învechit şi popular) Doctorie (întrebuinţată mai ales în medicina populară) preparată din diferite făinuri sau din fierturi de plante, care se aplică pe partea bolnavă a corpului sau cu care se fac băi ori infuzii; cataplasmă, compresă (de obicei, cu această doctorie); pansament. Auzi, mă rog, femeia lui Stan strugarul.. . îmi cere ceai, cioşcovată, face pe bietul epistat să se ducă într-un suflet la curte ca să-i găsească oblojeli. MILLO, în PR. DRAM. 320, cf. POLIZU. Mi-O închipuiam acum înconjurată de copii. .. făcînd oblojele dascălului Gheorghie. gane, n. ii, 149. Tot îmbla din babă în babă cu descîntece şi cu oblojele. creangă, p. 111. Orice umflătură e mai bine s-o moi... cu ceapă coaptă şi cu oblojeli de lipan, delavrancea, ap. cade, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, n. leon, med. 156. De aplecate se... zdrobeşte o ceapă albă, se presară bine cu cenuşă, sare, oţet şi piper negru, se face o oblojeală şi se leagă la buric, grigoriu-rigo, m. p. 8, cf. candrea, f. 405, bianu, d. s. Vom căuta să producem o vaso-dilataţiune... prin băi şi oblojeli calde. enc. vet. 20. Cataplasma (oblojeala) se face, fie cu o făină de in sau de mălai, fie cu foi de plante ca izmă, muşeţel etc. voiculescu, l. 62. Ţiganca căuta toţi bolnavii ... punîndu-le oblojeli cu varză şi mălai ud. ulieru, c. 14. li înjurau răniţii că nu pot. .. să le schimbe o oblojeală. pas, z. iii, 16, cf. h ii 116, com. marian. Rohiile .. . se tămăduie . .. prin spălarea cu oblojele de frunze şi scoarţă de nuc. şez. ii, 69. Hlujul bozului... e foarte bun de oblojele cînd te dor picioarele, i. cr. iv, 211, cf. pamfile, b. 4, com. din bilca — rădăuţi, alrm ii/i h 171, a V 15, VI 26. (Glumeţ) Cuconu Matachi... îi bun de fiert în oală şi de făcut oblojele cu dînsul; n-are vlagă-n el nici de-o liţcaie. alecsandri, t. 941. <0> (în contexte figurate) Simţisem . .. nevoia să-mi descarc sufletul, să-l eliberez printr-o mărturisire ~ce m-ar fi apropiat de mama... cu rănile dezlegate din bandaje şi oblojeli, din sfială şi minciună. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 241. (F i g.) Ce mai atîtea vorbe I Umbli cu oblojeli ca muierile. iovescu, n. 78. + (Regional) Inhalaţie de aburi de fin opărit (Deda — Reghin), mat. dialect, i, 184. — PI.: oblojeli şi oblojele. — Şi: oblujeălă (alr ii/i mn 60, 4200/682), oblojeâ (conv. lit. xi, 126) s. f. — Obloji + suf. -ealâ. OBLOJI vb. IV. 1. T r a n z. (învechit şi popular, complementul indică o rană, o parte bolnavă a corpului sau un om bolnav) A lecui prin oblojeli; a pansa. Ne-au lovit şi va vindeca pre noi, lovi-va şi ne va obloji pre noi. biblia (1688), ap. tdrg, cf. polizu, cihac, ii, 221, ddrf, şăineanu, rarcianu. Cu zeama ei oblojesc şi spală apoi vita zburătăcită, marian, ins. 330. ll lăsai să-l oblojească muierea, rebrea-nu, r. ii, 43. l-au pus la gît felurite boldoaşe, l-au oblojit, i-au mestecat fel de fel de ceaiuri. galaction, o. a. i, 299. Maica Leonora... ne oblojea pe la gît cu foi de nuc. brăescu, a. 96. Baba Aniţa pregătea legăturile care trebuiau să oblojească rana. sadoveanu, o. i, 220. li sîn-geră gura . .. O oblojeşte cu alifii soră-mea Riţa. stancu, d. 244. Se pricepea să descînte şi să oblojească... scrîntiturile şi buboaiele, pas, z. i, 117, cf. şez. iii, 83, com. din straja — rădăuţi, ALR ii/i MN 60, 4200/36, 130, 182, 386, a v 15, 18, vi 26. ll obloji la aripă cu boz, cu una cu alta, ca să-l vindece, stăncescu, b. 23. Pe urmă oblojeşte partea scrintită cu păcură. i. cr. iii, 143. Fierbi ramuri de măcieş şi cu zeama oblojeşti degerăturile. pamfile, b. 28. <§• (în contexte figurate) I-ai spus: măi frate, noi cu toţii avem încredere în tine? Nu i-ai spus! Aici e buba. Aici trebuie să pui mina, să oblojeşti rana înainte ca ea să facă puroi. contemp. 1948, nr. 104, 20/1. Refl. pas. Umflăturile să se oblojască cu frunză de nalbă. piscupescu, o. 289/7. Se oblojeşte gîtul cu o obială nouă,. . . pentru durerile de gît şi angină. candrea, f. 406. Oaia muşcată de şerpe se vindecă dacă se oblojeşte locul muşcat cu buruiana şerpelui. Jun. lit. i, 382. [Copilul] se oblojeşte cu foi de varză, se înfaşe cu scutece calde şi apoi se culcă, marian, na. 381. Se descîntă în lapte dulce şi se bea din el şi se oblojeşte la muşcă- 376 OBLOJIRE - 48 - OBLON tură cu boji fierţi în lapte dulce. mat. f6lk. 593. Se oblojeşte cel-pieritul cu frunze de arin. pamfile, b. 24. + F i g. A purta cuiva de grijă, a îngriji. Nu cumva doreşti, mă frăţioare, să te oblojim numai pe tine? sadoveanu, p. m. 269. Oamenilor li se cam făcuse lehamite de mine, destul mă oblojiseră şi pe de pomană! v. bom. decembrie 1958, 73. 2. T r a n z. şi refl. (învechit şi popular) A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoşmăna. Gf. şăineanu. Ce putea să facă mama deăt să se uite la voi, pierdută, să vă dea ceaiuri de muşeţel şi să vă oblojească în pat. pas, z. i, 216, cf. alb ii 3286 bis/29. ❖ F i g. Gerul îl oblojise c-o pojghiţă de gheaţă deasă, f (1891), 49. Barcagiul cel bătrîn, cu obrazul boţit de dureri vechi şi oblojit de o barbă albă, îi primi cu cuşma în mînă. sadoveanu, o. xii, 692. + (învechit, rar) A lega, a încercui, a fereca. La amîndouă braţele. . . era oblojit cu şine de her. dosoftei, v. s. noiembrie 172r/24. 3. Refl. (Regional, prin confuzie) A se oploşi. Bătrîna infirmieră... se oblojise la şcoală pe mîncare. brăescu, a. 126. Nistor s-a oblojit pe lîngă el... şi amîndoi încurcă lucrurile. v. rom. august 1954, 48. — Prez. ind.: oblojesc. — Şi: (rar) oblăji (alexi, w.), (regional) obluji (alr ii/i mn 60, 4200/682) vb. IV. — Din v. sl. 0Krt<»KHTH „a pune, a aplica“. OBLOJÎRE s. f. (învechit şi popular) Acţiunea de a (s e) obloji. [Anghina] se întîmpină . .. cu oblojirea gîtului cu tărîţe de grîu fiert în oţet. episcupescu, ap. tdrg, cf. polizu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: oblojiri. — Şi: (învechit, rar) oblăjire s. f. alexi, w. — V. obloji. OBLOJÎT, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) înfăşurat în oblojeli; pansat. Vulpea ca totdeauna veni la adunare; Dar însă oblojită, pe subt barbă legată, alexandrescu, o. i, 233, cf. ddrf. Pe la sfîrşitul mesei. . . sosi şi Tănase Scatiu oblojit la cap. d. zamfirescu, v. ţ. 203. M-am pomenit într-un cort oblojit la genunchiul stîng, la umărul drept şi la cap. delavrancea, o. ii, 209. Avea mîinile oblojite, davidoglu, o. 68, cf. h ix 92, com. marian, novacoviciu, c. b. i, 16. ❖ F i g. Cum nu mai dor de-acuma inimile oblojite în cîrpe ude şi murdare l camil petrescu, v. 60. ■0> (Substantivat, depreciativ) Da aşa s-aduce răvaşul, măi oblojitule? alecsandri, t. 481. 2. (Regional, prin confuzie) Oploşit. Seara adormeam repede... legănat de basmele lui moş Simeon..., oblojit nu ştiu de unde, la casa noastră, brăescu, v. 21. — PI.: oblojiţi, -te. — V. obloji. OBLOJITtJRĂ s. f. (învechit) Oblojeală. înpotriva durerii stomah[xi]lui şi a tăieturilor în burtă, să întrebuinţeze oblojituri din spuză ferbinte, stinsă în oţet. cr (1831), 1421/22, cf. POLIZU, LM. — PI.: oblojituri. — Obloji + suf. -tură. OBL0N s. n. 1. Dispozitiv format din unul sau mai multe panouri de lemn sau de metal, aşezat în faţa sau în spatele unei ferestre, al unei uşi sau al unei deschizături, pentru a constitui o închizătoare mai sigură, o protecţie contra intemperiilor, a luminii prea mari etc. V. jaluzea, persiană. în fundul acestii ... locuinli se văd două ferestre mari, făr-obloane. negruzzi, s. iii, 219. Fetele tinere ivesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor, eminescu, n. 51. Ne-a dus deoparte, intr-o odaie mare, cu obloane la fereşti şi podită pe jos. creangă, a. 96. Stoica. . . deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie. odobescu, s. i, 67. Casa de pe muchea verde cu obloane colorate, macedonski, o. i, 9. Ies mîni grăbite-n noapte şi-obloanele se-nchid Şi liniştea pustie pe străzi s-a aşternut, anghel-iosif, c. m. i, 112. Ascult cum bate ploaia în obloane, iosif, p. 20, cf. pamfile, i. c. 418. în cea dintîi seară, zăvorind uşile şi obloanele, ochii-mi jucară în toate părţile, delavrancea, o. ii, 341. La mijlocul nopţii, obloanele se lăsară cu vuiet. c. petrescu, î. ii, 189. Lumea se potolise, prăvăliile începeau să-şi tragă obloanele. p. constant, r. 66. închise obloanele şi pofti pe domni să-l informeze ce-ar dori pentru cină. sadoveanu, o. xviii, 474, cf. ix, 228. Obloanele se închideau cu lacăte pe dinăuntru. camil petrescu, o. i, 71. Avea casele. . . vopsite în verde sau albastru, cu obloane de lemn. pas, z. i, 223. Bătuse cineva uşor în oblonul ferestrei. demetrius, a. 97. Nemerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră, teodorescu, p. p. 17. S-ajungem la drumul mare, Să dăm cu pistoalele, Să spargem obloanele, păsculescu, l. p. 23, cf. chest. ii 187/10, 28, 156, alrm ii/i h 290. + P. e x t. (Regional) Fereastră, lexic reg. 21. 2. (Popular) Deschizătură în formă de fereastră în peretele sau la podul grajdului (pe unde se dă vitelor de mîncare), la coşarul de porumb, la şură etc.; tăblie de lemn care închide această deschizătură. în acoperemînt se fac obloane de turnat popuşoii în coşer. i. ionescu, c. 168/9, cf. şăineanu. Şura noastră îi chiar lîngă drum. Are un oblon mare. cami-lar, c. 38. Au coborît pe scara proptită sub oblon, galan, z. r. 270, cf. com. marian, ţiplea, p. p. 113. Să se facă părul mieu Otavă prin temeteu, Să să facă păr de vie, Să-o cosafscă] Vasalie: Să-o ţipe pe obloane Să-o ieie boii-n coarne, bîrlea, c. p. 117, cf. chest. ii 218/27, 379 OBLONAŞ - 40 - OBLU ţ av 14, 15, 25, 28, vi 16, 26, lexic reg. 21, mat. dialect. i,83,184. + (Regional) Gurahornului (Marginea — Rădăuţi), alrm ii/i h 311/386. 3. (învechit) Uşă la trăsură; portieră a unui cupeu. El mi-a deschis oblonul trăsurii, alec-SANDRI, T. I, 352, cf. 280, DDRF, ŞĂINEANU, tdrg, alexi, w. Sosi intr-o trăsură închisă, cu patru cai, întovorăşită de doi călăreţi la oblon. GANE, n. iii, 59. 4. (Regional) Fiecare dintre dispozitivele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborîndu-se, opresc apa; stavilă. Stăvilarul... se face mai sistematic, constînd dintr-un oblon mare, care se ridică în sus cu lanţuri, antipa, p. 58, cf. alr i 1843/214, 554, 571. 5. (Regional) Codirlă. alr i 822/776, 780. 6. (Regional) Fiecare dintre cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile, în formă de buzunar, ale cioarecilor. Cf. viciu, gl. 43. 7. (Rar; la pl.) Apărători de piele care se pun în jurul gleznelor la cai spre a-i feri să se lovească umblînd. Cf. ddrf. 8. (Regional; la pl.) Ochelari la cai. a iii 1, 3, 17. 9. (Prin confuzie) Oblînc. De ţi-i ruşine cu mine, Fă-mă brîu pe lingă tine. De ţi-i ruşine şi-aşa, Să mă faci oblon la şea. pamfile, c. ţ. 256. — Pl.: obloane. — Şi: (regional) obloână s. f. alrm ii/i 290/574. — Etimologia necunoscută. Cf. jahresber. v, 317, unde se dă ca etimon ucr. oSjioh. OBLONAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui o b 1 o n. 1. Cf. oblon (1). Cf. lm, ddrf. 2. Cf. oblon (2) (Făureşti — Baia Mare). Cf. chest. ii 426/362. — Pl.: oblonaşe. — Oblon + suf. -aş. OBLONĂT, -Ă adj. v. oblonit. OBL0NG, -Ă adj. Care este mai mult lung decît lat; lunguieţ, alungit. Cf. geometria, a. m. 84v/l, brezoianu, a. 170/8. Ni se înfăţişează ochilor o curte foarte spaţioasă şi oblongă. f (1869), 270. [Are] foliolele foilor oblungi şi nedivizate, grecescu, fl. 25, cf. 31, şăineanu, alexi, w. O femeie . .. cu ... faţă slabă, oblongă, de o blîndeţe suavă, călinescu, e. 29. Ametistul oblong, ca o picătură de apă alungită în momentul căderii, era neobişnuit de mare. id. s. 240. — Pl.: oblongi, -e. — Şi: (rar) oblurig, -ă adj. — Din fr. oblong, lat. oblongus. — Oblung, -ă < it. oblungo. OBLONÎ vb. IV. T r a n z. A închide cu obloane (1). Cf. şăineanu, alexi, w. Ziua-ţi obloneşti odaia, Nici nu te-auzi, nici nu te vezi. topIrceanu, m. 88. Puse pe Vîlcu să oblonească fereastra, sadoveanu, o. x, 328. ❖ F i g. Oblo-nitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheaţă. vlahuţă o,. a. 86. — Prez. ind.: oblonesc. — V. oblon. OBLONÍT, -Ă adj. închis cu obloane (1). Leana cînta şi moara oblonită răsuna toată ca de glasul unei privighetori, anghel-iosif, c. l. 26. In sala mare dinspre uHţă, cu ferestrele oblonite, ca să nu pătrundă lumina afară, mîncau ofiţerii, rebreanu, p. s. 49. Dincolo de ferestrele oblonite, în sălile dinlăunti'u, lumea nu dormea. sadoveanu, o. x, 341. Casele erau cu uşile închise, cu ferestrele oblonite, camilar, n. i, 71. Fumegarea hornurilor mai amintea uneori că şi înapoia ferestrelor. . . oblonite se mai trăieşte, mihale, o. 48. Fi g. Oblonite cu ramuri groase de ghiaţă şi păienjeniş rămîn ferestrele beciului nostru şi nu se mai năzare nimic înăuntru, ciauşanu, r. scut. 16. — Pl.: obloniţi, -te. —Şi: (regional) oblo-năt, -ă adj. chest. ii 187/15. — V. obloni. (ÍBLU \ OABLĂ adj., adv. I. Adj. 1. (învechit şi regional) Neted (şi rotunjit). Mîinile lui oable de aur. biblia (1688), ap. tdrg. Ăria nişce sămisercuri ge fier . . . oable. graiul, i, 4, cf. com. din straja — rădăuţi, alr i 3/740. 2. (Popular) Care se prezintă ca o linie dreaptă; drept. Unealtele ceale de lipsă 1a, rătezat. . . sini cuţitele, cel oblu şi cel strîmb. economia, 196/7, cf. clemens. Ca crinul cel prea supţire.. : Aşa-i oabla ei făptură, bărac, a. 20/3. Un opid cu frumos aspect, cu strade late şi oable. f (1881), 245. Dar ea are faţă albă, Ca tăiată-n flori de nalbă, Oblu trup ca bradu-n plai. coşbuc, p. ii, 210. Făcurăm moşoroaie şi pietruirăm Pocuţia cu bourii noştri, adînci d-un stînjen, ducînd dîră oablă din apa Nistrului pînă-n muntele ăl mare. delavrancea, o. ii, 30. Prinse a căuta lemne oable de casă. retega-nul, p. iii, 60.. Mai bine i-ar .fi venit la socoteală şi babei un băieţaş sprinten şi oblu ca un fir de brad. mera, l. b. 6, cf. şez. xx, 138, alr i 652/158, ib. 788/96, 251, 289, ib. 965/138, 156, alr H3485/102,141,157,172, 219, 228, 250,260, 284, ib. 5199/102, ib. 5 649/102, ib. 6 355/260, a v 20, 31, vi 4. (Glumeţ) .Dar mîndra cu şubeica E oablă ca secerea. jarnîk-bîrseanu, d. 430. + (Despre suprafeţe) Plan, neted. Cf. pann, p. v. i, 116/20. Toată aceea lată şi oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie, odobescu, s. iii, 194. Să faci doi paşi pe loc oblu, aşa ca într-o plimbare, lăncrănjan, c. iii, 113, cf. alr i 407/100, 103, 138, 166, 178, 190, 229, 231, 249, 251, 289,.alrm ii/i h 413/141, alr ii 2 485/172, ib. 5061/235, ib. 6370/250, a ii 6, 8. (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical, abrupt. Aş zbura peste rîpi. . Preste stînci 385 ÓBLÜ1 - 50 - Obnubilaţie de cremini oăble. c. stamati, p. 210, cf. 222. Erau foarte iuţi la mers şi se căţărau pe stincile cele mai oable. n. a. bogdan, c. m. 59. Vitele trag, saracele, şi vă suie costişele cele mai oable. sadoveanu, o. ix, 67, cf. x, 423. [Muntele] era mai luciu decît oglinda şi mai oblu decît páretele, beteganul, p. i, 41. -f (învechit, rar) în ordine normală, directă. Regula de tri cea nealcătuită, carea fiindcă e de doao fea-liuri, adecă dreaptă sau oablă şi întoarsă sau învîrtită, în paragraful acesta numai de cea dreaptă se va cuvînta. şincai, î. 70. 3. F i g. (învechit, rar, despre oameni) Cumsecade, cinstit, integru. Dracula, prinţul Vala-hiei cei munteneşti, bărbatul cel drept şi oblu, carele în orice bătaie el au fost cel mai tare. şincai, hr. ii, 6/26. 4. (Despre mers) încet şi uniform. Cf. i. gole seu, c. Acelaşi mers oblu,... aceeaşi linişte adîncă din tălpi pînă la creştet, delavrancea, t. 183. II. Adv. (Popular) 1. în linie dreaptă, drept; p. e x t. (în legătură cu verbe de mişcare) fără înconjur, fără ocol, direct. împăratul Teodor... au venii oblu la apus. şincai, hr. i, 275/26. Vă duc oblu în oraş la boier, f (1887), 351. [Purta] un surtuc ale cărui poale lungi îi cădeau oblu pe genunchi, gane, n. iii, 29. Sosim la obîrşia Gilortului... ş-o luăm oblu printre stînci. vlahuţă, r. p. 93. Comăneşteanu... se ducea oblu pe drumul prăfuit, gîndindu-se la utîtea şi atîtea. d. zamfirescu, r. 223. Vitejii. . . să se strecoare prin pădurea de stejari pîn'la culmea dealului care coboară oblu. delavrancea, o. ii, 217. Arareori o sanie cu tălpi de lemn luneca oblu fără zgomot, c. petrescu, r. dr. 143. Cei trei văcari, cînd l-au văzut de departe pe şef luînd-o oblu spre cireadă, au înţeles că furtuna se apropie, bart, s. m. 85. Cînd treci, bade, p-îngă noi, Nu te uita oblu-n curte Că duşmanele mi-s multe. jarnIK-bîrseanu, d. 67. D-voastră aţi rătăcit, De oblu la noi aţi venit. marian, nu. 427. Cu a sa deşteptare Oblu în picioare sare. bărac, a. 25/10. Deştept copilul geme şi oblu-n sus tresare, coşbuc, p. ii, 188. Tu, omule, să fii împăratul pămîntului, tu să umbli pe picioarele tale oblu în sus, să priveşti la ceriu, pop., ap. gcr ii, 357. <>■ Expr. A spune (sau a zice, a grăi) oblu = a vorbi fără înconjur, deschis. Cf. maior, ist. 243/13, lb. A-i merge cuiva oblu = a-i merge bine. Cf. NO VACO VICIU, C. B. II, 5. 2. Tocmai, chiar, exact. Întinde puşca. . . şi cum o sloboade, îl nimereşte oblu în vîrvul capului, marian, t. 303. Oblu într-o baltă au picat. mat. folk. 411. Mi-au zis haramidele. . . oblu două zile în capăt. luc. iii, 363. ’ 3. Uşor, lin, binişor. Încet, oblu. . ., că mi-i prăvăli, alecsandri, ap. şăineanu. — PI.: (I) óbli, oable. — Din v. sl. OKKrt K. dBLU2 s. n. (Ban., Transilv.) 1. Rindea, gealău. In cliăt să păstrează . .. barda, burghii, ghilăie sau obluri şi alte ciuble (vase) neapărat de lipsă la facerea lucrurilor mai mici de pre lîngă casă. liuba-iana, m. 100. Stîlpii de formă cilindrică... se fac cu strunul, iar cei în 4 feţe cu cuţitoaia şi cu oblu. păcală, m. r. 479. Măsariul obleşte cu oblul, h xvii 237, cf. Jah-RESBEB. X, 200, NOVACOVICIU, C. B. II, 5, CHEST. II 239/8, alr I 1832/122, 129, 798, 800. 2. Mistrie. Cf. chest. ii 373/9a, alr ii/i h 241/2. — PI.: obluri. — Din germ. Hobel. OBLUJEĂLĂ s. f. v. oblojeală. OBLUJÎ vb. IV v. obloji. OBLtJNCi, -Ă adj. v. oblong. OBNOVTJfîNIE s. f. (învechit) 1. Sfinţire, tîrnosire (a unei biserici). Cîntecul cîntecelor noitului (de obnovleniia adecă de rodine d) caseei lu David. psalt. 4.9. Obnovleniia besearicii a sv[î]nt[u]lui. .. Hristofor. dosoftei, v. s. decembrie 222v/23, cf. jahresber. v, 119. 2. Sărbătorire, pomenire; hram. 1 ntr-aceastaş dzî s-au tîlnit şi obnovleniile pr{?/<\s\v\\\ntei dum-nădzău născătoarei, dosoftei, v. s. septembrie 9v/23, cf. decembrie 223720, jahresber. v, 119. — PI.: obnovlenii. — Din V. Si. OB'KHOKAI€HHI€. OBNUBILA vb. 1. Refl. (învechit, rar, despre vedere, memorie etc.) A slăbi, a se întuneca, a se umbri. Cf. lm. — Prez. ind.: obnubilez. — Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. OBNUBILARE s. f. (Rar) Faptul de a s e obnubila; obnubilaţie. Putem întîlni şi absenţe sau echivalenţi psihici sub formă de obnubilări ale conştiinţei de scurtă durată, par-hon, b. 81. — PI.: obnubilări. — V. obnubila. OBNUBILAT, -Ă adj. (Rar, despre vedere, memorie etc.) Slăbit, întunecat, umbrit. Inteligenţa [bolnavului] pare foarte obnubilată, par-hon, o. a. i, 266. -O* (Substantivat) F i g. Intîi datoria şi onoarea, întîi cele clare şi apoi cele obnubilate, galaction, o. a. i, 85. — PI.: obnubilaţi, -te. — V. obnubila. OBNUBILAŢIE s. f. (Rar) Slăbire, întunecare, umbrire (a vederii, a memoriei etc.). De cîtva timp, bolnavul se află într-o stare de obnu- 394 ÔBNUBILATIUNE - 51 - OBOR1 bilatie psihică aproape completă, parhon, o. a. i, 267. — PI. : obnubilaţii. — Şi : obnubilaţiiine s. f. BTANU, D. S. — Din fr. obnubilation. OBMJB1LATIÜNE s. f. v. obnubilaţic. OB(ÎD s. n. 1. (Regional) Veşcă făcută din coajă de copac sau din lemn, aşezată în jurul pietrelor morii ţărăneşti, pentru a împiedica risipirea făinii. Cf. damé, t. 153, cade. + Veşcă la sită, la dîrmon etc. Cf. i. cr. iii, 347, com. paşca (Crişcior — Brad), alr ii 3 983/848, 872. 2. (Olt.) Scoarţă de copac înfăşurată în jurul gîtului vitelor cînd au o rână, ca să nu se poată scărpina, scriban, d. 3. (Olt. şi Ban.) Ciubăr în care se opăresc rufele. Cf. h i 184, ix 89, jahresber. iii, 323, gr. băn., gr. s. v, 122. 4. (Prin Olt.) Un fel de leasă care se pune pe sanie pentru a căra fîn (Bistreţu — Băi-leşti). Cf. alr i 833/870. — PI. : oboade. — Din sor. obod. OBtil s. n. Instrument muzical de suflat, în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri şi cu clape, folosit mai ales în orchestră. Lipseşte [din orchestră] clarinetul al II-lea şi oboie al 11-lea. filimon, o. ii, 278, cf. tim. popovici, d. m. Eu, ca omul aşezat, Nu pun mîna pe pian Decît rar, din an in an, Pe oboi sau clavecin: Să nu supăr pe vecin, arghezi, s. p. 117. Oboiul spunea trist melodia, desprinzîndu-se de restul orchestrei. călinescu, s. 797. Cind auzi oboiul intr-o orchestră, parcă. .. miroşi un trandafir intr-o grădină, contemp. 1953, nr. 395, 2/2. <5- (în contexte figurate) Platanul, mincat şi găurit de ploi, Prin scorburile lui respiră cu note grave de oboi. anghel-iosif, c. m. ii, 37, cf. hogaş, M. N. 86. — PI. : oboaie. — Şi : (învechit) obôic s. n. — Din it. oboc, germ. Oboe. OBdlE s. n. v. oboi. OBOÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care cîntă din oboi. Cf. tim. popovici, d. m., scriban, d. — PI. : oboişti, -ste. — Din fr. hautboïste, germ. Hoboist. OB0L s. m., s. n. 1. S. m. Veche monedă grecească. Cf. aristia, plut., ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. De-i vor cere lui romanii pe viitor pace, nu o va da decît în schimbul unui tribut de doi oboli pe an de fiecare cap de roman din imperiu. pArvan, g. 113. 2. S. n. Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acţiune ; p. e x t. contribuţie de. orice natură. Cf. marcovici, d. 141/7. Erau osîndiţi a aştepta obolul de la trecători, calendar (1855), 140/6. Cu obolul cel din urmă îl silim [pe ţăran] să ne plătească pictorii şi muzicanţii noştri, maiorescu, cr. i, 273, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Expr. A-şi da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere, cade. — PI.: (m.) oboli şi (n.) oboluri. — Din fr. obole, lat. obolus. OBOR1 s. n., interj. I. S. n. 1. (Popular) împrejmuire pentru vite, oi, porci etc., în apropierea casei sau la cîmp; ţarc, ocol, staul; loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii unde se ţin unelte agricole, nutreţ pentru vite etc. V. ogradă, curte. S-au răjghinat vreo două gemînări şi au căzut peste rîmătorii grohăitori care aveau oborul sub cais. ciauşanu, r. scut. 14. Văzu la lumina lunei pe porcarul mînăstirii ducînd din urmă vreo zece-cinsprezece porci care scăpaseră pe semne din obor. stănoiu, c. i. 186, cf. h ii 81, 89, iii 398, v 257, 280, vii 85, ix 88, xii 227, xvn 263, xviii 269. Să fie N. vestită... La toate mesele, Prin oboare, Prin ogoare, Pe la joc. marian, s. r. i, 187. Era-n mijlocul oborului ... un stîlp mare şi înalt, reteganul, p. iii, 21. Au nu-ţi fu ţie miluţă, Ca să laşi a ta măicuţă, Cu oboru singurel? f (1890), 547. Cînd o fi, mîndră, să mor... Să mă-ngroape în obor, In oboru oilor, C-am murit de dragu lor. hodoş, p. p. 117. La fereastra din obor Bate murgu din picior, şez. viii, 126. Am scos boii din ocol Şi i-am pus la pluguşor, M-am dus pi deal la obor. cardaş, c. p. 72. Cît o sta ăsta pe noi, Nu mai facem car şi boi, Nici-n obor zece oi. graiul, i, 62, cf. chest. ii 393/17, 25, ib. 399/6, 48, ib. 429/23, 29, 55, 69, 85, 87, 100, 102, ib. 430/101, chest. v 14/16, ib. 49/91, alr i 412, ib. 1122, ib. 1792, alrm ii/i h 344/836. Ţi-am scos boii din obor Şi plugul de sub şopron Şi-am plecat să fac ogor. ant. lit. pop. i, 103. Ne-a mîncat cu clăcile, Plătim şi urzicile; Nu mai nojim car şi boi, Nici în obor patru oi! balade, ii, 328, cf. a ii 6> 8, 10, iii 2, 3, 5, 8, 16, 17, 18, iv 3, 5. + (Regional) Strungă, alr i 1796/679, 695, 874. -f (în trecut) Ocolul, ţarcul autorităţii comunale, unde se închideau vitele găsite păscînd în locuri oprite, pînă cînd plătea proprietarul lor amenda. Oile au intrat în porumb şi au fost duse la oborul comunal, v. rom. iunie 1955, 42. Mi-a închis caii la obor. chest. v/73, cf. 46, 94, 95, a v 25. 4 (Regional) Gard făcut în jurul unei clăi de fîn (ca să nu ajungă vitele la ea). Cf. alr ii 5 037/723, 728. ♦ (Regional) Grădină. Cf. alr i 674/885, 932. + F i g, (Regional) Cerc luminos în jurul lunii; cearcăn (Răcăşdia — Oraviţa). Cf. chest. v/61. Luna are obor în jurul ei. ib. 401 OBOR2 - 52 - OBOROC 2. P. e x t. (Regional) Colibă. Cf. anon. car. Case, bordeie, oboare, Scunde, meschine, uşoare, Nu dau nici' un adăpost, codru-drăgu-şanu,' c. 10. De nu ţ-ar fi, leleo, dor, N-ai veni după obor, Tremurînd cu capul gol. pop., ap. alexandrescu, o. i, 382, cf. chest. ii 39/101, a ii 11. + (Rar) Grajd (Budişteni — Piteşti). alr i 415/786. 3. (Munt., Mold.) Loc, de obicei împrejmuit, unde se ţine tîrgul de vite, de fîn, de lemne etc. ; tîrg de vite. La zi de tlrg, în mijlocul oborului l-au spînzurat (a. ?). mag. ist. ii, 204/19. Zece prăvălii şi cu scaunile de carne şi cu oborul, înpreună şi cu celelalte doao cârciumi, le-au adeverit hotărnicii că slnt pe moşiia mea (a. 1774). bul. com. ist. v, 294. Silesc iute s-ajung la obor, Să găsesc să-mi cumpăr un măgar, pann, ap. tdrg. Părăluţele se fac cu alt meşteşug, neică: acte de stare civilă, oboru de vite. petică, o. 212. Localnici, negustori aprigi de cereale, geambaşi vestiţi la oboare, samsari de lînă $i brînzeturi. i. botez, şc. 87. Pe maidanele dintre cele două oboare se ţinea tîrgul porcilor, v. rom. decembrie 1954, 55. Se întoarce de la obor cu nişte cai din ăia marii şi graşi, preda, I. 115. Se mai duse stăpînul nostru La obor Şi cumpără doi Boi. teodo-rescü, p. p. 140. Foaie verde ca nalba, Codrean la obor pleca. mat. folk. 154. II. Interj. (Regional, repetat) Strigăt cu care se mînă vitele spre staul (Reviga — Slobozia). BIJI,. fil. v, 169. — PI. : oboare. — Din slav. (bg. o6op, ser. obor). OBOR2 s. n. 1. Sfoară trecută prin ochiurile de la extremitatea năvodului sau prostovo-lului şi de care sînt legate, din distanţă în distanţă, bile de plumb. Cf. damé, t. 123, 125, antipa, p. 433. 2. împrejmuire de nuiele sau de stuf, făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu ; spaţiul din interiorul acestei împrejmuiri. Se îngrădeşte un obor mare, pro-văzut din toate părţile cu numeroase „limbi11 — adică cu guri de intrare, făcute în gard... prin cari poate intra peştele, antipa, p. 555, cf. 629. Talianul îi al obştei, cu tot ce are: plase, sîrme, taraci, oboare, davidoglu, o. 54. — PI. : oboare. — Şi : (regional) obăr (dame, t. 128), ubâr (id. ib.) s: n. — Din rus. o6op „şnur“. OBORĂ vb. I v. doborî. OBORÂŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui obor1 '(Î l). Cf. chest. ji 399/128, ib. ii 429/28, alrm sn ii h 392. — PI. : oboraşe. — Obor1 + suf. -aş. OBOREÂN, -Ă s. m. şi f. (Rar) Persoană care locuieşte într-un cartier din apropierea oborului1 (I 3). Oborenii puneau cometa în socoteala intrării în Bucureşti a împăratului Austriei, macedonski, o. iii, 90. — PI.: oboreni, -e. — Obor1 + suf. -ean. OBOREL s. n. Diminutiv al lui obor1 (I 1). Cf. şăineanu, d. u., chest. ii 430/101. — PI.: oborele. — Obor1 + suf. -el. OBOR! vb. IV V. doborî. OBORÎ vb. IV v. doborî. OBOROĂCĂ s. f. v. oboroc. OBORtfC s. n. 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarţă de tei, care serveşte ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea şi transportul acestora. Li să da pre zi un oboroc de pîine şi di carne şi de vin. herodot (1645), 142. Ceia ce vor avea mierţă (oboroace munt.) său veadre, sau alte măsuri hicleani,. . . pre aceştia foarte să-i cearte cu bătaie, prav. 17. Să se ştie că am furat 10 opro[a.]ce de grîu (a. 1655). bul. com. ist. v, 198. Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, ist. 107. Să trimită la Ţutora 30 000 obroace de făinăşiâOOOO obroace orzu. R. greceanu, c. m, ii, 189. Un om. .. sămănă trii oboroac\e\ de grîu (a. 1750). gcr ii, 62/31. Dărui Alexandru pre Aristotel. . . şi-i deate o sută de feardele de galbeni şi zeace gălete, adecă: ovroc de mărgă-ritariu. alexandria, 157/8, cf. lb, valian, v., cihac, ii, 222. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. creangă, p. 5. In casă să mai află... oboroace făcute din scoarţă de tei. liuba-iana, m. 99, cf. GHEŢIE, R. M., I. BRĂESCU, M. 68, PAMFILE, a. r. 220. Alţi catîri împovăraţi cu oboroace de grîu veneau după dînşii. sadoveanu, o. xii, 69, cf. h xviii 269. Girezile-a treierat... Şi, după ce le-au gătit, La măsură a ieşit: Dintr-o claie O odobaie, Dintr-un snop Un oboroc, teodo-rescu, p. p. 151. In gura pivniţii Oboroaca cu cîlţii. sevastos, c. 260. [Morarul] De meşter ce era Nici oboroace Nu putea întoarce, pop., ap. gcr ii, 333. Vede două babe cu un oboroc şi cu un sac. şez. i, 190. Bani cu obrocul am dat. păsculescu, l. p. 251. Să-ţi dăm galbeni cu obrocu! i. cr. iii, 33, cf. com. din straja — RĂDĂUŢI, GOROVEI, CR. 67, ALRM Il/l h 296, 297. ❖ (Ca termen de comparaţie) Lumina [focului] bate în păretele din faţă, pe care capul lui Mihalache se proiectează mare cît un hoboroc. vlahuţă, ap. tdrg. O mal acesta . . . s-arăta de la vale de curtea boierească, călare pe cal, c-un 410 OBOROC - 53 - OBOSEALĂ cojoc milos întors pe dos în spate şi c-o căciulă cît o oboroacă în cap. sadoveanu, o. vi, 566. Le iese înainte un domnişor îmbrăcat într-un spenţer mohorlt,... în cap c-o pălărie ca o oboroacă. pamfile, d. 67. Cutare de dimineaţă s-a sculat... La deal s-a urcat... Cu picioarele ca putineii, Cu mîinile ca tînjeii, Cu ochii ca oborocu, De nu-l cuprindea locu. candrea, f. 119. «O* (în contexte figurate) Tăcură tunuri, oarbe guri de foc, Pustiitoarea flacără se stinse, Feştilă fumegîndă sub obroc. v. rom. septembrie 1954, 56. (F i g.) [Naţiunile sînt preocupate] de a nu pune subt obrocul exclusiv al unui patriotism rău înţeles producţiunile spiritului. odohescu, s. in, 643. ❖ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Am talie de modă, cît o bute, ş-o oboroacă de capelă cu streşină, alecsandri, t. 920. Obo-roaca asta de şlic m-au dat de ruşine, id. ib. 1333. <0> E x p r. A pune (sau a ascunde, a ţine) ceva sub obroc = a feri un lucru de văzul lumii, a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor,. . . nu sînt ascunse subt obroc. antim, p. 79. Voi rîde sincer, fără de sfială, N-am sâ ascund lumina sub obroc, anghel-iosif, c. m. i, 8. Eşti cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. galaction, o. 247. Ţinuseră lumina sub obroc. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34. Bată-te pustia noroc, Că te-am pus sub oboroc. şez. i, 111. A sta (sau a zăbovi) sub oboroc (sau obroc) = a rămîne necunoscut. Faptele strălucite ale lui Ştefan nu putură sta sub oboroc. ISPIRESCU, ap. tdrg. Lumina ştiinţei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulţi. i. botez, şc. 8. A coase la oboroace = a sforăi. Cf. ddrf, şez. .ii, 47. + F i g. (Regional) Cap mare. pamfile, j. ii, 157. 2. (învechit) Rentă feudală dată din produse. Au trimis şi înaintea solului. . . pre la toate conacele de i-au tăiat obroacele. m. costin, let. i, 254/20, cf. axinte uricariul, let. ii, 157/11. Ca să aibă obroc de sare din ocna noastră (a. 1733). uricariul, v, 258/22. + Raţie de alimente dată cuiva; porţie. Ieşi un călugăr şi-l află dînd plinea şi bucatele mişeilor ce luasă obroc de la masă. varlaam, c. 352. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele, ce să dau la cuhnele domneşti, ureche, l. 69. Şi după ce s-au strînsu cu toţii la Ieşi, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie, neculge, l. 69. Obrocul ei cel din toate zilele să scădea, cantemir, ist. 370. Au orînduit un buluc-başa cu slujitori de-i păzea . .. . şi oborocul ce avea li se da deplim axinte uricariul, let. îi, 158/35. Şi i-au făcut'-obroc bun, ca să-i prisosească de ţoale {a.. ?).' mag. IST. IV, 342, cf. RARCIANU, , ALEXI, W.y JAHRES-rer. xix, 77.+ (învechit şi regional) Grăunţe de ovăz date ca hrană cailor. Şi apă deade a-ş spăla picioarele, şi oboroc asinilor săi, PĂL'iA= (1581), 182/1, cf. lb. Dăm calului. . . hrean în obroc sau în ceva tărîţă mestecat, galendariu. (1814), 166/10, cf. 172/15, GHEŢIE, r. m., jahresber, vi, 78, barcianu, com. din velţ — mediaş, alr i 1 127/148. 3. (Prin Mold.) Coş de nuiele fără fund, cu care se prind peşti. Cf. antipa, p. 533. Punem oborocul unde umblă ori trece peştele, sado-VEANU, O. IX, 434. 4. (Prin Bucov., în forma obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. Mulţi. . . pricep butnă-ritul şi fac cofe, cofăieli, obroace pentru cămeşi, poloboace pentru pepeni, pamfile, i. c. 167. Pînă i-or fierbe oalele la foc ca să toarne în obroc peste cămeşi,. s-au pus la stative, sb ier a, p. 309, cf. com. din straja — rădăuţi, alr ji/386. 5. (Prin Bucov., în forma obroacă) Tocul uşii. lexic reg. 105. > (La pl.) Blănile ferestrei. Com. din straja — rădăuţi. 6. (Regional, şi în construcţia de-a hoboro-cul) Numele unui joc de copii, h xvii 100, xviii 280. 7. Numele unui dans popular şi melodia după care se dansează. Cf. varone,; d. 120. — Pl.: oboroace. — Şi: obroc, (învechit, rar) ovroc, obric (uricariul, xiv, 110), (regional) hoboroc s. n.; (regional) oboroacă, obroâcă s. f. — Din ucr. ySopoK. OBOllOCEL s. n. Diminutiv al lui oboroc (1). Cu măturile îl măturaţi, .Sărcinuţe mi-l legaţi Şi-n oborocele îl încărcaţi, marian, v. 226. — Pl.: oborocele. ■ — Oboroc -f- suf. -el. ■ ■ . >. OBOROCÎ vb. IV v.: obroci1. OBOIIOCÎT, -Ă adj. v. ohrocif. OBOItOiV s. n. v. obron. , OBOSEALĂ s; f. Stare de slăbiciune gene» rală1 provocată de'tin efort, excesiv,, fizic sau intelectual; osteneală. Cf. lb, polizu, lm. Oboseala, slăbiciunea, toate relele ci sînt Intr-un mod fatal' legate de o; mină de pâmînt; . . . Mult mai mult îi vor'Atrage d^ăt 'iot ie ai gîndil. eminescu, o. i, 136. 'Drumeţul -seri-aşează jos lîngă babă în bătaia lunii şi răsuflă adînc de oboseală, ca^agiale, o, : iif u245y; cf. diirf, .‘jĂi- NEANU, BARClANUy!--ALEX;Iy.^i^.r..,-vBIANlî, 1). S; O oboseală copleşitoare. îi; cuprinse tot trupul. bujor, s. 83. MaiJmult decît oboseala îl supăra şi aproape îl jignea atitudinea ţăranilor, rebrea-nij, *Ri 'ii, 84. Eram sfîrşit •de oboseală, nu mai puteam; - îmi"dădeam\sufletul.' sadoveanu, o* ii, 68, Ceea ce-reduce în general, tensiunea nervoasă către deprimare e oboseala, ralka, s. t. ii, 65; Din pricina oboselii şi a trudei, faţa fetişcanei avea o frumuseţe neasemuită, stancu, r. a. 41Ş OBOSI - 54 - OBOSITOR nr, 219. Apa rece o mai înviorase puţin, îi mai alungase oboseala şi urîtul. v. rom. august 1954, 63. Frînţi de oboseală, oamenii s-au desfăcut din jurul focului unul cîte unul. galan, z. r. 384. Uită de oboseli şi de necazuri, ca şi cum ar fi ieşit întinerii dintr-o baie. vornic, p. 191. 4- P. anal. (Tehn.) Scădere a rezistenţei unui materia] supus la solicitări periodice. Cf. dl, dm, der. + P. anal. (Agron.) Scădere a productivităţii solului. Cf. ltr. — PI.: oboseli. — Obosi + suf. -eală. OBOSÎ vb. IV. I n tra n z. A-i slăbi cuiva puterile (fizice sau intelectuale) In urma unei activităţi îndelungate şi susţinute, a simţi oboseală; a osteni. El o goni tocma 4 mile pînă osteni, şi scroafa obosi de căzu. moxa, ap. gcr i, 58/27, cf. anon. car. De multă osteneală cu toţii obosîsă de ispravă, drăghici, r. 11/10, cf. 40/9, polizu. Cucoană Marghiolită, Duducă Zamfiriţă, Am obosit de tot Şi zău! că nu mai pot. alecsandri, t. i, 50. Probabil că tatăl şi băiatul au răcit şi au obosit prea mult. cara-GIALE, O. VII, 22, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Mihai înţelege că Simion a obosit, sahia, n. 46. Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva, stancu, d. 90. ❖ T r a n z. f a c t. I-ai obosîtu-i cu goana cea lungă, dosoftei, ps. 29/10, cf. lb. UIdile oraşelor europeneşti trase cu sfoara. . . obosesc vederea, negruzzi, s. i, 70. Amice! Scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că te-a obosit citind-o. bolintineanu, o. 355. M-au obosit Căile-alergate, coşbuc, p. i, 260. îţi mărturisesc că începuse să mă obosească viaţa. c. petrescu, c. v. 360. Dar toţi caii-şi obosea Şi potrivă nu-şi găsea, alecsandri, p. p. 27. Ţie-ţi e urît, Ori calea te-a obosit, reteganul, tr. 21. Drumul v-o fi obosit, Soarele v-o fi pripit. balade, ii, 289. (F i g.) Sărăcia oboseşte sufletul. marcovici, d. 140/14. ❖ Refl. (Regional) Cf. lb, ddrf, barcianu, alexi, w. Şi se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge, reteganul, p. i, 73. . — Prez. ind.: obosesc. — Şi: (regional) abosi vb. IV. alr i 1 111/273, alb u/i h 96/362. — Din. bg. oSocen, ser. obosiţi ,,a rămînea desculţ, a-şi pierde potcoavele“. OBOSÎRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. Durerea ranei făcîndu-să mai nesuferită de ostineală şi calul căzînd de obosire, s-au culcai, ist* carol xii, 76v/8. Orice obosire sau muncă pentru mine Mi-era o mare vină. heli-ade, o. i, 173. Am început a simţi obosirea. negruzzi,- s. i, 317. După aceste cuvinte. . . îşi plecă fruntea cu o tristă obosire. alecsandri, o. p. 26, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., DHLR 1,“ 367. — V, obosi. OBOSÎT, -I adj. Care siinte oboseală, sleit de puteri; ostenit, istovit, extenuat. Cf. anon. car., lb. Voi a cărora nevăzută putere rădică toată fiinţa obosită de sarcina nenorocirilor . . . ajutaţi-mă şi pe mine. marcovici, c. 8/18. E'l. . . obosit, fără simţire au căzut la pâmint. ukă-ghici, r. 160/12. Dac-a mea frunte palidă, obosită, Dac-a mea privire s-o-ntoarce spre mor-mînt. . . Voi părăsi locaşul unde-am nădăjduit. alexandrescu, m. 7. Astfel paserea rănită De un şerpe otrăvit Zboară, zboară obosită Şi s-abate amorţită, alecsandri, i\ i, 184. Mircea se înclină de ani obosit, însă al său suflet nu e-mbătrînil. bolintineanu, o. 37. Ipate . . . obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă şi adormi dus. creangă, p. 158. Obosit, omul şade pe o bancă, să răsufle, caragiale, o. ii, 5. Iuţi îşi întind obositele trupuri pe prunduri de sare. coşbuc, ae. 15, cf. stancu, r. a. iv, 224. Cînd vii acasă eşti obosit şi posomorit, h. lovinescu, t. 92. Urcă scările, obosit, îngîndurat. vornic, p. 208. Păsări obosite de zbor, în cuiburi ascunse coboară, isanos, p. 232. (în contexte figurate) Toamna, ca o călătoare obosită de lungi drumuri, S-a oprit la ţărmul mării. d. botez, p. o. 49. F i g. Voi face din lungii, din obosiţii mei ani trişti... o oră de lectură pentru vreun cutreierător de cafenele, eminesc.u, g. p. 22. Din mii de sunete uşoare şi nedesluşite se naşte ca o slabă suspinare ieşită din sînul obosit al naturei. odobescu, s. iii, 17. Şi-acum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase. minulescu, v. 85. Lampa obosită a clipit, bacovia, o. 66. Trenuri obosite. . . varsă în gară sumedenie de soldaţi. sahia, n. 47. Doamna Ciudin răspundea rămî-nînd cufundată cu oarecare plăcere în suferinţa ei obosită, sadoveanu, o. ix, 128. ❖ (Adverbial) Vorbea puţin şi obosit, vornic, p. 20. Vorbea obosit, ştergîndu-şi maşinal obrazul de sudoare, t. popovici, s. 211. ❖ (Substantivat) Sculaţi-vă. . ., voi, toţi obosiţii strădaniei de ieri. petică, o. 149. + P. anal. (Despre sol) Cu productivitate scăzută. Pămîntul cel obosit şi vechiu care rămîne să se odihnească... poate şă-l prifacâ în anii cei dîntîi ai pîrloagei în imaşul cel mai mănos. i. ionescu, c. 33/7, cf. 87/20. — PI.: obosiţi, -te. — Şi: (regional) abosit, -ă adj. alrm i/i h 140/355. — V. obosi. OBOSITOR, -OARE adj. Care oboseşte, care provoacă oboseală; istovitor, extenuant; p. e x t. plictisitor. După cîteva minuturi de odihnă tulburată de visuri obositoare. . . mă deştept, marcovici, c. 7/3, cf. polizu. O întindere de şese poşte lungi şi obositoare, creangă, a. 117. Junghiurile. . . îmi chezăşuiesc pentru restul vieţei cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene şi obositoare ale vînătoriei, odobescu, s. iii, 13, cf. ddrf, 419 OBOT — 65 - OBRAŢI şăineanu, barcianu, alexi, w. Toată capitala e unsă cu o sticlă alunecoasă, care face pasul nesigur, oscilant şi obositor, călinescu, c. o. 13. (Adverbial) Picurau streşinile fără întrerupere şi obositor, sadoveanu, o. vi, 301. — PI.: obositori, -oare. — Obosi + suf. -tor. OBOT s. n. v. hobot. OBOVĂL, -Ă adj. (Franţuzism rar, despre frunze, petale etc.) Care are formă ovală. Cf. barasch, i. n. 127/25. — PI.: obovali, -e. — Din fr. obovale. OB(5Z s. n. v. obuz1. OBRĂC s. n. (Regional) Adăpost (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. — PI.: obracuri. — Probabil din bg. *obrag, cf. ucr. o 6 o p i r, -pory „acoperiş de paie“. OBRĂJ s. n. v. preobrajenie. OBRAjENIE s. f. v. preobrajenie. OBRĂME s. f. pl. (Regional) Baiere, frînghii cu care se poartă ceva pe umeri (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alrm sn i h 322/2. — Şi: obrâmi (alr ii/i mn 75, 2 657/2), obrănii (l. costin, gr. băn. 148) s. f. pl. — Din ser. *obramc (< ob + rame „umăr“). OBRĂNIC subst. (Regional) „Frînghia traistei, cu care se prind umerii celui care o poartă“ (Isverna — Băile Herculane). cv 1949, nr. 8, 35. — Pl.:? — Din ser. *obra(m)nik. OBRĂNIŢĂ s. f. (Prin Ban.) Cobiliţă. alr sn iri h 853. — Pl.: obraniţi şi obrăniţi. — Din ser. obranica. OBRĂT s. n. v. obraţ. QBRĂTE subst. v. obraţ. OBRĂŢ s. n. 1. (învechit şi regional) Loc la capetele ogorului unde se întorc boii la arat; p. e x t. loc lăsat nelucrat la capătul sau împrejurul unei vii. Un stîlp s-au pus . .. pe la obraţele pămînturilor Huşilor (a. 1703). uricariul, xvi, 46. Şi le-am, vîndut, însă peste tot nemăsurate, păragină şi ţealină şi obraţele viii şi cu casele (a. 1737). bul. com. ist. v, 244, cf. iorga, s. d. xiv, 86. Fiindcă iaste vie mai puţină decît la fraţii lui, are o obraţie şi ţelină, va pune vie, de să va potrivi (a. 1819). bul. com. ist. iv, 154. O vie . . . cu locul ohavnic, pogoane patruzeci, din care 36 pogoane lucrate bine, iar patru pogoane este obraţia. Să vinde cu totul şi cu rodul ei înpreună. cr (1832), 1842/30, cf. I. GOLESCU, C., SCRIBAN, D., ALB sn i h 23, ib. 29. + Loc plantat cu pomi la poalele unui deal cu vii. Şi dumnealui să aibă a stăpîni aţît acel petec dă viie păragină cît şi obraţia dă meri (a. 1815). bul. com. ist. v, 292. Viia dumneaei... treizeci pogoane lucrătoare, şi alte treizeci pogoane ovraţie în care să află grădină cu feluri de pomi. .. toate . . . sînt de vînzare. cr (1831), 304a/14, cf. h iv 244. + (Regional) Arătură în curmeziş Ia căpătui ogorului; holdă care cade perpendicular pe capătul unor holde paralele. Cf, alr n/36, mat. dialect, i, 263. 2. (învechit şi regional) Suprafaţă de teren, lată de o prăjină şi lungă de patru sau opt prăjini; fiecare din fîşiile în care se împarte un lan pentru a-1 secera sau cosi; postată. Am socotit să se mai scurteze din obraţul rozoa-relor den jos (a. 1725). uricabiul, vii, 17, săghinescu, v. 97. Lanurile mări, pentru uşurinţă, se răcluiesc la un obraţ. i. cr. iii, 226, cf. pamfile, a. r. 120, i. brăescu, m. 68, com. marian, com. din zahareşti— suceava, a v 31, vi 4, 26. 3. (învechit şi regional) Unitate de lungime, egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată) de obicei mică. La vro cîteva obraţuri gîrneţul s-a înfierbîntat. creangă, p. 126, cf. ddrf, i. cr. ii, 92. Ca la vreo douăzeci de obraţe în susul Moldovei, se vedea o dungă de creţuri subţiri pe unde, şi apele curgeau împrăştiate pe prund, sadoveanu, o. i, 202, cf. iv, 280, vasiliu, p. l. 260, com. din bilca -RĂDĂUŢI şi din STRAJA — RĂDĂUŢI, A V 15, 33. 4. (Regional) Locul din faţa casei. V. curte, bătătură. Casele cu obraţiia lor . . . rămîn ale mele (a. 1819). bul. com. ist. iv, 154, cf. i. cr. v, 278, alr i 648/746. + împrejmuire. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 5. (Regional) Cărare printre holde; drum de cîmp printre ogoare. Cf. scriban, d., com. liuba, com. din sasca montană — moldova NOUĂ,. L. COSTIN, GB. BĂN. 148, ALB I 802/45, alr ii/36, 76, chest. rv 17/15, 22, 29, 30, 42. — PL: obraţe şi obraţuri. — Şi: obrăţie (pl. obraţii), (învechit) ovraţie, obrâţă (uricariul, x, 142) s. f.; (regional) obrât (lexic reg. 83) s. n.; obrâte (mat. folk. 1210, pl.?) subst. — Din v. sl. oKpdTTi „hotar“. Cf. bg. o 6 p î> t. — Obraţ, prin apropiere de braţ. OBRĂŢĂ s. f. v. obra‘. OBRAŢI vb. IV. Tranz. (Regional) „A strînge laolaltă“. frÎncu-candrea, m. 103. — Prez. ind.: obraţesc. — Etimologia necunoscută. 433 OBRAŢIE - 66 - OBRAZ OBRAŢIE s. f. v. obraţ. OBRAZ s. m. şi ii. 1. s. n. Partea anterioară a capului omenesc (rar a capului animalelor); faţă, figură, chip. Văzu derept aceaia obrazul lui Laban şi iaca nu era aşa cătră el ca eri şi mainte. palia (1581), 123/1. Sînt acolo . . . jiganii multé cu obrazâle în 4 muchi, herodot (1645), 241. De să va prileji neştine vreun filosof sau vreun numărătoriu de steale, cind va căuta in obrazul cuiva, şi de-i va dzice „fur“, nu să va certa. prav. 225. Noi de frică ne-am acoperit obrazele. dosoftei, v. s. octombrie 79v/33. Obra-zile lor unul cătră alalt. biblia (1688), 662/48. Latinii îl numiia Ianuş şi-l zugrăviia cu- doaă frunţi şi cu doaă obraze. n. costin, l. 80. Păcatul în cap şj, ocara în obrazul lor să fie. cantemir, ist. 95. Atîta îl strujiră cît îi beliră obrazul şi pîntecele (a. 1698). gcr i, 321/3, cf. lex. marş. 204. Să spăla pre obraz şi pre mîini tare şi apăsat (a. 1760). gcr ii, 72/4, cf. budai-deleanu, lex., clemens, lb.- Ţ-ai fi boit obrazul şi trupul cu văpsă roşie, ¿răghici, r. 158/29. Că orcît de s-ar preface vesel la al său necaz Negreşit poate neştine să-l cunoască din obraz. pann, e. i, 108/14. Ieşiră înainte doao godini cu obrazele de lei. alexandria, 136/22. Altădată să ştii, mătuşica, că aici în Iaşi nu este obicei să faci ptu,ptu în obrazul altora, alecsandri, t. i,. 122. Dar ce văd? întristarea ţi-e scrisă pe obraz: Eşti bolnav? bolintineanU, o. 200. Să-ţi desprindidin creştet, vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINEStU, 0. Í, 75, Cf. BARCIANU,' ALE.XI, ;W. Văd obrazul cum îi rídé într-un soare ce răsare. kftimiu, I. 48. Îşi aruncase în obraz un pumn din apa fermecată, galactiion, o. 55. Nu mai zărise de atunci dulce obraz de femeie. topIr-ceanu, p. 45. N-aş putea spune cum îi arăta obrazul, camil petréscÜí u. n. 155. „-S-a silit să arate, obraz veşeU- sadoveanu, .o. xiii, 383. Bărbaţi şi femei ies rîzînd, ■cu[ hainele şi obrazu-vile albe, pudrdţi de moară, bogza, c. o. 148. Ascultă cu obraz . blajin mărturisirea lui. vornic, p. 10s ¡.Oamenii abia au,, zărit ^obrazul arhiducelui şi.pălăria înaltă a. fişpanului. t. popo-vici,. jsbí 6. Cosii iarbă şi năcaz 'Să pui mîndrii pe obraz.: jarníií-®írspanu, .d. 150; Bună maică ai avtít,.;.€.ărxinaşă te-a. făcut. Lă.trupşor ca cínepa.yíLa: obraz ca,kîrtia. ¡míndréiscij,. ;l. p. 92. E x. p j-, A< închide • cuiva uşa în obraz fe a ,nm primi .¡pe ipinev^t a ¡Domniţa le închise binişor :itşd; în)ob’raz,.i- oelavrancea, v. v. 16. A (nu)- (mai') aveakobj^zv ^.,. .),= a (nu) (mai) avea îndrS^^Ms&v.irj, «.a .(ni^. (mai) cuteza (să . . .). Împărăteasa s-au ruşinat... şi nu ave obraz să iasă niţi>dnlr-o,parte (a. 1760). gcr ii, 74/11. La vornicul bătrîn Aleargă, că e Bun şi ypriittiitqr român.,.-ţ~ Nici lă, atestă' mam obraze ‘Ljui, un.M..nişte,mei, tţ-am fpst^faítt nacqz, donici, f. 89. Tu eşti .km#.- ,d$ .iadului şi Q,i încă obraz cauţiuitfk,Wjştuzzi, s. i, 93. Ai băut cît şăpte şi mai ai obraz să le jăluieşti! alecsandri, t. 561. Şi tot mai are obraz să mă mintă ca pe un gogoman ! rebreanu, nuv. 8. Cu ce obraz ? = cu ce îndrăzneală ? cum? în ce fel? Cf. lb. Nu înţeleg cu ce obraz se mai pot agăţa de Parnas. bolintineanu, o. 357. Era îngrijit cu ce obraz să se înfăţişeze înaintea lui. creangă, p. 145. Cu ce obraz să mai ies eu în lume? ispirescu, l. 273. A-i spune sau a-i zice cuiva (ceva) de la (sau în) obraz = a-i spune cuiva (ceva) direct, fără înconjur, drept în faţă. Cf. lb. Zdravănă fată . . ■. Să le-o zică lor aşa, de la obraz. v. rom. ianuarie 1954, 93. l-a spus-o şefului de la obraz, ştiu eu. galan, z. r. 15. A ieşi (sau a scăpa, a o scoate la capăt) cu obraz (sau cu obrazul) curat = a ieşi cu bine, cu faţa curată, dintr-o situaţie dificilă. Fuge . . . scăpînd cu obrazul curat, creangă, p. 216. Aveam mulţi sorţi de a scăpa cu obraz curat din încercarea duelului. gane, n. m, 72. N-o scos-o la capăt cu obraz curat. şez. iii, 6. A-şi pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea* cu reputaţia, cu autoritatea proprie. Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine şi să te, hrănească ca pe-un trîntor, mare minune-i şi asta. creangă, p. 331. îmi pusei pentru tine obrazul. sadoveanu, o. xvn, 195. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune cuiva minciuni vădite; a încerca să înşele pe cineva în mod grosolan. Apoi nu mă orbi de la obraz aşa. caragiale, o. vi, 79. Cum, eu le spun că am văzut cu ochii mei şi ei mă prostesc de la obraz? preda, d. 72. A(-şi) scoate obrazul în lume (sau printre oameni) = a se arăta printre oameni, a apărea în societate. De-aş avea nenorocirea să aib în numele şi porecla mea atăte farafasticuri, nu mi-aş mai scoate obrazul printre oameni, negruzzi, s. i, 260. N-aveai cap să scoţi obrazul în lume de ruşine. creangă, a. 51. A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multej făcîndu-1 astfel să devină obraznic; a da cuiva nas. Nu-i încungiura nimică cu voroavă Nicolai Vodă, nice le da obraz [turcilor], n. costin, let. ii, 87/16. Obrazul ce ai dat acestui doctor . . . îţi va aduce jale. gorjan, h. i, 50/32. Celui fără ruşinare De-i dai ceva obraz, sare Să ţi să urce-n spinare. pann, p. v. iii, 33/21,- Nu, drăguţă, să nu-i dăm obraz. . . Las'pe mătuşa, că ştie ea ce face. alecsandri, t. i, 343. (învechit şi regional) A-şi face obraz = a) a se pune bine cu cineva;, a-şi face relaţii. [Acest boier] scrie cărţi la Şeremet de-ş făce obraz, neculce, l. 223; b) a se preface. Ia las, măi omule, las! nu-ţi mai face obraz, creangă, p. 53, cf. iorga, l. i,. 234. (învechit) A fi cu două obraze = a fi nesincer. Munteni era cu două obr'ază: arăta prieteşug şi cătră Antiohi Vodă şi cătră partpa lui Mihai Vodă. neculce, l. 180. Cu obraz curat = cu conştiinţa curată, Cu bună cinste şi cu obraz OBRAZ - 57 - OBRAZ curat ziseră, coresi, ev. 172. (învechit) A-şi curăţi obrazul = a se dezvinovăţi, a se' scuza. Ei îş curăţie obrazele, cum n-au ştiut nemică. neculce, l. 267.. (învechit) A face obraz (la cineva) = a ţine piept, a face faţă, A lui Pomer isteţime au făcut la toţi obraz, beldi-man, e. 44/22. A nu da obraz = a nu se înfăţişa la cineva, a nu da ochi cu cineva. De unde şi pină unde la noi? ... De atita vreme de cînd nu ne-ai mai dai obraz, alecsandri, t. i, 41. (Regional) A căuta cuiva la (sau în) obraz = a ţine seamă de reputaţia, de autoritatea cuiva. îţi cat la obraz, c-acu ţi l-aş terfeli. jipescu, ap. cade, cf. pamfjle, j. ii, 157. (Regional) A face (cyiva). pe obraz = a se răzbuna pe cineva. De atunci căuta şi ea vreme cu prilej, ca să facă pe obraz cumătru-său. creangă, p. 29, cf. 254, ddrf. (Regional) Parcă i-a luat pînza de pe obraz, se spung despre cineva cu faţa- palidă ca de mort. Aşa este măicuţă, răspunse Harap-Alb, . . . galbăn la faţă, de parcă-i luase pînza de pe obraz., creangă, p. 222. (Prin Ban., în compusul) Obrazu-fetei = plantă erbacee ornamentală^ din familia compozeejor, cu tulpina ramificată şi cu florile de culoare galbenă-închisă pe margini şi roşie-negricioasă la mijloc (Coreopsis tinctoria). panţu, pl. -f F. i g. Suprafaţă (în special a pămîntului). Numai ici-colo poposeau cir.duri.de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. rebreanu, r. i, 70. De.la marginea oraşului, obrazul cîmpului alerga înainte, neted şi proaspăt, sahia, n. 61. + (învechit). înfăţişare,-chip. Săntu ceia ce-au purtatu pre pămăntu obradzu îngerescu şi ap[o]s-[to]leascu (cca 1-580). cuv. d. bătr. ii, 338/16. Pre cum chipul, norocul, mii de mii de obraze să fie avînd. can.temib, ist. 97. Moartea.. . face o înfricoşată închipuire la ceale mai frumoase obraze ale firii (a. 1783). gcr ii, 130/35. ❖ Expr, Pre obraz sau pre (sau după) obrazul cuiva = lă fel cu cineva, asemănător cuiva. Sîhtem pre..obrazul şi -pre chipul celuia ce ne-au făcut, coresi. ev. 412. Domnezeu făcu pre . om., lui pre -obraz. Pre obraz lu domrîezeu. făcu el. palia .,(1581), 16/10. Duhul svînt.,.. aduce, pre om.de-l schimbă... şi-l.tocmeaşte, de-l face pre: chipul şi obrazul lui dumnedzău. vArlaam, c. 142. Adam . . .,născu dupre chipul lui şi obrazul lui şi puse.numele lui Sit,. biblia (1688), 4x/26. + F i g. Valoarea morală a unei persoane; cinste, reputaţie; demnitate. Să nu faceţi strîmbătate la judecată, să nu iai obrazul săracului, biblia (1688), Duca Vodă şi Antiohie Vodă... nu ave obraz la Poartă. neculce, l. 282., Mulţi [părinţi] cari s-au lăsat numai pe obrazul şi vorbele peţitorilor s-au înşelat, marian, nu. 130. Nu-mi apăr bătrîneţea şi zilele amărîte, ci obrazului cinstea, dela-vrancea, o. ii, 142. Pe obrazul tău nu dau eu nici o duşcă de apă' chioară, rebreanu, i; 33. + (învechit) Pildă, exemplu, model de urmat, Obrazu preemiţi. (luaţi p i 1 d ă n. ţest. 1648, biblia 1688) fraţii miei, a chinul[n]i celuia reul[u]i şi al rebdarieei ceiiq lungiei a prorţo]-cilor. cod. vor. 134/6, cf. 150/13, 162/11. 2. -S.m. şi n. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale feţei; pielea care acoperă aceste părţi. Să te-are lovi cineva preste faţa obrazului de-a dereapta, întoarce luişi ceaialaltă. n. test. (1648), 7V/18. Unii îl loviia cu palmă peste obraz (a. 1760). gcr ii, 69/28. Cu lacrimi de bucurie pe obraz împodobită, conachi, e. 88. Auritu-ţi păr fălfă-ieşte, M-atinge, unda-imă răcoreşte, Cade p-obra-zii-mi cei înfocaţi, hellade, o. i> 151. Avea pe frunte naframă albă, Iar flori nici■ una pe-al seu obraz! alecsandri, p. i, 23. E frumoasă, se-nţelege. . . Ca copiii are haz; Şi cînd rîde face încă şi gropiţe în obraz, eminescu, o. i, 159. Moş Nichifor se azvîrle pe capră, dă bici iepelor şi lasă pe jupînul. . . şi cu ai săi cu lacrimile pe obraz, cbeangă, p. 117< Un vînticel adia încît de-abia îl simţeai că vine să-ţi mîngîie obrajii, ispirescu, l. 247. Parcă o văd umblînd singură pe cîmp ... cu obrajii tineri şi rumeniţi de vîntul primăverii. păuntPinciq, p. 118. Ea-şi potriveşte floarea-n păr, Şi-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi ca, florile de măr. coşbuc, p. i, 182. Dintr-un pahar poetul înghite cu un .pai, Avînd pe-obraji lividul reflex de pipermint. anghel-iosif, c. m. i-, 45. Ca partea de la soare a unei caise, aşa sînt obrajii tăi şi tot aşa de mirositori, delavrancea, o. ii, 81.. Obrajii îi erau aprinşi ca para focului, bujob, s. 82. Grigore îl sărută pe amlndoi obrajii,, înduioşat şi de-abia stăpînindu-şi firea, rebreanu,* ,b. ii, 16. Lacrimi amare năvăleau şi-i frigeau obrajii, sadoveanu, o. iv, 347. îl înşfăcase de după gît., . şi aşternu pe obraz sigiliul mustăcioarelor pomădate, c. petbescu, a. r. 12. înclină capul şi-şi sprijini obrazul de mina inspectorului. stan cu, r. a. iii, 49. Obrajii mi-i mînglie codrii. beniuc, v. 64. Obrajii, despicaţi îr\, două de nişte brazde lungi, verticale, por.riite chiar, de sub cearcănul ochilor, arătau osteneală multă, galan, z. r. 27. Era fata . ., Cu ochii ca murele, Obrajii ca rujele, marian, s. r. ij 42. Moş. Gligor scapă o lacrimă, dar simţind că-l arde pe obrazi.. . o şterse, reteganul, p. i, 16. . Are tata-un cine breaz, Şi te muşcă de obraz, hod.oş, p. p. 43. Şi el, frate, că-mi şedea Cu coate dalbe pe masă, Cu palmele pe obraze. balade, i, 348. ❖. F i g. Pînă ce-ntr-o zi, spre răsărit, Boşii ca ■obrajii dimineţii, Scînteiară steagurile vieţii,. deşliu, n. 62.❖ (învechit şi regional). Merele obrazului - umerii obrazului. Era :. , lungăreţ la mearile obrazului, dosoftei, v. s. ..ianuarie 1^/31» cf. tdrg. Umărul obrazului v. u.m ă r.. ❖ E x p r: Să-ţi fie ruşine obrazului! sau să-ţi fie în obraz! se spune cuiva care a şăvîrşiţ ceva necuviincios., dl, dîşj. A,(-i), crăpa (sau a-i plesni cuiva) obrazul de .ruşine = a-i fi:.cuiva foarte ruşine, a se ruşina foarte tare. îrni ples- 435 OBRAZ OBRAZ neşte obrazul de ruşine cînd gîndesc cum am să mă înfăţoşez înaintea femeiei celeia. creanga, p. 172, cf. i. cr. nr, 219. A avea (atîta) obraz = a avea ruşine, pudoare, bun-simţ. Uliul ca cumătru va avea atîta obraz, pe lîngă nas, şi nu-i va mînca şi mai departe puii. marian, o. ii, 41. Dar cum să-i zic? Nu pot! Am obraz. bassababescu, ap. tdrg. A avea obraz subţire sau a fi subţire de obraz = a) a fi bine crescut, a avea purtări frumoase. Cf. dl, dm; b) a fi susceptibil. Cf. ddrf, tdrg. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine = pentru a putea face faţă unor pretenţii mari, trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare. Cf. zanne, p. ii, 321. A fi gros do obraz sau a avea obraz gros (sau, regional, de săftian, de scoarţă etc.) sau a-i fi cuiva gros obrazul = a fi fără ruşine, obraznic. Cf. lb. Te socoteam ciubotar cu ambiţie; dar văd că m-am înşelat... Ai obraz de săftian. alecsandri, t. 1066. La vacu-ăsta burtă dă popă s-ai. . . obraz dă mascure ... că parc-o duci mai netid. jipescu, o. 72. Lupul e gros de obraz, eu unul nu-i dau crezare cîtă vreme este încă în pielea lui. gane, n. i, 130, cf. pamfile, j. ii, 157. Gros obraz ai, becisnicule, dacă, după ticăloşiile pe care le-ai făcut învăţătorului, mai îndrăzneşti să ne treci pragul, bebbeanu, i. 246, cf. şez. ii, 47. (Eliptic) Insă ce-i de făcut? . . . s-a trece ea şi asta, obraz de scoarţă, şi las-o moartă-n popuşoi. creangă, a. 51. (A fi) fără (de) obraz == (a fi) neruşinat, necuviincios, impertinent. Au început a-l blăstăma şi a-l sudui şi a-i dzice dulău fără de obraz, neculce, l. 22, cf. lex. mabs. 222, lb. Fără obraz şi gros la piale. ţichindeal, f. 121/4. Cum mergea, dă de nişte copii făr-obraz, chinuind un căţăluş. reteganul, p. v, 3. (învechit şi regional) A apuca (sau a prinde pe cineva) de obraz = a face pe cineva să treacă drept mincinos. Cf. lb. în zadar fata moşneagului spunea în urmă că acela este lucrul minelor sale, căci îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa şi trebuia numaidecît să rămîie pe-a lor. creangă, p. 284. Aveai tu un inel. — Şi-l am şi azi.. . — Te apucă de obraz! Femeile ştiu veşnic să scape de necaz, coşbuc, s. 120, cf. com. din cîmpeni şi din albac — abbud. (învechit şi regional) A lua (sau a prinde, a dobîndi) obraz = a se obrăznici; a cuteza. Luasă cu toţii un mare obraz (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, *202/2, cf. ddrf, coşbuc, s. 131. (Regional) A îngroşa din obraz sau a-şi îngroşa obrazul = a deveni mai îndrăzneţ, mai obraznic. Cf. pamfile, j. ii, 157. Mai îngroaşe din obraz! ciauşanu, gl. (Regional) A-i da (sau a-i pune) cuiva o pupăză în obraz = a ofensa pe cineva, a jigni, marian, o. 178, cf. 179. (Regional) A-şi tăvăli obrazul = a se face de ruşine, a se compromite, alr i 302/540. (Regional) A-i bate (cuiva) obrazul == a-i imputa cuiva ceva, a-i reproşa. Să nu-i bată obrazul bărbatul c-a luat-o ca degetul ori cu cît îi pe ea. sevastos, n. 47, cf. şez. ii, 73. A-i ieşi (sau a i se ridica, a i se sui cuiva) sîngele în obraz v. s î n g e. 3. S. n. (învechit) Imagine, icoană, portret; desen, figură. Stihare de adamască cu obraze şi cu flore (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 200/16, cf. 197/9. Iară tu leapădă icoanele de în besea-recă şi rade obrazele de pre ziduri, moxa, 379/33. Teofil împărat le-au scris obrazele pentru sf[i]ntele icoane, dosoftei, v. s. septembrie 24r/H. Văzu doi stîlpi de piiatră poleiţi cu aur şi scris într-înşii obrazul lui Eraclie. alexandria, 95/6. + Mască, obrăzar (1). Podobiţ cu un fealiu de obraze gkiduşeşti. dosoftei, v. s. ianuarie 25r/20. + (Regional) Căpută, faţă (la ghete). Cf. alr ii 334/29, 47, 53, 76, 886. 4. S. n. (învechit, adesea urmat de determinări adjectivale) Persoană, ins. Cf. prav. mold. 79v/14. Cela ce va face silă a muiare văduo, să va certa cu bani după destoiniciia acelui obraz. prav. 198. Lucrurile Porţii să strămuta şi obrazele să schimba. R. greceanu, cm ii, 199. Cînd s-au făcut acest zapis a fost multe obraze de cinste (a. 1713). uricariul, vii, 15. Pentru mai adevărată credinţa, ne-am pus numele mai jos, iscălindu-se şi alte obraze mărturii (a. 1774). bul. com. ist. v, 265. Eu cu adevărat ştiu un obraz care înnaintea veziru-lui au zis. văcărescul, ist. 300. Cîtă nevoie trăgea biata ţară; şi nu numai ţara, ci şi fieştece obraz (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 264/2. Să binevoiască pentru bună regulă a slobozi poruncă ca o asemenea exportaţie de sare... a obrazelor particulari să fie poprită (a. 1836). doc. ec. 624. Va fi slobod stăpînirii să vînză aceasta slobozenie la obrazele care va voi. golescu, î. 65. Să-mi las cărţile la obraze vrednice de a se folosi din-tr-însăle. gorjan, h. i, 52/16. Nu deosebeşti obrază în vreme de judecată, conachi, p. 45. Cineva împacă la mînie p-un obraz: Iar nu încă să-l mai facă să turbeze de necaz, pann, p. v. ii, 105/11. Asta e treaba obrazelor judecătoreşti. caragiale, o. i, 28. Anchetele... se fac numai de două persoane — un obraz din partea Chiri-arhiei. stănoiu, c. i. 74. Nechifor Lipan era pentru ei obraz cunoscut, sadoveanu, o. x, 571. Vor mai sosi pînă în prînz vreo două obrazuri de la Ploieşti, aşa că va fi zaiafet, pas, l. 14. ❖ Obraz subţire — persoană fină, aristocratică, pretenţioasă, care trăieşte în lux. Mangosiţilor şi farfasiţilor, de cîte ori îţi fi dormit în stroh şi tîrnomată . . . Oare nu cumva v-aţi face şi voi nişte feciori de ghindă ... că sînteţi obraze subţiri? creangă, p. 255. De obraze subţiri care vin de-a dreptul de la domnie eu am început a mă teme. sadoveanu, o. xm, 683. + (învechit) Personaj (în piesele de teatru). Obrazele aceştii comedii:. .. Cimpoiaşul. . . Vistierul. .. Trăsnea, i. golescu, în pr. dram. 57. Autorul anonim a pus în scenă trei obraze. alecsandri, ap. ddrf. + (învechit, rar) Reprezentant. 435 OBRAZĂ - 59 - OBRĂCI Privighetorul, ca un obraz al cîrmuirii, se crezu dator... să închine el cel întii pahar, gane, ap. tdrg. 5. S. n. Stare socială, condiţie, rang. Domnul... după ospăţ i-au dăruit cu postave. . . fieşte-căruia după obrazul lui (începutul sec. xvm). mag. ist. i, 308/21. De vei să trăieşti fără de turburare în dregătoriia ta, fă lucruri vreadrţice de obrazul tău. antim, ap. gcr ii, 7/26. Străinii. .. intră şi în rîndul boierilor cu dregătorii carii nu sînt de obrazele lor, din care lucru dregătoriile să necinstesc (a. 1764). uricaiuul, v, 337/15. Să urmezi întocmai povătuirilor ce să arată în osibita carte ce s-au făcut pă obrazu dumitale (a. 1819). doc. ec. 204. Oamenii domnului fură... trataţi după obrazul fiecăruia, bălcescu, m. v. 245. Acest bărbat ce mă ţine nu e de obrazul meu. pann, p. v. ii, 104/22. D-ta însă o împărţi după obraz, domnule! rebreanu, nuv. 168. Vinul nostru de-aici nu-i vrednic de obraze ca ale domniilor voastre, sadoveanu, o. x, 50. ^ E x p r. A ieşi (sau a scoate) la obraze = a (se) face boier, a (se) boieri. Sileşte-te să-mbraci şi vrun caftan... să ieşi la obraze mari. c. caragiali, în pr. dram. 241. Lumea nu ştia nimica despre boierul dumneaei, pentru că nu era ieşit la obraze. heliade, o. ii, 425. Domnia ta te sileşti să-l scoţi la obraze. filimon, o. i, 152. A ajunge obraz = a deveni persoană cu vază, a ajunge demnitar. Tat-tău intra mîndru în bogăţia sa cinstită că multă sudoare îi scăldase mădularile pîn-ajunsese obraz cu ale lui. dela-vrancea, s. 18. — Pl.: (1, 3, 4, 5 şi, rar, 2) obraze, (1 şi) obrazuri, (2) obraji, (învechit, rar) obrazi. — Din v. sl. ©Epd3'k. OBllĂZĂ s. f. (Regional) Ochelari (la cai). Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. •0> F i g. Dacă autorul întrebării şi cei pe care ea îi priveşte şi-ar scoate obraza care le îngrădeşte privirea . . . lesne şi-ar da seama că răspunsul este mai crud încă decît chinurile nedesluşite ale întrebării, v. rom. martie 1954, 246. — Pl.: obraze. — De la obraz. OBRAZI RE s. f. (învechit) Reprezentare, întruchipare. Cu a ei obrazire (lucru n. test. 1648, pildă biblia 1688) acmu şi noi mîntui-nă-vremu cu bootegiurea. cod. vor. 156/9. — Din slav. (cf. v. sl. o k p a 3 H t h ,,a forma“). OBRAZNIC, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Prin fostele judeţe Mehedinţi şi Ialomiţa) Timid, sfios, ruşinos. Ia, naşă, nu fi obraznică! Ia şi mănîncă. cv 1949, nr. 5, 25, cf. com. graur. 2. Lipsit de respect, de ruşine; neruşinat, impertinent, insolent; (cu sens atenuat) neascultător, neastîmpărat. Cel ce nu să ştie [vinovat] este mai zăbavnic, iar cel vădit să face mai obraznic, aethiopica, 37r/9. Cine va fi atît de obraznic ca să să împrotivească la acest fealiu de mărturie? molnar, ret. 107/20. Eşti aşa de obraznic şi şezi înaintea craiului fiind boierimea de faţă (a. 1799). gcr ii, 169/34, cf. i. golescu, în pr. dram. 82, lb. în zadar se socoteşte un obraznic autor Către Parnas cu-a lui versuri să-şi ia îndrăzneţul zbor. heliade, o. i, 118. Suie-te cu Platon pînă mai presus de ceriuri. . . Şi unind cu nebunie a ta obraznică fire, Vîră-te pînă în sînu-i şi cearcă dumnezeire, conachi, p. 275. Măi! că obraznici mai sînt guleraţii îşti cu săbiuţe, alecsandri, t. i, 111. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau. creangă, p. 19. Un tlnăr obraznic s-apropie. caragiale, o. iv, 147. Un individ. . . cu un soi de obraznică oficialitate în mişcări, îmi făcu semn să mă opresc, hogaş, m. n. 56. Unii îi aruncau în treacăt vorbe înţepătoare şi aluzii obraznice, bart, e. 316. Protestarea actorului i se păru obraznică, v. rom. decembrie 1954, 94, cf. com. din straja — rădăuţi. (Glumeţ) Oare ce vor fi zicînd boii în mintea lor despre acele obraznice păsăruice? odobescu, s. iii, 23. Da albina, cuminte, cuminte, dar obraznică, zîsă. şez. iii, 27. Fi g. Iarna trecută îl apucase-o tusă obraznică de care abia a scăpat în primăvară, vlahuţă, n. 14. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpuşă, cu născiorul obraznic, rebreanu, i. 104. Matematicianul era ... cu mărul lui Adam foarte obraznic şi jucăuş. ciauşanu, r. scut. 15. O (Substantivat) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet. alecsandri, t. i, 38. Te rog. . . să-i tai lui Negoiţă nasul şi urechile şi să-l dai afară ca pe un obraznic. caragiale, o. ii, 239. Obraznicul mănîncă praznicul. alecsandri, t. 333. Obraznicul nu piere, dar nici nume bun nu are. zanne, p. viii, 79. (Adverbial) Obraznic te semeţiş. biblia (1688), 38x/l. Tu obraznic îngînfîndu-te pe urmă, Vrei să schimbi şi rînduiala ce te munceşte, te scurmă. conachi, p. 264. Era să-i las, măicuţă, Cu gluma, şi să tac: Era să ţip obraznic, Ori ce era să fac? coşbuc, f. 135. II. S. f. (Bot.) Telegraf (Tradeşcantia virgi-nica). Cf. ţopa, c. 223. — Pl.: obraznici, -e. — Obraz + suf. -nic. OBRĂCÎ vb. IV. Refl. 1. (învechit) A se făgădui (ca soţ sau soţie), a se logodi. (F i g.) Acolo era beseareca limbilor ce se obricise lu Hristos. coresi, ev. 178, cf. tdrg, dhlr ii, 517, cl 1963, nr. 2, 297. 2. (Prin Olt., Munt., Mold., în forma obrici) A se lega să ţină post, să nu lucreze în anumite zile socotite neprielnice etc. Cf. h iv 164, rădu-LESCU-CODIN, vIrcol, V. 97, CONV. lit. xliv2, 619. M-am obricit, zilele de dulce le mănînc post. boceanu, gl. M-am obricit să nu tund oile în cutare zi. ciauşanu, gl., cf. alr n/836. 439 OBRĂCINIC - 60 - OBRĂZAR 3. (învechit, în forma obrici) A se feri de ceva, a evita. Să obriciia David de odihnealâ, până cînd ar afla loc domnului şi sălaş Dumnezăului lui Iacov (a. 1679). bv i, 224. + Tranz. (Ban.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. Vrăforile obricesc, opresc pe ceia cărora le descîntă să nu beie, de exemplu rachiu, sau să nu mănînce sărat, întors etc. Com. liuba. — Prez. ind.: obrăcesc. — Şi: (învechit) obroci (tdrg, scriban, d.), (învechit şi regional) obrici, (regional) oblici (conv. lit. xuv2, 619) vb. IV. — Din slavon, obp^mhth. — Oblici, prin asimilare. OBRĂCINIC s. m. (învechit) Logodnic. O luă [pe Precista] Iosif obrăcinic, să o ferească în casa sa. varlaam, c. 385. — Pronunţat: -brăci-. — PI.: obrăcinici. — Din slavon. okp^mhhhktv. OBRĂClT, -Ă adj. 1. Logodit, făgăduit. Fata obrăcită bărbatului celui e numele Iosif. cobesi, ap. -dhlr ii, 517. Să neştine va amăgi atare ver-gură carea încă n-ar fi obrocitâ. palia (1581), ap. TDBG. 2. (Prin Olt., Ban., Munt., în forma obricit) Care s-a legat să ţină post, să nu lucreze în anumite zile, socotite neprielnice etc. [Lunea] o postesc.. . sub cuvînt că sînt obriciţi. h v 6, cf. muscel, 65,- boceanu, gl. Alţii, — sătenii obriciţi — nu taie porcii decît după sf. Vasile, ca să nu zacă de lingoare, pamfile, cb. 197, cf. com. din oraviţa. Tată-meu mănîncă lunea post. E obricit. plopşor, c. 70. Sînt unii obriciţi, de nu mănîncă lunea „cu dulce11, arh. olt. XXI, 271, cf. alr II 4410/876, ib. 5 755/836. — PI.: obrăciţi, -te. — Şi: (învechit) obroclt, -ă, (învechit şi regional) obricit, -ă, (regional) oblicit, -ă (alr ii 5 755/551) adj. — V. obrăci. OBRAjfiL s. m. Obrăjor. Cu pîraie de lacrămi 0 uda pe obrăjei. pann, e. ii, 45/20, cf. polizu. De-aş avea un copilaş..Obrăjelu-i ca de spume N-ar avea seamăn pe lume ! alecsandri, p. i, 81, cf. lm. Cătălin... Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pînditor. eminescu, o. i, 173, cf. ddrf. Nu cumva să străbată o rază de lumină la obrăjeii miei. sbiera, p. 250. Drăguţul obrăjei, Rumeior şi frumuşel, O fi zău, ca vai de el. jarnîk-bîr-seanu, D. 311, cf. 491. — PI.: obrăjei. — Şi: (rar) obrăzel s. m. ŢDRG. — Obraz -f suf. -el. OBRĂJIÎNIE s. f. v. preobrajenie. 1 OBRĂJ()R.s. m. Diminutiv al lui obraz (2). Şi-n.palme-ascunzînd obrăjorii Se pierde prin naltul porumb, coşbuc, p. ii, 23. [Băieţelul] era cu ochii veseli şi cu obrăjorii plini. sadoveanu, o. vii, 333. Pe din jos de ochişori Rumeorii obrăjori Sînt tocmai ca doi bujori. jarnIk-bîrseanu, d. 136, cf. 373. Toată lumea se mira de obrăjorii lui cei frumoşi, retega-nul, p. ii, 8. — PI.: obrăjori şi (neobişnuit, n.) obrăjoare (polizu). — Obraz + suf. -ior. OBRAMI s. f. pl. v. obrame. OBRANII s. f. pl. v. obrame. OBRĂŢEŞTE adv. (Prin sudul Mold.) Pe obraţe (2), cu obraţele. Cf. scriban, d. Pămînt împărţit obrăţeşte. — Obraţ + suf. -eşte. OBRĂŢI vb. IV. Tranz. (Mold.) A împărţi o suprafaţă de teren în obraţe (2). Cf. scriban, D. — Prez. ind.: obrăţesc. — V. obraţ. OBRĂZĂ vb. I v. obrăzi. OBRĂZĂLNIC, -Ă adj. (învechii) Care e propriu unei persoane, personal. Însuşi această îndesătură dă dovadă a obrăzalnicului lor interes (a. 1828). iorga, s. d. v, 280. — Pl.: obrăzalnici, -e. — Şi: obrăzâruic, -ă adj. barcianu, alexi, w. — Obraz + suf. -alnic. OBRĂZAR s. n., s. m. 1. S. n. Mască cu care îşi acoperă cineva faţa pentru a nu fi recunoscut sau pentru a înfăţişa un personaj caraghios. Cf. lb. Au făcut un obrăzariu, lăsînd numai patru borte pentru ochi, pentru gură şi pentru nas. drăghici, b. 132/29. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atît de albă faţa-i ş-atît de nemişcată, eminescu, o. i, 96, cf. barcianu. Pe faţă poartă un obrăzar făcut din meşină. pamfile, cr. 189. Ciobanul. .. ascuns în anteriu şi cu obrăzar i-a căutat pe toţi şi i-a vămuit după legea hoţiei, sadoveanu, o. vii, 349. Pe faţa acoperită ca-ntr-un obrăzar în barba neagră îi alunecau stropii de ploaie, cami-lar, n. ii, 239. [Flăcăii sînt] unşi cu tăciuni pe obraz, alţii cu obrazari de tîrg ori făcut de dînşii din petici, şez. iii, 183, cf. viciu, gl., com. din STRAJA — RĂDĂUŢI, ALR Il/l MN 81, 2 689/250. 2. S. m. (Regional) Persoană mascată (care face ghiduşii pe la casele oamenilor în ziua de Anul nou). Măscăricii aceştia ... pe alocuri... se numesc obrăzari, adică „mascaţi, măşti11. PAMFILE, CR. 192, cf. DR. VI, 277. 3. S. n. Plasă deasă de sîrmă sau sac de pînză cu care stuparul îşi fereşte faţa de înţe- 451 OBRĂZARIU — 61 — OBRĂZNICI păturile albinelor. La lucrarea cu albinele, următoarele unealte . . . sînt de lipsă ... Un obreza-riu... şi o păreache sau doao dă mănuşi. tomici, c. a. 59/17. Rar pune obrăzar, după cit spune maica Evlampia. Nu se teme de muşte. SADOVEANU, P. M. 60, cf. CHEST. VI 128/2, 9, 18. + Mască metalică cu care se acoperă faţa, pentru a o proteja (în lupte, în probele sportive de sabie, de floretă etc.). Scoate.. . obrâzariul şi sabia . .. dindu-le lui Harap-Alb. creangă, p. 224. Se întoarseră în loc, ca să scoată din armu-rărie cămaşa de sîrmă, coiful cu obrăzar şi sabia. SADOVEANU, O. XIII, 338. 4. S. n. (Regional) Ţesătură albă, subţire şi rară, cu care se acoperă faţa (uneori şi trupul) mortului; linţoliu, giulgiu (Răchita — Lugoj). Cf. alrm i/ii h 415/75. 5. S. m. (Regional; mai ales la pi.) Ochelari la cai (Loman — Sebeş), a ii 8. — PI.: (n.) obrăzare, (m.) obrăzari. — Şi: (învechit) obrăzar iu, obrezăriu s. n. — Obraz -f suf. -ar. OBRĂZARIU s. n. v. obrăzar. OBRĂZĂRNIC1, -Ă adj. (Regional, despre persoane) Cu două fete; făţarnic (Şteiu — Haţeg). Cf. aur i 1552/116. — PI.: obrăzarnici, -e. — Obrăzar -f suf. -nic. OBRĂZĂRNIC2, -Ă adj. v. obrăzalnic. OBRĂZĂT, -Ă adj. 1. (Prin Mold. şi Dobr.) Ruşinos, sfios; respectuos. Cf. ci-iest. v/45, 73. 2. (Regional) Obraznic, neruşinat. Cf. chest. vi/19, 47, 49, 78, 94. 3. (Regional) Cu obraji mari. Nu e chiar atît de mare cit pare ... are numai capul frumos, obrăzat. camil petrescu, o. iii, 13, cf. chest. v/11, 41, 72, 78, alr i 1495/249. 4. (Prin Mold. şi Transilv., despre oi) Cu pete pe bot. Cf. diaconu, p. 37, h xi 517, chest. v/13, 15, 33, 44, 54. — PI.: obrăzaţi, -te. — Obraz + suf. -at. OBRĂZEL s. m. v. obr&jel. OBRĂZÎ vb. IV. Refl. 1. (Învechit) A se face de ocară, de batjocură. Această hitleană mumă, cu hitleana şi necuvioasa-ş fată împreună a feţiei-ş ruşinea lepădară şi uitară ... şi în multe chipuri cu rău obrăziră-se. coresi, ev. 547. + Tranz. (învechit şi regional) A certa, a ocărî. Au nu ziceţi de Pavel să fie obrăzuit pe Timothei pentru socotinţa cea mai bună. VARLAAM-IOASAF, 144v/3, cf. LB, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., COm. din STRAJA — rădăuţi. Ţi-o spus el ţie în faţă că eu am făcut asta şi asta, las că ţi-l obrăzesc eu. Com. din vicovul de jos — rădăuţi. Am chemat-o şi am obrăzat-o pentru ceea ce a făcut. Com. paşca (Crişcior — Brad). 2. (Prin fostul judeţ Bihor) A se supăra. Dumnezău să obrăzţ Şi-ncă din grai-n grăiţ, AJRH. FOLK. VII, 88. — Prez. ind.: obrăzesc. — Şi: (învechit) obră-zui vb. IV; (regional) obrăzâ vb. I. — V. obraz. OBRĂZÎT s. n. (Regional) Acţiunea de a obrăzi; dojană, mustrare, ceartă. Dumnezeu se cam posomorăşte, şi nici una, nici două, îl ia [pe Satana] la obrăzit. pamfile, a. r. 100. — V. obrăzi. OBRĂZLtJI, -E adj. (Prin fostul judeţ Vîlcea) Gras la faţă. vîrcol, v. 97. — PI.: obrăzlui. — De la obraz. OBRĂZNICĂTURĂ s. f. I. (Familiar) Persoană obraznică. Avea să vorbească unei obrăznicături care îndrăznise să se întreacă . . . cu el. gîrleanu, l. 27. O purtam cu mine şi în mine ... in toate gîndurile: diavol şi înger . . . obrăznicătură mică, pălmuită în faţa bătrînilor. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 209. Cînd ospătau băieţii, ca nişte obrăznicături ce erau, iată că intră . . . călugărul, vasiliu, ap. cade, cf. alr i 1 517/540. II. (Regional) Codobatură (Motacilla alba). Cf. băcescu, păs. 117, i. cr. ni, 345. — PI.: obrăznicături. — Obraznic + suf. -ătură. OBRĂZNICEĂLĂ s. f. (Rar) Obrăznicie (1). Greu îi era... să. rabde ifosele acestui Cotcodel, care îi cerea lui socoteală de fierberea şi obrăzni-ceala cîte-l izbeau la fieştece colţ al oraşului. c. petrescu, a. r. 23. — PI.: obrăzniceli. — Obrăznici + suf. -eală. OBRĂZNICEŞTE adv. (învechit) în mod obraznic, cu obrăznicie, fără ruşine. Se uită seara obrăzniceşte prin toate lojele teatrului. negru/zi, s. i, 237, cf. 263, ddrf, baroianij, ALEXI, W. — Obraznic + suf. -eşte. OBRĂZNICI vb. IV. I. Refl. şi (învechit) intranz, A deveni necuviincios, obraznic (1), impertinent; a-şi lua nasul la purtare. Iertaţi-mă, începuiu a obrăznici. Muierile cad lesne în bîrfele. kotzebue, u. 21v/13, cf. doc. ec. 383, Q.ORJAN, h. Iv, 68/7. In aşa gînduri d-acum nu mai rătăci, Leapădă-le, zic, cu totul, mai mult nu obrăznici. , pai^n, e. i, 56/13, cf. 61/7. Mămuca-i da peste mină Cînd se mai obrăznicea, negruzzi, s. iii, 25. De l-oi vedea 463 OBRĂZNICIE - 62 - OBREJANlE obrăznicindu-se cumva, acolo pe loc îi şi tai Capul. CREANGĂ, P. 231, CÎ. id. A. 106, DDRF, şăineanu, barcianu, alexi, w. Bine-aţi făcut că i-aţi mai tăiat puţin din nas. A început să se cam obrăznicească, rebreanu, i. 74, cf. bră-escu, a. 43. iŞi-a îngăduit să se obrăznicească adineauri cu mine. c. petbescu, a. b. 22. V-aţi îmbogăţit... şi v-aţi obrăznicit, stancu, r. a. iv, 398, cf. mera, l. b. 274. (Glumeţ) Alte puici albe se obrăzniciseră, ciugulind pînă şi prin străchini, camil petrescu, o. ii, 88. T r a n z. Un viclean şi prost războinic obrăzni-ceşte-a-ndrăzni El să ne propuie pacea? heli-ade, o. i, 408. Tranz. fact. Mi-ai obrăznicit băiatul cu alintările tale. Com. paşca (Cluj). Tranz. A îndrăzni, a cuteza. Obrăzniceşte a zice că cereasca bunătate au făcut rea împărţeală, conachi, p. 264. Intranz. Avînd slobodă voie . . . păzitorii... de a prinde pe acei ce vor obrăznici împotriva hotărîrei aceştiia (a. 1 821). uricariul, ii, 128. 2. Tranz. (Familiar) A certa cu vorbe aspre, a ocări. Unele ne răspundeau cu zîm-bete . . . altele mai cîinoase la inimă se-nviforau, se ascuţeau şi ne obrăzniceau, ciauşanu, r. scut. 13. Credeţi că e greu ... să te ocăre şi obrăznicească? iovescu, n. 116. Ea e cocoană mare cu nasul sus.. . Cînd vine de la Bucureşti .. . ori îşi zbîrceşte nasul, ori ne obrăzniceşte. pas, l. 293. — Prez. ind.: obrăznicesc. — V. obraznic. OBRĂZNICIE s. f. 1. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, impertinenţă, insolenţă ; p. e x t. (la copii) neastîmpăr. Dacă te-ai întors la obrăznicie, nu vei lua plata cum ţi să cade. herodot (1645), 374, cf. biblia (1688), 3572/9. Nu sămăna curtea nemic a domnie de atîta obrăznicie ce era. neculce, l. 171. Au ieşit împreună şi Ahamen, foarte mustrînd pre Teaghen pentru obrăznicie, aethiopica, 33722. Acest proroc i-au închis în adîncimea pămîntului, ca să pedepsească obrăzniciia lor (a. 1783). gcr 11, 131/30. Ce“ obrăznicie! Cere un randevu. kogălniceanu, în pr. dram. 434. Ce obrăznicie e asta să intri aici? negruzxi, s. 1, 227. Am fost un nătărău pîn-acum de ţi-am suferit obrăzniciile şi nebuniile, alecsandri, ap. tdrg. Scoţi sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 46, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Se gîndi o clipă să-i trîntească o obrăznicie şi să sfîrşească. rebreanu, i. 137. Numai obrăznicie putea să se cheme îndrăzneala unui ocnaş care cere să fie tocmit strajă de noapte. popa, v. 24, cf. camil petrescu, o. ii, 261. îşi închipuie că obrăznicia e semn de bărbăţie. H. LOVINESCU, T. 8. 2. (învechit) îndrăzneală, curaj. Obrăzniciia oamenilor i-au făcut să afle nişte poduri şi nişte trecători (a. 1794). gcr ii, 152/14. Pe ostaşi cine îi mînă? Singura obrăznicie Ce creşte pe meşteşuguri? conachi, p. 285. Eu nu recunosc aceasta. Nu se chiamă vitejie A nu se teme de moarte numai din obrăznicie, hasdeu, r. v. 80. — PI.: obrăznicii. — Obraznic + suf. -ie. OBRĂZNICÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (se) obrăznici; obrăznicie. Nici spre . .. obrăznicire să se dea. cantf.mir, ist. 30, cf. POLIZU, DDRF. — PI.: obrăzniciri. — V. obrăznici. OBRĂZNICITTÎRĂ s. f. (Rar) Obrăznicătură. Obrăznicitură, Cum de n-ai ruşine, Spătăreasa faţă, Să vorbeşti aşa! millo, în pr. dram. 344. — PI.: obrăznicituri. — Obraznic + suf. -itură. OBRĂZNICIÎŢ, -Ă adj. Diminutiv al lui obraznic (1). Să-ţi. spun drept, soro dragă, ţi-i hazlie Luluţa. . . dar îi cam obrăznicuţă. ALECSANDRI, T. I, 129. — PI.: obrăznicuţi, -e. — Obraznic + suf. -uţ. OBRĂZUÎ1 vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A reprezenta, a Înfăţişa; a schiţa. Obrăzui, în pulbere o căruţă Cu toiagul învrîstat ce avea în mînă. budat-deleanu, ţ. 208. Poetul, vrînd să obrăzuiască vremea de noapte, spune pe rî-nd ce se tîmplă pe acea vreme. id. ib. 215. — Prez. ind.: obrăzuiesc. — De la obraz. OBRĂZUÎ2 vb. IV v. obrezui. OBRĂZUÎ3 vb. IV v. obrăzi. OBRÂZUÎRE s. f. v. obrezuirc. OBREĂJĂ s. f. v. obrejă. OBREĂJIE s. f. v. obrcjă. OBREAZĂNIE s. f. v. obrezanie. OBREĂZĂ s. f. (Ban.) Cingătoare lată de piele, împodobită cu nasturi strălucitori. V. curea, şerpar. Cf. cihac, ii, 222, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., DR. IV, 1 260. — PI.:? — Din ser. obreja. OBREAZUÎ vb. IV v. obrezui. OBREAZUÎRE s. f. v. obrezuire. OBREJĂNIE s. f. v. preobrajenie. 478 OBREJ - 63 - OBRICARIŢ OBRfiJĂ s. f. (Popular; atestat prima oară la 1458, cf. bogdan, d. şt. i, 22). 1. Loc neted, platou (lb, ddbf, gheţie, b. m., coman, gl.) pe marginea unei ape (scriban, d.) sau pe un deal (i. golescu, c., şez. ii, 426), de obicei nisipos, sterp (polizu, cihac, ii, 449, im, bab-cianu, alexi, w., i. bbăescu, m. 69); costişă pe malul unui rîu (scbiban, d.) ; muchie (com. din straja — rădăuţi). Din gios de dîlmă iaste hotarul şi merge. . . supt obrejie (a. 1737). iorga, s. d. xiii, 231. l-am vîndut din obrejie în gios patrusprăzeci prăjini (a. 1773). ştefa-nelli, d. c. 113. Au pus hat o piiatrâ supt obrejie soliştii didesubt intr-un dimb (a. 1807). id. ib. 331, cf. păcală, m. r. 43. + (Prin sudul Transilv.) Loc neted ce rămîne după retragerea apelor unui rîu. Cf. densusianu, ţ. h. 56. + Surpătură de pămînt (Bîrsăul de Jos — Cehul Silvaniei). h xviii 15. 2. (Prin fostul judeţ Vîlcea) „Cîmp lîngă pădure“, vîrcol, v. 97. 3. (Regional) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din bîrne şi acoperit cu şindrilă (Romos — Orăştie). chest. v 36/65. — PI.: obreje şi (rar) obreji. —Şi: obrcâjă (lb, polizu, cihac, u, 449, şăineanu, barcianu, alexi, w.), obrijă (iorga, s. d. xxti, 345), obreăjie, obrejie s. f. — Din slav. (slavon. ©Kp-fcîKHi«, ser. obrezja). OBREXftNIE s, f. v. preobrajenie. OBREJIE s. f. v. obrejă. OBREJÎT, -Ă adj. (Regional) împrejmuit cu 0 îngrăditură slabă (Bonţ —Gherla), coman, gl. — De la obrojă. OBRENTl vb. IV v. obrinti. OBRETENIE s. f. (învechit) Găsire, aflare. Obretenia capului lui Ioan. ap. tdrg, cf. tascu, s. 243, scriban, d. — Din slavon. ©Kp-fcTfHHie. OBREZĂNIE s. f. (învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic şi mahomedan) Cir-cumcizie. Se spămîntară ceia dentru obreazanie credincioşii, ciţi venise cu Patru, coresi, l. 49/11. Avraam.. . luasâ intăiu aceasta leage, obreazania. varlaam, c. 404. Cu obrezanie să va obrezui cel născut al casei tale. biblia (1688), 1 ll/23, cf. 412/55. Obrezaniia .. . iaste la creştini socotită un lucru fără de leage. varlaam-ioasaf, 144v/4. + (în religia creştină) Sărbătoare amintind circumcizia lui Iisus Hristos. Caută la . .. ep[an]g[he]iiia obrezaniei. coresi, ap. bv i, 519/23. Învăţătură la obreazaniia domnului nostru lui /[i]s«s Hristos. varlaam, c. 403, cf. dosoftei, v. s. ianuarie lr/3. — Şi: obreazănie s. f. — Din slavon. 0Kpfc3dNHi€. OBREZĂRIU s. n. v. obrăzar. OBREZUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic şi mahomedan) A tăia împrejur (un nou născut), a circumcide. Înveţi. .. toţi iudeii ceia ce sintu intru limbi, graiure, a nu-şi obrăzui (t a i e împregiur n. test. 1648) ei feciorii, cod. vor. 30/4. Tit încă nu era nevoit ca să-l obrezu-iască ... el era grec (cca 1569—1575). gcr i, *15/33. Deaca să împlură opt dzile, ca să-l obre-zuiască pre dînsul şi numiră numele lui /[isu]s. cheia în. 71 v/19. Şi tot robul. . . îl vei obrezui pre el. biblia (1688), 48:/44. *0” Refl. pas. Învăţa fraţii că, de nu se vor obrezui după năravul lu Moisi, nu se pot spăsi. coresi, l. 68/14. Hristos nu s-au numai născut, ce s-au şi obrezuit a opta dzi, ca şi alţi prunci din semen-ţiia jidovească, varlaam, c. 404. Numai colhii şi eghipte[n]ii şi arapii să obrăzuiesc di-nceput. herodot (1645), 119. Cum s-ar hi obrezuit [Hristos] de n-ar fi luat trup? dosoftei, v. s. ianuarie lr/17. Să să obrezuiască voao tot ce e parte bărbătească, biblia (1688), 111/14, cf. 252/27. — Prez. ind.: obrezuiesc. — Şi: obrăzui, obrea-zui (DOSOFTEr, V. s. ianuarie lr/23) vb. IV. — Din slavon. ©up'fcaoRdTH. OBREZUÎRE s. f. (învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic şi mahomedan) Acţiunea de a obrezui şi rezultatul ei; circumcizie. Sarcina legei o luă asupra sa pentru, noi, adecă obrezuirea aceaia ce fu astădzi pre trupul lui. varlaam, c. 404. Ni s-au pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. piscupescu, o. 104/ 18. ❖ F i g. Să ne înveaţe cea s[n]fl[e]tească . . . obreazuire. dosoftei, v. s. ianuarie lr/7. — Şi: obrăzuirc, obreazuire s. f. — V. obrezui. OBREZUIT adj. (învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic şi mahomedan) Tăiat împrejur, circumcis. Cătră bărbaţi obrezuiţi nu avăm a intra şi să mîncăm cu nuşii. coresi, l. 50/5, cf. m. costin, ap. gîdei. — PI.: obrezuiţi. — V. obrezui. OBRÎC s. n. v. oboroc. OBRICĂRIŢĂ s. f. (învechit şi regional) Porţie, raţie, tain de mîncare (mai ales pentru vite). Cf. cihac, ii, 223, ddrf, bajicianu, alexi, w., scriban, d. <> Expr.  tăia (cuiva) din obricariţă = a struni pe cineva; a învăţa pe cineva minte. S-a găsit cine să-i taie din obricariţă. pann, p. v. i, 168/22, cf. zanne, p. iv, 4. — PI.: obric'ariţe. — Obric + suf. -arilă. 491 OBRICEALl - 64 - OBRINTIRE OBRICEĂLĂ s." f. (Prin Olt.) 1. Faptul de a se obrăci (2). Cf. conv. lit. liv, 367, CIAUŞANU, GL. 1 2. Zi considerată neprielnică (pentru cineva). Cf. obrăci (2, 3) (Balş). Cf. alr ii 4410/876. — PI.: obriceli. — Obrici1 -f- suf. -eală. OBRICfil s. n. v. obicei. OBRICfiR s. n. v. obicei. OBRICÎ1 vb; IV v. obrăci. OBRICÎ2 vb. IV v. obrociJ. OBRICÎT1, -Ă adj! v. obrăcit. OBRICÎT2, -Ă adj, v. obrocit1. OBRÎJĂ s. f. v. obrejă. OBRÎNTEALĂ s. f. (învechit şi popular) Inflamaţie a ,unei răni sau a unei bube care (mai ales din cauza frigului) se agravează şi devine mai dureroasă; obrintire, (regional) bobo-teală. Mai cu iuşor iaste a se suferi obrinteala rănii la aer scoasă, decît patima sufletului, cantemir, ist. 30, cf. lb. Aprinzeala . .. urmează . .. la brîncă şi la obrinteli de răni vechi, piscu-peş.cu, o.. 232/19, cf. polizu, lm, delavran-CEA, S. 265, ŞĂINEANU, N. LEON, MED. 139, CAN" drea, f. 364, bianu, d. s. A cu obrinteala o făcut coptură, s-o . purces arşiţă, mare şi s-o îmflat mina ca butucul ! popa, v. 168. Scoase din buba (cutăruia) obrinteala, usturăturile . .. umflăturile, şez. viii, 113. Bubă albastră,. .. ieşi de la cutare... Cu toate durerile, Cu toate obrlntelile şi cu toate răcelele. mat. folk. 610. Cum să nu pling şi să nu mă olecuiesc, Cînd de obrinteala' râu pătimesc, grigoriu-rigo, m. p. i, 131 . Obrinteala sau obrintirea bubelor se întîmplă cînd omul nu le fereşte de frig ori cînd mănîncă acrituri, pamfile, b. '51, cf. alr ii/i mn 62, 4 208 bis. Obrinteala rănii de pre margini se cunoaşte, zanne, p. ii, 684. (Glumeţ) Apoi despre căzătură să n-aibi vreo mîhniciune, că pămîntul nostru românesc e bun de obrînteală; Cine cade pe el jos Se- scoală mai sănătos, odo-bescu, s. iii, 191. <0* Fig. Spre obrinteala pizmei... şi cuvintele şi lucrurile s-au început. cantemir,; ist. 51. Sfîrşind nădejdea către el întoarsă, Cerul după dealuri obrinteala-şi varsă. lesnea, a. 103. — PI.: obrinteli. — Şi: (Munt., rar prin Transilv.) obrînteală, (regional) oprinteălă (şez. i, 200, alr ii/i mn 62, 4208 bis/272), obinteâlă (georgescu-tistu, o. b. 35) s. f. — Obrinti -f suf. -eală. OBRINTEÂŢĂ s. f. (în descîntece) Obrin-teală. De albeaţă, De glodeaţă, De obrinteţi. gr. s. vi, 116. — PI.: obrinteţi. — Obrinti + suf. -eaţă. OBRINTET(JRĂ s. f. v. obrintitnră. OBRINTÎ vb. IV. 1. R e f 1. şi -i n t r a n z. (învechit şi popular, despre bube, răni; p. e x t. despre părţi ale corpului) A se inflama (mai ales din cauza frigului), agravîndu-se; (regional) a se boboti, a se căţeii. [Dacă] va fi [ făcut altăceva împotriva ranei au va fi mîncat sau băut şi să va fi obrintit. . ., cela ce l-au , rănit nu să va certa ca un ucigătoriu. prav. 88.. Obrintindu-i-să un picior ce avea de săgeată i rănit,... au murit, cantemir, hr. 314, cf. lb, ! POLIZU, CIHAC, II, 222, DDRF, ŞĂINEANU, J3AR-cianu. Din umezeala aceasta se obrinteşte ugerul. i ap. tdrg. Babele zic că rana a obrintit. grjgo- ■ riu-rigo, m. p. i, 131. Piciorul lui Ştefan obrin- 1 teşte. Încheieturile lui sînt prinse, delavran-j cea, o. ii, 33. Genunchiul ăsta împuşcat nu-mi \ place. A început să obrîntească. stan cu, r. a. f i, 121. Nu se obrintească, Nici se dogorească f Rana de la vînă, Rana de pe mînă. marian, d. i 153. Nu îmbla cu zgaiba prin frig că ţi se obrin- | teşte. Com. liuba. Bubă albă,. . . Nu umfla,. . . Nu obrinti. mat. folk. 607, cf. şez. vi, 99, FRlNCU-CANDREA, M. 103, GOROVEI, CR. 450, COm. din straja — rădăuţi, O rană se obrinteşte atunci cînd îmbli cu dînsa descoperită prin frig sau în apă. Com. din zahareşti — suceava, cf. gr. s. vi, 241, todoran, gl., alr ii/i mn ‘ 62, 4 208, a v 27, vi 26. Îîana obrîntindu-se şi | patima învechindu-se a se vindeca cu nevoie va ; fi. zanne, p. ii, 685.. ❖ T r a n z. f a c t. : Fereşte-te de frig şi de foc ca să nu-ţi obrinteşti ; urechea [rănită], Com. din vicovu de jos — ■ RĂDĂUŢI. 2. T r a n z. (Regional, neobişnuit) A nu lăsa în pace (pe cineva), a tulbura (Certeze — Sighetul Marmaţiei). Cf. gr. s. vii, 80. — Prez. ind.: obrintesc. — Şi: (regional) obrînti, obrenti (com. din bilca — rădăuţi), oblinti (com. din zagra — năsăud, alr ii/i mn 62, 4 208/250, 414), oprinti (alr ii/i mn 62, 4 208/272) vb. IV. — Din v. sl. oK-ftrpHTH. OBRINTI (ÎS, -OĂSĂ adj. (în descîntece) Obrintit (Vaşcău). şez.- v, 143- - Bubă obrin-tioasă. . . du-te de la om din oase. ib. — PI.: obrintioşi, -oase. — Obrinti + suf. -os. OBRINTÎRE s. f. (învechit şi popular) Acţiunea de a (se) obrinti' şi rezultatul ei; obrinteală. Ca să depărtăm obrintirea sau umflarea ugerului. . . ungem ugerul cu - unt proaspăt 506 OBRINTIŞ — 65 - OBROCP nesărat, calendariu (1814), 184/15, cf. polizu, lm. Aşa s-o sfîrşit Azi de obrintit Obrintirile, Dogoririle. marian, d. 153, cf. pamfile, b. 51. — PI.: obrintiri. — Şi: obrîntire s. f. ddrf, TEODORESCU, P. P. 392. — V. obrinti. OBRINTÎŞ s. n. (Regional) Obrinteală (Adă-meşti — Alexandria), şez. vi, 99. Porumbul negru e bun şi dă măciniş şi dă obrintiş. ib. — Obrinti + suf. -iş. OBRÎNTÎT1 s. n. (Regional) Obrinteală. Cf. h xvii 75. Nu se obrîntească, Nici se dogorească Dogoritul Ş-obrîntitul. teodorescu, p. p. 382. Bubă cu-obrintit, Bubă cu arsură,... Nu te face, Nu te coace, marian, d. 155. Descîntec de obrintit. pop., ap. gcr ii, 343. Trestie de repreşit, Făină de obrintit. şez. i, 200. Cam trece vîntul peste codru, Aşa să treacă obrintitu. ib. vi, 99, cf. candrea, f. 365, alr ii/i mn 62,4 208 bis/36, 365.. — Şi: obrîntit s. n. — V. obrinti. OBRINTÍT2, -Ă adj. 1. (învechit şi popular, despre bube, răni; p. e x t. despre părţi ale corpului) Inflamat (mai ales din cauza frigului) ; (regional) bobotit, căţelit. De nu iaste umflătura măsealelor obrintită şi cu dureare. . . nu . . . iaste de a se teame. calendariu (1814), 167/1. Beşică înfocată,... Beşică obrintită,. .. Nu ustura, Nu săgeta 1 marian, d. 45. Se leagă buba obrintită cu lina pe care s-a întins făina. pamfile, b. 51. 2. (Regional, despre persoane) Slăbănog (com. din straja — rădăuţi) ; netot (todoran, gl.). — PI.: obrintiţi, -te. — Şi: (regional) obrîntit, -ă adj. ddrf, nov coviciu, c. b. i, 16. — V. obrinti. OBRINTIT ÓR, -OÁRE adj. (învechit şi regional) Care pricinuieşte inflamaţia unei bube, a unei răni etc. (F i g.) Rana -poftii decît a fierului mai obrintitoare. .. iaste. cantemir, ist. 273. <0- (Substantivat, în superstiţii) Porni oiţa Pe cale, pe carare. Cînd fu la mijloc de cale, O întîlniră 9 scrintitoare, 9 oblînditoare, 90 de strigoi în cale. chest. v 173/1. — PI.: obrintitori, -oare. — Şi: oblínditór, -oáre adj. — Obrinti + suf. -tor. — Oblînditor, prin contaminare cu blîndă „boală de piele“. OBRINTITtJRĂ s. f. (Popular) Obrinteală. Cf. h xviii 161. Se unge bolnavul la-ncheituri, pentru că acolo se fac obrintiturile mai des. şez. vi, 98, cf. xii, 189. Să steie . .. Junghiurile, Relele, Obrinteturile. pamfile, b. 51. — PI.: obrintituri. — Şi: (neobişnuit) obrin-tettiră s. f. — Obrinti + suf. -tură. OBRÎNCĂ1 s. f. (în descîntece) Obrinteală. Obrînca de la ea pleca. gr. s. vi, 87. — PI.: obrînci. — De la obrinti. V. şi b r î n c ă. OBRÎNCĂ2 s. f. v. oblînc. OBRÎNTEĂLĂ s. f. v. obrinteală. OBRÎNTÎ vb. IV v. obrinti. OBRÎNTÎRE s. f. v. obrintire. OBRÎNTÎT1, -Ă adj. v. obrintit1. \ OBRÎNTÎT2 s. n. v. obrintit2. OBROĂCĂ s. f. v. oboroc. OBR(ÎC s. n. v. oboroc. OBROCEĂLĂ s. f. (Regional) înşelare, amăgire; prostire, îmbrobodire, orbire. Cf. pamfile, j. iii, 91. + Farmec, vrajă, vrăjitorie. Cf. DL, DM. — PI.: obroceli. — Obroci1 + suf. -eală. OBROCÎ1 vb. IV. T r a n z. 1. (Regional) A înşela, a amăgi; a prosti, a îmbrobodi, a orbi. Cf. pamfile, j. iii, 91, scriban, d. + A face cuiva vrăji, a vrăji, a fermeca. Este cam nebun, sărmanul. Cine ştie ce babă l-a obrocit. fili-mon, o. i, 188. Cine te-a obrocit încît să visezi deştept? ispirîscu, ap. ddrf. Ce vrei, să zică mahalaua că te-au obrocit? delavrancea, t. 151, cf. rădulescu-codin. Moldoveana ce-mi făcea?... Cîte-o leturghie-mi da Şi pe şarpe-l obrocea. şez. xii, 68. 2. (Prin nordul Munt.) A menaja (pe cineva). Cf. RĂDULESCU-CODIN. 3. (Regional) A da cailor ovăz. Cf. lb, ghe-ţie, r. m. — Prez. ind.: obrocesc. — Şi: oboroci (h ix'92, com. din oraviţa), obrici (i. cr. viii, 343) vb. IV. — V. obroc. OBROCÎ2 vb. IV. T r a n z. (Regional) A prevesti, a prezice (zile bune sau rele). Cf. ŞĂINEANU, BARCIANU. — Prez. ind.: obrocesc. — Din v. sl. oepcitiH, *ok-pikth „a făgădui“. OBROCÎ3 vb. IV v. obrăci. 524 OBftOClC -66- OBSCUR OBROCÎCĂ s. f. (Prin Bucov.) Diminutiv al lui obroacă. Cf. ob o r o c (1). Cf. com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. — Pl. : obrocele. — Obroacă + suf. -ica. OBROCÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a o b r o c i1 şi rezultatul ei. 1. Fermecare, vrăjire. Cf. polizu. 2. Prevestire, prezicere (a zilelor bune sau rele). Cf. şăineanu, barcianu. — V. obroci1. OBROCÎT1, -i adj. 1. (Regional) înşelat, amăgit; prostit, îmbrobodit, orbit. Cf. ddrf. + Fermecat, vrăjit. Huş ! dihanie pocită, Ş-ai rămîne obrocită. ap. tdrg, cf. i. cr. viii, 343. 2. (Regional, în forma obricit) Căzut în nenorocire (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. — PI. : obrociţi, -te. — Şi : obricit, -ă, oborocit, -ă (a iii 3) adj. — V. obroci1. OBROCÎT2, -Ă adj. v. obrăcit. OBROJÉNIE s. f. v. preobrajenie. OBRtfN s. n. (Transilv., Bucov.) Şopron deschis (format dintr-un acoperiş susţinut de patru stîlpi), în care se ţin uneltele gospodăriei, fînul etc. Cf. cihac, ii, 26, ddrf, barcianu, ALEXI, W., JAHRESBER. XXVI—XXIX, 33, COMAN, GL. — PI. : obroane. — Şi : oborôn s. n. coman, gl., alr sn i h 138/386. — Din slav. (ucr. oSopoHa, pol. obrona). OBSCÉN, -Ă adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Neruşinat, trivial, indecent ; grosolan. Cf. calendariu (1 794), 36/8. Epigrame obscene, heliade, d. j. 19/3. Expresiunile obscene ce se cuprind... [în baladă], ne opresc de a o publica. FILIMON, O. I, 118, cf. BARONZI, L. 115. Biserica... se găseşte totodată între două circiume a căror consumatori unesc glasurile lor răguşite şi obscene cu cîntările religioase, alec-sandri, s. 17. La Paris... Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene, Acolo v-aţi pus averea. eminescu, o. i, 151. După gesturile şi grimasele cobzarului, după mişcările ce le face cu pînte-cele, pare a fi un cîntec obscen, caragiale, o. i, 76. Se vor înlătura. .. expresiunile obscene. odobescu, s. ii, 342. Plictisiţi de traiul unei vieţi pierdute-n lene, V-aruncaţi, orbiţi de pofte, în orgiile obscene, neculuţă, ţ. d. 91, cf. şăineanu, alexi, w. Spectacolul boierului erau alaiurile de o pompă burlescă, obscenele jocuri de păpuşi, iorga, l. i, 7, cf. iordan, stil. 170. — PI. : obsceni, -e. — Din fr. obscène, lat. obscenus, -a, -um. OBSCENITATE s. f. Caracterul a ceea ce este obscen ; neruşinare, trivialitate, indecenţă ; (con- cretizat) vorbă sau faptă obscenă. Scenile de oscenitate. asachi, e. d. 12, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Citeai. . . glume triviale a căror obscenitate îţi scăpa, pas, z. i, 40. — PI. : obscenităţi. — Şi : (învechit) osccni-tăte s. f. — Din fr. obscénité, lat. obscenitas, -atis. OBSCtJR, >Ă adj. 1. (în opoziţie cu luminos) Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. Cf. polizu. Plecarăm împreună printr-un coridor obscur, trecurăm prin mai multe apartamente iarăşi obscure, filimon, o. ii, 164. Begret . . . Văile misterioase, adîncite şi obscuri. MACEDONSKI, O. I, 9, cf. ŞĂINEANU, alexi, w. Intrarea pare cam obscură, topîr-ceanu, b. 96. Nemuritoare-n cripta lor obscură, Tiparele statuii s-au păstrat, arghezi, vers. 23. (F i g.) Şi lacrimi din obscura durerii adîncime, Ca nişte diamante să strălucească-n rime. topîrceanu, p. o. 17. ❖(Fiz.) Corp obscur = (în opoziţie cu corp translucid) corp opac. Cf. barasch, M. ii, 88/8. Cameră obscură v. cameră. 2. F i g. Nedesluşit, nelămurit, neclar, de neînţeles; ascuns, tainic. Cele mai abstracte şi obscure idei. episcupescu, o. î. 138/8. Vorbele-i era obscure, heliade, d. j. 5/18, cf. stamati, d. Originea unui popor este cîteodată obscură. hasdeu, i. c. i, 49. Poeţii cei buni sînt uneori prea concişi şi chiar obscuri în expresiunile lor. maiorescu, cr. i, 60. Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, eminescu, n. 45, cf. 81, şăineanu, alexi, w. Un instinct obscur îi spunea... că noul venit în casa lor nu e decît un parazit, anghel, pr. 42. O lectură mai obscură, mai încîlcită, poate da naştere alteia mai clare. bul. com. ist. i, 51. Antichitatea clasică, clară, „raţională11, nu este subiect romantic, ca obscurul, fabulosul, medievalul Orient, ibrăileanu, s. l. 218. Prin concizia abruptă a stilului, prin adîncimea gîndirii şi prin vigoarea şi originalitatea expresiei, Tacit a fost privit întotdeauna ca unul din cei mai obscuri scriitori ai antichităţii romane, lovinescu, c. vii, 161. Sînt obscuri autorii cari, dorind să se exprime cît mai complet şi mai profund, nu mai ajung să comunice cu alţii, vianu, a. p. 19. De unde veneau aceste elemente, pe ce misterioase şi obscure tendinţe se efectua împreunarea lor, puţini se întrebau. ralea, s. t. ii, 9. 3. F i g. (în opoziţie cu faimos, vestit, celebru) Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau calităţi deosebite, mediocru. Meritul acesta era pentru moment rezervat unui june obscur, ce abia pusese piciorul pe prima treaptă a ierarhiei boiereşti. filimon, o. i, 119, cf. 315. Deşi de o naştere cu totul obscură, dar averea mare ce-i rămăsese de la părinţi făcu să fie primit cu oarecare egalitate în societatea privilegiaţilor, bolintineanu, 533 OBSCURANTISM - 6? - OBSEDA 0. 419, cf. şăineanu, alexi, w. Şi după acest obscur apostol,... veniră alţii, iorga, l. i, 518. li era scirbă că trebuie să muncească mai rău ca un hamal la un ziar obscur, rebreanu, r. 1, 182. A venit împăratul Constantin cel Mare . .. cu prilejul unei expediţii obscure împotriva goţilor, galaction, o. 121. Fu făcut prizonier şi dus în Franţa, unde muri obscur, oţetea, r. 160, cf. călinescu, e. o. ii, 81. Deşi era. . . foarte cunoscut, Ladima nu putea să scrie decît la foi sărace, mai curînd obscure, camil petres-cu, n. 37. -v> (Substantivat) Ce să ne mirăm de cei obscuri, cînd însuşi d. Cipariu .. . afirmă că nu cunoaşte scrierile lui Max Miiller. maio-rescu, cr. i, 347. — PI.: obscuri, -e (din necesităţi de rimă, şi obscuri f.). — Şi: (învechit) oscur, -ă adj. sta-MATI, F. 93, LĂZĂRESCU, S. 10. — Din fr. obscur. — Oscur < it. oscuro. OBSCURANTISM s. n. Stare de înapoiere culturală. Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Volumul cuprindea documentul îngrozitor al obscurantismului, în care zăceau înecate satele noastre, contemp. 1949, nr. 126, 8/2. Ideile revoluţionare ale lui Copernic, pătrunse de spiritul luptei pentru adevărul ştiinţific împotriva obscurantismului şi misticismului, au provocat cea mai violentă reacţiune din partea conducătorilor clericali, scînteia, 1953, nr. 2669. Vechea înapoiere culturală, obscurantismul şi superstiţiile . . . sînt din ce în ce mai mult de domeniul trecutului, cf 1961, nr. 1, 12. + Atitudine de împotrivire la acţiunea de răspîndire a culturii şi a progresului in mase. Lupta împotriva subiectivismului face parte integrantă din lupta împotriva obscurantismului şi misticismului, din lupta pentru progres, împotriva reacţiunii. lupta de clasă, 1953, nr. 9, 114. — Din fr. obscurantisme. OBSCURANTIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine obscurantismului, care oglindeşte obscurantismul, care susţine obscurantismul. Periodicele moldoveneşti au adus importante contribuţii... de înlăturare a străvechilor superstiţii, încurajate de regimul feudal obscurantist. s. c. şt. (iaşi), 1956, 89. 2. S. m. şi f. Adept al obscurantismului. Cf. şăineanu, cade, scriban, d. — PI.: obscurantişti, -ste. — Din fr. obscurantiste. OBSCURITATE s. f. 1. întuneric, întunecime. Cf. aristia, plut. O parte din suprafaţa [pămîntului] ... care se află întoarsă spre soare este luminată de razele acestui astru, în vreme ce cea altă parte zace în obscuritate, drăghiceanu, c. 86, cf. şăineanu, alexi, w. Lampa de petrol... lăsa restul odăiţei într-o obscuritate în care şi oamenii păreau siluete de umbre, rebreanu, r. i, 65. Stoluri mici treceau prin obscuritatea înserării, sadoveanu, o. i, 129. în această obscuritate, strada avea un aspect bizar, căli-nescu, e. o. i, 8, cf. id. s. 483. în obscuritatea aceasta, figurile grosolan vopsite ale sfinţilor păreau că se smulg din ceaţa tomnatică de deasupra unei bălţi. t. popovici, s. 364. <> F i g. M-a dojenit pentru obscuritatea şi trindăvia în care îmi duc viaţa, galaction, o. 26. în obscuritatea începuturilor, omul e fioros, neînţeles, necunoscut, ralea, s. t. i, 15. 2. Fig. Lipsă de claritate, de desluşire (în idei, în stil etc.). In raportul d-lui Protopopescu-Pache să-mi fie permis a releva oarecare obscuritate de idei. maiorescu, d. ii, 142. Următorul pasaj ... poate fi socotit ca un model de obscuritate. bul. com. ist. i, 180. Obscurităţile şi golurile textului trebuiesc umplute, lovinescu, c. vii, 162. Una din cauzele obscurităţii în literatură este coborîrea în adîncimi, care îl lipseşte pe vorbitor de puterea de a transmite, vianu, a. p. 19, cf. v. rom. ianuarie 1954, 154. (Ironic) Puţină obscuritate dă oarecare prestigiu unui publicist. CARAGIALE, 0. VII, 81. 3. Fig. Lipsă de vază, de faimă, de strălucire. Poate că va veni o zi cînd voi putea să-ţi dovedesc că rezerva şi obscuritatea mea de azi nu erau... nu sînt decît gestaţiune. galaction, o. 26. — PI. : obscurităţi. — Şi : (învechit) oscuri-tăte s. f. Învăţătură, 63/18. — Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis. — Oscuritate < it. oscuritâ. <5bse adv. v. opsă. OBSECRĂŢEE s. f. (în oratoria clasică) Figură retorică prin care oratorul invocă sprijinul divinităţii sau al unei persoane. Cf. scriban, d., DN. — Şi : obsecraţiune s. f. şăineanu, scriban, d. — Din fr. obsécration, lat. obsecratio, -onis. OBSECRAŢIUNE s. f. v. obsecraţie. OBSECVIOS, -OĂSĂ adj. (Rar) Care arată exces de respect ; servil, slugarnic. Cf. iordan, l. r. a. 192. Cei doi dinţi din faţă... îi dădeau un aer cinic şi maliţios, nu fără ceva excesiv obsecvios şi servil, călinescu, s. 46. — PI. : obsecvioşi, -oase. — Din fr. obséquieux, -euse, lat. obsequio-sus, -a, -mu. OBSECVIOZITATE s. f. (Rar) Politeţe excesivă, servilism, slugărnicie. Cf. dn. — Din fr. obséquiosité. OBSEDA vb. I. Tranz. (Subiectul indică idei, sentimente, imagini etc.) A urmări, a preocupa neîncetat (pe cineva). Cîte-un cuvînt 542 OBSEDANT - 68 - OBSERVA frumos, sonor îl obseda, îi umbla prin gură, enervant ca un fir de păr. vlahuţă, o. a. iii, 9, cf. şăineanu, alexi, w. Acest „cri-cri“ începu să-i obsedeze auzul, agîrbiceanu, l. t. 315. Obsedai de-acelaşi veşnic Şi suspect semn de-n-trebare M-afundam în întuneric, minulescu, v. 179. Rîsul isteric al mamaii şi gestul pudic al ţaţii Leonora m-au obsedat multă vreme, bră-escu, v. 30. Sînt obsedat de un gînd ridicul, cu adevărat bolnav, sahia, n. 22. Aria din „Manonu... mă obseda, teodoreanu, m. ii, 382. Ce luptă cu tine însuţi ca să alungi din minte imaginea care te obsedează, bart, e. 229. „Obseda11 are, la poporul nostru de păstori, un corespondent foarte plastic: mă paşte un gînd. puşcariu, l. r. i, 397. Bălcescu, obsedat de tot ce ştia el din paginile istoriei, voi să-i încerce, camil petrescu, o. ii, 285. Numele care îl obseda cel mai mult pe reporter... [era al] portarului de noapte, stancu, r. a. iv, 402. Îmi face impresia că ideea morţii îi obsedează. v. rom. martie, 1954, 207. Era foarte nervos şi părea obsedat de ceva. preda, r. 160. Rămîn totuşi fapte care prin neobişnuitul lor te obsedează ca surprinzătoare acte de eroism, s ianuarie 1960, 23. -O>■ F i g. Pictura lui Greco e obsedată de icoana iadului: totul se petrece printre flăcări, ralea, s. t. i, 341. — Prez. ind. : obsedez. — Din fr. obséder. OBSEDANT, -Ă adj. (Despre idei, imagini, sentimente etc.) Care obsedează. Caracterul şi... apucăturile lui Dan se alterau . . . sub privegherea continuă, obsedantă, a ochiului aceluia neadormit... care se căsca ... în conştiinţa lui. vlahuţă, o. a. iii, 195. Se opri... să se întrebe într-un refren obsedant: — De ce mă duc?... De ce?.. . abdeleanu, d. 110. Şi drept răspuns se îmbulzea vorba căpitanului, de mai multe ori, obsedantă, rebreanu, n. 311. Se pomeni fluierînd aria obsedantă a sezonului. c. petrescu, o. p. i, 111. Nici încercările prefectului .. ., nici dojenile... nu-l mai pot abate din obsedanta lui certitudine, perpessicius, m. iv, 42. Romancierul englez, prins de o obsedantă curiozitate a exteriorului, pare că a uitat complet eul său. ralea, s. t. i, 117. Este aceeaşi lume care revine în puternicele desene în cărbune ale scriitorului, contrast obsedant de alb şi negru. s. c. şt. (iaşi), 1957, 220. Am o senzaţie obsedantă de nemulţumire, preda, r. 139. — PI. : obsedanţi, -te. — Din fr. obsédant. OBSEDAT, -Ă adj., s. m. şi f. (Persoană) care este preocupată, urmărită insistent de un gînd, de o idee, de un sentiment etc. Cînd îl vede la masă, cu gîndul aiurea, obsedai, se gîn-deşte să-i fie de folos altfel.. camil petrescu, o. iii, 200, cf. DM. — PI.: obsedaţi, -te. — V. obseda. OBSERYĂ vb. I. Tranz. 1. (învechit, complementul indică legi, dispoziţii, obiceiuri etc.) A respecta, a ţine, a păzi. Observează rînduiala şi legi bune ce ş-a dat. asachi, s. l. i, 223. Trebuiesc observate cerinţele scenei. GHEREA, ST. CR. II, 248, cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W. Arată Porţii atitudinea pe care, în virtutea tratatelor, ar fi trebuit s-o observe faţă de ţările româneşti, oţetea, t. v. 212. *0* R e f 1. pas. Următoarele de precauţie adecă de încungiu-rare regule se cade a se osărba (a se ţinea); înainte de toate să se aibă grijă de nutre-mînt. Învăţătură, 107/23. Tiberius Gracchus ... propune renovarea legii Licinie, prin urmare ea nu se mai observa, maiorescu, cr. iii, 135. 2. A băga de seamă, a remarca. De să va întîmpla să greşască copilul, nimeni nici îl observează, nici îl îndreptează. palladi, c. 8/2. [Persoanele] pot... a observa (lua aminte) mişcarea măiestrită a stelelor şi a planetelor. ar (1830), 3571/48, cf. filimon, o. i, 119. Cine are geniu şi nu va observa aceasta, se va pierde. bolintiNeanu, o. 356. Aţi observat la moşi că de pe la zece dimineaţa toată lumea e mai mult ori mai puţin beată? caragiale, o. iv, 25, cf. ddrf, şăineanu, alexi, w. în vreme ce oamenii se retrăgeau bombănind, Petre observă că alţii se îmbulzesc să intre în castelul cel nou. rebreanu, r. ii, 202. între invitaţi observai pe un bărbat frumos, galaction, o. 102. Am să te rog să priveşti la individul acela... cu pălărie neagră . .. Nu l-ai observat, sînt sigur, niciodată. c. petrescu, c. v. 281. Nu au observat că au trecut cîteva minute de cînd s-a sunat „de intrare“. gî 1961, nr. 637, 1/1. Refl. impers. Să se mai observe că primele două versuri, prin numărul cuvintelor, ne ocupă atenţia, ibrăi-leanu, s. l. 227. Se observă... o preocupare din ce în ce mai serioasă şi mai adîncă a scriitorilor noştri pentru tematică, v. rom. octombrie 1954, 270. -f A exprima o observaţie, a face o constatare. Simţind în glasul învăţătorului un fel de ameninţare ascunsă, Titu Herdelea observă împăciuitor, rebreanu, r. i, 108, cf. 165. -f A atrage cuiva atenţia; p. ext. a dojeni, a reproşa. Fie-mi iertare, maiestatea voastră, a vă observa că aceşti oameni s-au purtat vitejeşte şi că nu merită aşa asprime, alecsan-dri, t. 1488. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri. .. caragiale, o. i, 273, cf. vii, 328. 3. A examina cu atenţie, a studia, a cerceta; a scruta. 1 mbrăcîndu-se, începu să observe cu atenţie odaia în care numai de cîteva zile se mutase, vlahuţă, o. a. iii, 18, cf. şăineanu, alexi, w. Aprodul cel bătrîn şi de treabă o observa în tăcere, sadoveanu, o. x, 553. Cînd se 545 OBSERVABIL - 69 - OBSERVATOR* întoarce cu spatele, poate observa toată strada prin oglinda de la uşă. c. petrescu, c. v. 281. 4. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastă. El se retrase după perdea, ca s-o observe, eminescu, n. 75, cf. alexi, w, A b s o 1. Nu numai că trebuie să fi avut o corespondenţă în Ardeal, unde observa pentru dînsul Apostol Mano..., dar el trebuie să fi avut oamenii săi la Viena. iorga, l. i, 41. R e f 1. recipr. Această tăcere scrutătoare semăna foarte mult cu liniştea aparentă a două fiare ce stau de se observă, filimon, o. i, 132. — Prez. ind.: obsârv şi (învechit, rar) observez (stamati, d., barcianu), pers. 3 şi (neliterar) obsearvâ (bl iii, 40). — Şi: (neobişnuit) osărbă, (formă coruptă) ocsărvă (graiul, i, 228, a ii 8, iii 3) vb. I. — Din fr. observer, lat. observare. — Osărba < it. osservare, orientat după rom. sărba. OBSERVABIL, -Ă adj. Care poate fi observat. Părticelele cele observabile, marin, f. 19/12, cf. şăineanu, alexi, w. Ultimii 2 autori remarcă opoziţia ce există între dispoziţia bună şi... turburările observabile în boala lui Alzheimer. parhon, b. 79. — PI.: observabili, -e. — Din fr. observable, lat. observabilis, -e. OBSERVARE s. f. Acţiunea de a observa şi rezultatul ei. 1. (învechit) Respectare (a unei legi, a unei dispoziţii, a unui obicei etc.). Cf. observa (!)• Cf. POLizu, alexi, w. [Răspunsul] era un asentiment condiţionat de observarea tratatelor. OŢETEA, T. V. 198. 2. Observaţie (2); p. ext. reflecţie. Cf. observa (2). Dacă ne încercăm a face oarecare observări asupra limbei noastre,. .. n-avem nicidecum pretenţia a fi priviţi ca nişte legiuitori, negruzzi, s. i, 337. Şi cu toate acestea, observările autorului sînt adevărate, gherea, st. cr. i, 279. încheie discuţia şi nu-i mai dădu voie nevestei să mai facă nici o observare, agîr-biceanu, a. 208. Beizade îi tălmăci numaidecît observările filozofice ale şătrarului. sadoveanu, o. x, 44. 3. Observaţie (1). Cf. observa (3).Cf. polizu, alexi, w. Răutatea şi pizma le agerise tare o lăture a simţului de observare, agîrbi-ceanu, a. 483. + P. r e s t r. Supraveghere, control. Cf. polizu, alexi, w. Găurile care servesc. .. pentru observarea procesului de fierbere vor fi prevăzute cu capace mobile, prev. accid. 92. 4. (Rar) Obiecţie, critică; observaţie (3). Domnule Serviescu, să-mi daţi voie a vă face o observare, alecsandri, t. i, 295. Băgă de seamă numaidecît că soru-sa îi ia In nume de rău observarea asta. agîrbiceanu, a. 101. 5. (Mii.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului şi a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obţinerii unor date. Cf. ltr, der. — PI.: observări. — V. observa. OBSERVARISÎ vb. IV. Tranz. (Imitînd jargonul grecizant) A observa (2). Observ ari-sit-aţi de cîtva timp ce avînt au luat tinerii întorşi din . .. Franţa? alecsandri, t. 1396. — Prez. ind.: observarisesc. — Observa + suf. -arisi. OBSERVATÎV, -Ă adj. (Rar) De observare (3); observator. 184 de studenţi au terminat practica [pedagogică] observativă. scl 1960, 183. — PI.: observativi, -e. — De la observa. OBSERVATOR1 s. n. (De obicei urmat de determinări) 1. Clădire special amenajată pentru observaţii ştiinţifice asupra corpurilor cereşti, fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituţia respectivă aflată în această clădire. Observatoriul astronomic, cr (1830), 1102/22, cf. valian, v. Observatoriu (turnul astronomic). universul (1846), 5/7, cf. stamati, d., polizu, ddrf, barcianu. Se întrebuinţează acuma, în observatoriile meteorologice termometri cari înregistrează singuri rezultatele observaţiunilor lor. poni, f. 171. Observator meteo. leg. ec. pl. 300. Un eveniment important în istoria geodeziei ruse este înfiinţarea observatorului astronomic de la Pulkovo. probl. geogr. ii, 23. 2. Loc, amplasament special amenajat, de unde se pot observa cele ce se întîmplă pe o mare distanţă în jur şi unde se pot adăposti oamenii şi instrumentele necesare observaţiei. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din şanţurile infanteriei, îl aştepta însă mereu cu atenţia încordată, rebreanu, p. s. 71. — Pl.: observatoare. — Şi: (învechit) observatorul, observatorium (sp i, 162) s. n.; obser-vătoâre (laurian, m. iii, 93/4, pl. observatori), observatorie (elem. g. 102, fabian-bob, 94) s. f. — Din lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium. OBSERVATOR2, -OĂRE s. m., adj. 1. S. m. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. Cf. sibineanu, c. 16/28. Nu-s un sociolog, ci un observator, N-au taină pentru mine palatele burgrave, mirea, c. i, 11. Eminescu, relu-îndu-şi nobilele sale îndeletniciri de observator folcloristic, îşi scoase carneţelul şi notă. căli-nescu. e. 106. + Persoană cu spirit de observaţie. Cele mai disparate spirite s-au putut întîlni şi s-au putut însufleţi în acest contact: ... înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale. maiorescu, cr. ii, 339. Una 561 OBSERVATORIE - 70 - OBSERVAŢIE din creaţiunile poetului nostru, in care s-a arătat variatul lui talent, ca observator psiholog, e incontestabil admirabila satiră „Liniştea“. ghe-rea, st. cr. i, 230. + Reprezentant al unui stat sau al unei organizaţii internaţionale, care participă, cu drepturi limitate, la lucrările unor conferinţe sau organisme internaţionale. der. + Militar care execută observarea asupra inamicului. Trompeţii sunară către seară retragerea observatorilor de pe cîmp. sandu-aldea, u. p. 137. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. Poezia poporală se mai deosebeşte şi prin o cunoştinţă psihologică, care denotă spiritul observatoriu al poporului, russo, s. 191. Ciocoiul. .. aruncă o privire severă şi observatoare asupra ţăranilor, filimon, o. i, 161. Un alt epitrop, ceva mai observator, a fost de idee că băiatul este bun pentru şcoala de meserii. galaction, o. 115. -v* (Ieşit din uz) Ordin observator — sancţiune disciplinară constînd dintr-o mustrare făcută în scris unui salariat pentru neîndeplinirea unor sarcini; admonestare. — Pl.: (s. m.) observatori, (adj.) observatori, -oare. — Şi: (învechit) observatoriu, -ie, oser-vator, -oare (stamati, d.) adj. — Din fr. observateur, lat. observator, -oris. OBSERVAT (ÎRIE s. f. v. observator1. OBSERVATORIU1 s. n. v. observator1. OBSERVATORIU2, -IE adj. v. observator2. OBSERVATORIUM s. n. v. observator1. OBSERVĂŢIE s. f. 1. Constatare, remarcă, observare (2). Observaţiile de limba rumânească-[Titlu], iorgovici. Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orînduielilor gramaticii rumâ-neşti. [Titlu], văcărescul. Observaţie sau luare aminte, molnar, i. 74/20. Am să facu următoare luări aminte sau observaţii, budai-deleanu, lex. Cînd făceam observaţiile aceste fiziologice, înaintam încet, încet, spre ţelul călătoriei mele. negruzzi, s. i, 308. Am făcut observaţiuni serioase asupra prozaismului în care au căzut aceşti demoni în formă de angeli. filimon, o. ii, 140. In capul lui incult, ciocnirile cu lumea, încercările vieţii au lăsat o comoară de observaţii. vlahuţă, o. a.. 391. Recunoscu că autorul observaţiei avea toată dreptatea, c. petrescu, c. v. 124. Eu n-am păreri ca toată lumea şi pornesc de la observaţii personale, sadoveanu, o. ix, 96. Extrem de interesante sînt observaţiile unui maistru, baranga, i. 160. 2. Cercetare, examinare, studiu; observare (3). Toate observaţiile care le avem. şincai, înv. 10, cf. povăţ. Inv. 12v. Regule întemeiate asupra observaţiilor ce au făcut. asachi, algebra, 10v/26. Pre un munte destul de nalt este o casă de observaţie astro-nomicească. golescu, î. 17. Observaţii mete-orologhice. ar (1829), 8/47. S-au prădat cămara vestitului naturalist Humbolt, furîndu-i-să toate instrumenturile cu care el se slujea la observaţiile sale asupra magnetismului, cr (1830), 192/25, cf. ib. (1831), 2742/24. Intr-o poemă filozofică de multe ori întră oarecare fapte istorice şi observaţii tehnice, heliade, gr. p. 37/15. Delele Arhivei Statului... ce ar fi sfârşite pentru totdeauna, să se deie în observaţia comisiei ce s-ar rîndui întru aceasta, (a. 1844). urica-riul, viii, 97. Ştiinţa nouă intemeindu-se. . . pe observaţie, pe experienţă, pe calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi, bălcescu, m. v. 2. Reflecţii şi observaţii istorice, rom. lit. 4332/19. Spiritul de observaţie, calendar (1862), 50/12. Cu drept cuvînt, te aşteptai să fii răsplătit. . . pentru toate cercetările serioase, pentru toate observaţiunile adinei... ce ai depus în opera ta. odobescu, s. iii, 10, cf. barcianu. Orice creaţiune presupune o îndelungată observaţie, o observaţie fără voie, de toate zilele, ibrăileanu, sp. cr. 226. I-a fost dat [lui N. Filimon] .. . să scrie acum cincizeci de ani primul roman de observaţie, lovinescu, c. rv, 5. Se încăpăţîna să stabilească numai prin observaţia ochiului său experimentat spiţa neamului din care coboară Machi, bart, s. m. 106. Simţul de observaţie rămîne, chiar în faţa acestui spectacol, inferior fantaziei constructive, vianu, a. p. 74. Nouă şi proaspătă la Topîrceanu rămîne puterea lui de observaţie, contemp. 1956, nr. 494, 3/1. Metoda de bază folosită în geologie pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe este observaţia, geologia, 3. + (în legătură cu verbele „a pune“, „a ţine“, ,,a sta“, „a fi“ etc., precedat de prep. „sub“ sau „în“) Supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnavul e ţinut sub observaţie. -O' Foaie de observaţie = formular pe care se notează zilnic evoluţia bolii şi fazele tratamentului aplicat unui bolnav. Vardaru citi inscripţiile foii de observaţie, c. petrescu, î. ii, 46.’ 3. Obiecţie, critică; p. ext. mustrare, dojană, reproş. Fu . . . prea mîndru de a putea suferi niscai observaţii, calendar (1851), 62/16. Adică în orce cazuri să urmez eu cum îmi place, Fără a putea guvernul observaţie a-mi face. alexandrescu, o. i, 266. Domnilor, nu primesc acasă la miñe astfel de observaţii, pe care... le consider ca nişte insulte, caragiale, o. vi, 92. N-am obiceiul de a tăcea cînd mi se fac observaţii critice, gherea, st. cr. iii, 203. Luat-ai vreo pedeapsă de la mine? Făcutu-li-am vreo observaţie? brăescu, v. 40. întărirea, principiului colectiv în munca de partid se poate obţine prin-tr-o atitudine mai atentă faţă de observaţiile critice ále membrilor organelor de partid, ale activului, ale membrilor de partid, lupta de clasă, 1953, nr. 8, 48. 556 OBSERVAŢIUNE - 71 - OBS1GĂ 4. (Mii.; învechit, rar) Observare (5).Ange-lescu . .. este înlăturat de la comanda diviziei 4 şi trimis îndărăt la corpul de observaţie din Calafat, maiorescu, d. ii, 99. 5. (învechit, rar) Iscodire, pîndă. Armiia noastră stă în observaţie (la pîndă) . . . ca să împiedice pe turci de a nu [sic] supăra cît de puţin operaţiile corposului de asedie. ar (1829), 301/49. — PI.: observaţii. — Şi: (învechit) observa-ţiune, oservăciune (stamati, f. 97/22) s. f. — Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio, -onis. OBSERYAŢIÎJNE s. f. v. observaţie. OBSERYĂTOĂRE s. f. v. observator1. OBSESIE s. f. 1. Imagine, idee care urmăreşte pe cineva fără întrerupere, stăruitor; preocupare chinuitoare, frămîntare neîncetată, provocată de un gînd sau de o imagine. Cf. şăineanu, alexi, w. Trăia sub obsesia muzicii. ardeleanu, u. d. 37. Ieşind din bancă am ieşit din sfera obsesiunii şi a nerăbdării, galac-tion, o. 58. Sînt mereu subt obsesia regulamentelor. camil petrescu, u. n. 296. Scăpase în sfîrşit de obsesie, c. petrescu, î. ii, 45. De obicei, migrenele lui Mircea erau precedate de obsesii muzicale...: refrenuri de operete, teo-doreanu, m. ii, 165. Această nelămurire e datorită obsesiei formalismului kantian, ralea, s. t. ii, 251. Se împletesc gîndurile, obsesiile şi amintirile. bogza, c. o. 348. 2. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin manii, idei fixe, frică. în tăcerea asta, conştiinţele lor se simţeau spionate şi sufereau ca de o obsesiune. vlahuţă, d. 79, cf. bianu, d. s. Cînd au trecut prin dreptul casei ei, repeta fără sfîrşit, ca într-o obsesie, cîteva măsuri dintr-o mazurcă, ibrăileanu, a. 110. Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie ţărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie, rebreanu, r. i, 57. — PI.: obsesii. — Şi: (învechit) obsesifine s. f. — Din fr. obsession. OBSESltJNE s. f. v. obsesie. OBSESÎY, -Ă adj. Care ţine de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. Este de fapt.. . cazul unei psihoze de revendicare, cu caracterele ei: obsesiv şi tiranic, bine definite, perpessi-cius, m. iii, 115. Asta îi crea astfel de preocupări şi griji obsesive, pheda, b. 392, cf. 139. Singurătatea, chemarea trecutului, au devenit obsesive în unele din poeziile sale. contemp. 1958, nr. 608, 2/6. Scriitorii foarte interiorizaţi înclină spre motivaţia excesivă şi deci spre repetarea obsesivă a aceloraşi cuvinte, l. rom. 1959, nr. 3, 28. Gîndurile obsesive ale eroului, observaţiile sale , trădează, mai de grabă, un om plictisit şi blazat. v. rom. aprilie 1961, 168. + (Adverbial) Ca o obsesie, obsedant. Contururile oribile ale societăţii stăpînite de ban urmăresc obsesiv pe eroii celor mai izbutite piese ale lui Anouilh. gl 1958, nr. 22, 7/1. Farmecul lui Cehov te învăluie obsesiv şi te obligă să te adînceşti în lectura textului dramatic, s ianuarie 1960, 24. — PI.: obsesivi, -e. — De la obsesie. OBSIDIĂN s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră, verde-închisă sau roşie, avînd înfăţişarea sticlei topite. Primele instruminte de obsidian în Ungaria (sec. XIX), cat. man. i, 467, cf. cantuniari, l. m. 160. Uneltele şi armele lor erau din lemn, piatră sau obsidiană. oţetea, r. 136. — Pronunţat: -di-an. — PI.: obsidiane. — Şi: (rar) obsidiănă s. f. — Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsi-diana [petra]. OBSIDIANĂ s. f. v. obsidian. OBSIDIÎFNE s. f. (Latinism învechit, Tran-silv.) Asediu. Cea de întîi faptă a acelui general fu ca să proclame starea de obsidiune. bariţiu, p. a. ii, 258. Spărgînd prin trupele de obsidiune, intra în cetate cu 800 de oameni, id. ib. 509, cf. ghe-ţie, r. m., alexi, w. — PI.: obsidiuni. — Din lat. obsidio, -onis. OBSÎGl s. f. Numele mai multor plante, majoritatea din familia gramineelor: a) plantă cu frunzele liniare sau liniar-lanceolate, cu florile aşezate în spiculeţe, golaşe sau păroase; creşte prin semănături; (regional) iarba-ovă-zului, iarba-vîntului, odaie, secărea (Bromus secalinus). Cf. coteanu, pl. 14, brandza, fl. 499, păcală, r. 25; b) plantă cu tulpina glabră, cu frunze păroase şi aspre, cu florile dispuse în spiculeţe; rămîne mult timp verde; creşte prin locurile cultivate şi necultivate (Bromus sterilis). Cf. panţu, pl. ; c) plantă cu spice asemănătoare cu ale orzului, cu ţepi, şi aşezate în vîrful tulpinii (Bromus mollis). Cf. simionescu, fl. 127; d) plantă cu rădăcini puternice şi tulpina înaltă, cultivată pentru furaj (Bromus inermis). Cf. nom. min. i, 17, der; e) plantă cu frunzele rigide şi cu spicele verzui sau verzi-gălbui; creşte pe coline aride, pietroase şi prin tufişuri (Brachypodium pinna-tum). Cf. brandza, fl., 499; f) plantă cu rădăcina fibroasă şi frunzele moi, de culoare verde-închisă, atîrnînd în jos; creşte prin păduri şi tufişuri (Brachypodium siftaticum). id. ib.; g) zizanie (Lolium perenne). Cf. simionescu, fl. 127; h) sălbăţie (Lolium temulentum). panţu, pl. ; i) ovăz sălbatic, (regional) odos (A vena fatua). Cf. cihac, ii, 235; j) alac (Triticum spelta) (Sînnicolau Român — Oradea), alr ii 565 OBSOLET - 72 - OBSTETRICIAN 6 294/316; k) pir (Agropyrum repens). alr sn ni h 638 ; 1) neghină ( Agrostemma githago) (Firiza — Baia Mare), alr i 1 936/355. De semeni, seamănă ale tale, că cele striine sint mai amare decît osfiga griului (a. 1691). ap. tdrg, cf. coteanu, pl. 14. Gozurile ... de eare ... trebuie plivite şi curăţite holdele sint:... obsiga. . . polomida. economia, 47/4. 6 stoguri opţigă, coşolină, sacară sacă, ci nu să triiră (a. 1828). iORGA, s. d. XXI, 421. Căzut din cuibul risipit de . vint Subt o oibsigă cu-nflorite spice, Un pui pestriţ şi mic de pitulice Stă îngheţat pe-o brazdă de pămînt. cazimir, l. u. 24. De-oi vede că nu mă ia, M-oi duce din jos de moară, Ş-oi culefge] obsîgă-n poală, I-oi da mîndrului să moară. BÎRLEA, C. P. II, 102. — Scris şi : opsigă (klein, d. 204, budai-delea- NU, LEX., POLIZU, DDRF, ALEXI, W., CANDREA, Ţ. O. 51, PAMFiLE, a. R. 149, h x 354, 534, xvm 168, alr i 1 936/355, alr ii 6 294/316. — Şi : opţigă, ofsigă (scriban, d.), ovsigă (cihac, ii, 235, ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, TDRG, ALEXI, W.), ovsică (dr. iv, 810), ovăsică (scriban, d.), ocsigă (POLIZU, BRAND ZA, FL. 499, dr. IV, 810), ohsigă (KLEIN, D. 204, TDRG), OrSÎgă (BRANDZA, FL. 499, GRECESCU, FL. 632, DR. IV, 810), osigă (COTEANU, PL. 14, KLEIN, D. 204, LB, POLIZU, CIHAC, II, 235, LM, GHEŢIE, R. M., BBANDZA, FL. 499, BARCIANU, GRECESCU, FL. 632, TDRG, ALEXI, W., PĂCALĂ, M. R. 25, SCRIBAN, D., FD II, 151, váida, alr sn iii h 638/95), oslcă (DR. IV, 810, h xi 259), nsigă (brandza, fl. 499, gre-CESCU, FL. 639, SIMIONESCU, FL. 127), uzigă (DDRF, BARCIANU), OSChfgă (KLEIN, D. 26, 204, LB, LM, DAMÉ, T. 184, BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, A. R. 149, SCRIRAN, D., H VI 80), OSÎÎgă, OSfÎCă (KLEIN, D. 204, TDRG), OShígá (KLEIN, D. 204), ostigă (id. ib.), ofigă (baronzi, l. 139, H II 11, 116, 130, VII 223, XI 327, 336, 401, xii 5), ohfgă (h i 343, ii 79, iii 399, xii 137, 237) s. f. — Din slav. (bg. oGcnjia, ser. ovsika). — Pentru ovăsică, cf. o v ă s. 0BS0LÉT, -Ă adj. (Latinism învechit, Tran-silv.) învechit, vechi. S-a casat acea măsură obsoletâ. bariţiu, p. a. iii, 99. Cuvint obsolet. GHEŢIE, R. M. — Pl. : obsoleţi, -te. — Din lat. obsoletas, -a, -nm. OBSTĂCOL s. n. Piedică, stavilă care stă în cale, care închide drumul, care opreşte trecerea, vederea etc. ; (f i g.) ceea ce împiedică săvîrşirea unei acţiuni; greutate, dificultate. N-avea mai multe obstacuri a învinge, calen-dariu (1794), 31/10. Un obstacul în circula-ţiunea capilarie. marin, f. 368. Pertef paşa... arăta,... obstaculele ce există în Coran de a da cestiuriii greceşti soluţiunea cerută, ghica, s. 132. Îşi luase hotărîrea de a deveni om mare şi nici un obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă. filimon, o. i, 123. Aici sînt obstaculele formate din stîncile şi pietrişul ce se află în matca Dunărei şi cari împiedică navigaţiunea ei. i. ionescu, m. 76. Căci m-am nălţat prin mine şi braţu-mi hotărît, Lovind orice obstacol, minuni a săvîrşit. alecsandri, t. ii, 151. Răsărea cite un obstacol care se punea în drumul meu ca un zid nestrăbătut, col. lăcusteanu, -a. m. 68, cf. ddrf, alexi, w. Proiectul de divorţ al lui Grigore i se părea obstacolul cel mai grav. rebrea-nu, r. i, 255. Înţelegea că... pentru omul acesta cu temeritate... de nebun... nu poate exista nici un obstacol, c. petrescu, c. v. 286. Această reprimare constituie un obstacol de neînvins pentru evoluţia vieţii sufleteşti, ralea, s. t. ii, 20. Privirile pornite în susul apelor nu se mai opresc la primul obstacol, bogza, c. o. 16, cf. 255. Cele mai simple mijloace ce se pot-folosi pentru oprirea zăpezii pe cîmp sînt obstacolele construite din zăpadă. scÎnteia, 1954, nr. 2862. Dacă ar fi aşa, nu te-ai poticni la primul obstacol, v. rom. iunie 1954, 116. + Gard, şanţ etc. anume amenajate, peste care trebuie să treacă sau să sară un sportiv care ia parte la anumite probe de cros, hipism etc. Cursă cu obstacole, dl, cf. dm, der. — Pl.: obstacole şi (învechit) obstacuri, (m.) obstacoli (filimon, o. i, 99). — Şi: (învechit) obstăcul (pl. şi, neobişnuit, m. obstaculi, i. ionescu, m. 19) s. n. ; (Mold., Transilv.) ostăcă (POLIZU, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W.) s. f. — Din lat. obstaculum, -i, fr. obstacle, it. ostacolo. OBSTĂCUL s. n. v. obstacol. OBSTENĂŢIE s. f. v. obstinaţie. OBSTÉTRIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care aparţine obstetricii, privitor la obstetrică, de obstetrică; obstétrical. Cf. barasch, i. 148/9, scriban, d. 2. S. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu fiziologia şi patologia sarcinii, precum şi cu asistenţa în timpul naşterii şi în perioada de lăuzie, dicţ. — Pl. : (adj.) obstetrici, -e. — Din fr. obstétrique. OBSTETRICĂL, -Ă adj. Obstetric. ' Cf. şăi-neanu, cade. <0» (Adverbiad) Nevastă-mea pipăi obstétrical ştiuca de-a lungul pîntecelui. căli-nescu, c. o. 11. — Pl. : obstetricali, -e. — Din fr. obstétrical. OBSl'ETRICIĂN s. m. Medic specialist în obstetrică; mamoş. — Pl. : obstetricieni. — Din fr. obstétricien. 572 OBSTINA - 73 - OBŞITAŞ OBSTINA vb. I. Refl. (Franţuzism) A se încăpăţâna, a se îndîrji. Tu te obstinezi a rămine singur, izolat intr-o tabără părăsită, ghica, a. 586. Şi deacă s-ar fi obstinat ca să o apere, o singură dzi ar fi pierdut toate, calendar (1861), 29/12. Oare ce ar ciştiga... cei cari se obstină a face cu totul contrariul de ceea ce ar trebui să facem? odobescu, s. iii, 484. — Prez. ind.: obstinez şi obstin. — Din fr. obstiner. OBSTINĂT, -Ă adj. (Despre persoane şi acţiunile lor) Încăpăţînat, îndărătnic; îndîrjit. Cf. negulici. Feudalii îi fac opoziţiune obstinată. BARIŢIU, P. A. III, 128, cf. BARONZI, I. L. iii, 220. In frănântările unei lupte obstinate... numai viind noaptea se putură potoli cu încetul focurile, odobescu, s. iii, 596. Iar aici, fantastă obstinată? Te-ai furişat de la ospăţ şi ai turburat veselia oaspeţilor, i. negruzzi, s. v, 241, cf. alexi, w. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protestă, călinescu, e. o. i, 101. -v- F i g. El ne priveşte din fotografie cu un cap masiv,... cu falca de jos uşor obstinată şi plină de sine. id. e. 21. «O- (Adverbial) Cu pasiunea lui pentru munca manuală, se consacră tot mai obstinat unei adevărate industrii. id. e. o. ii, 247. — Pl.: obstinaţi, -te. — V. obstina. OBSTINAŢIE s. f. (Rar) Încăpăţînare, îndărătnicie; îndîrjire. Obstenaţia zviţirilor face a gîndi mulţi, fn 15, cf. i. golescu, c., aristia, plut. Niciodată Stănică nu se supărase cu atîta obstinaţie, călinescu, e. o. ii, 305. — Pl.: obstinaţii. — Şi: (învechit) obstina-ţitine (barcianu, alexi, w., scbiban, d.), obste-nâţie s. f. — Din lat. obstinatio, -onis, fr. obstination. OBSTINAŢItJNE s. f. v. obstinaţie. OBSTRUĂ vb. I. T r a n z. (Med.; rar) A astupa (o venă, o arteră). Cf. s criban, d. — Prez. ind.: obstruez. — Şi: obstruí vb. IV. alexi, w. — Din fr. obstruer. OBSTRUCTÍY, -1 adj. (Med.) Care poate cauza o obstrucţie (1). Cf. dl, dm, dn. — Pl.: obstructivi, -e. — Din fr. obstructif. OBSTRUCŢIE s. f. 1. (Med.) Oprire, întrerupere a circulaţiei normale a substanţelor din organism prin astuparea (parţială sau totală) a unor canale sau vase. Desfacerea, descuiarea ostruţiilor, adecă a încuierei. învăţătură, 67/2, cf. fătu, d. 107/5. Obstrucţia seau încuierea vintrelului de gios. cornea, e. i, 51/22, Obstruc- ţiuni şi tumori ale ficatului, man. sănăt. 265/17 cf. descr. ape, 126/22, calendar (1862), 21/4 cf. şăineanu, alexi, w., bianu, d. s. 2. Prelungire artificială a discuţiilor, pentru a împiedica desfăşurarea unei dezbateri sau luarea unei hotărîri; p. e x t. opoziţie înverşunată. Cf. şăineanu, alexi, w. Ăsta ar fi bun de deputat în vreme de obstrucţie, agîrbi-CEANU, L. T. 276. — Pronunţat: -ţi-e. — Pl.: obstrucţii. — Şi: (învechit) obstrucţiune, ostruţie s. f. — Din fr. obstruction, lat. obstructio, -onis. — Ostruţie < it. ostruzione. OBSTRUCŢIONISM s. n. Obstrucţie (2). Cf. ŞĂINEANU. — Pronunţat: -ţi-o-. — Din fr. obstructionnisme. OBSTRUCŢIONÎST, -Ă adj. Care ţine de obstrucţionism, privitor la obstrucţionism; care practică obstrucţionismul. A găzduit la un om de ispravă desigur,. . . dar oricum, un opozant obstrucţionist. c. petrescu, o. p. ii, 323. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: obstrucţionişti, -ste. — Din fr. obstructionniste. OBSTRUCŢIÎNE s. f. V. obstrucţie. OBSTRUf vb. IV v. obstrua. OBŞÎT s. n. 1. (Ieşit din uz, Transilv., Bucov.) Eliberare din armată (după împlinirea serviciului militar); lăsare la vatră; p. e x t. actul scris, documentul pe care ostaşul îl primeşte la eliberarea din armată. Cf. lb, polizu, ddrf, gheţie, r. m., alexi, w. Copk'itahe, dă-mi obşît, C-amu trii ai t’e-am slujît. t. papahagi, m. 20, cf. 228, com. paşca. 2. (Regional, în forma obşîc) Rămas bun. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: obşituri. — Şi: hopşit (jahresber. x, 200), obşîc s. n. — Din germ. Abschied, magh. obsit. OBŞITĂR s. m. (Ieşit din uz, Transilv.) Soldat eliberat din armată, lăsat la vatră. Cf. LB, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200. Iată Că-i vine înainte un opşitar bătrîn şi-i zice. .. RETEGANUL, P. P. 36. — Scris şi: opşitar. — Pl.: obşitari. — Şi: obşităriu (lb), hopşităr (jahresber. x, 200) s. m. — Obşit -f suf. -ar. OBŞITĂRIU s. m. v. obşitar. OBŞITĂŞ s. m. (Ieşit din uz, Transilv.) Soldat eliberat din armată, lăsat la vatră. Cf. lb. — Pl.: obşitaşi. — Şi: hopşităş s. m. Com. PAŞCA. — Obşit + suf. -aş. 587 OBŞÎC _ 74 _ OBŞTE OBŞÎC s. n. v. obşit. OBSLEĂG subst. (Prin Bucov.) Tăietură de pădure. Cf. chest. iv 107/387, lexic reg. 105. - Pl.: ? — Din germ. Abschlag „grămadă de copaci tăiaţi“. V. h o ş 1 e a g. OBŞTE s. f. 1. (învechit şi popular) Comunitate de oameni, colectivitate, populaţie (a unui sat, a unui oraş, a unei ţări etc.), popor; p. e x t. masă mare de oameni, gloată, mulţime. Acesta dăruiaşte pre carile va fi rămas datori împăratului au opştei. herodot (1645), 330. Domn se cheamă cel ce.. . toate lucrurile lui le chibzuieşte spre folosul opştii. . ., iar care face împotrivă nu este domn ci tiran, simion dasc., let. 168. Va arăta. . . învăţăturile lui carea să cuvin domnilor la cîrma obştii, n. costin, ap. gcr ii, 9/22. Pot fi şi oameni răi dintr-un neam, pe carii obştea nu-i va pohti. ist. ţ. r. 15. Fietecarile în zeace zile slujba obştii isprăveaşte. cantemir, ist. 128. Să facă jalbă... şi să arate neputinţa şi marea slăbiciune a săracilor şi a toată obştea. R. greceanu, c. m. ii, 191. Din obşte a ieşi nu putea (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 132/4. Pe fimeile de la Lima cînd ies în obştie le urmează o mulţime de robi. ist. am. 8v/5. Indemnînd pre fieştecare . . . are gînd nu numai de ale sale, ci şi de folosul a toată obştea, molnar, ret. 55/22. Mai ales din toate iaste viiaţa cea iubitoare de osteneală ... a unei obşte sau comunitate, ţichindeal, f. 31/9. Fieştecare picătură de sînge carea să varsă. . . să socoteaşte ca un furtişag a stării obştiei. beldiman, n. p. i, 98/21. S-au cunoscut simţitoare struncinare la toată obştia (a. 1820). uricariul, iv, 217/15. Bez 2 theatre obicinuite şi unul al palatului, dar slobod şi obştii, mai este şi altul, ce-l numesc crăiesc, golescu, î. 122, cf. clemens. Voiţi voi dragostea obştii vrednici să o dobîndiţi? heliade, o. i, 120. Luarea aminte a obştii este toată întoarsă acum către expediţia Algirului. cr (1830), 4201/3, cf. gorjan, ii. ii, 94/11. Cu laudele obştii a fost la casa sa dus. pann, e. ii, 159/4. Aşa-i şi la omenire, Cînd în obştii nu-i unire, donici, f. i, 27/2. Deşi era necontenite jaloabele obştiei pentru jăfuirile lui Moţoc, Lăpuşneanul sau nu răspundea, sau nu le asculta, negruzzi, s. i, 150. Eu unul, mă-ngrijesc... Nu pentru mine, ci pentru obştie. alecsandri, t. 1088. A cest dar... nu ar fi putut să-l insufle deodată atîtor mii şi milioane ce întocmesc obştea de rînd a românimii. odobescu, s. iii, 546. Cu nepăsare-n suflet de-a obştiei durere, Vor unii interesul, iar alţii vor putere, i. negruzzi, s. ii, 35. Căpitanul dete comanda plecării. .. şi, urmată de obştea satukii, compania plecă, caragiale, o. i, 175. Casa din deal, un loc d?. durere pentru întreaga obştie a satului, n. rev. r. i, 65. Obştea sătenilor se apăra cu disperare împotriva pretenţiilor arendaşului. D. zamfirescu, v. ţ. 175. Nu vine pentru răzbunările şi necazurile lui. . . Vine pentru un interes al obştii, sadoveanu, m. c. 205. în sat, acasă, Marin este spînzurat cu miinile de un pom şi bătut în faţa obştii, adunate cu sila. camil petrescu, o. i, 285. Obştea judecă pă stăpîn dă este bun sau rău. zanne, p. viii, 80. (în contexte figurate) Oricînd le va mişca deagetele obştii, [coardele] sînt gala a face glasul ce iaste plăcui la dragostea tuturor, mineiul (1776), [prefaţă] 5/21. -‘O- (Prin analogie, în basme şi fabule) li ziseră: „Taci, soro, te roagă obştea noastră: Despre cîntec, ne iartă, eşti ca un cuc de proastă“. alexandrescu, o. i, 236. Obştea centaurilor mirosind vinul, se adunară cu mic, cu mare,. .. şi cerură cu ameninţări să le dea şi lor din acel vin. ispirescu, u. 38. ■O- (în vechea organizare a şcolilor din Transilv.) Şcoală de obşte = şcoală publică (primară sau elementară). Cf. enc. rom. i, 499. (învechit) Doftor al obştii = medic al oraşului. Cf. iorga, c. i. ii, 179. ❖Loc. adj. De obşte = a) care priveşte sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; obştesc (1). Aflîndu-să Cleomen la Eghina şi sfătuind pentru binile de opştie al grecilor, îl păria Dimarit. . . pentru zavistiia lui. herodot (1645), 330, cf. n. costin, l. 36. Şi altele multe bune să să facă spre folos de opşte. R. greceanu, ap. gcr i, 290/30. Neprieten şi vrăjmaş de obşte a tot neamul creştinesc. cantemir, ap. tdrg. Indireptare de obşte; omul tînăr să nu-ş lase sînge fără de nevoie (a. 1733). gcr ii, 27/23. Mai mult cinstesc folosul de obşte, decît răsuflarea ce-mi ţine viiaţa. mineiul (1776), [prefaţă] 5/18. Mai marii perşilor, carii avea puteare a sfătui pentru pricinile ceale de obşte, şi a judeca şi a hotărî pedepse, aethiopica, 4177. Limba lătinească era mai de obşte decît cea grecească în multe locuri ale Mesiei de gios. şincai, hr. 1, 87/29. Dreptul universal, adecă de obşte, molnar, i. 321. Să-i daţi trebuinciosul ajutoriu, pentru ca să poată statornici fabrica fără vro împrotivire de către cineva, ca o lucrare ce s-au alcătuit să fie spre folosul de obştie (a. 1815). uricariul, 1, 228. Voiu împodobi nunta aceasta cu jocuri de obşte, care vor ţinea zeace zile. beldiman, n. p. i, 179/15. Nemulţumirile din zi în zi se fac mai de obşte şi lumea iarăşi au început a vorbi de nişte reforme, cr (1830), 4321/13. Spaima inimile tutulor îngheţasă, cutremur mare pre toţi cuprinsese şi era potop de obşte, arhiva r. i, 47/27. Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obşte bine. conachi, p. 304. Veneau ... cu multă îndoială faţă de judecăţile vremelnice şi cu o nedesluşită credinţă în judecata fără greş, cea din veci şi de obşte, sadoveanu, o. x, 87. Cele dă obşte nu cam supără pă nimeni, zanne, p. viii, 80; b) obişnuit, ordinar, comun. Măhrămile ceale de şters... să nu se speale de-a valma cu 590 OBŞTE - 75 - OBŞTE JITIE alte rufe, ce în loc curat,... ca nişte lucruri usebite de ceale de obşte (a. 1702). gcr i, 346/22; c) care ţine de popor, care priveşte poporul, in felul poporului; popular. O au întorsu spre cea de moşie şi de obşte limba noastră rumănească (a. 1 700). gcr i, 340/20. Adus-au şi doi dăscăli de cartea elinească şi unul de cartea cea de obşte grecească, ca să înveţe cine ar vrea. axinte uricariul, let. ii, 179/17. Este o pildă de obşte, că trei la o masă nu au nici un haz de nu va fi şi cel de al patrulea. gorjan, h. i, 89/2; d) (în opoziţie cu boieresc, in forma obştie) de rînd, de jos. Slobozenia alijverişului... cu care se înlesne toate stările întăi, al doilea, al triilea şi tot norodul de obştie (a. 1820). uricariul, iv, 217/11. ❖ Loc. a d v. De obşte = a) pretutindeni, peste tot, în general. Eraclu cel de obşte cunoscut. pann, e. ii, 80/13. Cantemir era de obştie stimat în Londra nu numai de orăşeni, ci şi de curte. negruzzi, s. ii, 149; b) împreună, laolată, în comun; deopotrivă, fără excepţie. Agathirşii... cu toţii fac treaba muierilor, de opşte, pentru ca să să cheami toţi rudenie, herodot (1645), 240. Tipăritu-se-au ca să fie de folosul tuturor de obşte (a. 1652). gcr i, 159/13. Şi toţi de obşte s-au bucurat, fiindcă au scăpat ţara de atite cheltuieli, canta, let. iii, 186/7. Ne-am străduit să arătăm la toţi de obşte şi deosebit la fiştecare (a. 1780). gcr ii, 124/11. Să mă iertaţi toţi de obşte, pann, e. ii, 69/6. Am pus o parte la cămară ca s-o împărţim de obşte, stănoiu, c. i. 84; c) în mod obişnuit, de obicei, îndeobşte. Pentru ajutoriul preoţilor, carii de obşte mai mulţi îngroapă prunci. . . , decît de cei în vîrstă, am mai întocmit întru acest chip aceaste cinci-sprezeace didahii, maior, ap. gcr ii, 201/19. îşi făcu slujba; merse la cursuri ca de obşte. conv. lit. xlv, 371. Nu au venit cum vin, de obşte, hoţii cu ceata, arghezi, c. o. 175; d) în felul poporului, ca poporul. Alta au fost a grăi latineaşte gramaticeaşte, alta a grăi latineaşte de obşte, maior, ist. 233/10. ^ E x p r. A plăti (sau a da) datoria cea de obşte = a muri. Iordachie Cantacuzino Spatariul ş-au fost dat datoriia cea de obşte a firii. n. costin, let. ii, 5/3. Fiindu şi om bătrîn, au plătit şi el datoria ce de opştie, de-au murit, neculce, l. 36. 2. (învechit) S p e c. Comunitate a călugărilor de la o mănăstire; p. e x t. chinovie. L-au trimis la preacuviosul Tkeoctist la chinovie adecă la obşte, dosoftei, v. s. decembrie 199r/6. Te-ai arătat... de obştea sf[i]ntelor mînăstiri şi biseareci den temelie bun chititor. biblia (1688), [prefaţă] 7/48. Theodora. . . mergind la o mănăstire de obşte să călugări (a. 1698). gcr i, 319/14. Cînd fu dimineaţa, să strînse la dînsul toată obştea frăţească, mineiul (1 776), 28rl/15, cf. 57v2/30. Vere Iordache, mai dă tu ceva pentru obştie. galaction, o. 278. Rugă dar pe stareţ să adune obştea în trapeză, stănoiu, c. i. 107. 3. (învechit) Obşteasca adunare; p. e x t. adunare, consiliu. Pe... Racoviţă vornic al obştiei-l fac. beldiman, e. 70/19. Obştia ne-a trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea. negruzzi, s. i, 139. S-adună sfatul cel fără moarte, Şi hotărîră în obştea lor Ca Nebunia în veci să poarte, Să cîrmuiască pe orbu-Amor. alexandrescu, o. i, 221. Venim să ne închinăm noului domn ales de obşte, lui Mihnea Vodă. odobescu, s. i, 68. Administraţia lui ţinu până la 1824, dar „obştiail nu se declară de loc mulţă-mită de felul cum împărţise el.. . sumele strînse. iorga, c. i. ii, 209. Comitetul provizoriu şi boierii de obşte hotărăsc totuşi să trimită împotriva lui Tudor pe toţi sîrbii şi bulgarii aflători în slujba statului, oţetea, t. v. 162. 4. (De obicei determinat prin „sătească“ sau „ţărănească“) Formă de organizare socială caracteristică orînduirii feudale, care face legătura între aceasta şi orînduirile anterioare, ajungînd pînă la orînduirea capitalistă, şi care se caracterizează prin munca în comun şi proprietatea în devălmăşie asupra pămîntului. O altă greşeală.. . este tendinţa de a considera iobăgia ca o instituţie de dată recentă, rezultat al înrobirii silnice de către boieri a obştilor de ţărani liberi, v. rom. ianuarie 1954, 200. Prezenta lucrare, tratînd despre obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova.. . , este un studiu de istorie socială, panaitescu, o. ţ. 5. + Asociaţie, întovărăşire. Multe obşte s-au făcut întru toate noroadele, toate cu acest gînd. . . cum că. .. la tot norodul va face vreun bine. ţichindeal, f. 258/5. în timpul din urmă, sub formă de „obştii“ sau „cooperative de pescari11, tot felul de persoane străine de breasla pescărească caută a se introduce între ei. antipa, p. 493. Au înjghebat oamenii o obştie aici, să taie dînşii pădurea, c. petrescu, î. ii, 208. Dacă balta intră In arenda obştii, cu sculele şi priceperea noastră n-am fi in pierdere, davidoglu, o. 32. — Şi: obştie (pronunţat: -şti-e), (regional) 6bişte (lexic reg. 49) s. f. — Din slavon. oshijiHie. OBŞTEJÎTEL s. m. (Slavonism, în opoziţie cu anahoret) Călugăr, monah care trăieşte într-o chinovie. Theodosie . . . obştejitel şi îndrep-tătoriu pustiei, dosoftei, v. s. ianuarie 10r/33, scriban, d. — Din slavon. OEkHis>KHTfrth. OBŞTEJlTIE s. f. (Slavonism) Convieţuire intr-o chinovie; p. ext. chinovie; obşte (2). Thadei au fost rob iertat a lui Theodor, care luasă mănăstirea Studiiiilui de la împăratul şi o feace obştejitie. dosoftei, v. s. decembrie 244r/5. Vorona . . . făcea parte din acele lăcaşuri de viaţă călugărească în care se primiseră normele de „viaţă-împreună11, de obştejitie, ale lui Paisie. iorga, s. d. xvi, 259, cf. 261. 592 OBŞTENIE — 76 - OBŞTEVIEŢUIELNIC — PI.: obşlejitii. — Şi: obştjitie s. f. scri- BAN, D. — Din slavon. OGMjieiKHTHKS. OBŞTENIE s. f. (Slavonism) Obşte (2). Să te păzeşti să nu-l cumva priimeşti la obştenie nice intr-un chip. dosoftei, v. s. noiembrie 158r/23. — Din slavon. ogkii»hhi6. OBŞTESC, -EĂSCĂ adj. 1. Care priveşte poporul, care aparţine poporului; p. e x t. comun, general, colectiv, public. Ne-am nevoit pentru folosul obştesc, biblia (1688), [prefaţă] 5/13, cf. ZILOT, CRON. 65, CLEMENS, PISCUPESCU, O. 3/18. Socotindu-se mai ales neapărat obşteasca trebuinţă,... s-a dat hotărire ca să se deschidă uliţa (a. 1 815). uricaritjl, ii, 14. Se face cunoscut că la zi 1 a viitorului aprl. se deschide şcoala obştească ce s-a întocmit acum aci în politia Bucureştilor în hanul lui Şărban Vodă. cr (1831), 661/4. Nu cred la această soartă obştească. marcovici, c. 31/21. Cei ce ostenesc întru binele obştesc, Neprivind la răsplătire, Sînt prea vrednici de cinstire, donici, f. 19. Mi-a plăcut adesea cu glasul veseliei Ca să unesc şi glasu-mi în sărbători obşteşti, heliade, o. i, 268. Toţi aceştia au scris în limba obştească, russo, s. 54. De-i întreba pricina acestei rătăciri, Obştescul glas respunde: Că nouă din născare Ne-a dat natura suflet plecat spre amăgire, negruzzi, s. ii, 259. Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire? alecsandri, p. ii, 6. Aduc... vestea... despre înlăturarea uneia din piedicele ce se opuneau la obşteasca alianţă a Răsăritului european în contra necredincioşilor, xenopol, i. r. iv, 106. Unde s-a dus? Părerea obştească este că s-a luat după actori, călinescu, e. 91. După vrednicia lui şi după săvîrşirea învăţăturii e chemat la slujbele obşteşti, sadoveanu, e. 27. Ştie că [Bălcescu] e cel care a pus în Proclamaţia de la Islaz. .. votul obştesc? camil petrescu, o. ii, 322. Iancu Frăţilă simţi asupra lui atenţiunea obştească, vornic, p. 229. -v* (învechit) Obştească adunare = organ legislativ suprem in ţările româneşti, adunare naţională; p. ext. consiliul consultativ. Ieri... s-a făcut deschiderea obicinuitei obşteşti adunări, gt (1838), 412/5. Directorul este dator să formeze o obştească adunare dintre acţionarii destoinici de a vota (a. 1845). doc. ec. 858. Capetele oştirilor erau din drept mădulari ai svatului domnesc şi ai obşteştei adunări, bălcescu, m. v. 597. Făcînd o jaloabă mare,... o trimise la obşteasca adunare. negruzzi, s. i, 225. Împăratul... Porunci sa s-adune obşteasca adunare, alexandre seu, m. 331. Sfat obştesc = adunare, consiliu. Mitropolitul Moldovei era aproape să piardă nedreptu trei din acele mari, moşii. .. fără închipuirea sfatului obştesc al fireştilor epitropi a sistemii boierilor veliţi (a. 1820). uricariul, i, 260. Casă obştească — consiliu comunal. încă de la 1820,.. . [Botoşanii] căpătaseră un efor şi o casă obştească (un fel de consiliu comunal). iorga, c. i. ii, 208. <0> E x p r. A-şi da obştescul sîîrşit = a muri. Tatăl meu, dîndu-şi opştescul sfîrşit,. . . mă hotărî tot norodul de împărăteasă. gorjan, h. ii, 184/29. Mir cea îşi dase obştescul sfîrşit pe scaunul domniei, odobescu, s. i, 106. Sînt în clipa de a-mi da obştescul sfîrşit. ispi-rescu, l. 41. Ca după o năprasnică trudă a întristării, a îngenuncheat şi şi-a dat obştescul sfîrşit. sadoveanu, e. 161. (Cu parafrazarea expresiei) S-a oprit din zbor o cioară... Tragică, ca o emblemă A obştescului sfîrşit. topÎrceanu, m. 13. •¥ (învechit) Unanim. Clement al VUI-lea .. . .hotărî, cu obştească învoire a senatului, să ia toată partea la această faptă de bine public. bălcescu, m. v. 36. + Obişnuit, uzual. După ce ne-a pus dinainte obştescul ceai verde, am tesut vorba pe nesimtite. v. rom. octombrie 1955, 157. 2. (învechit) Care priveşte colectivitatea călugărilor dintr-o mănăstire. S-a orînduit biserica cinstitului Mergător înainte, în care să se sevîr-şească obşteştile privigheri (a. 1852). uricariul, ii, 195. Nesuferind ostenelile obşteştii vieţuiri, vă [sic] voi să zidească osăbită colibă spre liniştirea sa, să iee voie de la monastire şi să zidească (a. 1852). ib. 197. — PI.: obşteşti. — Obşte + suf. -esc. OBŞTEŞTE adv. (învechit) 1. Din punct de vedere obştesc (1); avînd în vedere interesul comun, colectiv. A mînca fără a produce este, vorbind obşteşte, o surpare tiranică asupra dreptului altuia, kogălniceanu, s. a. 79. 2. în comun, împreună. Totdeauna să se afle [la biserica din Triteşti] 2 preuţi, 2 dăscăli i un ţircovnic unde obşteşte să slujască (a. 1822). uricariul, xi, 346. Adeseori pierim obşteşte, Cînd fieştecare Strigînd cu gură mare, La interesul seu în parte aţinteşte, donici, f. 114. 3. îndeobşte, în general. Doctorii obşteşte sînt îndatoriţi să caute pe ucenici (a. 1803). uricariul, iii, 30. împreună ne-a durut de o aşa întâmplare care obşteşte pe omenire poate să o aducă cătră o duiasă milostivire (a. 1828). ib. ii, 184. Nu este cu putinţă de a hotărî obşteşte dacă este de folos a lepăda strugurii la mustuit sau nu. i. ionescu, c. 195/18. Este obşteşte cunoscut în lumea cultă... că oamenii se coboară numai din acelaşi neam cu maimuţele de astăzi, maio-rescu, cr. ii, 77. Este o poezie obşteşte cunoscută. petică, o. 415. El trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea şi suferinţe de mii de ori mai crîncene dedt obşteşte. arghezi, t. c. 64. — Obşte + suf. -eşte. OBŞTEVIEŢUIELMC, -1 adj. (învechit, despre mănăstiri; atestat probabil prima oară la 596 OBŞTI - 77 - OBŞTNIC 1676, cf. ubicar iul, ii, 193) In care se trăieşte în comun. Filotimisindu-să ca să Introducă chilia aceea Intru obştevieţuielnic schit a moldovenilor, ... au scris... frătimei noastre (a. 1852). ib. — PI.: obştevieţuielnici, -e. — Şi: obştievie-ţuielnic, -ă adj. ib. — Obşte + vieţuielnic, calc după slavon. OEHIJlOKHTHH'h. OBSTÍ vb. IV. (învechit) 1. Refl. (Despre oameni) A se uni cu alţii (în păreri, acţiuni etc.); a se însoţi, a se întovărăşi. Face scirbe fraţilor şi featelor ce nu vrură să să obştească cu dinsul. dosoftei, v. s. ianuarie 41r/31. Infrico-şături să se zică.. . aceluia carile la acel sobor a se obşti ar tăgădui, cantemir, ist. 27. Di s-au dat pre sine pentru tine, nu ca doar să s[ă] obştească cu tini, ci ca să aleagă pre ai săi din tine (a. 1773). gcr ii, 95/32, cf. ddrf. 2. T r a n z. (Complementul indică o ştire, un anunţ etc.) A împărtăşi obştii (1), a vesti, a înştiinţa, a anunţa. Propozitul socotelii au fost, ca într-atîta adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l şti sau cătră altul iarăşi adevărului iubitoriu a-l obşti, cantemir, ist. 85, cf. i. golescu, c. Cea dintîi datorie a oricăria însoţiri este a nu obşti niciodată tainele şi interesurile familii. marcovici, d. 47/2. Plata exportaţii este potrivită după taxa hotărîtă şi obştită prin publicaţiile anului trecut (a. 1834). doc. ec. 547. El obşti dar că armia va şedea acolo cinsprezece zile. BĂLCESCU, M. V. 158, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, alexi, w. E neapărat nevoie să obştească altă hîrtie, care să dezică ce a spus ieri. camil petrescu, o. ii, 681. A b s o 1. Pe toată săptămîna se vor publicui prin gazetă locurile pe unde se află boala şi ispravnicii vor fi datori a obşti la tot oraşul lor. cr (1831), 1691/3. «O* Refl. pas. Şi pre celalalt tomos a istorii a săvîrşi să ne învrednicim şi mai eurînd. .. tuturor să să obştească, cantemir, hr. 52. Suma banilor ce ieşea pentru aducerea tahînului şi a susamului din alte părţi va rămînea în ţară cînd să va obşti cunoştinţa semănatului susamului (a. 1832). doc. ec. 504. Propunere de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obşti în adunarea generală, odobescu, s. i, 503. — Prez, ind.: obştesc. ■— Şi: obeştui vb. IV. DOSOFTEI, MOL. 152“, TDRG. — Din v. si. OKK141HTH. — Obeştui, prin voca-lizarea hipercorectă a lui k. OBŞTIE s. f. v. obşte. OBŞTIEYIEŢUÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A trăi într-o obşte (2); a obşti (2). Va veni cineva de afară cu scop ca să obştievie-ţuiască în sfinţitul acesta schit (a. 1852). uricariul, a, 197. — Prez. ind.: obştievieţuiesc. — Obştie + vieţui. OBŞTIE VIEŢUIELNIC, -1 adj. v. obştevieţuielnic. OBŞTlME s. f. sg. (învechit) 1. Obşte (1). [Penticostarul] fiind pre limba slovenească, prea puţintei atîta din preoţi cît şi din mireani se afla înţelegîndu-l, iară la ceaialaltă obştime să vedea ca o grădină închisă (a. 1743). bv ii, 72. Să pot arăta şi a se cunoaşte la toata obştimea şi printr-alte mijloace de fapte bune (a. 1756). uricariul, x, 210. Seara, la cina dată de obştime, Don Pedro a închinat de două ori pentru M. S. Dona Maria. cr (1832), 82*/24. Dar nu numai pe aceia ce-n visuri s-adîncesc Spre binele obştimii, îi laud şi iubesc, i. negruzzi, s. ii, 47. S-a vorbit întotdeauna de anonimatul poeziei populare şi de participarea poeţilor obştimei în cristalizarea uneia sau alteia din varietăţile poeziei poporane, perpessicius, m. iv, 406. 2. Obşte (2). Fraţii ne-au spus lăudata viaţă a acestui călugăr, care deşi privit de toată obştimea ca un cuvios, era cel mai smerit între toţi. ne-gruzzi, s. i, 215. — Obşte + suf. -ime. OBŞTIRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) obşti şi rezultatul ei. 1. Unire, legătură. Cf. obşti (1). Ca mai pre lesne să fie obştirea ţărilor una cu alta, au zidit pod peste Dunăre, cantemir, hr. 240, cf. DDRF. 2. Asociaţie, întovărăşire. Cf. obşte (4). Tovăroşiia iaste un feliu de obştire. caragea, l. 37/27, cf. 36/11. Să va da luminată poruncă către dumnealui epistatul dvornicii obştirilor, ca să facă cunoscut acest nart la toţi de obşte (a. 1823). doc. ec. 293, cf. furnică, i. c. 313. 3. Anunţare, înştiinţare. Cf. obşti (2). Cf. polizu, ddrf. Iar se porni vuietul mulţimii. — Să obştească, să obştească... Să auzim obştirea. camil petrescu, o. ii, 682. — PI.: obştiri. — V. obşti. OBŞTlT adv. (Rar) îndeobşte, de obicei. Pentru cei doi slujitori... cată să văd întâi dacă-s de rînd, fiind amîndoi slujitori cu schimbul, alăturea de nemţi, care aceştia nemţi stau obştit între ziduri, sadoveanu, o. xiii, 708. — Cf. (d e) o b ş t e. OBŞTJlTIE s. f. v. obştejitie. tiBŞTNIC, -Ă adj. (învechit) Obştesc (1). Să feace obeştnic praznic cu de-a valoma. dosoftei, v. Sţ octombrie 77v/18. + Comun. Numele este o parte a cuvîntului plecată, carele fiinţă osăbită sau de obştnică însămnează. aethiopica (1772), 3V. 605 OBŞfUlTOit - 78 - OBŢINE — PI.: obştnici, -e. — Şi: obeştnic, -ă adj. — Din slavon, okkhikhhktv, ogkhjkh"k. obştuitOr, - OARE s. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care face parte dintr-o obşte (1). Cf. scriban, d. — PI.: obştuitori, -oare. — Obeştui + suf. -tor. OBTENEBRĂ vb. I. T r a n z. (Neobişnnit) A întuneca, a eclipsa. La Stănică, lăcomia şi versatilitatea nu obtenebrau observaţia morală. călinescu, e. o. ii, 82. — Prez. ind.: obtenebrez. — Din lat. obtenebrare. OBTfiNŢIE s. f. v. obtenţiune. OBTENŢltJNE s. f. (Latinism rar) Obţinere. ŞĂINEANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Şi: obtenţie s. f. scriban, d. — Din fr. obtention, lat. obtentio, -onis. OBTRUDĂ vb. I. T r a n z. (Latinism învechit, Transilv.) A impune cuiva (să accepte o idee, o părere etc.). Românii aceştia sînt oameni buni; ei nu obtrud nimănui limba lor — ci dacă au lucru cu vrun străin, învaţă ei limba acestuia. f (1873), 140. + R e f 1. A se înghesui, a se îndesa, a se îmbulzi. Cf. gheţie, r. m. — Prez. ind.: obtrud. — Din lat. obtrudere. OBTURĂ vb. I. T r a n z. (Tehn.; med.) A astupa (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sanguină etc.); a înfunda, a închide, a acoperi. Cf. scriban, d., dl, dm. — Prez. ind.: obturez. — Din fr. obturer. OBTURARE s. f. (Tehn.) Acţiunea de a obtura şi rezultatul ei; astupare, închidere. Din cauza slabei aderenţe, lipiturile acestea nu se întrebuinţează declt foarte rar şi aproape exclusiv cu scopuri de obturare, etanşare etc. orbonaş, mec. 373, cf. ltr, der. — PI.: obturări. — V. obtura. OBTURATOR s. n. (Tehn.) Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Cf. marin, f. 53. Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, destinat să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. Cf. ltr, der. — PI.: obturatoare. — Din fr. obturateur. OBTURAŢIE s. f. (Med.) închidere, obturare a unui orificiu sau a unei cavităţi. Cf. der. •O- Obturaţie dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dinte cariat, ib. — PI.: obturaţii. — Şi: obturaţiune s. f. scriban, d. — Din fr. obturation. OBTURAŢIÎTNE s. f. v. obturaţie. OBTTÎZ, -Ă adj. 1. (Geom.; de obicei în sintagma) Unghi obtuz — unghi mai mare de 90 de grade. Cf. asachi, g. 8r/17, poenaru, g. 3/5, TRIGON. DR, 158/17, ŞĂINEANU, SCRIBAN, D^ LTR. 2. Teşit, bont, rotunjit. Cf. şăineanu, bar-cianu, grecescu, fl. 24, alexi, w. Sepale verzi,... liniar lameolate, obtuze, flora r.p.r. ii, 83. 3. F i g. (Despre minte, spirit etc.; p. ext. despre oameni şi manifestări ale lor) Care pricepe greu; redus, mărginit. O simţire foarte obtusă. barasch, i. 139. Astea toate sînt elemente oarbe ale naturii, mişcate de sus fără conştiinţă, de jos de o conştiinţă din cale afară obtusă ori smintită, caragiale, n. s. 33, cf. şăineanu, scriban, d. (Prin analogie) Nu-l lega nimic de acest oraş obtuz, de oamenii mărginiţi. . . care-i populau străzile, t. popovici, se. 105. — Scris şi: obtus, -ă. — PI.: obtuzi, -e. — Şi: (neobişnuit) o tiz, -ă adj. asachi, g. 27r/8. — Din fr. obtus. — Otuz < it. ottuso. OBTUZITATE s. f. Lipsă de înţelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire a spiritului; obtuzime. Eram ... bine pregătit ca să rabd şi să mă resignez mai ales în faţa vulgarităţii şi a obtuzităţii colegilor mei. galac-tion, o. a. 135. O fată care primeşte omagiile unui om în vîrstă şi se plimbă cu el în străinătate e suspectă de aspiraţii comune, de obtuzitate pentru marile sacrificii bărbăteşti, călinescu, e. o. ii, 10. Ceea ce însă apare cu totul de neînţeles, depăşind orice culme de obtuzitate, este categorisirea ca imorală a unei opere care... se caracteriza tocmai prin marea ei forţă de a oglindi viaţa satului, v. rom. septembrie 1954, 155. — Obtuz -j- suf. -itate. Cf. it. o 11 u s i t â. OBTUZÎÎNGHI adj. (în sintagma) Triunghi obtuzunghi = triunghi care are un unghi obtuz. LTR, DN. — Obtuz + unghi, după fr. obtusangle. OBŢĂDOARĂ adv. (Maram.) „Desigur, adică, doar“, cv 1951, nr. 3—4, 43. — Accentul necunoscut. — Opţă + doară. OBŢÎNE vb. III. Tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Veţi obţinea 620 OBŢINEA - 79 - OBUZNIC consentimentul părinţiilor voştri pentru a ţelebra ... nunta voastră, calendari (1794), 30/31, cf. 32/19. Aş fi foarte mulţămită dac-aş obţine şi pe aiurea un rezultat atît de bun. alecsandri, t. 1318. Aştept o mulţumire pentru rezultatele binefăcătoare ce sint sigur le veţi obţinea, cara-giale, o. vii, 63. La domnia lui Antioh Cante-mir... se vorbeşte... de intrigile prin cari Brîncoveanu a obţinut mazilirea lui Antioh Vodă. bul. com. ist. ii, 23. I-au spus că nu poate să-şi reclame şi să-şi obţie partea cuvenită decît printr-un proces, galaction, o. 113. Făcuse un drum la Bucureşti, numai să obţină de la corp mutarea unui bucătar special, c. petrescu, I. i, 8, cf. id. c. v. 207. Feciorul Glanetaşului obţine pămînturile lui Vasile Baciu. v. rom. noiembrie 1953, 287. O- Refl. pas. Dacă S-ar aduna... observaţiile de detaliu, vii, pline de frescheţă, umede de viaţă.. . , s-ar obţine un material proaspăt literar, ibrăileanu, s. 227. — Prez. ind.: obţin, conj. pers. 3 şi: să obţie. — Şi: obţinea vb. II. — După fr. obtenir, lat. obţinere. OBŢINEĂ vb. II v. obţine. OBŢINERE s. f. Acţiunea de a o b ţ i n e şi rezultatul ei; dobîndire, primire; realizare. Scopul producţiei capitaliste este... obţinerea de profituri, lupta de clasă, 1953, nr. 3—4, 87. Executarea la timp şi în bune condiţii agrotehnice a însămînţărilor şi arăturilor adinei de toamnă înseamnă obţinerea de recolte sporite In anul viitor. scÎnteia, 1953, nr. 2 808. — V. obţine. OBUDUÎT s. n. (Turcism) Dare specială care se oferea sultanului ca omagiu. Alte încărcări şi cheltuieli. .. care se da mai înainte de vremea oştirii, cu nume de havaeturi, cu dumiale, obudueturi..., acele ce s-au poprit şi ridicat (a. 1774). şio n2, 49, cf. 90. — PI.: obudueturi. — Din tc. ubudiyet. OBtJZ1 s. n.. 1. (învechit) Lagăr, tabără militară închisă de obicei, pentru apărare, într-un cerc de care. Şi se întoarseră cu izbîndă la obuz, unde era craiul Vladislav. m. costin, ap. gÎdei. Nelăslnd să le meargă In obuz nici un fel de hrană de cai sau de oameni le-a căutat moscalilor a cere pace. axinte uricariul, let. ii, 138/31. Care cum ieşie din obuz, cum 11 lua tătarii, neculce, l. 97. Pre care îi afla afară din obuzul lor, pentru jacul lor, îi bătea gonindu-i pînă li băga în obuzul lor. muşte, let. iii, 48/25. 2. (învechit) Corp de oaste, oştire. Au sosit şi Petru împăratul Moscului cu obuzul său la Prut. n. costin, ap. cihac, ii, 600. Ş-au vinit craiul cu obuzul pe la Botăşeni şi pen Cotnari păn-la Tîrgul-Frumos. neculce, l. 107. 3. P. anal. (Prin Mold.) Fiecare dintre cele două alaiuri care se formează la o nuntă, unul al mirelui şi altul al miresei. Cf. ddrf, SEVASTOS, N. 352. — PI.: obuzuri. — Şi: (rar) oboz s. n. cihac, ii, 222, jahresber. xxvi—xxix, 34. — Din pol. obtiz, cf. rus. 0603. OBtJZ2 s. n. (Mii.) 1. Proiectil de artilerie, (învechit) cumbara, bumbara, bombă. Cf. 1. golescu, c. Mortierele se numeaupiveşiobusurile, bumbarale. bălcescu, m. v. 658. Deodată-o schijă de obuz... Retează capul lui Cobuz. ALECSANDRI, O. 237, cf. LM, DDRF, ŞĂINEANU, barcianu. Obuzurile (gloanţele) zburau peste capetele lor. sbiera, f. s. 11. Un obuz, tras de nu ştiu care dintre noi, sparge pilcul mitralierei. camil petrescu, u. n. 310. Iar pe deasupra Incrucişlndu-se cu şuier... , obuzele dintr-o parte şi alta. c. petrescu, 1. ii, 33. Au rămas Insă pogoane întregi de pămlnt nelucrat, sterp de 18 ani, răscolit de obuze — aşa cum au explodat, sahia, n. 17. Au umblat... pînă ce-au dat în pîlnia unei gropi de obuz. sadoveanu, o. xvii, 260. Peste sat şuierau obuzele, camilar, n. i, 68. Exploziile obuzelor au izgonit păsările cîntătoare din această pădurice, v. rom. mai 1954, 93. Obuzele ucideau şi săpau totodată groapa, isanos, p. 104. (în contexte figurate) Gura obuzelor ţărînă muşcă, beniuc, v. 76. 2. (Regional, în forma ovuz) Tun (Suceava — Rădăuţi), lexic reg. 105. — Scris şi: obus. — PI.: obuze şi (învechit) obuzuri. — Şi: (regional) ovuz s. n.; (învechit) obuză (i. golescu, c.) s. f. — Din fr. obus. OBtJZĂ s. f. v. obuz2. OBUZIER s. n. (Mii.) Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu ţeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Armata noastră avea... 80 obusiere şi 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 139, Cf. LM, ŞĂINEANU, ALEXI, W. Ştiu însă că dumneata ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere, sadoveanu, p. m. 102. Iepele de la branduri şi de la obuzierele de munte îşi ciuleau urechile, camilar, n. ii, 460. Căpitan Popescu, indici locul unde se va săpa amplasamentul fiecărui obuzier, t. popovici, s. 434. — Pronunţat: -zi-er. — Scris şi: obusier. — PI.: obuziere. — Din fr. obusier. OBÎJZNIC s. m. (în vechea organizare militară) Comandant de tabără. Cf. obuz1 (1). Craiul şvezesc şi... cu Lamicovski obuznicul şi cu alte capete de ai lor aemu toţi fugisă din Tighine. n. costin, let. ii2, 99, cf. scriban, d. — PI.: obuznici. — Din pol. oboznik. 628- OBVENI - 80 - OCA OBVENÎ vb. IV. Intranz. (Latinismînvechit, Transilv.) A interveni, a surveni, a se întîmpla. Despre „naţiunea valahă... şi despre religiunea românilor“ în toate acelea tractate nu obvine nici un cuvinţel. bariţiu, p. a. i, 155. In ţinutul acesta obvin mai puţine fapte crudele, iară rapturi de drumuri nici că sînt. f (1872), 94. + A se afla, a se găsi, a fi. Pistilul şi staminele nu obvin întotdeauna laolaltă într-o floare. f (1886), 286. — Prez. ind. pers. 3: obvine. — Din lat. obvenire. OBVENlfÎNT, -Ă adj. (Latinism învechit, Transilv.) Care intervine, care survine, care se întîmplă. Confederaţii să-şi dea ajutor iu reciproc în conştiinţă în toate cazurile obveniente. bariţiu, P. A. I, 32, Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: obvenienţi, -te. — Din lat. obveniens, -tis. OCĂ s. f. (învechit şi popular) Veche unitate de măsură a capacităţii şi greutăţii, egală cu cca un litru (un kilogram) şi un sfert; p. e x t. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală în greutate cu această unitate de măsură sau conţinutul acestei unităţi; vasul cu care se măsoară. Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau zece, ce face vadra 40 de bani (a. 1642). gcr i, 95/27. Să nu mai ie pîrcălabii tidve şi oce de vin şi de horilcă. neculce, l. 387, cf. anon. car. Povestea de un călugăru ce au mîncat 10 ocă de carne (a. 1725). cat. man. i, 330. Am vîndut nişte lînă dumisale dereptu 68 de măji şi 40 ocă (a. 1726). iorga, s. d. xii, 31. 1 leu, giumătate ocă chiperi (a. 1738). bul. com. ist. iv, 72. Vadra de vin să se facă pe la toate tîrgurile şi pe la toate podgoriile de 10 oce şi oca de 400 dramuri (a. 1776). şio i^, 274. Un ulcior... în care încq,pe cinsprezăce ocă. ist. am. 64v/2. De ar fi cîntare, rămăşiţa [= fracţia] ar fi oci; de la oci litre, de la litre dramuri, amfilochie, e. 63/3, cf. clemens, lb. S-a dat hotărîrea ca pîinea să se vînză ocaoa cîte 16 j5ar[a]l[e]. cr (1829), 279V21, cf. ib. (1833), 812/8. Era... o broască ţistoasă atâta de mare încît carnea ei putea să tragă 40 ocă. drăghici, r. 84/22. Bucatele (cerealele) se vînd cu chila,... vinul cu vadra (de zece cupe una), carnea cu ocaua. codru-drăguşanu, c. 18. Parcă tot mă văd cu şorţ, Cu ocaua la tarabă Şi aud strigînd la spate: „Kir CostacheJ dă degrabă!... “ c. caragiali, în pr. dram. 285, cf. cuparencu, v. 12/11. Am văzut cîrciumari amestecînd vinul cu apă şi vînzînd cu ocale cu două funduri, filimon, o. i, 93. Du-te acum degrabă, Frănţişorule, în tîrg şi-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară, alec-sandri, t. i, 35. Avem acum la începutul postului vro patru, cinci ulcioare de oloi, trei, patru saci de făină de păpuşoi, cîteva ocă de peşte sărat. creangă, a. 100. A fost odată ca niciodată,. .. de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci de oca de fier. ispirescu, l. 1. Reîncin-gîndu-şi şorţurile verzi, ei clăteau ocalele şi litrele coclite, macedonski, o. iii, 50. Chila de Moldova împărţită în 2 merţe, merţa în 10 stamboale şi stamboala in 10 sau 11 ocale, climescu, a. 214. Măi Filipe, zise Marcu crîşmarului, o ocă cu rapciu. hogaş, dr. i, 149. Dacă vreunul din aceşti negustori era prins că nu da oca dreaptă, întreaga marfă i se făcea iama. n. a. bogdan, c. m. 183. Numai părintele potropop cîte curci şi cîţi miei şi cîte ocale dă unt a mîncatl stănoiu, c. 1.18. Prubuluiau, în jurul mistreţilor, numărul ocilor de carne, sadoveanu, o. i, 231. Era un porc, ţi-o spui şi dumitale, De patru sute cincizeci de ocale, arghezi, s. p. 37. Ce eşti tu mai mult decît ai fost, decît prin ocalele pe care le tragi mai mult la cîntar! ... camil petrescu, o. ii, 96. Popa îţi cere pentru slujbe, afară de bani, ocale cu miere, stancu, d. 34, cf. preda, î. 86. Şi a luat un ciocănaş Mult mititel, De 12 ocă de fier. pop., ap. gcr ii, 334. Vinul bun, ocaua mare, Băui vinul de gustare, alecsandri, p. p. 265, cf. h iv 63. La tîrg se ducea Şi-ndată îmi lua Nouă oca de oţel Şi nouă oca de fier. teodorescu, p. p. 154. Cumpăr pîinea cu oca, Maslinile cu litra. şez. iii, 160. Să-ţi ajute Dumnezeu, Iorgovane, zise scorpia şi-i dede buzduganul său cel de 99 oche de fier. cătană, p. b. ii, 79. Cîn erea ocaua plină, Te ţînea puica pă mînă. graiul, i, 33. Ieşii la drumul cel mare, Pusăi oca [de peşte] cinci parale, cardaş, c. p. 81. Vinu-i bun şi oca mică, Crîşmăriţa frumuşică. şez. xx, 159, cf. chest. v 7/24, 133/39, 98, alr i 1601, ib. 1602. Zece oche de rachiu, Să-i fie de veseliei ant. ut. pop. i, 335, cf. a v 15, 20, 24, vi 24. Beţivului şi dracul îi iese cu ocaua înainte, negruzzi, s. i, 250, alecsandri, t. 741, ddrf. (F i g.) Ci tu să-ţi laşi desigur discursurile, — sînt Ocale şi ocale în fiece cuvînt. macedonski, o. i, 171. -O- Oca mică = măsură falsă, mai mică decît cea legală. Pe măcelari şi pe brutari, cînd îi prindea cu ocaua mică, îi ţintuia d-o ureche în mijlocul târgului, ghica, ap. şio nx, 274. ❖ E x p r. A prinde (pe cineva) cu oca (sau cu ocaua) mică sau a prinde (pe cineva) cu ocaua = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită; a prinde (pe cineva) asupra faptului. Nu eraţi să vă plîngeţi acum că stăpînii voştri v-au prins cu ocaua mică. filimon, o. i, 190. I-am prins mai dinioare cu oca mică, la picioarele fetelor în genunchi. alecsandri, t. 444. De cînd îi pasc eu că doar i-oi prinde cu oca mică şi să-i trîntesc la dubă. id. ib. 452. Numai cată să fie aşa, că de te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ţi cadă. creangă, p. 206. Cîţi s-au prins cu mîna în sac, cu ocaua mică, toţi au pupat duba. ispirescu, ap. şio i^, 274. Văzîndu-mă aşa de vederat prins cu oca mică,... aş fi voit să fiu mai degrabă de un stînjen sub pămînt. gane, n. iii, 100, cf. pamfile, 631 OCABAZLlC - 81 - OCARĂ J. 11, 157. A umbla cu ocaua mică = a umbla cu înşelăciuni, a înşela. Primul ministru umblă cu ocaua mică. li duce pe beligeranţi cu vorba. pas, z. ii, 186. A da (ceva) cu ocaua lui Cuza = a da (ceva) cu multă dărnicie. Cf. zanne, p. vi, 72. (Prin nord-estul Olt., despre cai sau alte mijloace de locomoţie) Te duce cu ocaua plină (sau rasă) = merge bine, repede, uşor. mat. dialect, i, 232. Mai mare daraua decît ocaua, sau nu îace daraua cît ocaua, v. d a r a. + P. anal. (în Munt. şi sudul Mold.) Kilogram. Cf. alr 'i 1601/808, 932, ib. 1602/896, alr ii 4 280/727, 791,886, ib. 4284/727, 791, com. din buceşti —tecuci. + P. anal. (Regional) Litru. alr i 1 605/528, alr ii 4 286/365, 386, 704, 727, 791, com. din buceşti—tecuci. + P. ext. (Regional) Cîntar (Şteiu — Haţeg), alr i 1599/116. — Accentuat şi: oca (alr ii 4289/365, 386). — PI.: ocale şi oca (accentuat şi oca bul. fil. vii -viii, 233, alr i 1 601/780, ib. 1 602/900, 940, alr ii 4285/727, ib. 4 289/368, 386, ib. 4 290/365, 386), ocă. — Şi: 6că (pl. oci şi, rar, oche, oce) s. f.; (învechit, neobişnuit) ocăi (iorga, s. d. vii, 8) s. m. pl. — Din tc. okka. OCABAZLÎC s. n. v. cabazlîc. (ÎCACA interj, v. oac. OCACAÎ vb. IV v. ocăcăi. OCAÎ1 vb. IV v. ocăcăi. OCĂI2 s. m. pl. v. oca. OCAIĂINIC, -Ă adj. v. ocaianic. OCAIĂNIC, -Ă adj. (Slavonism, adesea substantivat) Nefericit, vrednic de plîns; păcătos, mizerabil. Să ne ferim să nu fim ocaianici. coresi, ev. 328. Stinge văpaia poftelor meale, că measer sânt, ocaiannic. paraclis (1639), 250. împrumutează, ocaiannice şi iubitoare de argint, celuia ce-ţ dă (a. 1642). gcr i, 96/25. Şi zicea ocaiainicii dă ei cum sufletul tnblă singur mai nainte de tiposirea trupului (a. 1 652). id. ib. 163/17. Nu este nimenea. .. să fi făcut păcate cîte am făcut eu ocaianicul şi spurcatul. neagoe, înv. 278/6, cf. 145/28. Vai de tine, ocaianice, dar căzutu-ţi-s-au ţie să faci hiclenie ca aceasta? (a?), mag. ist. iv, 251. — Pl.: ocaianici, -e. — Şi: ocaiăinic. -ă adj. — Din slavon. 0Kdi3HHKrK, ok• Fi g. Se lungise îmbrăcat pe pat, fără să asculte concertul de ocarine al broaştelor. teodoreanu, m. ii, 443. — PI. : ocarine. — Din it. ocarina. OCĂRNIC, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) 1. Adj. Vrednic de ocară; ruşinos. Ocarnică faptă, pentru pricină mică au ocărit pe boier mare. n. costin, let. ii, 102/7. Netrebnicul izvoditoriu scărbavnicii scrisori purtătoare de ocarnice bărfire se va pedepsi după măsura cutezării sale (a. 1804). uricariul, iii, 60, cf. budai-deleanu, lex. 2. S. m. şi f. Defăimător, bîrfitor. La vreamea de-apoi vor veni ocarnicii îmblînd după pohtele sale (ante 1618). gcr i, 50/11. Să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să chiamă epicurei. n. test. (1648), 186v/16. Că dzua domnului Savaoft vine asupra tot ocarnicul şi trufaşul. dosoftei, ap. hem, 1923. — PI.: ocarnici, -e. — Ocară + suf. -nic. 642 OCAZ - 83 - OCAZIONAL OCÂZ s. n. v. ucaz. OCAZIE s. f. 1. împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvîrşirea unei acţiuni; prilej, moment (favorabil). V. circumstanţă, conjunctură. Oriclte gazeluri vor fi venit, mă rog să mi să trimită cu acest ocazion (a. 1803). furnică, i. c. 223. Să-l trimeţi la Iaşi... găsind ocazion cit mai curînd (a. 1810). iorga, s. d. xn, 167. Deci fugi de toate ocaziile (prilejurile) cele ce te-ar putea invita spre mlnie. teodorovici, m. 32. Atunci s-ar ţinea, mai norocos cind ar avea ocazie şi bună vreame. ţichindeal, s. 13/23. Găsind ucazion în grab[&] ii voi trimite adia la Sibii (a. 1818). iorga, s. d. xi'i, 175. Am scris La Petersburg, la Paris, C-un sigur ocazion, Ş-am dat un comision, mumuleanu, c. 142/21. Cel mai bun ocazion d-a putea vorbi. .. şi d-a lăuda pre cei mari ai neamului, căpăţi-neanu, m. r. 3/7. De voiu scăpa acest ocazion, nu crez să mai găsesc altu multă vreme d-acuma nainte. gobjan, h. iv, 90/5. O să avem ocazie a vorbi, barasch, m. i., 8/7. Poeziile. .. curînd voi avea mulţumirea de-a ţi le trimite. Aştept numai un ocasion sigur, alecsandri, s. 75. Nu tîrziu află ocaziune a se încredinţa că adevărul întrecea mult lauda ce se auzea, asachi, s. l. ii, 6, cf. 105. Revolta aştepta numai o ocazie ca să izbucnească, bălcescu, m. v. 602. Pln-acum noi (afară de oarecari mişcări în Ungaria cu ocaziunea revoluţiunei d-acolo) n-auzirăm decît vorbe, ghica, a. 766. Arătînd lui Potcoavă şi scrisorile moldovenilor,. . . îl îndemnară a profita de ocaziune. hasdeu, i. v. 183, cf. 190. Dar cu ce ocazie pe la noi? — Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii. caragiale, o. vi, 151, cf. vii, 8. Am avut ocaziunea de a pune îndată în aplicare învăţăturile şi poveţele ce se găsesc în cartea la. odobescu, s. iii, 42, cf. i, 4. Crezu că e cea mai bună ocazie să vorbească de el. vlahuţă, o. a. iii, 70. Mi-i ruşine mie să ai asemenea ocazie şi să nu profiţi, contemporanul, v2, 485. O să ai ocazie să le vezi pe toate astea. d. zamfirescu, v. ţ. 31. Ceea ce îl împiedicase totdeauna să-i facă o declaraţie categorică a fost o lipsă de ocazii, îngrozitoare. rebreanu, i. 104. Dorea să-l întîlnească. .. Insă ocazia nu s-a ivit. sahia, n. 109. Cu această ocazie, Butaru i-a prezentat ministrului oferta firmei Dacia pentru construirea unei şosele asfaltate, stancu, r. a. iv, 376. Nu avea ocaziune ca să-i desfăşure focul inimei sale. şez. i, 282. L o c. a d j. De ocazie = potrivit (numai) pentru o anumită împrejurare; de circumstanţă. Fiind o poezie de ocazie, nu o pot rezerva pentru „Convorbiri11,. alecsandri, s. 98. El nu voia să puie în romanul lui ţărani de ocazie şi de teatru, vlahuţă, o. a. iii, 57. ❖ Loc. adj. şi a d v. De ocazie = (ivit) intîmplător; cumpărat sau vîndut din întîmplare (de obicei în mod avantajos). Neîndurîndu-se să plătească zece creiţari unei căruţe de ocazie, a călătorit pe jos din Zagra pînă aici. rebreanu, i, 172. Omul e bine să cumpere cînd găseşte, de ocaziei călinescu, e. o. ii, 135. Loc. vb. A da ocazie (sau ocazii) (la sau, învechit, de) .. . = a ocaziona. Vestirile care fac scriitorii -dau ocazion sau prilej a să deprinde în critică. molnar, i. 435/17. însumi le dam ocasie (prilej) a vorbi despre lucruri de demult, maior, rv iii, 79. Aceste primblări... da ocasie de multe bănuiele oamenilor rei. negruzzi, s. i, 107. + (Rar) Eveniment deosebit, festivitate. La ceastă ocazie au rostit către adunare următoarea vorbă, cr (1830), 972/13, cf. polizu. Cîntat-am, la ocazii, aşa precum se cînţă? macedonski, o. i, 44. 2. (Prin Olt. şi Munt.; concretizat). Mijloc de locomoţie, vehicul (căruţă, trăsură etc.), de obicei ivit din întîmplare. sterescu, n. 1166. Ia-mă şi pe mine cu ocazia ta. Com. din săpata de sus — piteşti. M-am suit într-o ocazie. Com. din GRINDENI — SEGARCEA, cf. COHl. din VELA — CRAIOVA şi din ZĂVIDENI — DRĂGĂŞANI. — Scris şi: ocasie. — PI.: ocazii. — Şi: (învechit) ocaziune (scris şi ocasiune), ocazion (scris şi ocasion), ucazion s. n. — Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis. OCAZldN s. n. v. ocazie. OCAZIONĂ vb. I. Tran.z. A cauza, a pricinui, a prilejui (ceva). Această mică libertate nu e decît o licenţă poetică ce are a ocasiona oarecare neregularitate în planul meu. heliade, d. j. 49/15. Asemene răpiri de oamini... au ocazionat că nu puţine familii moldovene avură şi poate încă au afini (rude) între acii moha-metani. asachi, s. l. ii, 109. Incendiul... se zice a fi fost ocazionat din astă luptă, calendar (1855), 44/18. Toate aceste mâsure fură ocazionate prin neobişnuitul concurs de oameni armaţi veniţi la Leopole. hasdeu, i. v. 201. Mă îngrijesc de mine pentru ca să nu-ţi ocazionez nici un necaz şi nici o supărare, alecsandri, s. 308, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. — Pronunţat: -zi-o-. — Scris şi: ocasiona. — Prez. ind.: ocazionez. — Din fr. occasionner. OCAZIONAL, -Ă adj. 1. (învechit) Care ocazionează, care pricinuieşte ceva. Căuşele turbărei mai vîrtos grăitoare şi ocasionale, adecă prilegiuitoare, pot să fie multe. învăţătură, 105/15. 2. Care are loc cu ocazia unui anumit eveniment. Nu vom opri-o [agresiunea] prin discursuri ocazionale, contemp. 1950, nr. 185, 3/5. Mi-a dăruit plocon un discurs ocazional, vornic, p. 12. + Care se iveşte întîmplător; de ocazie.. Cf. BARCIANU, alexi, w. Toţi au trimis telegrame 647 OCÂZIUNE - '84 - OCĂRÎ de felicitări pe care Bălan de la. poşta din Armadia avea grijă să le transmită îndată la Pripas prin curieri ocazionali, rebreanu, i. 250. ❖ (Adverbial) L-am Intîlnit ocazional. — Pronunţat: -zi-o-, — Scris şi: ocasional. — PI.: ocazionali, -e. — Din it. occasionale, fr. occasionnel. OCAZltJNE s. f. v. ocazie. (5CĂ1 s. f. 1. (învechit) Cauză, motiv, pricină. Clnd amu era auzit oca venitului lui Iacov. palia (1581), ap. dhlh ii, 541. Despre despărţenie cu ucă dreaptă, ap. mÎndrescu, ung. 94. Afla-vei şi cuvinte pentru că rumânii nu grăim toţ într-un chip, cum iaste: oca, pricina au adeverinţa (a. 1683). gcr i, 270/31, cf. 272/19, ANON. CAR., KLEIN, D. 148. 2. (Regional) Vină. Com. din oraviţa. Nu i-am putut afla nici o ocă. ib. — PI.: ? — Şi: (învechit) lică s. f. — Din magh. oka (formă a lui ok cu sufix posesiv). <5CĂ2 s. f. v. oca. OCĂ CĂ interj, v. oac. (ÎCĂCĂ interj, v. oac. OCĂCĂI vb.IV. I ntranz. (Desprebroaşte) A orăcăi. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 223, ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., H VI 8, 182, vii 29, 209, ix 308, alr ii 6220/105, 219, 414, 682, 812, 928, a ii 4. 4- (Despre raţe, de obicei în forma ocăi) A măcăi. Atunci două raţe grase, plntecoase trecură ocăind deasupra capului meu. gane, n. ii, 182, cf. h i 22, 35, iii 290, vi 3, 8, vnij 120, 127, 142, 169, 306, viii2 61, 115, 165, 182, 282, x 316, 413, 507, 583, a vi 16, 26. — Prez. ind. pers. 3: ocăcăieşte şi ocăcăie. — Şi: ocacai (h xvii 391), ocîcîi (ib. xvii 269), ococăi (ib. ix 308), ococai (dr. ii, 122), ocăi, ocai (id. II, 132), ocîi (ib. n, 132), ocăni (lun-gianu, cl. 230,prez. ind. pers. 3 oacăne) vb. IV. — V. oacaca. OCĂCĂIĂLĂ s. f. (Rar) Ocăcăire. Cf. lm, ddrf. — PI.: ocăcăieli. — Ocăcăi + suf. -eală. OCĂCĂIRE s. f. Acţiunea de a o c ă c ă i şi rezultatul ei. Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, ALEXI, W. — V. ocăcăî. OCĂCĂlT s. n. Orăcăit. Cf. ddrf, şăineanu, alexi, w., h ii 28. + Măcăit. Din clnd In clnd auzeam, ca o notă pierdută In adlncul tăcerii, clte un mic ocăit înăbuşit al vreunei rate. gane, n. ii, 180. — Şi: ocăit s. n. — V. ocăcăi. OCĂCĂITtRĂ s. f. Ocăcăit. Cf. lb, lm, barcianu, alexi, w. — PI.: ocăcăituri. — Ocăcăi + suf. -tură. OCĂI vb. IV v. ocăcăi. OCĂINICÎE s. f. (învechit, rar) Desperare, desnădejde. Plnă clnd, doamne, nu vei cerceta ocăiniciea mea? neagoe, înv. 250/26. — De la ocaianic. OCĂIT1, -Ă adj. (învechit, rar) Vrednic de plîns, nefericit. De nu ne vom Indirepta din leage,.. . mai ocăiţi de noi altul nu poate hi. varlaam, c. 56. — PI.: ocăiţi, -te. — După. slavon. OKdiaHii. OCĂIT2 s. n. v. ocăcăit. OCĂLĂRI s. m. pl. v. ochelari. OCĂLl vb. IV v. ocoli. OCĂLtÎŢĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui oca. D-ar mai fi 5 ocăluţe, n-ar strica. jipescu, ap. şio iij, 274. — Pl.: ocăluţe. ■ , — Oca (ocale) + suf. -uţă. OCĂNÎ vb. IV v. ocăcăi. (ÎCĂR, -Ă adj. v. oacăr. OCĂRI vb. IV v. ocărî. OCĂRÎRE s. f. v. ocărîre. OCĂRÎT, -Ă adj. v. ocărit. OCĂRITCÎR, -OĂRE adj. v. ocărîtor. OCĂRÎ vb. IV. T r a n z. 1. A mustra, a certa, a dojeni; a înjura. Şi se vă ocărire dereptu numele lu if[risto]s, fericaţi seţi. cod. vor. 160/10. Şi pre apostoli încă-i făcea vinovaţi, şi-i ocărîia, căce nu putură vindeca boala acelui fecior, coresi, ev. 79. Eu drac n-am, ce cinstescu pre tatăl mieu şi voi mă ocărîţ. n. test. (1648), 117v/8. Acesta... a ocărî pre Israil s-au suit. biblia (1688), 2081/27, cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Începu a şî-l ocărî şi a-l certa zgornindu-l afară. i. golescu, ap. gcr ii, 256/22, cf. lb. Au început a ocărî pe oamenii cei lacomi, drăghici, r. 70/25. Cineva or de-l 671 OCĂRÎ - 85 - OCĂRlT cinsteşte, or cw vorba-l ocăreşte, el una le preţuieşte. pann, ap. ddrf. Gazda a să înceapă. . . a ocări pre bietul ţigan bucătar, negruzzi, s. i, 239. Fă bine de ocăreşte pe Bolliac că nu mi-a respuns la scrisoarea ce i-am scris, ghica, a. 537. Du-te la treabă, că soarele-i sus şi te-a ocări bărbatu-meu de te-a găsi tot aici. alecsandri, t. 1531, cf. cihac, ii, 223. Ştiu că o să mă ocă-rască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreţi, dar lasă să mă ocărască..., să mă bată ... CARAGiALE, o. vi, 159, cf. n, 273. Dar nici acesta nu se lasă bătut: il ameninţă şi-l ocărăşte cum i se cuvine, aşa că, la urma urmelor, pr-ebuie să-l lase in pace. candrea, f. 427. Cîteodatâ ti treceau suliţi reci prin inimă şi o podideau lacrimile . . . atunci cînd Codrea ocărea prea rău copiii, rebreanu, nuv. 192. Nu se supără niciodată. Cînd îl ocărăşti, îţi face plecăciune. stănoiu, c. i. 84. Manole nu se putea stăpîni să n-o bodogănească şi ocărască pe Sultana. demetrius, a. 6. Care fată-i rumenită Trebe bine ocărită... Să nu se mai rumenească, pop., ap. gcr ii, 310. Şi mi ţi-l sfădişi mi ţi-l ocări..., de gîndeai că-n veci nu s-or mai împăca. reteganul, p. iv, 23, cf. şez. ii, 74. Am venit în ţară streină, Unde mă ocără fără vină. bibi ce seu, p. p. 113. împăratul ocări şi înfruntă pre slugile cele vechi, că de ce nu grijesc mai bine de cai şi de grajdiuri. cătană, p. b. i, 29, cf. podariu, fl. 28. "v” A b s o 1. Nece se află minciuri în rostul lui, cel ce ocăritu nu ocăriia, chinuindu nu se lăuda. cod. vor. 150/2. Apostolul.. . ocăriia că nu se-au preceput ce-au făcut (cca 1569 1575). gcr* 15/17. Cela ce va inceape intăi a sudui ş-a ocări şi a să svădi şi a să prici. . . să va certa. prav. 115. Blăstămaţii ies afară______ ocărind şi suduind. beldiman, e. 23/8. Se aşeză pe scaun, ocărind: — Nu eşti bun de nimic, mă. stănoiu, c. i. 101, cf. corn. paşca, alr i 442/795, ib. 597/600. Refl. recipr. Oarţă. .. se ocăra in curte cu un gînsac mînios. c. petre s cu, r. dr. 68. 2. (învechit şi popular) A vorbi de rău pe cineva sau ceva, a bîrfi, a ponegri, a defăima. Şi ocăriră (defăimară D, uriră H) ţeara deşiderată. psalt. 225. Iară deaca se duce el de lîngă noi, noi-1 clevetim şi ocărim pre el. coresi, ev. 327, cf. 340. Şi-l ocăriia pr-ins, ştiind c-au murit, varlaam, c. 293. Cela ce va sudui şi va ocărî pri cel mort să să cearte. prav. 222, cf. 247. Nemică nu ocăreaşte pre domnul aşea ca cuvîntul nestătător, m. costin, ap. gcr i, 198/27. Omul cel carele ocăreşte înţelepciunea şi învăţătura ticălos este (a. 1775). uricariul, i, 75. Advocatul, ... de va cuteza a ocărî sau de faţă sau în taină pre acela cu carele să judecă, dove-dindu-l, să se necinstească, pravila (1814), 20/13. Ca un orb la a sale întru sine nici zăreşte Acele rele pe cîte în altul le ocăreşte, conachi, p. 284, cf. polizu. Baba punea parte fetei sale şi pîra la unchiaş pe fiica lui şi o tot ocăra, ispi- rescu, l. 347. Pe. drum însă îi păru rău că a ocărit pe şef. . . Te pomeneşti că proprietăreasa . . . i-o spune, rebreanu, nuv. 59. Cîtu-i ţara românească Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndeşte, Măcar cum mi-o ocărăşte. jarnIk-bîrseanu, d. 31. R e f 1. Cine se laudă, singur se ocăreşte pe sine. românul glumeţ, 46. 3. (învechit) A desconsidera, a dispreţui, a batjocori, a înjosi. Voi ocăriţi (m i c ş u r a ţ n. test. 1648, aţi necinstit biblia 1688) mişelulu. cod. vor. 118/13. Toţi ce me vădzură ocăriră-me (mă batgiocurirăo, bătă-r ă - şi g i o c h). psalt. 36. începutul trufei dosădire arată-se, că ocărăşte pre alcdţi şi întru o nemică nu-i socoteaşte pre aceia, coresi, ev. 15. îl ocăria ceialanţi laconi de-i zicşa: ,,Aristodim cel fricosu. herodot (1645), 494. Ce osîndă sau ruşine-m va fi că ce-m vor ruşina şi-m vor ocărî ciolanele? dosofte,i, v. s. septembrie 16r/13. Iară cei răi ficiori ocărăscu şi stîngu numele părinţilor buni. n. costin, l. 429. Tu lume înşălătoare! ... te urăsc şi te ocărăsc (a. 1773). gcr ii, 95/25. <£• Refl. Am ajuns să ne şi ocărim şi să ne ruşinăm cu însuşi numele nostru. piscupescu, o. 6/4. Părerea înaltă... cu cît mai cu mărire se slăveşte, cu atîta mai in prăpastie prăvălindu-se se ocăreşte, odobescu, s. iii, 487, cf. şăineanu. Refl. pas. Nu lăsa noi se fim răi, se nu se ocărească slăvitul numele tău cu noi (a. 1619). gcr i, 55/7. + A mînji, a murdări. îş ocăra obrazul, feştelindu-l cu frecare de pulbere neagră şi cu ungere de tină. aethiopica, 9r/18. — Prez. ind.: ocărăsc şi (regional) ocăr. — Şi: (învechit şi popular) ocări vb. IV. — Din v. sl. «KapiaTH. OCĂRÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a ocări. 1. Ocară, mustrare, dojană. dicţ. 2. Desconsiderare, dispreţ; defăimare; insultă, injurie, batjocură. Eu-s . . . imputare oamerilor şi ocărire (defăimare d, urre-c i u n r i h) oameriloru. psalt. 35. Multu împlumu-nă de ocărire (urriciunri h, defăimăciuni d). ib. 271. Şi va fi şi ocărîrea începătoare trufei, iară trufa e cea sămînţă rea a ocărîrei. coresi, ev. 15, cf. 45, id. ps. 51/3, 356/2, alexi, w. — PI.: ocărîri. — Şi: ocărire s. f. — V. ocărî. f OCĂRÎT, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) Insultat, jignit; ponegrit, defăimat; batjocorit. Giurelu săntu eu şi ocărit (u r i t h, defăimat d). psalt. 264. Iară de va îndrăzni acel arhiereu de va preuţi pre acel ocărit fără de întrebare şi fără de ispitire,. .. acela arhiereu să fie lepădat din scaun, eustratie, prav. 25/20. Ruşine şi necinste, feaţe ocărite Pizmaşii miei 673 OCĂRÎTOR - 86 - OCCIDENT ALÎZARE să paţă. dosoftei, ps. 24/3. Nu e argat fără simbrie, nici e bou cu brazda neinplinită, nici e fată ocărită (a. 1784). gcr ii, 138/32, cf. clemens. Rămîi bătut, ocărit şi cu banii daţi. zanne, p. iv, 273. -0> (Substantivat) Să va certa după cum va fi voia giudeţului. . . şi cum va fi şi cel suduit şi ocărit, prav. 248. + Mînjit, murdar. Pre Sinan paşa încă l-au oborît după cal în gîrlă, şi un spahiu l-au scos aşa ocărit (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 231/2. 2. (învechit) Vrednic de dispreţ; ticălos, nemernic. Muri de moarte ocărită, coresi, ev. 89. Viaţă ocărită, dosoftei, mol. Toată fapta grozavă şi ocărită ... cu întunearecul se acopere. cânte mir, ist. 73. Am priimit intr-otita multe vreme ocăritile desfătări (a. 1750). gcr ii, 47/26. -O” (Substantivat) Cei ocăriţi, pre-aceia-i puneţ în săbor? (ante 1618). gcr i, 46/28. 3. (Regional) Trivial, vulgar. Cf. ciauşanu, v. 183. — PI.: ocăriţi, -ie. —Şi: (învechit) ocărit, -ă adj. — V. ocărî. OCĂRÎTOR, -OARE adj. 1. (învechit şi popular) Care jigneşte, care insultă; jignitor; ruşinos. Că deacă ai fi cutezat a te bate Şi tu stînd stăpînului de ajutori, N-aş pătimi acest chip ocâritori. budai-deleanu, t. v. 149. îi va zice cuvinte, ocărîtoare. pravila (1814), 16/14. Şi îşi făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. bălcescu, m. v. 385, cf. 122, polizu, lm, şăineanu, barcianu. Ne-arunci acu şi vorbe ocărîtoare? gorun, f. 99. 2. (învechit) Clevetitor, defăimător. Cind să va întîmpla muiarea ce va lua să fie rea, ocări-toare şi beţivă (a. 1691). gcr i, 291/7. «O* (Substantivat) Aceşte sintu ocărîtorii şi blăstemătorii şi clevetnicii (cca 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 332/9, cf. 342/13. Peri rău ocărîtoriul şi clevet-nicul acela, dosoftei, v. s. octombrie 93v/22. Acest fealiu de scrisori, care cuprind apărări împotriva ocăritorilor sau a greşealelor care ţi le impută, să chemă cu nume grecesc apologhie. micu, l. 199/15, cf. lm. — PI.: ocărîtori, -oare. — Şi: (învechit) ocărî-toriu, -oare, ocăritor, -oăre (ddrf, alexi, w.) adj. — Ocărî + suf. -tor. OCĂRÎTORIU, -OĂRE adj. v. ocăritor. OCĂRtJŢ, -Ă adj. (Regional) Diminutiv al lui oacăr(l). Cf. tdrg. Berbecuţ băluţ, Mîndru-i ocărut. viciu, col. 60, cf. 202, id. gl., gr. s. vi, 318. — PI.: ocăruţi, -e. — Oacăr + suf. -uţ. dCĂŞ, -Ă adj. v. ocoş. OCCIDENT s. n. (în opoziţie cu orient) Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcţia în care apune soarele; apus, vest; p. e x t. spaţiul geografic din apusul Europei; nume generic pentru ţările sau popoarele din acest spaţiu. Apusul este punctul unde apune [soarele].. . ( vest, occident). genilie, g. 66/29, cf. ROMANO, B. I, 38/4, STAMATI, D., ARISTIA, PLUT., POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., scriban, d. Normalizarea comerţului internaţional este un deziderat de seamă al cercurilor de afaceri din occidentul Europei, contemp. 1954, nr. 384, 6/5. — Şi: (învechit) ocident s. n. stamati, f. 145/8, laur ian, m. iv, 201/21. — Din fr. occident, lat. occidens, -ntis. OCCIDENTĂL, -Ă adj. (în opoziţie cu oriental) Care ţine de regiunea apuseană a Europei, propriu, caracteristic occidentului; referitor la occident; din sau de la apus; apusean, vestic. Emisfera orientală şi ocţidentală. elem. g. 17. Meridianul trece printr-amîndoi polii şi împarte pămîntul în două părţi: un emisfer (semiglob) oriental au răsărital şi altul occidental sau apusal. genilie, g. 86/7, cf. f. aaron, g. 3/6. Dacă [treieratul] să săvîr-şeşte prin mina omului cu blăcie (bătător), după cum să obicinuieşte la Europa occidentală, este o muncă ostenitoare (a. 1840). doc. ec. 738, cf. stamati, d., polizu. Lumea occidentală se zvîrcoleşte de secule între autoritate şi libertate. ghica, s. 193. Ne arată aspectul unor simţi-mente omeneşti. . . manifestate . . . sub formele unei spoieli de civilizaţie occidentală, maiorescu, cr. ii, 173, cf. ddrf. Declinaţiunea este numită. .. occidentală cînd polul austral este la apusul [meridianului geografic], poni, f. 244, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Brîncoveanu nu despreţuia . . . cultura occidentală, latină, iorga, l. i, 39. [Scamatorul] s-a gîndit chiar la clipele de glorie din marile circuri occidentale, sahia, n. 67, cf. scriban, d. + (Substantivat) Persoană care face parte din populaţia de bază a unei ţări din occident; (la pl.) popoarele din occident. Am înţeles că eşti un raţionalist, un occidental. C. PETRESCU, î. II, 218, cf. SCRIBAN, D. — Pl.: occidentali, -e. — Şi: (învechit) oci-dentâl, -ă (laurian, m. iv, 98/21), ocţidentâl, -ă adj. — Din fr. occidental, lat. occidentali«, -e. OCCIDENTALIZĂ vb. I. Refl. şi t r a n z. A primi sau a face să primească deprinderi, obiceiuri, caracteristici proprii Occidentului; a deveni occidental. — Prez. ind.: occidentalizez. — Din fr. occidentaliser. OCCIDENTALIZĂRE s. f. Acţiunea de a (se) occidentaliza şi rezultatul ei. în altă schiţă . . . institutoarea dintr-un tîrguşor e Aglae Popesco (aici occidentalizarea a lucrai 681 OCCIDENTALIZAT — 87 — OCEAN* teribil la pronume), ibrăileanu, s. l. 85. Trebuie să înţelegi farmecul acestui Bucureşti, aşa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare şi de accidentalizare, c. petrescu, c. v. 77. Prea puţin se simţea chemat... să stea într-ajutor bâtrinului, la mania lui de prefaceri şi de accidentalizare. id. r. dr. 95. In privinţa occidenta-lizării societăţii noastre, perioada de care ne ocupăm e mai bogată in promisiuni declt In realizări, oţetea, t. v. 59. — V. occidentaliza. OCCIDENTAL1ZÁT, -i adj. Care a împrumutat deprinderi, obiceiuri etc. caracteristice Occidentului; care a devenit occidental. Turcii jumătate occidentalizaţi beau cafele alături de membri ai corpului diplomatic, camil petrescu, 0. iii, 108. — PI.: occidentalizaţi, -te. — V. occidentaliza. OCCIPITAL, -Ă adj. Situat în partea poste-ro-inferioară a craniului. Artira occipitală. kretzulescu, a. 372/3, cf. 28/3. Regia occipitală, ceafa, polizu, p. 78/18, cf. barcianu, alexx, w., scriban, D. Muşchiul occipital este separat de regiunea facială, parhon, o. a. i, 168. + (Substantivat, n.) Os care formează partea postero-inferioară a cutiei craniene. Cf. BIANU, D. S., SCRIBAN, D., DER. — PI.: occipitali, -e. — Din fr. occipital. OCCIPtJT s. n. Partea postero-inferioară a capului, legată de vertebrele gîtului. V. occipital. Cf. negulici. Are braţele peste măsură lungi şi picioarele prea scurte, fruntea îngustă şi turtită, occiputul tare dezvoltat, caragiale, o. 1, 60, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN D. — PI.: occiputuri. — Din fr. occiput, lat. occiput. OCEAIÁNIE s. f. (învechit) Descurajare, deznădejde, desperare. Intăreaşte pre cei ce stau şi pre cei căzuţi nu-i lasă în oceaianie (a. 1652). bv i, 201. Deşi greşi, dar nu căzu în oceaianie. neagoe, înv. 187/28. Văzîndu-l dosădit cu foamea în temniţă, cădea la oceaianie. dosoftei, v. s. decembrie 189v/24, cf. ianuarie 42r/20. Mi-am spus cugetele mele şi m-au adus la oceanie (a. 1691). ap. tdrg. Sta în uşile casii lui. . . cugetind cu multă scîrbă şi cu oceaianie ce-au făcut (a. 1692). gcr i, 296/5. Ci dupe greşeală (dupe pecatu adecă) se nu la oceanie cădemu. cantemir, o. v, 203. Al şaptelea [păcat] cel. . . mai rău declt toate este oceaiania, adică desnă-dăjduirea. antim, ap. rosetti-cazacu, i. l. r. i, 166. întrebare pentru oceaianie (a. 1725). cat. man. i, 334. — Pronunţat: -cea-ia-. —PI.:? — Şi: oceanie (pronunţat -ce-a-), oceiânie (neagoe, înv. 268/25), otccaiânie (tdrg, scriban, d.) s. f. — Din slavon. OT'KqdiaHHie, OT'hMddHHie. OCEAN1 s. m. (învechit) Moştenitor. împăratul să împreună în singele lor de să cheamă şi ei de-aciia singe împărătesc şi oceani împărăţiei aceiia. varlaam, c. 229, cf. 226. -v- F i g. Face-te-vei... ocean bucuriei vecinice. dosoftei, ap. tdrg. — PI.: oceani. — Cf. ocină. OCEAN2 s. n. Vastă întindere de apă sărată, care ocupă suprafeţele dintre continente. V. mare. Cîte împărăţii, crăii, domnii, ţări sînt, di le încunjură ochianul.. ., toate supt ascultarea împărăţiei Rlmului au fost. m. costin, o. 252. în partea despre râs[ă]ritul soarelui marea cea mare ce s[ă] chiam[a.] ochiian. fl. d. (1680), 68v/20. Au scornit începătura a tuturor lucrurilor a fi ocheanul, marea ce incungiură pămîn-tul. n. costin, l. 47. Pre marginea ochianului despre amiadzadzi iaste o ţară. cantemir, ist. 139, cf. cosmografie, 77v/17. Această largă ţară să hotărăşte la răsărit cu ochianul. ist. am. 84v/8. Cei de demult nu ştiia că ochianul încun-giură pămîntul. amfilohie, g. viii/13. Ocheianul priimeaşte toate gîrlele fără turburarea valurilor sale. molnar, ret. 39/2. Peste ochian şoimanul soare Strălucea, budai-deleanu, ţ. 214. Demult în ochean ereai, Tot cu furtuni călătoreai, zilot, cron. 79. [Cu ajutorul busolei] au putut omul cuteza de a călători pe depărtatele ocheanuri. ar. (1829), 1381/37. Te teme-n astă oră De filii oceanului, heliade, o. i, 355. Pentru ce călătorul să supune vijeliilor oceanului? marco-vici, d. 145/5. Oceanul este apa ce acopere mai toată faţa pămîntului. genilie, g. 114/6. Soarta... Umblă pe Neptun să facă, să mă-nnece în ozean. PANN, E. I, 73/2, cf. VALIAN, V., STAMATI, D., negruzzi, s. i, 327. Aşa de puţin este ş-atîta însemnează Un val în ocean, alexandrescu, o. i, 126. Vecinătatea oceanului procură în general ţărilor o temperatură mai ecuală. drăghiceanu, c. 105. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte, eminescu, o. i, 170, cf. 114. De ce plecase insă .. . Spre-a merge peste-oceane cu ţărm necunoscut? macedonski, o. i, 257, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, mehedinţi, p. 5, alexi, w. Singur pe navă . . . privea cu-ntris-tare, Cit ţi-i oceanul de larg, zările fără catarguri. topîrceanu, p. o. 9. Oceanul geme, urlă groaznic, Insula se zguduie-n temei, beniuc, V. 40. Soarele negru in ocean a apus. boureanu, s. p. 31. O, cită pace era-n ocean atunci, isanos, p. 330. "v* (învechit, precedat de „marea“) Din toate părţile le-au fost [romanilor] hotarul marea ochianul. m, costin, o. 252. înceape-să de cătră 687 OGEANCA — 88 — OGEIT răsăritu, de cătră marea ochiianul. fl. d. (1680), 58v/12. Să rădicară turcii de la răsărit şi cuprin-seră toate laturile spre apus, tocma păn'la marea ochianului. gavril, nif. 19/1. F i g. Ocean li viaţa noastră, în care tot valuri grele Ne clatină. conachi, p. 279. + F i g. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziţia „de“) întindere nemărginită, imensitate, noian. Că fără marginea iaste ocheianul a toată ştiinţa. cânte mir, hr. 116. în oceanul de vîrste, Noi nu vom putea vrodată O zi ancor'a-ntări? heliade, o. i, 281. Te azvîrle în ocheanul lacră-milor. marcovici, c. 27/18. Ocean de neamuri. bălcescu, ap. şăineanu. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare, alecsandri, p. iii, 10. Văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele. eminescu, o. i, 31. Privind în oceanul adine al cerului albastru, delavrancea, ap. cade. Trebui să străbatem un adevărat ocean de glod aşa de subţire, îneît ţi se părea că-i lapte acru bătut cu lingura, hogaş, h. 67. Tot cimitirul era un ostrov înflorit, în oceanul cerului albastru. galaction, o. a. i, 315. Luna căzuse într-un ocean de întuneric, sadoveanu, o. ii, 609. Să uit sfîrşeala, febra, freamătul de-aici. . . Unde gîndirea nu-i decît griji, un ocean, Şi totdeauna disperării megieşe, blaga, l. u. 140. De sus, toată întinderea e un ocean solid de piatră, cu talazuri de piscuri, fără pete de verdeaţă, ralea, s. t. i, 321. Sub un cer limpede, oceanul de munţi redevine albastru, bogza, c. o. 20. în jurul meu, un ocean de fulgere, Porni tăria toată pe distrugere! beniuc, v. 14. — Pronunţat: -cean şi (ieşit din uz) -ce-an. — PI.: oceane. — Şi: (învechit) ochean (pl. ocheanuri), ocheiăn, oţeân (molnar, i. 107/21, budai-deleanu, lex., lb), (neobişnuit) ozeăn s. n. — Din ngr. cbxeavoţ, lat. oceanus, germ. Ozean, rus. oiceaH, fr. ocean. OCEĂNCA s. f. art. Numele unui dans popular (Prodăneşti — Bîrlad). Cf. h iii 379. — Etimologia necunoscută. OCEANIC, -Ă adj. 1. Care aparţine oceanului2, privitor la ocean; care trăieşte în ocean. [Masaj apelor oceanice, marin, f. 59/33, cf. polizu. Oceanicele corpuri [ale nimfelor], ca statuie de ninsoare, Strălucesc în pârul negru, ce şi-l uscă ele-n soare, eminescu, o. iv, 118, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. 2. Asemănător cu oceanul2, ca de ocean. Eu vreau o fetiţă, nebună ca tine şi cu ochi oceanici, cămnescu, c. n. 242.. Oltul.. . pare să facă parte din marile realităţi ale acestui spaţiu, alături de piscuri, de păduri şi de oceanica tălă-zuire a munţilor, bogza, c. o. 84. Pe cerul albastru, oceanic prin vastitatea, neclintirea şi adîncimea lui, cîţiva nori albi trec ca nişte corăbii de legendă peste crestele munţilor, zimţuite. contemp. 1953, nr. 359, 1/3. — Pl. : oceanici, -ce. — Din fr. océanique, lat. oceanicus,-a,-um. OCEANÎDĂ s. f. (în mitologia greacă) Nimfă a mării. cf. scriban, d., der. — Pl. : oceanide. — Din fr. océanide. OCEĂNIE1 s. f. v. oceaianie. OCEĂNIE2 s. f. v. ucenie. OCEANOGRAFIC, -Ă adj. Care aparţine oceanografiei, privitor la oceanografie. Preşedintele soc. oceanografice . . . porneşte cu vasul. . . într-o expediţie pur practică, conv. lit. xlii, 223, cf. c. petrescu, î. i, 14, scriban, d. — Pl. : oceanografiei, -ce. — Din fr. océanographique. OCEANOGRAFIE s. f. Ştiinţă care studiază fenomenele fizice şi chimice din oceane şi din mări, relieful şi structura fundului oceanelor şi mărilor, influenţa mediului marin asupra florei şi a faunei marine de la diferite adlncimi. DICŢ. — Din fr. océanographie. OCEÎ vb. IV. Refl. (învechit, urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A se descuraja, a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. Nime să nu să oceiască, fraţilor, de păcate, ce să răbdăm. dosoftei, v. s. noiembrie 102v/26, cf. ianuarie 43v/14. Ca să nu să oceiască de înviere şi să să nădăjduiască de judecată (a. 1746). ap. TDRG. — Prez. ind. : oceiesc. — Din slavon. OT'hMdiaTH. OCEIĂNIE s. f. v. oceaianie. OCEÎNŢĂ s. f. (învechit) Deznădejde, desperare ; oceaianie. Să ne pocăim de păcatele noastre, să nu cădem în oceinţă. varlaam, c. 58, cf. 13. Cuvînt mare cuvîntară, Dîndu-şi inemii credinţă, Cum să hiu cu oceinţă, Să n-aib agiutoriu de tine. dosoftei, ps. 16/9. — Pl. : ? — Şi : ocilnţă s. f. st. lex. 164v1/4. — Ocei + suf. -inţă. OCEÎT, -Ă adj. (învechit) Descurajat, deznădăjduit, desperat. Sîmt oceiţi şi părăsiţi de toată nedeajdea. varlaam, c. 13. De toate eră oceiţi şi nu le mai rămasă altă nemică. dosoftei, v. s. ianuarie 39v/29. — Pl.: oceiti, -te. — Şi: ociit, -ă adj. st. lex. 164vl/5. — V. ocei. 698 OCELAT 89 — OCHEAN1 OCELĂT, -Ă adj. (Livresc) Cu pete în formă de ochi, pătat. Un fluture auriu, ocelat cu negru şi cu albastru, ca o pană de păun. alas 27 xn 1936, 2/4. — PI.: ocelaţi, -te. — Din lat. ocellatus, -a, -um „care are ochi mici“. OCELÎ1 vb. IV. Refl. (Regional) A se mînia (Fizeş — Oradea), todoran, gl. — Prez. ind.: ocelesc. — Etimologia necunoscută. OCELl2 vb. IV. Refl. (Prin Transilv., mai ales despre flori) A începe să se usuce. TODORAN, GL. — Prez. ind.: ocelesc. — Etimologia necunoscută. Cf. cel i. OCENĂŞ s. n. v. ocinaş2. (ÎCENĂ s. f. v. ocină. OCÎINIE s. f. v. ucenie. OCEŞÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A dezghioca (Cămărzana — Satu Mare). Cf. alr i 850/343. — Prez. ind.: oceşesc. — Din ucr. omwţaTH „a curăţa“. OCHEA vb. I v. ochi2. OCHEADĂ s. f. Privire (semnificativă) aruncată pe furiş; închidere intenţionată de obicei a unui ochi pentru a atrage atenţia asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. Semnul să fie a mea ocheadăt Şi-ndată ştreangul sâ-i aruncaţi I bolliac, o. 158. Nu mă las sedus cu una cu două: îmi trebuieşte mai mult dedt ocheade de ageamiu, cabagiale, o. vii, 20. Cînd ocheadele celor doi erau prea bătătoare la ochi, Salvina se ridica şi se depărta de masă. agîrbiceanu, a. 164. Surise şi el la ocheadele lăcrimoase şi comice ale senatorului, c. petrescu, a. 372. îl plictisise cu ocheadele ce i le arunca. G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 43. Se cobori în goană, aruncînd în treacăt o ocheadă, teodoreanu, m. ii, 205. Doctorul aruncă o ocheadă bolnavului şi una spre odaie, călinescu, e. o. ii, 183. — PI.: ocheade. — Şi: ocheătă s. f. bar- CIANU. — De la ochi2, după fr. oeillade. OCHEĂLĂ s. f. (învechit) Ochire (1). Cf. POLIZU, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEX1, W. — PI.: ocheli. — Ochi2 -f suf. -eală. OCHEĂN1 s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permiţînd o mai bună distingere a detaliilor. V. binoclu, lunetă, telescop. S-au aflat întinăciuni la soarele cel simţitoriu, prin mijlocul ocheanu-rilor, de astronomii cei de pe urmă. antim, ap. tdrg. Inginiru-generar cu comandirii oştilor, făcînd mare cercare şi uitîndu-se cu ocheanul să vază cum stau oştile turceşti tăbărîte , .., au aşezat. . . două tunuri, dionisie, c. 171. Ne privesc cu ocheana în ce chip ne căsăpesc, bel-diman, e. 58/30, cf. clemens, lb. Omul. .. ş-au izvodit ochean şi priveşte depărtarea întru apropiere: măsoară depărtarea şi mărimea trupurilor cereşti de pre pămînt. piscupescu, o. 91/18. Au zărit de departe cu ocheana că două caice . .. să lupta cu valurile, drăghici, r. 20/20. Cu ocheanul în drumul lor să privim, Ca din cale depărtată uitîndu-ne sâ-i zărim, pann, p. v. iii, 59/7. Uitatu-te-ai vrodată printr-un ochean de inginer? ghica, s. 275. Porni la teatru, ocupă un fotei şi prinse a căuta cu ocheanul, f (1886), 5. Cunoşti pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? alecsandri, t. 963. Mă uit toată ziua cu ocheanul în largul mării, doar voi zări la orizont vaporul, caragiale, o. vii, 558. îşi luă ocheanul şi se uită cu el în toate părţile. ispirescu, l. 45. Luneta sau ocheana meridiană... este . . . destinată a servi observaţiunea astrelor. culianu, c. 21. Se simţea mare şi puternic ca un general care vede prin ochean cum feciorii lui au încunjurat... oştirea duşmană, agîrbiceanu, a. 213. Parc-ar fi avut un ochean, atît de bine văzu acum pe Florica. rebreanu, i. 58. Cum a auzit urletul acela drăcesc a şi sărit din pat şi a ieşit afară cu o ocheană în mină. vissa-rion, b. 312. De ce nu te uiţi cu un ochean? Cu o lunetă? sebastian, t. 314. Ofiţerii ridicară ocheanele şi le îndreptară spre Radişevo. sado-veanu, o. ii, 20. E o poveste mică ... şi care trebuie citită cu ocheanul, arghezi, s. vii, 9. Potriveşte ocheanul şi se uită. stan cu, d. 207. Cu ocheana prin zebrea, Pe voinicu-l urmărea. alecsandri, p. p. 108. în chioşc se urca, Ochean că lua Şi unde-ncepea Seama că sâ-i ia. teodo-rescu, p. p. 672. Ocheanul câ-l scotea Şi-ndărăt că se uita Şi pe Manea că-l vedea. mat. folk, 41. Ocheana-n mînă lua... Pe Gruiţă mi-l vedea, păs cules cu, l. p. 264. Mina pe ochean punea Şi pe drum mi se uita. pamfile, c. ţ. 76. F i g. Din toate facultăţile omeneşti, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie, bolliac, o. 214. — PI.: ocheane, (învechit şi popular) ochene (i. văcărescul, p. 339/4, alr ii 4945/2, 36, 53, 157, 228, 235, 279, 316, 365, 784, 872) şi ochea-nuri (ib. 4945/27, 64, 76, 95, 102, 105,141, 172, 192, 219, 260, 310, 349, 362, 833). - Şi: (învechit şi popular) ocheână s. f. — Din it. occhiale, adaptat la cuvintele româneşti terminate în suf. -an. 709 OCHEAN2 — 90 — OCHELARI OCHEĂN2 s. n. v. ocean2. OCHEAN3, -Ă subst. 1.1. S. f. şi (regional) m. Numele a doi peşti de apă dulce: a) babuşcă ( Rutilus rutilus); b) roşioară (Scardinius ery-throphtalmus). Gf. i. golescu, c., polizu. Am prins trei lini şi o ocheană. gane, ap. tdrg, of. gheţie, r. m., şăineanu, damé, t. 127, BARCIANU, MARIAN, INS. 57, ALEXI, W., ANT1PA, v. i. 177, 179. Trăgeam áte o ocheană care se zbătea sdnteind prin ploaia de soare, sado-veanu, o. ix, 359, cf. băcescu, p. 41, h i 22, iii 17, 309, 362, x 15, 76, 119, 465, 478, 538, xii 171, 275, 386. Se-ntoarseră c-o mulţime de peşti indărăpt, precum: păstrăvi, lostoce. . . şi ochene. marian, t. 47, cf. alr i 1 746/394, 424, 512,522,528,530, 536, 540,595, alr ii 6 239/537. -v* (Regional) Compus : ocheană-săracă = boarţă (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 64. 2. S. m. (Regional) Regina-peştilor (Eupo-motis gibbosus). băcescu, p. 41, cf. 50. II. S. n. (Regional) 1. Vîrtej de apă (Veţel — Deva), alr i 427/107. 2. Poiană (Balş). alrm sn i h 398/876. — PI. : (f.) ochene şi (m.) ocheni. — Ochi x-f- suf. -ean. OCHEANĂ s. f. v. ochean1. OCHEĂT1, -Ă adj. (Prin Transilv., despre caş, piine etc.) Cu găuri, cu ochiuri (B I 6). Cf. lb, polizu, ddrf, alexi, w. — PI. : ocheaţi, -te. — Ochi1 + suf. -at. OCHEĂT2, -Ă adj. (Prin nordul Munt.) Cunoscut de toţi ca necinstit. V. deocheat. rădulescu-codin. — PI. : ocheaţi, -te. — Ochi2 + suf. -at. OCHEĂTĂ s. f. v. ocheadă. OCHEIĂN s. n. v. ocean2. OCHELĂR s. m. v. ochelari. OCHELĂRĂŞI s. m. pl. (Prin Transilv. şi Maram.) Ocheíari (I 1). alrm i/i h 23/273, cf. com. din albac — abrud şi din terebeşti — cărei. — Din magh. okulâris, refăcut după ochelari. OCHELĂRI s. m. pl. I. 1. Dispozitiv optic format din două lentile (fixate Sntr-o ramă) care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc. ; (regional) ocheri, ocheţi, ochelarăşi, oglinde, ochi de glajă. 1 păr(eche) de ocălar(i) (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68. Din lacrămile ceale multe ce curgea din ochii lui. . . seamne să făcuse pre lingă ochelarii carii apururea îi purta în nas (a. 1823). bv iii, 421, cf. lb. Pare că privesc încă acei ochilari ţuguieţi pe nasul lui uriaş. negruzzi, s. i, 8. Mi-am uitat ochelarii şi nu văd bine. alecsandri, t. i, 376. Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari, eminescu, o. i, 134. L-am văzut din uliţă pe fereastră aici în casă . .., cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap. caragiale, o. vi, 42. îşi luă ochelarii şi, sco-ţîndu-şi batista, îi aburi, îi şterse, şi-i puse. vlahuţă, o. a. iii, 10. Şi, prin ochelari de aur, bucherind un paragraf, După placul stăpînirii, schimbă legile în jaf. beldiceanu, p. 118, cf. barcianu, alexi, w. Şi-a curmat povestea moşul Şi-i tăcere mută-n casă, Osteniţi dorm ochelarii Pe ceaslovul de pe masă. goga, p. 88, cf. bianu, d. s. Cu pleoapele lăsate subt ochelarii măritori . .. potrivnicul îl privea pe dedesubtul foii mari deschise, anghel, pr. 44. Avea o pereche de ochelari foarte mari şi grei, cari mereu îi alunecau de pe nas. agîrbiceanu, a. 123. Îşi atîrnă după urechi nişte ochelari pe care nu-i întrebuinţa decît în momentele cele mai solemne. rebreanu, i. 113. Un pensionar cu ochelarii strîmbi, pe vîrful nasului, nu aprobă acest act. bacovia, o. 234. Gesticulă perorînd... cu ochelarii de automobil pe frunte, c. petrescu, r. dr. 87. Unul dintre noi, profesorul, îşi puse ochelarii şi-şi aplecă nasul, sadoveanu, o. vii, 347. Eşti bun dumneata să-mi spui ce este un ochelar cu arc? arghezi, c. j. 179. Venea grăbit, sub căldura amiezii, cu ochelarii prăfuiţi, demetrius, a. 163. Capu mic şi ochii mari, Parcă-s nişte ochilari. mIndrescu, l. p. 136. Sînt o şea pe care nu călăreşte nimeni (Ochelarii), şez. iii, 27. <0- E x p r. (Rar) A mînca, ca grecul, cu ochelari, se zice despre cineva foarte zgîrcit la mîncare. Cf. zanne, p. vi, 134. + (Argotic) Ochi (A I 1). IORDAN, L. r. a. 496. 2. P. e x t. Dispozitiv format din două bucăţi de piele, prinse de curelele laterale ale căpeţelei şi aşezate în dreptul ochilor cailor pentru a-i împiedica să privească lateral; (regional) obrăzar. Cf. polizu, ddrf, şăineanu, dame, t. 50, barcianu, scriban, d., a ii 12. <$• E x p r. A avea ochelari de cai, se spune despre cei care nu au perspectivă asupra problemelor, care văd lucrurile printr-o prismă prea îngustă. dl, dm. 3. P. anal. (Regional) Dispozitiv metalic cu două verigi laterale, înfipt în capătul oiştei (la căruţă sau la trăsură), de care se leagă opritorile. Caii... se prind la piept de ham şi de ochelari, cu curele, pribeagul, p. r. 86. 4. (Glumeţ) Cele două găuri rotunde care se fac, în urma uzării, în fundul pantalonilor. Cf. pamfile, j. II, 157. Trăsese pe la spate colţul de cămaşe ce ieşea prin ochelarii pantalonilor. BRĂESCU, A. 127. 719 OCHELARIST — 91 — OCHEŞEL II. (Bot.) Ochelariţă (BiscuteUa laevigata). Cf. BRAND ZA, FL. 140, PASCU, S. 146. — Şi : (învechit şi popular) ochilâri, (învechit) ocălări, (regional) ochiolări (alrm i/i h 23), ocolâri (ib.) s. m. pl.; ochelâr, (învechit) ochelâriu (budai-deleanu, lex.) s. m. — De la ochi1, după lat. ocularis. OCHELARIST, -Ă s. m. şi f. (Familiar, depreciativ) Persoană care poartă ochelari (II). Cf. iordan, l. r. a. 183. îl lăsă pe ochelaristul care se făcea că citeşte,... pe urmă se aşeză clteva minute la masa unui gazetar, pas, l. i, 41. — PI. : ochelarişti, -sie. — Ochelari suf. -ist. OCHELARIŢĂ s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene şi cu fructul de forma unor ochelari (II); (regional) ochelari (H), chelărea, chelărel (BiscuteUa laevigata). Cf. DDRF, BARCIANU, GRECESCU, FL. 74, JAHRESBER. VIII, 154, PASCU, S. 256. — PI. : ochelariţe. — Şi : ochelăriţă (damé, t. 186), ochilăriţă (panţu, pl.) s. f. — Ochelari + suf. -iţă. OCHELĂRIU s. m. v. ochelari. OCHELĂT, -Ă adj. (Regional, despre oi) Oacheş (I 1). Com. din berzovia — reşiţa. — Pl. : ochelaţi, -te. — Cf. ochenat, oacheş, ocheluş. OCHELĂRÎŢĂ s. f. v. ochelariţă. OCHELÜS. -Ă adj. (Regional) Ocheşel (II) (Meria — Hunedoara). Cf. densusianu, ţ. h. 327. — Pl. : ocheluşi, -e. — Cf. ocheşel, oacheş. OCHENĂ vb. I. T r a n z. (Regional) A fixa cu privirea pe cineva; a ochi (3). (în descîn-tece) In oichi mă ochenară (se uitară), în gură mă forfecară, Puterea mi-o luară. i. cr. viii, 325, cf. 326. — Prez. ind.: ochenez. — Şi: ocheni vb. IV. Com. din braşov. — V. ochean1. OCHENĂT1, -Ă adj. (Regional; despre oi) Oacheş (I 1). Cf. pascu, s. 97, dragomir, o. m. 202. Pi mini m-or pUnzi. .. Seli ochenati Cu lăcrăni di moarti. diaconu, vr. 10, cf. chest. v 75/78. — PI.: ochenaţi, -ie.— Şi: ochinât, -ă adj. chest. v 75/78. — Cf. oacheş. OCHENĂT2, -Ă adj. (Regional; despre persoane) Cu ochi mari. Se uită totuşi cu ochii mari, lacom, la ţărăncuţele acestea ochenate. LUNGIANU, ap. CADE, cf. CIAUŞANU, GL. ^ E X p r, Ochenat şi sprîncenat, se zice despre un lucru prea bătător la ochi, prea evident pentru a putea fi tăgăduit. Cf. zanne, p. ii, 351. — Pl.: ochenaţi, -te. — De la ochi1, după modelul lui sprîncenat. OCHENt vb. IV v. ochena. OCHENÎCĂ s. f. (Iht. ; regional) 1. Diminutiv al lui ochea nă (I 1). Cf. BĂCESCU, P. 41. 2. Boarţă (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 41, cf. 64. — Pl.:? — Ocheană + suf. -ică. OCHENlŢĂ s. f. (Iht. ; regional) 1. Diminutiv al lui ochean ă (I 1). Cf. ANTIPA, F. I, 177, 181, atila, p. 330. Aici prinzi zece ori douăzeci de ocheniţe. sadoveanu, o. ix, 376, cf. xvii, 420, h i 35. 2. Boarţă (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 64. — Pl.: ocheniţe. — Ocheană + suf. -iţă. OCHENtJŢĂ s. f. (Iht.; regional) Boarţă (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 41. — Pl.: ochenuţe. — Ocheană + suf. -uţă. OCHER s. m. v. ocheri. OCHERI s. m. pl. (Regional) 1. Ochelari (I 1). Cf. dr. vi, 300, bl vi, 192, t. papahagi, m. 228, alrm i/i h 23, a i 22, teaha, c. n. 247. 2. Ochelari (I 2). a i 12, 13, 21, 31, teaha, c. n. 247. 3. Cearcăne la ochi (Bîrsana — Sighetul Mar-maţiei). alr ii/i h 13/353. — Şi: (cu sg. refăcut) ocher s. m. dr. vi, 300, a i 12, 31. — Ochi1 + suf. -ar. OCHEŞ, -Ă adj. v. oacheş. OCHEŞfiL, -EĂ, -ÎCĂ adj., s. f. I. Adj. Diminutiv hipocoristic al lui oacheş. 1. Cf. oacheş (I 1). Dar eu ţie că ţi-oi da: Cinci sute de miorele, Toate mlndre ochi-şele. f (1874), 101. Le-oi da mii de miorele Clte de-on ochi ochişele. şez. ii, 5. Oi ocheşăle, Cu lina cănită, Intr-aur poleită, mat. folk. 525, cf. graiul, i, 451. Dar Costa că mi-a avut Pe-a rneoară ocheşică Cu coarnele-mbelciurate. dr. v, 529. (Substantivat) Seli ocheşăli Cu lăcrăni di zăli. diaconu, vr. 10. Măi băiete, ia-ţi tu ochieşiea ta şi hai cu noi. reteganul, p. iii, 56. 2. Cf. o a c h e ş (I 3). Cf. POLIZU, LM, ddrf, babcianu. Să facă săceri mici. . . Pentru 736 OCHEŞICĂ — 92 — OCHI1 fete tinerele Şi neveste ochişele. alecsandri, p. p. 388. Nimeni nu putea Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheşel. teodorescu, p. p. 500. Dorul naibei tare strică Pe mîndrula ocheşică. jarnIk-bîrseanu, d. 89. Să-mi dăruiască o copilă tinerică, Frumuşică, Ochişică. marian, nu. 402. Am un drăguţ ochişel Şi-oi rămîne fără el. rete-ganul, tr. 105. Cîte fete-s ochişele, Toate-s drăguţele mele. doine, 239. Floricică floricea, Mindra neichii-i ochişa. hodoş, p. p. 33. S-o strîns nepoţi şi nepoţele Cu copile frumuşele Şi neveste ochişele. şez. ui, 242. Mie-acela mi-o fost drag, Care-o fost roşu şi alb. Şi la ochi cam ochieşăl Şi la păr cirligăţel. bîrlea, c. p. 24. <£■ (Substantivat) D-ra Mimi, o ocheşică destul de frumoasă, delavrancea, s. 141. Vai, rumenite şi ocheşico, cum se poate să nu ştii povestea căţeluşei mele? sadoveanu, d. p. 76. Frunzuliţă rară-n peri, Ochişică, unde meri? mîndrescu, l. p. 90. De-i lua vro ochişea, Să nu ai parte de ea. hodoş, c. 72. II. S. f. (Regional) 1. (Art.; în forma oche-şica) Numele unui dans popular, varone, d. 120. 2. (La pl.) Numele a două plante erbacee ornamentale: a) crăiţă (Tagetes erecta). Cf. ddrf, brandza, fl. 272, barcianu, grecescu, FL. 303, RULET. GRĂD. BOT. V, 69, BUJOREAN, B. L. 386; b) surguei (Delphinium Ajacis). bulet. grăd. bot. v, 58. în locul tufelor de busuioc şi de ocheşele, crescuseră mărăcini şi lobodă, contemporanul, v, 105. Mormintele se prefac Intr-un fel de straiuri. . . pe cari se seamănă apoi toi felul de flori de grădină, precum: busuioc, ... ochişele. marian, î. 336. Mă aşteptam să aflu răzoare cu ochişele, busuioc... şi alte flori ţărăneşti, comşa, n. z. 13, cf. h i 19, x 420, 476. Sămăna-voi ochişele, Că mă laşi cu mare jele. doine, 205. Frunză verde ochişele, Mă apucă dor şi jele. hodoş, p. p. 82. — Pl.: ocheşei, -ele. — Şi: (cu schimbare de sufix) ocheşică adj., s. f.; ochişel, -eă, -ică adj. — Oacheş + suf. -el, -ea. — Ocheşică: cu schimbare de sufix. OCHEŞÎCĂ adj., s. f. v. ocheşel. OCHfiTE s. m. v. ocheţ. OCHEŢ s. m. 1. (Prin Ban. şi Olt.) Laţ făcut la capătul unei sfori, al unei frînghii etc.; ochi (B I 2). îşi spînzură cuţitul la spate intr-un ochete de la brăcinarul nădragilor, galaction, o. 299, cf. ciauşanu, v. 184, alr i 1 311/49, alr ii 5 297/886, a ii 6, fd i, 157. + (De obicei la pl.) Fiecare dintre ochiurile unei împletituri, plase etc. Plasa are ochiurile (in Oltenia „ocheteu) de obicei ca de 1 cm pe lăture, antipa, p. 142, cf. pascu, s. 37. împletea, mărunţel şi repede, scăpînd des ocheţii, oftind din adine. p. constant, o. 47, cf. i. cr. v, 279, ciauşanu, gl., lexic reg. 55. 2. (Prin Ban., Olt. şi Transilv.) Ochi de fereastră, geam. Cf. viciu, gl., gr. băn., com. din oraviţa, chest. ii 178/1, 5, alr i 660/1, 5, 9, 12, 18, 26, 45, 49, 75, 77, 79, 116, 118, 835, a iii 1, 3, 4, 12. Am spart un ochet! cv 1951, nr. 5, 27, cf. fd i, 157. 3. (Prin Ban. şi Olt.; la pl.) Ochelari (I 1). alrm i/i h 23/28, cf. lexic reg. 49. 4. Inel metalic care întăreşte marginile unei găuri dintr-o pînză de navă, dintr-o foaie de cort etc., oprindu-Ie de a se destrăma, dicţ. 5. (Regional) Loc fără copaci într-o pădure; poiană (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora), chest. iv 98/816. 6. (Regional) Vîrtej de apă, vîltoare, bulboană; ochi (B III 2). Cf. RĂDULESCU-CODIN, l. 127. Dar atît i-a trebuit: a nemerit intr-un ochieţ şi pe urmă, mai ieşi. . . dacă îţi mai dă mina ! Se dusese pe copcă! id. ib. 54, cf. alr i 427/760. 7. (Min.; Valea Jiului) Bazin betonat de colectare (sau de scurgere) a apei, situat de obicei lingă galeria principală a unei mine; (învechit) jomp. fd i, 157, cf. 168. — Pl.: (m.) ocheţi, (n.) ocheţuri (alr i 427/760, ib. 660/28, 30, 35). — Şi: (cu sg. refăcut după pl.) ochete s. m.; (regional) ocheţe (ciauşanu, v., alr i 660/18) subst. — Ochi1 + suf. - eţ. OCHfiŢE subst. v. ocheţ. OCHI1 s. m., s. n. A. S. m. 1.1. Fiecare dintre cele două organe de formă globulară, sticloase, aşezate simetric în partea din faţă a capului; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. Ochii lui pre limbi prevescu. psalt. hur. 54 r/6. Izbăvit-ai sufletul mieu de moarte, ochii miei de lacrămi. psalt. 108. Lumina trupul(ui) iaste ochiul (a. 1574). gcr i, *8/11. Ochiu de om n-au văzut şi ureache n-au auzit, coresi, ev. 5, cf. bv i, 94/15. L-au dus la giudecată şi au ales cum, cu ce n-au păzit, cu aceea să-l certe şi-i scoasără ochii, herodot (1645), 502. De vor fura şi a treia oară, să le scoaţă ochii, să-i orbască. prav. 11, cf. Cantemir, IST. 79, ANON. CAR., LEX. MARS. 231, BUDAI- deleanu, lex. Ochi au şî nu văd, urechi au şi nu aud. i. golescu, în pr. dram. 62. Dulce somn... îşi alină aripile pe ochii cei fără de lacrămi. marcovici, c. 6/11, cf. drăghici, r. 115/17, gorjan, h. i, 44/2. Văz prăpastia cu ochii, conachi, p. 82. El se bolnăvi de ochi. negruzzi, s. i, 54. Cit vedeai cu ochii, cimpul era acoperit cu trăsuri, ghica, ap. cade. O privelişte c-aceea ochii-mi n-au putut să vază. alexan-drescu, m. 19. De cîteva zile mi se bate ochiul sting, alecsandri, t. i, 62. Ochii săi albaştri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele. 741 OCHI1 — 93 — OCHI1 bolintineanu, o. 33. Ci tu rămîi în floare ca luna lui april, Cu ochii mari şi umezi, cu zîmbet de copil, eminescu, o. i, 128. Dacă vrei să mai vezi soarele cu ochii, . . . atunci jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău că mi-i da ascultare. creangă, p. 206. Straşnici ochi ai, coană Mar-ghioalo! caragiale, o. i, 141. Se uita drept la dînsa cu nişte ochi cari strălucea ca două făclii. ispirescu, l. 14. Avea Ileana ochi de soare Şi galben păr, un lan de grîu. coşbuc, p. i, 122. De mînie aprinşi ca focul îi scînteie ochii. murnu, i. 6. Şi-acuma ochii să-i sărut: Mergi sănătos şi fii voinic / iosif, patr. 34. Avea, precum, desigur, trebuie să fi avînd şi astăzi, nişte ochi mici şi cenuşii de o strălucire stranie. hogaş, dr. ii, 120. Dacă ochii dumitale se întîm-plă să nu-i placă boierului, a doua zi ai zburat. rebreanu, i. 214. Două flori albastre din culmile cărunte, aşa par cîteodată frumoşii ochi curaţi. eftimiu, î. 149. Din ochi lăsai să-ţi pice Trei lacrimi reci de călătoare, minulescu, v. 47. Îmi era teamă să nu observe copiii că am ochii uzi. c. pethescu, î. ii, 235. Are o pereche de ochelari negri şi nu mişcă de loc. I-o fi lipsind vreun ochi? sahia, n. 24. Ochii, cu luminile mărite, negre, luceau aţintiţi, plini 'de gînduri. sadoveanu, o. ii, 190. Ochii lor mă privesc ca murile coapte din tufiş Ori ca albăstriţele din lanul de grîu. beniuc, v. 22. Oamenii... se aşezară mai bine şi ochii începură să li se mişte de bucurie, preda, I. 76. Dalbo, dalbă giupî-neasă! Cu ochi mari de puică-aleasă. alecsan-dri, p. p. 124. Pe de-asupra ochilor Trasă-i peana corbilor. jarnIk-bîrseanu, d. 136. Ea-i c-un ochi de sînge, Cu unu de foc. marian, d. 107. Mîndra cu ochi negrişori S-o săruţi să te omori, reteganul, ch. 134. Voinic voinicele, Trup de floricele, Ochi de viorele, sevastos, c. 64. De n-ar plînge inima Şi ochii n-ar lăcrima, Pîn’ la lună aş zbura, doine, 88. Ochii şi sprîn-cenele îmi scurtează zilele, hodoş, p. p. 33. Costică cu ochii verzi, Ce te plimbi printre livezi? bibicescu, p. p. 381. Cum se despart vînturile . .. Aşa să se despartă deochetele.. . Din oichi, Din gene, Din sprîncene. şez. x, 146. Mîndruluţ cu ochi căprii, Unde mergi, de unde vii? bîrlea, c. p. 51. Cîntecul curma. Din ochi lăcrăma. balade, ii, 201. Audzit-aţ că fu dzis ochiu derept ochiu şi dinte pentru dinte. n. test. (1648), 7V/16. Prinde orbul, scoate-i ochii, negruzzi, s. i, 249. Corb la corb nu-şi scoate ochii, zanne, p. i, 415. Cu lingura îţi dă dulceaţă şi cu coada îţi scoate ochii. id. ib. iii, 592. Am doi porumbei, toată lumea s-oglindeşte-n ei (Ochii). sbiera, p. 320, cf. alexici, l. p. 213. -O* (In jurăminte) Pe ochii meii cade.-v' (întărind pe „a vedea)“ Mi-au spus că au văzut cu ochii loi (sic) că au trecut ceale corăbii... la locul cela strimtul (a. 1521). hurmuzachi, xi, 843, cf. molnar, ret. 105/10. Cum poţi, fără să le fi văzut toate astea cu ochii dumitale, fără nici un temei, să catigoriseşti astfel pe o prietenă.. . ? CARAGIALE, O. II, 227, cf. DDRF, ALR II 3225/228. *$■ F i g. Cumplit iaste ochiul dreptăţii, vădind şi ceale nearătate, ascunse, şi ceale făr de leage luminînd. aethiopica, 46r/2. Deschis e ochiul zilei acum pe orizon, heliade, o. i, 183. Da, tu ghiceşti lumina prin ochii minţii tele. bolintineanu, o. 191. Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid, eminescu, o. i, 56. Aci sînt giuvaere ... Tot le-am smuls din suflet în faptul dimineţii, Mai limpezi decît ochii de vis ai frumuseţii, macedonski, o. i, 3. Sini aţintiţi spre mine Ai curiozităţii ş-ai calomniei ochi. î. negruzzi, s. vi, 398. Stele mii răsar cu-ncetul, ochi ai cerului albastru, davila, v. v. 101. Rămîne Toamna singură pe zare, Privind cu ochiu-i tulbure şi mare. d. botez, p. o. 35. Poezia mea... cu ochii fierbinţi, tulhure, v. r. 7. Ochiul memoriei se va deschide în întuneric. boureanu, s. p. 27. Ochi de şarpe v. şarpe. Ochi de şoim v. şoim. Ochi de vultur v. v u 11 u r. -5> Loc. a d v. Sub ochii noştri = acum, în prezent. Aceasta e cauza amestecului care se întinde cu mare iuţeală sub ochii noştri, iordan, g. 199. Societatea noastră se construieşte sub ochii noştri, v. rom. decembrie 1953, 260. De (sau pentru) ochii lumii = de formă, pentru aparenţă. Cf. polizu, ddrf, ŞĂINEANU, ALEXI, W., PAMFILE, J. II, 405, CIAUŞANU, gl. în ochii cuiva sau (învechit) înaintea ochilor cuiva = după părerea cuiva, în (sau după) aprecierea cuiva, în conştiinţa cuiva; în faţa cuiva. Ertare să dobîndesc înaintea ochilor tăi. palia (1581), 130/10. Ea riscă a-şi compromite reputaţia în ochii lumii, bolinti-neanu, o. 382. Dinastia este condamnată în ochii poporului român (a, 1888). lit. antimonarhică, 133. Aplicarea procedeelor de critică profană la textele biblice a găsit astfel o confirmare, care a consacrat-o, chiar şi în ochii clerului cult. oţetea, r. 318. Cu ochii pierduţi = privind în gol; în extaz. dm. E x p r. A sări în ochi v. sări. A pierde pe cineva (sau ceva) din ochi = a nu mai vedea pe cineva sau ceva care se depărtează sau de care te depărtezi. In puţină vreme au pierdut din ochi' oraşul Hamburg. drăghici, r. 7/14. El trist privind In urma lor .. . Rămase gînditor . . . Cînd i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice, coşruc, f. 74. A i se prinde (cuiva) ochii de cineva sau de ceva= a alege cu privirea (pe cineva sau ceva) din mulţime, a prefera. De nici unul nu i se prindeau ochii, deşi erau armăsarii şi caii cei mai buni din toată împărăţia, ispirescu, l. 15. A nu avea ochi decît pentru cineva = a se uita numai la o anumită persoană. Cf. ddrf. De aici încolo Răducanu al ei nu mai avu ochi decît pentru fetişcana aia. camil petrescu, o. ii, 296. A-i 741 OCHU — 96 — OCHI1 rămîne (cuiva) ochii (şi inima) la ceva sau la cineva v. rămîne. A nu-şi lua ochii de la (sau de pe) cineva sau ceva v. lua. A i se scurge (sau a-i curge cuiva) ochii după cineva sau după ceva = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a ţine mult la cineva sau la ceva. Cum văzură ele condurii, li se scurgeau ochii după dînşii. ispirescu, l. 24, cf. ddrf, barcianu. A mînca (sau a înghiţi, a sorbi pe cineva) cu ochii (sau din ochi) sau a pierde (sau a prăpădi) pe cineva din ochi (de drag) = a privi cu mult drag la cineva, a ţine foarte mult la cineva. In negrul zid s-arătă Venind, ca-n somn lunatec, în păsuri line ea; Arald nebun se uită — cu ochii o-nghiţea. eminescu, o. i, 95. El necontenit o sorbea din ochi şi se minuna cum îi şedea de bine. gane, n. ii, 123. Parcă-mi vine s-o sorb cu ochii de dragă ce-mi e. creangă, p. 167. Tu-l sorbeai din ochi, privindu-l. vlahuţă, s. a. i, 45, cf. ddrf, şăineanu. Cu şorţul negru prins în brîu, 0 pierd din ochi de dragă l coşbuc, p. i, 118, cf. ciauşanu, gl., com. din piatra neamţ. A-i fugi (sau a-i aluneca cuiva) ochii după (sau pe) cineva = a privi insistent, cu admiraţie. Cf. cade, ciauşanu, gl. A fura (pe cineva) cu ochiul v. fura. A fura (cuiva) ochii v. fura. A-i lua (cuiva) ochii v. lua. A bate la ochi v. bate. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva v. fugi. A nu-şi crede ochilor v. crede. A pune ochii pe cineva v. pune. A(-şi) arunca ochii v. arunca. A(-şi) roti ochii (sau privirea) v. roti. A căuta (pe cineva sau ceva) cu ochii v. căuta. A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care îţi iese întîmplător în cale; a zări. Colonelul... dă cu ochii de sarbedul român Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrîn. alecsandri, ,o. 244. Cînd a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, creangă, p. 86. Ce o să se facă ea cînd o da cu ochii de soţul ei. CARAGIALE, O. II, 149, cf. DDRF, ŞĂINEANU. A dat Sînger cu ochii de-o fîntînâ. COŞBUC, P. II, 183, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Ce te sfieşti ca o fecioară Cînd dă cu ochii întîiaşi dată de ce-i e drag? delavrancea, a. 92. Dan-ton... dă cu ochii de petiţie, camil petrescu, t. ii, 421. Cum intru, dau cu ochii de cei doi. ulieru, c. 96. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a întîlni pe cineva (pe neaşteptate). Acum, de la distanţă, fără să dau ochii cu d-ta, am căpătat curaj, ibrăileanu, s. l. 94. Cum am să mai dau ochii cu dumneata? c. petrescu, c. v. 220. Mi-era ruşine să dau ochi cu băieţii. brăescu, a. 105. N-ar fi vrut să dea ochii cu nimeni, bart, e. 213, cf. călinescu, i. 62. A-i rîde (cuiva) ochii = a fi foarte vesel, a fi bucuros, cade. A face (cuiva) ochi dulci v. dulce. dm. A se ridica în ochii cuiva v. ridica. A ridica (pe cineva) în ochii cuiva v. ridica. A lua (pe cineva) la ochi = a) a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta (pe cineva). Am de trecut prin multe locuri şi nu vreu să mă ieie oamenii la ochi. creangă, p. 197, cf. ddrf. Hai pe jos, că e aproape şi nu ne ia lumea la ochi. camil petrescu, o. ii, 670; b) a remarca (pe cineva). Să ştie şi vodă că se află pe-aici oameni cu ştiinţă de limbi streine şi să mă ia la ochi. ispirescu, conv. lit. xviii, 200. A ţine (pe cineva) sub ochi = a supraveghea îndeaproape. Miroseau numaidecît pe călătorul îndoielnic, de-l ţineau apoi tot timpul subt ochii lor, fără ca el să bănuiască, camil petrescu, o. ii, 147. A sta (sau a fi) cu ochii pe cineva sau a avea ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. Să ştii că am să am ochii pe dumneata, c. petrescu, r. dr. 249. A îi cu (sau a avea, a face, a deschide) ochii în patru v. patru. A ieşi din ochii cuiva = a ieşi din raza de vedere a cuiva. Abia ieşiţi din ochii pandurilor... le iese înainte Orfano. ghica, ap. tdrg. Cît poate cuprinde ochiul (sau cu ochii) sau cît bate ochiul = pînă la orizont. Cît putea cuprinde cu ochii, nu videa altă decît fîntîni şi izvoară. drăghici, r. 28/13. Nu se zărea ţipenie de om cît bătea ochiul, sadoveanu, o. xvi, 18. Cit poate cuprinde ochiul, ea se întinde nemărginită, ca suprafaţa mării, bogza, c. o. 383. A face (sau a întoarce) ochii (sau ochirea) roată v. roată. A pune ochii în pămînt v. pune. A pune ochii în grindă sau a fi cu ochii stîlpiţi după uşă — a fi pe moarte, zanne, p. iii, 175, cf. 425. A mînca (sau a înghiţi ceva şi) cu ochii = a-i plăcea foarte mult ceva. Cf. alexi, w. A avea ochi = a fi priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire. Ai luat un cal dă o să mă pomeneşti cît îi trăi... Ţi l-am dat dumitale că am văzut că ai ochi la cai. camil petrescu, o. ii, 48. A măsura (sau a judeca, a preţui etc.) din (sau după) ochi (sau cu ochii) = a aprecia, a examina cu privirea. Numai din ochi şi pe dinafară a judeca oamenii s-au învăţat, arhiva r. i, 162/12. Începe el a o măsura cu ochii de sus pînă jos şi de jos pînă sus. creangă, p. 163. Tot chibzuia, parcă măsura aşa din ochi depărtarea. mironescu, s. a. 119. A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra), apreciind cu privirea, ciauşanu, gl. (în credinţe populare) A fi rău de (sau la) ochi sau a avea ochi răi v. rău. 3. F i g. Putere de pătrundere, de distingere, discernămînt; judecată, raţiune. Luminează întunecarea ochilor miei (a. 1633). gcr i, 82/27. Dereptăţîle-ţ. . . veselesc inema curată Din poronca ta cea luminată, Ce-ntăreaşte ochii cu lumină, dosoftei, ps. 58/17. Neadormitul vostru ochi prevede pentru libertatea tuturor creştinilor (a. 1774). uricariul, i, 173. Ochiul lui Ionel Teodoreanu vede cu deosebită justeţe anumite situaţii, ralea, s. t. i, 67. 741 OCHI1 — 9? — OCHI1 4. (La pl.) Faţă, obraz. S-a oprit în faţa viişoarei unui mărginaş bondoc şi îndesat, care tocmai se spăla pe ochi de dimineaţă, cara-GIALE, O. II, 232, cf. PAMFILE, J. II, 405, DR. X, 196. N-apucaseră a vedea la ochi pe înfricoşatul Şoimar. sadoveanu, o. v, 670. Dumineca să nu te speli pe ochi din cană. şez. vi, 24, cf. alu ii 3 517/762, 791, 928. L o c. adv. De la (sau din) ochi sau (verde) în ochi = cu îndrăzneală, în faţă; fără cruţare, li aduc în Iaşi cu pază ... De la ochi sudălmi, batjocuri, defăimări ce nu-s de spus. beldiman, e. 31/27. Un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi! alecsandri, t. 233. Spune-mi verde-n ochi, ca să ştiu ce leac trebuie să-ţi, fac. creangă, p. 207, cf. ddrf. II. 1. (Regional, uneori determinat prin „de glajă“) Ochelari. Cf. klein, d. 68, alrm i/i h 23. Dă-mi ochii de pe fereastă, că nu văd bine. mat. dialect, i, 83. 2. (In sintagme) Ochi de pisică — disc de sticlă (montat într-o garnitură metalică) care reflectă razele de lumină proiectate asupra lui şi care este folosit ca piesă de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe şosele. Cf. ddrf, cantuniari, l. m. 107. Ochi magic — tub electronic cu ecran fluorescent care se foloseşte, în special la aparatele de recepţie radiofonică sau radiotelegrafică, ca indicator de funcţionare a aparatului pe lungimea de undă a unui post de radioemisiune. Ochi de vulpe — galbeni, bani. li mai unsei osia cu vreo cîţiva ochi de vulpe, ca să mă lase în pace. OORJAN, H. IV, 31/13, cf. BARONZI, L. 149, LM, dr. xi, 143. Ochiul dracului = a) ban. Cine fuge de ochiul dracului? alecsandri, t. 284. Banu-i ochiul dracului, creangă, a. 115. Ştia bine... că banu-i ochiul dracului! agîrbi-ceanu, a. 543, cf. zanne, p. v, 32; b) (prin Bucov.) numele unui dans. varone, d. 120. B. S. m., s. n. (Prin analogie) I. S. m., s. n. 1. S. n. şi (regional) m. (Determinat prin „de fereastră“, „de geam“ etc.) Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spaţii. Cf. KLEIN, D. 193, LB, POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w., pamfile, i. c. 244. Fiecare ochi de fereastră, pe la casele din sat, se lumina slab şi galben ca şofranul. ardeleanu, u. d. 133. Toma Lotru şedea mototol pe laviţă..., privind ţintă la un ochi de fereastră, rebreanu, nuv. 35. Printr-un ochi de giurgiuvea fără geam venea, ca o alintare de somn şi de visare, un cîntec de privighetoare, p. constant, r. 138. O biserică de lemn . . . pleoştită, joasă şi cu ochiuri mici de fereastră, ca orice casă de ţară. căli-nescu, e. 31. Mi-am rezemat fruntea înfierbîn-tată de-un ochi de fereastră, sadoveanu, o. iv, 88, cf. alr i 660, a i 20, 22, m 18, vi 16, 26, mat. dialect, i, 184. + S. n. Mică deschiză- tură închisă cu sticlă, făcută într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. Cf: polizu. Mă oprii lîngă bordeiul cel înfundat şi sărac al tatălui meu. Prin ochiul de sticlă se vedea lumină, eminescu, g. p. 1.03, cf. damé, t. 98. Prin ochiul colbăit şi galben, care ţinea loc de fereastră, intra lumina şi punea o pată lungă în mijlocul casei, sadoveanu, o. r, 488, cf. chest. ii 262/52. 2. S. n. Buclă formată prin îndoirea unei sfori petrecută cu un capăt prin îndoitură ; laţ, ocheţ. Un ştreang. . . aluneca pe un ochi. odobescu, s. i, 442, cf. pamfile, a. 204. Draperii sîngerii ... se ridicau în stînga şi în dreapta .. . în falduri prinse in ochiuri de şnur auriu. camil petrescu, o. ii, 561, cf. boureanu, s. p. 34, şez. ix, 36, alr i 1311/51, a ii 12. ♦ S. n. şi (învechit) m. Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate între firele unei îriipletituri, ale unor ţesături, plase etc. ; golul împreună cu firele care îl mărginesc. Sămt la nevod legaţi ochi. VARLAAM, c. 157, cf. LB, POLIZU, DDRF, ŞĂI-NEANU, BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, J. I, 129. Momeşti vietăţile undelor şi le arunci î.n ochiurile plăşilor late. delavrancea, o. i, 245, cf. ATiLA, p. 44. Prin perdelele cu ochiuri hexagonale . . . se vede bine în odaie, cazimir, gr. 123. Năvodul fusese urzit, nod cu nod, ochi cu ochi, de singurele mîini ale pescarului îndrăzneţ. arghezi, c. j. 165. Guica stătea în faţa bordeiului . . . şi, de bucurie că în sfîrşit Achim plecase, scăpă cîteva ochiuri la ciorap, preda, m. 222, cf. h n 207, şez. iv, 113. 3. S. m. şi n. (Regional, determinat prin „de lanţ“) Fiecare dintre verigile din care se compune un lanţ; za. Un păcat trage după sine şi alt păcat, precum un ochiu de lanţ trage după sine alt ochiu de lanţ. calendariu (1814), 128/19, cf. şăineanu, alexi, w., alr i 1998, alrm ii/i h 416, a i 31, 34, 36, ii 12. 4. S. n. (Regional) Inel la cîrceiele de fier. alr sn i h 24, ib. h 25., + Inel de metal fixat la capătul leucii. Cf. h iv 86, 254, ix 439, xi 198, xiv 8, alr ii 5 632/ 172, 182, 762, 812, 872, 886, a hi 3. ♦ (La pl.) „Bleauri de fier cu verigă, care se pun la capul osiei de lemn ca să nu se spargă“, lexic reg. 30. + Partea ciocanului, a hîrleţului etc. în care se fixează coada. Cf. ddrf, ioanovici, tehn. 210, orronaş, mec. 209. 5. S. ri. Orificiu în plita unei maşini de gătit, pe care se aşează vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra.. Cf. ltr. 6. S. m. şi n. Fiecare dintre găurile din pîine, caş etc., produse prin dospire. Cf. i. golescu, c., lb, polizu, ddrf, şăineanu. Cu cît am mai multe, cu atît cîntăresc mai puţin (Ochii în caşcaval). GOROVEI, c. 253. 7. S. n. (Regional) Celulă de fagure. Cf. lb, polizu, şăineanu, marian, ins. 145, âlexi, w., pamfile, i. c. 93, alr 1683/116. 741 OCHI1 ~ 98 - OCHI1 8. S. m'. (Regional) Fiecare dintre găurile ciurului. Mulţi tătari stau împregiur Cu ochi mici ca ochi de ciur. alecsandri, p. p. 77. + Gaură îri partea superioară a fluierului, prin care iese aerul. Cf. liuba-iana, m. 102. ,9. S. n. (Regional) Gaură făcută în urechea oilor ca semn. de .recunoaştere (Sarinasuf — Tulcea). chest. V 156/74. 10. S. n. Gaură făcută în gheaţa unui rîu sau a unei bălţi; copcă, produf. Cf. atila, p. 137, alr i 1 733/87. 11. S. n. Loc gol printre nori, printre ramuri etc. Cf. ddrf, pamf’ile, văzd. 109. Prin ferestrele negre ale unei case vechi, prin ochiuri de frunzişuri care cresc bogat in jurul zidurilor. . . , fete întind capete Cu ochi curioşi şi plini de zîmbet. sadoveanu, o. iv, 129. II. S. n. Despărţitură într-o magazie, într-un hambar, într-un ser-tar etc. Cf. ddrf, antipa, p. 540, pamfile, a. 217. Se înălţaseră adevăraţi negustori... cari se „aruncau“ la cîte patru-cinci sute de chile, aveau cinci-şase ochiuri de magazii, conv. ut. xliv2, 211. -f (Regional) Scobitură făcută, în zidul pivniţei unde se păstrează diferite lucruri (Frînceşti — Tîrgu Jiu), chest. u.283/44. ‘ III. S. m., s. n. 1. S. n. şi (regional) m. întin« dere de apă în formă circulară, în regiuni mlăştinoase, mărginită cu papură ; loc unde se adună şi stagnează apa. Balta vesel ciocoieşte de-un concert asurzitor Şi din ochiuri se înalţă cîrd de raţe ca un nor. alecsandri, p. iii, 62. In cele mai multe locuri se află o mulţime de ochiuri, lacuri şi iazuri. .., toate împănate cu trestie, marian, o. ii, 289, cf. barcianu. Dar în loc de a înainta cu grijă ca întotdeauna, oprindu-se în marginea limpezişurilor sau fădnd ocolul ochiuribr, de astă dată merse tot mai departe, d. zamfirescu, v. ţ.‘ 183, cf. alexi, w. Ochiurile de apă stătută îngheţaseră şi gîştele nu mai aveau unde să se scalde, dunăreanu, ch. 75. Plouase... Raţele se' scăldau cu nesaţ în ochiul de baltă. brăescu, a. 72.' Trăgînd călră el undiţa de ştiucă, o înfipse în cîrlige mari şi o aruncă într-un ochi al lui, mai la dos, între tufe de papură, sadoveanu, o. ix, 418. Un ochi de ploaie, apă clară, a rămas Să strîngă cerul. blaga, p. 72. într-o vară, venind apele mari, au cuprins ochiul. La retragerea apelor ochiul a rămas sec. camilar, c. 56, cf. h xi 323, todoran, gl-., chest. iv 63/252, com. din frata — TURDA, ALR I 423/298, ALR SN iii h 831. + (Regional) Lac pe vîrful unui munte; iezer. Cf. chest. iv 67/22, 62, 174 c. 2. S. n. Vîrtej de apă, bulboană. Lungul hotarului merge tot din - Topliţa Neagră . . . printr-un cot din jos de ochiu, ce au dat satul că au rămas răzăşitor (a. 1754). uricariul, xvii, 264, cf. lb, polizu. Peste adîncimi se fac ochiuri mari care rotesc în loc. vlahuţă, o. a. 407, cf. ddrf, şăineanu. Oltul... se aruncă peste stînci şi cade în ochiuri iuţi şi adinei; delavrancea, ap. cade. Tăcerea, întunericul nopţii, gîlgîitul şopotitor al ochiurilor neliniştea pe cei mai mulţi. d. zamfirescu, r. 122, cf. alexi, w., pamfile; j. i, 129. Dincoace, o plută spartă agită într-o scandare leneşă ochiuri de apă prinse în goană, klopştock, f. 330, cf. chest. iv 39/62, alr i 427. IV. S. m.,n. (Predomină ideea de pată) 1. S. n. Porţiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă, verdeaţă etc.) decît mediul înconjurător. Un ropot de ploaie spălă cele din urmă ochiuri zgurite de omăt. c. petrescu, r. dr. 312. Pe-alocuri intrau în ochiuri de verdeaţă, poiene mici, pline de iarbă fină şi mătăsoasă, sado- veanu, o. ii, 199. Aice era un ochi de pămînt verde, ca un ostrov în mare. sbiera, p. 227. 2. S. n. (Adesea determinat prin „de pădure“) Luminiş, poiană. Aci vede omul adese dealuri, din care unele sînt cu păduri, şi altele ochiuri limpede sămănate. golescu, î. 109. Acolo-n ochi de pădure. . . Vom şedea în foi de mure. emi-nescu, o. i, 54. Departe-n ochiul de pădure, Nemîngîiatul corn răsună, f (1888), 174, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Un OcHi în pădure adăposteşte un sat. iorga, ap. cade. Dimineaţa şi serile vînătorul bun s-arată prin toate ochiurile, să surprindă capra ori ciuta păseînd. i. cr. ii, 22, cf. alr i 1980/594, alrm sn i h 398. 3. S. m. şi n. Pată de lumină, punct strălucitor. El privea în ochiul lumînărei, cu buzele strînse. eminescu, g.; p. 97. Dar printre crengi adormitoare Din cer un singur ochi. de soare Căzu pe brîu şi l-a răpit, coşbuc, p. i, 124. Tudorică, chinchit la vatră, să uită pe gînduri la ochiurile roşii din spuză. n. rev. r. iii, 408. Pe obrajii ei tremura un ochi argintiu de lumină, înfrumuseţîndu-i. rebreanu, i. 312. Tremurînd s-a stins văpaia luminării de pe masă, Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin Licăreşte-n umbra dulce, ca o piatră de rubin. topIrceanu, s. a. 40. Luceau cînd şi cînd doi ochi de jar din spuză. SADOVEANU, O. XVII, 214. 4. S. n. Picătură de grăsime. Cf. polizu, şăineanu, barcianu, alexi, w. Numai ciubotele paracliserului nu bocănesc pe podelele de seînduri cu ochiuri de ceară sleită, i. botez, b. i, 55. 5. S. m. şi n. Fiecare dintre punctele colorate de pe zaruri/ cărţi de joc etc. Zic celui care face cărţile: „Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă“. filimon, o. i, 181. Vrei să iei zece ochi de caro cu nouă ochi de treflă? alecsandri, t. 1 202. Un geambaş... cu cinci ochi m-a ras, tălhariul, tot cîştigul l-am pierdut. contemporanul, ii, 25, cf. ddrf, şăineanu, pamfile, j. i, 287, bul. fil. v, 260. 741 ÔCHfi — 99 — OCHI» 6. S. n. (Regional) Fiecare dintre petele colorate de pe penele din coada păunului. Cf. cade, alr i 1021/750. 7. S. n. (Regional) Model colorat într-o ţesătură. Cf. moldovan, ţ. n. 160. V. S. n., ş. m. 1. S. n. (De obicei la pl.) Mîn-care făcută din ouă prăjite sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenuşul să rămînă întreg (cu albuşul coagulat în jurul lui). Cf. polizu, ddrf, şăineanu, pamfile, j. i, 129. Avem ochiuri pe purée de spanac, vinea, l. i, 227, cf. h iii 19, xiv 249, xvi 228, şez. vii, 117, chest. viii 64/7, 21, alr ii 4 082/791, 836, 876. . 2. S. n. şi m. Mugur (mai ales la viţa de vie). Au obicinuit unii a lega mai multe cirlige de viţe laolaltă şi, astupîndu-le in gropi, a le uda, ca se sloboadă din ochiuri rădăcini, economia, 149/1. Ia ochi, adică vîrfuri de mugur de plop. piscupescu, o, 306/12. Ctrligul este o bucată de viţă. .. avind un ochi sub nodul de unde se taie şi altul deasupra lui. i. ionescu, p. 247, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., ALR I 970/512, ib. 1 712/5, 56, 512, 528, 540, 588, 600, 614, 679, 680, 684, 831, alr sn i h 221, A îi 12. 3. S.' n. (Regional) Băşică pe degetele picioarelor (Miceşti — Alba Iulia). alrm i/i h 187/136. Ochi de găină = a) bătătură. Cf. klein, d. 6, 222, LB, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., DR. V, 215, BUL. FIL. VII —VIII, 371, ALRM l/l h 188, ALR u/i h 77; b) herpes. alr ir/53. OchiUl ciorii = bătătură, alr ii/i h 77/141. 4. S. m. (Şi în sintagma ochii calului) Pielea îngroşată de sub genunchiul calului, dr. v, 305. 5. S. n. (Regional, şi în sintagma ochi de sare) Sare cristalizată. Cf. ddrf, com. marian, com. din straja — rădăuţi. C. S. m. Compuse:. ochiul-boului = (Bot.) a) margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). Cf. baronzi, l. 139, MARIAN, o. I, 305, ŞĂINEANU, BARCIANU, GRECESCU, FL. 316, ALEXI, W., DS, BUJOREAN, B. L. -386, şez. xv, 96, a v 15; b) Callistephus chinen-sis. Cf. BULET. GRĂD. BOT. V, 56, SIMIONESCU, FL. 406; c) Leucanthemum vulgare. Cf. brandza, fl. 284, damé, t. 184; d) Aster alpinus. Cf. GRECESCU, FL. 291, SIMIONESCU, F. R. 114, DS ; (regional) e) steliţă (Aster amellus). Cf. ddrf, 1 viciu, gl. ; f) muşeţel (Matricaria chamomilla). Cf. alr i 1 938/112,*131, 136, 170, 898; g) cinci- • degete ( Potentilla reptans). Cf. panţu, pl. ; h) clopoţei (Campanula persicifolia). Cf. coteanu, pl. 16, lb ; i) steluţe (Erigeron acer). Cf. bianu, d. s., grecescu, fl. 293; j) brusture (Telekia spe-ciosa). Cf. grecescu, fl. 299, păcală, m. r. 15; k) bulbuc ( Trollius europaèus). Cf. bulet. grăd. BOT. XI, 52, ALR ii 6 267/95, 130; 1) spînz (Helleborus purpurascens). alr i/i h 134/290, alrm i/i h 192/290 ;m) stînjeni galbeni (Irispseu-dacorus). alr ii 6 270/605; (Ornit.) n) pitulice ( Troglodytes troglodytes, troglodytes parvulus). Cf. polizu, marian, o. i, 304, ddrf, şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., DS, DOMBROWSKY, P. 414, h x 187, sbiera, p. 324, alr ii 6 217/520, a vi 26 ; (regional) o ) auşel ( Regulus crista-tus). Cf. marian, ins. 266, alr sn iii h 699; p) codobatură (Motacilla alba). Cf. i. golescu, c., alr i 1 042/302, 394, 412, 418, 420, 424, 512, 518, 526, 530, 538, 540, 600, 618; r) mă-căleandru (Erithacus rubecula). băcescu, păs. 101; s) sticlete (Carduelis elegans). alr . i 1045/295; (Entom.) ş) vaca-domnului (Lygaeus eguestris). Se vădeşte minune ... in meşteşugul fracurilor roşii, minuscule şi tari, în care slnt îmbrăcate gîngăniile acestea, ca nişte mici juvae-ricale, numite ochiul-boului. camil petrescu, o. II, 712, cf. ALR SN iii h 752/987; t) (regional) libelulă (Libellula quadrimaculata). alr sn iii h 751/250; ochiul-boului-albastrn = numele a două plante cu tulpina păroasa, cu frunze lunguieţe şi cu flori liliachii sau albastre ; cresc prin păşunile de munte ; muşcatul-dracului ( Knautialongifolia şi Scabiosa columbaria). Cf. panţu, pl. ; ochii-şarpelui = a) plantă erbacee cu frunze mici, acoperite cu peri albi, mătăsoşi, cu flori albastre (Eritrichium nanum). Cf. id. ib. ; b) numele mai multor specii de nu-mă-uita (Myosotis arvensis, Myosotis palustris, Myosotis intermedia). Cf. lb, i. golescu, c., POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BRANDZA, FL. 377, DAMÉ, T. 187, BARCIANU, GRECESCU, FL. 409, ALEXI, W., PANŢU, PL., BORZA, D., ŞEZ. XV, 95, alr ii 6 275/27 ; ochiul-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici, albastre (Lycopsis arvensis). Cf. barcianu, alexi, w. ; b ) plantă erbacee cu tulpina ramificată şi cu florile dispuse în formă de spice (Plantago indica). Cf. ddrf, borza, d. ; ochiul-păsăruicii = nu-mă-uita ( Myosotis palustris). Cf. păcală, m. r. 17, panţu, pl. ; ochii-şoricelului = a) mică plantă erbacee cu flori alburii (Saxifraga adscendens). Cf. id. ib.; b) (regional) nu-mă-uita (Myosotis), alr ii 6 275/130; ochiul-păunului = fluture de noapte cu peté rotunde, colorate pe aripi, asemănătoare cu cele de pe coada păunului (Saturnia pyri). Cf. DDRF, ŞĂINEANU, MARIAN, INS. 266, 275, ALEXI, w., jahresber. xii, 122; ochiul-soarelui = vanil.e sălbatică (Heliotro-pium europaeum). Cf. baronzi, l. 139, ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU; 741 OCHI2 — 100 — OCHI2 (Transilv.) ochi-galbini == filimică /Călendula officinalis). bulet. grătd. bot. v, 56; (iegional) ochiul-găinii = mică plantă erbacee, cu o singură floare, mai rar cu două flori, cu frunzele ‘ formînd o rozetă la baza tulpinii (Primula minima). Cf. şez. xv, 96; (Mold.) ochii-cueului = cîrciumăreasă (Zin-nia ehgans). panţi;, pi- ; (prin Bucov.) ochiul-voveriţei sau ochiul-mîţei sau^ochiul-mîţului ■ = plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori ajbastre, roşii sau albe (Echium vulgare). Cf. şez. xv, 96; (regional) ochi-roş = bdarţă (Rhodeus seri-ceus). băceScu, p. 42, of. com. marian; bchi-de-pisică - = calcedonie. geologia, 13; ochiul-taurului ' = numele unei stele din constelatiâ Taurului. Cf. culianu, c. 47. — Pl.: (A, B I I, 2, 3, 6, 8, HI 1, IV 3, 5, Y 2, 4, C) ochi, (B 11, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, II, III, 1, 2, IV 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, V 1, 2, 3, 5) ochiuri, (regional, B Y 3) ochiure (ra. v, 305). — Lat. oc(u)lus. OCJ1Î2 vb. IV. I. (Acţiunea este săvîrşită de om) 1. Ţranz. A distinge pe cineva sau ceva cu privirea, a zări, a observa. Pre noi cum ne ochiiază; de departe înceape a striga... u! mâi! iaca lupul! ţichindeal, f 108/7. Au ochiat vînătoriul că să leagănă viţa. id. ib. 124/9. De cum îl ochi, începu să-i tîcîie inima, ispi-reşcu, l. 24. Petru ^. . se afla în un cot după cuptor, unde Sanda nu-l ochise, f (1891), 165. Pe Turcalete .şi porcii lui n-ar fi putut să-i ochească turcii, galaction, o. 295. El ocheanu că şi-a luat Şi pe cîmp că s-a uitat, D-un ciun-gar nalt q-a ocheat. mat. folk. 179. -v* F i g. Adevărata ţintă a cinstei nu bine ochindu-o, aiure ne lunecăm, arhiva r. i, 153/12. <0* Refl. pas. Directorul nu se ochea, ciauşanu, r. scut. 61. ♦ • Intranz. A privi, a se uita. îi mai spuse să ochească ptin poliţile cu haine. ispîreScu, l/ 163. [Radu] cum sta şi cum ochea, Iată, nene, că zărea Un cort mare şi rotat, alecsandri, p. p. 198. Mă luai din casă, Di la masă, Cu ochii ochind .... . Nu vădzui nemic. marian, s. r. i, 130. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea pe cineva (dintr-un grup), cu o anumită intenţie, a pune ochii pe cineva. O. fată ■ • ■ pre care mai nainte vecinul o .ochise, negruzzi, s. ii, 244. Tudora. . . Pin fereasta ei priveşte Pe Mihai învingător, Care trece ş-o ocheşte, alec-sândRi, p. m, 249. Se apropie de Zăgreanu şi-l pofti să joace, oferindu-i pe cea mai frumuşică fată' din ' Pripas ... pe care şi-o ochise dîrisul s-o ia'de nevastă, rebreanu, i. 483. îi era dragă Tudora ... pe care-o ochise într-o zi la adunatul finului, mironescu, s. a. 89. Ce feată pe $rum veieax ~fiii privirea mi-o ochea, Ceauşului poruncea, Logodnică o cerea, teodo-rescu, p. p. 578. O văduvă frumoasă şi vicleană îl ochi bine pe fecior.. . deci-şi puse carul în petri să-l amăgească, reteganul, p. iii, 58. + A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a şi-l însuşi sau a se folosi de el); a-şi fixa privirea asupra unui obiect. Ioane, eu ţi-am şi ochit un potcapic, zise moş Vasile. creangă, a. 109. Am ochit şi eu un loc de comoară, mironescu, s. a. 139. Ochi un scaun ... şi se instală nepoftit, c. petrescu, c. v. 146. Ochea un loc unde să se facă nevăzut, popa, v. 176. El, JPonici, ochise o cameră tare bună. galan, b. i, 408. Ochează firul de iarbă, îl ia, îl pune în chimir, rădulescu-codin, î. 296. 3. T r a n z. A cerceta insistent cu privirea pe cineva sau ceva; a scruta. Grecii.. . încep să ochească Prutul, înnot pe unde vor da. bel-diman, e. 54/16. Oi ochi-o bine şi apoi ţi-oi spune eu ce zace într-insa. creangă, p. 163. Ea din ochi că mi-l ocheşte Şi din guriţă-i vorbeşte. marian, î. 37. Mergi acasă şi-o ocheşte Şi-i vede-o ce plăteşte, id. sa. 25. Bine-mi place-a secera Pe holdă cu mîndra mea! Eu grîul să i-l cosesc Din ochi numai s-o ochesc, ant. :ut. pof. i, 147. 4. Intranz. A face cuiva semn cu ochiul; a trage cu ochiul. Bărbaţii, cum m-o zărit, Unul l-altul o ochit, marian, s. r. i, 185. La fete din ochi nu trag Că odată am ochit Şi de loc o nebunit, reteganul, ch. 75. 5. Intranz. A potrivi o armă (la ochi) pentru ca proiectilul să nimerească ţinta, a stabili linia de ochire a unei arme, a ţinti. Cf. anon. car. Colonelul. . . mă învăţă cum s-o umplu [puşca], cum să ochesc şi cum să trag. odobescu, s. iii, 22. Comandantul smuci arma din mina unui soldat şi ochi. vlahuţă, o. a. 156. Iar cînd ochesc, cu hohot Tu rîzi căci plumbii moi S-au dus în piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi, coşbuc, p. i, 217. Un bun trăgător nu ocheşte atît de lung la şapte paşi. camil pe- trescu, u. n. 280. Pe cînd ochea a treia oară .. . vedea lămurit cum scade unda şi muierea iese de ceea parte, pe prund, sadoveanu, o. vii, 331. M-a găsit un pădurar, care-a ocheat ş-a dat cu puşca-n mine. graiul, i, 155. Se răsuceşte, ocheşte şi trage încă o dată: tranc! v. rom. iulie 1954, 73. Ochi multă vreme, atent, fără să-i pese de schijele care zburau în jurul lui. ib. ianuarie 1955, 111. + Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „cu“) A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă (sau cu un obiect); a nimeri, a lovi ţinta. De aceea-a lui unelte şi ghibaciul laţ întinde, Stă la pîndă, îl ochează, pe Amorul doar va prinde, asachi, s. l. i, 107. Andrei, pe dinaintea căruia trecu animalul sălbatic, îl ochi. bolin-tineanu, o. 331. începură a-i ochi cu pietre. delavrancea, ap. cade. Copiii o ochiră cu pepeni şi castraveţi, călinescu, i. 169. M-ar ochea ciobanii cu bulgări de pămînt. stan cu, 742 OCHIAR — 101 — OCHIRE c. 63. Fu uimit... de măiestria călăreţilor, care ocheau cu săgeata, din goana juganilor, căciulile azvirlite în sus. v. rom. aprilie 1954, 110. Pe biet Pîntea mi-l ocheşte, Subsuoară-l nimereşte. balade, ii, 372. (Regional) Compus: ochiuleţul-boului= ochiul-boului, v. ochi1 (Cn) (Tro-glodytes troglodytes, Troglodytcs parvuîus). Cf. BĂCESCU, păs. 117. ' 2. S. n. Cf. ochi1 (Bl 1). Cf. chest. ii 177/84. 3. S. n. Cf. ochi1 (B I 3). Cf. alrm ii/i h 416/987. 4. S. n. Cf: ochi1 (B IY 2). Cf. ds. 5. S. n. (Prin. nordul Munt.) Cuţitaş în formă de S, întrebuinţat de fierar, rădu-lescu-codin. — PI.: (m.) ochiuleţi şi (n.) ochiuleţe. — Ochi1 -f suf. -uleţ. OCHIUPARISÎ vb. IV v. ocuparisi. OCHIUŞOll s. m. v. ochişor. OCHItJŢ s. m., s. n. (Regional) Diminutiv al lui o c h i1. 1. S. m. Cf. ochi1 (A I 1). Cf. lb. Da nu-i pară focului, Că-s ochiuţii şerpelui. mîn-drescu, l. p. 177. Cucuie, ot'iuţ d'e pşşt'e. den-susianu, t. h. 129. ❖ C o m p u s: ochiuţu- boului = ochiul-boului, v. ochi1 (C n). băcescu, păs. 117, alr sn iii h 699/349. 2. S. n. Cf. ochi1 (B 11) (Iapa - Sighetul Marmaţiei). alr *i 660/354. — PI.: (m.) ochiuţi şi (n.) ochiuţuri. — Ochi1 + suf. -uţ. OCIDENT s. n. v. occident. OCIDENTĂL, -Ă adj. vV occidental. ' OCIÎNŢĂ s. f. v. oceinţă. OCIÎT, -Ă adj. v. oceit. OCINĂ vb. I. Tr-an z. (învechit) A moşteni, a dobîndi; a stăpîni. Veniţi... de ocinaţi împărăţiia ce-i gătată voaă. varlaam, c. 21,-cf. 58. Toţi ceia ce vor face strîmbătale împărăţia lui Dumrîedzău nu vor ocina, eustratie, prav. 10/9. Direpţîi pămîntul în veaci deineadză. dosoftei, ps. 124/11, cf. 420/5. Să ocineze focul cel nestins, n. costin, let. ii, 63/29. — Piez. ind.: ocinez. — V. ocină. OCINĂŞ1 s. m. (învechit) Moştenitor; stăpîn, posesor. Mîntuiaşte ocinaşii tăi (ante 1633). gcr i, 86/15. A-i blestema pr-inşii ca pre neşte ocinaşi focului celui netrecut, prav. gov., ap. tdrg. Ne-au făcut. .. ocinaşi binelui de veaci. varlaam, c. 106. — PI.: ocinaşi. — Ocină + suf; -aş. OCINĂŞ2 s. n. (învechit şi regional) Rugăciunea „Tatăl nostru“ ; ,p. e x t. rugăciune (care se spune seara sau dimineaţa). Să -zică ocenaşele şi această rugăciune, coresi, ap. ccr 29/10. Zi oce-naş rumăneaşte, să înţeleagem (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 104/8. Arhiepiscopul ceteaşte otcenaş şi alte molitve, m. costin, ap. gîdei. Au aşezat numere ştiute de. rugăciune otcenaş peste toată zua mirenilor să cetească. n. costin, l. 204. Seara,... cei doi bătrîni îşi zic deodată ocinaşile. agirbiceanu, p. m. 154. Nu mai poate omul de tine nici să-şi zică ocina-şele! rebreanu, i. 44. Ce-i, Tănase? Spui ocinaşele? beniuc, m. c. i, 89. Să citeşti ocena-şăle. i. cr. ii, 297, cf. com. din frata — turda, alr ii/i mn 106, 2 789/574. — PI.: ocinaşe. — Şi: ocenâş (scris şi oce-naş), ucinăş (bl ii, 194, i. cr. iv, 192), otcenaş, oscenâş (n. costin, l. 317) s. n. — Din slavon, otkms HdUik. OCINĂT s. n. (învechit, rar). Moştenire. dosoftei, mol. 83. — V. ocina. OCINĂ s. f. (învechit şi popular) Bucată de pămînt (moştenită), proprietate, moşie; moştenire» Cumpără ocini, locuri de casă şi de fineţe (a. 1525?). n. a. bogdan, c. m. 34. Deade ţerile lor în ocine, ocină (partea h, -moşie d) lu Israil oamerilor săi. psalt. 281, ,cf. coresi, ev. 156. Nu e noao nice parte, nice ocină la casa tătîni-nostru. palia ,(1581), 124/11. Acesta iaste ocean. Veniţi să-l ucidem şi să ţinem ocina lui. varlaam, c. 226. Ş-au răsipit pintr-alte ţări, lăsîndu-şi ocinele şi moşiile, ureche, l. 136. Dumitraşco log[o]fătul la otite domnii bqiariu vestitu, cu ocine întemeaiate. m. costin, ap. gcr i, 200/2. Mazilii şi mănăstirile să-şi stâpî-nească ocinele - şi vecinii săi. neculce, l. -212. A u dăruit-o a lor dreaptă otcină şi moşie din jos de gura Reghiului (a. 1738). uiucaricl, ii, 3, cf. XENOPOL, I. R. II, 191, IV, ;152y I. BRĂESCU, m. 20. Să le fac danii de prisăci, de ocine şi sate. delavrancea, o. ii,.-90. A pierit ucis de buzdugan mişelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile şi ocinile noastre strămdşeşii.Sado-veanu, o. v, 564. Boierii îşi rotunjesc moşiile confiscînd ocinile răzeşilor şi moşnenilor, oţeîtea, 774 0CINĂT0R1U — 104 — OCÎRMUIRE t. v. 38. N-ai ocină de moşie Din strămoşi a ta să fie? sevastos, c. 320. -0> F i g. Carele-i putearnic a zidi şi a da voao ocină a birui cu toţi sf[i]nţii. n. test. (1648), 162v/14. Vei ceare de la mine De-ţ voi da limbile toate Ce ţi-s ocină de soarte. dosoftei, ps. 14/22. -v* E x p r. (Regional) Le merge pe ocină, se zice despre o boală care se moşteneşte. Cf. rev. crit. iv, 145. -O- (Regional, în sintagma) Ocină de casă = loc de casă. chest. ii 70/56. + P. e x t. Loc de baştină, patrie. Vine in ocina lui şi învăţa ei în gloatele lor. coresi, ap. dhlr ii, 518. Nu e proorocului fără cinste trecînd în ocina lui şi în casa lui. coresi, ap. ddrf. — Pl.: ocine şi ocini. — Şi: ocenă (gcr j, 74/28), <5tcină s. f. — Din slavon. orKMHHd. OCINĂTORIU, -OARE s. m. şi f. (învechit) Moştenitor, urmaş. Te-aii făcut pre tine să-i hii fiiu şi ocinătoriu întru împărăţiia sa cea de sus. varlaam, c. 178. Nice s-aibă a fi ocinătoriu agonisiţii /«[i] ceii trupeşti aceluia ce nu vru să fie ocinătoriu agonisitei s[u]fl[e]teşti. dosoftei, v. s. noiembrie 184v/16. Psalomul lui David pentru ocinătoarea. id. ps. 19/19. — Pl.: ocinători, -Oare. — Ocină + suf. -tor. OCINÎC s. m. v. ucenic. OCIOC s. m. 1. (Prin Olt. şi sud-vestul Transilv.; mai ales la pl.) Ştiulete de porumb slab dezvoltat (cu boabe foarte rare) (alr 11 5135/848, ib. 5147/848, lexic reg. 37); ştiulete desfăcut de boabe (a iii 18); tuleu care rămîne pe porumbişte (a iv 5). 4 (învechit, rar) Paie. ANON.' CAR. 2. (Prin Olt.; la pl.) Vrejuri şi păstăi care rămîn după ce au fost scoase boabele de fasole sau de mazăre; rămăşiţă. Cf. lexic reg. 37. 3. (Regional) Unealtă cu ajutorul căreia se desfac boabele de porumb de pe ştiulete (Bănită — Petroşeni). Cf. a iii 18. — Pl.: ocioci. — Şi: ociogi s. m. pl. lexic REG. 37. *- Cf; magh. ocstik (pl. lui ocsu). OCIOGI s. m. pl. v. ocioc. OCÎT adv. (Prin Transilv. şi Maram.) Tocmai ca, leit, aidoma. Cf. DR, i, 301, com. din zagra — NĂSĂUD., PAŞCA,' GL., ALR I 1390/359, ALR II 3154/279,346. — Din slavon, ■omh't’k. OCÎCÎ interj, v. oac. OCÎCÎÎ vb. IV v. ocăcăi. OCÎÎ vb. IV v. ocăcăi, ' OCÎRCl vb. IV. Tranz. (Prin Ban. şi Olt., cu complementul „carul“ sau „căruţa“) A întoarce, a cîrni. Ocîrceşte-o [căruţa] niţel la dreapta, boceanu, gl., cf. novacoviciu, c. b. i, 15. Ocîrceşte carul să mergem acasă, raşca, gl. — Prez. ind.: ocîrcesc. — Cf. c î r c i. OCÎRCÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OCÎllJÎ vb. IV v. ogîrji. OCÎRMÎ1 vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A hrăni, a întreţine, a îngriji. împarle-să muiarea de la bărbat. . . căce nu o ţine cumu să cade sau nu o ocîrmeaşte bine, ca să dzice '. nu-i dă bucale să-i fie de agiuns sau nu-i face haine. prav. 166, cf. 177. — Prez. ind.: ocîrmesc. — Din slavon, okptimhth „a hrăni“. OCÎRMÎ2 vb. IV v. ocîrmui. OCÎRMÎÎ vb. IV v. ocîrmui. OCÎRMUÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A cîrmui, a conduce; a guverna, a administra. Arbure hatmanul... in tinereţele . lui Ştefan Vodă toată ţara ocîrmuia. simion dasc., let. 129. Pre sine singur, apoi pre alţii să otcîrmu-iască. n. costin, ap. gcr ii, 14/14, cf. cantemih, ist. 76. Roman... ocîrmuia cu blagocestivie împărăţiia Rîmului. mineiul (1776), 27 v2/3. Taţie orinduiaşte pe înţăleptul Mésala ca să poarte de grijă norodului şi a-l ocîrmui în cîtâ vreame va fi el în oaste, beldiman, n. p. i, 77/10. Voieşte să otcîrmuiască şi să facă toate prin porunci aspre, marcovici, d. 111/16. Pre dînsul îl urmează mai mulţi domni buni, căci inima poporului ce ocîrmuiau era bună. negruzzi, s. i, 271. Umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite, alexan-drescu, M. 5. -v- A b s o 1. Cu vitejie vrednică ocîrmuind, au lăţit puterea neamului riimânesc (sec. XVII), rev. crit. i, 98. Să făcu papă Rîmului,. . . ocîrmuind şi bine strălucind în cinstea ep[i]scopiei (a. 1698). gcr i, 321/23. A învăţa oarecine cum să ocîrmuiască, cea mai grea. învăţătură, zanne, p. viii, 275. Refl. pas. Aceste să ocîrmuiesc şi de împăraţi. drăghici, r. 65/10. Oraşele ... se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. bălcescu, m. v. 10. — Prez. ind.: ocîrmuiesc. — Şi: otcîrmui, ocîrmîi (polizu), ocîrmi (prav. 291) vb. IV. — Din ocîrmi, sub influenţa lui cîrmui. — Ocîrmi < slavon. ©kptíMHth „a conduce“. OCÎRMUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a ocîrmui; cîrmuire, conducere; guvernare, administrare. Aşea pe cei tineri întru otcîrmuire m OCÎRMUITOR — 105 — OCLUZIE îi înţălepţeşte. n. costin, l. 36. Ar ăl pe scurt toate clte ar putea da o idee pe deplin, la cititori, de curgerea, starea şi otcîrmuirea inpăraţilor otomani, e. văcărescul, ist. 246. Au luat asupra lui ocîrmuirea ostaşilor, beldiman, n. v. i, 48/14. Forma ocîrmuirii este în Europa de tot feliul: monarhică, republicană, gt (1838), 282/47, cf. heliade, o. i, 412. Bogdan al III-lea ... fusese asociat la domnie de tatăl său ... de a face să se deprindă viitorul oblăduitor cu sarcina ocirmuirei. xenopol, i. îţ. iv, 205. + P. e x t. Organ de conducere, de administrare. Toată otcîrmuirea publicai se odihneaşte. cantemir, ist. 101. Raporturile otcîrmuirilor de judeţe (a. 1832). doc. ec. 497. Pe aiurea ocirmuirile pedepsea pină şi cu închiderea la temniţe pe acei ce nu sămăna cartofle. i. ionescu, c. 53/3. El, prin ocîrmuire, îndată ne-ar urmări şi ne-ar prinde, bolintineanu, o. 403. Şoltuzii (primarii) şi pîrgarii (consilierii) erau aleşi de ocîrmuire. n. a. bogdan, c. m. 45. Prudenţii săi îndrumători nu puteau lăsa în voia acestor impulsiuni corespondenţa lui Tudor cu ocîrmuirea de la Bucureşti, oţetea, t. v. 137. N-a mai avut încredere nici în linişte, . . . nici mai ales în oamenii ocîrmuirii, pe care îi vedea mai ales la strîngerea birului, sadoveanu, e. 24. + Dirijare prin cîrmă, hăţuri etc.; cîrmire. Caii. . . , poveţuindu-să de cătră ocîrmuirea călăreţului, să popriia (a. 1773). gcr ii, 90/11. Ocîrmuirea unei corăbii după compas cere multă ştiinţă, au (1829), 1382/14. — PI.: ocîrmuiri. — Şi: otcîrmuire s. f. — V. ocîrmui. OCÎRMUITdR, -OARE adj., s. m. şi f. (învechit) 1. Adj., (Adesea substantivat) (Persoană) care conduce un stat, o instituţie, o armată, o gospodărie etc.; cîrmuitor. Agiutorindu-l Ioan Hu-niad . . ., otcîrmuitoriul ţ[ă]răi ungureşti, au venit Pătru Vod[ă] cu oaste (cca 1650—1675). gcr i, 190/26. Te-ai arătat la primejdiile vremii, ales otcîrmuitor. biblia (1688), [prefaţă] 7/47. Să arată viaţa cea ocîrmuitoare întru ale stăpî-niei. n. costin, ap. gcr ii, 8/32. [Pecenegii] după domnii şi otcîrmuitorii lor, fietecarile şi deosăbit nume are. cantemir, hr. 364. Cunos-cîndu-l cu toţii de bun şi ocîrmuitor comandir (a. 1791). bul. com. ist. ii, 235. Aşa au cuprins Mihaiu Vodă toată Moldova... şi i-au dat ocîrmuitoriu pre fiiul său. şincai, hr. ii, 279/14. Numai bărbaţii să fac boieri, judecători şi ocîrmuitori obşteşti, caragea, l. 1/14. Un norod . . . Mult falnic că în Grecia era ocîrmuitoriu. beldiman, e. 2/7. O! ce nemărginită facere de bine săvîrşesc acei otcîrmuitori ce au durere de inimă de pătimaşele noroade. golescu, i. 103. cf. clemens. Stolnicu Costache Burchi, otcîrmuitorul judeţului Prahovii (a. 1832). doc. ec. 513, cf. negruzzi, s. i, 272. Se aflau la cina domnească cei mai mulţi dintre nobilii măriei- sale, unii ocîrmuitori de ţinuturi, alţii împlinind anume slujbe la curte, sadoveanu, o. xhi, 973. Merge la . ocîrmuitorul de Prahova cu porunci pentru . prinderea lui Bălcescu. camil petrescu, o. ii, 138., 2. S. m. şi f. P. e x t. Cîrmaci. Corăbiile . . . au început a se lovi laolaltă,. . . ocîrmuitorii încă au lăsat cîrmele, şi unele s-au înecat cu oameni cu tot. şincai, hr. i, 27/15. — PI.: ocîrmuitori, -oare. şi: ocîrmuitoriu, -oare, otcîrmuitor, -oare, otcîrmuitoriu, -oare s. m. şi f. — Ocîrmui -f suf. -lor. OCÎRMUITORIU, -OARE s. m. şi f. v. ocîrmuitor. OCÎŞ, -Ă adj. v. ocoş. OCÎŞĂG s. n. v. ocoşag. OCLÂD subst. (Regional) Fîşie de piele colorată aplicată ca ornament pe cojoc. Pe guler se coase mielul negru din lînă măruntă, iar dincolo de miel vine ocladul. păcală, m. r. 513. + (în forma oclată) Platcă aplicată în spatele cămăşii, între umeri. ddrf. — PI.: ? — Şi: oclâtă (pl. oclate) s. f. — Cf. slavon. okiikth,-ax ,,a învălui“. OCLĂTĂ s. f. v. oclad. OCLEl s. in. v. uclei. OCLElE s. f. v. uclci. OCLETE1 s. m. (Iht.; regional) Obleţ (Alburnus alburnus şi Alburnus lucidus). Cf. băcescu, p. 42, 133, alr ii 6 239/899. — Pl.: ocleţi. — Contaminare între oclei şi oblete. OCLETE2 subst. (Regional) Bucată de lemn cu care se umple o scobitură dintr-o bîrnă veche pentru ca aceasta să poată fi folosită din nou în constructie (Mogoş — Abrud), chest. ii 125/305. ' -Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf, c o c 1 e t e. OCLOCRAŢÎE s. f. v. ohlocraţie. OCLUSÎVĂ adj.; (Fon.; în sintagma) Consoană ocluzivâ = consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui; consoană explozivă. Consonantele ocluzive se numesc şi explozive, puşcariu, l. ii. i, 63. -v- (Substantivat) Am observat că destinderea ocluzivelor finale ale acestor cuvinte era întovărăşită de vibraţii vocalice, scl 1954, 437. — Pl.: oclusive. — Şi: ocluzivă adj. — Din fr. occlusivo. ’ OCLţJZIE s. f. v. ocluziune. 803 OCLUZIUNE — 106 — OCNĂ OCLUZltJNE s. f. închidere, astupare a unui canal, a unui tub, a unei conducte etc. <0* Ocluzie intestinală = boală care constă în întreruperea sau oprirea circulaţiei materiilor fecale în intestin; (popular) încurcătură de maţe. > (Fon.) Mişcare articulatorie constînd din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) şi care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. Cf. puşcariu, l. b. i, 61. Caracterele esenţiale (pertinente ) ale fonemului p sînt ocluziunea, explozia şi surditatea, rosetti, s. l. 12. Pentru a articula sunetul m în cuvîntul omul, buzele se închid (fornând o ocluziune). graur, i. l. 47. — Pronunţat: -zi-u. — PI.: ocluziuni. — Şi: ocluzie s. f. — Din fr. occlusion. OCLUZlVĂ adj. v. oclusivă. OCNAR s, m. (învechit) Ocnaş (1). Cf. anon. cab. Zicînd ocnarii... că acea cercetare s-au făcut cu patos (a. 1827). doc. ec. 382, cf. ALEXI, W, — PI.: ocnari. — Ocnă + suf. -ar. OCNAŞ s. m. 1. Persoană care munceşte în ocna de sare; (învechit) ocnar, ocnean. [Lumea a început] în tăcerea încordată a cristalului de sare In care a încremenit tăcerea mării Şi truda ocnaşului, baran&a, v. a. 28. 2. Condamnat la muncă silnică în ocnă (II 2); p. ext. puşcăriaş. Făceam parte din ocnaşii ce pe şubrede picioare îşi tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. macedonski, o. i, 72. Sînt cu săcuri. . . şi-mi vor izbi Săcurea-n cap, că sînt ocnaşi! coşbuc, p. i, 269. Ocnaşii, pe uliţile înguste, păşeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu feţele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor, sadoveanu, o. ii, 481. Meseria lui era grea... muncă de ocnaş, pas, z. i, 282. Unde ţi-e mîndria, ocnaşule? davidoglu, o. 40. Greu vine unor copile să-şi petreacă viaţa închise în casă, ca ocnaşii în ocnă. şez. ii, 50. — PI.: ocnaşi. — Ocnă + suf. -aş. (ÎCNi s. f. 1.1. (învechit) Fereastră. Şedea . . . un june lingă ocnă. cobesi, ap. dhlb ii, 462. 2. (Ban., Olt.) Gura podului (h ix 82, xvm 145, chest. ii 218/9a, 20, a iii 1, lexic reg. 14); deschizătură în acoperişul şurii prin care se urcă nutreţul în pod (chest. ii 417/6); p. e x t. hogeac. îi taie capul... şi aşa îl pun sus, într-un lemn, deasupra ocnei, herodot (1645), 240. 3. (Regional) Vrana unui vas (de lemn), alr i 726/298, cf. a i 17, com. din totoreni — beiuş. 4. (Regional) Gaură făcută în gheaţă; copcă (Pietroşani — Zimnicea). alb i 1 733/922. II. 1. Mină (mai ales de sare). V. b a i e, salină. Cf, anon. car., lex. mars, 243. Făcîndu-să 5 lei suta de ocă de sare, pe loc la ocnă (a. 1814). uricariul, i, 214. între celelalte ocne ce s-au deschis pentru scoaterea rudii de aici... au dat peste un feli de rudă şi... să bănuieşte că cea mai multă parte din ea ar fi argint (a. 1836). doc. ec. 642. S-a coborît într-o ocnă părăsită, negruzzi, s. i, 87. Ne coborîrăm în ocnă, care e de o adîncime ca de 30 stînjini. alexandrescu, ap. cade. Puţurile din care se scoate sarea se împart în ocne lucrătoare şi ocne părăsite, filimon, o. i, 294. Călătorii noştri ajunseră la Telega... Ei se deciseră să coboare în ocne. bolintineanu, o. 432. Aşa. . . sînt ocnele de sare de la noi. ispirescu, u. 116, cf. iordan, n. l. i, 33. La tîmple mi s-a strîns pârul cărunt Ca sarea din adîncul ocnei scoasă. beniuc, m. 14. Nu se găseau în toate satele maluri de sare, iar ocnele erau departe, panai-tescu, o. ţ. 135. Pietrile cele scumpe prin ocne şi pustietăţi se găsesc, zanne, p. i, 251. F i g. Arătarea cenuşie tăcu, scufundată în ocna sufletului său. sadoveanu, m. c. 161. ❖ E x p r. Sărat ocnă = foarte sărat. Com. -paşca, cf. cv 1950, nr. 4, 44, ciauşanu, gl. -f P. ext. (învechit; mai ales la pl.) Venitul domnesc de la minele de sare. Să va striga la mezat vînzarea ocnilor şi a vămilor din toată ţara. cr (1829), 277 2/9. Cele mai importante izvoare de venit ale domnului erau rusumaturile (impozite indirecte), în fruntea cărora stăteau vămile şi ocnele, oţetea, t. v. 51. 2. Mină (părăsită) unde sînt deţinuţi cei con- damnaţi la muncă silnică; p. ext. închisoare, puşcărie, temniţă; pedeapsă la muncă silnică în saline. Giudeţul. . . să-l cearte pre stăpîn cu ocna. prav. 171, cf. 183. Fu osîndid de-l aruncară în ocnele ceale de aramă, dosoftei, v. s. octombrie 64v/20. L-au prinsu Antiohii Vodă Cantemir şi l-au jecuit şi l-au pus şi în ocnă. neculce, l. 91. Pre alţii îi purta prin tîrg, tăindu-le urechile şi nasurile, aruncîndu-i prin ocne (a. ?). mag. ist. iv, 366, cf. clemens. Sînt trei luni de cînd şade închis la ocna părăsită. filimon, o. i, 292, cf. 94. Ai mai bine să fugim, să nu dea cineva peste noi, că-nfundăm ocna. caragiale, o. ii, 326. Şi ce-a făcut Destul de rău a fost. De frica ocnei s-a răsnit Şi-i dus de-atunci. coşbuc, p. i, 230. La 1825, decembriştii, sculaţi în numele libertăţii.. . , luau drumul Siberiei cătră închisori şi ocne pustii. sadoveanu, e. 199. S-a isprăvit, nu mai era nici o scăpare. O să-l mănînce ocna. arghezi, c. j. 239, cf. stancu, r. A. iv, 222. Cu lanţuri mi-l încârcară Şi-n ocnă mi-l aruncară, alec-sandri, p. p. 160.. 3. (Regional) Fîntînă cu apă sărată (chest. ii 462/241, 243, alr ii 4096/362) sau minerală (chest. ii 462/241). 808 OCNE — 107 — OCOL 4. (Regional) Peşteră (Gura Sărăţii — Buzău). alk sn in h 813/728. — PI.: ocne. — Şi: (regional) omnă (den-susianu, ţ. h. 327,. alr ii 3 610/836), ocne (h xvin 145) s. f. — Din v. sl. okho „fereastră“. (5CNE s. f. v. ocnă. OCNBĂN subst. 1. S. m. (învechit, rar) Ocnaş (1). Au dat trei hrisoave... unul lui Ugrin, altul faurilor din Trăscău al treilea ocneanilor din Turda, 'ş in cai,. hr. i, 288/20, cf. TDItG. 2. Subst. (Regional; la sg., mai ales art.) Numele vîntului de la miazănoapte; crivăţ. Vintul ocnean suflă de la miazănoapte, i. ionescu, m. 62, cf. h v 346. Trage ocneanu 1 ciauşanu, v. 184. — PI.: (1) ocneni. — Ocnă + suf. -ean. OCNÎ vb. IV. I n t r a n z. (Neobişnuit) 1. A lucra în ocnă (II 1) . LM. 2. A sta la ocnă (II 2), a fi condamnat la muncă silnică. Cf. lm. E un mişel, Şi lasă-l că-i ocnit! coşbuc, p. i, 270. — Prez. ind.: ocnesc. — V. ocnă. OCNIT, -1 adj. (Prin Olt. şi Mold.) Sărat prea tare; sărat ocnă. Cf. şez. ix, 148, ciauşanu, gl. 45, mat. dialect, i, 232. — PI.: ocniţi, -te. — De la ocnă. OCNIŢĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui ocnă. 1. 1. Adîncitură în pereţii caselor ţărăneşti în formă de fereastră oarbă, în care se păstrează diferite obiecte de uz casnic; firidă, cotlon. Să nu mă faci ia acuş să ieu culeşerul din ocniţă şi să te dezmierd, cît eşti de mare! creangă, a. 119, cL barcianu. Văzură cărţi legate în scoarţe şi suluri de hîrtii, într-o ocniţă cu rafturi: sado-veanu, o. xiii, 373. Găseam [cărţi]. . . puse sub sobe sau în ocniţi. şez. xviii, 202, cf. alr ii/i h 273/537. + Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. Şi aici se întîlneşte marele turn de cetate, cu trei rînduri de firide sau ocniţe înşirate. iorga, c. i. ii, 9. 2. Adîncitură sub cuptorul vetrelor ţărăneşti unde se pune ceva la încălzit. Noi scoteam miţele de prin ocniţe şi cotruţe şi le flocăiam şi le şmotream... de le mergea colbul, creangă, a. 37, cf. ddrf, şăineanu, alexi, w. Din două sărituri motanul e în ocniţa sobei. gIrleanu, l. 86. Iaca, laptele l-am pus în pahar, în ocniţa sobei, să steie călduţ, sadoveanu, o. iv, 568, cf. chest. ii 311/8, alrm ii/i h 399/537, alr ii/520, a v 14, 15, 35, vi 16, 33. 3. (Regional) Gura podului (chest. ii 417/57); deschizătură în acoperişul şurii pe unde se pune nutreţul (păcală, m. r. 433). 4. (Prin Mold.) Schelet alcătuit din bîrne sau din scînduri sprijinite pe ţăruşi, pe care se aşează cerealele cosite sau secerate, ca să se usuce. Dacă ovăzul este făcut snopi, se alcătuieşte lot în şură cu ocniţă. pamfile, a. r. 147. Popuşoii... se cosesc după culegere, iar ca să se usuce, se pun pe ocniţe, id. ib. 225. II. 1. (învechit) Ocnă (U 1). Ocniţa unde să află şi malurile cele sărate (a. 1837). doc:, ec. 657, cf. zanne, p. i, 229. 2. Ocnă (II 2). De multe ori am înfundat ocniţele cetăţilor Semendria, Haliciu, Buciaciu, Camenila şi Cerni Ostrov, delavrancea, o. ii, 179. 3. Gaură mare în pămînt; hrubă. Pogorîră întîiu pe moartă .. . în acea ocniţă foarte adîncă, care era întocmai ca o ocnă. gorjan, h. ii, 49/16. In insula aceea . . . sînt preste doaă sute de ocniţi în care se află nişte mărgăritar foarte mare şi alb. id. ib. IV, 111/29. Stoicea dădu fuga la adăpost într-o ocnită ivită sub deal. galaction, 0. 49. 4. (Regional) Casă mare. chest. ii 53/78, 85. 5. (Regional) Vas pentru ţinut sare; solniţă (Panaci — Vatra Dornei). a v 20. — Accentuat şi: ocniţă (alexi, w., barcianu). — PI.: ocniţe şi ocniţi. — Ocnă + suf. -iţă. OCNIŢĂ2 s. f. v. ogniţă. OCNtJŢĂ s. f. (Regional) Urdiniş (Firiza — Baia Mare). Cf. alr i 1 688/355. — PI.: ocnuţe. — Ocnă -f suf. -uţă. OCOCAÎ vb. IV v. ocăcăi. \ OCOCĂI vb. IV v. ocăcăi. OCOL s. n., s. m. I. 1. S. n. (învechit) Linie care delimitează un spaţiu; p. e x t. spaţiul delimitat; cuprins. Zidi cetatea împrejur den margine şi pînă la ocol. biblia (1688), 2952/27. Cel ce au întins ceriul şi carele ţine ocolul pămîn-tului. mineiul (1776), 22rl/U, cf. budai- deleanu, lex. La ocolu semnelor să închipuieşte lungul acestor stînjini încă pe o altă culme (a. 1845). iorga, s. d. xxi, 354. Urmează-mi în ocolul acestor golfuri line. alexandrescu, o. 1, 256. înlâuntrul palatului sînt şapte galerii alăturate, care se destind în tot ocolul clădirii. odobescu, s. ii, 113. + (învechit) Perimetru, circumferinţă. Ocolul acestui bulz erea de doisprezece stînjini. gorjan, h. ii, 18/26. + Cerc. Privea ocolul săbiilor celor strălucite ce ţinea sabineanii. beldiman, n. p. i, 129/22. Svelta insulă apare. .. Sărutată, cînd de valuri, cînd 818 OCOL — 108 — OCOL de vînluri asaltată, Printre-ocolul spumei albe. macedonski, o. i, 161. + (Neobişnuit) Loc, spaţiu liber. Şi cu băţul se-nvîrteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; Bar abia e locul gol, Şi mulţimea năvăleşte Iarăşi stol. coşbuc, p. i, 226. 2. S. n. împresurare, asediu. Şi va turbura răpaosul unii ţără, negîndit ocol unii cetăţi foarte tari. fn 94. S-au hotărît a face acel ocol, iară iscoadele zăticnescu sflrşitul. ib. 103. + Anturaj, cerc. In ocolul familiilor noastre .. . noi vom da cea dinţii pildă, marcovici, d. 48/13. Am găsit-o'. .. intr-un ocol de curtezani, c. ca-RAGIALI, în Pil. DRAM. 235. 3. S. n. (învechit) Gard, şanţ sau zid de întărire împrejurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; p. ext. loc îngrădit. Le-au ales sate şi le-au făcut ocoale pren pregiur. simion dasc., let. 20. Au descălicat oraşe prin ţeară pre la locuri bune şi le-au făcut ocoale prin pregiur. m. costin, ap. şincai, hr. i, 371/25. Oastea era strinsă şi era făcut un ocol mare, mai largu de cum cuprinde curtea gospod din Ieşi. ne culce, l. 232. Tabăra . . . împregiuru-i. . . [avea] ca s-o-ntârească Un lung ocol de care legate strîns cu lanţuri, alecsandri, p. iii, 219. Facerea de ocoale in jurul satelor, însemnată de Ureche ca ceva neobişnuit, nu este decît sistemul slavon de întemeiere a aşezărilor omeneşti, toate prevăzute cu asemene întărituri. xenopol, i. r. iii, 116. Să-mi faci un ocol mare, şi las dacă ţi-a mai bate piatra! şez. ii, 142. + (Prin Ban.) Teren plantat cu pomi şi îngrădit cu gard viu. Cf. gr. băn., com. din oravjţa. 4. S. n. (învechit şi popular) Loc îngrădit lîngă casă sau în cîmp unde se ţin vitele, oile, porcii etc.; p. ext. loc unde se ţine tîrgul de vite. Cf. anon. car. Au mers birăul de Oşer-heiu în tărie lui şi au slobodzit mascurii din ocolul lor (a. 1729). bul. com. ist. ii, 197. Trebuie făcut coşeariu (ocol) dechilin. economia, 88/21. Se face şi un ocol lîngă arie, unde stau caii. i. ionescu, c. 185/27. Un mînzat sugrumat în ocol. gane, n. i, 129. Nu vreau să li mai port grija-n spate: ba fîn, ba ocol, ba să nu-i mînînce lupii, creangă, p. 40. Pe culmea de tufe ruginite, Se văd nişte ocoale, cu lungi şuri pentru boi. beldiceanu, p. 62. Am fast să-mi văd ocolul meu de vite. anghel-iosif, c. l. ii, 20. Vitele mari cînd le găsesc în ţarină, le duc la ocolul, oborul sau ţarcul primăriei. pamfile, a. r. 28. La ocoale se adunaseră tamaz-lîcurile; cu mugete, sadoveanu, f. j. 427. Răgete lungi Pornesc din ocol. bacovia, o. 10. Cele sterpe rămîneau afară. Cele cu - lapte intrau în ocol. CAMiLAR, c. 46. N-ai închis ocoalele, Nici ai închis vitele, alecsandri, p. p.. 361.- I-au mai aruncat încă o noapte în ocolul cailor, sbiera, p. 109. Am scos boii din ocol Şi i-am pus la plu-guşor. cardaş, c. P. 72. Strînge, mări, cîrlanii, Şi mi-i bagă la ocol. păsculescu, l. p. 275. De cît cu badea bădioi, Şi ocolu plin de oi, Mai bine cu badea bădică Şi-n ocol nimică. zanne, p. iv, 249. Am un bou bujor Şi nu-l pot scoate Cu funia din ocol (Focul), gorovei, c. 153. + (Regional) Colţ din grădină îngrădit care serveşte la păstrarea nutreţului. Cf. pamfile, a. r. 161. 5. S. n. (Transilv.) Spaţiu împrejmuit pe lîngă casă, curte. Cf. lb. în larg d-ocol s-adună curtenii şi fac roată, coşbuc, p. ii, 201. Omul, orice ar face în ocolul lui, e stăpîn şi străinul n-are ce să se amestece, rebreanu, i. 198. Află în mijlocul ocolului pe o masă o găleată cu apă. densusianu, ţ. h. 242. In ocol se află lemnele pentru foc. pribeagul, v. r. 61, cf. h xvm 35, 46, 307. Bade-n ocolul tău Puteare-aş să umblu eu. jarnIk-bîrseanu, D. 461. Jucau şi beau pe întrecute în ocol (curte), reteganul, p. v, 34. De unde cătana pleacă . . . Rămîne plugu-n ocol Şi casa plină de dor. mîndrescu, l. p. 34. Leliţă-n ocolul tău Crească frunza de durzău. bud, p. p. 61, cf. şez. xix, 107, caba, săl. Mireasă cu ciucalău, N-ai fost de ocolu meu. bîrîea, c. p. 160, cf. chest. ii 391/1, alrm ii/ii h 344, a i 12, 13, 17, 21, 22, 23, 26, 31, 36, iii 2, 7, 12, 16, 17, 18. Busuioc verde-n ocol, Dragu mi-i mie-un fecior, folc. transilv. i, 34. 6. S. n. (învechit) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de judeţ sau de ţinut (v. plasă, plai), de oraş (v. circumscripţie, cartier, mahala) sau de sat ; instituţie care conducea o astfel de unitate ; sediul ei. Acel sat au fost drept al domniii-mele: lipit de ocolul tîrgului Sucevii (a. 1624). iorga, s. d. xi, 49. Lasă-i tîrgul Şiretul cu ocolul lui. ureche, let. ii, 117/21. Sat ascultător către ocolul Galaţilor, m. costin ap. gîdei, cf. dosoftei, v. s. octombrie 64v/26. Sfînta biserică de la ocolul Botoşenilor (a. 1737). uricariul, viii, 237/4. Să cheme pe mazilii fieştecărui ocol să le deie izvodul (a. 1803).. ib. IV, 83/16. Zapcii... să rînduiesc pre la ocoale (a. 1818), ib. i, 252. [Feciorii Chiajnei] se întimpinase în ocolul Focşanilor, odobescu, s. i, 170. După dînşii veni catihetul, apoi privighetorul de ocol. gane, n. ii, 190. Dădurăm în ocolul slobod al Cîmpulungului. delavrancea, o. n, 105. Fusesem numit proaspăt ajutor de judecător la un ocol rural, galaction, o. a. ii, 56. în Moldova, în secolele al XJV-lea şi al XV-lea, apar numeroase ocoale de sate, pe lîngă ocoalele oraşelor, panaitescu, o. ţ. 33, -v-Ocol de pace = judecătorie. [Cauze de jurisdicţie] date în competinţa ocolului de pace din suburbia „Flămîndail. klopştock, f. 5. Ocol silvic = unitate silvică administrativă, prin care se organizează şi se execută lucrările de cultură, refacere, protecţie şi de pază a pădurilor, ocrotirea şi valorificarea yînatului şi a peştelui din apele de munte. der. 7. S. m. (Popular, la pi.) Cerc de fier sau de lemn aşezat în jurul pietrei morii, care împiedică făina să cadă pe alături; veşcă, văcălie. Cf. LIUBA-IANA, M. 104, DAMÉ, Ï. 153, H V 4, 16, 818 OCOL — 109 — OCOLAŞ1 xiv 8, xvi 4, 22, xvni 26, 46, 143, alr sn i h 178, a iii 1. Împrejurul pietrilor este o obadă, ce să zice ocoli, ca să nu iasă fănina declt pe ciuciureu, ca să cadă in ladă. liuba-iana, m. 104. l-apucă cămaşa de la spate şi-ncepe al trîmti cu capu de ocolii morii. i. cr. i, 112. + P. e x t. (Regional) Amestec din făină de grîu şi făină de porumb, care se depune între piatra morii şi veşcă, în timpul măcinatului; serveşte ca hrană pentru animale. Com. din oraviţa, cf. cv 1950, nr. 2, 31, lexic reg. 37. 8. S. n. art. (Regional) Numele unei constelaţii din emisfera boreală, situată în apropiere de constelaţia gemenilor; vizitiul. Cf. otescu, cr. 18, pamfile, cer. 169, alr ii 2464/219. II. S. n. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; circuit, înconjur, ocolire. Cf. anon. car. Luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol. eminescu, o. iv, 428. Vulturul... Brăzda cu rotirea sa golul, Şi-uimit. . . stam urmărihdu-i ocolul, coşbuc, p. ii, 298. Mai făcu cîteva ocoale prin ogradă, ca una ce nu-şi afla locul, bujor, s. 78. Ca să te familiarizezi deplin [cu grădina], îţi propun să facem un ocol, să vezi tot. rebreanu, r. i, 79. La mare înălţime, plutea o gaie neagră, scriind ocoluri largi, sadoveanu, o. xm, 679. Stăi, călăreţ! Intoarce-ţi calul semeţ. Fă un ocol. arghezi, v. 225. F i g. Ştirea, făcînd ocolul satului, stîrni curiozitate, rebreanu, b. ii, 230. Un suspin de uşurare şi de regăsire făcu ocolul mesei, vinea, l. i, 23. Cuvintele-i tăioase făceau ocolul încăperii, conte mp. 1953, nr. 369, 2/1. ❖Loc. adj. (Determinînd substantivele „cale“, „drum“) De ocol = ocolit, indirect. Birjarul, în loc s-apuce pe drumul drept, o ia pe un drum de ocol. cabagiale, o. i, 237. Din pricină de ziduri şi de gol Şi pasărea lua calea de ocol. arghezi, c. o. 159. Loc. vb. A da (cuiva sau la ceva) ocol sau ocoale = a) a ocoli, a înconjura. A început să ne spună că pămîntul se învîrte ca prisnelul şi dă mereu ocoale împrejurul soarelui, slavici, n. i, 191. El poartă calul, dînd ocol, In trap grăbit, în pas domol, coşbuc, p. i, 109. [Rîndunelele] dădeau ocol pe sus, roiuri, ţîrîind. sadoveanu, m. c. 146. Felix mai dădu cîteva ocoluri odăii. câlinescu, e. o. i, 34. Dă ocol de trei ori mesei. h xvi 14. Să dai ocol casei cu treanţă aprinsă. gorovei, cr. 213; b) a umbla, a se învîrti în preajma cuiva sau a ceva; a da tîrcoale. Lupul, pe unde a mîncat măgarul, tot dă ocol cîte o dată. pann, p. v. iii, 134/17. Prîslea ... da ocol mărului, ispirescu, l. 83. Plecai să dau ocol muntelui meu de adăpost, hogaş, m. n. 182. Cînii, întărîtaţi, îmi dădeau ocol, hămăind mînioşi. sadoveanu, o. i, 89. Ce bun e geru-aici pe Bărăgan, Cînd dai ocol, pe seară, pe la vite. v. rom. ianuarie 1954, 129. Acolo [la stana de piatră] să stai Şi ocol să-i dai, C-acolo e dusă Şi-acolo-i ascunsă Feata sălbăţică. teodorescu, p. p. 416. <0* F i g. Dulci treceau zilele toate şi-arar dureri dădeau ocoale, anghel, î. g. 10. <0* Expr. A da ocol cu ochii sau (despre ochi) a da ocol = a privi de jur împrejur. Nebunul dă un ocol cu ochii şi-şi opreşte privirile care ard spre uşa lui Zibal. cabagiale, o. i, 58. Ochii. . . veseli dau ocol. macedonski, o. i, 83. A da ocol ţării (ţărilor sau pămîntului) = a umbla mult. Cf. zanne, p. vi, 350.. Trăsei gheata la picior Şi dedei ţării ocol. mat. folk. 226. -v* (Adverbial) Novac mergea rotogol, Calcă turcii tot ocol. şez. ii, 39. Soare, să.mergi ocol o dată. ALExrci, l. p. 268. 2. F i g. Digresiune. Novac . . . după mare ocol le făcu cunoscut că aştepta pe fiul seu. conv. lit. xv, 104. Ca să nu mai piardă vremea cu ocoluri fără folos . .. răspunse de-a dreptul. stănoiu, c. i. 85. Să ajungem la acest scop pe drumul drept. Fără ocoluri şi cotituri, vornic, p. 164. *$■ Loc. a d v. Fără ocol (sau ocoluri) = fără menajamente, direct. Rămase încremenit: binoclul ei îl ochise, drept, fără ocol. bassara-bescu, s. n. 167. Arăta, de data aceasta fără ocol, că, dacă nu sînt rezolvate cererile cuprinse în el, muncitorii vor recurge la acţiune, pas, iv, 217. 3. Cot, cotitură. Uliţa. .. face un ocol mare. rebreanu, i. 50. Identific, după dîmb şi. după ocolul şoselei, locul unde sîntem. camil petrescu, u. n. 263. Surugiii luară ocolul în goană. id. o. ii, 167. Se întorcea Oltul, scriind cu argint, în verdele liniştit al cîmpiei, un ocol elegant. bogza, c. o. 243. — PI.: ocoale şi ocoluri, (I 7) ocoli. — Din slav. (bg. okoji „împrejur“, v. rus. okojti> „cerc“). OCOLĂRI s. m. pl. v. ochelari. OCOLAŞ1 s. m. (Ieşit din uz) 1. Conducător administrativ al unui ocol (I 6); încasator de impozite. Fiind ştiută vremea, şi suma birului, nu vor avea prilej nici rînduiţii ocolaşi şi alţii a le pricinui însărcinare şi asuprire (a. 1773), uricariul, i, 23. Vînd ocoalele ţinutului la namesnici, i căpitani, i ocolaşi (a. 1795). ib. iv, 57/1. Mazili cum şi ocolaşi. . . Alerga toţi ca turbaţii beldiman, e. 80/11. Ceri. . . uitare împilărilor norodului de cătră zapcii, ocolaşi şi alţii (a. 1819). iorga, -s. d, vi, 116. Zapciii şi ocolaşii să nu se rînduiască din streini (a. 1827). uricariul, ii, 207. Să se facă. . . un izvod de toate posturile .şi de dregătoriile . . . de. Ia vel logofăt şi pănă la ocolaşi (a. 1827). ib. vii, 98. Pe un ocolaş şi 2 vornici iau bătut la.Belceşti (a. 1831). iorga, s. d. i, 211. Nu se satură iadul De strîns ispravnici, ocolaşi, Popi, vornici şi vătă-mani. teodorescu, p, p. 168. 2. Locuitor al unui ocol (I 6). Cf. ddrf, ŞĂINEANU, ALEXI, W. 820 ocolaş4 - 110 - ogolî — PI.: ocolaşi. — Ocol + suf. -aş. OCOLAŞ2 s. n. Diminutiv al lui o c o 1. 1. îngrăditură. Cf. ocol (13). Feace un ocolaş mitiutel de neşte pietri săci. dosoftei, v. s. februarie 69r/30. 2. Staul. Cf. ocol (14). Cei doi fraţi mai cuminţi şi-au făcut nişte ocoale frumoase de răzlogi. . ., dară Pepelea au rădicat un ocolaş numai de frunziş, sbiera, p. 1. Am un ocolaş plin de miei albi (Dinţii şi gura), şez. iv, 106, cf. gorovei, c. 132, pascu, c. 72. 3. Curte. Cf. ocol (15). Bădiţă, din capul tău Margă sîngele părău Pe vale şi pe hăgău Şi prin ocolaşu meu. reteganul, tr. 134. N-ai atlta ocolaş Cît ar paşie-un purcelaş. bîrlea, c. p. 33. — PI.: ocolaşe. — Ocol + suf. -aş. OCOLĂT, -Ă adj. v. ocolit,2. OCOLEALĂ s. f. (Popular, în loc. adj. şi a d v.) Fără ocoleală (sau ocolcli) = fără ocol, direct. Să mă-ngăduie a-i spune verde-rumâneşte relele ei. . . fără ocoleală. jipescu, ap. tdrg. Pre limba noastră cea fără ocoleli, le zicem pe şleau: bobleţi, şireţi, proşti, ispi-rescu, u. 114. — PI.: ocoleli. — Ocoli + suf. -eală. OCOL! vb. IV. I. Tranz. 1. (învechit şi popular, adesea însoţit de determinări introduse prin prepoziţia „cu“) A limita de jur împrejur; a împrejmui ceva cu gard, cu zid etc.; a îngrădi. Marea care ocoleaşte, încungiură toată lumea. st. lex. 170/1. Am ocolit marea cu porţi, cînd să vărsa afară, micu, ap. gcr ii, 158/16. Au ocolit oastea cu şanţ. şincai, hr. ii, 41/30. Au început a-şi încungiură sau ocoli bisericile sale cu ziduri, id. ib. 147/31. Au ocolit locul acela de lăcuinţă... cu gard bun. dră-ghici, r. 52/24. în pustiiul acest de munţi ocolit Gîndul meu zburînd colindă, conachi, p. 212. Feodală cetăţuie ... de turnuri ocolită, alexan-drescu, m. 20. Ion Vodă ocoli cu şanţuri platoul muntelui, hasdeu, i. v. 159. Ajunse la o grădină ocolită numai de trandafiri, ispirescu, l. 125. îşi avea palatele ... pe o măgură mare, ocolită cu pîraie. odobescu, s. iii, 176. O lespede ocolită cu merişor. delavrancea, ap. tdrg. ❖ F i g. Lumina şi puterile omului sînt ocolite, de hotare mărginite, marcovici, d. 410/11. v Absol. (învechit) Făcîndu-ş mic bordeiaş... şi ocolind cu gărduţ, şedea ocolea, dosoftei, v. s. ianuarie 17v/27. (învechit) A înconjura, a încinge. Ocoli [biserica] cu un brîu dă piiatră înpletit în trei viţe, şi cioplit cu flori şi poleit (a. 1654). gcr i, 172/26. 2. (învechit şi regional) A înconjura (pe cineva sau ceva) din toate părţile, a împresura; p. ext. (învechit) a încercui, a asedia. Pizmaşii. . . Mă ocoliră de mă vineadză. dosoftei, ps. 47/17. Aceştia au ocolit cetatea asupra ta. biblia (1688), 181xjib. Le-au ieşit înainte turcii. .., i-au ocolit de toate părţile şi le-au dat război foarte tare. ist. ţ. r. 112. Gheneralul . .. i-au ocolit la mijloc, n. costin, let. ii, 68/7. Stringînd oaste... au mers de au ocolit cetatea, id. ib. 101/19. Au mers asupra lor .. . şi ocolind Ierusalimul şi cetatea o au sfărîmat. spătarul milescu, let.2 i, 95. însă aşa ocoliţi aflîndu-se şi dă toate părţile stena-horisiţi... nu au contenit dîn foc nicidăcum. r. greceanu, c. m. ii, 185. Au mers asupra Temişoarei de o au ocolit (începutul sec. XVIII). mag. ist. ii, 327/8. Aducîndu-se toate oşţile în 18 iunie au ocolit Buda. şincai, hr. iii, 140/37. Bogatul în trufie, De-a lui închinători făţarnici ocolit, donici, f. ii, 52/1. Ţeara era ocolită de vrăjmaşi, bălcescu, m. v. 420. Năvăli O ceată numeroasă, pe rege-l ocoli, macedonski, o. ii, 249. Ocolitu-s de duşmani, Ca rîul de bolovani. reteganul, tr. 24. Iată potera sosea, Şi casa mi-o ocolea, balade, ii, 322, cf. i, 308. -4 F i g. Cu dorori iadul... mă ocoleaşte. dosoftei, ps. 49/17. 3. (învechit şi regional) A apăra, a ocroti. Aşa fieşcare după a sa avere şi agoniseală răspunde şi dreptul împăratului; iar nu cel mare şi bogat nimic, căci îl ocoleşte puterea, şi cel mic şi sărac să dea tot. golescu, î. 23. De toată asapreala . . . ocoleşte [dobitoacele], teodorescu, p. p. 384. Loc în rai tu, tată, n-ai.. . Mulţi bogaţi ocolit-ai, Mulţi săraci sărăcit-ai. alexici, l. p. 139. + (Regional) A răsfăţa. Cf. mat. dialect, i, 232. II. 1. Tranz. A merge de jur împrejurul cuiva sau a ceva; a străbate o distanţă făcînd un înconjur. Cf. anon. car. Maiorul. . . ocoleşte poziţia şi soseşte în momentul cel mai critic. maiorescu, d. ii, 113. Ocolesc stejarul mare Pîn’ din el o-mpărăteasă iese albă, zîmbitoare. eminescu, o. iv, 128. A ocolit binişor pe după laviţă şi aplecîndu-se i s-a arătat ochi în ochi. caragiale, o. ii, 275. Ocoleşte în vîrful picioarelor casa. brătescu-voineşti, î. 28. [Gîndăcelul] mişca picioruşele fragede şi ocolea, pe de margini, frunzişoara care-l adăpostise, gîrleanu, l. 11. Ocoli maşina pe la spate, rebreanu, r. i, 154. Voia să ocolim pe altă stradă, ca să nu dea pe la casa care a fost a noastră, c. petrescu, 1. u, 239. Ocoleam curtea în galop, cuprins de ardoarea isprăvilor, brăescu, a. 101. Jupîneasa răcnea, curtenii alergau toţi şi cînd m-a ocolit, a început să mă lovească, vissarion, b. 284. Ocoliră pe la biserică, camilar, n. i, 68. Umblînd ziua toată, Ocolit-a locul roată, teodorescu, p. p. 170. Ocoleşte cu el casa de trei ori. şez. iv, 22. Pe jos că mergea.. . Zidul ocolea, Zidul că-mi privea. 824 OCOLI — 111 — OCOLIRE balade iii, 18. Nuia încovoiată, Ocolii lumea toată (Gîndul). gorovei, c. 170. ❖ Intranz. Ocoliră împrejurul prăpastiei. ispirescu, l. 83. Zburătoarele . . . zburau cu zgomot mare de aripi din ghioluri şi ocoleau în curbe graţioase pe deasupra noastră, sadoveanu, e. 178. Patru cai slăbuţi, dar osoşi, ocoleau legaţi de aceeaşi funie, într-un joc care lui Ladima i se păru cumplit. camil petrescu, n. 89. + (Rar) Refl. pas. A fi purtat de jur împrejur. Se ocoli crucea împrejurul bisericii, delavrancea, ap. cade. 2. Intranz. F i g. (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziţia ,,cu“) A spune ceva cu înconjur, a divaga. Ce mai mult... cu voroava să ocolesc? cantemir, ap. tdrg: Ca să nu mai ocolim, ţi-oi spune româneşte pe şleau, jipescu, ap. cade. Deivos îi spuse, ocolind cu teamă parcă, despre ce e vorba. camil petrescu, o. iii, 159. Moşul ocolea cu povestirea, jarnîk-bîrseanu, ap. tdrg. 3. Intranz. (Subiectul este „drumul“, „rîul“ etc.) A coti. Drumul ocoleşte-n larg ca să facă urcuşul lin. vlahuţâ, r. p. 73. Unde Oltu ocoleşte Voinic calu-şi potcoveşte, bibicescu, r. r. 164. 4. T r a n z. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, făcînd un ocol (II 1); a evita să treci pe undeva. Cine va ocoli locul acela, unde să cade să plătească vamă ... tot negoţul. . . să-şi piiardză. prav. 46. Fuge apa pre departe ocolind copaciul. dosoftei, v. s. noiembrie 132v/8. Dobitocul în groapa care o dată cade, altădată pe acolea trecînd, pe departe o ocoleşte, cantemir, ap. tdrg. Oamenii sint ca păsările; pe cît un arbore este înflorit, ele îl vizitează; iar cînd frunza şi floarea se usucă, ele zboară şi-l ocolesc, bolintineanu, o. 380. Să nu ocoleşti, nici deal, nici vale. de lave an ce a, a. 98, cf. bart, s. m. 42. Ocoleau băltoacele îngheţate, să nu lunece, stancu, r. a. iv, 55. Ieşiră pe poartă şi ocolind livada se-ndreptară spre celălalt pătrat, călinescu, e. o. i, 117. Cînd să iasă din Bădeni, în lumina farurilor, le apăru o căruţă, pe care Bunea o ocoli cu îndemînare la numai o palmă de roţi. mihale, o. 524. Cine iubeşte şi lasă Crească-i mărăcini în casă, Să nu-i poată ocoli, reteganul, tr. 146. + A evita să întîlneşti pe cineva sau ceva sau să vorbeşti despre cineva sau ceva. Vezi pe unul ce-n mărire Era groază celor mici, Azi căzut din fericire, Ocolit şi de amici, pann, p. v. iii, 152/20. Nu putea a crede Că buna sa rudă să-l fi ocolit, alexandrescu, m. 355. .Divina fiică, care-Adevărul se numeşte, Care puţini o adoară, mulţimea o ocoleşte, eminescu, o. iv, 15. Cîte nu fac oamenii ocolind de a-şi spune ceea ce fac. delavrancea, ap. tdrg. Părinţii-n drum mă ocolesc Şi m-au gonit din casa lor. coşbuc, p. i, 283. li era ruşine că nu poate plînge. şi ocolea privirile oamenilor, rebreanu, nuv. 52. Oricît o insista el, ocoleşte deocamdată chestia nunţii, camil petrescu, t. ii, 48. Înţelegeam întrucîtva de ce amîndouă femeile ocoleau într-una chestia cea mai de samă pentru care se întîlniseră. sadoveanu, o. vii, 321. Dacă ar fi încercat să le arate că lucrurile nu stau chiar aşa, ei s-ar fi supărat, ba chiar l-ar fi ocolit. preda, d. 69. Busuioc calea i-o ţie, Trandafir să-l ocolească Şi la minsă nimerească, pom-piliu, b. 26. Intranz. Fug toţi dă ei, ocolind, Cînd îi văd la dînşi vi[i\nd. mumuleanu, ap. gce ii, 251/15. <0* F i g. Ace[a.]sta molimă ocoleşte pă lăcuitorii cei negri; nici un negru pînă acum nu s-au bolnăvit de holeră, cr (1832), 256/40. + A lăsa ceva (în mod intenţionat) deoparte; a ignora. Numele proprii sînt în mare parte impuse poetului; nu le poate nici ocoli, nici schimba, maiorescu, c. i, 101. Mai ocoleşte borcanul cu miere l mat. dialect, i, 232. 5. T r a n z. (Popular, de obicei cu complementul „lume“, „pămînt“, „ţară“) A cutreiera, a colinda. Credincioşii lui ocoliră toată împărăţia. ispirescu, l. 184; Şi eu aş vrea să ocolesc pă-mîntul, să văd lume, popoare, naţii străine. bassarabescu, s. n. 154. Pînă acasă drumul ni s-a părut lung. Am ocolit parcă străzi încîlcite şi lungi, necunoscute mie. sahia, n. 55. Lumea-n-treagă ocolii, Ce căutai, nu găsii, alecsandri, p. p. 288. M-ai scăldat, în apă de vineri sara, Să ocol lumea şi ţara. hodoş, p. p. 204. Ţările le-am ocolit, bibicescu, p. p. 117. Pentru ochi ca murile, Ocolii pădurile, şez. vi, 125. Intranz. Eu de multă vreme ocolesc prin lume a găsi un om aşa. gorjan, h. iv, 165/9. Ocolea aşa, de bună voie, umblînd după turmele ciobanilor, sadoveanu, o. x, 545. Cuhjurai ţările , toate . . . Ori pe unde-am ocolit, Odihnă n-am dobîndit! jarnîk-bîrseanu, d. 191. — Prez. ind.: ocolesc şi (regional) ocol (alr i 1996/18, 45, 69, accentuat şi ocol alr ii/157). -Şi: ocăli (alr i 1996/122, 131, 156, 170, 684, 984, 986, alr ii 3 077/172, a ii 6, 7), acoli (alr i 1996/35, 200, alr ii 3713/27) vb. IV. — V. ocol. OCOLIRE s. f. Acţiunea de a ocoli şi rezultatul ei. 1. (învechit) încercuire, asediu. Cf. ocoli (I 2). Frideric . . . l-au tras de la calea Ardealului, ocolind Timişoara, carea ocolire o au lăsat cît s-au apropiat Mustafa cu oastea sa. şincai, hr. m, 172/29. 2. Mers împrejur; mers cu înconjur. Cf. ocoli (II 1). dicţ. Ocolirile erau specialitatea colonelului, brăescu, m. b. 79, cf. 81. (Bucov., în sintagma) Ocolirea mesei — numele unui dans popular, varone, d. 120. 3. Evitare. Cf. ocoli (II 4). Pentru ocolirea oricărei greşeli vă dau . . . acel sfat. baritiu, p. a. iii, 180. — PI.: ocoliri. — V. ocoli. 825 OCOLIŞI — 112 — OCOP OCOLIŞI vb. IV v. acolisi. OCOLÎŞ s. n. 1. (învechit, rar) Perimetru, circumferinţă. [Pesta] are şasă pieţe, din care una... a căruia ocolişu tot, gindesc că va fi aproape de 800 stînjini. gole seu, î. 15. A celui dinţii rînd de lăviţi. . . ocolişu este de 100 stînjini. id. ib. 91. 2. Ocol (II .1), înconjur. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb, polizu, lm, ddrf, şăineanu, alexi, w. Şalupa . . . porni încet cu un ocoliş larg, întinzînd cablurile, galan, b. i, 48. -f F i g. Divagaţie, ocol (II 2). Ca să nu-şi calce hotărîrile pline de tact şi iscusinţă, dibaci un răspuns cu ocolişuri, c. petrescu, a. r. 23. Simion reluă povestea de la capăt, vorbind întretăiat, ruşinat... şi cu multe ocolişuri. v. rom. februarie 1952, 177. în folosul cui atîta minciună şi atîtea ocolişuri? galan, b. i, 374. O- Loc. a d "v. Fără ocoliş (sau fără ocolişuri) = direct, pe faţă, fără ocol. îşi spunea totdeauna părerea, fără ocolişuri, v. rom. aprilie 1955, 157. Iată, fără ocolişuri, ce m-a mirat şi m-a supărat, galan, z. r. 19. — PI.: ocolişuri. — Ocol + suf. -iş. OCOLÎT1 s. n. Faptul de a ocoli; ocolire, •v- Loc. a d v. Pe ocolite (sau pe ocolitele) = pe departe, indirect, cu ocoluri. Eu m-am apropiat de Mitru, pe ocolitele, lăncrăn.tan, c. ni, 47. — V. ocoli. OCOLÎT2, -Ă adj. 1. (învechit, rar) împresurat, asediat. Cetate ocolită iaste la pierzare. fn 152. 2. (în forma ocolat) De formă rotundă, circular. Intr-o ogradă ocolatâ, curte albă într-un picior (Ciuperca), gorovei, c. 83, cf. pascu, c. 184. 3. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri, cu ocoluri; care înconjură, cotit. în coteţe intră singuri peştii şi nu mai pot să iasă; rămîn între îngrădituri de trestie ocolite şi întortochiate. sadoveanu, o. xm, 334. Crişule, cu ocolitul umblet, Tare-ţi este apa turburată, beniuc, c. p. 79. Iaca steaua care vine... Cu schintei cătrănite, Cu fulgere ocolite, Cu săbii ascuţite, bibicescu, p. p. 238. + (Regional) încolăcit. Şarpe ocolit Pe munte suit. I CR. iv, 201. 4. F i g. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. Învîrtea de zece ori condeiul şi fraza în ocolitele şi ceremonioasele tratative matrimoniale. călinescu, c. n. 113. + (Adverbial) Nici ceilalţi nu scoaseră măcar o vorbă, pri-vindu-se cam ocolit, camil petrescu, o. ii, 223. 5. De care se fereşte cineva, evitat. S-ar dovedi chiar ca ocolit şi ca iluzorie un î.nsăm,nat drept fundămîntal. sbiera, f. s. 269. — PI.: ocoliţi, -ie.— Şi: ocolât, -ă adj. — V. ocoli. OCOLITOR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. Care ocoleşte (II I), care înconjură. (Substantivat) Trimete un băiat... de ocoleşte casa până de trei ori. . . vine din nou ocolitoru şi întreabă. şez. iv, 153. 2. S. f. (Regional) Numele unei ţesături (h v 17), al unei haine ţărăneşti pentru femei (ib. 112). Şorţ, pestelcă . . . ocolitoare, ib. 17. — PI.: ocolitori, -oare. — Ocoli -f suf. -tor. OCOLITÎTRĂ s. f. (Rar) Ocolire (2). Cf. anon. car. După cîteva ocolituri prin cameră, amicul nostru se puse dinaintea biuroului său. CONV. LIT. ii, 344. — PI.: ocolituri. — Ocoli + suf. -(i,Jtură. OCOLNIC s. n. v. ocolnică. OCOLNICĂ s. f. (învechit) Hartă topografică pe care sînt indicate hotarele şi cuprinsul unei moşii. Am găsăt şi ocolnica cea veache a moşiii Jupîneştilor (a. 1734). iorga, s. d. xii, 225. > întindere, cuprins al unei moşii; moşie. Dupre pietrile hotare ocolnica moşiei Stigniţa este cu mult mai mare decît se stăpîneşte astăzi. i. ionescu, m. 655. N-au fost trecute [pogoanele] nici în ocolnica Gubăucii, nici într-a Suharului. I'I.opşor, c. 68. — PI.: ocolnice şi ocolnici. — Şi: ocolnic s. n. i. golescu, c. — Ocol + suf. -nic. OCdLNIŢĂ s. f. 1. (învechit) Hartă topografică pe care sînt indicate hotarele şi cuprinsul unei moşii. V. cadastru, carte funciară. Am trimis boieri de au făcut ocolniţă, dovedind... că despre monastirea Bîrnova, [dania] are hotar un pîrău glodos (a. 1753). uricariul, xiv, 112. Actele vechi, . .. ocolniţe, sineturi, rădulescu-codin, m. n. 58. (Adjectival) Prefăcutu-s-au şi s-au preaînnoit carte ocolniţă a hotarului a satului Răşinariului. . . pentru ca să se ştie şi să se păzască pe unde mergu margi[ni]le hotarului nostru (sec. XVIII). IORGA, S. D. XII, 229. 2. (Regional) Numele unui motiv decorativ folosit pentru împodobirea cojoacelor. V. ocolit. Cf. PĂCALĂ, m. r. 515. — PI.: ocolniţe. — Ocol + suf. -niţă. Cf. ser. o k o 1 n i c a. OC0P s. n. 1. (învechit) Şanţ de apărare; tranşee. Multă vărsare de. sînge s-au făcut atunce în oastea leşească, la sat la Lenţeşti, unde se cunosc ocupurile leşilor făcute de atunce, şi pînă astăzi, ureche, let2. j, 172. Pre hotarul 835 ocoş — 113 - OCROTI satului sînt ocupuri făcute de Ieşi, precum arată semnele şi pînă astăzi, simion dasc., let. 79, cf. m. costin, ap. gîdei. Dîndu leşii războiu au intrat in ocop ş-au scos pe turci tăindu-i. n. costin, let. ii, 10/4. Numai ce s-audzie tunurili dind din ocup. neculce, l. 138. 2. (Prin nordul Mold.) Coviltir, lexic reg, 105. — PI.: ocopuri. — Şi: ocup s. n. — Din pol. okop. dCOŞ, -Ă adj. (Transilv.) 1. Deştept, cuminte; priceput, isteţ. Cf. anon. car., klein, d. 147, lb, lm. Să fi făcut dreptate, aicea, dacă-i aşa de ocoş! lăncrănjan, c. u, 411, cf. 54. Cind alege fuse, boreasa ocoşă le prăbăluiaşte. BBEBENEL, GR. P., cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 327, t. dinu, t. o. 138, alr i 1 555/229, 280, alr ii 3 675/141, ib. 3 695/95, a iii 13, lexic reg. 71, 93. 2. Sfătos (KLEIN, D. 147, LB, GR. S. VI, 241), încrezut, mîndru, fudul (corn. paşca, a iii 5). Bădiţa cu clop doroş, Ce te ţii aşa de-ocoş? cv 1952, nr. 4, 31. 3. Şiret, viclean, prefăcut. Cf. lb. t. dinu, T. o. 138, alr i 1550/59, 61. — PI.: ocoşi, -e. — Şi: ocîş, -ă (mîndrescu, ung. 94, vaida, alr i 11/280, ib. 247/217, 270, 280, 337, 345, ib. 1 550/295, 302, ib. 1558/259, alb ii 3 675/219, 272, 349, lexic reg. 23, 71), ocăş, -ă (alr ii 3675/260), 6cnş, -ă (arh. folk. v, 128) adj. — Din magh. okos. OCOŞĂGr s. n. (Transilv., adesea ironic) 1. Cuminţenie, deşteptăciune, inteligenţă. Cf. KLEIN, D. 147, LEXIC REG. 93. 2. Sfătoşenie. Nu se ştie ziua cind il scarmănă domnul şef şi-i taie pofta de ocoşaguri. vornic, o. 265. — PI.: ocoşaguri. — Şi: ocşâg (klein, d. 147, lb), ocîşâg (lexic reg. 23) s. n. — Din magh. okossâg. OCOŞEÂLĂ s. f. (Transilv., ironic) Faptul de a se ocoşi. Cf. klein, d. 147. — PI.: ocoşeli. — Ocoşi + suf. -eală. OCOŞÎ vb. IV. R e f 1." (Transilv.) A face pe deşteptul, a se fuduli; a face nazuri; a se obrăznici. Cf. klein, d. 147, 190, mîndrescu, ung. 94, ddrf, alr ii 3 702/833, ib. 3 711/102, ib. 3714/833, ib. 3 723/105, l. rom. 1961, nr. 1,21. — Prez. ind.: ocoşesc. — V. ocoş. OCOVÎT, -Ă adj. (Bucov., despre vin) Care conţine mult alcool. Bunu-i vinu ocovit. şf.z. viii, 63, cf. ib. xxi, 51. — De la ucr. okobhtu. OCOYlŢĂ s. f. (Bucov.) Băutură alcoolică tare, rachiu. Băuserăm . . . nişte ocoviţă şi ni fusese cumplit de rău. sbiera, f. s. 100.. — PI,: ocoviţe. — Din ucr. OKOBHTa, pol. okowita, sub influenţa suf. -iţă. dCRĂ s. f. v. ocru. OCROĂSĂ s. f. (Ban.) Agrişă. Com. liuba, cf. alr i 1210/24, 79, . ■ — PI.: ocroaşe. - — Cf. a g r i ş ă. OCRdG s. n. v. ocrng. OCRdl s. n. (Regional) Veşcă (la piatra morii) (Vălcani — Sînnicolau Mare), alrm sn i h 121/47. — PI.: ? — Din ser. okroj „îmbrăcăminte, haină“. OCROP s. n. v. uncrop. OCROPÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A uda, a stropi. Vasul... să-l ocropască cu agheasmă, ap. tdrg. Cu izopul tău mă ocropeşte. dosoftei, ap. tdrg. — Prez. ind.: ocropesc. — Din slavon. okp (Substantivat) Se plinseră împăratului, care opri printr-o scrisoare din 1425 această încercare a vecinului şi ocrotitului său. iorga, s. d. x, 12. — PI.: ocrotiţi, -te. — V. ocroti. OCROTIT<5R, -OARE adj., s. m. şi f. (Cel) care ocroteşte, apără, protejează, sprijină. V. apărător, protector, sprijinitor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Ocrotitorul celui mic şi neputincios este chiar pravila cea dreaptă legiuită, golescu, î. 24. Ocrotitori dreptăţii pe-asupritori goneau, negruzzi, s. ii, 186. Ne-a fost chiar un părinte, un zelos ocrotitor. ALEXANDRESCU, ap. DDRF. Sînt . . . ocroti-toarea cu voie bună a slujitorului, ispirescu, u. 27. învoacă pe ocrotitorul familiei sale, pe Ercul rusticul. ODOBESCU, S. UI, 75, cf. DDRF, ŞĂINEANU, alexi, w. Se adunau . . . sub aripile ocrotitoare ale prepeliţei, brătescu-voineşti, ap. cade. Un tarif vamal ocrotitor s-ar putea stabili. petică, o. 461. Simţi cum îi cuprinde mijlocul ■,un braţ ocrotitor, rebreanu, i. 254. Millo găseşte un ocrotitor generos în vodă Barbu Ştirbei. sadoveanu, e. 70. lnvăluindu-l apoi cu o privire ocrotitoare, şi-a dres glasul, c. petrescu, a. r. 25. Ai fi avut în el un prieten mai vîrstnic şi un ocrotitor, pas, z. i, 304. -v- (Adverbial) Ei, bravo Mărioară — făcu tînărul, ocrotitor, rebreanu, r. i, 92. Ei! Cum merge, Mitică? exclamă el ocrotitor, preda, d. 132. — PI.: ocrotitori, -oare. — Ocroti + suf. -tor. dCRU s. n., adj. 1. S. n. Substanţă de culoare galbenă, roşie sau brună, formată în cea mai mare parte din argilă, conţinînd oxizi de fier şi uneori oxizi de mangan, folosită ca pigment la prepararea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. Cf. ddrf, şăineanu, alexi, W., GRECU, P. 413, hvNTUNIART, L. M. 106, 128, NOM. MIN. I, 203. 2. Adj. De culoare galben-brună. Mai departe se grămădea treptat un cartier alb şi ocru de locuinţe, vinea, l. i, 53. Picioarele sînt ocru-galben slab. linţia, p. ii, 29. — PI.: ocruri (nica, l. vam. 177). — Şi: 6cră s. f. alexi, w., grecu, p. 413. — Din fr. ocre. OCRT3G s. n. (învechit) 1. Circumscripţie, district. Doctorul ocrugului al 3-lea dintr-acel 856 OCSÂRVA — 115 — ÔCTËT judeţ... au găsit la satul Doiceştii. . . cărbune al pămintului (a. 1834). doc. ec. 550. Pentru căutarea celorlalţi doi s-a trimis prin comitetul carantinelor doctorul .ocrugului. mn (1836), 762/3, cf. CIHAC, ii, 83, lm. 2. (Rar) Ciclu solar (sau lunar). Cf. crug. Peste al treilea ocrug de cer. episcupf.scu, o. î. 312/11. — Pl.: ocruguri. — Şi : (1) ocrôg s. n. CIHAC, II, 83, LM. — Din rus. OKpyr. OCSĂRVĂ vb. I v. observa. OCSÎGĂ s. f. V. obsigă. OCŞĂG s. n. v. ocoşag. OCTAÉDRIC, -Ă adj. (Mat.) Care are forma unui octaedru. Cristale octaedrice. marin, pr. i, 165/30. ♦ (Chim.) Care cristalizează în octa-edri. Sulf octaedric. cade. — PI. : octaedrici, -e. — Din fr. octaédriqne. 0CTAÉDRU s. n. (Mat.) Poliedru cu opt feţe. Cf. egt 54% negulici. Cristale... a cărora formă seamănă cu a unui octaedru lungăreţ. MARIN, PR. I, 16/32, cf. POLIZU, PONI, C.H. 15. Solidul compus din patru feţe ia numele de tetraedru; cel de şese, exaedru; cel de opt octaedru. MELIK, G. 187, cf. BARCIANU, MURGOCI-LUDWIG, M. 21, cf. ALEXI, W. — PI. : octaedre. — Din fr. octaèdre. OCTAGdN, -Ă adj., s. n. v. octogon. OCTAGONĂL, -Ă adj. v. octogonal. OCTĂN subst. Hidrocarbură aciclică saturată, care se prezintă sub formă de lichid incolor, insolubil în apă. Cf. der. — Din fr. octane, germ. Oktan. OCTANICĂ adj. (în sintagma) Cifră octanică = parametru de caracterizare a calităţii de ardere a benzinei. Cf. ltr2. Benzină pentru automobile cu cifră octanică ridicată, scînteia, 1960, nr. 4 857. — Octan + suf. -ică. OCTÂNT s. n. 1. (Mat.) A opta parte din circumferinţa unui cerc sau dintr-o suprafaţă circulară. Calculul valorii obţinute se poate reduce la pnmul octant (a opta parte din cerc) pe baza teoremei IV. trigonom. 61. + Fiecare dintre cele opt porţiuni din suprafaţa unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. DL, DM. 2. Instrument întrebuinţat în navigaţia maritimă şi în cea aeriană şi care serveşte la măsurarea înălţimii aştrilor, a distanţelor lor unghiulare etc. V. s e x t a n t. Cf. cade. — PI.: octante. — Din fr. octant. OCTAVĂN, -Ă s. m. şi f. (Germanism ieşit din uz, prin Bucov. şi Transilv.) Elev care frecventa clasa a VUI-a a unei şcoli secundare de tip vechi. Am şi eu doi „octavani“ in cortel. bănuţ, t. p. 101. — PI.: octavani, -e. — Din germ. Oktavaner, cf. lat. octava n u s. OCTAVĂ s. f. 1. (învechit, la pl.) Perioadă de opt zile înaintea unei sărbători însemnate. Kornides aduce un hrisov al craiului Ludovic, dat din Kemenek, în octavele ispasului al anului 1362. şincai, hr. i, 330/29, cf. aristia, plut., BARCIANU. 2. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică cuprinzînd opt note consecutive. Cf. negulicj, stamati, d. Diferenţa între organul uman şi celelalte organe muzicale este că aceste instrumente pot forma octave numai muzicale, adică a sui şi a coborî acelaşi son pe gradele scărilor. HELIADE, 0. II, 373, cf. POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. II, 58. -v* F i g. Juan îl omenea cu o octavă mai sus. Era cam iute de fire. heliade, d. j. 75/5. Lumina formează şi ea numeroase game întocmai, ca şi sunetul, însă ochiul nostru nu poate vedea decît octava dintre roşu şi violet, f.nc. tehn. i, 100. 3. Strofă de opt versuri endecasilabice, dintre care primele şase cu rimă încrucişată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită de obicei în poezia italiană, spaniolă şi portugheză. Epopeea lui Tasso e scrisă în octave, şăineanu. 4. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. Cf. cade, scriban, d. — Pl.: octave. — Din lat. octavus, -a, -um, it. ottava, germ. Oktave, fr. octave. OCTAVIN s. n. Flaut mic care sună cu o octavă mai sus decît cel obişnuit. Cf. cr (1829), 2371/27. Orchestra nu este aranjată bine... Lipseşte primul trombon, flautul al II-lea şi octavinul, filimon, o. ii, 278. — Pl.: octavine. — Din fr. octavin, it. ottavino. OCTET s. n. 1. Formaţie alcătuită din opt voci sau din opt instrumente care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie muzicală scrisă pentru acest ansamblu, dl, dm. 2. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. marco-vxci, ch. 206. 870 OCTÜAMBRË — 116 — OCTOMBRIE ■ -^.W. y octete. ; I)iA gçrai. - Oktcttj fr. octet. OCTOĂMBRE gubst. sg. v. octombrie. OCTOAMVERE subst. sg. v’ octombrie. OCTOĂMVRE subst. sg. v. octombrie. OC'PtôltÂR su lis) , . sgi v. - octombrie. -jo-r Hjtv.H?; ¡¡¿-..v. . i • • i OCTOBER .subst. sg. v. octombrie. OCTtiBÎR subst. sg. v,. octombrie. "OCTOBRE subst. sg'.: v.'octombrie. OCT0BRIE subst. sg. y. octombrie. i'.i .. 'ii<, J - ; ' OCTOdA s. f. 'Tub' electrônic: eu un anod, ün-càtod şi-şase grile, folosit ca schimbător de frecvenţă te'radio. ' • — PI/: octode. > ■ — Din fr. octode. OCTOFÛR s.- m. (în antichitate)1 Purtător de Kttérl,*Sus lectica,'-octëfori;-sus, pleba să mă {'aiMi'AEii’CSANDR.i, t.. irj-MO,’ cf. 296, şăineanu, Atl35ÎI,r-4S;'!>'vfe«RiBA'Ni D\ v» ■" >■ W. : Octôforii w'':■■■■■ ■ - • ... — Din fr. octogénaire. . 'OCTOCKÎ^r!, -Ă Si'=ri.j adj. 1. S.' n. Poligon cu opt.-laturi. Cf. geometria a.'-'M; 16v/13, conv. geom. 81/13. ln: vëntrül ' tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogone, rotocoale şi rorfiboide. ODOBESCU, S. II, 188, cf. BARCIÀ.NÙ, ALÉXI," W. Temelia ei este'umlarg octogon de piatră, 'galac-tion, o. ii, 390. .2. Adj.1 Oclogbnal. Este o zidire octagdriă (în opt unghiuri). ■ cr- (1830), 1672/10. Turn în fotmăsjite'pirainidă ¡octogonă, filimon, o.'ii; 146; ù: salü■■ o&tfgmă- foPmează acésl ¿local. «bolinti-nkanu, ■ ,ap.- :ş.viNi:A\4i. E -o -cameră • pătrată cu pdtru^pilixştH octogoni dë- (în.contexte figurate) Octombre-curtizană pală, cu-obraji fardaţi Şi buze supte, ... a poposit în parcul cu-alei cotite, minulescu, v. 33. Octomvrie e necăjos şi suflă rece. Pasul leneş nu se trece. El pe unde merge pîrleşle Şi copaci verzi nu iubeşte, mat. FOLK. 1198. — Şi: octomvrie; (învechit) octovrie; (popular) octombre, octomvre (alexi, w., densu-sianu, ţ. h. 327, bl vi, 201, alr i 209, alb ii 2 416); (Ban., Transilv., Maram., nordul Mold.) october (alr i 209, accentuat şi october ib. 209/59, 230, 324, alr n 2 416/325, october alb i 209/243, 345), octobăr (bl vi., 201, alr i 209, accentuat şi octobăr ib. 209/289), octombăr (ib. 209/12, 129, 131, 164, 375), octobîr (ib. 209/385); (nordul Transilv.) optober (ib. 209/ 249, 320, accentuat şi optober ib. 209/295), optobăr (ib. 209/255, 269, 273, ‘283), optâvăr (ib. 299/273), otober (ib. 209/278, 341,. 355), otobăr (ib. 209/270); (Braşov) otomver (ib. 209/186); (vestul Olt.) octomber (ib. 209/856), octoâmbre (ib. 209/842), octoâmvre (ib'. 209/ 839), octoămvere (ib. 209/850); (prin Olt. şi sudul Mold.) octombere (ib. 209/596, 618), octomvere (ib. 209/522,.592, 594,837, 840,850, 898), optovere (vîrcol, ,y.);..(regional) octobrie (alr i 209/333), octijbre . (ib.209/118,, 231, 335, 357, 378), oîtombrie (ib. 209/878), oitombre (ib. 209/266), optomvre (alexi, w,, alr ii 2 416/ 886), ontomvrie (alr i 209/772). subst. sg... r — Din slavon; ., oktomkphh. — Variantele de tipul october provin din rnagh. oktqber, germ. Oktober. ■ . .. OCTGMVERE subgt. sg. v. octombrie. . ;, OCT(ÎMVRE subsi. sg. v. octoiftltme. ^; OCTOMVRIE subst J sg.' v.’ octombrie. - OCTOP(ÎD, -Ă adj-. (Zool.) Care are opt picioare, dl, dm, dn, + (Substantivat, f. pl.) Subordin de cefalopode, care cuprinde ¡animale cu opt picioare aşezatei în jurul- capului, du, DM, DN. ■ - ' :v + '-■■■■■ — Pl;: octopozi, -de.-■ ■■ .- ~.■ ; OCTOSHĂB 's. h. (Rai4) Yerss de^Opt 'silabe. Octoşilăbul de ikspirăiie‘%popti!larâ ăl luv'^BUrctii. l. ROM. 1959, nr. 2, 59. f Pl.: octosilabe.■ . v ‘ — Din fr. octosyllabC. ; OCTOSÎIÂBICy -A adj.- G*e \W6p\- mim. Vers octosilăbic. :CuCînt o'cWsiTăbiccăde. — Pl.: (f.) octosilabice. '1 . : ; . — Din fr. octosyllabique. i' ■ ■ • . ' i‘‘. ţUţ OCTOVRIE subst. sg. v. octombrie; : ; OCTROA vb. I. T ranz. ’(învecHt'j^cortt'-plementul indica fi l^ge,'o dpnsStuţi^^ie'.^^ impune. Au decis a delătura parlamentul 'şi: a octroa una constituţiune houă. ''BARTŢÎtJ,'^ p.1>!A\ ii, 518. Cele două cazuri de moarte tu. '! au îmbăfJ bătăi pe protestanţi ca să dezvbtte' opoziţiurie ătît de înverşunată asupra paienieV^S'ctrffdM'^'e căp& tele lor. id. ib.' m; l*9; cf. i, 361!;:AlÎEkl^.v ' !;i: — Prez. ind.dăroez. — 'Ş&'iodtfttS* GHEŢUŞ, ii. M., BÂHCUAW. ■' — Din fr. octroyer. t: -ik:V " ■' ’r' OCTROĂRE s?:T.' (Tfiv^2hit^,firajitîui ,'cf^ a octroa; impunere (a ' a iSîiei 'Con- stituţii etc.). în contra octroării, adecă a legis-laţiunii'liUWilaterale '' absolutiitice( > ''gu&ei'ridt} se provoacă la mai multe legi mai vechi şi mai nouă. aşa nunţile .bohstiMţionkh. a. iu, i08: Afirmă'tă ihdndrhid prih1 nbaâhcirmre (mai ales a censului) a călckt loate\legile3espec-tive mai vechi. id. ib. 118. - — V. octroa. ! OCTRUA vbi 1-iV. pxjtroâţsi'.'Ai;/^!!;} ..OCŢIDENTjÎLL, -A,, adj, v_;. .o^ciâ^ijtalv,ij ,; OCU (interj, .(l^egwnal, repetat |i.ţ<|u6 ,u .prelungit) '6np^kţoţ)eei\ care’ rfedl'.sţn^^T^afa^ teristic alJ' poruiflfie'i'uriii. [Arpa|u de ’ fdit Victoria).’ Alr;ii’f’:5 751/172.' ^ t/îî£ '0 .— (pnqmatojieş. ; a.jt. ■ţV.VA OCULĂ vb. I. T r a n z. (învechit; iTansîlv. ; complementul ' indica i;ifiîl''pokf,’ o Panti^ etc.) A altoi. Cf. gheţie, r. ţt., barcianu, _ alexi w. Am oculat vara Sub coajă puieti- de’î 'Mir c4>mşa, n. ¿?m, 6î:!am ■ mcf. ;■ tyciiicz ' ■■ ■' -- *. 'v-- ^ — Dîiilat;1 ^culâre.'^mi'b l^'â'We r .,r... ■.■■■•!.'. (WftTO «a ,m jt. .arî'Ww ■ ©CULÂR,'-^ ădjS& referă lă lochi, i privStor flal-Xichi,-’^41 < 903 OCULARIU — 118 — OCULT Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Pasărea era bâtrînă, deoarece penajul pieptului era cit se poate de deschis, iar cununa grumazului la osul ocular era slabă şi îngustă, linţia, f. a, 285. Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. Cf. negulici. S-a scris o relaţie pe larg despre cele intîmplate de la 13 pînă la 19 sept. în Bucureşti, de un martor ocular, ghica, a. 643. O traducem aci din literă în literă, precum in tribunaluri se înregistrează fără nici o schimbare depunerile unui martur ocular, hasdeu, i. v. 200, cf. id. i. c. j, 14f ddrf, şăineanu, barcianu. El îşi încheie povestirea arătînd că şi-a alcătuit-o după spusele marturilor oculari, iorga, l. i, 489. Ce fel de martori oculari sînteţi dumneavoastră care nu mai ştiţi exact ce s-a petrecut acum doi ani? camil petuescu, o. II, 412. 2. Adj., s. n. şi f. (Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic) Care serveşte la observarea imaginii formate de obiectiv. Cf. stamati, f. 87. Microscopul... se compune de doă lentilii: lentilia obiectivă... şi lentilia ocularie. marin, f. 471/12. Luneta lui Galileu se compune esenţialmente, ca şi luneta astronomică, dintr-o obiectivă şi o oculară, poni, f. 396. Citirile la microscop se fac cu ajutorul unui ocular spiral, putîndu-se citi direct miimile de milimetru şi aprecia zecimile de miimi. ioano-vici, tehn. 380, cf. 206. — Pl.: (adj.) oculari, -e, (s. n. şi f.) oculare. — Şi: (învechit) oculâriu, -ic s. n. şi f. — Din fr. oculaire. OCULARIU, -IE s. n. şi f. v. ocular. OCULÂT, -Ă adj. (învechit, Transilv., despre pomi, plante etc.) Altoit. Cf. barcianu, alexi, w. — Pl.: oculaţi, -te. — V. ocula. OCULÂTĂ s. f. (J ur.; latinism învechit, Transilv.) Oculaţie1. Cf. gheţie, r. m., bai\-cianu, alexi, w. — Din lat. med. oculata, -ae „inspecţie“. OCULĂŢIE1 s. f. (Jur.; latinism învechit, Transilv.) Descindere (a magistratului) la faţa locului pentru examinarea personală a unui fapt. Cf. alexi, w. — Pl.: oculaţii. — Şi: oculaţiune s. f. gheţie, r. ,m., alexi, w. — Din lat. med. oculatio, -onis. OCULĂŢIE2 s. f. (învechit) 1. Sistem de altoire care constă în deslipirea unui mugure de pe un lăstar şi introducerea lui într-o tăietură făcută în scoarţa port-altoiului. Cf. gheţie, r. m. Frăgarii cei crescuţi prin oculaţie au prin oltoit să-i aducem la mai bun feliu. Ijjv, frăg. 23/15, cf. i. C4HAC; i. n, 275, 2. Vaccinare, inoculaţie. Oculaţiia adecă al-tuirea vărsatului. învăţătură, 59/4. — Pl.: oculaţii. — Şi: oculaţiune s. f. gheţie, 1!. M. — Din germ. Okulation. OCULAŢIUNE1 s. f. v. oculaţie1. OCULAŢIUNE2 s. f. v. oculaţie2. OCULIRUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, Transilv.; complementul indică un pom, o plantă etc.) A altoi; (învechit) a ocula. (F i g.) Mai aleasă naţie nu va fi pre pămînt înaintea la de cum tu vei fi oculiruit în trupina din carea ai căzut, ţichinijeal, f. 275/6. — Prez. ind.: oculiruieşc. — Din germ. okulieren. OCULÎST, -Ă s. m. şi f. (Rar la f.) Medic specializat în boli de ochi; oftalmolog. Cîteva consulturi s-au făcut de oculisti (doctori de ochi) cei vestiţi. . . pentru cataractul care a lipsit pe riga de vederea unui ochiu. cr (1829), 2571/22, cf. VALIAN, V., NEGULICI, CORNEA, E. I, 84, POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. La 1783, el era un oculist cu vază şi mergea în Ţara Românească, iorga, l. ii, 287. N-am noroc să dau de oculist, arghezi, c. j. 189. -v- (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Medic oculist, bianu, d. s. — Pl.: oculişti şi (învechit) oculisti. — Din fr. oculiste. OCULÎSTIC, -Ă adj. De ochi. A cerut un răgaz de două zile, să-şi interneze mama într-o clinică oculistică in aşteptarea unei operaţii. c. petre seu, a. 319. + (Substantivat, f.) Oftalmologie. Doi tineri să înveţe oculistică (învăţătura pentru ochi), cit (1830), 2362/19. — Pl.: oculistici, -e. — Din fr. oculistique. OCULT, -Ă adj. 1. Care aparţine ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism. Nu sînt alte decît nişte slabe şi proaste rămăşiţi a acelei ştiinţi oculte care era atît de dezvoltată la vechii egipteni, alecsandri, o. p. 67. în gînd o văd Vag luminoasă, Alburie — O fotografie, în cărţile oculte, camil petrescu, v. 56. Acum ascultară . . . despre puterea grozavă a Marelui Orient, despre ceremoniile oculte, id. o. ii, 117. 2. Ascuns, tainic, misterios. Himia cît a fost o ştiinţă ocultă... nu era o ştiinţă, propăşirea (1844), 2022/22. De cînd se inventă alfabetul. . . în toate progresul deveni mai râpede; ştiinţele, de unde erau ascunse sau oculte, se divulgară. heliade, o. îi, 40. Clasa corporaţiilor.. . face iară un fel de stat ocult, împărţit în diferite corpuri, fiecare cu statutele şi regulamentele lor. şolliac, o. 251r Se poate atribui... mai cu 914 OCULTAŢIE — 119 — OCUPA seamă la lipsa unei organizaţii regulate şi la efectul unor intrigi oculte, ghica, a. 796. Dar totodată avem şi ajutoruri oculte, alecsandri, s. 110. Dar tu, neştiutoare, domneai a mea fiinţă . . . Erai — cum eşti şi astăzi — oculta mea credinţă. macedónski, o. ii, 209. Ca o putere ocultă, străină de voinţa lui, îi împingea trupul greu şi moleşit, vlahuţă, o. a. ui, 195, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Reprezintă o forţă reală şi ocultă, sadoveanu, o. ix, 95, cf. călinescu, e. o. i, 122, stancu, h. a. iv, 384. 4 (Adverbial) Pe ascuns, în taină. Şi angelul p-acesta îl ia şi cu el vine Ocult, pe nesimţite, d-al său Raimond aproape, heliade, o. i, 326. Noi n-avem nevoie să lucrăm ocult, sadoveanu, o. ix, 95. — PI.: oculţi, -te. — Din fr. occulte. OCULTAŢIE s. f. Interpunere temporară a unui astru opac între un astru luminos şi un observator. Eclipsele totale de soare sînt ocultaţii provocate prin interpunerea lunii între soare şi pămînt. dl, cf. DM, DEB. — PI.: ocultaţii. — Şi: (învechit) oculta- tiúne s. f. drăOtHiceanu, c. 4. — Din fr. occultation. OCULTAŢICNE s. f. V. ocultaţie. OCULTISM s. n. sg. Concepţie obscurantistă, după care în natură ar exista forţe supranaturale, misterioase, cu care unii oameni iniţiaţi ar putea comunica; p. e x t. totalitatea riturilor legate de această concepţie. Se pasionă de ocultism şi crezu că metodele ştiinţifice se pot aplica la pretinse fenomene misterioase. Călinescu, s. 389. — Din fr. occultisme. OCULTÍST, -i s. m. şi f., adj. (Rar) 1. S. m. şi f. Persoană care practică ocultismul. Cf. NQM. prof. 82. 2. Adj. Ocult (1). Cf. cade. Nemulţumit de rezultatele neînsemnate ale improvizaţiilor sale ocultiste. călinescu, c. n. 301. — PI.: ocultişti, -ste. — Din fr. occultiste. OCULTÍSTIC, -Ă adj., s. f. (Creaţie personală) 1. Adj. Ocult (1). îşi vînduse cea mai mare parte din piesele arheologice şi chiar cărţile mai puţin importante, păstrînd însă anumite opere şi ediţii rare, la care ţinea, printre care operele ocultistice dominau, călinescu, s. 232. 2. S. f. Ocultism. Nu credea în ocultistică, dar nu credea totdeodată nici în raţionamentele asupra evenimentelor cită vreme nu se confirmau. id. ib. 399. — PI.: (adj.) ocidtistici, -e. — Ocult + suf. -istic. OCUP s. n. v. ocop. OCUP vb. I. I. T r a n z. 1. (Complementul indică un teritoriu, un oraş etc.) A lua în stă-pînire cu forţa armată; a cuceri, a cuprinde. Multe pămînturi de prin prejur au ocupat (luat) şi lăţîndu-şi cu acealea stăpînirea sa. TEODOROVIC1, i. 4/2, cf. 309/23. Staturile Unite, fără nici o formalitate, vor ocupa provincia Texas, cu (1829), 3182/32, cf. stamati, d. [Poarta] îl înlocuia cu Fuad efendi,... cu instrucţiuni... să ocupe Bucureştii, ghica, a. 33. Streine armii ţeara noastră ocupară, alexan-drescu, m. 170, cf. şăineanu, barcianu, alexi,w. 2. (Complementul indică un imobil sau un spaţiu locativ) A lua (temporar) în stăpînire, a avea în folosinţă. De trei ani ocup acest apartament. 4 (Complementul indică un loc într-o ierarhie) A se situa. [Graiurile] (munteneşti) par a ocupa o poziţie de mijloc, întrucît prezintă forme de ambele feluri (la verbe diferite), iordan, l. r. 443. în munca ideologică a organizaţiilor de partid un loc important îl ocupă propaganda prin conferinţe, scînteia, 1953, nr. 2 700. 3. (Cu complementul „post“, „loc“ sau echivalente ale acestora) A lua în primire, a deţine. Ioan Neculce, viţă din familiile cele mari a ţării, ocupînd în vieaţa sa cele mai însemnate posturi a statului, vedea cu părere de reu... că Grigori-vodă începuse a boieri pre ciocoi, hurmuzachi, ap. let. ii, 458/23. Fieşicare din candidaţii ce să vor arăta pentru a ocupa postul vacant va face pă rînd lecţie asupra tutulor învăţăturilor de mai sus arătate, cr (1833), 2322/7. De un adevărat zel şi vrednicie la datoriile postului ce ocupează. buletin, g. (1840), 22730, cf. bălcescu, m.. v.- 10. Acei puţini impiegaţi ce nu se îndurau a se deSlipi de canţe-leria lor — de frică că-şi vor găsi locul ocupat de alţii — mai rămăseseră! negru zzi, s. i, 291, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU. 4. A ţine, a deţine un loc, o suprafaţă, a se întinde pe o- suprafaţă. Templu lui Joe . . . ocupa una din laturile forului. 6tn (1836), 72 bis 2/31,' of. şăineanu. întotdeauna vei ocupa mijlocul tr'otoarului din faţa magazinului, sahia, n. 102. Deşi cetatea era mică Cremlinul de azi ocupă o mult mai mare întindere - s-a găsit spaţiu şi pentru un număr oarecare de locuitori. stancu, u.r.s.s. 63. Gresiile, nisipurile şi argilele. . . ocupă uneori suprafeţe întinse, geologia, 3. E x p r. (Prin Transilv.) A ocupa loc = a se aşeza; a şedea. V. a lua lo c. Acesta se înclină, apoi ocupă loc Ungă idealul lui. f (1871), ■ 282. 4 (Complementul indică un loc în tren, la teatru etc.) A rezerva;' a reţine. Ocupă-mi uri loc la teatru. II. R e f 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „cu“, rar, „de“) A lucra sau a studia într-un anumit domeniu, a se îndeletnici cu ceva (în mod constant sau temporar). 9§1 OCUPÂND — 120 — OCUPAŢgi Femeia sa era ocupată de a stringe. calendariu (1794), 35/18. [Voi enumera] obiectele cu care ar trebui deodată să se ocupeze... un asemine aşezămînt. i. ionescu, c. vii/10, cf. stamati, d. Ai dorit a şti de mă mai ocupez eu a scrie versuri. negruzzi, s. n, 169. Cronicarii. .. s-au ocupat cu descrierea faptelor istorice, alecsandri, s. 25. Meritul autorilor de care ne ocupăm este. . . mare. maiorescu, cr. i, 342. Multă vreme n-am ştiut cu ce se ocupă tînărul. vlahuţă, o. a. 447, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Ştiu, fiindcă m-am ocupat foarte de aproape, c. petrescu, c. v. 71. Prin 1881 îl găsim întors acasă şi ocupîndu-se pe lingă tată-său cu trebile agriculturii. călinescu, e. 34. Vrei să te ocupi de pian? h. lovinescu, t. 9. + (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A se interesa, a se îngriji, a urmări îndeaproape, a acorda atenţie. Te-ai ocupat a-mi lua note după istoricul turc Selaniki? ghica, a. 609. Domnule Felix, mai ocupă-te puţin de Titi al meu. călinescu, e. o. i, 66. + T r a n z. (învechit) A preocupa, a absorbi. Aceste pregătiri m-au ocupat până sara. negruzzi, s. i, 7. O împrejurare care a ocupat pe emigranţii noştri... a fost acuzaţiunea căzută asupra lui Bolliac. ghica, a. 624. Ea ocupă mintea mea. ALECSANDRI, ap. DDRF. — Prez. ind.: ocup şi (învechit) ocupez. — Din lat. occupare, fr. occuper. OCUPÂND, -Ă s. m. şi f. v. ocupant. OCUPANT, -A s. m. şi f. (Mai ales la m. pl.) Armată, trupă care ia. în stăpînire o ţară, un teritoriu, un oraş străin etc.; persoană care face parte din această armată. Multe case boiereşti au fost incendiate, fiindcă proprietarii n-au vrut sau n-au putut vărsa ocupanţilor sumele de bani cerute, oţetea, t, v, 322. (Cu sens colectiv) Pe dinaintea şi prin fundul cazărmii trecuseră şi treceau şi acum convoaie de fugari. ■ . De ce îşi părăsesc sălaşul? Ce poate să le facă lor ocupantul? pas. z. iii, 51. -v* (Adjectival) Socialiştii ceruseră autorităţilor ocupante învoirea să organizeze o serbare, pas, z. iv, 25. + P. e x t. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva (un loc, o masă,.un scaun etc.). Cf. şăineanu, alexi, w. Primii ocupanţi, . . . rămîneau stăpîni pe masă toată seara, beniuc, m. c. i, 27. — Pl.; ocupanţi, -te. -ţ Şi: (învechit) ocupând, -ă s; m. şi f, alexi, w. , — Din fr. occupant. . OCUPARE s. f. Acţiuntea de a (s e) ocupa şi rezultatul ei. . > 1. Cf. ocupa (II). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, \V. ] - 2. (învechit) Ocupaţie, preocupare; ci', o cupa (II).. Ocuparea sa este de a vizita şcoala publică şi spitalul, neghuzzi, s. i.■ 313- Neca- zurile ce am nu-mi lasă capul liber pentru ocupări literare, alecsandri, s. 116. In toate aceste ocupări şi sfere Eminescu se află . .. în elementul său. MAIORESCU, CR. II, 300, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ocupări. — V. ocupa. OCUPARISÎ vb. IV. (învechit) 1. T r a n z. Cf. ocupa (I 3). Să fie slobod a ochiuparisi un asemine post. buletin, f. (1833), 1382/16. Ai ocuparisit postul, ib. (1838), 1571/18. 2. Refl. Cf. ocupa (II). Economia rurală să ocupariseşte numai cu . . . creşterea şi buna întrebuinţare a plantelor şi a animalelor. caiet, 97r/16. Vreu să. mă ocuparisesc de viitorul tău. alecsandri, t. 1385. — Prez. ind.: ocuparisesc. — Şi: ochiuparisi vb. IV. — De la fr. occuper. OCUPAT, -Ă adj. I. 1. (Despre teritorii, oraşe etc.) Cucerit de o armată străină; stă-pînit de o putere străină. Cf. barcianu, alexi, w. Ştiu că . . . are un rînd de case şi o moşioară în teritoriul ocupat, c. petrescu, 1. ii, 68. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile, despre posturi etc.) Stăpînit, deţinut (temporar) de cineva. Toate mesele erau ocupate, rebreanu, i. 242. Grăbit. . . [patronul] îi răspunse: „La noi e ocupat tot locul11, mirea, c. ii, 10. (Scrie cu litere mari şi pe măsură ce scrie, rosteşte cuvintele): Ocupat. . . Besetzt. Cum s-o fi zicînd pe englezeşte ocupat? sebastian, t. 39. II. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit, prins, (învechit) cuprins. Era o zi de vară senina şi frumoasă, Ce îndeamnă pre tot omul să fie ocupat, mureşan, p. 117/2. Aşa ocupat cum am văzut că sînteţi, nu mai am curajul a veni de-a dreptul la dv. ca să vă deranjez, caragiale, o. vii, 239, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. La lecţiile mele asista de multe ori doamna Roxana Ceaur şi rareori. . . şi foarte ocupatul ei tovarăş, galaction, o. a. i, 161. N-am timp şi-s tare ocupată, sadoveanu, o. x, 607. — Pl.: ocupaţi, -te. — Şi: (regional) acupât, -ă adj. t. dinu, ţ.o. 135. — V ocupa. OCUPATdR, -OARE s. m. şi i. (Neobişnuit) Ocupant. A treia zi, cînd ocupatorii casei se sculară, găsiră pe moş Costache îmbrăcat, plim-bîndu-se prin curte, călinescu, e. o. ii, 196. — Pl.: ocupatori, -oare. — Ocupa + suf. -tor. OCUPAŢIE s. f. I. 1. (Luare temporară în) stăpînire; cucerire. Are şi comanda de căpetenie... tutulor oştirilor hotărîte pentru ocupaţia vremelnică a locului, cr (1830), 1171/13, cf. 4212/7, stamati, d., polizu. Durata ocupaţiei Rume- 928 OCUPAŢIUNE 121 — ODAGACI liei.. . este fixată la 9 luni. maiorescu, d. h, 192, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. LOC. adj. De ocupaţie = (despre o forţă armată) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină; ocupant. Trupe de ocupaţie. 2. (Jur.; în forma ocupaţiune) Luare în stăpînire, în posesiune; dobîndire a unei proprietăţi. Proprietatea se mai dobindeşte prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţiune, prin lege şi prin ocupaţiune. hamangiu, c. c. 155, cf. 645. Ocupaţiunea nu constituie, în prezent, în stalul democrat-popular, decît în mod excepţional, un mod originar de dobîndire a proprietăţii, pn. drept. 247. II. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. Cea mai plăcută a lui ocupaţie (lucru) era ca să-şi adune propriii săi şi ai vecinului său prunci împrejur şi să-i înveaţe. calendar (1841), 2/17. Să nu pară cuiva o ocupaţie pedantă a se ocupa un norod întru cercetarea limbii sale, heliade, o. ii, 417. Pricina aceasta fu mie ce mai plăcută ocupaţie (îndeletnicire). scavinschi, m. 98v/5. Se îngrijesc a da bolnavelor atît ocupaţii cît şi distracţie potrivită boalei. cuciuran, d. 68/19. Sînt unii. . . foarte . . . absorbiţi prin ocupaţiunile lor din toate zilele. barasch, i. 8/11, cf. 151/4. Trebile casnice şi ale statului. . . nu-l putură înturna [pe Cantemir] de la ocupaţiile literare, negruzzi, s. ii, 146. Din cauza ocupaţiunilor mele, n-am destulă vreme să-ţi îndeplinesc dorinţa, caragiale, o. VII, 417, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Trăi aici cîtva timp, în împrejurări foarte neplăcute, chinuit de dorul de ţară, de lipsa de ocupaţie. iorga, l. i, 241. Are acuma atîtea ocupaţii câ nici nu se poate gîndi să le întrerupă, hebreanu, k. î, 207. Daţi-mi voie, răspunse musafirul meu; nu vreau să vă întrerup ocupaţiile, sadoveanu, o. vi, 549. -f Grijă, preocupare. Ocupaţiunea lui cea mai mare era de a îngriji ca serviciul ce i se încredinţase să-l îndeplinească cu conştiinţă. FiLiMON, o. i, 200. D[urnnea]/or au prea multă ocupaţie cu ochii bărbaţilor pentru ca să-şi piardă timpul cu ochii copilelor, alecsandri, o. p. 132. Profesiune, slujbă, post. Dar nu rni-ai spus ce ocupaţie ţi-ai găsit, sahia, n. 95. — PI.: ocupaţii, — Şi: ocupaţiune s. f. — Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis. OCUPAŢIUNE s. f. v. ocupaţic. OCURE vb. III v. ocurge. OCURENT, -Ă adj. 1. (Franţuzisin) Care se întîmplă, care survine. Cf. alexi, w. 2. (Despre unităţi lingvistice) Care se întîl-neşte într-un text. — Pl.: ocurenţi, -te. — Din fr. occurent. OCURENŢĂ s. f. 1. (Franţuzisin) împrejurare, întîmplare, circumstanţă, conjunctură. Cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. Prezenţă aunei unităţi lingvistice într-un text. Utilizîndu-se procedeul fişării, au fost stabilite frecvenţele de ocurenţă cu care apar în fiecare text cuvintele întîlnite. Cf. scl, 1969, 76. — Pl.: ocurenţe. — Din fr. oecurence. OCURGE vb. III. Intranz. (Latinism învechit) A se întîmplă, a surveni. în. . . amîndouă [textele]. . . occurge numele Vlachia. hasdeu, i. c. i, 50, cf. 111. Turcii ascundeau oribila pieire a lui Ion Vodă, occarsă contra cuprinsului. . . Capitulaţiunii. id. i. v. 258. Mai multe ne ocurg de observat la pronume. f (1882), 92. Tuberculoza ocure în dimensiuni mari la oraşe şi se crede că laptele de vaci tuber-culotice ar fi una din cauze. id. (1884), 117, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. — Scris şi: (după lat.) occurge. — Prez. ind. pers. 3: ocurge. — Şi: ocure vb. III. — Din lat. occurrere (influenţat de curge). OCUŞ, -Ă adj. v. ocoş. ODĂ s. f. v. odaie1. ODABĂŞ s. m. (Turcism învechit) Căpitan, comandant al unei companii de ieniceri; p. ext. căpitan de seimeni sau de arnăuţi. Şi au mers toţi ciorbagiii şi odobaşii şi au grăit craiului cum că-l iau asupra lor. axintk urica-riul, let. n, 164/31. Iar domnul Mavrogeni încă au pus oaste străji pe marginea ţării turci beşlii, cu căpetenii beşlii, agale şi odabaşi. dio-nisie, c. 173, cf. 230. Cîte 3 zapcii la un steag, adecă: stegar, odobaşă şi ciauş (a. 1776). urica-riul, XIX, 319, cf. iorga, s. d. vi, 186. O „vădană“ din Odobeşti se plînge că „un vornic Spiridon, tot de acolo, i-ar fi luat o scoarţă şi au dat-o la un turc ci au fost odobaşi“ (a. 1823). iorga, s. d. vii, 72, cf. şio n2, 90, t. papahagi, c. l, + Şef al lipcanilor. Cf. holban, bul. com. ist. ix, 160. — Pl.: odabaşi. — Şi: odobâş, odabăşă (tdrg), odobăşă s. m. — Din tc. odabaşi. ODABĂŞĂ s. m. v. odabaş. ODAGĂCE s. f. v. odagaci. ODAGĂCI subst. 1. a) Numele a doi arbuşti exotici cu ramurile brune şi păroase, cu frunzele ovale, ascuţite la vîrf în formă de lance, şi cu scoarţa de culoare albă-cenuşie (Croton eluteria, Croton cascarilla); b) aloe (Aloe). Ia rădăcină de anghelină . . . udagaci... coji de lămîie ... şi le pune într-un săculeţ de pînză (a. 1749). gcr ii, 45/16. + Lemnul acestor arbuşti, dur, de culoare închisă, cu fibre albe-gălbui, impregnat cu o substanţă uleioasă. Aceste obiecte . . se executau . . . [din] chiparos, sandal, odagaci seau alte lemne mai mult seau mai puţin preţioase, odobescu, s. i, 452, cf. 939 ODAGIU — 122 — .ODAIE1 şio i, 217, 235, nica, l. vam. 177. ■¥ Scoarţa acestor arbuşti, care răspîndeşte (prin ardere) un miros plăcut şi aromatic; serveşte ca mirodenie şi are diferite întrebuinţări în medicină; p. e x t. substanţă aromatică, parfum extras din această scoarţă. Ceremonialul. . . afumărei cu odogaci, a stropirei cu aromate, calendar (1861), 127/20. întiia călţunăreasă intra la mireasă purtind o căţie de argint cu flori suflate iri aur, din care ieşea fum de udagaci. ghica, s. 33. Sărmănica, Mititica! Ce dulceţi bune făcea !. . . Ce vutci bune, De minune, Cu miros de odogaci! alecsandri, t. i, 44. Din Ţarigrad i se trimitea. . . diferite miresme orientale, precum: curse, odagace (cca 1875). n. a. bogdan, e. m. 182. Din amîndouă colţurile vine profumul de mititei: e o senzaţie neplăcută pentru cine e sătul; dar cui i-e foame, profumul acesta-i pare mai bun decît odagaciul. caragiale, o. i, 280, cf. id. n. s. 99. Odagaciul, parfumul oriental prin excelenţă, şio i, 217, cf. iorga, s. d. vi, 197. 2. Plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; frunzele şi rădăcina ei se întrebuinţează în medicină; rădăcina (v. c i u i n) se foloseşte şi la scoaterea petelor de pe stofe; săpunel, săpunariţă, (regional), săpunul-popii, soponul-calului, flori-de-sopon, floarea-călugărului, mieiu-şel, mărariu-calului (Saponaria officinalis)Ţmcţ. — Pl.: odagaci. — Şi: odogaci, odăgâci (bar-cianu, alexi, w.) subst.; (rar) odagace, odo-gâce (h x 534) s. f.; udagâci subst. — Din tc. odagaci. ODAGÎU s. m. 1. (învechit) Odăiaş (1). V. uşier, aprod. Toţi surugiii poştiilor i ceauşi, rotari, dîrvari, odagii, becheri, fînari şi orzari să fie casele lor slobode, cr (1833), 951/41. Salariul unui odagiu a 63 lei pe lună. i. ionescu, d. 110. Să vie odagiul. săghinescu, v. 97. Ce mai funcţie! Odagiu la primărie, slugă la dîr-loagă. ap. tdrg. 2. (învechit) Odăiaş (2). Lei 24 de la 12 portărei cu leafă, cu un odagiu cîte 2 lei unul (a. 1776). uricariul, xix, 331, cf. polizu, şio iij, 275. 3. (învechit) Slugă la ciobani (şăineanu, barcianu, şio iij, 275, alexi, w.); păstor (ddrf). Cf. odăiaş (3). 4. (Regional, în forma odăgiu) îngrijitor de vie (Ghilad — Timişoara), alr ii/36. — Pl.: odagii. — Şi: odăgiu s. m. — Din tc. odaci. ODAI interj. (Cu sens neprecizat, în poezia populară) Odai, odai, fugaciul meu cal, De ce le tot uiţi înapoi? şez. iv, 217. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. ODAIE1 s. f. 1. Cameră, încăpere; (regional) casă, cămară, sobă. Au zidit spital mare la marginea Bucureştilor, cu multe hodăi. pionisie, c. 184. Alăturea cu curtea grădinii este şi un han cu odăi de zid bune, unde se poate face orice fel de aşăzămînt sau fabrică, cr (1833), 802/37. Am zis slugii mele ... să afume odaia cu hârtiile aceste, negruzzi, s. i, 66. Mergi în odaia matale de te mai linişteşte, alecsandri, t. i, 342, cf. 56. In odaie, Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, eminescu, o. i, 130, cf. 168. Talpa iadului a chemat pe necunoscuta dru-meaţă în odaia împăratului, creangă, p. 97. După eîteva minute eram amîndoi într-o odaie deosebită a otelului, gane, n. iii, 79. Nu vezi că eşti în odaia ta? caragiale, o. ii, 272. Se învoiră a-i da o odaie să lucreze numai Prăslea singur. ispirescu, l. 91. Pe zidul alb de la odaie, Urând, Zăresc uşoara lor văpaie, macedonski, o. i, 32. Radu nu se simţea tocmai bine şi-i plăcea să rămîie singur în odaie, vlahuţă, o. a. i, 117. Moşneagul îmi surîde voios . . . umplînd odaia cu aerul rece de afară, păun-pincio, p. 97. Cu timpul cad palatele regale... Şi regi ajung păianjenii-n odăi. coşbuc, p. ii, 287. Cei mai isteţi între meşterii vremii din rodnica Troie . . . odaie au făcut şi sală şi curte lui Paris, murnu, i. 125. A treia zi mi-am căutat o odaie mobilată, ieftină, căci hotelul mi-ar fi mîncat repede băni-şorii. rebreanu, i. 475, cf. id. R. ii, 200. Bietele odăi! Pentru întîia oară curăţenia lor strălucitoare era lovită cu cruzime, bassarabescu, s. n. 15. Paradisul nostru... se întindea şi mai departe pînă la odăile de serviciu, galaction, o. 329. Îşi luă bună seara şi trecu în odaia lor. c. petrescu, c. v. 99. Una din cele patru odăi ale casei din Popa-Nan era odaie de musafiri. teodoreanu, m. ii, 58, cf. 194. La dreapta şi la stînga acestei „odăi a scaunului“ (sala tronului cum am zice), erau alte două camere mari. c. gane, tr. v. 232. In odaie era un miros uşor de flori de primăvară, sadoveanu, o. ii, 179. Toate cele patru odăi ale acestei case dărăpănate au fost reparate pe dinăuntru, camil petrescu, o. iii, 182. Odaia era mică, mai curînd vizuină decît odaie, stancu, r. a. iv, 263. Se făcea că eram cu tine acasă la mamaia, ştii, în odaia cea mare. galan, z. r. 161. Mobilele desperecheate, cîte au mai rămas, sînt îngrămădite spre mijlocul odăii. v. rom. noiembrie 1954, 5. Mărculeasa iar zicea, Cum zicea apoi pleca, In trei hodăi se pitula, şez. ix, 172. -v’ (Regional) Odaia cu focul sau odaia focului = tinda, chest. ii 290/73, ib. 297/73. + (Popular, adesea urmat de determinări ca „(mai) mare“, „dinainte“, „întîi“, „de ţinere“, „curată“, „cea gătită“ etc.) Cameră în care se primesc oaspeţii. Cf. chest. u 307/15, 29, v 63 supl., alrm ii/i h 278, a v 15. -f (Regional) Cameră mică şi joasă, situată de obicei în spatele casei ţărăneşti. V. c h i 1 e r. [Pentru curăţenie] ne-am mutat în odaie. Com. din CIORĂŞTI — RÎMNICU SĂRAT. 2. (învechit) Locuinţă, apartament, casă. Odăi au zidit... în Ierusalim, biblia (1688), 942 ODAIE» 123 — ODALISCĂ 35374, cf. 172/50. Au luat şi pe Iordachi Râset vornicul de l-au dus la odaia lui. n. costin, letcii , 81. Logofătul de taină. . . au avut şi odaie osebită in curte, gheorgachi, ap. tdrg. Odăile ce se afla în Tîrgu Griului... să vor da cu chirie, gt (1839), 4. Nişte lungi şiruri de clădiri cu tinde . . . slujeau de locuinţe seau odăi copiilor din casă, strejilor şi slujitorilor domneşti. odobescu, s. 1, 126. 3. (Mii.; învechit) Cazarmă de ieniceri, de seimeni etc., folosită uneori şi ca închisoare. S-au aşăzatu Oprea la odăile dorobanţilor. ureche, l. 209. De toată oastea aproape de Şesezeci de mii şi ieniceri o mie orînduiţi din odăile ienicereşti. m. costin, let, i, 238/32. Scîrbindu-se Nicolai Vodă pe Gheorghie vel-vistiernic, l-au aruncat la siimeni, la lefe, de l-au închis la odăile sale. n. costin, let. 11, 94/24. Mai tocmit-au şi cîteva casă în curţile domneşti şi odăile simenilor, neculce, l. 308. Şi l-au sfătuit să şadă ascuns la odăi. şincai, hk. 11, 247/19. Cazarma lor era lingă zidul curţii şi se numea odăile seimeneşti. bălcescu, m. v. 649. De cînd odăi turceşti s-a făcut, Zarafii s-a pribegit, balade, iii, 120. ♦ (Rar) Unitate, regiment de ieniceri. Au poroncit hanul şi paşa de i s-au . . . rădicat şi odăile cele ienicereşti ce-l păzeau, axinte uricakujl, let.2 ii, 142, cf. şio iij, 274. 4. (învechit şi regional) Aşezare gospodărească izolată d« sat (chest. ii 35/156, v 77 supl.), gospodărie, măierişte (lb), curte, conac (alrm 11/1 h 371). Dîndu-i un loc de odaie den hotarul târgului nostru leşului (a. 1680). iorga, s. d. xi, 78. Fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă, creangă, a. 19. Intri însă pe drumul neted în păduricea aceea şi vezi că nu e numai o gospodărie de oameni, o hodaie, ci un sat întreg ce stă tihnit în umbra pometului bogat. luc. v, 35. La Cărpiniş a fost carpini cin s-a făcut hodăile. graiul, i, 21, cf. 104. -O- (Prin Olt.) Loc. a d v. Prin (sau în) odăi = prin străini, pe la vecini; pe la uşile altora. Trăia cu cerşitul prin odăi (a. 1816). iorga, s; d. vii, 16. Frundzi verdi di-alunicî, Măi drăguţişî măi Nicî, Cum îmblişî ti-mprimblăi Pin hanuri şî pin odăi. vasiliu, c. 64, cf. ciauşanu, v. 184. Ana nu este acasă, a plecat în odăi. cv 1950, nr. 4, 40. + (Mai ales la pl.) Cătun. Cf. şăineanu, d. u., chest. v 15 supl. ALR I 379/30, 35, 59, 61, 77, 138, 140, 251. 5. (Regional) Clădire (improvizată) din bîrne sau din scînduri, situată afară din sat, la păşune, la pădure etc., servind drept adăpost pentru ciobani, pădurari, agricultori, (rar) pentru animale etc. (v.. sălaş, colibă, o t a c). Văcarul să întoarsă înnapoi la odaie-ş. herodot (1645), 47. Să dea numai câte bani 66 . . . pentru câte doi cai de odaie care poartă odăile dupe oile lor (a. 1735). iorga, s. d. x, 383, cf. lb. Fiecare la fînaţul seu are Q odaie, i, ionescu, p. 368, cf. 364, şio 1, 237, pamfile, i. c. 433, DiACONU, vr. xxix, h i 7, 11 3, 28, iv 152, ix 267, 284, 496, x 153, 188, xi 98, 437, xiv 59, xvi 383, xvm 141, i. cr. vi, 252, chest. ii 36/65, v 37/94, ib. 14, 17, 23, 33, 61 supl., alr i 1 458/594, ib. 1 707/776. + Una dintre încăperile stînii, în care se prepară şi se păstrează caşul şi brînza. V. c e 1 a r, c î ş 1 ă r i e. Cf. vasiliu, c. 204, chest. v 34/10, 20, 120/20, 121/20, 68, ib. 3 supl. 4- (în forma hodaie) Cocioabă (Strehaia). alrm ii/i h 332/848. 6. (Regional) Tîrlă cu grajduri pentru vite; loc în preajma păşunii unde stau vitele noaptea. V. staul, s t î n ă. Cf. o d a 1 î c. Odăi de oi vom face. biblia (1688), 1202/49. Să aşedzi odaia acmu în graba, ca să nu treacă vreame a sămănăturii (a. 1750). iorga, s. d. xxi, 243. Lupul stolnicul... avînd poroncă de la domnul ca să calce odăile turceşti şi pe văcarii turcilor să-i puie pe toţi la bir (sfîrşitul sec. XVIII). let.2 iii, 220. Părinţilor ce să află le vine împotrivă ca să fii odaie sau tîrlă de vite Ungă păretile şchitului (a. 1807). ştefanelli, d. c. 335. La Herăstrău, la odaia ce este acolo, sînt 32 vite mari (a. 1814). doc. ec. 162. Aflîndu-mă la odaia numită Cioara, am dat zahară la vite. i. ionescu, c. 228/19. Cînepa se seamănă în fînaţe, în ocoalele vitelor de la odăi. ib. p. 366, cf. creangă, gl. Vom porunci la odaie să-i dea în fiecare zi lapte. ap. ddrf, cf. vasiliu, c. 204, alr i 1 122/782, ib. 1 790/790. Loc mare de păşunat, luat în arendă (Bonţ — Gherla). chest. v 11 supl. 7. (Mai ales la Sadoveanu) Grajd. Acel popas cuprinde cămări pentru călători străini, precum şi odaie pentru dobitoace şi slujitori, sadoveanu, o. xii, 355. Găsiră la odaie un cal străin; argaţii îi luau şaua şi-l grijeau. id. ib. xm, 277, cf. 754. 8. (Regional) Adăpost în care se ţin uneltele de gospodărie; şopron, şură. Cf. alr i 689/746, 932. — Pl.-: odăi. — Şi: (regional) hodaie, (învechit, 3) odă (şio i, xxix; pl. odaie) s. f. — Din tc. oda, bg. ojysM. ODAIE2 s. f. (Bot.; regional) Obsigă (Bromus sterilis, Bromus secalinus). brandza, fl. 499, grecescu, fl. 632. — Pl.: odăi. — Etimologia necunoscută. ODĂIŢĂ s. f. v. hodaiţă. ODĂJDĂ s. f. v. odăjdii. ODĂJDII s. f. pl. v. odăjdii. ODALISCĂ s. f. Femeie de serviciu în haremul unui sultan; p. e x t. cadînă. Cf. valian, v., polizu. Să lăsăm deocamdată pe 947 ODALÎC — 124 — ODATĂ 2 fanariotul nostru 'adormit pe pieptul odaliscei sale. filimon, o. i, 1,17. Albe odalisce se cobor pe mare Pline de plăcere, din al lor serai, bolin-TINEANU, O. 100, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, ŞIO I, 282, iij, 276, alexi, w. Ai gură de odaliscă, Radule ! repeta colonelul Vardaru, de cite ori Comşa amintea despre firea lui hotărîtă. e. petrescu, î. i, 13. Palid, cu ochi languroşi de odaliscă,,,. . scria in grabă, la colţ de masă,... o schiţă, pas, z. ii, 103. — Pl.'.-- odalisce. — Din fr, odalisque. ODALÎC s. n. (Regional) Tîrlă cu lot ce ţine de ea. Cf. oda ie1 ( 6). La ciobani că poruncea, Oiţele le pornea, Cam cu dini, Cam cu ciobani, Cam cu ardalîcu lot. ap. şio ulţ 406. Iute, Ghineo; să te duci, Şi la noi să ni-l aduci, Cam cu oi, Cam cu odăi, Cam cu odalicul lui. teodo-hescu, p. p." 474. ■ — Pl. : odalîcuri. — Din tc. oda + suf. -lie. ODÂŞDIE s. f. v. odăjdii. ODATĂ1 adj. invar. (în vorbirea afectivă) în toată puterea cuvîntului, întreg; p. e x t. foarte reuşit, foarte bun, excelent. Noi sîntem odată băieţi şi ce-am vorbit. . . vorbit rămîne. creangă, p. 20. Am şi eu numai o fată, Şi n-o dau să fie 'dată; Cui o‘dau voiesc să-mi fie Om odată, coşbuc, p. j, 103, cf. iordan, stil. 138, 139. Asta-i casă odată! Corn. paşca. Odată era om, nu ba: a vi 26. O (num.) -f- dată. ODĂTĂ2 adv. 1. într-un timp nedelerminat; cîndva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai demult. Au fost odată un boiarin carele fu scos şi gonit den locul lui. prav. 231, cf. 283. Veacuri nu vor putea şterge din aducerea aminte a unii bucurii ce au cîştigat omul odată. KOTZEBUE, U. 12r/l, cf. CLÉMENS. Nu-ţi aduci aminte că ne-au cetit odată tata întru o carte unde zice că acolo să găsăsc de aceşti sălbatici. drăghici, r. 159/15, cf. 3/12. Gîndul meu zbu-rtnd colindă i. Şi mai nimic nu găseşte să fi rămas nesmintit'.'Din ceea ce-au fost odată. conachi, p. 212. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor odată frumoşi poate, negruzzi, s. i, 6. Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură, Ce un uriaş odată în războaie a purtat. alexandre seu, m. 16, cf. 10. Marşul lui Napoleon . . . L-am auzit odată din cobza lui Barbu. alecsandri, t. i, 47. A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, eminescu, o. i, 167, cf. 83. Era odată o capră,-care avea trei iezi. creangă, p. 19, cf. 168, caragiale, o. iv, 133. A fost odată un-împărat ,mare şi o împărăteasă, ispi-rescu, -îi, 1. Aici a fost odată capitala Olteniei vlahuţă;. n. r. 8, A fost pe-aici odată . unul Horea, beniuc, v. 95, cf. alr ii 3111/64, 325, a v 34. Ştiam să cos eu, odată, Cînd eram la mama fată. zanne, p. iv, 471; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) la un moment dat, într-o bună zi, cîndva; (învechit şi regional) oareeînd. Ş-ei vre să-ţi dai măria ta sama odată, şi nu-i pute. neculce, I. 101. Sîngele de martiri e plantă ce rodeşte Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit, alexan-drescu, m. 26, cf. eminescu, o. iv, 79. Nu-ţi face şi d-ta atlta inimă rea, că odată avem să mergem cu toţii acolo, creangă, p. 31, cf. 200. Regret şi eu că nu ne cunoaştem încă personal, dar să sperăm că odată tot ne vom cunoaşte. caragiale, o. vii, 303. Din casa voastră, unde-n umbră PUng doinele şi rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost al tuturora, goga, p. II. Vor fi şi-aici odată palate şi grădini, efti- miu, î. 147. Tot vei fi odată, zău, Tu a mea şi eu al tău! jarnIk-bîrseanu, d. 60, cf. 190. Curcubeta încă merge cît merge deasupra apei, apoi dar odată să cufundă, zanne, p. iii, 537. ❖ (Cu verbe la alte timpuri decît viitorul) Iar cînd-au fostu odată, au priceput franţojîi că li să despecetluiescu cărţile, neculce, l. 124. «0» E x p r. Odată (şi) odată = a) cîndva, demult de tot, de foarte multă vreme. Odată ş-odată a fost mîndreţa satului, sadoveanu, o. iii, 139; b) într-o bună zi, cîndva, mai curînd sau mai tîrziu. Lui Euristeu, vezi, îi băgase în cap Junona că Ercule, odată, odată, are să-l dea jos de pe scaunul împărăţiei, ispirescu, u. 33. Norocul te-a adus şi pe tine, fala maichii — răspunse baba — că odată, odată, o să ai nevoie de ajutorul babşi. vissarion, b. 169, cf. 328. Poate odată şi-odată am să plec pe un timp mai lung, poate pentru totdeauna, davjdoclu, m. 27. Cu ăştia, o s-avem odată şi-odată O răfuială ! deşliu, g. 10. 2. în sfîrşit, în cele din urmă. Să cunoaştem odată că numai virtutea are dreptul de a se socoti şi a fi cu adevărat fericită, marcovici, c. 18/9. Măi motane, . .. De-ar fi-n lume-un stat de mîţe, zău ! că-n el te-aş pune vornic, Ca să ştii şi tu odată, boieria ce-i sărmane ! eminescu, o. i, 48. Ia mai sfîrşeşte odată cu lupul cela; altă-ceva n-ai de vorbit? creangă, p, 123. Acum de ne-ar da odată,, ¡ce ne-ar da, zise Flămînzilă, căci mă roade la inimă de foame ce-mi e. id. ib. 259. Isprăviţi mai degrăb şi haideţi odată. caragiale, o. vii, 5; De s-ar termina odată. h. lovinescu, t. 96. De-aş vedea uşa crăpată, Să mă văd afară odată. mat. folk. 1364. 3. (Popular) Fără întîrziere, îndată, imediat, numaidecît; brusc, deodată. Părea că odată va să soarbă pre israilteanL calendariu (1814), 109/25. Vede ... un boţ de mămăligă. Atunci, bucuria dracului: odat-o şi hăleşte şi nu zice nemica. creangă, p. 145, cf. ispirescu, l. 39. Vulpea . . . cum află că am puişori, odată vine şi-mi poronceşte, ca .în casa ei, să-i dau cîte un 951 ODAVAN IE — 125 — ODĂIŢĂ joui, să-l ospăteze, şez. iii, 186, cf. iv, 199. Nici vorba n-o isprăvea . .. Ş-odată că mi-l prindea, Cot la cot că mi-l lega. bibicescu, ■ p. p. 326. Mumă-sa odată (îndată) îl luă de după cap şi-i zise. com. sat. v, 93, cf. alr i 322, ib, 328/305, a iii 5. 4. (Regional) Pînă una-alta, deocamdată (Cristeşti — Paşcani). Cf. mat. folk. 1427. Sara bună. .. Mulţămesc de cinste odată! ib. — Şi: (regional) hodâtă adv. alr ii 3 111/605. — O (art. nehot.) + dată. ODAVĂNIE s. f. v. odovanic. ODĂZLĂ s. f. v. odraslă. ODĂ s. f. Poezie lirică în care se face elogiul unor persoane, fapte eroice sau idealuri. Odă rîvnitoare spre învăţături, mumuleanu, r.j/1. Oda, închipuind pe poet cu totul răpit şi întraripat de imaginaţia sa,... totdauna se socoteşte espresia unui delir profetic, heliade, o. ii, 26. Miron Costin versuitorul acelor întîi ode în > ODĂGÎU s. m. v. odagiu. ODĂIĂSĂ s. f. v. odăiaş. ODĂIĂŞ, -Ă s. m. şi f. 1. S. ţii. (Ieşit din uz) Om de serviciu la o instituţie publică; camerist; odagiu (1). V. uşier,, aprod. Cf. polizu, lm, ddrf, barcianu, şio iix, 275. Tlşierii de la teatru, odăiaşul de la rampa de vinuri, ap. tdrg, cf. alexi, w. Cînd intra pe uşa cea mare,. . . doi odăiaşi l-aşteptau în prag. i. botez, b. i, 181. Trică Ilie, odăiaş la despărţirea de „Albastru“, dă ţignale dintr-un dud. klopştok, f. 141, cf. 315. A adus „poşta11? — Nu, n-a adus-o încă; trebuie să vină odăiaşu cu ea.' p. constant, r. 110. 2. S. m. (învechit) Cămăraş, camerier, fecior, valet; odagiu (2). Cf. lm, ddrf, barcianu. 3. S. m. şi f. (învechit şi regional) Om care locuieşte afară din sat, într-o o d a i e1 (4) (dl) ; angajat în slujba unei tîrle, îngrijitor la o odaie1 (6) (şio nl7 275, mat’.1 dialect, i, 74). Nevasta mai frumoasă la turci mi-este odăiaşă. mat. foi.k. 97. — Pl.: odăiaşi, -e. — Şi:' hodăieş s. m. (mat. ibiALECT. i, 74); (f., cu schimbare de sufix) odăiâsă (mat. folk. 54). — Odaie + suf. -aş. ODĂIELNIC s. m. (Prin Olt.) Persoană care umblă din casă în casă; uşarnic, haimana. Cf. mat. dialect, i, 232. — Pl.: odăielnici. — Şi: hodăielrnc s. m. CHEST. II 8/32. — Odaie + suf. -elnic. ODĂIŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui o d a i e1 (1); (regional) cămăruţă. Căsuţa mea e buni-şoară. Patru odăiţe, ogradă bună cu gard. negru zzi, s. i, 302. li era dragă odăiţa asta curată şi liniştită, vlahuţă, >o. a. iii, 72, cf. ddrf, alexi, w. în odăiţa largă, cu păreţii albi, fui izbit de ceva neaşteptat, du^ăreanu, ch. 116. Ostrov de flori e odăiţa noastră, goga, c. p. 92. în odăiţa de alături dormeau frumos copU laşii, brătescu-voineşti, î. ¡îl. Intră în odăiţa unde sforăia prietenul din,'.copilărie, galaction, o. a. i, 284. Locuia într-o odăiţă mobilată, cu o femeie tinerică şi un copilaş care nu începuse a umbla în picioare, i. botez, şc. 108. Intrarăm într-o odăiţă strîmtădn care mirosea tare a tutun. sadoveanu, o. i, 136, cf. iv, 143. Coboară repede scara fără prudenţa de adineaori şi. pătrunde din nou în odăiţă, v. rom. iunie 1954, ' 128. Zăcea în odăiţa lui, cu capul bandajat, vornic, p. 177. Bătrîna s-a dus în odăiţa ei şi a început să-şi adune lucrurile, t. popovici, se. 50. Şi cum se apropiară. di odăiţa în care locuia Alexie, văd că e luminată, marian, s. r. ii, 182. + (Regional) Camera, cea mai mică a unei-: case ţărăneşti, folosită în special ca bucătărie C.f. chest. ii 295/102, ev ,1949, n.r. 7, 33. . . . 961 limba românească, ah (1830), 521/28, cf. fl s (1838), 22/28. Cu ce vom fabrica oda, drama,. . . ' sau elegia trecutului? russo, s. 16, cf. 33. Un poet linguşitor îi adresă o odă. ghica, s. 39. , Ai odei cei înfocate ton înalt nu poţi să-l ţii. : alexandrescu, m. 248. Cei mai mari poeţi se întreceau care de care să compuie mai întîi oda sau sonetul pentru glorificarea numelui acestui celebru artist, filimon, o. ii, 326. Mi-a adăogit: „Fă-mi ode ca Horaţiu de vrei să fii iubit“. alecsandri, t. ii, 225, cf. 197. O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode, Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode. eminescu, o. i, 159, cf. 48, ddrf, şăineanu. Se zice şi s-a zis că-i un secret Al artei,... Să ştii să faci o odă unei babe Şi, fără fond, să faci un bun sonet. coşbuc, p. ii, 267. învaţă pe de rost. . . toate odele lui Horaţiu. l. rom. 1965, 296. + (în antichitate) Poezie sau poem (mai ales cu subiect eroic) care se cînta sau se recita cu acompaniament de liră; p. e x t. (şi azi) compoziţie muzicală cu caracter eroic, solemn. DICŢ. — Pl.: ode. — Din fr. ode. ODĂ Dl vb. IV. Intranz. (Regional,despre iarbă sau despre mlădiţe) A creşte din nou, a se reface. V. odrăsli, otăvi. începeau a paşte muntele din o margină şi succesiv înaintau pînă la cealaltă margină... cînd ajungeau la capăt iarba de la început odădea (Runcu Salvei — Năsăud). chest. v 22/66. O mlădiţă tăiată din nou odădeşte. Com. din runcu salvhi — NĂSĂUD. — Prez. ind.: pers. 3 odădeşte. — Etimologia necunoscută. ODĂGĂCI subst. v. odagaci. | ODÂJDÎE — 126 — ODGON 2. (Regional, în forma hodăiţă) Casă mai mică, clădită în curte, alcătuită, de obicei, dintr-o cameră şi bucătărie şi servind ca o a doua locuinţă; căsoaie (Măţău — Cîmpulung). Cf. chest. ii, 389/69. 3. (Regional) Şură (Flămînda — Turnu Se-verin). alr i 689/856. — PI.: odăiţe. — Şi: (regional) hodăiţă s. f. — Odaie1 + suf. -iţă. ODAJDIE s. f. v. odăjdii. ODĂJDII s. f. pl. Veşminte bisericeşti pe care le îmbracă preoţii la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. [Preoţi] în. . . odăjdii îmbrăcaţi (a. 1652). mag. ist. i, 128/12. [Biserica] înlăuntru o au frămseţat cu icoane de aur şi de argint şi multe scumpe odejdii de leturghie (cca 1670). gcr i, 176/14, cf. 244/5. Aşa iaste beseareca noastră: nice n-are odăjdii, nice n-are cărţi, nice nimica (a. 1741). iorga, s. d. xii, 41. Egumenii. . . s-au îmbrăcat în ... odăjdii, dionisie, c. 209, cf. şincai, hr. i, 338/16. Odăjdii de un preţ măre ... De mina soţiei sale cu mărgăritariu lucrat, beldiman, e. 82/27. Fu întlmpinat de toţi episcopii.. . îmbrăcaţi în odăjdiile lor. ispirescu, m. v. 42. Mănăstirea Bistriţa. . . e una din mănăstirile care au păstrat... odăjdii preoţeşti, manuscripte, cărţi tipărite şi alte rămăşiţe vechi, odobescu, s. i, 334, cf. alexi, w. Cere de la vestmîntar odăjdiile care îţi trebuie, galaction, o. a. i, 246, cf. brăescu, a. 80. Oamenii se adunară în grabă şi aflară pe părinte în odăjdii, slujind, sado-veanu, o. v, 633. ^ F i g. Şi cu poala odejdiii vechimii vremilor ... de lot a-l ascunde . .. s-au nevoit, cantemir, hr. 24. In odăjdii de atlaz Vin lăstunii mici la iaz. arghezi, c. o. 70, cf. id. s. p. 125. ^Expr. (Regional) A-şi da odăjdiile = a-şi da sufletul, a muri. alr ii/i mn 84, 2 700/886. — Şi: (învechit) odejdii, odăjdii (ddrf) s. f. pl.; (învechit, cu sg. refăcut) odejdie, odăjdie (lb, cihac ii, 224), odâjdă (budai-deleanu, iiEx.), odăşdie (polizu) s. f. — Din slavon. ODĂNĂOÂRĂ adv. v. odinioară. ODĂRAU s. n. v. hădărău. ODĂRÎ vb. IV v. odorî. ODĂTURl s. f. v. udătură. ODĂVĂIENIE s. f. v. odovăienie. ODĂVlŢĂ s. f. v. odoviţă. ODEĂL s. n. v. ogheal. ODECOL0N s. n. v. odicolon. ODEHNl vb. IV v. odihni. ODEJDIE s. f. v. odăjdii. ODEJDII s. f. pl. v. odăjdii. ODENl vb. IV v. odihni. ODGKÎN s. n. 1. Funie groasă şi lungă, îmbibată de obicei cu gudron şi întrebuinţată în marină, în pescuit, în transporturi etc.; cablu, parîmă, pălimar. Multe coşuri împlîndu-le cu petre le-au aruncat în Prut, legîndu-le de grinzi cu nuiele de stejar şi lozie în loc de otgoane. n. costin, let. i, a 64/21. Aceste odgoane le întinde, ist. am. 61v/14. Vasul, cu nerupte odgoane la margine legîndu-se, să se sprijinească. canţemir, ist. 377. La odgon năvălesc grecii, încep a se căţăra, beldiman, e. 54/25. Prostimea... şede împrăştiată pe cîmp sau înşirată pe marginea unui odgon întins ce n-o lasă să se grămădească. negruzzi, s. i, 35. Se trag otgoanele năvodului. i. ionescu, d. 56. Se întoarse ... cu o slugă a lui credincioasă, aducînd nişte scînduri, stinghii, drugi, odgoane, ispirescu, l. 367. Du-te de adă odgonul cel gros şi cîrligele. contemporanul, iv, 44. Doi soldaţi, la auzul vorbelor, se repeziră, dezlegară odgoanele şi le traseră înăuntru, dună-reanu, ch. 131. De fiecare capăt [al ;oriei] este legată şi cîte o frînghie groasă, numită otgoanele oriei, pe cari le ţine cîte un pescar în mină. antipa, p. 72. Cină vor să facă popas, trag la anumite locuri pluta la maluri, zvîr.lind odgonul . . . spre a o lega de ţăruşul bătut în mal. pamfile, i. c. 108. Pe margini, ştreangurile sau odgoanele pot fi de grosimea minei, atila, p. 118. Simţeai în el o tărie, un cumpăt, ceva solid şi groaznic înnodat (ca nodurile unui odgon de corabie), galaction, o. 207. Podul s-a desfăcut repede din malul Călienilor şi a venit încet pe linia otgonului de sîrmă. popa, v. 144. Negrele otgoane-l ţin în frîu Şi macaralele murdare Descarcă-n el vagoane-ntregi de grîu. minu-lescu, v. 139. Era un pod cunoscut şi vechi, de la un mal la celălalt mal, pe şăici, şi cu odgon legat de amîndouă ţărmurile în şarampoi de stejar cît buţile. sadoveanu, o. xvm, 168, cf. marian, s. r. i, 40., alr i 113/596, ib. 1870/ 522, alr ii 2 528/520, 682, 723, 899, 928, ib. 5297/514. ^ F i g. Cu-ndîrjire stearpă te-apleci din nou să rozi Otgonul ce te leagă de neguri şi-de tine. lesnea, i. 114. > (Mold., Bucov.) Funie (de cînepă) cu care se leagă animalele la păscut; pripon; funie, ştreang care se pune în coarnele boilor sau ale vacilor. Cot la cot Călin îl leagă cu odgonul de un pom Şi se cam mai duce. eminescu, l. p. 126. Doi sau trei cai, legaţi de cîte un otgon, se-nvîrteau pe un vraf de grîu. d. zamfirescu, v. ţ. 33, cf. vasiliu, c. 204, 976 ODGONAR - 127 — ODIHNĂ alr I 1 129/370, 375, 381, 542, 554, 573, 588, 594, 596, 684, 690, 708, 744, 750, 786. 2. Veche unitate de măsură (agrară) pentru lungimi, variind între 16 şi 30 stînjeni. V. funie, sfoară, lanţ, prăjină. Am făcut otgon de 30 sî[în]j[eni] şi stînjenul de 8 palme (a. 1759). ap. i. brăescu, m. 7. Să o măsurăm şi, pe cite odgoane or ieşi în capite, aşe să-i d&mu şi la mijlocu (a. 1765). iorga, s. d. xix, 32. cf. aetiopica, 50r/13. Giumătate de odgon (glosă :o sută de paşi, 68 de coţi...) (a. 1773). gcr îl, 92/38. Moşia Zălucenii este de douăzeci şi patru de odgoane şi odgonul de treizeci de stănjini (a. 1776). uricariul, ii, 191. Şi s-au mai venit... de la vale în fruntea moşiei 6 otgoane şi 4 stănjini (a. 1789). ŞTEFANELLI, D. c. 181, cf. 444, CIHAC, ii, 124, uricariul, x, 65, xvi, 294, xx, 351, DDRF, BARCIANU. — Pl.: odgoane. — Şi: otgon s. n. — Etimologia necunoscută. ODGONAR s. m. Fabricant sau negustor de odgoane (1). nom. prof. 36. — Pl.: odgonari. — Şi: otgon ăr s. m. iordan, l.r.a. 162. — Odgon + suf. -ar. ODGONl vb. IV. T r a n z. (Neobişnuit) A lega cu odgoane (1). Cf. scriban, d. — Prez. ind.: odgonesc. — V. odgon. ODICNÎ vb. JV v. odihni. ODICOLON s. n. (Popular) Apă de colonie. Să i se frece . .. tîmplele ... cu pînze căldicele, moiete în odecolon sau rachiu, pr. 12/17. Of! Daii-mi puţin odicolon că mor. c. caragiali, în pr. dram. 290, cf. parab. 35/27. N-avem aici la ţară odecolon. negruzzi, s. i, 63. Parfumeriile, odicoloanele, pomădurile, liubenurile Didinii! CARAGIALE, T. II, 82, cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W. Mirosea. . . a odicolon ieftin, popa, v. 209. Dacă aduci şi odicolon şi vopsele de tot soiul, e ca să vie muierile să le vadă. camil petrescu, o. ii, 55. Domnişoarele purtau flori în părul care mirosea a odicolon, pas, z. i, 121, cf. barbu, p. 269. — Pl.: (rar, indicînd varietatea) odicoloane şi odicolonuri (tdrg, scriban, d.) — Şi: odecolon s. n. — Din fr. eau de Cologne. ODÎGNĂ s. f. v. odihnă. ODIGNl vb. IV v. odihni. ODÎHNĂ s. f. I. întrerupere temporară a unei activităţi în scopul recîştigării energiei, al refacerii forţelor; (stare sau timp de) repaus, pauză; inactivitate, nemişcare. Văzu odihna că ar fi bună. palia (1581), 207/5. El. . . nu s-au rădzîmat nice la o odihnă, ce-ndată şedzu la lucru, dosoftei, v. s. noiembrie, 133V/H, cf. anon. car., lex. mars. 234. Şi scutit neînvăţatul de o trudă aşa mare, într-o leneşă odihnă, găseşte tot desfătare, con a chi, p. 287, cf. 274. Ea din lan nu iese-afară, Spicuieşte, spicuieşte, De odihnă nici gîndeşte! alecsandri, p. ii, 192. De-aş putea să dorm încalea. — Somn, a gîndului odină, O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie, eminescu, o. i, 49. Vecinii plecară înainte spre casa lui Mitrea, care i-a fost poftit la un scaun de odihnă şi mai multă vorbă bună. slavici, n. i, 70. Plugarii opresc pentru o scurtă odihnă, pamfile, a. r. 54. După o clipă de odihnă, încordîndu-şi toate puterile, bietul bătrîn se tîra tot mai în afara satului. bujor, s. 169. Sînt aşa de trudită, încît nu doresc decît hodină. sadoveanu, p. m. 240, cf. id. o. x, 555. Iată cel mai frumos loc de odihnă pe care l-am întîlnit în viaţa mea! galaction, o. 40. Aşa trecînd din vorbă în vorbă ca la clăcile din toamnă, lungite peste vremea hodinei şi a somnului, Gheorghe Dima a povestit despre arenzile ce cresc, galan, z. r. 34. Să nu-i dea stare a sta, Nici mîncare a mînca, Nici hodin-a hodini, Nici somn a durmi. mat. folk. 1 561. (Implicînd şi ideea de concediu) Asigurările sociale de stat au ca scop . . . trimiterea la odihnă în aşezăminte sau locuri special amenajate. leg, ec. pl. 323, cf. 329. Măsurile multilaterale iniţiate de partid şi guvern în vederea asigurării odihnei sutelor de mii de oameni ai muncii. sci n tei a, 1953, nr. 2 682. Fără odihnă = a) loc. adj. care este în continuă mişcare, în veşnic neastîmpăr, neastîmpărat. Am şi cu copiliţa asta oleacă de nacaz. îşi are încăpăţî-nările ei şi hotărîrile ei şi cîteodată parcă-i o căpriţă fără astîmpăr şi fără hodină. sadoveanu, o. v, 556. Băiet fără hodină. alr i 1 517/ 231; b) loc. a d v. mereu, neîncetat. Atîte războaie fără odihnă şi fără măsură ce făcea. m. costin, ap. gîdei. Moara umbla fără hodină. anghf.l-iosif, c. l. 28. Apa clipoteşte fără odihnă, c. petrescu, s. 141. Săracii toţi, ca unul, în satul plin de clocot Din noapte taie trepte crescînd fără hodină. contemp. 1949, nr. 164, 2/3. (în construcţii cu verbe ca; „a se aşeza“, ,,a sta“, „a se pune“, „a se da“ etc.) M-am dat acum pe odihnă, voiu să trăiesc liniştit,... că destul am obosit, pann, p. v. ii, 7/9. Am stat un timp la hodină sub sălcii. sadoveanu, o. xvii, 393. Fiind Ştefan trudit, se puse la odihnă sub umbra unui stejar, şez. iii, 235. ❖Expr. (învechit) A pune (cuiva) odihnă sau a lăsa (ceva) în odihnă = a înceta de a mai întrebuinţa (un obiect); a întrerupe (o acţiune). Să punem şi noi odihnă condeiului. moxa, 399/35. Să lăsaţi ciomegele-n odihnă păn'ce-a.dnta cucoşul. alecsandri, t. i. 86. 983 ODIHNĂ — 128 — ODIHNĂ Popas. Cînd era sătui, punea pricină Că le-ar fi râu şi făcea hodină. budai-deleanu, ţ. 103. Să ne dee slobozie Dă a face trii hodini cîte o dată. id. ib. 105. Mergea cit mergea Pînă-mi d-ajungea ... La lină fîntînă, La loc de hodină. MARIAN, I. 176, cf. ALR I 811/842, A II 6, 12. + (Regional, în practicile religiei creştine, mai ales la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii. Cf. arh. fol.k. iii, 57, 152, alrm ii/i h 220/172. 2. întrerupere a cultivării unui teren, de obicei pe timp de un an, pentru a-1 face mai productiv; stare în care se află acest teren. Deacă se va gunoi pămîntul după datina lui, nu are lipsă de odihnă, economia, 19/16. Fulgii de nea au ţesut linţoliul alb peste negrele ogoare lăsate la odihnă, pribeagul, p. r. 16. 3. Somn; p. e x t. întremare, restabilire prin somn. Spune împăratului izrailtenesc toate cuvintele care grăieşti întru odihna aşternutului tău. cheia în. 5r/22. Am dormit somn cu odihnă. dosoftei, ps. 17/1. După cîteva minuturi de odihnă turburată de visuri obositoare... mă deştept! marcovici, c. 7/1. Odihna acestui somn l-au întărit, drăghici, r. 139/8. Cu prujituri de-a tale, ia acuş se duce noaptea şi vai de odihna noastră, creangă, p. 253, cf. 301. In căutarea unui loc de hodină, mă gîndeam la ziua următoare, cînd voi intra din nou în baltă, dună-reanu, ch. 116. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! sadoveanu, o. v, 519. La ceasul înaintat care era al odihnei, Novosi-birskul ne-a primit cu luminile aprinse, scîn-teia, 1954, nr. 2 795. Bade-asară, pe-nsărat, Doamne, mult te-arh aşteptat La lumină şi cu cină Şi cu pat bun de odină. hodoş, p. p. 66. Cînd eram mai mititel, Unde mă culcam dormeam, Dar de cînd m-am făcut mare Mi-i hodina de călare Şi mîncarea din picioare, şez. i, 75, cf. mat. folk. 856. Somnul mi-oiu strica, Ploaia a ploua, Streşina-a pica Şi-a fi vai de ea, De hodina meaI pamfile, c. ţ. 56, cf. şez. xxiii, 110.' -v* (în construcţii cu verbe ca: „a se da“, „a se pune“ etc.) Se deteră spre odihnă, ispi-rescu, l. 4. îl rugă să se dea niţel odihnei, id. ib. 127. Pepelea au cinat şi s-au pus după aceea la hodină. sbiera, p. 9, cf. 55. + (Regional) Apus de soare (Meziad — Beiuş). alr i 1238/308. 4. (Mai ales în limbajul bisericesc, adesea determinat prin „de veci“, „veşnică“ etc.) Moarte (considerată ca stare de repaus veşnic); p. e x t. mormînt. Să vor veseli şi să vor duce spre odihna-şi spre răpaosul cel ceresc, varlaam, ap. gcr i, 106/39. Trupul mieu mărgînd la odihnă S-a răposa, dosoftei, ps. 45/1. La odihna, cea veaşnică să ajungem, antim, ap. gcr ii, 16/26. Acolo au odihna, locaş adînc, tăcut, Eroi ce mai năinte mult zgomot au făcut. alexandrescu, m. 9. Gătire se făcu de îngropăciune . . . şi,cu mare alai şi jale fu pus la odihna de veci. ispirescu, l. 253. Lăsaţi-mi însă mie odihna cea tăcută, Lăsaţi-mi visul morţii şi nu mă deşteptaţi! macedonski, o. i, 50. 5. (De obicei în construcţii cu verbe ca: „a avea“, ,,a afla“ etc.) Calm desăvîrşit, pace, linişte (sufletească), astîmpăr; tihnă, răgaz. Vor afla şi ei ceva odihnă de răle. herodot (1645), 470. După ce au trecut el la DU au avut ţara odihnă, ist. ţ. r. 33. Şi acolo încă n-ave odihnă voevoda de Avgust craiul, neculce, l. 198. Sufletul odihnă nu poate afla, pînă nu găseaşte adevărul, cantemir, hr. 139. Şi de voie ră ce au Slugile odihnă n-au (sfîrşitul sec. XVIII), gcr ii, 104/9. Gavriil Batori... au turburat toată odihna ţerei, carea cu foarte mare trudă se cîştigase. şincai, hr. ii, 319/15, cf. 306/38. Calul nu are odihnă, calendariu (1814), 168/20. Un ceas nu văz odihnă, Nu dorm vr-odată în ticnă. a. văcărescul, ap. gcr ii, 161/22. Odihna inimii sale de la dînsul atîrna. pann, e. ii, 37/20. Parcă nu mai avea odihnă în oase. ispirescu, l. 193. N-am hodină de voi, nici zi, nici noapte! contemporanul, iii, 926, cf. vlahuţă, o. a. i, 95. Vitele nu mai aveau odihnă de muşte, sandu-aldea, u. p. 164. Moşia Baba-roaga însă nu-i mai dădea odihnă, rebreanu, R. i, 255. El singur nu-şi găsea odihnă. C. pe-trescu, i. i, 10. Pe cine-l mai poartă dracul la casele oamenilor şi n-are hodină? beniuc, v. cuc. 16. Spaima şi groaza să-ţi fie somnul şi odihna, v. rom. septembrie 1954, 45. Dorul meu odihnă n-are, Nici la umbră, nici la soare. jarnIk-bîrseanu, d. 381, cf. sevastos, c. 171. Ziua, noaptea n-am odină. hodoş, p. p. 95. Pentru tine, floare plină, N-am nici somn, n-am nici hodină. mat. folk. 738, cf. 1034, alr i 1517/360, zanne, p. iii, 281. ❖ Loc. a d v. (Regional) Pe hodină = a) comod, pe îndelete. Numa încet şi pe hodină, Ca dracul pe-o rădăcină, pop. ; b) în tihnă, în linişte. Foaie verde trei măsline, Cum nu-i bine şi-ndămînă Cu ibovnica vecină, Că te săruţi pe hodină. şez. i, 211. ‘v’ E x p r. Fii pe (sau în) odihnă = fii fără grijă, liniştit; fii pe pace. De vreme ce m-am căit să nu mărg în ţara grecească, fiţi şi voi în odihnă, herodot (1645), 364. Eu îmi fac datoriia. . . ca să te cercetez, însă dumneata. . . unge-mi osia căruţei. .. şi fiipă odihnă, gorjan, h. ii, 143/7. 6. (învechit şi popular) Mijloc de existenţă, bunăstare; confort, comoditate. Muiarea de răutatea bărbatului [de] va fugi de la dăns. . . iaste datoriu bărbatul să o hrănească şi să-i facă toată odihna, prav. 153. Să aibă voia să se folosească cu toate acele odihne cu care s-au fohsit în vremele împăratului Sultan Mehmet (a. 1774). uricariul, i, 83. Toate ceale ce au socotit mai de odihnă şi de trebuinţă era înlăuntru puse cu bună orînduială. beldiman, n. p. ii, 118/7. Trimisă .. . toate cîte tribuia spre odihna şi desfătarea acestui vezir. gorjan, h. i, 3/1. Cine place vecina Cunoaşte ce-i hodina. doine, 983 ODIHNEALĂ — 129 — ODIHNI 211. 4- (Neobişnuit) Tabiet. Te voiu primi întocmai ca pre un fiu al meu, cu toate odihnile tăie. gorjan, h. i, 83/5. 7. (învechit şi regional, concretizat) Loc de găzduire, de repaus etc.; adăpost. La toate popasurile sînt făcute odihne împărăteşti, hero-dot (1645), 293, cf. chest. ii 54/60. 8. (Concretizat) Platformă orizontală aşezată la cotiturile unei scări (pentru a permite persoanelor care circulă pe ea să se odihnească la nevoie sau pentru a înlesni intrarea în încăperile unui etaj); palier. Se interzice depozitarea materialelor pe scări şi pe odihnelelor. prev. accid. 19. — Pl.: (rar) odihne. — Şi: (popular) hodină (pl. hodini), (rar) hodfhnă (marian, na. 364), (regional) odină (pl. odini), (învechit) odignă (scris odighnă dosoftei, ps. 265/14) s. f. — Postverbal al lui odihni. ODIHNEALĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Repaus, inactivitate; odihnă (1). Ce folosu ţi-e de dulceaga] trupului... dzua şi noapte . . . în odihneală (sec. XVI), ctjv. d. bătr. ii, 452/1, cf. ANON. CAR., BL I, 95, ROSETTI, L. R. VI, 210, alrm ii/i h 155/682. 4- (Regional, în practicile religiei creştine, la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii (Somova — Tulcea). Cf. alr ii/i mn 89, 2 712/682. Douîsprezeci uodinieli [îi face pînă la groapă] ib. + (Neobişnuit) Rugăciune pentru odihna sufletului. Ş-au fă-cutu odihneale sufletului său (sec. XVI), cuv. D. bătr. ii, 421/20. 2. (învechit) Moarte; odihnă (4). Răsuflarea şi odihneala lui Ieremia. dosoftei, v. s. septembrie, 34r/27. Ferice în ce cale mergi suflete că ţi să gală loc de odihneală. molit-venic (sec. XVII), 308. 3. (învechit) Linişte sufletească, pace, mulţumire; odihnă (5). Am aflat eu întru tine odihneală cît am fostu întru tine (cca 1550). gcr i, 3/9, cf. 256/25. Şi voru cînta îngerii întro slava odihnealeei sale (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 461/10. Nu vor avea odihneală nece zuoa, nece noaptea, n. test (1648), 314r/6. Iară în acela pămînt de unde fuiu ludt osîndiiu-mă să mă tornu şi \să\-mi ceiu odihneală. molitvenic (sec. XVII), 305. — Pl.: odihneli şi: (învechit, rar) odihneale. — Şi: (regional) odineâlă s. f. — Odihni + suf. -eală. ODIHNI vb. IV. R e f 1. (Folosit şi i n-t r a n z.) 1. A întrerupe temporar o activitate pentru a-şi recîştiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. Dumnezeu... a şaptea zi odihni de toate, moxa, 346/36. Ieşi... ca un plugariu în ţarina sa să trudească, iară nu să odihnească? varlaam, c. 276, cf. 192. Să meargă acăsă şi să se odihnească pînă luni dimineaţa (a. 1640). gcr i, 89/36. Sîmbătă odihniră cum era porunca, n. test. (1648), 102v/20, cf. st. lex. 164r1/3. Şedzu să odihnească, dosoftei, v. s. noiembrie 133r/15. De dimeneaţa pînă în sară nu odehni în ţarină nemică. biblia (1688), 1922/41, cf. 21/26. Şi ieşind Adriiaş den coliba ciobanului, s-au lăsat supt un brad să odihnească puţintel, n. costin, l. 593, cf. anon. car. Mihai Vodă şi-au tras oastea îndărăpt şi au odihnit cu toţii, şincai, hr. ii, 259/25. [Un] bătrîn care să odihneşte după munca sa. marcovici, d. 3/13. Să lăsăm pe Robinson ca să se odihnească pănă mîne. drăghici, r. 59/19. Iar cînd obositul, cuprins de fiori, Vrea să s-odihnească în poieni cu flori, Florile îndată se prefac în spinuri. alecsandri, p. iii, 246. Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns, eminescu, o. i, 132. Acum deodată, pănă te-i mai odihni, ia furca în brîu. creangă, p. 5. Să mă lăsaţi să mă mai odihnesc şi eu puţintel acasă, cara-giale, o. ii, 243. Să ne odihnim puţin, stăpîne. ispirescu, l. 6. Nu şezi oleacă pe brazdă? Te mai hodineşti, săm. v, 568. De odineşti oleacă, îmi trece şi mie. delavrancea, o. ii, 252. Nu se poate să nu se odihnească măcar cîteva minute. rebreanu, r. i, 155. Am lăsat caii să se odihnească puţin, camil petrescu, u. n. 227. Eliberaţi de greaua povară a urcuşului, plămînii se odihneau, bogza, c. o. 27. Ne odihnim, reluăm cercetările, încercăm, vedem, şi dacă izbutim, foarte bine. baranga, i. 184. El au intrat în curte şi s-au hodinit, sbiera, p. 23. De drum s-a fost obosit, Puţintel s-a hodinit, doine, 15. Fata babei... o pîra pe fata moşneagului cînd se mai hodinea şi ea. şez. v, 65. Mai şedeţi, să hodinim, Mai şedeţi, să mai bem vin. mat. folk. 1 248. Păltinior cu frunza lată, Mare ţi-i umbra rotată, Ori mă laşi un ceas subt ea Să odin cu mîndra mea. l. costin, m. b. 16. Unde Florean se hodineşte, Iarbă bună nu mai creşte. (Focul), gorovei, c. 152. ¿f- F i g. Şi au odihnit pămintul patruzeci de ani. biblia (1688), 1801/38. Ziua de mult trecuse; natura obosită. .. Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai uşor vînt. alexandrescu, m. 25. Coşurile de încărcat se odihneau şi ele, goale, răsturnate, bart, s. m. 59. Nici după ce s-a-ntemeiat amurgul, ninsoarea tot nu s-a hodinit, a lucrat înainte la războiul ei uriaş. v. rom. noiembrie 1953, 103. + T r a n z. (adesea fact.) A lăsa să stea la odihnă (1), a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. e x t. a adăposti, a găzdui pe cineva. Vre-veri, părinte, să te eu în chilie me şi să te odi-nesc? (a: 1692). gcr i, 304/30. După ce au sosit la locul ce se numeşte Vasterne, au odihnit oastea, şincai, hr. i, 225/12. Aş vrea să fiu... O perină pe care cu drag să-l odihnesc, mace-donski, o. i, 269. La cantonul lui Dragomir, o căruţă venită dinspre Iveşti îşi hodinea caii. popa, v. 125. Războinicii albiţi în furtunile bătăliilor îşi odihneau ciolanele trudite, sadoveanu, o. i, 9. Odihnim caii. camil petrescu, o. 985 ODIHNI — 130 — ODIHNI iij 149. Şi dreptatea lui tocmeşte Scaunul ce-l odihneşte, teodorescu, p. p. 113. Omul acesta, de breasla lui ciubotar, i-a primit foarte bine, i-a ospătat şi hodinit, şez. i, 260, cf. alr i 811/808, alr ii 5 668/682. E x p r. Domnul (sau Dumnezeu să) îl odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morţi. Creştinul ista, Domnu-l odihnească! alecsandri, p. i, 41. Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său. creangă, a. 16. Mă ştiu ce copil sărac şi umil am fost, necăpătînd de la răposaţii mei părinţi — Dumnezeu să-i odihnească ! — decît sănătate, caragiale, o. vii, 299. Era un călugăr... da a murit de mult... Dumnezeu să-l odihnească! galaction, o. 40, cf. h ii 120, alrm ii/i h 223/141. 5. (învechit) A se potoli, a se calma, a se linişti; a avea linişte, pace (din partea cuiva); a se astîmpăra. Eu mă voiu duce în rai şi de acolo voi aduce oareşce. Vedea-veri şi te veri odihni (a. 1600—1625). gcr i, 63/32. S-au odihnit şi s-au mulţămit, după giudecata dumilor-sale (a. 1779). uricariul, xxi, 393. Şi iarăş nu se odihni domnul nici cu aceasta (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 263/5. în iarna aceasta încă nu s-au odihnit turcii de Mihai Vodă. şincai, hr. ii, 256/16. De atunci neîncetat văd capul acela şi mi-e tot frică I Nu pot să mă odihnesc, negruzzi, s. i, 147. Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale, bacalbaşa, s. a. 37. Cînd eram copilaş mic... Nu mă hodineam nimic. mat. folk. 377. -O- F i g. Filosofia caută tăceare şi să odihneaşte în privirea lucrurilor, dară ritorica va să tune şi cu limba, molnar, ret. 55/16. T r a n z. Va cînta întru alăuta lui şi te va odihni, biblia (1688), 2071/44. îl odihni ca să nu aibă nici o grijă, mineiul (1776), 34v2/10. Ciobanu .. . dulăi odihnea, Pe gînduri cădea. 985 ODIHNIRE — 131 — ODIHNIT teodorescu, p. p. 435. + A fi mulţumit, satisfăcut, împăcat (cu ceva). Iar cînd vreo parte cu hotârîtura dumnia voastră nu s-ar odihni, să le daţi zi de soroc să vie la divan (a. 1778). uricariul, xvi, 128. Pentru domniea acestui domn,... ne vom odihni cu vorba istoriei (sfîr-şitul sec. XVIII), let. iii, 183/22. Iar fiind pricina intr-alt chip şi nu să va odihni vreo parte, să-i sorocească la divan (a. 1822). doc. ec. 254. <^Tranz, [Gel osîndit] de o va odihni cu mulţumită şi fără de virteală hotă-rîrea judicăţii, nu mai rămîne a se oslndi la judicata cea viitoare, odobescu, s. i, 275. 6. A se sprijini, a se rezema. Privea umerii lui laţi şi abia-şi stăpini dorinţa de a-şi pune mina să se hodinească pe ei. agîrbiceanu, l. t. 317. Hod’in pi-un cot. alr ii/i h 98/836. <> T r a n z. Văzu cum îşi odihneşte femeia lui braţele pe braţele lui Tănase. rebreanu, nuv. 45, cf. vasiliu, c. 69. 7. F i g. A sta undeva, a-şi avea locul, a fi situat undeva. Gf. gcr i, 66/22, dosoftei, ps. 14/3, 36/6. Tăcerea se odihnea pe buzele muritorilor, marcovici, c. 106/8. Căsuţa lor odihneşte ceva mai la o parte, dunăreanu, ch. 103. La lumina verde, concentrată de abajur, se odihnea sub lampă un roman, bassarabescu, s. n. 146. Negurile Moldovei odihneau încă pe ape, totuşi, pe ici pe colo, undele clipeau în lumina zorilor, sadoveanu, o. i, 226. In scara şelei,... în locul cizmei lustruite .. . hodinea lat o opincă măroaie. galan, z. r. 215. Aparate de măsurat... odihnesc în rafturile magaziilor. scînteia, 1960, nr. 4 850. — Prez. ind.: odihnesc. — Şi: (popular) hodini (prez. ind. şi hodin, accentuat şi hodin), (regional) odini (prez. ind. şi: odîn), odicnl (alrm ii/i h 153), odigni (alr ii 5 668/727), hodigni (alr 1 811/798), hudini (ib. 811/339), (neobişnuit) odehni, odeni (teodorescu, p. p. 362) vb. IV. — Din bg. OTflHXHa. ODIHNlRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) odihni. 1. Repaus, odihnă (1). Gf. odihni (l).Cf. POLIZU, LM, barcianu, alexi, w., DHLR I, 257, 265, 275. 2. (Regional, în practicile religiei creştine, mai ales la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii, li face [mortului] trei uodiniri pe drumu biserici (Grădiştea — Rîmnicu Vîlcea). alr ii/i mn 89, 2 712/812. 3. (în limbajul bisericesc, determinat prin „veşnică“) Moarte (considerată ca stare de repaus veşnic); odihnă (4). Cf. odihni (4). Numaidecît merg dirept... spre odihnirea cea veacinică. cheia In. 2r/ll. — Pl.: odihniri. — Şi: (regional) odinire s. f. — V. odihni. ODIHNIT1, -Ă adj. 1. Care şi-a recîştigat energia, care şi-a refăcut puterile (prin întreruperea temporară a activităţii sau prin somn). Cf. ddrf. Am să mîn eu caii l... — Numai să băgaţi de seamă să nu vă răstoarne că-s hodiniţi şi buiestri. rebreanu, i. 137. Odihnit cum sînt acuma n-am fost, draga mea, nicicînd. eftimiu, î. 125. El odinit cum era, Cu calul înainte fugea. MAT. folk. 66, cf. alr ii 3114/886. (Fig.) Armele lui odihnite Şi oştile lui pornite Pre oastea Agrippii încă o au luat supt a sa brîncă. bărac, ap. gcr ii, 238/3. (Substantivat) Şi aşa, cel dintâi [olăcar] merge un conacu şi dă cărţile la cel odihnit, şi celalant, iarăşi, le dă la altul, herodot (1645), 453. 2. (învechit) Liniştit, calm. Vâzîndu-te că ai mers, toată ţara este odihnită, ist. ţ. r. 68, cf. lb. Fii odihnit că negreşit mă voi ţinea de cuvînt. gorjan, h. i, 28/4, cf. îi, 103/2, polizu, barcianu, alexi, w. + împăcat (cu ceva), mulţumit, satisfăcut. Oameni... odihniţi şi împodobiţi cu de toate bunătăţile, dosoftei, v. s. noiembrie 147v/25. Ieşirea mea de acolo n-au fost cu voia mea; eram odihnit cu atîta. antim, p. xxv. Ei nici cu această [judecată] nu s-au ţinut odihniţi (a. 1764). uricariul, x, 191. Voinţa noastră iaste pentru ca se fiţi cu toţii odihniţi (a. 1782). iorga, s. d. i, 123. Femeaia va arăta că rămîne odihnită pentru lucrul zestrii sale ce s-au înstreinat. pravila (1814), 121/19. Nădăjduim că vom săvîrşi întocmirea sloboziilor cu bună orînduială şi vor rămînea şi lăcuitorii odihniţi (a. 1818). doc. ec. 192. + (Adverbial) în chip comod, confortabil. Baba ... iar se mai gîndea, ofta şi mişca, să-şi potrivească oscioarele mai odihnit, geaba 1 nu putea măcar aţipi. CARAGIALE, O. II, 245. — Pl.: odihniţi, -te. — Şi: (regional) hodinit, -ă, odinit, -ă adj. — V. odihni. ODIHNIT2 s. n. 1. Repaus; odihnă (1). Ceata ajunge Sus la răscruce, Motorul grabnic e-adă-postit Se trag sub stîncă, Iute mănîncă, Apoi îşi cată de hodinit, deşliu, m. 33. ^ L o c. a d v. Pe odihnite sau pe odihnit = a) fără zor, pe îndelete, comod. Pe odihnite, putem vedea tot în două zile. caragiale, o. vii, 170; b) în linişte, în tihnă. Morarul ăsta e smintit: Cînd vrea să doarmă pe-odihnit El pat îşi face grapa! coşbuc, p. i, 272. 2. întremare, restabilire prin somn, dormit. Cf. odihnă (3). Noapte lungă de iubit Şi vreme de odihnit I jarnIk-bIrseanu, d. 96. 3. Mormînt. Cf. odihnă (4). Şi murguţul blăstăma: „Murgule, fii blăstămat, Că feciorul mi-ai lăsat... Neîngropat, Cu pămînt neînvălit, Fără loc de odihnit /“ jarnîk-bîrseanu, d. 498. — Formă gramaticală: (în loc. adv.) odihnite. — V. odihni. 988 ODIHNITOR — 132 — ODINIOARĂ ODIHNITOR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. Care reface energia, puterile (v. reconfortant); care linişteşte, liniştitor. Cf. gcr i, 109/33. Starea sănătăţii lâeuitorilor... de prin carantine (lâzăreturi) este de tot odihnitoare, gt (1838), 22/2. De la voi eu voiu pricepe Binele odihnitor, i. văcărescul, p. 128/10, cf. polizu. După un somn lung şi odihnitor, 'o să mi să pară că tot ce ţi-am spus ţi le-aş fi spus de un an de zile. DELAVRANCEA, Ţ. 234, cf. DDRF, BABCIANU, alexi, w. Somn bun ş-odihnitor, - natură, somn bun. anghel, î. g. 36. Şi deasupra cerul. Ce odihnitor e şi lini c. petrescu, î. ii, 78. (în contexte figurate) Din cînd' în cînd [rîul Putna] se lasă-n culcuşuri largi, odihnitoare şi pare c-aţipeşte-o clipă pe căpătîiul stîncilor învinse, vlahuţă, r. p. 177. 2. Adj. (învechit, rar) Care oferă odihnă (7). El nici partea de ţărina odihnitoare trupului lui n-au avut. n. costin, let. ii, 77/33. 3. S. f. (Regional, concretizat, în forma hodinitoare). Loc de popas (Petrila). A iii 17. — PI.: odihnitori, -oare. — Şi: (regional) hodi-nitoăre s. f. — Odihni + suf. -tor. ODÎNĂ s. f. v. odihnă. ODINEĂLĂ s. f. v. odihneală. ODINEOĂR adv. v. odinioară. ODINEOĂRE adv. v. odinioară. ODINl vb. IV v. odihni. ODINÎCĂ s. f. (Regional, în practicile religiei creştine) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii (Somova — Tulcea). Cf. alr mn 86, 2 713/682. — PI.:? — Odină + suf. -ică. ODINIOĂRĂ adv. 1. (învechit) O singură dată, o dată. Dărăoară (cu unra h) grăi dzeul, de doao ori aceasta audziiu. psalt. 118. Odinioară să luaţi învăţătură, ca a doara bunătate să aveţi, coresi, l. 346/18. Lasă să grăesc încă numai dinioară. palia (1581), 68/16. Liiasâ obroc de la masă, că toţi mînca dănăoară în dzi. varlaam, c. 352. Şi dînăoară în săptă-nună ieşiia noaptea de-ş lua apă. dosoftei, v. s. noiembrie 100v/8. Dînîoară sau de daori în săptămînă minând de aceale verdeaţe. id. ib. decembrie 206v/31, cf. anon. car. 2. (în legătură cu verbe la trecut) Pe vremuri, altădată, înainte vreme, cîndva, odată. Îmi aduc aminte ce primejdie au fost odănăoară. herodot (1645), 361. Şi eu odinioară de acealeaş mă ţineam (a. 1648). gcr i, 131/38. Fost-au (zice hronicul bulgăresc) odînăoare în ţara ungu- rească un Vladislav. cantemir, hr. 140, cf. 102. Sînul mării priimindu-te pre tine ... te-au dat la uscat, ca pre Iona odinioară, mineiul (1776) 91rl/15, cf. 53r2/14. Acea alăută, carea odinioară pielrile le-au făcut să sară şi să joace, molnar, ret. 124/22. Imblînd odinioară Vlad călare pe cîmp, i s-au tăiat capul cu vicleşug de un şerb al lui. şincai, hr. ii, 70/5. în Sviţera un om odineoară să suisă într-un munte foarte nalt. drăghici, r. 103/27. Tinerel şi verde dafin împlintat-am dinioare. asachi, s. l. i, 66. In zadar îţi trudeşti limba, în zadar, Mariţo, cerci, După cum odinioară, iar supt giugu-ţi să mă pleci, millo, în pr. dram. 359. Odinioară îţi părea că zboară ceasurile ca minutele Ungă mine. negruzzi, s. i, 18, cf. 68. Peştele... nu se mai prinde acum ca odinioară, i. ionescu, m. 84. Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie, stea ... Şi care-odinioară luceai atît de vie, Pe cînd eram în lume tu singură şi eu! alecsandri, p. i, 119, cf. ii, 101. I-am răspunde; repetînd un aforism zis odinioară, maiorescu,' cr. ii, 109. Da. .. visam odinioară pe acea ce m-ar iubi. eminescu, o. i, 157. Din sus de Humuleşti vin Vînătorii Neamţului, cu sămînţă de oameni de aceia care s-au hărţuit odinioară cu Sobietzki. creangă, a. 71. îşi aducea aminte de planurile ce îi treceau odinioară prin capul lui de copil. vlahuţă, o. a. iii, 16. Ce mîndre nunţi, ce luminate feţe Văzură ochii săi odinioară, iosif, p. 29. Ţăranii, de unde odinioară umblau s-o cumpere ei, acum cer [ca moşia] să fie parcelată între dînşii gratis, rebreanu, r. ii, 19. Nu eşti tu aceeaşi Leană care-ai fost odinioară? eftimiu, î. 127, cf. galaction, o. 65. Astăzi, ca şi-odinioară, Cît s-afundă-n vreme anii, Ei văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii, topîr-ceanu, b. 22. Avea glasul dulce de odinioară. sadoveanu, o. v, 705. In locul verilor de-odi-nioară, ... In sufletul vostru a pătruns Vara cu muncă din zori pînă-n noapte, beniuc, v. 23. + (învechit) într-o zi, într-o vreme, într-un rînd; la un moment dat. Dănăoară şedzînd la casa sa supt un smochin.. . gîndiia în mentea sa. varlaam, c. 32. Odiniore să tâmplă, de nu prinsără nimică. herodot (1645), 30. Dînăoară eşind a vînat vădzu un cerb. dosoftei, v. s. sep-tembrie 22v/20. Odănăoară să strînsease la un loc toate dobitoacel[e] (cca 1705). gcr i, 353/29. Odinioară unul dintre căpitani, cu călăreţii de supt el,. .. au căzut în primejdie, şincai, hr.. ii, 164/30, cf. polizu. + (Substantivat) Dată, zi, moment dat, vreme. Şi cînd fu într-o dînăoară . .. mearse la mormîntul părinţilor săi. dosoftei, v. s. decembrie 227v/15. Aceasta va fi cea mai de pre urmă dinioară a vieţii sale. beldiman, n. p. i, 76/1. Tu, marele craiu, întru cea dintîi dinioară vei fugi de cătră faţa duşmanilor tăi. id. ib. 140/7. 3. (învechit, în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) Cîndva, vreodată, 996 ODINIORE — 133 ODIVOI într-o bună zi, odată şi odată. Toţi diiiîoară cu trupul... şi cu sufletul depreună fi-vor. cod. tod. 224. Şi deacă vei şti cumva odinioară De firşitul mieu, ... încai varsă-mi lăcrămioară. budai-deleanu, ţ. 138. împreună cu dinşii să află învăţînd doi fii ai boierului Golescu, spre a pute da odinioară agiutoriu la cultura trupelor naţionale din patria lor. ar (1829), 1542/31, cf. 1622/19. [Găzeta] „Fenixu este hotărîtă să fie scrisă pentru toate neamurile indianilor de pe acolo, avînd de scop ca să le împreune odinioară pe toate într-una. gt (1838), 241/12. Meşterii... moleşesc caracterul [fiicelor] lor... în loc de a le învăţa cum să ţie odinioară casă. marcovici, d. 233/16. Încît de asemene prelucrată fiind limba va putea odineoare a să arăta vrednică de a ei strălucită spiţă cu acea italiană, asachi, s. l. i, 41. De-i simţi odinioară Adiere lini-şoară... Să ştii că-mprejuru-ţi este Suspinul meu. i. văcărescul, p. 195/2. Aşteaptă ziua dorită în care odineoară în locuinţa gătită Va merge, conaghi, p. 263. într-una ea îşi închipuia că el odinioară va fi doctor, gane, n. ii, 129, cf. caragiale, o. iv, 25. Pronunţat: -ni-oa— Şi: (învechit) odine-oără, odineoáre, odinióre, odănăoâră, odînăoâr (cantemir, hr. 254), odinăoâră (id. ib. 11, 19), odînăoâre, odîneoâră (id. ib. 102, id. ist. 34), odînîoâră (id. hr. 130), denioâră (asachi, s. l. ii, 72), dineoâră (cuv. d. bătr. i, 78, cihac, i, 183), dineoáre (asachi, s. l. ii, 353), dinioără, dinioáre, dinioárea (herodot- (1645), 376), dinî-oâră, dinăoară (cod. vor. 155/11), dănăoâră, dănioră (iorga, s. d. xxii, 207), dînăoâră, dănîoâră (cod. tod. 227), dînîoâră adv. — O3 + dinioară. ODINlORE adv. v. odinioară. ODINÍRE s. f. v. odihnire. ODINÍT, -Ă adj. v. odihnit1. ODI(ÎS, -OÂSi adj. Care provoacă ură, indignare, dezgust; dezgustător, respingător; demn de ură, detestabil. Cf. calendariu (1794), 32/5. Iar tu, o, Ducomare, mi-eşti odios şi negru, Că inima-ţi é aspră şi dură ca o stîncă. heliade, o. i, 344, cf. NEGULICI, ROM. LIT. (1855), 3382/12. Pierit-au sub lovirea chiar celor ce-au dorit Şi nimeni niciodată de-atunci n-a mai şoptit Al lor odios nume. bolintineanu, o. 126, cf. maio-rescu, d. i, 529. Adio, du-te,... odios rival! MACEDONSKI, O. I, 250, cf. VLAHUŢĂ, D. 39, ddrf, barcianu. I se păru odios un asemenea lucru. d. zamfirescu, R. 38. Putea să meargă însă acea dreptate până la apărarea odioşilor Cupăreşti? iorga, l. i, 309. Ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic. ibrăileanu, s. 76. începu să se simtă odios. galaction, o. a. i, 76. Cele două tablouri odioase... îşi reluaseră locul. c. petrescu, c. v. 90. Vorbele lui îi păruseră crude, jignitoare, odioase, teo-doreanu, m. ii, 34, cf. iordan, stil. 13. Cel mai odios episod al acestei goane după foştii tovarăşi de luptă s-a petrecut la Cozia. oţetea, t. v. 309. Femeia fu numaidecît odioasă celor doi din cauza blîndeţei mieroase şi interesate, căli-nescu, e. o. ii, 233. în domeniul puterilor fizice, un om puternic care loveşte pe unul slab e odios. ralea, s. t. ii, 277. Vrea să recurgă la o manevră odioasă, bogza, a. î. 544. Aristofan.. . înfierează tot ceea ce e antisocial, imoral, odios. v. rom. septembrie, 1954, 212. (Adverbial) Cuvintele de care am nevoie sună odios, teodo-reanu, m. ii, 61, cf. 145. (Substantivat, n.; rar) Pretind, ignorînd odiosul şi ridicolul, că iniţiativa: mişcării le aparţine, contemp. 1949, nr. 165, 4/5. — Pronunţat: -di-os. — Pl.: odioşi, -oase. — Din fr. odieux. ODIOZITÂTE s. f. (Rar) Faptul de a fi odios. Cf. scriban, d. La cruzimea represiunii s-adaugă odiozitatea modului de execuţie, oţetea, t. v. 294. — Odios + suf. -itate. ODISfÎE s. f. Călătorie lungă şi plină de aventuri; şir de întîmplări neprevăzute; viaţă plină de peripeţii. Soartea sa însă fu o mică odisee, sau adecă rătăcire de la un loc la altul. bariţiu, p. a. iii, 472. Atîtea suflete ascultă parcă glasul Ce vine să ne cheme Spre veşnica, ispiti-toarea odisee, densusianu, l. a. 85. Mă trezii stăpînul în regulă al unei iepe mici şi slabe . .. care urma să fie tovarăşa odiseei ce plănuiam. hogaş, m. n. 10. Ne spune pe scurt odiseea lui şi a familiei lui. galaction, o. ii, 397. (Prin exagerare) Cînd dădui să rup din ea, înţelesei că şi o pîne poate avea odiseea şi nefericirile sale. hogaş, m. n. 119. Şi într-un tîrziu, mama, înnădind din mormăiala aducerilor aminte odiseea paiantelor din Concordia,.. . suspină. klopştock, f. 290. Odiseea sa între diferite odăi închiriate e identificată cu sensul scurgerii vieţii între fapte inutile sau inconştiente, ralea, s. t. i, 62. — Din fr. odyssee. ODIU s. n. (Latinism învechit) Ură, dezgust, scîrbă. Trebuie să denunţăm neîncetat odiului public. . . această ofensă, caragiale, o. vii, 334, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Din lat. odium. ODIVtfl s. m. (învechit, rar) Infanterist. P-atunci avea ţeara dorobanţi, roşiori, călăraşi, odivoi, seimeni, ghica, s. 18. — Pl.: odivoi. — Din rus. xo^OBOii (no/ii<) „(regiment) de infanterie“. 1004 ODÎNAOARĂ — 134 — ODOGURI ODÎNAOÂRĂ adv. v. odinioară. 0DÎNĂ0ÂR adv. v. odinioară. ODÎNĂOĂRE adv. v. odinioară. ODÎNEOĂRi adv. v. odinioară. ODÎNIOlRl adv. v. odinioară. ODÎR interj. (Regional; cu „r“ prelungit) Strigăt cu care se alungă un cline; marş! Cf. ddrf, alexi, w. Odîr, tu spurcăciune de aci I N. REV. R. XIV, 235, cf. CIAUŞANU, V. 184. ❖ (Substantivat) Făcui încet la dînsul un ni-i! şi un odîr ! pann, ap. şăineanu. — Şi: hodír interj, scriban, d., bul. fil. v, 165. — Onomatopee. ODÍRJI s. f. v. dirjală. ODÎRJEĂ s. f. v. dîrjală. ODÎRJEiuI s. f. v. dîrjală. ODÎRJÎ vb. IV v. ogîrji. ODÍRJIE s. f. v. dîrjală. ODÎRLĂ s. f. (Regional) Fiinţă mică şi lipsită de puteri, slăbănoagă, prăpădită, sfrijită. Pune odîrla ceea de miel să mai sugă, că a lua-o dracu (Ţepu T- Tecuci), cv 1950, nr. 4, 44. — PI.: odîrle. — Postverbal al lui odîrli. ODÎRLÎ vb. IV v. odîrni. ODÎRLÎŢ1, -Ă adj. (Regional) Stors de puteri; sfrijit, jigărit. Care va să zică, el, la douăzeci şi cinci de ani, odîrlit şi trecut prin atîtea? IOVESCU, N. 134. — PI.: odîrliti, -te. ' - V. odîrli. ’ ODÎRLfT2, -Ă adj. (Regional) Alungat, huiduit. Bulibaşa cel vestit,.. . Sta ghebos şi zgribulit, Ca un cîine odîrlit. păsculescu, l. p. 29, cf. 364. — PI.: odîrliţi, -te. — De la odîr. ODÎRNÎ vb. IV. (Prin Ban. şi Olt.) 1. T r a n z. (Complementul indică un animal sugaci) A înţărca. Cf. scriban, d., gr. băn. Am odîrnit mieii. Com. din Sasca Montană — Moldova Nouă. ❖Refl. pas. La ales să odîrnesc (să înţarcă) şi să aleg mieii de oi şi iezii de capre, liuba-iana, m. 109, cf. h xviii 139. 2. I n t r a n z. (Rar) A nu mai putea de foame sau de osteneală. Cf. scriban, d. 3. Refl. (Regional, în forma odîrli) A-şi pierde vigoarea şi prospeţimea; a se sfriji, a se jigări. Cf. iovescu, n. 133. — Prez. ind.: odîrnesc. — Şi: odîrli vb. IV. — Din ser. odrenuti „a alunga, a îndepărta“. ODÎRNÎRE s. f. (Regional) Pierdere a energiei fizice; lipsă de vigoare. Com. din turnu măgurele. — V. odîrni. (ÎDMA adv. (Regional) îndată, numaidecît (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alrt ii, 8. Odma muare; să îmflă şî muare. ib. — Din ser. odmah. ODMET s. n. v. otmet. ODOĂCĂ adv. (învechit) 1. Chiar (şi), pînă şi. De-atuncea-s 70 de ai şi mai bine odoacă. dosoftei, v. s. octombrie 83v/32. Hi-mi-aş dat toată avearea odoacă ... să mă isţelească. id. ib. noiembrie 112r/20. 2. Sigur, desigur, cu siguranţă. Şi să hie mai avut vreame cevaşi Timuş, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă. m. costin, 0. 159, cf. 180, 257. — Etimologia necunoscută. ODOARE s. f. v. odor2. ODOBĂIE s. f. v. hodobaie. ODOBĂŞ s. m. y. odabaş. ODOBĂŞĂ s. m. v. odabaş. ODOBEĂLĂ s. f. (învechit, rar) închisoare. Băgă pe derviş la odobeală. gorjan, h. rv, 75/15. — PI.: odobeli. — Şi: dobeâlă s. f. lm. — Etimologia necunoscută. Cf. dubă, d u-b e a 1 ă. ODOBEĂSCĂ s. f. Varietate de viţă de vie. Cf. JIPESCU, O. 54, DDRF. — De la numele propriu Odobeşti. ODOBÎNCĂ s. f. (Regional) „Adîncitură in pămînt, nu prea mare, în care te poţi poticni“. 1. rom. 1961, nr. 1, 24. — PI.: odobînci. — Etimologia necunoscută. ODOGĂCE s. f. v. odagaci. ODOGĂCI sub st. v. odagaci. odOguri subst. pl. (Regional, în e x p r.) A ajunge în odogurile cuiva = „a ajunge în apele lui cutare, a fi asemenea cutăruia“. i. cr. vi, 251. — Etimologia necunoscută. 1034 ODOINĂ — 135 — ODOR1 ODtflNĂ s. f. v. podoimă. ODOLĂN1 s. n. v. bodolan. ODOLĂN2 subst. v. odolean1. ODOLEĂN1 subst. 1. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina înaltă şi dreaptă, cu flori trandafirii sau albe; cresc prin fineţe şi locuri umede din regiunea subalpină sau alpină ; rădăcina uneia dintre ele, cu miros neplăcut, serveşte la prepararea unor produse farmaceutice: a) Valeriana officinalis. cihac, ii, 225, LM, DDRF, BRANDZA, D. 247, DAMÉ, T. 186, BAR-CIANU, GRECESCU, FL. 284, SIMIONESCU, FL. 285, ţiplea, p. p. 113; b) Valeriana dioica. gre-CESCU, FL. 285, SIMIONESCU, FL. 285, VICIU, s. gl., ţiplea, p. p. 113; c) Valeriana excelsa. panţu, pl. Omagul... şi odoleanul... se puseră lingă mătrăgună, negruzzi, s. i, 100. Iată vin pe rină, păreche, şi pătrund cole-n poiană Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană. alec-sandri, p. iii, 55, cf. conv. lit. vu, 86. Cirsti-neasă, odolean, otrăţel, lumînărică de pe munte, bună dă gălbinare. jipescu, o. 74. Merge badea cel frumos Cu carul de odolean Cu spiţe de măgheran. f. (1885), 44, cf. h ii 273, m 243, 307, iv 52, ix 305, 338, xi 326. Calul d-un buştean lega, D-un buştean De odolean, Şi spre horă se-ndrepta. teodorescu, p. p. 71. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mindruleană, Ţesătoarea pînzelor. jabnIk-bîrseanu, d. 423. Frunză verde odolean, La crîşmuţa de sub deal, Bea Bugean şi cu Vargan. sevastos, c. 315, cf. mîndrescu, L. p. 48. Hodolean şi iarbă neagră, Ieşi afară, maică dragă, Să vezi domnii cum mă leagă. şez. vii, 166, cf. graiul, i, 308. Frundzuleana odolean, Tătă lumea-i dintr-on neam, Numă eu pe nimi n-am. vasiliu, c. 137. Zisei verde odoleanu, O suit bădiţa dealu, li cunosc mersu şi calu. i. cr. iv, 25. Cu obede din lemn verde,... Buciumul de odolean. bIrlea, c. p. 112, cf. alr ii 6 281/182, 219, 228, 250, 346, 349, 353, 362, 365, 386, 520, 605, 791, 812, 848. 2. (Regional) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). ds, scriban, d. 3. (Regional) Gherghină (Dahlia variabilis). a v 25, vi 26. — Pl.:?—Şi: odolan (coteanu, pl. 14, lb, polizu, viciu, s. gl., bianu, d. s. 777, dr. v, 562, alr ii 6281/876), hodoleăn, (rar) oido-leân (alr ii 6 281/284), oiduleân (jahresber. vi, 58) subst. ; odoleană s. f. — Din ucr. o^ojihh. ODOLEĂN2, -Ă adj. v. nadolean. ODOLEÂNĂ s. f. v. odolean1. ODOLHĂZ s. n. (Prin nord-vestul Transilv.) Odaie laterală, bud, p. p. 80. Unde-i văd gura şi nasul, Nu-mi mai trebe odolhazul, Că mă umple tot năcazul! id. ib. 56, cf. chest. ii 30/345. — Pl.: odolhazuri. — Din magh. <5dalhăz. ODOL(ÎN s. n. v. bodolan. ODOMETRU s. n. (Tehn.) Podometru. dicţ. — Pl.: odometre. — Din fr. odometre. ODOMOC adj. (Regional, şi substantivat) „(Om) care are un mers caracteristic: azvîrle din picioare cînd merge“ (Talpa Ogrăzile — Roşiori de Vede), coman, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. ODONTALGÎE s. f. (Rar) Durere de dinţi. BIANU, d. s., cade. — Din fr. odontalgie. ODONTOL0G s. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu odontologia. V. stomatolog. Gf. cade. — Pl.: odontologi. — Derivat regresiv de la odontologie. ODONTOLOGÎE s. f. (Rar) Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinţilor. V. stomatologie. Cf. BIANU, D. S., CADE. — Din fr. odontologie. ODtfR1 s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal preţios, adesea împodobit cu pietre scumpe; giuvaer; p. e x t. orice obiect sau lucru de (mare) preţ, de valoare. Au trimis la Delfi un crontiru de argint mare şi grătaru de fier supt crontir, care lucru era mai minunat decil toate odoarăle perşilor, herodot (1645), 12. Ocinile le zălojesc şi odoarele lor zălojesc la neguţători. simion dasc., let. 94. Dăruim ... acest dar limbii rumâneşti... ca un odor cel mai scump, dosoftei, ap. gcr ii, 240/3. Domnul cetăţiei au fost avind un turnu mare plin de aveare, galbeni, taleri, pietri scumpe şi alte odoară împărăteşti, fl. d. (1680), 53v/5. Şi era acele cetăţi pline de odoare, neculce, l. 55. Făcînd două cişmele minunate... nu puţină pomenire şi odor au lăsat acestui pămînt (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 263/4. Aurul, argintul şi toate odoarăle ceale scumpe ale eghipteanilor le luară, maior, p. 53/24, cf. clemens, asachi, s. l. i, 122, calendar . (1852), 24/4. Dragul meu poete! nu doresc odoare, Din a ta cunună vreu numai o floare, alecsandri, p. ii, 30. Împăratul ... porunceşte să-i aducă pe furca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleşug de la împărăteasa lui. creangă, p. 101. Mare fu bucuria obştească cînd îl văzură 1048 ODOR1 — 136 — ODOR2 cu soţioară cum nu se mai găsea pe faţa pămîn-tului şi cu odoare cum nu s-a mai pomenit. ISPIRESCU, L. 80, cf. PAMFILE, COM. 1. Raiul nostru se compunea din cinci—şase camere bogat mobilate, pline de fel de fel de odoare. galaction, o. 328. Au început a cociobâi prin căruţile neguţătorilor cu marfă şi, aflind o mulţime de odoară, au încărcat cei doi fraţi cuminţi cît au putut pe o căruţă, sbiera, p. 6. Mărgicuţa de sub limbă nu ţ-o dau, pui de lele ce-mi eşti; da cine te-o învăţat să-ţi dau aşa odor? şez. vi, 12. După cum e boierul, aşa e şi odorul. zanne, p. rv, 280. F i g. Purtînd pe a ta frunte cel mai suprem odor, Coroana de martiră a cruntului amor I alecsandri, t. ii, 187, Cea mai frumoasă fată... în braţul drept, Avea flori albe, dragi odoare, coşbuc, p. ii, 258. -O-(Adjectival) Ce-i mai scump, mai drag la casă, mai odor ca un copil, beldiceanu, p. 125. + (învechit, rar) Comoară. întrebă w[î]/ii[u]Z pre hiică-ş de-i spusă unde-i odorul de bani. do-softei, v. s. decembrie 213r/10. + (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. Să cunoască fiecine preţul odoarălor [bisericii], eustratie, ap. gcr i, 114/16. Atunce au luat craiul şi pe Dosofteiu, mitropolitul din Ieşi, cu toate hainele şi odoarăle mitropoliei, neculce, l. 97. Să înzăstreze biserica cu cele trebuincioase venituri şi sfinte odoară (a. 1764). uricariul, i, 314. Sfărâmă crucile, rănesc cu mînă spurcată sf[i]nteie odoară. mol-nar, ret. 34/4, cf. i. golescu, c. Au prădat bisericile şi monăstirile de odoare, negruzzi, s. i, 169. îmi place, scumpă doamnă, frumoasă şi cuminte, Să văd măiastra-ţi mînă lucrînd odoare sfinte, alecsandri, t. ii, 84. Odoarele sfinte erau de batjocură, ispirescu, m. v. 4. în mijloc e biserica plină de scule şi odoare vechi. vlahuţă, r. p. 73. Ştefan apoi înzestrează toate aceste biserici cu odoare scumpe, cărţi bisericeşti ferecate şi frumos împodobite, xenopol, i. r. iv, 128, cf. dr. iv, 469. Au luat în mîini odoare sfinte, cărţi, galaction, o. 75, cf. nom. prof. 57. Să mergem la Secu, propuse el. Să vedeţi acolo una din cele mai frumoase vitrine de odoare preţioase, sadoveanu, o. ix, 66. 2. F i g. (La sg.) Fiinţă iubită, preţuită; spec. copil. Au mers şi la cetatea Jolcva, unde este aşezat şi sfîntul mucenic Ioan Novii, carele au fost a Moldovii odor. n. costin, let. ii,'59/25. Ea este aicea, ia-o: eu ştiu că îţi dau un odor, care nu să poate cumpăra cu aur. crest. rom. 169/21. Fluieraş de fag ... Spune de-al meu dor, Scumpului odor. alecsandri, t. i, 404. 0^ vin-odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă. eminescu, o. i, 172. „Odorul mamei, odorul mamei /“ îngînă mama Stanca, legă-nîndu-şi fata pe pieptul ei. delavrancea, s. 31. Leliţa-i bun odor, De noroc sămănător Şi de chinuri plivitor. beldiceanu, p. 87. Iacint, odorul casei, un scump mărgăritar, în spre iubita-i doică se duce-n goană iar. păun-pincio, p. 78. Cînd ajunge la fîntînă, Jos pe-o pajişte săracă Pune-odorul ei. coşbuc, p. i, 222. Şi mama se uită cu drag la odorul ei. luc. v, 19. Singurel ca un haiduc în surghiun ca norul Cată mîine să mă duc Şi să-mi las odorul, iosif, p. 51. Ce odor de fetişcană mai era pe atunci baba asta Firoana! rebreanu, nuv. 193. Toate nopţile de dor, Toate chinurile noastre se sfîr-şiră, drag odor! eftimiu, î. 124, cf. deşliu, g. 53. Bată-te, odorule, bată, Dragostea din lumea toată, doine, 64. Eu beu apă din izvor Şi de tine nu mi-e dor, Că n-ai fost mare odor. bud. p. p. 34. La plecare i-a dat şi mă-sa o azimă într-o pereche de desagi, să nu-i moară de foame odorul, rădulescu-codin, î. 138, cf. zanne, p. vi, 541. (Glumeţ) Lă purcelul, îl scaldă,... îl stringe de nas şi-l sumuţă, ca să nu se deoache, odorul! creangă, p. 76. ❖ (Ca epitet, prece-dînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de“) Ce-mi spui, frate?... Şi unde-ai găsit asemene odor de socru? alecsandri, t. 1 224. Baba şi cu odorul de fiică-sa tot cîrtitoare şi nemulţumitoare erau. creangă, p. 284. Acum pricep eu ce odor de femeie am dobîndit. ispirescu, l. 182. 3. Obiect care, dat de o persoană altei persoane, are o anumită semnificaţie, ori serveşte pentru a garanta sau a dovedi ceva: a) (regional) cadou de logodnă sau de nuntă, dar. Cf. lm, polizu. în ziua hotărîtă pentru logodnă,... tinerii... îşi dau unul altuia „odor“, n. rev. r. iv, 70. Şi ei să vorbea, Pe Lina să-i dea. Inele schimba, Hodorul lua. păsculescu, l. p. 155; b) (învechit şi regional) chezăşie, gaj, zălog. Oprind odor pre Simeon, pînă vor veni. ist. univ. i, 30/7. Şi spre siguranţie i-au dat odor pre feciorii săi. ib. iv, 241/19, cf. arh. olt. xxi, 271; c) (regional) dovadă, mărturie concretă (despre realitatea unui fapt). Frunză verde merişor, De ţi-i dor, de nu ţi-i dor, Trimite-mi gura odor. sevastos, c. 45. Ca să văd dacă ţi-i dor, Mîine sără-s la pripor: Trimite-mi gura odor într-o foaie de bujor, rădulescu-codin, î. 353, cf. ciauşanu, v. 52, id. gl. — Pl.: odoare şi (neobişnuit, m.) odori (ddrf). — Şi: hod6r s. n. — Din ser. odor „pradă“. OD(ÎR2 s. n. (învechit) Miros, mireasmă. Gura ei vearsă odorul (mirosul) cel mai frumos. TEODOROVICI, M. 36/2, Cf. LB, ANTROP. 169/8. Cînd ne aflăm ajunşi în centrul acestei văi, vedem... flori aromatice care împle aerul cu odorurile lor profumătoare. descr. ape 31/21. Vinul se face mai bun la gust şi în delicateţea odoarei. barasch, m. iii, 180/31. Fără tine . .. florile şi-ar pierde odoarea şi frumuseţea lor. filimon, o. i, 350. Parfumaţi cu odorul bătrînei aristocrate, bolintineanu, o. 279, cf. şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 1049 ODOR3 — 137 — ODORIFER — PI.: odoruri. — Şi: odoare s. f. — Din lat. odor, -oris, it. odore, fr. odeur. OD(ÎR3 s. n. (Nord-vestul Transilv.) Curte. Cf. DDRF, H XVIII 21, BRAN, S., VAIDA. Iuă-i loc de casa ta, Scoate-a ciurdaru ciurda; Şi iuă-i odorul teu, Va sufla vîntul perneu. mîn-DRESCU, UNG. 94, cf. CABA, SĂL. 91, ARHIVA, xxx, 275. Rămii casă şi odor, De măicuţa h'i-mi-a dor. gr. s. vii, 28, cf. arh. folk. i. 180, vi, 298, chest. ii 393/373, ib. 399/367, alrt ii, 129, 331, alr i 672/273, 302, 335, 337, 343, 345, 355, 357, 359. Şi [= să] nu vie în odoru meu nici o marhă străină, alr ii 3 013/334, cf. ib. 2 725/346, ib 5 094/272, lexic reg. 17, 71. — PI.: odoare şi (rar) odoruri (alr i 672/343, lexic reg. 17). — Din magh. udvar. ODOR4 s. n. (Regional) Despărţitură la un capăt al şurii, un fel de şopron alipit la şură (Mibăileni — Miercurea Ciuc). alr ii 5 284/574. — PI.: odoare. — Din magh. odor. ODORĂ vb. I. Intranz. (învechit) A răspîndi un miros, a mirosi. O spumă vearde, ce amar odorează (amiroasă), iase deasupra. înv. zăh. 10/4, cf. lb. Aerul odorează de tot felul de flori, episcupescu, o. î. 3/23. + (Construit cu subiectul logic în dativ) A simţi, a percepe un miros. (F i g.) Mie îmi mai odorează (amiroasă) numele aceale a italieneşti seau romane, maior, ist. 15/5. — Prez. ind.: odorez. — Din lat. odorare, it. odorare, fr. odorer. OD ORALĂ s. f. (Prin Olt.) Terminarea aratului. CIAUŞANU, GL. — PI.: (rar) odorăli. — Odorî + suf. -ală. ODORĂNIE s. f. v. odorenie. ODORĂNT, -Ă adj. Care răspîndeşte un miros, în special plăcut; parfumat, mirositor; odorifer, odoriferant, (învechit) odorat2. Oleuri mirositoare (odorante). cornea, e. ii,'48/23, cf. barasch, i. n. 238. O grădină plină de variabile flori frumoase şi odorante. isis (1859), 542/35. Floarea asta albă atît de odorantă noi o numim mătăcină, negruzzi, s. i, 101, cf. 100. Meri, cu merele roşii. . . , Mişcă în vînt frumoasele, mari, odorantele roade, eminescu, o. iv, 179, Cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 4-(Tehn.; despre o substanţă) Care conţine odorizanţi. Rafinăria nr. 7 din Brazi produce anual circa 100 000 tone de etil mercaptan — produs odorant necesar detectării gazelor naturale din instalatii şi conducte, scînteia, 1960, nr. 4 856. — PI.: odoranţi, -te. — Din fr. odorant. ODORĂŞ1 s. n. Diminutiv al lui o d o r1 (2). Cf. ddrf. Ce nu făcu biata împărăteasă, ce nu drese, ca să capete un odoraş? popescu, b. ii, 3. — PI.: odoraşe. — Odor1 + suf. -aş. ODORĂŞ2 s. n. (Prin Maram.) Diminutiv al lui odor3. Hei, tu, mîndruluţule, Să te-aducă Dumnezău Pe la odoraşul meu. bîrlea, c. p. 94. — PI.: odoraşe. — Odor3 + suf. -aş. ODORĂT1 s. n. (învechit) Miros. Cf. negu-lici. Pierderea mirosului (odoraiului). cornea, e. i, 19/34, cf. calendar (1862), 58/22. Simţul vederii a încălcat în acest vers asupra simţului odoratului. macedonski, o. iv, 79, cf. şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S. — PI.: (rar) odoraturi. scriban, d. — Din fr. odorat, lat. odoratus, -us. ODORĂl'2,-Ă. adj. (învechit, rar) Odorant. Răsfugărilor sau răsuflărilor celor odorate, adecă mirositoare. înv. vin. 56/18. Oţetul cel odorat sau cu miros. ib. 105/18, cf. alexi, w. — PI.: odoraţi, -te. — Din lat. odoratus, -a, -um. ODORBIRĂU s. m. (învechit, Transilv.) Administrator în slujba unui rege sau a unui nobil; administrator al unui oraş. Odorbirăul Belgradului (a. 1699). bv i, 375. Cinstiţilor nemeşilor şi prefectuşilor şi odvarbirailor cetăţii noastre Făgăraş, şincai, hr. ii, 262/31, cf. lb, LM, CIHAC, II, 518, TDRG, DR. VII, 213, MÎNDRESCU, UNG. 94. — PI.: odorbirăi. — Şi: odvarbirâu (pl. odvar-biraie) s. m. — Din magh. udvarbiro. ODOREĂLĂ s. f. (învechit) Miros, lb, polizu. — Pl.: odorele. — Odora + suf. -eală. ODORENIE s. f. (Regional) Terminarea unei munci agricole, în special a aratului. Cf. ddrf, COMAN, GL. — Şi: odorânie s. f. ddrf. — Odorî + suf. -enie, -anie. ODORIFER, -Ă adj. (Rar) Odorant. Pe aşternutul moale de iarbă ca mătasea, Acante, lăcrimioare, voioase viorele, Odorifere plante broda thalamul nunţii, heliade, o. i, 373. — Pl.: odoriferi, -e. — Din it. odorifero, lat. odorifer, -a, -um. 1063 ODORIFERANT — 138 — ODOVĂI ODORIFERANT, -Ă adj. (învechit) Odorant. Cf. negulici. Plante odoriferente. brezoianu, a. 208/5. Ierburi odoriferante. man. sănăt. 317. Covoarele s-au scuturat, s-du curăţit lămpile şi lustruit parchetele cu un fel de ceară foarte cţdoriferantă. caragiale, o. vii, 449. . — Pl. : odoriferanţi, -ie.—Şi: odoriferént, -ă adj, — Din fr. odoriférant. ODORIFERÉNT, -Ă adj. v. odoriférant. ODORIZA vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros, prin amestecarea lui cu un odorizant. Cf. dl, dm. — Prez. ind. : odorizez. — Derivat regresiv de la odorizant. ODORIZANT s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros unui gaz combustibil inodor, în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. Cf. dl, dm, der. — Pl. : odorizanţi. — Din fr. odorisant. ODORIZĂRE s. f. Acţiunea de a odoriza. DL, DM. — Pl. : odorizări. — V. odoriza. ODORÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Ban. şi Olt.) A termina o muncă agricolă, în special aratul. Barbule, Bărbuţule, Au de plug mi-ai odorît, Ori merindea ai sfîrşit, De in sat ai co-borît? şez. i, 143, cf. xm, 68. Am odorît de arat, de cosit, de săpat. n. rev. r. viii, 87, cf. vIrcol, v. 97. După ce arară şi odorîră, puseră sculele la locul lor. pamfile, d. 93. Măi [= mai] am un chiţoi şi odorăsc de arat. conv. lit. liv, 165. Cu cămaşa neagră plumb, Vine neică de la plug Şi-mi spune c-a odorît. ciauşanu, v. 32, cf. 39. Cînd termină cu aratul (odorăsc), ţăranii pun în jurul boilor o creangă mare verde şi vin acasă. id. gl., cf. tomescu, gl., alr ii 5119/791, lexic reg. 27. — Prez. ind.: odorăsc. — Şi: odări vb. IV. — Din ser. odorati. ODORÎT s. n. (Prin Olt.) Terminarea unei munci agricole, în special a aratului. Cf. ddrf, CIAUŞANU, GL. — V. odorî. ODOROĂBĂ s. f. v. odorob. ODOROĂGĂ s. f. v. hodoroagă. ODORÔB s. n. (Regional) Coş de nuiele în forma unui trunchi de con, fără fund, care serveşte la pescuit în ape puţin adinei. Cf. şăineanu, d. u. [Crapul] se prinde şi cu tot felul de instrumente mai mici precum e odorobul sau coşul orb, ostia, capacul, antipa, f. i. 114, cf. id. p. 396, 532, 670, h ii 319, vii 69, 483, an. dobr. rv, nr. 2, 101, alr i 1735/954, 980. — Pl. : odoroabe. — Şi : odorog (alb i 1 735/ 986), hodorob (ddrf, antipa, p. 533), hodorôg (cade, da, scriban, d.) s. n. ; odoroăbă (scri-ban, d.), hodoroăbă (id. ib.) s. f. — Din rus. yqopoSa „oală spartă“. ODOROG1 s. n. v. odorob. ODOROG2 s. n. v. hodorog. ODOROGl vb. IV v. hodorogi. ODOROGÎT, -Ă adj. v. hodorogit. OD(ÎS s. n. (Bot.; regional) 1. Numele a două specii de ovăz sălbatic ( Avena fatua şi A vena strigosa). Cf. klein, d. 231. Iară gozurile şi golgotinele, de care mai cu seamă trebuie plivite şi curăţite holdele, sînt açeastea: ... neghina, odosul, holbura. economia, 47/3, cf. lb, lm, şăineanu, brandza, fl. 490, damé, t. 186, grecescu, fl. 613, alexi, w. Lelea seceră secară, Năframa-i arde cu pară. Lelea seceră odos, Năframa-i arde pe dos. mîndrescu, l. p. 92, cf. h x 354. Frunză verde de odos, El la maica sa s-a-ntors. reteganul, tr. 25, cf. jahres-ber. vi, 57, arh. folk. v, 144,173, mat. dialect, i, 263. 2. Zizanie (Lolium perenne). brandza, fl. 503, cf. grecescu, fl. 639, alr ii/235. 3. Obsigă (Bromus secalinus). barcianu. — Pl. : (rar) odoase. polizu. — Din magh. vadôsz. ODOVĂNIE s. f. 1. (învechit) A opta zi (sau toată săptămîna care urmează) după o sărbătoare mare. V. octavă. De la crăciun în opt zile este odovania praznicului, cod. vor., ap. cade. Odavaniia sv[î]ntelor b\o]goiavlenii. dosoftei, v. s. ianuarie 13r/7. Sîmbătă după odovaniia praznicului înălţării la, pomenirea strămoşilor din veac (a. 1855). cat. man. ii, 260, cf. polizu, cihac, ii, 225, ddrf, gheţie, r. m. 2. (Regional) „Exterminare, nimicire, pieire“ (Ciubăncuţa — Dej), coman, gl. Bou-sur a căpătat numele de zimbru, care s-a păstrat în limba noastră pînă la odovania lui. id. ib. — Pl. : odovanii. — Şi : odavănie s.f. — Din slavon. or'KAdKaHHie. ODOYĂÎ1 vb. IV. 1. Refl. (Regional) A se termina, a se încheia, a se sfîrşi. Cf. scriban, d. •O'Intranz. O să venim pe la voi, cînd om mai odovăi cu munca cîmpului. boceanu, gl. \ 1080 ODOVĂP — 139 — ODRASLĂ 2. T r a n z. (Prin nordul Mold.) A învinge, a birui, a dovedi. într-o zi, cum sta el pe ginduri, ce-i trăsni prin minte? Să clntărească mintea maică-sa, să vadă ce minte straşnică are, de el nu o poate odovăie (îndoi, dovedi), şez. v, 136. 3. Tranz. (Regional, complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A strica, a uza; a nimici. Făcutu-mi-am opinci de fier... şi ublat-am pină le-am odovăit. reteganul, ap. cade. (Rar) A consuma. Această sobă odo-vâieşte multe lemne, scriban, d. 4. Refl. (Prin nordul Mold.) A se osteni făcînd ceva, a se istovi. M-am odovăit (= ostenit ) rău imblind pe cele obleaguri. conv. lit. xliv, 267, cf. alr ii/284. — Prez. ind.: odovăiesc. — Şi: odovăiâ vb. I. — Din slavon. OTrk,i,ijKdTH,-Kdi*. ODOYĂÎ2 vb. IV. Tranz. (învechit) A repeta. Cf. lb, gheţie, r. m. — Prez. ind.: odovăiesc. — Din slavon. oSabohth. ODOYĂIĂ vb. I v. odovăi1. ODOVĂIÎNIE s. f. (învechit) A opta zi (sau toată săptămîna care urmează) după o sărbătoare mare. V. octavă. Cf. i. go-lescu, c., lb, lm. — PI.: odovăienii. — Şi: odăvăienie s. f. i. golescu, e. — Odovăi1 + suf. -enie. ODOYĂÎRE1 s. f. (Regional) Faptul de a odovăi1 (1); spec. serbarea zilei a opta după o sărbătoare. Cf. lm. în ziua de 13 aug. . .. biserica face odovăirea = întroptirea sărbătorii „schimbarea la faţă", com. sat. v, 3. — V. odovăi1. ODOYĂÎRE2 s. f. (învechit, rar) Faptul de a odovăi2; repetare. Cf. lb. — PI.: odovăiri. — V. odovăi2. ODOVĂÎT, -Ă adj. (Regional, despre obiecte de îmbrăcăminte) învechit, uzat, purtat (Frata — Turda), paşca, gl. Hainele-s odovăite. id. ib. — PI.: odovăiţi, -te. — V. odovăi1. ODOVÎŢĂ s. f. 1. (Prin estul Ban. şi vestul Olt.) Peşte asemănător cu crapul, de culoare neagră-albăstruie pe spate, care trăieşte in Dunăre (Leuciscus idus). V. văduvită/ Cf. i. ionescu, m. 90, antipa, p. 384, băcescu, p. 19, 42. 2. (Neobişnuit) Caracudă, alexi, w. — PI.: odoviţe. — Şi: odăviţă (h xviii 261, alr i 1746/1), oduviţă (băcescu, p. 42) s. f. — Din ser. udovica. ODRĂSĂ s. f. v. odraslă. ODRĂSCĂ s. f. v. odraslă. ODRĂSLĂ s. f. 1. (învechit şi popular) Ramură tînără (întrebuinţată adesea pentru altoit); mlădiţă, lăstar. Feciorii tăi ca de nou odraslele măslinului denpregiurul measei tale. psalt. hur. 112r/23. Hrana lui în pustie era miiare din flori sălbatece şi odrasle din copacii pustiei, varlaam, c. 411. I se păru lui Xerxis cum iaste încununat cu cunună de măslin, şi din odreaslile măslinului tot pămîntul au fost acoperit, herodot (1645), 367, cf. anon. car., lb, polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Din ochiul sau mugurul prins s-a ivit clte o singură mladă (odraslă), comşa, n. z. 49. Să-mpletim şi noi cunună De odrasle înverzite, şez. viii, 45, cf. arh. folk. vi, 163, 298. ❖ F i g. Eu sînt rădăcina, iară voi slnteţi odraslele, varlaam, ap. tdrg. Se cade şi rădăcina şi odraslele ce-au crescut să le spunem şi să le arătăm, gavril, nif. 8/18. Dar din zi In zi amorul mai mult trupul mi-a aprins Ş-ln inima-m rădăcină şi odrasle a întins, pann, e. i, 11/20. Toate acele ■ care pln-acum le-am văzut, fericite odreasle a : acei rădăcini sfinte au fost. arhiva r. i, 61/26. ' Lăpuşneanu retezase trunchiul, dar odraslele creşteau, negruzzi, s. i, 275. (Regional) Copileţ (la tulpina porumbului) (Petreştii de , Jos — Turda), alrm sn i h 73/250. > (Regional) 1 Mugur de viţă de vie; ochi. alr i 1 712/80, 584. 2. Copil, descendent, urmaş; progenitură. Cf. cantemir, hr. 282. Nu era a se potoli acea .. . întristare cu alt cevaşi, fără cit iar cu mlngăierea : celorlalte odrasle ale măriei sale (cca 1700). : MAG. ist. ii, 333/14, cf. uricariul, i, 271. Tu, fiică a Clitemnestrei şi odrasl-a lui Atreu,... : ajută braţului mieu. beldiman, o. 9/13. Odraslele '• voastre sau celelalte modulări ale familiii vă vor ■ Incunjura cu aceleaşi drăgăstoase griji, marco-vici, d. 180/25. Numaidedt s-a văzut Şi odrasla Vizandiii, cel numai unul născut, pann, e. ii, : 25/4. Odraslă prea strălucită a lui. Petru cel ; slăvit, negruzzi, s. ii, 171. Se zice că-i odraslă ' de neam prea strălucit, alecsandri, t. ii, 84. Urăm . .. odraslelor dv. călătorie bună şi petrecere frumoasă, caragiale, o. vii, 170, cf. ispi-; rescu, l. 69, odobescu, s. i, 83. S-a despărţit, cu lacrimile pe obraz, de singura odraslă a casei şi singura ei mlngliere. vlahuţă, o. a. i, 86. Pentru nimeni în lume, n-ar fi făcut asta... , Pentru nimeni In lume, afară de Cănuţă, viaţa 1 şi slăbiciunea lui, unica odraslă, bassarabescu, 1 s. n. 14. Miron îşi îmbrăţişa odrasla, rebreanu, R. Ii, 16. Nu-nzestrai pe-mpărăteasă cu odraslă \ bărbătească. Fetele îmi sînt nădejdea, eftimiu, î. 10. li ridica pe genunchi şi le iscodea jucărele In dorul odraslelor de acasă. c. petrescu, I. i, 256. Să nu uiţi, lliuţă, că eşti odrasla noastră, feciorul Polixeniei. sadoveanu, o. xvii, 395, 1090 •ODRASVE — 140 — ODRĂSLIRE cf. camil petrescu, o. ii, 84. Se plingeau mamele de pe strada voastră şi din celelalte străzi că le sint odraslele bolnave, pas, z. i, 215. îşi poftea odraslele la treabă, galan, b. i, 243. Şi-n iatac că mi-şi găsea Leagănul copilului Şi odrasla domnului, teodobescu, p. p. 536. Impără-teasa-şi cunoscu odrasla, reteganul, p. rv, 37. ❖ (Cu sens colectiv) îl cercuiră, cu mîngîieri şi dezmierdări, odrasla lui de trei fete ca trei zîne, surori şi nepoate, delavrancea, s. 83. In capu-mi ameţit■ Văd cinci băieţi, opt fete, cu vuiet şi strigare Bătindu-se-ntre dinşii, păn-Pîrlea-n nerăbdare Cu băţul linişteşte odrasla-i numeroasă, i. negruzzi, s. ii, 41. — Pronunţat şi: (regional) odrazlă (alr i 971/343, 573,’ alrm ii/i h 194, alr sn i h 219/ 346). — PI.: odrasle şi (regional) odrasle (alr i 971/573). — Şi: (învechit) otdrâslă (psalt. sch. 275/4), odrâsle (varlaam, c. 145), (învechit şi regional) odreâslă, (regional) odâzlă (alr i 971/280), odrâsă (ib. 971/122), odrâscă (ib. 971/80, alrm ii/i.h 194, pl. odrăşti), odrâzgă (a i 31), ozdreăuă (alr i 971/290, 308, alb ii 6109/310, alb sn i h 219/310, pl. ozdrele) s. f. — Din slavona sîrbă o^pacAii, slavona medio-bulgară OTpdCrth, OTpac/Vh. ODRASLE s. f. v. odraslă. ODRÂZGĂ s. f. v. odraslă. ODRĂJOĂRĂ s. f. (Regional) Minerul îmblă-ciului (Leleşti — Beiuş). a i 21. — Pl.: odrăjoare. — Odîrjă + suf. -ioară. ODRĂSLÎ vb. IV. Intranz, (învechit şi popular) 1. A da mlădiţe, a lăstări, a încolţi; p. e x t. a înmuguri, a înverzi. Dintru toţi copacii numai făstăcul, tăindu-să, cu totul piari şi nu mai odrăsleşte. herodot (1645), 323. în vie era trei viţe, şi ea odrăslind era scoţînd vlăstare şi broboanele strugurilor coapte, biblia (1688), 30 1/46. Căldura soarelui din grăunţele putrezite spicele verzi a odrăsli face. cantemib, ist. 229. Dintr-un grăunţu sămănat ies trei sute. Şi trestie odrăsleaşte ca aceaia ce s-au arătat. aethiopica, 67r/22. Săcara mai mult să fie grăpată decît arată, fiindcă aşa numai odrăsleşte. i. ionescu, c. 180/21, cf. i. golescu, c., lb, polizu. Cireşul odată tăiat nu odrăsleşte mai mult. mabian, i. 181. O vină din rădăcinile lui.. . a odrăslit aici. stancu, b. a. i, 146. Să vă bucuraţi unul de altul Cum s-a bucurat Aron proorocul, Cînd i-a odrăslit in nună toiagul, pop., ap. gcb ii, 316. Frunză verde liliac, Bată-l Vina de gîndac, C-au mincat frunza de fag; N-au lasat să odrăslească, Fetele să se umbrească, sevastos, c. 83. Rădăcin-a odrăzlit, Mindră floare a-nflorit. hodoş, p. p. 92, cf. şez. xx, 55, arh. olt. XXI, 271, albm ii/i h 194, alr sn i h 98/250. Din rădăcina cea rea Odrăsleşte smicea rea. pann, p. v. i, 61/5. Copaciul va să odrăslească, şi bruma nu-i dă pace. zanne, p. i, 148. ❖ T r a n z. f a c t. Dumnezeoaia Athina pentru ce i-au dat biruinţa? Pentru ce i-au dat atîta puteare? Pentru că au odrăslit măslinul, beldiman, n. p. i, 184/4, cf. alexici, l. p. 25. + T r a n z. A da naştere, a produce, a rodi. Şi iarăşi unde firea copaci nu au odrăslit, oamenii, cu feliurimi de meşteşuguri şi munci, păduri întregi au sădit. golescu, î. 143. (Cu complementul intern) Să crească, Să înflorească, Odrasle să odrăslească. teodorescu, p. p. 171. ❖ A b s o 1. Şi-a văzut floare foarte frumoasă . .. S-a socotit s-o răsădească în grădina împărătească, Ca frumos să înflorească Şi să odrăslească. şez. iii, 42. <0> (în contexte figurate) Sufletul tău ca un pă-mînt plin de umezeală, luînd sămînţă cuvîntă-toare, au odrăslit spic. mineiul (1776), 96r2/19. Unde ai văzut munţi pietroşi neroditori să odrăslească florile faptelor bune? molnar, ret. 44/2. ❖ F i g. [Limba românească] odrăslea ramuri nouă din tulpina sa. conv. lit. vii, 332. 2. A se ivi; a creşte, a se dezvolta. Viţa lor nu din cea elinească să fie odrăslit. cantemir, hr. 100. Rodul cel bun sau cel rău, carele odrăsleaşte întră cei mai mici. maior, d. 19. Popoare vechi s-au risipit, iar altele au odrăslit şi s-au ridicat pe sfărămăturile lor. vlahuţă, o. a. 409. ❖ F i g. S-au văzut că suma ... au ajuns la o foarte mare înpuţinare, care aceasta au odrăslit şi din întîmplările trecutei răzmiriţi. cabagea, în tes. ii, 371. Vei trimite extract la vistieriie ... ca să să cunoască învederat din care pricină va odrăsli orice neasemănare celui dă acum extract (a. 1819). doc. ec. 219. Inimi în care odrăsleşte duhul vrajbei şi al răzvrătirii, negbuzzi. s. i, 274. Poemul acela în proză odrăsleşte astăzi şi-n prezenta suită de elegii, perpessicius, m. iv, 21. Are să odrăslească şi pentru noi binele. camilar, n. i, 21. 4- A se naşte, a se crea, a se zămisli. Fecioara maica ..., văzînd spînzurat pre cruce pre cel ce au odrăslit dintr-însa. .. , tînguindu-se ca o maică, striga, mineiul (1776), 76r2/21. Cine nu ştie că Ştefan dintr-acea domnească rădăcină au odrăslit, care pe pămîntul Moldovii cu înalte vrednicii l-au umbrit? (cca 1770). arhiva r. i, 41/8. Dintr-însul odrăsliră Rexenor şi-Alcinou. murnu, o. 111. Sate odrăsliră din vetrele brazilor tăiaţi, galaction, o. 254. Din cei drepţi au răsărit Şi frumos au odrăslit, Din Ioachim şi din Ana. şez. viii, 41. ❖ T r a n z. Laodameia-ndrăgită fiind de cumintele Zeus, A odrăslit pe Sarpedon. murnu, i. 122. Să trăiască, Să-nflorească, Coconaşi să odrăslească. galaction, o. 71. — Pronunţat şi: odrăzli. — Prez. ind.: odrăs-lesc. — Şi: (învechit) odrisli vb. IV. cod. silv. 27. — V. odraslă. ODRĂSLÎRE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a odrăsli. 1095 ODRĂSLIT — 141 — OP 1. înverzire, înmugurire. Cf. odrăsli (1). Cf. LB, POLIZU, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, w. O întîlnea, sara, pe vremea odrăslirii rochiţilor, camilar, n. i, 21. 2. Naştere, zămislire; creştere, dezvoltare. Cf. odrăsli (2). Cu odrăslirea celui ce l-ai purtat în pintece, lumii blagoslovenie ai înflorit. mineiul (1776), 14rl/2, cf. 151v/18. ❖ F i g. Cu umelinţă roagă... pre toţi aciia ce cu învăpăiată rîvnă doresc înainţîrea naţiii... întru odrăslirea literaturii... să binevoiască a iscăli catalogul (sec. XIX), cat. man. ii, 280. Şi mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui, camilar, n. i, 21. — PI.: odrăsliri. — V. odrăsli. ODRĂSLÎT, -Ă adj. (învechit şi popular) 1. (Despre plante) Care are lăstari; p. e x t. încolţit, înmugurit, înverzit. Cf. lb. Cînipa de toamnă, ce au rămas neculeasă şi care încă-i verde, rămîne spre a lega şi a coace sămînţa odrăslită. i. ionescu, c. 147/20. Se gîndea la Măriuca, la serile cu toate răchiţile odrăşlite, colo pe pârâul Alisandroaiei. camilar, n. i, 227. 2. Crescut, dezvoltat. Spuneţi, n-aţi aflat De-un tînăr băiat Bine odrăslit, Numai potrivit? corbea, a. 39. + (Substantivat) Zămislit născut. Tu, cea pe care pătimaş te cheamă In clipa grea cel odrăslit la el. beniuc, m. 77. — PI.: odrăsliti, -te. — V. odrăsli. ODRĂSLIT OR, -OĂRE adj. (învechit) Care dă lăstari, care odrăsleşte. Cf. lb, lm. Să nu se facă pădurii odrăslitoare mai multă stricăciune decit folos, cod, silv. 17. — PI.: odrăslitori, -oare. — Odrăsli + suf. -tor. ODRĂSLÎTŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui odraslă (1); mlădiţă. La Călineşti, cununile se fac nu numai din sînziene, ci şi din' „tufă de alun, odrăsluţă de an“ (Călineşti — Satu Mare), arh. folk. i, 149. — PI.: odrăsluţe. — Odraslă + suf. -uţă. ODREĂG subst. sg. (Regional) Gunoaie, paie, aşchii împrăştiate prin curte (Roşiori de Vede). Cf. cv 1951, nr. 1, 36. Strînsei nişte odreag de pe jos. ib. — Etimologia necunoscută. ODREĂSLĂ s. f. v. odraslă. ODRIGEĂ s. f. v. dîrjală. ODRIJĂUĂ s. f. v. dîrjală. ODRISLÎ vb. IV v. odrăsli. ODRÎNJĂUĂ s. f. v. dîrjală. ODUDĂI s. n. v. hududoi. ODUVÎŢĂ s. f. v. odoviţă. ODVARBIRAU s. m. v. odorbirău. ODVÎDE s. f. pl. (Regional) „Ispite, ceea ce afli de la altul“. Com. din straja — rădăuţi. — Din rus. oTBeR. ODYELI subst. pl. (Regional) Lovituri uşoare prin care se face semn cuiva; ghionturi. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. ODYONIŢĂ s. f. (Prin Olt.) Vasul mic pe care stă capătul fusului de la moară. Polei (este) puntea pe care se merge dîn şaştină in uodvoniţă. alr n/886, cf. ib. 6 746/886. — Pl.:? —Şi: otvoniţă s.f. h xii 261. — Din ser. odvodniea „jgheab“. OECOLOGÎE s. f. v. ecologie. OENOLCÎG s. m. v. enolog. OENOLOGlE s. f. v. enologie. OF interj., s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Exclamaţie care exprimă diverse stări afective: a) durere, amărăciune, mîhnire; compătimire, milă; necaz, ciudă; regret. V. a! ah! hei! o ! vai! Zicînd oh! să vai tu să te-ai vrut lua întru aminte această zi. n. test. (1648), 95v/25. Oh l oh! oh! săracă ţară a Moldovei. neculce, l. 86, cf. 294, anon. car. Oh l ce ceas şi zi amară! (a. 1777). gcr ii, 114/14. Oh, cîtă greutate au simţit întru sine. beldiman, n. p. i, 28/13. Dar... of J... în loc de mîn-gîiere, suspinurile se aprind mai tare. marco-vici, c. 20/16. Oh, cîtu-i ciudat la toate ! co-nachi, p. 267. Dragul mamii! of, ce te aşteaptă ! pann, p. v. i, 56/25. Of! sînt foarte nenorocită. negruzzi, s. i, 50. Of! of! am rămas iar cu piaira-n casă. alecsandri, t. i, 49. Of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la şcoală undeva, zicea mama. creangă, a. 47. Afară, la fereastră, toamna a spus:—Of... bacovia, o. 66. Şi-i drept aşa. Degeaba mă vaiet şi spuri: Oh! beniuc, c. p. 47. Of, tinereţe, Fără poveţe, deşliu, m. 32. Of, of, of şi aoleu, Arde sufleţelul meu! alecsandri, p. p. 353. Of, nu zac de nici un rău, Ci, bade, de dorul tău ! jarnIk-bîrseanu, d. 104. ■v- (Substantivat, n.) După patru rînduri de „oh /“ pregătitori... se vorbeşte de prinderea iaftalelor de denunţare, iorga, l. ii, 84. Şi în nişte ofuri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, îşi tremurau ţiganii cîntecul. sadoveanu, 1114 OFANSA — 142 — OFENSĂ o. ii, 418. Chiuia şi ofta cînd cobzarul. lungea ofurile. CAMIL PETBESCU, O. I, 21, cf. C. PE-trescu, a. r. 57. Frunzuliţă lemn uscat, Tot de of şi de oftat Foarte m-am îndestulat, teodo-rescu, p. p. 276. ❖ Expr. (Argotic) A da pe of = a da pe gratis, bul. fil. v, 191. b) scîrbă, dezgust. V. a! o! pfui! Oh, eu nu-l mai pot suferi, dbăghici, b. 73/10. Oh 1 ai un aer nestatornic care mă îngrozeşte, ne-gruzzi, s. i, 49. ❖ (Substantivat, n.) Aceleaşi sentimente de triplu „ohu! le vor fi produs apucăturile lui Dumitraşco şi la alţi boieri moldoveni. iorga, l. i, 256. e) admiraţie, entuziasm. V. a! ah! hei! o! v a i! Oh 1 pre ce lucruri frumoase odihneaşte Dumnezău (a. 1600—1625). gcr i, 66/21, cf. ii, 190/28. Of, fetica mamii l cum eşti frumuşică. .. Trăieşti încai bine şi cu bărbăţelul? pann, p. v. i, 55/2. d) dorinţă, rugăminte. V. hail o! Oh, Doamne, fă-mă iar tînăr! călinescu, e. o. ii, 146. Of, drăguţa mea leliţă, Dacă-ţi este cu putinţă, Te rog fă ş-a mea voinţă; Nu ieşi seara-n uliţă! jarnîk-bîbseanu, d. 246. Ce-ai mînca, tată, spune? — Of, cum aş mînca căpşune! ZANNE, p. ii, 495. e) mirare, uimire, surprindere. V. a! ei! i! hei! o! phi! Oh! soru-mea, dară greu somn dormii. ispibescu, l. 197, cf. 345. 2. Interj. (Adesea repetat) Exclamaţie care precedă şi întăreşte o afirmaţie sau o constatare. V. h o! o! Oh, oh, să ridică alţii, nu sînt aceste pricinile lipsei noastre, gt (1839), 712/23. Oh! cînd ar voi femeile să ştie ce înaltă solie au primit, negruzzi, s. i, 56. Of! crăişorule! crede-mă că să aibi tu puterea mea, ai vîntura ţările şi mările, creangă, p. 190. 3. S. n. Tristeţe, mîhnire, amărăciune. Oricine are nevricale şi ofuri la inimă, zamfibescu, sf. m. n. i, 177. îşi dădea seama că a pus între Manlache şi . Rusanda un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna şi de oful inimii lui. popa, v. 290. Ce pot să priceapă nişte străini ca dînşii din ofurile şi amarurile mele? v. bom. februarie 1954, 7. Fără să-i pese că-şi lasă noua cunoştinţă cu ofurile nespuse, a coborît de pe vagon.. galan, z. b. 305. După ce şi-a spus el tot oful, am stat de vorbă împreună, lăncbănjan, c. iii, 498. — Pl.: (3) ofuri. — Şi: (astăzirar) oh interj. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. OFANSĂ vb. I v. ofensa; OF AN SlV, -Ă adj. ofensiv. OFELĂ vb. I v. ofili. OFELÎ vb. IV v. ofili. OFENSĂ vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Dacă te-arn ofensai dineaorea, iartă-mă. negbuzzi, s. iii, 482, cf. 170. Te-am ofensat, Neeră? alecsandbi, t. ii, 212. Şi apoi deschise campania împotriva acelui care-l ofensase, iobga, l. i, 338. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze şi să-l piarză. bebreanu, b. i, 43. Mihai se simţi ofensat de acest dispreţ, c. petrescu, î. i, 10. M-a dat în judecată vechilul cum că l-am ofansat pe stăpînu-său. sadoveanu, o. xvii, 416. ❖ F i g. Somnul mă ofensa. Nu-l puteam accepta. teodobeanu, m. u. 84. -f R e f 1. (Familiar) A se supăra (simţindu-se jignit). Cf. calen-dab (1855), 75, şăineanu. Ce le-ai ofensat aşa! — Prez. ind.: ofensez. — Şi: (învechit, după pronunţarea fr.) of ansă vb. I. — Din fr. oîîenser. OFENSĂNT, -Ă adj. (Neobişnuit) Ofensator. Cf. ALEXI, W., SCBIBAN, D. — Pl.: ofensaţi, -te. — Din fr. offensant. OFENSĂRE s. f. (Rar) Faptul de a ofen-s a; insultare, jignire; supărare. Cf. abistia, PLUT., DL, DM. — V. ofensa. OFENSĂT, -Ă adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. Cf. şăineanu. Dedesubt, în adînc, clocotesc aproape cinci milioane de creaturi umane, sufletele ofensate de prea îndelungată obijduire. cabagiale, o. v, 182. De spiritul satiric mai ales, femeile se simt chiar ofensate, ibbăileanu, s. l. 45. De o săptămînă se simţea încă mai ofensat de tratamentul stăpî-nilor. c. petbescu, c. v. 85. Nu mai vrei să vezi copii ofensaţi şi flămînzi. pas, z. i, 79. ❖ (Substantivat) Scriitorii ruşi făcuseră loc larg în operele lor umiliţilor şi ofensaţilor vieţii. sadoveanu, e. 255. A început s-o facă pe supăratul şi pe ofensatul, lăncbănjan, c. ii, 528. — Pl.: ofensaţi, -te. — V. ofensa. OFENSATOR, -OĂRE adj. (Rar; şi substantivat, m.) (Persoana) care ofensează; insultător, jignitor. Cf. şăineanu. Simbolul e prea ofensator, ibbăileanu, a. 173. — Pl.: ofensatori, -oare. — Şi: ofensătdr, -oâre adj. babcianu, alexi, w., bl xiv, 121. — Ofensa + suf. -tor. OFENSĂ s. f. Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Cf. negulici, şăineanu, babcianu, alexi, w. Clericul păli la amintirea ofensei adinei pe care i-o adusese Iosif Rodean. agîbbiceanu, a. 444. Ofensa nemaiauzită o ţinuse secretă, ibbăileanu, a. 22. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă, c. pe- 1124 OFENSĂTOR — 143 — OFERI trescu, c. v. 100. Asta o consider ca o. ofensă adusă autorităţilor portului, bart, s. m. 103. — Pl.: ofense. — Din fr. offense. OFENSĂTdR, -OARE adj. v. ofensator. OFENSlV, -Ă adj. (în opoziţie cu defensiv) Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă, agresiv. Se zice că ocîr-muirea de Columbia şi Mexico ar fi alcătuit între sine în luna lui aprilie o alianţie ofenzivă şi defenzivă. ar (1829), 471/20. Ivan şi Ştefan au închiiat la anul 1481 formalnic tractat de aliaţie ofenzivă şi defenzivă. cr (1830), 3522/34. Viiaţa lui este o luptă. . . ofensivă şi defensivă (atăcătoare şi apărătoare). vasici, m. ii, 228/3. Nu va lega relaţii mai strlnse cu polonii şi cu românii decît o alianţă defensivă şi ofensivă. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 354, cf. DDRF, ŞĂI-NEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BUL. FIL. VI, 46, 47. S-a observat de multe ori că în acţiunile ofensive a lipsit aportul simultan al înaintaşilor. sp. pop. 1964, nr. 4 446, 5/4. ^ (Adverbial) Era gata a susţinea, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei], hasdeu, i. v. 145. — Pl.: ofensivi, -e. — Şi: (învechit) ofenziv, -ă (ar 1829, 47720), (după pronunţarea fr.) ofansiv, -ă (cr 1831, 359738) adj. — Din fr. offensif, germ. offensiv. OFENSIVĂ s. f. 1. (în opoziţie cu defensivă) Formă principală de luptă a unor forţe armate, care are ca scop nimicirea sau capturarea inamicului şi cucerirea terenului pe care acesta îl ocupă. V. atac, asalt. Cf. negu-lici. După energica ofensivă a căpitanului Meri-şescu... turcii sînt siliţi să se abată în josul podului. MAIORESCU, D. II, 102, cf. DDRF, ŞĂI-neanu, barcianu, alexi, w. Ofensiva în Ţările de Jos a fost grea înfrîngere pentru noi. camil petrescu, t. ii, 433. + (Sport, mai ales la jocurile cu mingea) Atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. Fluierul final îi găseşte... în plină ofensivă, sp. pop. 1964, nr. 4445, 3/1. 2. F i g. Acţiune vie, concentrată, întreprinsă pentru a înfrînge o dificultate, a lichida o situaţie nefavorabilă, a înfăptui o nouă stare de lucruri, a cuceri un nou obiectiv etc. Acolo se strămutase bătălia cea mare a petrolului, cu repezi ofensive şi cuceriri de poziţii. c. petrescu, a. 410. Constructorii hidrocentralei pot povesti îndelung despre marea ofensivă împotriva stîncilor şi apei. contemp. 1953, nr. 344, 6/3. Încrezător peste măsură în statornicia norocului lui, a pornit o ofensivă, galan, b. i, 240. Frontul socialist de la răsărit începuse ofensiva. vornic, p. 115. — Pl.: ofensive. — Din fr. offensive, germ. Offensive. OFENZÎV,-Ă adj. v. ofensiv. OFERĂ vb. I v. oferi. OFERÎiNT s. m. (învechit, rar) Ofertant. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: oferenţi. — Din lat. offerens, -tis, it. offerente. OFERI vb. IV. T r a n z. 1. A propune cuiva (în semn de atenţie, de bunăvoinţă etc.) să. primească un lucru necerut; a da în dar; a pune la dispoziţie. Cf. iieliade, o. i, 389. Va veni poate o zi cînd voiu avea trebuinţă de toate cîte îmi offeri. lăzărescu, s. 33/24, cf. aristia, plut. In momentul însă cînd el oferea... ziafeturile cele mai delicioase... uşa camerei de audienţă se deschise, filimon, o. i, 259. Mi s-au oferat ospitalitatea chiar în tabera lor. calendar (1862), 35/12. Iată adăpostul şi streaja ce le poate oferi baciul, odobescu, s. iii, 18. Paharnicul... era dregătorul care oferea de băut domnului, bul. com. ist. v, 133. Oferi tabachera cu ţigări, c. petrescu, 1. ii, 171. Scaunul acesta este al meu... Vi-l ofer. se-bastian, t. 120. Solicitudinea distrată a unui ministru de justiţie oferise preşedintelui... un loc de consilier, teodoreanu, m. ii, 53. Masa oferită duminică la amiază a fost dintre cele mai bogate, vornic, p. 75. + Refl. A se pune la dispoziţia cuiva. Nu se mai oferise, ca altă dată, să le însoţească, rebreanu, i. 111. Flăcăul se oferi bucuros să-l conducă el. id. R. i, 160. 2. (Complementul indică o marfă, un bun material etc.) A propune spre cumpărare. Să vedem din ce se compunea atunci produsele sau marfa ce [ţara] o putea oferi spre export străi-nătăţei. n. a. bogdan, c. m. 12. Ţara noastră poate oferi in condiţii avantajoase... produse petrolifere, scînteia, 1952, nr. 2 392.(Prin analogie) Vladislav şi Cazimir se adresează amîndoi prin soli acestei republici de ţărani liberi şi ostaşi, oferindu-i jurămînt pentru privilegii, ca să capete jurămînt de credinţă, bul. com. ist. ii, 187. + A propune un preţ pentru o marfă, pentru un bun etc. A oferit 50 de lei pentru carte. 3. F i g. A înfăţişa, a arăta, a prezenta. Oferim de astă dată istoria teritorială a Ţârei Româneşti, hasdeu, i. c. viii. [Muncitorii] pot oferi literaturii şi artei o comoară nesecată de subiecte, demetrescu, o. 182. Vedea cu stranie limpezime... tot ce fauna şi flora celor cinci continente oferă în pămînt, pe pămînt, în apă şi în văzduh, c. petrescu, c. v. 119. In marile, conflicte internaţionale care încep cu expediţia lui Carol al VlII-leă (1494), Italia divizată oferă spectacolul haotic al unui mare popor care se pierde în intrigi, trădări şi crime, oţetea, r. 38. Sistemul socialist al agriculturii oferă ştiinţei un cîmp vast, permite să se extindă 1131 OFERIRE — 144 OFICIA!, rapid cuceririle ştiinţei şi ale experienţei înaintate. scInteia, 1953, nr. 2 640. Jură sau oferă jurămînt. alr i 2 001/926. ❖Refl. impers. De pe vîrful acestui munte ţi se oferă o privelişte minunată. — Prez. ind.: o fir şi (învechit) oferesc (babcianu), pers. 3 oferă şi (învechit) ofere (he-liade, o. i, 389). — Şi: (învechit) oferă vb. I. — Din lat. offerre, it. oîferire, fr. offrir, după suferi. OFERÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a oferi. Cf. CANELLA, V., DDBF. — Pl.: oferiri. — V. oferi. OFERLÎ vb. IV v. oîîrli. OFERLÎRE s. f. v. ofîrlire. OFERLITtfRĂ s. f. v. oîîrlitură. OFERT s. n. v. oîertă. OFERTĂ vb. I. Intranz. A face o ofertă (D- Cf. bul. fil. i, 177. Se precipită să se instaleze cît mai bine în uşa şi-n preajma lojei strimte, ca să poată la rîndul lor oferta — de data aceasta cu glas răcnit şi repezit, sadoveanu, o. ix, 324. Trebuie neapărat să ofertezi la licitaţie şi să intri în posesia averii, căli-nescu, s. 176. — Prez, ind.: ofertez. — V. oîertă. OFERTĂNT s. m. Persoană care face o ofertă (1) . Dar îndată ce ofertele au căzut, ofertanţii, pe culoare, şi-au denunţat preţurile. sadoveanu, o. ix, 324. Revocarea nejustificată a ofertei de către ofertant atrage pentru acesta obligaţia de a repara paguba produsă acceptantue lui. pb. dbept, 296. Era totuşi interesată să se ivească ofertanţi, călinescu, s. 178. — Pl.: ofertanţi. — Oferta + suf. -ant. OFERTĂ s. f. 1. Propunere făcută cuiva în legătură cu cumpărarea unei mărfi, cu angajarea într-o slujbă, cu participarea la o acţiune, la o întreprindere etc.-, p. e x t. (concretizat) act, document in care se face o astfel de propunere. Cf. polizu. Oricît de splendidă fuse oferta prinsului agă, totuşi cozacii nu se lăsară a se corumpe. hasdeu, i. v. 119. încă nu se hotărîse cine - să cînte doina haiducească ... Mincu ... se oferă el. Oferta e primită, caba-giale, o. i, 15. Grăbeşte, căci îmi retrag oferta. c. petbescu, c. v. 316. Neivindu-se nici o ofertă, licitaţia se amină,, călinescu, s. 178. în oferte se menţionau preţul măcinatului şi durata lui în timp. v. bom. octombrie 1954, 86. 2. Totalitatea mărfurilor oferite la un moment dat pe piaţă. Cursul acestor valori variază după cum cererea sau oferta este mai mare sau mai mică. ştefănescu, c. 522. ❖ Cerere şi ofertă (sau, rar, ofertă şi cerere) = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piaţă şi posibilitatea ca ele să fie cumpărate. Munca, fie morală, fie intelectuală,... depinde de starea pieţei, de legea economică a ofertei şi cererei. GHEREA, ST. CB. II, 308, cf. DEB. — Pl.: oferte. — Şi: (învechit) ofert (bab, cianu, alexi, w., pl. oferturi) s. n. — Din fr. offerte, germ. Offert. OFFIŢIOLĂT s. n. V. oficiolat. OFICER s. m. v. ofiţer. OFICHIĂL s. m. v. oficial. OFlCHIE s. f. v. oficiu. OFÎCHION s. n. v. oficiu. OFÎCI s. n. v. oficiu. OFICLĂ vb. I. 1. Tranz. A celebra slujba bisericească; a sluji în biserică. Cf. şăineanu, alexi, w. Mitropolitul... era aci şi oficia sfinta liturghie, galaction, o. 90. ❖ Absol. Cu barba lui mare, roşcată, avea un aer de preot care oficiază, vlahuţă, o. a. iii, 54. Să fi văzut pe părintele Amfilohie cum oficia, sadoveanu, o. ix, 74. Să nu năvălească mulţimea peste vorbitori şi peste cei care vor oficia, camil petbescu, o. ii, 352. 4 A săvîrşi cu solemnitate un act public sau privat, în special o căsătorie; a celebra. Notarul Stoessel primi pe distinşii nuntaşi cu toate onorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile, rebreanu, i. 251. La un birou micuţ... stă funcţionara, o fată tot atît de tînără ca aceea care oficiază căsătoriile. sahia, u.b.s.s. 114. ❖Refl. pas. Se oficiază un act solemn, vlahuţă, d. 187. îi potrivi o odaie de culcare la primărie■ în cabinetul unde se oficiau căsătoriile civile, bebbeanu, i. 205. 2. Intranz. (Glumeţ) A-şi îndeplini slujba, a presta un serviciu, a face un. lucru oarecare. Omul nostru oficia însă la grătarul cu pastramă, care împrăştia miros de grăsime ca o jertfă antică. sadoveanu, e. 170, cf. id. o. ix, 256. Berta e. prin cămări, drămuind ce trebuie pentru bucătăria unde oficiază madama Sultana, pas, l. i, 94. — Pronunţat: -ci-a. — Prez. ind.: oficiez. — Din fr. officier. OFICIĂL, -Ă adj., s. m. I. Adj. 1. Care reprezintă o autoritate, un guvern, un stat; care emană de la o autoritate, de la un guvern, de la un stat; stabilit prin lege. înştiinţare ofiţială asupra luărei cetăţei Rahova. ab (1829), 213/4, cf. 1382/10, cr (1830), 571/3. Buletinul, jurnal 1147 OFICIAL — 145 — OFICIALMENTE oficial, înştiinţează că arenduirea a 12 moşii ale Mitropoliii este să se facă prin mezat. ib. (1836), 25. Ştiri oficiale, buletin g. (1840), 491/1. Documenturile oficiale şi acturile publice. . . ne lipsesc cu totul. ist. m. xvii/9. Guvernul din Bucureşti a părăsit acum de mult ideea de a impune ... o ortografie oficială, sbiera, f. s. 373. Ştiinţa ofiţială ca şi jurnalismul îneca fortuna noastră în fortuna apusului, russo, s. 95. Reproducem aici textul oficial al memorabilului act. maiorescu, d. ii, 63. Curentele oficiale, oricît de puternice, vor fi covîrşite de geniul poporului, de voinţa lui, de forţa şi de frumuseţea lui. macedonski, o. iv, 111. Convin şi eu că n-ai însărcinări oficiale, sadoveanu, o. x, 187. La el se centralizează toate ştirile acuma, cele oficiale, fireşte, rebreanu, r. ii, 76. Totul trebuie vîndut pe loc, la preţ oficial, galan, b. i, 19. + (Despre limbă) Propriu actelor guvernamentale, documentelor administraţiei de stat; folosit în actele, în documentele administraţiei de stat. Cum ne-au părăsit limba latină oficială cu stingerea romanilor, asemine şi limba slavonă ne lasă cu înfiinţarea staturilor române, russo, s. 71, cf. 70. Ei bine, crezi dumneata că în Germania sau în Franţa s-ar tolera un învăţător al statului a cărui soţie să nu cunoască limba oficială? rebreanu, i. 264. Limba oficială în timpul fanarioţilor era cea greacă, l. rom. 1959, nr. 3, 92. + Care ţine de funcţia pe care o : îndeplineşte cineva. Sosi şi primarul Florea Tancu, sfătos că se găseşte în treabă oficială. rebreanu, i. 462. 2. Care se conformează legilor, regulilor, formalităţilor, tradiţiilor (unui stat); aprobat, convenit între autorităţi; p. e x t. făţiş, declarat. Are un haracter oficial, cr (1829), 77x/4. Bogdan era trădător oficial în privinţa Turciei. hasdeu, i. v. 15. [Izbutise] a da agenţiei noastre oficioase un caracter oficial, alecsandri, s. 171. Sfeştania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. sadoveanu, o. vi, 196. Mergem în vizită oficială la guvernator, bart, s. m. 21. ^ (Adverbial) Nu putem frecventa oficial spectacule unde se debitează în limbi străine, caragiale, o. vii, 33. 3. F i g. De o politeţe rece, calculată; formal, stereotip. Vocea devenise mai rece, mai oficială. galan, b. i, 171. <5* (Adverbial) Sănătoasă, mersi, respunse ea politicos şi cam oficial. CONTEMPORANUL, VI2, 119. II. s. m. (învechit) Funcţionar, slujbaş. V. oficiant (2). Osebit dă alţi ofichiali mai mici să omorîră şi doi polcovnici, dumi-trache, 91. Ofichialii curţii.. . făcură de încetă mecterhaneaua. văcărescul, ist. 270, cf. 271. Straile acele ofiţăreşti ce s-au găsit în corabie .. . era a unui ofichiial englezesc, dră-ghici, r. 274/8. In acelea1 regiuni poporul se arunca cu furie nespusă pe familiile domneşti, pe medici şi pe oficialii de la comitate, bariţiu, p. a. i, 573, cf. 142, gAldi, m. phan. 215. — Pronunţat: -ci-al. — Pl.: oficiali, -e. — Şi: (învechit) ofiţiâl, -ă (pl. şi ofiţiele ah 1830, 922/2) adj.; ofichiăl s. m. — Din lat. officialis, -e, ngr. âHiţHajiBni>iH, germ. offiziell, oîfizial, fr. officiel. OriCIALEMENT adv. v. oficialmente. OFICIALEMfiNTE adv. v. oficialmente. OFICIALITATE s. f. 1. (Şi la pl.) Autorităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş; reprezentanţii oficiali ai autorităţii. Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! rebreanu, r. ii, 229. Oficialitatea oraşului se opune cu încăpăţînare. sahia, n. 41. Activitatea aceasta ştiinţifică. . . s-a lovit însă de indiferenţa contemporanilor şi a oficialităţii, ev 1949, nr. 6, 7. Această seară, festivă a venit. Au participat oficialităţile, stancu, u.r.s.s. 78. Cărturari români finanţaţi de oficialitatea partizană a reformei religioase din secolul al XVI-lea. cl 1957, 49. + Instituţii oficiale (1). Cf. russo, s. 72, rebreanu, i. 63. 2. Caracter oficial, calitate, ţinută, atitudine oficială. Papismul introdusese oficialitatea latinităţii. hasdeu, i. c. 43. Cu un soi de obraznică oficialitate în mişcări, îmi făcu semn să mă opresc, hogaş, m. n. 56. Cuza Vodă, . . . lepă-dînd pentru o clipă oficialitatea şi măreţia domnească, îl apucă ... pe după gît. id. h. 69. — Pronunţat: -ci-a-, — Pl.: (1) oficialităţi. — Şi: (învechit) ofiţialitâte s. f. russo, s. 76. — Din fr. officialite. OFICIALIZA vb. I. T r a n z. (Rar) A da sau a face să dobîndească un caracter oficial (1), a consfinţi (prin lege). Cf. bul. fil. iii, 185. La propunerea dumisale, am decretat tricolorul ca steag naţional şi am oficializat lozinca „dreptate — frăţieu. camil petrescu, o. ii, 426. — Pronunţat: -ci-a-, — Prez. ind.: oficializez. — Oficial + suf. -iza. OFICIALIZARE s. f. (Rar) Acţiunea de a oficializa. Era un fel de oficializare a situaţiei, camil petrescu, u. n. 106. — Pronunţat: -ci-a-. — V. oficializa. OFICIALMENTE adv. (învechit) în mod oficial (D- Fiind înştiinţat ofiţialmente... de gîndul ce are. ar (1830), 251/10. S-a făcut oficiale-mente cunoscut curţii împărăteşti a Rusiei. cr (1830), 42733. S-a făcut această scrisoare cunoscută oficialement ministeriului britanic? ib. 59. Locotenenţii ne-au împărtăşit oficialmente acele acte. ghica, a. 492. — Pronunţat: -ci-al-. — Şi: oîicialemSnte, oficialement, ofiţialmente adv. — După fr. officiellement. 1153 OFICIANT — 146 - OFICIOS OFICIANT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Rar) Care oficiază (slujba bisericească). Femeile, Intre primii creştini, se văd diaconese, preotese oficiante, profetese. heliade, o. ii, 49, cf. şăineanu, alexi, w. Privind mai lung pe bătrînul mitropolit oficiant, mi se păru că figura lui îmi este cunoscută. galaction, o. 91. ❖ (Substantivat, m.) Oficianţii calcă rar, cu privirea stinsă, balea, s. t. i' 353. 2. S. m. şi f. (învechit) (Grad de) funcţionar în unele instituţii sau întreprinderi de stat; s p e c. funcţionar la poştă. Cf. oficiu (I). Cf. şăineanu. Nu se pot face adjudecatari. . . oficianţii publici ai averilor statului, hamangiu, C. C. 337, cf. BARCIANU, ALEXI, W., NOM. PROF. 65, 77, leg. ec. pl. 300, mat. dialect, i, 263. — Pronunţat: -ci-ant. — Pl.: oficianţi, -te. — Din fr. oîficiant. OFICIĂR s. m. v. ofiţer. OFICIĂRE s. f. v. oficiere. OFlCIE s. f. v. oficiu. OFIClER s. m. v. ofiţer. OFICIERE s. f. (Rar) Acţiunea de a oficia (1); celebrare, dl, dm. — Pronunţat: -ci-e-. — Şi: oficiâre s. f. alexi, w. — V. oficia. OFICINĂL, -Ă adj. Din domeniul farmaciei; farmaceutic. Cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. I se va da zilnic cîte 2 linguri de acid fosforic oficinal, amestecat cu apă. enc. vet. 21. Plante oficinale. dl. — Pl.: oficinali, -e. — Din fr. officinal. OFICINĂ s. f. (Livresc) 1. Laborator al unei farmacii, al unei instituţii de cercetări etc.; p. e x t. (de obicei glumeţ) cameră de lucru, atelier (de fierărie, de frizerie, de pictură etc.). Meşterul carele au crescut în ofiţină. molnar, i. 34/19. Oficinele (locul unde lucrează meşterii). conv. mec. 55/30. Un bun spiţer, nelipsit din oficina lui. kretzulescu, m. 13/1, cf. polizu. Acest rege, poet şi filozof, petrecea zile şi nopţi întregi în oficina celebrului pictor, filimon, o. II, 142, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, w. Musteţile domnului Georges, resfirate subt nas şi arcuite deasupra nărilor, ca ieşite proaspăt din oficina celei mai moderne frizerii! hogaş, m. n. 38. Homer. . . , voind să descrie scutul lui Ahile, ne conducea în oficina zeului fierar în momentul cînd confecţiona arma. PUŞCARIU, L. R. I, 4. 2. Loc sau mediu social în care se urzesc intrigi, comploturi. Se pretinde că [acest pamflet] porneşte dintr-o oficină, odinioară extrem- dinastică. caragiale, o. vn, 452. Ridicind vălul şi privind în oficina unui plăzmuitor aflăm cum trebuie să procedăm în asemenea împrejurări. bul. com. ist. i, 31. Fetele noastre nu execută, cu toată graţia, indispensabila reveransă, dacă n-au ieşit din oficina iezuită complet transformate. HOGAŞ, DR. II, 171, cf. CONTEMP. 1948, nr. 105, 3/4. Cum aveau să dovedească aceiaşi acuzatori că el se ocupase cu spionajul sau finanţase o oficină de spionaj? stancu, r. a. v, 335. ' — Pl.: oficine. — Şi: (învechit) ofiţină s. f. — Din lat. officina, -ae, germ. Offizin, fr. officine. OFICIOLAT s. n. (Latinism învechit, în Transilv.) 1. District, teritoriu, jurisdicţie. Cf. şincai, hr. ii, 110/30. Gubernul ţerei mai dete un cerculariu cătră oficiolatele municipali din ţeară. bariţiu, p. a. i, 439. Această ortografie ... se poate asemenea recomanda la toate oficiolatele, în toate ramurile administraţiunii publice, ap. odobescu, s. i, 491. 2. Instituţie oficială, oficiu (3). Să se prezente nesmintit la oficiolatul comitatului, bariţiu, p. a. ii, 269. Ajunsese ca să aibă putere mai mare decît gubernul ţărei şi decît oficiolatul cameral întreg, id. ib. iii, 213. 4 (La pl.) Reprezentanţi ai autorităţii de stat; oficialităţi (1). Au fost dinpreună . . . toate oficiolaturile şi popimea. gt (1838), 171/19. — Pronunţat: -ci-o-. — Pl.: oficiolate şi ofi-ciolaturi. — Şi: offitiolăt s. n. şincai, hr. ii, 110/30. — Din lat. med. officiolatus, -us. OFICltfS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre ziare, despre informaţii publicate etc.) Care reflectă sau susţine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid etc. (fără a avea un caracter oficial). Ofiţioasă întimplare din Paris, lp 14. [Izbutise] a da agenţiei noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171, cf. DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. <0> (Substantivat, n.) Ziarul [Gazeta Transilvaniei] să treacă de oficios. bariţiu, p. a. ii, 656. „Drapelul“ e oficiosul guvernului, rebbeanu, r. i, 183. 2. (Rar, prin confuzie cu oficial) Care reprezintă o autoritate, care emană de la o autoritate, care e aprobat, numit sau confirmat de o autoritate; oficial. în octobre se introduce mai întîi timbru pe acte oficioase, bariţiu, p. a. ii, 668. Iată, eşti pus şi în lista oficioasă, agîrbi-ceanu, l. t. 200, cf. 192. ❖ (Adverbial) M-am bucurat de favoruri tolerate, inspirate oficios. bbăescu, a. 244. 4 (Neobişnuit) Care ţine de funcţia pe care o îndeplineşte cineva; oficial. în ceasurile ceale ce îmi prisosiră de la alte ale meale ofiţiose lucruri (a. 1816). bv iii, 154. — Pronunţat: -ci-os. — Pl.: oficioşi, -oase. — Şi: ofiţkis, -oasă adj. 1163 OFICIU — 147 — OFICLID — Din lat. oîficiosus, -a, -um, germ. offiziös, fr. oîficieux. OFÎCIU s. n. 1. îndatorire specială; funcţie, slujbă. La înceaperea lunii aceştiia schimba ei ofichiile şi împărţiia dregătoriile (a. 1779). bv ii, 234. La acest ofiţiu se pun de-a pururea oameni împodobiţi cu procopseală. văcărescul, ist. 246. Ciţi însă vor rămlnea în ofichion alu lor (a. 1798). ap. găldi, m. phan. 215. După slujba şi vrednicia lui, să-l suie la treaptă măi mare de ofichie. dionisie, c. 180. Să se strice veniturile tuturor oficiurilor (a. 1827). urica-riul, vii, 97. Mi s-au încredinţat de către voi ofiţia seau slujba celei mai înalte dregătorii. ar (1829), 128 2/34. Oficii şi dregătorii civile. genilie, g. 139/20. Ar fi putut face . . . officiul sufflorului. HELIADE, D. J. 5/11, cf. STAMATI, D. Preferind oficiul de translator, se mută la Sibiu. BARIŢIU, P. A. II, 656, cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W., severin, s. 84. Cîţiva muşterii cu turban, gravi şi domoli, sorb ciudata licoare ca şi cum ar îndeplini un oficiu, sadoveanu, o. x, 402. Lichidatorii numiţi. . . îndeplinesc un oficiu public obligator, leg. ec. pl. 224. L o c. adj. şi a d v. Din oficiu = în conformitate cu o dispoziţie dată de o autoritate, pe baza unei astfel de dispoziţii, (în mod) oficial (1). Consiliul familiei se va aduna.. . din oficiu, prin îngrijirea judecătoriei competinte. haman-giu, c. c. 92. Consiliul de război, după pledoria fără convingere a unui apărător din oficiu, îl condamna la cîteva luni închisoare, brăescu, a. 220. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam sä te apăr? sahia, n. 83. Înstrăinările. . . sînt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publică şi putînd fi invocată din oficiu şi de oricine. leg. ec. pl. 38. + (Despre aparate, piese etc.) Rol, funcţie. Asemenea fusuri aparţin ambelor categorii, f&cînd oficiu şi de fus propriu zis şi de pivot, soare, maş. 69. + însărcinare dată cuiva, sarcină, misiune. Poate trebuiau să se despartă după ce el îşi îndeplineşte oficiul. sadoveanu, o. ix, 101. -v» (învechit, în sintagma) Sfîntul oficiu = tribunalul inchiziţiei. Divanul sfîntului ofiţiu iaste alcătuit de doi cercători şi un fiscal, ist. am. 7r/2. Ieri însă, cînd sanctitatea voastră mă ameninţa cu focul sfîntului oficiu, eraţi teribil, filimon, o. i, 317, cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN, D. 2. (învechit) Ordonanţă, decizie, decret domnesc. Domnul gheneral... au adresuit. .. următoarele două of iţii (predlojenii) cătră divanul obştesc, ar (1829), 412/5. ImfăţoşîndU-să . .. cu ofiţul (predlojenia) excelenţei] sale plenipotenţiarului. ib. (1830), 1711/5. Cu ofiţia de subt no 706 s-au încheiet. buletin, f. (1833), 1718, cf. bl1 ¡7. Au nişte cuvinte, nişte vorbe franţuzeşti, Otnoşănii, ofis, dele, de nu le mâi isprăveşti, facca, în pr. dram. 105, cf. doc. ec. 547. O colecţie a ofisurilor sale din ramul jude- cătoresc. kogălniceanu, s. 204. Ofiţul măriei sale .-. . coprinde, între altele, ca .. . buletin, g. (1844), lx/5, cf. 622/l, uricariul, iii,. 254. Ofisul măriei sale rămîne strălucit într-o pomenire. russo, s. 154. Ghica slobozi cîteva ofisuri în contra proprietarilor, bolliac, ap. ddrf. Un ofis redijat bine e o lege-n prescurtare, alexan-DRESCU, O. I, 266, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, i. brăescu, m. 69. Se luă şi un ofis cu semnătura lui vodă. camil petrescu, o. ii, 18, cf. 242. 3. Serviciu al unei administraţii sau al unei instituţii; biroul unde este instalat serviciul. A simţit îndată la cîteva zile imperioasa necesitate de a întreprinde călătorii prin ţeară, spre a studia pe oameni şi a vizita oficiile statului. bariţiu, p. a. ii, 728. Instituţiunile şi oficiile publice, sbiera, f. s. 213. Moşneagul... se codeşte şi nu pleacă, pînă nu închidem oficiul. păun-pincio, p. 97, cf. şăineanu. Pe străzi, în oficii, în cafenele şi restaurante aproape n-am văzut uniforme militare, sadoveanu, o. ix, 264. Registrul. .. păstrat de oficiul juridic C.F.R. leg. ec. pl. 104. Lingă oficiu a început Să se înalţe o nouă construcţie, scînteia, 1953, nr. 2828. Oficiu poştal. Oficiu juridic. Oficiu de stare civilă. 4. (La pl.) Ajutor, serviciu. Recurg la . oficiile tale. ❖ E x p r. (după fr. bons offices) Bune oficii = intervenţie binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. S-a ho-tărît să recurgă la bunele oficii ale Engliterei. ghica, ap. cade. Pentru rezolvarea chestiunilor în suspensie, între Poartă şi Ipsilanti, Strogonof îşi oferă bunele sale oficii, oţetea, t. v. 208. Acest ofiţer superior a recurs la bunele oficii ale unor oameni, contemp. 1950, nr. 178, 8/1. 5. (Mai ales determinat prin „divin“) Slujbă bisericească, serviciu religios. Puse pe pacient în sarcofagiu şi ordonă călugărilor să înceapă oficiul morţilor, filimon, o. i, 334, cf. şăineanu, scriban, d., puşcariu, l. r. i, 393. 6. (Rar) încăpere (mică) lîngă sufragerie, unde se depozitează tacîmuri, mîncăruri etc. O altă uşă în stingă .. . duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu), sebastian, t. 256. — Pl.: oficii. — Şi: (învechit) ofichie, oficie (scriban, d.), ofiţie s. f.; ofichion, ofis (accentuat, rar, ofis cihac, ii, 679, pl. ofisuri şi ofise tdrg), ofiţ, ofiţiu, oîici (valian, v.) s. n. — Din ngr. ¿cpcpixiov, lat. officium, -ii, germ. Offizium, fr. Office. OFICLEÎD s. n. (Astăzi rar) Instrument muzical de suflat făcut din alamă şi avînd timbru de bas. Cf. şăineanu, cade. — Pl.: oficleide. — Şi: oficlid s. n. scriban, d. — Din fr. ophicleide. OFICLÎD s. n. v. oficleid. 1166 OFIDIAN — 148 — OFILIT OFIDIAN s. m. şi (rar) n. (Astăzi rar; la pl.) Ordin de reptile care cuprinde şerpii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d., dn. <0> (Adjectival) Animal ofidian. Cf. scbiban, d. — Pronunţat: -di-an. — Pl.: ofidieni şi (rar) ofidiene. — Din fr. ophidien. OFÎGĂ s. f. v. obsigă. OFIL vb. I v. ofili. OFILI vb. IV. 1. Refl. (Despre plante şi părţi ale lor) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. Cf. polizu. Copilăria e ca un arbore june ce prosperă liber în aer, la soare, şi care se ofileşte în seră, în închisoare, alecsandri, t. 1710. Rozele p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc l bolintineanu, o. 161, cf. babcianu, alexi, w. Prea aţi făcut cald aici... Uite cum s-au ofilit frunzele! bassarabescu, s. n. 145. Primăvara se arăta cu înfiorări timpurii şi i se ofileau grabnic florile, sadoveanu, o.. xvii, 184. Transportăm un pom .. . Cum l-o atinge soarele, se ofileşte, galan, z. r. 108. Floarea de dimineaţă se ofilise, vornic, p. 201. Şi tu ai ales Cea mai mîndră floare . . . Cîte ai lăsat Toate le-ai călcat Şi s-au olivit Şi s-au vestezit. marian, nu. 606. Ruja din cosiţa mea Pentru tine n-o cădea, Va cădea, badeo, a ta,.. . Va cădea, s-o ofili, rete-ganul, ,tr. 154. (F i g.) Viaţa mea se ofileşte Ca un fir de iarbă-n vint. alecsandri, t. i, 435. <> Tranz. fact. Bruma ofileşte îndată florile şi legumele, odobescu, ap. tdrg. [Codrule,] Crăcile ţi-ai ofilit, Parcă bruma te-a bătut 1 păsculescu, l. p. 265. 2. R e f 1. F i g. (Despre oameni) A-şi pierde I culoarea, frăgezimea feţei, a îngălbeni; a-şi pierde puterea, vigoarea. Eu m-am vechit, m-am veştezii şi ca florile de brumă m-am ovilit, can- : temib, ist. 262, cf. polizu. Din rumenă şi ; veselă ce era, ajunsese de se ofilise, ispirescu,, l. I 51. Dochia se ofilea pe zi ce merge şi fire de argint I îi răsăreau în păr. sadoveanu, o, i, 31. Jandar: i mul a luat aminte că omul lui a holbat ochii şi a rînjit, apoi i s-a ofilit obrazul ca într-o mîhnire neagră, id. ib. xvii, 203.0 să se ofilească de copil, \ h. lovinescu, t. 96. Că eu mă plîngeam Şi mă ofeliam, Nime-n lume nu mă auzea, marian, v. 187, cf. id. d. 137. ❖ T r an z. fact. Li se , făcea frică ca nu cumva vîntul. să-i ofilească ■. lumina feţii, delavrancea, v. v. 11. Numai '■ cine-a păscut dorul Ştie cin’ mi-a albit părul Şi ; mi-a ofilit trupşorul. teodobescu, p. p. 327. ❖ j Intranz. Tinerică, frumuşică, Noaptea oghi- , leşte, Ziua înfloreşte, sevastos, n. 123. + A se întrista, a se amărî. De ce dar cînd cădem în vreo tîmplare rea ne ovilim pîn’’ într-atîta? (sec. ■ XVIII), arhiva r. i, 144/16. Mă ofilesc, adică , mă supăr. i. golescu, c. Na înţeleg, se ofili : Nastasia şoptit, sadoveanu, o. xvii, 299. îndată mi-am adus aminte de păţania mea cu căţelandrul şi m-am ofilit, id. ib. 456. 3. Tranz. (învechit, în forma ovili) A umili, a înjosi. Apăsarea despotică îl ovilise într-atîta [pe popor], încît păstorii lui Dragoş şi ostaşii lui Ştefan nu erau acum decît nişte sclavi îngiosiţi a unei boierimi desfrînate. ne-gruzzi, s. i, 275. (Regional) A supăra cti vorba, a jigni (pe cineva), a insulta (Secaş — Vaşcău). viciu, gl. 4. Refl. (învechit, în forma ovili) A-şi pierde nădejdea, a se descuraja. Cînt ţie slava mea şi se nu milcuiescu-me (să nu mă milcuiesc c2, să nu mă ovilesc d, n u - m i fu milă h). psalt. 51, cf. 63. Sterpia şi lipsa coconilor carea mîhneşte şi ne ovileşte pre şerbii sfinţiii-tale. dosoftei, ap. TDBG. — Prez. ind.: ofilesc. — Şi: (regional) ofeli vb. IV; ofilâ, ofelâ (h xviii 315) vb. I; (învechit şi regional) ovUi, oghili, ogili (db. vi, 291), ugili (ib.), oveli (ddrf, tdrg), olivf vb. IV. — Din rus. oxiuieTb „a slăbi, a se pipernici“. OFILÎRE s. f. Faptul de a (se) ofili. 1. Cf. ofili (1). dicţ. 2. Cf. ofili (2). în acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire (abatere) şi osteneală. odobescu, s. i, 24. Ea îşi luă mînile, şi-i arăta mamei sale o faţă foarte palidă, cu umbre uşoare de ofilire, agîrbiceanu, l. t. 378. 3. (învechit, în forma ovilire) Cf. ofili (4). Adăpatu-n-ai cu viru de plîngere (m i 1 c u i r e c2, milă h, ovilire d). psalţ. 114. — Pl.: (rar) ofiliri, polizu. — Şi: (învechit) ovilire, ovelfre s. f. — V. ofili. OFILIT, -Ă adj. 1. (Despre plante şi părţi ale lor) Veştejit, pălit; îngălbenit. Floarea şi pomeţii şi toată verdeaţa pămîntului stau ovilite de brumă cădzută peste vreame. m. costin, o. 93. Cît sînt [florile] de .. . ovilite, negbuzzi, s. i, 100. Purta la pălărie o ramură ofilită de liliac. cabagiale, o. ii, 295. Valurile de iarbă.. . ofilite sub pîrlitura soarelui, odobescu, s. iii, 15, cf. şăineanu, babcianu, alexi, w. La faţă toată pierită, Ca o frunză olivită. pompiliu, b. 54. Văzu codrul ofilit, păsculescu, l. p. 265, cf. a ii 12. + F i g. Lipsit de strălucire, şters, pal. Inspiraţiunile-i sînt mai puţin vioaie şi coloritu-i mai ofilit, odobescu, s. iii, 140. în geamuri băteau razele ofilite, arămii, ale începutului de toamnă, bebbeanu, n. 233. 2. (Despre oameni şi părţi ale corpului omenesc) Palid, tras (la faţă); slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. Ce folos a fi galben şi ofilit de post, iar de pizmă şi de urâciune a fi aprins? antim, p. 138, cf. lb. Amîndouâ... Cu feţele ovelite şi cu părul despletit. . . Strigaţi cu suspin 1172 OFIPT — 149 — OFIŢER de jale. conachi, p. 52. Văzîndu-mă aşa mic şi ovilit mi-au pus numele Tăndală. negruzzi, s. x, 247. Zice împăratul ovilit şi sarbăd la faţă de supărare şi ruşine, creangă, p. 272. Ce-ai tu de eşti ofilit la faţă? delavrancea, t. 155, cf. barcianu. De-aşa de lungă aşteptare Şi gura mea e ofilită, petică, o. 37. Stau şiruri de umbre... Sint ochi fără flăcări, Sînt frunţi ofilite, den-susianu, l. a. 119. Şi-mi veneau lacrimile, clnd o vedeam atit de ofilită! sadoveanu, o. i, 65. In centrul romanului se profilează chipul ofilit al eroului principal, contemp. 1956, nr. 338, 3/1. Se plictisi curind printre cucoanele ofilite, pas, z. IV, 6. Era tinerică, mărunţică, tare ofilită şi tare strimtorată. galan, z. r. 43. Se deprinsese acum să meargă in urma lui, să-i privească spatele larg,. . . gîtul brun, ofilit, înalt, deme-trius, a. 268. Mi-i milă de obraz Că rămîne fript şi ars Şi rămîne ofilit. jarnIk-bîrseanu, d. 102. Faţă ugilită De moarte gătită, sevastos, c. 188. + (învechit şi regional) Trist, supărat; trudit, chinuit. Şi-m era s[u]f/[e]i[u]/ ovilit pentru dînsa. dosoftei, v. s. octombrie, 83r/17, cf. şez. v, 167. Da ce ţi-i, dragul bunicăi, de şezi aşa de jelnică şi ogilită: parcă-ţi tot ninge şi tot plouă! pamfile, d. 27. De mult stă ogilit bietul ista! coman, gl. 3. (învechit şi regional) Plecat, supus, umil, smerit. Şi răspunzindu-m cu ovilite boacete îmi dzîsă. dosoftei, v. s. octombrie, 83r/5. La dîns pentru mila cine năzuiaşte Cu ovilit suflet bine-l dăruiaşte (a. 1683). bv i, 269. în loc să să arate ovilită la apropierea sorţii ce o aşteptă ea iaste mai sămeaţă. ist. am. 82v/19, cf. maior, ist. 118/16. Ian căutaţi la ţigănescul soiu Cumu-i astăzi de ovilit, budai-deleanu, ţ. 91. A doua zi dimineaţa, i-am văzut mult oviliţi, Unii goli, alţii în ţoluri, alţii în cergi învăliţi. beldiman, e. 58/13. Şi nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit pintre gard: „mămucăi, iacă- tă-mă-su. creangă, a. 68. Alungă de sub ochi pagina ... ca să şi-l imagineze pe domnul acesta, ugilit ca un pui de curcă, sărind peste meterezele tranşeelor. c. petrescu, î. ii, 217. Nu îndrăzneam să cer nici să m-apropiiu de surori, care veniseră de la pension şi stăteau ofilite, cuminţi, cu părul lins. brăescu, a. 17, cf. şez. vii,; 184. <> (Substantivat) Mişelul şi measerul (ovilitul d) lăudară numele tău. psalt. 149, cf. 170. — Pl.: ofiliţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) ovilit, -ă, oghilit, -ă, ogilit, -ă, ugilit, -ă, ovelit, -ă, olivit, -ă, dovilit, -ă (dr. iv, 1070) adj. — V. ofili. OFÎPT s. n. (Regional, mai ales la pl.) „Bro-boniţele ce ies pe trupul omului, de multă nădu-şeală, de multă căldură“ (i. golescu, c.) ; bube-dulci (scriban, d.). — Pl.: ofipturi şi ofipte. — Etimologia necunoscută. OFIS s. n. v. oficiu. OFÎT s. n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu vinişoare galbene. A adunat... cîteva obiecte de piatră, de cremene şi de os, producte ale epocilor primitive, din care unele ciocane de serpentină, de diorit, de ofită provin... din valea Rîului Doamnei. odobescu, s. ii, 151, cf. barcianu, alexi, w., cantuniari, l. m. 107, 160. — Pl.: ? —^ Şi: ofită s. f. — Din fr. ophite, germ. Ophit. OFITĂ s: f. v. ofit. OFÎTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine ofitului, privitor la ofit. Cf. cantuniari, l. m. 175. Marmură ofitică. — Pl.: ofitici, -e. — Din fr. ophitique. OFlŢ s. n. v. oficiu. OFIŢEĂR s. m. v. ofiţer. OFIŢER s. m. I. 1. Nume generic dat căpeteniilor unor grupuri, mai mari sau mai mici, de ostaşi; (sens curent) nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pînă la general; persoană avînd unul dintre aceste grade. în grabă să vor vedea în multe părţi ofiţieri a adaoge subt steagurile lor ostaşi noi. fn 91. Au şi triimis cîte doao, trii sute de slujitori şi cîte un ofiţier cap. neculce, l. 385, cf. 140. Trimete un ofiţeriu care poartă titlu de sol al său. ist. am. 71v/9. Au .chiemat îndată pre ai săi ofiţeri, critil, 108/3. Au rescumpărat... din robia turcilor şi a tătarilor.. . mai mulţi offiţiari. şincai, hr. iii, 171/9. Trimiţînd doi ofiţiri ostaşi, maior, isi'. 180/7. Să-i orîndu-iască. . . 3000 călăreţi husari, cu ofiţirii lor. dionisie, c. 169. îl dă ofiţearilor săi. beldiman, n. p. ii, 184/23. Mergi, ofiţerii adună şi zboară-napoi curînd:. heliade, o. i, 457. Boierii erau slujbaşii ţării, adecă capii şi ofiţerii puterei armate, bălcescu, m. v. 10. De ce, striga ofiţerului cu raportul, de ce ai îmbrăcat uniforma? russo, s. 29. Mă primi cu un zimhet îricîntător ... văzînd negura de gelozie' ce ~Se răspîndise pe faţa mea întru vederea unui tînăr ofiţer de lănceri. ne-gruzzi, s. i, 39. Zău că-mi vine şi mie să nebunesc de ciuda ofiţerului... Să mă ieie în trei parale . . . coşcoge isprăvniceasă ! alecsandri, t. i, 208, cf. 198, nouk, barcianu, alexi, w. Mulţi ofiţeri de marină şi tineri cu obrazul ras şi pudrat cu îngrijire! c, petrescu, 1. i, 12. Pe puntea de comandă se plimbai singur, tăcut, un ofiţer tînăr. bart, s. m. 50. Tolstoi . . . ia parte la războiul din Orient şi se distinge că ofiţer la Sevastopol. sadoveanu, e. 229. Au fost întîm-pihaţi de uri ofiţer turc călare.- camil'petrescu, o.''iii, 256. Domnule ofiţir,. nu spune Soldaţilor cine-i fata asta. camilar, nM, 105. Militari OFIŢERAŞ — 150 — OFIŢINĂ şi ofiţeri Stau ca stelele pe ceri. sevastos, c. 281. Ofiţirii merg cîntînd, Cătanile merg plingînd. hodoş, p. p. 226. Colo-n Plevn-a triia casă Ofiţirii stau la masă. alexici, l. p. 127, cf. alr i 1 419/93, alr ii 4 929/2, 27, 192, 762. ❖ Ofiţer de serviciu = ofiţer numit pe timp de 24 de ore pentru asigurarea ordinii interioare şi executarea îndatoririlor de către personalul de serviciu într-o unitate militară; p. ext. (în instituţii şi întreprinderi) angajat însărcinat, în anumite ocazii, cu paza şi ordinea interioară. Ofiţer de rezervă v. rezervă. + Personaj (la vicleim sau la capră) îmbrăcat în haine asemănătoare cu . ale ofiţerilor. De o bucată de vreme, pe lingă turc, fete.şi flăcăi, se mai fac şi ofiţeri: căpitani, locotenenti, maiori, pamfile, cr. 193, cf. 158. 2. (Astăzi rar; de obicei urmat de determinări care indică domeniul de activitate) Titlu dat unor funcţionari cu atribuţii sau cu însărcinări speciale; persoană avînd acest titlu. Ofertele să fie făcute prin un oficer public. hamangiu, c. c. 267, cf. 192. Sint ofiţer de poliţie judiciară, c. petrescu, 1. ii, 172, cf. nom. prof. 71. ❖ Ofiţer al stării civile = persoană însărcinată cu încheierea actelor de stare civilă şi cu oficierea căsătoriei civile. Oficerul stărei civile va citi părţilor înfăţişate sau procuratorilor lor, precum şi martorilor, actele, hamangiu, c. c. 19, cf. 18, tdrg, alexi, w. Birjarul şi un zugrav . . . declarau moartea la ofiţerul stării civile, călinescu, e. 41. 3. (Ieşit din uz) Grad (mai mare decît cel de cavaler) conferit prin anumite decoraţii; persoană care a primit acest grad. dicţ. II. (Popular) Varietate de crap lung şi subţire, cu capul mare şi osos, cu carnea tare şi puţin gustoasă; trăieşte în bălţile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus). Cf. antipa, p. 238, id. f. i. 118, atila, p. 283. — Pi.: ofiţeri. — Şi: (învechit şi popular) oîiţir, (învechit) ofiţeriu, ofiţeăr (scris şi offi-ţiar)1 oficer, oficier (man. gOtt. 125, heliade, o, i, 337), ofiţier, oficiăr (caragiale, n. s. 72, barcianu), ofiţiiâr (fn 54, 94, 104) s. m. — Din pol. oficer, rus. o Expr. A privi de sub oghial = a privi cu indiferenţă. Priviţi de sub obială păsul ţării şi alergaţi, ca dulăii, la pradă, odobescu, s. i, 110, cf. ddrf, zanne, p. iu, 257. — Scris şi: oghial. — PI.: oghealuri.—Şi: obial, obiiâl, otgheâl, odeâl s. n.; obiâlă, ogheâlă s. f. — Din slavon. oA'brartOj bg., rus. oqeHJio. OGHEÂLĂ s. f. v. ogheal. OGHELĂŞ s. n. (Prin Mold.) Diminutiv al lui ogheal; plapumă mică. Vro cîteva scutece, un oghelaş, un tulpănaşşi o căiţă, marian, na. 89, cf. ddrf, tdrg, alrt ii 213, a ix 4. — PI.: oghelaşe. — Ogheal + suf. -aş. ' OGHILI vb. IV v. ofili. OGHILÎT, -A adj. v. ofilit. OGHlNĂ s. f. (Regional) Deschizătură în 'acoperişul şurii, prin care se bagă nutreţul (Jupa — Caransebes). chest. ii 417/7. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OGÎ vb. IV. Intranz. şi refl. (Regional) A plînge într-una (Talpa Ogrăzile — Roşiori de Vede), coman, gl. Copiii mici se ogesc. id. ib. — Prez. ind.: ogesc. — Etimologia necunoscută. OGÎGNĂ s. f. (Regional) „Locul unde se fierbe zerul“ (Miclăuşeni — Paşcani), chest. v 44/46. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OGILl vb. IV v. ofili. OGILlT, -Ă adj. v. ofilit. OGÎNĂ s. f. v. ujină. OGIYĂL, -Ă adj. în formă de ogivă, ca ogiva. V. gotic. Este o vastă hardughie... cu cinci ferestre ogivale, alecsandri, s. 17. Nişte boite ogivale ce se îmbucau între ele. odobescu, s. i, 442, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., sandu-aldea, s. 124. Ferestrele sînt mici şi ogivale, mon. ist. i, 66. In stînga, o fereastră ogivală care se deschide şi dă asupra pieţei din mijlocul castelului, delavrancea, o. ii, 145. Lucrau la un pupitru . . . într-o cămăruţă gotică, izolată de celelalte odăi, cu ferestre ogivale şi vitralii colorate, vinea, l. i, 108. Încăperile erau în boite ogivale joaşe, tencuite în calcio-vecchio. 1285 OGIVĂ — 158 — OGÎRSI călinescu, s. 13. (în context figurat) Ai fi zis că te afli subt o imensă boltă de templu din înălţimea căreia cu greu mai străbătea înlăuntru lumina ogivală a cerului, hogaş, m. n. 73. ‘v’ Stil ogival = stil gotic. Vizitarăm . . . domul sau catedrala antică, în stil ogival, connu-DRĂftUŞANU, c. 80, cf. 206. — Pl.: ogivali, -e. — Din fr. ogival. OGÎVĂ s. f. 1. Element arhitectural caracteristic stilului gotic, rezultat din întretăierea a două arcuri de cerc care se întîlnesc pe verticala ridicată la egală distanţă de centrele lor. Opt mari fereşti, ogive dantelate . . . Răspînd lumini. ALECSANDRI, P. III, 263, cf. DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. Curbele ogivelor se întîlnesc într-un vîrf îndepărtat, lovinescu, c. iv, 129, cf. scriban, d. Boltq cu ogive a fost înlocuită cu un plafon orizontal care comprimă energic elanul vertical al formelor, oţetea, r. 258. Amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive. . . făcea din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice, călinescu, e. o. i, 8. Astăzi, pe culoare cu ogive s-au instalat calorifere, ralea, o. 123. <0* F i g. Privesc apusul soarelui printre ogive De trunchiuri negre de copaci, camil petrescu, v. 115. 2. Partea anterioară, în formă de trunchi de con, a proiectilelor de artilerie, a rachetelor sau a bombelor de avion. Cf. dl, dm, der. — Pl.: ogive. — Din fr. ogive. OGÎRCÂL s. m. v. ogîrcău. OGÎRCĂU s. m. (Prin nord-vestul Transilv.) Castravete, alr i 756/289, cf. alr it/325. — Pl.: ogîrcăi. — Şi: ogîrcal (alr i 756/290) s.m.; og6rci (ib. 756/335) s. m. pl. — Din magh. ugorka. OGÎRCÎ vb. IV v. ogîrji. OGÎRClT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGÎRC(5S, -OĂSĂ adj. v. ogărcos. OGÎRJl vb. IV. R e f 1. 1. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele şi oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumurile astea? stănoiu, c. i. 37. Mai bine venea cu niscai porumb, taică părinte, că ne ogîrjirăm şi noi şi dobitoacele! vorbi Ghiţă Brebu întunecat. pas, l. i, 14, cf. şez. vii, 182. Dacă eu m-am ogîrjit, Floarea feţei a pierit, B&rbăţelul m-a urît. pamfile, c. ţ. 206. Nemîncaţi de-o Săptă-mînă, li se lipise burta de şira spinării şi se ogîrjiseră de-ti erea mai mare mila. plopşor, c. 124. 2. (Prin Ban., în forma ogîrsi şi ogrăisi) A face pozne, năzdrăvănii,' nebunii. Cf. jah- besber. iii, 323, viciu, gl., novacoviciu, c. b. i, 15. — Prez. ind.: ogîrjesc. — Şi: ogărji (şez. vii, 182), ogîrsi, ogrăisi (novacoviciu, c. b; i, 15), ocîrji (scriban, D.), ogîrci (ib.), odîrji (ib.), pogîrji (ib.) vb. IV. — Cf. bg. rtpqa ,,a face cute“, r t> p q a b „slab, pipernicit“. OGÎRJÎT, -Ă adj. (Regional) 1. Slab, pipernicit, sfrijit, nedezvoltat. V. o d î r 1 i t. Cf. klein, d. 390, lb. Prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit, răpciugos şi răpănos. creangă, p. 101. Smîrţoagele lui de cai erau . . . slabi şi ogărjiţi ca nişte mîţi de cei leşinaţi, id. a. 123, cf. ddrf, gheţie, r. m., şăineanu, barcianu, tdrg, conv. lit. xcv, 935. Doamna ministru o predase unui octogenar ogîrjit şi friguros, c. petrescu, c. v. 190. Se strecurau . . . arabi ogîrjiţi. brăescu, a. 213. Taică-meu . . . grăi atunci uitîndu-se la pîntecul boierului şi arătînd apoi către ţăranii ceilalţi ogîrjiţi din Divan, pas, l. i, 177, cf. rădulescu-codin, I. 100, şez. ix, 147, pamfile, c. ţ. 351, id. j. ii, 405, conv. lit. liv, 367. Să omoare cînii cei tineri şi să cruţe o tută de căţea ogîrjită ! păcală, m. r. 154. Un mîrtoc slab, ogîrjit, izînit ca vai de el. plopşor, c. 37, cf. şez. xx, 138, dr. v, 215, todoran, gl., alr i 1156/550, com. din albac — abrud. <0> (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prepoziţia „de“) Împăratul.. . face ospăţ cu fetele, măritîndu-le după neşte ogîrşiţi de oameni cari să laudă că ei le-ar fi scos de la zmei. cătană, p. b. i, 113. + (Prin Ban.; adesea substantivat) Schilod; bolnav. Cf. h xviii 173, iordan, l. m. 194, novacoviciu, c. b. i, 15, alr ii/36, mat. dialect, i, 138, eom. din berzovia — reşiţa. + Obosit, istovit (Bozovici — Oraviţa). Cf. jahresber. iii, 323. + Supărat, indispus. todoran, gl. + Netrebnic, ticălos, mizerabil; defăimat de toţi. Să fugă netrebnic, Ogrisît, Urît. MARIAN, NA.' 40, cf. REV. CRIT. IV, 145, todoran, gl., com. din BERZOVIA — REŞIŢA. (Substantivat) Busuioc... cules de june ales Şi plivit de un ogîrsît. viciu, gl., com. din BERZOVIA — REŞIŢA. - 2. Zgîrcit, avar. Cf. klein, d. 390, lb, ddrf, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., CABA, SĂL. 92, PAŞCA, GL. — Pl.: ogîrjiţi, -te. — Şi: ogărjit, -ă, ogărşit, -ă (rev. crit. iv, 145), ogîrşit, -ă, ogîrsît, -ă, ogîrcit, -ă (conv. lit. xcv, 935), ocîrcit, -ă (KLEIN, D. 204), ogrijit, -ă (COMAN, GL., ALR Il/l h 84/514), ogrisît, -ă, ogresît, -ă (com. din BERZOVIA — REŞIŢA), OgrăiSÎt, -ă (KLEIN, D. 204), pogîrjit, -ă (ŞEZ. v, 59, conv. lit. xcv, 935, dr. v, 215) adj. — V. ogîrji. OGÎRSI vb. IV v. ogîrji. 1294 OGÎRSIT — 159 — OGLIGE OGÎRSÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGÎRŞÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGLĂBNIC s. n. v. oblanic. OGLĂDĂ s. f. v. oglavă. OGLADIE s. f. v. oglavă. OGLĂDINI s. f. pl. v. oglavă. OGLĂGĂ s. f. v. oglavă. OGLĂGE s. f. v. oglavă. OGLĂGHIE s. f. v. oglavă. OGLÂGHIŢi s. f. Oglavă (1). Cf. pamfile, A. B. 199. — Pl.: oglaghiţe. — Oglaghie + suf. -iţă. OGLĂGI s. f. pl. v. oglavă. OGLĂGIE s. f. v. oglavă. OGLĂJĂ s. f. v. oglavă. OGLĂJIE s. f. v. oglavă. OGLĂMNIC s. n. v. oblanic. OGLĂNCI subst. (Regional) Bucăţică de piele care leagă biciuşca de codirişcă (Mărăşeni — Vaslui). LEXIC beg. 64. — Pl.: ? — Cf. o g 1 a v ă. OGLAŞENIC s. m. (învechit) Catecumen. Şi-l oglăşui cu învăţături ca oglaşenicii. dosoftei, v. s. octombrie 71r/18, cf. decembrie 201r/9. Molitva la făcutul oglaşenicului (sec. XVII). CAT. MAN. I, 634, cf. PASCU, S. 338, SCRIBAN, B. — Pl.: oglaşenici. — Din slavon. ©rrtdiuiMHKTi. < OGLAŞENIE s. f. (învechit) Catehizare. Deprindzînd lesne învăţătura oglaşeniilor. dosoftei, v. s. noiembrie 127r/23. Preutul. .. feace oglaşeniile. id. ib. 130v/13, cf. scriban, d. — Pl.: oglaşenii. — Din slavon. orvumifHHie. OGLĂYĂ s. f. (Regional) 1. Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele hădăragului şi dîrjalei îmblăciului şi formînd cîte o ureche prin care trece chiuzul; (la pl.) curelele de piele care leagă odîrja de hădărag. Cf. pamfile, a. r., 198, 199, id. i. c. 145, com. marian, hev. crit. iv, 145, şez. vii, 187, viciu, gl., id. s. gl., frîncu-candrea, m. 103, com. din straja — rădăuţi, densusianu, ţ. h. 327, chest. ii 70/232, ALR I 922, ALR SN I h 78, A IV 5, LEXIC BEG. 93, glosar reg. + (La pl.; în forma oglagi) Curelele cu care se leagă jugul de hamul calului. Com. furtună. 2. F i g. (în forma oglaghie) Om care duce vorbele dintr-o parte în alta spre a învrăjbi (Lisa — Făgăraş), lexic reg. 93. 3. F i g. (în forma oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios. Cf. paşca, gl. Stai aici ca 0 oglage, nu ştie nimeni ce-ţi trebuie, mat. dialect, i, 285. — Pl.: oglăvi. — Şi: oglâjă (pamfile, i. c. 145, viciu,, gl.), ogleăjă (pamfile, a. r. 199), oglăgc (com. marian, chest. ii 70/232, alr sn i h 78/386), oglâgă (alr sn i h 78/219), oglavie (rev. crit. iv, 145, alb sn i h 78), oglăjie (viciu, s. gl., alb sn i h 78/250, pl. oglăjii), oglâgie (alr i 922/247), oglâzie (alb sn 1 h 78/362, pl. oglăzii), oglâghie (pamfile, a. r. 199, lexic beg. 93, pl. oglăghii), oglâdă (dr. v, 215, alr sn i h 78/353, pl. oglade şi oglăzi), oglâdie (alr i 922/93, 337, 343) s. f.; oglăgi, oglâdini (alr sn i h 78/325) s. f. pl. — Din ser. oglava. OGLAVIE s. f. v. oglavă. OGLĂZIE s. f. v. oglavă. OGLĂSUÎRE s. f. (învechit, rar) Aclamaţie. Camera deputaţilor a priimit mai cu oglăsuire acest proget de lege. cr (1829), 82/20. — Pl.: oglăsuiri. — Cf. rus. orjiacHTt. OGLĂŞÎ vb. IV v. oglăşui. OGLĂŞUI vb. IV. T r a n z. (învechit) A învăţa pe cineva dogmele unei religii; a cate- hiza. Acesta. . . pre mulţi învăţă şi oglăşi şi-i botedză. dosoftei, v. s. septembrie :10r/20, cf. octombrie 71r/18. Ducîndu-l... la arhiereul locului l-au oglăşuit şi l-au botedzat. id. ib. decembrie 227r/23, cf. jahbesber. v, 119, 120. — Prez. ind.: oglăşuiesc. — Şi: oglăşi vb. IV. — Din v. sl. orAdUMTH. OGLEĂJĂ s. f. v. oglavă. OGLEj s. m. (Regional) Trandafir sălbatic (Rosa canina) (Petnic — Băile Herculane). L. COSTIN, GR. BĂn; 149. — Pl.: ogleji. — Etimologia necunoscută. OGLENDĂ s. f. V. oglindă. OGLlCĂ s: f. v. aglică. OGLÎCE s. f. v. aglică. 1323 OGLICIE — 160 — OGLINDĂ OGLÎCIE s. f. v. aglică. OGLINDĂ vb. I v. oglindi. OGLINDĂR s. m. 1. Meşter care face oglinzi (1). Cf. LB, POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., NOM. PROF. 43, LEG. EC. PL. 293. 2. (învechit, rar) Comerciant de oglinzi. POLIZU. — Pl.: oglindari. — Oglindă + suf. -ar. OGLINDĂRE s. f. v. oglindire. OGLINDĂ s. f. 1. Obiect cu suprafaţă lucioasă, de diferite forme, făcut de obicei din sticlă, acoperit pe o faţă cu un strat metalic avînd proprietatea de a reflecta puternic razele de lumină şi de a forma astfel imaginea obiectelor; (Transilv.) căutătoare, cotătoare. Acela aseamără-se bărbatuli celuia ce-şi socoteaşte faţa fir iei sale întru oglindă, cod. vor. 116/2. Tocmiră nişte oglinde şi le puseră în zidul cetăţiei den cătruo ardea soarele, moxa, 375/30. Biserica, fiind tot cum au fost dintâi, să vedi ca o oglindă. herodot (1645), 132, cf. n. TEST. (1648), 176732, lex. mars. 246. Caută-te acmu, cetitoriule, ca într-o oglindă, n. costin, l. 110. Făcînd cu meşterşug nişte oglinde de aramă, cu razele soarelui au aprins toate corăbiile lui Vitalian pre mare. cantemir, hr. 313. Oglindă de chihrimbar, 95 bani (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. man. gOtt. Un divan,... o oglindă de masă (a. 1803). iokga, s. d. xn, 146, cf. cle-mens. Oglinda cînd ţi-ar arăta Întreagă frumuseţea ta, Atunci şi tu ca mine Te-ai închina la tine. a. văcărescul, ap. gcr ii, 160/14. Toţi ş-au spart oglinda lor, Sau să se vază nu vor. mumuleanu, ap. gcr ii, 250/39. Se gătea la oglindă, negruzzi, s. i, 60. Oglinzi ca să se vază nu se afla în ţeară, Şi era poprit lucru să s-aducă d-afară. alexandrescu, m. 303. Greaca se sculase şi se dusese la oglindă, filimon, o. i, 131. Pe pereţi erau aninate oglinzi de Veneţia, alecsandri, o. p. 141. Şi în faţa ta frumoasă O să ţie o oglindă, Să te vezi pe tine însăţi Visătoare, surîzîndă. eminescu, o. i, 76. Cînd mă uitam în oglindă, barbă şi musteţe ca în palmă, creangă, a. 86. Şi cum se uită ei în oglindă şi se gîndesc acasă, ce să le vază ochii? caragiale, o. i, 121. Figurile lor se multiplicau, ca din reflectarea unor oglinzi paralele, vlahuţă, o. a. iii, 58. Chiar plopul neastîmpărat se liniştise şi, de pe verdele gingaş al foilor lui încremenite, lumina soarelui se răsfrîngea în văzduh ca de pe mii de mici oglinzi aeriene, hogaş, m. n. 14. Îşi aduce el singur cerneala şi hîrtia şi s-aşează la masă înaintea oglinzii, sadoveanu, b. 32. Mă deştept, Privesc oglinda, fruntea mea o văd brăzdată, eftimiu, î. 176. Din cîte întrebări mi-am pus, nu rămîne nici una cînd mă uit în oglindă dimineaţa. bacovia, o. 226. Aceste aparate sînt construite cu oglinzi metalice, lentile şi prisme, ioanovici, tehn. 378. Prin sala cu păreţii de oglinzi Vezi înmiită silueta-ţi fină. d. botez, p. o. 99. Purta pieptene şi oglindă rotundă, pe care le întrebuinţa, mereu, potrivindu-şi ba cărarea, ba meşa de pe frunte, ba cravata, teodoreanu, m. u. 28. Adăs-tase şi mai îndelung într-un salon mare, ... cu oglinzi, demetrius, a. 247. Toată ziua la oglindă, Dar gunoiu-i pînă-n grindă, doine, 257. Bate toba surdului, dă oglindă orbului, zanne, p. iii, 257. Pocitului oglinda-i lipseşte, id. ib. Stră-chinuţa verde, Fundul i se vede (Oglinda). şez. vii, 119. Am o surioară-n lume Şi drept ca ea nimeni nu spune (Oglinda), ib. xm, 27, cf. fundescu, L. p. ii, 176. (Ca termen de comparaţie, sugerînd ideea de strălucire, de curăţenie, de netezime) Izbuti a face să lucească armele ca oglinda, ispirescu, l. 3. Toată lumea se mira de frumuseţea acelei paseri. . . penele ei străluceau ca oglinda la soare. id. ib. 297. Păunescu, buuun băiat! — Catastivele lui, ca oglinda, delavrancea, o. ii, 320. Harnică, din zorii zilei Nu stau mîinile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă, coşbuc, b. 77. De la noi până la mîndra Făcui drumul ca oglinda, De la noi până la lelea Făcui drumul ca şi pelea ! hodoş, p. p. 61. Făcu casa ca oglinda. ciauşanu, v. 184. Fig. Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său. eminescu, o. iv, 10. In preajma ochilor mei şi în oglinda închipuirii mele muncite de vedenii gheburile crîmpeielor de putregaiuri... se înfiripau şi trăiau viaţa scurtă a unei năluciri apocaliptice. hogaş, m. n. 96. Liniştea profundă dim-prejurul sfintelor biserici. . . prestigiul veacurilor de evlavie încremenită în pietrele cu slovă . . . cad pe oglinzile inimei, ca pe un iezer molcom şi visător, galaction, o. 223. (Adverbial) Plecă să caute un vas cu apă, păşind în vîrful bocancilor lustruiţi oglindă, c. petrescu, 1. ii, 51. ❖ (Regional) Cu ogUnda = numele unui joc de copii. Cf. pamfile, j. ii, 72. -O C o m-p u s: oglinda-îetei = plantă cu flori violete, care creşte mai ales pe ogoare, între semănături de cereale şi prin vii, pe soluri argiloase şi nisipoase (Legonzia speculum Veneris). Cf. ddrf, tdrg. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări) Suprafaţă netedă şi lucioasă (în special a unei ape) care are proprietatea de a reflecta lumina. Oglinzile lucii ale valurilor . . . resfrîng în adînc icoanele stelelor, eminescu, n. 66. Copil ce umblă s-adune stele De pe oglinda blîndelor ape. vlahuţă, s. a. i, 50. In depărtare, ca şi cum ar fi pusă sub oglindă de apă străvezie, grădina surîde fericită, petică, o. 263. Un colţ de cer pluteşte Pe mlaştinile negre Şi din oglinda apei... Răsar tremurătoare Luminile pribege. densu-sianu, l. a. 50. Sabina apăruse lunecînd pe oglinda de gheaţă, c. petrescu, c. v. 371. Albul 1328 OGLINDĂ — 161 - OGLINDI fără sfîrşit ne obosea ochii, provoca mirajuri, oglinzi de ape ce se împreunau cu cerul, brăescu, a. 226. Lămpile mici, electrice, străluceau înşirate de-a lungul bordului; lumina lor se răs-frîngea tremurînd în oglinda apei limpezi. bart, s. m. 26. Ploua atît cît trebuia bălţilor să nu reverse şi cîmpurilor goale să se umple de oglinzi, sadoveanu, o. xiii, 465. Plecaseră şi ei vîslind pe oglinda albastră a mării, stan cu, n. a. iii, 235. Oglinda lacului Se-ntunecă-n seară. reniuc, v. 107. 3. F i g. Ceea ce înfăţişează, reprezintă sau simbolizează ceva (un lucru, o situaţie, o idee etc.); icoană, imagine. Scrie ep\i\sc[o]pul Vi-chentie în cartea lui ce-i dzic Oglinda năravurilor, cum era în ţara frînceascfă] un orăşan ce s[ă] desprinsăs[ă] a să giuca în cărţi (a. 1692). OCR i, 295/27. Vreamea (carea oglinda iaste a lucrurilor viitoare) va arăta . . . cânte mir, ist. 94. Sfîrşit fericit ai dobîndit după adevăr, dezle-gîndu-se oglindele prin arătările adevărului. m(NETUL (1776), 110v2/33. înfăţişează oglinda unor vremuri pentru totdeauna trecute, maio-bescu, cn. iii, 21. Dacă nu ţi-ar fi stăpînă. . . Ochii tăi n-ar fi oglinda dorului ce te frămîntă! EPTiMiu, î. 99, cf. teodoreanu, m. u. 41. Opera... [poetului] trebuie să fie o oglindă a năzuinţelor poporului, beniuc, p. 135. Chipul omului e oglinda sufletului lui. zanne, p. ii, 68. Ochii sînt oglinda inimii, id. ib. 343. 4. F i g. (învechit) Model, pildă, exemplu. Domnilor buni şi înţâlepţi, oglindă trebuie să fie faptele trecute a trecuţilor domni. n. costin, l. 429. S-au silit a afla toate chipurile dreptăţii. . . şi le-au întărit cu pravilă nestrămutată, lăsînd ca o oglindă urmaşilor săi faptele cele bune şi dreptatea ce au păzit (a. 1768). uricariul, i, 339. Deade oglindă pre Moisi. ţichindeal, f. 218/6. Oglindă să te-arăţi la supuşii tăi, ca uitîn-du-să la tine să ia pildă de la tine. zanne, p. viii, 54. 5. (Regional, la pl. în forma oglinde) Ochelari. alrm i/i h 23, cf. com. din tinăud — ORADEA. 6. (în sintagma oglinda laptelui sau oglinda ugerului) Porţiune de piele, netedă şi lucioasă, de sub perineu şi de pe fese la bovine şi alte animale, în care sensul firelor de păr este îndreptat de obicei de jos în sus. Cf. ltr, alrt ii 113. 7. (Geol.; în sintagma) Oglindă de falie (sau de fricţiune, de alunecare) = suprafaţă lustruită în roci, care ia naştere prin frecarea acestora sub acţiunea mişcărilor tectonice. Cf. can-tuniari, l. m. 147, 172, der. ❖ (Mineral.; ieşit din uz) Oglinda măgarului = antimoniu. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. — Pl.: oglinzi şi (învechit) oglinde. — Gen.-dat. şi: (învechit) oglindei (filimon, o. i, 131). — Şi: (învechit) oglendă (budai-deleanu, lex), (regional) logrindă (alrm ii/i h 374/833, a iii 16) s. f. — Postverbal al lui oglindi. OGLINDĂREĂSĂ s. f. (Regional) Femeie care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Cf. POLIZU. — Pl.: oglindărese. — Şi: (cu schimbare de sufix) oglindăreâţă s. f. şez. xviii, 145. — Oglindă +suf. — ăreasă. OGLINDĂREÂŢĂ s. f. v. oglindăreasă. OGLINDĂRÎE s. f. (Rar) Atelier de oglinzi; prăvălie de oglinzi. Cf. polizu, alexi, w. — Pl.: oglindării. — Oglindar + suf. -ie. OGLINDEĂLĂ s. f. 1. (învechit) Cercetare amănunţită, examinare atentă. Acea sv[i]ntă carte . . . întru carea au scris ... şi alte multe de treabă pentru ceale ce sînt, de a cugetăcioase ş-a sîmţecioase prăvitură (adaos marginal: oglindeală). dosoftei, v. s. decembrie 197v/6. 2. (Regional) Oglinjoară. La trupşor ca cînepa, La obraz ca hîrtia; Două mere roşiele, De să-văd ficiorii în ele, Ca fetele-n oglindele. mi'n-drescu, l. p. 92. — Pl.: (2) oglindele. — Şi: (prin Ban.) ogrin-deâuă s. f. arh. folk. iii, 48, 52, 152. — Oglindi + suf. -eală. OGLINDI vb. IV. 1. Tr auz. (învechit şi regional) A privi, a se uita cu atenţie (la ceva sau la cineva); a observa, a cerceta. Şi vădzînd că-i oglindesc banii şi-i dau şi la alţîi mirîn-du-să . .. el să-mfricoşe. dosoftei, v. s. octombrie 76v/27, cf. noiembrie 106v/ll. O, nebu-nule, ... nu cauţi să vezi şi să cunoşti frumusea-ţele meale? Nu prăveşti podoaba mea? Nu oglindeşti bunurile meale? cantemir, ap. gcr i, 324/23. Avea lupul un loc înalt... de unde în toate zilele oglindiia încotro hergheliia îmbla. id. ist. 76, cf. 192. Maica Leonora, pricepută, alegea ouă, oglindindu-le în zare. brăescu, a. 77, cf. i. cr. viii, 343, com. din straja — rădăuţi. <0> A b s o 1. Atunce intră tremurînd diaconul de oglindi, dosoftei, v. s. septembrie 12r/24. Să prileji de-l vădzu unul din ceia ce i-au fost slugi. Şi oglindind l-au cunoscut pre domnu său. id. ib. decembrie 196r/18. 2. R e f 1. A se reflecta, a se proiecta pe o suprafaţă lucioasă sau într-o oglindă; (despre oameni) a se privi în oglindă; a se admira privindu-se în oglindă. Iar luna zimbitoare şi tainică şi lină, Vărsînd pe-a sale unde dulci spume de lumină, Cu faţa sa bălaie în el se oglindea, alecsandri, p. i, 236. Hai, scumpe surioare, uitîndu-ne sclavia, Să ne-oglindim în apa fîntînii Blanduzia. id. t. ii, 196. Stă castelul singuratic, oglindiridu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri, emi- 1333 OGLINDI — 162 — OGLINGIOARĂ nescu, o. i, 152. Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, In care se oglindeşte cu mîhnire Cetatea Neamţului, de atltea veacuri! creangă, a. 117. Livezile satului se oglindesc in valuri, vlahuţă, n. p. 11. Cîteva sălcii pletoase se oglindesc în apă. bogza, c.. o. 102. După ce se oglindi o clipă în geamul deschis, Naum se întoarse şi văzu pe Ciudin în deschizătura uşii. sadoveanu, o. ix, 109. Soarele strălucea, iar cerul fără nori se oglindea în trotuarele ude, albăstrind băltoacele. v. rom. septembrie 1955, 89. Drăguliţa mea drăguţă, Toată ziua se oglindă Şi gunoiu-i pînă-n grindă. jarnIk-bîrseanu, d. 441. Tu te şi-apucă de te spală, te piaptănă, te oglindeşte, te găteşte şi nu-i răspunde nimic pînă ce nu-i fi gata. şez. i, 246, cf. alrm ii/i h 373. Am doi porumbei, toată, lumea s-oglindeşte-n ei (Ochii). sbiera, P. 320, cf. gorovei, c. 250. <0> T r a n z. Narcis oglindindu-şi faţa cea frumoasă într-un izvor curat s-au iubit pre sineş (a. 1819). în l. rom. 1965, 225. Auzit-ai, frate, de acel Bosfor .. . Care oglindează ca prin vis uşor Tainice saraiuri şi-verzite maluri? alecsandri, p. ii, 39, cf. odobesctj, s. iii, 14. In zadar te uiţi în apă ş-oglindindu-ţi a ta faţă Cauţi farmecele care te făcuseră semeaţă! macedonski, o. i, 240, cf. ddrf. Şi pentru ce-aş porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindeşti tot alte flori, Plecate peste zîmbetele tale? cerna, p. 95. Sub malul nalt, rîul sclipea lin într-o bulboană, în care dintr-odată şi-a oglindit globul luna în scădere, răsărită deasupra piscului Bourei. sadoveanu, o. xviii, 31. -v- Fig. Ochii-i erau larg deschişi, oglindind în adîncul lor nelinişte, vornic, p. 84. 3. Refl. (Despre stări, fenomene, acţiuni) A se răsfrînge în . . . , a fi înfăţişat de ... , a-şi găsi ecoul în ... ; a se reflecta. Dumnezeoaia liniştirii numai să oglindea în lacrimile mele. kotzebue, u. 12v/19. Ah! în a mea simţire Precum te oglinzeşti, Rog dreapta mea slăvire Înalt să-nvredniceşti! i. văcărescul, p. 254/10. In galbena ta faţă şi stinsa ta privire Se oglindează jalnic adîncă pătimire, conv. lit. iv, 85. Acest deficit de individualitate din realitate se oglindeşte şi în literatură, ibrăileanu, s. l. 35. Încă de la începutul veacului al XlX-lea, atitudinea critică faţă de realitatea rusă se oglindeşte în operele scriitorilor, sadoveanu, e. 209. In folclor se oglindeşte felul de viaţă şi munca omului, cîteodată din cele mai vechi începuturi, beniuc, p. 9. + T r a n z. A înfăţişa, a reprezenta. Arta oglindeşte într-un fel ori în altul viaţa unei epoci, gherea, st. cr. n, 118. [Eminescu] oglindeşte atît de bine viaţa proletară, încît poezia lui pare scrisă de un copil de geniu al acestei clase, ionescu-rion, c. 88. O dată cu acestea se naşte şi o mişcare socialistă — revista „Con-temporanul“ o oglindeşte ideologic, ralea, s. t. hi, 188. Lupta intrinsecă din personalitatea lui Ibrăileanu continuă. .. şi e oglindită chiar în mărturii proprii, v. rom. septembrie 1954, 167. Orice operă de artă oglindeşte un fragment de realitate, cf 1960, nr. 3, 93. 4. Refl. (Regional, în e x p r.) Să oglindază dă primăvară — se desprimăvărează (Ghilad — Timişoara), alr sn iii h 781/36. — Prez. ind.: oglindesc. — Şi: (învechit şi regional) oglindă (prez. ind. oglind şi oglindez) vb. I; (rar) oglinzi vb. IV. — Din slav. (v. sl. orvtA4,dTH ca ,,a privi împrejur“, cf. bg. orjieflaM ce „a se privi în oglindă“). — Oglinzi < oglindă. OGLINDIOĂRĂ s. f. v. oglinjoară. OGLINDIRE s. f. Faptul de a (s e) oglindi. Cf. lm, ddrf. Ape fără oglindire, Sfoara rîurilor subţire Care-ntr-o dîră se zbate Pe păturile otrăvite ale ălbiei uscate? arghezi, v. 236. — Şi: (învechit) oglindâre s. f. lm. — V. oglindi. OGLINDIT1 s. n. (Învechit, rar) Examinare, cercetare. Pre-mpăratul mai apoi l-au înduplecat de s-au creştinat, din oglinditul ere,dinţii lor. dosoftei, v. s. octombrie 48v/15. — V. oglindi. OGLINDIT2, -Ă adj. (Rar) Care se oglindeşte, care se reflectă. Mai de vale-o blîndă ciută La izvoare se adapă Şi, voioasă, ea sărută Cerul oglindit în apă. alecsandri, p. iu, 257. — Pl.: oglindiţi, -te. — V. oglindi. OGLINDITOR, -OĂRE adj. (Şi substantivat; rar) (Persoană) care înfăţişează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. Ca orice artist realist, Aman este, înainte de toate, un partizan al adevărului, un oglinditor al lui. contemp. 1954, nr. 379, 3/5. — Pl.: oglinditori, -oare. — Oglindi + suf. -tor. OGLIND0S, -OĂSĂ adj. (Neobişnuit) Care are însuşirile unei oglinzi; (luciu, neted) ca o oglindă. Sufletul său era înalt şi mare, Ochiul său blînd ca soarele de mai, Cînd îl reflectă oglin-doasa mare. i. negruzzi, s. ii, 294. — Pl.: oglindoşi, -oase. — Oglindă + suf. -os. OGLINDtjŢĂ s. f. (Regional) Oglinjoară. Îşi iau ... în sîn o oglinduţă mică. marian, nu. 262. Bagî-ti în cămăruţî, Din cămăruţî-n lădiţî, Din lâ.diţî-n oglinduţî. şez. ii, 137. — Pl.: oglinduţe. — Oglindă + suf. -uţă. OGLINGIOARĂ s. f. v. oglinjoară. 1341 OGLINI — 163 — OGOD OGLINÎ vb. IV v. oligni. OGLINJOARĂ s. f. Diminutiv al lui o g 1 i n-d a; (regional) oglinduţă. L-am găsit in pat şi căutîndu-se intr-o oglindioară. negruzzi, s. i, 208. Cea mai preţioasă mobilă era o mică oglinjoară dinaintea căreia îşi pieptăna părul, gane, n. i, 102. Era la spate, cu oglinjoara la subţioară, cu cutia cu pudră într-o mînă şi cu puful încărcat în alta. caragiale, o. i, 2. Din cînd în cînd, din buzunarul vestei scoale o periuţă cu o oglingioară. vlahuţă, o. a. ii, 212. Se vedea înaintea oglin-gioarei lipită în peretele din cămară, bujor, s. 78. Tînărul [era] încîntat că reuşise să-şi înnoade cravata . . . într-o oglinjoară, rebreanu, r. i, 111. Fotografia . . . stă undeva . . . prinsă-n colţul unei oglingioare. cazimir, gr. 30. O adevărată oglindă-oglingioara mea. teodoreanu, m. u. 28. îşi scoaseră din săcuşoare oglingioarele şi-şi inspectară nasurile, sadoveanu, o. vii, 348. începu să se pieptene, zîmbindu-şi îngăduitoare într-o oglinjoară. v. rom. august 1954, 63. Poftim, gipineasî nirieasî, O oglingioară cu tioc. mat. folk. 1 497. ❖ F i g. Doi ochi elipsoidali îşi roteau oglingioarele luminilor în bolta plină de o tristeţă visătoare a orbitelor pătate de plîns. klopştock, f. 258. — Pl.: oglinjoare. — Şi: oglingioără, (rar) oglindioară s. f. — Oglindă + suf. -ioară. OGLTNTl vb. IV v. oligni. OGLINZI vb. IV v. oglindi. OGLÎŞTE s. f. sg. (Regional, cu sens colectiv) Resturi de nutreţ care rămîn după ce au mîncat vitele; ogrinji (Rîmnic-u Vîlcea). Cf. lex ic reg. 83. — Etimologia necunoscută. OGLIŞTEI s. m. pl. (Bot.; regional) Aglică (Spiraea filipend,ula) (Zăgujeni — Caransebeş), nn. i, 362. — Etimologia necunoscută. Cf. a g 1 i c e 1. 6GNIŢĂ s. f. 1. (învechit) Febră, fierbinţeală. Cumu e amu den mîncarea ceaia multa aprindere, iară den aprindere se naşte ogniţa. coresi, ap. bhlr ii, 518. 2. (Prin Mold.) Boală a animalelor domestice caracterizată prin băşicarea plămînilor. Oile bolesc şi de ocniţă dacă beau apă stătută care se stringe în coşniţă şi ajunge în maiul cel negru. jUn. lit. xii, 380, cf. com. marian, com. furtună, alr i 1 656/387, 552, ev 1952, nr. 5, 41, LEXIC REG. 105, A V 15. — Pl.: ? — Şi: ocniţă s. f. — Din slavon. orHHi^a. OGOĂDĂ s. f. v. ogod. OGtfD s. n. 1. (învechit) Plăcere, plac, voie; dorinţă. E Porchia Fista vrea ogoadă (pre voie ' n. test. 1648, vrînd har biblia 1688) se facă iudeilor, cod. von. 64/9. Ogoadă în [a] trupului să nu facem de răvnire şi de pohte ce nu se cuvin, corest, ap. . GCR i, 30/10. Ne nădăjdoi[m] milostiei dulce ogodeei tale (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/15. Cliiver-nisindu-o [mănăstirea] pe ogod d-zeesc. dosoftei, ap. tdrg, cf. conv. lit, xlv, 9. ❖ Expr! Pre ogoadă (sau pre ogoada) cuiva = pe placul cuiva, după dorinţa cuiva. Ucise lacov fratele lu Ioan cu spata. Şi văzu că pre ogoadă iaste iudeilor, coresi, l. 54/3. De sînt pre ogoda sv[i]nţiii tale, d[oa]m«e, aceasta mulţ&mesc sv\i\nţiii tale. dosoftei, v. s. octombrie 43 /9. Cu ogoadă = plăcut, pe plac. Şi mai ugoditu-i (mai cu ogoadă-i c2) va fi dzeului. psalt. 135. (Prin Munt.) A îi în ogodul tău (al său etc.) = a fi în largul, în voia ta (a sa etc.). Cf. conv. lit. xlv, 936. > (Adverbial) Permis, îngăduit, încuviinţat. Nu iaste ogoadă noao a lăsa. cuvîntiil lu Dumnezeu, coresi, ap. dhlr ii, 519. 2. (Transilv.) Linişte, odihnă, tihnă. Cf. lp, POLIZU, LM, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. + Aşteptare. Cf. scl. 1960, 615. ❖ Loc. a d v. Cu ogodul sau pre . ogod = încet, pe îndelete; fără grabă. Friptura să o frigă reaceşi cu ogodul, încet, ca să nu se arză. bărac, t. 60/14. Soarele. . . ucide mare parte din microbii sau viermii nevăzuţi cari ne rod şi ne răpun cu ogodul. atila, p. 80, cf. 35. Mă duc mai pre ogod. TODORAN, GL., cf. LEXIC REG. 96. 3. (Regional) Apucătură, nărav, obicei. Cf. pr. dram. 502. Or luat ugod. densusianu, ţ. h. 338. Tot ştii rîndu vadului Şi ovodu murgului. bîiilea, b. 18. l-am aflat ogodu. Las că-i iau ogodu. l. costin, gr. băn. 149. I-am aflat eu ogodul. TODORAN, GL., cf. ALR I 1 558/56. ❖ E x p r. A-i căuta (cuiva) ogodul = a căuta să-i faci pe plac, pe voie (cuiva). Deşi-şi miiri-ceşte nevasta unde cer nevoile zilei, totuşi îi caută ogodul, umblă cu binişorul pe lîngă ea. iovescu, n. 238. Eu îi căutam ogodu şi el.. . plopşor, v. o. 12. Omului trebuie să-i caţi şi lui ogodul! CIAUŞANU, GL., cf. TOMESCU, GL. A duce ogodul cuiva = a menaja, a fcruţâ pe cineva. Ştie să ducă ogodul omului ori al boilor. Com. din turnu măgurele. 4. Rost, seamă, socoteală. Fiecare vorbă-şi are şartul şi socoteala ei: blîndă şi supusă cu cine-i ştie ogodul — cal nărăvaş, cu ciner n-o cunoaşte. Săm. i, 304. Tu nu eşti bun de păcu-rărit, pentru că, spunîndu-ţi cea dreaptă, nu. ştii ogodul oilor, bugnariu, n. La răzbâiul de ţesut, cînd firele sînt încurcate, se zice: „ia-le ogodu, ia-le pă calea lor11, adică ia-le seama., ca să le poţi descurca, cv 1949, nr. 8, 33. Frica, săraca, păzeşte pepenii. De.. . cam ruşinoasă e ea, da e bună cînd îi cauţi ogodul. i. cr; iv, 200. ' 1350 OGOD — 164 — OGOI2 — Pl.: (rar) ogoade (cade), ogoduri (scriban, d.). — Şi; ogoâdă, ogodă, ugodă (gcr i, 44/14) s. f.; ug6d, agod, ovod s. n. — Din slavon. ©ţroA'k- OG(ÎDĂ s. f. v. ogod. OGODÎ1 vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit) A fi pe placul cuiva, a fi plăcut, a plăcea; a afla mulţumire, plăcere (în . ..). Că meserearea ta între ochii miei iaste şi bire ogodii (î n g ă-duiiu h, plăcuiu d) întru deadevărul tău. psalt. 44. Cuget eu oamenilor să le ogodesc. coresi, l. 390/6, cf. 347/21. El nu ascultă sfatul bătrînilor să le ogodească, ce ascultă de tineri. moxâ, 350/8. E x p r. A nu ogodi de cineva = a se arăta nemulţumit de cineva. Începură a nu ogodi de Iacov şi de Ioan. coresi, ap. TDRG. 2. T r a n z. (învechit) A permite, a îngădui. Ruga-se acelor muncitori şi dzise lăsaţi-mă şi ogodi[ţi]-mi să fac rugăcioni. cuv. d. bătr. ii, 155/4. Va dzice trupul către fsujflet, suflete dirept, ce-mi tu mie ogodişi a face rău. cod. tod. 227. -O* A b s o 1. Vărsă [mir] în capul lui şăzind. Văzură ucenicii lui şi nu ogodiră, ce grăiră: derept ce fu aceasta pagubă? tetraev. (1574), 246. 3. Tranz. (învechit) A ţine seama de ... , a respecta. Să ogodim .. . porîncele lu Dumnezeu. coresi, ap. dhlr ii, 519. Tranz. Tu, frătiuc, nu-mi mai vini, Nici n-ai cine te-agodi. bîrlea, b. 120, cf. 122. Spune-he cîn îi vini, O, că noi ti-om ogodi; Spune-ne cînd îi înturna, O, că noi ti-om aştepta, arh. folk. vi, 235, cf. mat. dialect, i, 232, alr ii/346. — Prez. ind.: ogodesc. — Şi: (regional) agodi vb. IV. — Din magh. aggod-ik. OGODÎ3 vb. IV. Refl. recipr. (Regional) A se înţelege asupra preţului, a se tocmi (Vrata — Craiova). Cf. n. rev. r. xiv, nr. 22, 349. Ogodeşte-te cu boieru. ib. — Prez. ind.: ogodesc. — Din bg. yrofla ce, ser. ugoditi se. OGODÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Plăcere, voie, plac. Deaca i-au murit femeaia şi cuconii ş-au abâtutu-ş tot gîndul şi voia spre sporiul bunătă- ţilor şi ogodinţei lui D\yi\mn\e]dzău. dosoftei, v. s. noiembrie 120r/22. — Ogodi1 + suf. -inţă. OGODIT1, -Ă adj. (învechit) Plăcut. Şi mai ogoditu-i va fi zeului decît viţelul tînăr. coresi, ps. 181/7. — Pl.: ogodiţi, -ie.— Şi: ugodlt, -ă adj. psalt. 135. — V. ogodi1. OGODÎT2, -Ă adj. (Regional) Gătit, schimbat cu alte haine. Cf. arh. folk. vi, 298, mat. dialect, i, 232. — Pl.: ogodiţi, -te. — Cf. ogod i2. OGODIT6R, -OĂRE adj. (învechit; şi substantivat) (Persoană) care place, plăcută. Dulce ogoditoriu şi milosirdu. cuv. d. bătr. ii, 215/6. Că Dumnedzeu răsipi oasele om ugoditorilor (celora ee să-mbuneadză oamenilor d) ; ruşirară-se, că Dzeu defăimă ei. psalt. 102. — Pl.: ogoditori, -oare. — Şi: ugodit6r, -oâre adj. — Ogodi1 + suf. -tor. OGCÎDNĂ s. f. (învechit, rar) Plăcere, dorinţă ; voinţă. Aşea să fie precum iaste ogod,na sv[\\nţiii tale. dosoftei, v. s. decembrie 214r/26. — Din slavon. ©yroA»'«®- OGtoNIC, -Ă adj. (învechit) Plăcut, iubit; binecuvîntat, blagoslovit. Mai ugoditu-i (m a i cu ogoadă c2, mai ugodnic h) va fi Dzeului. psalt. 135. Tit, om dumnezeesc şi prea voinic bun, şi ogodnic şi foarte îndurător şi darnic. moxa, 360/3. *v- (Substantivat) L-au tămăduit cu ogodnicul său Ioan. dosoftei, v. s. noiembrie 112r/34. Tu arătaşi corabiia în chipul besearecii, între direptul şi ugodnicul tău Noe (a. 1689). gcb 1, 286/33. — Pl.: ogodnici, -e. — Şi: ugodnic, -ă adj. — Din slavon. o\toahnti, oyroAkHHKK. OGdDNIŢĂ s. f. (învechit, rar) Dorinţă, voinţă; plăcere. Eu ogodniţa lui fac pururea. CORESI, ap. TDRG. — Din slavon. ©yroAHHHi^. OGOl1 s. n. 1. (Regional) Linişte, tihnă; odihnă. Cf. ddrf, coman, gl. 2. (învechit, prin Transilv.) Loc de popas, de odihnă. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Pl.: ? — Postverbal al lui ogoi3. OG(ÎI2 s. n. (Regional) 1. (Şi în sintagma de-a ogoiul) Numele mai multor jocuri de copii, cu mingea, în care jucătorii îşi schimbă 1363 OGOI3 — 165 — OGOIT alternativ locul, de obicei într-un cere. Cf. h v 212, 375, 448, ix 124, xvm 61, com. din uiuu DE CÎMP1E — TURDA şi din PODENI — AJUD, CO-MAN, GL., ALR II 4350/872, MAT. DIALECT. I, 263. 2. Loc în care se joacă copiii cu mingea sau loc delimitat (îngrădit etc.) pentru jocuri de copii. Cf. klein, d. 204, lb, ddrf. Spune că nu-s încă bun Nici de cuşma bărbătească nici de numele străbun. Şi de ce? că fug de curte, că-n ogoi mă joc de-a hoina. davila, v. v. 27. Porumbeii, care sînt mai mulţi copii, intră in ogoi. Uliul... stă mai de o parte, afară din ogoi. şez. xin, 44. + Gaură făcută în pămînt, în care se aruncă nasturii de joc. Cf. păcală, m. k. 204. 3. Loc într-un lan unde n-a răsărit semănătura (alr sn i h 94/848) sau a crescut mai înaltă decît în jur (pribeagul, p. r. 57, 73). 4. (în compusul) Ciupercă-de-ogoi = ciupercă cu picior gros, albă pe din afară şi cu miezul roşu-deschis (Vînju Mare — Stre-haia). Cf. h xvi 400. — Pl.: (2, 4) ogoaie. — Şi: orgoi s. n. şez. xiii, 53. — Etimologia necunoscută. 0G0Î3 vb. IV. Tranz. (Popular) A linişti, a potoli, a domoli; a calma, a alina. Răul ce nu-l poţi ogoi plinu-i de veninul morţiei. n. test. (1648), 178r/29. Măguli firea-mparatului. . . de-l bucură şi-i ogoi gindul. dosoftei, v. s. octombrie 48v/34, cf. klein, d. 204, lb, polizu. Din cînd în cînd, o nădejde neîntemeiată îl ogoia. contemporanul, vi, 214, cf. barcianu. Prinsei a plînge cu jele. — Da ce-ai făcut, Gheorghe l îi zise maică-mea. . . venind repede la mine şi căutînd să mă ogoaie. sbiera, f. s. 89, cf. alexi, w. Frîu turcesc . . . care-i servea de cravaşă şi cu care ogoia calul fără a-l scoate din pas. brăescu, v. 139. Nu putea să-i ogoaie zbuciumul frînt de tristeţe, lesnea, c. d. 86, cf. id. p. e. 40. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea, sadoveanu, o. i, 13. Pentru a le ogoi neastîmpărul, clucerul Neagu se înălţă în sfîrşit. c. petrescu, a. r. 194. Duşmănia dintre sat şi popă crescuse, din an in an, tot mai vrăjmaşă şi nimic n-o putea ogoi. camilar, n. i, 331. Se străduia să domolească zbaterea şi guiţatul unui godac pe care-l purta în braţe şi nu prea izbutea să-l ogoaie. ga lan, z. r. 233. Bătrîna vorbea mult ca să se răcorească, să-şi ogoiască durerea care o rodea, il 1962, ix, 19, cf. vaida, şez. v, 114. Cu cît căuta să-l ogoieze (împace, liniştească), cu atît ţîncul ţipa mai tare. i. cr. i, 141, cf. caba, săl. 91, alr i 1385/96, a v 25, com. din straja — rădăuţi. -O- Fig. Ca un prunc trezit scînceşte Vîntul — frunza mi-l ogoaie. beniuc, v. 53. <)- Refl. Plîngînd mult să ogoiră. dosoftei, v. s. septembrie 32r/36. Calul de sărituri şi de azvîrlituri nu s-au ogoit pînă nu l-au aruncat de pre sine gios. cantemir, hr. 410, cf. anon. car. Şi fiindcă avea de două ori mai mulţi cu sine de cum eram eu cu strejarii, atunci m-am oguat. şincai, hr. iii, 20/37. Ia mai bine' ogoieşte-te oleacă şi mai strînge-ţi buzi-şoarele acasă ! creangă, p. 253. Peste zi [Hari-ton] s-a mai ogoit. v. rom. noiembrie 1953, 99. Au plîns bietele neveste şi au bocit, cît au bocit, dară de la un timp s-au mai ogoit. sbiera, p. 13. Doară împăraţii nu să luptă iac-aşa ca ciobanii, să-şi dea o trîntă, două, ş-apoi iar să să ogoaie ! reteganul, p. ii, 3. Toate ca toate, zise ea după ce s-q mai ogoiet de plîns, da băietu cu ce să-l îngropăm, că ştii.-că în -casă n-aveam para chioară? şez. vii, 135, cf. graiul, i, 246. Plîn-seră ei ce mai plînseră, dar de la o vreme se mai ogoiră. i. cu. iii, 63, cf. vasiliu, p. l. 61. Ogoaie-te, măi omule, şi vezi-ţi de treabă, ce ai cu mine? boceanu, gl., cf. alr i 1568/12, 28, alr ii/29, a v 31. ^ Intranz. Să nu poată ogoi, Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi şi odihni, păsculescu, l. p. 127. + Refl. (Despre fenomene ale naturii, manifestări, acţiuni) A pierde din intensitate. încet, încet zgomotul se ogoie. contemporanul, iii, 616. Vîntul se ogoiase şi el şi acum trecea ca un plîns greu numai, în largul cîmpiilor şi prin văzduhul umed. sadoveanu, o. i, 297. Bătălia se ogoia pretutindeni, id. ib. v, 498. + A cruţa, a menaja, a trata cu grijă şi îngăduinţă (pe cineva). Bine, măi George, apoi aşa te porţi tu cu mine? Apoi de-aceea te-am ogoit eu ca ochii din cap? rebreanu, i. 195, cf. 246. — Prez. ind.: ogoiesc şi ogoi (alr i 553/96, 280).— Şi: ogoiâ, oguâ vb. I. — Cf. slavon, roii „pace, înţelegere“. OGOIĂ vb. I v. ogoi3. OGOIĂLĂ s. f. (Rar) Ogoire. Cf. anon. car. — Ogoiâ+ suf. -ealâ. OGOIÂRE s. f. v. ogoire. OGOIĂT, -Ă adj. v. ogoit. OGOIÎST, -Ă adj. v. ogoit. OGOIRE s. f. Făptui de a o g o i 3; liniştire, potolire, alinare, ogoială, ogoitură. După ogoirea cînilor, tustrei intrară între acareturile care întindeau asupra ogrăzii strimte 6 umbră veşnică. cam ilar, n. ii, 12. -4- Mîngîiere, dezmierdare. Mama a lăsat-o fără aripi. Îşi aducea aminte doar că prin vis de ogoirile ei blîntie. rebreanu, 1.116. — Pl.: ogoiri. — Şi : ogoiârfe s. f. lm. — V. ogoi3. ■- OGOÎT, -A adj, (Popular) Liniştit;, potolit. Cf. l"m, BEV...-CR1T.J-iv, 145. Cînd vine [pajura] 'napoi, vine 'mUi ogOietă oleacă, vasiliu?, pî l, 129. +’ Care a ,pierd ut din intensitate, calm. 1371 iOGOITURĂ — 166 — OGOR Zdrăngănit dogit de talancă se lasă din cirul in cînd spre hirtop pe suflarea ogoită ce abia mai înfioară muguraşii surîzători. n. rev. k. ii, 225, cf. CADE. — PI.: ogoiţi, -te. — Şi: ogoiât, -ă (lm), ogoiet, -ă adj. — V. ogoi3. OGOlTtRi s. f. (Rar) Ogoire. Cf. anon. CAR. — Ogoi3 + suf. -tură. 0(x(ÎR s. n. I. (Predomină ideea de păinînt nelucrat) 1. (învechit şi regional; şi în sintagma ogor bătrin, chest. iv 124/42) Pămînt care nu a fost lucrat niciodată sau care a fost lăsat multă vreme nelucrat; ţelină. V. o r -lişte. Gf. lb, polizu, cihac, ii, 226, bar-cianu, alexi, w. De unde cătana pleacă, Rămîne curtea săracă, Şi casa plină de dor, Şi locul răfhîne-ogor. bibicescu, p. p. 138, cf. alr i 915/156, 846, 926. 2. Teren arabil lăsat nelucrat şi necultivat, de’ obicei timp de un an (şi folosit în această perioadă ca păşune), în scopul de a obţine în anii următori recolte mai bogate; pîrloagă, (regional) obleagă, toloacă, orpie. într-alte părţi acelea se zic ogoare care intr-un an se seamănă cu bucate de toamnă, într-altul cu bucate de primăvară şi întru al treilea se lasă de odihnesc, economia, 19/8. Arătura se face în rotaţiune, adică într-un an se samănă şi într-altul rămîne ogor pămîntul. frîncu-candrea, m. 24. îl las de ogor. alr ii 5 076/192.<£> Ogor negru = teren lucrat, dar nesemănat timp de un an, pentru a se reface. Cf. enc. rom., alr sn i h 7, a iv 5. 3. (Regional) Loc curăţat de zăpadă unde se, dă de mîncare vitelor (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. alr sn in h 803/836. Rînim zăpada să facem loc oilor, ogor oilor. ib. II. (Predomină ideea de pămînt' lucrat) 1. (Regional) Pămînt desţelenit de curînd, arat şi semănat după ce a stat mai multă vreme nelucrat. V. p r o s i e. alr ii 5 073/833,928, ib. 5 074/284. 2> Bucată de pămînt cultivată sau cultiva-bilă.; ţarină. Araţi-vă . . . ogor nou şi nu sămă-nareţi în spin (a. 1600—1650). gcr i, 141/15. Sărăcimea . , . se învăţase de-şi făcea ogoare cu sapa. N., coştin, let. ii, 45/30. Acel ce voieşte a-şi,spori ogoarele sale n-are decît să se ducă în pădure,: să o taie, să o ardă şi să deschidă cură-tură. i. ionescu, m. 139. Două stele . . . vin iute şi voioase Lăsînd ..urme argintoase, Pitice cad lingă izvor Într-un lung, întins ogor. alecsandri, p. n, 191. Lingurarii noştri cîntau acum îndrăcit pe ogor, şezînd în coada sapei, cream gă, a. 54. Soarde.. . .- se uita ca un ochi uriaş spre lumea împrăştiată pe ogoare, sandu-aldea, d. n. 121. pură siliţi astfel să se restrîngă tot mal mult numai la munca ogoarelor, a crescătoriilor şi a celorlalte treburi grele ale pămîntului. n. a. bogdan, c. m. 24. Nu m-aţi lăsat în satul meu. . . Brăzdînd ogoarele în lung şi-n lat. d. botez, p. o. 16. Pînă în depărtări nemăsurate fumegă ogoarele proaspăt arate, sadoveanu, o. iii, 225, L-a răbufnit în obraz... o suflare răcoroasă, jilavă, udată de stropi. Răsuflul ploii de departe, din cîmpuri, de pe ogoare şi lanuri, c. petrescu, a. r. 195. După mine, . . . adăugă căpitanul tîrîndu-se prin Meiul greu al ogorului, camilar, n. i, 54. Drumul încă umed, noroit din loc în loc, sălta sau cobora, se depărta sau se apropia, . . . şerpuind larg şi neîncetat, pe marginea ogoarelor, mihalje, o. 21. Aş vrea un cîntec tare, un cîntec de-nceput, Să sune peste inimi ca vîntul aprig peste Întinsele ogoare şi gîrbovele creste, deşliu, g. 21. Ţărănimea muncitoare, stăpînă pe ogorul şi pe rodul muncii sale, s-a bucurat tot mai mult de sprijinul şi ajutorul statului, scînteia, 1954, nr. 2 860. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că leicuţa-i duce dorul Şi i-a-nţelenit ogorul l alecsandri, p. p. 284. Ia gîciţi de cin’mi-i dor? . . . De-un flăcău cam negrişor, Care-mi lucra la ogor. jarnIk-bîrseanu, d. 32. Cum s-au îndepărtat moşneagul, au şi poruncit împăratul ca să. . . samene şi un ogor mare. sbiera, p. 303. într-o zi el era la ogor, cu boii lui şi cu plugul lui. reteganul, p. iv, 26. Lăsai plugul pe ogor Şi plecai unde mi-i dor. hodoş, p. p. 44. Coasa-m pod i-a rugini, Casa i s-a pustii, Ogorul i-a ţeleni. şez. iv, 135. Semene ogoarele, Toate porumbiştile, Ca să crească meiele. păscu-lescu, l. p. 197. Toată vara la ogor, şi iarna cu tăgîrţa la obor, se zice despre cei nevoiaşi. Cf. ZANNE, P. 1, 85. 3. (Regional) Prima arătură care se face (toamna sau primăvara) cu mult înaintea lucrărilor de însămînţare; ogorît1 (2). Cînd m-am dus [era] . . . vremea secerişului, iar cînd m-am întors, a ogorului, golescu, î. 75, cf. i. golescu, c., hem 1 464. Prin unele părţi din Ardeal însă, pămîntul pentru gnul de toamnă trebuieşte arat de trei ori: o dată la ogor, a doua oară la piruit şi a treia oară la sămănat. pamfile, a. h. 104, cf. bîrlea, c. p. 178, alr ii 5 095/29, 47, 76, 102, 769, 872, 899, 928, ib. 5 096/29, 47, 102, 105, 219, 704, 727, 872, 928, ib. 5 097/812, 899. 4. (Adesea cu determinări care arată felul semănăturii) Cîmp semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei cereale); lan. S-amăgeşte cu nădejdea că ogoru-i va scăpa [de lăcuste]. negruzzi, s. i, 118. Cînd a bate vînt de seară Prin ogorul de săcară. alecsandri, p. i, 43. Vrajba dintre noi să piară şi neghina din ogoară. creangă, a. 60. Ca-ntr-o panoramă i se arăta acum satul răvărsat pe vale, ogoarele coapte în toiul căldurilor şi iazul somnoros, vlahuţă o. a. iii, 14. Gheorghieş, gospodărit acum şi judeţ în locul lui tatu-său, prinde pe Bardac în ogor 3373 OGORA — 167 — OGORÎT1 furînd păpuşoi, sadovkanu, o. iii, 113. Dincolo de marginile pădurii, se întind ogoarele de porumb. bogza, c. o. 246. Să goneşti tăciunele Din toate ogoarele, pop., ap. gcr ii, 320, cf. sf.vastos, c. 129. Cite paie-n ogor, Atîtea vite în obor. păsculescu, l. p. 47, cf. alr sn i h 140/537, alrm sn î h 84. + (Uneori determinat prin „de poamă“) Vie. alr sn i h 224/386, ib. 6120/386. + Grădină (de zarzavat), alr sn i h 187/95, a iii 17. -f Strat (de legume). Mi-au încredinţat spre cultivare un ogor de trandafiri. galaction, o. 60. Prin ogorul cel de ceapă Ca nime să nu priceapă; [Şi/ prin ogor de usturoi Să ştim numai amîndoi. pamfile, a. r. 193, cf. alr ii 6 004/812. 5. (Regional) Loc de pe care s-au recoltat cerealele (mai ales porumbul). Cf. rădulescu-COMN, L. 127,. LIURA-1ANA, M. 108, A VI 8. 6. (Prin Mold.) Fîşie îngustă de pămînt cuprinsă între răzoare. Cf. pamfile, a. r. 25, ŞĂINEANU, D. U., ALR SN 1 h 7, ib. h 9. 7. (Prin Mold.) Unitate de măsură agrară, variind după localităţi. Făcînd pămînturi de cite 12 paşi şi pasul de 6 palme, au venit pe b&trîn cîte 8 ogoare (a. 1754). i. brăescu, m. 23. Întîlnim în acte . . . împărţirea pâmîntului arabil pe „pămînturi“ sau „ogoarepanaitescu, o. ţ. 168. — PI.: ogoare. — Din slav. (bg. yrap, ser. ugar, cf. pol. ugor „ţelină“, magh. ugar). OG ORĂ vb. I v. ogorî. OGORĂS s. n. Diminutiv al lui ogor (I 2). L-am privit ieşind, la lanul boieresc prin sila zapciilor, iar nu . . . ca atunce cînd să duce la ogoraşul seu. i. ionescu, c. 100/23. Fiecare gospodar cultivă obligator un ogoraş de cînepă şi in. sadoveanu, o. ix, 108. Ziua de mine i se arată cu o lumină copleşitoare, învăluind . . . ogoraşul de piatră, camilar, n. 11, 382. Aici este pămîntul furat din ogoraşele voastre ! zise Mihai. m iha le, o. 120. Spune fratelui aşa. . . Ogoraşul să-l brăzdească, După mine să pornească, se-vastos, c. 24. — PI.: ogoraşe. — Ogor -f suf. -aş. OGORĂTIC, -Ă adj. v. ogaratic. OGORĂTURĂ s. f. V. ogorîtură. OG<ÎRCI s. m. pl. v. ogîrcău. OGOR! vb. IV V. ogorî. OGORIRE s. f. v. ogorîre. OGORÎŞTE s. f. v. ogorîşte. OGORÎT s. n. v. ogorît1. OG ORÍ vb. IV. Tranz. 1. (învechit şi regional) A desţeleni. Cf. klein, d. 390, lb, POLIZU, DDRF, BARCIANU, TDRG, GR. S. V, 122, alr i 915/103, 116, 136, a i 17. (în context figurat) Eu vă dau numai o ţarină ... cu totul neroditoare-, şi de la dumneavostră [învăţătorii] se cere a o ogorî, a o ara, şi a umplea de sămă-nături. gor.ian, h. ii, 68/6. 2. (Folosit şi a b s o 1.) A pregăti pentru cultivare, făcînd prima (sau a doua) arătură; a ara (adînc). Pămînturile, după ce s-au cărat gunoiul, cît mai curtnd trebuie ogorîte. economia, 27/21, cf. lb, şĂiNEANu, alexi, w. Sima Baltag silea să sfîrşească de ogorît. sandu-aloea, a. p. 7. Intr-o dimineaţă mohorîtă ieşi cu plugul să-şi ogorască şi el o porumbişte pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. rebreanu, i. 92. Economul ogoreşte (ară prima dată), h xvii 349. [La cătănie] n-oi învăţa-a ogorî, Făr-oameni a omorî, bud, p. p. 42. Eu plecai la ogărît, Ogărîi trei, patru zile, Trimise vorbă după mine. l. costin, gr. băn. 149, cf. alr i 1229/880, alr ii 5 097/182, 325, 886, alrm sn i h 22, a ii 12, iii 4. <> R e f I. pas. Intru unele părţi acelea se numesc ogoare, care intr-un an se seamănă, intr-altul se ogoresc. economia, 19/7. 3. (Regional) A prăşi (o dată sau de două ori) porumbul (Borşa — Vişeul de Sus). Cf. alk a 5 130/362, alr sn i h 101/362, alrm sn i h 69/362. 4. (Regional) A săpa straturi de legume. Cf. C1AUŞANU, GL. — Prez, ind.: ogorăsc. — Şi: (regional) ogorî, ogărî vb. IV; (rar) ogorá (a i 31, prez. ind. ogorez ib.) vb. I. — V. ogor. OGORÎRE s. f. Acţiunea de a ogorî; prima arătură. Cf. ogor (II 3). Pămînturile ... să. fie înfoiete bine prin ogorîrea de toamnă şi arătura de primăvară. 1. ionescu, c. 25/17, cf. 57/2, POLizu, gheţie, r. m., bar-cianîj. — Şi: (regional) ogorîre ş. f. lb, lm, ddkf, ALEXI, W. — V. ogorî. OGORÎŞTE s. f. (Regional) 1. Teren cultivat sau cultivabil. Cf. ogor (II 2). Cf. alr i 1 229/1, alrm sn i h 21/833. 2. Prima arătură care se face înaintea lucrărilor de însămînţare. Cf. ogor (II 3). Corn. din ŢEl'EŞ VODĂ — CERNAVODĂ. — Pl.: ogorîşti. — Şi: ogorişte s. f. Corn. din ŢKPKŞ VODĂ — CERNAVODĂ. . — Ogor + suf. -işle. ■ OGORÎT1 s. n. Acţiunea de a> ogorî., 1. Desţelenire. Cf. ddrf¡ 1386 OGORlT2 — 168 — OGRADĂ 2. Aratul (sau întorsul) ogorului (II 1, 2); ogor (II 3). Cf. lm. Pămînturile,. . . precum sînt cele lutoase, trebuiesc arate de cu toamnă, ogorîte. 1. ion e seu, m. 327. Arătura sau ogorîtul pentru popuşoi se face obişnuit primăvara, pamfile, a. r. 69. Era vremea ogorîtului de toamnă. contemp. 1955, nr. 447, 2/1. Trandafir mîndru-n-f lor ii, Am plecat la ogorit Şi rău boi-am ostenit. hodoş, p. p. 44, cf. h ii 311, alr n 5 097/27, a 11 12. 3. (Regional) Praşila (a doua a) porumbului. Prăşitul de-al doilea . . . se mai cheamă şi praşila a doua . . . muşoroitul, . . . ogorîtul. pamfile, a. r. 76, cf. alr sn i h 101/728. — Şi: ogorit s. n. — V. ogorî. OGORÎT2, -Ă adj. (Despre un teren) Făcut ogor (II), arat. Simţind pină tirziu căldura locurilor ogorîte. sandu-aldea, a. m. 122. — Pl.: ogorîţi, -te. — V. ogorî. OGORÎTOrA s. f. (Regional) 1. Cîmp lucrat. Cf. ogor (II 2) (Brădişoru de Jos— Oraviţa). Cf. h xvm 142. 2. Prima arătură. Cf. ogor (II 3). Cf. h x 479, a ix 1. — Pl.: ogorîturi. — Şi: ogorătură s. f. h x 539. — Ogorî + suf. -tură. OGdŞ s. n. v. făgaş. OG(5VLU adv. (Regional, în e x p r.) Mai cu ogovlu = mai încet (Drăuşeni — Rupea). COMAN, GL. — Etimologia necunoscută. OGRĂD s. f. L (învechit şi regional) îngrăditură, gard. Cf. anon. car. în curţile lor vei vedea. . . ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN, ap. GCR II, 12/3, cf. LM, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. Boul. ... au dat cu cornul cel sting şi le-au sfărmat zmeilor ogrăzile, zidurile şi curţile, sbiera, p. 189, cf. alrm ii/i h 359/551, alr ii 3 836/551, ib. 3 838/551, ib. 5 073/310. II. (Predomină ideea de loc îngrădit, închis de jur împrejur, apărat) 1. (învechit) Loc de adăpost sau de culcuş al unor animale sălbatice. V. b î r 1 o g, vizuină. Latră ca leul în ograda sa. psalt. hur. 6v/25, cf. psalt. 15. Ca leu în ogradă ascuns leşuiaşte. dosoftei, ps. 33/12, cf. gcr i, 365/1. 2. (învechit şi regional) Staul, ţarc. Şi vă veţi zidi voao . .. ogrăzi dobitoacelor voastre, biblia (1688), ap. tdrg. Pilda uşii şi a ogradei oilor. grecu, p. 189/12. l-am adus pe amîndoi în spinare tocmai de la ogrăzile ciobanului. GrtiCA, ap. cade, cf, alr 1 1 792/954, alrm şn i h 264/833- 3. Curte; bătătură. întru această ogradă vrind să sap fîntînă, nimerii un săcriiu. hero-dot (1645), 28, cf. 135, prav. 55. De veţi afla cum că ş-ar hi făcut nescareva oameni ogrădzî pe locul dumisale, să căutaţi să le tăieţi gardurile (a. 1724). bul. com. ist. iv, 60. Trimisu-i-au capul la Bucureşti de l-au pus într-un prepeleac în mijlocul ogrădzîi lui. neculce, l. 105. Această adunare de oaspeţi să face în ograda cosii. ist. am. 64r/19. Ograda lui de toate părţile era îngrădită, drăghici, r. 100/3. La ziua [de] întîi mai. . . ograda se mătura, russo, s. 21. Patru odăiţe, ogradă bună cu gard. negruzzi, s. i, 302. Nineacă, las^să mă primblu călare. . . .măcar numai pin ogradă, alecsandri, t. 473. Cînd mă coborîi în ogradă, văzui o trăsură cu patru cai ce sosise, bolintineanu, o. 349. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii, eminescu, n. 51. Cum ajung acasă şi trag carul în ogradă, nevasta lui Ipate ... se duce de-a dreptul în casă plîn-gînd. creangă, p. 176. Mizerabilul se repezi să iasă din ogradă, caragiale, o. i, 54. Să fie mai gras decît porcul meu din ogradă, ispirescu, l. 178. Stăteau înaintea cutării ogrăzi Flăcăi într-o deasă grămadă, coşbuc, p. ii, '204. După ce-şi rîndui găinile în săliţă, ieşi în ogradă. dunăreanu, ch. 71. Cucuta creşte prin ogradă. goga, p. 19. Ograda directorului era aproape a treia parte plină cu lume! agîrbiceanu, a. 503. Intrai în ograda unei clădiri din coastele unei biserici, hogaş, m. n. 17. Cînd sta sub nucul din ograda boierească... . , Mură lua vioara. c.a-laction, o. 69. Mătuşa Ruxanda s-a mişcat din cotlonul ei. . . slobozindu-şi cobăile care-au, umplut îndată ograda cu piuit. c. petrescu, r. un. 49. O dală cu soarele ograda se umplea de zgomot, brăescu, a. 49. A aşteptat atunci să vie seara şi a călcat in ogradă, cu gînd să rămiie mai mult. popa, v. 98. Boierul coti la podeţ şi intră călare în ograda bisericii, sadoveanu, o. v, 707. Privi ograda, bordeiul — şi i se părură mai urîte ca niciodată, camilar, n. u, 399. Au întrat cu carul cu lemnele în ogradă, sbiera, f. 12, cf. şez. i, 46. Nu-i este permis să iasă şi să meargă mai departe decît curtea (ograda) casei, marian, na. 127, cf. alrm ii/i h 344, alr i/672. Spală-ţi rufele în ograda-ii şi le întinde pe funia ta. zanne, p. iii, 338. Fig. Să o-ntoarcă domnul din plean şi din pradă Gloata sa cea sfîntă într-a sa ogradă, dosoftei, ps. 41/12. Cînd să strîng oameni grămadă în cinstita ta ogradă, Unde-ţi iaste sfînta casă. id. ib. 401/14. Doamne,... du pre robul tău Anichit în dumnezeiasca ta ogradă, stănoiu, c. i. 149. 4. Gospodărie (alcătuită din casă şi acareturi) a unui boier; curte boierească. Am agiuns hop-ciocoi, vătav de ogradă, şi din hop-ciocoi, para-ciocoi, stolnic de curte, alecsandri, t. 1 328. <£> Copil de ogradă v. copil. + Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei 1391 OGRĂDAŞ — 169 — OGRINJ curţi boiereşti. Începe a face un tărăboi de s-a vculat toată ograda în gura lui. creangă, p. 304. 5. (Regional) Grădină; livadă. Cf. lb. La judecătoria judeţului Argeş se vinde prin mezat o ogradă cu pruni din dealu Piteştilor, cr (1832), 881/32, cf. poli zu. Ogrăzile de pruni şi mere se Indoiau sub greutatea pometului. dela-VRANCEA, S. 54, cf. GRECESCU, FL. 111, DENSU-sianu, ţ. h. 327. Urmează apoi grădina, „ograda“ cu pomi şi în sfîrşit ţarina, vuia, ţ. h. 97. Ograda cu maci, cucuruz, castraveţi şi cartofi. t. popovici, se. 7, cf. caba, săl., com. din fostul judeţ bihor, h iv 158, c:hest. ii 394/18, ALR 1 376/56, 63, 278, 290, 302, 315, 320, ib. 411/80, 278, ib. 674/56, 63, 103, 343, 730, 750, 790, alr ii 6083/64, alr sn i h 187/64, alrm sn i h 141, a i 12, m 19. Ogradă de vie = vie de 20—30 de pogoane (Vîrteşcoiu — Odobeşti). î. cr. v, 278. III. (Regional; predomină ideea de teren neîngrădit, folosit într-un anumit scop) 1. Loc cultivat, ţarină; semănătură. Cf. h ix 43, chest. iv 100/171 b, a iii 4. 2. Fînat. h. ix 23, xi 364, xvm 19, alr i 409/772, ib. 410/302, 770, 772. 3. Loc pe care se treieră griul; arie. Cf. scriban, d., chest. ii 400/408, rv 127/129. 4. Vatra satului, alrm sn i h 3. — PI.: ogrăzi şi (rar) ograde. — Şi: (regional) ogreadă (chest. ii 400/408, alr i 376/56, 63, 290, ib. 674/56, 63, 290, 343, alr n 6083/64, alr sn i h 187/64, pl. ogrezi alr i 674/290, 343 şi ogreazi alr i 674/56) s. f. — Din v. sl. orpdA<». OGRĂDAŞ, -Ă s. m. şi f. (învechit) Persoană care slujea la o curte boierească. S-a tămplat mulţi oameni, bătrâni şi tineri, răzeşi şi streini. . . , Cărste Moldovan, ogrădaş, martur, Grigoraş Ciobotar (a. 1766). iorga, s. d. xxi, 263. <£> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se fuduleau în cămeşe din întîmplare curate chelarul, ckelăriţa, lăptăriţa, surugiii, oamenii ogradaşi albi ca omătul şi raşi. russo, s. 21. — Pl.: ogrădaşi. — Ogradă + suf. -aş. OGRĂDE s. f. (Regional) Grădină de legume. Cf. ogradă (115). Com. vaida. — Pl.: ? — Ogradă + suf. -ea. OGRĂDEĂN s. m. (Cu fonetism regional, în forma ogrăgean) Ogrădaş. Com. furtună. — Pl.: ogrădeni. — Ogradă + suf. -ean. OGRĂGIOĂRĂ s. f. v. ogrăjoară. OGRĂISÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGRÂJI s. m. pl. v. ogrinji1. OGRĂJlCĂ s. f. (Regional) Grădină de zarzavat (Voivozi — Cărei), alr sn i h 187/325. — Pl. : ogrăjici. — Ogradă -j- suf. -ică. OGRĂJOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui ogradă. 1. (Învechit) Cf. ogradă (I). Să le răsădesc [răchiţile], . . una lingă alta, spre a să alcătui o ogrăgioară ca un zidiu împregiur. DRĂGHICI, R. 49/3. 2. Cf. ogradă (II 3). Scos-au oasăle lui Cantemir Vodă boierii cei mari afară supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curtea domnească. neculce, l. 115. Ieşi din casă, se uită spre chei şi începu să măture ogrăgioara mică. dună-reanu, ch. 197. Pe locul curţilor şi acareturilor de acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării, camilar, n. i, 331, cf. chest. u 399/228. 3. (Régional) Grădiniţă de flori. Cf. ogradă (II 5) (Girişu de Criş — Oradea), lexic reg. 71. — Pl. : ogrăjoare. — Şi : ogrăgioâră, ogre-joâră (lexic reg. 71) s. f. — Ogradă + suf. -ioară. OGRĂZĂ s. f. (Regional) Colac care se dă la înmormîntare, peste sicriu, preotului, rudelor, vecinilor mortului etc. Cf. frIncu-candrea, m. 178. O muiere înrudită cu mortul. .. dă peste sicriu . . . preotului o traistă, merin-dariţa, o lumină, un colac numit ogrăza. id. ib., cf. marian, i. 293. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. tuho care îl pune in legătură cu slavon. orpwcrH, ser. ogrizati „a muşca din ceva, a roade“. OGREĂDĂ s. f. v. ogradă. OGRÉJI s. m. pl. v. ogrinji1. OGREJOĂRĂ s. f. v. ogrăjoară. OGREJOS, -OĂSĂ adj. v. ogrinjos. OGRESÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. O GREŞ s. m. v. ogrinji1. OGRÎJI s. m. pl. v. ogrinji1. OGRIJÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGRINDEĂUĂ s. f. v. oglindeală. OGRĂISl vb. IV v. ogîrji. OGRÎNJ s. m. v. ogrinji1. 1411 OGRINJI1 - 170 — OHA OGRINJI1 s. m. pl. (rar) f. pl. 1. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; (regional) nvreg. Cf. lb, i. golescu, c., polizu, lm, cihac, ii, 226. Vaca ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruţă, creangă, p. 115, cf. ddrf. Azi dimineaţă am dezvălit bordeiu ca să-i dau [Dumanei] o mină de ogrinji. vlahuţă, c.l. 64. Nalt ca o prăjină şi slab ca un ogrinj. contemporanul, vij, 387, cf. marian, s.r. ii, 55, şăineanu, barcianu, alexi, w. Vitele .. . lasă o rămăşiţă de ogrinji — tulpinile tari ale firelor de fîn. pamfile, a. r. 152. Joiana . . . întoarse capul şi-şi vîrî botul în rămăşiţele de ogrinji, suflînd puternic, rebreanu, i. 383. Trebuie să-şi vîndă boii, care mor de foame, deoarece acasă nu mai au nici un ogrinj. v. rom. iulie 1961, 75. [Calul] să fie la scuteală legat şi să aibă baremi ceva ogrinji dinainte, reteganul. p. i, 70, cf. şez. in, 83, graiul, i, 272, bud, p. p. 68, i. cr. iv, 188, chest. v 43/46. Au mîncat vitele fînul tot. Ogrinjile au rămas. Com. din cuzdrioara — dej. E x p r. Nu lasă orinji = spune sincer, pe faţă. paşca, gl. A face ogrinji = a face mofturi, cv 1951, nr. 5, 26. Mereu face ogrinji că nu-i place haina. ib. 2. (Prin Bucov; în forma ogreji) Vrejurile bostanului, a v 18. — Şi: (învechit) ogrâji (i. golescu, c.), (regional) ogrinşi (alr i 953/746, 748, 984), ogriji (alr i 953/131, 679, 704, 710, 803, 808, 865, 887, 896), ogr§ji (alr i 953/596, 954, a v 15), orinji (bul. fil. ii, 290, com. din jina — sebeş; scris şi oringi paşca, gl.), ogrinjini (alr i 953/394) s. m. pl.; (rar, sg.) ogrinj, ogreş (alr i 953/590) s. m. — Din ser. ogrizine „resturi de mîncare“. OGRINJÎ2 vb. IV. Intranz. (Regional) 1. (Despre oi) A se hrăni cu ogrinji. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 54. 2. F i g. (Despre oameni) A slăbi (Drăgu-şeni — Paşcani), a vi 26. — Prez. ind.: ogrinjesc. — V. ogrinji1. OGRÎNJINI s. m. pl. v. ogrinji1. OGRINJOS, -OĂSĂ adj. (Regional) 1. (Despre fîn) Cu multe cotoare. Cf. coman, gl., a vi 26. 2. Fig. (Despre oameni) Slab (Drăguşeni — Paşcani), a vi 26. — Pl.: ogrinjoşi, -oase. — Şi: ogrejos, -oăsă adj. a vi 26. — Ogrinji1 + suf. -os. OGRÎNŞI s. m. pl. v. ogrinji1. OGRISl vb. IV. Tranz. (Regional) A lovi puternic (Petrilova — Oraviţa). cv 1951, nr. 6, 29. — Prez. ind.: ogrisesc. — Etimologia necunoscută. OGRISÎT, -Ă adj. v. ogîrjit. OGRIŞTEĂNĂ s. f. 1. (Ban.) Nume dat oilor care au în jurul ochilor un cerc galben (liuba-iana, m. 111, cade) sau puncte negre (h xviii 141). 2. (Bot.; prin Ban. şi sudul Transilv.; la pl.) Filimică (Caléndula officinalis). Cf. tdrg, PAMFILE-LUPESCU, CROM. 200, VICIU, GL., H xviii 168. — Pl.: ogriştene. — Etimologia necunoscută. OGIJĂ vb. I v. ogoi3. OGTÜR s. n. (învechit) 1. Protecţie, ocrotire. în fericitul împărătescul meu ogur, să adaogi şi se înmulţăşti încă şi alte credincioase slujbe (cca 1815). uricariul, iii, 155. Te vei întrarma eu toate puterile silinţei în fericitul ogur a împîră-ţiei mele (cca 1815). ib. 156. 2. (în superstiţii, adesea determinat prin „bun“ sau „rău“) Prevestire, augur. Aceşti corbi s-au părut de un rău ogur în socoteala lui Andronius. critil, 75/32. Acest hazard îl crezu de ogur bun pentru plinirea planurilor sale. asachi, s. l. ii, 57, cf. alecsandri, p. iii, 191. + Noroc. Pentru lege şi ogurul împăratului să murim (a. 1715). ap. şio iix, 372, cf. i. golescu, c. Cine samănă galbini are mînă cu ogur. alecsandri, t. 1 258. Poftim [banii] şi să-ţi fie cu ogur. id. ib. 1 379, cf. conv. lit. xv, 309. — Pl.: ogururi. — Şi: ugur (şio iij, 372, TDRG), Ugór (SCRIBAN, D.) S. n. — Din tc. ogur, ugur. Cf. fr. a u g u r. OGURLÍU, -ÍE adj. (învechit; în superstiţii) Care aduce noroc, de bun augur. Toţi turcii ţinea că este norocos, orguliu, împăratul acesta. ist. ţ. r. 58. Să trăiţi, precum doriţi, cucoane, şi să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde, alecsandri, t. 1 333. Pasărea asta gingaşă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ispirescu, l. 221, cf. 286, ddrf, şăineanu. Cumperi la presente mai de ţimpuriu, De vrei să-ţi ureze anul ugurliu. ap. şio ii1; 372, cf. alexi, w., tdrg. — Pl.: ogurlii. — Şi: ugurliu, -ie, ughiurliu, -ie (ist. ţ. r. 58), orguliu, -ie adj. — Din tc. ogurlu, ugurlu. OGÍÍST s. m. v. august. OH interj, v. oî. OHĂ interj. (Regional) Strigăt cu care se îndeamnă boii înjugaţi să meargă la stînga. (Negreşti — Baia Mare), alrm sn i h 234/346. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. 1425 OHABĂ — 171 — OHLOCRAŢIE OHĂBl s. f. (învechit, atestat prima oară la 1443, cf. bogdan, o. 364) Moşie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii. Gf. scl 1958, 167, scriban, d., rosetti, i. sl. 18, PANAITESCU, O. Ţ. 71, 76. — PI.: ohabe. — Din slavon, opsa. OHABNIC, -Ă adj. (învechit şi popular) 1. (Despre o proprietate) Inalienabil, ereditar şi scutit de impozite şi de prestaţii. Le-au dat acei părinţi ai noştri... să fie moşii ohabnice svintei mă[nă]stiri (a. 1599). cuv. d. bătr. i, 89/2, cf. uiucaiuul, vii, 15. Să o stăpînească dumnealui. . . cu pace de către mine şi de către tot neamul mieu, după cum au stâpînit-o şi părinţii miei, fiindu-i dumnealui moşie ohatn-nică şi stătătoare (a. 1775). iorga, s. d. xxi, 83. Ar putea să aibă unul dintre boieri moşie ohav-nică. bolliac, ap. ddrf, cf. polizu, lm. Popa avea 20 de pogoane ohamnice, 5 ale bisericii şi mai lua în fiece an 10—15 pogoane de la boier. săm. in, 742, cf. i. brăescu, m. 69. Hotarele moşiei ohavnice a acelor săteni, al lupului, p. g. 107. Grădiniţa ei, aşternută pe pămînt ohabnic, înflorea, p. constant, r. 95. Ohabnicele bunuri din danii şi din ocini Ajunseră să scoată duhori de grajd şi cocini, arghezi, c. o. 61, cf. corn. din turnu măgurele. (în legătură cu verbele ,,a avea“, ,,a da“ etc.) Acestea sînt la mănăstiri date dănii de către stăpînii ce le-au avut ohavnice. zilot, cbon. 80. Să i să dea locul... pe un termen cel puţin de 50 ani cu chirie, dacă nu ohabnic (a. 1850). doc. ec. 975. Boierul. . . era stăpînul pămînturilor date lui ohavnice de vodă, cu hrisov la mînă de stăpînire neştirbită sub blestem, pentru fiii, nepoţii şi strănepoţii lor. al lupului, p. g. 196. F i g. Vîrîţi-vă printre cei ce se adună şi spuneţi că voinţa mea e să nu curgă sîngele pe locaşul meu ohavnic. delavrancea, o. ii, 70. + (Rar) Trainic, durabil. [Traian] vrînd să-şi facă stăpînirea ohabnică şi fără de nici o îngrijare, au adus mulţime dă italieni aici (sfîrşitul sec. XVIII), cat. man. ii, 8. 2. (Despre un proprietar) Care stăpîneşte pe viaţă o moşie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite şi prestaţii. Cf. alecsandri, t. 1 749. Propitaru ohavnic să lumia [= numea] Slătineanu. graiul, i, 155. (Glumeţ) „Ţîţaca11 Leona, sora dumnisale mai mare, care era stă-pină ohavnică a gospodăriei, se mişca încolo şi încoace prin cameră, sadoveanu, n. f. 5. + Băştinaş, autohton. Văzînd că să pricinuiaşte pagubă oraşului şi noriaşilor catolici, fiind hamnici oraşani de aici, au căutat întru toate cărţile ce sînt la mănăstire (a. 1735). iorga, s. d. i —ii, 293. <£> (Substantivat) A mai trebui să luăm de la boierii Mongeşti, ohavnicii Copăcenilor, porumb pe datorie, al lupului, p. g. 170. + (Substantivat, pl.) Mici agricul- tori cu o situaţie socială intermediară între moşneni şi clăcaşi. Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. 3. (Despre robi, slugi etc.) Care este legat pe viaţă (împreună cu toată familia) de o ohabă. Să-i fie robi ohabnici în veci (a. 1743). uri car iul, xxm, 280. Apoi veneau mai marii tronului şi slugile ohamnice. delavrancea, s. 83. <0 F i g. (Substantivat) Nu ştim cum îi asta, dar ne dăm ohavnici, căci ne-aţi ocrotit în ceasul cel greu. sadoveanu, p. m. 266. — Pl.: ohabnici, -e. — Şi: ohavnic, -ă, ohăm-nie, -ă, ohămic, -ă (conv. lit. xliv, 657), hâbnic, -ă (com. din reviga-slobozia), hâmnic, -ă, hohâmnic, -ă (vîrcol, v. 94), hohâmnec, -ă (gcr i, 134/25) adj. — Din slavon. ©)(dEi»HTi. OHĂMIC, -Ă adj. v. ohabnic. OHÂMNIC, -Ă adj. v. ohabnic. OHAVNIC, -Ă adj. v. ohabnic. OHAVNICÎE s. f. (învechit, rar) Situaţia de posesor al unei ohabe. Cf. lm. — Ohavnic + suf. -ie. OHl interj. (în limbajul muncitorilor forestieri) 1. Semnal prin care lucrătorii de la uluc confirmă că au înţeles comanda care le-a fost transmisă anterior, arvinte, term. 157. 2. Semnal prin care se anunţă încetarea trimiterii lemnelor pe uluc. Răspunsul de sus veni la vale din om in om: — Ohi! Curgerea buştenilor conteni, sadoveanu, o. xiv, 554, cf. arvinte, term. 157. <£> Ohi drecea = semnal prin care se anunţă încetarea lucrului pe uluc, pentru a se pune în ordine materialul lemnos. Ohi! drecea ! veni altă strigare de sus. Tovarăşul meu îmi tălmăci: — Pauză mai mare! Cei de sus adună în creştet tot ce mai au gata de aruncat la vale. sadoveanu, o. xiv, 554, cf. arvinte, term. 157. Ohi chira (sau lira) — semnal prin care lucrătorii care supraveghează transportul anunţă oprirea unui buştean pe uluc. Cf. id. ib. 157. — Şi: ahl (arvinte, term. 157), hohi (id. ib.) interj. — Cf. it., friul. ohi, o h e. OHÎGĂ s. f. v. obsigă. OHLOCRAŞTÎE s. f. v. ohlocraţie. OHLOCRAŢÎE s. f. (Grecism rar) Formă de guvernămînt în care întreaga putere aparţine maselor populare. Daca biruieşte norodul şi nu priimeşte să aleagă oblăduitorii săi dintre nobili, ci din sînul său să-i scoaţă, atunci să aşază republica; iar deaca voieşte să stăpînească singur, 1435 OHM 172 ol oblăduirea să numeşte ohlocraţie. ca (1829), l731/29. Olocraţie este cînd tot popului au răpit iceastă putere, genilie, g. 139/7, cf. barcianu. — Scris şi: olocraţie. — PI.: ohlocraţii. — Şi: ohlocraştie (cr 1829, 251/17), ocloraţie (poli zu) s. f. — Din gr. ox^oxpaTÎa, fr. ochlocratic. OHM s. m. Unitate de măsură a rezistenţei electrice, în sistemul de unităţi metru-kilo-gram-secundă-amper, egală cu rezistenţa pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. Cf. foni, f. 260, enc. tehn. i, 115. Adesea obiectul produs, noţiunea stabilită poartă numele creatorului, de exemplu, in fizică, amper, curie..., ohm. graur, n. p. 153, cf. ltr2, der. — Pronunţat: om. — PI.: ohmi. — Din fr. ohm. OHMMÎTRU s. n. Instrument pentru măsurarea directă a rezistenţei electrice. Cf. nom. MIN. I, 172, ltr 2, DER. — Pronunţat: om-me-, — PI.: ohmrnetre. — Din fr. ohmnrâtre. OHO interj. (Pronunţat de obicei cu ,,o“ final prelungit şi cu repetarea silabei finale) 1. Exclamaţie care exprimă surprinderea, neîncrederea etc. faţă de cele spuse de cineva. Cf. budai-deleanu, lex., barcianu. Cum? N-am auzit? ... O ! ho l ho !.. . Cu bătrineţele . .. delavrancea, o. ii, 48. CU ceri pe ea? — Să-mi dai cinci lei. — O-ho ! Săracul de el. brăescu, a. 109, cf. SCRIBAN, D. 2. Exclamaţie care precedă şi întăreşte o afirmaţie sau o constatare. Cf. şăineanu. O! ho ! ho ! Slovenii s-au pripit la scris ... delavrancea, o. ii, 41. îl doare capul. . . Oh-ho !. .. îl doare... id. ib. 57, cf: 74. 3. (Regional) Strigăt cu care se opresc vitele (chest. v 77/8) sau caii (alk ii 3 251/886). ■¥ (Familiar, de obicei la adresa unui vorbitor) Destul, stai, opreşte-te ! Cf. barcianu. Oho, tată — zise feciorul de împărat curajos — că nu-i aşa! mera, l. b. 48. — Scris şi: o-ho şi oh-ho. — Şi: ohoho (scris şi o ho ho) interj. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. OHOHO interj, v. oho. OHOTĂ vb. I. I n t r a n z. (Prin nord-vestul Olt.) „A umbla de colo pînă colo“, gr. s. v, 122. — Prez. ind.: ? — Din ucr. oxoththch „a alerga după ceva“. OHOTĂ s. f. (Prin Bucov.) Curaj (corn. din straja — rădăuţi) ; plăcere, poftă, apetit (com. din bucovina). — PI.: ? — Din ucr. oxoTa. OHSÎGĂ s. f. v. obsigă. OHTĂ vb. I v. ofta. OHTĂRE s. f. v. oftare. OHTĂT s. n. v. oftat1. OHTĂTtJRĂ s. f. v. oftătură. OHTICĂ s. f. v. oftică. OHTICÎ vb. IV v. oftica. OHTOÎC s. n. v. octoih. OHTOÎH s. n. v. octoih. OI interj. 1. (învechit) Exclamaţie folosită în invocaţii. Şi-i grăi lui: oi, aşa, doamne, eu am crezut că tu eşti //[ristojs, fiiul lui D\n\m-[ne]zeii (a. 1669). gcr i, 187/38. 2. (Popular) Exclamaţie care exprimă diverse stări emotive: a) mîhnire, amărăciune, regret; compătimire. V. a ! ah! hei! of! vai! Cf. budai-deleanu, lex. Oi, domnu David, oftă munteanca; noi n-avem neamuri aici la Măgură, sado-veanu, b. 108. Oi! săracă faţă albă, Cum te-i face ţernâ neagră, marian, î. 328. Oi, saraci calule; cum ti-or tăie mini şt cum ţ-or da hoitu la cîni. şez. iv, 203. Luo nora corfa pă mină, Mearsă-n sat după făină. Rupsă fat-a blăstăma: „Oi, d'in căşi-mpărăt'eşt'i Şăd in corturi ţigă-neşt'i“. densusianu, ţ. h. 93, com. liuba. <^> (în cîntece populare, precedat de ,,d“) D-oi, slujnică, draga mea, Ce horeşti aşia cu jele în butul dragostii mele? teodorescu, p. p. 84. D-oi, bădiţă bădişor, M-ai învăţat a iubi Ş-acum mă laşi a dori! jarnIk-bIrseanu, d. 250. D-oi, săracă mîndra mea, Că ş-asear-am fost la ea Ş-o găsii c-o sucnă rea, Pe cea bună şi-o cîrpea! id. ib. 441; b) nemulţumire, neplăcere. V. a ! o ! of! Oi, doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi; de ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? creangă, a. 24; c) dorinţă; îndemn. V. hai! o! Simeon prinse a rîde cu voie-bună. — Oi, pan Zubovski, strigă el, fii vesel şi petrece! sadoveanu, o. v, 594. <> (în cîntece populare, precedat de ,,d“) D-oi, măicuţă, dulcea mea, Mărită pe Bogiţa. bugnariu, n. D-oi, ortace lupule, Goneşte-mi tu văile... Că eu gonesc culmile, densusianu, ţ. h. 297. 3. Cuvînt care serveşte ca început de refren în colinde. La vîrfuri de nouă meri, Oi leroimdai leroi, doamne, Ardu-mi nouă luminări, pamfile, cr. 104, cf. 81, 102, papahagi, m. 228. <>(Pre-cedat de „d“) Mina noaptea moş Crăciun, 1451 01 AGĂ — 173 — OIERIT1 D-oi, moş Crăciun cel bătrln. jarnîk-bîrseanu, d. 514. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. OIĂGĂ s. f. v. uiagă. OIĂMĂ s. f. (Prin Ban.) Mulţime de oi (1). Cf. cdde. Atîta oiamă am văzut în pustă, că nu pot să spun. Corn. din berzovia — reşiţa. — Oaie + suf. -amă. OIB s. n. v. uib. OlCĂ s. f. (Prin Maram., Transilv.) Oiţă (I 1). Cf. drăganu, rom. 78, alr i 324/359, ib. 1 765/355, a ii 3. — Pl. : oici şi oică (alr i 324/359). — Oaie + suf. -ică. ()IDEA interj, v. hoidea. OÎDIUM s. n. sg. 1. Nume dat ciupercilor parazite care formează pete c-enuşii-fumurii pe suprafaţa organelor plantelor atacate. Cf. cade, SCRIBAN, D., DL, DM. 2. Boală a viţei de vie şi a altor plante de cultură produsă de aceste ciuperci. Cf. scriban, n., DL, DM. — Pronunţat: o-i-di-um. — Din fr. oïdium. OIDOLĂN s. n. v. bodolan. OIDOLEĂN subst. v. odolcan1. OIDULEĂN subst. v. odolean1. OIEGĂR s. m. v. uiegar. OIEGĂRÎE s. f. v. uiegărie. OIEGtfS, -OĂS adj. v. uiegos. OIEGÎÎŢĂ s. f. v. uicguţă. OIÉM s. n. v. uium. OIÉNE s. f. pl. (Regional) Numele unor ciuperci comestibile, nedefinite mai îndeaproape (Roşia — Beiuş). alr ii 6 404/310. Oiţni verzi şi roşii. ib. — Etimologia necunoscută. Cf; oiţă (III 3). OIËR s. m. I. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi (1); (regional) oieş; p. e x t. păstor, cioban. V. mocan, baci, scuta r, t î r 1 a ş. Pălării de care poartă pe pustele Ungariei oierii, porcarii şi văcarii. bariţiu, r. a. iii, 24. Din fluier suge cîmpul jelania oierului, lesnea, a. 94. Intr-un cotlon al văii care se deschidea, se afla stîna unor oieri străini, sadoveanu, o. ix, 16, cf. x, 609. Bătrînul era oier şi tot oier m-am făcut şi eu. v. rom. octombrie 1954, 146. Sămînţa udeşte-nilor se trage din oieri maramureşeni, camilar, n. ii, 5. Era cel mai bogat negustor de vite şi oier din regiunea mărginenilor, vornic, p. 235, cf. deşliu, g. 25. Trei români, oieri din Arde-liu ... , sfîrşindu-li-se păscătoarea in ţara lor..., se hotărîră ca să părăsească pe un timp oarecare vetrele străbune, marian, t. 230. 2. Slujbaş însărcinat cu încasarea oieritului1. Slujbaşii oieri, după relile lor nărăviri, năpăs-tuind la scris cu sume mai mari decît sînt. . . au îndrăznit pe alocurea după vremi de au scris şi berbecii şi ţapii în rîndul oilor celor groase (a. 1805). tes. ii, 338. Lăcuste mai puţin pustietoare decît cămăraşii, iedecliii, goştenarii, oierii, vădrarii . . . russo, s. 109. II. 1. (Astron.; art.; rar) Lira. Stă-n mijlocul bolţii oierul, Luceafăru-i gata s-apuie. coşbuc, p. n, 7. 2. (Regional) Căpuşă (Ixod.es ricinus) (Şoi-mus — Tîrgu Mureş), alr i 1 206/150. — Pl.: (I 1, 2, II 2) oieri. — Oaie + suf. -ar. 01ERÎE1 s. f. Stînă, tîrlă. V. saivan. Un lup, . . . vrînd se între teptil la vro oierie, Nimeri din întîmplare tocma într-o cînărie. DONTf.i, f. n, 27/3. Oieria trebuie să fie acoperită . . . , incit nici să nu plouă, nici să nu ningă înăuntru, enc. vet. 537, cf. h tx 88. — Pl.: oierii. — Oaie + suf. -ărie. 0IERÎE2 s. f. (Rar) Oierit2. pamfile, j. iii, 91. — Oier + suf. -ie. OIERÎT1 s. n. Dijmă în natură percepută, în trecut, asupra oilor (1); impozit plătit pentru păşunatul oilor. Avusem . . . nevoi greale pentru oierit (a. 1698). iorga, b. r. 204, cf. mag. ist. iv, 95/30. Iară birurile ţerei le-au mai înălţat, adecă oieritul şi văcăritul. şincai, hr. iii, 294/36. Birurile... nu mai înceta de pe lăcui-torii ţării, vinericiul, oieritul, dijmăritul [î]Z lua îndoit şi întreit, dionisie, c. 174. încărcătura vinăriciului, dijmăritului. oieritului, tutună-ritului. zilot, cron. 79< cf. i. golescu, în pr. dram. 67. Vrea să cumpere „huzmeturile acestor cinci judeţe, adecă: dijmăritul cu tutună-ritul şi oieritul şi vinăriciulu (a. 1822). iorga, s. d. viii, 91, cf. uricariul, v, 356/15. Astfel ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul,. banii calului şi oieritul la trei ani. bălcescu, m. v. 597. Oieritul de la patru parale l-a suit la douăzeci şi cinci, bez ploconul. ghica, s. 512, cf. i. tonescu, m. 744. Dajdii 1470 OIERIT — 174 — OIŞOARĂ pămîntene, precum oierii, vinăriciu, vamă. odo-BESCU, S. II, 14, cf. OŢETEA, T. V. 51. + P. 6X t. Impozit perceput pe vite. Oieritul era o dajdie pentru care se plătea de fiecare vită mare şi mică cite cinsprezece parale, filimon, o. i, 121. — Oaie + suf. -ărit. OIERÎT2 s. n. Creşterea oilor (1); p. e x t. (regional) păstorit (gr. s. v, 304). Trăiesc oamenii din oierit. d. zamfirescu, 1. 156. Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput in meşteşugul oieritului. sadoveanu, o. x, 516. Sflrşise oieritul de aproape o lună. camilar, c. 80. — Oier + suf- 'ii- OlESC, OIĂSCĂ adj., s. f. 1. Adj. (în poezia populară) Care aparţine oilor (1); de oaie, ca al oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat In Ţiligrad de-ai intrat? bibicescu, p. p. 299. Bubă vînătâ, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă căprească, Bubă oiască. grigoruj-rigo, m. p. i, 29, cf. gr. s. vi, 125. 2. S. f. (Bot.; regional) Rostopască (Cheli-donium majus). bihorean, b. l. 387. — PI.: oieşti. — Oaie + suf. -esc. OIÎÎŞ s. m. (Prin Maram. şi nordul Transilv.) Oier (1). Oieşu cată păcurar, se tocmeşte cu el şi-l bagă. Apoi. . . să-nsîmbră cu alţii să fie deplin boteiul. chest. v 24/92. Unii oieşi,. . . taie [urda] felii. ib. 144/66, cf. 4/66, viii 51/27, MAT. DIALECT. I, 83. — PI.: oieşi. — Oaie + suf. -eş. OIEŞEĂ s. f. (Bot.) Urzică-mică (Urtica ureus). Cf. polizu, ddrf, brandza, fl. 110, GRECESCU, FL. 517, ALEXI, W., TDRG. — PI.:? — Şi: oişeâ s. f. bianu, d. s. — Etimologia necunoscută. OlfiT s. n. (Prin Ban.) Mulţime de oi (1); (regional) oiamă, oime. Cf. cdde. — Oaie + suf. -et. OILARÎND interj, v. Ier. OILÎlll interj, v. Ier. OILERĂNDA interj, v. Ier. OILOIl(5 interj, v. aoleu. OÎM s. n. v. uium. OÎME s. f. (Prin Transilv.) Mulţime de oi (1); (regional) oiamă, oiet. Cf. candrea, ţ. o. 51. Laptele... d'e-i d’e la oimuri luat. t. pa-paiîagi, m. 136, com. din fostul judeţ Mureş. — PI. : oimuri. — Oaie + suf. -ime. OINÂR s. m. v. hoinar. OlNl1 s. f. sg. Joc sportiv între două echipe, cu o minge mică: fiecare jucător din echipa „la bătaie“, după ce bate mingea cu un băţ, încercînd să o trimită cît mai departe în terenul ocupat de echipa „la prindere“, fuge printre adversari pentru a ajunge în fundul terenului şi a reveni la linia de plecare fără a fi atins cu mingea de către aceştia. Sint vreo trei jocuri cu mingea: ţicul, hoina şi poarca, conv. ut. jx, 7. Puţin mă stingherea de la jocul mijoarcei, al zmeilor şi al oinei. gane, ap. cade. Spune că nu-s încă bun, Nici de cuşma bărbătească, nici de numele străbun. Şi de ce? că fug de curte, că-n ogoi mă joc de-a hoina. davila, v. v. 27, cf. du. i, 289. Jocurile . . . erau din cale afară de nebuneşti: şodronul, pichiul, oina care-ţi, lua talpa ghetelor, brăescu, a. 126. Fusese un jucător de oină faimos în ţara întreagă, v. rom. iulie 1954, 22. Întrecerile din penultima etapă a campionatului republican de oină. . . s-au încheiat, sp. pop. 1963, nr. 4 320, 2/5, cf. h x 23, 70, 318, xii 387, alr n 4 348/514, 531, 727, 791, 812, 987. — Accentuat şi: oină (alr ii 4 348/414, 520). — Şi: hoină s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. tc. o y u n. OÎNĂ2 s. f. (învechit, neobişnuit) Carne de oaie (1). Perii miei în lină să nu-i întoarcă, şi carnea mea în oină să nu o prefacă, cante-mir, ist. 71. — PI.: ? — De la oaie, după lat. ovina. OINĂRl vb. IV v. hoinări. OINĂRÎE s. f. (Regional) Loc unde se adăpostesc oile. Cf. o i e r i e (Bălileşti — Curtea de Argeş), h ix 171. — Pronunţat: o-i-. — PI.: oinurii. — De la oaie. OINÎST s. m. Jucător de oină. Îşi găsise un adept între purtătorii de rachetă, străvechiul „cuca, glorie a oiniştilor de odinioară, teodo-reanu, m. ii, 253. — PI.: oinişti. — Oină1 + suf. -ist. OIŞEĂ s. f. v. oieşca. OIŞOĂR s. f. (Popular) Oiţă (I 1). Să ne miluiască... cu bouleani, cu căluşei, cu văcşere cu oişoar[e\ (cca 1620). jorga, d. b. i, 35, cf’ 1489 OIŞTE1 — 175 — OIŢĂ budai-deleanu, lex. Să-mi dea şî mie o sumă bună, ca să-mi pui la loc căluşăii miei, oişoarele mele, iepşoarele mele şî celelalte vite. i. golescu, în pr. dram. 63. Ciobănaşii toţi venea, Oişoa-rele-nşira. teodorescu, p. p. 474, cf. 510, şez. v, 114. Are un om cîteva oişoare. chest. v 18/77. Are mîndra oişoare Să mi-o poarte [iarba] prin picioare, folc. transilv. i, 22. — PI.: oişoare. — Oaie + suf. -işoară. OIŞTE1 s. f. 1. Bară lungă de lemn fixată în crucea carului (căruţei, trăsurii etc.) de-a dreapta şi de-a stînga căreia se înhamă caii sau se înjugă boii. V. proţap. Să facă tot lemnul nou de iznoavă şi toate roatele nouă şi oiştea mai scurtfă] (a. 1802). iorga, s. d. xn, 144. Carăle ce cară mărfuri nu sînt cu patru roate, nici cu oişte la mijloc, unde să înhame doi cai. golescu, î. 98. Acei care au venit să ridice trăsura au rupt oiştea, millo, în pr. dram. 312. Din mesteacăn se face butuci de roţi, oişti, carîmbi şi alte lemne de trebuinţă, i. 10-nescu, d. 437, cf. lm. Mihai căzuse de o parte şi surugiul de aha, iar caii alergase înainte cu oiştea ruptă. conv. lit. vii, 45. Două iepe . .. se sprijineau mai totdeauna de oiştea căruţei. creangă, p. 106. De la Bucureşti pînă la Ploieşti se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir şi codirlă, cu patru cai în rînd, doi la oişte şi doi la cetlău! caragiale, o. iv, 193, cf. şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. 177. Elevii cioplesc obezi şi oişti. i. botez, b. i, 190. Căruţaşii au răsucit oiştea în loc şi-au întins biciul pe spinarea cailor, popa, v. 126. Mocanul nostru căruţaş îşi adusese caii de la apă şi-i pusese în pripă la oişte, sadoveanu, o. xvi, 66. Paraschiv ieşise din grajd şi se uita nepăsător la omul care apucase oiştea căruţei, preda, m. 158. Mihai şedea pe oişte, abătut, contemp. 1953, nr. 344, 4/2. Falcelele. . . îmbucă tînjala de care trag boii, sau oiştea cu feliharţu. brebenel, gr. p., cf. alr i 829/116, 180, 780, a iii 5. Alba nainte, alba la roate, Oiştea goală de-o parte, creangă, p. 108. Judecata e ca o trăsură cu două oişti, cînd înainte, cînd înapoi o poţi mina. zanne, p. v, 364. <> E x p r. A(o) nimeri (sau a o potrivi, a da ca Irimia sau ca Ivan, ca neică Stan) cil oiştea-n gard = a spune sau a face o prostie mare. Ia seama, Ioane, să nu dai cu oiştea-n gard! murmură dînsul zîmbind zăpăcit, re-RREANU, I. 110, Cf. ZANNE, P. III, 164, VI, 166, 315, com. din ţepeş vodă — cernavodă. + F i g. Parte a constelaţiei carul-mare, alcătuită din trei stele, aşezate în prelungirea careului care închipuie un car. Luceafăru-i gata s-apuie, Iar carul spre creştet se suie Cu oiştea-n jos. coşbijc, p. ii, 7. Deasupra lor carul mare şi-a plecat oiştea de aur în jos. anghel-iosif, c. l. 116. Carul mare îşi îndreptase oiştea în sus, spre albastrul nemărginit al bolţii înstelate. mihale, o. 80. Oiştea carului mare atîrna spre pămînt cînd hotărîră să se culce. v. rom. mai 1953, 98. 2. Parte componentă a morii de vînt cu ajutorul căreia aceasta se roteşte pentru a o aduce cu aripile în poziţie potrivită spre a fi acţionate de vînt; proţap, cîrmă. Cf. dame, t. 162, pamfile, i. c. 189. 3. (Regional) „Prăjină pe care se întind straiele“, şez. iii, 87. — PI.: oişti, -r- Şi: (regional) hoişte (păcală, m. r. 455, h ix 6, 37, 60, alr i 818/803, 808, 820, 825, 837, 840), oştie (alr ii 5650/682), oşte (alr îi 5 080/192) s. f. —• Din bg. omiţe. OÎŞTE2 s. f. (Regional) Loc unde pasc oile (1) (Vaşcău). chest. iv 117/91. — PI.: ? — Oaie + suf. -işte. Oişte3 s. f. v. ostie1. OIŢĂ s. f. I. Diminutiv (hipocoristic) al lui oaie. 1. Cf. oaie (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Ce-ţi pare mai blînd, mai plăpînd ca oiţele? jipescu, o. 48. Ne-am calicit cu desăvîrşire: . . . ba oiţe, ba stupi, ba cai şi boi s-au dus ca pe gura lupului! creangă, a. 114. Stăpînu-meu a pus de şi-a. tuns oiţele. isPiREscu, l. 208. Oiţele au pornit, Oiţele-au flămînzit. teodorescu, p. p. 204. Strigă, strigă, să se siringă Fetele din valea lungă Ca oiţele la strungă. jarnîk-bîrseanu, d. 360, cf. 76. Oiţele moarte Le-am topit pe toate, marian, sa. 44. Cînd a luat. . . oiţele în samă, erau toate la număr, mera, l. b. 26, cf. diaconu, vr. 16, chest. v 77/51. <^> (Regional) De-a oiţele = numele unui joc de copii. Cf. h iv 57. 2. F i g. Cf. oaie (2). Cf. dosoftei, ps. 247/16. Tocmai cînd maica Rahila apropia suta de ani îi fu dat să crească pentru Domnul încă O oiţă. GALACTION, O. 317. II. P. anal. 1. (Regional) Pată mică albă (rar neagră) care apare uneori pe unghiile degetelor de la mînă; noiţă. Cf. i. golescu, c., barcianu, pamfile, a. r. 253, com. paşca, com. din straja — rădăuţi. 2. (Rar) Nouraş alburiu aducător de ploaie. Cf. şăineanu, barcianu, jahresber. viii, 154, CIŞMAN, FI Z. I, 558. III. 1. Nume dat mai multor păsări: a) (şi în sintagma oiţă îmbrobodită, băcescu, păs. 119) cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla). Cf. marian, o. I, 383, jahresber. XII, 139, TDRG, DOMRROWSKI, P. 131, BĂCESCU, PĂS. 118; b) scatiu (Fringilla carduelis spinus). Cf. ŞĂINEANU, JAHRESBER. VIII, 154; C) COdrOŞ (Phoenicurus phoenicurus). dombrowski, p. 391, băcescu, păs, 118; d) sticlete (Carduelis 1493 OIŢIGĂ — 176 — OJINÄ elegans). Cf. h iv 250; e) codobatură (Motacilla alba), bă ce seu, păs. 118, cf. alr i 1042/746, 896, 926; î) ţiclete (Sitta europaea). băcescu, păs. 118. Compus: oiţă-de-munte = Phoenicurus ochruros. băcescu, păs. 118. 2. (Bot.; mai ales la pl.) Nume dat mai multor plante: a) (şi în sintagma oiţă sălbatică, brandza, fl. 27) dediţel de pădure, dediţel sălbatic (Anemone silvestris). Cf. candrea, f. 299; b) sisinei de munte (Anemone alpina). Cf. GRECESCU, FL. 27, SIMIONESCU, FL. 110; c) floarea-paştilor (Anemone nemorosa). Cf. BRANDZA, FL. 525, GRECESCU, FL. 26, BARCIANU, jahresber. viii, 154, alexi, w., tdrg; d) ome-luţe (Anemone narcissiflora). panţu, pl. ; e) dediţel (Anemone pulsatilla). ddrf, cf. şez. xv, 25. 3. (Bot.; regional) Pîinişoară (Russula le-pida) (Someş Guruslău — Zălau). Cf. mat. dialect, i, 213. IV. (Regional; de obicei art., şi la pl.) Numele unui dans popular (h ii 168, v 408, xiv 94, pamfile, j. ii, 36, 157, lexic beg. 61); horă (pîrvescu, c. 16, catanele, 127, varone, d. 120) şi învîrtită (pîrvescu, c. 16); bîr-oiţă (pamfile, j. iii, 9). — Pl.: oiţe. — Oaie + suf. -iţă. Pentru II 2 cf. germ. Schäfchen, magh. bârânyfelho. OIŢÎCĂ s. f. 1. (în poezia populară) Oiţă (I 1). (F i g.) Dar el oricit ar îmbla Ca mine nici c-a afla. Oiţică blîndişoară Şi nevastă bălă-ioară. alecsandri, p. p. 302. 2. Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape. Cf. BĂCESCU, păs. 119. — Pl.: ? — Oiţă + suf. -ică. 0IŢ0I s. m. (Regional) Numele a două păsări: a) cintezoi (Fringilla coelebs). Cf. ddrf, băcescu, păs. 119; b) cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla). Cf. marian, o. i, 383, băcescu, păs. 118. — Pl.: oiţoi. — Oiţă + suf. -oi. 0IÜM s. n. v. uium. 0JÄG s. n. v. hogeag. ÖJÄ s. f. Lac de unghii. — Etimologia necunoscută. OJÂJI vb. IV v. ojiji. OJEBlT, -Ă adj. (Regional)' Lovit, jupuit prin lovire (Bistriţa — Turnu Severin), lexic reg. 49. — Pl.: ojebiţi, -te. — Etimologia necunoscută. OJEJÎT, -Ă adj. v. ojijit. OJlC s. n. v. ojig. OJlG s. n. (Prin Olt.) Senzaţie de arsură, pe tubul digestiv, însoţită uneori de greaţă; jărăgai. Avem să-l dăm în tărbacă pînă i-o veni ojic şi o ameţi. p. constant, r. 196, cf. i. cr. v, 280, plopşor, v. o. 12, candrea, f. 221. Cînd mănînci ceva care nu-ţi prea place, îţi vine ojic pe gît, arsură, jărăgai pe gît. arh. olt. xxi, 271, cf. chest. viii 22/25, alrm ii/i h 182. — Pl.: (rar) ojiguri. — Şi ojic (pl. ojicuri ciauşanu, v. 184) s. n. — Din ser. o2eg „arsură“. OJUl vb. IV. (Regional) 1. Tr anz. (Complementul indică lemne, vreascuri, paie etc.) A usca, a zvînta; a aprinde. Cf. lb, ddrf, GHEŢIE, B. M., BARCIANU, ALEXI, W., N. REV. R. VIII, 87, PAŞCA, GL. -O» Refl. Cf. h xvit, 180, ciauşanu, v. 184. Pune şi lemne verzi pe foc că se ojijesc ele. paşca, gl., cf. tomescu, gl., alr n/886. Vezi, pune puţin lemnele celea pe sobă, ca să se ujască. ev 1950, nr. 4, 45, cf. lexic reg. 30. 2. Tranz. (Complementul indică focul) A înteţi. Mai ales atunci cînd se bagă pîinea în ţăst, [focul] trebuie bine ojîjit, să fie bine arsă vatra peste tot, ca să se coacă pîinea. i. cr. iv, 251. <> Refl. Cf. lexic reg. 30. + Refl. F i g. A se supăra, a se revolta, a se aprinde. tomescu, gl. 3. Refl. A se încălzi la sobă. lexic reg. 83. — Prez. ind.: ojijesc. — Ş>i: ojăji (tomescu, gl.), ujiji (barcianu, alexi, w., dr. viii, 124), ujuji (CIHAC, II, 438, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, TDRG, DR. VIII, 124), Uji vb. IV. — Din bg. OMKHHcaM. OJIJÎRE s. f. (Regional) Faptul de a (s e) ojiji ; uscare; ardere. Cf. lb, lm, ddrf. — V. ojiji. OJIJÎT, -Ă adj. (Regional; despre lemne, vreascuri etc.) Care arde uşor; uscat. Fata Kivului e. . . iute la fire ca lemnele ujujite. delavrancea, s. 9. N-am putea duce l-alde biata Bălaşa ceva curmeie de viţă şi vreascuri ujujite? id. ib. 183, cf. ddrf. <£> F i g. Gîtul îl are totdeauna ojejit de băutură, iovescu, n. 71. — Pl.: ojijiţi, -te. — Şi: ojejit, -ă, ujujit, -ă adj. — V. ojiji. OJINĂ vb. I v. ujina. OJÎNĂ s. f. v. ujină. 1508 OJINGOS — 1.77 — OLAC OJINGdS, -OĂSĂ adj. (Prin Vîlcea, despre ţesături) Aspru, scorţos, ciauşanu, v. 184. — Pl.: ojingoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. OJINt vb. IV v. ujina. OJINÎŢĂ s. f. v. ujiniţă. OJIVOI vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A trăi, a vieţui. Aduce şi „ispisoc de pără şi de rămas“ . . . pentru vînzarea Nastăsiei Bărlă-deaniţa, la Blăneşti, „pre unde au ojivoit de veaci“ (a. 1661). bul. com. jst. iv, 170. Refl. Pre unde s-au ojivoit [sic] de veaci (a. 1661). id. ib. 168. — Prez. ind.: ojivoiesc. — Din slavon. o>khkDe olac = a) loc. adj. care aparţinea poştei sau poştalionului; care era folosit pentru necesităţile transportului călătorilor şi al corespondenţei. Au trimis sol de olac la Ianăş, craiul unguresc, simion dasc., let. 149. 21 menziluri, pentru cei ce călătoresc cu cai de olac (a. 1735). cat. man. i, 492. Butca e gata; pe drum aşteaptă cai de olac din poşte-n poşte, caragiale, o. ii, 238. Doi lipcani de olac se trămiseră cu această veste banului şi vătafului Neagu. odobescu, s. i, 85. O mare uşurare era că şi drumul cel nou de olac era străbătut de caraule de dorobanţi, camil petrescu, o. ii, 146. Şi-nainte ne-au trimes Din conac în conac Cu cai de olac. marian, nu. 468. De ţi-e-n secerat, Trimite cai de olac Să mi-l aducă legat. mat. folk. 72, cf. i. cr. i, 17; b) loc adj. (despre cai) datorat de săteni trimişilor domneşti în ţară (ca prestaţie temporară, în secolele al XV-lea — al XVIII-lea). Să n-aib[ă] irea6[ă] a merge să-i judece sau să-i prade intru ei, şi de cai de olac şi de toate slujbele dumnii-meale (a. 1602). cuv. d. bătr. i, 127/4. Să fie în pace de lucrul domnesc şi de bani de judeţ şi de mer-tice şi de cai de olac şi de podvoade (a. 1630). bul. com. ist. v, 55, cf. ib. ii, 225. Cu cai de olac şi cu alte dăriş[i] angării (a. 1779). iorga, s. d. vii, 128. Deosebit poroncim domniea me ca niciodată se nu fie ei supăraţi cu cai de olac (a. 1802). uricariuL, i, 304. Nici caii sau căruţele lor de olac, ori carăle şi boii la podvezi să nu li se ia (a. 1825). doc. ec. 348. Erau siliţi să facă podvezi (transporturi) pentru domnie şi pentru împărăţie, să dea cai de olac pentru cei ce călătoreau în slujba stăpinirii. oţetea, t. v. 68. Ţărănimea mai avea obligaţia de a da caii de olac „rechiziţia cailor ţărăneşti pentru serviciile de corespondenţăcv 1949, nr. 5, 24; c) loc. adj. şi a d v. iute, repede, grabnic. De olac să-mi trimiteţi omul (a. 1600). iorga, e. i. ii, 236. Lui fiindu-i caii gata la gazdă, au purces de olac şi s-au dus de s-au împreunat la Bacău cu toate oştile (a. 1633). mag. ist. i, 300/6. Oprea armaşul, după învăţătura lui Aron Vodă, de olac au venit şi seara au intrat în Iaşi. simion dasc., let. 267. S-au făcut omul a merge de olac pe dinaintea împăratului, anume să-l vadze. m. costin, o. 118. Au purces de olac de s-au dus de au trecut Oltul. ist. ţ. r. 68. Oprea armaşul..., viind de olac, au intrat în Iaşi seara. n. costin, l. 569, cf. 219. Şi îndată au răpedzit de olac şi l-au adus la Petru Alexievici, împăratul Moscului, neculce, l. 122. Surugii. . . cari mirosiseră bacşişul gras, mînau de olac, de scăpărau copitele cailor. gane, n. iii, 131. A doua zi... îi veni de olac veste din Ţara Românească cum că Alexandru Vodă Ipsilanti fusese mazilit, c. gane, tr. v. ii, 129. Să mă duc la mama de olac. pamfile, j. ii, 105, cf. zanne, p. v, 457; d) loc. a d v. de ajuns, destul. Ajunge, băiete, ai scris de olac. zanne, P. v, 457. <> E X p r. Cal de olac = a) cal de corvoadă. Cf. dr. v, 215; b) om pus să muncească peste măsură. Cf. zanne, p. v, 458. în cai de olac = prin poştă, cu poştalionul ; p. e x t. repede, urgent. Atunce au trecut pen Ieşi, de la Poartă, un agă împără-tescu la margine, la Cernăuţi, în cai de olac. neculce, l. 249. Să trimiţi, în cai de olac, doaoă şfeşnice de argint (a. 1787). iorga, s. d. viii, 14. Să-i trimet cuţitele în cai de olac La casa cui le-a dat. mat. folk. i, 577. Brîu, brîuşoru meu . . . astă noapte te fac colac Şi te mîn în cai de olac Şi la scrisa mea în sat. i. cr. iv, 194. A lua (pe cineva) de olac = a grăbi (pe cineva). Cf. zanne, p. v, 457. + Cal de poştă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, ŞIO ITj, 277, PĂSCU-LESCU, L. P. 365. 3. S. n. Impozit perceput asupra cailor. Aceşti armeni bogaţi au mijloacele ce trebuie pentru a face ca domnii, unul după altul, să li întărească privilegiile: scutirea de olacuri, havalele şi angarii. iorga, c. i. ii, 201. 4. Subst. (Cu sens neprecizat, în poezii populare şi In descîntece) Păsăruică din olac, Nu-mi cînta mié să zac. hodoş, p. p. 93. Meargă-şi cal pe lîngă cal Şi olac de pe olac. păsculescu, l. p. 55. Toate paturile să le strîngi, Colac de olac, Pe capul cui a dat. id. ib. 125. — PI.: (m.) olaci şi (n.) olace, (rar) olacuri. — Şi: (neobişnuit) olâcă s. f. ddrf. — Din tc. ulak. OLÂCĂ1 adv. v. oleacă. OLĂCĂ2 s. f. v. olac. OLAFĂN s. m. v. oloîan. OLAIĂC s. n. (Regional) Calapod mic. Cf. dr. iv, 837. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OLAIU subst. (Regional) „Laturile unui caic“, i. cr. xiii, 83. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. ÓLAIZM s. n. (Regional) Daltă rotundă (Balş). alr ii 6 678/876. — PI.: olaizme. — Din germ. Hohleisen. 1528 OLALTĂ — 179 — OLANDĂ OLĂLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. Cf. hem 656, 914. Dacă norii veşnic umblători Mi-ar fi strîns olaltă lacrimile, Ajungea să plouă şapte zile, Din zorit de ziuă pînă-n zori. deşliu, n. 62. <^> (învechit şi popular) Loc. adv. între olaltă = a) unul cu altul. S-asamăn între olaltă viaţă şi cu moarte, eminescu, o. i, 203. Să poată trăi. . . alăturea între olaltă şi în deplină armonie, sbieiva, f. s. 228. Bărbaţii. .. se sfătuiau între olaltă. marian, t, 16; b) unul pe altul. A se înşela între olaltă asupra meritului producerilor lor. maiorescu, cr. r, 314. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumină de-ntunerec şi marmura de daltă, eminescu, o. i, 232. De olaltă = a) Ifără alegere, de-a valma. Acei ce obicinuie a face curături tăind copaci de olaltă (a. 1794). uricariul, iv, 48/1; b) unul de altul, unul de celălalt. Scorii şi carpodachii. .. au fost goţi de neam, numai cu porecla osebindu-se de olaltă. şincai, hr. i, 64/30, cf. maiorescu, cr. i, 50. Se iubesc ... Şi ce departe sînt de-olaltă amîndoi! eminescu, o. i, 52. Turcimea-nvrăj-bită se rupe de-olaltă Şi cade-n mocirlă, coşbuc, p. i, 205. Am blestema acuma Cîntările şi zorile albastre Ce ne-au legat de-olaltă. isac, o. 28, cf. alr ii 4 401/272. De la olaltă = împreună, laolaltă. Toţi de la olaltă, făr-a osebi pe unii, Ţel au numai folosinţa, Şi-nţelepţii şi nebunii. conachi, p. 285. Eu cu sergentul după el Sărim de la olaltă. alecsandri, o. 240, cf. id. p. iii, 229. Le lasă să fiarbă ca jumătate de ceas de la olaltă. ap. tdr&. Pe (sau peste) olaltă = unul peste altul. Durmea prăvăliţi toţi peste olaltă. budai-deleanu, ţ. 88. Aşează blidele p-olaltă ca să se scură apa. Com. todoran. (Pe) lîngă olaltă = unul (pe) lîngă altul; alături. Mii de mii de ţape Des lîngă olaltă se afla înşirate. budai-deleanu, ţ. 295. Trec sufletele pe lîngă olaltă. maiorescu, cr. ii, 396. Bătrîne şi neveste . . . Precum lîngă olaltă stau capete de mac, Aşa-s de-aproape strînse şi spun şi nu mai tac. i. negruzzi, s. ii, 112. Şezură lîngă olaltă pe divan, agîubiceanu, a. 484. înspre olaltă = unul către altul. Amîndoi cu pasul sprinten înSpre-olaltă-naintînd. ap. tdrg. — Şi: (regional) ol Antă adv. marian, ins. 133. — O + alaltă. OLAN s. n. 1. Piesă de argilă arsă, de obicei de formă semicilindrică, folosită ca învelitoare a (crestelor) acoperişului, a streşinilor,(rar) a sobelor etc.; (regional) oală (II 1). învăli-toarea [casei] era de olane, filimon, o. i, 264. Ţigla, adecă cărămida de acoperit casele în loc de olane, se aduce de la Panciova. i. ionescu, m. 740. Un cer albastru şi fără nori, case înalte a căror streşini de olane se uitau în lună — iată tabloul, eminescu, n. 63, cf. şăineanu. Răsar amîndoi, tinerii de odinioară, Daniil şi Nata-lia, coborînd în amurgit; treptele casei lor albe, acoperită cu olane roşii, sadoveanu, o. ii, 600. Soarele, coborîndu-şi razele, însîngera acoperişul de olane, dunăreanu, ch. 132. întocmai se fac şi ţiglele sau olanele de învelit casele şi streşinat gardurile, pamfile, i. c. 386. Zărirăm turnul înalt... cu creasta lui de olane roşii. hogaş, dr. i, 28.’ Un vînt aspru, tomnatic vîjîia prin porumbiştea dimprejur, scutura stăruitor olanele coperişelor. rebreanu, nuv. 263. Pe deasupra caselor, ale căror olane înnegrite dovedeau un trecut îndepărtat, se zăreau dealurile cu vii arămii, bassarabescu, s. n. 23. Pe o parte şi alta a ogrăzii se întindea cîte un şir de odăiţe în paiantă, acoperite cu olane. i. botez, şc. 15. S-a prăbuşit şi acaretul! Nimeni nu i-a mai întors olanul, nimeni n-a mai bătut un ţăruş la ulucă, klopştock, f. 187. Prăvălia. . . acoperită cu olane. v. rom. decembrie 1954, 63, cf. bul. fil. vii—viii, 382, alr n/i h 231, alr ii 5 319/987.. 2. Tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgere a apei, coşuri pentru fum, stîlpi care împodobesc sobele tărăneşti etc. Cf. oală (112). Nu găseşti în Prosta o palmă de pămînt nestrăpuns d-a lungul şi d-a curmezişul de olane de pămînt. ghica, s. 545. Au adus două măsuri de apă pe olane de lut ars. i., ionescu, p. 312. Un zid circulqr ... ce se aseamănă cu un olan foarte spaţios, odob.escu, s. i, 390, cf. şăineanu, tdrg. Abia ... [o muscă] mai înnegreşte înţr-un punct olanul văruit al sobei, bassarabescu, v. 169, cf. chest., ii 343/66,, alr i 684/772.. — PI.: olane. — Şi:t olană (polizu, ddrf, barcianu, alr ii/i h 231, ib. h 279, alr ii 5 319/987) s. f.; holán (h xvii 3§) s. n. — Ol suf. -an. . OLANĂ s. f, v. olan. OLÁND, -Ă s. m. şi f., adj. (învechit, rar) I. S. m. şi f. Olandez (1). Anglii şi olanzii. . . îi şi mai lăsară de capul lor. bariţiu, p. a. i, 253. 2. Adj. (în c o m p u s e, în forma olando) Olandez (2). La vistierie... alte monede nu sînt priimite, decît numai galbeni olando-înpă-răteşti, ruble şi sfanţi (a. 1835). doc. ec. 589. — PI.: olanzi, -de. ; — Derivat regresiv de la numele propriu Olanda. OLANDĂ s. f, Pînză (albă) de in, de bună calitate, cu ţesătura deasă şi fină. Cf. ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200, ALEXI, w., tdrg. Dantelele din pat Tremură-n lumină Pe culcuşul tău curat De olandă fină. topîr-ceanu, p. o. 100. Evit cit mai mult dormitorul, deşi albul de olandă al cearşafurilor tot mă cheamă, camil petbescu, u. n. 426. Olanda mesuţelor pătată de ceai. c. petrescu, c. v. 180. Nu o dată ne sculam flămînzi de la masă, lăsînd neatinse şervetele de olandă aşezate în chip de 1533 OLANDEZ — 180 — OLASTISEALÄ flori. i. botez, b. i, 191. Apoi îşi călcase singur pantalonii de olandă, teodoreanu, m. ii, 164, cf. bl xi, 36, iordan, L. r. 264. Ţinuta ei de lucru era un fel de peplum virginal de olandă. vinea, l. i, 71. [Fasolea] să bate cu lingura şi să pune între cîrpe de olandă ca oblojeală. mat. FOLK. I, 701. — Pl.: (rar, indiclnd varietatea) olănduri. IORDAN, L. R. A. 66, 69. — Din fr. hollande, it. olanda. OLANDEZ, -Ă s. m., s. f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Olandei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Olanda. Cf. ist. am. 747H, ddrf, barcianu. Aici se poate vedea pictura olandezilor şi flamanzilor. SADOVEANU, O. IX, 239. 2. Adj. Care aparţine Olandei sau olandezilor, privitor la Olanda sau la olandezi, originar din Olanda. Solul englezu şi olandezu. r. gre-ceanu, cm îi, 204. Flotele vrăjmăşăşti nu fac nimic şi să vede că mai mult să îmbrînceşte una cu alia decît cu corăbiile olandeze, cr (1832), 353/40, cf. barcianu. S-a întîmplat... să fie anunţată o vizită a unor gazetari elveţieni, olandezi, danezi, spanioli, c. petrescu, î. ii, 66. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de olandezi (1). Olandeza, vorbită de 8 milioane de oameni. graur, i. l. 199. (învechit) Galben olandez (şi substantivat, m.) = monedă olandeză. Gal-binii împărăteşti era 4 lei şi 8 creiţari, olandezi 4 lei şi 15 creiţari, veneticii 4 lei şi 20 creiţari. dionisie, c. 166, cf. iorga, s. D. xii, 176. Olandezul. . . galbenul. . . leul (a. 1822). doc. ec. 261. 3. S. m. Nume dat unui soi de porumbel. Cf. baronzi, l. 95. 4. S. f. Figură de patinaj. Cînd făcea „olan-dezeu se înclina atît de lin .. . încît avea impresia că se alintă pe aer. teodoreanu, m. ii, 220. — Scris şi: (rar) olandes. baronzi, l. 95, h x 35. — Pl.: olandezi, -e. — De la numele propriu Olanda. Cf. fr. Hollandais, it. olandes e. OLÄNDIC, -Ä adj. (învechit, rar) Olandez (2). Flota olandică se înarmează cu mare pripă spre întîmpinarea oştirilor cu Belgia, cr (1831), 120x/6. — Pl.: olandici, -e. — Din ngr. ¿XavSixâţ, germ. holländisch. OLANDlNl s. f. Ţesătură de bumbac, care imită olanda. Cf. nom. min. i, 424, 425, dn. — Olandă + suf. -ină. OLÂNDRĂ s. f. v. oleandră. OLANGÎU s. m. (învechit) Meşter care face olane; olănar. Să ia zeciuială de la cărămidă i olane şi nisipul ce fac cărămidarii, olangii, nisiparii (a. 1823). doc. ec. 267. Dulgherii, zidarii, tîmplarii, pietrarii, olangiii şi cărămidarii (a. 1835). ib. 598. — Pl.: olangii. — Olan + suf. -giu. OLĂNTi adv. v. olaltă. OLAR s. m., s. n. I. S. m. Meşter care face (şi vinde) oale (I 1, 2) sau alte obiecte din lut ars. Paşti-i cu fuşte de fieru, a vas de lut (c a v a s u olarului d) frînge-i. psalt. 3. Ca vasele a olariului zdrobi-vei pre dînşii. biblia (1688), ap. gcr i, 283/12, cf. anon. car., lex. mars. 205. Aşijderea şi tîrgul Baia l-au descălecat nişte olari saşi. n. costin, l. 174. Norocul şi pre porcariu şi pre olariu tot cu o orbime caută. cantemir, ist. 299. Lei 10 de la starostele de olari (a. 1776). uricariul, xix, 327, cf. 341, v, 66/19, clemens. Meşteri. . . pentru lucrul clădirilor şi cărămidari pentru pregătirea mate-rialurilor; acestora li se zicea olari şi cărămidari. pamfile, i. c. 383. Toamna coboară olarii la. şes cu căruţe cu oale. stancu, d. 43. Tinerii boieri ciocnesc ulcelele pline cu vin cu ţăranii, cu drumeţii din han: lingurari, cărbunari, olari. v. rom. mai 1954, 206. Un olariu făcuse foarte multe oale. sbiera, p. 218, cf. com. marian, alr ii 6480, ib. 6492/551, a ix 3, 4, 5. După ce olaru a făcut oala, unde vrea îi pune toarta. zanne, p. iv, 152. <£• Neam de olar = epitet dat unui om care inventează repede minciunile. Cf. pamfile, vAzd. 176. Roata olarului v. roată. Expr. A rîde rîsnl olarului = a rîde silit. Cf. zanne, p. v, 461. + (Adjectival) Căruia îi place să stea mai mult acasă, pe vatră; leneş. Cf. pamfile, a. r. 253. II. (Regional) 1. S. m. Sărciner (Bîlca — Adjud). chest. v 58/4. 2. S. n. Dulap în care se ţin oale (I 1, 2). V. etajeră, poliţă. Cf. jahresber. viii, 83, varone, j. r. 65. — Pl.: (I, II 1) olari, (II 2) olare. — Şi: (învechit) olâriu, (regional) ulâr (alr ii 6 480/836) s. m. — Oală + suf. -ar. OLĂRIU s. m. v. olar. OLASTISEĂLĂ s. f. (învechit şi regional) Linguşire; mîngîiere, dezmierdare. El şezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte şi pline de olastiseli. gorjan, h. i, 158/24. Se-aprinse de dragoste pentru dînsa şi începu a îi arăta semne de olastiseală şi cu vorba îi făcea curte. id. ib. ii, 151/32, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., arhiva, xxviii, 73, scriban, d. Trei zile încheiate se sili Sila.. . cu fel de fel de mîngăieri şi cu fel de fel de olastiseli ca să facă 1542 OLASTISI — 181 — OLĂCAR pe băiat să scoaţâ măcar un grai din gura lui. POPESCU, b. iii, 125. — PI.: olastiseli. — Olastisi + suf. -eală. OLASTISl vb. IV. I n t r a n z. (învechit şi regional) A spune cuvinte de dragoste. (Refl.) împăratu, cu doamna începură a se-olastisi, adică a vorbi între dînşii vorbe de amur. gorjan, h. ii, 179/5. — Prez. ind.: olastisesc. — Cf. rus. ofîjiacKaTB, jiacTHTb- (c H). OLĂT s. n. 1. (învechit) Provincie, regiune, ţinut, teritoriu; p. e x t. (mai ales la pl.) împrejurime, parte (a locului). Iară alţii au scăpat în ţara domniilor voastre acolo, în olatul Bistriţii (a. 1629). iorga, d. b. i, 44. Atunce întră în olatul cetăţii, cînd era roada pămîntului tînără. herodot (1645), 9. Zicea că acel olatu l-au luat leşii de la moldoveni fără cale. ureche, l. 111. Să bejenise toată Ţara Muntenească, de pen toate aceale olate, pănă în Praova. m. costin, o. 116. Să aibă acele olate ale Ardealului să şază la dînsele pentru hrana lor. ist. ţ. R. 14. Prădînd tîrgurile şi satele şi olaturile turceşti în ţara Bolgariei, s-au întorsu întregi la hotarăle sale. n. costin, l. 575. Au aşădzat o samă de oaste în Azac şi în olatul Azacului pe tătari, neculce, l. 341. Olăcari cu cărţi şi alergători în toate olaturile să se trimaţă. cantemir, ist. 27. Au trecut toţi în olatul turcesc (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 357/17. Lefile ce s-au dat... De cătră dumnealor ispravnicii olaturilor (a. 1806—1807). iorga, s. d. VI, 205. Luna împărtăşă de o dulce lumină toate olaturile. drăghici, r. 230/13. Cu o ceată aleasă cercetă toate olaturile ţării, asachi, s. l. ii, 79, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., I. BRĂESCU, m. 69. Cînd a venit la Iaşi, Eminescu colindase toate olaturile româneşti, sadoveanu, o. vi, 298. Amintirile de-atunci, vechi, depărtate în alte olaturi de ţară şi în alte afunduri de vremi, îl munceau năsîlnic. c. petrescu, a. r. 188. Întorşi din olaturile lumii, Au sînge de foc pionierii, boureanu, s. p. 50. <£> Fi g. Peste olaturile presei româneşti se abătuseră cîteva din brizele parfumate de liliac ale poemelor lui Macedonski. perpessicius, m. iii, 236. Expr. A da (sau a face) cuiva olat = a ceda, a pune la dispoziţia cuiva (de obicei unei puteri din afara ţării), un teritoriu, o regiune etc. Le-au dat hotar şi olat... şi au. făcut pace. neculce, l. 7, id. ib. 275. 2. (învechit şi regional, mai ales la pl.) Moşie; gospodărie (mare); p. restr. clădire, acaret; Lei... 50 oamenilor de la olanul Gre-cenilor pentru cheltfuiala] ce-au ,făciit cu. men-zilul (a. 1760). iorga, s. n. xxii, 136. Mai toate olatele ţerei acesteia sînt de lemn, pentru aceea lesne se aprind, şincai, hr. ii, 38/36. Socoti să-i armeze cum poate, Făgăduindu-le case ş-olate. budai-deleanu, ţ. 144. în Cernatul-de-Jos, la anul 1830,... au fost arsură, de au ars 50 de casă, şi cu totul au ars olaturi 268 (cca 1830). iorga, s. d. xm, 48, cf. cihac, ii, 601. Vînduşi vii, Vînduşi moşii Şi de bir Nu te plătişi, Vînduşi Sate . Şi olate, Plătişi Birul jumătate, bibicescu, p. p. 276, cf. 74,. şez. mi, 26, viciu, col, 37, pamfile, cer. 187, ţiplea, p. p. 114, gr. băn. Hai, mindră-n a mele olate, Că nu ti-i stropi cu lapte, birlea, c. p. 258, cf. pribeagul, p. r. 57, chest. ii 390/6, 10 a, alrm ii/i h 295, lexic reg. 83, 96, mat. dialect, i, 25. — Pl.: olate şi olaturi, (rar) olături (chest. 11 390/54a, 391/54a). Şi: olâtă (lb, polizu, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., VICIU, COL. 203, LEXIC REG. 83, pl. Şl olăţi ALRM Il/l h 295/64, olete viciu, col, 203, cf. id. gl.) ; (cu sg. refăcut) olâtură (v. rom. februarie 1954, 44) s. f.; holâte (alr ii/i mn 123, 3832/349) subst. pl. — Etimologia necunoscută. OLĂTĂ s. f. v. olat. OLĂTICE subst. pl. (Prin Ban.) Acareturi. CHEST. ii 390/11. — Şi: oldtucc subst. pl. ib. 70/10. — De la olat. OLĂTUCE subst. pl. v. olatice. OLĂTURĂ s. f. v. olat. OLĂVIŢĂ s. f. (învechit, rar) Bere. Le dau sămînţă de pelin bine pisată în beare (olaviţă). CALENDARIU (1814), 188/3. — Pl.: ? — Cf. o 1 o v i n ă. OLĂCĂR s. m. 1. (învechit şi regional) Curier, olac (1). Şi ca aceştiia olăcari nu iaste alt lucru pemintean mai iute. herodot (1645), 453. Odihnind Ştefan Vodă la Vasluiu, i-au venit olăcari. ureche, l. 94. Veniră-i olăcari, de-i dederă veste, simion dasc., let. 206. Ce, cînd sta lucrul gata. şi sfatul,.. . sosesc de la hanul olocari la Şirăm fiei. m. costin o. 164. Era în ceata olăcarilor împărăteşti, ce,- dac şi aduc,, scrisori de sîrg. dqsoeţei, v,. s. februarie 306r/32. Încă cărţile:să cetiia şi iată .alţi olăcari au venit de la Galilea. biblia- (1688), 70.01/13. Olăcari cu că,rţi\în.‘toate, părţile... să se trirnaţă. ..cantemir, ist. 27. I-au venit veste de sîrgj cu olăcarii. şincai, hr. . ii, 63/21. El porni îndată un olăcariu /« Bathori. BĂLOEScu.j ,m... v. . 127. Să-dusă olăcctrii la Filon.. 1550 OLĂCARIU — 182 — OLĂLĂIRE alexandria, 116/17împăratul trimise numai-decit după dinsul nişte olăcari. îspirescu, l. 344. Pe cal înspumat, venea vijelios 'Un olăcar, învîrtind pe deasupra capului’ca un şarpe harapnicul negru, sadoveanu, o. iii, 180. Acuşi va bate în poartă olăcarul marelui vornic Vilar a. c. petrescu, a. r. 193. Iar un olăcar deasupra zidului striga că cine s-o găsi să ghicească inelul, îi dă împăratul bani. i. cr. iv, 198.'+ îngrijitor al cailor de poştă. Mă făcui pentru bani mulţi Olăcar de cai stătuţi, pann, p. v. ii, 126/26. Se găsesc olăcari şi de cai proşti, zanne, p. v, 458. 2. (învechit) Slujbaş însărcinat cu strîn-gerea căilor de olac daţi de ţărani pentru nevoi momentane sau pentru un timp mai îndelungat. Cf. o 1 a c (3). Să fie în pace de toate dările şi hngăriele precum scriem mai sus despre toţi oamenii domneşti de globnici, de olăcari, de hornătit, să nu aibă treabă acolo, nici gloabă să nu le ieie (sfîrşitul sec. XVII), uricariul, vii, 9. Apărare a unei moşii de „olăcari“ (a. 1742). IORGA, s. d. vi, ‘241. 3. (Prin sud-estul Mold.) Haimana, scri- BAN, D. £ " ■ . 4. (Regional) Persoană care însoţeşte nunta şi spune oraţia; colăcar. Cf. tdrg, — PI.: olăcari. — Şi: (învechit) olocâr, olă- câriu ş. m. . , — Olac + suf. -ar. OLĂCĂRIU s. m. v. olăcar. OLĂCĂŞ s, m. (Prin Olt.) Olăcar (4). Cf. TDRG. J — PI.: olăcaşi. — Olac + suf. -aş: OLĂCĂÎ vb. IV v. olecăi. “ ' OLĂCĂRl vb. IV. Intranz. 1.’(învechit) A îndeplini slujba de olac (1). Cf. anon. car. <£> F i g. Vrăjile lui spre moarte olăcăriia. C.ANTEM1R, ist. 324. 2. (Prin sud-estul Mold.) A hoinări, a umbla haimana. Cf. olăcar (3). Cf, scri- BAN, D. '' ' — Prez. ind.: olăbăresc. — V. olăcar. OLĂCĂRÎE s. f. 1.‘(învechit) Serviciu poştâl îndeplinit de olăcari' (1). Cf. olac (2). Ţara era îngreuiată cu dările ce scotea Nicolai Vodă şi era şi mare greu de olăcăriilfe craiului şvezesc. muşte, let. iii, 46/30, cf. lm, şio nl5 278, tdrg. ! 2. (învechit) Rechiziţionarea cailor de olăc. Cf. olac (3). Să nu-i băntuiască de olăcării şi de podvoade, să nu le iă cai de olăc şi carăle de podvoade, ci să-i lase în bună pace (a. 1707). ap. hem 3210. „Carte“ a lui Grigore Vodă „pentru podvoz, olăcării, dată panţirilor de Comăneşti“ (a. 1737). iorga, s. d. VI, 210. 3. (Regional) Oraţie de nuntă; conăcărie. Cf. olăcar (4). Cf. lm, sevastos, n. 99. — PI.: olăcării. — Olăcar + suf. -ie. OLĂCĂŞlE s. f. (Prin Olt.) Olăcărie (3). Cf. .SEVASTOS, N. 99. — PI.: olăcăşii. — Olăeaş + suf. -ie. OLĂCfiR s. m. (Regional) Olăcar (4). Cf. TDRG. — PI.: olăceri. — Olace (pl. lui olac) -\- suf. -ar. OLĂCERÎE s. f. (Regional) Olăcărie (3). Cf. sevastos, n. 99. — Pl.: olăcerii. — Olăcer + suf. -ie. OLĂCfiŞTE adv. (învechit) Ca un olac (1), în felul olacului; grabnic, repede. Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Un trimis de la domnie. . . Olăceşte se ducea Şi la domn ştire făcea, alecsandri, p. p. 180. — Olac + suf. -eşte. OLĂCHESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, neobişnuit) Privitor la caii de olac (2), pentru caii de olac. O zabală olăchească (a. 1833). iorga, s. d. xxi, 373. ^ Pl.: olăcheşti. — Olac + suf. -esc. OLĂGHÎNĂ s. f. v. olovină. OLĂÎNĂ s. f. v. olovină. OLĂÎRE s. f. v. olălăire. OLĂÎT s. n. v. olălăit. OLĂITllRl s. f. v. olălăitură. , OLAjI vb. IV v. olcji. OLĂLil vb. IV. Intranz. (învechit şi regional) A face gălăgie, a ţipa, a urla; a se văicări, a se tîngui. Cf. klein, d. 63, lb, polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, Âlexi, w., rev. crit. iii, 163. — Prez. ind.: qlălăiesc. — Şi: holălăi (klein, d. 63, pontbriant, d., lm, alexi, w.), olăluf (lb) vb. IV. -Cf. lălăi. ‘‘OLĂLĂIRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunea de a o 1 ă l ă i ; văicăreală, tînguire. Cf. lb, polizu, lm. 1568 OLĂLĂIT — 183 — OLĂRIT3 — Pl.: olălâiri. — Şi: olăire (lm), holălălre (lb, lm), hololoire (lm) s. f. — V. olălăi. OLĂLĂÎT s. n. (învechit şi regional) Olă-lăire. Cf. lb, lm. — Pl.:? —Şi: olăit (lm), holălăit (lb, lm), hololoit (lm) s. n. — V. olălăi. OLĂLĂITtJRĂ s. f. (învechit şi regional) Olălăire. Cf. lm, gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: olălăituri. — Şi: olăitură s. f. lm. — Olălăi + suf. -tură. OLĂLĂXJ s. m., s. n. 1. S. n. (învechit şi regional) Strigăt, ţipăt; gălăgie. Cf. lb, ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. S. m. (Regional) Certăreţ; gălăgios. Du-câ-se tot învirtindu-se ca ciocîrlia. . . de-abia ne-om mai curăţi de olălău. bănuţ, t. p. 105, cf. LEXIC reg. 96. — Pl.: (m.) olălăi, (n.), olălăie (lb). — Şi: holălău s. m. lm. — Cf. o 1 ă 1 ă i. OLĂLUl vb. IV v. olălăi. OLĂNĂR s. m. (Rar) Meşter care face olane. Cf. POLIZU. — Pl.: olănari. — Olan + suf. -ar. OLĂNĂRÎE s. f. (Rar) Loc unde se fac olane; cuptor în care se ard olanele. Cf. polizu. — Pl.: olănării. — Olănar + suf. -ie. OLĂNDESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Olandez (2). O corvetă olăndească au trecut la Alger, ar (1829), 522/38. — Pl.: olăndeşti. — Oland + suf. -esc. OLĂRĂŞ s. n. (Regional) Vas de lut cu gîtul lung, în care se pune laptele la prins. V. oală (I 2) (Bogdana — Vaslui), lexic reg. 61. — Pl.: olăraşe. — De la ol. Cf. o 1 ă r e ţ1. OLĂREĂSĂ s. f. (Rar) Soţie de olar (I); olăriţă. Cf. polizu. — Pl.: olărese. — Olar + suf. -easă. OLĂRESC, -EĂSCĂ adj. (Rar) De olar (I), al olarului. Lucru olărese. ■ lb, cf. polizu. — Pl.: olăreşti. : — Olar 4- suf. -esc. OLĂREŢ1 s. n. (Prin Mold.) Oală (I 2) de lut în care se pune laptele la prins (i. cr. vi, 29, chest. v 126/49, a vi 26, lexic reg. 64) ; urcior de lut (a vi 26). — Pl. : olăreţe. — Ol + suf. -ăreţ. Cf. o 1 ă r a ş. OLĂREŢ2, -EĂŢĂ adj. (Prin nordul Mold.) în formă de oală (I 1, 2); lunguieţ. Cf. lexic reg. 117. — Pl. : olăreţi, -e. — Oală + suf. -ăreţ. OLĂRÎ vb. IV. 1. T r a n z. A rotunji puţin buştenii la capete ca să lunece mai uşor pe uluc sau ca să poată fi tîrîţi mai uşor pe pămînt la scoaterea lor din pădure ; (regional) a oii. Cf. der. Butucii n-au fost bine olăriţi, căci s-au aşchiet pină la gura ulucului. Com'. din piatra neamţ, cf. com. din capu codrului — gura humorului. îl olăr§şt'e la■ capet'e, taie frumos rotă ca o uglă. alr sn ii h 615/260, cf. ARVINTE, TERM. 157. 2. R e f 1. (Prin \\*stul Transilv., despre butucii roţilor de car) A se lărgi. Cf. rev. crit. îv, 145. — Prez. ind. : olărese. — V. oală. OLĂRÎE1 s. f. 1. Meşteşugul olarului (I); olărit. Cf. POLIZU, DAMÉ, T. 73, BARCIANU, ALEXI, w. Olăria constituie. . . ün capitol de industrie din timpurile cele mai îndepărtate, pamfile, i. c. 387. Sîntem în secţia olărie a atelierului, scîn-teia, 1953, nr. 2 758, cf. h i 47, m 18, îv 56, xii 140, 288. 2. Atelierul sau prăvălia olarului (I). Cf. POLIZU, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., COin. MARIAN. — Pl. : (2) olării. — Olar + suf. -ie. OLĂRÎE2 s. f. (Cu sens colectiv) Oale (II); ceramică. Cf. polizu. Am găsit diferite fragmènte de olărie romană, bolliac, o. 290, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, com. marian. ■'*' — Oală + suf. -ărie. OLĂRÎT1 s. n. Acţiunea de a o 1 ă r i ( 1 ) şi rezultatul ei. Cf. der. — V. olări. OLĂRÎT2 s. n. Meşteşugul olarului (I); , olărie1 (!)• Cf. lb, barcianu, alexi, w. Asupra tehnicii. olăritului prea puţine date avem,. pamfile, i. c. 388. — De la olar. OLĂRÎT3, -Ă adj. 1. (Regional, ' despre buşteni) Rotunjit la capete, Cf. olă.ri: (1). Trunchiurile de arbori care urmează a fi transportate trebuie să aibă capetele rotunjite (olă- 1586 OLĂRITURĂ — 184 — OLEACĂ rite) în aşa fel ca să evite oprirea şi îngrămădirea acestora in timpul alunecării la vale. prev. ACC1D. 37, cf. ALll sn ii h 615. 2. (învechit, rar) Scobit, gol; cu crăpături. Cf. olări (2). Cf. BARCIANU. — Pl.: olăriţi, -te. — V. olări. OLĂRITÎRĂ s. f. (Regional) Rotunjire făcută la capetele buştenilor cu scopul de a uşura alunecarea lor pe uluc. Cf. olări (1) (Pipirig — Tîrgu Neamţ). Cf. alr sn ii h 615/551. — Pl.:? — Olări + suf. -tură. OLĂRÎŢĂ s. f. (Rar) Soţie de olar (I); olăreasă. Cf. lb. Spunea că mai are acasă, pe lingă olăriţă, cinci copii, stancu, d. 43, corn. MARIAN. — Pl.: olăriţe. — Olar + suf. -iţă. OLĂTĂŞ s. m. (învechit) Proprietar funciar. V. moşier, gospodar. Cei ce s-au prins, mai toţi era nobili sau nemeşi sau olătaşi. şincai, hr. iii, 201/34. Să însură şi luă pe fala Unui olătaş pădurean din Bozeş. budai-de-leanu, t. v. 11, cf. id. lex. — Pl.: olătaşi. — Olat + suf. -aş. OLÂŢfiL subst, (Regional) „Zeama din tă-rîţe“ (Ghilad — Timişoara), alr ii/36. — PL: ? — Cf. a 1 o ţ e 1. OLĂYÎNĂ s. f. v. olovină. OLBĂLŢ s. n. v. orbalţ. OLBĂŢ s. n. v. orbalţ. OLBĂ s. f. v. halbă. OLBÎŢĂ s. f. (Prin Ban.) Oliţă (1). Din şofiu se ia apa cu caucul, olviţa sau bocăliţa. h xvm 145, cf. l. costin, gr. băn. 150, alr i 694/77. ... — Pl.: olbiţe. — Şi: olviţă s. f. — Olbă + suf. -iţă. OLCÂlt subst. (Regional) Unealtă cu care se,> fâc scobiturile cercevelelor (Săcuieni Tîrgovişte)*. Cf. a iv 255. — Pl.: ? — Din germ. Hohlkehle. • OLCÎÎŢĂ sv - f; ■ (Ban., Trarisilv,) 1.,,. Ulcică, cană; oliţă (1). Cf. lex. marş. 232, îîb,.polizu. î Cu colapul se dă şi o lumină, tu-o olcuţă de, apă. \ MAKÎAf-, : S. R, II, 274, cf. DDRF, . GHEŢIE# . R; M. Ş Olcuţe nouă pline cu lapte, pamfile, s. v. 10. O . . . olcuţă cu rachiu de prune brumării. v. rom. aprilie 1954, 93. Cit e fata de micuţă, Fură banii din olcuţă. hodoş, p. p. 181, cf. doine, 54, 281, alexici, l. p. 198. Ulcuţele astfel împodobite se dau la trei fete. şez. xix, 157, cf. l. costin, gr. băn. 149, arh. folk. vii, 121. Cheagul. . . se moaie într-o olcuţă. chest. v 80/34, cf. alr i 694/1, 5, 24, 59, 87, 90, 107, 840, alr ii 6141/ 105, alrm sn h 271, a i 20, 22, 23, 31, com. din TĂRCĂ IŢA — BE1UŞ şi din BERZASCA — MOLDOVA nouă. Să-ţi dau apă din olcuţă, Să săruţi a mea guriţă, folc. transilv. i, 50. Am o olcuţă După tufă-ascunsă (Iepurele), f (1886), 7, cf. goro-vei, c. 188, pascu, c. 216. 2. Fiecare dintre celulele fagurelui. Cf. h xviii 304, chest. vi 120/27, alr 1683/69. 3. (La moară) Piuliţa de sub fusul crîngului. Cf. oală (II 4) (Roşia — Beiuş). alrm sn h 112/310. •" 4. Vîrtej de apă. Cf. oală (II 5). Cf. alr i 427/49, 75. 5. Numele unui joc de copii (Borlova — Caransebeş). Cf. h xvm 27. — Pl.: olcuţe şi (rar) olcuţi (alr i 694/80, 85). — Şi: ulcuţă s. f. — De la oală. OLE interj, v. aoleu. OLEĂB s. n. (Regional) Acaret. V. olat (2). [Bondarii] îşi fac căsuicile lor prin paie, prin straşinile oleaburilor acoperite cu paie. marian, ins. 193, cf. conv. LiT. xLiv, 396. Am trecut la locul cuvenit îngrijirea caselor, mobilierul lor, oleaburi de prin curte, rădulescu-codin, m. n. 69. Bun era şi el, dar mai bună era ea, fata, singură la părinţi, oleaburi, acareturi, casă, vacă, boi. iovescu, n. 87. Şi s-o tragă la casa, la averea, oleabul (cutăruia) mat. folk. i, 689, cf. alrm u/i h 295, com. din turnu măgurele. + Locuinţă ciobănească, colibă (h iv 56); adăpost (i. cr. iv, 188, alr i 689/805). -4- (Prin estul Olt., glumeţ) Casă familială, chest. ii 54/81. — Pl.: oleaburi. — Şi: oleâg (mat. folk. i, 655), holeăb (scriban, d.) s. n. — Etimologia necunoscută. OLEÂC subst. (în jocuri de copii) Drac. Păpară ici, băură ici şi se duseră pe drumul oleacului pe ghidici. pamfile, j. iii, 24. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. OLEACĂ adv. Puţin, niţel. Cf. polizu, cihac, ii, 680. Ia să mai odihnesc oleacă aste bătrîneţe! creangă, p,. 24. Se apucă şi ea şi mai deretică oleacă. îspirescu, l. 60, cf. 84. Frunză verde nucă seacă, Rîdeţi, ochilor, oleacă. beldiceanu, p, 107, cf. păun-pincio, p. 132, 1601 OLEACĂ — 185 — OLEAT DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Lasă, Oană, pe biata doamnă să se intinză oleacă. de la vr an cea, a. 129. Dumneata bei oleacă? hebreanu, i. 18. Ascultă-mă şi pe mine oleacă, Costel. c. petrescu, c. v. 87. Se mai învioră oleacă, stănoiu, c. i. 163. Ei, dacă-i aşa, stăi oleacă, brăescu, a. 145. Stăi, Roibule, zise el blind calului, stăi aici oleacă şi rabdă ce-i răbda, că îndată ţi-oi da ovăs. sadoveanu, o. i, 102, cf. iordan, l.r.a. 110, 507. Pilda fiecare după mintea lui o înţelege, Incit mai întortocheată în urzeala ei oleacă, Nu mai aţîţa stăplnul şi-ncepea şi lui să-i placă, arghezi, s. p. 9. Lisaveta Bălănică, femeie oleacă trecută, mititică şi bălaie, contemp. 1953, nr. 327, 4/4. Şi-o să-ţi fie-oleacă poate milă C-ai fost rea şi crudă c-un poet. beniuc, c. p. 53. Zîmbeşte Roman: — Bun noroc! Şi cum e lung ca săptămîna, Se pleacă-oleacă de mijloc Lui Remeş să-i întindă mina. deşliu, m. 17. Mîndru l-o făcut mă-sa, Num-oleacă l-o stricat, Că l-o făcut prea buzat. reteganul, tr. 161. Rîse şi ea oleacă, şez. vi, 110. Acu mai stai aci oleacă, rădulescu-codin, i. 12. Şi mai merseră ei oleacă, pînă era norul aproape de ei. mera, l. b. 35. N-ai aicea vreun capăt de curmei... să leg slănina asta, că mi-a amorţit şi minele, doar nu-i oleacă din tîrg! i. cr. iii, 269. Cînd bei aldămaş, varsă din păhar oleacă, gorovei, cr. 4, cf. com. din marginea — rădăuţi, novacoviciu, c. b. II, 12, pribeagul, p. n. 56. Omul- cade dintr-un copac şi tot mai stă oleacă, se spune unui musafir, pentru a-1 determina să nu plece degrabă. Cf. zanne, p. ii, 509. <£> Loc. a d v. Nici (sau nice) leacă = nici un pic, de loc. Şi cu mai aspră petreacere să supusă, ... . trupul nice leacă odihnind, dosoftei, ap. gcr i, 253/5. Dacă-n oraş a sosit, Nici leacă n-a hodinit. bud, p. p. 13. <0> Loc. a d v. Oleacă de ... = puţin; într-o măsură oarecare. Ce nu bei oleacă de apă de nintă? alecsandri, t. 1008. Stăi, să mai bem cîte oleacă de apă! eminescu, n. 10. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. creangă, p. 90. Nu vrei să iei mata oleacă de supă? teodoreanu, m. ii, 38. Am purtat-o şi-n Ţara Leşască la oleacă de învăţătură, sadoveanu, o. v, 521. I-am dat oleacă de trifoi şi văd că mănîncă. contemp. 1948, nr. 104, 6/1. Oleacă de adevăr poate că era şi-n vorbele babelor, reteganul, p. i, 51. Să-mi samăn oleac’ de tenchiu. doine, 28. Baba avea oleacă de staricică. şez. i, 52. Adă-mi călămar şi pană Şi-oleacă de carte albă, La tata să ştiu da samă! bibicescu, p. p. 298, cf. şez. iv, 223. Ci dureri sî am eu? Oleacî di sîngi rău, Nu di mult l-am căpătat, Di cînd puica m-o lăsat. mat. folk. 1352. Ia, am semănat şi eu oleacă de mazere! marian, s. r. ii, 148. Noi cu rrândra lua-ne-am, Da sintem oleac’ de neam. bîrlea, c. p. 36. Am un ghem de mătasă Şi-l trimet la-mpărăteasă, Să-mi ţese o ţesătură Făr' oleac’ de bătătură (Gheaţa), gorovei, c. 174. -0> (Substantivat, în forma leacă) Dacă picătura (leaca, puţinul) de smîntînă a fost încălzit.. . , începe să se formeze în smîntînă beşicuţe mici de unt. pamfile, i. c. 22. Iar cînd mi te-au prins în mină, Gîndu-i stă o săptămînă Cum să te mai prind’ o dată Şi, cu leaca, tu-i faci nadă ! id. c. ţ. 163. + într-o măsură oarecare, întru-cîtva. Sibariţii, oleacă moşii lor, vroia să moară în desfătări şi pe paturi de trandafiri, russo, s. 110. — Şi : (învechit şi regional) leâcă, (regional) oleâc, olâcă (alr ii/325) adv. — Din ngr. ¿Xiyaxu OLEĂG s. n. v. oleab. OLEAGINOS, -OĂSĂ adj. (Despre plante şi seminţele lor ; p. e x t. despre sucul unor fructe) Care conţine grăsimi; din care se poate extrage ulei. Lichidul oleaginos produs de măsline servind de bază pentru fabricaţiunea săpunului, f (1874), 126, cf. şăineanu, bar-cianu. Plantă oleaginoasă. . . avînd rădăcina subţire, grecescu, fl. 79, cf. alexi, w., scriban, d. <$>(Substantivat, f.) Eu produc îndeosebi oleaginoase. călinescu, e. o. i, 114. — Pronunţat : -le-a-. — PI. : oleaginoşi, -oase. — Din fr. oléagineux. OLEĂJĂ s. f. (Regional) Lucru vechi, uzat (Mozăceni — Găieşti). Cf. cv 1951, nr. 11, 37. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O să repar oleaja aia dă căruţă, că altfel n-am cu ce căra porumbu dă pă cîmp ib. -PI.:? — Etimologia necunoscută. OLEANDRĂ s. f. (Regional; mai ales art.) Numele unui dans popular (ddrf, tdhg) care se joacă la nunţi (sevastos, n. 282) cînd se scoate zestrea din casa miresei (marian, nu. 564, pamfile, j. iii, 95). Cf. varone, d. Cine joacă oleandra? Catincuţa munteanca, Cu cosiţe ascuţite, Cu tulpane mohorîte. pamfile, j. iii, 12. — Şi : olândră s. f. h iii 379. — Etimologia necunoscută. OLEĂNDRU s. m. v. leandru. OLEĂRCĂ s. f. v. holercă. OLEĂSTRU s. m. (învechit) Măslin sălbatic. Cornii, oleastrii (măslinii), finichii. economia, 142/12, cf. gheţie, h. m., barcianu, alexi, w. — PI. : oleastri. — Din lat. oleaster, it. oleastro, germ. Oleaster. OLEĂT s. m. Sare sau ester al acidului oleic. DL, DM, DER, — Pronunţat : -le-at. — PI. : oleaţi. — Din fr. oléate. 1609 OLEATĂ — 186 — OLECUŢĂ OLEATĂ s. f. Desen executat pe hîrtie de calc,, pe care sînt trasate detaliile unui teren şi cadrul secţiunii topografice la care se referă. Cf. LTB2, DL, DM. Pronunţat: -le-a-. — PI.: oleate. — După engl. oiled [paper]. OLEBUlT, -Ă adj. (Regional) Rostuit, gospodărit (Bărcăneşti — Slatina). Cf. chest. ii 3/87. Despre unul care are casă se zice că are tot rostul făcut, e om olebuit. ib. — PI.: olebuiţi, -le. — De la oleab. OLECĂI vb. IV. Refl. (învechit şi regional) A se văita, a se văicări, a se tîngui. Ş-au ucLatu-ş veşmintele de pre sine cu lacrămile, olecăindu-să. dosoftei, v. s. octombrie 52r/5, cf. noiembrie 117v/31. Pre nime din boieri să nu-i audză . . . olecăindu-să că sint timpurile grele, neculce, l. 320, cf. cihac, ii, 227. Nu te mai olicăi atita. După vreme rea a fi el vreodată şi senin, creangă, p. 234, cf. ddrf, gheţie, R. M., ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Nu să mai vaite şi să olicăiască. pop., ap. gce ii, 138/34. Am plins Şi m-am olicăit. marian, na. 379. Şi să vaită, Să olăcăieşte. mat. folk. 565. Şi auzi ţipindu-se, Văicărindu-se Şi oligăindu-se. id. 584. Cine ţipă şi se văicăreşte Şi se oligăreşte? id. 585. Şi numai pentru atita te olicăi şi te văicări? i. cr. iv, 109, cf. graiul, i, 300, gri-GORIU-RIGO, M. P. I, 131, PĂSCULESCU, L. P. 168. Nu te văita, nu te dolecăi. şez. xx, 149, cf. gr. s. v, 103, pamfile, s. v. 41. Se-.ntoarseră de la bordei, olicăindu-se şi văicărindu-se. plopşor, c. 45, cf. candrea, f. 357, l. costin, gr. băn. 150, TOMESCU, GL., ALRT 11, 275. <> F i g. Munţii.... . unul cătră altul se olecăiră. cante-mir, ist. 170. <£> Intranz. Florică! ce olicăiezi, Pentru ce te văierezi? marian, d. 269. Mă-ntilnii cu . . . cutare în cale Plîngînd şi olecuind. grigoriu-rigo, m. p. i, 131. + T r a n z. f a c t. A face pe cineva să se văicărească, să plîngă. Să n-o mai ciupiţi, Să n-o mai necăjiţi, Să n-o mai olecăiţi. mat. folk. 596. — Prez. ind.: olecăiesc. — Şi: olicăi, olăcăi, olecui, dolecăi, oligăi, oligări, olicări (coman, gl.), oricăi (gr. s. v, 137), oricări (ib) vb. IV; olicăiă (prez. ind. olicăiez) vb. I. — De la oleo. OLECĂI (ÎS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Tîn-guitor, jalnic, duios. Păseruica... cu olecă-ioase viersuri. . . cînta. cantemir, ist. 193. — PI.: olecăioşi, -oase. — Olecăi + suf. -os. OLECĂÎRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a se olecăi; văicăreală, tînguire. Cîte lacrămi şi suspini şi olecăiri ne vor împresura. neagoe, înv. 309/21. — PI.: olecăiri. — V. olecăi. OLECĂIT s. n. (învechit, rar) Olecăire. Mai pre urmă... amînduror împărăţiilor de plîns şi de olecăit sfărîmare şi risipă... să nu vie. cantemir, hr. 93. — V. olecăi. OLECĂITÎJRĂ s. f. (învechit) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile şi bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. dosoftei, v. s. ianuarie 256v/10. Văietături şi olecăituri în toate părţile . . . se auzea, cantemir, ist. 174. — PI.: olecăituri. — Şi olicăitură s. f. scui- BAN, D, — Olecăi + suf. -tură. OLECŞOĂRĂ adv. v. oleeuşoară. OLECUl vb. IV v. olecăi. OLECUŞOARĂ adv. (Regional) Olecuţă. Cf. baronzi, l. 159. Cînd adorm olecuşoarî Gîndurili mă omoarî. vasiliu, c. 124. <0- Loc, adj. Olecşoară de ... = un pic de ... , puţin. Să pusă de zvîntă tot ce află, lăsînd numai în fundul oalei olecşoară de zamă. cătană, p. b. i, 93. — Şi: olecşoară adv. — Oleacă + suf. -uşoară. OLECtJŢĂ adv. Diminutiv al lui oleacă; puţin de tot. Cf. baronzi, l. 159. îl luă cu binişorul şi-l mai domoli olecuţă, ispirescu, l. 121, cf. 257. Se mai duce olecuţă şi stă s-asculte. vlahuţă, o. a. ii, 277. Vreau să mă duc olecuţă afară, brăescu, a. 61. Una e umbrela de azi şi olecuţă alta e providenţialul cortel de ieri. teodo-reanu, m. u. 124. Mai stai olecuţă, că eşti năduşit. vinea, l. i, 73. Atunci fu bine, pentru că se încovoie olecuţă degetuţul cel mic sub greutatea buzduganului, mera, l. b. 95. <£> Loc. adv. Nici olecuţă = nici un pic, de loc. N-a curge nici olecuţă, pop., ap. gcr ii, 318. Şi l-oi bea şi n-o rămînea nici lecuţă. i. cr. iii, 80. Loc. adj. Olecuţă de ... = un pic de ... , puţin. Vrei tu olecuţă de supă . . . ? vlahuţă, o. a. 425. Olecuţă de odihnă şi să întremează zmeul bătrîn. delavrancea, o. n, 34, cf. 207. Eram pe atuncea flăcău, aveam ş-olecuţă de slujbă la ocîrmuire. sadoveanu, o. iii, 442. Creşti, codrule, şi te-n-deasă, Numai loc de casă-mi lasă Şi-olecuţă de cîmpie. reteganul, tr. 147. Toarnă olecuţă de lapte. şez. iv, 181. <> (Substantivat, în forma lecuţă) Această minte,. . . această lecuţă de nonsens să vorbească şi ea? eminescu, n. 106. Şi-n lecuţa asta de apă să le puneţi, păscu-lescu, l.p. 133. — Şi: (regional) lecuţă adv. — Oleacă + suf. -uţă. 1620 OLECUŢCĂ — 187 — OLETUI OLECtJŢCĂ adv. v. olecuţică. OLECUŢICĂ adv. (Prin Mold.) Olecuţă. Cf. bl va, 137, pascu, c. 234. — Şi : oleciiţcă adv. bl vii, 137. — Olecuţă + suf. -ică. OLÉ11 interj, v. aoleu. 0LÉ12 s. n. v. ulei. OLEIĂ vb. 1 v. uleia. OLEIÂR s. m. v. uleier. OLEIĂT, -Ă adj. v. uleiat. OLÉ1C, -Ă adj. Care provine din (sau se raportă la) grăsimi şi uleiuri naturale. Acid oleic. doc. ec. (1845), 854. Alcoolul oleic, maca-rovici, ch. 539. — PI. : oleici, -e. — Din fr. oléiquc. OLEIÉRIU s. m. v. uleier. OLEÎNĂ s. f. Substanţă lichidă care se găseşte în grăsimile vegetale şi care rezultă dintr-o combinaţie de acid oleic cu glicerină. Cf. şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., NICA, L. VAM. 177. [Lîna] să fie unsă pe cale artificială, cu o emulsie de untdelemn sau de oleină cu apă .şi săpun. 10NESCU-MUSCEL, F1L. 429, cf. NOM. MIN. I, 210, DL, DM. — Din fr. oléine. OLÉINIC subst. (învechit, prin Ban.) „Turtă unsă cu ulei“, anon. car. — PI. : ? — Olei + suf. -nic. OLEIÔS, -OĂSĂ s. f. v. uleios. OLÉIU s. n. v. ulei. OLÉJ s. n. (Prin Olt.) Culcuş, vizuină; p. e x t. locuinţă simplă, adăpost. Cf, plopşor, v. o. 12. Se traseră fiecare la olejul lui. id. c. 18. De sus poti privi spre olejurile noastre, id. ib. 49, cf. 128. — PI. : olejuri. — Postverbal al lui oleji. OLEJI vb. IV. R e f 1. 1. (Prin Olt.) A se adăposti, a se aciua, a se oploşi. Cf. scriban, D., PLOPŞOR, V. O. 12, CIAUŞANU, V. 184, ALR I 1 354/812. + T r a n z. A feri (pe> cineva) de frig, de vorbe rele etc. Cf. i. cr. viii, 344. 2. (Prin Mold. şi Olt.) A-şi potoli foamea mîncînd puţin (scriban, d., cv 1950, nr. .4, 44); a se întrema (ciauşanu, v. 184). M-arn olejît cu ce-am putut şi-am scăpat la carne. cv 1950, nr. 4, 44. <£> T r a n z. (Cu complementul „foamea“) Nu făcea nici popaz, nimic, doar cit îşi olejea foamea, i.- cr, i, 134. + T r a n z. A oferi (cuiva) doar strictul necesar pentru existenţă; a amăgi. Cf. scriban; d. La unii a trîntit cu ghiotura, de înoată şi se lăfăiesc în bunătăţi, pe alţii i-a olejit acolo, cu te mieri ce, ia, o nimica toată. i. cn.-m, 31. — Prez. ind.: olejesc. — Şi: olăji vb. IV. alexi, w. : — Din slav. (cf. v. sL oynf iiith, ser., ucr. yjie>KaTH „a se culca, a zăcea“). OLELÉ interj, v. aoleu. OLELÉU interj, v. aoleu. OLENDRÉÁN s. m. (Regional) Olandez (1). Tulpănaşe Drăgălaşe De la olendreni. marian, nu. 332. — PI.: olendreni. — Din germ. Holländer + suf. -ea/z. OLEÓ interj, v. aoleu. OLEOGRAFIE s. f. Cromolitografié care imită pictura în ulei, făcută pe hîrtie cu nervuri, ca firele pînzei. Cf. nica, l, vam. 177, der. — Pronunţat: -le-o-. — PI.: oleografii. — Din fr. oléographie. OLEOLEÓ interj, v. aoleu. OLEOLÉU interj, v. aoleu. OLEOMÉTRU s. n. Aparat folosit pentru dozarea uleiurilor şi grăsimilor provenite din seminţe. Cf. dl, dm, der. + Aparat folosit pentru determinarea conţinutului de ulei al materiilor prime. Cf. ltr2. — Pronunţat: -le-o-. — PI.: oleometre. — Din fr.: oléométre. OLER interj, v. Ier. OLERÁNDA interj, v. Ier. OLERCĂ s. f. v. holercă. OLERÖM interj, v. Ier. OLETTIÍ vb. IVi : Tranz. (Prin Bucov.) A bate fără milă, a zdrobi în bătăi. €f. şez. iii, 83. — Prez. ind.: oletuiesc. — Etimologia necunoscută. 1648 OLEU1 — 188 — OLIGARHIE OLEU1 s. n. (învechit şi regional) Ulei. îţi dăm şi la aceea slobozenie, ca să se poată sfinţi hrismă şi oleu pentru cei chiemaţi şi cei bolnavi. şincai, hr. i, 241/17, cf. lb. îi dădui numai-decit vasul cu oliul sfînt. filimon, o. i, 334, cf. molin, r. b. 289. La legumele şi rădăcinile fierte nu adăogeau dectt puţin oleu proaspăt de jir. SADOVEANU, O. XII, 23, cf. A V 25. — PI.: oleuri. — Şi: (rar) oliu s. n. — Din lat. oleum. OLfiU2 interj, v. aoleu. OLÎUM s. n. Amestec de acid sulfuric concentrat şi anhidridă sulfurică, der. — Pronunţat: -le-um. — Din fr. oleum. OLFACTIV, -Ă adj. Care se referă la simţul mirosului. Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Un suvenir olfactiv — miros de mătase, de lină, de stofă, de catifea, de olandă apretată. c. petre seu, o. p. ii, 121, cf. scriban, d. -^(Membrana ) mucoasă olfactivă = mucoasa care căptuşeşte pereţii nasului, dl, dm. — PI.: olfactivi, -e. — Din fr. olfactif. OLFACŢItJNE s. f. (Rar) Simţul mirosului. Cf. bianu, d. s. — Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis. OLGOŞ interj, v. holgoş. OLÎ1 vb. IV. Refl. (Prin Ban.) ,,A-şi lega capul cu o cîrpă frumoasă“, l. costin, gr. băn. Măria şi-o olit capul tărie frumos, id. ib. — Prez. ind.: olesc. — Etimologia necunoscută. OLÎ2 vb. IV. Tranz. (Regional) A rotunji puţin buştenii la capete, ca să alunece mai uşor pe uluc; olări. Cf. arvinte, term. 157, lexic reg. 105; — Prez. ind.: olesc. — V. oală. OLIBÂN subst. (învechit) Tămîie. Cf. alexi, w., bianu, d. s., nica, l. vam. — PI.: ? — Din fr. oliban. OLIBEjĂ s. f. v. hulubej. OLICĂI vb. IV v. olecăi. OLICĂIĂ vb. I v. olecăi. OLICĂITÎJRĂ s. f. v. olecăitură. OLICĂRÎ vb. IV v. olecăi. OLICÎCĂ s. f. Oliţă (1). Cf. ddrf, barcianu, alexi, w., com. marian, alr i 694/990. — PI.: olicele. — Oală + suf. -icică. OLIGARH s. m. (învechit) Membru sau partizan al unei oligarhii. Domnitorii Transilvaniei ... nu voiau să mai auză nici ei, nici aristocraţii şi oligarhii de vechile raporturi de vaivodat vasal, bariţiu, p. a. i, 1, cf. iii, 1. Politiciani, oligarhi şi plutocraţi prostearnă-se cu toţii la picioarele tronului, izbească-şi cu toţii fruntea de treptele palatului. . . ! lit. antimonarhică, 183. Sparta luptă... să aducă la putere pe aristocraţi şi oligarhi. v. rom. septembrie 1954, 214. — PI.: oligarhi. — Derivat regresiv de la oligarhie. OLIGARHIC, -Ă adj. Care se referă la oligarhie, propriu oligarhiei. Firmanul o transforma într-un divan adhoc, adunare oligarhică de vreo 27 de boieri, lăcusteanu, a. m. 79, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Balş a fost mandatariul exilaţilor de bună voie de la Cernăuţi . . . care cereau o constituţie oligarchică pentru Moldova, iorga, l. ii, 98. Boierii fugiţi în Bucovina proiectează constituţii peste constituţii, care de care mai oligarhice, ibrăileanu, sp. cr. 78. Sistemul lui e oligarhic, lovinescu, c. îv, 151, cf. scriban, d. — Scris şi: oligarchic. — PI.: oligarhici, -e. — Din fr. oligarchique. OLIGARHIE s. f. (în antichitate şi în evul mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparţinea exclusiv vîrfurilor aristocratice. Dacă . . . nobilii biruiesc şi aleg pe unii dintr-înşii ca să cîrmuiască, oblăduirea să numeşte oligarhie, cr (1829), 1722/18, cf. valian, v. 98. Aşa numita oligarchia,... în acei zece ani înpinsese foarte departe reacţiunea în contra drepturilor politice şi civili proclamate în 1848. bariţiu, p. a. iii, 1. Preste tot gîndul de . . . a cîrmui pe deasupra domnului o oligarşie veneţiană. russo, s. 120, cf. aristia, plut., şăineanu, barcianu, severin, s. 95, SCRIBAN, d. Forţa . . . poate fi o putere tradiţională: geronto-craţie, monarhie, plutocraţie, oligarhie, halea, s. t. ii, 267. + Stat în care exista această formă de guVernămînt. Cf. dl, dm. + (De obicei urmat de determinări ca „bancară“, „financiară“, „capitalistă“ etc.) Grup restrîns de persoane care, prin averea şi poziţia lor socială, domină viaţa politică şi economică a unui stat capitalist. Boierii rămasâră totuşi oligarşia de mai înainte, russo, s. 116, cf. cocea, p. 26. în noua orînduire, a încetat pentru totdeauna rolul monetei şi al creditului ca instrumente în slujba oligarhiei capitaliste, conte mp. 1949, nr. 159, 6/5, cf. nr. 156, 4/5. 1666 OLIGARŞIE — 189 — OLIMPIC — Scris şi: oligarchie. — Pl.: oligarhii. — Şi: oligarşic s. f. — Din ngr. ¿Xiyapxi®? fr- oligarchie. OLIGARŞIE s. f. v. oligarhie. OLIGĂI vb. IV v. olecăi. OLIGĂRI vb. IV v. olecăi. OLIGIST s. n. Varietate de hematit de culoare cenuşie sau roşcată, folosită pentru extragerea fierului. Cf. şăineanu, scriban, d., can-TUNIARI, L. M. 107, 144, ENC. TEHN., LTR. Magtie-titul, oligistul şi limonitul constituie cele mai însemnate şi căutate minerale pentru extracţia fierului industrial, geologia, 15. — PI. : (rar) oligisturi. — Şi: oligistă s. f. enc. tehn. i, 398. — Din fr. oligiste. OLIGISTĂ s. f. v. oligist. OLIGNEĂLĂ s. f. (Prin Olt.) Luxaţie, scrln-titură. lexic. reg. 55. — PI. : oligneli. — Oligni + suf. -eală. OLIGNI vb. IV. Tranz. (Prin Olt. şi Ban.) A luxa, a scrlnti. Cf. cv 1952, nr. 2, 38, lexic reg. 49, 55. — Prez. ind.: olignesc. — Şi: olihni (scriban, d.), olini (lexic reg. 49), oglini (alr i 1 642/77, com. din berzovia — reşiţa), oglinti (com. liuba) vb. IV. — Cf. ser. ulegnuti ,,a îndoi“. OLIGOCÉN s. n. Epocă geologică aparţi-nînd perioadei paleogenului ; serie de straturi geologice care aparţin acestei epoci. dm. In oligocen, marea şi-a restrîns întrucîtva limitele faţă de cea din eocen. mg i, 127. — Din fr. oligocène. OLIHNI vb. IV v. oligni. OLIMBIACÉSC, -EĂSCĂ adj. v. olimpicesc. OLIMBIĂDĂ s. f. v. olimpiadă. OLIMBICÉSC, -EASCĂ adj. v. olimpicesc. OLIMPIĂCE s. f. pl. (învechit, rar) Jocuri olimpice, aristia, PLUT. — Din gr. ¿Xu(j.max6ç, cf. lat. Olympia c u s. OLIMPIĂDĂ s. f. 1. (în Grecia antică) Intervalul de patru ani dintre două seirbări ale jocurilor olimpice, servind ca unitate pentru număratul anilor. Olimpiadele sau periodul vremii anului al patrulea de la un praznic dintre aceastea pînă la altul hotăreaşte rînduiala vremii, molnar, i. 221/10. O olimpiadă era o trecere de patru ani. pleşoianu, c. 121/20, cf. valian, v., aristia, PLUT., POLIZU, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., scriban, d., scl 1960, 717. 2. Competiţie sportivă internaţională care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., SCL 1960, 717. — Pronunţat: -joi-a-. — Pl.: olimpiade. — Şi: (învechit) olimbiădă s. f. cr (1830), 672/38, ASACHI, L. 27V38, BARONZI, I. L. i, 206/7. — Din ngr. 6Xu(ima6a, fr. olympiade, germ. Olympiade. OLIMPIĂN, -Ă adj. Care aparţine zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. Cf. barcianu, alexi, w. Pentru mine erai zeul unui mit olimpian. MACEDONSKI, O. I, 75, cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN, n. + Fi g. Maiestuos, impunător. Poetul a înaintat pînă la masă şi, cu glas olimpian, a tunat: pace! caragiale, ap. cade, cf. şăineanu. Ea veni în timp ce o umbră olimpiană umplea cerurile deşarte, petică, o. 270, cf. 430. La un romancier, care poate, prin definiţie, să fie mai olimpian,. . . acea personalitate, străbate în operă. ibrăileanu, sp. cr. 220. îşi păstrează sereni-tatea lui olimpiană, t. popovici, s. 159, cf. v. rom. ianuarie 1954, 160. — Pronunţat: -pi-an. — Pl.: olimpieni, -e. — Din fr. olympien. OLIMPIĂNIC, -Ă adj. (Rar) Olimpian, iordan, l. r. a. 175. — Pl.: olimp ianici, -e. — Olimpian + suf. -ic. OLIMPIC, -Ă adj. 1. (în sintagma) Jocuri olimpice = întreceri sportive cu caracter periodic, practicate în Grecia antică şi reluate în timpurile noastre i sub formă de competiţii internaţionale complexe; olimpiadă (2). Cf. valian, v., şăineanu. Reprezentanţii sportului nostru vor avea de înfruntai pe sportivii altor ţări în cadrul jocurilor olimpice de la Helsinki. scînteia, 1952, nr. 2 384, cf. sp. pop. 4 200, 8/1. 2. Care ţine de întrecerile sportive desfăşurate în cadrul unei olimpiade, dicţ. 3. Care aparţine Olimpului; p. e x t. ceresc, divin. Cf. polizu. Olimpicele vîrfuri s-atingă năzuiesc, i. negruzzi, ap. ddrf, cf. barcianu, alexi, w. + F i g. Maiestuos, impunător. In părul bogat şi negru ce-i încununa fruntea olimpică nu se zăreau decît foarte puţine fire albe. beniuc, m. c. i, 117. <> (Adverbial) Olimpic şi cu glasul sfînt Citea poetul, coşbuc, p. i, 86. Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. c. petbescu, a. r. 30. — Pl.: olimpici, -e. — Din fr. olympique. 1683 OLIMPICESC — 190 — OLOG OLIMPICESC, -EASC adj. (învechit) 1. Olimpic (2). Ciocurile olimbiceşti. cpgetAri, 46r/13. Grecii prăznuiesc jocurile ceale olimpi-ceşti. molnar, i. xxm/21. Luptările cele olimbia-ceşti. golescu, e. 33. 2. Olimpic (3). Ttmpla sau capiştea olimpi-cesciflui Jupiter. molnar, i. 270/1. — PI.: olimpiceşti. — Şi: olimbicesc, -eăscă, olimbiacesc, -eăscă adj. — Din ngr. 6Xu(xmaxo<;, fr. olympique, germ. olympisch + suf. -esc. OLINl vb. IV v. oligni. OLÎŞCA s. f. (Prin nordul Mold.) Strămă- tură. SCRIB an, n. — PI. : olişte şi olişti. — Etimologia necunoscută. OLIŞOĂRĂ s. f. (Rar) Oliţă. Cf. ddrf, BARCIANU, alexi, w. — PI.: olişoare. — Oală + suf. -işoarâ. OLÎŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui o a 1 ă (II). Zării o oliţă Umplută cu jintiţă. marian, sa. 336, cf. i. cn. ii, 299. + (Familiar) Oală de noapte. 2. (Regional) Puşculiţă. Cf. pamfile, i. r. 392. — PI.: oliţe. — Oală + suf. -iţă. OLÎU s. n. v. olcu1. OLÎYĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Măslină. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Oleiul ce se scoate din rodul acestei plînte.. . este mai ca şi acel de olive seau măsline, ar (1829), 1322/26, cf. STAMATI, D., BARCIANU, SCRIBAN, D. CreaSC&-ne olivele una cu legumele, teodorescu, p. p. 210. Mănincă ghiorghinele şi Inglnă olivele, se spune despre cel care nu ştie să aprecieze valoarea lucrurilor. Cf. zanne, p. iii, 621. + (Regional) Ulei de măsline. Cf. lb, .alr i 717/354, alr ii 3 653/353, 362. 2. Mică piesă de sticlă, de forma unui tub îngroşat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. DL, DM. — PI.: olive. — Din lat. oliva, germ. Olive, fr. olivo. OLIVET s. n. (învechit, cu sens colectiv) Pădurice (sau livadă) de măslini. Cf. gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: oliveturi. — Din lat. olivetum, it. olivei,o. OLIV! vb. IV v. ofili. OLIVÎN s. n. v. olivină. OLIVtNĂ s. f. sg. Varietate de peridot, de culoarea uleiului de măsline. Cf. cantuniari, l. m. 107. Din această grupă fac parte olivina, . . . talcul şi azbestul, geologia, 14. — Şi: olivin s. n. cade, cantuniari, l. m. 107. — Din fr. olivine. OLIVIT, -Ă adj. v. ofilit. OLM subst. (învechit) Miros, mireasmă. Casa împlu-se de olmul mirosului, coresi, ap. DHLR II, 559, cf. HEM 387, TDRG, SCRIBAN, D., puşcariu, et. wb., pascu, s. 177. Nu mă întîm-pina olmul de tămlie. galaction, o. 17. + Simţul mirosului. De-ar fi tot auz, unde ar fi olmul? coresi, ap. dhlr ii, 559. — PI.:? — Etimologia necunoscută. OXMĂN s. n. (învechit) Fard lichid întrebuinţat pentru albirea feţei. V. sul iman. Cf. ŞĂINEANU, D. U., CONV. L1T. XLIV, 1 004, arhiva, xliii, 187. — PI.: olmanuri. — Şi: almăn s. n. scri- BAN, D. — Din fr. eau d’Allemagne. OLMĂZ s. n. (învechit) Diamant. In palatul de olmaz din grădinile raiului, el se înfăţişase la Marele Stăpînitor. sadoveanu, o. x, 180. Purta brăţări la mini şi inele în degete, şi în cununa părului avea olmazuri. id. ib. xv, 441. F i g. Acei ochi de olmazuri negre sticliră cu viclenie unii spre alţii. id. ib. xii, 135. — PI.: olmazuri. — Şi: almăs s. n. scriban, n. — Cf. ucr., rus. aJiM.a3. OLOCĂR s. m. v. olăcar. OLOCĂUST s. n. v. holocaust. OLOCEN s. n. v. holocen. OLOFĂN s. m. (învechit) Nume dat spahiilor lefegii. După aceştia 5 000 de olofani, . . . carii sînt aleşi din iniceri sau din creştini juraţi. SIMION DASC., LET. 108, cf. DR. VI, 811. — PI.: olofani. — Şi: olafăn s. m. şio n2, 91. — Cf. tc. ulufe „soldă, salar“. OLOFÎR s. n. v. olovir. OLOG, -OĂGĂ adj., s. f. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia îi lipseşte un picior sau amîndouă (rar, o mînă sau amîndouă); (persoană) care nu poate umbla (bine). V. şchiop, ciung. Neputincios de picioare şădea olog. coresi, l. 65/10. Bolnavii au tămăduit, ologii au făcut cu picioare, vari.aam, c. 99. Tu, lidule, ologule, să fugi la muntile cel 1704 OLOGEALĂ — 191 — OLOGRAF gonţos. herodot (1645), 22. I s-au zgîrcit vinele ş-au rămas olog păn la moartea lui. neculce, l. 81. Fost-au dinpintecile maicii lui olog. antim, p; 222, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, LB. De bătături durerea te face-olog să îmbli. ne-ftRuzzi, s. ii, 189, cf. i. ionescu, m. 188. Bătrî-neţele m-au făcut olog de picioare, alecsandri, t. i, 430. li gonea din urmă şi-i ucidea ca pe lăcuste ctnd slnt oloage, ispirescu, m. v. 24, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., severin, s. 17. Tocmai atunci se tîrăşte pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului, rebreanu, i. 15. Vor rămlne pe toată viaţa ologi, camilar, n. i, 34. Tu eşti ciont, şi eu olog. vasiliu, p. l. 173. Olog, umblă neîncetat: Mut, răspunde răspicat (Ceasornicul), sadoveanu, p. c. 14, cf. şez. i, 38, alr ii/i h 115, alrm ii/i h 162. <$• F i g. Judecata-i e oloagă Că-i lipseşte-n cap o doagă, pann, p. v. i, 10/1. <> Loc. v b. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. I-o căzut un butuc peste picioare şi l-o lăsat olog. hogaş, dr. i, 71. + (Substantivat, n., regional) Boală de vite (nedefinită mai îndeaproape). Cf. h iv 123, xvi 56. + (Substantivat, m., regional) Sărăntoc; cerşetor. Cf. caba, săl. 91, alr i 451/508, ib. 452/65. 2. P. anal. (Mai ales la f., despre unele plante) Care, deosebindu-se de speciile obişnuite, nu are cîrcei şi nu se agaţă pe arac. Cf. lb, rifeM 2133. Via cultivată este sau oloagă sau cu haraci. 1. ionescu, m. 370, cf. cihac, ii, 227, barcianu, alexi, w., tdrg. Fasolea oloagă creşte sub înfăţişare de tufă, neavînd lăstari cari să se lege de ceva. pamfile, a. r. 184, cf. scriban, n., 1. cr. iv, 250, h 11 297, iv 8, v 88, x 581, xvi 9, xviii 25, 302. <0 (Regional) Păpuşoi olog v. păpuşoi. + (Substantivat, regional) Varietate de struguri. Cf. jipescu, o. 53. II. S. f. art. (Regional) Numele unei broderii populare (nedefinite mai îndeaproape) (Rîciu — Tîrgu Mureş), alr i 1 762/243. — Pl.: ologi, -oage. — Şi: (regional) ulog, -oâgă adj. alr ii/ii h 115, alr ii 4177/2, 27, 36, 47, 76, 105, 833. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. u 1 o k „cu picioarele paralizate“. OLOGEALĂ s. f. Paralizie a picioarelor. Cf. ddrf, leon, med. 128. La babiloneni... lui Galla i se atribuia durerea de picioare (podagra) şi ologeala. candrea, f. 100, cf. 224, bianu, d. s., enc. vet. 812, h 11 122, xiv, 438. Foarte multe sătence .. . iau în sticle ape minerale de beau, se scaldă cu ele, pentru a se scăpa de friguri, de umflături, ologeli etc. şez. iii, 104, cf. pamfile, b. 27, 52. — Pl.: ologeli. — Ologi + suf. -eală. OLOGUL, -EĂ adj. (Rar) Diminutiv al lui olog (II). Dumnezeu să nu-ţi mai dea Decît una ologea, Să ţi-o pui în telegea, Să umbli cerşind cu ea. jarnIk-bIrseanu, d. 261, cf. doine, 162. — Pl.: ologei, -ele. — Olog + suf. -el. OLOGI vb. IV. T r a n z. A face pe cineva olog (I 1) (loviqdu-1, rănindu-1 etc.). Cf. lb Umblă parcă-s ologiţi Sau copii nedumeriţi. MUMULEANU, c. 134/9, cf. POLIZU, LM. Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43, cf. DDRF, ŞĂINEANU, ALEXI, W. Muma pădurii... îi ologeşte de picioare, candrea, f. 165. La picioarele lui se zbăteau cîţiva puişori pe care îi ologise. camilar, c. 25. Behăie pînă stîrneşte Toţi dulăii de pe stradă, Iar cînd fuge, ologeşte Orătăniile-n ogradă, v. rom. mai 1954, 81. Nouă cai că-mi ologea Şi alţi nouă ciumpăvea. teodorescu, p. p. 90, cf. şez. v, 114, xv, 49. + I n t r a n z. A deveni olog. Cf.. lb. li crescuse barba de trei coţi, ochii-i luceau ca de strigoi, surzise şi ologise. fiumon, o. î, 293, cf. pamfile, duşm. 15, gorovei, cr. 13. Fostul primar ologi de partea dreaptă, îndată ce auzi vestea, agîrbiceanu, a. 489, cf. alr ii 4178/172, 987. <)» F i g. Cînd .. . n-are nici de unele, ologeşte repede, jipescu, ap. cade. <£> Refl. (Regional) S-o ologit. alr ii 4178/130. — Prez. ind.: ologesc. — Şi: (regional) vilogi vb. IV. alr u 4 178/36. — V. olog. OLOGlE s. f. (învechit) Faptul de a fi olog (I 1). Să nu la ologie să vă întoarceţi, ce să vă vindecaţi mai vîrtos. coresi, l. 571/13, cf. POLIZU, lm, ddrf. — Pl.: ologii, polizu. — Olog + suf. -ie. OLOGÎNĂ s. f. v. olovină. OLOGIRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) ologi. Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, \\. Tata a alergat înnebunit cu arma în mîini, pînă la ologire, sahia, n. 15. — Pl.: ologiri. — V. ologi. OLOGÎT, -Ă adj. Care a devenit olog (II); paralizat de picioare. Cf. ddrf, alrm ii/i h 162. — Pl.: ologiţi, -te. — V. ologi. OLOGRAF, -Ă adj. (Despre un testament)» Scris de mîna persoanei care lasă o moştenire; (p. e x t., despre acte, scrisori etc.) scris de mîna autorului; autograf. Le explicăm ce însemnează notarul şi perceptorul în comună, ce însemnează testamentul olograf şi mistic, maio-rescu, d. i, 435. Mă aştepta cu o invitaţie olografă din partea vornicului Alecu Filipescu. 1712 OLOGUŢĂ — 192 — OLOIŞE lăcusteanu, a. m. 38. Este atît de naiv, înclt crede că e plastografie un document olograf. caragiale, o. vi, 148. I-am găsit testamentul olograf, scris şi subscris cit se poate de desluşit. delavrancea, t. 51, cf. şăineanu. Testamentul olograf nu este valabil decît cînd este scris în tot, datat şi subsemnat de mina testatorului, ha-MANGIU, C. C. 202, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SEVERIN, S. 96, GĂLDI,. M. PHAN. 215, SCRIBAN, D. Testamentul. . . trebuie făcut. .. olograf, adică scris în întregime, datat şi semnat de testator. pr. drept, 418. — PI.: olografi, -e. — Din fr. olographc. OLOGtÎŢĂ adj. (Regional, despre fasole) Oloagă (12). Fasolea oloagă ... se mai numeşte si ologută. PAMFILE, A. R. 184, cf. ŞEZ. VII, 180, 182. — (Fasole) oloagă + suf. -uţă. OLdl1 s. n. (Regional) Augmentativ al lui o a lă (II). Cf. ANON. CAR., SĂGHINESCU, V. 97, bul.'fil. vii—viii, 111. Vasele pentru gătirea bucatelor sînt: oala, tingerea, tigaia, oloiu . . . h iii 229, cf. 269, com. marian. — PI.: oloaie. — Oală + suf. -oi. OL6l2 s. n. (învechit şi popular) Ulei. Pentru mărturisitura domnului au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte, n. test. (1648), 191v/9. Iară răii să n-ajungă Cu oloi capul să-mi ungă. dosoftei, ps. 474/14. Sămînţa de cînepă se făcea oloi, părăind sub talpele noastre, creangă, a. 99. Băiete, dă-mi nişte oloi de in, să pot mînca mazărea asta bătută, d. zamfirescu, t. s. 11, cf. pamfile, i. c. 236, dr. iv, 156. îşi descoperiră capetele . . . unse cu oloiuri mirositoare. sadoveanu, o. i, 50. Oloiul... se face din sămînţă de cînepă. şez. viii, 38, cf. alr ii/i h 179, a i 22, v 14, vi 9, 14, 19, 26. (Regional) Oloi de lemn = untdelemn, alr ii 3 653/95, 219, 228, 250, 260, 279, 284, 316, 334, 346, 349, 574. + (Regional, şi în sintagma oloi de loampă) Petrol, alr i 1607/223, cf. 227, 229, 266, mat. dialect, i, 184. + (Rar) Vopsea de ulei. Umbra sa. . . deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. eminescu, n. 58. — PI.: oloiuri. — Şi: (regional) ul6i s. n. alr 1 1607/9,12,96,107,112,118, alr ii 3652/27, 29, 76, 102, 105, 537, 551, 833. — Din magh. olaj. * OLOI3 vb. IV. T r a n z. (Regional) A uleia. Com. din traniş — zălau. — Prez. ind.: oloiesc. — Şi: oloiâ vb. I. Com. din hereclean — zălau. — V. oloi2. OLOIĂT, -Ă adj. (Regional) Uleiat. Com. din HERECLEAN — ZĂLAU. — PI.: oloiaţi, -te. — V. oloia. OLOlER s. m. (Regional) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului din seminţe ; proprietar al unei prese de ulei. Cf. alr ii 6 494/53, 64, 219, 228, 260, 272, 279, 284, 310, 334, 346, 353, 386, 414, 520, 537. — PI.: oloieri. — Şi: uloier s. m. ib. 6 494/76, 95, 105, 551. — Oloi2 + suf. -ar. OLOlERNIŢĂ s. f. (Regional) Teasc de ulei (Negreşti — Baia Mare), alrm sn i h 344/346. — PI.: oloierniţe. — Oloi2 + suf. -arniţă. OLOlNĂ s. f. v. olovină. OLOINICER s. m. (Regional) Persoană care se ocupă cu stoarcerea uleiului din seminţe; proprietar al unei prese de ulei. Cf. alr ii 6494/36. — PI.: oloiniceri. — Şi: olonicer s. m. ib. 6 494/349. — Oloiniţă -)- suf. -ar. OLtflNIŢĂ s. f. (Regional) Teasc de ulei. [Seminţele] se pun într-o petică sau un săculeţ şi se vîră în cutia oloiniţei. pamfile, i. c. 237, cf. fd ii, 160. Oloiniţa e făcută din lemn. şez. viii, 93, cf. alr sn ii h 507, a v 14, vi 14. — PI.: oloiniţe. — Şi: oloniţă (alr sn ii h 507), oltirniţă (dr. v, 98), ulâiniţă (alr sn ii h 507) s. f. — Oloi2 + suf. -niţă. OLOKÎS, -OĂSĂ adj. (Regional) Uleios. Com. din hereclean — zălau şi din traniş — zălau. — PI.: oloioşi, -oase. — Oloi2 + suf. -os. OLOÎSĂ s. f. (Regional) Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori galbene sau albe, cu frunze ovale şi cărnoase; cresc prin locuri pietroase şi nisipoase (Sedum album, acrum, maximum şi neglectum). V. ş o aldină, şerpînţă. Cf. lb, polizu, lm, DDRF, ŞĂINEANU, BRANDZA, FL. 113, BARCIANU, GRECESCU, FL. 153, ALEXI, W., ŞEZ. XV, 130. — PI.: oloise. — Şi: (învechit) oloiţă (i. go-lescu, c.), oloişe (coteanu, pl. 21), oI6şe (id. ib.) s. f. — Etimologia necunoscută. OLOLi vb. I v. oloi3. OLOIŞE s. f. v. oloisă. 1726 OLOIŞTE — 193 — OLTAR OLOlŞTE s. f. (Regional) Teasc de ulei. Cf. alrm sn i h 344. — Pl.: oloişti. — Şi: uloişte s. f. ib. h 507/95. — Oloi2 -f- suf. -iste. OLOÎT, -Ă adj. (Regional) „Lovit, bătucit“ (Bonţ — Gherla), paşca, gl. — PI.: oloiţi, -te. — Etimologia necunoscută. OLOlŢĂ s. f. v. oloisă. OLOMOCt vb. IV v. ormoci. OLOMOCÎT, -Ă adj. v. ormocit. OLONICER s. m. v. oloinieer. OLONIŢA s. f. v. oloiniţă. OLORfiALĂ s. f. (Regional) Vînt uşor şi neregulat; boare, adiere. Prin aceste locuri, curenţii cei mai regulaţi se frîng şi se fărîmă, dlnd naştere unui vînt neregulat, care dacă este şi slab se numeşte oloreală sau olorit de vînt. pamfile, a. r. 214. — Olori + suf. -eală. OL OR! vb. IV. Intranz. unipers. (Regional, despre vînt) A bate încet şi neregulat; a adia. Vîntul bate cîteodată mai domol, ... de-abia oloreşte. pamftle, vAzd. 27. Bate vîntul, oloreste, Pe min! dorul mă munceşte, id. c. ţ. 180.’ —■ Prez. ind. pers. 3: oloreşte. — Etimologia necunoscută. OLORÎT subst. (Regional) Vînt uşor şi neregulat; boare, adiere. Cf. pamfile, a. r. 214. — V. olori. OLtfRNIŢĂ s. f. v. oloiniţă. OL(ÎŞ s. m. (Regional) Pitic (Scărişoara — Abrud), alr ii 2 257/95. — Pl.: oloşi. — Etimologia necunoscută. OL(ÎŞE s. f. v. oloisă. OLOVANCĂ s. f. (învechit şi regional) Oală foarte mare. Cf. oloi1. Am trimis neşte blide de plumbu stricate şi neşte talgere şi o olovancă stricată, doar va afla să le schimbe pre altele noao (cca 1650). iorga, d. b. i, 80. — Pl.: ? — Şi: olovoâncă s. f. vaida. — Din rus. onoBHHKa „cupă de cositor“. OLOVÎNIE s. f. (Prin nord-estul Olt., în e x p r.) A nu (mai) avea olovenie = a nu mai avea astîmpăr, stare, odihnă. Cf. i. cr. vi, 252. A-şi iace de olovenie = a face după bunul plac; a-şi face de cap; Înveninaţii de şarpe iasă singur la drum să-şi facă dă olovenie. şez. iii, 100. — Pl.: ? ; — Etimologia necunoscută. OLOVÎNĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Bere. Făcu trapezărie şi magherniţă, magupie şi povarnă de olovină, pimniţă şi clopotniţă (a.?), mag. ist. iv, 266, cf. klein, d. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, CIHAC, II, 227, LM, DDRF, GHETIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. <^> E x p r. A face olăina pisicii = a plînge. ALEXI, W. 2. (Regional, în forma olăghină) Tovărăşie care se leagă între flăcăi la crăciun şi ţine pînă în postul paştelui (Arpaşu de Jos — Victoria). alr ii 2 827/172, ib. 2 829/172. Să despart fi-cuorii de la olăgină. ib. 2 781/172. — Pl.: ? — Şi: olăvină (klein, d. 204, polizu, cihac, ii, 227), olăghină (klein, d. 204, cihac, ii, 227), ologină (klein, d. 204), oloină (anon. car.), olăină (alexi, w.) s. f. — Din slavon, oaokhha „băutură fermentată“. OLOVÎR s. n. (învechit) Stofă sau haină de purpură. Un om era bogat şi se îmbrăca în olovire. cod. tod. 222. Aşternutul lui era de olovirne. moxa, 394/16. Să îmbrăca în olofire şi în urşinice. varlaam, c. 281, cf. dosoftei, v. s. ianuarie 40v/29, anon. car., budai-deleanu, LF.X., DDRF, TDRG, ARHIVA, XXVII, 239, DHLR II, 547, SCRIBAN, D. — Pl.: olovire. — Şi: olovirn, (prin apropiere de fir) oloîir s. n. — Din ngr. &X6(3v)poţ. OLOVlRN s. n. v. olovir. OLOVOĂNCĂ s. f. v. olovancă. OLT interj, v. hoit. OLTĂN s. n. v. altoi. OLTAR s. n. (învechit şi popular) Altar. Şi întra-voiu cătră oltariul (a 11 a r i u 1 c, c.2, h) Dzeului. psalt. 82, cf. 100. Prorocii tăi uciseră şi oltariul tău săpară. coresi, l. 25,7/7. Noe zidi un oltariu domnului, palia (1582), 37/16. Năvăli de în oltar un om de lovi pre împăratul. moxa, 391/9. Patriarhul. . . întră în oltariul besearecei. varlaam, c. 138, cf. eustraţie, prav. 9/6. Şi în sfîntul oltar deasupra preas-tolului, încă făcu un lucru minunai (a. 1654). gcr i, 172/22. Şi viţăi pre oltari-ţ vom aduce. dosoftei, ps. 171/16. Luîndu-l de mină.părintele Theodosie pînă l-au băgat în sfîntul oltar. ist. 1748 OLTARIU — 194 — OLTBŢ T. r. 4. Unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. neculce, l. 8. Păzea focul carele la oitariul boazii ardea, cantemir, hr. 97. . Odăjdiile ceale învechite ... să le îngropaţi in oltariu afund (a. 1702). gcr i, 346/16, cf. anon. car., gheorgachi, cer. (1762), 207. Rămase mucenicul neclătit în oltariu. mineiul (1776), 94r'/4, cf. klein, d. 148. El nu ş-au. clintit mina sa, nici au aruncat cărbunii împreună cu tămîia preste oltariu înaintea idolilor (a. 1809). gcr ii, 204/34. A lui Venus biserică Oltarele îşi 1 ridică, bărac, a. 78/2. Depunem înaintea olta-rului tău prinosul recunoştinţei noastre, mar-covici, d. 155/9- Aurul ferit-de oameni... nu era încă pe-a oltariurilor faţă. conachi, p. 297. : Nu. mai jărtfim pe. oltar .un miel. russo, s. 21, cf, POLIZU, ALEXANDRESCU, M. IV, CIHAC,, I, 10, ii, 227,., hem 927, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Căci lauda fecioarelor Se aduce. în oltar Pe sine domnului dar, , şez. : folk. 99. E oltean cu douăzeci şi patru de măsele (sau ii gura plină de măsele), se spune despre un om voinic, zdravăn. Cf. baron zi, l. 42, zanne, p. vi, 244. 2. (Ieşit din uz) Precupeţ (originar din Oltenia) care făcea comerţ ambulant cu fructe, legume, ■ ouă, peşte etc. Cf. şăineanu, tdrg. Cite un oltean ■ matinal. . . îşi anunţa marfa cu verb sonor, teodoreanu, m. ii, 123. Prin forfota mare a străzii înguste, trecu un oltean cu cobiliţa la spinare, stancu, r. a. iv, 420J II. Adj. Care aparţine Olteniei sau oltenilor, privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia. Stareţi, măre, strigară pandurii olteni, filimon, o. i, 272. La această poziţie mai neatlrnată a boierimii oltene corespunde şi situaţia întregei Oltenii, xenopol, i. r. v, 29. — Pl.: olteni. — De la numele propriu Olt -f- suf. -ean. OLTEANCĂ s. f. 1. Femeie care face parte din populaţia de bază a Olteniei sau este originară de acolo. Cf. ddrf. Olteanca din Slatina Cu ochii cît strachina Mi-a cătrănit inima. TEODORESCU, P. P. 337. 2. (Prin Dobr.; la sg., art.) Numele unui dans popular în ritm de învîrtită. Cf. pîrvescu, C. 14, PAMFILE, J. III, 9, VARONE, D. 120, SE-vastos, n. 282. 3. Rasă de oi înrudite cu oaia ţuşcă. Olten-cile au mare asemănare cu ţuştile, de care se deosebesc numai la frunte, unde au o creastă în chipul unei căciuliţe de pelcică creaţă, i. 10-NESCU, ap. CADE. ! —Pl.: oltence. — Oltean + suf. -că. OLTENĂŞ s. m. 1. Diminutiv al lui oltean. Oltenaşul smead . . . îşi dădu şi el părerea. CAMIL PETRESCU, O. III, 229. 2. (Prin Dobr.; la sg., art.) Numele unui dans popular în ritm de horă. Cf. rînvESCu, c. 41, PAMFILE, 3. III, 9, VARONE, D. 120, S.EVASTOS, N. 282. — Pl.: oltenaşi. — Oltean + suf. -aş. OLTENCtÎŢA s. f. sg., art. (Regional) Numele unui dans popular în ritm de horă. Cf. varone, d. 120. — Olteancă + suf. -uţă. OLTENESC, -EÂSCĂ adj. Din Oltenia, care se referă la Oltenia şi la locuitorii ei. Cf. po-LIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU. Ca ÎUtr-Un covor oltenesc, pupeze încetinite îi zburau pe aproape, vinea, l. i, 50. Philippide numeşte graiul oltenesc grai de tranziţie, l. rom. 1959, nr. 3, 13. + (Substantivat, f. sg., art.) Numele unui dans popular. Cf. jipescu, o. 52, ddrf, şăineanu, sevastos, n. 282. — Pl.: olteneşti. — Oltean + suf. -esc. OLTENÎŞTE adv. Aşa cum se obişnuieşte în Oltenia, ca în Oltenia; în graiul oltenesc. DICŢ. — Oltean + suf. -eşte. oltEţ subst. (Regional) Vînt de la apus (Viişoara Caracai). h xi 249. — De la numele propriu Olt + suf. -ei. 1658 ÖLT O AN — 196 — OM OLTOÂN s. n. v. altoi. OLTOĂNE snbst. v. altoi. OLTOl1 s. n. v. altoi. OLTOÎ2 vb. IV v. a)t,oi. OLTOIĂLĂ s. f. v. altoială. OLTOÎRE s. f. v. altoire. OLTOÎT1 s. n. v. altoit. OLT OÎ T2, -A adj. v. altoit, OLTOITOR, -OARE adj. v. altoitor. OLTOITÎRĂ s. f. v. altoitură. OLT(ÎN s. m. v. altoi. OLTONl vb. IV v. altoi. OLTONÎT, -A adj. v. altoit. OLTUÎ vb. IV v. altoi. OLTUIĂlA s. f. v. altoială. OLTUlRE s. f. v. altoire. OLTUÎT1 s. n. v. altoit, ¡,, OLTUÎT2, -A adj. v. altoit. OLTUITOR, -OARE adj. v. altoitor. OLTUITUrA s. f. v. altoitni-ă. OLOC s. n. v. uluc. , OLUC-HĂC subst. (învechit) Bir pe negoţul de vite. El avea scutirea pentru o mie de oi, nesupuse obişnuitului oierit şi nu plătea oluc-hacul pentru treizeci de capete de vită. iorga, s. d. xn, xxix. In 1695 apare.. . oluchacul, „birul pe negoţul de viteu. cv 1949, nr. 5, 24. — Scris şi: oluchac. — PI.: ? — Din tc. oluk habki. OLtJM s. n. (învechit )Adăpost pentru vite; îngrăditură, ţarc. Un bordei acoperit cu. paie, ... cîteva saiele şi olumuri pentru vite ., iată adăpostul şi straja ce le poate oferi baciul de la Rădana sau cel de la Renciu. odobescu, s. iii, 18, cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO Mj, 278, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — PI.: olumuri. — Din tc. olum „vad“. olUţ s. n. Diminutiv al lui o 1 ; urcior, ulcică. Cf. KLEIN, D. 222, LB, POLIZU, GHEŢIE, r. m.,. alexi, w., tdrg. Cite-un ,oluţ cu bani de aur şi argint se găseşte cind şi cind in acele movili, sadoveanu, o. xvi, 115. Grăitorul feciorului se scoală şi scoţînd oluţul de sub suman închină la grăitorul miresei, sevastos, n. 233. Da-ţi-o vacă şi-o junincă Şi-un oluţ d-adus palincă, reteganul,, ch„ 171. Pune oluţu pe mină Şi te du la cea fîntînă. candrea, ţ. o. 43. Ce dai vama? Oluţu cu apa, Şatra şi vatra. ARH.i.FOLK. I, 196, cf. ALB II 3 953/53, 64, A I 13, 21, 26, 35. — PI. : olute si (regional) oluturi (alr i 696/63, 315). ’ — Ol + suf. -uţ. OLtfŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Oliţă; olcuţă. Cf. LB, DDRF. — PI. : olute. . — Oală + suf. -uţfi. OLVlŢĂ s. f. v. olbiţă. OM s. m. I. 1. Fiinţă superioară, care se deosebeşte de celelalte vieţuitoare prin faptul că posedă facultatea de a gîndi şi dé a vorbi şi capacitatea de a crea unelte pe care le foloseşte în procesul muncii sociale. Nu mă temuiu de unturearec de oameri. psalt. hur. 2v/2. Nădâiţi-vă spr-insu tot zborul oameribt (n ă -roadelor d). psalt; 117. Deaca sîntem, oameni, iubitori de oameni să fim. coresi, ev. 40. Om amu cheamă-se nu numai bărbat, ce şi muiare. id. ib. 251. Noi venim de la oameni botezaţi în numele tău (a. 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 418/4. Dat-am cartea mea acestor omene (a. 1588). ib. i, 51/4. Şi ceastă carte să o cetească. . . între oamenri (a. 1600). ib. u, 53/19. Dară tu, ome, cum şi cîndu-ţi va fi sfîr-şeniia? moxa, 360/16. Cu aceastea ne plăteşti, nemulţămitoare oame? varlaam, c. 373. Fericite oame, ce fugi pururea? herodot (1645), '247. De vor fi mărturiile oameni buni şi vestiţi de credinţă, să să creadză şi să nu să cearte. prav. 125. Să să părăsască omul de mîndrie. dosoftei, ps. 31/18. Fericit iaste omul care au aflat înţelepciunea. biblia (1688), [prefaţă] 3/48. Aşea şi tu, ome, deaca faci omului rău, apoi te căieşti şi vei să-i faci bine. fl. d. (1693), 45r/15. Ai pofti, ticăloase oame, să fie pentru binele tău. NECULCE, L. 244, cf. ANON. GAR., LEX. MARS. 213, antim, p. xxv. O, bune oame, .aceasta ţie Dumnezeu ţe-au dat (a. 1777). cat. man. i, 562. Nice nu mai bagă Samă la oameni, budai-deleanu, ţ. 161. Tiranule, nemulţămitoriule oame ! ce mă baţi fără de nici o dreptate? ţichin-deal, f.. 198/16. Tot. omul. după muncă... trebuie să să mişte spre însănătoşirea trupului. golescu, 1. 42. Eu nu cunosc altă faptă, afară de datoria iubirii de oameni, drăghici, r. 23/24. 1685 OM — lâG — OM Omule, in aste versuri aflâ-te şi te cunoaşte ! conachi, p. 259. Robia şi proprietatea cea mare trebuiră să producă în noua colonie stricăciunile lor.. . substituind robi la oamenii cei liberi. bălcescu, m. v. 6. Viforoase erau vremile cele vechi. . . , dar oamenii se năşteau tari. russo, s. 147. Omul sălbatic. . . înceta de a mai trăi înainte de a şti că a fost. bolliac, o. 33. Aşa zice tot omul ce-n viitor trăieşte, alexandrescu, m. 4. Ce fel de om este acela? filimon, o. i, 129. Te-or vide oaminii şi m-or face de vorbă-n sat. alecsandri, t. i, 264. în fiecare om sînt cel puţin doi oameni: omul ideilor şi omul simţirilor. maiorescu, CR. ii, 159. în orice om o lume îşi face încercarea, eminescu, o. i, 64. Numai iată ce aude glas de om. creangă, p. 198. E datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme, caragiale, o. vi, 64. Omul, cîte limbi ştie, de atîteori e om. slavici, o. i, 79. Dîndu-se de trei ori peste cap, [balaurul] se făcu om. ispirescu, l. 18. Vîslaşii îşi dau bineţuri cu oamenii de pe mal. vlahuţă, o. a. 414. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ţie mîndru. coşbuc, p. i, 75. Din nefiinţă, oame, abea te-ai deşteptat. sbiera, f. s. 356. Iartă-mă dragă; mi-a scăpat o vorbă de om râu. d. zamfirescu, r. 26, Omul nu trebuie să se gîndească numai la ziua de azi. pamfile, j. i, 129. Nu poate fi decît un om bun. delavrancea, o. ii, 179. Grăuntele de speranţă... nu părăseşte pe om pînă nu-şi dă ultima suflare. rebbeanu, i. 117. Omul obişnuit e un tip, pe cînd omul mare este un caz unic. ibrăileanu, s. l. 103, cf. minulescu, v. 18. Eu pînă la Dorna vreau să poposesc la hanuri, ori pe la oameni prin sate, să văd, s-aud. sadoveanu, b. 108, cf. cazimir, p. 58. Mă gîndeam, dacă şi eu vreodată voi putea schimba destinul unui om. camil petrescu, u. n. 47. în hainele hărtă-nite,... păreau orice, în afară de oameni. sahia, n. 74. Oameni timizi şi modeşti care surîd uşor şi vorbesc moale, teodoreanu, m. ii,, 169. Baldassare Castiglione ne-a dat în II Corte-giano .. . portretul omului desăvîrşit. oţetea, b. 219. Şi se ivi o dată cu omul slobod, munca. arghezi, c. o. 28. La Goethe omul şi opera fac unul şi acelaşi lucru, ralea, s. t. i, 86. Rar se stinge setea de viaţă a omului, chiar cînd omul este izbit într-una de nenorociri, stancu, r. a. ir, 388. Partidul m-a învăţat că sînt om şi m-a învăţat să-mi preţuiesc mintea, davidoglu, m. 45. Să măiestrim la jocul durerii şi-al iubirii Şi să-nflorim în oameni ascunsele grădini. deşliu, g. 21. Că nu-i om-- să nu glumească Şi să nu păcătuiască. jarnîk-bîrseanu, d. 363. Trăia o păreche de oameni, un bărbat şi-o muiere. RETEGANUL, p. iii, 3. Omul sfinţeşte locul, zanne, p. ii, 372. Omul lucrător De pine nu duce dor. id. ib. v, 394. <£> (învechit şi popular, cu sens colectiv) Leşii vădzînd că s-au strînsu atîta om, cădzut-au cu rugăminte la hatmanul, neculce, l. 271. Multă lume de om a mai fost acolo, rete-ganul, p. v, 67. (învechit, astăzi rar, adesea urmat de determinări care indică apartenenţa la o naţionalitate, la o rasă, la un popor etc.) Acesta omu rimleanu iaste! cod. vor. 44/10. A se ceti. . . spre învăţătură creştinilor oameni. coresi, ev. 1. Nu să cade omului grec a nu şti legile grecilor, biblia (1688), [prefaţă] 8/1. Eu, omul negru, am fost foarte bun, Mai întîi intr-o plantaţie de tutun, deşliu, g. 42. <£> (Urmat de determinări care arată domeniul de activitate, ocupaţia, profesia) Oamenii muncii v. muncă. Om politic v. politic. Omul legii v. lege. Omul datoriei v. datorie. Om de ştiinţă v. ştiinţă. Om de artă v. artă. Om de litere v. literă. Om de afaceri v. afacere. <0> (Urmat de determinări introduse prin prepoziţia „de“ şi indicînd o însuşire morală sau intelectuală, o stare socială sau materială etc.) Om de jos, om de-a firea, om de rînd, om de ispravă, om de cinste, om de credinţă, om de încredere, om de treabă, om de inimă, om de spirit, om de cuvînt, om de parolă, om de înţeles, om de bun simţ, om de omenie, om de zahăr, om de nimic, om de paie, om de lume, om de război, v. cuv. (Calc după gr. o uloţ tou (Xvfrpca-7TOţ, slavon. CHIHt MrtOK-feqhCKTi) Fiul omului = Iisus Cristos. (învechit) Om bun (şi bătrîn) = martor (la un proces). în unele cazuri. . . făceau pe judecătorul şi ispravnicii. . . cari chemau înaintea lor oameni buni (marturi). n. a. bogdan, c. m, 45. La aceste adunări şi în alte împrejurări, în care satul trebuie să fie reprezentat, apar oamenii buni şi bătrîni. panaitescu, o. ţ. 194. (învechit, rar; calc după slavon. maokIî-KOO\’EHHU,a Om-ucigătoriu = ucigaş. Cf. co-resi, ap. dhlr ii, 365. (Regional) Oameni (sau oamenii cei) noi = miri (alrm i/ii h 363); proaspăt căsătoriţi, însurăţei (alr ii/i h 165/ 334). (în basme şi superstiţii) Omul de flori = personaj din basme, conceput ca fiind alcătuit din flori, sprijinitor al acţiunilor eroilor pozitivi. îl scapă şi de rîndul ăsta tot omu de flori. rădulescu-codin, î. 240. Poporul povesteşte despre omul de flori, h rv 58. Oameni de apă = fiinţe imaginare, cărora li se atribuie însuşiri fizice omeneşti, dar care sînt socotite lipsite de grai. Cf. pamfile, buşm. 303. Omul (cel) alb — fiinţă imaginară care păzeşte comorile; înger. Omul ăl alb sau îngerul. . . cheam-ă pe cel ce vede flacăra înălţindu-se de trei ori. pamfile, com. 43, cf. 17. Sara în murgit s-a întîlnit cu un om alb. rădulescu-codin, î. 311. Oameni-lupi = vîrcolaci. [Vîrcolacii] ar fi nişte oameni-lupi „cari înghit luna şi soarele“. pamfile, cer. 99. <£> L o c. a d v. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prieteneşte. E x p r. Om ca (toţi) oamenii = om obişnuit, care nu se deosebeşte prin nimic esenţial de alţii. Un om ca oamenii trebuie . . . să fie abonat la un cabinet de lectură (a. 1846). n. a. bogdan, c. m. 142. 1685 OM — 1H7 OM Moş Nichifor nu-i o închipuire din poveşti, ci e un om ca toţi oamenii, creangă, p. 105, cf. 162. Odinioară Giaba-Efendi fusese om ca toţi oamenii. delavrancea, o. i, 219. Ca omul sau (rar) ca toţi oamenii = cum se întîmplă (sau se poate întîmplă) în mod obişnuit oricui. Moş Nichifor, ca omul cu grija, s-a suit în căruţă. creangă, p. 133. Vrun păcat, vro greşeală, ca omul. . . delavrancea, o. ii, 370. Vream de mult să venim; dar, cu treabă, cu daraveri — ca omu — am tot dat zi peste zi. bassarabescu, v. 226. Ca oamenii = cu manifestări omeneşti ; cum trebuie, cum se cuvine. Dă şi o farfurie de acolo, şi nişte furculiţe, să mîncăm ca oamenii. vlahuţă, ap. tdrg. La mintea omului v. m i n t e. De către (sau dinspre, de-a) om = (despre animale de tracţiune, p. e x t. despre părţi ale uneltelor agricole) care se află în partea stingă a carului, căruţei, plugului etc. Cf. damé, t. 29. : Cotiuga are o roată mai mică de către om, şi \ alta mai mare, din brazdă, pamfile, a. r. 40, ■ cf. 51, TODORAN, GL., ALR I 334/283, ALR ll/141. Om bun = răspuns dat de către cel care bate la poartă, pentru a-1 asigura pe stăpînul casei că vine cu intenţii bune. Bătu la poartă. — Cine , e acolo ? îi zise dinăuntru ... — Om bun, râs- ' j. punse fata. ispirescu, l. 348. Oamenii buni, formulă de adresare. Oameni buni ! an iarnă, bor-deiu-mi arsese, alecsandri, p. i, 41. + (în texte bisericeşti; de obicei la pl.) Popor, norod. Pasă cătră oamenrii (cătră norodul: biblia 1688) mie aceştia de lă dzi. cod. vor. ; 104/3, cf. 148/3. Spăseaşte oamerii săi. psalt. : 48. Lăsat-ai fărădelegile oamerilor tăi. ib. 175. Cînd toarnă zeul prădarea oamenilor săi bucură-se ţ Iacov. coRESi, ps. 139/13. + Persoană care se ’ remarcă prin calităţi morale, mai ales prin ; cinste şi corectitudine. Cf. lb. Să faci pe omul . într-o societate unde nu sini oameni, i. ne- ; gruzzi, s. îv, 105. Ăla om, nu secătură ! delavrancea, o. ii, 357. <£> (Comparat ca un ad- . jectiv) Ave şi sîială de dînsul căce era mai om decît toţi. neculce, l. 110. Eram destul om \ să-mi ţin firea, mai ales cu doamna Rădeanu, ; pe care de la început n-am putut-o suferi, gane, n. iii, 111. <£> E x p r. A face (pe cineva) -, om = a educa, a instrui pe cineva dezvol-tîndu-i însuşirile umane caracteristice. Şcoala pe om, om îl face. pann, p. v. i, 174/22. Om pe sine = stăpîn pe voinţa şi pe acţiunile sale ; curajos. (Ironic) Văzîndu-l aşa om pe sine, haiducul prinse să rîdă. gane, n. iii, 166. 2. (Adesea însoţit de determinări care indică un raport de dependenţă) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere; cunoscut, prieten, rudă. Am muncit mult şi cu oamenii mănăstirii (a. 1573). cuv. d. bătu. i, 23/11. Împăratul, gîndindu-se că Evlavie iaste dirept şi al său om, învăţă să le dea ştire, var-laam, c. 394. [Martorii] să nu fie rudă - sau oamenii muierii, prav. 157. Trimisă la Eghipet la faraon, să-i lase oamenii să vie să facă jărtvă. DOSOFTEi, v. s. septembrie 6V/18. Craiul. . . trimis-au pre omul său anume Krasinski, de au tăiat capul Tomşii. n. costin, let.2 i, 447. Au şi triimis fermanul pe omul inglezului. neculce, l. 145. Triimeţind Grigorie Vodă pe Antonie pîrcălabu, omul măriei sale, . . . i-au arătat cîte îi sînt trebuitoare (sfîrşitul sec. XVIII). let. ni, 196/31. Această veste veni şi la To-mori. . . şi la voevodul din Ardeal, de la oamenii lor. şincai, hr. ii, 152/10. Mi s-au trimis alăturata jalbă a lui Ion Ghimba, omul lui chir Mihale Curte (a. 1823). doc. ec. 276. ■ Se întoarsă . . . poruncind oamenilor săi a se găti spre călătorie. goiuan, h. i, 3/30. Cum a intrat în odaia unde l-a dus omul boieriului, şi-a pus armele în rîn-duială. creangă, p. 302. Nu ştie şi nenea Za-haria. . . că eşti omul nostru? caragiale, o. vi, 78. Iacob de Buczacz, omul cardinalului, n-are să vie.’ delavrancea, o. ii, 21. Cînd năpădiră în crîşmă, amuţiră de tot pe oamenii lui George. rebreanu, i. 33. Primarul era omul boierului, i. botez, şc. 73. Acolo trebuie să se adune şi oamenii stăpînirii, cu domnu subprefect. sadoveanu, b. 273. Acest Turnavitu este omul lui Bibescu. camil petrescu, o. ii, 156. Săraci ochişorii mei, Multă lume văz cu ei, Dar nu văz oameni d-ai mei, Ci lot negri străinei. jarnIk-bîrseanu, d. 200. <$>Om de casă, om de servici, om de ocină,: v. cuv. E x p r. (A ii) omul (sau om al) lui Dumnezeu = a fi om bun, cinstit. Afară din slujbă era omul cel mai plăcut, sufletul cel mai bun şi mai milostiv, omul lui Dumnezeu cum s-ar zice. ghica, s. 529. Ai dat peste nişte oameni ai lui Dumnezeu, dar să fi fost cu alţii. . . creangă, p. 254. Ştiam eu că dumneata eşti omul lui Dumnezeu şi ai să-i dai. călinescu, e. o. ii, 66, cf. ciauşanu, gl. (Ironic) Dă de ştire lui Scaraoschi despre omul lui Dumnezeu cu năravul dracului, creangă, p. 48. Sărac bărbăţelul meu, Toţi oamenii zic că-i rău, Da-i omul lui Dumnezeu, jaunîk-bIrseanu, d. 461. Omul (sau om al) dracului v. d r a c.-4-Servitor, slugă. Umbla încet şi mînca multă fasole cu mămăligă, cum se gătea pentru oameni în postul mare. brăescu, a. 23. Osul lasâ-l pentru borşul oamenilor, id. ib. 38. + Adept, partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. Conul Mihalache, omul reformelor, progresistul înflăcărat, susţine că o lege. aspră trebuieşte numaidecît. caragiale, o. iii, 43. 3. Persoană de vază, de seamă. Să-i grăiască Radului Vodă pentru dînsul,- să nu fie uitat, fiind slugă de atîta vreme, şi aşteptînd în nărocul stăpinu-său să hie şi el între oameni. m. costin, o. 90, cf. ALR n/157. O (Comparat ca un adjectiv) Am fost om şi norocul m-a făcut şi mai om. delavrancea, o. ii, 255. li mai om ca dumneata, Mai din oameni, mai din viţă. mîndrescu, l. p. lSl.’-OExpr. A îi (om, fecior etc.) din (sau de) oameni = a descinde 1685 OM — 198 — OMAG din părinţi cu stare sau de neam. Lasă că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toţi boierii. . . puteţi întreba şi pe kir Costea. alecsandri, t. 101. Şi eu sînt ficior de oamini. id. ib. 1 415. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare, caragiale, o. iii, 1. Fata ... să se mărite după un bărbat, care e om din oameni, adică după unul care are neamuri şi amici, marian, nu. 45. Eu îs de peste deal, de la Mănăstireni; şi noi sîntem din oameni, sadoveanu, o. vii, 280, cf. mîndrescu, L. P. 151, CIAUŞANU, GL., ZANNE, P. II, 382. A se face om sau (rar) a ieşi la oameni = a ajunge în rîndul oamenilor înstăriţi, a se îmbogăţi. Cf. CIAUŞANU, GL., ZANNE, P. II, 381. A ÎaCO (pe cineva) om = a crea cuiva o situaţie avantajoasă din punct de vedere material şi social. Nenorocitule! li-ai aruncat norocul în gîrlă: te făceam om! caragiale, o. vi, 164. 4. (în opoziţie cu copil) Persoană matură. Cei doi băieţi. . . crescuseră şi se făcuseră oameni, d, zamfirescu, î. 23. Abia de se gîndedu părinţii, care te-au dus pînă la marginea satului depărtat, de mină, şi ţi-au sărutat ochii de copil, că ai-să fii un om într-o bună zi şi tu. arghezi, p. t. 15. 5. (în opoziţie cu femeie) Bărbat. Omul şi muierea-sînt din începutul lor una şi aceeaşi fiinţă. MAHCOvici, D. 157/17. Mă ştiam că sînt legată Numai cu prietenie şi cu inima curăţă Cătră omul ce- cu cinste m-au iubit şi mă iubeşte. conachi, P.-82.' Mulţime de oameni şi de femei, sîrbi şi turci veniseră pe malul Dunării, bolin-tineanu, o. 267. Mese erau başca pentru oameni, başca pentru muieri şi băşca pentru feciori. pitiş, sch. 107, cf; pribeagul, p. r. 18, cv 1949, nr. 9, 15, GOROVei, cr. 242. Mult mă uit, mamă, cu dor, Und'e văd om în ocol Că tăte-s la riridu lor. t. papahagi, m. 14, cf. abh. foliî. hi, 43, alr i 489/75,85, 148, 166,178, alr ii 3 334/105, zanne, p. ii, 2. + (De dfcicei determinat prin „meu“, ,,tău“ etc.) Soţ. Va dzice omal muierii: nu voiu să mai mergi în cutare casă, prav. 106. Orriu mieu a plecat la cîtnp dinaintea Sîmpie-trului.' jipescu, o. 34. A-nceput să plîngă şi să-l întrebe dacă ştie el ceva despre ce s-o fi făcut omul ei. caragiale, o. n, 241. Nu cumva să bage omul ei de seamă, Ce isprăvi îi face fata, c-apoi joc! coşbuc, p. i, ;249, cf. pamfile, j. ii, 157. Aruncă Spre omiil ei o Căutătură. CA-zimir, gr. 31. Eu, dragă cucoană Mărie, am trăit pe lumea asta, numai pentru omul acela al meu ş-am fost mulţămită şi înflorită cu dînsul. sadoveanu, b. 265. Nu- m^am plîns omului meu. stan cu, d. 25. Vă rog să luaţi loc, zise ea . Omul meu nu-i acasă, beniuc, m, c. i,- 40. Era limpede că omul ei ascundea ceva. pueda, d. 128. Numai eu că mi-am luat Frunză de măr pădureţ, Om calic şi tot măreţ. jarnIk-bîrseanl', D. 168, Cf. TOMESCU, GL., ALR I 291, ALR ‘li/l h 129. + (La vocativ) Apelativ familiar (expli- i cativ, persuasiv, dojenitor etc.) cu cârc ne adresăm unei persoane de sex masculin. V. frate, nene. Măi, omule, da n-auzi că ne-am troienit? alecsandri, t. i, 115, cf. 263. Ia lasă-mă încolo, măi, omule, creangă, p. 160. Măi, omule, ai puţintică răbdare, caragiale, 0. vi, 86. Ia ascultă, omule, dracul cel împeliţat de dihor o să ne mănînce toate raţele, bujor, s. 30. Da cu cine să te împaci, omule? făcu Baciu trîntind paharul pe masă. rebreanu, i. 301. Omule, le credeam la Islaz ... Ce e cu dumneata? .. . camil petrescu, o. ii, 22. Dar, omule, stai liniştit, preda, î. 165. <0> E x p r. (învechit) Suflete ome = formulă de adresare utilizată în stilul retoric. Suflete ome, nime de aceia nu-li pot agiuta. cod. tod. 213, cf. cuv. D. bătr. ii, 451/29. 6. (La sg.) O persoană oarecare; cineva; oricine. Mai rar om, care să poată lua dintr-însele. creangă, p. 211. Spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. id. a. 151. După cum le spui dumneata, una şi cu una fac două, n-are de unde să te mai apuce omul. caragiale, o. vi, 66, cf. bul. fil. x, 72, pamfile, j. i, 129. Nu mai poate omul de tine nici să-şi zică ocinaşele! rebreanu, i. 44. Umblau tot felul de veşti, de se încreţea carnea pe om. camil petrescu, o. i, 8. Bate om în poartă, iese tata să-l întîmpine. stancu, d. 143. II. 1. (Art.) Numele popular al constelaţiei boreale Hercule. dm.; 2. (Regional; art.) Numele unui joc de copii (nedefinit mai îndeaproape). Cf. pamfile, j. 1, 5. + Partea bombată a arşicelor. Cf. ddrf, ŞĂ1NEANU, PAMFILE, J. II, 44. 3. (Regional, în sintagma) Om rău = varietate de! struguri (nedefinită mai îndeaproape). Cf. BARON ZI, L. 94j H II 165, 207. — PI. oameni şi (învechit) omeni, omene. — Gen.-dat.: omului şi (regional) omuli (alr i 96/96, 289, ib. 124/780), omulu (alr ii/i mn 39, 2 212/531). —- Voc.: omule şi (învechit) ome, (învechit şi regional) oame. — Lat. horno. OMĂC1 s. n. v. stomac. OMĂC2 subst. 204, cf. bujokean, b. l. 387. Umblu . . . căuţînd două ierburi: omag şi fumul-pămîntului. sado-veanu, o. xui, 47. Mînînc frunze şi surcele Şi cînt codrului cu jăle; Mînînc frunze şi omag Şi cînt codrului cu drag. şez. i, 290. Jn pppor se , crede că cel ce mînîncă omag se zăpăceşte, şez. xv, 97. + (Regional) Boală de oi care provine din păscutul ierbii amestecată cu omag (1) : (Cîmpulung Moldovenesc), chest. y/15 supl, ' + (Regional) Otravă, chest. v/3 supl., 4$ supl., alr ii 6 302/250. -4 (Regional) Denumire pe . care o dau ciobanii creolinei (HînguJeşti — Galaţi), chest. v/40 supl. , ; 2. (Regional) Iarbă-mare (Inula. helenium). 1 Cf. bujorean, b. l. 387. Buciumul de odolean Şi proţiapul de omac Şi boii, de ruji de mac. bîrlea, c.; p. 112. *i S 3. (Regional) Orbalţ (Actaea şpicata) \($uc- j şoara — Cîmpulung). alr ii 6301/784., ... ■ v \ — Şi: omeag (accentuat : şi omeag. cote an o, ' pl. 24), omeâc (lb, polizu, lm, brandza, fl. ' 520, GRECESCU, FL. 40, 41, B1ANU, D. S., TDRG, ; jahresber. xvii, 132, dr. v, 556, şez.-.xv, 97):, ; omâc (lb, polizu, lm, ddrf, brandza, fl. 520, BARC1ANU, ALEXI, \V.,t BIANU, -D. S., BUJO-REANU, B. L., CHEST. . V 166/90, ALR II 6 302/95; accentuat şi omac cotea.N;U, pl... 24),'homeâg ; (alr ii 6 302/836) subst.; omeâgă (dwhi?) s. f. ş — Din v. sl. omI'I’ k. : OMAGIA vb. L Tranz.' A aduce cuiva un omagiu, a exprima stima, resp^etul faţă de : cineva. Cf.. bul. fil. i; 177, du. ix, 465. Sensibilitatea poeţilor -noştri vibrează prelung la orice nouă încercare de a omagia memoria unui zeu crud; Marte. gl »1958, >nr. 2,' 5/4. — Prez. ind.: omagiez — V. omagiu. OMAGIAL, -A adj. Care are caracter de omagiu (2); drept omagiu, în semn de omagiu. Coroana cea suzerană a sîntului Ştefan . \ . ar fi cerut-o . CW. orice preţ ca o solemnă datorie omagială, hasdeu, ,i. c:> î,. 46, cf; barcianu, alexi, w. Am rostit şi un cuvînt omagial înainte de începerea :spectacolului.. sadoveanu, rE, 153. Omagiale, privirile se întoarseră, ca la comandă, spre von Mertsch. t. popovici, s. 337. Volum omagial. . > . > — Pl.: omagiali, . -î., ,'4. — Din fr. hommagial. • OMAGIERE s. f. (Rar) Faptul de a om a-gia. — Pl.: omagieri. —. V. .omagia. . , . .. OMAGIU s; n. 1. (Iii feudalislii) Jurăinînt1 de credinţă şi de stipunere al unui vasal către sudanul săiiyConsiliarîi lui Petru Palatinului Moldovei întăresc omagiul, făcut craiului Vla-dislav. şincai, hr. r, 354/33. Că-i pun homa-ghium, adeiă a-i pune jurămîntul. aiolnar, 1. 408/7. Trecu pe la Cracovia, spre a înfăţoşa tui Vlădislav omagiul sUu. asachi'"'%. l. ii, 43. El reînnoieşte în 1468 jurămîntul de credinţă regelui Cazimir, făgăduinâu-i iarăşi că Va veni in persoană, spre! a depune omagCkl. xenopol, 1. r. iv, 39, cf. şĂftiEANu, barciaMij. In 1387, acelaşi Petru al Muşatei prestează omagiu regelui Vladislav lagello. bul. c.om. isiv v, 33, cf. alexi, w.; Marii seniori nu recunoşteau în rege decît pe suzeranul ales, căruia nu-i datorau decît serviciile feudale, 'dkrivînd din omagiu. O’fM'isa, h. 75. '2,'Manifestare (prin . cuvinte, gesturi etc.') a credinţei, respectul®^ admiraţiei sau recunoştinţei faţă de cineva; -prinos, ofrandă. Au priimit în Vienna homaghiumul orăşeanilor. CALkNsDAUiu (1820), ■2/11. Alegerea aceasta ce s-au priimit cu toată plăcenea unui norod slobod este un (homagi) semn de credinţăl adus jertvă rigatului. cr (1830), > ■601/34/ Merg -.magnaţi şi alte deputaţiuni. . . spre a-şi depune homagiile lor la augustdspeYe'che"căsătorită, hâhiţic, p. a. ii, 695. Nu se tem a aduce omagiul lor adevărului. man. sănăt. 11/22. Nu putui, găsi culoare''Nici omagiuri a descri Frumuseţea-ncîntătoare. ale-xandrescu, *). 1, 277'. Asta subliniat opScă.. . . procură autorului ei cele mai splendide omage din partea tutulor.îanhmtin, o. u, 31b.* Graţioasa me doamnă, permiteţi-mi să depun oma-gele mele la picioarele d-voastră. aeecsandri, t. 1308. Se disputau care de care sâ-i aducă mai 1693 OMAJ — 200 — OMĂT1 multe omagii, bolintineanu, o. 417, cf. ddrf, şăîneanu, barcianu. Din iarbă rupse un mac roş de clmp Şi-l puse, ca omagiu, pe-un panou. d. botez, f. s. 41. Eu n-am venit decît pentru o secundă: ca să-mi prezint omagiile mele. sado-veanu, o. ix, 73. Avea şi ea ambiţia de a primi omagiile tuturor personalităţilor, călinescu, s. 421. Marile doamne. .. aşezate pe o canapea fastuoasă in colţ, îngăduie ca persoanele prezente să vie pe rînd să le prezinte omagiile lor. camil petrescu, o. ii, 411. A servi oamenii înseamnă a le aduce omagiul pe care-l preţuiesc ei, nu acela pe care-l cred alţii cel mai potrivit, iîalea, s. t. î, 34. (în formule de salut) Omagiile mele. — PI. : omagii şi (ieşit din uz) omagiuri, omage. — Şi: (ieşit din uz) omâj (i. negruzzi, s. vi, 167), homăghium, homâgi s. n. — Din lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage. OMĂJ s. n. v. omagia. OMAN subst. (Regional) Iarbă-mare (Inula helenium). Este în cele mai multe părţi. .. datina de a se culege iarbă-mare numită altmintrelea şi oman sau homan . . . pentru spălarea capului, marian, s. r. ii, 39, cf. ddrf, gheţie, n. M., ŞĂÎNEANU, DAMÉ, T. 186, BRAND ZA, FL. 267, BARCIANU, GRECESCU, FL. 298, N. LEON. med. 42, alexi, w. ¿e duc fetele în pădure la locurile cunoscute unde creşte omanul, grigoriu-itiGO, m. p. 42. In Bănat fetele . . . culeg rădăcini de oman ... pe care le fierb şi se spală cu leşia lor pe cap. candrea, f. 35, cf. biànu, d. s., îjEz. xv, 46, ib. xix, 191, h v 374, x 3, alr i 634/860, 874. — Şi : homân subst. — Din slav. (bg., scr., ucr. omhh). OMĂT s. m. şi n. v. omăt1. OMĂGIŢĂ s. f. (Regional) Omag (1) (Colacu — Panciu). chest. v/20 supl. — Omag + suf. -iţă. OMĂGOĂICĂ s. f. (Regional) Bulbuc ( Trol-lius europaeus) (Pipirig — Tîrgu Neamţ), alr ii & 267/551. — Omag -f suf. -oaică. OMĂNĂMĂ s. f. v. omeneamă. OMĂNĂŞ s. m. v. omenaş. 0MĂNEĂMĂ s. f. v. omeneamă. OMĂNdC s. m. (Prin Ban.) Omoi. Cf. cdde. Pl. : omânoci. — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -OC, r OMĂNdl s. m. (Prin Ban.) Omoi. Cf. cdde. Era un omănoi dl d-afirea. cătană, ap. t. pa-pahagi, c. l. — PI.: omănoi. — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -oi. OMĂRÎ vb. IV v. omorî. OMĂT1 s. m. şi n. (Popular) Zăpadă, nea. Topindu-să omăturile vara în munţi, să înflă apa lui Nilos. herodot (1645), 99. Au căzut preste mine ca nişte omăt sau gheaţă îngheţată. biblia (1688), 3652/46. Că aceea iarnă degrabă cu om'eţi mari şi cu ger au căzut. n. costin, l. 306. Troianii omeţilor ... în toate părţile spul-băraţi. cantemir, hr. 297. Au prădat Ţeara Românească şi Ţeara Bîrsei pînă la munţii cei cu omăt. şincai, hr. i, 384/12, cf. budai-deleanu, lex., lb. Munţii.. . sînt insă totdeauna acoperiţi cu omăt. drăghici, r. 68/5. Primăvara omătul... se topeşte, negruzzi, s. i, 118. Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. alecsandri, o. 195. Acolo, lingă izvoară, iarba pare de omăt. eminescu, o. i, 85. După ce ne spălăm cu omăt. . . , pornim apoi cu plăieşii la deal. creangă, a. 31. Pe aici, vifor mare cu ploaie şi omăt. caragiale, o. vii, 155. Pe cînd scriam, o mină a prins în geam să-mi bală Şi am văzut cu spaimă pe omul de omăt Privindu-mă ironic, anghel-iosif, c. m. i, 26. A căzut omătul, a suflat vîntul de primăvară, au încolţit mugurii, delavrancea, o. ii, 25. Doar pasul tău uşor In omăt strălucitor Lasă urme viorii, topîrceanu, b. 7. Amurgul punea o umbră albăstrie pe neclintitele întinderi de omăt. sadoveanu, o. m, 85. Parcă nourii încărcaţi cu omăt ar fi unit cerul cu pămîntul. v. rom. octombrie 1955, 165. Intr-o iarnă ninsese atîta, cît mai nu se vedea şatrele din omăt. sbiera, p. 250, cf. rădulescu-codin. Iarna grea, omete mare, Semne bune anul are. păsculescu, l. p. 22, cf. caba, săl., pamfile, văzd. 166, GOltOVEl, cr. 20, iordan, l. m. 194, diaconu, vr. 96, MAT. DIALECT. I, 184, ZANNE, P. IV, 322, IX, 415. <^> (Ca termen de comparaţie) Să hiu spălat şi alb ca omelii. dosoftei, ps. 169/11. Se fuduleau.. . oamenii ogradaşi albi ca omătul şi raşi. russo, s. 21. Unu-i alb ca omătul, bud, p. p. 41. F i g. Încet plutind se-nalţă mi-reasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. eminescu, o. i, 95. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu al înflorirei lor. id. n. 66. <0> (Regional) Omătul mieilor (sau al păsărilor, al cocostîrcilor) = zăpadă (sub formă de mici bobiţe) care cade la începutul primăverii. Cf. pamfile, văzd. 166. Au să ne mai bată viscole, căci trebuie să vie asupra lumii omătul mieilor ş-al cocostîrcilor. sadoveanu, b. 92, cf. com. marian, alr ii 2 440/349, 365. E x p r. A da omătul v, d a. + (Regional) Nămete, 1705 OMĂT* — 201 — OMELTEU troian. [Femeile iau] apă de pe neauă, dacă mai este, de unde nu, se duc prin codru şi aduc de pe omeţii de nea de prin virtoape. makian, s. ii. n, 17. Dacă se întîmpla însă să nimerească în vreun omet şi vîntul nu-şi domolea furia, atunci era astupat tot: şi oi şi cioban, dragomir, o. M. 243, cf. RĂDULESCU-CODIN, DENSUSIANU, Ţ. H. 61, alr i 1 252. + (Regional) Spumă de albuş de ou. Cf. săghinescu, v. 97, şăîneanu, d. u. — PI.: omeţi şi omături, (rar) omete (pamfile, văzd. 166).— Şi: (învechit şi regional) umât (d. pop, m. 155, alr i 1 248/214, 255, 350, 385, ib. 1 251/255, 350, 542, ib. 1 252/214, 255, 341, 350, alr sn in h 797/349, ib. h 798/349; accentuat şi umăt alr i 1 248/270, 273, 337, 355, 357, ib. 1 250/270, ib. 1 251/273, ib. 1 252/295, alr sn in h 802/272), (regional) âmet (alr i 1 252/190), umete (ib. 1 252/140), omet, homet (ib. 1252/87, 178, 776), omete, homete (ib. 1249/808), omeţ (ib. 1252/80, 90, 290, 782, 795, 800), omăt (ib. 1230/283, ib. 1 248/576, ib. 1251/247, 283, ib. 1 252/289) s. m. şi n. — Din ucr. oSiueT „măturare; pospai“. OMĂT2 s. m. sg. v. omet1. OMĂT3 s. n. v. omet2. OMĂTĂ vb. I v. omeţi. OMĂTOI s. m. v. ometoi. OMĂT(5S, -OĂSĂ adj., s. m. 1. Adj. (învechit, astăzi prin Mold. şi Transilv.) Cu multă zăpadă. Cf. lm. Dacă iarna va fi ometoasă . . . , e un semn că veara următoare va fi foarte roditoare. f (1877), 519, cf. ddrf. De mult nu fusese o iarnă aşa de omătoasă. ap. tdrg, cf. pamfile, a. r. 9. 2. S. m. sg., art. (Regional) Numele lunii ianuarie (Borşa — Vişeu de Sus). Cf. alr ii 2 407/362. — PI.: omătoşi, -oase. — Şi: ometos, -oâsă adj. — Omăt1 + suf. -os. OMĂTtJŢE s. f. pl. Numele a două specii de ghiocei, cu flori albe, mirositoare, care cresc în lunile februarie—mai prin păduri, livezi şi fineţe (Leucojum aestivum şi Leucojum vernum). Cf. BRANPZA, FL. 451, GRECESCU, FL. 554, TDRG, PASCU, S. 156, ŞĂÎNEANU, D. U., ŞEZ. XV, 36. — Omăt1 + suf. -uţă. OMBELIFfillĂ s. f. v. umbeliferă. OMBLLÎC s. n. Organ prin care fetusul este legat de corpul mamei; buric. Cf. bianu, d. s. — Pl.: ombilicuri. — Şi: (învechit) umbilic s. n. bajrasch, b. 28. — Din fr. ombilic, lat. umbilicus. OMBILICĂL, -Ă adj. Care aparţine ombilicului, privitor la ombilic. Adîncătura ombilicală. kretzulescu, a. 301/9. <£■ Cordon ombilical — organ prin care fetusul este legat de corpul mamei; (regional) aţa (sau baiera) buricului. Cf. DL, DM. — Pl.: ombilicali, -e. — Şi: (învechit) umbi-licâl, -ă adj. polizu, p. 204/13. — Din fr. ombilical. 0MBLĂ s. f. Soi de păstrăv originar din marile lacuri de munte ale Elveţiei (Salvelinus umbla). Lipanul şi ombla . . . sînt cei mai gustoşi peşti din lume. atila, p. 211. — Pl.: ? — Din fr. omble. OMBROMfiTRU s. n. (Rar) Pluviometru. Cf. ALEXI, W., ENC. AGR. — Pl. : ? — Din fr. ombrometre, it. ombrometro. OMDRĂGOSTE s. f. (învechit, rar)Dragoste de om. Prin mila şi omdragostea lui /)[u]m«[e]-dzău. dosoftei, v. s. noiembrie 110r/6, cf. c.v 1949, nr. 4, 34, rosetti-cazacu, i. l. r. i, 126. — Scris şi: om-dragoste. dosoftei, v. s. decembrie 217v/8. — Calc după slavon. MAOK-bKO/MOKHie. OMDUGOS, -OĂSĂ adj. (Regional, despre oameni) Pus pe ceartă, arţăgos. El intra voios, cinstea un ciocan de rachiu, două şi, dacă mai avea mult pînă acasă, suma creştea şi cu ea dispărea voia bună a lui nenea Ştefan şi ajungea i acasă posomorit .Şi omdugos. săm. iv, 547. — Pl.: omdugoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. d u g o s, d î c o s. OMEAC subst. v. omag. OMEĂG subst. v. omag. OMEĂGĂ s. f. v. omag. OMEGA s. n. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului o. Cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ZANNE, P. V, 461. <£> E x p r. (A fi) alfa şi omega v. alfa. De la alfa la omega v. alfa. <£■ (Cu sens neprecizat, în jocuri de copii) Hai, .. . drumul şi omega = şterge-o cît. mai repede. Cf. pamfile, j. iii, 95. — Din ngr. & (i.eya. OMELfiTĂ s. f:. v. omletă. OMELlE s. f. v. omilie. OMELTEU s. m. v. ometeu. 1725 OMELUŢE — 202 — OMENESC OMELÎÎŢE s. f. pl. Numele a două plante: a) sisinei-de-munte (Anemone alpina). Cf. ddrf; b) plantă erbacee cu flori albe pe dină-nntru şi trandafirii pe dinafară; oiţe (Anemone n.arcissiflora). Cf. panţu, pl. — Etimologia necunoscută. OMENĂŞ s. m. 1. (învechit şi popular) Omuleţ (!)• Cine şi de unde eşti tu, o omăna-şule? cantemir, hr. 8, cf. clemens. Nevoieş ca vai de capul lui. . . omănaşul nostru ajunsese la aman. pamfile, s. t. 159. Cum se topeşte omă-ndşul acesta de ceară la faţa focului, aşa să se topească inima dragului meu după mine. se-vastos, n. 10. Voi, oameni omenaşi, muieri muieraşelor ... nu vă miraţi, şez. iv, 191. 2. (învechit şi popular) Omuleţ (2). Ei sint acei mai mulţi omenaşi urîţi şi pîngăriţi după fire (a. 1764). uricariul, i, 310. Dacă stau eu de vorbă cu toţi omănaşii, aşa mi se cade! pam-FiLti, a. r. 253, cf. pascu, s. 347, bul. fil. vn—viii, 85, IORDAN, l. u. 311. + (Prin Tran-silv.) Om sărac, fără multă vază. ciauşanu, v. 184. 3. (Regional, uneori precedat de om) „Om şi jumătate, om bogat, puternic“, ciauşanu, v, 184, cf. zanne, p. ii, 381. — Pl.: omenaşi. — Şi: (învechit şi popular) omănâş s. m. — Din omen* (tema veche a lui om) + suf. -aş. ' OMENEAMĂ s. f. sg. (Prin Ban.) Mulţime de oameni. Cf. cdde. — Şi: omăneâmă (ib.), omănâină (ib.) s. f. — Oameni (pl. lui om) + suf. -amă. OMENESC, -EÂSCĂ adj. 1. Care aparţine omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfăţişării sau firii omului; uman. Dereptu giudecaret fii omenreşti. psalt. hur. 48r/16. Toată firea fieriloru şi pasă-riloru . . . muncescu-se cu firea omerească (omului n. test. 1648). cod. vor. 124/6. Ca se nu grăiască rostul mieu lucrul omerescu (oamen-rilor h). psalt. 22. Dereptatea amu, de demult iaste avuţiia fireei omeneşti, coresi, ev. 23. Să-ţi arătu un iazeru de focu, unde se mun-cescu gintul omineşcu (cca 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 350/17. Purtînd grije pentru izbăvirea sufletelor omeneşti (a. 1642). gcr i, 97/27. Lucrurile, carele vor fi mărturisite ... dă săngură firea omenească, prav. 276. Dumnădzău să mănie pre semeţiia omenească (a. 1661). gcr i, 182/7. Neamul omenesc urmează numai lucrurile ceale deşarte, biblia (1688), [prefaţă] 3/26. Au îmbogăţit firea omenescului suflet (a. 1702). gcr i, 344/28. Firea cea mişală oamenească. n. costin, ap. gcr ii, 10/23. Au aşezat pre Demostene însuş stăpin şi monarh preste voinţa omenească, molnar, ret. 7/3, cf. şincai, hr. i, 83/35. Nu vede omenească viţă. budai-deleanu, ţ. 126, cf. lb. Nici Intru o parte videa semn de lăcuinţi omeneşti, drăghici, r. 38/26. Agricultura este maica neamului ominesc. kogălni-ceanu, s. 5. Iar noi n-om cruţa a zice cătră omeneasca fire ... Că mintea cu citu-i tare, cu atita mai mult lucrează, conachi, p. 287. Misia istoriei este a ne arăta. . . această dezvoltare a simţămintului şi a vieţii omeneşti, bălcescu, m. v. 3. Ca toate revoluţiile în lucrurile sau ideile omineşti, goana cuvintelor ce se părea străine începu cu furie, russo, s. 57, cf. negruzzi, s. i, 48. Dar pe tine, an tînăr, te văz cu mulţămire ! Pe tine te doreşte tot neamul omenesc! alexan-drescu, o. i, 86. Eşti om? ... O, nu, în pieptu-ţi nimic nu-i omenesc, alecsandri, t. ii, 184. O, teatru de păpuşe,. . . zvon de vorbe omeneşti, Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti. eminescu, o. i, 157. De ce mergi înainte, numai peste pustietăţi dai; parcă a pierit sămînţa omenească de pe faţa pămîntului. creangă, p, 201. Trup omenesc de n-ar fi, s-ar frînge. dela-vrancea, s. 9, cf. vlahuţă, o. a. i, 10. Intre dînşii parcă se ridicase un zid de piatră aşa de înalt că nici o mînă omenească nu l-ar mai fi putut dărîma. rebreanu, i. 334. Strigă-n vale Topologul Şi-a lui larmă, cînd şi cînd, Ca o voce omenească Pînă sus pe culmi tresare. topîrceanu, b. 23. Ce mîni sărace, omeneşti, Pol prinde-n ele fumuriile-i poveşti, cazimir, p. 47. Ogarul o privi cu o mustrare omenească în ochi. c. petrescu, c. v. 369. Poetul cîntă sentimentul etern omenesc al iubirii, sadoveanu, e. 81. Importanţa limbii în procesul de apariţie a omului, în dezvoltarea societăţii omeneşti, con-temp. 1954, nr. 387, 5/1. Porţiunile largi din lungul văilor constituie locurile cele mai bune pentru aşezări omeneşti, probl. geogr. i, 99. Nu vreau arme omineşti, Că eu am arme drăceşti. alecsandri, h p. 39, cf. sbiera, p. 5. în lume n-ar mai fi copii omeneşti să-i întreacă în frumseţe. reteganul, p. ii, 23. <(> Fiul omenesc = lisus Cristos. <0> (Substantivat, n. la sg.) Faţa marelui scriitor, unică prin monumentalitatea şi omenescul ei. bogza, m. s. 91. Probabil că nu-ţi dai seama exact ce reprezintă această cifră? Cît omenesc cuprinde, scînteia, 1960, nr. 4 854. + (Substantivat, la pl.) Lucruri, fapte caracteristice omului. Că nu cugeţi cealea ce sînt ale lui Dumnezeu, ce omeneştile, coresi, ev. 67. 2. (învechit şi popular) Care aparţine altui om; străin. Să scutească aceste monastiri toată desătina pe toate bucatele ce vor fi drepte a monas-tirilor. . . numai bucate omeneşti, adecă-, ale altor oameni monastireşti, cu numele monastirilor să nu se afle (a. 1743). uricariul, i, 56, cf. lb. Cu coliva omenească va morţii să-şi pomenească. PANN, P. V. III, 90/14, cf. POLIZU, DDRF, PAMFILE, J. ii, 157. Să nu iei lucru omenesc că e rău. RĂDULESCU-CODIN, cf. I. CR. III, 119. :(Sub- 1729 OMENEŞTE — 203 — OMENI stantivat) Tot in postul mare fata toarce omenesc (străin), sevastos, n. 10. 3. (învechit, în opoziţie cu boieresc sau ciocoiesc) Care aparţinea ţăranului, omului de rînd. Atunce au ieşit şi Lupul vornicul şi cu Antiohi Jora hatmanul de la închisoare . giuruind nişte sate acolo pe Prut, dzicind că sint ai lui şi mai multe era omeneşti, neculce, l. 272, cf. ddrf. Baba Uţa ... îşi încurcase vaca printre carele omeneşti, delavrancea, s. 196. Pe la capetele locurilor, erau căruţe omeneşti. sandu-aldea, u. p. 158, cf. tdrg. Vitele astea sint omeneşti, nu-s boiereşti, bul. fil, v, 169, cf. 182. Sint şi [vaci] omeneşti, dar cele mai multe-s a ciocoiului, sadoveanu, o. m, 487. <£> (Substantivat) N-are ce căta. . . in curtea mea nié o vită străină şi nié o omenească, alr ii 3013/182.-4-(în opoziţie cu în devălmăşie) Care aparţine unui singur om ; individual, personal. Stăpinirea normală ereditară a sătenilor era cea in devălmăşie ; cea individuală se numea ( in Ţara flomânească) stăpînire ,,omenească“ (a oamenilor, nu a obştii), pa-NA1TESCU, O. Ţ. 104, cf. 122. 4. (învechit şi popular) Prietenos, binevoitor; blînd. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, SCRIBAN, d. Purtare omenească. + Convenabil, rezonabil. Cînd merg in cale Cu de-ql de-ai noştri. . . Iese bacşişul mai omenesc. alecsandri, t. 46, cf. ddrf. De-or fi mai omeneşti, le-om face, boierule. Acum e vorba să facem învoielile, hai?... sandu-aldea, d. n. 206. Tocmeala duşmănească şi plata omenească. zanne, p. v, 631. + (Despre limbă) Inteligibil, clar. Scria intr-o limbă mai omenească, ddrf, Cf. SCRIBAN, D. . , — Pl. : omeneşti. — Şi : (învechit) oaménesc, -eăscă, (regional) ominésc, -eâseă adj. — Din omen- (tema ve,che a lui om) + Şuf. -esc. OMENEŞTE adv. 1. în condiţii omeneşti, -ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. Se închina împreună cu noi omeneaşte. coresi, ev. 163, cf. LEX. mars. 188, 213, budai-deleanu, lex., lb, polizu. Eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncărei, ştii, colea, ceva mai omeneşte, creangă, p. 9. Cunoscui în tine fiul acelui bun împărat care ne-a cîrmuit omeneşte. 1SPIRESCU, l. 141. Voi căuta să vă spun lucrurile omeneşte, ca la nişte prieteni buni. vlahuţă, s. a. ii, 570, cf. ddrf, cdde, pascu, s. 179. Se hotărî să meargă la Toma, să se înţeleagă împreună omeneşte, rebreanu, i. 181. Badea şi Constantin au crescut, în casa acestui unchi, destul de omeneşte şi de cinstit, galaction, o. 112. Să-l chemi şi să-i vorbeşti omeneşte, c. petrescu, c. v. 229. Îmi era mie ruşine să deschid gura şi să vorbesc omeneşte faţă de strîmbăturile lor. teodoreanu, m. ii, 327. Stingher tu nu rămîi şi te formezi în gloată, Şi făptuieşti, la fel cu alţii, omeneşte. blaga, l. u. 89. Eu ţi-am spus-o omeneşte: Glia noastră nu-ţi prieşte, v. rom. octombrie 1954, 77. Crezi că ţi-ar trebui multă vreme ca să-i convingi să doarmă totuşi omeneşte? galan, b. i, 324. Am pomenit< să se adune om cu om şi să se înţeleagă omeneşte, preda, 1. 27. Un-chiaşul plăti şi de astă dată omeneşte, cit tocmise ca să-i îmbrace reteveiul cu argint, ispirescu, ap. gcr n, 356. Călătorii, osteniţi şi flăminzi fiind . . . , se aşezară la masă şi mlncară omeneşte. reteganul, p. iii, 4. Deacfi va griji bine de ei şi să va purta omeneşte, îi va da. . . un armăsar, cătană, r. b, i, 9. îşi ţinu gospodăria omeneşte, şez. vii, 139. Prietenu-n casă-l primea, Omeneşte mi-l cinstea, ant. lit. pop. i, 462. Te tocmeşte duşmăneşte şi plăteşte omeneşte. pann, p. v. ii, 86/27. <£> Loc. adv. (Rar) Pe omeneşte = pe înţelesul oamenilor, clar. Narată pe-omeneşte, tradiţiunea-anticăt Ne face să-nţelegem enigma ce agită, De şaptezeci de secoli, umana raţiune, heliade, o. i, 380. + (Rar, în opoziţie cu militar) Ca pentru civili. Tu cămaşă mi-i croi, Dar să n-o coşi. omeneşte, Ci s-o coşi cătănăşeşte. jarnIk-bîr-SEANU, D. 307. 2. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc. Pe cit se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui. maiorescu, cr. ii, 323. Omeneşte ai clteodată drept să te simţi mîndru de veacul tău. c. petrescu, 1. 267. Am făcut tot ce e omeneşte posibil, să te vindec, id. c. v. 154. — Din omen- (tema veche a lui om) + sui. -eşte. OMENIT s. n. sg. (Prin Ban.) Mulţime de oameni. Cf. cdde. — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -ei. OMENEŢ, -EĂŢĂ adj. (Regional) Omenos. Cf. lm, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., jahresber. xvii, 53. Atunci erau tare omineţi ficiorii, mat. dialect, i, 83. — Pl.: omeneţi, -e, — Şi: omineţ, -câţă adj. — Din omen? (tema veche a lui om) + suf. -ei. * . ' ' OMEN! vb.'IV. 1. Refl. (învechit şi regional, în concepţiile religioase) A lua înfăţişare de om, a se face om; a se întrupa, a se naşte. Şi dt[n] Mărie ficioară omeni-să. cod. tod. 229, cf. anon; car., polizu. Fiul tatălui La noi a venit Şi s-a omenit Dintr-o fecior iţă Plină de credinţă, viciu, col. 173. 2. Tranz. (învechit şi popular) A manifesta respect şi consideraţie faţă de cineva; a resjjecta, a cinsti; a onora, a venera. Noi vă omenim pe măriile voastre şi pe oamenii voştri 1733 OMENI — 204 — OMENIE cînd vin la noi (cca 1635—1645). iorga, u. b. i, 57. Eu pre toţi carii ascultă poruncile împăraţilor îi omenesc, dosoftei, ap. tdrg, cf. lex, mars. 193. Vulpoiul, nu numai nu omeneaşte, ci încă treace cu vedearea . . . pre domnul său. ţichin-deal, f. 12/12, cf. lb, polizu. Şi lumea mă omeneşte văzîndu-mi hărnicia, ispirescu, l. 440, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. O, Zei ai Zei- lor, . . . precum v-am cinstit şi v-am omenit aşa vă voi cinsti şi vă voi omeni, teodorescu, p. p. 108, cf. marian, sa. 299, a v 25, vi 26. <> R e f 1. r e c i p r. Se iubesc ca fraţii şi se omenesc ! ţichindeal, f. 479/18. + R e f 1. (învechit) A se purta corect, cinstit, civilizat. După ce au dobîndit Ivonia sau loann I toată Moldova, . . . nu s-au omenit ca un domn ce se făcuse, ci cu mult mai tare au tirănit pre bieţii moldoveni. şincai, hr. ii, 226/37, cf. lb, polizu, barcianu, alexi, w.-fTranz. (Regional, în forma omini) A ura (cuiva) noroc; a felicita. Cf. alr i 439/98, 578. 3. T r a n z. (Popular) A primi pe cineva în mod ospitalier, a servi pe cineva cu mîncare şi cu băutură; a ospăta. Cf. budai-deleanu, lex., lb. După ce-l cinstiră şi-l omeniră, pann, ap. ddrf, cf. polizu, baronzi, l. 100. împăratul porunci să-i omenească pe amîndoi ca pe nişte mosafiri. ispirescu, l. 250. îşi ţine de datorie ca să-şi omenească oaspele cu ceva mîncare seau cu ceva băutură, f (1891), 505. Nu ştie cum să-şi dea rîndul şi cum să omenească şi mulţămească pre starosti, marian, nu. 103, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CDDE. îl pofti în casă şi-l omeni cu rachiu, agirbiceanu, a. 119. M-aţi primii în casă şi m-aţi omenit, galac-tion, o. a. i, 330. Călătorii arată osteniţi. Să-i omenim, stancu, r. a. i, 114. Şi bine ne-ai omenit Şi încă ne-ai cinstit, pop., ap. gcr ii, 229/9. A poftit pre toate paserile la ospăţ şi pre toate le-a omenit cum se cade. marian, o. ii, 49. Acolo dac-om sosi, Ea frumos ne-o omeni: Ţie iarbă şi ovăs, Mie gură şi scoverzi! jarnIk-bîrseanu, d. 24. Dimineaţa, iar omeni muierea pe călători cu mămăligă şi cu lapte cald. rete-ganul, p. iii, 4, cf. mat. folk. 18, graiul, ii, 117, viciu, col. 203, ciauşanu, gl. Bea Gruio! şi te gosteşte Şi goştii ţi-i omeneşte, ant. ut. pop. i, 341, cf. alr n 3 233/250, ib. 4 841/53, 64, 105, 235, 272, 279. + R e f 1. A mînca şi a bea; a se ospăta. Stai jos şi te omeneşte cu ceva d-ale mîncării. camil petrescu, o. ii, 166. Mergem la crîşmă să ne omenim., chest. viii 110/4, + T r a n z. (Ironic) A trage (cuiva) o bătaie zdravănă. îl apucară voinicii amîndoi, apoi lasă că l-au omenit! Nici ferferiţă nu s-a ales de el. reteganul, p. v, 41 . Şezi, badeo, dac-ai venit C-ai trebuit omenit C-un dărab de lemn pîrlit. id. ch. 159. — Prez. ind;: omenesc. —Şi; omini vb. IV. — Din omen- (tema veche a Iui om). OMENIE s. f. 1. (învechit, în opoziţie cu dumnezeire) Fire, natură omenească. Cf. omeni (1), omenire (2). Dzeul este . . . în dzeirea mai mic de tatăl după omerie. psalt. sch. 527/3. Derep ce amu că cu amîndoao spăsi pre noi Domnul, cu dumnezeiia şi cu omeniia. coresi, ev. 393. Această ef[an]g[he]/ie, dragii miei, arată noao deşchis dorn firi întru 7/[risto].s, .. . dumnezeirea şi omeniia (a. 1640). ccr 153/7, cf. budai-deleanu, lex., polizu, tdrg.<^> E x p r. (Rar) A scoate (pe cineva) din omenie = a degrada (pe cineva) fizic sau moral, a face (pe cineva) neom. L-au lovitu-l boală de-l scotea din omenie, dosoftei, v. s. noiembrie 99r/2. 2. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blîndă, înţelegătoare, atitudine cuviincioasă, respectuoasă; s p e c. cinstire, preţuire. Cinstea şi omeniia elu o chiştigă. coresi, ev. 45, cf. dosoftei, v. s. noiembrie 159r/19. Nu ave pre multă treceri la stăpîn, după cum îi era slujba bună şi omenia, neculce, l. 835. Mai mult făţărnicie decît omenie, sau mai mult asuprealâ decît dreaptă socoteală s-ar face.'* CANTEMIR, IST. 33, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 198, BUDAI-DELEANU, LEX. Nu minţi, Că omul mincinos nicăiri nu are omenie (a. 1821). gcr ii, 234/21, cf. clemens, lb. De a lui nobili-tate ş-omenie mă miram, heliade, o. i, 428. Omenia ce acest om barbar afectează şi dragostea ce el arată că are pentru popoarele învinse măresc bănuielile, bălcescu, m. v. 413, cf. polizu. între noi să nu mai fie Decît flori şi omenie! alecsandri, p. ii, 135. Primi cu multă omenie pe Făt-Frumos. ispirescu, l. 79. Socoteam că cu răbdare, cu voarbe şi omenii, Stavilă să pui o dată la atîtea nebunii, facca, în pr. dram. 109. Uităm omenia, legea călcăm, arhiva, i, 54/13, cf. ddrf, philippide, p. 61, şăîneanu, barcianu. Da ce umbli, jupîne, lasă că mi-i de ajuns omenia dumnetale. adam, s. 198. în această nuvelă, Caragiale înnegreşte pe conducători. . . numai ca să facă cît mai teribil contrastul dintre omenia celor de la ţară şi ticăloşia conducătorilor. ibrăileanu, sp. cr. 257. Mi-a rămas drag acest tîrg... cu omenia dintre amestecaţii lui cetăţeni, galaction, o. 13. Omenia va trece tuturor pragul, tulbure, p. 36. Erau acolo ziare felurite, adunate fără nici o alegere, din omenia acelui flăcău neştiutor de carte, gal an, z. r. 363. Şi viforniţa nu mai încetează, îngînă femeia, stingherită de omenia şi bunătatea bărbatului. v. rom. mai 1954, 172. Omul nu-şi poate dovedi omenia decît între oameni, h. lovi-nescu, c. s. 37. Lăcomia de multe ori strică omenia, pop., ap. gcr ii, 374, cf. zanne, p. vi, 158. ^Loc. adj. De omenie = a) bun, cumsecade, cinstit, onorabil; ospitalier. Cf. anon. car., lex. mars. 213. Să fiţi creştini buni şi oameni de omenie (a. 1774). gcr ii, 99/11. Omul de omenie să cade să fie drept, micu, l. 83/18. Voi bărbaţi buni şi oameni de omenie I Dă 1734 OMENIE — m — OMENIME mult am vrut să vă aduc aminte Dă hele ce îmblă pin cuget mie. budai-deleanu, ţ. 104. Ceuca mai de omenie vrea fi fost, arătîndu-se în firea sa adecă ceucă, nu a se fi schimbat cu peanele altora, ţichindeal, ap. gcr ii, 213/15, cf. lb. Toate căpiteniile ce erau mai de omenie fugind care încotro, ţerile noastre rămaseră în prada birbanţilor. negruzzi, s. i, 217. Dar merin-dele-s a cui? A lui Petrea Majălui, Care-i om de omenie, alecsandri, p. h, 105. Ciubuc era om de omenie-, fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă, creangă, a. 19. Iată, poate să fie sărac . . . dară este om de omenie. ispirescu, l. 388. Moş Ilie este om de omenie. gherea, st. cr. i, 178. Aceşti oameni misă păreau mai buni, mai de omenie, delavrancea, t. 209, cf. ddrf, barcianu, tdrg. Domnul acela de omenie a cerut zestre, agîrbiceanu, a. 260. Ai fost tare de omenie, rebreanu, i. 439. Şi ţi-am fost, bade, şi ţie Dragă din copilărie Pîn-ai fost de omenie, jarnîk-bîrseanu, d. 235. Ea rămîn, ca om de omenie, la învoiala noastră! sbiera, p. 20. Dă-mi, babă, arginţi o mie, Că ţi-oi fi ginere ţie, Că eu sînt om de-omenie! marian, sa. 118. Şi-i dădură „bună vremeau, ca oamenii cei de omenie, reteganul, p. iii, 56, cf. şez. v, 114. Mă miram ce-mi place mie: Mărul roşu de la vie, Bădiţa de omenie, ant. lit. pop. i, 219, cf. zanne, p. ii, 178; b) (Prin Transilv., despre fete) cinstită, fecioară, virgină. Spusu-mi-a măicuţa mie Ca să fiu de omenie; . . . Şi io cum să nu greşesc, Dacă pe bade-l iubesc? podariu, fl. 43, cf. alrm i/n h 339. ❖Loc. adj. şi a d v. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Deaciia şi fără de omenie a urî învaţă, coresi, ap. gcr i, 31/35. Bărbaţii cei răi şi fără omenie. prav. 171. Om sireap şi fără omenie, carele munciia pre creştini cu multe fealiuri de munci. dosoftei, v. s. noiembrie 141r/8. îl puseră la munci cumplite şi fără de omenie, mineiul (1776), 103rl/35. Unul din ei nesuferind această îndreznire fără omenie . . . i-au zis (a. 1799). gcr ii, 169/32. Pentru grişala ci-au făcut fără di ominie Părinţii lor cii ucigaşi (a. 1803). cat. man. i, 319. Nici bagă în samă cel de ome-\nie ce vorbeaşte cel fără de omenie de dînsul. ŢICHINDEAL, F. 15/22, cf. LB, POLIZU, TDRG. Comandanţii porunceau oştilor război fără pic de omenie, sadoveanu, o. xvii, 235. Turcii s-au purtat brutal şi fără omenie cu populaţia Giurgiului. CAM1L PETRESCU, 0. III, 202, cf. ALR II 3 213/2. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoinţă, (în mod) cinstit, corect. Trei zile cu omenie ne ospătă. n. test. (1648), 172r/23. Ei sînt toţi foarte cu omenie cătră cei streini. ist. am. 83v/17, cf. lb. Te ştiam cu minte şi ^ cu omenie, pann, ş. ii, 27/25. Plăteşte-mi cu omenie, id., ap. tdrg, cf. polizu. Atunci porunci. împăratul să aducă pe acel păstor cu omenie ia paiaiui său. ispirescu, l. 298, cf. DELAVRANCEA, S. 197, DDRF, TDRG. (Ironic) Aşa se purta el de cu omenie, cît toate satele de x primprejur îl blestemau, ap. tdrg. O Expr. Pe omenia mea = pe cinstea mea, pe cuvîntul meu de onoare. Cf. lb. Pe omenia mea, acum nu mai este ca în vremea mea. gt (1838), 7. A da (cuiva) omenie = a manifesta respect faţă de cineva, a cinsti, a onora. Prea mare omenie i-au dat împăratul, şincai, hr. i, 184/3. Jupea pe bieţii ţigani fără milă, Iar omenie nu le da de un ban. budai-deleanu, t. v. 126. A da pe omenie = a da pe cinste, pe încredere, pe credit. Cf. barcianu. Aceşti neguţători dădeau dinainte bani pe omenie unora din mocanii săceleni cari le vindeau lina. moroianu, s. 27. (învechit) A face omenie (cu cineva) =a se arăta blînd şi înţelegător (faţă de cineva). Varvarii făcea omenie multă cu noi, făcînd foc. n. test. (1648), 172r/9. împăratul vostru cu mine omenie de va face, binele de la dînsul voi cunoaşte, cantemir, ist. 305. A şti (la) omenie sau a şti ce-i omenia = a cunoaşte bunele moravuri, a şti ce-i buna-cuviinţă. Am isprăvit. Că voi nu ştiţi ce-i omenia! rebreanu, r. i, 145. Boierii numai de frică ştiu omenie! id. ib. u, 39. Făt-Frumos, care ştia la omenie, petrecu pe împăratul pănă la portiţa de cătră uliţă, reteganul, p. p. 65. (Prin Transilv.) A învăţa (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a-1 cuminţi. Dacă te duci acasă vezi şi învaţ-o omenie, agîrbiceanu, l. t. 243. Duminica viitoare are să dojenească pe bătăuşul Glanetaşului de pe amvon, ca să-l înveţe omenie, rebreanu, i. 58. Am să te învăţ eu omenie dacă n-ai învăţat la tatăl tău! id. ib. 267. + Reputaţie bună, renume, cinste. Tri-misu-mi-a bădiţa.. . Să-i grijesc pălăria Şi să-mi port omenia, doine, 184. Mîndră, cît ai fost a mea, Toată lumea te cinstea Numa-n omenia mea. şez. iv, 219. <£> Expr. A-şi mînca omenia v. m î n c a. 3. (Prin Transilv.) Ospitalitate. Cf. lb. Ştiind omenia românului, aveau să-şi aleagă: unde să dea de-o gazdă cum e data, că de inima lui nu să mai îndoiau. reteganul, p. iii, 82. <^> Expr. A merge (sau a se duce etc.) pe omenie = a merge (sau a se. duce etc.) ca oaspe, de obicei la o rudenie. Cf. alr i 439/280, alr ii/279, com. din CUZDRIOABA — DEJ, HERECLEAN — ZĂLA.U, TRANIŞ — JIBOU şi din VIL CE LE — TURDA. —■ PI.: (2, rar) omenii. — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -ie. OMENÎME s. f. (învechit şi regional) Omenire (3). Aşteptam cineva să mă plîngă . . . şi n-avea nime Să să găsască din omenime. dosoftei, ps. 225/12. A desfiinţat tortura şi arderea strigoilor, care pînă atunci încă tot mai era uzitată spre ruşinea . . . omenimei. babiţiu, p. a. i, 359, cf. polizu. Băile . . . din această ţară 1735 OMENIRE — 206 — OMENITOR sînt intr-adevăr binefăcătoare omenimei. f (1867), 320. în noaptea veşniciei să intru cu-al meu nume, Căci pentru omenime voi fi fără folos. mille, v. p. 65. Ferice care poate ... să vadă-n nepăsare A omenimii oarbă şi mizeră mişcare. i. negruzzi, s. ii, 342. Paserile. .. înveselesc omenimea cu cîntecele lor. marian, o. i, 2, cf. barcianu, alexi, w. Cum se bate toată lumea, Toată omenimea, Toate sufletele, pîrvescu, c. 69, cf. cdde, pascu, s. 141. Vezi că lumea-i rău stricată, Omenimea-i blestemată, t. papahagi, m. 184, — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -ime. OMENÎRE s. f. 1. (învechit, în texte religioase) Faptul de a se omeni (1); întrupare, naştere. Trecind 40 de dzîle după mîntui-toarea omenire şi-ntrupare şi naştere a D[o]m-n[u]lui. . . fu adusul în bisearică. dosoftei, v. s. februarie 50v/26, cf. id., în bv i, 213. Icoana omenirii lui #[risto]s. mineiul (1776), 69rl/28. De pogorîrea lai şi de omenirea lui. varlaam-ioasaf, 89r/13, cf. pravila (1814), 157/1. 2. (învechit, în opoziţie cu dumnezeire) Natură omenească. /s[us] //[ristojs n-au pătimit cu d[n]mnezeirea nimic... ci cu omenirea. mineiul (1776), 144rl/13. + (în opoziţie cu fiară)' Fiinţă umană, om. Acela a fost o hiară de mare în chip de omenire, gorjan, h. ii, 65/30. O fiară-mfricoşată au trimis,. . . Parcă ar fi omenire, nu ştim cum s-o socotim, pann, e. iv, 55/15. 3. întreaga populaţie a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt; neamul omenesc, umanitatea. Eu voiu birui ajutînd judecata omenirii (a. 1773). gcr ii, 87/21, cf. budai-deleanu, lex., lb. I-a fost lesne unui geniu ca dînsul să descrie pe omenire şi patimile ei. heliade, o. ii, 14. Mersul general al omenirei... aduce acele minunate reînnoiri ce se fac pe pămînt. bălcescu, m. v. 4. Singure voi daţi omenirei Vii simţiciuni, dulci, fericite. mi£lo, în pr. dram, 316, cf. negruzzi, s. ii, 6. Şi eu sînt mică parte din trista omenire, alexandrescu, o. i, 86. Zădarnic timpul trece c-un zbor neobosit, în sinul omenirei vărsînd a iernii gheaţă. alecsandri, p. i, 125. Voi sînteţi urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! eminescu, o. i, 151. Frate, rămîi în locul meu şi aibi milă de biata omenire, ispirescu, u. 90. O ştiu, cel mai culpabil în faţa omenirii Sînt eu. mace-donski, o. i, 253, cf. gherea, st. cr. ii, 62, ddrf, barcianu, cdde. în viaţa omenirii, femeia are un rol tot atît de mare ca şi bărbatul. ibrAileanu, s. l. 46. Trec vagabonzii,... Trec anonimii omenirii, minulescu, v. 66. Cu mine omenirea, Părinte, se va stinge? Dă-mi pacea şi răbdarea s-o caut şi s-o cint. arghezi, vers. 104. N-a fost vis mai larg de fericire Să cuprindă fiecare rob, De cînd biata noastră omenire Tot visează rătăcind pe glob. beniuc, v. 42. + Mulţime mare de oameni; lume, public. Ţară şi eparhie ce este locuită de omenirea acea închinătoare dumnezeirei (a. 1820). uricariul, i, 259. La Caranasuf, a spus în omenire ce şi cum a descoperit. Sadoveanu, .o. xvi, 47. Catargiu . . . ieşi, drept şi semeţ, privind peste omenirea din juru-i. pas, l. i, 282. Atunci, omenirile se foiesc ca furnicarii, camilar, n. ii, 101. 4. (învechit) Omenie (2); umanitarism. Sufletul acela carele zace în păcat. . . n-are chip, fiindcă i-au căzut din obraz icoana omenirii cea dumnezeiască, molnar, ret. 54/5. Voi n-aveţi omenire, a legei sînteţi vrăşmaşi, beldiman, e. 25/21, cf. lh. Nem.ihst.ivul. . , pierde orice sentiment de omenire, marcovici, d. 69/22. Nu vor săvîrşi o faptă mustrătoare de cuget, împotriva omenirei şi a cinstei, i. ionescu, c. 250/17. Povăţuiţi de spiritul secolului, de legile omenirii, un număr de boieri bâtrîni şi tineri au întreprins de a spăla patria lor de ruşinea sclaviei, kogăl-N l CE AN U, S. A. 193, Cf. ALEXI, W., TDRG. 5. (Rar) Ospitalitate. Cf. dimîf, alexi, w. > — PI.: (3, rar) omeniri. — V. omeni. Cf. omenime. OMENÎST, -Ă adj. (Neobişnuit) Umanitarist. Mă informam din cărţi despre firea femeiască cum dezvoaltă ea concepţiunile sale om.eniste. sbiera, f. s. 353. — PI.: omenişti, -sie. — După umanist. OMENÎT, -Ă adj. 1. (învechit) Blînd, amabil, omenos. Era . . . omenit, blînd, cucerit, dosoftei, v. s. februarie 74v/9, cf. cantemir, ist. 77. Puţin după aceea s-au arătat un alt amăgitoriu în arătare mai omenit, dar nu mai puţin primej-duincios decît cel dintîiu. critil, 79/31. Şi acestea ne zicea cind mînca, căci numai atunci erea ceva mai omenit, gorjan, h. iv, 102/26. 2. (învechit şi popular) Cinstit, respectat, iubit. Omeniţilor şi iubiţilor simpatrioţi. cantemir, hr. 52. Omenite cititoriule! id. ib. 109. Nu preţul cel bogat al blanelor ne va face omeniţi şi fericiţi in puţine ceasuri ce avem, ci numai singură învăţătura, mumuleanu, c. 49/3. Frumoasă istorie, ce e drept, şi n-au decît să-mi placă omenitele şi vrednicele de toată lauda urmările dumitale. bălăcescu, în pr. dram. 143. Eu însămi voi fi mai omenită şi mai băgată în seamă de către oamenii cei buni. ispirescu, u. 23. — PI.: omeniţi, -te. — V. omeni. OMENIT(ÎR, -OARE adj. (Regional; şi substantivat) (Persoană) care primeşte pe cineva cu ospitalitate, care cinsteşte pe cineva. Com. din cuzdrioara — dej. 1739 OMENITORIU — 207 — OMETIŢĂ — PI.: omenitori, -oare. — Şi: (învechit) ome-nitöriu, -6are adj. klein, d. 66, 391. — Omeni -f- suf. -tor. OMENIT ÖRIU, -OARE adj. v. omenitor. OMENÖS, -OASĂ adj. Plin de omenie (2), blînd, bun, cumsecade, îngăduitor, înţelegător. Plugarii naţiilor unde învăţătura este mai mult întinsă. . . sînt mai omenoşi. marcovici, d. 217/14. Românul... să păzească în vorbe şi în toate faptele sale bunacuviinţă, tonul şi tactul cel omenos, bariţiu, p. a. iii, 177, cf. polizu. Un stăpîn mai omenos, Care şeade sus, dar ţine cu norodul cel de jos! hasdeu, r. v. 116, cf. alexj, w. Harap-Alb .. . samănă a fi mult mai omenos, creangă, p. 210. Mai bine se da în partea păgînilor, căci poate ar fi fost mai omenoşi. ispirescu, m. v. 55, cf. şăineanu. Să zicem că este un poet omenos, cu sentimente frumoase. GHEREA, ST. CR. 1, 316, cf. DDRF, BARCIANU, tdrg, PASC.U, s. 73. Toţi par a fi omenoşi. c. pe-trescu, î. ii, 236, cf. scriban, d. In definitiv, de ce să fie omenos? stancu, r. a. iv, 248. Oprişanul credincios Şi de suflet omenos, alecsan-dri, p. p. 203. Sluga să arătă cu mult mai omenos decît mama. reteganul, p. iv, 4, cf. alr i 11/820, a v 6, vi 26, com. marian. «^(Adverbial) Frumos e, pentr-un domn aşa de mare, Că chiar cu dracul omenos vorbeşte, gorun, f. 18. + (Regional) Plăcut. Drumuri şi locuri omenoase. Com. din loman — sebeş. — PI.: omenoşi, -oase. — Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -os. OMEOPÂT, -Ă s. m. şi f., adj. v. homeopat. OMEOPÄTIC, Ă- adj. v. homeopatic. OMEOPATlE s. f. v. homeopatic. OMfiRIC, -Ä adj. v. homeric. OMESTÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A mistui, a digera. Cf. anon. car., klein, d. 83. or. iv, 156. — Prez. ind.: omestesc. — Din magh. emeszt. OMESTITÜRÄ s. f. (învechit) Mistuire, dige-rare. Cf. anon. car., dr. iv, 156. — Omesti -j~ suf. -tură. OMÎT1 s. m. sg. (învechit şi regional) Mulţime mare de oameni, lume; popor, omenet. Ficiorul feateei încă face-voiu oamet, că iaste sămînţa ta. palia (1581), 78/11. Nu te teame a mearge în gios în Eghipet: că în acolo mare oamet voiu face pre tine. ib. 192/13, cf. ccr 76/30, cp 214. Atîta potop de omet ce mai vedea umblînd pe cele uliţe, f (1885), 220, cf. DDRF, TDRG, CDDE, PASCU, S. 34, ROSETTI, L. R. IV, 211, H XVIII 136, GR. BĂN. — Şi: (învechit) oămet, (învechit şi regional) omât (anon. car., h xvm 136, accentuat şi omăt, com. din cuzdrioara — dej) s. m. sg. — Om + suf. -et. OMET2 s. n. (învechit) Margine, tivitură. Ca mirul în capu ce deştinge în barbă, în barba lui Aaron, de deştinge în ometu (t i v i t u r a h, t i v a 1 a d) veşmăntul[m] lui. psalt. 280, cf. DHLR II, 519, ROSETTI, L. R. VI, 256. — Şi: (învechit) omăt s. n. psalt. 280. — Din slavon, omitti. OMfiT3 s. m. şi n. v. omăt1. OMETE s. m. şi n. v. omăt1. OMETEU s. m. (Regional) Omoi. Cf. lb, POLIZU, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALF.XI, w., tdrg, cdde. Mă gîndesc . . . la omelteii aceia mari şi cumpliţi, lăncrănjan, c. i, 37, cf. ii, 87. Tu un ometeu cît un urs şi eu o muiere slabă. reteganul, p. i, 2, cf. mat. dialect, i, 25, 83. — PI.: ometei. — Şi: omeltâu, (Ban.) omotiu (cdde) s. m. — De la om. OMETI vb. IV v. omeţi. OMETI0C s. m. (Regional) Omoi. De cînd nu l-am văzut, s-o făcut un ometioc de nu întră pe uşă (Vîlcele — Turda), mat. dialect, i, 83. — PI.: ometioci. — De Ia om. OMETlOl s. m. v. ometoi. OMÎ1TIŢĂ s. f. (Regional) 1. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. Cf. cihac, ii, 210, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, JAHRESBER. VIII, 112, 154. Unde se află de regulă multă făină şi ometiţă . . . provine, foarte adeseori, un fel de gîndac. marian, ins. 67, cf. alexi, w., cade. Inlăuntru pietrele huruiau lin; în covată curgea făina în zvîcniri uşoare; o ometiţă fină, jucînd în bătaia soarelui, umplea încăperea, sadoveanu, o. v, 169. Făgăduiala asta e privitoare la o mămăligă fiartă bine din ometiţă făinei de mei. id. ib. xni, 799, cf. i. cr. ii, 163. Păreţii erau plini de ometiţă. mat. dialect, i, 184, cf. 285, a v 15, 16, 18, 33, 34, vi, 6, 11, 26, alrm sn h 124, com. din straja — rădăuţi. 2. (Rar) Zăpadă fină. In zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiţă uşoară ca o negură, sadoveanu, p. s. 32. 3. (Rar) Rumeguş. Cf. alr i 1852/266, 348. — Din ucr. oSMeTHiţH „resturi de făină“. 1756 OMEÎOI — 208 — OMÎDĂRIE OMETtfl s. m. (Regional) Omoi. Ţie nu ţi-o fost frică de un ometoi ca ăla? vlasiu, a. p. 343. Tu, un omătoi gros şi lung,. . . cum te-ai lăsat tu bătut de băiatul ăsta subţire? bănuţ, t. p. 182. Au intrat îndată după el. . . patru ometoi lungi, cu halebărzile în mîini. vornic, o. 25. — PI.: ometoi. — Şi: omătâi, ometioi (mat. dialect. i, 83) s. m. — De la om. OMET(5S, -OĂSĂ adj. v. omătos. OMlSŢ s. m. şi n. v. omăt1. OMEŢĂ vb. I v. omeţi. OMEŢI vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi, a (se) troieni. Cîndu împarte de ceriu împăraţii sprinsu, înneao-se (n e o ş a -se-vor h, zăpădeaşte-se c, omeţi-se-va c2, omăta-se-vor d) in Selmon. psalt. 127. Cu omăt V-oi omăta, Cu ploile V-oi ploua, De nici o treabă V-oi lăsa! teodorescu, p. p. 382, cf. marian, d. 272, vîrcol, v. 97, alr i 1 249/831, ib. 1 252/808, 825. 2. I n t r a n z. (Regional) A viscoli, dm, h xvin 136. — Prez. ind.: omeţesc. — Şi: (regional) omcti (t. papahactI, m. 228) vb. IV; omeţă (alr i 1 252/798), (învechit şi regional) omătâ vb. I. — V. omeţ. — Pentru omăta, v. omăt, pentru ometi, v. omet. OMIĂT, -Ă adj. (Prin Ban.) îmbuibat, sătul. novacoviciu, c. b. i, 16. — PI.: omiaţi, -te. — Etimologia necunoscută. OMIClD s. m. v. omucid. OMICIDĂL, -Ă adj. (Rar) Care omoară oameni; ucigaş. Falcea (coasa) ce era destinată a secera grîne şi iarbă, schimbînd forma, se făcu armă omicidală. calendar (1857), 91/2. Faptă omicidală. ib. 115/3. — PI.: omicidal, -e. — Cf. it. o m i c i d i a 1 e. OMICÎDERE s. f. v. omucidere. OMIClDIU s. n. v. omucid. OMIDĂ vb. I v. omizi1. OMIDĂ s. f. 1. Larva unor insecte, de obicei dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. Venriră lăcuste şi omide cîte nu avea număr şi mîncară toată iarba în pămîntul lor. psalt. hur. 89v/2. Vereră lăcuste şi omide (cărăbuş d) ce nu lă era măsură, psalt. 221. Voiu tremete ierni greale . . . şi foamete şi lăcuste şi omide şi tuse rea (cca 1550—1600). ocr i, 8/24. Pre vasilesc şi aspidă Vei îmbla ca pre omidă... Şi nu te va linge răul. dosoftei, ps. 316/12, cf. anon. car., klein, d. 30. De omide. . . numai prin culesul şi omorîtul lor se pot curăţi pomii, economia, 141/19, cf. budai-deleanu, lex. Învăţătura despre ţinerea şi creaşterea omidelor sau goangelor de mătasă (a. 1823). bv iii, 430, cf. lb. Ramurile pomului udîndu-se cu apă soponită. . . omoară până şi sămînţa omidilor. ar (1829), 232/19, cf. polizu. Stîrpirea omizilor de pe varză, cupa-rencu, v. 45/6, cf. lm. Vede un păr frumos şi înflorit, dar plin de omizi, creangă, p. 287. Dedeau cu caii preste oamenii lui Ercule şi îi călcau în picioare ca pe nişte omizi, ispirescu, U. 52, cf. DDRF, BARCIANU, MARIAN, INS. XII, 258, ALEXI, W., CANDREA, F. 178, BIANU, D. S. Omida face mare stricăciune frunzelor arborilor. severin, s. 92. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesăţioase, sadoveanu, o. vi, 233. Intr-un an se fac mere, în altul le mănîncă omizile, călinescu, c. o. 12, cf. h ii 229, ix 509, x 465, xiv 445. Dă şi ea de părul cel ticsit de omide. pop., ap. gcr ii, 352, cf. reteganul, ch. 27. Muşcăturile de urzică (înţepăturile ) ori de omidă pricinuiesc nişte burbo-nele cari produc un fel de mîncărime. pamfile, b. 49, cf. alr ii 6 026/723, ib. 6117/260,514. <£> (Ca termen de comparaţie) Dar şoseaua nu mai putea cuprinde şiragurile înţesate [de maşini]. Ca o omidă uriaşă cu inele de fier, abia se tîra ondulîndu-se. sadoveanu, o. xvii, 263. Nu mă pot închide în trecut Ca omida în gogoaşa de mătasă. beniuc, v. 25. Vechilul ca omida, pă ce să pune tot istoveşte, zanne, p. iv, 677. <^> E x p r. A mînca ca omizile = a mînca mult şi fără saţ. marian, ins. 263. Compuse: omidă-cu-aripi = a) ochiul păunului (Satur-nia pyri) (Furcenii Vechi — Tecuci), alr sn iii h 744/605; b) strigă (Acherontia atropos) (Furcenii Vechi — Tecuci), alr ii 6 542/605; omidă-puturoasă = cîinele babii (Oniscus mu-rarius) (Arpaşu de Jos — Victoria), ib. 6 571/ 172. 2. F i g. Om lacom, hrăpăreţ. Cf. şăineanu. + Epitet dat unei femei rele. V. viespe, viperă, scorpie. Cf. dr. iv, 791. 3. (Regional) Alesătură pe pînză făcută în războiul de ţesut. Cf. ddrf, pamfile, i. c:. 291, h ii 254. — PI.: omizi şi (învechit şi regional) omide. — Din ngr. b {¿(Saţ. OMIDĂRÎE s. f. Cuib de omizi. Cf. barcianu, alexi, w. — Omidă + suf. -ărie. 1768 OMIDUŢĂ — 209 — OMITERE OMIDtfŢĂ s. f. Diminutiv al lui o m i d ă. Cf. LB, LM, BARCIANU, MARIAN, INS. 297. — PI.: omiduţe. — Omidă + suf. -uţă. OMIJl vb. IV v. omizi2. OMlI, -Ă adj. v. umil. OMILÎNIC, -Ă adj. (învechit, rar) înclinat spre înduioşare, uşor de înduioşat. [Constantin Vodă] era şi omilenic. Cazne, bătăi rele la oamini nu făee. neculce, l. 326. — PI.: omileniei, -ce. — Omilenie + suf. -ic. OMILfiNIE s. f. v. umilenie. r OMILÎÎTIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvenţa bisericească. Cf. barcianu, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. S. f. Partea retoricii referitoare la elocvenţa bisericească, la predici. Cf. scriban, d. — Din fr. homiletique. OMILÎ vb. IV v. umili. OMILIAR s. n. Carte care conţine omilii. Cf. barcianu. Omiliarul lui Coresi. ap. şăi- NEANU. — Pronunţat: -li-ar. — PI.: omiliare. — Omilie + suf. -ar. OMILIE s. f. Cuvîntare bisericească, predică. Sfîrşitul celor cinzeci de omilii (a. 1775). gcr n, 108/40. Sfîrşască omeliile sale. ghica, ap. cade. Unde ai rămas?... — La omilia despre ciumă. — A ici! — zise el, arătînd locul în carte. slavici, n. i, 262, cf. ddrf, gheţie, r. m., ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Accentuat şi: omilie (alexi, w.). — Pronunţat : -li-e. — PI.: omilii. — Şi: omelie s. f. — Din ngr. ¿(XiXia. OMILÎNŢĂ s. f. v. umilinţă. OMINÎISC, -EĂSCi adj. v. omenesc. OMINfiŢ, -EĂŢĂ adj. v. omeneţ. OMINl vb. IV v. omeni. OMINIĂN, -Ă adj. (Neobişnuit) Omenesc. Fără să rupă seria filiaţiunii care leagă pe om de animal prin multe reziduuri comune, speţa ominiană se caracterizează original prin nenumăratele „mutaţiiu, adevărate revoluţii fiziologice şi structurale, ralea, s. t. iii, 36. — PI.: ominiani, -e. — Din fr. hominien. OMIOPĂTIC, -Ă adj. v. homeopatic. OMfS, -Ă adj. Trecut cu vederea, lăsat la o parte; neamintit. Cf. ddrf. Din cauza lungimii, am publicat mai jos doar fragmente, rezumînd în text cîntecele şi pasagiile omise, conte mp. 1949, nr. 164, 6/3. — PI.: omişi, -se. — V. omite. OMÎSIE s. f. v. omisiune. OMISITÎNE s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, lacună, Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Fiecare specialist cu condeiul în mînă relevă greşelile, inadvertenţele, omisiunile, bul. com. ist. i, 99, cf. severin, s. 16, scriban, d. Organizarea temeinică a muncii de cercetare ştiinţifică se pune astfel cu o deosebită acuitate, pentru asigurarea unei colaborări şi coordonări armonioase, fără omisiuni sau suprapuneri de sarcini. contemp. 1953, nr. 367, 5/3. — Pronunţat: -si-u-. — PI.: omisiuni. — Şi: (învechit) omisie s. f. heliade, d. j. 18/21, stamati, d., ddrf, bul. com. ist. v, 102. — Din fr. omission, lat. omissio, -onis. OMISÎV, -Ă adj. Care constituie o omisiune sau constă dintr-o omisiune; care se datoreşte unei omisiuni. Cf. cod. pen. r. p. r. 501. — PI.: omisivi, -e. — De la omis. OMITE vb. III. T r a n z. A lăsa la o parte, a trece cu vederea, a neglija; a uita (ceva ce trebuia făcut, spus etc.). Cf. negulici, stamati, d. Două facte de tot omise în Paprocki. HASDEU, I. V. 258, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Autorul... nu omite nici un amănunt, bul. com. ist. ii, 12. Omiţîndu-i, deci, opera, variată şi inconsistentă. . ., nu vom fixa aici decît interesantul caz psihologic al unui om. lovinescu, c. v, 11. într-o clipă îşi trase rochia, pe dos, încălţă papucii de tenis, fără ciorapi, omiţînd să-şi lege şireturile, teo-doreanu, m. ii, 269, cf. scriban, d. Autorul articolului s-a ocupat însă mai ales de critica apărută în publicaţiile literare, omiţînd aproape complet critica orală, contemp. 1950, nr. 185, 4/1. Nu trebuie omise din sumara reconstituire a acţiunii cărţii episoadele de o semnificaţie aparte. v. rom. februarie 1964, 210. <£• Refl. pas. In luna octomvrie acelui an s-au omis (lăsat) cele 10 dzile sporite, calendar (1856), VII/19. — Prez. ind.: omit; perf. s.: omisei; part.: omis. — Din lat. omittere, fr. omettre. OMITERE s. f. Faptul de a omite; omisiune. Cf. ddrf. Mauclair face aici o omitere 1789 OMIUBIRE — 210 — OMNIBUZ conştientă, petică, o. 373. Comparaţia arată că există între aceste două texte vreo 30 de deosebiri: intervertiri de cuvinte, omiteri, interpola-ţiuni. bul. com. ist. i, 12, cf. 73. — PI.: omiteri. — V. omite. OMIUBÎRE s. f. (învechit) Dragoste de om. Omuiubire Iulie lu Pavelu făcea. cod. vor. 84/11. Omiubirea ne făcu . . . să aruncăm luntri-şoara corăbiei, gorjan, h. iv, 98/22, cf. 110/7, DHLR ii, 365. — Şi: omuiubire s. f. — Calc după slavon. MAOK-kKOAftBHie. OMIUBIT<ÎR, -OARE adj. (învechit, rar) Iubitor de oameni. Cunoscu-ţi omiubitoriule d[o&\mne eftinităţîle. dosoftei, v. s. octombrie 88r/27. — PI.: omiubitori, -oare. — Calc după slavon. MrtOKfcKOrtWKbiţk. OMIVĂLNIŢE subst. (învechit) Vas de spălat. Priotul sau diaconul să le speale bine cu mînule sale în omivalniţe în oltariu. iacov, syn. 26v/25. — Din slavon. o\'MHKaAKHHU,a. OMIZĂ vb. I v. omizi1. OMIZI1 vb. IV. T r a n z. (Regional) A curăţa pomii de omizi. Cf. polizu, ddrf, IORDAN, L. R. A. 515. — Prez. ind.: omizesc. — Şi: omiză (iordan, l. r. a. 519), omidă (im) vb. I. — V. omidă. OMIZI2 vb. IV. I n t r a n z. (Transilv.) A clipi din ochi. V. miji. Cf. cihac, ii, 195. ■o Refl. unipers. Expr. A se omizi de ziuă = a se crăpa de ziuă. Şi s-au tot dus Parsion după pasăre pănă să omizea de ziuă. reteganul, p. v, 60, cf. com. din zagra — NĂSĂUD. — Prez. ind.: omizesc. — Şi: omiji vb. IV. cihac, ii, 195. — Din slavon. OM'kîKHTH. OMIZÎRE1 s. f. (Regional) Acţiunea de a omizi1 şi rezultatul ei. Cf. polizu, ddrf. — PI.: omiziri. — V. omizi1. OMIZÎRE2 s. f. (învechit, Transilv.) Revărsatul zorilor. Omizirea zilei, cihac, ii, 195, cf. alexi, w. — V. omizi2. OMIZÎT s. m. Acţiunea de a omizi1. Lămpi de omizit. nom. min. i, 20. — V. omizi1. OMLETĂ s. f. Mîncare făcută din ouă bătute şi prăjite în grăsime, uneori cu un adaos de şuncă, brînză etc. Cf. alexi, w., scriban, d., bul. fil. vi, 19. — PI.: omlete. — Şi: (rar) ometâtă s. f. alexi, w. — Din fr. omelette. OMLITĂŞ s. m. (învechit şi regional) Mar-cotă. Preste un an tăind omlitaşul, îl poţi sădi îndată, economia, 211/17. — PI.: omlitaşi. — Din magh. homlităs. OMLITUl vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A face marcotaj. (Refl. pa s.) Tocma aşa se omlituiesc crengile ceale mai tinere, economia, 211/13. — Prez. ind.: omlituiesc. — Din magh. homlit. OMLITUÎT s. n. (învechit şi regional) Marcotaj. Nu numai pomii, ci orice fealiu de arburi se pot spori şi prin omlituit. economia, 136/24. Omlituitul, adecă trasul viţelor de la buciumi. ib. 149/8. — V. omlitui. OMNĂ s. f. v. ocnă. OMNEPUTlNŢĂ s. f. v. omnipotenţă. OMNET s. n. v. otmet. OMNI- Element de compunere însemnînd „(a-) tot“, care serveşte la formarea unor adjective ca omnilateral şi a unor substantive ca omnilateralitate. Cf. iordan, l. r. a. 194, 216. — Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca omnivor, omnipotent. OMNIBtJZ s. n. 1. (învechit) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligenţa, care servea pentru transportul în comun, pe rute fixe, al călătorilor. S-au adunat o mulţime de oameni ca să vază înfăţişarea unui nou omnibus cu vapor (o căruţă cu aburi), cr (1829), 4251/12. Venind de la Salerno, în dreptul Pompeii, doi cavaleri se urcară lingă mine în omnibus. codru-drăguşanu, c. 161, cf. negulici. Pentru înlesnirea cumunicaţiii... m-am străduit, cu mari cheltuieli de am făcut dinlăuntru dooă trăsuri, în cari încape mai multe persoane (care să numeşte onibus) (a. 1848). doc. ec. 947, cf. stamati, d., polizu. Pe Rin.. . vapoarele se urmează regulat ca omnibusurile. negruzzi, s. i, 325. Mă şuii în omnibus şi luai calea ce duce la Giurgiu, filimon, o. ii, 7, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., nica, l. vam. 177, scriban, D. 1807 OMNILATERAL — 211 — OMOFIL 2. Autobus (cu etaj). Cf. ltr2. — Scris şi: omnibus. — PI.: omnibuze şi omnibuzuri. — Şi: (rar) onibâs s. n. — Din fr. omnibus, it. omnibus. OMNILATERĂL, -Ă adj. Care îmbrăţişează toate aspectele, care se face din toate punctele de vedere. Numai gruparea fîntlnelor secol după secol şi chiar an după an, supunîndu-le apoi pe rind .. . unei analize omnilaterale, străbate labirintul, hasdeu, i. c. 155, cf. barcianu, alexi, w. — PI.: omnilaterali, -e. — Omni- + lateral. OMNILATERALITĂTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi o m n i 1 a t e r a 1. Cf. barcianu. — Omnilateral + suf. -(i)tate. OMNIPOTENT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. Creator omnipotente, prinţip la orice fiinţă/ heliade, o. i, 293. Este o operă a unei omnipotente prevederi zeeşti l barasch, m. m, 26/8. Mina unui creator omnipotinte. id. i. n. 2/31. Locotenenţii, crezindu-se omnipotenţi, au adresat lui N. Bălcescu o notă cu caracter oficial, ghica, a. 651, cf. barcianu, alexi, w., cade. Soluţia omnipotentă, care ar preschimba totul intr-o oră. galaction, o. 127. — PI.: omnipotenţi, -te. — Şi: omnipotente, omnipotinte adj. invar. — Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens. OMNIPOTENTE adj. invar. v. omnipotent. OMNIPOTENŢĂ s. f. Putere nelimitată; atotputernicie. Episcopul seu legitim fără nici o culpă vădită luat la goană, alungat... fără ca scaunul Romei cu toată omnipotenţa sa din acea epocă să-l ajute, babiţiu, p. a. i, 442. Intr-adevăr proverbul zice: „hainele fac oameni dar omniputinţa artiştilor cu ace (croitorilor) nu merge pînă atîta a pretinde că, dacă ei n-ar esista în lume, noi n-am fi fost oameni! isis (1859), 1232/39, cf. ib. 522/16. Vom arăta care ortografie ni se pare mai conformă cu limba noastră şi publicul literat va decide în omnepu-tinţa sa. negruzzi, s. i, 341. In nici o operă nu putu să dea o mai mare probă de omnipotenţa, energia şi vibraţiunea vocii sale. filimon, o. ii, 301, cf. barcianu. Episcopul... susţinea omnipotenţa episcopească nu numai în cele spirituale, dar şi în cele temporale şi economice. sbiera, f. s. 222, cf. alexi, w., scriban, d. Ideea romană a omnipotenţei statului, oţetea, r. 330. Se cunosc opiniile lui Bergson, de asemeni entuziaste pentru omnipotenţa instinctului. ralea, s. t. ii, 167. — Pl.: omnipotenţe.— Şi: (învechit) omne-putinţă, omniputinţă, omnipotinţă (negulici) s. f. — Din fr. omnipotence. — Omneputinţă, omniputinţă (Substantivat) Faură, . . . ciocnindu-se la noi cu omofoanele faur „fierar“ şi faur „februarie'1, a căutat să dispară, hem 2 600. — PI.: omofoni, -e şi (învechit, f.) omofoane. — Din fr. homophone. OMOFONÎE s. f. 1. însuşirea de a fi omofon. Cf. polizu. Nu numai aci s-a resfrînt acţiunea omofoniei. hasdeu, i. C. i, 164, cf. scriban, d. 2. Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte (care formează acompaniamentul). Cf. tim. popovici, d. m., der. — PI.: omofonii. — Şi: homoîonie s. f. tim. popovici, d. m. — Din fr. homophonie. OMOF0R s. n. Veşmînt bisericesc în forma unei eşarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. Aflară-l cu omoforul în grumadzi şi cu evangheliia în mănu şi cetind, varlaam, c. 392. Adusără episcopii pre Ahilla şi-i pusără omoforul s[î]«/[u]/«i (a. 1682). gcr i, 259/24. Mitropolitul, puind omoforul asupra creştetului domnului, ceteşte molitfa. gheorgachi, let. iii, 290/34, cf. id. cer. (1762), 215. Vrut-au acesta a fi în omofor (începutul sec. XIX), cat. man. ii, 108. Egumenii. . . s-au îmbrăcat în . . . omofoară i odăjdii, dio-nisie, c. 209, cf. budai-deleanu, lex. Un arhiereu vinea, Cu omofor peste rasă. beldiman, E. 16/28, cf. negruzzi, s. ii, 121, cihac, ii, 680. Mitropolitul, puindu-i omoforul pe cap, îi citi cu glas măreţ rugăciunile de încoronare ale împăraţilor bizantini, odobescu, s. i, 72, cf. 133, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, SĂGHINESCU, V. 29, ALEXI, W., MURNU, GR. 40, TDRG. Maica Natalia mărturisi plîngînd că e gata să facă jurămlnt subt omofor arhieresc, stănoiu, c. i. 211. Omoforul, rucaviţele ... şi cîrja vin de la Dosithei. arghezi, p. t. 32. între timp, mitro- politul a fost îmbrăcat în odăjdii, punîndu-i-se omoforul de către diaconii săi. camil petrescu, o. ii, 355. — PI. : omofoare. — Şi : (învechit, rar) omo-hor s. n. varlaam, c. 64. — Din slavon. OMOj|ttp'k. OMOGÉN, -Ă adj. (în opoziţie cu eterogen) Care are o alcătuire sau o structură unitară (în toate părţile constitutive); nediferenţiat. Cf. budai-deleanu, lex. Un întreg omogen. HELIADE, V. XLIX, cf. VALIAN, V. Trupul S-alcă-tuieşte din o materie omogenă, stamati, m. 118/4, cf. id. f. 130/3. Se produce prin puterea viieţei un nou omogen (asemenea, potrivit) pro-dupt. vasici, m. i, 157/27. Homoghene boale. episcupescu, practica, XLII/22. O electricitate asemănătoare ( omogenă) cu electricitatea ma-şinei. barasch, m. iii, 74/29. Poporul român . . . este relative atît de homogen şi compact, bariţiu, p. a. ii, 562, cf. polizu. Ar fi. .. foarte imprudent ca noi de sine-ne să facem o despărţire între interesele omogene ale ţărilor România şi Mol-davia. ghica, a. 156. Un lung şir de probleme omogene, hasdeu, i. c. VIII. Cînd o rază luminoasă trece printr-un mediu homogen, ea se propagă în linie dreaptă, drăghiceanu, c. 22, cf. maiorescu, d. ii, 48. Cînd toţi terminii unei espresiuni sînt de acelaşi grad, espresiunea se zice omogenă, culianu, a. 6. Rareori cotiledoa-nele lipsesc sau sînt neaparente, embrionul fiind omogen, nediferenţiat, grecescu, fl. 4. Fonta de la cuptorul înalt, numită şi fontă de primă topire, nu este suficient de omogenă şi conţine multe impurităţi, ioanovici, tehn. 75, cf. maca-rovici, ch. 21. Societăţile primitive sînt perfect omogene, ralea, s. t. ii, 72. Substanţele . . . care au o singură fază [sînt] numite monofazice sau omogene, marian-ţiţeica, fiz. ii, 103. Artiştii aceluiaşi timp avînd să găsească soluţii pentru aceleaşi probleme, unitatea temei lor îi grupează în clase mai mult sau mai puţin omogene, s ianuarie 1960, 44. Prin mineral se înţelege un corp omogen format în mod natural, cu proprietăţi fizico-chimice determinate, geologia, 11. <£> (Adverbial) Omul cel mai logic şi cel mai omogen serios, din cînd în cînd măcar, plăteşte un impozit minimal absurdului, teodoreanu, m. u. 121. — PI. : omogeni, -e. — Şi : (învechit) omo-ghén, -ă, homoghén, -ă, homogén, -ă adj. — Din fr. homogène, germ. homogen. OMOGENEITÂTE s. f. v. omogenitate. OMOGENEIZĂ vb. I v. omogeniza. OMOGEJVEIZÀRE s. f. v. omogenizare. OMOGENEIZAT(ÎR s. n. v. omogenizator. 1833 OMOGENITATE — 213 — OMOLOG OMOGENITATE s. f. însuşirea de a fi omogen. Cf. negulici. Neobicinuinţa pe atuncea a crăiilor de a amesteca neamurile şi a constitua omojeneitatea ţărilor . . . întăresc dialectul, itusso, S. 71, cf. BABAS CH, B. 39, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Nemulţumirea... nu creşte proporţional cu distanţa şi eterogeneitatea, ci cu apropierea şi omogeneitatea. lovinescu, c. v, 79, cf. puşcariu, l. r. i, 364, scriban, d. Societăţile acestea sînt de o perfectă omogeneitate, iar nimeni nu e mai total socializat ca primitivul, ralea, s. t. iii, 106. Omogenitatea morfologică de o parte şi de alta a fluviului izbeşte pe cercetător, probl. geogr. i, 118. Echipa. . . dovedeşte totodată o omogenitate perfectă, scînteia, 1960, nr. 4 848. + însuşire a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. Cf. dt, dm. + Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi membri ai săi. Gradul unui polinom omogen poartă în special numele de grad de omogeneitate. CULIANU, A. 6, cf. DT, DM. — Şi: omogeneitate, (învechit, după fr.) omojeneităte, (învechit) homogeneitâte (marin, pr. i, XII/14), omoghenitâte (episcu-pescu, practica, 406/29) s. f. — Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. OMOGENIZA vb. I. T r a n z. A face să fie omogen, a aduce în stare de omogenitate; p. e x t. a egaliza, a uniformiza. Actorii mai în vîrstă au o diversitate de stiluri de joc, care greu poate fi omogenizată, contemp. 1948, nr.113, 9/4. — Prez. ind. : omogenizez. — Şi : omogeneizâ vb. I. DL. — Omogen + suf. -iza. OMOGENIZARE s. f. 1. Acţiunea de a omogeniza şi rezultatul ei. Spectacolul este însă caracteristic pentru efortul depus de membrii ansamblului In vederea omogenizării lor artistice. contemp. I960, nr. 715, 4/6. 2. (Tehn.) Operaţie de amestecare a componenţilor unui sistem eterogen, pentru a obţine un amestec care să aibă aceeaşi compoziţie mijlocie în toată masa lui. Cf. dt, dm. + încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oţelurilor, pentru a obţine difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziţie. Cf. dt, dm, der. — PI. : omogenizări. — Şi : omogeneizăre s. f. DL. — V. omogeniza. OM O GENIZ AT(ÎR s. n. Aparat folosit pentru obţinerea pe cale mecanică a unei emulsii. Cf. ltr, DM. — PI. : omogenizatoare. — Şi : omogeneizator s. n. DL. — Omogeniza + suf. -tor. OMOGHfÎN, -Ă adj. v. omogen. OMOGHENIE s. f. (Grecism învechit) înrudire, neam. Este dar a să nădăjdui. .. mîntuirea aceasta de la altoirea vărsatului de vacă, cînd altoiul acesta nu are nici o omoghenie cu cel omenesc? piscupescu, o. 237/20. — PI.: omoghenii. — Din ngr. ¿(¿oy^vcia. OMOGHENITĂTE s. f. v. omogenitate. OMOGRĂF, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se scrie la fel cu altul. (Substantivat) Actuala ortografie a Academiei nu mai prevede notarea accentului. . . nici în interiorul cuvîntului unde avea menirea să evite confuzia între omografe („copii-copii, ăcele-aceleu). iordan, g. 38. — PI.: omografi, -e. — Din fr. homographe. OMOHOR s. n. v. omofor. OM Ol, -OAIE s. m. şi f. Augmentativ al lui om (II); (regional) omănoc, omănoi. Un groaznic omoiu c-un ochiu în frunte, budai-DELEANU, Ţ. 141, cf. I. GOLESCU, C., LB, POLIZU, ddrf. Cît mi ţi-i omoiul. gorun, f. 197, cf. cdde, dr. vi, 218. Era un omoi înalt,.. . slab şi ciolănos. galan, z. r. 282. Sus pe platformă gospodărea liniştit un omoi voinic, id. b. i, 18, cf. ciauşanu, gl. + (Rar, la f.) Nevastă, soţie. Cf. o a m ă. Bună ziua, om cu omoaie ! pop., ap. gcb ii, 372. Nu e omul cu omoaia. pann, ş. I, 31/20, cf. TDRG, PAMFILE, D. 116, T. PAPAHAGI, C. l. Bună ziua, omu cu omoaia. Mulţumim d-tale, Dar nu sînt omul cu omoaia, Muma lui e soacră mumei mele, Ghici ce rudă sînt? (Tatăl cu fiica), mat, folk. 1 211. — PI.: omoi, -oaie. — Om -f suf. -oi. OMOJENEITĂTE s. f. v. omogenitate. OMOLOG, -OĂGĂ adj. 1. (Despre două elemente aparţinînd unor figuri geometrice între care există o corespondenţă determinată) Care corespunde, care se află în corespondenţă. Cf. BUDAI-DELEANU, lex. Figuri regulate sînt acele a cărora laturi şi unghiuri omologhe sînt ecvale. asachi, e. iii, 81/24, cf. valian, v. Laturi sau unghiuri omologe, poenaru, g. 5/5, cf. şăineanu. Se înţelege prin unghiuri solide, punturi, muchi şi feţe omoloage în poliedre asemeni unghiurile solide, punturile, muchiile şi feţele ce se corespund în acele poliedre, melik, g. 214, cf. alexi, w., SCRIBAN, D., DER. 2. (Despre o substanţă organică) Care are structura chimică diferită de structura altei substanţe prin prezenţa unei grupe în care 1845 OMOLOGA — 214 — OMOPLAT carbonul se află în combinaţie cu doi atomi de hidrogen. Hidrocarburi omoloage. Cf. dl, dm. — PI.: omologi, -oage şi (învechit, f.) omologe şi omologhe. — Şi: homol6g, -oâgă adj. — Din fr. homologue. OMOLOGĂ vb. I. T r a n z. 1. A confirma, în baza autorităţii conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. Cf. şăineanu, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. A recunoaşte oficial o performanţă, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). Nu se ştie, nu s-au omologat încă toate rezultatele. preda, r. 160. Federaţia internaţională de atletism ... a omologat o serie de recorduri mondiale. sp. pop. 1963, nr. 4 212, 8/4. 3. A accepta oficial un tip de produs şi a aproba fabricarea lui curentă. Cf. der. Prin colaborarea cercetătorilor cu uzinele . . . s-a putut omologa un nou tip de vagon de marfă, scîn-teia, 1960, nr. 4 898. — Prez. ind.: omologhez. — Din fr. homologuer. OMOLOGARE s. f. Acţiunea de a o m o - 1 o g a şi rezultatul ei. 1. Cf. omologa (1). Cf. alexi, w., der. 2. Cf. omologa (2). Omologarea rezultatelor obţinute la probele de atletism. 3. Cf. omologa (3). Cf. ltr, der. — PI.: omologări. — V. omologa. OMOLOGĂŢIE s. f. (învechit, rar) Omologare (1). Cf. alexi, w. — PI.: omologaţii. — Şi: omologaţiune s. f. alexi, w. — Din fr. homologation. OMOLOGAŢltÎNE s. f. v. omologaţie. OMOLOGHICÎiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Omolog (1). Unghiurile omologhiceşti. lazăr, a. 10v/7. — PI.: omologhiceşti. — Din germ. homologisch, cu substituire de sufix. OMENIE s. f. (Grecism învechit) înţelegere, armonie. O omonie şi o unire în multe noroade iaste. cantemir, ist. 109. De acmu înainte o omonie, o stăpînire şi o monarhie cunoaştem şi o împărăţie ştim. id. ib. 120, cf. găldi, m. phan. 84, 215. — Din ngr. ¿(¿¿voia. OMONÎM s. n., s. m. şi f. 1. S. n. Cuvînt care are aceeaşi formă cu altul sau cu altele, dar se deosebeşte ca sens de ele. Cf. valian, v., heliade, paralelism, ii, 152, negulici, 406, polizu, şăineanu. Cazul dintîi îl observăm mai ales la omonime, puşcariu, l. r. i, 125. Omonimele iau naştere şi ca rezultat al modificărilor fonetice suferite de cuvinte de-a lungul timpului. iordan, l. r. 40. Distingem două feluri de omonime: cuvinte de origini diferite ... şi cuvinte ale căror sensuri s-au diferenţiat într-atît, încît nu se mai simte legătura primitivă dintre aceste sensuri şi astfel dintr-un singur cuvînt primitiv s-a ajuns la două. graur, i. l. 108. Ar putea fi considerate omonime şi diferitele înţelesuri ale aceluiaşi cuvînt, a căror legătură de sens s-a pierdut, scl 1954, 207. <> (Adjectival) Cf. polizu, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Din punct de vedere lingvistic, formele omonime pot fi considerate, în parte, drept cuvinte deosebite, scl 1954, 207. Cuvintele omonime pot intra în conflict şi unul din ele să dispară. rosetti, s. l. 14. 2. S. m. şi (rar) f. Persoană care poartă acelaşi nume cu altcineva; tiz. Omonimul meu Jean Jaques [Rousseau] au pătimit mult în viaţa lui! russo, s. 199, cf. negruzzi, s. 281, ghica, a. 725. Tot acolo . . . şi-a fost petrecut juneţea un strămoş şi omonim al său, famosul Petru Rareş. hasdeu, i. v. 174, cf. ddrf, şăineanu. După Radu Mihnea . . . veni în scaunul muntean un scoborîtor grecizat al lui Alexandru Lăpuşneanu, un omonim al acestuia: Alexandru Iliaş. iorga, l. ii, 611. Nu avem dovezi spre a-l identifica pe Alb vistierul din 1507 cu unul din aceşti doi omonimi ai săi. bul. com. ist. v, 112, cf. SCRIBAN, D. — PI.: (m.) omonimi, (n., f.) omonime. — Din fr. homonyme. OMONIMIE s. f. Faptul sau însuşirea de a fi omonim (1); situaţie în care se află două sau mai multe omonime. Cf. polizu, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., puşcariu, l. r. i, 200. Se întîmplă uneori ca cuvîntul împrumutat să capete o formă identică cu a unuia moştenit. In modul acesta se naşte o omonimie, iordan, l. r. 41, cf. scriban, d. De polisemie se leagă nu numai sinonimia, ci şi omonimia, l. rom. 1959, nr. 2, 37. Omonimia este unul din aspectele cele mai interesante ale raportului dintre conţinut şi expresie în limbă, scl 1960, 25. — PI.: omonimii. — Din fr. homonymie. OMONIMITĂTE s. f. (învechit, rar) Omonimie. Cf. hasdeu, i. c. i, 104. — Omonim + suf. -(i)tate. OMOPLĂT s. m. Os triunghiular, lat şi subţire, care formează partea posterioară a articulaţiei umărului; scapulă, spată. Cf. kre-tzulescu, a. 43/11, polizu, p. 30/12, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi w., bianu, d. s. Osul scapulum sau omoplatul formează baza regiunei spetei, enc. vet. 6. Omoplaţii i se cu- 1855 OMOR — 215 — OMORI nosc prin pînza şorţului, cazimir, gr. 115, cf. scriban, d. I-a repezit cîţiva pumni între omoplaţi. v. rom. martie 1954, 61. — PI.: omoplaţi. — Din fr. omoplate. OMOR s. n. 1. Faptul de a omorî; luarea vieţii cuiva; omucidere, crimă, asasinat. Limba... plinră e amu de verirul omorul[n]i (veninul m o r ţ i e i n. test. 1648, otravă omorî t o a r e biblia 1688). cod. vor. 124/10, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, POLIZU, CIHAC, II, 227, DDRF, ŞĂINEANU, BAR-cianu, alexi, w., tdrg. Feluritele răutăţi ale oamenilor, între cari se pominesc şi omorurile. pamfile, văzd. 123. Individul acela a răspuns că dumneavoastră aţi comis omorul şi a dat amănunte, stancu, r. a. iv, 38. Omorul este fapta ilicită, săvlrşită cu intenţie sau din culpă, prin care se cauzează moartea unui om. pr. drept. 657. Iar tu de omor Să nu le spui lor. alecsandri, p. p. 2. Dracul mai locuieşte şi-n locurile unde s-a făcut vreo tîmplare (omor). şez. iv, 179. De omor să te fereşti ca de cel mai mare păcat, zanne, p. viii, 74. + Ucidere în masă, măcel. Pornit-au şi omor în cei necredincioşi. dosoftei, v. s. noiembrie 132v/14. Dumitraşco Vodă, vădzindu atîta omor, au ieşit în deal la Gălata cu boierii, neculce, l. 60, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Şi Ce ! atîtea turmente, nelegiuiri şi omoare N-au făcut ca să fumeze pe lugubrele-ţi altare Destul atîtea-n-junghieri? heliade, o. i, 295. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. negruzzi, s. i, 147, cf. alexandrescu, m. 22. Părăsind în urma lor Cîmpul luptei de omor ! alecsandri, P. II, 18, cf. 15, CIHAC, II, 227, DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w., tdrg. + (Rar) Moarte. Cînd cu mreji amăgitoare Vii prindeam păsări din zbor; Cînd prin ţevi fulgerătoare Cu plumb le azvîrleam omor. i. văcărescul, p. 8/20. 2. (învechit) Epidemie; mortalitate. Să tâmplă de fu omor de ciumă în cetate, varlaam, c. 380. într-acelaş an fu omor mare şi iarnă grea. ureche, l. 160, cf. m. costin, ap. gîdei. Află că s-au potolit de tot umorul, dosoftei, v. s. septembrie 3v/6. Şi în oraşul Solunului au dezlegat foametea şi umorul, id. ib. octombrie 87r /36. Inceputu-s-au atunce şi omor în vite. neculce, l. 206. Iară la anul, după foamete, scornitu-s-au şi un omor mare de ciumă în ţară. id. ib. 294, cf. anon. car. In anul 7183 au fost omor de ciumă în ţară. muşte, let. iii, 19/33. Fost-au în zilele acestui domn mare omor de ciumă, dionisie, c. 184, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, TDRG, SCL 1960, 617. — PI.: omoruri şi (învechit, rar) omoare. — Şi: (învechit, rar) umor s. n. — Post verbal al lui omorî. OMORĂNIE s. f. (Regional) Luptă înverşunată, pe viaţă şi pe moarte. Şi dacă n-o vrea să facă cum l-oi ruga, ce-o fi o fi: mă iau la omo-ranie cu el, căci mi se pare că eu am dreptate. vissarion, b. 106. — PI.: omoranii. — Omorî + suf. -anie. OMOREĂ vb. II v. omorî. OMORÎ vb. IV v. omorî. OMORIT, -Ă adj. v. omorît. OMORITORIU, -OARE adj., s. m. şi f. v. omorîtor. OMORÎ vb. IV. 1. T r a n z. A pricinui (cu sau fără intenţie) moartea unei fiinţe, a lua viaţa cuiva; a ucide. Omoritu (mort în trup n. test. 1648) fu cu peliţa. cod. vor. 156/14. Caută păcătosul dereptului şi ceare se omorească elu. psalt. sch. 115/14. încă şi feciorii-i omorî. coresi, ev. 60. în măniia sa omoriră pre om. palia, ap. gcr i, 35/27. Vine şi-ş veade puii omorîţ de şarpe (a. 1642). gcr i, 102/9. Orcine va omorî pre altul cu otravă, să va certa. prav. 108. Şi păziia veşmintele celora ce omorîia pre el. n. test. (1648), ap. ccr 96/8. Nu-i va omorea, nici le va face vreo nevoie (a. 1654). gcr i, 171/19. Giuncii şi cu tauri mă-mpresoară Cu căscate guri, să mă omoară, dosoftei, ps. 66/12. Să nu-l omoară pre dînsul. biblia (1688), 32/45. Socotiră ca să omoare pre împăratul (a. 1700). gcr i, 342/24, cf. lex. mars. 202. Ladislau cu ungurii săi tot de aproape gonindu-i şi fără-mîndu-i, mulţime de dînşii să fie omorît. can-temir, ap. gcr i, 361/40. Domnul pe iobagiu poate să-l omoară, budai-deleanu, t. v. 73. Multă boierime au omorît fără de vină. şincai, hr. iii, 96/13. Ispaniolii... să-l omoare în schingiuiri, conachi, p. 263. De aş şti că mă vei şi omori, nu pot să tac. negruzzi, s. i, 147. Tu, o copilă, ai cercat să omori pe Sobieschil alecsandri, t. ii, 40. A venit un zburător Şi, strîngîndu-l tare-n braţe, era mai ca să-l omor. eminescu, o. i, 80. Avea cineva cap să treacă pe aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? creangă, p. 119. Pampon te caută să te omoare... A ! dar pînă să-şi răzbune el, am să vă omor eu, eu! caragiale, o. vi, 200. Nimeni nu călca pe moşia ei fără să fie omorît. ispirescu, l. 4, cf. ddrf, şăineanu. S-omoare p-un flăcău la joc. coşbuc, p. i, 229. Petrică, sai că oamenii au omorît pe boierul cel bătrîn! rebreanu, r. ii, 198. Sint afurisit să nu pot să mor decit omorît. galaction, o. 55. Pe urmă mi-am spus că trebuie să-i omor. camil petrescu, u. n. 1862 OMORÎ — 216 — OMORÎ 212. Şi pe cine anume a omorît fiul dumitale? stan cu, r. a. iii, 92. Păcurar cu oile, De te-ar bate ploile Să-ţi omoare turmele. jarnIk-bîr-seanu, d. 279. Frunză verde romoniţă, Omori-mă, neiculiţă, Dac-am fost fără credinţă, hodoş, c. 61. După ce lipsa ne omoară, In zadar mergem la moară, zanne, p. v, 390. Cine vrea să omoare un cîine ii scoate că e turbat, id. ib. i, 373. (Prin exagerare) Ar vrea s-o ia In braţe şi s-o omoare in sărutări, rebreanu, nuv. 126. Cînd văz faţa-i bălăioară, Dorul ei mai mă omoară. jarnIk-bîrseanu, d. 31. Cînd apune sfîntu soare, Stau ţînţarii să te-omoare. id. ib. 425. F i g. Ei omorîia cu cuvintele cealea mincinoasele turma lu Hristos. coresi, ev. 195. Io-i spun cu frumosul că nu pot, şi el mă omoară să mai zic. rebreanu, i. 17. <^> Refl. pas. Trăsnetul a lovit corabia, Jan al IV-lea şi cei mai mulţi din oameni ce era într-însa s-a omorît de fulger, cr (1829), 122/19. <> E x p r. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viaţa, a produce cuiva supărări în mod continuu. Au să mă omoare cu zile nepoatele acestea. c. petrescu, c. v. 202. Puişor di la pădure, Du-te la mîndra şi-i spune Să nu se poarte-aşa bine, Că mă omoară cu zile. mîndrescu, l. p. 92. A omorî (pe cineva) în bătaie = a bate zdravăn, a snopi în bătaie. (Familiar) Nu mă omorî! exclamaţie care exprimă uimirea, surprinderea, cînd se spun lucruri de necrezut. V. nu mă înnebuni! Cf. dl, dm. A omorî păduchele (sau puricele) pe burtă = a fi sătul peste măsură. Ne-am făcut burţile gogoaşe; să omori puricele pe ele. ciauşanu, r. scut. 14, cf. chest. viii 100/12. Parcă am omorît pe tata (pe mama etc.) sau doar (sau că) n-am omorît pe nimeni (în viaţa mea), se zice de către cineva cînd se află într-o situaţie grea, pentru care nu are nici o vină. Bine, oamenilor, dar nu staţi aşa, că n-am omorît pe nimeni în viaţa mea. preda, 1. 12, cf. ciauşanu, v. 184, zanne, p. iv, 481, 658. + Refl. A se sinucide. Ca ceia ce se omoară înşiş. coresi, ev. 207, cf. budai-deleanu, lex., polizu, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., zanne, p. vi, 8. (Ironic) Pentru noi se omoară astăzi şi a doua zi învie pentru alta. kogălni-CEANU, în PR. DRAM. 430. 2, Tranz. F i g. (învechit şi regional) A distruge, a nimici. Toate pohtele trupului... să le răstignim şi să le omorîm. coresi, ev. 66. Să omorîm păcatele, id. ib. 70. Închinăciunea ce să face către D[u]mnezeu omoară poftele ceale reale (a. 1713). gcr ii, 4/29. Roagă-l să omoare cugetele trupului mieu. mineiul (1776), 177vl/38. Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la Ploieşti, îmi omora cariera de la percepţie. caragiale, o. vi, 232. Aci grozavul întuneric Omoară visul arzător, petică, o. 79. Vai, ce trai, omori-l drace, reteganul, tr. 75. <)Exp r. A-şi omorî foamea = a-şi potoli foamea. Şi-am ronţăit [covrigi] ... să ne omorîm foamea. moroianu, s. 58. A(-şi) omorî vremea (sau timpul) cu ceva = a(-şi) întrebuinţa timpul cu ocupaţii fără importanţă, ca să-i treacă de urît; a pierde vremea. Ca să mai omoare vremea, . .. femeile se pun dis-de-dimineaţă să încondeieze şi să roşească ouă. lungianu, cl. 29. Toată vremea şi-o omora alergînd după Roza Lang. rebreanu, i. 135, cf. 152. Nu ştiam cum să omor timpul, brăescu, a. 198. Trecură din tindă în grădină, ca doi oameni fără grabă, care vor să-şi omoare vremea, sadoveanu, o. x, 153. Lucrează de mult perne de etamină, ca să-şi omoare timpul, călinescu, e. o. i, 56. 3. T r a n z. F i g. A pricinui cuiva sufe- rinţe (fizice sau morale); a chinui. Ca foame să nu ajungă pre noi şi să omoară sufletele noastre, coresi, ev. 26. Ce treabă au avut Bîtlanul cu atîtea cuvinte inima Vidrii a omorî şi a dosedi? cantemir, ist. 52. Înnoptez . . .pintre ponoară, Ca doar oi uita degrabă dorul care mă omoară, conachi, p. 103. Apoi mă pără- seau .. . fără măcar a cugeta că prin aceasta omoară o fiinţă omenească, negruzzi, s. i, 48. Beţivul care a fost sîmbăta trecută şi duminica trecută la masa dv. a umplut lumea p-aci cu calomnia că l-aţi omorît cu bucate de post şi cu varză, cabagiale, o. vii, 442. <> A b s o 1. Căci ca vîntul ea nu zboară, Nici ca paserea uşoară, Dar ca dorul ce omoară ! alecsandri, p. i, 28. + Refl. A se frămînta. Plîngi, omoa-ră-te, degeaba, rădulescu-codin. + (învechit, în texte religioase) A chinui trupul cu diferite torturi sau privaţiuni spre a înfrînge poftele; a mortifica. A se lepăda de sine iaste... să omorîm trupurile noastre ceaste de pămînt. coresi, ev. 68. Omorîndu-ţi trupul cu postirea. mineiul (1776), 42vl/21. Refl. In toate zilele a ne omorî noi va Dumnezeu, purtînd crucea, coresi, ev. 69, cf. mineiul (1776), 15v2/l. + Refl. A se chirci, a se usca din cauza torturii, a chinurilor. I să umorîră mînule şi să zgîrciră vinele, dosoftei, v. s. decembrie 234v/19. 4. T r a n z. F i g. (Regional) A bate zdravăn, a snopi, a stîlci în bătaie. Cf. densu-sianu, ţ. h. 61, ciauşanu, v. 184, alrm i/ii h 408. 5. Refl. (Popular) A-şi cheltui toate puterile făcînd ceva, a se epuiza, a se consuma. S-adună cucii din ţeară Şi cîntă de se omoară. jarnîk-bîrseanu, d. 182, cf. 202. Eu joc de mă omor, Ea nu dă nici dintr-un picior. Com. marian. <0- E x p r. A se omorî de rîs = a rîde foarte tare, a se prăpădi de rîs. Bărbatu cămar-o-nchis, Io mă omoram de rîs; Pe cămar-o pus lăcată, Io-s beută şi mîncată. mîndrescu, l. p. 159. A se omorî cu firea = a face mari eforturi pentru a realiza ceva, a se strădui foarte mult. dl, dm. 1862 OMORÎCIUNE — 217 — OMOS 6. T r a n z. (Rar) A amesteca. (Refl. p a s.) Pentru rîie se omoară argint-viu în unsoare proaspătă de rimător, pînă nu se mai văd globurele de argint, iar unsoarea negreşte. N. LEON, MED. 113. — Prez. ind.: omor şi (învechit şi regional) omorâse (alb i 1681/361, alr ii 6 228/362), pers. 6 (regional) omor (alrm i/ii h 407, a i 12); conj. pers. 3 şi: (învechit) să omoară, (regional) să omere (păcală, m. r. 127). — Şi: (învechit şi regional) omori (alr i 2 128/45, 75, 77, 85, 93, alr ii 3 594/36, 76), umori (alrm i/i h 406), (regional) omări (alr i 2128/122, 129, 131, 144, 156, 170, 800, 825, 948, alr ii 3 594/172, 987, a ii 12) vb. IV; (învechit) omoreâ vb. II. — Din v. sl. ©ymophth. OMORÎCItJNE s. f. (învechit) Omorîre, ucidere; moarte. La 70 de ai a toată viaţa sa au dzice-vom a umoriciunii sale, ş-au datu-ş. .. s[u]/7[e]i[u]Z. dosoftei, v. s. decembrie 207r/16. Omoriciunea au lepădat, ceaia ce lăcuiaşte împreună cu cei morţi, mineiul (1776), lr2/ll. <£> F i g. Plînge-vor şi creştinii ceia ce n-au purtat asupra sa omoriciunea cea de păcate ce s-au chemat numai cu numele creştini, var-laam, c. 24. Ş-au făcut trupul cu umoriciunea pornealelor patimilor săc. dosoftei, v. s. decembrie 197v/22. — PI.: omorîciuni. — Şi: umorîciunc s. f. — Omorî + suf. -dune. OMORÎRE s. f. Acţiunea de a omorî şi rezultatul ei; ucidere, omor; moarte. Fii ai omorîrii, voi ceia ce păziţi. . . pre stăpînul vostru, biblia (1688), 2162/25. Multe războaie şi omoriri groznice dintr-îmbe părţile s-au făcut. cantemir, hr. 94. De bună voie au poftit omorîre prin cazne, mineiul (1776), 118rl/36, cf. lb. De acum înainte toţi vinovaţii ce vor cădea în vini de omorîri necugetate sau neprevăzute, adică din greşală, să vor osîndi la o închisoare de cîţiva ani la mănăstirea Znagovului. cr (1832), 2412/22. O seamă de boiari, v&zînd omorîrea acelor doi boiari mari, au pribegit în ţara ungurească (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 169/23, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., dhlr i, 257, 273. Fraţii începură a-l ameninţa cu omorîre deaca cutează să calce voinţa tatălui lor. CĂTANĂ, P. B. I, 64. — PI.: omorîri. — V. omorî. OMORÎT, -Ă adj. (Adesea substantivat) (Cel) care a fost omorît, ucis; mort. Şi ascu[Y]ta suspirata fărecaţilor a dezlega feciorii omori-tilor. psalt. hur. 84719. Aceale doao pasări. .. au văzut oul spart, tot găoace, iar puiul lor omorît (a. 1783). gcr ii, 129/22. Să dezleage pre fiii celor omoriţi (a. 1801). gcr ii, 186. în numerul cel vrednic de însămnat al omorîţilor se află şi. . . Selim Efendi, ar (1829), 21732, cf. dr. x, 562, alr i 1 399/512. — PI.: omoriţi, -te. — Şi: (învechit) omorît, -ă, umorit, -ă (lex. mars. 226) adj. — V. omorî. OMORÎTOR, -OARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care omoară; ucigător. Cf. lb. La început epizotia, asemenea ca toate epidemiile, era foarte omorîtoare. ar (1829), 1179. M-am lepădat de tot gustul armelor omoritoare. conachi, p. 104, cf. polizu. Pădurile ei. . . n-au umbre-omorî-toare. bolliac, o. 134, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Chinul setei poate fi omorîtor. ralea, s. t. 1, 138, cf. alr ii 3 597/676. + F i g. Care provoacă dureri fizice sau morale; chinuitor. Mieluşorul ce foamea omorîtoare Ţi-l găteşte-n astă seară spre cumplită săturare, De-ar fi avut a ta minte . . ., Ar fi aşteptat în pace sîngeroasa sa jertfire? conachi, p. 262. Fugiţi, zadarnici zile, ce griji omorîtoare Pe tînăra mea vîrstă curînd aţi adunat, alexan-drescu, o. i, 252. Auzind pe fiul său pronun-ţind aceste omorîtoare cuvinte, îşi pierdu minţile. filimon, o. i, 257. Pesimismul e sentimentul cel mai omorîtor pentru omenire, ionescu-rion, c. 87. Din cină în cînd, cu o regularitate omorîtoare, paginatorul vine de te somează să-i dai materie, petică, o. 302. 2. S. m. şi f. Ucigaş, asasin. Celui ce-au omorît pre omorîtoriul lui /¿[su]î. mineiul (1776), lt2/16, cf. lb, polizu. Soţie trădătoare,. . . te du, omorîtoare, îţi las a ta viaţă, trăieşte de-i putea! macedonski, o. i, 250, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Şi noi, omorîtorii, stam palizi şi tăcuţi, petică, o. 73. Motivul asasinatului n-a fost. . . ura sa sau vreo altă neînţelegere ce ar fi existat între omorîtor şi omorît. ardeleanu, u. d. 58, cf. alr ii 3 597/876. <£> (învechit) De sine omorîtor = sinucigaş. Să nu se facă de sine omorîtor. pann, e. ii, 46/17. — PI.: omorîtori, -oare. — Şi: (învechit) omo-rîtoriu, -oare, omoritoriu, -oare (lb) adj., s. m. şi f. — Omorî + suf. -tor. OMORÎTORIU, -OiRE adj., s. m. şi f. v. omorîtor. OMORÎTtJRĂ s. f. (Neobişnuit) Omorîre. Cf. anon. car. <£> F i g. închipuieşte-ţi, a avut astăzi un proces în care spunea că va pleda la sînge contra lui Vătămata. — Trebuie să fi fost omorîtură mare l r. constant, r. 88. — Omorî + suf. -tură. <5mos conj. (Grecism învechit) 1. însă, totuşi. Pănă acum nu mi le-au trimis, nici că am priimit răspuns de la dumnealui. Viindu-mi omos, fără zăbavă le voi trimite dumitale (a. 1808). furnică, i. c. 270, cf. t. papahagi, c. l. 1869 OMOŞOR — 218 — OMUŞOR 2. De asemenea, tot aşa, la fel. Nu este în Bucureşti, ci dus păn judeţe pentru cară de zaherea şi Bijascu omos. ap. gâldi, m. phan. 215. — Din ngr. Ofiwq. OMOŞOR s. n. v. omuşor. OMOTEl s. m. (Regional) Omoi (Ciubăncuţa — Dej). Cf. COMAN, G-L. — PI.: omolei. — Om -1- suf. -otei. OMOTÎU s. m. v. ometeu. OMRĂZl vb. IV. T r a n z. (învechit) A detesta (pe cineva sau ceva); a urî. Lucrul miinilor tale nu omrâzi. coresi, ps. 377/10. Cu sfîrşită urire omrăziiu-i Şi vrăjmaşi fură mie. id. ib. 381/1, cf. TDRG, DHLR II, 519, ROSETTI, l. r. vi, 256. <0> Refl. Răsipiră-se şi se omrăzirâ întru începutul lor. coresi, ps. 28/6. + Refl. A se face urît, a deveni de nesuferit, a ajunge dezgustător. Putrediră şi omră-ziră-se intru fără-leage. psalt. 102, cf. coresi, PS. 139/1, DHLR II, 519, ROSETTI, L. R. VI, 256. — Prez. ind.: omrăzesc. — Din slavon. ©Mp43HTH. OMŞOR s. m. v. omuşor. OMUCÎD s. m., s. n. 1. S. n. Asasinat, omor. Acest prejudiţiu al inoranţei şi al empirismului n-are el toţi caracterii delictului de omucid? man. sănăt. 52/7. Dacă duelul se întimplâ fără secondatori, apoi el cade sub rubrica omicidului. rom. lit. (1855), 4081/8. Toma Moacă,. .. acuzat de omucid, mă alesese de apărător, f (1887), 374, cf. şăineanu. 2. S. m. Ucigaş, asasin. Un astfel de omucid... singur poate a-l izbi Printr-ascuns; şi tu de dlnsul să poţi a te mîntui. heliade, o. i, 426, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. «$> (Adjectival) Mijloace omucide. man. sănăt. 255/27. Mină omucidă. şăineanu. Oboseala de pe figuri şi din pasul lenevos al trecătorilor... ii potoli cruntele instincte omucide. c. petrescu, o. p. i, 25. -Pl.; (1) omucide, (2) omucizi. — Şi : omicid (ştamati, d., polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w.) s. m.; omicidiu (gheţie, r. m., barcianu, pl. omicidii) s. n. — Om + ucide, după fr. homicide — Omicid < fr. homicide. — Omicidiu < lat. homi-cidium. OMUCIDERE s. f. Omor, asasinat. Cf. man. sănăt. 14/21. Comit o omocidere. isis (1859), 1232/1, cf. barcianu, alexi, w. în Pripas nu se pomenise omucidere de cînd se ţinea minte. rebreanu, i. 465, cf. iordan, l. r. 321. — Pl.: omucideri. — Şi: omocidere, omicidere (cr 1830, 72x/42) s. f. — Om -f ucidere. — Omicidere, cf. o m i -c i d. OMUCIGĂŞ s. m. Ucigaş, asasin. Cf. iordan, l. r. 321. <[> (Adjectival) Plăsmuirea unei prietenii care n-a existat niciodată, dar care i-a folosit atlta, pină la visurile lui omucigaşe. c. petrescu, o. p. ii, 196. — Pl.: omucigaşi. — Om + ucigaş. OMUIUBIRE s. f. v. omiubire. OMULEŢ s. m. Diminutiv al lui o m. 1. Om mic de statură. Cf. polizu. Văzind la poarta acelor case un omuleţ cu statura scurtă şi groasă . . . recunoscu intr-insul pe Niculăiţă. filimon, o. i, 128, cf. bolintineanu, o. 419, DDRF, barcianu, alexi, w. Se aşeză lingă un omuleţ bărbos ca un gnom. c. petrescu, c. v. 127. Un fleac de omuleţ, îmi ajunge cu fruntea la umăr. sadoveanu, p. m. 78. Văzu... un omuleţ subţire şi puţin încovoiat, călinescu, e. o. i, 11. Uşa trosni, sări din clampă şi în birou ţîşni un omuleţ, galan, b. i, 6. Se repezi la omuleţul vesel din faţa lui. t. popovici, se. 34. Atunci văzu venind pe apă un scai, şi cînd era în drept cu el, scaiul se ridică-n sus şi se face un omuleţ numai dt un deget de mare. rete-ganul, p. p. 57. + (Glumeţ) Copil. Înţelese în copilul de alături o Indîrjire încăpăţînată şi dureroasă, nefirească la asemenea vîrstă şi la un astfel de omuleţ, c. petrescu, r. dr. 80. 2. Om neînsemnat, lipsit de merite; om cu preocupări mărunte, meschine. In fundul sufletului, acelaşi omuleţ deşert şi de nimica, plin de egoism, ne strigă, gherea, st. cr i, 280. Dar, vai! Mulţămitor tot ţi-am rămas, Biet omuleţ prin lume pripăşit, gorun, f. 29. — Pl.: omuleţi. — Om + suf- -ttleţ. OMTÎR s. n. v. umur. OMUŞOR s. m., s. n. 1. S. m. Omuleţ (1). Cf. anon. car., lb. Şi-i da pişte un omuşor care ţi-a face coastele pîntece. negruzzi, s. i, 250, cf. ddrf. Fu foarte mirat, cînd văzu intrînd un fel de omuşor păros. d. zamfirescu, v. ţ. 176. Să cadă tot în picioare, ca omuşorii de celuloid cu un centru de greutate de plumb. c. petrescu, c. v. 286. Se plăteşte nu numai ceea ce consumi, ci şi haina neagră şi zimbetele chelnerilor..., şi intervenţia grabnică a acelui omuşor cu haina strimtă care se numeşte piccolo. sadoveanu, o. ix, 316, cf. sevastos, n. 10. Am un omuşor, Şede într-un picior (Varza). GoROvei, c. 126. 1881 OMUŢ — 219 — ONANIST Omuşor de lut, Cu părul de foc (Opaiţul), pam-file c. 28. + (Glumeţ) Copil. Omuşori spălaţi şi pieptănaţi porneau pe lingă mamele lor spre biserică, sadoveanu, o. vi, 611. Omul cel mare viri mina în sacul de la şold şi scoase lucruri dulci, pe care le dărui pe rină, omuşorilor. id. ib. xii, 159. 2. S. n. (Şi, rar, determinat prin „gîtlejului“) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; uvulă, (regional) împărătuş, limburuş. Omuşorul în grumaz (cca 1600—1630). cuv. d. bătr. i, 296, cf. klein, d. 7, 8, 49. Căsca zdravăn de i să văzu omuşorul. delavrancea, s. 244, cf. hem 3 251, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Un nod i se ridica lui Trică, din lingurea în sus pe beregată, şi i se proptea în omuşorul gîtlejului. CONV. LIT. XLIII, 922, cf. BIANU, D. S., DHLR I, 299, CDDE, IORDAN, L. M. 198, AR-ghezi, v. 101. A trosnit puternic din oasele-i trîndave, desprinzîndu-şi fălcile într-un căscat pînă în omuşor. klopştock, f. 227. Acest omuşor îndeplineşte funcţiunea unei clape care închide în mod automat canalul nazal, lipindu-se de peretele faringal şi silind aerul să iasă pe gură. PUŞCARIU, L. R. I, 62, cf. alr i/l h 33, ALRM i/i h 48, alr ii/i mn 17, 6 929, alrm ii/i h 76. + (Şi, rar, determinat prin „mare“) Mărul lui Adam. Faţa i se îndreptă spre tavan; gîtul i se lungi; buzele i se ţuguiară; „omuşorul11 îi se nălţă, ca un încărcător de carabină, conv. lit. xliv2, 545. Ridica plosca întorcîndu-se spre dreapta şi spre stînga, apoi o ţinea la gură, de-i juca omuşorul mare, gîlgîind. camil petrescu, o. i, 129. Bău de-a dreptul din litră îndelung, fără să i se clintească omuşorul. v. rom. septembrie 1960, 57. — PI.: (1) omuşori, ( 2 ) omuşoare. — Şi: (învechit) omşor s. m.; omoşor (polizu), umşor (klein, d. 7), unşor (id. ib., molnar, ap. cdde), (învechit şi regional) umuşor (klein, d. 7, alr ii/i mn 17, 6 929/987), ulmuşor (klein, d. 7, alrm i/i h 48), uşor (klein, d. 7, alrm i/i h 48/122), (regional) muşor (alrm i/i h 48) s. n. — Om + suf. -uşor. OMtÎŢ s. m. (învechit şi popular) Omuleţ (1). Cf. KLEIN, D, 67, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CDDE. Cînd era mîncarea mai gata, veni acolea un omuţ numai cît un prunc, cu o barbă lungă, reteganul, p. p. 120. Dragu-mi-e omuţul mare Şi pe mers şi pe cărare, Dar omuţul mititel, Feri-mă, doamne, de el 1 bud, p. p. 52. Că omuţu-n satu lui Porunceşte orişicui. t. papahagi, m. 37. Omuţul mititel face gardul frumuşel (Acul), gorovei, c. 1. — PI.: omuţi. — Om -f suf. -uţ. ON1 s. m., s. n. 1. S. m. invar. Numele celei de a şaisprezecea litere din alfabetul chirilic. 2. S. n. (Regional, şi în sintagma on ocolit) Motiv decorativ format din două cercuri concentrice, folosit pentru împodobirea cojoacelor ţărăneşti. Cf. păcală, m. r. 513, 515. ’ - PI- (2) : onuri. — Din slavon. OH h. ON2 art. nehot. v. un. ONÂGRU s. m. (învechit) Măgar sălbatic. Adapă toate fierile fsatelor, aşteaptă onagrii (c o 1 u n i i d) in seatea sa. psalt. 214, cf. coresi, ps. 283/11, polizu, hem 1862, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg, dhlr ii, 547, severin, s. 43, dr. v, 560, rosetti, l. r. vi, 256, scriban, d., scl 1960, 680. — PI.: onagri. — Din gr. Svaypoq. ONĂNE s. f. v. onanie1. ONĂNIE1 s. f. (Regional) 1. (De obicei ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. „de“) Om pipernicit şi urît; pocitanie (şăineanu, şez. v, 115, dr. iv, 836, com. din straja — rădăuţi, a vi 26); fiinţă mare de tot; arătare; dihanie (creangă, gl., ddrf); diavol (com. din straja — rădăuţi). Măi! da al dracului onanie de om e şi acesta, creangă, p. 242. Numai ce vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. şez. ii, 201. „Se usucă ca scîndura11, par nişte arătări, nişte onanii. pamfile, b. 62. 2. (în expr., în forma nanie) Ei, nanie! exclamaţie care exprimă surpriză sau nemulţumire. Cf. CHIRIŢESCU, GR. 18, 252, TOMESCU, gl. A spune nanii = a spune minciuni. Cf. i. cr. viii, 316. — Şi: onâne (com. din zagra — năsăud), nanie s. f. — Pentru etimologie, cf. dr. iv, 836, ib. v, 468, unde se susţine o apropiere de numele personajului biblic Onan. ONANÎE2 s. f. Anomalie constînd în provocarea artificială a satisfacţiei sexuale; (învechit) malahie. Cf. cornea, e. i, 22/18, dietet. 68/25, antrop. 253/21, descr, aşez. 112/6, vasici, m. ii, 13/24, nep. vind. 21/15, barcianu, alexi, w., ygrec, m. n. — Din lat. onania, germ. Onanie. ONANÎSM s. n. Onanie2. Cf. cornea, e. i, 22/17, man. sănăt. 329/8, bianu, d. s., ygbec, M. N. — Din fr. onanisme. ONAN!ST s. m. Persoană care practică onania2. Cf. vasici, m. ii, 15/14, nep. vind. 21/18. — PI.: onanişti. — Din germ. Onanist, fr. onaniste. 1890 ONÂNĂI — 220 — ONDULA ONĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A fonfăi, a fîrnîi. Nu e bun de cîntat, onănăie l cv 1951, nr. 11, 37. Fata lor... onănăie pe nas cind vorbeşte, stancu, d. 29. — Prez. ind.: onânăi. — Formaţie onomatopeică. ONĂNUt, -Ă adj. (Regional) Care vorbeşte pe nas, fonf. -0> (Substantivat) De ani de zile mama se gindeşte să-l însoare pe frate-meu Ion cu o fată din vecini care are pămînt. . . , cu onănăita. stancu, d. 427. — Pl.: onănăiţi, -te. — V. onănăi. ONĂNĂU subst. (Prin nordul Munt.) Loc nelucrat, lăsat în paragină (după ce s-a strîns recolta). Cf. rădulescu-codin. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. ONCOLOG s. m. Medic specializat în oncologie. — Pl.: oncologi. — Derivat regresiv de la oncologie. Cf. it. oncolog o. ONCOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine oncologiei, privitor la oncologie, de oncologie. A fost organizat Institutul oncologic. scInteia, 1953, nr. 2 808. — Pl.: oncologici, -ce. — Din it. oncologico. ONCOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea şi tratarea tumorilor canceroase; cancerologie. Cf. dl, dm. — Din it. oncologia. ONCR(5P s. n. v. uncrop. ONCTUdS, -OĂSĂ adj. 1. Unsuros, uleios. Degete lungi şi subţiri de ctitor, deprinse parcă să înşire onctuosul chilimbar al mătăniilor. teodoreanu, m. ii, 94. 2. F i g. Mieros, insinuant. Ion Ozun aprobă stupid, cu un surîs onctuos, c. petrescu, c. v. 70. Plecase intr-adevăr în Franţa, insă nu pentru studii, cum pretindea cu onctuoasă perfidie Stănică, ci ca să se plimbe cu moşierul, căli-nescu, e. o. ii, 44. <0> (Adverbial) Zîmbi onctuos, scuturînd profesional colţul mesei cu şervetul. c. petrescu, î. i, 5. Am dat un preţ aşa de bun, zise onctuos samsarul, călinescu, e. o. ii, 231. Eliade se ridică onctuos, uitînd de periculoasa întrerupere a dezbaterilor, camil petrescu, o. ii, 431. — Pronunţat: -tu-os. — Pl.: onctuoşi, -oase. — Din fr. onctueux. ONCTUOZITĂTE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos (2); insinuare. Cu pompa se înlocuieşte ceea ce nu poate stîrni cuvîntul evangelic, cu toată unctuositatea lui. codru-drăguşanu, c. 78. Aproba tocmai din cap, zîmbind cu onctuozitate episcopală, călinescu, c. 58. 2. Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafeţele a două piese care alunecă una peste alta cu presiune, asigurînd ungerea lor. Cf. DL, DM, DER. — Pronunţat : -tu-o-, — Scris şi : onctuositate. — Şi : (învechit) unctuozitâte s. f. — După fr. onctuosité. ONDÎNĂ s. f. Personaj din basmele şi legendele germanice şi scandinave, închipuit ca o fată frumoasă care trăieşte în apă şi care îşi alege bărbatul dintre muritorii de rînd. Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur ! eminescu, o. iv, 31. — Pl. : ondine. — Şi undină s. f. scriban, d., der. — Din fr. ondine. ONDOGRAF s. n. Instrument de măsură care . trasează pe o bandă de hîrtie curba de variaţie a unei tensiuni electrice alternative. Cf. mdt, dt, der. — Pl. : ondografe. — Din fr. ondographe. ONDOIĂ vb. I v. undui. ONDOLĂ vb. I v. ondula. ONDOLĂT, -Ă adj. v. ondulat. ONDOLĂŢIE s. f. v. ondulaţie. ONDOLl vb. IV v. unduli. ONDROĂCĂ s. f. v. androc. ONDROC s. n. v. androc. ONDULĂ vb. I. 1. Intranz. A se mişca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Eşti albă ca ninsoarea... Şi părul tău ondulă ca aburi ce-n corună Sus creştetul lui Cromla. heliade, o. i, 343, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Trupul să stea ţapăn cînd salută şi numai capul singur să unduleze molatec şi uşor înainte şi înapoi, hogaş, h. 89. Fiecare flacăre ondula ca vie. galaction, o. 147. Coada [zmeului]. .. ondula ca un şarpe, brăescu, a. 111. Se tot cumpănea asupra luciului, holbîn-du-se în oglinda tăului. îşi vedea imaginea ondulînd. sadoveanu, o. xii, 591. Miţu ondulează, dansînd cu un ritm aziatic o fantezie. arghezi, c. j. 201. Lanurile de grîu ondulau înspicate, v. rom. noiembrie 1960, 23. <£> Refl. 1909 ONDULARE — 221 — ONDULAŢIE Cu miinile ridicate în sus, începu să se onduleze în spirală, călinescu, c. 192. + A prezenta un contur sinuos; a descrie o linie cotită, a şerpui. Pe toate zările dezvăluite ochiului, ondulau dealurile de un albastru argintiu, teodoreanu, m. ii, 67. Şoseaua nu mai putea cuprinde şiragurile înţesate [de maşini]. Ca o omidă uriaşă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. sadoveanu, o. xvii, 263. <£> T r a n z. Munţii. .. îşi ondulează coama pe poalele rubinii ale cerului. VLAHUŢĂ, R. P. 11. 2. T r a n z. (Complementul este părul capului) A bucla, a încreţi, a cîrlionţa. Cf. cade, dl, DM. 3. T r a n z. A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri. Cf. dl, dm. <£- Refl. Dacă dintr-un motiv oarecare cureaua se ondulează, se poate îndrepta întinzînd-o bine între două roţi. orbonaş, mec. 153. — Prez. ind.: ondulez şi (învechit) ondul. — Şi: (popular) undulâ, ondolâ (com. din alba IULIA, DEJ şi din GHEBLA) vb. I. — Din fr. onduler. ONDULARE s. f. Acţiunea de a ondula şi rezultatul ei. 1. Legănare, unduire, şerpuire. Crestele de nisip mişcate de vînt păreau ondulări de valuri. brăescu, a. 226. îi vedea sufletul ca ondularea unei ape limpezi, teodoreanu, m. ii, 187. îşi săvîrşi neîntrerupt operaţia de cufundător şi se întoarse la ostrovul nostru cu aceleaşi ondulări line de dihanie acvatică, sadoveanu, o. xvii, 450. <£> F i g. Clopotele începură să răspîndească iar în liniştea nopţii undulările pline de vaier, agîrbi-CEANU, A. 83. 2. Increţire a părului, buclare. Părul lui Miţu e drept şi ondularea rămîne rigidă, ar-ghezi, c. j. 160. 3. Operaţie tehnică prin care materialelor metalice (benzilor, tablelor etc.) li se dă formă de valuri. Cf. ltr. — PI.: ondulări. — Şi: (popular) undulâre s. f. ARISTIA, PLUT. — V. ondula. ONDULAT, -Ă adj. 1. (Despre o suprafaţă, despre o formă de relief etc.) Cu uşoare diferenţe de nivel asemănătoare undelor; ca undele. V. î n v ă 1 u r a t. Cf. mârin, pr. i, 177/6. Plasa Ocolului este foarte ondulată cu dealuri şi văi. i. ionescu, m. 41. în dreapta, încep să se desfăşure şesurile ondulate ale Do-brogei. vlahuţă, r. p. 33, cf. barcianu, alexi, w. Tablele cumpărate din comerţ sînt mai mult sau mai puţin bombate sau ondulate, orbonaş, mec. 200, cf. ds. De mii de ani... [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate, bogza, c. o. 381. Considerăm acest relief, larg bombat şi ondulat, ca fiind o singură peneplenă. mg i, 153. + (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, şerpuitor. în fund se zăresc, lin ondulate, albăstrii, coamele munţilor, vlahuţă, s. a. iii, 398. Soarele, ca o colosală sprinceană de aur curat, se ridica de după linia neagră şi ondulată a munţilor, hogaş, dr. i, 63. Molozurile sînt netrebnice rămăşiţi, de care nimeni nu se mai atinge; apele cerului şi vînturile urmează a le împrăştia şi a le asemăna cu linia uşor ondulată a podişului. sadoveanu, o. xvi, 11. <£> (Adverbial) [Suveica] depune bătătura ondulat, ionescu-muscel, ţes. 514. + (Rar, despre mişcări) Mlădios, unduios. A trecut drumul din cîteva salturi ondulate. cazimir, gr. 35. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, încreţit. Lat era romanul în spete — ondulat Avea părul. macedonski, o. i, 13. Pe umeri îi cad plete ondulate, vlahuţă, o. a. 441. Un domn înalt şi spătos, cu părul cărunt, ondulat, c. petrescu, o. p. i, 29. O văd şi astăzi... cu părul cănit, ondulat cu drotul, pieptănat cu cărare, brăescu, a. 20. Cu părul blond şi ondulat de parcă ar fi ieşit de la frizer, beniuc, m. c. i, 89. îşi trecuse mîna care tremura puţin prin părul ondulat. demetrius, a. 210. — PI.: ondulaţi, -te. — Şi: (popular) undulăt, -ă (marin, pr. i, 177/6, barcianu, alexi, w.), ondolât, -ă (com. din cluj, dej, gherla, orăştie, berzovia — reşiţa şi din cacova — oraviţa) adj. — V. ondula. ONDULATOR1 s. n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviaţia unui ac indicator, mdt. — PI.: ondulatoare. — Din fr. ondulateur. ONDULATOR2, -OARE adj. (Rar) 1. De forma valurilor; ondulat. Cf. barcianu, alexi, w. 2. Care se leagănă ca valurile; unduitor, văluros. Cf. ondula (1), Ce înţeles să mai dau acestei întîlniri... , ce făgăduinţe să mai cer acestei zile de iulie, acestor munţi neclintiţi, acestor livezi ondulătoare? ... galaction, o. 347. — PI.: ondulatori, -oare. — Şi: ondulător, -oăre, undulator, -oâre (babcianu, alexi, w.) adj. — Ondula + suf. -tor, după fr. ondulatoire. ONDULATORIU, -IE adj. Care se propagă în formă de unde sau de valuri, dl, dm. Mişcare ondulatorie. — PI.: ondulatorii. — Şi: undulatoriu, -ie adj. SCRIBAN, D. — Din it. ondulatorio. ONDULAŢIE s. f. 1. Mişcare unduioasă a unei suprafeţe lichide; unduire. Cf. stamati, d. Undulăciune numim mişcarea aceea a mării. fontanin, c. 29/9. Mişcarea talazurilor sau 1915 ONDULAŢIUNE — 222 — ONESTATE ondulaţiunea. isis (1859), 262/34. Undulaţiune,... mişcarea undelor, baronzi, i. l. i, 215/5, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. <^> F i g. Veeinica ondulaţie a vieţii, vlahuţă, d. 170. + (Concretizat) Undă, val. Undulaţii seau valuri ale sîngelui. cornea, e. i, 179/34. <}> (Prin analogie) Ondulaţii [ale aerului], ic. lum. (1841), 3862/16. Ondulaţiuni (talasuri) ale lumi-nei. barasch, m. iii, 13/15. Întinderi nemărginite de holde şi de fineţe, legănate în ondulaţii dulci, largi, odihnitoare. vlahuţă, ap. cade. 2. Alternare de proeminenţe şi adîncituri pe suprafaţa unui teren, în formă de valuri. Munţi şi colnice încă din mijlocul Germaniei nu se mai văd, afară de cîteva undulaţii de pămînt, şi acelea rare. codru-drăg-uşanu, c. 184, cf. scriban, d. Pe ondulaţiile dunei apar şi dispar capricios şiraguri şi încrucişări de plante, sadoveanu, o. ix, 280. + Curbură, sinuozitate. Va fi necesar ca vătala, în timpul condensării, să reducă ondulaţia la o linie dreaptă. ionescu-muscel, ţes. 514. + încreţitură în formă de val a suprafeţei unui obiect de tablă, de metal etc. Cf. ltr. 3. Totalitatea buclelor şi a cutelor rezultate în urma ondulării părului. Cf. dl, dm. <£> Ondulaţie permanentă v. permanent. <£> (Prin analogie) Păsările tinere au pe cap ondulaţii de nuanţă roşu-ruginie. linţia, p. ii, 75, cf. 134. — Pronunţat: -ţi-e. — Pl.: ondulaţii. — Şi: ondulaţidne, (regional) ondolâţie (com. din alba iulia şi din orăştie), undulâţie, undula-ţiiinc, (învechit) undulăciune s. f. — Din fr. ondulation, it. ondulazione. — Undulâţie, undulaţiune, undulăciune, prin apropiere de undă. ONDULAŢIÎNE s. f. v. ondulaţie. ONDULĂT<5R, -OARE adj. v. ondulator2. ONDUL(ÎR s. n. Aparat care serveşte la obţinerea curentului continuu din curent alternativ. Cf. ltr. — Pl.: onduloare. — Din fr. onduleur. ONDULOS, -OĂSĂ adj. (Franţuzism învechit) Ondulat (2). Descoperite plete Cădea pe pelerină, ca dinsa negre, lucii, Eroic onduloase. heliade, o. i, 231, cf. barcianu. Năluci din alte veacuri cu mari şi late spete, Cu musculoase braţe şi onduloase plete Ce fîlfăiesc în vînt! f (1879), 86. Pâru-i, în viţe unduioase, e ridicat cu o măiestrită eleganţă, odobescu, s. iii, 57. Pe-al său umăr, unduioase, Negre plete se cobor. i. negruzzi, s. ii, 161. — Pl.: ondulaşi, -oase.—Şi: undulos, -oâsă adj. — După fr. onduleux. — Undulos, -oasă, prin apropiere de undă. ONDULOZITĂTE s. f. (Rar) Unduire, mlădiere: Ochii erau palizi ca ametistul, iar ovalul prelung şi roz al feţei şi ondulozitatea de plop a trupului o făceau vaporoasă, călinescu, c. 81. — Ondulos -f- suf. -itate. ONÎÎI s. m. (Ornit.; regional) Botroş (Pyr-rhula vulgaris). Cf. băcescu, păs. 119. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. ONEL s. n. v. inel. ONER(ÎS, -OĂSĂ adj. 1. împovărător, apăsător. Capitaluri fără procente oneroase, i. io-nescu, p. 134. Se folosea de munca ţăranilor, care se făcea în condiţiuni foarte oneroase pentru ei şi foarte folositoare pentru proprietari, răş-canu, l. LXXIII. Ne aşteaptă o a doua pace de la Buftea, mai ruşinoasă, mai oneroasă, t. popovici, s. 413. 2. (Despre contracte, convenţii, acte etc.) Prin care se urmăreşte ca în schimbul unei prestaţii sau al unui avantaj să se obţină o altă prestaţie sau un avantaj echivalent. Cf. ddrf. Contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantagiu. hamangiu, c.c. 222, cf. barcianu, alexi, w. — Pl.: oneroşi, -oase. — Din fr. onereux, lat. onerosus, -a, -um. ONEROZITĂTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este oneros. Cf. scriban, d. — Din fr. onerosiW. ONEST, -Ă adj. Cinstit, corect. Voi sînteţi un om onest, calendariu (1794), 30/28. îneacă adevăratele merite atîtor oameni de ispravă, atîtor bărbaţi oneşti, c. caragiali, în pr. dram. 289, cf. polizu. Ciocoiul sau puiul de ciocoi. . . se deosibeşte de omul onest prin mai multe fapte. filimon, o. i, 98. Mai bine pe jos, dar onestă şi liberă! alecsandri, o. p. 137. Orice om onest nu va suferi a pune sau a vedea a se pune o piedică dreptăţii, bolintineanu, o. 255. Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste, eminescu, o. i, 141. Născut dintr-o familie săracă, dar onestă. caragiale, o. iv, 99, cf. ddrf, şăineanu, cade, scriban, d. Ibrăileanu era lucid şi onest, ralea, s. t. iii, 219. <0> P. anal. Piesa a reuşit pentru că era o piesă bunişoară şi mai ales o piesă onestă, petică, o. 389. Intimidat de ţinuta onestă a casei,... dispăru, călinescu, e. o. i, 69. — Pl.: oneşti, -ste. — Din lat. honestus, -a, -um, it. onesto. ONESTATE s. f. (Latinism învechit) Onestitate. Cf. ţichindeal, a. m. 18/22, 20/11. Să nu caute nici la caracterul privat, la onestate şi moralitate, ci numai la ţinuta politică a oamenilor. BARIŢIU, P. A. III, 404, cf. ROM. LIT. (1855), 3972/2. Nici ele nu erau modelul onestăţei. isis (1859), 542/14, cf. polizu, barcianu. 1926 ONESTIE — 223 — ONIX — Şi: honestáte s. f. ţichindeal, a. m. 18/22, 20/11. — Din lat. honestas, -atis. 0NESTÍE s. f. (învechit, rar) Onestitate. Nu se cumpără aşa lesne virtutea unei fete, a unei fete ce are simtimentul onestiei. lAzărescu, s. 82/27. Teatrul nostru, privit din punctul de vedere al speculei, oferă antreprizei un folos destul de mare, ca să-şi poată împlini cu onestie datoriile luate asupră-i prin contract, filimon, o. ii, 241. — Onest ■+ suf. -ie. ONESTITATE s. f. Cinste, corectitudine; (învechit) onestate, onestie. Cf. heliade, v. XXVI 11/13. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu .. . ? cara-giale, o. vii, 220. Fac zgomot mulţi scriitori, care-şi iau sarcina de a critica pe alţii, ne-avînd ... nici spiritul, nici onestitatea indispensabilă unei îndeletniciri de felul acesta, vlahuţA, o. a. 211, cf. şăineanu, alexi, w. Această onestitate mă impresiona, galaction, o. a. i, 233. Marca aceasta a onestităţii intrată în sînge am observat-o nu numai aici, ci pretutindeni. sadoveanu, o. ix, 230. Inteligenţa presupune în primul rînd o modestă onestitate, ralea, s. t. iii, 218. — Onest + suf. -itate. ONGHÎE s. f. v. unghie. ONGTJÉNT s. n. v. unguent. ONIBtJS s. n. v. omnibuz. ONIC subst. (Regional) Lînă stogoşă. dr. iii, 1087. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. ÓNICE s. n. (învechit) Onix. Cf. amfilohie, G, F. 215r/12, SCRIBAN, D. — PI.: onice. scriban, d. — Din it. onice. ONlFINOS subst. v. onihinos. ONÍH subst. v. onihion. ONÍHA subst. v. onihion. ONÍHINOS subst. (Grecism învechit) Onix. Acolo află-se ... piatră scumpă onihinos. palia (1581), ap. dhlr ii, 547. — Şi: onifinos s. n. palia (1581), ap. dhlr ii, 547. — Din gr. óviSxivoS „(făcut) din onix“. ONÎHION subst. (Grecism învechit) Onix. Şi rlndul al patrulea, hrisolithos şi virilion şi onihion acoperite cu aur. biblia (1688), 592/2, cf. ROSETTI-CAZACU, I. h. R. I, 153. — Şi: onih (biblia 1688, 374^/35), oniha (ib. 62x/3) subst. — Din gr. ¿vu^iov. ONIRIC, -Ă adj. (Livresc) 1. Care aparţine visului, care se referă la vis. Simbolul oniric este o sinteză totală, vianu, m. 49. Spectacolul tragicomic al speculaţiilor onirice, v. rom. martie 1960, 158. 2. (Despre oameni, adesea ironic) Care este străin de cele ce se petrec în jurul lui, care trăieşte într-o lume de visuri. Era obişnuit cu aceste contradicţii ale celui care înfăţişa, pe rînd, cînd faţa poetului oniric, cînd mînia „temutului polemist“. CAMIL PETRESCU, n. 39. — PI.: onirici, -ce. — Din fr. onirique. ONIRISM s. n. (Livresc) Delir, aiurare pricinuită de obsesii sau de halucinaţii. Diagnosticul cu confuzia mentală, care de altfel complică foarte deseori demenţa senilă, se face prin... starea de onirism caracteristică, parhon, b. 103. — Din fr. onirisme. ONIROCRlPT s. m. v. onirocrit. ONIROCRlT s. m. (învechit) Tîlcuitor de vise. V. ghicitor. Precum adevăraţilor oni-rocriţi se cade [visul] să-l tîlcuiască. cantemir, ist. 367. — PI.: onirocriţi. — Şi: onirocript s. m. gAldi, m. phan. 215. — Din gr. ¿vcipoxpÎTY)5. ONIX subst. Varietate de agat fin cu straturi de diferite culori, folosită ca piatră semipre-ţioasă la confecţionarea unor obiecte (ornamentale); (învechit) onihion, onice, soliman. Pe palme-ţi voi aduce smochine rourate Şi pe-o tăblie cupe de-onyx, frumos săpate, alecsandri, t. ii, 265. Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese, macedonski, o. i, 103, cf. nica, l. vam. Sub mantia neagră de deasupra, văd o cingătoare de piele care se încheie subt o placă frumoasă de onix, legată în flori de argint. sadoveanu, o. iv, 158. Mitropolitul luă o pană din cupa de onix... şi iscăli, camil petrescu, o. 11, 685. Se mira unde pusese o agrafă cu onyx. călinescu, c. 303. <> Fig. Pe fiece petală de onix, moare un fluture de argint. klopştock, F. 180. + P. ext. Obiect făcut din acest material. Micul onyx cu levantă. ollânescu, h. o. 320. — Accentuat şi: onix. barcianu, ai.rxi, w. — Scris şi: onyx. — Din fr. onyx. 1943 ONLUG — 224 — ONOARE ONLtJC subst. (Turcism învechit) Monedă turcească ce valora zece parale. O piesă de 5 parale... se numea beşlic, de 10, onluc. şio i, 219. -Pl.:? — Din tc. onluk. ONOARE s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. Învăţat la viclenii ascunse, Intrigi a face, a meştere otravă, Simţire neavînd de onor şi slavă. budai-deleanu, ţ. 169. Tu vei fi apărătorul onorului şi vieţei doamnei noastre, asachi, s. l. ii, 60. Au dobîndit onoarea, genilie, princip. 114/26. Un om ce are cel mai mic sim-timent de onor nu poate face altfel, negruzzi, s. i, 212, cf. pr. dram. 493. Neintăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor .. . cad în mîinile femeilor şi junilor celor stricaţi, filimon, o. i, 97. Bătrinul Laski ştie A-şi împăca onorul cu sacra-i datorie, alecsan-dri, t. ii, 143. Cu viaţa să-şi cumpere-onorul ce-l cauţi! coşbuc, ae. 171. Haiducii îşi au onoarea lor specială, săm. v, 258. Mă cheamă datoria, onoarea, galaction, o. 194. Nu vreau să mă-nfrunte nimeni. .. Eu am onoarea mea! sadoveanu, p. m. 27. Înţelegeţi. . . onorul şi cinstea mea nu-mi permite altfel, camil petrescu, o. ii, 128. <$-Cîmp de onoare (sau de onor) =cîmp de luptă pe care şi-au dat viaţa cei ce au luptat pentru apărarea patriei. Văd eroi prinşi la luptă pe cîmpul de onor. alecsandri, p. iii, 5. Ofiţeri deochiaţi, medici criminali, casieri necinstiţi. . . căutau să-şi piardă urma, să răscumpere greşeli... pe cimpul de onoare, brăescu, a. 211. <> Loc. adj. De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest. Ne-am desfăcut între noi ca doi oameni de onoare ce au de gînd să se mai întîlnească. ghica, a. 630. Cînd oi vrea, îmi găseşte nenea Dumitrache bărbat mai de onoare ca dumneata, caragiale, o. vi, 20. Am fost om de onoare şi m-am biruit, galaction, o. 104. Românii sînt un popor de onoare. c. petrescu, a. 464. E de datoria unor oameni de onoare să informeze pe Pascalopol asupra consecinţelor, călinescu, e. o. i, 132; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. Introducerea pe scară largă a agrotehnicii înaintate în agricultură trebuie considerată ... ca o chestiune de onoare, scînteia, 1953, nr. 2 787; c) de cinste, de demnitate. Îmi făceam un punct de onoare să fiu obiectiv, ibrăileanu, a. 53. <0> Expr. Pe cuvîntul meu (tău etc.) de onoare sau pe onoare (sau pe onoarea mea, a ta etc., pe onorul meu, al tău etc.), formulă folosită pentru a întări adevărul unei afirmaţii sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni, a unui angajament. Pe onorul meu, sînt cu voi. calendar (1858), 74/19. Pe onoare vă spun, nu ştiu nici cum să-ncep. caragiale, o. iv, 293. Domnule căpitan, vă spun pe onoarea mea. brăescu, v. 40. Pe onoarea mea că mă jigneşti, sadoveanu, o. xi, 202. Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un cîine. călinescu, e. o. ii, 66, cf. ciauşanu, v. 47. 2. Reputaţie bună, prestigiu, faimă, renume. June poete!... Decît pe liră să cînţi amorul, Apără-onorul Sermanei ţeri! alecsandri, p. ii, 80. Am ambiţ, domnule, cînd e vorba la o adică de onoarea mea de familist, caragiale, o, vi, 4. Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut, macedonski, o. i, 38. Să plătească peste taxa de intrare cel mai mult cincizeci de creiţari, ca să salveze onoarea familiei, rebreanu, i. 138. Românii vin la tine Cîntînd cu bărbăţie în versul tău sonor Credinţa strămoşească şi-ăl patriei onor. eftimiu, î. 173. <> Expr. A face onoare (cuiva) = a servi (cuiva) spre laudă, spre cinste, a onora, dl, cf. dm. 3. Preţuire deosebită, consideraţie, respect, stimă. In onoarea dictatorului s-au numit iulie. calendar (1847), 10/17. Am luat-o cu toată onoarea cuvenită operei unui literat, negruzzi, s. i, 7. Nu ne aşteptam la atîta onoare, cara-giale, o. iii, 205. Şi ce? ... E cu putinţă?. . . Paradă şi onoare Pe cînd aveam speranţa să mor într-un spital? macedonski, o. i, 43. Foarte în onoare sînt la domnia sa lucrurile cărturăreşti. sadoveanu, o. x, 19. O Preşedinte de onoare — demnitate conferită cuiva în semn de respect şi de preţuire, fără a comporta obligaţii efective de conducător. Figura din oficiu ca preşedinte de onoare în capul tuturor listelor de organizaţii locale, bart, e. 171. Panou (sau tablou, tabel etc.) de onoare = panou cu numele (şi fotografiile) celor care s-au evidenţiat în mod deosebit în muncă. Cf. dl, dm. Gardă de onoare = gardă simbolică, instituită în semn de respect cu ocazia unei anumite solemnităţi. dl, dm. Cavaler (sau domnişoară, regional, fată) de onoare (sau, Învechit, de onor) = persoană aleasă dintre prietenii mirilor, care îi însoţeşte pe aceştia la ceremonia cununiei. Cavaleri de onor. ar (1829), 96, cf. dl, a ix 4. Doamnă (sau damă) de onoare (sau, învechit, de onor) = doamnă ataşată unei regine, unei prinţese etc. Contesa Elisaveta. . . s-au numit damă de onor a. .. împărătesei de Rossia. ar (1829), 58. Biata Bilceasca, damă de onoare, îi dăduse bon de la palat, klopştock, f. 140. <> Loc. adj. De onoare (sau, învechit, de onor) = de cinste, de frunte, de laudă. Puţin mai înainte un monument s-arată; Să-l privim.. . Dar ce semne d-onoare pe el sînt? alexandrescu, m. 89. Li s-au acordat locul de onor în foaia d-voastră. alecsandri, s. 34. Să pregătească o cină de minune, în care vinul ocupă locul de onoare. filimon, o. ii, 254. Să-şi sfîşie titlul de onoare? maiorescu, d. ii, 218. I dăm astăzi locul de onoare, caragiale, o. vi, 14. Deci intră şi la locul de-onoare te aşează, macedonski, o. i, 166. In sala de onoare . . . erau expuse hărţi colorate. 1945 ONOARE — 225 — ONOMASTIC brăescu, a. 120. Orăşenii îl salutau ca pe un cetăţean de onoare, id. ib. 244. 4. Favoare, cinste. Nu-ţi pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine ca să fii în relăciune cu un om învăţat cum sînt eu. ai.ecsa.ndri, t. i, 254. Am voit să fac această onoare boierilor, filimon, o. i, 93. Caragiale,. . . cînd a scris tragedii, niciodată n-a crezut că clasele nouă merită onoarea de a servi ca material pentru tragedie. ibrăileanu, sp. cr. 252. Expr. (în formule de politeţe) A avea onoare (sau onoarea să... sau a..., de a... ) = a avea cinstea (să. . .). Am onoare a vă remînea vechi prieten şi devotat serv (a. 1872). uricariul, xim, 341. Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, caragiale, o. vi, 34. Cu cine avem onoare, doamnă? id. o. vi, 505. (Familiar) Am onoarea (să vă salut)!, formulă de salut. Am onoarea ... Vă salut, sebastian, t. 344. (Familiar) N-am (sau n-am avut etc.) onoarea = nu cunosc (sau nu am cunoscut etc.), nu ştiu (sau nu am ştiut etc.). Cf. dl, dm. A face (cuiva) onoarea (sau onoare) să... (sau a... ) = a face (cuiva) favoarea de a . . . , a face cinstea de a . .., a socoti demn de . . . Nu-mi permit luxul. . . decît... cînd vreun oaspe îmi face onoare a-mi vizita grădina. negruzzi, s. i, 96. Cunosc pe toţi complotaşii. . . şi pot să-i dau pre toţi în mina domnului ministru, dacă exelenţia sa ar vroi să-mi facă onoare a să încrede în devotamentul meu. alecsandri, t. i, 285. 5. Manifestare exterioară a stimei, a respectului, a consideraţiei faţă de cineva. Scoposul lor [al decoraţiilor] este de a încuraji prin onor virtutea, cr (1829), 191 2/15. Acum ridic trupul pe mîini de soldaţi, Onori hotărîte acelora care Mor pentru-mpăraţi. alexandrescu, m. 140. Aceste onori, ce pe toată ziua se repetau în casa banului, nu rămaseră neobservate de juna Maria. filimon, o. i, 201. De felul lui mîndru, el fugea de onoruri, caragiale, o. iii, 6. + (Mii.; de obicei în legătură cu verbele „a da“, „a prezenta“ sau „a suna“) Prezentarea armei în semn de salut la întîmpinarea unor autorităţi militare sau civile superioare, sau la parade, înmormîntări etc.; semnalul din goarnă care însoţeşte, de obicei, această prezentare. Din apropiere se auzeau gorniştii învăţînd alene onorul generalului, conv. lit. xliii, 1 057. Gornistul de la corpul de gardă da onorul cu sunete stridente şi prelungi de alamă. i. botez, b. i, 169. Cînd gornistul a sunat onorul la general, care se da numai lui vodă, trupa a încremenit în poziţie de drepţi, camil petrescu, o. ii, 244. Cînd muri trompetistul, morţii au fost duşi, un timp, fără onor. pas, z. iii, 108. <£> Expr. (Mii.) Pentru onor! = comandă pentru darea onorului, dl, dm. A îace onorurile (casei sau ale balului) = a-şi îndeplini îndatoririle de gazdă la o recepţie sau la un bal. Onorurile balului le-a făcut comitetul damelor, caragiale, 0. i, 209. Anunţă-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete, căruia trebuie să-i facem toate onorurile, id. ib. vii, 40. Aşteaptă la intrări, ca să facă onorurile cuvenite, sadoveanu, o. ix, 254. Era nevoie de o femeie distinsă şi abilă, care ştia să primească, să facă onorurile casei. bart, e. 139. 6. (învechit, în forma onor) Rang, poziţie socială. Doamne, cucoane Alecule, cum nu te laşi de munca asta; că nu-i de onorul d-tale. contemporanul, vi2, 218. E drept, Eminescu dispreţuia onorurile, vlahuţă, o. a. 401. Şi această eternă prostie ... a început să se răsfeţe prin saloane, să urce treptele onorurilor academice. petică, o. 439.-4-(La unele jocuri de cărţi; la pl.) Figură mare (valet, damă, rigă, as). Nouă-n cupe cu onori mari. alecsandri, t. 1 422. 7. (în forma onorul) Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 120. — Pl.: (5, 6, neobişnuit) onori. — Şi: onor (pl. 5, 6, onoruri) s. n. — Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore. ONOCHETÁYRU s. m. (Grecism învechit) Numele unei specii de maimuţă fără coadă. Onochetavri şi inorogi şi leoparduri. dosoftei, v. s. octombrie 79r/24. — Pl.: onochetavri. — Din ngr. óvoxévxaupoi;. ONOMASIOL«5GIC, -Ă adj. Care se referă la onomasiologie, privitor la onomasiologie. Începuturi ale unei concepţii onomasiologice a vocabularului se găsesc încă în antichitate sub forma unor colecţii de sinonime, l. rom. 1960, nr. 4, 4. — Pl.: onomasiologici, -ce. — De la onomasiologie. ONOMASIOLOGIE s. f. Studiu al mijloacelor folosite de una sau de. mai multe limbi pentru a exprima o anumită noţiune. In timp ce semasiología pleacă de la formă şi ajunge la conţinutul exprimat de aceasta, onomasiologia porneşte de la conţinut spre forma care îl exprimă. 1. rom. 1960, nr. 4, 4, cf. der. — Din germ. Onomasiologie. ONOMASÍRE s. f. (învechit, rar) Sărbătorirea zilei onomastice. Ode la onomasirea numelui domnului can. Isidor Alpini (a. 1840). cat. man. ii, 195. — Cf. ngr. ó v o (i á £ co. ONOMASTIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. „Negruli a ocupat totdauna unul din locurile cele mai favorite în calendarul onomastic naţional. hasdeu, i. c. i, 123. N-are nici o noţiune de nomenclatura noastră onomastică şi topografică. 1950 ONOMASTICON — 226 — ONORA bul. com. ist. i, 132. Identitatea primară dintre sistemul onomastic şi organismul viu al graiului popular a arătat mai demult, lingviştilor valoarea şi semnificaţia elementelor onomastice, scl 1957, 162. <^> (Substantivat) Sistemul de denumire a satelor româneşti, în forma sa cea mai răspîn-dită, adică pluralul unui onomastic devenit toponimic, cuprinde o arie foarte întinsă, panaitescu, o. t. 27. Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva îşi serbează numele; ziua numelui. Cf. buletin, g. (1844) 201/16. Ieri a fost ziua sfîntului Haralamb şi, negreşit din cauza acestei onomastice, mi s-a furat un cal. alecsandri, s. 169. Primit-ai, rogu-te, şi cartea mea poştală din Travemünde, cu felicitări pentru ziua onomastică a celor doi Paveli? caragiale, o. vii, 51, cf. sbiera, f. s. 232. Rugă pentru ziua mea onomastică, minulescu, vers. 241. O onomastică e un eveniment important pentru o elevă din clasa patra primară. c. petrescu, a. 449, cf. brăescu, a. 204. Era zi de sărbătoare, onomastica sultanului, bart, s. m. 21. + Fi g. (Glumeţ, la pl.) Ani. Cucoana Marghioliţa . . . număra şi ea cam multe onomastice. gane, n. ii, 190. 2. S. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii, dl, dm. Domeniul de cercetare al onomasticii este mult mai restrîns decît cel al altor discipline lingvistice, scl 1964, nr. 1, 98. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. Onomastica de origine slavă, puşcariu, l. r. i, 299, cf. 356. O problemă deschisă, în ceea ce priveşte lista de cuvinte, o constituie includerea în dicţionar a top onomasticii, onomasticii şi numelor de popoare. scl 1958, 223. Dar onomastica lui Budai-Deleanu, prin abundenţa şi dexteritatea ei expresivă, pare a-l anticipa pe marele satiric, v. rom. martie 1958, 72. Numele eroilor principali ai operelor homerice nu se întîlnesc de loc în onomastica macedoneană, scl 1959, 389, cf. c.l 1959, nr. 1 — 2, 127, der. — Pl.: onomastici, -ce. — Din fr. onomastique. ONOMASTICÖN s. n. Lucrare care cuprinde un index de nume de persoane, dl, dm. — Pl.: onomasticoane. — Din ngr. ivoftaoriKÖv. ONOMATOLOGHÎE s. f. v. onomatologie, ONOMATOLOGÎE s. f. (Rar) Onomastică (3). Filosofii cei de demult multe fealiuri de hotărîri avea, că hotărîrea cea numitoare o chema onoma-tologhia. micu, l. 67/11, cf. columna, iii, 31, şăineanu, SCRIBAN, D. — Şi: onomatologhie s. f. — Din fr. onomatologie. — Onomatologhie, după gr. ÖvofAa,-cm>s+Xdyo?- ONOMATOPEE s. f. Cuvînt care, prin elementele lui sonore, imită sunete din natură. Cuvîntul esenţial (larmă) din rimă, evocator, prin sonoritate, ca un adevărat onomatopeu, este anunţat dinainte de răsunătorul „formă“. ibrăi-leanu, s. l. 179. Faimosul vers al lui Coşbuc: „Prin vulturi vîntul viu vuia“ uneşte alitera-ţiunea cu onomatopeea, puşcariu, l. r. i, 94, cf. 99. Observăm uşor că. cele mai multe onoma-topei apar la Creangă, reprezentantul autentic al vorbirii populare, iordan, stil. 96, cf. graur, i. l. 33. — Pl.: onomatopee şi onomatopei. — Şi: (rar) onomatopeu s. n. — Din fr. onomatopee. ONOMATOPEIC, -Ă adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Privitor la onomatopee, cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ. Onomatopeicul „ropot“ e întărit, în sonoritatea lui, . . . prin sonoritatea „clopot“. ibrăileanu, s. l. 178. Sînt limbi, cum e bunăoară cea bască, în care coloritul onomatopeic are un rol fonologie, puşcariu, l. r. i, 99, cf. 202. Numărul creaţiilor onomatopeice este cu atît mai mare, cu cît vorbirea are caracter mai familiar şi mai popular, iordan, stil. 93. Ghici-torile care conţin elemente onomatopeice îmbogăţesc sfera de cunoştinţe a copilului, l. rom. 1953, nr. 2, 54. La verbele onomatopeice cu infinitivul In -i se constată existenţa unor variante cu -îi (-ăi) şi -ii după consoanele ş, j şi ţ. scl 1956, 139. Stăruie . . . asupra teoriei onomatopeice a lui Leibniz. l. rom. 1959, nr. 2, 111. — Pl.: onomatopeici, -ce. — Din fr. onomatopeique. ONOMATOPEU s. n. v. onomatopee. ONOMATOPOETIC, -Ă adj. (învechit, rar) Onomatopeic. Din poezia populară şi-a însuşit Eminescu armonia, uneori onomatopoetică, a versurilor sale. maiorescu, cr. ii, 311. — Pl.: onomatopoetici, -ce. — Cf. germ. onomatopoetisch. ON(ÎR s. n. v. onoare. ONORĂ vb. I. 1. Tr an z. A acorda cuiva respect, consideraţie, stimă; a respecta, a cinsti. Pre el ca pre un dumnezeu îl vor onora (cinsti), teodorovici, i. 329/4. Insultă-l, le onoară. heliade, o. i, 185. Să-l onnorăm pentru victoria de la Lepanto . . . lăzărescu, s. 10/2. O naţie care nu onoră pe eroii şi făcătorii ei de bine nu va produce niciodată eroi. filimon, o. ii, 10. Au nu ştiu c-a nostru nume Onorai -de toţi e-n lume? alecsandri, p. i, 207. Eu te onoram cu prietenia mea, pe cînd dumneata mă calomniai la minister, rebreanu, i. 240. Trebuie 1959 ONORABIL — 227 — ONORARIU- neapărat să-şi onoreze cuvîntul, ca să rămînă cu obrazul curat, eftimiu, n. 38. Tînăra persoană care mă onorase cu vecinătatea ei era cam de aceeaşi vîrstă cu mine cel de atunci, galaction, o. 57. Îşi luase obiceiul să se întoarcă spre noi şi să ne onoreze numai pe noi cu lămuririle lui. sadoveanu, o. vii, 348. <0 Refl. Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sînt mîndru de aceasta I. . . Mă onorez a zice că o merit!. . . caragiale, o. vi, 141. + Tranz. (Regional) A felicita (pe cineva), a gratula. Cf. alr i 439/18, 69, 131, 150. + Tranz. (Intr-un basm) A găzdui, a omeni. Aţi venit, pe semne, la nunta împăratului nostru; duceţi-vă acolo, că n-avem putere să vă onorăm, rădulescu-codin, I. 136. 2. Tranz. (Complementul indică o datorie bănească, o poliţă etc.) A achita, a plăti (în termen). Onorează nota de plată. dl. + A retri-bui, a remunera. Strîngerea datelor menţionate . . . se face de către . . . arhitecţi, ingineri, . . . contribuţia lor fiind cu titlul gratuit sau onorate după caz. leg. ec. pl. 497. 3. Refl. (Rar) A se lăuda, a se făli. El se onorează a fi amicul vostru. şăIneanu. — Sdris şi: onnora. — Prez. ind.: onorez, (învechit) pers. 3 onoră şi onoară. — Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare. ONORABIL, -A adj. Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. Unii ca aceştia sînt preferaţi. . . şi apoi, afară de cîteva onorabile ecsepţii, înpilează foarte satele (a. 1853). uricariul, vii, 119. Această căsătorie . . . era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale, hasdeu, i. v, 173. Nepotrivirea cu un loc de onoare mi s-a părut totdeauna mai onorabilă cînd este în paguba persoanei decît cînd este în paguba locului. caragiale, o. vii, 248. Nu-i ruşine pentr-un om cumsecade să-şi cîştige pînea zilnică într-un chip onorabil, contemporanul, v2, 201. Se mai găsesc şi astăzi învăţaţi care îşi fac o onorabilă îndeletnicire din dezbaterea acestei probleme teoretice. petica, o. 455. Isprăvise cele patru clase ale cursului inferior. .. în chip onorabil, teodo-reanu, m. ii, 21. A murit mama ta? — se miră acela ca de un eveniment onorabil, călinescu, e. o. i, 24. <£» (învechit, ca epitet dat unei persoane sau unei instituţii) Dreptate — frăţie! Onorabilei locotenenţe domneşti (a. 1848). doc. ec. 952. Onorabila dicasterie îi despărţi, ne-gruzzi, s. i, 79. Onorabili concetăţeni! caiva-giale, o. vi, 141. Însăşi instituţiunea Ateneului . . . , al cărui suflet continuă a fi ono- rabilul Esarcu, nu este el oare un produs al trebuinţei ce s-a resimţit? macedonski, o. iv, 28. (Ironic) Masa de mîncare era. .. împregiu-rată cu scaunele pe care erau să şează onorabilii oaspeţi ai lui Păturică, filimon, o. i, 186. Acest onorabil serdar e director la agie. alecsan- dri, t. i, 138. Onorabilul orator a promis să încheie-cît se poate mai scurt, caragiale, o. vi, 129. Onorabilul Andrei e as în aşa ceva. t. po-povici, se. 576. (Adverbial) Transilvania a dat un singur poet de mare talent. . . , prin aceasta şi-a plătit onorabil datoria ei către neamul românesc, gherea, st. cr. iii, 125. Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc şi să arăt la ce sînt bun. — Foarte frumos. Foarte onorabil, c. petrescu, c. v. 134. <£• (Substantivat) Stimabile, onorabile, faceţi tăcere . . . caragiale, o. vi, 131. (Ironic) Cam ce credit merită onorabilul în piaţă? gherea, st. cr. i, 232. — Pl. : onorabili, -e. — Din fr. honorable, lat. honorabilis. ONORABILITATE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil ; cinste. Astăzi un om învăluit în onorabilitatea sa poate foarte bine nesocoti acele loviri, ghica, s. 144. Cred ... să vă pot dovedi onorabilitatea şi putinţa de a lua asupra mea grija unei familii, călinescu, c. n. 207. — Din fr. honorabilité, lat. honorabilités, -atis. ONORĂR1 s. n. v. onorariu1. ONORAR2,-Ă adj. (Ieşit din uz) Onorific. Soţietatea va putea numi şi soţi corespondenţii sau onorari, heliade, f. 16/7. In adînci bătrîneţe, conserva titlul onorar al postului său. asachi, s. l. ii, 101. Titlul onorar, calendar (1853), 60/7. Mai bine să nu facem de, loc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni. maiorescu, cr. i, 277. Am precizat mai întîi poziţiunea mea faţă de soţîe-tate ... ca membru onorariu, sbiera, f. s. 385. Membrii institutului sînt: membri directori,. .. protectori, onorari, lovinescu, c. v, 37. + (Substantivat, ironic) Onorabil. Prea faci proaşcă în averea mea, onorariule, alecsandri, t. 1 258. — Pl. : onorari, -e. — Şi: onorâriu adj. — Din fr. honoraire, lat. honorarius, -a, -um, ONORARE s. f. (Rar) Faptul de a s e onora. Cf. POLIZU, CANELLA, V. — Pl. : onorări. — V. onora. ONORARIU1 s. n. Plată, retribuţie .acordată unei persoane (de obicei unui intelectual de profesiune liberă) pentru efectuarea unei munci, a unui serviciu etc. Cf. negulici. Eù, care pînă atunci niciodată nu mă tocmisem cu clienţii şi care mă ruşinam cînd îmi plăteau onorariile, mă tocmeam acum cu înverşunare, brătescu-voineşti, 1. 41. Avocatul se însărcină să-i scoată toate pămînturile, dar îi ceru înainte jumătate din onorar, rebreanu, i. 300, cf. id. R. ii, 47. încasezi onorarii de invidiat, c. petrescu, c. 1965 ONORARIU4 - 228 ONTOLOGIC v. 25, cf. id. I. ii, 198. Trebuie să fi luat onorariu mare! p. constant, r. 88. Din avansul asupra onorariului se înfruptă şi părintele ministru Firică. stancu, b. a. iv, 215. — PI.: onorarii. — Şi: onorâr s. n. — Din fr. honorairc, lat. honorarium. ONORĂRII)2 adj. v. onorar1. ONORĂT, -Ă adj. 1. Stimat, respectat. Oameni binevoitori, plăcuţi, lăudaţi şi onoraţi. calendabiu (1794), 1/24. Cine reprezintă pe onoratul guvern? d. zamfirescu, t. s. 55. Ţaţa Eliza se simţea onorată că bădia catadicseşte să se joace cu mine. brăescu, a. 84. Iată că onoratul nostru coleg vrea... să spuie o poveste, sado-veanu, o. ix, 459. în faţa onoratei comisii s-a înfiinţat un tinâr înalt. id. e. 162. Apoi te-ntreb şi eu, ca onoratul meu coleg, camil petrescu, o. ii, 221. (Glumeţ) Spectacolul se desfăşura fără taxă, fără scaune, fără bănci, onoratul public lungindu-se pe pietrişul mărunt, pas, z. i, 186. <(> (în formule de adresare) înalt onoraţilor ascultători! tin. rom. 5/6. Domnule prea onorate. tomici, 1. v/l. + (Substantivat, prin eli-darea termenului determinat) Scrisoare, cerere. Nu pot da deocamdată răspuns categoric la onorata dv. din 19 prier, caragiale, o. vii, 31. 2. (Neobişnuit) Onorabil. Marea Britanie, Rossia şi Franţia ... vor da un sflrşit onorat îndelungatelor pătimiri ale Grechiei. ar (1829), 76V11. — PI.: onoraţi, -te. — V. onora. — Pentru primele atestări (sec. al XVIII-lea), cf. lat. honofatus, -a, -u m, fr. honore. ONORAŢI()RI s. m. pi. (Ieşit din uz, prin Transilv.) Persoane însemnate, oameni cu vază; notabilităţi. Cf. barcianu, alexi, w. <> (Adjectival) De-a dreapta tronului sta primatele, de-a stingă arhiepiscopul de Calocia şi ceilalţi din conduct mai onoraţiori. bariţiu, p. a. iii, 451. — Din lat. med. honoratior. ONORĂT0R, -OÂRE adj. (Ieşit din uz) Care onorează (!)• ŞĂINEANU, cf. BARCIANU. — PI.: onorători, -oare. — Onora + suf. -tor. ONORIFIC, -Ă adj. 1. (Despre un titlu, o distincţie etc.) Care aduce onoruri (3); acordat in semn de cinste, de onoare, de consideraţie faţă de cineva. Serveşte astăzi numai de un titlu mai cu samă onorific! (a. 1857), urica-riul, v, 150/1. Traiul de stînă nici chiar in Odiseea lui Omer nu constituie o distincţiune onorifică, hasdf.u, i. c. i, 38. Cînd a fost vorba să i se confere o distincţie onorifică, ... el s-a împotrivit, maiorercu, cr. ii, 297. + (Despre o funcţie, un serviciu) Care aduce onoare, cinste, fără a produce un profit material; care este îndeplinit fără a fi retribuit. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere asta onorifică însărcinare, negruzzi, s. i, 342. 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideraţie pentru merite deosebite; care îndeplineşte o funcţie, o sarcină fără a fi retribuit; de onoare (3). începea a fi privit ca funcţionar onorific al legaţiei, vlahuţă, s. a. ii, 347. ❖ (Substantivat) Se hotărîse în fine să trimită şi la gura Dunărei un consul de carieră in locul unui simplu onorific, babt, e. 28. — PI. : onorifici, -ce. — Din fr. honorifique, lat. honoriîicus, -a, ■ura. ONTOGENÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Care aparţine ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei. Există şi o vechime care poate fi limitată în viaţa ontogenetică a individului. ralea, s. T. II, 55. — PI. : ontogenetici, -ce. — Din fr. ontogénétique. ONTOGENEZĂ s. f. (Biol.) Procesul de dezvoltare a unei fiinţe vii, cuprinzînd toate transformările de la stadiul de embrion pînă la sfîrşitul vieţii sale. Relaţiile dintre gîndire şi limbaj în ontogeneză. l. rom. 1959, nr. 4, 8. Haeckel trage concluzia că ontogeneză .. . este recapitulaţia rapidă şi prescurtată a filogenezei. b. darw. 80. Este vorba de posibilitatea de a, influenţa ontogeneză în sensul dorit, cf 1960, nr. 4, 196. — Din fr. ontogénèse. ONTOGÉNIC, -Ă adj. (Biol. ; rar) Ontoge-netic. Cf. scriban, d. + (Adverbial) Din punct de vedere ontogenetic. scriban, d. — PI. : ontogenetici, -ce. — Din fr. ontogénique. ONTOGENIE s. f. (Biol.) Ontogeneză. Cf. scriban, d., dl, dm. + Ramură a biologiei care studiază acest proces, dl, dm. — Din fr. ontogénie. ONTOGENlST s. m. Specialist în probleme de ontogenie. Cf. scriban, d. — PI. : ontogenişti. — Ontogenie + suf. -ist. ONTOLÔG s. m. Ontologist. Cf. scriban, d. — PI. : ontologi. — Derivat regresiv de la ontologie. ONTOLOGHlE s. f. v. ontologie. ONTOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine ontologiei, privitor la ontologie, specific ontologiei. Cf. maiorescu, l. 105. Kirftegaard, se menţinuse 1978 ONTOLOGIE — 229 — OPA in domeniul teologic şi trecuse, cu ajutorul lui Hegel, prea puţin în domeniul ontologic, ralea, s. t. ii, 197. Acum asistăm la o renaştere a spiritului ontologic, id. ib. m, 10. — Pl. : ontologici, -ce. — Din fr. ontologique. ONTOLOGIE s. f. (Filoz.) Teoria referitoare la existenţă. Cf. micu, l. 19. Aici este locul ontologiii, cea mai de frunte parte a metafizicii. EPISCUPESCU, 0. î. 296, cf. VALIAN, V. — Şi: ontologhie s. f. micu, l. 19. — Din germ. Ontologie, fr. ontologie. ONTOLOGÎST s. m. Specialist în probleme de ontologie. Preocuparea... de ceea ce transcende fenomenalul, adică de „lucrul în sine“ e proprie metafizicienilor, ontologiştilor. conte mp. 1948, nr. 108, 5/4. — Pl. : ontologişti. — Din fr. ontologiste. ONTOMYRlE subst. sg. v. octombrie. ONÜC s. m. (învechit, rar) Nepot. Eu... Alecsandru, onuc bunului meu, vornicului Cos-tachi Conachi. conachi, conv. lit. xlh,, 616. — Pl. : ? — Din ucr. OHyn. OOlD, -Ă adj. v. ovoid. OOLÎT s. n. Granulă sferică de calcar, formată prin depunerea carbonatului de calciu în jurul unui grăunte de nisip sau al unui fragment de cochilie. Cf. barcianu, alexi, w., SCRIBAN, D., C AN TU NI ARI, L. M. 107, 138, LTR, DER. —■ Pl. : oolite. — Din fr. oolithe, germ. Oolith. OOLÎTIC, -Ă adj. (Despre minerale) Care conţine oolite, format din oolite. Oolitul e un calcar ce are textură oolitică. cobîlcescu, g. 37/4. Foarte frecvente şi caracteristice sint gresiile şi calcarele oolitice. oncescu, g. 21. — Pl. : oolitici, -ce. — Din fr. oolithiquc. O O SFÉlll s. f. Celulă reproducătoare femelă a plantelor, care, în urma fecundaţiei, devine oul plantei. Cf. grecescu, fl. 10, sandu-aldea, S. 142, DM, DER. — Pl. : oosfere. — Din fr. oosphère. OP1 subst. (învechit, în e x p r.) A ii op = a) a fi de folos, util, oportun. Toţi ple-cară-se depreaunră şi fură op. psalt. hur. 9r/9. Toţi ucloniră-se preură, şi nu fură op (n u fură treabnici C, netreabnici fură c2, ne t r e b n i c i r ă - s ă d). psalt. 102. Ce e opu a fi tărie astădzi cuvîntul lui Domnedzeu (a. 1619). cuv. d. bătr. ii, 123/14; *>) a trebui, a fi necesar. De cîte ori va fi op, cei de botezat să-i boteze preoţii, şincai, hr. i, 241/19, cf. ii, 52/15. <£- (Eliptic, urmat de verbe la conjunctiv) Nebune! ce veri tu semăna nu va învie; opt... să moară înainte (cca 1569— 75). gcr i, *13/34. Şi cind vine vreamea, noi opt să murim, coresi, ap. ccr 24/4. Din pom bun roadă bună op să iasă. simion dasg., let. 90. A fi (spre) op (să... sau a ... ) = a trebui (să . . .), a fi nevoie (să . . . ). Opu iaste (trebuiaşte n. test. 1648, c u v i n e - s e biblia 1688) voao fără voroave se fiţi. cod. vor. 12/5. Şi scotea de-i punrea ce era spre opu (ce ne trebuia n. test. 1648, c e a 1 e de treabă biblia 1688). ib. 98/11. A avea op = a avea nevoie, a avea lipsă. Socotind împăratul Traian că fiecare stăpîhire n-are op numai de arme, ci şi de învăţături,. . . şi-au pornit învăţăturile şi meşteşugurile între supuşi. şincai, hr. i, 8/18. Fieştecare plugariu mai nainte de toate are op (lipsă) ca se cunoască pămîntul. economia, 4/6. Maramoreşeanii zic „nu am op11 carii alţi români o zic „nu am lipsă11, maior, ist. 237/25. Părţile ceale stătătoare şi curătoare au op (lipsă) una de alta. ÎNV. POM. 27/1. — Şi: opt subst. — Lat. opus (est). OP2 s.n. (Livresc) Carte, lucrare, scriere, operă. Ne grăbim a insera în opul nostru rezumatul lucrărilor statistice, i. ionescu, m. 245. Să scrie doao opuri (lucruri), ţichindeal, f. 431/21, cf. vasici, m. ii, 50/29. In opul seu. . . cuprinde în economia politică şi formarea luminilor şi cultivarea artelor, rom. lit. 2731/7. Vedem un op arhitectonic perfect, isis (1859), 222/36. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri, negruzzi, s. i, 344. Nu avea nici o idee de arta militară, precum demonstră... însuşi opul seu despre „Hatman11, hasdeu, i. v. 239. Şase luni a fost trecut, iar opul preotului nici un pas nu a înaintat, f (1869), 223. Pot constitui ... un op frumos, maiorescu, cr. i, 10. Cînd amicul te consultă Cum îţi place opul său, Dacă-i bun, fă-i laudă multă, Nu i-o spune dacă-i rău. i. negruzzi, s. ii, 338. Am publicat „Divina Comedie“. Un op pe care anii-l îngro-pară. topîrceanu, b. 90. Acest op didactic se bucură de o bună primire, călinescu, i. c. 151. Mă mir că nu şi-a tipărit vorba preferată pe coperta uhui op. teodoreanu, m. u. 25. — Pl.: opuri. — Din lat. opus. OP3 interj, v. hop. 0PA interj, v. hop. 199Q OPAC1 — 230 — OPACINĂ 0PÂC1, -Ă adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenţă; întunecos, obscur. Trupuri opace sau întunecate, şincai, înv. 126. Lumea este în univers o enormă mare..., în care învăluite înoată, rotindu-se nenumărate globuri opace sau lucide, genilie, g. 75/1. Opacă: prin care nu poate vedea cineva, kre-tzulescu, m. 171/6. A cei nuori. . . ni se înfăţişează ca un corp obscur (opac), barasch, m. iii, 41/6. Toţi planiţii sînt trupuri opace (fără lumină de sine), stamati, f. 149/21. Abia ieşea un freamăt de sub frunzele opace, macedonski, o. î, 74. După cîteva minute lumina lui se întunecă iarăşi, ca acoperită de ceva opac, aşezat între mine şi ea. sandu-aldea, a. m. 112. Din depărtarea sură şi opacă, Un stol de ciori întunecat s-abate, cazimir, l. u. 37. Mîna camaradului necunoscut îl prinse, caldă şi omenească, tîrîndu-l în noaptea opacă. c. petrescu, î. i, 302, cf. id. c. v. 7; Mister de umbră opacă, teodoreanu, m. ii, 194. Toate au căzut în pulbere ca într-un mormînt opac. sadoveanu, e. 10, cf. id. o. îx, 25. In bezna opacă a nopţii... se revarsă o mare de lumini, bogza, v. j. 159. Nu mai eram decît ram, Decît rădăcină şi pace De ierburi opace, isanos, ţ. l. 9. F i g. M-am frecat la ochi... ca să recad în visul opac al realităţii. galaction, o. 109. O zguduitură surdă şi un pocnet opac se auzi in toată casa. călinescu, c. 342. Toate încercările de a sparge tăcerea opacă a tatălui său erau fără rezultat, t. po-i'ovici, s. 121. <0> (Substantivat) Opacul decolorat al ochiului de mort. minulescu, vers. 345. + (P. e x t., despre corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroşii, raze X etc. dl, dm, cf. deii. + Lipsit de strălucire, întunecat. Nişte stele opace, gorjan, h. iv, 89/8 .Sus pe cer se vede soarele portocaliu. . . cînd mai strălucitor, cind mai opac. caragiale, o. vii, 96. Noapte moartă, cer opac. macedonski, o. i, 115. Un bun cocs metalurgic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . . . culoare neagră, opacă sau reflexe metalice, ioanovici, tehn. 16. «$■ Fi g. Ochiul său nu e opac sau distrat: e liber, vioi, deschis, ralea, s. t. hi, 267. , 2. F i g. (Despre persoane) Cu orizont mărginit; îngust, obtuz. Metodelor noi le prezintă un suflet simplu şi opac. lovinescu, c. vii, 59. — PI.: opaci, -ce. — Din lat. opacus, -a, -um, fr. opaquc. OPĂC2, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre persoane) Cu care nu te poţi înţelege,, îndărătnic (todoran, gl.); nepriceput, prost (densusianu, ţ. h. 56, viciu, gl., scriban, d.). (Substantivat) De ce slobozişi viţelul din jug, măi opa-cule? viciu, gl. 2. (în forma opag, despre cuvinte) Curios, ciudat, neobişnuit. Cf. com. din sasca română molpova nouă, Are un nume opag. ib. — Pl.: opaci, -ce. — Şi: opâg, -ă adj. — Din ser. opak. OPĂC3, -Ă s. I'., s. n. (Regional) 1. S. f. Opa-cină. Cîţi copii pe drum găsea, La opăci că mi-i punea, teodokescu, p. v. 310, cf. alr sn iii h 841/182. 2. S. n. Cui cu oare se prinde vîsla de luntre. Cf. tdrg, scriban, d. Cuiul de care se prinde vîsla de luntre se numeşte strapazan, strepezea, ujbă sau opac. damé, t. 126. 3. S. f. art. Numele unui joc popular. Cf. VARONE, D. 120. — PI. : ( 1 ) opăci, ( 2 ) opace. — Cf.. opacină. OPĂCIE s. f. (Prin Olt.) 1. Fiinţă slabă şi mică de statură, pipernicită, lexic reg. 27, cf. 42. 2. „Secătură, iscoadă, slută“, ciauşanu, v. 184. — Pronunţat: -ci-e. — PI. : opacii (lexic reg. 27) şi opăcii (ciauşanu, v. 184). — Etimologia necunoscută. Cf. o p a c2. OPACIF1Ă vb. 1. Refl. A deveni opac1 (1), a şe face opac. dl, um. — Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: opacifiez. — Din fr. opacifier. OPACIFIĂT, -Ă adj. (Rar) Opac1 (1). Primăvara aerul este mai puţin opacifiat de praful ridicat de pe suprafaţa pămîntului. mg i, 262. — Pronunţat : -fi-at. — PI. : opacifiaţi, -te. — V. opacifia. OPACIFIÉltE s. f. Faptul de a (se) opacifia. Reţinem . . . opacifierea parţială a timpanului, parhon, b. 63. — Pronunţat : -fi-e-. — Pl. : opacifieri. — V. opacifia. OPĂCINĂ s. f. (Regional) Vîslă scurtă, lopată. Punea pre văslari, şi trăgea la opacină. HERODUT (1645), 316, cf. MAR DAR IE, L. 129. Spusă că la lemn ştie a face raliţe, giuguri şi opacine. dosoftei, v. s. octombrie 48v/23, cf. mineiul (1776), 34lv/22. Uneori flăcăii cari trăgeau la opăcini, rămîneau cu opăcinile-n sus. sandu-aldea, a. M. 6. Luntraşul începu iar să tragă la opăcini. săm. vi, 325, cf. antipa, p. 428. Fu trezit de un zgomot ca o plesnitură de opăcini. conv. lit. xLiii, 926, cf. chiriţescu, gr. 252. Nicolae Pescaru şi Cercu trăgeau la opăcini. sadoveanu, o. îx, 464, cf. h i 140, 287, ii 253, 274, 300, v 147, vii 391, xiv 351, GRAIUL, I, 74, PAMFILE, DUŞM. 296, ALR SN iii h 841, ib. h 842/872. + Cîrma plutei. Cf. ARV1NTE, TERM. 157, COm. din RODNA — NĂSĂUD. — PI. : opăcini şi opacine. — Din ucr. ona^una. 1998 OPACITATE — 231 — OPAIŢEL OPACITATE s. f. 1. Faptul de a fi opac1 (1), lipsit de transparenţă. Cf. negulici, man. sAnăt. 328/26, marin, pr. i, x/17. Arcul senil şi o opacitate marginală difuză au fost notate. parhon, b. 63. Opacitatea ei va fi, evident, proporţională cu numărul de molecule care s-au depus în regiunea respectivă, cişman, fiz. i, 485. Cînd se întoarse spre George, ochii lui îşi pierduseră opacitatea aceea care se datora probabil oboselii, t. popovici, se. 87. Azi dimineaţă Marea Caraibă îşi dezvăluie toate tainele: o întindere strălucitoare, de o claritate elenă, fără confuzie, fără opacitate, fără mister, v. rom. aprilie 1954, 61. Cei trei paznici aveau o privire fixă, ochii lor căpătaseră o opacitate supărătoare. ib. septembrie 1958, 28. 2. F i g. Incapacitate de a înţelege, de a pătrunde ceva, îngustime de orizont. Cu opacitatea sa totală la problema socială, este indiferentă faţă de conflictul pătimaş al piesei. gl 1958, nr. 6, 5/4. — Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis. OPACIZA vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un corp să devină opac1 (1), a mări opacitatea unui corp. (F i g.) Oboseala opacizează sufletul, ap. bul. fil. ii, 225. — Prez. ind. : opacizez. — Opac1 + suf. -iza. OPACIZĂRE s. f. Acţiunea de a opaciza (F i g.) Lucrat cu grijă, acordîncl o atenţie deosebită sugestiei imagistice, acest stil „frumos“ poate duce totuşi la o opacizare a viziunii epice. v. hom. martie 1957, 145. — Y. opaciza. OPÂGr, -Ă adj. v. opac2. OPĂIE s. i. v. copaie. OPĂIEŢ s. n. v. opaiţ. OPAIŢ s. n. I. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură ; poponeţ, (popular) văpaie, (regional) meci. Cf. anon. car. De la opaiţul săteanului pînă la policandrurile de prin curţile cele mari. i. ionescu, c. 82/10. Mehedinţenii luminează casele cu focul din vatră, cu opaiţa, cu luminări de seu. id. m. 685. Lumina cu mucul negru într-un hîrb un roş opaiţ, eminescu, o. i, 84. Baba se culcă pe pat, cu faţa la părete, ca să n-o supere lumina de la opaieţ. creanga, p. 6, El stete multă vreme, gînditor, la opaieţul ce arunca o lumină somnoroasă, slavici, n. i, 17. Dete peste o colibă, în care cţrdea un opaiţ în ciob. ispi- ; rescu, l. 395. Mai aşteaptă, să. aţîţ opaiţul. contemporanul, iii, 921. La licărirea, unui opaiţ, tustrei stau jos, în jurul unei mese mici. vlahuţA, o. a. 358. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaiţele-au murit, coşbuc, b. 6. Unde e foarte mare lipsă, arde şi un opaiţ [la mort], marian, i. 87. De pe blidar, un biet opaiţ îşi joacă para tulburată, goga, c. p. 32. Să ne gîndim că-şv vor fi făcut, după lămpile de bronz şi lut ars, aduse la ei de greci, . . . opaiţele lor indigene. p Ar van, G. 165. In întuneric, flacăra înecată de fum a opaiţului abia tremura, c. petrescu, s. 34. Pentru robii noştri din hrube, n-avem în vremea nopţii nici făclii, nici opaiţ de seu. sadoveanu, o. xiii, 776. La lumina unui opaiţ, Nichita a terminat scrisoarea, v. rom. mai 1954, 92. Opaiţul arde pe prichiciul hornului. sevastos, n, 25. Opaiţul. . . ardea pe muchie la horn. sbiera, p. 308. Apoi ia frumuşel opaitu de pe prichici. i. cr. iii, 56. Omuşor de lut Cu părul de foc (Opaiţul), pamfile, c. 28; ■ 2. (Regi6nal) Vălug, fachie. Cf. liuba-iana, M. 129, DAMÉ, T. 126, ANTIPA, P. 446, CHEST. II 360/6, 9, alr 1 1 414/218, alr ii 6 249/70. 3. (Regional) Lampă de mină care arde cu ulei de răpiţă. Cf. fd i, 166. 4. (Regional, sg.) Petrol lampant, lexic heg. 21. 5. (Regional) Clacă, şezătoare, lexic rec.. 30, cf. com. sat. iii, 51, alr i 717/986. 6. (Prin Transilv. şi Ban.) Obiceiul de a aprinde focuri în ziua care marchează începutul postului (lăsatul secului). Cf. marian, s. i, 271. II. (Mai ales în forma opaiţă) Numele a două plante erbacee cu tulpina păroasă, dintre care una cu frunzele ovale şi cu florile albe ( Melari-dryum nemorale), iar alta cu frunzele păroase, cu florile albe sau, rar, trandafirii, care se deschid seara răspîndind un miros plăcut / Melan-dryum pratense); opaiţel. Cf. brandza, fl. 185, GRECESCU, FL. 112, PANŢU, PL. — Accentuat şi : (regional) opaiţ, alb i 717/750, 960. — Pronunţat : -pa-iţ. — Pl. : opaiţe, (popular) opaiţuri (alb 1717/217, 268,269, 347, 350, 361, 381, 388, 518, 528, 530, 532, 556), rar (12) opaiţi (chest. ii 360/9).— Şi: opaieţ, opăieţ (ddrf), opaiţ (ddrf, com. sat. in, 51, accentuat şi opăiţ pascu, s. 255), hopăiţ (lb, polizu, C1HAC, II, 228, LM, DDRF, GRAIUL, I, 240, ALU I 717/140, 144, 160," 764, 831, 835, a iii 1; accentuat şi hopaiţ alexi, w.), hopâieţ (alr i 717/138), iopâiţ (alr i 717/259), vopâiţ (alr ii/769), văpăiţ (pascu, s. 77), văpaiţ (id. ib; 255) s. n. ; opăiţă, opăiţă (ddrf, alexi, w.), hopâiţă (alr i 717/131), iopâiţă (alr i 717/259), văpâiţă (BARONZI, L. 115, ANTIPA, p. 96, alr i 717/727, 740) s. f. — Cf. slavon. oiiaieiţH, rom. văpaie. OPĂIEŢ s. n. v. opaiţ. OPĂIŢĂ s. f. v. opaiţ. OPAIŢEL s. m. v. opăiţel. 2008 OPAL — 232 — OPĂCI1 OPAL s. n. 1. Piatră semipreţioasă, cu luciu sticlos, incoloră sau verde, albastră, albă etc. Cf. I. NAT. 29, baronzi, i. l. iv, 203/25. Manda-rinu-n haine scumpe de mătasă vişinie, Cu frumoase flori de aur şi cu nasturi de opal. alecsandri, p. ni, 83. Rlură pe sînu-i mărgele de opal! macedonski, o. i, 253. Raze ca de opal se ridicau pe fundul liliachiu al cerului, d. zam-firescu, v. ţ. 106. Porniră cele trei corăbii, purtînd în pînlecele lor Grămezi de aur, Chihlimbare, Smaralde verzi Şi-opale blonde, minu-LESCU, VERS. 48, ci. CANTUN1ARI, L. M. 98, 105, 107, macakovici, CH. 328. <> F i g. A serii lăe'ămare de ametiste şi opale, macedonski, o. i, 64. Unda-ntinsă, val cu val, Pînă-n malul celălalt, Spală-n lapte de opal Cerul scund şi plopul nalt. arghezi, v. 22. Cînd gerul creşte sub cerul de opal şi Dunărea se schimbă in pod de argint, Sulina rămîne izolată, bart, e. 308. Peste ţări de-azur şi de opal. beniuc, c. p. 53. 2. Ţesătură de bumbac subţire şi străvezie, albă sau colorată în nuanţe deschise, din care se fac bluze, cămăşi, batiste etc. Se urcă in patul îngust de bronz, tapisat cu opal roz. călinescu, c. 132, cf. 216. — PI.: (1) opale şi (învechit) opaluri. SCRIBAN, D. — Din germ. Opal, lat. opalus, fr. opale. OPĂLCĂ s. f. (Regional) Sac în care se dă nutreţ la cai. Cf. alr i 1127/394, glosar reg. 51. — PI.: opălci. — Şi: pâlcă s. f. — Din ucr. onanica. OPALESCENT, -Ă adj. Care prezintă fenomenul de opalescenţă; (despre surse de lumină) care răspîndeşte o lumină difuză, slabă. Becurile opalescente luminau ca într-un fund de mină. C. l'ETRESCU, c. v. 308. —. PI.: opalescenţi, -te. — Din fr. opalescent. OPALESCfîNŢl s. f. Aspect tulbure, lăptos rezultat în urma împrăştierii luminii în unele medii disperse. Cf. ltu2, dek. — PI.: opalescenţe. — Din fr. opalescence. OPALIN, -Ă adj. (Rar) Care are culoarea lăptoasă şi reflexele caracteristice ale opalului. Cf. scriban, d. <0> (Adverbial) Fumul de ţigară sau ciubuc se despleteşte lung, alintindu-se opalin pe dealurile albastre, teodoreanu, m. ii, 276. — PI.: opalini, -e. — Din fr. opalin. OPALIŢEL s. m. v. opăiţel. OPANCĂ s. f. Pantof de femeie, în l'ormă de opincă. — PI.: opanci. — Şi: pane s. n. — Din ser. opanak, opanka. OPATEC, -Ă adj. (Regional) Nepriceput (Petrila). a iii 16, — PI.: opaleci, -ce. — Cf. o p a c2. OPÂTOCI subst. (Regional) Rachiu slab care curge la urmă din cazan. Com. din sasca MONTANĂ — MOLDOVA NOUĂ. — Etimologia necunoscută. OPAXÎT s. n. v. opaxită. OPAXlTi s. f. Placă de sticlă opacă sau opa-lescentă, de diferite culori, care serveşte la căp-tuşirea pereţilor, înlocuind faianţa. Cf. mdt, ltu2. Proiectanţii n-au prevăzut la băi nici faianţă, nici opaxită (un înlocuitor ieftin al faianţei), scînteia, 1960, nr. 4 832. — PI.: opaxite. — Şi: opaxit s. n. mdt, ltu2. — De la opac1, prin analogie cu cuvinte ca bauxită. OPĂCE s. f. (Regional) Diminutiv al lui opacă3. Unde turcii le vedea, Opăcele-afund băga, în caice se suia Şi mina, măre, mina Pin’ la ele d-ajungea. teodorescu, p. p. 562. — PI.: opăcele. — Din opacă3 + suf. -ea. OPACEALĂ s. f. 1. (Transilv. şi Ban.) împiedicare, reţinere, întîrziere; piedică. Cf. klein, d. 204, budai-deleanu, lex., lb. La cînii de la poartă la iad sau rai să duci, Că-s rei, şi-aceste turte li sini de molcomeală, Ca ei să nu te latre, să-ţi facă opăceală. f (1874), 193, cf. lm, ddrf, rev. ciut. iii, 163, gheţuş, r. m., barcianu, alexi, w., novacoviciu, c. b. ii, 5. + Sărbătoare băbească. Cf. gr. s. vi, 242. La prima augustă, atunca-i zice ziua ursului. Iară ţin opăcală muierile să nu mînce ursu uoile. alrt ii, 72. 2. (Regional) Tulburare, zăpăceală, năuceală. Ghicitoare — asta-nseamnă opăceală, toată ziua! LUNG1ĂNU, cl. 155. 3. (Regional) Slăbire, tînjire, ofilire. Cf. ciauşanu, v. 184. — PI.: opăceli. — Opăci1 + suf. -eală. OPĂCÎ1 vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A opri, a împiedica; a reţine, a întîrzia. Cf. KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, C1HAC, II, 228, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Ah! Făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieţii-avînt. gorun, f. 29. Puteam fi pe la podu-mare, dacă nu ne opăceai tu, muiere, agîrbiceanu, l. t. 9. Spre a opăci peştele deasupra pînzei lui, vom momi chiar în el. atila, p. 106. M-ai „opăcit‘l de la lucru, novacoviciu, c. b. ii, 5. Dă-mi pace, nu mă opăci. reteganul, p. i, 62. Nu ştiu neică ce nu. vine; Nu ştiu cina-l opăceşte, Ori lată-său îl sfădeşte, doine, 151, cf. şez. vii, 182, com. liuba, gr. s. vi, 242, todoran, ; GL., ALR 11/141, 219. *0 Refl. Auzind de venirea oştilor ardeleneşti, se opăcise de la păşirea înainte, şincai, hr. iii, 31/29, cf. lb, cihac, ii, 228. Am plecat tîrziu, căci m-arn opăcit mult 2022 OPĂCI* — 233 — OPĂIEŢ prin oraş. kev. ciut. iii, 163, cf. barcianu, alexi, w. -4 A întîrzia sau a opri fermentarea mustului de struguri. Cf. h xvii 180. mat. dialect, i, 263. 2. T r a n z. şi refl. A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli. Ceilalţi toţi să opăriseră cu totul, zilot, cron. 68. Oile... dacă nu Intll-neau în cale vreun adăpost, care să le „opă-ceascău . . . toate săreau in gîrlele Dunării. dragomir, o. m. 233. îl opăcea... cu bllndă stăruinţă, v. rom. ianuarie 1956, 41, cf. com. din blaj şi din hereclean — zălau, alr ii/102. 3. T r a n z. A induce în eroare, a deruta; a buimăci, a năuci, a zăpăci; a necăji. Căutaţ să nu vă opăcească cineva pre voi. n. test. (1648), 31r/30. Din carea s-ar vedea că Vasilie Lupul. .. bine au ştiut limba lătinească, de nu m-ar opări vorbele lui Kemeni Janoş. şincai, hr. iii, 47/1, cf. ddrf. Drăgaicele sînt un fel de şoimane, rusalii, sau sfinte cari opăcesc pe oameni, pamfile, s. v. 91, cf. cade. Mai opă-ceşte-l şi dumneata, că doară-doară fuge de noi. BENiuc, v. cuc. 22. Se duce vestea In ţară Că m-ai opărit o vară. marian, sa. 152. <$■ Refl. Da'ăi de se opăcesc, cum se cheamă? lun&ianu, cl. 155. + (învechit) A ispiti. Deci să te va opări ochiul tău cel derept, scoate-l şi-l leapădă de la tine. n. test. (1648), 7r/30. + Refl. A înnebuni, a-şi ieşi din minţi. S-a opărit săracul Auzi ce vorbeşte! rădulescu-codin, î. 281. 4. R e f 1. A obosi, a se istovi; a se speti. Cf. i. golescu, c. 237, 254. 5. R e f 1. A se poci, a se sluţi. Cf. ciau-şanu, ol. +A se schimonosi, a se strîmba. Cf. TOMESCU, GL., LEXIC REG. 83. — Prez. ind.: opăcesc. — Din bg. ona^a, ser. opaciti. OPĂCÎ2 vb. IV. Tranz. (Regional) A cîrmui pluta. Com. din rodna — năsăud. — Prez. ind.: opăcesc. — V. opacă3. OPĂCINĂltrU s. m. (învechit, rar) Vîslaş. Cînd va zminti şi va greşi ceva opăcinariul carele trage la lopată, varlaam-ioasaf, 170r/24. — Pl.: opăcinari. — Opacină + suf. -ar. OPĂCINĂŞ s. m. (învechit şi regional) Vîslaş. Cf. mardarie, l. 129. Orii purtate cu oraniţele,. .. ale căror lopeţi au o formă specială şi se numesc opăcini, iar lopătarii opăcinaşi. antipa, p. 440. -()• F i g. Corabiia iaste beseareca lu Hristos; întru marea vieţiei în ceastă lume aflată e, avînd opăcinaşi preuţii. coresi, ev. 375. — Pl.: opăcinaşi. — Opacină -f~ suf. -aş. OPĂ C! RE1 s. f. Faptul de a (se) o p ă c i1. 1. Cf. o păci1 (1). Cf. KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, DDRF, GHE'J'IE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. Cf. opă ci1 (2). Cf. DDRF. 3. Cf. opă ci1 (3). Cf. DDRF. — V. opăci1. 0PĂCÎRE2 s. f. (Neobişnuit) Opacitate (1); întunecime. E probabil că această fugă, aşa bine secundată de opăcirile atmosferei, se şi operase In mare parte, odobescu, s. iii, 600. — Pl.: opăciri. — De la opac1. OPĂClT, -Ă adj. (Regional) 1. Oprit, reţinut, împiedicat. Trimişii lui Rakoţi opăriţi în Moldova. şincai, hr. iii, 230/31. <>(Adverbial) Merge opărit (Măceşul de Jos — Băileşti). alr ii/i h 67/872. + (Despre vin) Oprit din fierbere (Dobra — Deva), alr ii/105. 2. Zăpăcit, speriat, uluit. Cf. com. din ZAGRA — NĂSĂ.UD, PLOPŞOR, V. O. <)• F i g. în înalt, nori după nori zburau opăriţi ca de spaima unei pedepse, caragiale, o. i, 143. -4- Ciudat, neobişnuit. Cele care introduc astfel de porturi opărite, pe bună dreptate îşi primesc cîteodată pedeapsa, iovescu, n. 151. 3. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel dă oameni opăriţi pă pămînt. şez. iii, 31, cf. plopşor, v. o., ciauşanu, v. 184. >0 (Prin analogie) Cu asemenea marda opărită şi pocăl-tită îndrăznim să ne mai lăudăm? m. i. caragiale, c. 23. — Pl.: opăriţi, -te. — V. opăci1. OPĂCITIÎRĂ s. f. 1. (Regional) Oprelişte; opritură. în oboielile sau vîrtejele vrunui obstacol sau opărituri de apă. . ., undiţa se lasă ... pe curent în jos. atila, p. 227. 2. (învechit, rar) înşelăciune. Noi lăsăm aceaste opărituri şi creadem şi cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău. n. test. (1648), 199v/20. — Pl.: opărituri. — Opăci1 + suf. -tură. OPĂCICIE s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Luntrile le băga, Opăciui că aşeza, Nevoadele le-arunca, pamfile, duşm. 296. — Pl.: opăciui. — Opăcea + suf. -uie. OPĂICIOR s. n. Diminutiv al Iui upai ţ.. Descuie-mi dar tu, opăiciorule de pe muchie! SB1ERA, P. 308. — Pronunţat: -pă-i-, — Pl.: opăicioare. — Opaiţ + suf. -ior. OPĂIEŢ s. n. v. opaiţ. 2032 0PĂ1Ţ — 234 — OPĂRI OPĂIŢ s. n. v. opaiţ. 0PÂÎŢĂ s. f. x. opaiţ. OPĂIŢEL s. m. Numele a două plante erbacee: a) opaiţ (II) (Melandryum pratense). Cf. BBANDZA, FL. 185, BARCIANU, GHECESCU, FL. 112, alexi, w., enc. agr.; b) arsenic (Lychnis chalcedonica). Cf. lm, ddrf, brandza, fl. 186, JAHRESBER. VIII, 164. — Pronunţat: -pă-i-. — PI.: opăiţei. — Şi: opaiţcl (şăineanu), opaliţel (baronzi, l. 139, LM, BRANDZA, l'L. 185, GHECESCU, 1*'L. 112, enc. agr.), opăliţel (barcianu), opăţel (enc. agk.) s. m. — Opaiţ + suf. -el. OPALIŢEL s. m. v. opăiţel. OPĂREĂLĂ s. f. 1. Opărire (1). Cf. lm, barcianu, alexi, w., tdrg. Acum cămeşile stau la opăreală. pamfile, i. c. 372, cf. alr ii 3 368/47, 605, ib. 3 370/47. + (Regional) Apa în care s-a spălat lîna. Cf. chest. v 163/6, 38. 2. Opărire (2). Cf. polizu, candbea, f. 208, bianu, d. s. Să-l fereşti de foc şi de opăreală. gorovei, cb. 161, cf. pamfile, b. 12. + Eritem. Cf. (.andrea, f. 224, bianu, d. s. 533. 3. (Regional) Amestec din făină (sau tărîţe) şi urzici, peste care se toarnă apă clocotită, întrebuinţat pentru hrana porcilor. Com. din blaj. 4. (Prin Olt.) Vînt cald de vară. Cf. n v 3. — PI.: opăreli. — Opări + suf. -eală. opArî vb. IV. 1. T r a n z. A turna peste ceva un lichid fierbinte (pentru a spăla, a curăţa, a găti etc.). După ce o opărea cu murătoare fierbinte, făcea bulzi, economia, 101/10, cf. budai-deleanu, lex., lb. Alte unelte trebuiesc mai în toate zilele opărite, i. iO-nescu, c. 194/20. Cînd tăia tata porcul şi-l pîrlea şi-l opărea . . . , eu încălecam pe porc deasupra paielor, creangă, a. 41, cf. marian, o. ii, 395, şăineanu, barcianu, alexi, w. Alţi gospodari, înainte de a le întinde la soare, le opăresc mai întîi cu uncrop, pamfile, i. c:. 232. Femeia strînse blidele repede, le opări şi le rîndui pe poliţă, sadoveanu, b. 95. Bătrîna opărea în zilele astea gogoşile de mătase, în curte, în-tr-un cazan de rufe. camil petrescu, o. i, 336. Ziceam ca să opăresc damigeana pentru ulei. preda, d. 127. Pe mine m-au trimes părintele să opăresc îndatamare Una cea din poloboc. sbiera, p. 238. Da cu apa de pe poliţă ce ai să faci? — Am să opăresc un pui. şez. ii, 58, cf. alr ii 3916/284, 872, ib. 4 085/346, ib. 5 755/279. «0> F i g. De va fi vorba de muzică, apoi îţi opăresc tot într-o leşie pe Rossini cu Offenbach. odobescu, s. iii, 102. <£> Refl. pas. [Porcii] se îngraşă cu . . . fărina lui, deacă se opăreaşte, şi se face lături, economia, 36/1. Să se amestece tot... , opărindu-să şi dînd şi în doao, trei colcote la foc. piscupescu, o. 253/8, cf. muscel, 110. Poloboacele... să se opărească, să se radă, să se clătească cu apă. i. ionescu, c. 194/24. Lîna ... se opăreşte în apă fierbinte, stoian, păst. 60. Se ia tărîcioare de grîu, se opăresc cu uncrop (apă cînd clocoteşte), şez. iv, 127, cf. chest. v 83/9. (Subiectul indică lichidul fierbinte) Ploia era stervie pulbere neagră şi foarte hierbinte . . . ş-au opării de-au ascrumal ş-au ars buruianele. dosoftei, v. s. noiembrie 110r/23. 2. Tranz. A provoca arsuri, turnînd sau vărsînd apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte ; a arde. Pe mine mă lovi cu raţa-n cap de mă opări şi pe dumneata te umplu de ocări. c. caragiale, în pr. dram. 211. Ea umple oala prosteşte, Ne-ncercînd apa de fel, Şî-i toarnă de-l opăreşte Tocma ca pe un purcel, pann, p. v. 1, 98/15. Nu eşti împărăteasă? Ian să-ndrăz-nească cineva să zică ba, că-l opăresc, alecsandri, t. 943. I-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere, creangă, p. 292, cf. candbea, f. 124. Cîinele, cînd l-a opărit, fuge şi dă apă rece. zanne, p. i, 369. Lapte fieri l-a opărit, Suflă şi-n cel covăsit, id. ib. 11, 551. o F i g. Pieplule bătut de chinuri şi de oftări opărit, pann, e. iii, 112/13. Plecarea institutorului îl cam opărise, rebreanu, nuv. 161. Refl. Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune la o sfinţire de biserică, stă no iu, c. i. 114. Nu s-a opărit cînd a vărsat căldarea cu apă clocotită, sadoveanu, o. xvn, 172. Omul se poale opări cu apă fiartă, pamfile, b. 12. ❖ Fig-Feţele celor trei femei se opăriră de frică, iovescu, n. 251. Refl. pas. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ispirescu, l. 350. + (Regional) A încălzi la foc laptele acru, pentru a-1 închega şi a-1 transforma în brînză (Băiţa — Beiuş). Cf. a î 35. 3. Refl. (De obicei despre copiii mici) A face iritaţii şi răni în unele părţi ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza lipsei de curăţenie sau a transpiraţiei. Se mai pune în întîia scăldătoare încă şi sare . . . , ca copilul să nu se opărească, marian, na. 85. Nu opăresc rufe, căci ele cred că, de vor face acest lucru, o să li se opărească vărsatul pe ele. n. leon, med. 153. Cînd copiii mici se opăresc . . . , se presoară după scăldătoare părţile opărite cu humă. gri-goriu-rigo, m. p. i, 137. In scăldătoarea unui copil mic se pune sare, ca să nu se opărească. gorovei, cr. 297, cf. com. din ţepeş vodă — cernavodă. 4. Refl. (învechit şi regional; despre plante) A se ofili, a se veşteji (din cauza căldurii). Să nu li se opărească griul, pamfile, 2038 OPĂRIRE — 235 — OPERA a. r. 108. Dacă se lasă să crească toate, castraveţii sînt deşi, se îneacă, se opăresc, pier sau nu leagă. id. ib. 181. <0* Tranz. alr sn i h 44/723. + Refl. (Regional, despre grîu, porumb, făină, plante uscate) A se încinge, alterîndu-se. dl, dm. 5. Tran z. (Regional) A omorî albinele cu fum de pucioasă (aprinsă sub coşniţă) (Şpring — Sebeş). Cf. viciu, gl. — Prez. ind.: opăresc şi (regional) 6păr (alr u 3368/812, ib. 4 091/141, 172, ib. 4 092/102, ib. 4129/141, a ii 4, ut 9, 16). — Din bg. onapfl, cf. ser. opări ti. opărîre s. f. Acţiunea de a (se) o p ă r i. 1. Cf. opări (Î). Cf. lm, ddrf. , 2. Cf. opări (2). La opărire cu apă fierbinte se pune albuş de ou. n. leon, med. 139. — V. opări. OPĂRIT, -Ă adj. 1. Peste care s-a turnat sau vărsat apă fierbinte; fript, ars cu apă fierbinte. Cf. polizu. La aceste vorbe, mulţi dintre boieri s-au simţit atinşi; cel cu pricina a rămas ca opărit, creangă, a. 156, cf. barcianu alexi, w. Avusese şi un băiat, care-i pierise opărit cînd avea trei ani, căci se răsturnase peste el ceaunul în care fierbea fasolea, camil petrescu, o. ii, 304. Bărbatul se dădu în lături de la cai, ca opărit, contemp. 1954, nr. 17, 4/1, cf. oca u, 341. Vişine opărite, alk ii 6 096/728. Pisica opărită fuge şi de apă rece. zanne, p. i, 602.-4-(Regional, despre lapte, brînză) Scopt (Tămădău — Urziceni). alr i 1 823/727. + (Regional, despre înfăţişarea cuiva) Slab, galben; trecut. Cf. Şez. ii, 47, pamfile, c. 48. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritaţii ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpiraţiei sau a lipsei de curăţenie. Cf. DL, DM. 3. F i g. Supărat, cătrănit, furios. Baba a rămas opărită şi nu ştia ce să facă de ciudă. creangă, p. 291. Să fi pierdut tot ce ai pe lume şi tot n-ai fi aşa de opărit, caragiale, o. ii, 255. Apoi dumneata numai atîta ştii, mamă, greutăţi şi iar greutăţi! mormăi tînărul opărit, re-13REANU, I. 277, cf. MUSCEL, 40, ZANNE, P. 11, 652. (Despre inimă) ■ Copilul 1 zise Ion cu inima opărită, auzind glasul necunoscut care vestea intrarea unei vieţi noi în lume. rebreanu, i. 311. — Pl.: opăriţi, -te. — V. opări. OPĂRITOR, -OARE adj. (Rar) Care opăreşte. (Substantivat) Trandafir cu două flori, Mama-i cu două nurori, Una-i ruja macului, Una-i ruja dracului, Una-i pune lăutoare Ca să-i fie-opăritoare. alecsandri, p. p. 372. — Pl.: opăritori, -oare. — Şi: opăritoriu, -oăre adj. lm. — Opări + suf. -tor. OPĂRITORIU, -OĂRE adj. v. opăritor. OPĂRITURI s. f. 1. Opărire (2); partea opărită a pielii. Cf. polizu, ddrf, tdrg. Femeia cu copilul opărit îi pune la opăritură lut frămînlat cu sare ca să scoată focul. şez. ui, 176. Lîna broaştelor... se întrebuinţează de babe contra opăriturilor, ib. xv, 52. 2. (Regional) Paie tocate mărunt, amestecate cu pleavă şi opărite, care se întrebuinţează pentru hrana vitelor (Drăceni — Fălticeni). Cf. a vi 10. — Pl.: opărituri. — Opări + suf. -tură. OPĂŢEL s. m. v. opăiţel. OPC1ŞTE s. f. (Regional) 1. Femeie de moravuri uşoare. Com. din straja — rădăuţi. 2. „Casă rea“, ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. OPERĂ vb. 1.1. Tranz. A întreprinde o acţiune, a îndeplini ceva, a realiza, a înfăptui, a efectua. Cf. heliade, o. i, 379. în curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu, hasdeu, i. v. 22. Sînteţi chemat a opera salutare reforme în instrucţia publică. alecsandri, s. 5. în restimpul acesta o legiuire votată din 1844 au operat secularizarea avutu-rilor (a. 1855). uricariul, iv, 438/16. Iată schimbările profunde operate în viaţa noastră socială, gherea, st. cr. iii, 168. Nicăieri însă capitalismul n-a pătruns mai adînc şi n-a operat transformări mai radicale decît în industria minieră, oţetea, r. 53. Refl. pas. Formarea averilor se operează cu mai multă uşurinţă. rom. lit. 271/36. Reforma era prea grea, ea jignea prea multe interese, ca să se poată opera cu înlesnire, kogălniceanu, s. a. 194. + Intranz. A acţiona. Director u gerant nu operează decît ca mandatar al companui (a. 1849). doc. ec. 960. A opera de sine, a nu atîrna de nime. calendar (1850), 9/26. în contra lor a trebuit să opereze ghilotina, maiorescu, cr. ii, 180. Cele două concepţii nu operează separat, ci deodată, ibrăileanu, s. l. 62. Vaporul nu poate opera pînă ce nu se pronunţă autoritatea sanitară a portului, bart, s. m. 103. Poprirea operează după ce s-au înregistrat toate dispoziţiunile de plată. leg. ec. pl. 229.+ Intranz. (însoţit de determinări introduse prin prepoziţia „cu“, rar „prin“) A lucra cu ... , a se folosi de ... , a întrebuinţa. Provincialismele şi termenii speciali nu pot avea aceeaşi valoare în limbă ca vorbele elementare cu care operăm zilnic. puşcariu, l. r. î, 191. Bogăţie mare de termeni pentru aceeaşi noţiune se întîlneşte ... la noţiunile curente, cu care operează des mintea subiectelor vorbitoare, iordan, stil. 345. Profesorul 2046 OPERABIL — 236 — OPERATIV operează eu material viu, uman. contemp. 1953, nr. 2, 1/2. Specificul gramaticii constă in faptul că ea operează prin generalizări, l. rom. 1953, nr. 2, 9. + T r a n z. (Ironic) A lucra, a aranja (pe cineva). Ai văzul cum l-am operat, Tudo-riţă nene? c. petrescu, o. p. i, 217. 2. T r a n z. A supune (pe cineva) unei intervenţii chirurgicale. Cf. polizu, id. t. 5/3, şăineanu, barcianu, alexi, w. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămiie in viaţă, mironescu, s. a. 33, cf. iordan, stil. 23. Pune pe un talentat şi îndrăzneţ medic rus să opereze ... pe un copil. sadoveanu, e. 256. <0> A b s o 1. De cu noapte, tăiem, pansăm, operăm, c. petrescu, i. ii, 45. Căldură de spital. . . Sus, operează profesorul. klopştock, f. 198. <£> Refl. M-am decis, mormăi el, zilele astea mă operez, vinea, l. i, 85. 3. I n t r a n z. (Mil.) A întreprinde o acţiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Fu trimis ... la Făgăraş cu ordin dat, ca din acel punct să opereze asupra secuilor, bariţiu, p. a. ii, 318. Călărimea cea număroasă a moldovenilor nu au putut opera asupra duşmanilor. calendar (1854), 113/2. Operînd in unire cu tătarii, turcii nu se puteau transporta în Moldova decît... pe la Cetatea Isaccea. hasdeu, i. v. 132. Corpul de vest. .. e destinat să opereze spre Vidin. maiorescu, d. ii, 110. Un corp de armate ruseşti... fu însărcinai să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III, 567. 4. T r a n z. (Mat.) A rezolva, a efectua o problemă. Putem opera una sau mai multe împărţiri parţiale, elem. alg. 46/1. <0> A b s o 1. Operăm (lucrăm) după următoarele regule. lazarini, m. 45/8. <0> Refl. impers. Di ar fi a se împărţi stînjăni, urmaţi de palme . . . prin un număr simplu. . . s-ar opera ca în cazul trecut, asachi, e. i, 83/28. 5. T r a n z. A efectua anumite operaţii (5) în registre sau în acte contabile. Anul trecut şi ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele chitanţiere şi de partizi. stănoiu, c. i. 78. 6. Tranz. (Argotic) A comite furturi, spargeri, crime. Am operat doi cai buni şi o mîrtoagă. bul. fil. rv, 155, cf. iordan, l. r. a. 495. — Prez. ind. : operez; prez. conjunct, pers. 3 şi: s-opére. heliade, o. i, 379. — Şi: (învechit) operui vb. IV. asachi, ap. ursu, t. ş. 246. — Din fr. opérer, lat. operare. OPERABIL, -Ă adj. Care poate fi operat. Cf. alexi, w. — PI. : operabili, -e. — Din fr. opérable. OPERANT, -Ă adj. Care îşi produce efectul;. eficace. Vibraţiile de dincolo de roş şi de dincolo de violet nu le mai percepem, dar sînt operante. IBRĂILEANU, S. L. 188, cf. SCRIBAN, D. Această intervenţie sporadică e foarte operantă în diferitele probleme pe care ni le-au lămurii, v. rom. martie 1960, 62. — PI.: operanţi, -te. — Din fr. operant. OPERARE s. f. Acţiunea de a opera şi rezultatul ei. Cf. aristia, plut., polizu, ddrf, bul. fil. vi, 13. — V. opera. OPERAT1 s. n. (Latinism) Lucrare, scriere, operă1 (2). Cu toate acelea greutăţi, comi-siunea tot a reuşit ca să termine operatul său. bariţiu, p. a. i, 562, cf. iii, 30. Pentru de-a corige şi a da o formă mai omenească unor operate mai întinse îmi trebuie şi timp şi dispo-ziţiune. eminescu, în l. rom. 1961, nr. 1, 54, cf. barcianu, alexi, w. Se înţelege că ei puneau pe alţii să le scrie „operatele11, să nu pată ruşine în cursul şedinţelor, agîrbiceanu, l. t. 58. Ministerele şi celelalte instituţii de stat care execută măsurători şi planuri topografice . . . sînt obligate să folosească, în toate lucrările, planurile şi operatele de evidenţă funciară, bo (1955), 169. — PI.: operate. — Din lat. opcratus. OPERAT2, -I adj. Care a fost supus unei intervenţii chirurgicale. Un lucru neobişnuit sclipi pe locul operat, călinescu, c. o. 12. ❖ (Substantivat) Operatul doarme şi mănîncă. man. sănăt. 346/21. Pe urmă n-am mai putut respira şi eram livid ca un operat, camil petrescu, U. N. 171. — PI.: operaţi, -te. — Şi: (învechit) operuit, -ă adj. cuciuran, d. 30/33. — V. opera. OPERATIV, -Ă adj. 1. (Despre oameni; p. e x t. despre instituţii) Care lucrează repede, expeditiv, activ; (despre o acţiune, o lucrare etc.) care are efect (rapid); eficace. Cf. alexi, w. Directorii regionali. . . stabilesc planificarea operativă şi exercită controlul realizării planului. leg. ec. pl. 101. Prin introducerea acestei evidenţe operative, muncitorii pot vedea zilnic cum au scăzut cheltuielile de producţie, contemp. 1949, nr. 159, 10/2. Este nevoie ca fără întîrziere să se ia măsuri operative şi concrete, scînteia, 1962, nr. 5 413. <£> (Adverbial) Aici mergem operativ, galan, b. i, 425. Întreprinderile. . . urmăresc permanent şi operativ executarea planurilor. leg. ec. pl, 196. Unele organizaţii de bază săteşti s-au orientat in mod operativ şi au trecut la o muncă vie. scînteia, 1954, nr. 2 919. 2. Privitor la acţiuni, de acţiune. Se îmbină conducerea planificată de stat a economiei socia- 2052 OPERATIVITATE — 237 — OPERAŢIE liste cu independenţa operativă a fiecărei întreprinderi. contemp. 1952, nr. 235, 2/1. — Pl. : operativi, -e. — Din fr. opératif. OPERATIVITATE s. f. Calitatea de a fi operativ (1), de a-şi produce rapid efectul; eficacitate. Va trebui îmbunătăţită activitatea Institutului. . . , în sensul asigurării unei mai mari operativităţi, leg. ec. pl. 473. Lipsuri am avut şi în ceea ce priveşte activitatea gazetelor de perete, care n-au dat dovadă de destulă operativitate. contemp. 1950, nr. 211, 1/6. Operativitatea, priceperea de a sesiza la timp rămînerea în urmă şi a lua măsuri urgente pentru lichidarea ei constituie condiţii principale ale unei conduceri juste. sciNTEiA, 1954, nr. 2 874. Operativitatea n-are justificare în artă dacă nu e susţinută de mijloacele specifice ale generalizării artistice. v. rom. martie 1960, 134. Punctualitatea şi mai ales simţul operativităţii în conducere nu uimiră pe nimeni, preda, r. 392. — Operativ + suf. -itate. OPERATOR s. m. 1. Persoană care supraveghează funcţionarea unei maşini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operaţii cu acestea. Cf. polizu, ddrf, şăineanu, bar-cianu, alexi, w. Pentru a suda, de exemplu, două piese metalice, operatorul conduce becul în mod regulat de-a lungul marginilor pieselor de sudat, ioanovici, tehn. 164, cf. 112. Operator de cinema, nom. prof. 81. Fiecare întreprindere cinematografică va avea un operator calificat, singurul în drept să conducă proiecţiunea. prev. accid. 67. Operator în industria chimică, leg. ec. pl. 292. Un curs de operatori cinematografici. contemp. 1951, nr. 223, 2/2. Fără zăbavă, operatorul îndreptă aparatul către rănit şi începu să filmeze, v. rom. mai 1954,151. Pe lingă munca sa de om de serviciu, a devenit operator voluntar al cinematografului din Izbiceni. contemp. 1955, nr. 451, 2/1. Alo, auzi apoi vocea cîntată a operatoarei repetînd numărul postului, preda, r. 218. 2. (învechit) Persoană care face operaţii chirurgicale ; chirurg. Maghistrului de herurghie, mamoş şi operator, buletin, f. (1843), 462/44, cf. polizu, t. 10/33, turnescu, med. op. 41r, ŞĂINEANU. — Pl. : operatori. — Din fr. opérateur, lat. operator. OPERATORIE s. f. (Rar) Meseria de operator cinematografic. In clasificarea candidaţilor, nota privind proba de specialitate ( actorie, regie, operatorie etc.) să aibă o pondere mai. mare. scInteia, 1965, nr. 6659. — Operator + suf. -ie. OPERAT(ÎRIU, -IE adj. Privitor la chirurgie, chirurgical. Curs elementar de medicină opera- torie sau de operaţie, turnescu, med. op. [Titlu]. Medicină operatorie, şăineanu. Studiul sediului leziunii în timpul intervenţiilor operatorii, par-hon, o. a. i, 113. — Pronunţat: (f.) -ri-e. — Pl. : operatorii. — Din fr. opératoire, lat. operatorius, -a, -urn. OPERAŢIE s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulţi oameni, de obicei cu o anumită calificare ; acţiune efectuată de un aparat, de o maşină etc. în cadrul unei munci specifice ; p. e x t. acţiune, lucrare. Opera-ţioanele sau lucrările metalurghiceşti, molnar, i. 49/23. A unor vechi şi mai noi părere iaste că pot a se face niscari operaţii ( lucrări) prin care se încungiură turbarea. învăţătură, 110/20. Carii aburi să scot prin operaţia himică din orice material arzătoriu. ar (1829), 141/28. Văzui şi astă treabă isprăvită o dată . . . Mai greu lucru, mai anevoie operaţie în viaţa mea n-am făcut ! bălăcescu, în pr. dram. 148. Critica a fost şi va remînea o operaţie necesară în viaţa publică a unui popor, maiorescu, cr. i, 209. La începutul operaţiei pentru eliminarea fosforului şi a sulfului se adaugă calcar, ioanovici, tehn. 53. Am prevăzut toate amănuntele operaţiei. brăescu, a. 199. Vorbind, lua cîte-o gustare ... Şi-n acelaşi timp părea că nu dă nici o atenţie acestei operaţii, sadoveanu, o. ix, 129. Cum, izbucni căpitanul, d-voastră împiedecaţi operaţia vaporului pentru un cîine? bajît,s. m. 103. Negustori bogaţi şi îndrăzneţi... îşi întind operaţiile asupra întregului bazin oriental al Mediteranei. oţetea, r. 44. Ţine evidenţa centrală ... a locurilor vacante, dirijînd operaţiile de repartizare, leg. ec. pl. 273. Se va face mecanizarea operaţiunilor de bază în industria carboniferă, scînteia, 1952, nr. 2 389. Pentru Cicero, metafora era produsul unei operaţii logice, vianu, m. 12. 2. Acţiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui ţesut bolnav; intervenţie chirurgicală. Cf. vulcan, t. 100. Operaţii hirurghice asachi, i. 246/12. Nici o operaţie hirurghică nu era destoinice ca să-l izbăvască. veisa, i. 154/5, cf. ic. lum. (1840), 822/24. In profesia mea de hirurg, am făcut şi am văzut grele şi dureroase operaţii, negruzzi, s. i, 295. A fost dureroasă şi crudă operaţia; dar era neapărată şi din norocire a izbutit, caragiale, o. i, 34. Amintiţi-vă ce ne-a spus medicul astă iarnă, după prima operaţie, c. petrescu, c. v. 97. Are nevoie de grabnică operaţie, ulieru, c. 2. N-are nimic bolnăvicios în el, nici nu pare că a suferit de curînd o operaţie, demetrius, a. 276. <£>Operaţie cezariană v. cezariană. 3. (Mii.) Acţiune militară de amploare în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Operaţiile (lucrurile ) împresurării au început acum a. să face. 2057 OPERAŢIOANE — 238 - OPERCUL en. (1829), 51:l/5. Şef al ştabului armiei de operaţie. aii (1829), 1891/17. A păstra unirea trebuitoare operaţiilor războinice, xenopol, i. r. iv, 255. Au început operaţiile pentru ocuparea Bucureştilor, camil petrescu, o. iii, 208. 4. (Mat.) Procedeu prin care se obţin unul sau mai multe elemente ale unor mulţimi ; efectuare a unui calcul. Operaţia aceasta nu are nevoie de demonstraţie, asachi, e. ii, 9/23. In operaţiunile aritmetice ne agiutăm cu următoarele semne, lazamni, m. 23/1. Operăciuni fundamentale sau de căpitenie. id. ib. 22/10. Aceste lucrări simplificate se numesc operaţiuni, cli-mescu, a. 16. Semnele de operaţie sînt aceleaşi ca în aritmetică, algebra, 7. 5. (Fin.) Efectuare a unei tranzacţii financiare sau comerciale ; înregistrarea acesteia într-un registru. Este vorba de o lucrare (operaţie) de finanţe, cr. (1830), 4211/17. Acţiunile ce se emiseră erau în valoare de 25 galbeni una, iar capitalul cu care urma să se înceapă operaţiile se fixă la 1 000 000 galbeni, n. a. bogdan, e. m. 171. Direcţiunea Generală P.T.T. va, organiza la oficiile poştale . . . operaţiunile de vărsăminte şi plăţi pe seama conturilor curente de cecuri, leg. ec. pl. 226. — Pl. : operaţii şi (învechit şi popular) ope-răţii (vasici, m. î, 24/26).— Şi: operaţiune, (învechit) operăciune s. f. ; operaţioâne subst. pl. — Din lat. operatio, fr. opération, germ. Opération. OPERAŢIOÂNE subst. pl. v. operaţie. OPERAŢIUNE s. f. v. operaţie. OPERĂ1 s. f. l. Acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al acestei acţiuni. Orice amestec oficial, cîtuşi de platonic, la opera voastră cetăţenească . . . i-ar paraliza cu desăvîrşire scopul, caragiale, o. vii, 328. Fii mulţămit că la opera de binefacere ai contribuit şi dumneata, sadoveanu, o. xi, 441. Opera întreprinsă de Renaştere e completată de opera îndeplinită de Reformă, oţetea,,r. 320; Construirea socialismului este o operă revoluţionară. lupta de clasă, 1950, nr. 4, 42. 2. Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc. ; creaţie artistică. In urmă trebuie să ştii, bade Pereo, cum că această operă (lucrare) nù este furată, budai-deleanu, ţ. 68. Ne exprimăm mai pe larg despre poezie în prefaţa la poeziile ossianice, în al doilea volum al acestei opere. heliabe, o. ii, 141. în mijlocul acelor tinere opere de artă şi de imitaţie, gtn (1836), 341/23. Ştiu că sînt şi destui prozatori, însă operele lor sînt atît de grele la mistuit încît preferim a ceti Aleşandria. negruzzi, s. i, 335. Cu drept cuvînt, te aşteptai să fii răsplătit. . . pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta, odobescu, s. iii, 10. Cărţile şi operele literare trebuie să se vîndă, căci de aceea s-au produs, ionescu-rion, c. 41. Se vedea că era mai mult o operă politică decît o operă curat ştiinţifică, petică, o. 449. Nici un creator adevărat nu-şi poate glndi opera, dacă nu ştie numele fiinţelor pe care le creează, ibrăi-leanu, s. l. 72. Căpătase pe ascuns operele lui Volney şi le traduse în limba turcă, bart, s. m. 25. (Prin analogie) Tu eşti o minunată operă a naturii, d. zamfirescu, a. 77. + (Cu sens colectiv, la sg.) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de ştiinţă, ale unui creator în general. Tînăra generaţie română se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu. maiorEscu, cr. ii, 291. Prin opera sa, scriitorul educă pe copii, contemp. 1950, nr. 183, 8/4. — Pl.: opere. — Din lat. opera, it. opera. (ÎPERĂ2 s. f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentarea scenică a acestei lucrări. Cîntă uverturile operilor. ar (1829), 1761/23. Una din şcolarele şcoalei domniei voastre cutează ... să cînte cavatina din opera lui Bel\Y\ini, „Piratul“, heliade, o. îi, 59. Adaos de muzicanţi la opera „Semiramida“. gtn (1835), 16/20. Cei noi au născocit un al treilea fel de privelişte, ce l-au numit operă. ib. (1836), 472/34. Soţietatea grăia despre cea de pe urmă operă a lui Rossini. rom. ut. 512/22. Vroi să, ne arate drama şi opera, negruzzi, s. i, 341. Toată societatea dorea să vază tragediile şi ope-rile germane reprezentate de Gherghe. filimon, o. i, 217. Ce tristă operă cînta Fanfara militară Tîrziu, în noapte, la grădină, bacovia, o. 89. E un '■ spectacol destul de interesant, care înlocuieşte lipsa de dramă şi de operă în această epocă a anului, sadoveanu, o. ix, 321. + Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. Această mare şi frumoasă sală a operii. gtn (1836), 25 /12. La operă s-a lăsat cortina, arghezi, c. j. 15. + Ansamblul personalului artistic (şi administrativ) al teatrului în care se reprezintă astfel de compoziţii ; instituţia respectivă. Operă de la Londra se zice că a făgăduit lui /tos[s]im 40 000 franci ca să compuie o operă nouă. cr (1834), 294J/32. Opera italiană, adusă din Bucureşti. . . , joacă numai pentru buna societate emigrată, iorga, b.r. 249. — Pl.: opere. — Din it. opera, fr. opera. OPERĂCltJNE s. f. v. operaţie. OPJSRCUL s. n. Membrană, susţinută adesea de plăci osoase, care acoperă deschiderea bran-hială la peşti. Cf. dm, der. + Capac care astupă gura cochiliei la unii melci. Cf. der. — Pl.: opercule. — Din lat. opereulum, fr. opercule. 2063 OPERETĂ — 239 — OP INCAR OPERETĂ s. f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe un libret dramatic, în care replicile cîntate alternează cu dialogul vorbit, iar intriga conţine note vesele, adesea cu nuanţă de satiră. Cf. gtn (1836), lOô1^. De voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? eminescu, O. I, 140, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Ştia să fluiere opere, operete şi arii de tot felul. teodoreanu, m. ii, 174. In dezvoltarea gustului muzical al mulţimilor, opereta reprezintă o etapă însemnată, contemi*. 1948, nr. 112, 15/2. La Paris, vremea şi moda era a melodramelor, a vodevilurilor, a operetelor, c. petrescu, a. h. 33. Faimoasa grădină „Cărăbuş“, a teatrului de revistă şi operetă, vinea, l. i, 79. — Pl. : operete. — Din germ. Opérette, it. operetta, fr. opérette. OPERŢE s. f. pl. (Regional) Cele două plase mai mici care se află de o parte şi de alta a năvodului şi care îi măresc capacitatea. La năvoadele din partea de jos a Dunărei, de o parte şi de alta a gurii sacului, sînt cîte două plase mai mici numite opertele năvodului. antipa, p. 461. — Etimologia necunoscută. t OPERUÎ vb. IV v. opera. OPERUÎT, -Ă adj. v, operat1. OPl vb. IV v. upi. OPIACÉU, -ÉE adj. (Şi substantivat) (Substanţă farmaceutică) care conţine opiu. Cf. SCRIBAN, D., DER. — Din fr. opiacé. OPLĂT s. n. Preparat farmaceutic în conţinutul căruia intră şi opiu. V. somnifer. Cf. gheţie, r. m., şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. Mi-e ca şi cum aş fi băut pe îndelete Cucută, ca şi cum aş fi golit un tainic opiat, Ce mă cufundă, greu şi dulce, către Lethe. BLAGA, I.. U. 138. — Pronunţat: -pi-at. — Pl. : opiate. — Din fr. opiat, lat. med. opiatum. dPID s. n. (Latinism ieşit din uz) Oraş, tîrg; orăşel. Cf. rus, i. î, 79/29. [Brăila] cel dintăi oppid commerţial al României, laur ian, m. iii, 79/5. Munţii... se apropia pînă în nemijlocita apropiare a opidului. r (1881), 226, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. A ales Şaguna opidul Răşinariu ca loc pentru săvîrşirea unora dintre cele mai însemnate acte bisericeşti, păcală, r. 362. — Scris şi: oppid. — Pl.:? — Şi: opidum (scris şi oppidum rus, i. i, 79/29). — Din lat. oppidum „oraş întărit, cetate“. OPIDĂN s. m. (Latinism ieşit din uz) Locuitor al unui opid. Cf. gheţie, n. m., barcianu, alexi, w. — Pl.: opid,ani. — Din lai. oppidanus. ()PIDUM. s. n. v. opid. OPINĂ vb. I. Tranz. A exprima o părere, a-şi da părerea, a fi de părere; a socoti, a considera. Superarbitrul a constatat această călcare a legei şi a opinat a se modifica lucrarea, i. io-NESCU, M. 648, cf. NEGULICt, ROM. LIT. 3812/12. De aceea, d. medic a opinat că ar fi mai bine dacă s-ar închide şcoala, caragiale, m. 119, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, d. Contagiune colectivă, opina medicul cel tînăr. c. petrescu, k. dr. 167. Frumos bărbat, fără îndoială, opină Lucu. vinea, l. i, 269. Eu opinez să fie aprobată' candidatura lui. vornic, p. 162. + Intranz. A lua poziţie, atitudine. Fiecare opinează şi hotărăşte cum îi vine mai bine. ghica, ap. cade. Mulţi au opinat pentru desfiinţarea comitetelor, odobescu, s. i, 498. — Prez. ind.: opinez. — Din fr. opincr, lat. opinari. OPINĂRE s. f. (Rar) Faptul de a opina. Proiectele de reforme. . . s-au trimis ... pe la municipii spre opinare. bariţiu, r. a. i, 345, cf. barcianu, alexi, w. — V. opina. OPINCAR s. m. 1. Persoană care lucrează sau vinde opinci (1). Cf. anon. car., budai- DELEANU, LEX., LB, POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w., tdrg. Opincile cad în seama meşteşugarilor opincari. pamfile, i. c. 342. In Banat, opincarii (argăsitorii, duvarii, loderii), ca şi ceilalţi meseriaşi, se numesc maistori. pamfile-lupescu, crom. 207. Zi de zi, sporea numărul cojocarilor, opincarilor. camil petrescu, o. ii, 62. Masele ţărăneşti din împrejurimile Bucureştiului, precum şi meşteşugarii, tăbăcarii, măcelarii, opincarii au impus prin lupta lor alegerea lui Cuza şi în Muntenia. scînteia, 1954, nr. 2 878, cf. h xvii 63, alr i 1670, alr îi 6 513. 2. Cel care poartă opinci (1); ţăran; om de rînd. Cf. polizu. Dar ciocoii guleraţi Au fost, cum am zis, spurcaţi. Că-ncepură-a face fracţii Şi-a lega pe opincari. bolliac, o. 192. Este un oarecare Dinu Păturică, un opincar de la Să-cuieni. filimon, o. i, 230, cf. 206, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Răbufnirile ■ 2076 OPÎNGARÂŞ — 240 — OPINCA îndîrjite, Dospite sub cămeşile tari, Ale acestor crîncene gloate De flenduroşi opincari. deşliu, g. 23. Cînd în poartă la palat Iată-un ciocoi gulerat. — Ce cauţi mă opincar? — Dreptate, boieri mari! ant. lit. pop. 36, cf. zanne, p. iii, 264. — Pl.: opincari. — Opincă + suf. -ar. OPINCĂRĂŞ s. m. (Regional) Tăbăcar (Vaş-cău). alr i 1 670/80. — Pl.: opincarăşi. — De la opincă. OPINCĂ s. f. 1. încălţăminte ţărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele (astăzi şi de cauciuc), cu marginile încreţite şi răsfrînte în sus, strînsă pe picior cu ajutorul nojiţelor. Şi-i învaţă să să încalţă cu opinci. herodot (1645), 65. Caută ce zice de opinci tot acela istoric . . . carile au scris cărţi de porturile ceale vechi. m. costin, o. 270, cf. anon. car., lex. mars. 236. Ciubotarii... să nu aibă voie a lucra. . . opinci (a. 1766). uricariul, xrv, 4/25, cf. budai-deleanu, lex., lb. Trebuie să ne ferim de a-i prăşi cînd pămîntul va fi umed şi să va lipi de opincile prăşitorilor. i. ionescu, c. 70/6. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. alecsandri, poezii, 445. Opinca-i bună, săraca ! Iţi şede piciorul hodinit şi la ger huzureşti cu dînsa. creangă, a. 24. Uite, avem de moştenire, de la tata, o pereche de opinci, ispi-rkscu, l. 215. Ce neastîmpăr va fi făcînd pe zeiţă să calce aşa iute pămîntul, sub crepidele-i împletite pe picior ca opincele plăieşilor noştri? odobescu, s. iii, 55. Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrîngăneii la opinci, Ca-n port de sat. coşbuc, p. i, 57, cf. barcianu. Şi s-aude, subt opincă, Scîrţîitul de zăpadă, goga, poezii, 56. Posomorit, Ion îşi legă aţele de la opinci. bujor, s. 56. Auzi paşi de opinci în tindă. rebreanu, i. 225. Femeile poartă, ca şi bărbaţii, opinci în zilele de lucru, diaconu, vr. lvii. Cei mai mulţi din ei au opinci în picioare, sahia, n. 16. Bărbaţii purtau: suman, cojoc,... opinci cu gurgoi. pribeagul, p. r. 38. Purta opinci de piele nerasă de mistreţ, sadoveanu, o. xiii, 407. Opincile-i lunecau parcă pe deasupra pămîn-tului. vornic, p. 202. Cu picioarele-ncălţate In opinci înhîrzobate. alecsandri, p. p. 105. Vai de mine, n-am opinci, Dar mîndruţe am vreo cinci! jarnîk-bîrseanu, d. 377. Sus opincă pînă poţi, Că mai am vro doi, trei zloţi, doine, 49. Geaba vii, geaba ie duci, geaba rupi cele opinci, şez. i, 219. Fiecare singur ştie unde îl strînge opinca, zanne, p. iii, 261. Am două covăţele: Ziua-s pline, noaptea-s goale (Opincile j. gorovei, c. 259. ■<>• E x p r. A fi opincă hîrzobată = a fi om de nimic, zanne, p. iii, 262. C-un pantof şi c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. Cf. id. ib. 267. A*1 strînge (pe cineva) opinca = a avea un necaz. Cf. id. ib. A călca (pe cineva) pe opinci = a atinge pe cineva cu vorba; a jigni. Cf. id. ib. 260. A întinde (pe cineva) ca pe o opincă scurtă = a bate (pe cineva) foarte tare. Cf. id. ib. 262. A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a trage pe sfoară pe cineva, a păcăli; a face de ruşine. Ne-a pus opinca în obraz. i. golescu, c. i. Măi, măi, măi... să nu-mi fi pus opinca berbantu cel de Pepelea? alecsandri, t. 832. Să nu-mi pui opinca-n obraz. şez. ii, 73, cf. zanne, p. iii, 263. A sparge dracul opincile = a nu-i mai merge cuiva, a i se înfunda. Dar o să spargă dracu opincile şi parcă văz pe Dumitrăchiţă al dumneavoastră bătut la falangă, filimon, o. i, 232. A umbla cu opinci de fier sau a rupe trei perechi de opinci de fier = a umbla mult. Numai atunci vei da cu mîna de mine, cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier . . . căutîndu-mă. ispirescu, l. 55, cf. şez. ii, 75, zanne, p. iii, 262. Pe unde şi-a spart dracul opincile = departe, zanne, p. vi, 601. Opinci rupte şi zile pierdute, se zice despre un lucru neterminat sau nereuşit pentru care s-a depus multă străduintă. Cf. id. ib. iu, 261. 2. Fig. (La sg.) Ţărănime. Num,' opinca, sărăcuţa, Numa ea nu ne-a-nşelat. bolliac, o. 191. A ţârii lege Pe domn chiar şi din opincă ne dă voie a-l alege, alexandrescu, o. i, 265. Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe sine Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrămi şi suspine, De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman. hasdeu, r. v. 15. Despot, sîntem ţărani. Nu vindem ţara noastră, nici cugetul pe bani. . . Opinca îţi azvîrle pomana înapoi, alecsandri, t. ii, 189. Acum sîntem chemaţi a purta împreună, tot noi, opinca, o stîncă pe umerele noastre. creangă, a. 167. Şi pregătind cu-ncetul măreţul viitor Vei ridica opinca la rangul de popor. macedonski, o. ii, 191. El îi băgase în cap lui Mavrogheni ăla să se dea de partea opincii împotriva boierilor, camil petrescu, o. ii, 713. Opinca nu mai are pe nimeni în adunarea dumneavoastră. pas, l. i, 36. <$> E x p r. De la vlădică pînă la opincă = din toate clasele sociale, toţi. Ni spuneaţi dinioarea că de acum toţi au să, ieie parte la sarcini, de la vlădică pînă la opincă. creangă, a. 167. A fi din opincă = a fi de origine ţărănească. Cf. scl 1953, 120. 3. (Regional) Bucată de lemn montată sub stîlpii de susţinere ai unei galerii de mină, cînd terenul din galerie este instabil. Cf. dl, dm. + Opritoare de fier la căruţă. Cf. lexic reg. 114. 4. (Regional) Fierul plugului (Ostra — Cîm-pulung Moldovenesc), a vi 3. 5. (Regional) Bucată de slănină. Cf. alr ii 4 140/219, 228. 6. Art. Numele unui dans popular. Cf. pam-FILE, J. iii, 10, VARONE, D. 120, SEVASTOS, N. 2078 OPINCĂREASĂ — 241 — OPINIONĂ 282. + Numele unui joc de copii cu pietricele. Cf, SCRIBAN, D. — Pl.: opinci. — Din bg. onHHtK, onumca. OPINCĂREĂSĂ s. f. (Rar) Opincăriţă. Cf. TDRG. — Pl.: opincărese. — Opincar -f suf. -easă. OPINCĂRlE1 s. f. (Rar) Meseria de opincar. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Opincar + suf. -ie. OPINCĂRlE2 s. f. (Rar) Atelier în care se confecţionează sau magazin în care se vînd opinci. Cf. şăineanu. Ştia nişte prăvălii cu tot soiul de marfă de îmbrăcăminte şi încălţăminte: opincarii, pînzării, abagerii cu zâbune. camil petrescu, o. ii, 451. — Pl.: opincării. — Opincă + suf. -(ă)rie. OPINCĂRÎME s. f. (Rar) Ţărănime. Cf. JIPESCU, O. 5, 72, DDRF, TDRG, PASCU, S. 141, SCL 1953, 121. — Opincar + suf. -ime. OPINCĂRIŢĂ s. f. (Rar) 1. Soţie de opincar (i); femeie care vinde opinci (1). Este lingă casa Făgărăşoaie opincâriţei (a. 1742). urica-riul, v, 314/12. 2. Ţărancă. De s-or lumina opincarii şi opin-căriţili, nu e rău, jipescu, o. 105. — Pl.: opincăriţe. — Opincar + suf. -iţă. OPINCOŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui opincă (!)• îmi scuturai cît mai bine opincuţele şi sării lîngă dînsul în căruţă, codru-drăguşanu, c. 7. Astăzi horele sînt pline! Crape-mi sura opincuţă, Şi să mor în joc cu tine Mario, Măriuţă ! alecsandri, p. i, 70. încălţaţi cu opincuţe. creangă, a. 75. De la şeapte ani în sus... pe cap li se pune căciulă (cucimă), iar în picioare cioboţele sau opincuţe. marian, I. 66, cf. ddrf. Venea fugind de-i scăpăra opincuţele. bujor, s. 172. Se arătă pe drum un băieţel. . . încins cu brîuşor roş şi încălţat cu nişte opincuţe mititele-mititele. sadoveanu, o. vii, 333. Purta opincuţe. Pe trupşor, tundră aspră, stancu, r. a. iii, 156. Picioarele lui treceau printre opinci ca broaştele, printre papucaşi şi opincuţe de copii, camilar, n. ii, 317. Oi lua o sermâncuţă Care poartă opincuţă. alecsandri, p. p. 363. Place-mi fata sărăcuţă, Că umblă vara desculţă Şi iarna cu opincuţă. jarnIk-bîrseanu, d. 437, cf. t. pa-pahagi, m. 119, alr ii 3 343/414. 2. Art. Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 120. — Pl.: opincuţe. — Opincă -j- suf. -uţă. OPINIA vb. I. Tranz. (Rar) A opina. Cf. bul. fil. i, 177. — Prez. ind.: opinez. — V. opinie. OPINIE s. f. Părere, judecată, idee. Să mun-ceaşte a birui opiniia acelui mare. fn 152. Am foarte bună opinionă de senţimenturile voastre. calendar iu (1794), 30/21. Opiniile sau cugetările ceale theologhiceşti. molnar, i. 116/12. Trebuie să-şi arate opinia sau cugetul său. man. Înv. 202/5. Despre opinia publicului nu voiu putea nimic a-ţi spune, gtn (1836), 108*/31. Dacă împărtăşeşti opinia mea, pune să tragă o copie, alecsandri, s. 116. Acel întăi gînd l-au ţintit la fiiul său a căruia simţimînt, opiniune şi curaj i erau bine cunoscute, asachi, s. l. ii, 57. Opinia a lumei Prea slab ne-nfiorează. i. vă-cărescul, p. 54/26. Mai mult decît o mie de bărbaţi din toate clasele, de toate opiniile. . . se adunară (a. 1848). uricariul, x, 5. Trebuie să depărtăm opiniunile contrarii, lăzărescu, s. 26/27. Petru Maior. .. trece în opinia ardelenilor înaintea lui Şincai. russo, s. 45. După mai multe opinii... o idee satanică veni unuia în minte, negruzzi, s. i, 12. Căta să priimească haina, ca să nu-şi strice opiniunea de galantom ce avea fetele despre dînsul. filimon, o. i, 148. Pentru susţinerea opiniei noastre vom cita . . . cîteva exemple, maiorescu, cr. i, 107. Ştiţi care este opinia mea în privinţa revizuirii? caragiale, o. vi, 132, cf. ddrf, şăineanu. Omul nu mai zise nimic, deoarece opinia lui era deja formată, d. zamfirescu, v. ţ. 94. Am fost fericit cînd am găsit. . . într-un critic străin, pe care-l stimez, confirmarea opiniei mele. ibrăi-leanu, s. l. 93, cf. severin, s. 109. în general, ceea ce ne interesează mai mult e opinia mediului social din care facem parte, ralea, s. t. ii, 114. Acest coleg, pe care îl preţuia, nu exprimase nici o opinie, preda, r. 148. O mare amploare va trebui să capete lupta de opinii, ca mijloc eficace şi stimulator al lingvisticii noastre actuale. l. rom, 1959, nr. 4, 8, cf. zanne, p. viii, 75. Opinie (sau opiniune) publică v. public. <£> E x p r. A îace opinie separată = a susţine o părere deosebită de cea a majorităţii; a nu se alătura părerii majorităţii. în şedinţă, Guţă Mereuţă făcea opinie separată, c. petrescu, c. v. 265. Ţi-am mai spus-o, să nu-mi mai faci opinie separată, dar văd că n-asculţi de loc! lăncrănjan, c. ii, 391. — Pl.: opinii. — Şi: (ieşit din uz) opiniune, (neobişnuit) opinionă s. f. — Din lat. opinio, -onis, fr. opinion. OPINI<5NĂ s. f. v. opinie. 2087 OPINIUNE — 242 — OPINTI 0PIN1ÍÍNE s. f. v. opinie. OPINTEÂLĂ s. f. 1. Sforţare mare, efort; opintire. După opintele grele ..., agiunsă de a trece apele, asachi, s. l. ii, 19, cf. polizu, baronzi, l. 99, lm. Venea dispre tîrg, cu un car nou, ce şi-l cumpărase chiar atunci şi pe care-l trăgea cu mínele singur, la vale cu propele şi [la] deal cu opintele. creangă, p. 40. Trebuia, fireşte, să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarchiei. caragiale, o. v, 179. Era să mai facă o opinteală ca să prinză pe voinic să mi-l facă mici fărîmi; dară încremeni locului, ispirescu, u. 124. Ţara geme-n opinteli, Vodă-ncheie socoteli, bacalbaşa, în lit. ANTIMONARHICĂ, lio, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BAR- cianu, alexi, w., TDRG. Cu opinteli şi cu sudori îl prăvăli la deschiderea de sus a viroagei. galac-tion, o. 296. Au auzit. . . vocea lui Cristofovici întretăiată de icnete şi opinteli, galan, z. r. 301. La deal tot cu opintele Şi la vale cu oprele. marian, sa. 269. Trăgînd zdravăn, după cîteva opinteli, cîrligul se rupe. şez. vii, 26. Şaisprezece opintele, Două scîrţiele Şi-un ţuţui după ele (Plugarii, boii şi plugul), pamfile, a. r. 56. Opt opintele Şi patru izbele (Berbecii cînd se bat), gorovei, c. 21. <> Loc. adv. Pe opinteală — din răsputeri, cu efort. Iacă dealu înainte ... s-o luăm la fugă ... să suim culmea într-un zbor ... O dată cu toţii, pe opinteală. alecsandri, t. 52. 2. (Rar) Ghiont, lovitură, izbitură. Omul, aflînd de la drac toate leacurile, îi mai dete cîteva opinteli şi apoi îl făcu scăpat, şez. xiii, 171. — Pl.: opinteli şi (învechit şi regional) opintele. — Opinti + suf. -eală. OPINTI vb. IV. 1. Refl. (Despre fiinţe) A face un efort pentru a împinge, a urni, a ridica ceva; a-şi încorda puterile, a se sforţa. Faurul... să-şi înfierbînteaze ciocanul şi să se opintească cît va putea să lovească, mineiul (1776), 120rl/22. Se opintea la fugă, ca să adămănească pre greci a fugi după ei. maior, ist. 212/23. C-o piatră s-opinie Să deie. budai-deleanu, t. v. 142. Opintindu-să, trăsneaşte copaciul. bel-diman, n. p. i, 104/3. Ieşii de la amicul mieu şi mă opintii a păstra curagiul. codru-dră-guşanu, c. 131, cf. polizu. Boi plăvani în cîte şese trag, se opintesc în juguri, alecsandri, p. iii, 41. Bătrînul Demiurgos se opinteşte-n van. eminescu, o. i, 64. Se opintea să răspundă bine. creangă, ap. ddrf. ll înhăţă de hartanele zăbu-nului, opintindu-se să-l dea pe spate, dela-vrancea, ap. cade. Aprigii năvălitori se opintesc să răzbată înainte, vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Boii, fraţi de plugărie, trag, se opintesc în jug. beldiceanu, p. 64, cf. şăineanu, bar- cianu. Simţeam deci foarte cumplit greutatea sarcinilor mele; mă opinteam la purtarea lor cu virtute, sbiera, f. s. 316, cf. alexi, w. De trei ori m-am opintit s-o trag şi n-a vrut să iasă! delavrancea, o. ii, 153. Pisicuţa se opintea din greu şi răsufla des. hogaş, m. n. 159. Ne opinteam să alunecăm în curtea gazdei, ciau-şanu, r. scut. 14. Toţi urcară în trăsura şi caii se opintiră în ştreanguri, pe drumul desfundat. c. petrescu, î. ii, 136. Baciul, opintindu-se a treia oară, îi zdrobi ţeasta, sadoveanu, o. ix, 178. Găman se opinti în manivelă, stancu, r. a. ni, 80. însoţitorul se opinti şi se încărcă gemînd. Agentul luă ce mai rămăsese, preda, m. 158. Directorul venise mai devreme ca de obicei şi şoferul se tot opintea să bage maşina în curte. v. rom. iunie 1958, 28. Boii s-au opintit scurt. lăncrănjan, c. iii, 156. Cînd dă să zboare, nu poate; se mai opinteşte, dară nu poate, că tocmai acuma începură beuturile să-şi arete puterea. ■ sbiera, p. 69. Din inimă s-opintea, Fluiera de răsuna Codrul, şez. iv, 130. Cu biciul că mi-şi pocnea, Iepele se opintea, în patru părţi se izbea Şi în patru-l despărţea. Cătană, b. 31. S-a : opintit o dată în uşă şi a intrat cu uşă cu tot în casă. PAMt'iLE, c. 48. Marcu iute să scula, Paloş din teacă scotea Şi o dată s-opintea. Cînd cu paloşul că da, Grinda casei o tăia. păsculescu, l. p. 268. cf. 291, corn. din straja — rădăuţi, novacoviciu, c. B. i, 15. <> Fi g. El se opinteşte la cuvîntul „karau ... şi, oprindu-se aci, găseşte numele anticului popor carii din Asia Mică. hasdeu, i. c. i, 156. Un fuior de fum albăstrui se opinteşte să se înalţe dintre crengile pomilor, rebreanu, i. 10. Trenurile se opinteau pe liniile înfundate, pas, z. iv, 47. <§• Intranz. El să-nhierbinte ciocanul în foc şi să opintească cu ciocanul cît poate să lovască de tare. dosoftei, v. s. octombrie 75r/3, cf. anon. car., klein, d. 252, budai-deleanu, lex. Se zgîriase opintind să ridice pe femeia adormită, ghica, ap. cade. Oarţă înfigea vîrful cazmalei dedesubt sau opintea cu umărul, c. petrescu, r. dr. 56, cf. bl vi, 79. Opintea boii mereu, Opintea şi sufla greu, Şi cotiga scîrţiia Şi calea se-ngreuia. alecsandri, p. p. 98, cf. graiul, i, 65. Patru bat, Opt opintesc, Mii şi sute se clătesc (Berbecii cînd se bat). gorovei, c. 21. (F i g.) Încă opintie nemţii să fie Dunărea hotar, dar n-au priimit turcii. neculce, l. 142. 2. T r a n z. (Regional; complementul indică uA animal) A sili, a forţa să pornească, să meargă mai repede. Opintindu-şi calul, s-au aruncat în mijlocul vrăjmaşilor, ist. carol xii, 36v/25. Bici de sîrmă el scotea Şi pe negrul opintea, Şepte stînjini că sărea, alecsandri, p. p. 107. Ajungînd la turn, îşi opinteşte Cenuşotca calul şi sare mai sus decît toţi ceilalţi, mera, l. b. 127. + (Complementul indică o persoană) A forţa, a sili, a obliga. Iar Mălai au opintit pre noi să giurăm cu oameni buni (a. 1653). 2090 OPINTIC — 243 — OPIU iorga, s. d. xxi, 259. Păcat că nu l-am opintit mai sus cu tlrgu. alecsandri, t. 270. 3. Tranz. (Complementul indică o povară) A ridica făcînd un efort, a sălta cu greutate. Bărbaţii au opintit sus povara destul de uşoară. sadoveanu, o. x, 651. Mihu deodată In loc se opreşte, Pe Ianuş suceşte, Sus îl opinteşte, Gios încă-l izbeşte, alecsandri, p. p. 67. Buzdugan lua Şi mi-l opintea Şi mi-l învîrtea Şi mi-l azvîrlea. teodorescu, p. p. 494. R e f 1. r e -c i p r. Ei de brîie s-apucau Şi la luptă se luau. Cînd în loc mi se-nvîrteau, Cînd în sus se opinteau. id. ib. 25. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărîre; a se repezi, a se năpusti. Hai 1 Inlăuntru ! porunci răguşit ofiţerul, şi ne opintirăm fuga spre uşa care, într-o clipă, fu ridicată din ţîţîni. rebreanu, nuv. 141. 6. Refl. (Regional) A voma. Cf. a ii 6, com. din sebeş. — Prez. ind.: opintesc. — Şi: obintf vb. IV. iorga, s. d. xxi, 259. — Cf. slavon, ohatk „îndărăt, înapoi“. OPINTlC s. m. 1. Numele unei plante erbacee cu flori galbene, reunite cîte două sau cîte cinci într-o mică inflorescenţă în vîrful tulpinii; creşte prin locuri uscate, prin livezi şi poieni, la marginea pădurilor (Hieracium auri-cula). Cf. PANŢU, PL. 2. (Prin Mold. şi Bucov. ; mai ales la pl.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile (ŞĂINEANU, DAMÉ, T. 188, H I 97, III 321, xii 302, şez. iii, 83, xv, 97, i. cr. iii, 43, alr ii 6 404/414, 514, 551), cu tulpina cărnoasă, uneori ramificată, de culoare alb-gălbuie sau roşcat-cărămizie ; cresc vara şi toamna prin păduri de fag şi de brad: a) ghebe (Armillaria mellea). Cf. scriban, d., coman, gl. ; b) rămu-rele (Clavaria botrytis). Cf. scriban, d. ; c) creasta-cocoşului ( Clavaria flava). Cf. bianu, d. s., dm; d) laba-mîţei (Clavaria caralloides). Cf. bianu, d. s., dm; e) rîşcov (Lactarius deli-ciosus). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., bianu, d. s., tdrg. — Pl. : opintici. — Etimologia necunoscută. OPINTIRE s. f. Acţiunea de a (se) opinti; sforţare, efort. Ii făcură cea de pe urmă opintire, toată naţiunea, bătrîni şi tineri... s-au adunat sub steaguri, asachi, s. l. ii, 9. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge, negruzzi, s. i, 307, cf. lm. După grozave opintiri şi cu pierderea a mii de soldaţi, îşi termină faimoasa a doua trecere peste Balcani. maiorescu, d. ii, 111. Amîndoi se apucară de poarta ruginită în ţîţîni şi, după cîteva opintiri, o închiseră, slavici, n. ii, 40, cf. 187. Curaj ne trebuie numai, puţine opintiri Ş-om fi făcut un bine întregii omeniri, i. negruzzi, s. ii, 14, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, d. s. Cu o opintire deznădăjduită, se sculă în picioare, răsturnînd scaunul, hogaş, m. n. 148. In stradă apoi m-am liniştit de-a binelea şi am înţeles limpede că opintirile mele sînt zadarnice. rebreanu, nuv. 182. Dintr-o opintire, săltă de pe-o poliţă a vagonului o legătură de cărţi. mironescu, s. a. 131, cf. brad, o. 137. Parcă mi-aş fi smuls vorbele cu cleştele din gură, pe fiecare în parte, cu cîte-o opintire, lăncrănjan, c. iii, 79. Şi să fi văzut opintiri, să fi văzut, sărituri. MERA, L. B. 125. — Pl. : opintiri. — V. opinti. OPINTIT Or s. n. Prăjină cu care se împinge luntrea de la mal. Cf. şăineanu, d. u., damé, t. 126. — Pl. : opintitoare. — Opinti + suf. -tor. OPINTITÜR s. f. (Rar) Sforţare, opinteală (!)• Calul dintr-o opintitură fu tocmai în slava cerului, popescu, b. ii, 21. — Pl. : opintiiuri. — Opinti + suf. -tură. OPION s. n. v. opiu. ÔPIS s. n. Listă de acte, registru, indice, inventar. Logofeţia n-au lipsit... a cerceta . . . arătatele mai jos documente, pe care epitropia dupre opisul alăturat pe lîngă anaforaoa ei i le-au înfăţoşat (a. 1844). uricariul, iii, 45. Opis de documenturile ce înfăţoşăz (a. 1846). bul. com. ist. iv, 82, cf. polizu, cihac, ii, 228, LM, DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. — Pl. : opise. — Din rus. oniici». OPISi vb. I. Tranz. A întocmi un opis, a face evidenţa actelor cuprinse într-un dosar. — Prez. ind. : opisez. — V. opis. tfPIU s. n. Substanţă narcotică toxică, extrasă din capsulele unei specii de mac şi folosită In industria farmaceutică pentru alca-loizii (morfină, papaverină etc.) pe care îi conţine; fumată, provoacă stări de halucinaţie vătămătoare organismului. V. a f i o n. Picături de opion asemenea sînt de folos la această întîmplare. cr (1831), 1422/15. Britanii.. . ducea pînă acum mulţime de opium la Canton. gt (1839), 1642/7, cf. buletin, f. (1843), 1712/34. Luă o lingură, o umplu dintr-o stecluţă şi o înghiţi. In stecluţă era opiu. negruzzi, s. i, 209, cf. filimon, o. ii, 169. Vom lua şi noi ceaiul şi vom fuma opiul, caragiale, o. v, 342. Şi pe-al meu chip, ce-n umbră zace, Un fel de vis de opium trece, macedonski, o. i, 188, cf. 2098 OPIUM — 244 — OPLOŞI ddrf, şăineanu, BARciANu. Se mai samănă mult mac. Din el se face un fel de otravă ( opium). mehedinţi, p. 24, cf. alexi, w. Opiu este solubil în apă. bianu, d. s., cf. nica, l. vam. 177. Nu fumez egipţiene. Sînt prea slabe şi conţin opiu. c. petrescu, t. i, 6. Opium se scoate din capetele de mac. voiculescu, l. 204, Am avut o insomnie feerică, aşa cum trebuie să fie cînd iei opiu. călinescu, c. 226, cf. macarovici, chim. 611. <£■ F i g. Închise cartea, cerîndu-şi scuze. — Manie, Comşa ! Asta e opiul meu. c. petrescu, î. ii, 103. — Şi: opium, (învechit, rar) opion s. n. — Din lat. opium, fr. opium. — Opion < ngr. 8mov. (ÎPIUM s. n. v. opiu. OPÎRLÎE s. f. sg. (De obicei art. ; în superstiţii) Numele unei sărbători care cade în ziua de 23 iulie şi în care nu se lucrează de teama incendiilor; pălie. Cf. candrea, f. 212, muscel, 80, PAMFILE, S. V. 215, CADE, H XI 236, ALRM II/I h 272. — Cf. pălie, pîrli, bg. onî>pjiH „a pîrli“. OPÎRTĂ s. f. (Regional) (Bocceaua pe care o duc femeile pe cap (Chizătău — Lugoj), alr i.i/i mn 148, 3 928/76. —. PI. : opîrte. — Din ser. oprta. OPLEÂN s. n. 1. Fiecare dintre cele două lemne transversale care leagă şi fixează tălpile săniei ; (regional) scaun, slai. Cf. budai-de-leanu, lex., şăineanu, damé, t. 21, 23, alexi, w., tdbg. Sania cu oplene e grea de condus. PAMFILE, J. I, 73, cf. id. I. C. 103, PĂCALĂ, M. R. 456. Izbi într-o parte cu piciorul sania cu oplene ş-o împinse la gura podului cu fin. sadoveanu, o. x, 545, cf. bl i, 38. Alecu a scos sania cea mare cu oplenele groase, camilar, c. 37, cf. com. marian, şez. v, 115, ix, 75, viciu, gl. Săniuţa luneca, Săniuţa cu oplene. i. cr. iv, 154, cf. COMAN, GL. 16, ALRM SN I h 241, ALR II 5 642, ib. 5 647, a i 22, ii 12, iii 19, v 14, 15. 33, vi 3, 26, ix 2, com. din poiana — vaşcău. 2. (Regional) Bucată de lemn transversală care leagă în partea dinapoi cele două lemne lungi ale căroaiei. Cf. h xvn 234. 3. (Regional) Podul osiei carului. Cf. alrm sn i h 225, a iii 5. 4. (Regional; la pl.) Drugii care alcătuiesc scheletul de susţinere a unei încărcături mai mari la car. Cf. pămfile, a. r. 141. 5. (Regional) Talpa războiului de ţesut (Zim,nicea). Cf. alrm sn i h 301/899. — Pl. : oplene şi (regional, m.) opleni (damé, T. 22, ŢDRG, PAMFILE, I. C. 154, COm. MARIAN, VICIU, GL., ŞEZ. V, 115, ALRM SN I h 240/928, ib. h 301/899, alr ii 5 642), opleanuri (alr ii 5 642/102). — Şi: (regional) holpeân (rev. crit. iv, 144, a i 17, 23, 24, pl. hopleni) s. m.; oplen (a ii 12, iii 19) s. n.; opleănă (tdrg, bl i, 38, alr ii 5 642/95) s. f. — Din bg. onjiHH. OPLEĂNĂ s. f. v. oplean. OPLEN s. n. v. oplean. OPLENlŢĂ s. f. (Regional) Crucea săniei. Cf. alr ii 5 647/47, alrm sn i h 241, a i 13, 20, 26, 31, 34, 35. — Accentuat şi: opleniţă (a i 12), opleniţă (a i 31, 35). — Pl.: opleniţe şi (rar) opleniţi (alr sn ii h 358/310). — Oplean + suf. -iţă. OPLEŞEĂLĂ s. f. v. oploşeală. OPLEŞÎ vb. IV v. oploşi. OPLOŞ s. n. (Prin Mold.) Oploşire. scriran, d, — Pl.: oploşuri. — Postverbal al lui oploşi. OPLOŞEĂLĂ s. f. (Rar) Adăpost. Fala s-a gîndit să-şi facă oploşeală în scorbora copacului. N. A. BOGDAN, ap. DDRF, cf. TDRG. — Pl.: oploşeli. — Şi: opleşeâlă s. f. scri- BAN, D. — Oploşi + suf. -eală. OPLOŞI vb. IV. 1. Refl. A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăşi. Cu multă rugămente şi giuruită cătră hinul său s-au oploşit în vicleană făgăduinţa lui. m. costin, o. 72, cf. cihac, ii, 229. Pe vremea aceea se oploşise la casa noastră un turc cu numele Aii. conv. lit. xiv, 201. Ca băiet străin. . . s-a oploşit de la o vreme într-un sat mare şi frumos. CREANGĂ, P. 139, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Se oploşise şi el la grajd, fără ca să aibă nici o treabă, dunăreanu, n. 118, cf. tdrg. Cei dintâi înaintaşi ai lor n-au venit de-a dreptul din Galiţia unde se oploşiseră pe la 1350. iorga, c. i. ii, 194. Se mai îndeletniceau ... cu facere de aşezăminte religioase, biserici sau mînăstiri, în care se oploşeau bolnavi sau nevolnici, n. a. bogdan, c. m. 35. Vine şi se oploşeşte şi el la schit, al lupului, p. g. 29. Dădea tîrcoale curţii şi de dragul Ma-rioarei, şi în speranţa că se va putea oploşi şi dînsul pe-aici. rebreanu, r. i, 175. Mai bine încarcă ce au şi trec hotarul, oploşindu-se undeva, în nişte munţi, sadoveanu, o. x, 77. S-a oploşit la moara lui Papp. t. popovici, s. 358, cf. i. cr. iv, 306, com. din straja — rădăuţi, alr i 1 354/512, 554, a v 15, a vi 26. F i g. Părinţii noştri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploşise 2110 OPLOŞIRE — 245 — OPORTUN încă la uşa lor. creangă, a. 104. Nu în Iberia . . . se putea oploşi şi cultura ce emigrase din Bizanţ. iorga, l. i, 27. Această superioritate... se oploşi. . . într-un ascunziş obscur al sufletului. c. petrescu, o. p. i, 78. Nu se mai oploşeşte norocul la casa ceea. i. cr. iv, 233. 2. T r a n z. A adăposti, a găzdui. Cf. cihac, ii, 229. Orice venetic, în ţara asta, este oploşit de dumneavoastră, creangă, a. 156. Ţi-am zis să nu oploşeşti pe nebuna ceea, te-a gîtui într-o noapte, contemporanul, vi2, 114, cf. ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Bîrlogul lui, unde-şi oploşea şi o ţiitoare, era alături de clasa noastră, ciauşanu, r. scut. 15, cf. şez. iii, 83. + A crea (cuiva) o situaţie; a căpătui. Cum? Oamenii mei de credinţă, pe care i-am oploşit în slujbe. . . ? sadoveanu, o. x, 138. <0 Refl. Mai degrabă învaţă un meşteşug sau oploşeşte-te într-o slujbă, c. petrescu, c. v. 121. — Prez. ind.: oploşesc. — Şi (regional) opleşi vb. IV. scriban, d., alrm ii/i h 367, alr ii 3 420, ib. 3 846/219. — Etimologia necunoscută. OPLOŞÎRE s. f. Acţiunea de a (se) o -p 1 o ş i; adăpostire; (regional) oploş. Cf. ddrf. Ocîrmuirea locală trebui să ieie anumite măsuri... pentru oploşirea lor. n. a. bogdan, c. m.106. — V. oploşi. OPLOŞÎT, -Ă adj. Adăpostit, găzduit; aciuat, pripăşit; ascuns. Mulţi au perii atuncea de căzaci, oameni neştiutori ce sînt căzacii oploşiţi în tîrg. m. costin, o. 147, cf. ddrf. Mini de dimineaţă . . . ieşiţi de-aici şi vă duceţi la Leonte Creţu, stînd oploşiţi la pădurăria lui două-trei zile, pînă ce va trece acest val. sadoveanu, o. xvii, 490. Văzură vacile rumegînd şi viţeii oploşiţi lîngă ugere, stancu, r. a. iii, 208. Douăzeci şi trei de case răzleţe, oploşite sub o curmătură de deal. v. rom. iulie 1958, 15. <0> (Substantivat) Mai toţi au remas la colibă; numai vro doi, trei oploşiţi de-ai grecului îi ieşiră înainte. CONTEMPORANUL, VI, 98. — Pl.: oploşiţi, -te. — V. oploşi. OPONENT s. m. Persoană care îşi exercită dreptul de opoziţie (I 2); opozant. Cf. şăineanu. Opoziţiunile la căsătorie se vor face în două exemplare subsemnate amîndouă de însuşi oponenţii sau de împuterniciţii lor. hamangiu, c. c. 27, cf. barcianu. Această enunţare împărătească . . . determină pre unii din oponenţi să voteze măcar budgetul statului, sbiera, f. s. 247, cf. alexi, w. (Adjectival) Plata făcută de debitore creditorelui său, în urma unui sechestru, sau opoziţiuni, nu este valabilă în privinţa creditorilor sechestranţi şi oponenţi, hamangiu, c. c. 262, cf. barcianu. Este chemat la acest tribunal... spre a se cerceta ca inculpat-oponent într-un proces corecţional. mon. of. 1906, nr. 1, 27, cf. cade, scriban, d. — Pl. : oponenţi. — Din germ. Opponent. OPOPANĂX s. n. v. opoponax. OPOPONĂX s. n. Plantă erbacee mare, din familia umbeliferelor (Opoponax chironium); p. e x t. răşină extrasă din rădăcina acestei plante şi folosită în medicină şi în parfumerie. Cf. NICA, l. vam. 177, cade. — Şi : opopanăx s. n. scriban, d. — Din lat. opoponax. — Opopanax < gr. Ô7to7tàvaÇ. OPOR s. n. 1. Partea de lîngă străgălie a podului osiei de car, umărul osiei ; p. e x t. străgălie. Şi-ntreabă-i ce e bleavu, risteu, bulfeiu, oporu, cormana, că de ţi-o şti, lasă ! jipescu, o. 55, cf. ddrf. Cînd se înnămoleşte carul, ţăranii zic că s-a înnămolit pînă la opor. pamfile, i. c. 130, cf. damé, t. 8, tdrg, pascu, s. 269, H IX 37, 144, 439, xiv 152, xvi 10, 396, rădulescu- codin, i. cr. vii, 155, viii, 89, alrm sn h 224, com. din turnu măgurele. <£> Loc. a d v. Pînă la (sau în) opor = total, complet, pînă la refuz. Cf. damé, t.. 8, pamfile, i. c. 130, ZANNE, P. V, 461. 2. (în e x p r.) A pune opor = (despre cai) a fi cu nărav; (despre oameni) a opune rezistenţă, a se împotrivi. Caii prinşi la trăsură în mers se opresc din cînd în cînd, fiindcă numai cînd îi pornesc să vede dacă ei au „obiceiu să puie opor“. dr. v, 84, cf. bul. fil. ii, 290, scriban, d. Puse opor că nu merge şi pace. BOCEANU, GL., cf. PAŞCA, GL., ALR I 1 110/856, A III 19. — Pl. : opoare. — Din bg. onopa „proptea, opritor“, ser. opor „piedică, obstacol“. Cf. poară. OPORÎNTĂ s. f. (Regional) Oporniţă. Cf. PAMFILE, i. c. 131. — Pl. : oporinte. — Şi : oprintă s. f. id. ib. — Cf. opor. OPORNIŢĂ s. f. (Regional) Verigă de fier care leagă osia de perinocul carului. Cf. damé, T. 9, TDRG, PAMFILE, I. C. 131. ŞĂINEANU, D. u., h iv 279, xi 283, xvi 22, rădulescu-codin, LEXIC REG. 83. — Pl. : oporniţe. — Opor + suf. -niţă. OPORTÜN, -Ă adj. Care se întîmplă sau se face la momentul potrivit; adecvat situaţiei, împrejurărilor ; potrivit, nimerit, favorabil. Săvîrşesc tot lucrul în timpul cel mai scurt şi mai oportun, i. ionescu, m.' 201. Crezură de cuviinţă a mai amina întreprinderea pînă la 2119 OPORTUNISM — 246 - OPOZABILITATE un moment mai oportun, hasdeu, i. v. 184. Nu veţi avea timp oportun ca să puneţi in lucrare această lege. maiorescu, d. ii, 159, cf. 138, DDRF, ŞĂINEANU, BAR C IAN U, ALEXI, W. Chestia asta, fiind serioasă, nu trebuie adusă in discuţie decît cu băgare de seamă şi in momentul oportun. rebreanu, i. 134. Acest plan era tot ce putea fi mai raţional şi mai oportun, oţetea, t. v. 285. Medită repede asupra mijloacelor oportune, pentru a scoate pe bătrin din casă. călinescu, e. o. ii, 50. <£> (Adverbial) Nu credem oportun a se trata în literatura noastră prea tînără încă. maiorescu, cr. i, 45. S-a socotit mai oportun de a înlătura.. . toate notele indicătoare de autorii consultaţi, odobescu, s. iii, 501. — Pl.: oportuni, -e. — Din fr. opportun, lat. oportunus, -a, -um. OPORTUNISM s. n. 1. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care adoptă şi aplică, după împrejurări, principii şi păreri diferite, dicţ. 2. Îndepărtarea de la poziţia de clasă, de la lupta de clasă, adaptarea şi subordonarea intereselor clasei muncitoare faţă de interesele şi politica burgheziei. Lupta împotriva imperialismului este de neconceput fără lupta împotriva oportunismului în mişcarea muncitorească. c.on-temp. 1953, nr. 328, 1/2, cf. der. — Din fr. opportunisme, rus. onnopTyHH3M. OPORTUNIST, -Ă s. m. şi f. 1. Persoană lipsită de principialitate, care adoptă şi aplică, după împrejurări, diverse păreri şi principii. Cf. şăineanu, alexi, w. Urmaşul său .. . era un nobil, ... un oportunist, care făgăduia tot calvinilor, pentru a fi sprijinit în alegerea sa. iorga, l. ii, 59. Ajustat mereu numai la ceea ce se cere în clipa prezentă, el e un oportunist. ralea, s. t. ii, 230. <^> (Adjectival) Regele era oportunist în materie de religie, oţetea, r. 310. 2. Adept al oportunismului (2). Numai în urma luptei neîmpăcate împotriva oportuniştilor din rtndurile sale, partidul clasei muncitoare îşi poate păstra unitatea şi disciplina, contemp. 1953, nr. 355, 2/6. Te-ai purtat ca un oportunist, n-ai vrut să-i superi prea tare pe chiaburi. preda, d. 216. Oportuniştii se ridicau împotriva puterii centrale de stat proletare, lupta de clasă, 1961, nr. 2, 111. ■$> (Adjectival) Au fost îndepărtate din partid . . . elemente ... oportuniste, carieriste şi alte elemente duşmănoase. gheorghiu-dej, art. cuv.4 203. — PL: oportunişti, -sie. — Din fr. opportuniste. OPORTUNITĂTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este oportun. Mă voi încerca acum a vă justifica oportunitatea şi chiar necesitatea ei. maiorescu, d. i, 348, cf. ddrf, şăineanu, bar-cianu, alexi, w., scriban, d. O problemă care se ridică de la început este oportunitatea acestui tip de dicţionar, cl 1957, nr. 1 — 2, 309. •<> Loc. a d v. Fără oportunitate = în mod nepotrivit, inoportun. Nu e fără oportunitate de a preciza . .. linia de la care începe creaţia artistică. lovinescu, m. 152. 2. Oportunism (1). Pe lîngă politica aşa-numită de oportunitate, unii din ei născociră o nouă doctrină politică, sbiera, f. s. 333. — Din fr. opportunité, lat. oportunitas, -atis. ; OPÔSUM s. m. Mamifer marsupial de mărimea unei pisici care trăieşte în America de Nord şi a cărui blană, cenuşie, este foarte apreciată (Didelphys virginiana); sarigă. dicţ. + Blană (prelucrată) a acestui animal. Cf. cade. — Accentuat şi : oposûm. cade. — Pl. : opo-sumi. — Din fr. opossum, germ. Opossum. OPOTERĂPIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine opoterapiei, care se întrebuinţează în opote-rapie. Mărirea producţiei de medicamente opote-rapice. leg. ec. pl. 434. — Pl. : opoterapiei, -e. — Din fr. opothérapique. OPOTERAPlE s. f. Tratament aplicat în diferite boli şi care constă în administrarea de sucuri, extracte sau pulberi de ţesuturi, de organe sau de glande endocrine, în cazurile cînd substanţele respective lipsesc din organism. Cf. BIANU, D. S., VOICULESCU, L. 204, SCRIBAN, D., DL, DM, DER. — Din fr. opothérapie. OPOTREBLÉNIE s. f. (Rusism învechit) Folosire, întrebuinţare. Ne-am îndemnat de le-am tîlmăcit numai pentru dragostea voastră, iar nu spre opotreblenie de obşte (a. 1784). bv ii , 299. — Din rus. ynoTpe6jieHne. OPOYĂI vb. IV v. upovăi. OPOYdtf subst. v. puhoi. OPOZABIL, -Ă adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. Articolul definit şi adjectivele pronominale enclitice nu se exclud, nu sînt opozabile, scl 1961, 164. 2. (Despre un drept, un act juridic etc.) Care trebuie respectat şi de alte persoane decit de titularul dreptului sau de părţile litigante. Cf. dl, dm, der. — Pl. : opozabili, -e. — Din fr. opposable. OPOZABILITATE s. i. (Jur.) Faptul de a fi opozabil (2). Graţie caracterului de opozabilitate generală a proprietăţii, titlul de proprietate a dobîndit el însuşi un caracter absolut, pr. drept, 240. — Din fr. opposabilité. 2130 OPOZANT _ 247 — OPOZIŢIE OPOZANT, -Ă s, m. şi f. 1. Oponent. Cf. stamati, d., barcianu, alexi, w. Speriat de popularitatea lai de opozant curajos şi văzînd in el un rival pretendent la tron, îl ţinuse doi ani la închisoare, camil petrescu, o. ii, 389. Un curent sau o şcoală... îşi extind influenţa departe de locul de origine, stîrnind pretutindeni discipoli sau opozanţi, v. rom. februarie 1960, 137. 2. (în ţările cu regim parlamentar burghez) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziţie. Dacă aş fi fost vreodată opozant, înlăleg să fiu catatricsit. alecsandri, t. i, 377. Aceşti trei d-ni. .. sînt opozanţi sistematici, maiorescu, d. i, 569. Această scrisoare cade în mîna unui opozant, Caţavencu, care se foloseşte de ea ca de un instrument, pentru a fi ales deputat, gherea, st. cr. i, 340, cf. şăineanu. Opozanţii munteni vedeau în intimul lui vodă pe „un hoţu. iorga, l. ii, 633. A găzduit la un om de ispravă desigur, ca Sandu Buhuş, dar oricum, un opozant obstruc-ţionist. c. petrescu, o. p. ii, 323. Încălţămintea ostaşilor e proastă, spune mai departe opozantul. pas, l. 315. •$> (Adjectival) Soseşte un băiat cu gazetele... Iau şi eu două: una guvernamentală şi una opozantă, caragiale, o. i, 244. Porni din nou martirul nostru ... Pe la gaze-tele-opozante, pe la ziare cu tiraj, anghel-iosif, c. m. ii, 11. însemnările se încheiau după buna tradiţie a oricărui ziar opozant, c. petrescu, r. dr. 45. — PI.: opozanţi, -te. — Din fr. opposant. OPOZIT, -Ă adj. (învechit) Opus, contrar. Alt pîrău. . . izvoreşte din partea oposită a plaiului, i. ionescu, m. 67. Bathori, cu o armată de două ori mai mare, era aşezat pe alt deal oposit. bălcescu, m. v. 620, cf. 12, şăineanu, barcianu. Embrionul are două cotiledoane opo-site. GRECESCU, FL. 4, cf. ALEXI, W. — Scris şi: oposit. — PI.: opoziţi, -te. — Din lat. oppositus, -a, -um, fr. opposite. OPOZIŢIE s. f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii ; deosebire izbitoare, contrast. V. antiteză. Cronicele române mă farmecă prin opozi-ţiunea celor povestite în ele cu ceea ce se petrece în toate zilele înaintea ochilor mei. f (1869), 110. Raportul între judecăţile afirmative şi negative este de regulă un raport de oposiţiune. maiorescu, L. 58, cf. ODOBESCU, S. III, 29, DDRF, şăineanu, sever in, s. 12. Asemenea adverbe formează mai adesea opoziţii sau corelaţii (sus-jos, aici-acolo). puşcariu, l. r. i, 147. Se poate stabili chiar opoziţia între nume şi verb. scl 1950, 96. Dar ce opoziţie poate fi între indivizi care se aseamănă aşa de mult? ralea, s. t. ii, 73. Loc. a d v. în opoziţie cu ... = spre deosebire de ... , în contrast cu . . . Cf. barcianu. 2. împotrivire, opunere, rezistenţă. Cf. asa-chi, î. 5/25, valian, v. Desperata opoziţie a coloniştilor Moldovei, ist. m. 44/12, cf. stamati, d., polizu. Ion Vodă putu intra acum în Bucureşti fără a fi întîmpinat cea mai mică opoziţiune. hasdeu, i. v. 95, cf. şăineanu, barcianu. Opoziţia antipapală s-a manifestat prin atacuri contra numirilor pontificale şi contra fiscalis-mului. oţetea, r. 304. Ceea ce caracterizează leninismul este conţinutul său profund creator, dialectic, opoziţia sa neîmpăcată faţă de orice dogmatism, lupta de clasă, 1954, nr .1, 3. <£> Loc. vb. A face opoziţie = a se opune, a se împotrivi. Mai nedomirită era coana Sofiţa de opoziţia ce o făcea Aglaia. d. zamfirescu, v. ţ. 148. Cînd vorbitorii fac opoziţie, în discuţiune . . . lucrul să lămureşte mai uşor. severin, s. 14. 3. Poziţie a două corpuri cereşti care, privite de pe pămînt, se găsesc pe bolta cerească diametral opuse. Cf. şincai, înv. 138. In opoziţiune cu soarele, barasch, m. ii, 89. Pentru observatorul de pe pămînt, numai planetele superioare pot să se afle în oposiţiune. culianu, c. 329, cf. 262, şăineanu, cade, scriban, d. 4. (în vechea organizare judecătorească) Cale de atac a unei hotărîri în faţa aceleiaşi instanţe, în cazul cînd hotărîrea a fost dată în lipsa celui interesat. Cf. şăineanu, cade, scriban, d. + Cale de atac, în cadrul anumitor proceduri de executare silită, adresată instanţei care îndeplineşte executarea, der. 5. (Lingv.) Diferenţă, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcţională, dintre două unităţi lingvistice, der. II. (în ţările capitaliste cu regim parlamentar) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr-un grup politic potrivnic partidului la putere; politica pe care o duce acest grup faţă de partidul la putere. Massa oppoziţiei s-au crezut îndestul de puternică, calendar (1850), 66/12. în ce stare se va fi aflînd astăzi justiţia . . . în marele principat al Transilvaniei, s-ar putea cunoaşte din sus însemnata activitate a des memoratei opuseţiuni. bariţiu, p. a. iii, 428. Boierii rămasără totuşi oligarşia de mai înainte, dînd în spinarea cîrmuirei greutatea şi respunderea stărei sociale, o tactică ce s-au înnoit în oposiţiile din urmă. russo, s. 116. Are să se scoale oposi-ţiunea. ghica, s. 198. Să vorbim serios de opozi-ţiunea acestor domni, maiorescu, d. i, 569. M-a combătut opoziţia si colo si dincolo, caragiale, o. vi, 151, cf. macedonski, o. iii, 22, şăineanu. Întîia grijă fu să se ducă la şeful opoziţiei. bassarabescu, s. n. 171. Cîţiva deputaţi din opoziţie acuzau guvernul că n-a fost capabil să împiedice izbucnirea nemulţumirilor, rebreanu, r. ii, 22. Mie îmi este indiferent dacă sînt din partidul nostru sau din opoziţie, c. petrescu, c. v, 108. Prigoana contra celor din opoziţie. 2133 OPOZIŢIONAL — 248 — OPREALĂ ulieru, c. 95. Timp de zece ani oscilase cind la stingă, cind la dreapta, ameninţind, cind de la putere, cind din opoziţie, cu o aşa-zisă răscoală a maselor, beniuc, m. c. i, 24. Trebuie să convorbim despre mutaţia fabricii şi despre măsurile ce trebuie să luăm noi, opoziţiunea ! t. popovici, s. 273. — Pronunţat: -ţi-e. — Scris şi: oppoziţie, oposiţie (asachi, 1. 5/25, polizu). — Pl.: opoziţii. — Şi: (ieşit din uz) opoziţiâne, (neobişnuit) opuseţiune s. f. — Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition. OPOZIŢIONAL, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care se opune; opus, contrar. Expresii opoziţionale. grecescu, fl. 6. <£■ Complement circumstanţial opoziţional — complement circumstanţial care arată obiectul sau acţiunea care se opune celor exprimate prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziţiei. gram. rom.2 ii, 199. Propoziţie circumstanţială opoziţională = propoziţie subordonată care se opune conţinutului regentei, ib. 331. 2. S. m. şi f. (Rar) Opozant (2). Ar fi fost şi mai mulţi din unele familii, dacă curtea nu ar fi şters pe toţi opoziţionalii cei mai colţaţi; din aceştia insă tot au intrat ciţiva ca deputaţi. BARIŢIU, P. A. i, 601. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: opoziţionali, -e. — De la opoziţie. OPOZIŢIONlST, -i adj. 1. Opus, contrar, potrivnic. Prin aceasta ea se situează intr-un caracter permanent opoziţionist ... de contrazicere a ceea ce e curent şi banal, ralea, s. t. ii, 232, cf. iii, 18. 2. Care face politică de opoziţie. Partid opoziţionist. DM. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: opoziţionişti, -te. — De la opoziţie. OPOZIŢItJNE s. f. v. opoziţie. OPRĂC s. n. (Regional) Loc, ţinut, meleag. Şi a mers el: Zi de vară Pină-n sară, Cale lungă Să-i ajungă, pină s-a pomenit pe alte opracuri, pe tărimuri neumblate, pe locuri necunoscute. PLOPŞOR, C. 101. — Pl.: opracuri. — Etimologia necunoscută. OPRĂVĂ s. f. (Prin Ban.) Întîmplare, păţanie; ispravă. Aceasta nu e oprava lui. calen-dariu (1794), 33/11, com. din oraviţa. — Pl.:? — Din ser. oprava. OPRĂYl1 vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A aranja, a stabili; a decide. Va grăi. . . cu dtnşii şi va oprăvi (a. 1600). doc., ap. dhlr ii, 519. 2. Tranz. (învechit) A zidi, a ridica. (Refl. pa s.) împărăţiia să oprăvuiia in Ierusalim, biblia (1688), 2432/24. 3. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) termina, a (se) isprăvi. Se-au oprăvit deodat['d] cu moartea gărdinarului (a. 1600). doc., ap. dhlr ii, 520, cf. lexic reg. 49. 4. Tranz. (Prin Ban.) A păţi. Da păzeşti crastaveţii, fată mare? — îi păzesc că vin paserile şi-i mîncă. — Tocmai aşa am oprăvit şi eu cu ei, dar de frică i-am băgat intr-un vas ca să se mureze. cătană, p. b. ii, 137, com. din oraviţa. — Prez. ind.: oprăvesc. — Şi: (învechit) opră-vui vb. IV. — Din slavon. onpdKHTH; ser. opraviti. OPRĂVI2 vb. IV. Tranz. (Prin Ban.) A alunga, a goni. Cf. l. costin, gr. băn. 150. Ţi-ai oprăvit oaspeţii? id. ib. <^>(în deseîn-tece) Cu săcurea ¿-an snopit, Di la bieijug durerili am oprăvit. arh. folk. iii, 123. <£> I n t r a n z. Pentru ca să nu se facă mortul moroi „am audzit că oprăviţşce, numa nu şdiu cum fac“, ib. 57. — Prez. ind.: oprăvesc. — Din ser. otpraviti. OPRĂVIT, -Ă adj. (Ban.) Trimis în altă parte, alungat; îndepărtat. Cf. novacoviciu, c. r. i, 15. Şi ăn lumi c-am minat Şi-n noauă otară oprăviă. arh. folk. iii, 128, cf. 152. — PL : oprăviţi, -te. — V. oprăvi2. OPRĂVUl vb. IV v. oprăvi1. OPRiVUÎRE s. f. Acţiunea de a oprăvi1; ridicare, înălţare. Dovedit lucru iaste că prin oprăvuirea cârmei cea bună şi înţeleaptă a mare cuviinţei Mării[i] tale fieştecare să indăstulează de liniştea limanului innălţimei tale (a. 1720). BV ii, 3. — V. oprăvui. OPREA G s. n. v. opreg. OPREĂLĂ s. f. 1. (învechit) Oprire (1). învăţa ... cu toată cutedzarea, neapăratu (fără opreală n. test. 1648, fără contenire BIBLIA 1688). COD. VOR. 106/2, cf. KLEIN, D. 65, BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF, ALEXI, W., TDRG, SCRIBAN, D. 2. (învechit şi popular) Piedică, obstacol în calea unei acţiuni, a unei realizări; interdicţie. Cf. oprelişte. Să aibă a luoa jupîneasa Maria de la Vasilie spătar şi cartea lui Leon Voevod şi alte cărţi de la mina lui. . . şi opreală să n-aibă (a. 1633). mag. ist. i, 208/27. De nu puteţi şi voi să veniţi, pentru că v-au apucat acolo cevaşi oprială, voi ne trimeteţi pre arcaşi. 2145 OPRECB — 249 — OPRELIŞTE herodot (1645), 489. De va hi nevoie de preot. . . atunce să n-aibă preotul canon de opreală, ce numai post (a. 1652). gcr i, 161/14. De cătră nimele opreală să n-aibă naintea cărţii dumnii [i] meale (a. 1669). bul. com. ist. v, 202. Omul să aibă opreală trupului, fiece să nu mănînce. fl. d. (1693), 41r/18. Cum va vrea să facă cu ţara şi cu ai ţârii şi de nimeni opreală să n-aibă. ist. ţ. r. 14, cf. lex. mars. 219. Pentru ca să se puie opreală acestui obiceiu, . . . nimeni din străini să nu se mai însoare aici In pămintul ţării şi să ia fată de pămîntean (a. 1764). uri-CARIUL, V, 338/1, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. De loc nu-i faci opreală! i. văcărescul, p. 167/5, cf. conachi, p. 232, polizu, ddrf, alexi, w. I-a cerut să se tnvoiască umblarea braşovenilor cu mărfurile lor . . . fără să se facă nimănui nici o opreală pentru marfa străină, n. a. bogdan, c. m. 25. + (Concretizat) Frînă, piedică (la căruţă, la car etc.). La deal tot cu opintele Şi la vale cu oprele. marian, sa. 269. E x p r. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-şi piardă cumpătul, să se tulbure. Două fete frumuşele Mi-a furat minţile mele . . . Una are ochi de mură Care inimele fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. pop., ap. MAIORESCU, CR. I, 34. 3. (învechit şi popular) Arest, închisoare. Domnul. . . porunceşte să fiţi la opreală, nu doar că va să vă omoare, ci numai plnă va veni măriia sa (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 366/2. Iliiaş Vodă au cădzut la Rodoş la opreală. m. costin, o. 75. Poruncit-au viziriul de i-au pus la opreală. ist. ţ. r. 40, cf. n. costin, l. 592. Le lua bani, şi-i punea la gros, adecă la opreală, dacă nu vrea să priimească caftan. dionisie, c. 176. Am şezut şi la opreală (a. 1822). iorga, s. n. 183. Un făcător de rele ce este pus la opreală in închisoarea de la Viena. cr (1829), 1382/24, cf. i. golescu, c. Mă pusără la opreală pînă a doa zi. gorjan, h. ii, 195/28. Iată-mă-s, doamne, pusă la opreală. creangă, p. 318, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., dr. iii, 432, teodo-rescu, p. p. 482. Şi pe Stanciu mi-l lega Cu alţi cinci alăturea, La opreală mi-i dădea, pamfile, c. ţ. 60. <0>(în superstiţii) Dacă ţi-a murit vrun copil şi n-ai apucat a duce colacii cumă-trului, să-i duci cînd vei face praznic de 40 zile, căci altfel sufletul copilului (mort) va fi ţinut la opreală. şez. iii, 48. Murind cineva, pînă ce moare altul după el, sufletul îi şade la opreală. i. cr. iv, 214. + Arestare;. detenţiune. Auzind de venirea domnului şi de opreala feciorilor săi, au ieşit întru întîmpinare cătră Craiova. şincai, hr. iii, 96/25. Nişte nenorociţi soldaţi. . . sînt osîndiţi a-şi face aici opreala la care tribunalele militare i-au hotărît. f (1889), 297. — PI.: opreli, (rar) oprele. — Opri + suf. -eală. 0PRECE num, card. v. optsprezece. OPREDELfiNIE s. f. (Rusism învechit) Decizie, hotărîre, decret. Mi s-au arătat opredelenie depertamentului întăi, făcută în nefiinţa mea şi a documenturilor mele (a. 1813). bul. com. ist. IV, 87, cf. T. PAPAHAGI, C. L. — PI.: opredelenii. — Din rus. onpegejieHHe. OPRÎG s. n. (Ban., Transilv., Olt.) Piesă caracteristică portului popular femeiesc, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară şi îngustă de ţesătură de care atîrnă fire groase de lînă sau de aţă de diferite culori şi care este purtată peste poale, în faţă şi în spate sau numai în spate (v. c h i ţ e 1 e cihac, ii, 289, lm, liuba-iana, m. 17, manolescu, i. 231, şăineanu, jahresber. v, 327, tdrg, cade, scriban, d., h ix 56, 86,124, xviii 146, 269, 278, boceanu, gl., l. costin, gr. BĂN. 150, ARH. FOLK. III, 32, 57, 58, ALR II 3 323/2, 27, 36, 47, 53, 76, 105, 833, 836, ib. 3 352/2, 27), rar numai în faţă (v. şorţ, z a -die LM, SCRIBAN, D., ALR ii 3 322/102) sau încreţită în jurul corpului ca o fustă (v. v î 1 n i c RĂDULESCU-CODIN, L. 127, H IX 135). Cf. ANON. car., budai-deleanu, lex. Caracteristica portului femeiesc sînt două "catrinţe de pănură, care se numesc oprege. f (1866), 44. în unele părţi ale Banatului muierile îşi iau în semn de jeluire cîrpe (mărămi) negre pe cap, denainte catrinţă neagră, iar denapoi opreg negru, marian, î. 404, cf. ddrf, moldovan, t. n. 56, barcianu, alexi, w. Muierea în semn de jale poartă brîu şi opreg negru într-un an. densusianu, ţ. h. 254. în părţile Almăjului... se poartă obicinuit „opreg dinainte şi opreg dindărăt“. molin, r. b. 418. Fetele ... se îmbracă cu preferinţă cu oprege roşii, pribeagul, p. r. 37, cf. h vi 233, ix 7, xvi 22, xviii 26, 35, 77, 262. Doamna, ca să n-o cunoască nimeni, s-a îmbrăcat cu opregi. rădulescu-codin, l. 97. Muierea care erea măi fudulă avea opreg negru, vîrcol, v. 43. Să bag[ă] o muiqre-n groapă şî-i mătură groapa cu opregu. arh. folk. iii, 57, cf. 58, alr i 790/839, a iii 2. <£> (Regional) Mazăre cu opreg — soi de fasole cu bobul alb cu o pată neagră. Cf. h xviii 102, com. din gioagiu — orăştie. — PI.: oprege, (rar) opreguri, opregi. — Şi: opreâg s. n. h xviii 26, 35. — Din ser. opreg. OPRELIŞTE s. f. 1. Piedică, obstacol în calea unei acţiuni; stavilă, zăgaz; poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; interdicţie, prohibiţie, Mîncările, băuturile fără de nice o oprealişte ... au pierdut Sodomul. varlaam, c. 310. Văzind cum n-au nici o oprelişte, au purces cu toate vasăle. herodot (1645), 414. Ai pus dară mie piciorul întru oprealişte şi mi-ai păzit toate faptele, biblia (1688), 3691/4. Să aibî volnă. .. a păşuna bucatele dumisale mai sus pomenitului boiari, fără de nice o oprealişte de cătră nime 2149 OPRELNIC — 250 — OPRI (a. 1710). bul. com. ist. ii, 196. Opreliştea de la biserică (a. 1762). iorga, s. d. xii, XV, cf. budai-deleanu, lex. Dragoş se luptă cu arşiţă, săte, Dar în sfîrşit calcă a morţii oprelişti, Ajunge la poala muntelui de cremine. c. stamati, p. 222, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Femeia cheltuia tot mai mulţi bani, pe lingă toată opreliştea primarului. agîrbiceanu, a. 471. El se simţea în stare să tragă măcar două treimi din voturi. .. dacă ridică opreliştea de păşune în pădurea statului, c. petbescu, î. ii, 143. Viaţa îmi apărea uneori cam dificilă în mijlocul atîtor oprelişti, sadoveanu, o. ix, 328. El simte că se înnăbuşe în meschinul tîrguşor, sub opreliştele sistemului ţarist, contemp. 1949, nr. 164, 2/2. Cu toată opreliştea stăpînirii. . . mulţi negustori preferau, în loc de judecata Divanului, judecata mahalalei, camil petrescu, o. ii, 94. Spoitorii şi ţigăncile cu ghiocul n-aveau voie să stea în Ţigănie... In opreliştea pentru spoitori şi femeile cu ghiocul de-a se pripăşi aci intra şi un gînd de morală, pas, z. i, 115, cf. i. cr. iv, 188. + Oprire, popas. Drumul de la Turnul Măgurele pînă la lunca Şiretului a fost făcut de către voluntarul Gheorghe Dima pe jos, cu popasuri lungi şi oprelişti dese. galan, z. r. 58. 2. (învechit) Reţinere cu forţa; arestare. Pentru că locuitorii Novelor n-au voit să se numere între ostaşii lui Petru, pre episcopul lor l-au oprit la sine, pentru care oprelişte cetăţenii Novelor încă au întirit pre Scribon solul lui Petru, şincai, hr. i, 117/10. 3. (Regional) Loc unde se adună apa prin oprirea unei gîrle (chest. iv 42/66 b, alr i 1 843/343). + Loc înaintea strungii, unde stau oile; stanişte. Cf. a i 20. — Pl.: oprelişti. — Opri -f suf. -elişte. OPRELNIC, -Ă adj. (învechit) Care opreşte, care împiedică ceva. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — Pl.: oprelnici, -e. — Opri -f suf. -elnic. OPRESĂ vb. I. Tranz. (Rar) A asupri, a oprima, a împila. Cf. lm, alexi, w. — Prez. ind.: opresez. — Din fr. oppresser. OPRESIE s. f. v. opresiune. OPRESItJNE s. f. 1. (Fiz.; ieşit din uz) Presiune. Aceasta e o maşină de ţesut cu aburi de opresie (apăsare) înaltă, ic. lum. (1841), 1541/18. 2. (Ieşit din uz) Greutate în respiraţie (însoţită de dureri pectorale). Opresiune, greutate dureroasă în pept. man. sănăt. 329/11. O opresiune la pept. parab. 48/20. Nu mă simt prea bine de vro cîteva zile. Am nişte opresii care mă cam supără de a lucra, alecsandri, s. 197, cf. bianu, d. s. + F i g. Depresiune sufletească, descurajare, deprimare. Acea opresiune a timpului pierdut, vlahuţă, d. 31. Stăruia în el aceeaşi ciudată opresiune, ca o durere de cap. sadoveanu, o. ix, 115. 3. Asuprire, oprimare, împilare. Acea revo-luţiune franceză ... a garantai pe om în contra opresiunii, făcîndu-l egalul tuturor, ghica, s. 223, cf. lm, şăineanu, barcianu, alexi, w. Trebuie să reziste opresiunii, camil petrescu, t. ii, 606. Dreptul de rezistenţă la opresiune e o consecinţă a principiului suveranităţii naţionale. oţetea, t. v. 144. Opresiunea economică şi arbitrariul marilor latifundiari au dus la o criză generală a economiei agricole, contemp. 1948, nr. 111, 3/2. După veacuri de opresiune, muncitorii de pămînt au aflat în sfîrşit izbăvire. SADOVEANU, E. 31. — Pl.: opresiuni. — Şi: (ieşit din uz) opresie s. f. — Din fr. oppression, lat. oppressio, -onis. OPRESÎV, -Ă adj. Care oprimă; asupritor, împilator. Cf. lm, şăineanu, barcianu, alexi, W., CADE, SCRIBAN, D. — Pl.: opresivi, -e. — Din fr. oppressiî. OPRESOR s. m. Persoană care oprimă; asupritor. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Noilor veniţi, opresorii le cer să se desolidarizeze de lupta celorlalţi, contemp. 1948, nr. 111, 7/3. — Pl.: opresori. — Din fr. oppresseur. OPRÎ vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică o acţiune in desfăşurare, un proces fizic sau psihic, un fenomen din natură, o fiinţă sau un mecanism în acţiune) A întrerupe (brusc), a face să înceteze; a curma,, a stăvili. Iară elu se sculă şi opri vîntul. coresi, ev. 374, cf. cheia în. 88r/24. Are puteare cela cu pămînturile să oprească apa, să nu lase să treacă pre locul lui. prav. 28. Piatra din deal răsturnată, ... un nebun cu piciorul poate a o prăveli, şi o mie de înţelepţi a opri nu o pol. cantemir, ist. 81, cf. anon. car. Poate fiecine opri viiaţa ce rria şi săs(ă) îndeamne spre viiaţa ce bună (a. 1710). gcr i, 363/24, cf. calen-dariu (1814), 191/25, budai-deleanu, lex. A lacrimilor navală, chip nu este s-o opreşti, bel-diman, e. 1/11, cf. lb. Scumpetea în multe rînduri ca o maic-a măsurărei, S-au văzut oprind pornirea ferbintelelor aprinse, conachi, p. 283, cf. polizu. Cînd mă pornesc o dală nu mă mai opreşte nici dracu. alecsandri, t. i, 54, cf. cihac, ii, 229. Spre-a opri acea privire dacul manta şi-o ridică, eminescu, o. iv, 137. Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i porneşti, Sînt grei de-oprit! coşbuc, p. i, 58, cf. ddrf, bar- 2156 OPRI — 251 — OPRI cianu, alexi, w. Oriclt se silea să se stâpinească, nu-şi putea opri lacrimile, rebreanu, i. 112. Jandarmul se roşi; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avîntul. id. R. i, 136. Nu cred ce spune Anton că el să fi oprit motorul. davidoglu, m. 22. Taci, cuce, nu mai cînta, Că tu-mi opreşti alvia. jarnIk-bîrseanu, d. 106. Apa, vîntu şi gura lumii n-o poţi opri. şez. i, 220, cf. zanne, p. ii, 175. -O Refl. Mai vîrtos de toate izvoarăle mai mult cură; nici se opreaşte nici dinioară şi nici dinioară stă. coresi, ev. 192. Limpede apa izvorului... în bălţi stătătoare oprindu-să, să strică, cantemir, ap. gcr i, 359/26. Aceste şanţuri.. . trebuiesc căutate, curăţite şi distupate ca să nu se oprească apa. i. ionescu, c. 235/3. E x p r. Minte de se opresc apele în loc = spune minciuni foarte mari. <> Refl. pas. Dar mai întîi nu ştiu cum să fac să se oprească focurile, camil petrescu, u. n. 401. + Refl. A conteni, a înceta. Erau tunurile noastre... Trei ceasuri ţinu acest foc înfricoşat, apoi se opri. conv. lit. xi, 371. Mă opresc [din povestit] căci mi se pare că iar am greşit calea, odobescu, o. iii, 60. I să opri răsuflarea ca la un om ce să prăbuşeşte într-o groapă fără fund. delavranceâ, s. 114. Ploaia care se oprise de vreun ceas, se porni din nou. camil petrescu, o. iii, 173. <0> (Urmat de determinări introduse prin prep. „din“ sau, învechit, „de“) Opreaşte-te de plîns şi lasă lacrămele. coresi, ev. 347. Sîmbătă din al optul ceas să se oprească de toate lucrurile, de marile şi de micile (a. 1640). gcr i, 89/31. Nici unul nu s-au aflat în poiată, ca să să poată opri de plîngere (a. 1757). gcr ii, 54/32. De multe ori să opre de lucru ca să-i privească. drăghici, r. 100/16. Ne oprim puţin din povestirea noastră, filimon, o. i, 145. Aude baba ceva şi se opreşte din povestit, caragiale, o. ii, 248. Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat şi-l priveau neliniştiţi, mironescu, s. a. 45. Cîteva clipe ne-am oprit din lucru. bart, s. m. 57. <£■ I n t r a n z. Opreaşte pentru ca şi noi să grăim, biblia (1688), 3702/26. + T r a n z. (Cu complementul „foamea“) A potoli, a alina. Iară despre toamnă, dacă s-au pornit ploi, au apucat de au crescut mohoare, şi cu acelea şi-au fost oprind foamea sărăcimea. simion dasc., let. 254, cf. 298. 2. Refl. (Adesea însoţit de determinări locale) A se întrerupe din mers, a sta pe loc; p. e x t. a poposi, a zăbovi. S-au oprit la uşa dumnăzăoaii (cca 1750—1780). gcr ii, 84/35, cf. budai-deleanu, lex. Eu, în copilărie, iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirei şi-n vale să privesc, alexandhescu, o. 1, 67. Deodată fugarii cu ochii de foc La capătul luncii s-opriră pe loc. alecsandri, p. i, 127. Turcii se posomorea Pe mal verde coborea Şi de mers nu se oprea. id. p. p. 135. El se opri înaintea unei case. emi-nescu, n. 51. Cum ajung în dreptul uşei, se opresc puţin, creangă, p. 251. Mi se pare că s-a oprit aici o birje, caragiale, o. vi, 247, cf. ddrf. „Personalul“ se opreşte din fuga mare dintr-odată. sp. popescu, m. g. 29. Sub tei, la margine de drum, S-oprise pe răzor, coşbuc, p. i, 227, cf. barcianu, alexi, w. Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepuraşul se opri o clipă să se odihnească, gîrleanu, l. 19. Pisi-cuţa ... se opri ca trăsnită din mers. hogaş, m. n. 93. Se oprea înaintea fiecăruia, cu mîna dreaptă în buzunarul jiletcei. bassarabescu, s. n. 16. Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă, bacovia, o. 107. Dar unde te opreşti acum în mijlocul pustiului şi al nopţii. . . ? galac-tion, o. 80. Brigada s-a oprit chiar în margine. camil petrescu, u. n. 337. Se opri în faţa uşii să-şi astîmpere bătăile inimii, c. petrescu, c. v. 346. A mai ocolit o dată casa, crunt, cu privirile în pămînt. în cele din urmă s-a oprit, sahia, n. 55. Ce faci aicea, Jănică? Mămuca te-a trimes la miei şi tu te opreşti pe la toate casele? sadoveanu, o. vii, 335. Penelopa grăbi pasul,. . . nu se opri pînă la capătul drumului, bart, e. 250. În uşă, dintre toţi, moş Ganovici s-a oprit nedumerit, galan, z. r. 78. M-am oprit în dreptul lui fără puterea de a-mi continua drumul. vornic, p. 20. Ne-aţi făcut întrebare, De ce adică venirăm Şi la uşă ne oprirăm, pop., ap. gcr ii, 313. Haide, mîndră, să pornim, Tocma-n Blaj să ne oprim. jarnIk-bîrseanu, d. 366. Cînd a fost căruţa pe de el, s-a oprit în loc şi-un om din căruţă-i dădu un corn. reteganul, p. ii, 70. <0>(în contexte figurate) Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte, alecsandri, p. iii, 11. Iar din cei codri pustii Vine dorul bădiţii, La fîntînă se opreşte Şi sub pom se răcoreşte. jarnIk-bîrseanu, d. 104. Că dorul e mare cîne, Peste cîte dealuri vine Şi s-opreşte drept la mine. hodoş, p. p. 36. I n t r a n z. Oprind la un vad. . . cădzură în barbari, dosoftei, v. s. noiembrie 185r/21. Cînd ajung în dreptul călăreţilor . . . ridică mîna dreaptă şi strigă: „Opriţi“. Oamenii opresc, caragiale, o. ii, 299. în ogradă intrase şi oprise un car cu doi bouleni jigăriţi. rebreanu, r. i, 101. Trecătorii se răsuceau în călcîiul şoşonilor întorcînd spatele vîntului. . . făcînd semne automobilelor să oprească, c. petrescu, c. v. 135. + T r a n z. (Complementul indică o fiinţă sau un vehicul în mers) A face să stea pe loc, a întrerupe din mers. Fug vremile ca umbra, şi nici o poartă A le opri nu poate. m. costin, ap. gcr i, 202/22, cf. lex. mars. 200, lb, polizu. Săriţi de opriţi calu ! alecsandri, t. i, 185, cf. cihac, ii, 229. Intrase spaima în păgîni şi nu mai putea nimeni să-i oprească din fugă. ISP1RESCU, m. v. 30. Tu rn-opreşti, de-aş vrea să fug, Cu-o singură privire! coşbuc, p. ii. 220. Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv, rebreanu, r. i, 244. Să trimitem pe Catinca să oprească un taxi. c. petrescu, c. v. 170. Magda îşi opri calul şi ridică o mină. 2156 OPRI — 252 — OPRI sadoveanu, o. v, 558. Opri cabrioleta, dete hăţurile în mîna grăjdarului... şi alergă fericită înapoi, camil petrescu, o. iii, 163. Această înfăţişare a lumii opreşte în loc fiinţa în ale cărei priviri s-a oglindit, trăgînd-o înapoi. bogza, c. o. 87. Cind mă gat de făgădău, Furca e în drumul meu; Mă opreşte caierul Şi nu-mi dă pace fusul. jarnîk-bîrseanu, d. 387. ^(întărit prin „în loc“, „în cale“ etc. sau urinat de determinări locale) Amabilitatea cu care m-aţi oprit în drum . . . mă face a dori ca să vă cunosc mai de aproape, alecsandri, t. i, 281. Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă. eminescu, o. i, 80. Cu mare greu hartoieşte carul într-o parte, îl opreşte în loc, se pune pe proţap şi se aşterne pe gînduri. creangă, p. 41. Mergea el, dară parcă-l tot oprea cineva în cale. ispirescu, l. 36. Şi mi-i opreşte pe loc fiecărui vorbind cu blîndeţe. murnu, i. 29. Am fost oprit pe bulevard de un domn şi o doamnă, camil petrescu, u. n. 184. Copilaş cu cal de foc! Opreşte negrul pe loc Că-i pică potcoavele Şi-ţi repune zilele, alecsandri, p. p. 107. (Prin analogie) Am oprit roata norocului: n-am să mă mai tem de nimic! filimon, o. i, 127. In prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. eminescu, o. i, 133. E x p r. A opri (cuiva) calea sau (învechit) a-i îi oprită calea = a sta în calea cuiva, a aţine calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). Calea îi era oprită ca să nu margă la greci, herodot (1645), 197. De mi-i mai vedea de o mie de ori oprindu-ţi calea... tu să nu-m dai vasul, dosoftei, v. s. noiembrie 172v/ll. Bine, Ivane, du-te; nu ţi-i oprită calea, creangă, p. 312. Ungurii pornesc Şi calea-i opresc, alecsandri, p. p. 65. ^Tranz. A reţine pe cineva (prin stăruinţe), a determina pe cineva să rămînă undeva, li opri lîngă sine, cercetîndu-le toate lucrurile lor. herodot (1645), 351. Fu sv\\\nţiasa oprit pentru să-l facă patriah. dosoftei, v. s. septembrie 3r/22. El vre ca să oprească oaste pără cînd vor faci jărtva ce de o sută de boi (cca 1750—1780). gcr ii, 83/34. Aproape toată ziua era la Domi-ţian. Uneori îl opreau la masă. bassarabescu, v. 10. -4- T r a n z. A reţine cu forţa, a sechestra; a aresta. Eu nu mă dau cu una, cu două . . . La ce să mă opriţi? Pentru c-am turtit o cocoraţie [= decoraţie]? alecsandri, t. i, 98, cf. cihac, ii, 229, cade. R e f 1. pas. Ne rugăm domni[i]lor voastre să faceţi bine să nu să oprească oamenii şi neguţătorii prin pîri şi pren datorii (cca 1594—1595). iorga, d. b. i, 2. De care lucru pohtescu pre dumneta să nu mai avem zminteal[k], să ni s[ă] mai oprească ţiganii (a. 1645). id. b. r. 126. 3. R e f 1. A se aşeza (temporar), a se stabili, a se fixa. Cădzumu în locu cu năsipu, lăsară corabiia; şi nasul amu opri-se (să In-p 1 ă n t î n. test. 1648, înplîntîndu-se I biblia 1688) şi stătu nelegănrată. cod. vor. 94/8. Arcul întins încoardă, arma-i străluceaşte De strică şi răstoarnă în ce să opreaşte. dosoftei, ps. 26/8. Apoi a mea privire prin casă rătăcindă Cu jale se opreşte pe un oraş tăcut. alecsandri, p. iii, 4. Ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. creangă, p. 240. Semănătorul printre brazde lăsa sămînţa lui să cadă... O parte i-o lua furtuna şi pasărilor o da-n pradă . . . Dar partea ce s-oprea-ntre brazde c-o însutită rodnicie îl răsplătea, macedonski, o. i, 61. Privirile mele se opreau la ferestrele cu gratii înfipte în zidurile groase, bacovia, o. 247. +A-şi fixa atenţia asupra unei probleme, a se concentra; a insista. Niciodată nu se oprise să-şi desluşească în cugetu-i ce vede, ce aude, ce simte, vlahuţă, o. a. 139. Ne pare rău că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puţin asupra acestei opere artistice, gherea, st. cr. ii, 326. în multe nuvele . . . autorul se opreşte asupra unui moment psihologic de maximă intensitate, v. rom. noiembrie 1953, 285. 4. T r a n z. A împiedica de la o acţiune, a nu îngădui, a nu permite. Opreaşte amu cu această pildă înălţarea celor ce se ţin cu mintea prea sus. coresi, ev. 12. Nu-l opri pri îns avuţiia de a nu să rugarea lui Dumnedzău. varlaam, c. 222. Grecii. . . întăi sta la Lectos, pentru că-i oprea vînturile. herodot (1645), 509. Orcare diregătoriu va lăsa şi nu va opri să nu îmbie banii cei răi, acela numai cu capul să plătească. prav. 77. Nu-i oprireţ pre ei a veni cătră mine. n. test. (1648), 25r/7. Mi-am oprit rostul să n-aib a dzîce De fapt de oameni cuvlnt de price. dosoftei, ps. 46/5. Opri-l va ca să nu cază el la moarte, biblia (1688), 377?/5, cf. anon. car., lex. mars. 219. Să mă supuie la ale sale, oprindu-mă de toate acelea ce-m plac (a. 1750). gcr ii, 46/32. Ei nu opresc pe meşteri a nu deşchide prăvălii (a. 1823). doc. ec. 290. Aşa dar, de nu eşti încă fericit, cine te opreşte de a fi? marcovici, d. 10/11. Pucioasa opreşte vinul de a se oţăti. i. ionescu, c. 202/21. Nu ştiu cine mă opreşte să nu-ţi sfărâm măselele din gură cu buzduganul acesta, negruzzi, s. i, 139. întinsei mîna să-l iau; dar o durere ce simţii în braţ mă opri. bolintineanu, o. 333. Un poclit de rogojini oprea şi soarele şi ploaia de a răzbate în căruţa lui moş Nichifor. creangă, p. 106. Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. caragiale, o. ii, 255. De ce să nu intrăm şi în camera ceea, în care ne-a oprit tatăl nostru de a intra, ispirescu, l. 50. întunericul mă oprea să văd faţa Adelei. ibrăileanu, a. 90. Vreo babă indignată îi ia la goană, ceea ce nu-i opreşte ca peste cîtva timp să reînceapă. rebreanu, i. 13. Medicii l-au oprit pentru multă vreme de la cetit. i. botez, b. i, 119. Mă rog, dacă-ţi convine ţie, stai, nu te opreşte nimeni, baranga, i. 183. Se temea ca 2156 OPRI — 253 — OPRINTĂ să nu-l rîdă şi să nu-l oprească de la un lucru ca acesta, sbiera, p. 141. Ce. vrei cumva să ne opreşti de la pere? reteganul, p. iii, 76. Părinţii cum aflară, Tare rău se mîniară . . . Iar pe mine mă opresc, Pe neică să nu-l jălesc. hodoş, p. p. 88. + Absol. (învechit) A interzice. Strămoşul măriei tale ... cu multa lui înţelepciune au oprit şi n-au surpat păgînii biseari-cile. biblia (1688), [prefaţă] VII/17, cf. gcr i, 355/3. A ieşit vreun pitac domnesc . . . pentru portul straielor de şiac? Opreşte cumva Regulamentul Organic? c. petrescu, a. r. 13. <£> R e f 1. pas. (învechit şi popular) Lauda aceasta nu s-au oprit de mene in hotarăle Ahaiei (ante 1618). gcr i, 47/35. Cela ce au făcut silă. .. uneori să opreaşte de besearică. prav. 201. Cela ce l-au clevetit... să să oprească de preoţie. EusTRATiE, prav. 25/9. Au urmat cătră isprava scoposului său, fără a să opri de îndelunga osteneală, drăghici, r. 148/9. Aceste locuri se pasc cu vitele pînă . . . cind se închid, adecă „se opresc din partea vitelor11, spre a avea vreme cînd să crească finul, pamfile, a. r. 151. + Refl. A se stăpîni, a se înfrîna, a se abţine (de la ceva). Te opreaşte de vrajbă şi te lasă de ceartă, coresi, ev. 48. Opreaşte-te de rău şi fă bine. varlaam, c. 347. Văzind şi al triiele, nu să mai putu opri şi zisă. herodot (1645), 351. Intru o clipeală ai vrut să sfărâmi pre robii tăi, dar . . . te-ai oprit, mineiul (1776), 164 v2/3. Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. negruzzi, s. i, 16. Mă iertaţi, dar, zău ! nu mă pot opri de rîs. alecsandri, t. i, 358. Negustorul voi să mai întrebe ceva. Apoi se opri, privi în juru-i şi tăcu. sadoveanu, o. x, 562. + Intranz. (învechit, însoţit de pronumele în dativ) A refuza. De are hi fost ceva făţărie întru inima lui Zacheiu, să întoarcă unora, altora să oprească, n-are hi intrat în casa lui. varlaam, c. 347. De va veni neştine la un priiatin, să poftească un cal. . . să margă pînă la cutare loc şi el nu-i va opri, ce-i va da. prav. 41. Celuia ce-ţi ceare dă-i şi celuia ce va să să împrumuteaze la tine nu-i opri. varlaam-ioasaf, 46r/ll. 6. T r a n z. (De obicei construit cu pronumele în dativ; cu privire la obiecte, valori) A reţine (pentru sine), a-şi însuşi; a pune deoparte (pentru a se servi). Să dusă la Delfi, să întrebi: oare giura-va, şi să oprească banii acelor oameni? herodot (1645), 339, cf. iorga, b. r. 146. Cela ce-ş va despărţi muiarea pentru căce iaste eretică nu poate să-i oprească dzeastrele. prav. 150. I-aţi trimis 2 400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli, ghica, a. 787. Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi, creangă, a. 145. Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi,. . . oprindu-şi pentru dînsul merinde numai ăl a putut duce calul, ispirescu, l. 4. I-ei fi oprit şi dobînda de mai nainte. dela-vrancea, o. ii, 366. Aprinse şi îşi opri cutia de chibrituri, c. petrescu, c. v. 55. Fata dădu unul [dintre mere] la tată-său, unul la mumă-sa şi două şi le opri ei. reteganul, p. ii, 78. ■<)> Refl. pas. Simbriia să să dea, să nu să oprească, prav. 12. Ne-ai scris d\xi\mn\o]ta, pentru wifi[e] bucate ce se-au oprit aicea pentru cei ţigani ai noştri (a. 1649). iorga, b. r. 131. Aluatul... se opreşte din coca din care se face colacul pentru ziua crăciunului, şez. rv, 24. + A rezerva, a reţine (pentru sine sau pentru alţii). Mesele şi băncile erau oprite înadins pentru dînşii, ca să poată petrece mai în tihnă, rebreanu, i. 32. Ţi-am oprit de mîncare. c. petrescu, î. ii, 175. In noaptea asta ne vin mantăile, Serdici. Am să-ţi opresc şi ţie una. sahia, n. 117. Mai aveţi locuri pentru Timişoara? Perfect. Fii te rog drăguţ şi opreşte... — Trei locuri, ba-ranga, i. 219. 6. Tranz. şi i n t r a n z. (învechit, de obicei construit cu dativul) A porunci (cu severitate). Gloatele opriră lor să tacă, ei mai vârtos striga, tetraev. (1574), 235. Opri duhului necurat şi cu multă tărie grăi-i. coresi, ev. 8:1, cf. 252. Mult rabdă şi el cîndu-l opriia năroadele să tacă. varlaam, c. 340. 7. Tranz. (învechit, rar) A ajuta, a sprijini. Cade-se se oprimu (a a g i u t a n. test. 1648, a ajutori biblia 1688) netarii. cod. vor. 24/6. + A ierta, a elibera. Pre cela ce-l vor certa pentru furtuşag, macar ce certare micşoară are fi păţit, nu va putea să fie oprit, de să va afla . . . c-au fost mai sus de 15 ai. prav. 45. — Prez. ind.: opresc, pers. 3 (regional) opre; imper. şi: (regional) oprea (ispirescu, ap. gcr ii, 355, delavrancea, s. 263), opre (alr i 1 571/351). — Din v. sl. onp'bTH (ca). OPRIMĂ vb. I. Tranz. A asupri, a împila. V. exploata, dicţ. — Prez. ind.: oprim. — Din fr. opprimer, lat. opprimare. OPRIMÂRE s. f. Faptul de a oprima; asuprire, împilare. V. exploatare. Aderarea la principiile Cartei O.N.U. a devenit incompatibilă cu oprimarea colonială, gheorghiu-dej, art. cuv.s 243. — PI.: oprimări. — V. oprima. OPRIMĂT, -Ă adj, Asuprit, împilat. Cf. aristia, plut. Lupta popoarelor oprimate pentru alungarea jefuitorilor colonialişti. . . este pe deplin justă, scînteia, 1954, nr. 2871. In tăcerea vastă a mulţimilor oprimate, E strigătul de revoltă al copiilor ce-şi apără părinţii, ba-ranga, v. a. 30. — PI.: oprimaţi, -te. — V. oprima. OPRlNTĂ s. f. v. oporintă. 2160 OPRINTEALĂ — 254 — OPRITOR OPRINTEALĂ s. f. v. obrinteală. OPRINTI vb. IV v. obrinti. OPRÎRE s. f. Acţiunea de a (se) opri şi rezultatul ei. 1. întrerupere, încetare a unei acţiuni, a unei mişcări; rămînere pe loc, staţionare. Afundaiu-me în tina de afundu şi nu e oprire. psalt. hur. 57v/2. Oprirea amu binelui începă-toriu răului fi-va. coresi, ev. 295, cf. polizu, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, d. s. Cu scurte opriri întrebătoare, îşi trase mîna din degetele lui Bănuţ, teodoreanu, m. ii, 27, cf. ds. Cu tabacii înfierbîntaţi, nu mai poate fi oprire, camil petrescu, o. ii, 468. <£> Loc. a d v. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. Fără oprire împrăştiindu-să banii milii... să nu agiungă a se da celor ce cu adevărat au trebuinţă (a. 1803). uricariul, i, 125. Mersesem trei ceasuri fără oprire, hogaş, m. n. 11. Muncitorii au lucrat zi şi noapte fără oprire, baranga, i. 171, cf. a ii 12. (Concretizat) Staţie, popas. Cele mai severe măsuri de pază au fost luate la toate opririle, ca şi cind ar fi avut să se teamă de un atac prin surprindere, oţetea, t. v. 142. 2. Ţinere pe loc, reţinere. Cf. ddrf, şăineanu. O măsură agrotehnică obligatorie la îngrijirea culturilor de toamnă în perioada de iarnă este oprirea zăpezii pe semănături şi ogoare, scînteia, 1954, nr. 2 862. + (învechit) Reţinere cu forţa, sechestrare; arestare. Nu cumva să-i ţină-n oprire Dido cea neştiutoare de sorţi, coşbuc, ae. 18. 3. (învechit) Stăvilire, piedică, interdicţie, oprelişte (1). A colea şeade mentea şi înţeleagerea din carea purceade ... toată slobodzirea şi oprirea gindurilor. varlaam, c. 301, cf. lb. Iubirea cea de sine . . . Căreia, spre înfrînare şi spre un fel de oprire Mintea îi stă împotrivă, conaciii, p. 277, cf. POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU. + Severitate, asprime. Altora amu cu iuţime şi cu oprire grăi-va: „Duceţi-vă de la mine, blăste-maţilor, în focul nestins /“ coresi, ev. 537. — Pl.: opriri. — V. opri. OPRlT1 s. n. 1. Oprire (1). Cf. ddrf. 2. Oprire (2). Cf. ddrf. 3. Oprire (3). Au pus multă şi mare nevoinţă cu postul şi cu opritul de la tot fealiul de mîncări dorite, dosoftei, v. s. decembrie 224r/15, cf. DDRF. — V. opri. OPRÎT2, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. întrerupt, curmat; ţinut în loc, imobilizat. De să va prileji apa morii să îneace niscare pămînturi. .. să plătească paguba stăpînul morii, iară de nu, să stea oprită moara. prav. 27, cf. polizu, barcianu, alexi, w., alr n/899. + (Regional) Constipat. alrm i/i h 175. 2. (Rar) închis, arestat, cade. 3. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra unui lucru. Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere Oprită in mărunţişuri ce trebuinţa nu cere? conachi, p. 268. 4. Interzis. Cf. lex. mars. 219, lb, polizu, barcianu, alexi, w. Sînt vinovat că am rîvnit Mereu numai la bun oprit, arghezi, v. 25. Lunea, marţa n-am lucrat Mai de cind m-am măritat; Miercurea n-am apucat; Joile îmi sînt oprite: Nu lucrez de nu ţin minte. şez. ii, 80. /> Pădure oprită = pădure în care e interzisă tăierea copacilor; opritură. Cf. lb. Pădurea oprită de la moşia Cîndeştii de sus ... are a să vinde spre tăiere intr-un soroc de ani. cr (1836), 402/51. 6. (Regional) Obosit, istovit. Cf. dr. v, 216, alr ii/i h 96/95. II. S. n. Numele unui dans popular asemănător cu bătuta. Cf. varone, d. 120. — Pl.: opriţi, -te. — V. opri. OPRITOR, -OĂRE adj., subst. I. Adj. (învechit) Apărător, sprijinitor, protector. Ăflămu acestu bărbatu pierdzătoriu,. .. opritoriu naza-resculi eresu ... şi vreamu se giudecămu lui. cod. vor. 58/8, cf. gcr i, *6/15, psalt. sch. 82/11. <0> (Substantivat) Domnul agiutoriul mieu şi opritoriul (scutitoriul hd, scuti-toriu c2, scut c) mieu. psalt. 48, cf. DHLR II, 336. II. Subst. Ceea ce împiedică, stăvileşte ceva. 1. S. n. şi f. Lanţ, curea sau ştreang de la ham care ajută la împingerea înapoi, de către cai, a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborîrii şi la oprirea lui. Cf. lb. Opritorile şi şleaurile să fie de ştreanguri de cînipă bună. cr (1833), 942/ll, cf. polizu, ddrf, şăineanu, barcianu. ll văzuse el însuşi. . . bătut... cu opritorile de la cai. d. zamfirescu, v. ţ. 19, cf. 121, alexi, w. Înainte se găseşte opritorul legat de oişte, în care ţine calul la vale. pamfile, i. c. 144, cf. cade. Caii au încercat să zvicnească din nou în galop, dar hăţul i-a oprit, i-a tras înapoi încordat pînă cind, slăbind opritorile, s-au aşezat amindoi pe cozi ca nişte cîini. galan, z. r. 8, cf. h xvii 8, xviii 143, alr ii 5 634/36, alr h/682. 2. S. f. Frînă formată dintr-un lanţ legat cu un capăt de dricul carului şi prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cîrlig sau cu o talpă de oţel, care se lasă să se tîrască între obadă şi sol pentru a împiedica una dintre roţi cînd vehiculul coboară la vale; piedică. DICŢ. 3. S. f. (Regional) Stăvilar, zăgaz, dig. Băietanul... văzu că nu căzuse nici un mal. Se apucă şi mai întări, cum putu, opritorile. 2166 OPRITORIU — 255 — OPSĂ GALACTION, o. 298, cf. H V 190, IX 37, XI 198, XIV 377, ALR I 1842/770, ib. 1843/9, 18, 87, 174, alr sn i h 153. -4-Tablă de scînduri care acoperă parţial intrarea în strungă, împiedi-cînd oile să se îngrămădească la muls. Cf. diaconu, p. 22. + Partea de deasupra a vetrei cuptorului, în care se opresc scînteile şi fumul (Lupşa — Abrud). Cf. chest. ii 340/316. 4. S. f. Bucată de plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiţei ca să nu iasă peştele cînd se scoate năvodul din apă. Cf. antipa, p. 480. 5. S. f. (La pl.) Pari puternici care se pun la gardurile mari de prins peşte, ca să nu le rupă valurile. Cf. antipa, p. 643. III. S. n. şi f. Nume dat diverselor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalaţii, a unui aparat, a unui material etc. Scoţlnd căpâtiiul aţişoarei prin gaura de alături, se leagă o opritoare, ca să nu scape acest căpătii. ispirescu, ap. tdrg, cf. LIUBA-IANA, M. 124, PAMFILE, I. C. 107, IOANO-vici, teh'n. 283. M-am împiedicat ca un bleg în opritoarea de la poartă, brăescu, a. 152. Uşa sărise lesne din clampă şi opritoarea căzuse în sală cu zgomot, sadoveanu, o. ix, 147. Opritorul (r) liberează ciocul baghetei (st) şi aceasta va cădea, acţionată de arcul (f). ionescu-MUSCEL, ŢES. 111, cf. H XVIII 307, VICIU, GL., alrm sn h 305, 306. — Pl.: (adj.) opritori, -oare, (s. n.) opritoare, (s. f.) opritori. — Şi: (învechit) opritoriu, -oare adj. — Opri + suf. -tor. OPRITORIU, -OARE adj. v. opritor. OPRITtJRĂ s. f. 1. (învechit) Interdicţie, oprelişte (1). Grăind el de dereptate şi de opri-tură şi de giudeţul ce va să fie. n. test. (1648), 167v/29, cf. ANON. CAB., LB, POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. 2. (Regional, concretizat) Porţiune dintr-o pădure din care este interzis să se taie copaci. La judecătoria judeţului Romanaţi se vinde cu mezat o opritură de pădure, cr (1833), 1801/46, cf. i. golescu, c. Pădurea cea mare... a vîn-dut-o şi a ars-o la facere de rachiu, iar acum a rămas numai o opritură în care nu găseşti decît pari şi nuiele, filimon, o. i, 163, cf. baronzi, l. 115, DDRF, BARCIANU, TDRG, CADE, DS, SCRIBAN, D. + Porţiune dintr-o păşune rezervată pentru cosit şi pe care nu se lasă să pască vitele. Cf. i. golescu, c. Păşuni de vite... cu oprituri pe cari iarba, buruienile, tufele, copacii, intreaga natură se răsfaţă în tot largul ei. atila, p. 49, cf. şăineanu, d. u., cade, h xvii 445, chest. iv 121/172 c, alr n/95. 3. (Regional) Grămadă de buşteni, crengi, vreascuri etc. aduse de apă şi oprite la cotitura unui rîu, formînd un stăvilar (Cislău — Mizil). Cf. chest. iv 59/733. — Pl.: oprituri. — Opri + suf. -tură. OPROBIU s. n. v. oprobriu. OPROBRIU s. n. (Livresc) Dispreţ, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrşesc astfel de fapte. Cf. gheţie, r. m., alexi, w. Din ochii lui... a ţişnit spre mine oprobiul indignării dascălului păcălit, klopştock, f. 217, cf, scriban, d. Se ştie oprobriul sub care această funcţiune vitală era ţinută, ralea, s. t. iii, 24. Aruncîndu-l pradă oprobriului public,. .. voia să-i intimideze pe bancherii şi oamenii de afaceri. stancu, r. a. iv, 246. Era hotărît să-i mărturisească adevărul lui Velceanu şi să primească totul: palmele acestuia, oprobiul opiniei publice. t. popovici, s. 241, cf. scl 1960, 247. — Şi: (formă coruptă) oprobiu s. n. — Din fr. opprobre, lat. opprobrium. OPROŞCĂ vb. I. Refl. recipr. (învechit, rar) A se împroşca. (F i g.) Ambe părţile. . . din cuvinte deşearte numai oproş-cîndu-se. cantemir, ist. 33, cf. dr. iii, 682. — Prez. ind.: oprdşc. — Cf. bg. o n p % c k a m, rom. împroşca. OPROVENIE s. f. (Regional, în e x p r.) A nu îi de oprovenie = a nu fi de nici o treabă, de nici un folos. Cf. ciauşanu, v. 184. — Din bg. onpaBflHe „îndreptare, aranjare“. OPSĂR s. m. (Mold.) Vînzător de vite pentru măcelărie. Cf. tdrg, scriban, d. — Scris şi: obsar. tdrg. — Pl.: opsari. — Etimologia necunoscută. OPSÂS s. n. (Prin Mold.) Partea de la spate a încălţămintei, cuprinzînd şi tocul. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării, creangă, A. 35, cf. id. GL., DDRF, ŞĂINEANU, JAHRESBER. X, 200, ALEXI, W., TDRG, CADE, SCRIBAN, D., MÎNDRESCU, I. G. 70. — Pl.: opsasuri. — Din germ. Absatz. Op SĂ adv. (învechit, prin Transilv. şi Maram.) Poate că, probabil (lb, cihac, ii, 223, LM, DDRF, VICIU, GL.) ; doar (KLEIN, D. 81, VICIU, GL., FRÎN CU- CANDREA, M. 103, T. PA-pahagi, m. 228); desigur, fireşte, bineînţeles (paşca, gl.). (V)oiu mer(g)e, opţă, mine la tîrg. viciu, gl. Obse aşa frate? frîncu-candrea, m. 103. Opsă l-arn vădzut alaltăieri, t. papahagi, m. 228. 2176 OPSPRECE —■ 256 — OPTA — Scris şi: obsă. klein, d. 62. — Şi: obse, opţă adv. —Op1“}-să. OPSPRECE num. card. v. optsprezece. OPSPREZECE num. card. v. optsprezece. OPŞÂG s. n. (Prin Transilv.) 1. Vorbă de clacă, glumă, snoavă; sfătoşenie. Cf. caba, săl. 91. Las-o să vorovească că numa ubşagu-i de capu ei. dr. vii, 407, cf. 406, vi, 300, viii, 369, lexic reg. 17. La vecinu nost îi plac tare obşagurile. mat. dialect, i, 83. Spune multe opşaguri. ib. 213. 2. Răutate, invidie, paşca, gl. Atîta cînie şî obşag i în el. Com. din bistriţa — năsăud. — Scris şi: obşag. — PI.: opşaguri. — Şi: ubşâg s. n.; opşâgă s. f. caba, săl. 91. — Etimologia necunoscută. Cf. o c o ş a g. OPŞĂGĂ s. f. v. opşag. OPŞEG0S, -OĂSi adj. (Prin Transilv.) 1. Sfătos, glumeţ, mucalit. Cf. bran, s., caba, săl. 91, dr. vi, 301, şez. xxxvi, 149. Ai un copil tare obşăgos! mat. dialect, i, 83, cf. 213. 2. Obraznic (Holod — Beiuş). lexic reg. 66. — Scris şi: obşegos. — PI.: opşegoşi, -oase. — Opşag +suf. -os. 0PŞPE num. card. v. optsprezece. OPT1 num. card., s. n. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între şapte şi nouă. 1. (Numărul abstract) Cf. anon. car., budai-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, CIHAC, I, 186, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CDDE, cade, scriban, d. Ce sînt opt? — Opt sînt fericirile .TEODORESCU, P. P. 254, cf. 253, SBIERA, p. 319. 2. (Cu valoare adjectivală) Cf. prav. 143, şincai, hr. i, 14/11, lb. Să-l aştepte aci opt zile. gorjan, h. i, 2/33. Dracul s-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani. creangă, p. 147, cf. bar-cianu, alexi, w. Albi erau caii, bâtrîn vizitiul, nins de ani doctorul şi. . . toţi. .. parcă făceau o singură şi nedespărţită fiinţă cu opt ochi. anghel, pr. 91. Ce poate să ştie el, la opt ani, de spaimele şi necazurile celor mari? camil petrescu, o. i, 10. Plugul cu opt boi Bine ară. TEODORESCU, P. P. 256, cf. GRAIUL, I, 57. Compus: opt-mustăţi = peşte din familia somnului, cu opt mustăţi, originar din America (Amiurus nebulosus). Cf. băcescu, p. 42. 3. (Ţine locul substantivului determinat) Cf. polizu, barcianu, alexi, w. înţelese că seara la opt va avea comunicarea scrisă către Vancea. vornic, p. 188. Cînd bătea ceasul la opt, Neamul mîndrei plînge tot. jarnîk-bîrseanu, d. 300. Mă pornesc la iarmaroc Cu barbatu de dîrlog. De mi-o da un leu şi opt, L-oi da cu curmei cu tot. şez. i, 13, cf. ii, 64. Cică mălaiu nu-i copt Şi el înfulică cît opt. zanne, p. iii, 598. Opt un cal (că nu-s departe Galaţii), se spune unei vite slabe, care nu trage bine la căruţă, sau stăpînului unei astfel de vite. Cf. creangă, p. 108, zanne, p. i, 360, vi, 119. <> E x p r. (Cu referire la săptămîna brînzei din post) A se duce opt (cu a brînzei sau cu a brînzei nouă) = a se duce departe, cît vede cu ochii. Te duci opt cu a brînzii. pann, p. v. ii, 118/20. Don căprar, eu mă duc în patrulare. — Să fii sănătos. Du-te opt. BACALBAŞA, S. A. 186, cf. DDRF, ZANNE, p. i, 66. 4. (Precedat de „cîte“, formează numeralul distributiv corespunzător) Cf. lb, barcianu, alexi, w. Merg în rînd cîte opt. (Cu valoare adjectivală) A văzut. . , nişte băie-tănaşi, să fi tot avut cite optesprezece ani. con-temp. 1949, nr. 162, 6/1. 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Al optsprezecelea, a optsprezecea. Volumul optsprezece. 6. (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De optusprezeace ori. lb. — Şi: (învechit) optaspriace, (regional) optî-sprezece (dr. vii, 14, ix, 87, alr ii 2 315/876, 899, 987), optusprezece (lb, tdrg, dr. ix, 87, alr i 227/298, 341, 528, 588, 600, 610, 700, 710, 725, 730, 735, 740, 768, alr ii 2 315/531, 605, 705, 728), optisprezece (alr ii 2 316/769), optesprezece, opsprezece (tdrg, alr i 227/140, 325, 359, alr ii 2 315/95, 141, 235, 310, accentuat şi opsprezice alr i 227/140, 325, 359), optsprece, optîsprece (alr ii 2 315/784, 886), optăsprece (alr i 227/878, 898), opsprece (polizu, diaconu, vr. xcin, alr i 227/5, 26, 28, 35, 45, 63, 79, 125, 190, 772, 782, 795, 800, accentuat şi opsprece ib. 227/144, 227, 355, 596, 618), 6ptişpe (alr ii 2 315/762), optîspe (alr i 227/770, 934), optăspe (ib. 227/780), ¿ptuspe (ib. 227/744), optîspce (ib. 227/695, 890, 940, 980), 6ptuspce (ib. 227/708, 748), 6pşpe, oprece (alr i 227/740) num. card. — Opt1 -f spre + zece. Optsprezecelea, Optsprezecea num. ord. (Precedat de articolul „al“, ,,a“, cu valoare l adjectivală) Care se află între al şaptespre-zecelea şi al nouăsprezecelea. într-al optăspre-zeacelea an de împărăţia a lui lustinian cel Mare (a. 1652). gcr i, 162/30. La anul al optsprezecelea al împărăţiei lui Maurichie, Priscu . . . au venit la Singidon. şincai, hr. i, 118/3, cf. LB, POLIZU, DDRF, TDRG, CADE. <(>• (Ţine locul substantivului determinat) A fost a optsprezecea din cele vreo patruzeci de jurii de bacalaureat din toamna aceea. i. botez, b. i, 115. — Şi: (învechit) optăsprezeacelea, optăspre-zeacea, 6ptusprezeacele, 6ptusprczeacea (lb), (regional) optusprezecelea, 6ptusprezecea (tdrg) num. ord. — De la optsprezece. OPTUL num. ord. v. optulea. 0PTULE num. ord. v. optulea. OPTULEA, Opta num. ord. (Precedat de articolul „al“, „a“, cu valoare adjectivală) Care se află între al şaptelea şi al nouălea. Intru al optul veac va să fie învierea morţilor. coresi, ev. 349. Carele să chiamă al optul veac netrecut şi nesvârşit. varlaam, c. 98. Nu va putea feciorul, nice nepotul pănă a opta stepenă, ca să ceară giudeţ, ca să cearte pre tată-său. 2232 OPTUSPCE — 260 — OPŢIUNE prav. 225. Simbăiă din al optul ceas să se oprească [ de toate lucrurile (a. 1640). gcr i, 89/30. Iar ' feciorului al optăle, anume Gad, zise-i: seminţiia ; la tălhuind va tălhui (a, 1760). id. ib. xi, 71/13. ; In anul acesta s-au ţinut al optulea sobor ecume- ; nic în Ţarigrad. şincai, hr. i, 161/30, cf. budai- DELEANU, LEX., LB, POLIZU, DDRF, BARCIANU, ! alexi, w., tdrg. <)• (Neprecedat de articolul ' ,,a“) Dintr-al optulea cat, oraşul părea o cutie ’ cu jucării, arghezi, c. j. 264. Gheorghe Dima, \ călăraş într-al optulea regiment, a dat semn că ; e gata să grăiască, galan, z. r. 42, cf. alr ii , 2 334/272. Trebuia să fac a plînge de înduioşare băieţi blazaţi de clasa opta, cetindu-le din Hugo. ■ i. botez, b. i, 175. De cînd promovase in clasa 1 opta, purta inel cu cap de mort. teodoreanu, m. ii, 203. <> (Ţine locul substantivului deter- ; minat) Lumea ceaia Intiia nu o cruţă, ce Noe : numai însuş al optul al dereptaţiei spuetoriu < feri. cod. vor. 172/11. împreună den aceale1 şapte învieri moarte iară au luat, iară a opta , mai presus de moarte fu. coresi, ev. 349. L-a . botezat pe-al optulea — asta s-a întîmplat cu; mulţi ani în urmă. Galan, b. i, 140. <£> (Re- ; gional, întrebuinţînd forma de masculin pentru ; cea de feminin şi invers) Cf. alr ii 2 334, ib. 2 335/987. — Şi: (învechit) optul, optule (budai-de- ; leanu, lex.), optăle, (învechit şi regional) optălea (şincai, hr. i, 162/1, tdrg, alr ii 2 334, ; ib. 2 335/987), (regional) optîlea (alr ii 2 334), optilea (alexi, w., alr ii 2 334/769), optelea (alr ii 2 334/182, 192, 349, 872, 928) num. ord. — De la opt1. OPTUSPCE num. card. v. optsprezece. (5PTUSPE num. card. v. optsprezece. 0PTUSPREZEACELE, OPTUSPREZEACEA num. ord. v. optsprezecelea. OPTUSPRE ZECE num. card . v. optsprezece. (ÎPTUSPREZECELEA, OPTUSPREZECEA. num. ord. v. optsprezecelea. OPTUZÎCI num. card. v. optzeci. OPTUZECILEA, OPTUZECEA num. ord. v. optzecilea. OPTZECELEA, OPTZECEA num. ord. v. optzecilea. OPTZECI num. card. Numărul care în numărătoare are locul între şaptezeci şi nouă şi optzeci şi unu. 1. (Numărul abstract) Cf. anon. car., lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, cade, scriban, d. Scădem cinci din optzeci. 2. (Cu valoare adjectivală) E se e în vărtute, optudzeci de ani, e mai multu de ei munci şi dureare. psalt. 189, cf. lb. Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sînt bătrîn ca iarna, că tu vei fi murit, eminescu, o. i, 107, cf. ddrf. 3. (Ţine locul substantivului determinat) Mator iaste de la 70 de ani pînă la optzeci (a. 1652). gcr i, 164/10, cf. zanne, p. ii, 475. 4. (Precedat de „cîte“, formează numeralul distributiv corespunzător) S-au format grămezi de cîte optzeci. (Cu valoare adjectivală) Le-am dat cîte optzeci de lei. B. (Cu valoare de numeral ordinal) Al optzecilea, a optzecea. 6. (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De optuzeci de ori. lb, cf. polizu. — Şi: (învechit) optuzeci, opzece (psalt. 189), (regional) opzeci (polizu, scris şi obzeci BUL. FIL. IV, 73, bl vi, 210, alr ii 2 323, accentuat şi obzeci ib. 2 323/172, 235, 250, 260, 272) num. card. — Opt1 -f zeci. OPTZECILEA, OPTZECEA num. card. (Precedat de articolul „al“, „a“, cu valoare adjectivală) Care se află între al şaptezeci şi nouălea şi al optzeci şi unulea. Cf. dicţ. — Şi: (învechit) optuzecilea, optuzecea (lb), optzecelea, optzâcea (polizu, ddrf) num. ord. — De la optzeci. Opţă adv. v. opsă. OPŢlGĂ s. f. v. obsigă. OPŢKÎN s. f. v. opţiune. OPŢIÎNE s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilităţi etc. pe acela sau pe aceea care îţi convine. Cf. opt a. Cf. ddrf, gheţie, r. m., şăineanu, barcianu, alexi, w., cade, scriban, d., dl, dm. <£> Drept de opţiune = a) drept acordat cuiva de a-şi alege cetăţenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat), dm; b) drept acordat cuiva de a accepta o moştenire sau de a renunţa la ea. Dacă succesibilul este minor sau pus sub interdicţie, dreptul de opţiune este limitat, pn. drept, 427. 2. Condiţie stipulată uneori în tranzacţiile comerciale prin care i se acordă cumpărătorului un termen pînă la care el poate definitiva tranzacţia sau poate renunţa la ea. Cf. cade. Nu lucrez întîia oară în materie de petrol. Sînt sătul de opţiuni şi puncte de redevenţă. c. petrescu, r. dr. 201. — Pronunţat: -ţi-u-. — Pl.: opţiuni. — Şi: opţtână s. f. calendariu (1794), 33/16. — Din fr. option, lat. optio, -onis. 2246 OPUGNA - 261 — OPUS2 OPUGNA vb. I. Tranz. (Latinism învechit) A ataca, a asalta. Trecu de la Alba-Iulia la Blaj, unde, opumnlnd castelul, îl ocupă. BARIŢIU, P. A. I, 244, cf. GHEŢIE, R. M., BAR-CIANU, ALEXI, W. — Prez. ind.: opugnez. — Şi: opumnă vb. I. — Din lat. oppugnare. OPUGNĂRE s. f. (Latinism învechit) Acţiunea de a o p u g n a; atacare, gheţie, k, m., BARCIANU, ALEXI, W. — V. opugna. OPULÎNT, -Ă adj. (Livresc) înstărit, bogat. Se vede deci că aşa curte . . . poate ţinea numai un cap încoronat de întîia clasă, iar în Anglia sînt mulţi asemenea lorzi opulenţi, codru-DRĂGUŞANU, C. 231, cf. NEGUL1CI, GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. <$> (Substantivat) Inimele lor dezolate îşi doresc idolul.. . pînă cînd un opulent voluptuos le cumpără cu titlu de soţii, heliade, d. j. 175/9. + F i g. îmbelşugat, abundent; voluminos. Cf. cade. Doamna cu părul roşu şi cu pieptul opulent, c. petrescu, c. v. 63, cf. teodoreanu, m. ii, 443. — PI.: opulenţi, -te. — Din fr. opulent, lat. opulontus. OPULENŢĂ s. f. (Livresc) Bogăţie, belşug, abundenţă. Castelul lordului e unul din cele mai pompoase . . . , nu poţi admira îndeajuns atîta opulenţă, codru-drăguşanu, c. 230. Timpul insă părea că contrariază înadins mania de lux şi opulenţă a fanariotului, eilimon, o. i, 178, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Fiecare nouă sfidare adînceşte prăpastia dintre mizeria populaţiei muncitoare şi opulenţa luxuriantă a clasei stăpînitoare. cocea, în lit. antimonarhică, 157, cf. scriban, d. Familiile mari pe care le frecventa pierduseră opulenţa, călinescu, s. 18. Escorialul e enorm. El reprezintă ideea de opulenţă a unui popor sărac pe un sol de piatră. halea, s. t. i, 328. — Din fr. opulence, lat. opulentia. OPUMNĂ vb. I v. opugna. OPtJNE vb. III. 1. Tranz. A pune în faţa cuiva sau a ceva (ca împotrivire) un lucru, un argument etc. Cf. stamati, d. Marii ardeleni . . . opun străinismului, ivit sub forma grecească, scriirile lor. russo, s. 68. Se consultară Ce fel ar putea face Şi prin care mijloace, Stavilă ar opune L-acea inecăciune. alexan-dhescu, m. 389, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. Toderiţă opunea însă tatălui său tăceri înnegurate, vornic, p. 8, cf. scl 1960, 20. + R e f 1. A se împotrivi, a ţine piept, a pune piedici. Ladislau... se opune acestor barbari, bălcescu, m. v. 8, cf. stamati, d., maiorescu, ch. i, 160.: Şetasar ce-i stă-mpotrivă de prisos i se opune, macedonski, o. i, 105, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. De altfel mi-ai spus că te-ai fi opus la o strămutară de aci. c. petrescu, c. v. 206.. Fără să se opuie, femeia intră în casă. şez. i, 60, cf. iv, 132. 2. T r a n z. A pune faţă în faţă două sau mai multe fiinţe sau lucruri pentru a scoate în evidenţă, prin comparaţie, deosebirile dintre ele. Cf. şăineanu. Lumii reale, Correggio . . . îi opune o lume ideală, nu lumea transcendentală, ci o viziune picturală, oţetea, r. 292. 3i Refl. (Despre unghiuri) A fi aşezat, într-o figură geometrică, în faţa altui unghi sau în faţa uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi aşezată în faţa altei laturi sau în faţa unuia dintre unghiuri. La laturi egale, în triunghiuri egale, se opun unghiuri egale, şi la unghiuri egale, se opun laturi egale, melik, g. 11. — Prez. ind.: opun şi opui (alexandrescu, m. 390). — Din lat. opponere (după pune), fr. opposer. OPUNERE s. f. Acţiunea de a (se) opune; p. e x t. opoziţie. Se lăsa fără opunere (împotrivire ) ca să-l ducă Mentor de mină. maior, t. 192/21. Intîmpinînd apoi o asemene opunere, se înfuria şi umplea cetatea de urletele sale. asachi, s. l. n, 55. Nebăgarea în samă este de trei feluri: dispreţ, opunere şi insultă, cony. lit. xi, 319, cf. ddhf, barcianu, alexi, yv., cade. Înţelegerea justă a invăţămintului politehnic nu admite opunerea lui scopurilor de cultură generală in şcoala medie. l. rom. 1953, nr. 3, 60. Mul-ţimea-i deschidea drum fără opunere, vornic, p. 218. <0> Loc. a d v. (Rar) în opunere cu ... = în opoziţie cu . . . în opunere cu aceşti eroi. .. romancierul înfăţişează lumea intelectualilor de provincie, contemp. 1949, nr. 159, 2/1. — PI.: opuneri. — V. opune. (5PUS1 s. n. (Muz.) Termen care denumeşte, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. dm... — PI.: opusuri. — Din lat. opus, germ. Opus* OPIJS2, -Ă adj. 1. Care este aşezat în faţa cuiva sau ă ceva, în partea dimpotrivă. Păien-jeni de smarald au ţesut de pe o insulă pînă la mâlul opus un pod de pinză diamantică. emi- NESCU, N. 66, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, VV. Pe trotuarul opus trecură prin lumina felinarului două umbre femeieşti, baht, e. 190. <)■ Unghiuri opuse = unghiuri care au acelaşi vîrf, ; laturile unuia fiind' în prelungirea laturilor celuilalt. Cf. geometria K: M. 44x/14, asachi, e. . iii, 27/9;- "MELift;: *ci. ^6^ scriban,V dv^L o c. ; a d v.. în direcţie : opusă == în sens invers. 2255 OPUSCĂ — 262 — ORACOL Purcede şi el ca o săgeată in o direcţie opusă cu a celor doi boieri, rom. lit. 1 Moromete o luă şi el pe lingă garduri, dar în direcţia opusă. preda, m. 92. 2. (Despre abstracte) Contrar, potrivnic; p. e x t. contradictoriu. V. antagonist. Toate aceste cugete măcar că era intră sine opuse (împotrivitoare) . . . turbura inima lui. maior, t. 172/25. Citimi oppuse sau contrarie, poenaru, e. a. 5/19. Două sisteme opuse, calendar (1855), 30/6. Opuse sînt noţiunile care, în privinţa unei cugetări comune, se exclud unele pe altele. MAIORESCU, L. 31, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., CL 1957, M. 1, 51. <0> (Substantivat, n.) Economia este opusul risipei. ŞĂINEANU, Cf. SCRIBAN, D. — Pl.: opuşi, -se. — V. opune. OPtJSCĂ s. f. v. otpust1. OPtJSCUL s. n. Scriere ştiinţifică sau literară de proporţii reduse. Cf. poenaru, î. vi, aristia, plut. Scosese deja la lumină un opuscul deosebit, poloneşte şi lătineşte, asupra rezbelelor eroului nostru, hasdeu, i. v. 238. în felurite opuscule, în nenumărate cuvîntări, mulţi mărunţei, curtizani ai naivităţii mulţimii, vor detesta principiile şi părerile lui. cara&iale, O. III, 101, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, w. Fructul acestei colaborări intelectuale fu publicarea însemnatului opuscul gramatical şi ortografic al ,,Elementelor“. iorga, l. ii, 201. Opuscule Cu pagini încărcate de calcule Subtile. camil petrescu, v. 7. Dicţionarul. . . ignorează acest opuscul, scl 1950, 57. — Accentuat şi: opuscul, alexi, w. —. Pl.: opuscule. — Din fr. opuscule, lat. opusculuun. OPUSEŢIONE s. f. V. opoziţie. OPÎJST1 s. n. (învechit şi popular) Stăvilar, zăgaz (tdrg, sever in, s. 19, şăineanu, d. u., h xii 288, şez. v, 115, alr i 1843/402); jgheab (de lemn) prin care se scurge apa dintr-un iaz (antipa, p. 56, alr ii 6 733/414, 520, alr i sn h 152); iaz (cihac, ii, . 300, scriban, d., com. din straja — rădăuţi, chest. iv 42/393, alr i şn h 152, a ii 9). L-au aruncat în jgheabul cetăţii cel cu gratie pre unde să scură poghoiul, .. şi nelăsîndu-l dereptatea, lui D[u]mn\e\dzău într-acel opust cu tină, dzîsă lui Pashor. dosoftei, v. s. noiembrie 104r/8. Această lucrare ar consista în a face un opust din sus de locul unde a ajuns mîncătura apelor, i. ionescu, d. 59. Era pretutindeni, neadormit, ,acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. anghel-iosif, c. l. 28. De departe, dintr-un colţ al iazului, venea vîjîitul înăbuşit al unui opust. sadoveanu, o. i, 110, cf. arvinte, term. 157. Merge apa pe otpust, Dă-mi rachiul să ti-l gust. 1. cr. iii, 315, cf. alr sn i h 152. — Pl.: opusturi. — Şi: otpust, (regional) apust (SClllBAN, d., alr i 1 843/378) s. n. — Din ucr. o(T)nycT. OPOSI2 s. n. v. otpust1. OPUŞINĂ s. f. Stufărie deasă în care iernează peştele şi unde pescuitul este interzis, dm. — Pl.: opuşine. — Din rus. onyuiHHa „mărăciniş“. OPZfiCE num. card. v. optzeci. OPZECI num. card. v. optzeci. OR1 conj. Deci, aşadar. Cf: alexi, w., scriban, d. Or, acum era momentul marilor lovituri pentru care trebuia îndrăzneală şi şiretenie. T. P0P0V1CI, se. 199. — Din fr. or. OR2 conj., adv. interog. v. ori. ORĂ vb. I v. ura. ORĂC interj. (Regional, adesea repetat) Cu-vînt care redă strigătul broaştelor (Nucşoara — Cîmpulung). alr 11 6 290/784. + P. e x t. Cu-vînt care imită plînsul copilului mic (Adam — Tecuci). Cf. alr i 82/614. + (Substantivat, n.) Orăcăit. Aş trăi, cum aş trăi, Nu pot, maică, odihni De oracul broaştelor, De şuierul şerpilor. păsculescu, l. p. 228. — Şi: oracacâ interj, alr ii 6 220/928. ■ — Onomatopee. ORACACĂ interj, v. orac. ORACĂÎ vb. IV v. orăcăi. ORACCfU s. m. (învechit) Secerător, cosaş. Orinduială s-au. făcut de la acel judeţ 600 oraccii (a. 1807). ap. şio n2 91. — Pl. : oraccii. — Din tc. orakei. ORĂCLU s. n. v. oracol. ORACOL s. n. (La vechii greci şi la romani) Prevestire, prezicere, profeţie; locul unde se făceau prevestirile. Oraculum (adică videnie). telemahos, Uv/7. Cei cu deşartă credinţă avea oracule, adecă prorocii prin Vrăjitorie, leon asachi, b. 11/25. Oraculurile era fapte de înşă-lăciune. molnar, i. xvm/16. Li să pare că sînt ei în oraclu dumnezei, mumuleanu, c. 135/4. Aceşti oameni. . . voia să rămîie omenirea întru neştiinţă, să asculte în gurile lor ca în oraclu. heliade, în bv iii, 587. Apolon este zeul... 2272 ORACUL — 263 — ORALITATE oraclilor. căpăţineanu, m. 24. Dobindit-ai in sfirşit mîngîierea prin acele oracole ale Isidiii. gtn (1836), 80x/19, cf. valian, v. Se înfierbîntau de cele ce li se descoperea din acea carte ca dintr-un oracla despre originea şi de tot trecutul naţiunei române, bariţiu, p. a. i, 614, cf. aristia, plut., polizu. Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulţimei adunate oracole-mpârţea: Oracole viclene de interes dictate, alexandrescu, o. i, 84. Prorocirile oraculelor sint in favoarea noastră. CONV. LIT. XI, 329, cf. DDRF, XENOPOL, I. R. 1, 69, şăineanu, barcianu, alexi, w. Şi ce nebun fu gindul ce l-a-ndemnat să-ntrebe Oracolul — şi incă e mai nebun cind crede In cele prevestite. DENSUS1ANU, L. A. 125, Cf. SEVERIN, S. 97, BART, e. 325. Ceilalţi stau şi se uită la el ca la oracolul din Delfi. vornic, p. 141. + Hotărîre dată de o persoană cu autoritate; sentinţă cu caracter infailibil; p. e x t. persoană care dă această hotărîre. Această fire a românilor de ar fi fost cunoscută lui Engel, cred eu că nu ar fi vărsat aşa lesne oraclu, cum că anevoie se poate creade... să nu se fi mestecat romanii cu alte ghinte prin căsătorii, maior, ist. 62/33, cf. şăineanu. (Glumeţ) Bădia Ionică era. . . oracolul casei. brăescu, a. 84. >0> E x p r. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentenţios şi neînţeles. DL, DM. — PI.: oracole. — Şi: orâcul (pl. şi oraculuri, rar, m. oraculi guşti, g. v. 82/5) s. m. şi n.; orâclu, orâculum s. n. — Din lat. orâculum, -i, it. oracolo, ir. Oracle. ORÂCUL s. m. şi n. v. oracol. ORACULĂR, -Ă adj. (Rar) Care aparţine oracolului, de oracol. Poate că răspunsurile ei rare şi grele . . . , trăsăturile ei senine, nemişcarea şi chiar suferinţa ei ii dădeau ceva oracular. vinea, l. i, 223. — Pl.: oraculari, -e. . — Oracul + suf. -ar. : • ORACUL OS, -OÂSĂ adj. (învechit, răr) Asemănător unui oracol; miraculos, mistic. De şapte ori respunsul Oraculos trimite, i. văcă-RESCUL, P. 27/13. — Pl.: oraculoşi, -oase. — Oracul + suf. -os. ' ORÂCULUM s. n. v. oracol. ORĂL1, -Ă adj. 1. (Anat.) Care se referă la gură, de gură, al gurii; cf. bucal. Cavitatea orală. cade. 2. (în opoziţie cu scris) Care se transmite verbal, din gură în gură; care se face prin viu grai, care caracterizează graiul viu; cf. verbal. Tradiţia orală a neamului nostru cuprinsă in cinticele vechi... ne dă tot românismul cărţilor bisericeşti şi a hronicarilor. russo, s. 78. Prin scrieri şi sfătuiri orale, ne-a întărit în tendenţa de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor. MAIORESCU, CR. 1, 366, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. CupâreŞtU SC însărcinară să aducă probele, nu scrisori.. . , ci pîrile orale, iorga, l. i, 313. Limbajul familiar curent, „viuu, adică oral, utilizează şi el ritmul, totuşi-intr-o măsură cu mult mai redusă decit cel popular, iordan, stil. 105, cf. scriban, d. Unic prin geniul lui oral, Creangă apare, prin neasemănata lui putere de a evoca viaţa, un scriitor din linia realismului, vianu, a, p. 119. De la Puşkin încoace, limba rusească scrisă devine mai bogată, înglobînd în ea toată comoara de nestemate a cîntecului oral. sado-veanu, e. 209. Documentul care ne pune pe urma etimologiei poate fi şi oral, adică poate fi constituit de o informaţie păstrată în cercul familiei sau al cunoscuţilor., graur, n. p._ 7. ^-(Adverbial) Cf. ddrf. A comunica oral. -4- (Despre examene) -Care se desfăşoară prin întrebări şi răspunsuri verbale. Cf. şăineanu, cade, scriban, d., dl, dm. <£> (Substantivat, n.) Premiantul întîi la toate — zece la teză, zece la oral. c. petrescu, î. ii, 127. Am fost de părere ca toată lumea să fie îngăduită la oral. i. botez, b. i, 120. De oral era exonerat, cu excepţia matematicilor. teodoreanu, m. ii, 24. Cînd crezi că o să dăm oralul? stancu, r. a. ii, 42. 3. (Fon.; despre suneţe, în opoziţie cu nazal) Care . se articulează prin trecerea aerului numai prin gură. Avem, în rîndul al doilea, o deosebire de rezonanţă, după cum aerul trece numai prin gură — în care caz vorbim de. sunete orale ... — sau şi prin nas, in care caz vorbim de sunete• nazale, pu.şcariu, l. r. i, 62. Aceste vocale au o rezonanţă specific nazală. De aceea ele se numesc nazale, spre deosebire de vocalele obişnuite, numite orale sau pure. graur, i. ,l. 50. ; , ; — Pl.: orali,, -e. — Din fr. oral. ORĂL2, -Ă adj. v. orar2. ORALITĂTE s. f. (Livresc) Calitate a stilului unei' scrieri' literare de a părea vorbit> prin faptul că expunerea are un caracter spontan, natural, viu; ansamblul de particularităţi-ale graiului viu. Ion Slavici introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. vianu, a. p. 119. In legătură cu această parte a lexicului trebuie pusă ubuhdenţa de proverbe şi locuţiuni care dau stilului luv Odobescu caracterul oralităţii populare:' itL m. 173. Trăsătura cea mai caracteristică a' povestitorului popular este oralitatea: tot ce spune: el poartă pecetea stilului ‘vorbit, prin nimic esenţial deosebit de vorbirea curentă, expresie, vie, ‘spontană, naturală a gindirii şi simţirii noastre: Contribuţii,, i, 142;. 2279 ORANGERIE — 264 — ORAR2 El aprecia în scrierile acestuia . . . naturaleţea exprimării, oralitatea stilului, s. c. şt. (Iaşi), 1956, 48. Componenta stilistică fundamentală a prozei lui Creangă este, fără îndoială, oralitatea. l. rom. 1965, nr. 4, 454. — Oral1 + suf. -itate, cf.it. o r a 1 i t â. ORANGERÎE s. f. (învechit) Seră în care se cultivă portocali şi alte plante exotice. Să întind grădini... şi. . . orangerie cu sumă de flori şi copaci deosibiţi streini, golescu, 1. 120. La alţii spun c-ă-nnălţat Un plan foarte minunat D-o casă pă noul mod Cu orangerii în pod. mumuleanu, c. 143/8, cf. cr (1832), 1561/23, BARCIANU, ALEXI, W. — Scris şi: oranjerie. cr (1832), 156x/23. — Pl.: orangerii. — Din fr. orangerie. ORANGUTĂN s. m. v. urangutan. ORANGUTĂNG s. m. v. urangutan. ORANÎST s. n. v. uranist. ORĂNIŢĂ s. f. (Regional) 1. Luntre pescărească, largă şi scurtă. Înainte, la pescuitul cu lăptaşele se ieşea numai cu oraniţele, adică cu acele bărci mari şi cu fundul lat, cari sînt minate cu nişte lopeţi late, numite opăcini. antipa, p. 428, cf. t. papahagi, c. l., h ii 319, xn 261, xiv 351, xvm 144, 284, com. liuba. Ea-mpinsă şi oraniţa, Sări şi ta-său în ea. păsculescu, l. p. 246, cf. com.' din oraviţa, l. costin, gr. băn. 150. 2. Prăjină lungă cu o cange la vîrf, de care se servesc marinarii şi pescarii. Să puie vîsla-Ntr-o rînă Şi oraniţa-Ntr-o mină, Că-mi slăbesc Puterile Şi mi se duc Zilele, teodorescu, p. p. 576. — Pl.: oraniţe. — Şi: orâniţă (h xvui 144, 284, com. liuba, com. din oraviţa, l. costin, gr. băn. 150), orânţă (h ii 319) s. f. — Din ser. oranica. ORANJ adj. invar. (Franţuzism) Portocaliu. Dulapurile . . . sînt tapisate şi acum în interior cu aceleaşi simetrice rînduri de cutii goale, de carton, în acelaş format şi de aceleaşi tandre culori: bleu, roz, oranj, gri. c. petrescu, o. p. i, 145. — Din fr. orange. ORANJADĂ s. f. Băutură răcoritoare, preparată dintr-un amestec de suc de portocale, zahăr şi apă sau sifon. Limonadă sau oranjadă. parab. 187. A introdus în Moldova . . . caramelele, oranjadele, limonadele şi îngheţatele. ko&ălniceanu, s. a. 96. Respira... aromă răcoritoare de oranjade şi împestriţate miasme de CQcktail. c, petrescu, c. v, 190. Se auzea zăngănitul linguriţii în paharul cu oranjadă. teodoreanu, m. ii, 16. Te-a servit cu ceva? . . . — Numai oranjadă, îi răspunse Adam într-o doară, gl 1961, nr. 360, 5/5. — Pl.: oranjade. — Din fr. orangeade. ORĂNŢĂ s. f. v. oraniţă. ORĂNZ s. m. şi n. (învechit) Portocal. Duceţi-mă acolo pe ţărmuri fericite ... Şi unde cresc oranzii subt cerul cel senin, alexandrescu, o. i, 256. Acolo subt oranze, subt viaînflorită . . . , plăcuţi vom avea sori. id. ib., cf. scl 1960, 247. — Pl.: (m.) oranzi şi (n.) oranze. — Din fr. orange „portocală“, după năramz. ORĂR1 s. n. 1. Veşmînt bisericesc în formă de fîşie lungă, de lînă, de mătase sau de bumbac, purtată pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. 1 aorar de sărma cu 4 canafi (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 197/6. Haina ... era roşită în sîngele sfîntului şi umărariul ce-i dzîc orariu. dosoftei, v. s. octombrie 86v/36. Şi-şi drease lucrul, luînd haina ... ce era ruşită de sf[i\ntul său sînge şi o parte din orariu. mineiul (1776), 160vl/30, cf. budai-deleanu, LEX., LB, HEM 1257, DDRF, ŞĂINEANU, MURNU, GR. 5, TDRG, SCRIBAN, D. 2. (Regional) Pînza care se pune pe faţa mortului. In Ţeara Românească e datină de a se pune unui mort orar pe frunte ca să fie păzit de focul cel nestins, marian, î. 85, cf. gorovei, cr. 209, com. ciauşanu, alrm 1/11 h 415. — Pl.: orare. — Şi: (învechit) aorar, orariu, (regional) arâr (alrm i/ii h 415), urâr (ib.) s. n. — Din slavon, opaph, lat. orarium. — Aorar, prin apropiere de aur. ORĂR2, -Ă adj., s. n., s. m. I. Adj. Care arată orele, privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. în industrie, cunoaşterea vitezei de reacţie este capitală, deoarece de aceasta depinde randamentul orar, adică cantitatea substanţei transformate în timp de o oră. macarovici, CH. 137. Preţurile orare de bază la manoperă vor fi cele din tabelele de salarizare. leg. ec. pl. 253, cf. 258. <£> Diferenţă orară = diferenţă de timp marcată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale pămîntului. dl, dm. (învechit) Cerc orariu = meridian ceresc. CULIANU, C. 16. II. S. n., s. m. 1. S. n. Program al unei activităţi, eşalonat pe ore şi care se repetă periodic; (concretizat) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activităţi; orele de plecare şi de sosire a unui tren, vapor, autobuz etc. Cf. CIHAC, II, 230, LM, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w., scriban, d. Clasa muncitoare din ţara noastră are asigurate prin con- 2290 ORARIU1 — 265 — ORAŞNIŢĂ stituţie dreptul la muncă, orarul de muncă de 8 ore, dreptul la odihnă, scînteia, 1953,. nr. 2 742. 2. S. n. (învechit) Instrument care indică timpul; ceasornic. Cf. lm, ddrf. / se va fi întlmplat... să audă înainte de ce a apucat să adoarmă, un fel de sunet. . . care seamănă cu tic-tacul unui orariu de buzunar, marian, ins. 60. *$> F i g. Soarele, luna şi stelele uneori nu se pot vedea şi de aceea ele sînt nişte orare nesigure. id. o. n, 238. + Acul mic al ceasornicului, care indică orele, dl, dm. 3. S. in. (Regional) Numele unuia dintre cei opt flăcăi din jocul numit de-a mînzulica. In unele sate din Bucovina, de-a mînzulica se joacă opt flăcăi; fiecare ţine in mină cite o carte. 1) e rege; 2) e comisar ... şi 8) orariul, care arată 10 oare. pamfile, j. iii, 24. — PI.: (I) orari, -e, (111,2) orare, (113) orari. — Şi: (învechit) oral, -ă (genilie, g. 93/23, 104/5), orâriu, -ă (culianu, c. 16, 31) adj.; horâriu (pl. horarie lm) s. n. — Din fr. horarie, lat. horarius. ORĂRIU1 s. n. v. orar1. ORARIU2, -Ă adj. v. orar2. ORĂŞ s. n. 1. Aşezare omenească importantă, cu populaţie numeroasă, cu întreprinderi şi instituţii, constituind, de obicei, un centru industrial, comercial, cultural, politic şi administrativ ; cetate, tîrg, urbe. Să ştii că bagă den Iote oraşele cile 50 de omin, să fie in ajutor în corăbii (a. 1521). hurmuzaki, xi, 843. Să ducu în oraşe şi în cetăţi (cca 1550). cuv. d. jbătr. ii, 416/16. Vă veţi aduna voi întru oraşele vostre (a. 1560). gcr i, 5/7. Ară fi mergînd afară den oraşu şi încă foarte departe n-ară fi merşi. palia (1581), 184/3. Au pus şi pecetea „uraşuluiu (a. 1610). iorga, s. d. xi, 86. Multe oraşi vor cădea, paraclis (1639), 254. L-au făcut târgoveţii şi meşterii oraşului, herodot (1645), 40. Efesul au fost oraşu în Asiia cea mai Mică. n. test. (1648), 256v/7. Lîngâ Turda... au fost un oraş foarte frumos al romanilor (cca 1660—1680). gcr i 176/22. Tu nu eşti dintr-acest oraş. dosoftei, v. s. noiembrie 106r/23. Âu şăzut spre Putna pen sate, pen oraşă. ist. ţ. r. 97, cf. lex. mars. 96. Cartea. . . s-au scris în oraş în Iaşi (a. 1714). gcr ii, 8/20. Întrîndu în oraş, . . . vicleşugu au făcut (a. 1777). id. ib-113/23. Şi multe oraşe vor cădea (a. 1799). id. ib. 165/10, cf. budai-deleanu, lex., clemens. Este căpetenia a tuturor oraşelor, golescu, î. 92. Mocanii... zic şi Cîmpulungâlui, simplu, „oraşu. codru-drăguşanu, c. 4. Prin cutremur pămîntul rovini deschide Şi cufundă sau îneacă oraşe, sate şi ghilde, conachi, p. 265. Cereau ca să se hotărască ce să facă cu oraşul Cluşului. bălcescu, m. v. 413. Dar în oraşele cele nouă a tale, o, ţară română, nu se mai aude de vite- jie . . . , ci de lăcomie şi nedreptate, russo, s 147. Dar pentru ce oraşul atît de strălucit, Acum între oraşe e cel mai umilit? alexandrescu, m. 10. Au începui a sosi în oraş mai mulţi din cei ce-au auzit de frumuseţea domniţei, alecsandri, t. i, 405. Privesc oraşul — furnicar — Cu oameni mulţi, eminescu, o. iv, 194. Au fost poftiţi. . . crai, voievozi, . . . mai marii oraşelor şi alte feţe cinstite, creanga, p. 231. Zgomotul ce se făcea în acel oraş. ispirescu, l. 136. Să ne-nturnăm în oraş. davila, v. v. 38. în poveşti din pămint răsărea un oraş ca prin farmec. anghel-iosif, c. m. ii, 98. Cad din cer mărgăritare Pe oraşul adormit, topîrceanu, b. 69. Oraş tipic de provincie, c. petrescu, î. ii, 124. A dogorit un soare străin peste oraşe, sahia, n. 63. Veneau şi lăutarii oraşului, arghezi, s. p. 93. Oraşul e încă în întuneric, bogza, a. 1. 250. Şi iarăşi mă revăd plecînd spre seară La marginea oraşului ce-adoarme. jebeleanu, c. 20. Apoi intrase în oraşul... cu aer uşor, umed. deme-trius, a. 314. La oraş, în Bucureşti, Sus în curţile domneşti, Nuntă mare se-ntocmeşte. teo-dorescu, p. p. 509. Şi oraşu-i cam departe . . . Vino, bade, fără carte! jarnIk-bîrseanu, d. 118. Dă măria sa „sfoară prin ţară şi răvaşe prin oraşeu să vie lumea să vază ce n-a mai văzut! rădulescu-codin, î. 9. Decît codaş in oraş, mai bine în satul tău fruntaş, creangă, a. 12, cf. zanne, p. iv, 312, vi, 301. <> Haine de oraş = a) haine mai bune decît cele de lucru. Cf. DL, DM; b) haine orăşeneşti, croite după moda de la oraş. dl, dm. Oraş deschis v. deschis. Mierţa oraşului v. m i e r ţ ă. (Regional, în construcţia) De-a. oraşul = oină. alr ii 4 348/157. <^> L o c. adj. (în opoziţie cu de ţară) De oraş = care provine din oraş, care are caracteristicile oraşului, dl, dm. <0> E x p r. A trăi ca viţelul la oraş = a trăi foarte rău. Cf. zanne, p. i, 693. + P. restr. Partea centrală a unui oraş; centru, dl, dm. 2. Locuitorii unei astfel de aşezări. Se vor rădica oraşele lor. paraclis (1639), 256. Cela ce va porni tot nărodul sau oraşul asupra giude-ţului, să-t scoată dentr-acel loc. prav. 71. Tot oraşul ieşi întru tîmpinarea lui 7[i]s[us]. n. test. (1648), llr/16. Şi întrînd el în ier[u]s[a]Zim să încîştegă tot oraşul dzicînd: cine iaste acesta? (cca 1650—1675). gcr i, 233/9. Oraşul întreg, măria ta, Expiră în durerea, morţii, alecsandri, t. ii, 179. Oraşul rîde şi petrece, beniuc, v. 34. O să-l. cheme, ca să afle ce spune oraşul despre tărăboiul din fundătură, stancu, R. a. iv, 124. — Pl.: oraşe şi (regional) oraşuri (graiul, i, 355, bl iv, 131, alr ii 2 604/316, a i 31). — Şi; (învechit) urâş s. n. — Din magh. vâros. ORAŞNIŢĂ s. f. v. oreşniţă. 2294 ORATOR — 266 — ORATORIU2 ORATOR s. m. 1. Persoană care rosteşte un discurs, care vorbeşte în faţa publicului; persoană care are talentul de a vorbi frumos în public; retor. Carele om iaste orator, filosof, theoliog, astroliog ... să va înălţa firea lui spre trufie, cheia In. 91r/24. Ci rid au vorbit aşa, au fost orator, nu istoric, şincai, hr. ii, 118/30, cf. vîrnav, f. m. i, 87r/10. Oratorul şi poetul pentru preţul izbîndei sale priimea inelul, şalul şi blana stăpînului său. ciî (1829), 2292/31, cf. VAL1AN, V., STAMATI, D., POLIZU. Nu putea da-ncredinţare, Slavă ăstui orator, alexan-diiescu, m. 280. Minunat orator este Talangiu 1 zise Serescu. bolintineanu, o. 418. In Cameră se distinse ca un orator de forţă, vlahuţă, s. a. in, 48. Intr-o parte, căci se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? BELDICEANU, P. 118, cf. DDRF, şăi-neanu, barcianu, alexi, w. între multiplele calităţi politice ce-şi atribuia prefectul era şi aceea de neîntrecut orator poporan, rebreanu, r. 11, 86. Oratorul bate cu piciorul de lemn pe podeaua estradei, sahia, n. 19. Ţărănimea strînsă cap lîngă cap asculta oratori improvizaţi. sadoveanu, o. vi, 303. Printre oratorii care au luat cuvîntul a fost şi un soldat francez. v. rom. ianuarie 1954, 196. 2. (învechit) Trimis, sol; ambasador. Spre îmblînzirea mîniei lui Inochentie. . . trimise orator cu carte cătră papa. maior, i. b. 42/19. Dedese acel proiect în secret la mîna unui grec cunoscut lui... , care pe atunci voia să meargă la Viena, pentru ca să-l dea oratorilor (pleni-potenţilor) Angliei, bariţiu, r. a. i, 250, cf. lm. 3. (învechit) Primar al unui sat sau al unui tîrg; vornic. Un comerciant sas... ajuns orator, adecă preşedinte al corpului reprezentativ din acel municipiu, apucase a descoperi o mulţime de abuzuri, bariţiu, p. a. i, 371. Aveau netăgăduit un rol de căpetenie şi vornicii (prin sec. XVIII li se mai zicea şi oratore) şi pristavii, care aveau să îndeplinească sentinţele şi să poarte grija satului, păcală, m. r. 45. — Accentuat şi: orator. — PI.: oratori. — Şi: (învechit) oratore s. m. — Din lat. orator, -oris, fr. orateur. ORATORE s. m. v. orator. ORATOREŞTE adv. (învechit, rar) în proză. S-au mirat de mare învăţătura ta, de ştiinţa limbilor greceşti şi lătineşti şi de îndemânarea de a scrie şi oratoreşte şi poeticeşte. şincai, hr. ii, 189/11. — Orator -f suf. -eşte. ORATORIC, -Ă adj. Care aparţine oratorului (1) sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie, de orator. Cărţile filosofice şi oratorice. FL (1838), 13X/4, cf. ŞĂ1NEANU, BARCIANU, alexi, w. Vorbele sunau calde, fără pompă ora- torică. c. petre seu, i. ii, 105. în limbajul poetic şi în cel oratoric, apariţia unui nume de om la plural, atunci cînd subiectul vorbitor urmăreşte efecte artistice, este un procedeu curent, iordan, stil. 111. — PI. : oratorici, -ce. — Orator -f suf. -ic. ORATORIE1 s. f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în faţa publicului; elocvenţă. Cf. ddrf, barcianu, alexi, vv. Cursul nu era expozitiv şi, cu atît mai mult, nu era doctoral, întrucît, neăparţinînd oratoriei, aparţinea artei dramatice, lovinescu, c. iv, 154. Bălcescu nu iubea oratoria, ca mil pe-trescu, o. ii, 32. Deputaţii . . . ascultară cu admiraţie oratoria elegantă a celor doi mari oameni de stat. pas, z. iv, 184. — PI.: oratorii. — Din lat. oratoria, cf. it. o r a t o r i a . ORATORIE2 s. f. v. oratoriu1. ORATORISM s. n. (Rar) Oratorie. Forma unui oratorism de o splendidă şi caldă avîntare sufletească, alas 15 xi 1936, 1/5. — Orator + suf. -ism. ORATORIU1 s. n. 1. Compoziţie muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor şi solişti vocali; p. restr. cantată. Cf. negulici. Simfonii, oratorii şi alte bucăţi de muzică. BARASCH, I. F. 20/15, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, w., tim. popovici, d. m., scriban, d., iordan, l. r. a. 481. Orchestra a reuşit să prezinte . . . monumentalul oratoriu al lui Şosta-kovici „Cintarea pădurilor11 la un înalt nivel de execuţie, contemp. 1951, nr. 223, 2/3. 2. (învechit) Mic edificiu sau încăpere intr-o locuinţă particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis, capelă. Acesta fiind catolic, este datoriu în conştiinţă a răpi toate bisericele de la protestanţi, încă şi capelele sau oratoriele. bariţiu, p. a, î, 288. Oratoriul este într-un turn mic. NEGRUZZI, S. III, 430, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Cercetătorul ajunge la ediculul restaurat In formă de capelă, vechiul oratoriu al 5.' Callist. NAUM, IST. ART. 38, cf. CADE, SCRIBAN, d. — PI.: oratorii. — Şi: (rar) oratorie s. f. alas 20 xi 1938, 10/6. — Din lat. oratorium, cf.it. o r a t o r i o, fr. o r a t o i r e. ORATORIU2, -ORIE adj. (învechit) Oratoric. Acel sinod a lucrat sub influinţa oratorie persvasivă a iezuiţilor, bariţiu, p. a. i, 193. Tinerii . . . aveau să dobîndească prin retorică 2303 ORAŢIE — 267 — ORĂ \ şi logică deprinderea oratorie, adecă stil plăcut şi dicţiune convingătoare, maiorescu, l. 8. — PI.: oratorii. — Din lat. oratorius, -a, -um. ORAŢIE s. f. 1. (învechit, azi livresc) Felicitare, urare; p. e x t. cuvîntare, discurs rostit cu ocazia unor ceremonii. Voiu să îndrăznesc să fac oraţie către oasele tale cele ostenitoare, o, maica mea! neagoe, înv. 174/23. Făcut-au craiului frumoasă oraţie. R. greceanu, în mag. ist. n, 171/5. Şi acolo, obîrşindu oraţiile sale, arhiepiscopul şi episcopii îl pun în scaunul crăiesc, n. costin, l. 313. Numai, măcar cum era de mic, dar tot i-au işit înainte şi i-au făcut uraţie. neculce, l. 292. Oraţie cu minunată dulceaţă de voroavă ... au scris. CÂNTE MIR, HR. 115, cf. KLEIN, D. 223. Făcîrldu-i oraţie pentru vitejie şi biruinţă, dionisie, c. 181, cf. lb. Deci să zic orăţiile. tomici, î. 98. Li s-a citit o oraţie, cr (1830), 1211/21. începutul exordului oraţii funebre ce s-a zis. marcovici, k. 47/19. în una din zile însă, eu luai frumoasa deciziune de a .. . ţine o oraţiune de morală şi igienă acestui om., eminescu, g. p. 29, cf. ddrf, PHIL1PPIDE, P. 44, BARCIANU, ALEXI, W. Avînd ş-o limbă mlădioasă, el fusese hotărît de Buhuş hatmanul să iasă alături de Fliondor, pentru oraţia de bună venire, sadoveanu, o. x, 98. + (Rar) Povestire, naraţiune. Fabula este o oraţiune închipuită, cu, dispoziţiuni verosimile, arătînd imaginea adevărului, f (1877), 327. 2. Urare în versuri pe care colăcarii (sau alţi nuntaşi) o adresează mirilor la nuntă; colăcărie, conăcărie. După sfîrşirea acestei oraţii, mirele cinsteşte pre oratoriu cu un pahar de vin. MARIAN, NU. 346, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w., cade. îl tot îngînă, amestecînd fel de fel de glume în oraţia ce se ţine la oferirea cinstelor aduse, dînd cuvintelor serioase ale vornicului . . . înţeles glumeţ, pribeagul, p. r. 122, cf. scriban, d. Ascultaţi întăi o oraţie a noastră. SADOVEANU, P. M. 204, cf. SEVASTOS, N. 99, H II 119, ALRM 11/1 h 208. 3. (Rar) Compoziţie muzicală, oratoriu. Abia ce auzii primele sunete ale oraţiunii „De pro-fundisil, sîngele în mine îngheţă şi căzui leşinat. 1'ILIMON, o. i, 335. — Pronunţat: -ţi-e. — PI.: oraţii şi (învechit) orăţii. — Şi: (învechit) oraţiune (pronunţat -ţi-u-),, oraţione (roseiti-cazacu, i. l. r. i, 431), uraţie s. f. — Din lat. oratio, -onis. — Oraţione < it. orazione. — Uraţie, prin apropiere de ura. ORAŢIONE s. f. v, oraţie. ORAŢICNE s. f. v. oraţie. ORi s. f. 1. Unitate de măsură a timpului | egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi, cuprinzînd 60 de minute sau 3 600 de secunde; ceas. Doaozeci şi patru de ore (ceasuri). înv. zăh. 8/9, cf. budai-deleanu, lex., învăţătură, 7/21. Şase ore (ceasuri) într-una au călătorit ei pre mare. teodorovici, p. 113/15, cf. polizu. Mă pomeneam că mă uitam oare întregi în oglindă, eminescu, g. p. 98. Periră în această luptă crîncenă două mii de oameni din ambele părţi, lupta ţiind zece ore. ispirescu, m. v. 42, cf. şăineanu, barcianu. Orice-au voit din mine au făcut: . . . Să plţng în orele tîrziL bacovia, o. 182. Compartimentul planificării ţine următoarele evidenţe: ... a orelor producătoare. . . , evidenţa orelor suplimentare, leg. ec. pl. 203. Pîndind ei aşa preţ de o oară, iată că vine o pasere, sbieka, p. 67. Oarele trecute Sînt odoare pierdute, zanne, p. ix, 415. <^> L o c. a d v. Cu ora = (angajat şi plătit) după un tarif orar. dl, dm. Pe oră = a) în decurs de un ceas. O altă tablă, la altă cotitură, dădea învoire pentru douăzeci de kilometri pe oră. sadoveanu, o. ix, 311; b) la fiecare ceas. Se ia o linguriţă de sirop pe oră; Cu orele = timp îndelungat, dl. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Autobuzele pleacă din oră în oră. Oră de oră sau (prin nordul Transilv.) (tot) pe oră, pe ceas = foarte des, mereu, într-una. îmi place să mănînc tot pe oră, pe ceas. mat. dialect, i, 213, cf. com.. din zagra — năsăud. La ore mici = după miezul nopţii, tîrziu. -4- Momentul indicat de fiecare dintre cele 24 de părţi. în care ,e împărţită o zi. Defileul corporaţiilor şi armatei a începui la ll1^ oare. alecsandri, s. 149. Venea să-şi facă observaţiile astronomice pentru calculul orei adevărate a locului, bart, e. 132. La ce oră trebuie să vin duminecă la studio? baranga, i. 168. Ora H v. H. <^. Loc. adj. De ultima oră = foarte actual, nou de tot. Ne aflăm în plină epocă de anchete şi discuţiuni în legătură cu manifestările noastre literare de ultima oră. bacovia, o. 240. +P. ext. Fiecare dintre cifrele . înscrise pe cadranul unui ceasornic. Unde-i tic-tac-ul pendulei negre cu ore aurite? teodo-reanu, m. u. 178.. + Distanţă, întindere, .spaţiu cît poate fi parcurs în timp de un ceas. Cabana este la trei ore de gară. 2. Interval de timp nedeterminat; moment, clipă. Cum au cunoscut omul aceaia ce iaste, întru aceaia oră (ceas) înceape a ţinea de nemica \ aceaia ce nu e. Ţi chin deal, f. 349/14. Erau dulci acele ore de estas şi de gîndire. alexan-Prescu, m. 2Q. Sînt ore fericite, sînt tainice plăceri Ce-n cumpăna vieţii plătesc ani de dureri. alecsandri, p. i, 125. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire, eminescu, o. i, 177. O. oră să fi fost amici, Şă ne iubim cu dor, , S-ascult de glasul gurii mici O oră, şi să mor, ; id. ib. 191. Inimi reci ca vlntul iernii,. . . orele vieţii bateţi ca un cronometru, macedonski, o. i, 95. Sărăcia şi traiul împreună n-o să le-aducă 2307 ORĂCĂI — 268 — ORĂSTIGĂ o oră de pace. călinescu, i. 178. <0> F i g. Pe colinele cit lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vintul iscă vechi aleanuri Prin ovesele sonore, beniuc, v. 51. <0> Loc. a d v. La ora actuală = în prezent. La ora actuală, sarcina tuturor popoarelor este apărarea păcii. La ora asta = în această clipă, în momentul acesta. Ascultă, loano, ce crezi tu despre Andrei? — La ora asta te-ai găsit să mă întrebi? baranga, i. 188. 3. Timp fixat cu exactitate de mai înainte pentru desfăşurarea unei acţiuni. In ora de pornire cu toţii împreună Doresc l-a tale păsuri călătorie bună. alecsandri, p. i, 138. Nevastă- mca ţine grozav la ora mesei şi e încîntată cînd mîncăm împreună, rebreanu, i. 263. 4. (Urmat adesea de compliniri introduse prin prep. ,,de“) Lecţie, curs. Vremea se tîra aşa de greu între orele de instrucţie, bart, s. m. 11. Şcolarii nu mai aveau curajul să stea cu el în clasă şi cei mai mulţi, la orele lui, fugeau, sahia, n. 58. Priveam pe geam în ora de latină şi voiam să mor. demetrius, a. 283. <> E x p r. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecţii particulare de . . . — Pl.: ore. — Şi:. oară s. f. — Din lat. hora, it. ora, fr. heure. ORĂCĂI vb. IV. I n t r a n z. (Despre broaşte) A scoate strigătul caracteristic speciei respective; (regional) a măcăi, a miorcoti. Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc. alecsandri, p. iii, 31. Luminosul soare Vrînd ca să se-nsoare, Broaştele-ncepură să orăcăiască. bolintineanu, o. 195. Deodată se aud prin casă o mulţime de glasuri. . . unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul, creangă, p. 302. Prin papura cea verde, broaştele orăcăiesc. beldiceanu, v. 57, cf. ddrf, şăineanu, bar-cianu, alexi, w. în ograda unde hora îşi sălta năvalnic chiul, Brotăcei cu guşa verde îşi orăcăie pustiul, gog a, c. p. 36. In balta din vale broaştele orăcăiau urît într-o întrecere aţîţătoare. rebreanu, i. 455. Buraticii orăcăiau în toate după-amiezile cu disperare, sadoveanu, o. xvii, 472. în . . . bălţi, orăcăiau mulţimi de broaşte. camilar, n. i, 94. O broască speriată orăcăi prelung, v. rom. aprilie 1955, 181, cf. h i 188, iv 154, vii 441, ix 406, 496, x 4, xi 87. Broaştele orăcăiesc pe întrecute, mera, i,. b. 160, cf. şez. iv, 119, alr i 1072/690, 700, 746, 782, 980, 984, 986, alr sn iii h 677/762, ib. h 730. •<> (Despre vaci) Vacile îndată ce simţeau fiarele . . ., începeau a orăcăi îngrozitor, moroianu, s. 61. ♦ (Familiar, despre copiii mici) A plînge, a scînci. Auzi că orăcăieşte ceva ca un copilaş. ispirescu, l. 189, cf. şăineanu. Mi te-a înfăşat, Mi te-a legănat Şi mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ş-ai orăcăit, teodorescu, p. p. 446, cf. tomescu, gl., alrm i/ii h 312/424, alr i 82/424, 540, 592, 594, 595, 596, 600, 611, 614, 690, 700, 708, 735, 760, 770, 776, 980. — Prez. ind.: orâcăie şi orăcăieşte. — Şi: (regional) orcăi (ddrf), orăcăi (alr i 1 072/708, alr sn iii h 677/192) vb. IV. — Orac + suf. -ăi. ORĂCĂIĂLĂ s. f. (Regional) Gălăgie, larmă. Auzeam eu aseară . . . orăcăială şi răgnet pîn bătătura ta. jipescu, o. 149, cf. tdrg. — Pl.: orăcâieli. — Orăcăi + suf. -eală. ORĂCĂIRE s. f. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; orăcăit. Buraticii înălţau . . . cor de orăcâiri disperate, sadoveanu, o. ix, 417. + (Familiar) Plînset, scîncet de copil sugaci. Ţipetul copilului cînd se naşte este un fel de plîns pe care l-am putea numi orăcăire. bianu, d. s. 734. — Pl.: orăcăiri. — V. orăcăi. ORĂCĂIT s. n. Strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire, (regional) miorcoteală, mior-cotire. La umbra acestei namile, asurzit de orăcăitul broaştelor din mlaştină, să-mi auz numai gîndul. delavrancea, t. 65, cf. ddrf, şăineanu, barcianu. Orăcăitul răguşit de broaşte . . . clocoteşte în fund pe gîrlâ. n. rev. r. ii, 227, cf. alexi, w. Să vină aici, noaptea şi. . . s-audă orăcăitul broaştelor. pas, l. ii, 85. (F i g.) Directorul de scenă o avertizase, în orăcăitul de inveselire al camarazilor, că nu-i mai poate da decît roluri de comedie, c. petrescu, c. v. 209. + (Familiar) Plînset, scîncet de copil mic. Auzi un orăcăit de copil, ispirescu, l. 146, cf. 189, ddrf, şăineanu. — Pl.: orăcăituri. — V. orăcăi. ORĂIĂLĂ s. f. v. horăială. ORĂNIŢĂ s. f. v. oraniţă. ORĂPĂI vb. IV. Intranz. A face zgomot, a bocăni. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — Prez. ind.: orăpăiesc. — Cf. r ă p ă i. ORĂSFOC s. n. (Regional) 1. Fiecare dintre cei patru căpriori ai acoperişului casei (Poiana — Turda), chest. ii 229/332, ib. 249/332. 2. (în forma răsfoc) Coşul casei făcut din scînduri (Sănduleşti — Turda), chest. îi 249/ 331. — Pl.: orăsfocuri. — Şi: răsîoc s. n. — Cf. magh. e r e s z f â k. ORĂSTlCĂ s. f. Numele a trei plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori ro$ii-pur-purii la început, apoi albastre; măzăriche-neagră, măzărichea-cucului, mazăre-pădureaţă, 2316 ORĂŞEAN - 269 — ORĂŞENISM mălurici, linte-neagră, pupezele (Orobus niger, : variegatus şi vernus). Cf. ddrf, şăineanu, BRANDZA, FL. 85, 86, 545, BARCIANU, GRECESCU, FL. 193, JAHRESBER. VIII, 124, ALEXI, W., PANŢU, : PL. — PI.: orăstici. — Şi: (regional) orăştică s. f. VICIU, GL. — Etimologia necunoscută. ORĂŞEAN, -Ă s. m. şi f. 1. Locuitor aî unui oraş (i). Mearseră ... in poarta oraşului şi grăiră orăşanilor. palia (1581), 139/3. Sâ-ş apere braniştea ... de cătră toţi oamenii, ori oroşani, ori rumâni, ori megiiaşi (a. 1612). hem 1 300. 1 Şi avea oroşanii acei[i] cetăţi obiceiu aşa încă din vremi de demult, neagoe, înv. 184/17. Orăşeanilor le dzîce. dosoftei, ps. 434/10. Acolo pe mulţi oroşeni au omorît. n. costin, l. 151. Povestindu-le oroşanilor ce mai rămăsease, le da îndrăznire cu cuvîntul. minevul (1776), 162l2/37. S-au lipit Ungă unul dintru acei oroşani răi. varlaam-ioasaf, 47v/24. Intr-o duminecă s-au întîmplat de orăşeanii au intrat în biserică. \ şincai, hr. ii, 281/27. Tot negoţul este pe seama trebuinţii oroşanilor. golescu, î. 11. Cei mai mulţi orăşani nu cunosc viaţa cîmpenească. marcovici, d. 209/26. Şi făcînd o masă mare a poruncit d-a chemat De rînd pe toţi oroşanii şi frumos i-a ospătat, pann, e. i, 33/4. Orăşenii erau însărcinaţi cu apărarea cetăţilor, bălcescu, m. v. 623. In zori de ziuă, orăşenii se deşteptară în sunetul clopotelor, negruzzi, s. i, 107, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Orăşenii se priviră uimiţi, agîrbiceanu, a. 212. Mţii aveţi grijă şi de cei orăşeni, rebreanu, r. i, 64. Orăşenii pe trotuare Par păpuşi automate, date jos din galantare, minulescu, v. 135. Orăşenii îl văzură din nou ieşind pe stradă cu înfăţişare de sănătate şi veselie, călinescu, e. 407. Plugari, păstori sau orăşeni — în ochii nici unuia nu se mai oglindeau rîul şi pădurea veacurilor dintâi, sadoveanu, o. ix, 374. După chip, arăta a orăşan. galan, b. i, 183. Vouă pămînt nu vă trebuieşte, că sînteţi orăşeni, t. popovici, se. 41. <£> (Adjectival) Această datorie nu este a judeţului, ci a prăvăliaşilor oroşani (a. 1812). doc. ec. 139. Stau la masă vînătorii. Toţi cu puşca Ungă geantă, Guralivi şi orăşeni, topîr-ceanu, m. 28. 2. (învechit) Cetăţean. Pre aceşti doi oameni numai, de cînd sînt spartanii, au priimit de i-au făcut orăşani. herodot (1645), 481. <)> (Adjectival) De va lăcui om robu cu fimeia orăşană, zic că sînt feciorii bărbaţi, id. ib. 72. 1 — PI.: orăşeni, -e. — Şi: (învechit şi regional) oroşân, -ă (alr ii 2 607/362, 705), (regional) oreşân, -ă (ib. 2 607/728), orîşeân, -ă (ib. 2 607/353) s. m. şi f. — Oraş suf. -ean. ORĂŞEÂNCĂ s. f. Locuitoare a unui oraş (i); orăşeană (!)• Cf. căpăţineanu, s. 6/7, ddrf. O lăsa în voia ei.. . să se pieptene ca orăşencile. galaction, o. 133. — PI.: orăşence şi (rar) orăşenci. — Şi: (învechit) oroşâncă s. f. căpăţineanu, s. 6/7. — Orăşean -f suf. -că. ORĂŞEL s. n. Diminutiv al lui oraş; oraş mic. Sînt unsprezece oroşele şi sate. golescu, î. 12, cf. lb. Dea domnul ca tot orăşălul rumânesc să-ş aibă gazeta sa! cr (1829), 261/5. O să fac din orăşelul acesta un ermitagiu de odihnă şi de plăcere, negruzzi, s. i, 309. Hyăres este un frumos şi împodobit de natură orăşel, ghica, a. 603, cf. lm. Cunosc aşa pe d-asupra orăşelul. caragiale. o. vii, 19. Se dezvelesc încet din umbră . . . vilele cochete ale acestui orăşel de munte, vlahuţă, o. a. iii, 35, cf. ddrf, şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Existenţa lor Se arăta îrisă şi mai avară ca in orăşelul de provincie. C. PETRESCU, C. V. 95. — PI.: orăşele. — Şi: (învechit) oroşGl s. n. — Oraş + suf. -el. ORĂŞENESC, -EĂSCĂ adj. Care aparţine oraşului (1), privitor la oraş, ca la oraş, de oraş; urban, citadin. Cf. lb. Să aleagă cinci mădulare ale sfatului orăşănesc. cr (1831), 309, cf. POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Urmează semnăturile cetăţenilor . . . împreună cu toată obştea orăşenească, camil petrescu, o. ii, 315. — PI.: orăşeneşti. — Orăşean + suf. -esc. ORĂŞENEŞTE adv. (De obicei în legătură cu verbul „a se îmbrăca“) în felul orăşenilor, ca orăşenii. Cf. lex. mars. 193, lb, polizu, lm, ddrf, tdrg. Primarul şi notarul, oameni bine hrăniţi şi groşi, erau îmbrăcaţi orăşeneşte. sadoveanu, o. x, 613. Întîi s-a îmbrăcat el orăşeneşte. Pe urmă şi-a îmbrăcat orăşeneşte nevasta şi copiii, stancu, d. 42. A intrat rîzînd un flăcău . . . îmbrăcat în haine albe de cînepă, croite orăşeneşte. galan, b. i, 117. — Orăşean + suf. -eşte. ORĂŞENlE s. f. (Rar) Orăşenism. Creangă . . . e iute la mînie, chiar bătăuş, la şcoală, şi omul fiind acelaşi pretutindeni, putem ghici că orăşe-niile Ilenei i-au displăcut, călinescu, i. c. 89. — PI.: orăşenii. — Orăşean -f- suf. -ie. ORĂŞENlME s. f. sg. (Cu sens colectiv) Locuitori ai unui oraş. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w., V. ROM. ianuarie 1954, 204. — Orăşean + suf. -ime. ORlŞENlSM s. n. (Rar) Fel de a fi, de a se comporta specific unui orăşean; p. e x t. com- 2324 ORĂŞENIZA - 270 - ORB2 portare căutată, artificială. Mă'revăd băiatul tlnăr cu superbe-nsufleţiri, . . . Liberat de-orăşe-nisrriul subţiatelor simţiri, macedonski, o. i, 28. — Pl.: orăşenisme. — Orăşean +suf. -ism. ORĂŞENIZA vb. I. Refl. (Rar) A-şi însuşi felul de viaţă sau de comportare al orăşenilor; a se urbaniza. Cf. bul. fil. vi, 54. — Prez. ind.: orăşenizez. — Orăşean -f suf. -iza. ORĂŞENIZĂT, -Ă adj. (Rar) Care şi-a însuşit felul de viaţă sau de comportare al orăşenilor. Ţărăncuţa de curind orăşenizată îl mihţise şi-l păcălise, sîancu, r. a. iv, 297. — Pl.: orăşenizaţi, -te. — V. orăşeniza. ORĂŞfiSC, -EĂSCĂ adj. (Învechit) Orăşenesc. Impreunînd viaţă săhăstrească cu înţă-lepciunea politicească, orăşească, nu fu numai celor de supt ascultarea sa prilej de spăsenie, ce şi a toată limba, dosoftei, v. s. ianuarie 257v/26. — Pl.: orăşeşti. — Oraş + suf. -esc. ORĂŞlOR s. n. (Popular). Orăşel. Cf. bl iii, 19. Cu trîmbiţa trîmbiţai, Dragostile le-adunai,. . . După toate dealurile, Din toate orăşioarele. şez. xt, 69, cf. gr. s. vi, 131, fd n, 87. — Pl.: orăşioare. — Oraş -f suf. -ior. (5RĂŞTE s. f. (Regional) Ţarină lăsată în părăsire (Băita — Brad), chest. iv 123/109. — Pl.: ? — Cf. o r 1 i ş t e. ORĂŞTÎCĂ s. f. v. orăstică. ORĂŞtlŢ s. n. (Rar) Orăşel. Cf. lb. — Pl.: orăşuţe. — Oraş + suf. -uţ. ORĂTÂNIE s. f. (Mai ales la pl.) .Pasăre de curte; (regional) oară, galiţă, cojbăliţă, cobaie. Rădăcina acestei plante nu se, întrebuinţează numai la spălatul pe cap . . . , ci şi la vite şi orătenii. marian, s. r. ii, 67, cf. ddrf. Holera găinilor este o boală care dă peste păsări: găini, raţe şi orice orătenie mor pe un cap. grigoriu-RIGO, M. P. II, 5, cf. B1ANU, D. S., STERESCU, N. 1 046, pascu, s. 243. Am fost lăsat.. ..să am grijă de orătenii. al lupului, p. g. 22. Prin ogrăzi, mulţi copii şi orătănii, rebreanu, r. i, 75. Parcă nu mai rămăsese nimic în puii aceştia de om, din gălăgia care spăimînta orătăniile şi godacii tufelor, sadoveanu, o. vi, 612. S-au mai servit oaspeţilor şi cîteva orătănii fripte. moröianu, s. 82. Curtea e foarte mare, cu grajduri, . . . cu coteţele cu orătănii, camil petrescu, o. i, 261. Se speriaseră şi copiii şi orăteniile. preda, î. 100, cf. băcescu, păs. 119. Cît despre păun — orătanie năroadă — Se foia, se sucea. v. rom. octombrie 1954, 159. Au să iasă vite şi orătănii cîtă frunză şi iarbă, rădulescu-codin, I. 197. Ai noroc de hoară, adică de orătenii. i. cr. iii, 83. Mi-au murit o sumă de orătenii astă primăvară, boceanu, gl. Alerga vulpea. . . prin coteţe după orătenii. plopşor,c. 55, cf. 10, chest. viii 6/2, alr i 993a/798, 803, 808, 810, 815, 820, 825, 831, 842, 846, 850, 856, 896, alr ii 3 569/812, alr sn ii h 361, ib. iii h 647/812, alrm sn i h 243, a ii 1, 2/7, 8, iii 2, 3, 4, v 7, 14, vi 26. — Pl.: orătănii şi orătănii. — Şi:, orătenie, (regional) oretenie (sterescu, n. 1046, alr i 993 a/825, 896, alr sn ii h 361/791, a ii 8), horătenie (chest. viii 6/2, alr i 993 a/810), urătânie (i. cr. iv, 130) s. f. — De la oară2. ORĂTENIE s. f. V. orătanie. ORÄTÜRI s. f. pl. (Regional) Păsări de curte; orătănii (Uricani — Lupeni). a iii 2. — Cf. orătanie. ORB1 subst. (în sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boii de ochi. care se manifestă prin imposibilitatea, pentru bolnav, de a vedea seara, după apusul soarelui; p. e x t. miopie. Cf. klein, d. 6, lb, i. golescu, c. Cărăuşul... nu vedea bine seara (avea „orbul găinei11). turcu, e. 193, cf. LEON, MED. 139, CANDREA, F. 225, 301, BIANU, D. S., H XII 291, 303, MARIAN, D. 17, ŞEZ. II, 69, alr ii/i MN 58, 4 188/192. <> F i g. Parcă are orbul găinilor, pann, p. v. i, 103/11. N-ai luat sama, Stănică, că n-au conferit nimic despre figura mea? — Eu nu ştiu, pesemne are orbu găinilor, negruzzi, s. iii, 65. Da ce te uiţi aşa la mine?. ... parc-ai avea orbul găinilor? alecsandri, T. 226. Oamenii boieriului.. . dau chiori unul peste altul, de parcă aveau orbul găinilor, creangă, p. 304. Dacă n-oi hi avîndă orbu găinilor, crez că ţăranu nostru ăl plin dă omenie are suflet de înger, jipescu, o. 10. Nu ştii tu că bărbaţii au orbul găinilor şi nu caută decît unde vor femeile lor să caute, gane, n. ii, 14. — Postverbal al lui orbi. ORB2, OARBĂ adj. 1. (Şi substantivat) (Fiinţă) lipsită de simţul văzului, care nu vede; nevăzător. Domnul mijeaşte orbii, psalt. huh. 123r/15. Văzu om orb den născută, coresi, ev. 165. Cela ce va fi vrut să fure bou den cireadă . . . să i să scoaţă ochii, să fie orb. prav. 10. Orb de un ochi. m. costin, ap. rosetti-cazacu, i. l. 2336 ORB2 - 271 — ORB2 r. i, 238. A striga prădaţilor slobodzîre şi orbilor vedeare. dosoftei, ap. gcr i, 252/18. Şi vei pipăi amiadzădzi, cum ar pipăi orbul întru-ntu-nearec. birlia (1688), 1462/14, cf. anon. car., LEX. MARS. 191, MOLNAR, RET. 36/8. Bogdatl . . . , cel orb de un ochiu, . . . n-au fost viteaz, şincai, hr. ii, 108/35, of. ţichindeal, F. 123/11. Un orb, avînd cinci sute dă galbeni,... i-a îngropat într-un colţ al grădinei. i. golescu, ap. gcr ii, 257/3. Vezi că a înserat? — Nu sînt orb. c. ca-ragiali, în pr. dram. 209. El se bolnăvi de ochi. . . Acum e de tot orb. negruzzi, s. i, 54. Ea nu putu decît să-ndrepte asupră-i ochii săi stînşi şi orbi. eminescu, n. 28. Găsi un om orb, ce-şi mînca mămăliguţa cu lapte dulce, ispi-rescu, l. 262, cf. bianu, d. s. Pipăind cu mină de orb, . . . Lipan căuta pe măsuţa de trandafir ochelarii, c. petrescu, c. v. 189. Un orb pe care-l duce un copil de mînă Cîntă-acelaşi cîntec din catirincă. d. botez, p. o. 165. E orb şi. . . gesturile îi sînt nesigure, h. lovinescu, t. 95. Orb am fost făr' de vedere Cînd m-am dus să-mi iau muiere. Am lăcomit la avere Ş-am luat făr' de plăcere, doine, 252, cf. mat. folk. 1 072. Prinde orbul, scoate-i ochii, negruzzi, s. i, 249. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma: prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia, ispirescu, l. 106. Vine cîte o pramatie din toată lumea, ca tine, îşi bea minţile şi pe urmă, prinde orbu, scoate-i ochii! popa, v. 16. In ţeara orbilor, cel c-un ochi e împărat, ne-gruzzi, s. i, 248, cf. zanne, p. ii, 522, 658. Bate toba surdului, dă oglindă orbului, id. ib. ni, 257. A nimerit orbul Brăila sau orbul cu întrebarea a nimerit Brăila, se spune pentru a încuraja pe cel care şovăie să meargă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. Cf. pamfile, j. i, 129, zanne, p. ii, 659. (Cu parafrazare) Nimeresc orbii Suceava şi eu nu eram să vă nimeresc? creangă, a. 107. (Ca termen de comparaţie) Se vor scîrbi oamenii şi vor ieşi ca orbii, coresi, ev. 36. Ca un orb la ale sale, întru sine nici zăreşte Acele rele pe cîte în altul le ocăreşte, conachi, p. 284. Ochi avînd, ai fost ca orbul, Te-ai dus, m-ai slujit ca corbul. pann, p. v, ii, 49/12. Doar n-aveam a te duce de mînă ca pe un orb. creangă, p. 244. Cu mîinile întinse pipăi pe cei din jurul său, ca un orb. mihale, o. 230. F i g. Tu oare într-adevâr n-ai ştiut că eu sînt oarbă şi mută? Oarbă că nu pot ceti şi mută că nu pot spune în scris. sadoveanu, p. m. 62. (Exprimă lipsa totală a obiectului determinat) Nu s-au îmbucăturii nici cu o sfărmătură oarbă şi slăbise într-atîta, de abia se mai ţinea pe picioare, mera, l. b. 264. ■<> (în construcţia) (De-a) baba-oarba (sau mîţa-oarbă, de-a oarba, de-a, orbul) = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători, legat la ochi încearcă să-i prindă sau să-i lovească pe ceilalţi; cel prins sau lovit trece în locul lui. Va să zică, orbeşte, ca cînd s-ar juca d-a baba- oarba. i. E x p r. A se ţine ca orbul de gard = a susţine ceva cu încăpăţînare, a ţine morţiş la ceva. Cf. ţichindeal, f. 224/2, ba-ronzi, L. 46, zanne, p. ii, 664. A se lega (de cineva) ca orbul de gard = a se ţine scai (de cineva). Cf. zanne, p. ii, 664. A se bate ca orbii (la tîrguri) = a se bate foarte tare. Cf. id. ib. 664, iv, 275. A umbla de-a oarba = a umbla fără rost; a o lua razna. Cf. pamfile, c. 48. (Regional) Orb de foame = foarte flămînd, lihnit de foame, chest. viii 101/2. (Prin nord-estul Olt.) Orb de gras = foarte gras. mat. dialect, i, 232. + F i g. Lipsit de spirit de observaţie, de perspicacitate; insensibil. O, oarbelor a oamenilor minţi I cantemir, ap. ddrf, cf. molnar, ret. 9/9. Sînt surzi de adevăr, orbi de frumuseţe, piscupescu, 1 o. 172/20. Ca şi tine eu odată am fost orb, mărturisesc, Deschide ochii, Zopire, vezi că nu te amăgesc. heliade, o. i, 410, cf. conachi, p. 264. Orb este cel ce cată lumina să oprească In cursu-i regulat. bolintineanu, o. 191. Lang era mai orb ca toţi bărbaţii şi nici nu visa măcar să-i bănuiască. rebreanu, i. 187. Cum am putut să fiu atît de orb .. . baranga, i. 215. <£> E x p r. A fi orb de minte = a fi prost, zanne, p. ii, 665. A îi orb de inimă = a fi lipsit de duioşie, a fi nesimţitor. id. ib. 2. Lipsit de lumină, întunecos, întunecat. Ca sclavul cînd scapă din oarba cămară . . . , Aşea al mieu suflet stă gata să sară Din corpul est vesced. mureşanu, p. 94/6. Noapte oarbă, fioroasă, alecsandri, p. ii, 21. Peste adîncurile oarbe ale nopţii, geana lunii înflăcărate trimetea lungi raze de lumină, hogaş, m. n. 125. Oraşul tot era orb. Cu ferestrele stinse. Cu negura înfăşurîn-du-l ca o scamă. c. petrescu, î. ii, 118. Felinarele erau tot oarbe şi solemne, aşteptînd pe trecători să dea peste dînsele. sadoveanu, o. xi, 464. Nici o lumină nu se mai zărea .. . toate ferestrele erau oarbe, camil petrescu, o. ii, 491. Alăturea se afla şcoala ... cu ferestre mari, oarbe la acest ceas. v. rom. ianuarie 1956, 46. + F i g. Care nu se arată făţiş; ascuns, dosit; p. e x t. fals. [îndată] ce vine aci, să-l apuci... că are şi altă marfă în bumbac, oarbă (a. 1770). furnică, i. c. 29. Au izvodit o sumă mare dă datorie.. . şî, spre a nu pricepe cineva această datorie, au 2336 ORB2 — 272 - ORB2 făcut o anafora oarbă, arătind ca alîtea milioane este ţara datoare. 1. gqlescu, în pr. du am. 79. 3. F i g. Lipsit de voinţă şi de personalitate, supus cu totul voinţei altuia. Foarte au uneltit a face din adunare un orb instrument al voinţelor sale (a. 1835). uricariul, viii, 131. Glasul tău îl urmez oarbă şi fricoasă îţi slujesc. heliade, o. i, 429. Nu urmează că omul este un instrument orb al fatalităţei, bălcescu, m. v. 4. M-ai silit să fiu un agent orb al politicei d-tale. alecsandri, t. i, 374. Slujbaşii, ştiind că centrul îi are la mină, erau totdeauna unelte sîrguincioase şi oarbe, stancu, r. a. iii, 278. 4. F i g. Care se manifestă iraţional, necontrolat, la întîmplare; care acţionează fără stavilă ; p. e x t. de temut, fioros. Orb nărocul la suiş şi lunecos a stare la un loc, grabnic şi de sîrg pornitoriu la coborîş. m. costin, o. 173. Călugării aceştii ţâri metaherisesc rău credinţa cea oarbă a noroadelor, ist. am. 69v/6. A aflat el oare că, orb în furia sa, Chiar a tatălui său sînge a ajuns a îl vărsa? heliade, o. i, 457. La ale lui oarbe cereri să punem . . . stăvili. conachi, p. 259. Se răpezi cu baioneta asupra călărimei vrăjmaşe şi-l scăpă dintr-o situaţiune învederat periculoasă, în care-l dusese orbul său curagiu. bariţiu, p. a. ii, 341. Ai un noroc orb . . . Ne-ai luat banii la toţi cu ridicata! alecsandri, t. 1702. Nu mai este vorba de rezistenţa oarbă . . . , ci este vorba de însăşi cumpănirea argumentelor, maiorescu, cr. ii, 124. Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?. .. eminescu, o. i, 133. Unde-i el, stăpîn pe gîndul şi pe patima ta oarbă? vlahuţă, s. a. i, 74. Voiesc să ies din labirintul acest întunecos în care un zel orb m-au aruncat, i. negruzzi, s. vi, 291. Totul o cerea în el pe Olimpia, cu putere mută şi oarbă, sadoveanu, o. ix, 144. După plecarea lor, emigraţia a luat forme de panică oarbă, oţetea, t. v. 221. Izvorul nu se poate nici uita în ochii celuia ce bea, Nerăbdător ţîşnirea să i-o soarbă Cu gura lacomă şi oarbă. arghezi, c. o. 159. Orb de furie, flăcăul... se repezi la vătaf şi punîndu-i mîna în şerpar, îl smuci jos de pe cal. camil petrescu, o. i, 241. Filip striga din ce în ce mai nestăpînit, cuprins de o mînie oarbă, galan, b. i, 66. <£> (Adverbial) Căzacii... au purces orb la vad cu toată tabăra. m. costin, let. i, 306/1. Orbin Raguzeul, cu împotrivnică lui Orihovie socoteală, machedonii, greci să fie, orb tăgădueaşte. cantemir, hr. 177, cf. ZANNE, p. ii, 665. 5. Total, complet, desăvîrşit. Prin oarba nepăsare Şi moalea cîrmuire rămaseră în ţară Ca negustori, să zicem, şi-n faptă ca locuste. heliade, o. i, 222. Numai postelnicul, sărmanul! el culegea în acele momente roadele oarbei sale încrederi, filimon, o. i, 142. Nu e nimic şi totuş e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe, eminescu, o. i, 176. încrederea tot mai oarbă în mina asta şi dorinţa de-a atrage tot mai mult admiraţia altora asupra sa erau două patimi cari creşteau în el. agîrbiceanu, a. 213. La jumătatea distanţei, căzu înserarea şi un întuneric orb îi învălui, sadoveanu, o. xiv, 404. Mi se pare oarbă această încredere într-un popor care a pierdut de veacuri tradiţia intrării în foc. camil petrescu, o. ii, 620. Acasă. . . aflară ei 0 sărăcie oarbă, cătană, p. b. i, 28, cf. alr i 1 267/94. 6. (în sintagme) Cartuş orb = cartuş fără proiectil, folosit la exerciţii, la parade, la demonstraţii etc. Palmele . . . pocneau repetate de ecou ca nişte cartuşe oarbe, brăescu, v. 75, cf. scriban, d. Puşcătură oarbă sau foc orb = împuşcătură sau foc de armă tras cu cartuş orb. Mai multe puşcături oarbe n-avură efect, gt (1839), 862/31. Informaţiile de aici. . . spun: „tumult, focuri oarbe“, vornic, p. 115. Ţeavă oarbă = sul de fire textile în formă de ţeavă fără suport. Cf. ionescu-muscel, fil. 299, id. ţes. 184, nom. min. 407, ltr2 xviii, 190. (Regional) Coş orb = coş de nuiele, fără fund, care serveşte la pescuit. Cf. antipa, f. i. 114, h v 417, vii 483, alr i 1 735/695, 792, 932, 990. Puţ orb = puţ de mină, care nu are ieşire directă la suprafaţă şi care serveşte pentru a face legătura între orizonturi. Cf. nom. min. 45, ltr. Duşumea oarbă = duşumea de scînduri brute, aşezate distanţat, pe care se montează parchetul. Cf. ltr. Economii însemnate ... se fac şi la montarea duşumelelor oarbe, scînteia, 1960, nr. 4841. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). cade, dl, dm. Fereastră oarbă sau geam orb = firidă. Cf. budai-deleanu, lex. Pătrunse într-o anticameră cu geam orb spre curte, vornic, p. 24, cf. alr ii/i h 273, a ii 9, 10, 12. Zid orb = zid fără ferestre. Iară de va zidi împotriva unui zid orb ... să să depărteze pentru picătură cît iase afară din zid învălitoarea. caragea, l. 11/20, cf. ddrf. Sobă oarbă = motiv ornamentai, de forma unei sobe; sobă de cărămidă, construită în perete, avînd deschiderea în altă cameră. Mai era în această cameră... o sobă oarbă, dasupra căreia era pusă o tavă cu tacîmul dulceţii şi al cafelei, filimon, o. i, 265. Căldura se comunică camerei indirect prin soba oarbă, aşezată în zidul despărţitor, păcală, m. r. 415, cf. alr ii/i mn 144, 3 870/723. Lanternă oarbă sau felinar orb = lanternă sau felinar care luminează numai înainte, lăsînd purtătorul în întuneric. Cf. cade. (Regional) Drum orb = drum care se pierde în pădure sau în ţarină, chest. iv 27/22. (Regional) Pădure oarbă = pădure mare, din care nu s-a tăiat nici un copac, a iii 1, v 34. (Regional) Brazdă oarbă = fîşie îngustă de pămînt rămasă nearată ; greş. a i 12. (Regional) Mînuşă oarbă — mănuşă cu un singur deget, alr i 1854/790. Ochi orb v. ochi. Maţ orb v. maţ. 2336 ORBALŢ — 273 — ORBĂLŢIT 7. (Regional, substantivat, m. şi f.) Sobol, cîrtiţă. alr i 1 174/590, 898. 8. Compus: şopîrlă (sau şopîrcă)-oarbă sau şarpe-orb — un fel de vierme negru, lung de vreo 5 cm, fără picioare, alr x 1179/268, 343, ib. 1184/351, alr ii 6 225/346, 353, 362, 762. — PI.: orbi, oarbe. — Lat. orbus. ORBALŢ s. n. I. 1. (învechit şi popular) Erizipel, brlncă. Bolind cumplită dureare... cu grea îmflătură de orbalţ. dosoftei, v. s. octombrie 74v/l. Tâmâduind orbalţure. id. ib. decembrie 203v/32, cf. anon. car., klein, d. 391, BUDAl-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, CIHAC, îi, 519, ddrf, barcianu. Cînd cineva are orbalţ, i se umflă capul grozav şi durerile sînt nesuferite. N. LEON, MED. 139, cf. MARIAN, INS. 176, GRIGO-riu-rigo, m. p. i, 18, candrea, f. 223. Domnul era bolnav de frică şi de orbalţ. iorga, l. i, 350, cf. bianu, d. s., iordan,’l. m. 195, h iii 141, 273, x 25, 72, 167, xn 291, şez. ii, 91. Orbalţ.. . cu săgetătură, cu umflătură, nu umfla, nu glmfa. alexici, l. p. 208, cf. păsculescu, l. p. 143. Orbalţ de nouă feluri,... Nu înfoca, nu boboti, bîrlea, c. p. 361, cf. com. sat. v, 28, alr ii/i mn 61, 4 206, alrm ii/i h 172, alr ii 4197/310, ib. 6 310/310. 2. (Regional) Durere de cap (ddrf, gorovei, cr. 249, h x 468, 524, xii 559), de urechi (alr i 50/388), de picioare (i. cr. ii, 212); reumatism (h xii 594). 8. (învechit şi regional; probabil prin apropiere de „orb“) Glaucom (i. golescu, c.); trahomă (alr ii/i mn 58, 4188/250, 346). II. Numele a două plante erbacee întrebuinţate în medicina populară: a) (şi în sintagmele iarbă de orbanţ. grecescu, fl. 44, iarba orbal-ţului, alr ii 6301/95, buruiană de orbalţ, şez. xv, 12, alr ii 6 301/414) plantă veninoasă, din familia ranunculaceelor, cu tulpina subţire, cu frunze mari şi cu flori mici albe-gălbui, care creşte în regiuni muntoase; (regional) iarba-tîlharului, iarba-sfîntului-Cristofor (Actaea spi-cata). Cf. grecescu, fl. 44, păcală, m. r. 23, ŞĂINEANU, D. U., BUJOREAN, B. L. 387, ALR II 6 301/219, 228, 310, 346, 353, 362, 365, 386, 514; b) (şi în sintagma iarba orbalţului, şez. xv, 97) silnică (Glechoma hederacea). Cf. ddrf. — PI.: (rar) orbalţuri (tdrg) şi (învechit, rar) orbalţure. — Şi: orbânţ, urbâlţ (ţiplea, p. p. 118, com. din tărcăiţa — beiuş, alr ii/i mn 61, 4 206/95, alr ii 6301/346), olbâţ (ddrf, marian, d. 158), olbâlţ (bianu, d. s.), orb<5nţ (alr ii/i mn 61, 4 206/574), arbălţ (ddrf, marian, d. 115) s. n. — Din magh. orbănc. ORBĂN, -Ă adj. (Regional) Orb (Năruja — Odobeşti). h xi 487. Şoareci orbani. ib. -0" (Substantivat, in construcţia) De-a orbanu = de-a baba oarba, v. orb2 (1). alr ii 4 337/316. — PI.: orbani, -e. — Orb2 + suf. -an. ORBANŢ s. n. v. orbalţ. ORBĂRIŢ subst. v. orbariţă. ORBĂRIŢĂ s. f. (Regional) Orbalţ (I 1). Cf. T. PAPAHAGI, C. L. 617, ALR Il/l MN 61, 4 206/4. — PI.:? —Şi: orbâriţ subst. alr ii/i mn 61, 4 206/605. — De la orbalţ. ORBĂCĂCIIÎNE s. f. (învechit) Orbecăire. I-au dezlegat din orbăcăciune. dosoftei, v. s. decembrie 213v/ll. — PI.: orbăcăciuni. — Orbeca + suf. -dune. ORBĂCĂ1 vb. IV v. orbecăi. ORBĂCĂÎRE s. f. v. orbecăire. ORBĂLClT, -Ă adj. v. orbălţit. ORBiLŢA vb. I v. orbălţi. ORBĂLŢÂT, -Ă adj. v. orbălţit. ORBĂLŢĂTtJRĂ s. f. v. orbălţitură. ORBiLŢl vb. IV. T r a n z. şi refl. (Prin Mold. şi Bucov.) A (se) îmbolnăvi de orbalţ; a (se) umfla, a (se) tumefia din cauza orbalţului. Tăieţi... Orbalţul de orbălţit. mat. folk. 1521. Roşaţa m-o roşit, orbalţu m-o orbălţit. i. cr. iii, 280. S-o orbălţit la cap. alr ii/i mn 61, 4 206/537, cf. ib. 4 206/551. <£> A b s o 1. Nu umfla,... nu obrinti, nu orbălţi. şez. vi, 99. — Prez. ind.: orbălţesc. — Şi: orbălţă vb. I. TDRG. — V. orbalţ. ORBĂLŢIT, -Ă adj. (Prin Mold. şi Bucov.) Bolnav de orbalţ; umflat, tumefiat (din cauza orbalţului). Numai de pre grai să cunoştea, atîta era de schimosît şi orbălcit preste tot trupul. dosoftei, v. s. ianuarie 19r/34. Se spală cu apa ce a rămas pe locul orbălcit. marian, ins. 222. Capul orbălcit se umflă uneori aşa de tare, că bolnavul nu poate vedea cu ochii. id. d. 158, cf. ddrf. Beşică beşicată, Beşică orbalţată. marian, d. 45, cf. 48. Orbalţ orbălţit, orbalţ obrin-tit. şez. xix, 169. — PI.: orbălţiţi, -te. — Şi: orbălţăt, -ă, orbălcit, -S adj. — V. orbălţi. 2350 ORBĂLŢITURĂ — 274 — ORBECĂIALĂ ORBĂLŢITlJRĂ s. f. (Prin Mold., în descîn-tece) Orbalţ (I 1). Si st alinedzî.. . Tăti orb&l-ţiturili Şi săgetăturili. şez. iii, 140. Sâ fiu spălat şi curăţat De orbălţătură, De sâgetăturâ. pAscu-lescu, l. p. 134. — PI.: orbălţituri. t— Şi: orbăltătâră s. f. — Orbălţi + suf. -tură. ORBĂLŢUl vb. IV. Refl. (Regional) A se orbălţi (Topliţa). Cf. alr ii 6301/228. Prez, ind.: orbălţuiesc. Orbalţ + suf. -ui. .. ORBEĂLĂ s. f. (Regional) Slăbire a vederii. Cf. pamfile, b. 10, dr. v, 216. Nu e bine să te uiţi sara in oglindă, că e rău de orbeală. i. cr. iii, 148, cf. şez. xii, 107. <)> Urbala găinilor = orbul găinilor, v. orb1. Cf. dr. v, 216. — PI.: orbeli. — Şi: urbâlă s. f; . — Orbi + suf. -eală. ORBECĂ vb.'-1. Intranz. (învechit şi regional) A orbecăi. Prin aduncurile apelor orbecînd, .. . [vidra] viaţă, tulburată şi neaşezată a-şi petreace şi-au ales. cânte mir, ist. 37. Ş-orbecind prin ceaţa întunecoasă, Iată pierde pe Romica dragă, budai-deleanu, ţ. 178, cf. lb, polizu. Umblă orbecînd încolo şi-ncoace. marian, î. 29, cf. ddrf. Să nu-mblăm orbecînd. COŞBUC, AE. 208, cf. GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. Părintele ieşi tiptil. .. în curte şi, orbecînd prin întuneric, începu să-l cheme pe slugă, agîrriceanu, l. t. 237. In lipsa vadului, se dă orbecînd, la întimplare. atila, p. 50. Au îmbiat tot orbecînd prin pădure, pînă ce au fost înserat acuma, şi tot nu da de drumul cel adevărat, sbiera, p. 258, cf. 310. <0> F i g. Iertat era a orbeca pe dibuite unor bieţi gramatici români.de pe la finea secolului XVII! hasdeu, i. c. i, 125. — Prez. ind.: orbec (barcianu, tdrg, puşca- riu, et. wb.). — Şi: orbicâ vb.. I. baronzi, l. 115, DDRF, . .. — De la orb2. ORBECĂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a orbeca; orbecăire. Cf. gheţie, r. m., rar-cianu, alexi, w. (F i g.) Să cunoaştem odată orbecările intru care ne aflăm; ţichindeal, f. 483/16. . — PI.: orbecăru — V. orbeca. ORBECAT, -Ă adj, (învechit, rar; despre ochi) Orbit, fermecat, fascinat. Meşteri isteţi şi dibaci fac să joace in ochii orbecaţi ai publicului tot felul de vîrteiuri luminoase, odobescu, s. n, 540. . — PI.: orbecaţi, -te. — V. orbeca. ORBECĂI vb. IV. Intranz. A umbla (încoace şi încolo) pipăind şi rătăcind (ca orbul) prin întuneric; a dibui, a bîjbîi; (învechit şi regional) a orbeca; (regional) a horhăi. I-au întunecat de-au orbăcăit. dosoftei, v. s. decembrie 213v/ll. Ziua orbecăiaşte, iară noaptea.. . purecele, în prav ascuns, zăreaşte. cantemir, ist. 147, cf. 250. Trei zile şi trei nopţi orbăcăi prin pădure şi nu putu afla nimic. ispirescu, l. 59, cf. 123. Adincimile întunecoase ale muntelui, în care înaintezi orbecăind. vlahuţă, o. a. ii, 137. Se duse în tindă, orbăcăi pînă înnemeri scara, delavrancea, v. v. 229. Trenul obosit părea că orbăcăie, ca un om în întuneric, ardeleanu, v. p. 11. Am orbocăit în întuneric ca sobolul, id. ib. 137. Orbecăiau pe Ungă ziduri, împiedicîndu-se, întinzînd mîinile să nu izbească intr-un perete, în stîlpi. c. petrescu, î. ii, 118, cf. id. c. v. 281. Părea blestemat să orbăcăiască, aşa, în mijlocul şoselei, drept pe unde bate copita calului şi scrîşneşte roata căruţii. popa, v. 83. Fata s-a strecurat în pîcla stătătoare Şi a orbăcăit, tîrîş ca o lipitoare, arghezi, vers. 138. Oamenii orbecăiesc prin galerii strimte, bogza, a. î. 160. Orbecăiră un timp prin noroaie, beniuc, m. c. i, 135. Au orbecăit, lovindu-se unul de altul, camilar, c. 29, cf. id. n. i, 63. Rar trecea cîte cineva, orbecăind în întuneric, v. rom. decembrie 1958, 26. Tot orbăcăind pe-acolo, a dat peste o potecă, rădulescu-codin, l. 284, cf. 233. Pînă seara obărcăiră pe potecuţile pădurii. pamfile, d. 71. <£> F i g. De o parte pretenţii de ştiinţă avansată, de alta mulţimea cea mare orbecăind în întuneric. Asta nu e sănătos, camil petrescu, o. i, 306. Eu sînt omul ce-n viaţă fără pîrte Orbecăiesc, mă-mpiedec la fiecare pas. beniuc, c. p. 47. Cei uitaţi de stăpînire, care orbecăiau în vechile lor bezne. v. rom. februarie 1954, 12. Patru milioane de oameni. . . orbecăiau în viaţă, nepricepîndu-se să descifreze semnele cititului, gl 1961, nr. 5, 1/3. Încă o întîrziere, şi se va pomeni într-un impas întunecat. Va orbecăi in zadar după o poartă de ieşire. vinea, l. . i, 127. — Prez. ind.: orbecăiesc şi (regional) orbecăi. — Şi: (învechit) orbecăni (cantemir, ap. ddrf), (popular) orbăcăi, (regional) orbocăi, horbăcăi (arhiva, xxviii, 239), horbocăi (arhiva, xxiii, 40, dr. i, 315, cv 1950, nr. 5, 31), obărcăi, obîrcui (arhiva, xxviii, 239) vb. IV. — V. orbeca, cf. b î r c î i. ORBECĂIĂLĂ s. f. (Prin Transilv.) Întunecime, beznă. Com. din sebeş şi din jibou. Ce orbecăială e afară, de nu vezi la doi paşi înaintea ochilor! Com, din orăştie. — Orbecăi + suf. -eală. 2358 ORBEGĂIRE — 275 — ORBEŢ ORBECĂÎRE s. f. Faptul de a orbecăi; dibuire, bljbîire; (învechit) orbecare, orbăcă-ciune. Criticul interpretează marşul ca o orbe-căire istovitoare prin beznă. v. rom. ianuarie 1960, 127. — Pl.: orbecăiri. — Şi: orbăcăire s. f. ddrf. —V. orbecăi. ORBECĂIT(ÎRIU s. m. (învechit, rar) Cel care nu vede bine. Vezitoriul în întunearec şi orbecăitoriul în lumină, cantemir, ist. 115. — Pl.: orbecăitori. — Orbecăi + suf. -tor. ORBECiNl vb. IV v. orbecăi. ORBENCE s. m. şi f. v. orbenice. ORBENCI s. m. şi v. orbenice. ORBENÎCE s. m. şi f. (învechit, prin Tran-silv.) Orb sau aproape orb. Cf. klein, d. 391, lb, lm, barcianu, alexi, w. <£> (în construcţia) De-a orbenicea — de-ababa-oarba, v. orb2(l). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., H XVII 39, 69, ALR II 4 337/141, 172, 235, corn. din urca — cîmpia TURZII. —Accentuat şi: (rar) orbinice. lb. — Pl.: orbenici. — Şi: orbânce (lb, polizu) s. m. şi f.; orbânci (polizu) s. m. — De la orb2. ORBESC, -EĂSCĂ adj. (Rar) 1. Care aparţine orbului2 (1), de orb. Cf. budai-deleanu, lex. Dumnezeu să te ferească De bătaia cea orbească Şi picioranga schiopească. pann, p. v. iii, 25/19. 2. F i g. (Despre acţiuni şi sentimente) Care se manifestă orbeşte (2); fără chibzuinţă, nesocotit. Cf. orb2 (*)• Nu pentru interesurile omenirii, ci numai pentru urîcioasele patimi a două sau trei fiinţe încoronate, se duc cu orbească mulţămire spre junghere, marcovici, c. 22/2. + Exagerat, exorbitant. Luase iar bani cu procente orbeşti, caraglale, o. iii, 11. 3. (Regional, în sintagma) Coş orbesc = coş orb, v. orb2 (6). alr i 1735/885, 898. — Pl.: orbeşti. — Orb2 + suf. -esc. ORBEŞTE adv. 1. Ca orbii2 (1), cu ochii închişi, fără a vedea (desluşit); pe dibuite, la întîmplare, la nimereală. Cf. budai-deleanu, lÎîx., lb, polizu. Animalul s-avîntă orbeşte în faţa loviturilor, caragiale. o. r, 77. Aşa, orbeşte, ce naiba o să apuc? Mai bine ar fi să mă dezleg la ochi. ispirescu, l. 191, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Rafila se aruncă orbeşte între ei. rebreanu, nuv. 48. Înaintau orbeşte,.. împiedecaţi de ierburi, galaction, o. 152. Ai noştri trag în mod stupid, în sus, orbeşte, d,e altfel nici nu vedem nimic, camil pbtrescu, u. n. 398. Am scoborît orbeşte cîteva verticale punctate şi le-am unit printr-o linie, brăescu, a. ,258. Cele mai multe care se încurcau în clei şi dădeau orbeşte în prinzătoare erau vrăbiile, pas, z. i, 209. O veche cîrtiţă, săpînd orbeşte, Minerul satului se socoteşte, v. rom. ianuarie 1954, 178. + F i g. Fără alegere şi fără cruţare; cu furie. Tăia... orbeaşte, Necruţat şi tirăneaşte. bă-rac, ap. gcr ii, 238/41. Cu necaz mare, orbeşte, se porneşte a-i căra [pumni], pann, ş. ii, 11/2. Oastea vizirului se tulbură toată... Românii lovesc orbeşte, vlahuţă, r. p. 31. Rîsete ce nu se potoleau fără intervenţia miraculoasă a sfîn-tului Nicolae din cui, mînuit orbeşte de ţaţa Eliza. brăescu, a. 30. 2. F i g. Fără un punct de vedere propriu, fără discernămînt, fără chibzuinţă, fără socoteală; in mod mecanic. Pentru ce, dupe cea s-au supusu orbeşte legilor meale, să voiască acum să mă supuie la ale sale.. . ? (a. 1750). gcr ii, 46/31, cf. i. golescu, în pr. dram. 79. Se miră Cum oamenii, orbeşte, un merit aşa mic Atăta îl înalţă, negruzzi, s. ii* 211. Giunele se încrede orbeşte în tot ce-i iese înainte, hasdeu, i. c. vii. Opinia... nu este personală a lui, ci a luat-o orbeşte din cutare carte, maiorescu, cr. ii, 365. S-ar cuveni-ntr-adevăr să-mi zică mişel şi netrebnic, Dacă pleca-m-aş smerit şi' orbeşte la tot ce mi-ai spune, murnu, i. 11. Erau însă lucruri asupra cărora Pisicuţa nu se înşela niciodată şi mă deprinsesem, prin urmare, a crede orbeşte în prevestirile ei. hogaş, m. n. 185, Totdeauna ascultat-am vorba ta. Te-am urmat supus, orbeşte, unde-ai vrut a mă purta! eftimiu, I. 64. ll ştia om hotărît şi ascultat orbeşte de oamenii săi. camil petrescu, o. ii, 22, cf, 566, beniuc, v. 94. Ne sînteţi ca un frate bun,... îi spuneau soldaţii din pluton. Şi-l ascultau orbeşte, camilar, n. i, 32, cf. 165. Nul Eu nu lucrez orbeşte. Mie daţi-mi planurile, soluţia tehnică, s-o studiez eu. contemp. 1953, nr. 362, 4/3. Filip vorbea despre . .. jafuri acoperite cu dovezi eliberate orbeşte de primărie şi de pretură. galan, b. i, 376. + Necontrolat, nestăpînit, nebuneşte; pătimaş. Nu e destul să iubeşti orbeşte pe cineva, trebuie să ştii să iubeşti, demetrius, c. 48, cf. id. a. 315. — Orb2 + suf. -eşte. ORBETE1 s. m. v. orbeţ. ORBETE2 s. m. v. vrăbete. ORBEŢ, -EĂŢA adj., s. m. şi f. I. Adj., s. m. şi f. (Mai ales în forma orbeţ) (Fiinţă), care nu vede (bine); orb2 (1); s p e c. cerşetor (orb); p. e x t. sărăntoc, calic. El auzisă Pe orbeţi cîntînd la tîrguri de ţară. budai-deleanu, t. v. 36. Unii din orbeţi de multe ori zic... ţichin-deal, f. 444/10. Cu obraz gros şi semeţ Şi cu gură de orbeţ, pann, p. v. iii, 37/1.3, cf. polizu. 2369 ORBEŢ — 276 — ORBI Lumina-mpestriţatâ ... e ca văzu orbeţului, cînd zăreşte d-abieluşa ca prin sită. jipescu, o. 15. Cerşeşte din uşă-n uşă, cum fac toţi orbeţii. caragiale, o. iv, 188. Cirtiţele orbeţe şi aricii ghimpoşi, . .. toate i se arătau lui în cale. odo-bescu, s. iii, 185. [Vine] o-ntreagă ciurdă de-or-beţi şi de leliţe . . . Pomană cînd se face, se află şi calici. MAC.EDONSKI, O. I, 42, cf. ŞĂINEANU, CONV. UT. XX, 1 014, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg, pribeagul, p. r. 57. Dacă aveam noi muşterii, nu mai făceam pe orbeaţa dumitale! p, constant, r. 142. Plăteşte, mămicule, plăteşte, că nu eşti orbete! pas, l. i, 46, cf. id. z. i, 153, CIAUŞANU, GL., PAŞCA, GL., ARH. OLT. XXI, 271, lexic reg. 30, alr n/i h 16/95. <0- (Ca termen de comparaţie) Lucruri neapărate pîntru ţară, pă care azi ni le-aduc streini la nas ca la şontorogi, ca la orbeţi, şi le plătim cu sutili dă milioane, jipescu, o. 70. Se ceartă ca nişte orbeţi, slavici, o. ii, 119. E osîndit. . . De alţii pururea să fie, ca orbeţii, dus de mină. davila, v. v. 78. Mergeau ca orbeţii, nu-şi vorbeau nimic şi de la o vreme flăcăul s-a răzleţit de ei. sandu-aldea, u. p. 48. Se împiedicau unul într-altul ca orbeţii, căutîndu-şi locurile, galan, b. i, 168. Gură ca orbeţii da, Nimeni nu îl auzea. păsculescu, l. p. 177. Trece ca un orbeţ, a i 24. <$■ E x p r. A se bate ca orbeţii = a se bate ca orbii, v. orb2 (1). Se bătură ca orbeţii vreo jumătate de ceas, sfîşiindu-şi cămăşile, rebreanu, i. 94. S-au bătut ca orbeţii, pas, z. i, 161. Se băteau ca orbeţii, se băteau pentru pămînt, pentru ţarină, lăncrănjan, c. i, 200. Se băteau pe două parale, ca orbeţii, rădulescu-codin, !. 246, cf. zanne, p. iv, 275. + (Prin Olt., în forma orbete) Om fără căpătîi, om de nimic, ticălos, secătură. Cf. lexic reg. 55, alr i 1 553/808. II. S. m. (Mai ales în forma orbete) 1. (Şi în sintagma orbetele pămîntului, pamfile, duşm. 367, conv. lit. xliv, 508) Specie de mamifer rozător, caracterizat prin ochii ascunşi sub piele, prin lipsa pavilionului urechii şi prin incisivii şi ghearele mari; duce o viaţă subterană ; căţelul-pămîntului, ţîncul-pămîntului, (regional) grivah, porcuţ (Spalax microphthalmus ). Cf. DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. XII, 120, 125, TDRG, SIMIONESCU, F. R. 59, ŞEZ. III, 122, VIII, 104, H II 79, 99, 261, 281, vii 386, 480, xiv 338, alr i 1 174/690. + (Regional) Cîrtiţă. ddrf, GOROVEI, CR. 451, PASCU, S. 323, ALR I 1 174/695, 700, 704, 708, 710, 720, 727, 730, 856, 960, 980, 986, 988, ib. 1 175/980, alr n/723, com. MARIAN, 2. (Regional) Şarpe-orb, v. orb2 (8). Urbe-t'ele o băgat coada în corabia lui Noie, une o ros-o gîndasi. densusianu, ţ. h. 114, cf. 339, alr ii 6 226/727, 848. — PI.: orbeţi, -e. — Şi: (cu sg. refăcut după pi.) orbite, (regional) urbete s. m. — Orb2 + suf. -eţ. ORBEŢÎ vb. IV. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A cerşi; a se purta ca un cerşetor. Cf. CIAUŞANU, GL. — Prez. ind.: orbeţăsc. — V. orbeţ. ORBEŢÎT s. n. (Prin nord-estul Olt.) Acţiunea de a se orbeţî; milogeală, cerşetorie. Cf. CIAUŞANU, GL. — PI.: orbeţîturi. — V. orbeţî. ORBI vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2 (1), a-şi pierde vederea. Şi cum ochiul ca-l veri strica şi veri orbi, tot trupul tău va pipăi în untunearec. coresi, ap. gcr i, 23/8. Şi urbi acelu împărat (sfîrşitul sec. XVI), cuv. d. bătr. îi, 150/4. Îndată i-au săcat mîna şi i-au orbit şi ochiul, dosoftei, v. s. noiembrie 126v/24. Am fost cu ochi pînă acum la bătrîneţă şi acmu mi s-au tîmplat. . . de am orbit (a. 1740). uricariul, XVII, 205. Vulturul trăieşte o sută de ani; după aceea îmbătrîneşte şi orbeşte (a. 1777). GCR II, 109/21, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, polizu. Dă-mi-i mie ochii negri. .., nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aş orbi privind într-înşii. eminescu, o. i, 155. Ea se uită la dînsul. Iară el îi dete cu frigarea peste ochi, de orbi. ispirescu, l. 340, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Despina avea opt copii, mici cu toţii, şi de-un an bărbatul îi orbise, galan, b. i, 296. Cine sorbea Orbea De bun ce era. zanne, p. iv, 126. ■<)* F i g. Soarele orbeşte-n ceruri de a armelor lucire, eminescu, o. iv, 134. De groaza avioanelor, prin sate S-au tras peste ferestre foi de cort. Orbeau ferestrele întunecate Ca într-un sat de multă vreme mort. labiş, p. 26. 2. T r a n z. A face (pe cineva) să-şi piardă vederea; a scoate cuiva ochii. Cînd durmiia împăratul amiadzădzi, ei intrară şi-l prinseră de-l orbiră, moxa, 382/10. Domnul. . . orbi ochii lor. varlaam, c. 76. Iară de vor fura şi a treia oară, să le scoaţă ochii, să-i orbască. prav. 11, cf. 15. După ce au orbit pre Iliiaş Vodă, au mai domnit împreună 7 ani şi au murit Iliiaş Vodă. n. costin, l. 222, cf. anon. car. Doamnele cari ar voi să mă orbească, m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă astfel a nu mai putea admira graţiile lor. alecsandri, o. p. 132. Se vede că i-a orbit Dumnezeu, de nu m-au putut găbui. creangă, a. 6. Începu a veni asupra voinicului, arundnd înainte-i din gură văpăi de foc şi fum ca să-l orbească, ispirescu, u. 31. Neptun . . . nu-l iartă Că de-al lui ochi orbi pe uriaşul Ciclop, murnu, o. 3. Fochistul segîndeşte acum ... La flăcările care l-.au orbit, jebeleanu, c. 20. Dumnezeu să mă ferească Şi pe tin' să te orbească, doine, 266. <£* F i g. Trecu mîndra p-îngă mine Ş-acuma nu mai văz bine; Nu ştiu, fi-va vrăjitoare, De m-a orbit aşa tare. 2372 ORBI — 277 — ORBIE JARNlK-BÎRSEANU, D. 384. <> E X p T. (Nici CÎt sau măcar) să orbeşti un şoarece (chior) = foarte puţin; de loc. în casa-i... nu găseşti, Un şoarece să orbeşti, pann, p. v. ui, 91/19. Cinste, ruşine, muncă . . . păzeasc-o sfintuleţu: nu se pomineşte la dlnsa măcar să orbeşti un şoarice chior, jipescu, o. 156, cf. zanne, p. ii, 666, mat. dialect, i, 232. + (Prin exagerare, despre lumină, viscol etc. sau despre obiecte strălucitoare) A tulbura vederea; a lua ochii. Resfringerea soarelui pe suprafaţa bălţii mă orbise de tot. alecsandri, o. p. 267. Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede. eminescu, o. iv, 131. Aşa strălucea, de orbea pe cei ce se uitau, ispirescu, l. 38. Roşii fulgere sclipesc, Săbii, săbii mă orbesc, macedonski, o. i, 275. Nu mai văz.. . M-a orbit năpustirea valurilor, delavrancea, o. ii, 351. Deschise ochii şi lumina îl orbi. c. petrescu, c. v. 212. Deodată, un fulger il orbi. sadoveanu, o. vii, 337. Orbind cu pirozeaua de pe cuşmă Şi îndrep-tind hangerul de la glt, Domnul ţintea profilul pietrei, fraged, Cu ochi pizmuitor şi mohorît. labiş, p. 20. <)• F i g. Mă orbiră razele ... ce ies din ochii domnişoarei Lina. alecsandri, t. i, 273. + P. anal. A acoperi, a înăbuşi. Mizga caria cură din tăietură se nu cură pre ochii mlădiţei şi se-i orbească, economia, 152/8. 3. T r a n z. F i g. A face pe cineva să-şi piardă raţiunea, a împiedica pe cineva să judece obiectiv; a zăpăci. Carele-şi urăşte fratele său întru întunearec iaste, ... că întunearecul au orbit ochii lui. coresi, ev. 468. Au orbit pre ei răutatea lor. cheia în. 61v/13. Dacă nedreptatea te orbeaşte, buna orînduială te supune, beldi-man, n. p. i, 169/8. Apoi inima începe a-i dărui şi simţire, Pînă unde ne orbeşte a-i arăta şi iubire, conachi, p. 284. Inima i se umplu de mînie, şi mînia îl orbeşte pe om. slavici, o. i, 165. Groaznic orbeşte ura pe oameni, odobescu, s. iii, 103. Ia bine seama, de nu lăsa să te orbească laudele, i. negruzzi, ap. ddrf. Iubesc şi eu pămîntul cît şi d-ta, te asigur, dar iubirea nu mă poate orbi să nu văd că şi ţăranii au dreptul să trăiască! rebreanu, r. i, 123. Te-a orbit durerea, v. rom. septembrie 1954, 40. <0> R e f 1. De se va întoarce mintea spre hitlenie,. . . orbeaşte-se şi se întunecă, coresi, ev. 217, cf. 451, biblia (1688), 1462/27. Noi ne orbim atît de lesne de linguşirea patimilor, marcovici, c. 62/20, cf. 15/25. Uite aşa se orbeşte omul la necaz! caragiale, o. vi, 55. I n t r a n z. (învechit) La lumină să dereptaţi ceia ce-au orbit, spre lucrurele cealea bunele, coresi, ev. 174. +A înşela, a amăgi, a minţi (pe cineva); a lua ochii. Cu puţinteale cristaluri înfierbîntate de razele soarelui le-au orbit ochii, molnar, ret. 5/8. într-aceea au orbit pe Başa cu daruri şi au făcut de s-au înturnat înapoi, şincai, hr. iii, 35/31. Boierul e rea fiară! el numai te orbeşte Şi toate şi le vinde, pe o speranţă numai, Cînd are înainte o umbră de domnie, heliade, o. i, 217. Ai venit la noi golan, Fără ţară, făr-un ban, Fără neam şi nume, Şi astăzi. . . Vrei s-orbeşti o lume. coşbuc, p. ii, 300. Pe cine crede că orbeşte, cînd se laudă că . . . a dat pe dînsa cinsprezece franci? bassababescu, v. 9. <^> E x p r. A orbi (pe cineva) de la obraz v. obraz. — Prez. ind.: orbesc. — Şi: (învechit şi regional) urbi vb. IV. densusianu, ţ. h. 339. — V. orb2. ORBICĂ vb. I v. orbeca. ORBICÎ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A nu mai vedea (bine); a orbi (1). Iară ei, orbi-cindu-să, să giunghiară pre sine. dosoftei, v s. decembrie 226r/23. — Prez. ind.: orbicesc. — Orbi + suf. -(i)ci. ORBICltNE s. f. (învechit) 1. Orbie (1). Osîndiră el de orbiciune-i şi imputară lui şi-l scoaseră afară, coresi, ev. 173. Păţiră şi ei aşea de orbiciune. dosoftei, v. s. noiembrie 125r/26. Leapădă orbiciunea de pre ochii miei. id. ib. noiembrie 129v/35. Era cuprinşi de boale şi de orbiciuni, aceale beteşuguri toate acolo rămînea. varlaam-ioasaf, 159r/l, cf. budai-deleanu, lex. 2. F i g. Orbire (2). Orbiciunea den partea izraililor fu. coresi, l. 261/2. Catanele şi ceşti din ţară mai tare se-ntuneca- cu orbiciunea tirâniei lor. muşte, let. iu, 66/15. — Pl.: orbiciuni. — Orbi + suf. -dune, ORBICULĂR, -Ă adj. Globular, rotund; circular. Cf. fis. 239/24. Diorit orbicular sau granit globulos de Korsa. cobîlcescu, g. 34/3, cf. barcianu, grecescu, fl. 68, alexi, w., cantuniari, l. m. 145. + (Substantivat, m.) Muşchi de formă circulară care pune în mişcare pleoapele şi buzele. Muşchiul orbicularul gurii. kretzulescu, a. 183/18, cf. polizu, p. 49/35-Orbicularii nu se contractă în mod suficient. parhon, o. a. i, 266. —* Pl.: orbiculari, -e. — Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis. ORBÎE s. f. 1. Starea celui orb2 (i); orbire (1). Cf. anon. car. în cap urgie, in ochi orbie, in mini ciungie să-mi vie. cantemir, ist. 213, cf. budai-deleanu, lex., şăineanu, barcianu, alexi, w., pamfxle, a. r. 253. [Boii] stăteau trup lingă trup, coarne lingă coarne, fraţi de orbie, camilar, n. ii, 48. Orbia s-o găsească, Trupul să i-l necăjească, mat. folk. 577. 2. F i g. Orbire (2). Vine orbie şi întunearec în sufletele oamenilor, varlaam, c. 342, cf. 160. 2377 ORBILÄ — 278 — ORBIT® Orbie necunoscută de oameni nenorociţi! he-liade, o. i, 406. Orice judecată E foarte depărtată D-acei ce d-a orbiei Încredere s-îmbată. i. văcărescul, p. 357/9., A voi numai să sparii pe un vrăşmaş turbat şi desperat cu o mulţime oricît de mare, însă nearmată .. ., este adevărată orbie sufletească, bariţiu, p. a. ii, 317, cf. i, 199. Cerul m-a lovit cu orbie şi n-am voit să cred şi să înţeleg cînd mi-ai arătat calea cea bună. slavici, n. ii, 149. Cum de-ai putut tu, în orbia ta, să nu bagi în seamă dorinţile şi trebuinţile oamenilor., sbiera, p. 153. — PI.: orbii. — Orb2 + suf. -ie. ORBÎLĂ s. m. (Glumeţ) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau, nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale. dm. — Orb2 + suf. -ilă. ORBÎME s. f. (învechit) 1. Orbie (1). Cf. CLEMENS, LBi 2. F i g. Orbire (2). Norocul şi pre porcariu şi pre olariu tot cu o' orbime caută, cantemir, ist. 299. — Orb2 + suf. -ime. ORBÎRE s. f. 1. Faptul de a orbi (pe cineva) şi rezultatul lui; pierderea vederii, orbie (1), (învechit) orbime (1), orbiciune (1). De orbirea lui Iliiaş Vodă. ureche, l. 76, cf. st. lex. 170v/l. Orbire, albaţă şi alte multe . . . boale au vindecat (a. 1692). gcr i, 300/3. Se ştia ura lui Constantin Bulgarului asupra împăratului pentru orbirea pruncului Ioan. şincai, hr. i, 278/1. Orbirea lui Elia. .. s-au întîmplat după pierirea craiului Vladislav. id. ib. ii, 8/22, cf. lb, polizu, şăineanu, barcianu, alexi, w. O persoană, cînd nu vede, este oarba, suferă de orbire, bianu, d. s. 2. F i g. Lipsă de judecată, de raţiune; rătăcire, inconştienţă, orbie (2), (învechit) orbime'(2), orbiciune (2). Biruiaşte. . . orbirea sufletului mieu. mineiul (1776), 116v2/20. La ce adîric de orbire nu ajunge.. . nebuna socoteală a păcătoşilor, maior, p. 129/26. Eghist iaste în orbire, de se crede fericit, beldiman, o. 19/16. Nerozeasca orbire a celor mari îi face se crează că sfintul prieteşug este o pradă lesne pentru dînşii. marcovici, c. 41/20. Voi însă din amăgire V-aflaţi în mare orbire, pann, e. ii, 98/4. O, norocită orbire I. . Ce fereşti de ochii noştri viitoarea suferire! conachi, p. 262, cf. 267. Mă duc, vă las orbirii, las ţara-ti seama voastră, alecsandri, t. ii, 116. Avea pentru dînsa un fel de orbire de tată stingher, bacal-BAŞA, s. a. 198. Zacă-h neguri de orbire duhul lor ademenit! davila, v. v. 67. In orbirea ei, rana personală o durea ca o plagă socială. d. zamfirescu, a. 19, cf. id. R, 169. Nebuniile mele ... nu mă pot duce pînă la orbire, ca să nu fiu bine înarmat făcînd asemenea pas. sado-veanu, o. x, 123. Zădarnic te întrerupeam," mă indignam de orbirea ta. c. petrescu, a. r. 33. <> L o c. a d v. Cu orbire = fără chibzuială, fără a judeca; orbeşte (2). Ca nişte slugi credincioase, ascultam cu orbire poroncile stăpî-nului. alexandria (1799), 78r/22. O, soartă schimbătoare, ce rîzi de omenire! Nebun cine se-ncrede în tine cu orbire! alecsandri, t. ii, 121. — PI.: orbiri. — V. orbi. ORBlŞ adv. (în legătură cu verbe de mişcare) Pe dibuite; la întîmplare, orbeşte (1)5 fig- fără chibzuinţă, nebuneşte, orbeşte (2). Vrăjmaşul să-ţi vie Orbiş, căzînd în gropile tale. budai-deleanu, ţ. 116. Acel amor frăţesc îl îndemnă de a împărţi pericolul în care orbiş se arunca fratele său. asachi, s. l. ii, 92. Trecu orbiş obstaculile care-i împiedecau trecerea, f (1872), 176. Amorul nu alege, ci dă orbiş peste orişicine, i. negruzzi, s. i, 304, cf. ii, 148. Turturica ... se bagă orbiş în faţa lor. marian, o. ii, 204. Trăgînd mereu din carabină, Săriră-n front; iar pe colină Noi după dînşii, cot la cot, Suiam orbiş, noi leatul tot. coşbuc, p. ii, 41, cf. pamfile, j. iii, 92. Se întoarse şi se aruncă orbiş înapoi, gîrleanu, l. 114. Acest. .. peşte se aruncă orbiş, nebuneşte [la momeală]. atila, p. 58. Locomotiva trenului de marfă . .. părea că se repede orbiş în cireadă. bart, s. m. 83. Diavolul... se cutremură şi a dat orbiş la fugă. şez. viii, 68. <0> E x p r. A da orbiş = a lovi cu putere în toate direcţiile, a lovi fără milă. îi venea să ridice patul puştii şi să deie orbiş în toate părţile, slavici, n. ii, 135. Da . . . orbiş, de svînta. Nici că se mai uita unde da. ispirescu, u. 52. — Orb2 + suf. -iş. ORBIT1 subst. v. orbită. ORBlT2, -Ă adj. 1. Lipsit de vedere; cu vederea întunecată. Cf. orb2 (D- Iară sara să va afla boul au cu piciorul frînt, au cornul sărit, au de vreun ochi orbit. prav. 13. Ochii împărătesei Ilenei, orbiţi de plîns, nu mai vedeau nimica, eminescu, l. p. 190, cf. id. g. p. 99. Orbit de viscol, cum înot Prin valurile de zăpadă, iosif, patr. 32. Orbită de lumina de afară şi de gerul care o făcuse să lăcrămeze, Ana se ‘uită întîi cercetător, bassarabescu, s. n. 140. Scăldaţi într-o strălucire albă, rămînem orbiţi cîteva clipe, bart, s. m. 29. O clipă orbit, omul se răsuci în loc. sadoveanu, o. vii, 331. De ochi orbită, De urechi asurzită, marian, v. 123. Nouă armăsari venit-au, De gură muţiţi, De vederi orbiţi, id. ib. 214. 2383 ORBITAL — 279 — ORBITURĂ 2. F i g. Cu mintea întunecată (de furie, de durere, de fericire etc.), lipsit de posibilitatea de a raţiona, scos din minţi; zăpăcit, înnebunit. Orbit în lăcomie, giudicăţi era mulţi, de jacuri ce făcusâ. neculce, l. 377. Gîndeai că, orbit de frumuseţă şi nuri, N-oi cerceta nici mustra a tale prefâcături. conachi, p. 221. Am fost orbit de ură in contra tiraniei, alecsandri, t. ii, 163. Zmeii îl ascultară, orbiţi de lăcomia ce aveau ei să puie mina pe fată. ispirescu, l. 256. Negreşit, el turbă-n pornirea-i nebună; Mintea-i orbită nu poate să vadă-napoi şi-nainte. murnu, i. 13. Ştefan Vodă Tomşa stătea măreţ pe calul lui arăbesc şi nu vedea pe nimeni, orbit şi înfierbîntat. sadoveanu, o. v, 577. Eram orbit de fericire, babt, e. 224. — Pl.: orbiţi, -te. — V. orbi. ORBITAL, -Ă adj. 1. Care aparţine orbitei (1), privitor la orbită. Cf. dl, dm. 2. Care aparţine sau se află în regiunea orbitei (2). Partea verticală sau orbitală formează tavanul orbitelor, polizu, p. 10/4, cf. 16. — Pl.: orbitali, -e. — Din fr. orbital. ORBÎTĂ s. f. 1. Drumul pe care 11 parcurge sau pare că îl parcurge un corp ceresc. Orbita prin care se mişcă luna pre lîngă pămlnt. şincai, Înv. 132. Orbita este calea unui trup ceresc împrejurul soarelui, genilie, g. 76/12. Acest planit are o elipsă, adică ocolul orbiţii lui. EPISCUPESCU, O. 1. 321/4, cf. LAUR IAN, M. IV, 195/22, drăghiceanu, c. 7. Doar au trecut echinoxele toamnei şi putem zice că sîntem In calea „orbitei“, aproape de „perihelie“. gane, N. I, 221, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, w. Trec uneori pe lingă orbita pămlntului, timp de clteva nopţi, comete care apoi se pierd şi nimeni nu mai ştie nimic despre ele. bogza, v. j. 156. <£• F i g. Toate lucrurile care-l interesau ... se mişcau în marginile unei orbite. El îşi apărea sie însuşi ca un focar central,. .. orientîndu-le energic spre sine. sadoveanu, o. ix, 141. + Traiectorie în formă de curbă închisă, parcursă de un mobil într-un cîmp de forţe centrale, de un electron care aparţine unui sistem atomic etc. Electronii planetari descriu orbite circulare sau eliptice, enc. tehn. i, 97. Electronii se pot mişca numai pe anumite orbite stabile, macarovici, ch. 196. 2. Fiecare dintre cele două cavităţi osoase ale craniului, în care se află ochii.|Cf. kretzu-lescu, a. 121/22, polizu, p. 156/20. Ochii. . . înotau în orbitele lor. eminescu, n. 34. Ochii lui, stinşi şi adormiţi In orbitele întunecoase. . . , se deschiseră mari. delavrancea, t. 197, cf. id. s. 158, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., bianu, d. s. Sprîncenele-i erau încruntate şi ochii lui negri ardeau adînc în orbite, agîrbiceanu, a. 178, cf. 542. Era un bărbat de vreo treizeci şi cinci de ani, cu ochii mici, negri şi vioi, care se învîrteau şireţi în orbite, rebreanu, i. 343. Introduse sticla rotundă în caverna orbitei şi consultă lista. c. petrescu, c. v. 68. Mă privi lung şi parcă i se umplură orbitele de umbră. sadoveanu, o. vi, 503. Se îndreaptă spre o bătrînă uscată, cu orbitele rotunde, osoase, camil petrescu, o. i, 284. Radu închide ochii şi îşi apasă cu degetele marginile orbitelor. V. rom. iunie 1954, 126. Ochii albaştri, vioi, îi jucau în orbite, ib. aprilie 1955, 119. 3. F i g. Sfera sau mediul unei activităţi oarecare; sferă de influenţă. Sînt oraşe de provincie . . . care trăiesc în orbita unei capitale. cv 1949, nr. 4, 22. începutul veacului nostru coincide cu intrarea României în orbita imperialismului mondial, lupta de clasă, 1953, nr. 10, 104. O poezie în afara orbitei umane, în afara ritmului uman, este menită uscării, contemp. 1956, nr. 518, 4/5. — Pl.: orbite. — Şi: orbit subst. ar (1839), 69, stamati, d. — Din lat. orbita, fr. orbite. ORBITOR, -Ă adj. (Franţuzism ieşit din uz) Orbital (2). Apofisa orbiteră. kretzulescu, a. 94/24, cf. 110/18. — Pl.: orbiteri, -e. — Din fr. orbitaire. ORBITOR, -OARE adj. 1. Care te face să nu poţi privi cu ochii larg deschişi, care îţi ia vederea; care te orbeşte (2). Şi-ncing tot teatrul... cu trei brturi de lumini orbitoare. sp. popescu, m. g. 87. Vechiul oraş domnesc, îngropat între dealuri, se arăta, in lumina orbitoare, indistinct şi risipit, galaction, o. 346. Rămase singur lîngă flacăra albă şi orbitoare. c. petrescu, c. v. 139. Moldova îşi împînzea apele la deal şi la vale cu străluciri orbitoare. sadoveanu, o. vi, 604, cf. x, 287. O brazdă de foc taie drum unui fulger orbitor, bart, s. m. 16. Şi-atuncea o lumină orbitoare Umplu deodată mintea lui de melc. v. rom. ianuarie 1954, 132. <£> (Adverbial) Moldova sticlea orbitor acuma, printre zăvoaiele ei. luc. vi, 99. Cerul era orbitor de senin. t. popovici, s. 364. 2. F i g. Care întunecă mintea. în mîniia sa, omorîră pre om şi, in hrăboriia sa cea orbitoare, omorîrâ pre taore. palia (1581), ap. gcr i, 35/28. + Uluitor. Bogăţia solicitudinilor lui... s-au dat pe faţă, strălucitoare, orbitoare, galaction, o. 238. Intîlneşte ... o fată atît de frumoasă, de numa-n vis ţi se poate arăta o aşa nălucire orbitoare, mera, l. b. 104. — Pl.: orbitori, -oare, — Orbi + suf. -tor. ORBITtJRĂ s. f. (învechit) 1. Orbire (1). Să neştine va lovi ochiul robului sau a sluj- 2388 ORBlCir — 280 — ORCHESTRANT niciei. . . , sloboadză în pace acela pentru urbi-tura ochiului, palia (1581), ap. ccr 68/8. 2. F i g. Orbire (2). A izbăvi pre noi den-tr-acealea reale... şi den orbitura noastră poate-ne vindeca, coresi, ev. 151. Sint păcătos.. . in orbitura inimiei. id. m. 276/24. — PI.: orbituri. — Şi: urbitură s. f. — Orbi + suf. -tură. ORBÎCÎI vb. IV. Tranz. (Regional) A provoca dureri violente, a înjunghia. Junghiul !. . . Doamne, cum mă orbîciie la burtă, de mi-e frică să nu mi se-nnoade maţele !■ iovescu, n. 54. — Prez. ind. pers. 3: orbîciie. — Etimologia necunoscută. ORBOCĂÎ vb. IV v. orbecăi. ORBiÎNŢ s. n. v. orbalţ. ORBOTĂT, -Ă adj. v. horbotat. ORBOTĂ s. f. v. horbotă. ORBCŢ subst. (Regional, în construcţia) De-a orbuţu — de-a baba-oarba, v. orb2 (1). Cf. alr ii 4 337/272, 279, 325, 346, com. din TRANIŞ — JIBOU. — Orb2 + suf. -uţ. ORC s. m. (Neobişnuit) Infern. Tigri după tine se iau şi codri, Riul care fuge spumind opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, eminescu, o. iv, 400, cf. gheţie, r. m., alexi, w. — Şi: orca s. f. arhiva, xxiii, 398. — Din germ. Orkus „zeul infernului“. Cf. şi lat. orcus (l. rom. 1961, nr. 1, 54). ORCA s. f. v. orc. ORCAN s. n. (Astăzi rar) Uragan. Orcanul seau înfricoşata fortună. . . , rumptnd multe acoperemînturi de casă cu grinzi şi scinduri, le-au aruncat pre unele prin mai multe locuri ale oraşului, ar (1829), 681/13. Linişte ca înaintea unui orcan, bariţiu, p. a. ii, 150, cf. stamati, d., lm. Volburele şi orcanii le-a redicat şi le mină. f (1876), 210. Auzul îi urlă ca un orcan. delavrancea, s. 28. Era două corăbii ce veneau spre noi în pripă, pentru a nu fi surprinse de orcanul ce se pregătea, i. negruzzi, s. v, 77. Orcanul însuşi stă domol, coşbuc, p. i, 65, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M. ŞÂINEANU, BARCIANU, ALEXI, w., chiriţescu, gr. 252. Văzduhul se cutremură ca la suflarea orcanului, sadoveanu, o. i, 261, cf. ii, 35. Afară-i viscol, muge greu orcanul, O mare de troiene-i Bărăganul, v. rom. mai 1956, 117. O luă calul la fugă ca un orcan cu mii de aripi cătră lumea noastră, mera, l. b. 171. <0>Fig. Au trebuit să străbată prin cele mai multe staturi ale Europei un orcan de revo- luţiuni politice sîngeroase. bariţiu, p. a. ii, 4. Orcane ce-ameninţă pierire unui stat. mure-şanu, p. 136/7. De bună seamă au şi cetit orcanul ce fierbea domol în sufletul regelui, f (1872), 147. Mă topesc tainic, însă mereu, De ale patimilor orcane, eminescu, o. i, 26. — PI.: orcane şi (rar) orcanuri (f 1876, 210), (m.) orcani. — Din germ. Orkan. ORCANÉTÁ s. f. (Bot.; rar) 1. Roibă (Rubia tinctorum). Cf. alexi, w., scriban, d. 2. Limba-boului (Anchusa italica). Cf. i. go-lescu, c. — PI.: orcanete. — Din fr. orcanette. ORCÁNIC adv. (învechit, rar) Ca uraganul. Vîntul sufla deja orcanic. f. (1876), 279. — Orcan + suf. -ic. ORCĂI1 vb. IV v. horcăi. 0RCĂÎ2 vb. IV v. orăcăi. ORCĂNÎ vb. IV v. horcăi. ORCÉ pron. nehot. v. orice1. ORCEĂGr s. n. (Prin Olt. şi Munt.) Arpagic. Soţul se aşeză la masă, omorînd în pumni o ceapă de orceag bulgăresc, p. constant, o. 55. Delegatul. . . bulbucă doi ochi cît două cepe de orceag selecţionat, id. ib. 133, cf. h ix 122, RĂDULESCU-CODIN, PAMFILE, J. III, 92, PAŞCA, gl., alr i 837/780, 840, 870, 890, 900, alrm sn i h 128. — PI.: orceaguri. — Şi: orgeác (pamfile, a. r. 192, alr i 837/874) s. n.; horcégi (şez. ii, 23) s. m. pl. — Etimologia necunoscută. ORCHESTRĂ vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. Cf. şăineanu, cade, scriban, d. F i g. Ne-am cunoscut. . . Intr-un amurg de toamnă, orchestrată în violet, în alb, în roz, Şi-n bleu. minulescu, v. 42. — Prez. ind.: orchestrez. — Din fr. orchestrer. ORCHESTRĂL, -Ă adj. Propriu orchestrei, referitor la orchestră, de orchestră. Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Masa orchestrală este adeseori greoaie, diformă, prea compactă. contemp. 1949, nr. 138, 8/3. + Care se execută de către orchestră. Preludiu orchestral. — Pl.: orchestrali. — Şi: orhestrâl, -ă adj. SCRIBAN, D. — Din fr. orchestral. ORCHESTRĂNT, -Ă s. m. şi f. Persoană care face parte dintr-o orchestră. V. instru- 2407 ORCHESTRARE — 281 — ORCHESTRIONET m e n t i s t. Primai violoncelist era singurul orchesirant care arbora fracul la spectacolele operei, eftimiu, n. 90. Frâu Teresa şi orches-trantele ei sint însufleţite de sentimente cu adevărat româneşti, pas, z. ii, 159. — Pl.: orchestranţi. — De la orchestră (prin analogie cu muzicant ). ORCHESTRARE s. f. (Rar) Acţiunea de a orchestra şi rezultatul ei; orchestraţie. dm. <£> F i g. Nu-nţelegi Că-n orchestrarea întregirii noastre Nu-i ciripit de păsărele-albastre. MINULESCU, VERS. 273. — Pl.: orchestrări. — Şi: orhestrâre s. f. SCRIBAN, D. — V. orchestra. ORCHESTRATOR s. m. (Rar) Persoană care orchestrează bucăţi muzicale. De obicei se accentuează asupra geniului său de orchestrator care, fără îndoială, izbeşte la prima vedere, contemp. 1956, nr. 484, 2/1. — Pl.: orchestratori. — Orchestra + suf. -tor. ORCHESTRAŢIE s. f. Arta de a orchestra; transcrierea, aranjarea pentru orchestră a unei bucăţi muzicale. Ce liberal e Beethoven în orchestraţie! maiorescu, cr. ii, 390, cf. cade. într-o simfonie, orchestraţia . . . trebuie să servească cît mai bine ideea muzicală, contemp. 1949, nr. 138, 8/3. + Felul cum sînt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o anumită bucată muzicală). Cf. şăineanu, cade. <£> F i g. La zvîcnirile inimii sale nu răspundea o orchestraţie complicată a inteligenţii, iorga, l. ii, 233. Orchestraţia aeriană şi plină de farmec pe care o alcătuiesc . . . muzicanţii înaripaţi şi fără de număr ai lui Dumnezeu, hogaş, m. n. 116, cf. 87. — Pl.: orchestraţii. — Şi: (învechit) orches-traţiune (şăineanu, barcianu), orhestrâţie, or-hestraţiâne (scriban, d.) s. f. — Din fr. orchestration. ORCHESTRAŢItJNE s. f. v. orchestraţie. ORCHESTRĂ s. f. 1. Ansamblu de instrumentişti care execută, la diverse instrumente, compoziţii muzicale. Orhestra, bine rinduită, Cînta marş in diple ş-alăute. budai-deleanu, ţ. 96. Fratele mecanistului curţii Vienii... a făcut la Boston o orhestră (adecă cum am zice un tacîm de muzicanţi), cr (1829), 2371/19. Un orhestru de 110 muzicanţi, ar (1829), 1442/35, cf. gtn (1835), 291/18. Orhestrul începu uvertura. dacia lit. i, 270/26. Un orhestru armonios se pregăteşte a suna contradanţul. rom. lit. 901/20. Un glas ce răsuna ca piculina intre instrumentele unui orchestru. negruzzi, s. i, 37, cf. 328. Dacă fiece membru al unei orchestre ar voi să se audă el mai mult decît toţi ceilalţi membri, acea orchestră n-ar produce nici o armonie, bolliac, o. 263. Asta e orchestru de la teatrul naţional din Pesta, filimon, o. ii, 43, cf. calendar (1862), 124/16. Orchestra dă acordul, caragiale, o. i, 15. împrejurul lui cîntă o numeroasă orchestră. Odobescu, s. iii, 111. Se auzeau nişte sunete ale unui orhestru destul de bun. contemporanul, iii, 571. Şeful orchestrei. . . întovărăşea corul la clavir, deme-TRESCU, O. 130, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Auzeam sau mi se părea că aud ... o muzică, o orchestră, o fanfară, hogaş, m. n. 86. Aici urlă orchestrele şi tarafurile pînă la miezul nopţii, c. petrescu, 1. îi, 262. E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre şi fanfare, baco-via, o. 102, cf. 60. Orchestra cînta lin. sadoveanu, o. iv, 569. Cete de invitaţi plecau . . . , în vreme ce orchestra se mai auzea încă la etaj. călinescu, s. 278, cf. 705. Simţi îngrozit, după jocul oglinzilor, că orchestra îşi accelerase tempo. camil petrescu, n. 30, cf. v. rom. septembrie 1955, 143. <0> F i g. Orchestrul era gata, cinti-ţile şi merlele din copaci, grierii şi broatecii din iarbă făceau o muzică originală, negruzzi, s. i, 100. Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sînt de veşti, Filomele-i ţin orchestrul Şi izvoare spun poveşti, eminescu, o. i, 100. Turturelele-n tenor, Ş-alte voci măiestre, Toate după glasul lor... Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre. coşbuc, p. i, 301. Erau ocări în larma lunaticei orchestre Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon. TOPÎRCEANU, B. 38. 2. (Şi în sintagma fosa orchestrei, dn) Parte a unui teatru, situată între scenă şi primele scaune, de obicei sub nivelul parterului, destinată orchestranţilor. Cf. şăineanu, scriban, d. Fotoliu de orchestră — loc în primele rînduri (din apropierea orchestrei) într-o sală de concert, p. e x t. în orice sală de spectacol, dl, dm. — Pl.: orchestre. — Şi: (astăzi rar) orhestră s. f.; (învechit) orchestru, orhestra s. n. — Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. opicecrp; cf. şi gr. op^aTpa ORCHESTRION s. n. Instrument muzical in formă de orgă sau de pian, cu două sau mai multe claviaturi, care redă efecte de orchestră. Cf. enc. rom., nica, l. vam. 178, dm. — Pl.: orchestrioane. — Din fr. orchestrion, germ. Orchestrion. ORCHESTRIONET s. n. Instrument muzical cu manivelă, mai mic decît orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. Cf. dm. — Pl.: orchestrionete. — Orchestrion suf. -ei. 2414 ORCHESTRU — 282 — ORDIE ORCHÉSTRU s. n. v. orchestră. ORClC s. n. Fiecare dintre cele două bucăţi de lemn prinse de crucea căruţei, de capetele cărora se agaţă ştreangurile hamului. Şleaurile astea cari leagă orcicurile. vlahuţă, cl. 47, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Hamurile rupte şi orcicurile desprinse din cuie. c. petrescu, s. 78, cf. marian, d. 59. Vede, oameni buni, nişte vrăbii pe mănăstire şi, nici una nici două, sfrrr . . . cu un urcic după dlnsele. i. cr. iv, 234, cf. alr sn i h 347, alrm sn i h 230, a v 15, 33, 35, vi 26, com. furtună. — Pl.: orcicuri. — Şi: urcic, orciûc (h xiv 436, alr i 818/596), orşic (cihac, ii, 230, barcianu, JAHRESBER. VIII, 144), UTCiÛC (BARONZI, l. 123), urciüg (com. din straja — rădăuţi) s. n. ; orcică (damé, t. 44 bis) s. f. — Din ucr. (s)op^HK. Cf. pol. o r c z y k . ORCICĂR s. n. Laţul sau ochiul ştreangului de la ham, care se prinde de orcic. Cf. damé, t. 50, tdrg, şăineanu, d. u. — PJ. : orcicare. — Orcic + suf. -ar. ORCÎCĂ s. f. v. orcic. ORCÎNE pron. nehot. v. oricine. ORCfU adj. (Regional; despre oameni) Mofturos la mîncare; slăbănog, amărît (Bistreţu — Băileşti). alr i 1 557/870. — Pl. : orcii. — Etimologia necunoscută. ORCIÜC s. n. v. orcic. ORD1 s. n. (Prin Transilv., astăzi rar) Rînd, şir. Cf. gheţie, r. m. Elevii se duc la spectacole cu ordul. Com. din zălau. — Pl. : orduri. — Cf. lat. o r d o, germ. Horde. ORD2 s. m. şi n. v. ort1. ORD3 S; n. v. ordin. ORDALÎE s. f. Probă judiciară prin care în evul mediu se stabilea dreptatea sau vinovăţia părţilor in litigiu, constînd în încercări cu caracter de tortură sau duel între părţi, şi care era considerată ca judecată divină; judecata lui Dumnezeu. Credinţa In ordalii... se perdu, rom. lit. 3841/15. Multe feluri de ordalii erau în uz, cele mai dese erau însă luptele între acuzator şi acuzat, f (1889), 155, cf. şăineanu. Vrăjitorii erau .. . descoperiţi prin ceea ce se numeşte ordalii, şez. xix, 69. — Accentuat şi : ordalie (barcianu, alexi, w.). — Pl. : ordalii. — Din fr. ordalie, lat. ordalium. (ÎRDĂ s. f. v. hoardă. ORDĂŞEL adj. (Regional) Frumuşel, gras şi roşu la faţă (Bonţ — Gherla), paşca, gl. — Pl.: ordăşei. — Etimologia necunoscută. (ÎRDE s. f. v. ordie. ORDEN s. n. v. ordin. ORDER s. n. (învechit) Dispoziţie, ordin (1). Orderul grafului către generalul Corsacov (1774). cat. man. i, 26. — Pl.: ? — Din germ. Order, rus. op^ep. ORDÎ1 vb. IV v. urdina. ORDla vb. IV v. urzi. (ÎRDIE s. f. (învechit) 1. Oaste (mai ales de turci sau de tătari); tabără militară; hoardă. Ordea turcilor încă nu-i strînsă să fie aşădzată la un loc. neculce, l. 242. Cară şi salahori cu bani... la ordie le-au trimis, r. greceanu, c. m. ii, 182. Au bătut pe unguri, luîndu-le şi toată ordia, zaharelile. văcărescul, ist. 253. Aşa Vlad urmînd, oştii cei mare Turceşti, ordiilor despărţite Neaşteptat înainte le sare. budai-deleanu, ţ. 175. Îndată l-au trimis la ordia cea mare a muscalilor, dionisie, c. 164, cf. 176. I-au spart ordia vezirului de la Rusciuc. zilot, cron. 338, cf. i. golescu, c. Otrăvi toată mîn-carea şi băutura ordiei. gorjan, h. ii, 227/8. La ordia turcească au mers. r. greceanu, mag. ist. ii, 158/12. Merge la oraşul Gherghiţa, unde găsi greul ordiei tătăreşti, bălcescu, m. v. 230. M-am strecurat în ordia (lagărul) pandurilor cu meşteşug, filimon, o. i, 271. Viteazul, dacă pricepu gîndul. . . turcului, năvăli asupra ordiei lui cu românaşii. ispirescu, m. v. 15. Chiajna, în fruntea oştirei sale, apucă drumul înapoi către Bucureşti, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năpraznicei sale ordii. odobescu, s. i, 115, cf. iii, 242. Mergea înainte, cu lancea în mînă, Viteazul domn al ţârii spre ordia păgînă. i. negruzzi, s. ii, 116, cf. ddrf, ollă-nescu, h. o. 290, barcianu, alexi, w. Din pustiuri, ordiile bat acolo unde se coc grînele şi se leagănă ierburile. Pradă şi duc în ştreang şi în căpestre noroadele, sadoveanu, o. xi, 263, cf. xiii, 733. Ci-i paloşul... Cu tăişul De oţel, D-un mare paşă purtat în ordia lui Murat. teodorescu, p. p. 571. li sosea d-o cărticea: De la maioru venea, Să ridice ordia,. . . Să bată Nicopolea. mat. folk. 90, cf. graiul, i, 221. 2. Mulţime mare de oameni, gloată; droaie. Porneau cu carul plin spre Dudeşti sau spre 2433 ORDIN — 283 — ORDIN Cioplea, unde erau ordiile ciumaţilor, ghica, s. 30. Ca să vîneze lei şi tigri. . . , tiranii perşi ridicau in picioare ordii şi popoare întregi. odobescu, s. ui, 79. Cleopatra trăia la război. . ., tîrînd după sine hordii întregi de eunuci, ollă-nescu, h. o. 116. — Accentuat şi: ordie (cihac, ii, 601, tdrg). — Pl.: ordii. — Şi: hordie, orde, lirdie (accentuat şi urdie tdrg) s. f. — Din bg. opflHH, ser. ordija. ORDIN s. n. 1. (Adesea în legătură cu verbul „a da“) Dispoziţie obligatorie dată subalternilor de o autoritate sau de un reprezentant al unei autorităţi; poruncă. Ne-au adus ordin de la măria sa ghinăral (a. 1771). uricariul, xxi, 211. Să dau ordinuri pentru slobozirea banilor, buletin, f. (1833), 63 2/3. Dă-mi un ordin şi alerg, negruzzi, s. iii, 125. Se afla. . . stînd în picioare spre a împlini cu exactitate ordinile stăpînului său. filimon, o. i, 123. Căpitanul se suie pe puntea de lîngă hornul maşinei şi începe a da ordin de plecare, alecsandri, o. p. 290. Am dat ordin la telegraf să nu mai expedieze nimica fără ştirea mea. caragiale, o. vi, 112, cf. odobescu, s. iii, 30, ddrf, barcianu, alexi, w. Herdelea primi telegrafic ordinul de la inspectorul din Bistriţa să-şi reia imediat serviciul, rebreanu, i. 397. De undeva, de departe, ne vor Trimite ordine, camil petrescu, v. 31. Comandamentele dăduseră ordine. . . . pentru a stăvili epidemia, brăescu, v. 37. Ordinele nu mai sînt ascultate, sahia, n. 39. Contigentul se şi mişcase şi furnica, fără să aştepte ordine, sadoveanu, o. xvii, 262. Toată noaptea inspecta tabăra pentru a se încredinţa că ordinele sale au fost executate, oţetea, t. v. 290. Compania noastră primise ordinul să execute un atac de noapte, h. lovinescu, t. 107. Ştefan Vodă ce făcea? Ordin la oştire da. pam-file, c. ţ. 28. -O E x p r. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva, gata a-i îndeplini dorinţele. Ori pe care scenă, domnul meu; eu sînt la ordinele d-voastre! alecsandri, t. i, 286. Tot încă mai avea în rezervă o ocaziune de a-şi demonstra acum, ca rege polon, zel şi supunere la ordinile lui Amurat iii. hasdeu, i. v. 198. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. Socotea el, că în poarta lui Ilie Barbu poate să bată şi să strige ca şi cînd Ilie Barbu ar fi fost sub ordinele lui. preda, d. 73. La ordin! = vă stau la dispoziţie, vă ascult. Am o rugăminte, domnule Ispas. — La ordin, se-bastian, t. 222. + (Concretizat) Act care conţine o dispoziţie cu caracter obligatoriu. Cf. iar cu, d. s. ii, 438. Nu ştii că azi e paradă? N-ai cetit ordenu de la comenduire? bacal-başa, s. a. 54. Soldaţi trimişi cu ordine cărau de la Constanţa. . . trufandale, c. petrescu, 1. i, 8. Mult aşteptatul ordin de plecare sosise. bart, s. m. 11, cf. pr. drept 110. Scrieţi-vă ordinele, camilar, n. i, 85. <£> Ordin de front =. dispoziţie dată de comandantul unei unităţi militare, referitoare la organizarea serviciului de zi şi la bunul mers al activităţii în unitatea respectivă, der. (învechit) Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unităţi militare se adresează întregii unităţi în anumite ocazii (sărbători, victorii, evidenţieri etc.). Aşa el şi slobozi Patru ordine de zi. alexandrescu, 0. i, 307, cf. uricariul, vii, 239. Printr-un ordin de zi. . . depune comanda, maiorescu, d. ii, 109. Ordin de chemare = dispoziţie scrisă a unei autorităţi militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. Acasă îi aşteaptă copii rupţi, ordine de chemare, jandari. camilar, n. ii, 327. (Eliptic) Catana e grea belea, Vine-un ordin şi ţi-l ia. şez. ii, 8, cf. balade, iii, 213. Ordin de serviciu — act prin care cineva primeşte o însărcinare oficială; delegaţie. Ordin de plată = dispoziţie dată către o bancă de a plăti o sumă în numerar sau în cont de virament unei persoane fizice sau juridice, der. Bilet la ordin v. bilet. 2. Denumire dată unor decoraţii. Cf. maior, 1. b. 237, calendariu (1820), 3/20, carca-lechi, c. 40/11. L-a numit cavaler al ordului Legion d-onore. cr (1829), 100x/16, cf. 1911/11-Sultanul. . . i-a trimis ordinul turcesc de cinste Nizani Ifghihar. ib. (1833), 2371/18, cf. sta-mati, d. Are ordinul Calţavetei ca şi infantul Portugaliei, negruzzi, s. iii, 265. Iată-aici pe piept la mine, Orduri, stele, sînt mărit, mure-şanu, p. 164/14. Mă voi abţine să nu creez nici o ordine sau decoraţiune (a. 1866). uricariul, x, 366, cf. alecsandri, t. i, 406. Pentru actele sale de bravură a fost. . . decorat cu ordinul Sf. Vladimir cu spade, oţetea, t. v. 98. într-o atmosferă de puternic entuziasm a avut loc apoi solemnitatea înmînării unor titluri, ordine şi medalii, scînteia, 1961, nr. 5 385. 3. Categorie sistematică în zoologie şi în botanică, superioară familiei şi inferioară clasei. Ordinuri în clasificarea ştiinţelor naturale, chi-riacopol, d. î, 3. Zoologia recunoaşte deasupra indivizilor specii,. . . genuri, . . . familii, apoi ordini, maiorescu, l. 122, cf. enc. vet. 369. Ordinul păsărilor răpitoare se împarte în trei subordine, linţia, p. ii, 127. 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sînt dispuse şi proporţionate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios şi regulat. Arhitectura acestui palat era ... o zidire sau o grămădire de material în care se vedeau mai multe ordine de arhitectură, filimon, o. I, 108, cf. SCRIBAN, D. 5. Comunitate monahală în diverse religii, de obicei catolică. V. congregaţie. O masă mică de brad, pe care se vede mai totdauna depuse ori constituţia ordinului sfîntului Domenic sau breviarul monahie, filimon, o. i, 308, cf. enc. rom. Ministerul Cultelor.. . suprave- 2434 ORDINA — 284 ORDINAR ghează . . . ordinele, congregaţiunile şi funda-ţiunile cu scop religios, leg. ec. pl. 128, cf. der. + Comunitate medievală de cavaleri-călu-gări care participau la acţiuni războinice. Ordinul de cavaleri maltezi esistă astăzi încă, însă sub altă formă, asachi, s. l. ii, 46. Împăratul Sigismund numit de regele polon arbitru în o ceartă pe care o avea cu ordinul teutonic, In loc de a judeca neînţelegerea, ajutase pe faţă ordinul contra polonilor, xenopol, i. r. iii, 89. 6. (Ieşit din uz) Grupare, pătură, clasă socială. In jurămîntul constituţional, destinat a se depune de cătră staturile şi ordinile ţărei, să se pună şi o clausulă cuprinzătoare de asecurarea drepturilor naţiunii române, bariţiu, p. a. iii, 75, cf. severin, s. 125. In preajma apariţiei lui Luther, toate ordinele sociale în Germania . . . erau unanime contra Romei, oţetea, r. 314. 7. Rang, categorie. De ordinul miilor. Cifre de ordin zecimal. <0* E x p r. De prim (sau de primul) ordin = de prim (sau de primul) rang; excelent, dl, dm. 8. Ordine, categorie, domeniu. Zici iară că suma binelui în lume covîrşeşte suma răului, atît în ordinul moral cît şi în cel fizic? bolinti-neanu, o. 361. 9. (în e x p r.) De ordin ... = de natură . .., cu caracter . . . După multe consideraţii şi argumente de ordin politic şi economic ... ar trebui ca toată lumea să se fi aşteptat la nişte rezultate . . . cu mult mai folositoare, n. a. bogdan, c. m. 133. Cînd se întîmpla ca discuţia să fie de ordin metafizic sau mai ales politic, ieşea din rezervă şi intra în viitoarea discuţiei, călinescu, e. 183. O caracteristică generală, de ordin morfologic, este că acest pronume apare mai totdeauna subt formele lui din vorbirea familiară şi populară. iordan, stil. 128. Planul va trebui să prevadă . . . măsuri de ordin tehnico-organizatoric. leg. ec. pl. 421. Independenţa fiecărei versiuni în parte e demonstrată prin divergenţele de ordin frazeologic, cl 1957, 58. Mă interesează orice chestiune de ordin intim, stancu, r. a. iv, 306. 10. (învechit) Bună rînduială, regulă, ordine (2). Straiele în arşiva pămîntului se urmează într-un ordin esact şi continuat, isis (1859), 52/4. Două coloane compacte trecură riul Goldbach în cel mai bun ordin, filimon, o. ii, 104. Puneţi ordin lucrurilor voastre spre a nu se vătăma sacra libertate, bolintineanu, o. 248. — Pl.: ordine şi (ieşit din uz) ordinuri, (neobişnuit, m.) ordini. — Şi: (învechit) ord, (formă coruptă) orden s. n. — Din lat. ordo, -inis, it. ordine, fr. ordre. ORDINĂ vb. I v. ordona. ORDINÂL adj. (în sintagma) Numeral ordinal (şi substantivat, n.) = numeral care indică ordinea unui obiect sau a unei acţiuni într-o serie, într-o enumerare. Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. Numeralul cardinal este mai concret, căci arată cu adevărat numărul obiectelor... pe cînd cel ordinal indică locul ocupat de un obiect într-o grupă de obiecte identice, iordan, stil. 137. Trebuie amintită de asemenea înlocuirea ordinalului prin cardinal, id. ib., cf. dn, der. — Pl.: ordinale. — Din fr. ordinal. ORDINĂNŢ s. m. v. ordonanţă. ORDINĂR, -Ă adj. 1. Obişnuit, frecvent, normal, comun; simplu, de rînd. Cu o lună naintea terminului ordineri. calendariu (1794), 31/25. Să scriem şi de stempari, Şi de cei mai ordinari (a. 1818). gcr ii, 223. Multe feluri de fesuri se văd de vînzare încoace şi încolo care cu totul sînt ordinare (de rînd). cr (1829), 1422/17. Lua pavăza sa cea ordinară, pleşoianu, t. iii, 119. Nu sînt vinuri ordinare, ci de lux (a. 1837). doc. ec. 675. Branda şi Caliman îşi schimbară veşmintele în alte ordinare, asachi, s. l. ii, 48, cf. buletin, g. (1840), lââ1/^. Citindu-se în seanţa Sfatului administrativ ordiner raportul ocîrmuirii. . . arată şi preţul cu care circulează (a. 1844). doc. ec. 814. Întîmplări rare şi degrabă trecătoare, Parcă ar zăticni cursul în regulile ordinare, conachi, p. 265. Fosforul luceşte mult mai tare în aerul rărit decît sub presia ordinarie a atmosferei, marin, pr. i, 34/7, cf. stamati, d., polizu, penescu, m. 30/1. Opera lui Paprocki nu poate avea nici o valoare pentru un lector ordinar, hasdeu, i. v. 250. Un versificator ordinar ar fi pus un calificativ oarecare. macedonski, o. iv, 48, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Fierarii ordinari formează întîia treaptă a meseriii fierăriei, petică, o. 469, cf. SCRIBAN, D., CANTUNIARI, L. M. 145. Caşmirul şi diamantele sînt pentru boieroaice podoabe ordinare, oţetea, t. v. 61. Acţiunile socotite prea aproape de nevoile ordinare ale vieţii erau înlocuite de preţioşi prin cîte o metaforă. vianu, m. 73. (Substantivat) Conferă fericiţilor proprietari o situaţie cu totul în afară de ordinar, arghezi, p. t. 102. Sesiune ordinară (în opoziţie cu extraordinară) = sesiune convocată conform regulamentului de funcţionare. Iată-ne aproape la sfîrşitul sesiunii ordinare, maiorescu, d. ii, 224. Consiliile populare se convoacă... în sesiuni ordinare şi extraordinare. leg. ec. pl. 135. Fracţie ordinară = raportul a două numere întregi. Toate celelalte feluri de fracţiuni se numesc ordinare, climescu, a. 118. (Ieşit din uz) Elev ordinar (în opoziţie cu extraordinar sau particular) = elev care urma cursurile de zi ale unei şcoli. ❖ Loc. adv. (învechit) De ordinar (sau de ordinară) = de obicei. în această epocă începe acolo a se înfrumuseţa natura şi de ordinariu Egiptul atunci este un adevărat paradis, f 2438 ordinare 285 — ORDINE (1869), 332. Revistele de ordinar le face el. vlahuţă, o. a. iii, 25. Acest titlu se exprimă de ordinară In miimi. climescu, a. 259. «0* (MiL; învechit, substantivat în e x p r.) A trece (sau a înscrie) la ordinar (ceva sau pe cineva) = a înscrie (ceva sau pe cineva) în registrul de evidenţă a soldei şi a raţiei alimentare. Ne trimit ori nu ne trimit hrană, ei o trec la ordinar, camil petrescu, u. n. 384. Te trec la ordinar. . . stai o zi, o săptămină . . . după aceea... te mină pe front, camilar, n. ii, 242, com. din ţepeş vodă — cernavodă. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. 2 chepenege noi, 1 fain de sărbători şi 1 mai ordiner de toate zile şi de drum (a. 1817). iorga, s. d. xii, 174. Strune ordinare din păr alb de coadă de cal. . . dau instrumentul perfecţionat cu care poate porni la baltă un pescar ce se respectă. SADOVEANU, O. IX, 356, cf. BENIUC, C. P. 46. Era o circiumă ordinară cu scară, cu talaş presărat pe jos. preda, r. 247. + (Despre oameni şi despre acţiunile lor) Vulgar, grosolan; josnic. N-am găsit în aceşti amăgitori decît nişte hoţi sau ciocoiaşi ordinari, filimon, o. i, 94. De ce să fiu rău şi ordinar? vlahuţă, s. a. ii, 251. Prostii! înşelăciune ordinară, c. petrescu, c. v. 258. Nu există suflet oricît de ordinar sau de brutal care să nu se ruşineze de sine în faţa exemplului mai înalt, gl 1958, nr. 203, 2/5. — Pl.: ordinari, -e. — Şi: (învechit) ordinâr, -ă adj. — Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, -a, -iun, germ. ordinar. ORDINARE s. f. v. ordonare. ORDINARIĂT s. n. (învechit) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. După primele confuziuni ale acelui an a urmat oareşicare arangement provizoriu între gubernu şi ordinariate. bariţiu, p. a. iii, 138, cf. ii, 636. Comitetul Asociaţiunii... să recerce pe toate ordinariatele româneşti, odo-bescu, s. i, 491, cf. gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W. — Pl.: ordinariate. — Din lat. med. ordinariatus. ORDINĂRIE s. f. (învechit) Dispoziţie, ordonanţă dată de un ordinariat. De cumva, în anul 1833, am fi ştiut ce acuma percepem, nici odinioară ordinaria acea cu voia noastră n-ar fi putut sta. gt (1838), 191. — Pl.: ordinarii. — Din lat. med. ordinaria. ORDINĂT, -Ă adj. v. ordonat. ORDINATĂ s. f. v. ordonată. ORDINATOR, -OARE s. m. şi f. v. ordonator. ORDINATRlCE s. f. (învechit) Variabilă după a cărei putere se ordonează termenii unui polinom, în scopul efectuării unor operaţii. Cf. culianu, a. 7. — Pl.: ? — Din fr. ordinatrice. ORDINĂŢIE s. f. (învechit) 1. Ordonanţă (!)• De la comitat venea ordinaţiuni peste ordi-naţiuni la judele procesuale politic, bariţiu, p. a. i, 659, cf. ii, 647, gheţie, r. m., barcianu. Votarea anulării ordinăciunii contelui, sbiera, f. s. 214, cf. alexi, w. 2. Ordonanţă (2). Cf. GHEŢIE, R. M. 3. (în ritualul bisericii catolice) Hirotoni- sire. Cf. stamati, D. — Pronunţat: -ţi-e. — Pl.: ordinaţii. — Şi: ordinaţiune (pronunţat: -ţi-u-), ordinăciune s. f. — Din lat. ordinatio, -onis, fr. ordination. ORDINAŢItJNE s. f. v. ordinaţie. ORDINĂ s. f. V. ordine. ORDINĂCITÎNE s. f. v. ordinaţie. Ordine s. f. 1. Mod de succesiune a unor lucruri sau fapte (înşiruite în timp sau spaţiu); înşiruire, orînduială, rînd. Cf. man. sănăt. 192/21. Arunca monete de aur şi de argint între poporul ce forma ordinile laterale, bariţiu, p. a. iii, 450, cf. baronzi, i. l. i, 232, ddrf, şăineanu, CLIMESCU, A. 7, 8, HAMANGIU, C. C. 158, barcianu, alexi, w. în principiu, ordinea stilistică diferă totdeauna de cea gramaticală, iordan, stil. 21, cf. oţetea, t. v. 66. Volumul şi ordinea acordării acestor credite vor fi stabilite de organele competente, leg. ec. pl. 178. Ordinea cuvintelor este însă incontestabil o chestiune de sintaxă, graur, i. l. 173, cf. 129. <0> (învechit) Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Armata noastră este împărţită prin ordinea de bătaie din 26 aprilie în două corpuri, maiorescu, d. ii, 79. Fuseseră găsite încă două documente . . . un plan de stat-major privitor la mişcarea trupelor şi o ordine de bătaie pentru luarea cu asalt a fabricilor, pas, z. iv, 214. Ordine de zi sau ordinea zilei = program cuprinzînd totalitatea chestiunilor care urmează a fi discutate într-o şedinţă, într-o adunare etc. Sînt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei, caragiale, o. vi, 128. Ordinea de zi se afişează la sediul Consiliului popular, leg. ec. pl. 135. La punctul următor al ordinei de zi a vorbit. . . despre „formarea femininuluicv 1949, nr. 9, 47. Era vorba... să se ţină ... o şedinţă cu un singur punct pe ordinea de zi. galan, b. i, 112. ❖ Loc. adj. şi a d v. La ordinea zilei = de actualitate; pe prim plan. Două observări. . . ne par la ordinea zilei, maiorescu, cb. i, 30. 2460 ORDINE — 286 — ORDONANŢ Mai mulţi prieteni.. . stau, de vorbă . .. despre chestiunile la ordinea zilei, caragiale, o. ii, 59. Se ştia orienta asupra chestiilor la ordinea zilei, agîrbiceanu, a. 210. 2. (în opoziţie cu dezordine) Aşezare a unor obiecte potrivit unor cerinţe de ordin practic şi estetic; rînduială; p. e x t. funcţionare bună, armonioasă; disciplină, regulă. Cf. stamati, d. Se stabileşte o mai folositoare ordină materială în biserica oftodoxă română (a. 1865). uricariul, x, 368. Logica . . . produce... ordine în gîndire. maiorescu, l. 11. îşi face ordine pe birou, îşi aşază-n teanc deoparte cele două cărţi şi caietul, vlahuţă, o. a. iii, 87. Am asistat... la o lecţie de ordine, brăescu, a. 240. Dreptatea şi ordinea sînt primele elemente ale unui stat. sadoveanu, o. x, 30. <0> F i g. Nu puteam . .. să nu admir cultura variată, ordinea şi puterea spiritului acestui om. galaction, o. 232.'$-Oameni de ordine — persoane care au sarcina să vegheze la păstrarea disciplinei în timpul manifestaţiilor. <0>Loc. a d v. în ordine = aşa cum se cuvine, în regulă. în răstimpuri se strecura în odaia unde petreceau domnii şi numai ca să vadă să fie toate în ordine, rebreanu, i. 153. Dacă tovarăşul secretar are să fie de acord cu hotărîrea sa, atunci este în ordine, preda, d. 162. <£> E x p r. A chema (pe cineva) la ordine = a soma (pe cineva) să respecte anumite reguli de conduită pe care le-a călcat. Cf. cade, dl, dm. 3. Mers firesc al lucrurilor, al evenimentelor,; orînduire (socială, politică, economică), regim. Nu pot avea alt scop decît întărirea naturală a ordinei sociale în această ţară şi a statului întemeiat pe ea. maiorescu, d. i, 431. Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine, Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin, eminescu, o. i, 59. îşi cheltuieşte energia în lupta pentru schimbarea ordinii sociale, ibrăileanu, sp. cr. 10. Aşa e ordinea lucrurilor de cînd lumea şi pămîntul. rebreanu, r. i, 262. Societatea medievală era întemeiată pe o ordine statică, in care locul fiecărui om era fixat de natură şi de Dumnezeu şi sancţionat de biserică, oţetea, r. 40. Aspectul social. . . este reliefat prin lupta omului nou al Renaşterii împotriva ordinei feudale, contemp. 1948, nr. 105, 11/4. 4. (învechit) Rang, categorie, ordin (7). Stelelor celor mai luminoase pe bolta cerească se dă numirea de stele de întăia ordine sau întâia mărime, culianu, c. 48. 6. (învechit, în e x p r.) De ordine ... = de natura ..., de felul. .., de domeniul.. . Este destul să ne bucurăm de frumos, de orice ordine ar fi acel frumos, macedonski, o. iv, 129. Să luăm acuma un exemplu mult mai complex de ordine sufletească, gherea, st. cr. ii, 52, ef. in, 57. 6. (învechit) Dispoziţie, ordin (1), poruncă. Cf. aristia, plut., cp 93. Oricine poate să se facă fidejusore fără ordinea şi chiar fără ştiinţa acelui pentru care se obligă, hamangiu, c. c. 414. <£> Cuvînt de ordine v. c u v î n-t. — Pl.: ordini. — Şi: (învechit) 6rdină s. f. — Din lat. ordo, -inis. ORDINAR, -Ă adj. v. ordinar. ORDINÎ vb. IV v. ordona. ORDINÎŞ s. n. v. urdiniş. ORDÎJĂLĂ s. f. v. dîrjeală. ORDONĂ vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) 1. A pune în ordine, a orîndui, a aranja, a grupa. Să producă omul cugetări înalte, să le ordineze cu o dispunere armonică (a. 1703). bv i, 453, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Materia este ordonată artistic, oţetea, r. 211. Pentru a împărţi un polinom prin altul, se ordonează aceste polinoame după puterile descrescătoare ale aceleiaşi litere, algebra viii, 57. 2. A da ordin, a porunci, a comanda; a dispune. Consiliu : . . ordineşte. calendariu (1794), 32/10, cf. negulici. îţi ordon a tace. lăzărescu,. s. 121/22. Tuturor preoţilor . . . le ordinăm ca ... să servească batăr două s. liturgii: bariţiu, p. a. iii, 177. Guvernul a ordinat să se imprime operele lui cu cheltuiala statului. negruzzi, s. i, 336. Ţie-ţi zic tirană soarte, Deac-ai vrut sclavă să fiu, Să-mi fi ordinat prin moarte Mai curînd la scop să-mi viu! mureşanu, p. 5/5. Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină. caragiale, o. vi, 114. Ieşi, — arată-te, — apari 1... O voiesc, o cer, — ordon.' macedonski, o. i, 275, cf. ddrf, gheţie, r. m., şăineanu, barcianu, alexi, w. Constantin Vodă ordonă lui Corbea să. vie de la Chiev la Iaşi. iorga, l. i, 321. Chibrit! ordonă laconic sergentul, c. petrescu, î. ji, 171. Comandamentele dăduseră ordine şi instrucţiuni, ordo-. nînd higiena cea mai severă, brăescu, v. 37. 3. (învechit) A prescrie (un medicament, un tratament). Mureau cu miile şi oameni de aceia cari luaseră medicinele ordinale, bariţiu, p. a. i, 573, cf. polizu, şăineanu, barcianu, cade, SCRIBAN, D. 4. (în ritualul bisericii catolice) A hirotonisi. Cf. ŞĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: ordon şi (învechit) ordonez. — Şi: (învechit) ordină vb. I; ordini vb. IV- — Din fr. ordonner, germ. ordinieren. ^- Ordina, ordini, prin apropiere de ordin. ORDONÂNSĂ s. f. v. ordonanţă. ORDONĂNT s. m. v. ordonanţă. ORDONĂNŢ s. m. v. ordonanţă. 2458 ORDONANŢA — 287 — ORDONARE ORDONANŢĂ vb. I. Tranz. 1. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanţe, a unui ordin de plată. Cf. ddrf, şăineanu, alexi, w., scriran, d. Banca ordonanţează suma. v. rom. august 1954, 48. <£> R e f 1. p a s. Medicul de judeţ anunţă agenţii sanitari şi moaşele că li s-au comandat carnete de serviciu şi că, din prima leafă ce li se va ordonanţa, li se vor opri cîte 80 lei de fiecare, pentru carnet, ulieru, c. 45. 2. (Med.; învechit, rar) A ordona (3). Cf. SCRIRAN, D. — Prez. ind.: ordonanţez. — Din fr. ordonnancer. ORDONANŢĂRE s. f. Acţiunea de a ordonanţa (1) şi rezultatul ei. Cf. ddrf, DL, DM. — Pl.: ordonanţări. — V. ordonanţa. ORDONĂNŢĂ s. f. I. 1. Dispoziţie scrisă emanînd de la o autoritate administrativă, judecătorească etc. V. decizie. Cf. calendar iu buda (1813), 83. După ordonansa. . . craiului, buletin, f. ' (1843), 2651/5, cf. sta-mati, d., polizu. Drept aceea prin ordonanţă au decretat, calendar (1861), 119, cf. şăineanu, barcianu. O ordonanţă de poliţie, scrisă in ungureşte şi nemţeşte, avea şi traducerea românească. D. ZAMFIRESCU, î. 120, cf. ALEXI, W., scriban, d. Primele şase ordonanţe ce se vor afişa pe zidurile Capitalei sînt gata. arghezi, p. t. 100. Primarul... interzise printr-o ordonanţă claxonarea în urbe. călinescu, c. o. 26. Un teritoriu a cărui populaţie... se împotriveşte, făţiş uneori, într-ascuns totdeauna, ordonanţelor tale. pas, z. iv, 4. Procurorul poate să desfiinţeze printr-o ordonanţă motivată hotă-rîrea consiliului de judecată dacă aceasta priveşte o faptă care întruneşte elementele unei infracţiuni. pr. drept, 119. <0 Ordonanţă prezidenţială (sau, ieşit din uz, preşedinţială) = măsură cu caracter urgent şi provizoriu pe care preşedintele unei instanţe judecătoreşti o poate ordona, în cazuri excepţionale, pentru prevenirea unei pagube ireparabile, dl, dm. Ordonanţă de plată = dispoziţie, ordin de plată a unei sume. Cf. şăineanu, dl, dm. + Ordin, poruncă. Nime nu se va clăti din loc pănă nu le va veni ordinanţ de la craiul şvezesc. axinte uricariul, let. ii, 159/34. <0> (Ieşit din uz) Ofiţer de ordonanţă = ofiţer ataşat pe lîngă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Casa militară a domnitorului se compune din adiutanţi şi din oficieri de ordonanţă (a. 1872). uricariul, xxii, 445. Deocamdată mergea şi el în droaşcă, urmînd ca de la Focşani să întovărăşească pe oaspete înapoi călare, ca ofiţer de ordonanţă, camil petrescu, o. ii, 538. + (învechit) Hotărîre, ¿sentinţă jude- cătorească. Cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., cade, scriban, d. + (învechit, rar) Ordin de zi. Prinţul Frideric a slobozit următoarea ordonanţă (poruncă de zi) către armie, cr (1831), 223. 2. (învechit) Reţetă medicală. Cf. polizu. Să nu socotească cineva că consulta vreun doctor: însuşi îşi închipuia ordonanţele, îşi făcea leacurile. NEGRUZZI, S. I, 208, Cf. ŞĂINEANU, BIANUj D. S. II. 1. (în vechea armată; şi, rar, în sintagma soldat de ordonanţă) Soldat ataşat pe lîngă un ofiţer pentru servicii personale. Cf. ddrf, şăineanu, barcianu. N-avea de cine să se teamă, împrejur locuiau numai străini, de ordonanţă nici atîta. contemporanul, vi2, 208, cf. alexi, w. Cînd îl sculă ordonanţa, era întuneric beznă. rerreanu, nuv. 319. în săliţa mică, aproape să mă lovesc de ordonanţele care scoteau tacîmurile. camil petrescu, u. n. 16, cf. 280. Ofiţerul adusese belşug, bonuri de aprovizionare, zahăr şi ordonanţă, c. petrescu, c. v. 62. O ordonanţă mută stă de ceasuri întregi lîngă sobă. sado-veanu, o. vii, 281. Aprodul care striga pe împricinaţi era soldatul de ordonanţă al domnului colonel, arghezi, c. j. 239. „Noau striga împă-ratu Alb către un minister, care era ordinanţu lui. i. cr. ii, 35. 2. (Regional, în forma ordinanţ) Factor poştal (Mihăileni — Miercurea Ciuc). alr sn iii h 874/574. III. (Rar) Aranjare, orînduire, organizare a elementelor unei opere de artă, ale unei construcţii etc. Cf. stamati, d., şăineanu. Basoreliefurile ... se disting prin nobleţea şi ordonanţa lor clasică, oţetea, r. 265, cf. ltr2. Modulaţiile volumetrice dau ordonanţei diversitate ritmică şi o vivacitate ce elimină monotonia. v. rom. decembrie 1960, 172. — Pl.: ordonanţe. — Şi: (învechit) ordonânsă, ordonănţie (gm 1854, 1732/32) s. f.; (regional) ordonânţ (barcianu, alexi, w.), ordonânt (bul. fil. vi, 58), (învechit şi regional) ordin ânţ s. m. — Din fr. ordonnance. — Pentru ordinanţ, cf. it. o r d i n a n z a. — Ordonanţ < germ. Ordonnanz. ORDONĂNŢIE s. f. v. ordonanţă. ORDONARE s. f. Acţiunea de a ordona. 1. Aranjare, orînduire. Cf. ordona (1). Cf. lm, culianu, a. 7. Lucrările şi planşele ce alcătuiesc un plan regional de sistematizare au drept scop o. ordonare a nevoilor In cadrul posibilităţilor. leg. ec. pl. 487. 2. (învechit) Comandare; dispunere. Cf. ordona (2). Cf. polizu, canella, v. 236, ALEXI, W. 3. (în ritualul bisericii catolice, în forma ordinare) Hirotonisire. Cf. ordona (4). Cf. gheţie, r. m. 2463 ORDONAT — 288 — OREŞNIŢĂ — PI. : ordonări. — Şi : (învechit) ordin ăre s. f. — V. ordona. ORDONAT, -Ă adj. 1. Pus într-o anumită ordine, orînduit într-un anumit fel, într-un anumit raport, după anumite criterii. Acel general se pune în marş foarte bine ordinat şi totdeauna parat de bătaie, babiţiu, p. a. i, 258. Sferele a două noţiuni sînt ordinate, cînd întreaga sferă a uneia face parte din sfera celeilalte. maiorescu, l. 36. <£> (Adverbial) In aceeaşi sală, la dreapta şi la stingă, ordonat aşezate în rafturi, sînt expuse operele lui Lenin. stan cu, u.r.s.s. 27. 2. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea (2), care păstrează ordinea. Aşa îi voia şi ea: cuminţi, ordonaţi şi cuviincioşi, c. petrescu, c. v. 9, cf. 99. + (Despre felul de viaţă sau de muncă al cuiva) Regulat, disciplinat; echilibrat. Dacă ... va putea găsi o cameră pentru el, nu i-ar fi rămas decît să ducă o viaţă ordonată. bacovia, o. 220. — PI. : ordonaţi, -te. — Şi : (învechit) ordinât, -ă adj. — V. ordona. ORDONATĂ s. f. (Mat.) Coordonata unui punct dintr-un plan, măsurată pe axa care trebuie rotită în sensul acelor unui ceasornic pentru a obţine o altă axă, numită axa absciselor. Presupune deplina înţelegere a operaţiilor cu ordinate şi abscise, maiorescu, l. 173, cf. cişman, fiz, i, 13. — PI. : ordonate. — Şi : (învechit) ordinâtă s. f. — După fr. ordonnée, germ. Ordinate. ORDONATOR, -OĂRE s. m. şi f. 1. Persoană care ordonă (2), care dispune ceva. Cf. ŞĂXNEANU, ALEXI, W. 2. (Şi în sintagma ordonator de credite) Conducător de instituţie bugetară, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de cheltuieli al instituţiei respective. Ordonatorii principali vor înainta... cererile pentru deschiderea creditelor. LEG. EC. PL. 150, cf. DL, DM. — PI. : ordonatori, -oare. — Şi : (învechit) or-donător, -oăre (severin, s. 119), ordinatér, -oăre (id. ib.) s. m. şi f. — Din fr. ordonnateur. ORDONATOR, -OĂRE s. m. şi f. v. ordonator. ORDÜN s. n. (Regional) Roata morii. Cf. h xi 247, alr ii 6 737/886. — PI. : ? — Etimologia necunoscută. ORDtJRĂ s. f. (Franţuzism rar) Murdărie, gunoi. (F i g.) In această grămadă de orduri literare, de testimonii de imbecilitate a unei epoce, se găsesc totuşi rătăcite rare exemplare oneste, caragiale, o. rv, 424. — PI.: orduri. — Din fr. ordure. ÖRE conj. v. ori. OREACfNE pron. nehot., adj. nehot. v. oarecine. OREĂDĂ s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munţi şi prin peşteri. DICŢ. — Pronunţat: -re-a-. — Din fr. oreade. OREĂV s. n. (Regional) Vale prin care curge apă numai cînd plouă. Cf. scriban, d., fd iv, 47. — PI.: oreave. — Etimologia necunoscută. ORECÄRE pron. nehot., adj. nehot. v. oarecare. ORECÜL s. n. v. oricel. ORECÎNE pron. nehot., adj. nehot. v. oarecine. ORECÎT, -Ă pron. nehot., adj. nehot. v. oarecît2. OREDNIC s. m. (învechit, cu sens neprecizat, probabil) Dregător, demnitar. Ionaşco Rotoban, biv sulgear i orednic ot Dlăgoepole, scriem închinăciune şi sănătate la dumiiata (a. 1621). iorga, d. b. i, 38. — PI.: orednici. — Din ucr., rus. ypn^HHK. OREIÖN s. n. Boală contagioasă şi epidemică, frecventă la copii, care se manifestă prin inflamarea glandelor salivare, în special a glandei parotide. Cf. bianu, d. s. Soldatul a fost internat la infermerie, cu fălcile umflate, bolnav — zicea doctorul — de oreion. brăescu, a. 135. — Din fr. oreillons. ORELÄT, -Ă adj. v. aureolat. OREŞÂN, -Ă s. m. şi f. v. orăşean. OREŞNIŢĂ s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele terminate printr-un cîrcel ramificat, cu florile roşii-purpurii, plăcut mirositoare şi cu un tubercul comestibil; creşte prin livezi şi fînaţe; bobuşor, fasolică (Lathyrus 2482 ORETENIE — 289 ORFAN tuberosus). Florile de orajniţâ stropeau cu sînge margenile lanului, sandu-aldea, u. p. 163, cf. id. D. P. 38, TDRG, PAMFILE, A. R. 94, SCRIBAN, d., h i 187, îi 130, 207, vii 48, 148, ix 472, xi 327, xii 237. Oraşniţa c-a-nflorit, Iar trifoiul s-a lăţit. şez. ii, 76. — Pl.: oreşniţe. —- Şi: orăşniţă (scris şi oraj-niţă) s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. bg. opnx „alună“. ORETENIE s. f. v. orătanie. OREŢ1 subst. v. orez1. OREŢ2 s. n. v. lioreţ. OREtÎNDE adv. v. oareunde. OREZ1 subst. Plantă din familia gramineelor, cultivată, în locuri umede şi călduroase, pentru fructele ei care constituie un aliment de bază, în special la popoarele orientale (Oryza sativa). Cf. ANON. CAR., COTEANU, PL. 20, CIHAC, I, 186, ii, 230, ddrf, şăineanu, barcianu. Foarte însemnată în ţinuturile calde e o cereală, orezul,... cu care se hrăneşte nu mai puţin deăt o treime din tot neamul omenesc, mehedinţi, g. f. 174, cf. bianu, d. s. Ca dovada variaţiei de climă de la noi sînt încercările, în parte reuşite, a culturii orezului, simionescu, fl. 311, cf. ds. Exploata zeci de moşii şi visa culturi rare de orez şi trestie de zahăr în ţara noastră, sadoveanu, e. 173. Foaie verde bob urez, Vino, mîndro, de mă vezi Pînă sînt grînele verzi. mat. folk. 353, cf. şez. vii, 169. + (Cu sens colectiv) Seminţele acestei plante. A aflat 2 saci de orez şi onul de lent[e] (cca 1650). iorga, b. r. 54. Cheltuieli la hramul bisericii şi la mîncare lor pe post, pe peşte şi pe oredz (cca 1712). izvoade, 269, cf. 225. 16 oca orez (a. 1792). uricariul, iv, 131/7. Luat-au . .. boi, vaci, oi, saci cu urez (a. 1814). tes. ii, 181. începură Ş-a căra din tabără bucată . . . Urez, peşte, zahăr, orz cu pîne. budai-deleanu, ţ. 285. Din Turcia se aduce: bumbac.. . orez, cafea (a. 1820). iorga, s. d. xii, 177, cf. lb, polizu, şăineanu, barcianu, alexi, w., bianu, d. s., NICA, L. VAM., 178, VOICULESCU, L. 205. Mă-nîncă lacom .. . farfuria plină cu orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. camil petrescu, o. i, 326. + (S. n., rar, la pl.) Diferite sorturi de seminţe ale acestei plante. Orezurile ce se afla de vînzare la Smirna era ardicate şi s-au vîn-dut pînă la 13 lei chila, cr (1829), 86a/36. — Pl.: (învechit, rar) orezuri. — Şi: (învechit şi regional) ur6z, (Transilv., Olt.) hurez (klein, d. 46, cv 1950, nr. 4, 36, alr ii/i mn 91, 2 722/172, alr ii 3 654/141,157, 172, 833, ib. 4 077/172), (Ban., Transilv.) oriz (lex. mars. 150, PANŢU, PL., alr ii 3 654/2, 27, 76, ib. 4 077/2, 27, 76), (regional) uriz (bianu, d. s., alr ii 3 654/990), or6ţ (alr ii 3 654/365) subst. — Din bg. opH3. OREZ2 s. m. v. huhurez. OREZAR s. m. Persoană care cultivă orez. Ascuns de întuneric, orezarul îşi strînse ochii albaştri-spălăciţi, mici şi rotunzi, şi ridică umerii, v. rom. august 1954, 28. — Pl.: orezari. — Orez1 + suf. -ar. OREZĂRlE s. f. Loc cultivat cu orez, cultură de orez. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Vedea cu stranie limpezime ... vapoare şi gări, fabrici şi orezarii inundate, c. petrescu, c. v. 119. Ei, şi ce pofteşti? Vrai orezarii şi palat? sadoveanu, p. m. 12. Am mai auzit poveşti cu lacul care a fost şi poate să mai fie, cu drenajul locului, cu orezării. v. rom. februarie 1954, 90. Au lucrat la orezării, la vite, la grădini de zarzavat, galan, b. i, 206. — Pl.: orezării. — Orez1 + suf. -ărie. ORFAN, -Ă adj. (Şi substantivat) Persoană care a pierdut pe unul dintre părinţi sau pe amîndoi; (regional) sărac, sărman. Părinţii să se îndeletnicească cu sărguinţă de frăgezimea vrăstei orfanilor (a. 1817). uricariul, v, 25/9. înzăstrarea casei orfanilor, cr (1829), 2602/32. îmi zice că nu e de cinstea mea să iau o fată săracă, orfană şi cîte altele, negruzzi, s. i. 19. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan şi lipsit de povăţuirile şi de dezmierdările părinteşti care sînt razimul ei. alecsandri, o. p. 14. Melancolia . . . este semnul caracteristic al orfanilor, eminescu, n. 35. împărţeau bucăţica de pîne cu orfanii, cu văduvele şi cu alţi nevoieşi. creangă, a. 152. Rămas orfan în lume l-a tatălui său moarte, Prea tînăr să-nţeleagă, pier-zîndu-l, ce-a pierdut, macedonski, o. i, 257. Orfani şi cei ce dragi ne sînt De-ar vrea să plîngă pe-un mormînt, Ei n-or şti-n care şanţ zăcem. coşruc, p. i, 208. Se spune-n basme c-a trăit Demult pe lume-odată Un biet copil orfan, robit De-o vrăjitoare blestemată, iosif, patr. 84. Treceai cu surîsul tău rătăcitor şi mă coprindeai în el ca p-un orfan de care ţi-era milă. dela-vrancea, o. ii, 331. Crescuseră aproape amîndoi, — el era orfanul unei rudenii mai depărtate de-a bădicului. agîrbiceanu, l. t. 39. După mai multe parlamentări gălăgioase, la care luă parte şi gîgîlicea Ionel, orfanul din Băileşti... căzură la învoială, bujor, s. 171. Se găsea tot aşa de singur între străini, cum singur şi orfan fusese în toată copilăria, sadoveanu, o. xvii, 216. Un copil orfan... a plecat prin lumea mare. reteganul, p. iii, 27. Sara vinea de-şi hrănea copiii orfani de mamă. şez. i, 283. Orfanul e tot orfan deşi e bogat, zanne, p. iv, 531. 4- (Prin nordul Mold.) Copil nelegitim. Cf. MARIAN, na. 60, DDRF, TDRG, DR. VII, 396. + P. e x t. Lipsit de familie, de un bun material 2491 Orf an al — 290 — ORPEÔNIST etc. Sînt orfan, a zis eh încet... Soţia m-a părăsit de mulţi ani, şi băieţii au căzut în război. sadoveanu, o. ix, 455. Vai de mine şi de mine ! Cum să rămîn eu orfan de pămîntul meu? id. ib. xvii,. 464. — PI.: orfani, -e. — Şi: (regional) nrfăn, -ă adj. alr i/ii h 223/748, ib. h 224/748. — Din ngr. âpcpavoţ, lat. orphanus, -a, -um. ORFANAL, -Ă adj. .(înyechit, prin Transilv.) Care se referă la orfani, care aparţine orfanilor. Nici pînă-n ziua de azi n-ai dat socoteală despre nişte bani orfanali, încasaţi acuma-s doi; ani. f (1876),; 271, cf. gheţie, r. m. <> Sedrie orfanală v. s e d r i e. — PI.: orfanali, -e. — Orfan + suf. -al. ORFANICfiSC, -EASCi adj. (învechit) Or-fanal. Păstrarea averilor orfaniceşti. buletin, f. (1833), 2001/23. Au binevoit a înlesni. , . asigurarea capitalurilor orfaniceşti (a. 1839). doc. £C. 730, Cf. STAMATI, D. — PI.: orfaniceşti. — Din ngr. ¿pcpavixâţ. ORFANOTR0F s. m. (învechit) 1. Persoană care se îngrijeşte de copii orfani, protector al orfanilor. înţr-aceastaş dzi pomenirea s^[î]«i[u]-lui m\xi\cinic şi preut Dzotic orfanotroful. do-softei, v. s, decembrie. 246v/29. 2. Orfanotrofie. Orfanotroful (aş&zămîntul pentru copiii sîrmani). cr. (1830), 911/16. — PI,: orfanotrofi. — Din ngr. 6p (Adjectival) Rămas orfelin (sărac de părinţi). vIrnav, f. 137r/9. Tu te simţi orfelin? îl întrebă ea apoi. preda, r. 498. — PI. : orfelini, -e. — Din fr. orphelin. ORFELINAT s. n. Aşezămînt de caritate pentru creşterea copiilor orfani; Cf. ddrf, şAineanu, alexi, w. în dosul porţilor, clădirile unui orfelinat nu se văd. sadoveanu, o. ix, 240. Sufletul îi era invadat de neliniştea copilului căruia i se pregăteşte plecarea într-un orfelinat. călinescu, e. o. ii, 140. S-a dus la spitalele, şcolile şi orfelinatele din ţară şi din Grecia. VINEA, L. i, 265. — PI. : orfelinate. — Din fr. orphelinat. ORFEQNÎST, -Ă s. m. şi f. (Franţuzism rar) Persoană care face parte dintr-.o societate de muzică vocală. Cf. cade. — PI. : orfeonişti, -ste. — Din fr. orphéoniste. 2507 ORFEVRĂRIE — 291 — ORGAN2 ORFEVRĂRIE s. f. Meşteşugul creării obiectelor de artă aplicată (podoabe, vase etc.) din metal preţios. Cine ştie cîte interesante modele de orfâurărie medievală . .... vei fi prefăcut. . . în monedă sunătoare, odobescu, s. i, 456, cf. şăineanu, alexi, w. Arhitectura, sculptura, pictura, orfevrăria, mobilierul, îmbrăcămintea ating o perfecţiune pe care nu o avuseseră pînă aci. mon. ist. ii, 101. In orfaurăria din sudul Rusiei, capetele de sileni şi de satiri sînt folosite cu predilecţie. pArvan, g. 18, cf. scriban, d. Am cheltuit economiile vieţii mele întregi, cu scopul de a pune la îndemîna statului opere rare de orfevrerie, lucrate de artişti ai Renaşterii, căli-NEseu, s. 249. <> F i g. Un ideal de artă, de subtilitate, de orfevrerie artistică se încetăţeneşte în toate vetrele acestor alhimişti ai cuvîntului. perpessicius, m. iv, 13. — Pl. : orfevrării. — Şi : orfevrerie, orfău-rărie s. f. — Din fr. orfèvrerie. — Orfăurărie, după făurărie. ORFEVRERIE s. f. v. orfevrărie. ORFEVRIÉR, -Ă adj. Care se referă la orfevrărie, care aparţine orfevrăriei. Obiectele aparţin artei orfevriere bizantino-orientale şi iranice, adaptată la gustul popoarelor migratorii, con-temp. 1956, nr. 507, 7/6. — Pl. : orfevrieri, -e. — Din orfevrărie. ORFIC, -Ă adj. (Rar) Care se referă la Orfeu, care aparţine lui Orfeu. Cf. şAineanu, scriban, d. — Pl. : orifici, -ce. — Din fr. orphique. ORGAN1 s. n. 1. (Învechit) Instrument muzical; harfă, lăută, liră. Lăudaţi élu în tămp&ne şi zborure, lăudaţi elu în strune şi organe, psalt. 308; In locul fluierelor şi organelor, suspini. coresi, ev. 368. Lăudaţî-l, să răsune în organe tinse-n strune, dosoftei, ps. 496/22. David şi toţi fiii liii.. . jucînd înaintea d\o]mnului întru organe întinse cu virtute şi cu cîntări. biblia (1688), 224x/4. Din multe organe o harmonie într-o simfonie fac. cantemir, ist. 111. Ca un organ cu limba ta d[u]hul lucrind, luminează pre oameni, mineiul (1776), 110vI/38. Zic acum dupre cei ce ş-au spînzurat organile în sălcile Vavylonului (a. 1815). bv mj 114. întru sunetul a multor organe, aştepta pe allianţii lor romani ca să sosească, beldiman, n. p. i, 85/14. Dulce frăţior, Nu cînta-n organe, Ci-ntr-al tău glăscior. zilot, cron. 346. Mulţime de organe în multe feliuri din vremea cea veche ... nu se asemuiesc cu cele de acum, decît numai buciumu şi fluieraşul ciobanului, golescu, î. 47. Făcătorul de organe muziceşti. cr (1829), 2572/20. Organele, în tot locul, pe mari, pe mici bucura, pann, e. i, 2/26. Patroana muzicei. . . suna în perfecţiune organul. FILIMON, 0. I, 147, cf. ISPIRESCU, L. 237, DDRF. <£> F i g. Ioan ce iaste cu rostul de aur, organ sufletescu, rîndunea în multe chipuri (a. 1661). gcr i, 179/7. Cereasca armonie organe mii răsună. HELIADE, O. I, 191, cf. I. VĂCĂRESCUL, P. 5/10. Unde-s şirurile clare din viaţa-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate şi maestrul e nebun! eminescu, o. i, 158. Să ştie măicuţa . . . Că-mi petrec atîtea răle, Cum şi-ar fa oUii vâlcele Şî gura organ d'e jăle. t. papahagi, m. 38. 2. (învechit) Orgă. Fieştecare biserică are al său cafas de muzică alcătuit de glasuri şi de organe, ist. am. 20r/3, cf. alexandria, ap. rosetti-cazacu, i. l. r. i, 196, budai-deleanu, lex., valian, v. Glasul răsunător şi plin de metod a organelor Abura prin norii de tămîie. dacia lit. i, 258/21. Vizitarăm catedrala cea măreaţă şi gustarăm producţia muzicală a organului celui mai renumit din Europa, codru-drăguşanu, c. 179, cf. polizu. Organul de la această biserică este cel mai mare din toată Boemia. filimon, o. ii, 116. Sunetul cel armonios a organelor pre toţi cei prezinţi... i-a însufleţit, f (1869), 183, cf. cihac, ii, 680. Toată obştea... asculta... răsunetul măreţ al organului, odobescu, s. i, 101, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. <>Fig. Codrii, organe sonoare, Unde crivăţul pătrunde scoţînd note-ngrozitoare. alecsandri, p. iii, 18. 3. (Regional) Contrabas. Cf. h iv 12, xvn 241, alr i 1461/746, 760, 890. — Pl.: organe. — Şi: (învechit, rar) Orgănă (alexi, w.) s. f.; (regional) horgân (alr i 1461/ 803) s. n. — Din slavon. op'hraN'h, ngr. Spyavov, lat. organum, it. organo. ORGĂN2 s. n. 1. Parte din corpul unei fiinţe, prin care se realizează una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. Pre cît lumina soarelui a lucra poate în organele văzătoare, pre atîta agiutoreaşte mai de nainte ştiinţa în mintea adulmăcătoare. cantemir, ap. hem 385, cf. critil, 101/16. Organul mirositoriu, adecă nasul. amfilohie, g. f. 86r/13. Precum crierii sînt organ de obşte al simţirei, aşa pîntecele iaste de obşte vas al hranei, calendariu (1814), 104/7. Perfecţia organelor sensurilor, man. înv. 108/3, cf. lb. Primăvara... deşteaptă organele pricepătoare şi înalţă duhul şi simţirea sănătăţii. piscupescu, o. 182/19, cf. stamati, d. Gura la om din toate e organul cel mai sfînt. pann, h, 80/8. Armonia anatomică şi fiziologică a omului se preschimbă mereu. Unele organe menite să cheltuiască energie capătă putere covîrşitoare asupra altora, caragiale, o. iv, 24, cf. ddrf, şăineanu. Organele mascule sînt staminele. gre-cescu, fl. 3. Ţesuturile, reunindu-se între ele, 2513 ORGAN2 — 292 — ORGANIC formează organe, enc. vet. 4, cf. ds. Datorită muncii, o dată cu dezvoltarea organelor vorbirii şi creierul maimuţei s-a transformat într-un creier omenesc, graur, i. l. 35. + Gură; p. e x t. voce, glas, grai. Cf. lb. Are o ... fizionomie toată nuri şi un organ sonor, melodios. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 87, cf. 221, ŞĂINEANU, alexi, w. Da’ straşnic ghiers, părinte Ghermă-nuţă 11 Halal de organ! hogaş, m. n. 147. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unui aparat sau a unei maşini, alcătuită din una sau mai multe piese, care îndeplineşte o anumită funcţiune. Cf. şăineanu, nica, l. vam. 178, cade. Cilindrii sînt legaţi cu ajutorul cuplelor la organele de transmisiune, prin fusurile de acuplare, ioanovici, tehn. 143, cf. scriban, d. Această categorie de piese este cunoscută sub denumirea de elemente de maşini sau organe de maşini, soabe, maş. 5. + P. e x t. Maşină. In fiecare ceinărie este cîte-o maşină, adecă organ, contemporanul, iii, 659. 3. F i g. Mijloc, instrument de acţiune, de comunicare etc.; p. e x t. exponent, mijlocitor, intermediar. Nici el organul răutăţii. .. a se face firea-i primeaşte. cantemir, ist. 219. Aflat-au, zic, organ şi vas priimitoriu de zavistie pre Toma Cantacuzino. R. greceanu, cm ii, 179. Aflînd ei organ ca acela pre un Constantin Diichiti. . . i-au dat cărţi ca să le dea în mina împăratului, radu popescu, mag. ist. iv, 26/23. Unde diavolul iaste stăpîn, şi a căruia ceale şapte păcate de moarte sîntu organile (a. 1750). gcr ii, 48/24. Preafericite, . . . te-ai făcut organ al înţelepciunii, mineiul (1776), 175rl/22. încre-dinţază pe aceşti slabi la duh că prin organul acestui Maroc priimesc prorociile d[u]hului. ist. am. 77r/19. Aceste sînt dorinţele cu carile augustul meu suveran m-au însărcinat de a fi organ. ar (1829), 78'/10. O tu, . . . a căruia gură sluja de organ înţelepciunii, îţi mai aduci acum aminte cu cîtă bucurie ... ne sfătuiam? marcovici, c. 36/5. Pentru ce să mă faci pe mine, făcătorul tău de bine, organ al aceştii mari nelegiuiri? gorjan, h. ii, 131/26. Prin giurămînt se declără organ şi instrument activ al Poloniei, asachi, s. l. ii, 89. Tu ştii alege organ prin care să aperi pre cei iubiţi ai tăi. arhiva r. i, 43/13, cf. sta-mati, d. Ţălul la care sînt chemate limbele de a fi un organ de înţelegere... a oamenilor. russo, s. 79. Lasă-se [poetul] să fie organ al veseliilor generale la solemnităţi şi sărbători. bolliac, o. 42. Poezia .. . întrebuinţează acelaşi organ pentru ideile ei pe care-l întrebuinţează şi ştiinţa, maiorescu, cr. i, 56. Lordul. .. primeşte se vede cu plăcere a fi organul curţii pe care a inspirat-o. i. negruzzi, s. vi, 473. + (Adesea urmat de determinări care indică felul sau apartenenţa) Ziar, revistă. Nu poate fi vorba de insinuarea ce nu s-a sfiit a se produce şi în unele organe de publicitate, maiorescu, cr. ii, 178. Desigur paşnicii mahalagii din Dealul Spirii vor fi încîntaţi de această „excelentă măsură de edilitatecum ar zice un organ guvernamental, petică, o. 334. A apărut revista „Grai şi suflet11, organul ştiinţific al catedrei lui Densusianu. cv 1949, nr. 6, 7. 4. (învechit, la pl.) Rechizite, material didactic. Ce va prisosi... să se cheltuiască la cărţi şi la organe mathematice (a. 1766). urica-RIUL, XIV, 191, cf. CIHAC, II, 680. 5. Formaţie, grup de persoane care îndeplinesc o funcţie politică, administrativă, ştiinţifică etc. Se într-armă asupra lor, trimiţînd pre aceleaşi organe ale nedreptăţii, zilot, cron. 83. Ziarul. . . n-ar fi putut publica decît lucruri absolut cunoscute şi controlate prin organele administrative ale guvernului de care depindea. n. a. bogdan, c. m. 130. Corporaţiile profesionale în loc să apere pe muncitori s-au transformat în organe de apăsare, oţetea, r. 311. Fixarea conducerii şi normarea organelor de execuţie se face prin decizia ministrului comunicaţiilor. leg. ec. pl. 107. în organele centrale şi locale ale puterii de stat... se află cei mai buni fii ai poporului nostru, lupta de clasă, 1951, nr. 11 — 12, 6. Vor mai putea oare să pună mîna pe ea organele de urmărire? stancu, r. a. iv, 336. Sarcinile de amănunt... nu se pot fixa decît... în colaborare cu organele noastre locale. galan, b. i, 10. Pregătirea trecerii la şcoala generală de 8 ani a constituit o preocupare principală ... a organelor de învăţămînt. gî 1961, nr. 630, 1/1. — Pl.: organe şi (învechit, neobişnuit, m.) organi. — Din ngr. opyavov, it. organo, lat. orga-num, fr. organe, germ. Organ, rus. opraH. ORGAN3 s. n. v. arcan. ORGÂNĂ s. f. v. organ1. ORGANDI s. n. Ţesătură de bumbac sau de in, subţire, transparentă şi apretată, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Cf. ddrf, barcianu, şăineanu, d. u. Ţesături vopsite în bucată, după ţesut: . . . doc . . . organtin. nom. min. i, 425. Sevastiţa, ca o fată de optsprezece ani ce e, într-o rochie uşoară de vară de organdi alb, ... se înclină într-un soi de reverenţă. camil petrescu, o. i. 283. în zbor aerian o păpuşă ... de cîrpă cu fusta de organtin juca ritmic în vînt. arghezi, b. 68. — Şi: organdin (dl, dm), organtin, (neobişnuit) iorgantin (tdrg) s. n. — Din fr. organdi. ORGANDlN s. n. v. organdi. ORGANIC, -Ă adj. 1. Care ţine de structura, de esenţa, de funcţiunile unui organ2(l) sau ale unui organism (1); privitor la organe sau la orga- 2518 ORGANIC — 293 — ORGANISIT nisme. Cf. budai-deleanu, lex. Stricăciune organică, ar (1830), 1901/20. Limba se compune din sonuri organice, maiorescu, cr. iii, 296, cf. ddrf, şăineanu, rarcianu, alexi, w. Lunecau baletistele albe. . . Tainic trezind complexul organic. bacovia, o. 79. Ele sînt păstrate în amintirea oamenilor şi, mai mult decît atît: în străfundurile organice ale fiinţei lor, acolo de unde pornesc impulsiunile şi se determină caracterele, bogza, c. o. 360. Turburările endocrine ar putea să altereze aceleaşi centre ca şi o leziune organică primitiv localizată în acestea, parhon, o. a. i, 294. + (Adverbial; şi în 1 o c. a d v. în mod organic) Inseparabil, indisolubil; integral. în această concepţie se integrează organic toate actele şi toate episoadele mişcării revoluţionare din 1821. oţetea, t. v. 359. Lupta împotriva cosmopolitismului . . . trebuie organic legată cu lupta împotriva naţionalismului burghez. scInteia, 1952, nr. 2 277. Vor participa în mod organic, cu însăşi fiinţa lor, la ceea ce urmează să se întîmple. bogza, c. o. 222. Toate laturile învăţăturii lui Marx sînt în mod organic şi indisolubil legate între ele, formînd un tot unitar. scînteia, 1953, nr. 2 766. Marxism-leninismul leagă în mod organic ştiinţele naturii de filozofie. contemp. 1954, nr. 387, 2/3. + De bază, fundamental. Gramerianii, pornind de la realitate, au cules şi statornicit regule organice a ţesăturei, singura misie şi datorie a gramaticei. russo, s. 81. Legile de rîndul al doilea şi organice, care hotărăsc relaţiile sociale, împreună rînduite cu morala, trebuie să fie expresia voinţii obşteşti, kogălniceanu, s. a. 78. Primul punct care a atras atenţiunea . . . este declara-ţiunea înscrisă în capul legii noastre organice (a. 1865). uricariul, x, 371. Ministerul Justiţiei ... numeşte magistraţii... în conformitate cu legile lor organice, leg. ec. pl. 119. Bălcescu a lucrat. .. redactînd o scurtă circulară către toţi consulii guvernelor acreditaţi în Bucureşti, anunţînd de schimbarea organică în conducerea Ţării Româneşti, camil petrescu, o. ii, 312. 2. (Despre substanţe, materii, organisme etc.; în opoziţie cu anorganic) Care este alcătuit din carbon, hidrogen, uneori şi din alte elemente (oxigen, azot etc.). Viaţa organică şi neorganică, ar (1830), 3. Trupurile vii său organice, antrop. 277/3. Ne va arăta cătăţimea materiilor organice sau vieţuietoare. penescu, pr. 7/2. Moţiunea lui B. avu în casă efectul ce-l are apa gheţoasă preste corpurile organice de sînge călduros, bariţiu, p. a. iii, 232. Puterea creatoare a naturei a scos din starea primitivă a chaosului amorţit formele mişcătoare ale vieţei organice, maiorescu, cr. ii, 164. Materiile organice au ca elemente substanţele minerale. gherea, st. cr. i, 60. Alcoolul, oleurile, care sînt corpuri organice, dizolvesc mai cu seamă substanţele organice, poni, ch. 11, cf. şăineanu, alexi, w. Substanţele organice ce constituiesc miezul ard. ioanovici, tehn. 89. <> Chimie organică = ramură a chimiei care studiază hidrocarburile şi derivaţii acestora. Cf. barasch, m. iii, 165, macarovici, ch. 15, 16. — Pl.: organici, -ce. — Din lat. organicus, fr. organique. ORGANICESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Organic (i); fundamental.. O pricină organicească a faptelor moraliceşti, vîrnav, f. m. i, 24r/22. Eu le voi înfăţoşa răportuindu-le cătră osebitele capite a legiuirilor organiceşti, cuprinse în proiectul reglementului (a. 1831). uricariul, ii, 216. A orga-nicescului Reglement, buletin, f. (1833), 1352/15. Mă rog, babacă, dacă Reglementul Organicesc s-au tipărit, să mi-l trimeţi. kogălniceanu, s. 108. întărim hotărîrea mai sus prescrisă . . . în temeiul articulului 364: din Organicescul Reglement (a. 1839). uricariul, v. 23/28. Articolul 65 al Organicescului Regulament (a. 1843). doc. ec. 798. — Pl.: organiceşti. — Organic + suf. -icesc, cf. rus. o p r a h h-leCKHH, ORGANICE ŞTE adv. (învechit) în mod organic, inseparabil. După noi această strofă e strîns, organiceşte legată de toate convingerile, de toată viaţa poetului, gherea, st. cr. i, 322. — Organic + suf. -eşte. ORGANISÎ vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A organiza. Dă nu eram ieu ... să orgonasescu [probabil greşit pentru organisesc] acestea... (a. 1820). iorga, s. n. 146, cf. budai-deleanu, lex. De atunce în zadar stă cu tot înadinsul întru a organisi armia, ar (1829), 30x/36, cf. 671/15. Să silesc să organisească revoluţia la Livadia. cr (1829), 41/37, cf. valian, v., gAldi, m. phan. 216. <> R e f 1. pas. După a acestuia poroncă se organisesc finanţele. .. statului, ar (1829), 792/7. — Prez. ind.: organisesc. — Din ngr. ¿pyavi^CL). ORGANISÎRE s. f. (învechit) Organizare. După deosibita organisire a fiecăruia, golescu, e. 57/20. O hotărîre pentru organisirea ostă-şască. cr (1829), 16x/20, cf. 1491/29. Gazeta turcească cuprinde un articol lung asupra orga-nisirei ceii noauă a şcoalelor turceşti, gt (1839), 422/45, cf. valian, v. — Pl.: organisiri. — V. organisi. ORGANISÎT, -Ă adj. (învechit) Organizat. Iar cînd după supusul temeiu Organisită va fi cetatea, Atuncea. . . autoritatea Privată ca şi 2523 ORGANISM — 294 — ORGANIZARE nimic rămine. budai-deleanu, ţ. 381. Capetele cele bine organisite. molnar, i. 276/23. Un trup organisit ca atita armonie, vîrnav, f. m. i, 59v/9, cf. golescu, e. 195/23, rosetti-cazacu, i. l. r. i, 413. — Pl.: organisiţi, -te, — V. organisi. ORGANISM s. n. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; fiinţă, corp. Acest vrednic de mirare organizm al trupului omenesc, golescu, e. 182/19. Aceste pravuri. . . pot ave o lucrare ca otrava asupra organismului vietăţilor, ar (1829), 1972/20. Funcţiile organismului omenesc, antrop. 31/6, cf. POLIZU, GHEREA, ST. CR. II, 16, DDRF, -ŞĂINEANU, barcianu, alexi, w. în lupta pentru existenţă s-au dezvoltat la animale arme naturale pentru apărarea lor in cdntra organismelor mai mari. babeş, o. a. i, 510. Este un organism robust — un om tare. c. petrescu, î. ii, 45, cf. bul. fil. vi, 22, vii—viii, 353. Fiecărui atom... îi putem urmări evoluţia în organisme, contemp. 1950, nr. 185, 2/1. Să înţelegem mai bine arhitectura edificiului atît de complicat pe care-l numim organismul animal, parhon, o. a. i, 116. Structura organismelor vii este în general celulară. b. darw. 8. Organismul şi mediul constituie o unitate, dar o unitate contradictorie, dialectică. cf 1960, nr. 6, 69. ,’2. P. e x t. Ceea ce apare ca un tot-înche-gat; ceea ce funcţionează in mod organizat; organ2 (5). V. organizaţie, instituţie, structură. Organismul din lăontru a statului, rus, i. i, 71/18. Naţia devine astfeliu un organism, rom. lit. 2732/ll. Conspiraţii radicali. . . voiau cu totul alte organisme de ţări. bariţiu,- p. a. ii, 17, cf. stamati, d. Un ministru de instrucţiune publică . . . şă dea o direcţie hotârîtă întregului organism al şcoalelor. maiorescu, d. i, 450. Omul, în societatea modernă, e o celulă legată de organismul social. GHEREA, ST. CR.' II, 342, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Putem judeca astăzi, în lumina evenimentelor petrecute, însemnătatea covîrşitoare a acestui organism politic, rolul său de frunte în lupta pentru pace. contemp! 1948, nr. 104, 3/1. Partidul este un organism viu, care elimină ceea ce este vechi... şi asimilează ceea ce este nou şi se dezvoltă. scInteia, 1953, nr. 2 562. . — Scris şi: organizm. — Pl.: organisme. , — Din lat. organismus, ngr. ¿pyaviojjwSţ, germ. Organismus, fr. organisme. ORGANÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care cînţă la orgă. Cf. lb, asachi, l. 421/48, polizu. în calitatea sa de organist al bisericii. .. se însăr-cină a iniţia pe junele Verdi în primele elemente ale muzicii, filimon, o. ii, 297, cf. ddrf, şăi-îjeanu, barcianu, alexi, w. Organista templului apare pe terasă, galaction, o. 244 <£> (Adjectival) Maestru organist. rom. lit. 1512/5. — Pl:: organişti, -ste. ■ — Din fr. organiste, germ. Organist, it. organista. ORGANIZA vb. I. T r a nz. 1. A face ca un grup social, o instituţie etc, să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizind însărcinările şi coordonîndu-le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona ’mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încît să permită executarea în condiţii optime a unui proces (de producţie). Cf. lb. Au organizat el armia rusască. ar (1829), 64x/4. Au îmformat şi organizat toate de cuviinţă pentru sporiul învăţăturei. ib. (1830), 3582/38, cf. stamati, d. Articúlele 22, 23 organisează• statul civil şi hotăritura moşiilor, russo, s. 119, cf. polizu; ddrf, şăinea-nu, barcianu, alexi, w., găldi, m. phan. 216. La mijlocul secolului al XV-lea s-a simţit nevoia de a organiza iniţiativele individuale şi de a apropia spiritele cu preocupări comune, oţetea, r. 229. Organizează schimburi de experienţă, leg. ec. pl.. 205. + R e f 1. A proceda metodic şi ordonat în acţiunile sale, a-şi coordona acţiunile otientîndu-le după un plan; a-şi strînge şi a-şi întări forţele. Fără organisare nu se adună bani, şi fără bani nu ne putem organisa! ghica, a. 83. Erau copleşiţi cu următoarele ... a se organisa bine-rău, a se întări, printr-un sîmbure de administraţiune. hasdeu, i. c. i, 8. Trebuie însă să ne organizăm. sahia, n. 40, cf. fd iii, 196. <> F i g. Gîndurile lui Bălcescu se adună în jurul acestui nume, se limpezesc, se organizează, camil petrescu, o. ii, 272. <£> R e f 1. pas. Şcoala teatrului s-au organizat, ar (1830), 911/21. în Moldova de îndată ce s-a organizat statul... a fost absolut necesar să se întrebuinţeze o monedă oarecare. n. a. bogdan, c. m. 166. F i g. Linii se desfac de pe întinderile nemişcate ale lumii, organi-zîndu-se într-o imagine din ce în ce mai clară. bogza, c. o. 283. 2. A pregăti o acţiune, după un plan sau după un program; a pune la cale, a aranja. Cf. polizu. Am organisat întrunirile noastre într-un mod mai sistematic, ghica, s. 177. Aţi organizat ceremonialul de astăzi?. alecsandri, T. I, 410, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Organizează. . . reprezentaţia unei piese într-un act. sadoveanu, je. 68. Trebuia să- merg In cartierul Ferentari ca să organizez un festival. v. rom. iulie 1954, 250. <£> A b s o 1. Voi trebuie să organizaţi aşa ca să ne putem vedea cit mai iute. CARAGIALE, O. VII, 86. — Scris şi: organisa. — Prez. ind.: organizez. — Din fr. organiser. ORGANIZARE s. f. Acţiunea de a (se) organiza şi rezultatul ei; întocmire, alcătuire ; p. e x t. rînduială, disciplină. Organizarea trebilor bisericeşti, fl (1838), '832/39. Orgă- 2527 / ORGANIZAT — 295 — -ORGANIZAŢIE nizarea arhivei statului (a. 1849). uricakiul, xiii, 378. Organisarea din lâîntru a societăţii singură ne poate explica evoluţiile istorice: băl-cescu, m. v. 9. Al doielea este a giudeca despre huietul organizărei militare a Moldovei. russo, S. 171, cf. polizu. Am elaborat împreună o schiţă de organisare şi de acţiune a emigraţiunei. ghica, a. 60, cf. ddrf. Domnul muntean a căutat să imite în unele privinţe organizarea curţii ungare, bul. com. ist. v, 77. S-a raţionalizat şi organizarea lucrului prin studiul timpului de lucru, ioanovici, tehn. 354, cf. ds. Hărţile atlaselor ne permit să intrăm şi în alt domeniu al lingvisticei, surprinzînd limba în stadiul ei de organizare, puşcariu, l. r. i, 4. Examenul de admitere în gradele inferioare ale Eteriei a fost înăsprit... şi caracterul militar al organizării a fost accentuat, oţetea, ;t. v. 125. Colaborează ... la organizarea întrecerilor în producţie, leg. ec. pl. 205. Marx şi Engels au desfăşurat o intensă muncă de organizare a proletariatului, lupta de clasă, 19.53, nr. 5, 29. Expresia nu este copia gîndirii ci organizarea ei cea mai desăvirşită. vianu, m. 45, cf. fd-iii, 194. + Orînduire socială, regim. Împărăţia romană. . . trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organisări progresive, bălcescu, m. v. 6. O dată cu dezvoltarea noii societăţi s-a creat un nou curent literar şi cultural... de o nouă clasă, creată ea însăşi de noua organizare socială, de proletariatul intelectual, gherea, st. cr. iii, 48. — Scris şi: organisare. — Pl.: organizări. — V. organiza. ORGANIZAT, -Ă adj. 1. Care este înzestrat cu organe a căror funcţionare face posibilă viaţa; viu, însufleţit. Află în fenomenul aburirei temeiul ţirculaţiei apelor. . ., ţirculaţie dătătoare de viaţă tuturor fiinţelor organizate, ar (1829), 2262/44. Vegetalele sau plantele sîrit trupuri organizate, genilie, g. 124/15, cf. ŞĂINEANU, SCRIBAN, D. 2. Care are o organizare, care se desfăşoară conform unui plan adecvat; întocmit, orîn-duit, alcătuit. Cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Sînt excursionişti organizaţi, bineînţeles. Sado-veanu, o. ix, 236. De data aceasta e un masacru organizat: . . . şiruri întregi de căruţe încărcate cu trunchiuri de brazi sosesc la poarta tragică a ferăstrăului. bogza, c. o. 127. <0> (Adverbial) Cu cît lupta se va da mai organizat, cu atît triumful va fi mai sigur, sahia, n. 40. Totuşi se ferea să activeze organizat, beniuc, m. c. i, 148. — Pl.: organizaţi, -te. — V. organiza. ORGANIZATOR, -OĂRE adj. Care organizează; care se referă la organizare. Spirit organizator. rom. lit. 1572/43. Fără. legi organi- zătoare nu se poate echilibra.. . situaţiunea noastră finanţiară. maiqrescu, D: i, 548. Nici o idee n-a exercitat pînă acum o- influenţă atît de mare asupra destinelor omenirii, nu şi-a manifestat forţa organizatoare şi transformatoare ca ideile marxism-leninismului. lupta de clasă, 1953, nr. 5, 23. <^> (Substantivat): Prezidentul comitetului miliţiii şi organizitorul ei. cr (1830), 3031/!, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Erau organizatorii însărcinaţi cu primirea oaspeţilor din toate ţinuturile româneşti, rebreanu, i. 446. Partidul Comunist din România a fost organizatorul şi conducătorul luptei revoluţionare a poporului nostru împotriva regimului burghezo-moşieresc. lupta de clasă, 1953, nr. 8, 100, cf. fi) iii, 196. — Pl.: organizatori, -oare. — Şi: (învechit) organizător, -oăre, organizitor, -oare adj; . — Organiza +.suf. -tor. ORGANIZATORIC, -Ă adj. Care ţine de organizare, privitor la organizare, de organizare. A salutat eu satisfacţie crearea unităţii politice şi organizatorice a clasei muncitoare în ţările cu democraţie populară, contemp. 1948, nr. 104, 3/4. ' Principiul organizatoric care stă la baza activităţii sfaturilor populare este centralismul democratic, lupta de clasă, 1953, nr. 11, 6. în domeniul muncii organizatorice ... partidul clasei muncitoare-ă stat şi stă pe poziţiile marxismului creator, contemp. 1954, nr. 410, 1/1. Se dezvoltă capacitatea şi talentul organizatoric al oarhenilor muncii. cf 1961, nr. 1, 28. — Pl.: organizatorici, -ce. — Organizator + suf. -ic. ORGANIZAŢIE s. f. 1. Mod de organizare, organizare, orînduire; întocmire, constituire, alcătuire, structură. Ale sholei organizaţii sau întocmiri, st. inst. 28/7, Organişaţia sholei milităreşti. man. Înv. 81/17. Organizaţia şi ţinerea oştirilor regulate, cr (1829), 209x/15. Sultanul se îndeletniceşte mai mult cu organizaţia şi mustra trupelor„ regulate, ar (1830), 368x/5. Organizaţia cea nouă şi numirea unui domn pămîntean s-au primit (a. 1835). uricariul, viii, i21. Ţeara luă o organisaţie ostăşească. bălcescu, m. v. 10. Firea şi organisaţiunea admirabilă a animalelor, barasch, m. i, 104/9, cf. stamati, d. Fiiştecare naţie are organizaţia sa; în acea organizaţie întră limbă; haine, tradiţii istorici sau casnice, obiceiurile, russo, s. 15, cf. polizu. Aş putea fi de folos la organişaţia măsurilor rezbelnice ce ar fi luat în ţara noastră. ghica, a. 152. Această deosebire de obiect hotărăşte , . . şi deosebirea în organizaţia sufletească a criticului şi a poetului, gherea, st; cr;. iii, 140, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Aceste bresle durară, cu mici schimbări in OŢganizaţia lor, pînă pe la 1865. n. a. bogdan, c. m. 176. Organizaţia limbii e un lucru atît de minunat, 2531 OKGANIZAŢIUNE — 296 — ORGAR incit numai familiarizarea noastră cu ea.. . ne face să nu ne minunăm îndeajuns de calităţile noastre extraordinare de organizatori ai graiului. puşcariu, l. r. i, 14. O altă deosebire se manifestă în organizaţia celulară, care la plante este mai simplă, b. darw. 13. 2. Asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi conform unui regulament sau unui statut in vederea depunerii unei activităţi organizate. Fixase întîlnire cu delegaţia organizaţiei din Iaşi. c. petrescu, I. ii, 128. I-a devenit clar modul în care trebuie să lucreze la sate o organizaţie de partid, contemp. 1948, nr. 105, 9/5. Organizaţia de pionieri. .. are sarcina de a fi cel mai de seamă ajutor al şcolii pentru formarea unei generaţii bine pregătite din punct de vedere ideologic, cultural şi profesional, lupta de clasă, 1950, nr. 9—10, 60. Organizaţiile sindicale trebuie să se preocupe sistematic de însuşirea tehnicii noi de către muncitori şi tehnicieni. scInteia, 1952, nr. 2 389. Cooperativele sînt organizaţiuni de mase ale celor ce muncesc, leg. ec. pl. 241. <$> Organizaţie de bază = unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român sau a Uniunii Tineretului Comunist, cuprinzînd cel puţin trei membri. Organizaţia de bază este temelia partidului nostru, lupta de clasă, 1950, nr. 3, 56. Temelia întregii munci de partid o constituie organizaţiile de bază. scînteia, 1954, nr. 2 882. Se adună toţi şefii de serviciu, preşedintele sindicatului, secretarul organizaţiei de bază şi. . . directorul, care prezidează, v. rom. ianuarie 1954, 78. — Scris şi: organisaţie. — Pl.: organizaţii. — Şi: (ieşit din uz) organizaţiâne, (învechit) organizăcitine (stamati, d.) s. f. — Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. opraHH3aiţHfl. ORGANIZAŢltJNE s. f. v. organizaţie. ORGANIZĂCITÎNE s. f. v. organizaţie. ORGANIZĂTdR, -OĂRE adj. v. organizator. ORGANIZITOR, -OĂRE adj. v. organizator. ORGANOGfiN, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziţia substanţelor organice din structura animalelor şi a vegetalelor. Cf. cantuniari, l. m. 171. — Pl.: organogeni, -e. — Din fr. organogSne. ORGANOGENfiZĂ s. f. Proces (le formare a organelor în cursul dezvoltării individuale a organismelor. Biologia plantelor, organogeneza... le-a urmărit nu numai ca medic, ci şi ca biolog. PARHON, O. A. I, VI, Cf. DER. — Din fr. organogeniise. ORGANOGRĂFIC, -Ă adj. (Rar) Structural. <$> (Adverbial) Organografic vorbind, limba era aceeaşi, numai termenii, materialul de vorbe diferă pe ici, pe colo. eminescu, in l. rom. 1961, nr. 1, 54. — Pl.: organografici, -ce. — Din fr. organographique. ORGANOGRAFÎE s. f. 1. Parte a zoologiei şi a botanicii care se ocupă cu descrierea organelor animalelor sau ale vegetalelor. Cf. cade, dl, DM. 2. Descriere amănunţită a părţilor care alcătuiesc un instrument muzical şi a felului de funcţionare a acestuia. Cf. cade, dl, dm. — Din fr. organographie. ORGANON subst. (Livresc) Instrument, mijloc de muncă şi de cercetare ştiinţifică. Ne-avînd la îndemînă un organon adecvat, o metodă şi o logică, savanţi eminenţi au tras din descoperirile lor de mare amploare concluzii agnostice şi idealiste, joja, s. l. 14. Nu este nevoie să demonstrăm că ştiinţa contemporană necesită un nou organon. Acest organon este dialectica materialistă, id. ib. 15. + (învechit) Intermediar, mijlocitor. Au luminat pre maria ta şi te-au făcut organon la mijloc de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun în altul, antim, ap. GĂLDI, M. PHAN. 216. — Din gr. Spyavov. ORGANOS0L s. m. Soluţie coloidală aflată într-un lichid organic. Cf. dl, dm. — Pl.: organosoli. — Din fr. organosol. ORGANOTR0P, -Ă adj. (Despre medicamente) Care se fixează In organismul unei vieţuitoare şi acţionează asupra acestuia, dl, dm. — Pl.: organotropi, -e. — Din fr. organotrope, germ. Organotrop. ORGANTIN s. n. v. organdi. ORGANZlN s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, obţinut din două sau din mai multe fire subţiri. Firele fine de organsin . . . au fineţea .. . 11—22% denieri. ionescu-muscel, fil. 48, cf. DER. — Scris şi organsin. — Pl.: organzine. — Din fr. organsin. ORGĂR s. m. (Regional) Tăbăcar. Cf. t. pa-pahagi, m. 61, 228, du. iv, 1 070, chest. v/92, alr i 1670/339, 341, 343, 345, 347, 348, 350, 351, 354, 355, 357, 361. — Pl.: orgari. — Cf. magh. varga. 2545 ORGĂ — 297 — ORGINĂ ORGA s. f. Instrument muzical cu claviatură şi tuburi de diferite mărimi, care sînt acţionate prin intermediul claviaturii şi al unui pedalier şi care, prin pomparea în ele a aerului, produc sunete de diferite înălţimi şi timbre. O şoaptă acoperită de un acord de orgă. delavrancea, ap. cade. Şi, ca orgă colosală, geme tot — se vaită tot. MACEDONSKI, O. I, 162, cf. DDRF, ŞĂI-NEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TIM. POPOVICI, D. M. Duminecă simplă, burgheză .. . Clntec de orgă stricată Ce veche baladă mai pltnge. racovia, o. 196. Orga, cu jalea ei creştină, spunea că templul e creştin, galaction, o. 242. Lume multă între pilaştri şi sub bolţile umplute de freamăt de orgă. sadoveanu, o. ix, 241. Cuvintele crainicului se aud limpede ca acordurile profunde ale unei imense orgi. contemp. 1954, nr. 409, 3/4. Orga scotea formidabile rachete de sunete spre bolta catedralei, călinescu, s. 427. <0> F i g. Culcaţi sub străşini largi de ramuri, în adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii, vlahuţă, o. a. i, 75. Departe, orga surdă a pădurii Cu mii de şoapte, taine de izvoare, Răsună-ncet, răsună lin. iosif, v. 104. Natura, orgă obosită, Trist scoate note ca-n surdină, petică, o. 93. In faţa lor, orga mării bubuia şi stăruia in tonalităţi de bas şi de cavernă, galaction, o. a. i, 36. — PI.: orgi şi orge. — Gen. sg. şi: orgăi (iordan, l. r. a. 79). — Din fr. orgue. ORGĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A tăbăci (Boiu Mare — Baia Mare), alrm sn i h 349/272. — Prez. ind.: orgălesc. — Cf. o r g a r. ORGĂNĂŞ s. m. (învechit, rar) Organist. Cf. lb. — PI.: orgănaşi. — Organ1 + suf. -aş. ORGEĂC s. n. v. orceag. ORGEĂT s. n. v. orjad. ORGEĂTĂ s. f. v. orjad. ORGHIDĂN s. m. 1. (Regional) Băiat ajuns în faza pubertăţii, care n-a intrat încă în rîndul feciorilor de joc; flăcăiandru. Com. din ţaga — gherla şi din şopteriu — reghin. + Fecior care se duce în alt sat la joc. Com. din cîmpia transilv. <)>( Adjectival, prin nord-estul Transilv.) Prunc horghidan — tînăr; holtei. Cf. viciu, gl. 2. (Prin Bucov.) Om înalt. Com. din straja — RĂDĂUŢI. — PI.: orghidani. — Şi: horghidăn s. m. — Etimologia necunoscută. ORGHIDĂNÎE s. f. (Regional, în exp r.) A se duce In orghidănie = (despre feciori) a merge în alt sat la joc. Com. din cîmpia transilv. — Orghidan + suf. -ie. ORGIAC, -Ă adj. Cu caracter de orgie1. Cf. SCRIBAN, D. — Pronunţat: -gi-ac. — PI.: orgiaci, -ce. — Din fr. orgiaque. ORGIASTIC, -Ă adj. Orgiac. -4- F i g. Extraordinar. Un triumf orgiastic al celor ce nu sînt asupra celor care trebuie să fie. iorga, l. ii, 457. — Pronunţat: -gi-as-. — PI.: orgiastici, -ce. — Din fr. orgiastique. ORGÎE1 s. f. Petrecere desfrînată; bacanală, desfrîu, dezmăţ. Cf. man. sănăt. 34. In miezul distrămărilor . . . şi a orgiilor, calendar (1854), 79. Fusese martoră orgiilor lui Iliaş. rom. lit. 235^l. Turcii le .. . atrag la sine spre a le da brlnci în orgii, ghica, a. 696. Ei completau orgia prin feluri de glume, turnînd vin în işlicele bărbaţilor şi în condurii femeilor, filimon, o. i, 176. Domnul caută scăpare în ospăţuri şi-n orgii, bolintineanu, o. 97. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase, eminescu, o. i, 59. Palatul, noaptea, răsună de orgie, macedonski, o. i, 107. între două orgii, pesimistul modern va scrie un tratat filozofic ori o poemă, în care va blestema iubirea şi plăcerile, gherea, st. cr. ii, 298. Tu pierzi în orgie al ţării tezaur. Beai vinul din cupe de aur. coşbuc, b. 71, cf. ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SEVERIN, S. 32. E noaptea plină de orgii, bacovia, o. 102. Am sporit petrecerile, ca să afle, să creadă că sînt slab din cauza orgiilor, camil petrescu, u. n. 135. <£> F i g. De flăcări, de aur, pembe argintate, Nebună orgie de roze oriunde De bolţi agăţate, pe ziduri urcate, macedonski, o. i, 193. Eu cercetez, uşor surprins ... Orgia de cristale arzătoare, camil petrescu, v. 117, cf. c. petrescu, r. dr. 278. Avînd puterea banului de partea lor, ei desfăşoară o orgie de cheltuială. ralea, s. t. ii, 223. — PI.: orgii. — Din fr. orgie, lat. orgia. ORGIE2 s. f. (Prin Transilv. şi Ban.) Măsură de lungime nedefinită mai îndeaproape. Năfră-mile ... le prind de partea superioară a unei rude frumos împestrită şi ca de o orgie de lungă. marian, nu. 267. Fiecare loc de casă (plaţ) e de 400 orgii pătrate, liuba-iana, m. 3. — Accentul necunoscut. — PI.: orgii. — Cf. it. orgia. ORGlNĂ s. f. sg. (Regional, în exp r.) Umblă de-a orgina = „bate cîmpii“. an. dobr. iv2, 102. — Etimologia necunoscută. 2568 ORGNIE — 298 — ORHITĂ ORGNIE s. f. Cioară cenuşie (Corvus corone cornix). dombrowski, p. 45, cf. băcescu, păs. 119. — Accentul necunoscut. — Pl.: orgnii. — Etimologia necunoscută. ORG(ÎI s. n. v. ogoi2. ORGOIAN subst. (Bot.; prin Munţii Apuseni) Lemnul-vîntului (Syringa josikaea). panţu, pl. — Etimologia necunoscută. ORGOLIOS, -OĂSĂ adj. Plin de orgoliu, vanitos, mîndru; îngîmfat, trufaş, semeţ. Cf. negulici. L-am cunoscut dupe aerul său orgollios. lăzăhescu, s. 149/4. Orgolioasa armată a lui Satana, zdrobită de minia cerului, hasdeu, i. v. 88, cf. lm, alexi, w. Dar nu mai înalţ astăzi din gene tremurate Priviri orgolioase de-a lor singurătate, petică, o. 187. Simţea o ameţeală plăcută şi orgolioasă la gîndul că a pornit să cucerească astfel capitala, c. petrescu, c. v. 29. Fii orgolios că poţi primi lecţii de la eleva ta. teodoreanu, m. ii, 395. Miţu stăruie şi tătuţu, provocat şi orgolios că ştie, intră în nişte detalii ridicule. arghezi, c. j. 15. Fusese orgolioasă şi aspră, de'metrius, a. 316. F i g. Numai matematicele au rămas orgolioase în starea lor de la început, petică, o. 458. O orgolioasă pădure de stejari şi-a făcut apariţia, bogza, c. o. 250. <0> (Substantivat) Ai rămas un orgolios, Andrei. Un înfumurat, baranga, i, 197. — Scris şi: orgollios. — Pl.: orgolioşi, -oase. — Orgoliu + suf. -os. Cf.it. o r g o g 1 i o s o, fr. o r g u e i 11 e u x. ORGdLIU s. n. Mindrie exagerată, îngîm-fare; vanitate, trufie. Să nu care cumva să cugeţi asfel şi să atingi orgoliul la atîţia oameni respectabili, heliade, o. ii, 338. Ţi-am jignit orgoliul! rom. lit. 175V41, cf. aristia, plut. Recitind adesea rîndurile d-tale, am, fără teamă de vanitate, momente de orgoliu, caragîale, o. vii, 47. Orgoliul meu este şi-nvins şi umilit. macedonski, o. ii, 265, cf. barcianu, alexi, w. Cu orgoliu de autor, mi-a dat să gust dulceaţa dintr-o farfurioară, ibrăileanu, a. 122. Capitala însemna . .. relaţii cu altă lume decît cea vulgară de unde venea şi de a cărei atingere se ferise cu orgoliu, c. petrescu, c. v. 12. Poate s-o sperii pe . domnişoara... Pe, mine nu. Zău că nu. Nu ţi-o spun din orgoliu, sebastian, t. 61. Frîntă în orgoliul ei,. .. simţea că-i vine ameţeală în atmosfera înăbuşitoare a sălei. bart, e. 160. Nu o dată s-a certai din pricina acestui orgoliu. v. rom. iunie 1954, 126. Amintirea dominaţiei istorice, conştiinţa unei vechi civilizaţii, imprimă acestui popor ăteodată un sentiment foarte pronunţat de orgoliu, ralea, s. t. iii, 129. Orgoliul îi aduse o suferinţă în plus. stancu, r. a. iv, 265. Trecuse de la o adolescenţă . . . plină de orgoliu şi timiditate la o tinereţe gravă, clară şi tristă, demetrius, a. 190. De 'la el am învăţat eu ce înseamnă orgoliu în ştiinţă, baranga, i. 172. Se detaşase de lumea din jurul său, culti-vînd în taină orgoliul de a avea preocupări înalte, vornic, p, 29. — Pl. : orgolii. — Din it. orgoglio, cf.fr. orguei 1. ORGULÎU, -IE adj. v. ogurliu. ORHĂÎ vb. IV v. horhăi. ORHESTRĂL, -Ă adj. v. orchestral. ORHESTRĂRE s. f. v. orchestrare. ORHESTRĂŢIE s. f. v. orchestraţie. ORHESTRAŢItJNE s. f. v. orchestraţie. ORHESTRĂ s. f. v. orchestră. ORHESTRlNĂ s. f. (Rar) Orchestră mică. Există la noi o sumă de orhestre şi orhestrine, cari se contopesc uneori, spre a se desface din nou. caragîale, o. v, 327. — Pl. : orhestrine. — De la orhestră. ORHÉSTRU s. n. v. orchestră. ORHIDËE s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee (răspindite mai ales în pădurile tropicale ale Americii), cu flori mari, frumos colorate şi parfumate, cu trei petale, dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie. Cf. şăineanu, brandza, d. 398, alexi, w. în zona fagului, în poienile din pădure,.. . orhideele cu florile minunate sînt destul de numeroase şi felurite, simionescu, el. 66. Păcura a stîrpit pe o porţiune de ţară pădurea de liane şi orhidee, a alungat fluturii şi păsările. c. petrescu, a. 441. Orhideele, paraziţi gra-ţioşi ai arborilor, cresc pe coaja copacului sau printre crengi, ca vîscul la noi. ralea, o. 40. îşi pun la butonieră o neagră orhidee, jebe-leanu, v. a. 25. <0> F i g. Laura luă darul şi-l cuprinse în mîinile ei de orhidee, vinea, l. ii, 94. — Scris şi: orchidee (şăineanu). — Pl. : orhidee. — Şi: orhidéu s. n. simionescu, fl. 89. — Din germ. Orchidee, fr. orchidées. ORHIDÉU s. n. v. orhidee. ORHÎT s. n. v. orhită. ORHÎTĂ s. f. Boală caracterizată prin infla-maţia testiculelor. Cf. bianu, d. s., enc. vet. 81, scriban, d. 2576 ORHITIC — 299 — ORI — Scris şi: orchită (bianu, d. s., enc. vet. 81). — PI.: orhite. — Şi: (învechit) orhit s. n. CORNEA, E. I, 113/7. — Din fr. orchite, germ. Orchitis. ORHÍTIC, -Ă adj. Care se referă la orhită. Bandaj preventiv şi compresiv orhitic. enc. tehn.. i, 450. — PI.: orhitici, -ce. — Orhită + suf. -ic. ORI conj., adv. interog. I. Conj. (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) 1. (Singur, în corelaţie cu sine însuşi sau cu alte conjuncţii) Său, (învechit şi regional) oare. Cf. coresi, ev. 24, 37, 312. Ore dumnita, ore noi (cca 1609). cuv. d. bătr. i, 176/16. Cînd se va tîmpia ori bărbat, ori fâmeaie de-ş vor împresura cuconul... să se cearte. prav. 98. Craiul au fostu sfătuit ori sâ-i tocmască pre amîndoi la domnie, ori să puie pre Roman Vod cu tărie (cca 1650—1675). gcr i, 191/4. Cîndu duce turcii zoharali în Camehiţă, le ieşie înainte ori la dus ori la întorsu. neculce, l. 106, cf. anon. car. Ori că nu vrea să-i omoare, ori că nu era meşteri buni la acele trebi (a. 1716). gcr ii, 19/15. Dar ori că le-au fost urit a cheltui, ori că nu le-au dat cunoştinţa, prea urit şi ciudat era făcute casele aceste domneşti (a. 1729). ib. 24/27. Urzicîndu-să orbul ori la mîni, sau la picioare, el simte arsura că-i de urzici (a. 1799). gcr ii, 171/6. Ori ziua, ori noaptea, ori seara, ori dimineaţa, ori mîncaţi, ori beaţi, ori cîndva cu cuviinţă vă veseliţi, maior, p. 33/27, cf. lb. Dumneata eşti, ori prea neprieten al adevărului, ori prea prieten al mieu. cr (1829), 752/22. Inima săgetată de-a amoriului lovire . . . Trebuie ori să iubească, ori să rabde şi să moară! co-nachi, p. 84. Aide l-alde baba Comana ori Sorica, Ori dú-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor. HELIADE, 0, I, 186, cf. BARIŢIU, P. A. I, 199. Or pe mîndra vamă dă-mi, Or să stai să ne luptăm, pann, ş. ii, 69/17. Voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră, negruzzi, s. i, 139. Ce caţi tu la noi în munte? Lance-n coaste, bardă-n frunte, Ori un plumb vrăjit în pept? alecsandri, p. ii, 23. Ţările române ori vor fi unite, Ori vor fi în parte la străini robite, bo-lintineanu, p. i, 40. Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale. eminescu, o. i, 146. Ori, părerea mă înşală, ori s-a strica vremea . .. din două úna trebuie să fie numaidecît. creangă, p. 265. Din două una: ori tu mă iubeşti.'. . şi atunci lupta este peste putinţă cu Caţavencu,. .. ori nu, şi atuncea mor. caragiale, o. vi, 113. Dacă vrei luptă, alege-ţi: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori in luptă să ne luptăm. ispirescu, l. 42. Dar, ce, măre, să mai fie şi asta? — strigau unii din drumeţi, ne-ncercaţi la seama cailor — or că strechia â dat într-înşii? odobescu, s. i, 162. In serile de vară . . . toată mahalauă ieşea pe prispa de pămînt or pe laiţa... pe patru picioare de lîngăpoarta mică şi poveştile începeau, delavrancea, s. 217. Ori vine azi de undeva Iubitul ei şi-d va lua, Ori, dacă nu, cînd va veni, El n-o va mai afla. coşbuc, f. 163. Of eşti hămişliu ca vulpea, sau grozav eşti de nătîng ! davila, v. v. 20. Ştiu că aşa e bine să fie: ori la deal, ori la vale. d. zamfirescu, r. 151. Min-drul soare străluci deodată, Ori în prag frumoasa Irină s-arată? iosif, p. 58. De-a lungul liniei răsăreau şi piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratece. rebreanu, r. i, 13. Vedea. . . ori oameni rebegiţi, ..., ori oameni invadaţi de grăsime, c. pe-trescu, î. ii, 220. Cei care sînteţi vînători ori pescari n-aveţi nevoie de îndemnul meu' ca să ieşiţi în mijlocul naturii, sadoveanu, o. xiv, 392. Ori plecăm toţi, ori nu pleacă nimeni de aici. vornic, p. 220. Cum să jucăm păpuşile? Aşa, ori aşa: Cu perdea, ori fără perdea? teodo-rescu, p. p. 120. Foaie verde flori de fragă, Picioarele mi se leagă Ori de frunză, ori de iarbă, Ori de tine, mîndră dragă ! jarnIk-bîrseanu, d. 10. N-au ştiut ce-i acesta, un deal ori alta ceva? sbiera, p. 34. Or la luptă să ne luăm, Or în săbii să ne tăiem, graiul, i, 119. Dacă o murit ore mamă, ore soră, ... să cîntă. densusianu, ţ. h, 96. A zis: ce şarpe să fie ăla, or sînt băzmeli de-ale lumii, plopşor, c. 29. Gura nu-ţi mai tace! Ori iarba nu-ţi place, Ori eşti bolnăvioară, Drăguţă mioară? anţ. lit. pop. i, 229. .<£* (în propoziţii sau fraze interogative, adesea cu repetarea întrebării în formă negativă) Am ghicit ori nu? Spune-mi. gorjan, h. i, 6/4. Să se însoare, ori să nu se însoare? negruzzi, s. i, 71. Încă odată vă întreb, vă închinaţi ori ba? id. ib. 173. Hai, ce zici, te însori ori ba? creangă, p. 161. Ochii lelei. . . Mă cheamă sub pruni-şori Să mă scoaţă din fiori... Nu ştiu scoate-m-a ori ba... jarnIk-bîrseanu, d. 36. Drag ţi-o fost de mine-ori ba? doine, 19. 2. (De obicei după o regentă, mai ales pe lîngă „să“, „căci“, „că“, introduce sau leagă două propoziţii subordonate opuse; şi în corelaţie cu sine însuşi sau cu alte conjuncţii) De aceste domnii.. . nicăiuri.. . pomenit nu să află ori căce au fost scurte, ori căci nemică aşea ales nu s-au prilejit în dzilele lor. m. costin, 0. 95. Pănă s-a bate cu turcii şi i-a birui, ătunce, ori să închine ori nu să mai închine, că atunce mulţi domni s-or afla. neculce, l. 212. Nu mai simţea dacă este ori nu mai este. ispirescu, 1. 34. Tot nimic eu nu voi şti... Fie că va da zăpadă, ori că iarba va-nverzi. vlahuţă, o. a. 44. II. Adv. interog. (învechit şi popular; introduce o propoziţie interogativă) Oare. Voi fi coprins de jale, Şi tu, ori cine ştie de m-ei mai pomeni! i. văcărescul, p. 181/19. Ori ce să 2578 ORIAŞ1 — 300 — ORICE1 fie astă-ntîmplare !? Nu cumva. . . este o caznă din cele amare? id. ib. 117/6. Ori ce să fie asta? heliade, o. i, 186. Ce vii, bade, tîrzior, Ori nu ti-i de mine dor? jarnik-bîrseanu, d. 237, cf. alr ii 3248/29, 157, 514, 531, 791, 836. + (Regional, în legătură cu conj. „de“, introduce o propoziţie interogativă indirectă) Am întrebat pe uncheşu-meu ori de nu mai ştie nişte poveşti de acestea? sbiera, f. s. 10, cf. dr. iii, 258, iqrdan, l. r. 488. M-aş duce, dar ştiu eu, ori de mi-a da el fata sau ba. sbiera, p. 42. Luat-a el multă fărină de-acolo? — Ori de-a luat multă?... o sută de mierţe cum e una. marian, t. 318. Ori de s-a numit reşedinţa cea dinţii a principelui tot aşa, nu aminteşte tradiţia, şez. iii, 173. — Şi: or conj., adv. interog.; (învechit şi regional) ore, (regional) o (arh. folk. iii, 49, 52, 57) conj. — Etimologia necunoscută. Cf. v e r, veri. ORIAŞ1 s. m. (Regional, cu sens neprecizat, probabil) Orier (Topalu — Hîrşova). Cf. h ii 319. — Pl.: oriaşi. — Orie -f suf. -aş. ORIAŞ2 s. m. v. uriaş. ORIBIL, -1 adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urît, îngrozitor, groaznic, hidos. O tăcere orribilă domnea, heliade, d. j. 123/19, cf. negulici. In urma mai multor scene oribile, neomenoase şi bestiale. . . autoritatea în sfîrşit a luat măsură de a organiza un fel de serviciu sanitar, ghica, s. 30. în momentele unor asemenea oribile alucinaţiuni, mintea îl părăsea cu totul, filimon, o. i, 297. Turcii ascundeau oribila peire a lui Ion Vodă. hasdeu, i. v. 258. Destul că e din visu-i oribil deşteptat! mace-donski, o. i, 264. Cele mai oribile blestemuri încep să curgă din gura Annei. gherea, st. cr. ii, 279, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. E oribil ceea ce spui. camil petrescu, t. ii, 58. E oribil să te îndoieşti de tine. c. petrescu, î. ii, 98. Cu cravata aia oribilă.... ce erai? Un civil, sebastian, t. 91. Abia acuma înţeleg ce ruptură oribilă şi nepermisă s-a întîmplat în viaţa noastră, sadoveanu, o. ix, 183. în unele familii se întîmplă lucruri oribile cîteodată. demetrius, a. 108. (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sflşiate. bart, s. m. 75. <)- (Substantivat) Oribilul e . . . împins . . . spre monstruos şi apocaliptic, v. rom. februarie 1957, 170. — Scris şi: orribil. — Pl.: oribili, -e. — Şi: (învechit) oribile adj. aristia, plut. — Din fr. horrible, lat. horribilis. ORIBILE adj. v. oribil. ORICARE pron. nehot. Indiferent care; fiecare. Oricarele să va face a vîna pre Ungă drum... să-l cearte cu ocna. prav. 32, cf. 261. Oricarea poate pre noi să ne osăbească (a. 1698). gcr i, 318/31. Oricarele să va arăta nesupus, să va pedepsi (a. 1824). doc. ec. 315, cf. lb. Dacă oricare şi-ar fi făcut năcaz mare... Ce-ar fi, doamne! conachi, p. 271, cf. polizu. Astfel încăput pe mîna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că slnt toate clte nu vor înţelege . . . emi-nescu, o. i, 134, cf. ddrf, şăineanu. în arta literară. . . numele nu va fi oricare, ci unul care să samene deodată cu personajul, ibrăi-LEANU, S. L. 73, cf. DR. III, 629, VI, 389, IORDAN, l. r. 399, 400, rosetti, l. r. i, 113, alr i 296/122, 229, 361, 378, 418, 528, 542, 610, 618, 646, 896, 954, ib. 299/351, alr ii 3067/141, 260, ib. 3095/346. <]> (Adjectival) Oricare muiare va răpi pe vreun bărbat... ca un răpitoriu se va certa. prav. 183, cf. 57, i. ionescu, c. 221/6. în oricare a mea faptă eu n-aveam mîngîiere. heliade, o. i, 175. Pentru oricare zidire asta-i lege neschimbată, conachi, p. 266. în locul oricărui om ce cade ... alt om se pune In rlnd. russo, s. 147. Oricare sentimente înalte, generoase, Ne par ca nişte basme de povestit frumoase, alexandrescu, o. i, 86. Oriclt ai voi tu şi oricare altul să mai meargă de aici, este cu neputinţă I creangă, p. 93. Interzic oricărui teatru reprezentarea pieselor fără autorizaţia mea în scris, caragîale, o. vii, 434. Un scriitor, care şi-ar ţinea personajul identic .. ., n-ar lua act de necontenita schimbare a oricărui om în timp şi în împrejurări, ibrăileanu, s. l. 31. Aş face asta cu oricare om pe care nu l-aş cunoaşte. preda, i. 124. -O (învechit şi regional, cu intercalarea unor prepoziţii) Ori la carele vor găsi niscare lucruri de furat... să cade să-l muncească, prav. 66, cf. alr ii 3095/762. — Articulat (învechit; cu valoare de pron. nehot.): sg. m. oricarele, sg. f. oricarea. — Gen.-dat.: sg. m. oricăruia şi (rar) oricărui, sg. f. oricăreia, pl. oricărora', (cu valoare adjectivală sg. m. oricărui, sg. f. oricărei, pl. oricăror. — Ori + care. ORICĂI vb. IV v. olecăi. ORICĂRI vb. IV v. olecăi. ORICE1 pron. nehot. Indiferent ce, tot ce vrea cineva. Orice ne-au lăsat învăţătură să cade să facem .. . desăvîrşit (a. 1632). gcr i, 77/20. Orice va dzice. . . vom creade. prav. 129, cf. lb. Aş fi dat orice pe lume pentr-un ceas de prelungire! conachi, p. 102, cf. polizu. Primeşte orice-ţi vor da. negruzzi, s. i, 249. Osteneala şi răbdarea pot orce a dobîndi. alexandrescu, o. i, 178. Vreu să împlinesc orice-i cere tu de la mine. alecsandri, t. ii, 43. Orice-i viu în lume acum încremeneşte, eminescu, o. i, 2586 ORIGE2 — 301 — ORICÎND 94. Pot să-ţi dau orice-i cere de la mine. creangă, p. 300. Nu se poate rîde de orice, vlahuţă, o. a. 466, cf. philippide, p. 103, şăineanu. Orice-mi zici tu, nu mă supăr, Şi cu orice faci, mă-mpac. coşbuc, p. i, 177, cf. barcianu, alexi, w. L-a iubit pe el mai adine decît orice in lume. rebreanu, i. 201. Bîdea de orice, că era tare copilăroasă. camil petrescu, o. iii, 242. Orice te-am rugat, Toate mi le-ai dat. balade, iii, 24. Moara bună macină orice, zanne, p. iii, 235. <$> (Adjectival) Orice lucru ce să va face cu mînie şi cu scîrbâ nu-i bun de nemică. prav. 255. Domnul pre boieri să nu fie volnic a-i pierde, orice gre-şală ar face, fără sfatul tuturor, neculce, l. 212. Nu lăcomi spre jăfuirea cea deşartă la orice feliu de lucru (a. 1785). gcr ii, 148/36. Vom face orice jertfă, marcovici, d. 17/21. Orice împotrivire mai tare o zădăreşte. conachi, p. 282. Orice act. . . şi orice danie trebuia să fie făcut cu învoirea svatului. bălcescu, m. v. 9. Avea respuns la orice vorbă, negruzzi, s. i, 247. A fost în casa noastră la orce întîmplare. alexandrescu, o. i, 157. Orice gînd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, CU sîntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! eminescu, o. i, 146. In circiume, în birturi de orice mină... un minut nu se oprea deverul, caragiale, o. iv, 29. Mi-alină orice durere cînd vine lîngă mine. vlahuţă, o. a. 425.  fost totdeauna dornic să-i satisfacă orice pretenţii, rebreanu, r. i, 168. El arăta un dezinteres desăvîrşit pentru orice element de lux. călinescu, e. 179. Pe orice vreme,, ieşea în piaţă, camil petrescu, o. iii, 191. Ca orice om care stă închis vreme îndelungată, rămase năucit de lumina de afară, barbu, ş. n. 7. Iau cu mine orice floare, balade, iii, 150. Se scoate miere din orice floare, zanne, p. iii, 663, cf. 98. <£> (învechit şi popular, cu intercalarea unor prepoziţii) Cela ce va agiuta furului ori în ce feal,.. . pre acesta ca pre un fur să-l cearte. prav. 38. Pre acesta să-l omoară ori cu ce moarte va fi mai cumplită, id. ib. 175. Cînd mergea la casa boierilor, ori în ce cinste de boierie era acel boier, ieşia înaintea lui şi-l primia cu şlicul a mină. gheorgachi, let. iii, 293/9. La sat nu e dă ruşine a lucra or la ce. jipescu, o. 36. Ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă, creangă, p. 240. Or peste ce. alr ii 3 009/682. Or de ce. ib. 3 009/836. Or şi-n ce. ib. 3 009/310. *0* L o c. a d v. în orice caz v. caz. Cu orice chip v. chip. Cu orice preţ v. preţ. — Şi: (învechit şi popular) orce pron. nehot. — Ori -f ce. ORICE2 pron. nehot., adj. nehot. v. oarece. ORICEL s. n. (Regional) Un lucru oarecare; cadou făcut mai ales copiilor; oarecică. Cf. pascu, s. 147, bul. fil. vii—viii, 93. Am să-ţ dau un oricel. vIrcol, v. 97. Ţ-am adus din tîrg un oricel. păcală, m. r. 525. Dacă staţi cuminţi, vă aduc de la tîrg un oricel. paşca, gl., cf. lexic reg. 83. — PI.: oricele. — Şi: orecel (rev. crit. iii, 163, BUL. FIL. VII—VIII, 93, IORDAN, L. R. 400), aricel (vîrcol, v. 89) s. n. — Oarece + suf. -el. oricEne pron. nehot. v. oricine. ORICÎCĂ s. f. v. oarecică. ORICINE pron. nehot. Indiferent care persoană, cineva. Oricine de va strica dobitocul altuia... să plătească paguba, prav. 20, cf. 3. Cel de apoi săvîrşit, spre carele oricine să va uita,... acela iaste desăvîrşit. biblia (1688), [prefaţă] 6/21. Dă nu mă crezi pă mine, Întreabă pă oricine (a. 1796). gcr ii, 161/11. Repezii vine Muţu într-ajutoriu cu doisprăzece, Cei mai voinici, că-i spusese oricine Cum că fac pe Tandaler tot fiece, budai-deleanu, ţ. 408, cf. lb, polizu. Oricine a avut inima de român, oricine a simţit durere de ţara sa,... a hotărît să se sacrifice pentru cauza naţională, bolin-tineanu, o. 251. împăratul a dat de ştire ... că oricine s-a afla să-i facă... un pod de aur.. . aceluia îi dă fata. creangă, p. 77. Avea talent şi o ştia mai bine decît oricine, caragiale, o. iii, 6, cf. barcianu, alexi, w. Se întîlnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea, li dădea bineţe ca oricine. rebreanu, i. 79. Oricine poate controla acest adevăr cu experienţa vieţii reale, ibrăileanu, s. l. 31, cf. dr. vi, 389, iordan, l. r. 399, 400, rosetti, l. r. i, 113. Se bucura în sinea lui. . . că spusese lucruri care nu oricui îi trec prin cap. v. rom. iulie 1953, 89. Uşa deschisă pă or-cine primeşte, zanne, p. iii, 422. (Popular, cu intercalarea unor prepoziţii) Doamne,. . . rogu-te, blagosloveşte-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. creangă, p. 300. împăratul, d-auzea,. .. Şapte pungi făgăduia Ori la cine s-o afla... Să se ducă Să-l aducă, teodorescu, p. p. 605. + (Depreciativ) Cineva neînsemnat, un oarecare. Mîndră cu ochii negrii, Albă eşti, dar nu-mi trebui, Că-s fecior, nu mărăcine, Să mă iubesc cu oricine! jarnIk-bîrseanu, d. 372. Bagă în casă un mărăcine, decît pe oricine, zanne, p. iii, 74. — Gen.-dat.: oricui. — Şi: (învechit) oricine (prav. 109), (învechit şi popular) orcine (alr ii 3 102) pron. nehot. — Ori + cine. ORICINEVĂ pron. nehot. v. oarecineva. ORICÎND adv. în orice timp, indiferent cînd; totdeauna. Cf. lb, polizu, ddrf, philippide, p. 92, şăineanu. La joc mă poţi oricînd vedea Cu fetele de sama mea ! coşbuc, p. i, 128, cf. barcianu, alexi, w., iordan, l. r. 706. Află că 2593 ORICÎT1 — 302 — ORIENTA noi ştim Oricînd să zidim Altă monastire Pentru pomenire, balade, iii, 14. + (învechit) De fiecare dată cînd, ori de cîte ori. Soru-sa mai mult pâgînului agiutlnd declt frăţine-seu, oricînd să întindea Laslău cu toporul să taie capul lui Batie. cantemir, hr. 143; Împărat îi cerşitoriul; oricînd bea, se veseleşte, conachi, p. 287. + (Precedat de prepoziţiile „ca“, „decît“) în orice alt moment. Gîndurile ei erau mai pline ca oricînd de imaginea omului iubit. d. zamfi-rescu, a. 12. Acum, era mai hotărît decît oricînd, cu străşnicie, sadoveanu, m. 109. Zări... şi pe F.loriea,.. puţin posomorită, dar mai frumoasă ca oricînd. rebreanu, i. 18. — Ori -f- cînd. ORICÎT1 adv. (Adesea cu valoare de conjuncţie concesivă) Indiferent cît; cît de mult, cit de ţare. Cei bătrîni... .şă ceartă mai puţin . ... tot nu poate fi, ca să nu să cearte oricît de puţin. prav. 258.. Nimic nu este mai lesne decît a stinge un coş aprins, fie focul oricît de mare. cr(1832), 2712/36, cf. conachi, p. 280. Oricît aş voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginaţia mea să galopeze fără voie. negruzzi, s. i, 38. Oricît îl durea de tare, el tot îşi .ţinu inima cu dinţii, creangă, p. 58. Să se însoare cu o fată care nu i-e dragă, oricît caută să se prefacă, numai pentru că are avere? rebreanu,. i. 78. — Ori + cît. ORICÎT2, -Ă pron. nehot. Indiferent cît, indiferent de număr, de cantitate. Oricîţi vor fi Intr-acel svat, nime nice o certare nu va avea. prav. 105. Oricîte veţi lega... vor fi legate (a. 1693). gcr i, 310/1, cf. lb. Epitropia ... dă în cunoştinţa tuturor de obşte că oricîţi vor avea să ia cu zapise ... să vie aci. . . la secretariatul statului, cr (1831), 162, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Oricîţi cu nădragi, Toţi îi sînt ei dragi I zanne, p. iii, 253. F i g. Conu Dumitrachi, ducindu-şi degetul la frunte,.. . caută în datele marilor evenimente istorice pe care le-a apucat d-sa un punct de orientare cronologică, vlahuţă, o. a. 473. + Posibilitatea de a găsi (pe baza anumitor cunoştinţe) calea cea mai bună de urmat într-o împrejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivită, soluţia cea mai justă. Cu dezvoltarea planurilor cincinale şi ordonarea treptată a vieţii în lumea nouă, pornea şi literatura să-şi caute punctele de orientare. sadoveanu, e. 184. Arbitrul trebuie să aibă o justă şi rapidă orientare în cele mai diferite şi neprevăzute situaţii ce se pot crea pe teren. scînteia, 1953, nr. 2 681. Orientarea ştiinţifică generală în diferitele discipline are o deosebită însemnătate, lupta de clasă, 1953, nr. 3—4, 57. 2. Poziţia unui obiect faţă de punctele cardinale sau faţă de alte puncte de reper; p. e x t. direcţie, sens. Cf. polizu, şăineanu, barcianu. Petar Duşan schimbă orientarea şi barca începu să ţie largul, galaction, o. 198. + îndreptare, îndrumare; tendinţă, înclinare. Cf. polizu, ygrec, m. n. Se vede în compunerea programului o orientare înspre ştiinţele juridice, călinescu, e. 237. Asigură orientarea justă a scriitorului spre oglindirea veridică a conflictelor şi eroilor din viaţă, contemp. 1952, nr. 27, 2/2. Strîns legată de partinitate, de zugrăvirea eroului comunist, este ... orientarea tematică a scriitorului, v. rom. ianuarie 1957, 24. + Convingere, concepţie. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii va reuni oameni de toate orientările. scInteia, 1952, nr. 2 394. — Pronunţat: -ri-en-. — PI.: orientări. — V. orienta. ORIENTĂT, -Ă adj. 1. Care a recunoscut locul unde se află, care ştie ce direcţie are de urmat pentru a ajunge la destinaţie. Otilia i se păru lui Felix orientată, călinescu, e. o. i, 80. + Pus la curent, informat. Sînt deplin orientaţi precum în starea în care se află [mişcările culturale] aşa şi direcţiunea în care au să meargă mai departe, sbiera, f. s. 372. Noul ministru, de-abia orientat asupra situaţiei, o expune Camerei fără cruţare, maiorescu, d. i, 529. 2. (Mat.) îndreptat spre o anumită direcţie. Un astfel de segment pe care se deosebesc două sensuri de parcurs se numeşte un segment orientat. trigonom. 78. — Pronunţat: -ri-en-. — PI.: orientaţi, -te. — V. orienta. ORIENTATIV, -Ă adj. (Rar) Care orientează, care informează; informativ. înainte de a se cere întreprinderilor să întocmească planul de aprovizionare, să le dea cîteva cifre orientative asupra producţiei din perioada ce urmează a fi planificată. scInteia, 1960, nr. 4 849. — Pronunţat: -ri-en-, — PI.: orientativi, -e. — De la orienta. ORIENTÁTÓR, -OĂRE adj. (Rar; în forma orientător) Care indică direcţia, care orientează (1). Locul acestor inscripţii orientătoare e sau la intrarea, sau la ieşirea dintr-o localitate. puşcariu, l. r. i, 169. — Pronunţat: -ri-en-, — PI.: orientatori, -oare. — Şi: orientátór, -oáre adj. — Orienta + suf. -tor. ORIENTĂŢIE s. f. (învechit, rar) 1. Orientare (1). Cf. SCRIRAN, D. 2. Orientare (2). E un om cu păreri proprii, cu sentimente bine definite, cu o orientaţie politică. IORGA, L. ii, 91. — Pronunţat: -ri-en-, — PI.: orientaţii. — Şi: orientaţtâne (pronunţat: -ţi-u-) s. f. scriban, d. — Din fr. orientation. ORIENTAŢIÎJNE s. f. v. orientaţie. ORIENTÁTÓR, -OĂRE adj. v. orientător. ORIER s. m. (Rar) Pescar care pescuieşte cu oria. Orierii de la Prut. antipa, p. 439: — Pronunţat: -ri-er. — PI.: orieri. — Şi: ho-riér s. m. scriban, d. — Orie + suf. -ar. ORIFICIU s. n. Deschizătură prin care o cavitate comunică cu exteriorul sau cu o altă cavitate. Cf. negulici. Iese afară printr-un orificiu circular, drăghiceanu, c. 20, cf. şăineanu, 2615 ORIGHINAL — 305 — ORIGINAL ddrf, barcianu, alexi, w. Răcirea. . . se face aducînd apa, sub formă de ploaie, prin anumite conducte, prevăzute cu mai multe orificii. ioano-vici, tehn. 144. Intre orificiul (d) şi extremitatea fusului trebuie să fie o distanţă suficientă. ionescu-muscel, ţes. 445. Un sînge apos şi rece se prelinse printr-un orificiu, călinescu, c. o. 11. Le azvlrle apoi [pietrele] afară prin alte nenumărate orificii. bogza, c. o. 255. — Pronunţat: -fi-ciu. — PI.: orificii. — Din fr. oriîice, lat. oriîicium. ORIGHINAL, -Ă adj. v. original. ORIGHINALNIC, -i adj. (învechit, rar) Original (1). Afară de adăogire sau scădere urmată cu slova giosului iscălit, alti osăbiri din orighi-nalnica tipărire nu să mai află (a. 1833). cat. man. i, 339, cf. buletin, f. (1833), 1541/6- — PI.: orighinalnici, -ce. — Din rus. opHmHajibHbiM. ORlGHINE s. f. v. origine. ORÎGIN subst. v. origine. ORIGINAL, -Ă adj. 1. (Despre acte, documente, opere literare şi artistice; adesea substantivat, n.) Care constituie întîiul exemplar, care a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri; care a fost produs pentru întîia oară într-o anumită formă. V. autentic. Să să dea acea carte oriunde s-ar afla, adecă cea ori-ghinal[ii] să aibă a nu să prinde în samă (a. 1761). iorga, s. d. xii, 74. Originalul (isvodul) nu l-am văzut cu ochii mei. şincai, hr. i, 266/37. Dar eu spre dovadă. . . alăturez copie tălmăcită după orighinalul cel mai vechiu a aceştii casă (a. 1813). bul. com. ist. iv, 88. Aduce limba noastră la orighinalul ei cel adevărat, ţichin-deal, S.XV-/9. Iliada lui Omir . .. este prescrisă după orighinalul cel mai vechiu. golescu, î. 115. Copia această posleduindu-se din cuvînt în cuvînt, şi fiind întocmai cu orighinalul, s-au adiverit (a. 1829). uricariul, vii, 52. Întocmai după orighinal (a. 1833). doc. ec. 527. Putea schimba portretu ăla cu originalu meu. flo-rescu, g. 34/6, cf. stamati, d. Păstrez originalele tuturor actelor ce voi publica aci. ghica, a. 6. Trebui studiată în test şi-n contest, cunos-cîndu-se într-un mod filologic limba originalului. hasdeu, i. c. i, IX. Pentru conformitate cu originalu (a. 1876). maiorescu, d. ii, 34. De pe orighinalul din Arhiva Mitropolia (sec. XIX). cat. man. i, 1. Nu sînt traduceri, ci produceri originale, d. zamfirescu, v. ţ. 63. Copiile. . . sînt în număr de 18, dintre cari patru cuprind redacţiunea originală, bul. com. ist. ii, 103. S-a bătut: originalul pe alb, şi trei copii pe trei foiţe de trei culori diferite, baranga, i. 204. <£> Loc. adj. şi adv. în original = în forma primitivă, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. Scrisoarea .. . trebuia să remînă în original în arhivul vlădicesc din Blaj. şincai, hr. iii, 231/35. Nu o am dat a se ceti în orighinal. maior, i. b. 339/4. Să să trimiţă. . . poliţile acelea în orighinal (a. 1811). doc. ec. 87. Întărit în original de către contele . .. cr (1829), 294a/19. Alătur în orighinal acturile cercetărilor ce s-au făcut (a. 1835). doc. ec. 579. Această tragedie atît de frumoasă şi în original şi în traducţie. gtn (1835), 20x/22. Mulţi din noi, cunoscînd de aproape limba grecilor cea veche, au gustat d-a dreptul şi curat toate frumuseţile autorilor ei chiar în original, heliade, o. ii, 33. Iţi trimit chiar scrisoarea în original, ghica, a. 155. Emi-nescu citea în original pe clasicii antici, vla-huţă, o. a. 239. + Autentic. Eu sînt născut la Iaşi, la 6 septembrie 1817, după cum rezultă din însemnarea originală scrisă de tatăl meu. kogălniceanu, s. a. 189. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; personal, neimitat după altcineva; nou, inedit. Una [tragedie] orighinală. ar (1829), 192/41. Ideea acestui june părîndu-mi originală şi nimerită, o împărtăşesc, negruzzi, s. i, 199. Lucrarea d-lui Caragiale este originală, maiorescu, cr. ii, 172. Să cercetăm acum acele vederi critice, cari sînt individuale, originale, gherea, st. cr. ii, 262. Cronica noastră tratînd acest răstimp, independent de izvoarele cunoscute, constituie o contribuţie originală foarte însemnată, bul. com. ist. ii, 28. Cea mai originală manieră de a trata fabulosul se dezvăluie în „Povestea lui Stan Păţitul11, călinescu, i. c. 298. Literatura noastră populară are ceva al său propriu, deosebit de al altor neamuri, şi asta este îndestulător ca să poată porni de la ea o literatură cultă originală, sadoveanu, e. 12. <£> (Adverbial) Asupra problemelor pe care le discută şi le reşolvă totdeauna original, cugetătorul se gîndise o viaţă întreagă, iorga, l. ii, 247. + (Despre artişti, scriitori, oameni de ştiinţă) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model. Poeţii cei originali, fl (1838), 52/16. Cînd un poet simte adînc dragostea şi o poate întrupa în forme desăvîrşite poetice, atunci el va fi original, gherea, st. cr. i, 148. Emi-nescu . .. este original şi în rimă. ibrăileanu, s. l. 169. Acest scriitor. .. era un spirit de o inteligenţă neînvinsă; era un causeur original, fin şi fermecător, sadoveanu, e. 144. Povestitorul nu poate să-şi închipuie o lume mai complicată decît aceea din Humuleşti, dar pe aceasta o înfăţişează în chip original pentru o poveste. călinescu, i. c. 305. Un artist original sfarmă limitele unui gen, mai dinainte precis, ralea, s. t. i, 68. <£* (Substantivat) Un poet. .. poate ca imitator să aibă tot atîta merit ca şi un original. bolintineanu, o. 358. + (Substantivat, n.) Persoană sau obiect care a servit sau ar putea 2620 ORIGINALITATE — âoe — ORIGINÀRIU servi' drept model pentru o operă de artă. Un portret.., care, indiferent de gradul de asemănare cu, originalul, dovedea un talent încercat. vlahuţă, ap. cade, cf. şăineanu. Originalul ş-acest portret al lui;S-aseamănă-ntr-atîta, ca-n zilele de, vară Lumina cea din peşteri cu cea de dinafară, coşbuc, s. 143. , 3. Care iese din comun, neobişnuit; ciudat, bizar. ¿Orighinala dispoziţie a mirUei. man. înv. 140/15. O gazetă cu totul originală.. CR (1829), ,2622/.23, l cf. valian, v. Grierii şi broatecii din iarbă, făceau o muzică — originală, negruzzi, s. i, 100. Forma,^arhitectonică şi alte amărunte originale ale acestui, locaş, filimon, o. i, 108. Dar astfel precum este: bizar şi. criminal, Neron e încercarea de-,a fi original, macedonski, q. i, 107. Originalul personaj a. fost prevenitor . .. cu doamnele, ibrăileanu, a. 152. <£> (Substantivat) Era pentru mulţi un original, russo, s. 27. De o statură -microscopică ... şi de o constituţie foarte delicată, era un original de frunte, ne-gruzzi, s. i,. 206. Eşti un sălbatic şi un original. HOGAŞ, Mi N. 22, ci. ^33.. 4. (Rar, prin confuzie) Originar (1). Cf. POLIZU, ■ .ŞĂIÎJEANU,.. BARCIANU, ALEXI, W. Toate şesurile..acestea însă, fie mai vechi, fie mai noi, fie zidite de mare, de rîuri ori de vînturi, sînt oarecum şesuri originale, întrucît de la început aceşti agenţi prin firea lor aşezaseră încetul pe încetul păturile cîmpiei în chip orizontal, mehedinţi, g. f. 133. A făcut foarte rău că şi-a părăsit portul original. agIrbiceanu, a. 211, cf. scri- BAN, D. 5. (Rar, prin confuzie) Originar (2). Cara-giani, original din Macedonia,. . . ne-a daţ o admirabilă traducţiune a Odyseei de Omer. macedonski, o. iv, 27. — Pl.: originali, <■ — Şi: (învechit) ori-ghinăl, -ă adj. v — Din lat. originalis, -e, fr. original, rus. opHmHajib. ORIGINALITATE s. f. 1. Însuşirea de a fi original ! (2); fel particular de a fi. Pjentru originalitatea sa, ne grăbim a . . . face cunoscută [poema], cr (1830), 1522/23, cf. mn (1836), 19. Dacă vom călcă sănătos şi după logică vom avea limbă şi literatură precum şi originalitatea noastră. russo, s. 97. Originalitatea satirei latine, rom. 'Lit. 422/41. Un om foarte cunoscut pe timpii aceia prin spiritul său satiric şi plin de originalitate. filimon, o. i, 179. Au un caracter de originalitate locală; fiind nişte tablouri ale epocii de la 1840: alecsandri, ap. Rtrsso, s. 363. Mult discutata originalitate a poetului, maiorescu, cr. ■i, 39. A doua zi după ce a ieşit o carte cu intenţii de originalitate, avangarda criticilor se pune-n marş. vlahuţă, o. a. 210. Strălucesc printr-o originalitate fără seamăn îri literatura română. demetresc-o, o. AQl.Originalitatea culturală a Ardealului, iorga, l. r. XCIX, Ca apărători ai originalităţii limbii şi literaturii, tot la popor ... trebuiau să se adreseze, ibrăileanu, sp. cr. 94. Să-şi poată dezvolta originalitatea-i poetică, plo-tonierul major avea nevoie sau de un însemnat număr de pahare de vin, sau de entuziasmul mîniei. sadoveanu, o. xvii, 219. Ca produs al vieţii întregului popor român,. . . limba noastră posedă o originalitate bine precizată, iordan, l. r. 28. Arta populară, unul din izvoarele nesecate ale afirmării originalităţii noastre ca naţiune, contemp. 1953, nr. 329, 4/1. Valoarea acestor creaţii stă în originalitatea lor. s ianuarie 1960, 43. 2. Faptă originală (3); ciudăţenie, bizarerie, extravaganţă. Cf. valian, v. Barba tunsă se socotea de un model al originalităţei. calendar (1850), 67. Autorului nu i-ar fi fost drag a se face cunoscut prin originalitate mai mult decît prin simplitate, negruzzi, s. i, 255, cf. şăineanu. — Pl. : originalităţi. — Din fr. originalité. ORIGINAR, -Ă adj. 1. în forma de la început, de origine (1); iniţial. Mai toate monumentele antice şi-au pierdut numele şi destinaţia străveche originară, potrivindu-se timpului de faţă. codru-drăguşanu, c. 37, cf. negulici. Principul originar al statului moldovan. rom. lit. 3992/l. Idee în modul ei originariu. maiorescu, cr. i, 138. Proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decît întorcînd posesorului preţul ce l-a costat, hamangiu, c. c. 486. Figurile de stil, care există şi în limba de toate zilele,... nu mai sînt simţite astfel, din pricină că şi-au pierdut caracterul figurat originar, iordan, stil. 14. -ora şi-a păstrat... în româneşte valoarea ei originară de indicator al pluralului, ll i, 107. Diaconul sau colaboratorii săi ar fi înlocuit, la locul potrivit din text, cuvinte sau expresii din versiunea originară, cl 1957, 56. Confruntare cu realitatea originară, beniuc, m. c. i, 186. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,din“) Care este de loc din . . . , care se trage din . . ., care îşi are obîrşia în .. . Pretind a fi adevăraţi urmaşi ai Cantacuzinilor originari din Ploieşti, bolintineanu, o. 251, cf. şăineanu, alexi, w. Printr-o absurditate zadarnic corectată, crizantemele sînt din ziua aceea, pentru mine, originare din Japonia. galaction, o. 324. E originar din părţile Mehedinţilor. sahia, n. 95. In deceniile trecute se luase obiceiul ca tinerii să-şi zică între ei cu numele localităţii de unde erau originari, graur, n. p. 93. — Pl. : originari, -e. — Şi : (învechit, rar) originâriu adj. — Din fr. originaire, lat. originarius, -a, ■uni. ORIGINÂRIU adj. v. originar. 2623 ORIGINĂ — 307 — ORIPILARE ORIGINĂ s. f. v. origine. ORIGINE s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obîrşie. Se stinge originu, lor. episcupescu, o. î. 41/23. Origina unui norod, heliade, paralelism, 50/3. Asupra orighinei acestei ştiinţe, fabian-bob, g. 4/21; Origina acestor adunări izvorăşte din municipalităţile romane, bălcescu, m. v. 9. Originea (izvorul) căldurei. barasch, i. n. 14/21. Asta e o schiţă asupra originii şi a limbii ţiganilor. negruzzi, s. i, 223. Măreţul turn, trist martur l-al nostru trist apus, Ş-a cărui origină în veacuri s-a răpus, alexandrescu, o. i, 67. Voi lua cestiunea la originea ei (a. 1865). uricariul, x, 372, cf. hasdeij, i. c. XI. Li spuse. .. apoi despre originea românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri, creangă, a. 164, cf. severin, s. 53, scriban, d. Originea toponimicelor pur slave din limba noastră variază după regiuni, iordan, n. l. 57. Numeroase adverbe sînt, prin natura lor şi la origine, alte părţi de vorbire, id. l. r. 469. Pentru a rezolva problema originii vieţii, trebuie cunoscute, etapele de dezvoltare a materiei, b. darw. 143. Limba este un fenomen social prin originea ei, prin dependenţa ei de societate şi prin funcţia ei. graur, i. l. 23. <> L o c. a d j. De origine = a) de provenienţă; de natură. Substanţe de origin organic, marin, pr. i, 149/24. Constatăm . .., aşa cum era de aşteptat, că majoritatea cuvintelor din fondul nostru principal este de origine latină, graur, f. h. 61. 'Actualul nume de Carpaţi este un nume de origine savantă şi nu populară, mg i, 76; b) originar. Ţesuturile de origine sînt situate acolo unde are loc creşterea organelor plantei, botanica, 13. Apele i se vor mări prin simpla lor depărtare de locul de origină, înmulţindu-se parcă din ele însele, cu cît înaintează în lume. bogza, c. o. 89. E x p r, (învechit, rar) A da origine = a da naştere; a crea, a produce. Indignaţie, la care abuzurile, singure abuzurile guvernului, au dat origină (a. 1848). uricariul, x, 19. 2. Apartenenţă: prin naştere la o anumită familie, grup social, naţiune. Ş-ar fi tăgăduit pe cît se poate orighinea (viţa): ar (1832), 290, cf. stamati, d. Scut apărător împotriva clevetitorilor originei sale. negruzzi, s. i, 200. Să cunoască coborîtorii ei originea familiei lor. lăcusteanu, a. 8. Dovezi. . . legate însă de originea pănă acum obscură, eminescu, n. 77. Numai privindu-l îi simţeai origina franceză. teodoreanu, m. u. 38. Originea familiei lui e ardelenească, cel puţin după mamă. sadoveanu, e. 92. -0- L o c. a d j. De origine = de obîrşie; de baştină; de neam; (determinat de un nume etnic) de naţionalitate. Boierii erau slujbaşii ţârii,. ., ei nu formau o clasă nobiliară ca în Europa, n-aveau nobilimea feodală, de concuistă, de origină, bălcescu, m. v. 10. Un celebru diplomat, francez de origină, hasdeu, i. v. 257. O, - te-admir, progenitură de origine romană! eminescu, o. i, 151. 3. (Mat.) Punct pe >0 linie, pe o : suprafaţă sau în spaţiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. Pentru a determina pe deplin poziţiunea punctului M, va mai trebui a şti dacă el se află la dreapta sau' la stingă originei. culianu, a. 8, cf. ltr2, der. PI. : origini. — Gen.-dat. sg.: originii, originei:— Şi: origină (accentuat şi origină bul. fil. xi—xii, 511), (învechit) orighine s. f.; origin subst. — Din lat. origo, -inis, fr. origine. ORIlNDE adv. v. oriunde. ORIÎNCĂTRO adv. v. oriîncotro. ORIÎNCOTRO adv. Indiferent în ce parte,, în orice direcţie, încotro vrei. Iaste muiarea datoare să îmbie după bărbat oriîncătroo va mearge. prav. 167. Oriîncătro le întorci, el tot aceea păzeaşte (a. 1670). gcr i, 200/20. Ce deşărt se arată, oriîncotro priveşti! alexandrescu, o. i, 117, Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun, oriîncotro s-a întoarce. CREANGĂ, P. 307, cf. SĂGHINESCU, V. 62. — Şi: (învechit) oriîncătro adv. — Ori + încotro. ORÎNJI s. m. pl. v. ogrinji1. ORlOCI s. m. pl. v. uruioc. ORIONTĂL s. m. v. oriental. ORIPILĂ vb. I. T r a n z. (Franţuzism rar) A înfiora, a îngrozi. Cf. dn. + F i g. A scoate (pe cineva) din răbdări; a indispune peste măsură, â supăra. Vremea asta mă oripilează, mă face stupid, caragiale, o. vii, 88. Un autor care-şi citeşte versurile este ceva care totdeauna oripilează pe ascultători, alas 27 ix 1936, 9/5. — Prez. ind.: oripilez. — Din fr. horripiler. ORIPILĂNT, -Ă adj. (Franţuzism rar) înfiorător, îngrozitor. Cf. scriban, d., dn. — Pl.: oripilanţi, -te. — Din fr. horripilant. , ORIPILARE s. f. (Rar) Faptul de a oripila; p. e x t. zbîrlirea părului. Stătu puţin în stupoare din cauza izbiturii, apoi mieună lamentabil cu , manifestări de. oripilare. călinescu,■ s. 560. — V. oripila. 2634 ORIPILAŢIE — 308 — ORIUNDE ORIPILAŢIE s. f. (Med.; franţuzism rar) Şoc, reacţie nervoasă cauzată de frică, de repulsie, şi care dă senzaţia de zbîrlire a părului. Cf. dn. — Din fr. horripilation. ORIŞICARE pron. nehot. Oricare. Orişicare pentru sineşi are ochi de părtinire, conachi, p. 287. Din real ieşit afară nu mai eşti ca orişicare. MACEDONSKI, O. I, 29, cf. PHILIPPIDE, P. 103, tdrg. Acest iaz . . . nu era un iaz ca orişicare. galaction, o. 44, <$> (Adjectival) Şi cit de viu s-aprinde el In orişicare sară, Spre umbra negrului castel Cind ea o să-i apară, eminescu, o. i, 168. Cam surprins, preotul se uită ca la orişicare necunoscut şi ridică din umeri. v. rom. martie 1955, 195. + (Regional) Fiecare. Cf. alr i 296/136, 194, 243, 388, alr ii 3 094/334. — Gen.-dat. sg.: (m.) orişicăruia, (f.) orişicăreia; pl.: orişicărora; (cu valoare adjectivală) sg.: (m.) orişicărui, (f.) orişicărei; pl. orişicăror. — Ori + şi + care. ORIŞICE pron. nehot. Orice. Cf. philippide, p. 103. Eu vă lucrez orişice, sadoveanu, p. m. 203. Intr-adevăr, In 45 de zile se poate întîmpla orişice, arghezi, c. j. 10. <£> (Adjectival) Dacă In patrie prosperează orişice feliu de aşăzămînt folositoriu,... nu se cuvine a mulţămi decît. . . guvernului (a. 1851). uricariul, xiii, 342. întunericul te-adună mai mult decît orişice carte şi orişice lumină, teodoreanu, m. ii, 190, cf. alr ii 3 009/76, 105. Io sînt rece Brumărel, De pic sara pe răcoare; Vestejesc orişice floare ! balade, iii, 152, cf. zanne, p. ii, 502. (Popular, cu intercalarea unei prepoziţii) Tu eşti, brade, clenguros Şi la trup eşti nodoros, Iară eu sînt lemn de treabă, Ori şi pe ce om întreabă. jarnIk-bîrseanu, d. 508. — Ori + şi + ce. ORIŞICINE pron. nehot. Oricine. Nu prea crede dumneata pe meşteşugar, că-i este indiferentă judecata orişicui. caragiale, o. vii, 135, cf. philippide, p. 103, tdrg, cade. Mai mult ca orişicine, îmi pare c-am greşit, bacovia, o. 84. Şi orişicine poate să-l cunoască... Că umblă mut şi surd şi gură-cască. arghezi, s. p. 132. Umbla fără hodină . . . Prin munţii sîlhui, In casa orişicui. beniuc, v. 155. S-adaste la mormîntu-i azi poate orişicine, jebeleanu, v. a. 62. (Popular, cu intercalarea unei prepoziţii) Să nu crezi că, ia, mă las îndemnat ori şi de cine (Mirceşti — Paşcani), alr ii 3 095/537. — Gen.-dat.: orişicui. — Ori -f şi + cine. ORIŞICÎND adv. Oricînd. Amoriul, orişi-cînd binevoieşte, Ca un stăpîn, cu durere şi ceartă, şi miluieşte. conachi, p. 87, cf. 191. Să ştii că de azi înainte eşti omul mieu şi la domnie ţi-i deschisă uşa orişicînd. creangă, a. 20. — Ori + şi + cînd. ORIŞICÎT1 adv. (Adesea cu valoare de conjuncţie concesivă) Oricît1. Cf. cade. Fetelor, nevoilor, Orişicît vă ţineţi voi, Caută să vă luăm noi. jarnîk-bîrseanu, d. 454. — Ori + şi + cît. ORIŞICÎT2, -Ă pron. nehot. Oricît2. Tot nenorocit ar fi fost, dispunînd de orişicîte mijloace. caragiale, o. iii, 9, cf. iordan, l. r. 403. — Pl.: orişicîţi, -te. — Ori -f şi + cît. ORIŞICtJM adv. Oricum. Orşicum, fetico, îi răspunse baba, Cînd îl vei suppune, altfel merge treaba, pann, p. v. i, 55/19, cf. philippide, p. 92, 96, TDRG, ALR ii 3 125/76, ib. 3 133/105. — Şi: orşicum adv. — Ori + şi + cum. ORIŞltÎNDE adv. (Adesea cu valoare de conjuncţie, introducînd o propoziţie circumstanţială de loc) Oriunde. Suliţa orşiunde Nu să poate ascunde, pann, p. v. i, 29/9. Orişiunde s-arăta, Vorbe dulci întîmpina. alecsandri, p. i, 95, cf. ii, 57. Orişiunde te-i duce, să fii supusă, blajină şi harnică, creangă, p. 286. In cale Ţi-am umblat şi-n deal, şi-n vale, Şi-orşiunde te-am ştiut, coşbuc, p. i, 51. Am împuternicire ca să cer slujitori de orişiunde, cînd am avea nevoie, sadoveanu, o. xiii, 697, cf. ix, 199. Primejdia te cere şi-o cauţi orişiunde Ghiceşti că te pîndeşte şi bănui că se-ascunde. arghezi, c. o. 25. Oamenii harnici îşi fac stare orişiunde, t. popovici, se. 21. De te-oi prinde Orişiunde, Amar te-oi mai socoti Şi cu capu-mi vei plăti! balade, iii, 109. — Şi: orşiunde adv. — Ori -f şi + unde. ORITĂC subst. (Prin Ban.) Otic. alrm sn i h 17/47. Şi-mi făcui socoteala să iau oritegul şi să dau în el. . . ca într-un cîne, să-i crep capul în două. mat. dialect, i, 16, cf. 25. — Pl.: ? — Şi: oriteg subst. — Din ser. oritak. ORITEG subst. v. oritac. ORIUNDE adv. (Adesea cu valoare de conjuncţie, introducînd o propoziţie circumstanţială de loc) în orice loc, indiferent unde, pretutindeni. Muiarea iaste datoare să îmbie după bărbat oriunde va mearge. prav. 169. Orunde vrea a mearge, în faţă era (a. 1775). gcr ii, 106/30, cf. lb. Să zboare oriunde ajutorul lui este de trebuinţă, marcovici, d. 14/9. Mi-au deschis o carieră plăcută, cu care să-mi pot 2646 ORIUNE — 309 — ORIZONT dobindi oriunde o pine dulce. i. ionescu, c. VI1/21. Orunde vede muiere Parcă îl lipeşti cu miere, pann, p. v. ii, 109/5, cf. polizu. Văz că cei puternici oriunde au dreptate, alexandrescu, 0. i, 217. Faţa ta iubită mi s-arată oriunde. alecsandri, p. i, 129. El fără ţel se duce Oriunde îi surîde un cer senin şi dulce, bolintineanu, o. 227. Oriunde mergea, avea obicei să-şi lege vaca dinapoia căruţei, creangă, p. 115, cf. 197. Nu-i mai întîlnea oriunde i-ar fi căutat, cara-GIALE, O. II, 254, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 92, 96, şăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Trăieşte — mergi oriunde soarta Te-ndreaptă. den-susianu, l. a. 14. Tuse şi plînset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut. . . bacovia, o. 121, cf. scriban, d. Oriunde apărea în oraş, pe uliţă ori în magazine, mulţimea se aduna în jurul ei. camil petrescu, o. iii, 162. Să plecăm? Unde? — Oriunde, baranga, i. 214. Bondocul, oriunde se va urca, tot bondoc rămîne. zanne, p. ii, 503. — Şi: (învechit şi popular) orunde, (regional) oriinde (dr. iii, 401, com. din girişu de criş — oradea), oritine (alr ii/531) adv. — Ori + unde. ORITJNE adv. v. oriunde. ORÎZ subst. v. orez1. ORIZON s. n. v. orizont. ORIZONT s. n. 1. Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei pămîntului cu bolta cerească; parte a cerului sau a pămîntului pe care o mărgineşte această linie; zare; p. e x t. cer. Cf. cantemir, ist. 15. Soarile . . . este supt orizonte. amfilohie, g. f. 143v/3. De la horizontul nostru (adecă de la linia aceea carea se duce pre acolo pre unde vedem noi preste faţa globului pămîntului). şincai, Înv. 120. Se întinde la horizont un nor mare. calendariu (1814), 82/1. Supt a Moldovii orizon văzînd mai întâi lumină (a. 1821 — 1822). cat. man. i, 71. S-au arătat. . . pre orizonul (geana) despre miazănoapte o meteoră. ar (1830), 4502/l. Soarele se lasă pe orizon, marcovici, c. 48/18. începuse a se lumina de cele întâi raze ale lunei, care răsărea pe orizonul oriental, asachi, s. l. ii, 19. Sta să apună soarele după orizon, bălcescu, m. v. 120. Aici p-aste ruine cu mîndre suvenire Privesc cum orizonul se umple de făclii. alexandrescu, o. i, 137. Se puse apoi a con-tîmpla luna ce se înălţa maiestoasă şi plină de lumină pe un orizonte de cel mai limpede azur. filimon, o. ii, 330. Orizontul ne încinge Ca un cerc nemărginit, alecsandri, o. 137. Umbra lui cea uriaşă orizonul îl cuprinde, eminescu, o. 1, 142. Mă uit toată ziua cu ochianul în largul mării, doar voi zări la orizont vaporul care să-mi aducă vreo scrisoare de la matale, caragiale, o. vii, 558. In depărtare, pe linia netedă a orizon-telului, se profilează, ca moşoroaie de cîrtiţe uriaşe, movilele, odobescu, s. iii, 15. Nava se duce, se duce Dincolo de-albastru-orizont. coşbuc, p. ii, 95. Din dunga orizontului năvăleau raze roşiatice, d. zamfirescu, v. ţ. 50. Soarele se coborîse acum sub orizont, hogaş, dr. i, 46. Cerul. . . parcă-şi afunda marginile în orizont. rebreanu, r. i, 70. Un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral, bacovia, o. 35. Bătrîna pădure . . . tăia ca o bară sumbră orizontul satului meu natal, galaction, o. 331. Soarele se scufunda la orizont în nouri subţiri de purpură, sadoveanu, o. xvii, 258. Pe orizont se iviră nişte pete negre, călinescu, e. o. i, 106. Priveau de acolo orizontul larg deschis al zărilor depărtate, vornic, p. 11. Se înnegurau orizonturile. v. rom. august 1954, 20. Se lăsa seara la orizont, barbu, ş. n. 10. <> F i g. Ochiul cel de obşte geanele orizontului peste lumini îşi sloboade, cantemir, ist. 296. Raze de învăţătură de atîtea veacuri să refrîng pre orizonul nostru (a. 1829). uricariul, viii, 107. Văzu orizonul patriei întunecîndu-să. asachi, s. l. ii, 77. Un orizont întins şi glorios se deschidea aspiraţiu-nilor naţionale, ghica, a. 20. Mîine, poimîine, poate, soarele fericirei Se va arăta vesel pe orizon senin, alexandrescu, o. i, 85. Orizontul politic este departe de a fi senin, maiorescu, d. ii, 25. Răsărea pe orizontul artei naţionale o nouă stea. caragiale, o. i, 7. Vremea fuge: orizontul roş de foc şi roş de sînge Ne anunţă . . . timpuri care ne surîd. mille, v. p. 96. Ţăranul, în scrierile sale, formează orizontul albastru, pe care se profilează tipurile groteşti ale clasei de sus. ibrăi-leanu, sp. cr. 148. Axa întregii lui vieţi era întoarsă, definitiv, cătră alt orizont, sadoveanu, 0. ix, 123. Eşti un tînăr cu viitor. . . Călătorii pe mare, lume necunoscută, orizont larg. vornic, p. 182. Tur de orizont v. t u r. + F i g. întindere, sferă a cunoştinţelor, a preocupărilor, a unei activităţi intelectuale; capacitate de înţelegere, de orientare; perspectivă. Oameni cu ochii deschişi şi înaintiţi peste orizonul mic al unei gramatici şi al unei şcoli, russo, s. 66. Ne-a lăţit orisonul nostru de vedere, barasch, m. 1, 16/21. Am fost, precum ţi-am mai spus de multe ori, un copil neastîmpărat, sămînţă de idiot, vecinic doritor de alte orizonturi, caragiale, o. vii, 188. Puterea gîndirii şi-a deschis orizonturi din ce în ce mai largi şi-n timp şi-n spaţiu, vlahuţă, o. a. ii, 227. Ştiinţa deschide imense orizonturi pentru idealuri măreţe, gherea, st. cr. ii, 313. Sîntem cîţiva tineri. . . care într-o bună seară, sătui de a ne tot oferi privirilor noastre, doritoare de orizonturi noi, mereu aceleaşi privelişti, am adoptat colorile spaniole. petică, o. 307, Partidul şi guvernul au creat condiţii tot mai bune pentru ca specialiştii să fie înarmaţi cu temeinice cunoştinţe profesionale, să-şi lărgească orizontul ideologic, lupta de 2650 ORIZONTAL — 310 — ORÎNDAL clasă, 1953, nr. 8, 35. Orizontul cultural se întregeşte cu cel cosmografie şi etnografic, raleâ, s. t. iii, 33. Studiul unei limbi luate aparte nu ne deschide un orizont destul de larg pentru a înţelege problemele limbii, graur, i. l. 8. Una din manifestările deosebit de importante ale revoluţiei culturale este formarea şi lărgirea continuă a orizontului, ştiinţific al oamenilor muncii. cf 1961, nr. 2, 38;9. 2. Strat distinct din formaţia unui sol, care prezintă caracteristicile condiţiilor climatolo-gice în care s-a format acel soL Cf. ltr2. Peste orizontul tufului gros... se aşază orizontul argilelor cu sare. mg i, 130, cf. der. + Strat sau ansamblu de straturi de aceeaşi origine, de aceeaşi vîrstă, din, aceeaşi rocă şi avînd aceeaşi poziţie geometrică în cuprinsul unui etaj. Cf. ltr2, der. Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în acelaşi plan orizontal. Este încă cu putinţă a înainta tăierea [sării] prin alte noi galerii, ce se vor deschide într-un orizon mai înalt (a. 1850). doc. ec. 968. După ce tot coborîm dintr-o galerie în alta; ajungem jos, la ,,orizontbogza, ţ. 63. Colectivul de mineri care lucrează la orizontul I al minei Ghelar a dat. . . minereu peste sarcinile de producţie, scînteia, 1953, nr. 2 744. La orizontul nouă din sectorul III... se vede c-a ridicat cineva podul, davidoglu, m. 33. Şi multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul şase sau şapte, Unde noaptea e ziuă şi amiaza e noapte; DEŞLIU, G. 46, Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 42. 3. (în artele plastice şi în teatru) Fundal. DL, DM, cf. DER. — Pl.: orizonturi. — Şi: (învechit) orizon (accentuat şi orizon gheografie, 7v; scris şi, rar, orison; pl. şi, rar, orizoane russo, s. 63), horiz6n (cr 1829, 1), orizonte (scris şi, rar, orisonte lm), horizonte (ib.), (învechit şi regional) horizont s. n. — Din lat. horizon, -tis, ngr. opi^tov, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon. ORIZONTAL, -1 adj. (Despre o dreaptă sau un plan, p. e x t. despre direcţia unei mişcări ; în opoziţie cu vertical) Paralel cu suprafaţa unui lichid în stare de imobilitate. Plan horizontal. asachi, g. 50v. Prin încrucişete loviri orizontale (deopotrivă cu faţa pămîntului) [cutremurul] ameninţa de a oborî toate în puternicul său curs. ar (1829), 2012 /5, cf; polizu. Oscilări orizontale, cobîlcescu, g. 46/11. Planul ■orizontal. . . trece prin centrul sferei, culianu, c. 9, cf. ddrf, şăineanu. Orice direcţiune perpendiculară cu verticala se numeşte orizontală, poni, f. 18. Am văzut circulaţia verticală a apelor Mediteranei.. .; dar tot în Mediterana mai e şi o altă circulaţie, orizontală, mehedinţi, g. f. 81. Orizontala faţă a marelui ocean, pe care se înscriu toate valurile, nu mai însera nici o vibraţie. anghel, pr. 105. Maşinile respective poartă numele de maşini verticale sau maşini orizontale, după cum sînt aşezaţi cilindrii, soare, maş. 211, cf. bogza, a. î. 157. <)■ F i g. Diferenţiareă limbii la noi nu se făcea... în sens vertical, de sus în jos, ci orizontal, urmînd un curs lin, cu efecte mai, puţin pregnante, puşcariu, l. r. i, 182. <$>(Substantivat, f.) Abaterile de là orizontală ... se corectează prin pene de fier. orbonaş^ mec. 122. Totul e turtit, aşezat, contopit in -orizontala cîmpiei. bogza, c. o. 385. (Adverbial) Înaintea scaunului este o a cincilea roată, aşăzată orizontal, cr (1829), 2621/16. Mircea simţea nevoia L o c. a d v. De orîndă = obişnuit, de regulă. Era de orîndă... să străjuiască cu schimbul o „patrulă“, gonv. lit. xliii, 921. + (La pl.) Menstruaţie (Peci-nişca — Băile Herculane). alr ii 4 210/2. 3. (Regional; numai în e x p r.) A face orîndă casei = a deretica, â face curăţenie. Cf. alr ii/i h 253/36. 4. (învechit) Slujbă; misiune. Pentru orîndă şi slujba, cînd era slujitor în rînd cu Slujitorii, l-au suit şi la boierie mai mare. muşte, let. iii, 26/31. Nu este îndestul pentru ostaş a fi ascultător, ci trebuie să se înarmeze cu puternicul sentiment al vredniciei şi al orîndei sale, să înfrunteze moartea fără temere, marcovîgi, d. 454/20. 5. (Regional) Sfat, consfătuire. Pe drum se întîlni cu un, moşneag care-i arătă un copac la marginea unei păduri, unde se strîngeau dracii la orîndă. pamfile, d. 84. — Pl.: orînde, — Şi: orind (pl. orînzi) s. m. dicţ. — Post verb al de la orîndui. ORÎNDĂ2 ş. f. (învechit şi regionial) 1. Arendă. 20 lei din orîndă ot Vicove (â. 1742). bul. com, ist. i, 224. încă s-au volnicit de pun orîndă în sat şi ieu venitul ei (a. 1767). uricariul, x, 199. Şi au luat toati moşiile la stăpînire, vînzînd orinzile, şi tot venitul lor îl lua dum[nea]lui (a. 1793). iorga, s. d. vi, 67. Ştefan au luat nişte sate în orîndă. şincai, hr. iii, 83/30. Sudiţii ce ţin moşii în orîndă (a. 1803). uricariul, iv, 154/23- Cel ce au dat lucrul său să iarte şi să scadă celui ce.. l-au luat prin prindă, pravila (1814), 59/8, cf. cihac, 1, 15, 11, 3., Dă-mi mie în orîndă crîşma dumnitale, alecsandri, t. 1543, cf. hem 1541. Ce venituri în bani şi în natură are mînăstirea: ■ din orînzi, dijme, clăci. bul. com. ist. 1, 218. Stabilise „orînzi11. diaconu, vr, XXIII. 2. Circiumă rurală (luată în arendă), han. A cumpăra băutură pentru trebuinţa lor numai de la orlnda moşiei la care se află şezetor (a. 1773). uricariul, iv, 30/6. Orinzile, băuturile de vin, bere, horilca . . . slnt şi vor fi în veci a stăplnului moşiei {a. .1827). . ib. 11, 204. Proprietarul mai ţine încă şi o a doa condică , '. de venitul moşiei, adecă de boieresc, dejmă, vie, orîndă-, livadă, pădure şi altele. 1. ionescu, c. 247/25, cf. hem 1541, barcianu, alexi, w. La orîndă-i o beţie Straşnică în astă seară, iosif, pâtr. 27.; Jupîn 2665 ORÎNDĂLUIRE — 312 — ORlNDUI Avrum, stăpînul orîndei, ieşi in prag şi.întinse spre noi capul, cercetîndu-ne prin întunecime. sadoveanu, o. iii, 256. Am, coborît pe uliţa satului, ce trece pe la orindă. cardaş, c. p. 10, cf. a v 20, vi 16. — Pl.: orînzt şi orînde (negruzzi, s. ii, 177, ddrf). — Gen.-dat.: orîndei. — Din ucr. open/ţa. ORÎNDĂLUÎRE s. f. (învechit, rar) Arendare. Năimeala sau orîndăluirea iaste: cînd cineva supune drept lucrul său la altul pentru ca să ia plată şi acela să ia folosinţa şi rodurile lucrului. pravila (1814), 57/11, cf. 64/17. — Pl.: orîndăluiri. — De la orîndă2. ORÎNDĂRÎE s. f. (învechit, rar) Arendare. Monopolele, orîndăriile generale ce îmbogăţesc numai cîţiva bancheri, ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pl.: orînd&rii. — Orîndar -)- suf. -ie. ORÎNDÎ vb. IV v. orîndui. ORÎNDÎCĂ s. f. (Regional) Numele unui dans popular (Luncaviţa — Măcin). h xiv378. — Orîndă1 + suf. -ică. ORÎNDÎT, -Ă adj. v. orînduit. ORÎNDUÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (Adesea în concurenţă cu a (se) r î n d u i) A (se) aşeza într-o anumită ordine, a (se) grupa într-un anumit fel; a (se) aranja. Le orîndeşte cumu ţe-am lăsat, palia (1581), ap. dhlr ii, 520. Această parte de oaste întru această parte de loc au fost orînduită. herodot (1645), 245. Începură a orîndui de răsboiu slujitorii ţărăi dencoace de Teleajăn (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 310/30. Cineşi după rîndul său şi în cerdacul său orînduindu-se. cantemir, ist. 128. Aşa trebuie orînduite şi întocmite paturile [viermilor de mătase] preste olaltâ. economia, 219/23, cf. LB, polizu, cihac, ii, 313. Alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos. ispirescu, l. 197. Sînt obosită . . . Şi mai am ceva de orînduit. camil petrescu, t. ii, 143. Se înfăţişă cu amîndouă mîinile ocupate; în fiecare ţinea cîte două clondire . . . După ce le orîndui, prezintă raportul, c. petrescu, 1. ii, 143. Două slugi cercetau şi orînduiau boclucuri într-o căruţă uşoară, sadoveanu, o. v, 538. + T r a n z. A întocmi, a organiza. Toate alte lucruri le orînduieşte cu înţălepciune. drăghici, r. 50/21. Dreptul la independenţă naţională presupune dreptul fiecărui popor de a-şi orîndui viaţa conform propriei sale voinţe, fără nici un amestec din afară, lupta de clasă, 1953, nr. 1—2, 122. + T r a n z. şi intranz. (Prin Ban. şi Transilv.) A face curăţenie, a deretica. Cf. alr i 419/35, ib. 1 340/28, alr ii/i h 253, alr îi 2 448 bis/47, a i 35, rv 5, lexic reg. 119, com. din lupşa — abrud. 2. Tranz. (învechit şi popular) A hotărî, a dispune; a numi, a desemna; a ridica pe cineva la o demnitate, a învesti. Dentre aceştea orîndeşte miiaşi, şutaşi, palia, (1581), ap. dhlr ii, 520. Au orînduit. . . tătari să dea năvală, m. costin, ap. gîdei. Au doară pre tine am orînduit lumina demineţii? dosoftei, ap. gcr i, 267/24. Am orînduit pe dumnealui vel vistier ca să cerce-teazeşi să ia seama fieştecăruia din boierinaşii mazili (a. 1754). bul. com. ist. v, 251. A orînduit gubernaturi sau chivernisitori eparchiilor ce stăpînia, pe fiii sei. văcărescul, ist. 250. Talie orînduiaşte pe înţăleptul Mésala ca să poarte de grijă norodului, beldiman, n. p. i, 77/7. Omul ce va orîndui dumnealui să fie volnic cu cartea domniei mele a cerceta (a. 1766). uricariul, xix, 261. Orînduindu-se domn aici. zilot, cron. 65, cf. lb. O parte au pus-o în frigare, orînduind pe Vineri ca să steie să o frigă, drăghici, r. 180/30. Te întoarce fără zăbavă să-ţi îngrijeşti de slujba la care te-am orînduit, pann, a. 39/15. Gruie. . . Ce cutreieră domnia şi, pe-ascuns, orînduieşte Ce, pe-ascuns, gîndeşte vodă şi, pe-ascuns, îi porunceşte, davila, v. v. 22. La mesele acestea, orînduia, de cu vreme, să-i ţină logosuri de tămîiere, pe un ţucălar înăcrit. ciauşanu, r. scut. 89. <>Expr. (învechit, rar) A orîndui pe cineva de moarte — a condamna la moarte. Au făcut un izvod, ca cum singur împăratul cu mina sa l-ar fi scris, în carile au scris numerele a cîţiva senatori, ca cum i-ar fi orînduit de moarte, cantemir, hr. 225. <£> R e f 1. pas. S-au orînduit hotarnic pe şatrarul lordache Iliescu (a. 1781). uricariul, x, 174. Noul stăpînitor, Cît s-a orînduit, Puse-n slujbă pe boi. alexandrescu, o. i, 197. 3. Tranz. (învechit şi popular) A decide, a fixa, a stabili. Muntele moşiei tale carele, Doamne, ai orînduit ţie a fi loc de lăcuită, palia, (1581),ap. dhlr ii, 520. După ce a urmat Ana-damşi a învăţat toate cîte îi orînduise, îl luă Archir de la dascăl, pann, a. 6/2. Luă hotărîre nestrămutată . . . a nu orîndui nimic pentru împărţeală pînă aproape de moartea sa. creangă, p. 3, cf. 12. Oşti proaspete trebuiau adunate, biruii nouă pentru plata lor trebuiau orînduite. sadoveanu, o. v, 697. Puni mina pi mini şî mî orînduieşti pintru miliţie, graiul, i, 335. Refl. impers. Acum şaizeci de ani... se orînduise ca oraşele de pe marginea Dunării să fie reşedinţi de judeţe, vlahuţă, r. p. 26. + (Rar) A porunci, a ordona. Cînd dînd undelor un slab vas, a orînduit vînturilor să-i umfle valurile şi să-l împingă spre ţărmuri depărtate, nu s-a pus el prin aceasta mai sus de depărtare şi nu a nimicit spaţiul? kogălniceanu, s. a. 92. A b s o 1. întru o mişcare împotriva duşmanilor . . . toate le veade, pretutindenea să află, 2671 ORÎNDUIALĂ — 313 — ORÎNDUIALĂ porunceaşte, orînduiaşte. beldiman, n. p. i, 49/18. 4. Tranz. (învechit şi popular) A pune la cale, a pregăti. Sosit-au şi oaste de pre marea..., carile orinduisă Darie mai nainte. herodot (1645), 341. Las' dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boieriul in gîndul său, după ce orîndui cele de cuviinţă, creangă, p. 301. + (învechit) A pregăti ceva pentru un anumit scop; a pune ceva la dispoziţia cuiva; a destina. Să orinduiască conace pentru treaba oştii. neculce, l. 50. Mai ales omului. . . au orinduit acea puteare (a. 1702). gcr i, 344/1. li orîndui un palat foarte frumos, gorjan, h. i, 4/7. + (învechit, rar; cu determinări pronominale introduse prin prep. „asupra“) A lăsa în seama cuiva, a încredinţa. Cum socotesc, făcind lucruri mari eu, vavilonenii toate celelalte li vor orîndui asupra mea. herodot (1645), 207. 5. Tranz. (învechit, rar) A duce la bun sfîrşit, a îndeplini. Hotărîm a orîndui aceste de mai jos, ca o adăogire şi întărire la hrisovul nostru (a. 1775). uricariul, i, 75. — Prez. ind.: orînduiesc. — Şi: (învechit) orîndi vb. IV. — Din v. sl. oypAAHTH. ORÎNDUIALĂ s. f. 1. (Adesea în concurenţă cu r î n d u i a 1 ă) Ordine, regulă; întocmire, organizare. Acestea era domniile perşilor şi orînduielile birurilor, herodot (1645), 186. El povesti pre scurt toată orînduiala ce s-au făcut (a. 1698). gcr i, 320/36. Să apucasă să facă şi el orînduială de oaste, ca la nemţi, pecum pe urmă au şi făcut-o. neculce, l. 143. Obiceiul şi orînduiala Divanului în ce chip se urmează. gheorgachi, ap. gcr ix, 75/8. Frumos lucru iaste orînduiala şi buna aşezare a lucrurilor. molnar, ret. 108/15. Vrînd fără întîrziiare a cunoaşte pe ostaşii aceştia ce era să dea războiu împreună cu el, mearge îndată ca să vază orîn-duialele lor. beldiman, n. p. i, 85/23. Cum iarăşi întîmplarea a putut să întocmească minunata orînduială a stelelor, a planeţilor şi a comeţilor. marcovici, c. 12/23. Aceea ce-n calea lumei te supără, te răneşte, Face o orînduială ce mintea ta nu găceşte. conachi, p. 273. Învăţătură despre a lumei orînduială. eminescu, n. 45, cf. jahres-ber. v, 329. Nu arătă nici mîhnire, nici indignare pentru aceste orînduieli. C. petrescu, a. 458, cf. id. c. v. 363, h iv 68, reteganul, p. ii, 28. Ca buna orînduială, în casa omului nimic alt mai de folos, zanne, p. viii, 75. <£> (învechit) Orînduiala de trei = regula de trei simplă. Care este orînduiala de trei? — Aceea care de la trei numere să scoate al patrule, de să împărtă-şaşte cu acele trei. amfilobie, e. 96/3. <£> L o c. adj. (învechit) Fără de orînduială = lipsit de o bază reală, neîntemeiat. Cunoscînd făr’dă orînduială cererea vameşului de atunci, au lăsat pă jăluitori nesupăraţi (a. 1827). doc. ec. 401. (învechit) Strămutat din orînduiale = neobişnuit; exagerat. Tineri foarte măreţi şi falnici. .. închipuiesc întru feaţele lor o mărime silită, şi de-a pururea strămutată din orînduialele ei. beldiman, n. p. i, 7/13. <> L o c. a d v. Cu orînduială = în mod organizat, cu rost. Aceşti doi patriiarşi au împărţit cu orînduială anul în 12 luni. n. costin, l. 56. Cu orînduială ca aceasta şi cu bună tocmire, mergînd ... au descă-licat în curtea bisericii. R. greceanu, mag. ist. ii, 169/15. Toate se petrec . . . prin lume şi prin viaţă cu orînduială. sadoveanu, o. iii, 232. (învechit) Fără bună orînduială = la întîm-plare, alandala. Cursul vremilor... ce de la scriitorii mai denainte, fără nici o bună orînduială, amestecate şi zămentite era. cantemir, hr. 59. (învechit) Peste orînduială = neîncadrat într-o regulă, într-o măsură obişnuită. Să nu faci peste orînduială ţerimoniile legii. beldiman, n. p. ii, 165/8. Orice piste orînduială, greşeală aduce fără îndoială, zanne, p. viii, 75. (învechit) Afară de orînduială = din cale-afară, peste măsură. Prea îl văz şiret şi calpuzan afar'de orînduială. gorjan, h. ii, 95/35. Loc. v b. A pune în (bună) orînduială sau a pune (învechit, la) orînduială = a orîndui (1). Puin-du-şi oştile în bună orînduială, stăpîni şi Nichea. văcărescul, ist. 251. Să-mi pui la orînduială lucrurile casăi. gorjan, h. i, 27/22. Spahiii înaintară spre a sprijini năvălirea călărimei române, pînă cind să apuce vizirul să-şi pună armata în orînduială. bălcescu, m. v. 114. Să puie toate averile rămase la orînduială. pann, a. 39/8. La ce am venit noi oare aici? Să punem ţara la orînduială, sau să ne veselim? filimon, o. i, 179. încerc să pun orînduială între oamenii cari se grămădesc unii într-alţii. camil petrescu, u. n. 261. 2. (învechit) Loc ocupat într-o anumită succesiune ; rînd.Mîncăride secşide dulce, dupre orîndu-iala lor (a. 1749). gcr ii, 42/13. Mult au plîns, prorocind . . . relele ce vor să paţă pre urmă, precum au şi fost, că la orînduielile lor să vor scrie (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 11/3. + Poziţie socială; rang. l-au zis verhovnic apostolilor, ca unui întîi apostol în orînduială (a. 1699). gcr i, 330/22. însă nu toţi după orînduiala lor, cum să căde, s-au pus. neculce, l. 322. Deci s-au nevoit Matei Vodă de au dres ţara foarte bine care-şi după orînduiala lor, boiarii, slujitorii, ţăranii, cît tuturor le era bine în zilele lui (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 292/7. Să amestecase şi alţi mulţi din cei ce nu sînt neam de mazîl tot în orînduiala mazililor (a. 1754). bul. com. ist. v, 251. îi dăm prive-leghiul rînduielii boierilor dă neam, ca să fiie apărat de toate cele ce sînt apăraţi cei ce să află la această orînduială (a. 1824). doc. ec. 318. <î>Loc. adj. De toată orînduiala = de diferite categorii, de tot felul. Senatorii ghină- 2672 ORÎNDUIRE — 314 — ORÎNDUITOR ralitetul şi norodul de toată orinduiala au început a intra în paiaţă (a. 1757). gcr ii, 53/25. + (Neobişnuit) Alai. Toţ sluj[i]torii şi toatfă] orinduiala domnească fiind,/au încălecat şi la curtea domnească cu cinste şi cu pombă mare au mersu (a. 1700). R. greceanu, ap. gcr i, 333/10. 3. (învechit) Hotărîre, dispoziţie, ordin; (concretizat) act care conţine o hotărîre. Orinduiala de lă Dumnezeu nu se poate să se amistuiască. m. costin, ap. gîdei. Vădzlnd cărţi împărăteşti ce sta cu poruncile orinduialelor şi citindu-le, fu prins de slujitorii idoleşti. dosoftei, v. s. octombrie 58r/22. Orlnduielile la iad slnt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire. donici, f. ii, 58/3. + Dijmă, bir. Mai des cu păharăle, măria ta, şi mai rar cu orlnduieleli, că ţara li iertată de la Poartă, neculce, l. 101. Nu putea dăjdiarii să stringă orlnduielele ce ieşea din visterie. axinte uricariul, let. ii, 150/13. Iară .altă mai mult nici mai puţin peste an să nu dea, nici la bir, nici la orinduiala, nici la hlrtie (a. 1714). Uricariul, v, 251/12. 4. (Rar) Orînduire socială. Zdrobiţi orinduiala cea crudă şi nedreaptă, Ce lumea o împarte In mizeri şi bogaţi! eminescu, o. i, 60. Da’ pă mine şi pă toată negustorimea asta din Obor nu ne seacă la ficaţi orinduiala dă azi? Dac-ai şti cum ne jegmănesc oamenii Agiei. camil petrescu, o. ii, 219. — Pl.: orlnduieli şi (învechit) orlnduiele. — Orîndui + suf. -eală. ORÎNDUIRE s. f. 1. (învechit) Grupare într-o anumită ordine; aranjare, repartizare. Caută la orlnduirea cunoştinţilor (a. 1826). gcr ii, 253/25, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. + Organizare, orînduială (1). Orice acţiune întreprinsă, orice măsură pentru buna orînduire a exploatărei. . . era cercetată de toţi. ARDELEANU, V. P. 246. 2. (învechit) Faptul de a ridica pe cineva la o anumită demnitate; învestire. Cf. polizu, ddrf. 3. (învechit şi regional) Hotărîre, dispoziţie, decizie, ordin. Din orlnduirea lui Ibraimpaşa, . . . musulmanii ar fi fost Indatoriţi să-ş taie barbele. ar (1829), 552/37. Ca să se poată folosi mai bine de orlnduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său. filimon, o. i, 98. Va judeca insă numai dacă-l . . . vor urma Intru toate tuturor orînduirilor lui plnă la răspicarea judecăţii. şez. v, 50. + (învechit) Fixare, stabilire. Aceste adunări se convocau de domn pentru facerea legilor, pentru orlnduirea dăjdiilor. băl-CESCU,. M. V. 9. 4. Treaptă a dezvoltării istorice a societăţii caracterizată printr-un nivel determinat al forţelor de producţie, prin relaţiile de producţie corespunzătoare acestuia şi prin suprastructura generată de aceste relaţii. Am motiv să-l bănuiesc că e duşman al orlnduirii nouă care i-a tăiat afacerile şi planurile, sadoveanu, o. xvm, 611. Consiliile populare îndeplinesc. . . realizarea In viaţa locală a principiilor orlnduirii socialiste, leg. ec. pl. 132. Stare-aş totdeauna Cu cei ce storc din visuri faptă, Cu cei ce-au înfruntat furtuna S-aducă-orlnduire dreaptă, be-niuc, m. 143. Orlnduirea democrat-populară din ţara noastră este o nouă orînduire socială, orlnr duire superioară, de tip socialist, pr. drept, 30. în orlnduirea primitivă, principala diviziune a societăţii o constituie tribul, iar oamenii care fac parte din acelaşi trib vorbesc, In linii mari, la fel. graur, s. l. 115. — Pl.: orlnduiri. — V. orîndui. ORÎNDUÎT, -Ă adj. 1. Pus, aşezat într-o anumită ordine; aranjat, rînduit. Cf. polizu, Apoi perechile stlnd risipite S-adun In grupele-orlnduite. eminescu, o. iv, 98. Pe băncile orln-duite-n spate, Poporul asculta povestea fetei. d. botez, f. s. 66. 2. (învechit) Numit într-o slujbă,.încredinţat cu o sarcină; împuternicit, învestit. Orlnduitul zapciu să se slrguiască a lua fără de zăbavă anaforaoa. prav. cond. (1780), 48. La cercetare să fiie faţă şi orlnduitu cinovnic ce este acolo (a. 1812). doc. ec. 145. <0> (Substantivat) Să porunceşte şi dumitale, orlnduitule, să urmezi dreptăţii (a. 1812). doc. ec. 145. Priimind astăzi prin Intr-adins ştafetă ştiinţă de la orlnduitul meu (a. 1842); ib. 767. 3. (învechit) Stabilit, fixat, hotărît; destinat. La atlta strlmptoare Impărăţiia adusease, cit şi dare de bani orlnduită pre an le da, pentru ca In pace să ţie. . . pre cei ce nu-i putea sprejini cu armele, cantemir, hr. 105. Să ia mila cea orânduită după hrisovul cel dintîiu (a. 1775). uricariul, i, 77. îndată ce am ajuns la locul orînduit, am purces pe malul apii. beldiman, n. p. ii, 41/21. M-am învrednicit a vedea locul cel orînduit pentru musulmanii cei drepţi după ce vor trece din această lume. gorjan, h. iv, 164/1. Oştile vrăjmaşe, orînduite spre paza acelor munţi, ... se traseră spre şăsul. Moldovei, băl-cescu, m. v. 429. Maica Natalia intră întărîtată la stareţă, uitînd să mai rostească la uşă rugăciunea orînduiţă. stănoiu, c. i. 208. <)■ (Substantivat) Depusă giurămînt. . . înaintea părintelui de a plini cele orînduite. asachi, s. l. ii, 60. — Pl.: orlnduiţi, -te. — Şi: (învechit) orîndit, -ă adj. — V. orîndui. ORÎNDUITdR, -OARE s. m. şi f. (învechit) Persoană care orînduieşte (1), care organizează; organizator. Cf. lb, valian, v., polizu, ddrf, alexi, w. Curtierii de aici. . . slnt orln-duitorii mişcării negoţului, sadoveanu, o. ix, 322. 2675 ORÎNDUITORIU — 315 — ORMAN1 — PI.: ortnduitdri, -oare. — Şi: orinduitoriu s. m. lb. — Orîndui -f suf. -tor. ORÎNDUITdRIU s. m. v. orînduitor. ORÎŞEÂN, -Ă s. m. şi f. v. orăşean. ORJ1 interj. (Regional) Cuvînt care imită sunetul produs prin frecarea a două corpuri tari (de metal, de piatră etc.). Pun mina pe lopată şi pe cazma şi se duc la furcă. Acolo, cum ating pămîntul: erj! Au descoperit cazanul. RĂDULESCU-CODIN, î. 244. Onomatopee. Cf. h o r j i. ORJ2 s. n. v. orz. OR JAD s. n. (învechit) Băutură răcoritoare preparată din sirop de orz sau de migdale. îndată ni se servi ceai fierbinte, pe cind aşteptam, după datina noastră, limonadă, orjadă sau şerbet rece. codru-drăguşanu, c. 105. Un pahar de drjad la dumnealui, negruzzi, s. iii, 115. — PI.: ? — Şi: orjădă, orşădă (săghinescu, v. 62), orgeătă (gheţie, r. m., alexi, w.) s. f.; orgeât (valian, v.; pl. orgeate) s. n. — Din fr. orgeat. — Formele cu d după limonadă. ORJĂDl s. f. v. orjad. ORJ AN s. n. (Regional, şi in construcţia de-a orj anul) Numele unui joc de copii, cu mingea, în care jucătorii stau în cerc şi-l ţintesc pe cel aflat la mijloc. Cf. h xviii 27, rev. crit. iii, 163, viciu, gl., şez. xiii, 53, hat. dialect, i, 25. + Locul unde se desfăşoară acest joc. Cf. rev. crit. iii, 163. — Şi: horjăn (viciu, gl., şez. xiii, 53), urgeăn (h xviii 61) s. n. — Etimologia necunoscută. ORJ ANA s. f. art. (Regional) Numele unei hore (Hinţeşti — Piteşti), varone, j. r. 43. — Etimologia necunoscută. ORJĂNCA s. f. art. (Regional) Orjana (Hinţeşti — Piteşti), varone, d. 121, id. J. R. 43. — Cf. o r j a n a. ORJÂTELE subst. pl. (Regional, în e x p r.) A merge (sau a umbla) de-a orjatele = a merge cu nepăsare, fără grijă (Măţău — Cîmpulung). Cf. COMAN, GL. — Etimologia necunoscută. ORJde s. n. v. ojog. ORjdG s. n. v. ojog. ORJOVENl1 vb. IV. R e f 1. (Regional) 1. A se reface după o boală, a se întrema, a se înzdră-veni. S-a dus la un doctor de s-a căutat şi într-o lună s-a mai orjovenit parcă, rădulescu-codin, î. 161. + T r a n z. Fig. A face un lucru de mîntuială (Mozăceni — Găeşti). Cf. cv 1951, nr. 11, 37. L-am pus să bată şi el ulucili alea căzute, da el le-a orjovenit cu nişte nuiele de n-au ţinut nici două zile. ib. 2. A se buhăi, a se umfla. Faţa lui Ilie Bocănică se orjovenise de băutură, de nerecunoscut. IOVESCU, N. 92. — Prez. ind.: orjovenesc. — Etimologia necunoscută. ORJ O YENI2 vb. IV. Refl. (Regional) A se scărpina (Mozăceni — Găeşti). cv 1951, nr. 11, 37. Toată noaptea s-a orjovenit din pricina păduchilor dă lemn. ib. — Prez. ind.: orjovenesc. — De la orj. ORLIGĂN s. m. (Prin Ban.) Vultur; (rar) uliu. Cf. băcescu, păs. 119. — Pl.: orligani. — Şi: urligân (id. ib. 172), hurligăn (id. ib. 104) s. m. — Cf. ser. o r 1 i d j a şi rom. u 1 i g a i e. ORLlŞTE s. f. (Regional) 1. Loc necultivat, lăsat în paragină; loc sterp. Cf. rădulescu-codin, VÎRCOL, V. 97, PLOPŞOR, V. O. 12, CIAU-ŞANU, V. 185, COMAN, GL., ŢOMESCU, GL., CHEST. I 93/59, ib. iv 123/807, alr sn i h 7,. lexic reg. 83, l. rom. 1960, nr. 5, 35. + Pămînt desţelenit şi lucrat mai mulţi ani consecutiv. Cf. pamfile, a. r. 26, viciu, gl. 71. 2. Fig. ' Casă pustie şi ruinată. Cf. rădulescu-codin. Caută şi ia, boierule, dacă mai ai ce! Odaia, orlişte. id. 1. 239, cf, tomescu, gl. — Accentuat şi: orlişte. — Pl.: oflişti. — Din ser. orliăte. ORL<5 P- anal. Există în stilizarea eminesciană a basmului... nu numai o intensificare a ornamentului fabulos, dar şi o atitudine descriptivă, atentă la nuanţele aparenţei şi ale expre-siunii. vianu, a. p. 109. <}>Loc. adj. De ornament = decorativ, ornamental. Plante de ornament, brezoianu, a. 386/4. Mai ales plantele de ornament şi cele industriale au fost împinse de om la emigraţii depărtate, mehedinţi, g. f. 166. + (Rar) Distincţie, însemn, decoraţie. A fost onorat cu ornamentele triumfului de către Vespasianus. xenopol, i. r. i, 91. Odobescu s-a înfăţişat spătos şi foarte dtrz, . . . împodobit cu toate ornamentele gradului său. camil petrescu, o. ii, 561. 2. Notă sau grup de note muzicale care măresc efectul unei note principale dintr-o melodie; semnul muzical corespunzător. Cf. tim. popovici, d. m. — PI.: ornamente. — Din fr. ornement, it. ornamento, lat. orna-mentum. ORNAMENTĂ vb. I. Tranz. A înfrumuseţa cu ornamente, a împodobi, a decora. Pe masă erau ceşti de porţelan ornamentate cu dra-goni albaştri, călinescu, b. i. 14. Casa,. . . construită în stil modern, în formă de cub, cu muchiile discret ornamentate, preda, r. 194. — Prez. ind.: ornamentez. — V. ornament. Cf.fr. o r n e m e n t e r. ORNAMENTÂL, -Ă adj. Care serveşte ca ornament, ca podoabă; decorativ. Plantă ornamentală pentru grădini, grecescu, fl. 39. 2707 ORNAMENTARE - 31? - ORNICĂRIE — Pl.: ornamentali, -e. — Din fr. ornemental. ORNAMENTARE s. f. Acţiunea de a ornamenta; împodobire, înfrumuseţare, dl, dm. — V. ornamenta. ORNAMENTAT, -Ă adj. Decorat cu ornamente, împodobit, dicţ. — Pl.: ornamentaţi, -te. — V. ornamenta. ORNAMENTAŢIE s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării, dl, dm. + Ansamblu ornamental. Acoperit de orna-mentaţiurii caracteristice, săvulescu, m. u. i, 59. — Pl.: ornamentaţii. — Şi: ornamentaţiune s. f. — Din fr. ornemcntation. ORNAMENTAŢItlNE s. f. v. ornamentaţie. ORNAMfiNTICĂ s. f. (Rar) Mod de împodobire ; ornamentaţie. Printre cele mai frumoase probleme ale istoriei artei industriale protoistorice e desigur tipologia şi ornamentica ceramicei bronzului dacic, pârvan, g. 420. — Pl.: ? — Din germ. Ornamentîk. ORNANT, -Ă adj. Care serveşte drept podoabă, care împodobeşte. Epitete ornante, maiorescu, cr. i, 19. Unul din punctele însemnate ale contribuţiei poetice a lui Eminescu a fost tocmai de a fi înlocuit epitetul ornant al vechilor poeţi cu epitetul individual, cv 1950, nr. 1, 6. In elegia filozofică ,,Cu mine zilele-ţi adaogi puţinele epitete au toate un caracter ornant. VIANU, s. 32. — Pl.: ornanţi, -te. — Din fr. ornant. ORNĂRE s. f. Acţiunea de a orna; împodobire, decorare, dl, dm. — V. orna. ORNAT1 s. n. (învechit) Veşmînt de ceremonie; (mai ales la pl.) odăjdii. Venea, apoi, cardinalul — principe şi arhiepiscop, în ornat pontifical, codru-drăguşanu, c. 77, cf. STA-mati, d. înfăţoşază pe Lăpuşneanu în tot omătul domnesc, i. negruzzi, s. v, 103. Cum a sosit preotul,... se şi îmbracă în ornate ... şi apoi începe panahida. marian, 1. 260, cf. şăineanu, D. U., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ornate. — Din lat. ornatus, cf. germ. Ornat. ORNĂT2, -Ă adj. împodobit, decorat. Piaţe publice bine ornate, laurian, m. iv, 37/6. Bă-trînul apucă îngrijat pe o cărare ornată de amîn-două părţile cu roze şi cu iasomii, filimon, o. i, 105. Cămările monahilor sînt foarte mici şi ornate numai cu mobilile cele mai necesarii, id. ib. 308. Braţul stîng, ornat cu brăţări la umăr şi la mină, ţine un arc destins, odobescu, s. iii, 57. Vestibulul avea tavanul. . . ornat cu desene în stuc alb. călinescu, b. i. 4. — Pl.: ornaţi, -te. — V. orna. ORNEĂŢA s. f. (Regional) Numele unui duh rău (Turnu Măgurele), h xiv 102. — Etimologia necunoscută. ORNIC s. n. (învechit) Ceas (de perete); pendulă; orologiu. La Hina se întrebu\i]nţeazâ în loc de ornic (ceasornic) o lumînare făcută din măduha unui copaciu. ar (1829), 362/2, cf. 202/43, stamati, d., calendar (1854), 51. (Căutînd la ornic) Acum sînt două ore. alecsandri, t. 1 252. Îşi leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic. iosif, patr. 11. Sună lung şi monoton Ornicul cu trei cadrane. topIrceanu, m. 68. Apărînd şi dispărînd ca figurile din pragul ornicelor cu cuc. c. petrescu, c. v. 66. Un ornic singur miezul nopţii bate, De parcă-n somn trecutul ar visa. d. botez, f. s. 36. Am plecat... să mă uit la ornicul de aur ce lucea pe masă. brăescu, a. 87. Ornicele de acolo parcă bat într-un alt timp, ca în saloanele desuete ale oraşelor de provincie. teodoreanu, m. u. 154. Un ornic bătrîn de lemn, cu limbă lungă de alamă, însemna domol clipele, sadoveanu, o. iii, 269, cf. ix, 116. Cînd am plecat, un ornic bătea din ceaţă rar. arghezi, vers. 87, cf. id. c. o. 161. In ciuda ornicului leneş, Cucoşii ţipă sub pervaz, deşliu, m. 15. <£■ F i g. Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic, eminescu, o. i, 48. Ce ornic, cu silă, Îmi murmură-n piept? lesnea, i. 132. După ce ornicul melodic al munţilor şi-a făcut pauza, ca să cadă peste pripoare şi peste colnice un val de tăcere măreaţă, clopotele cele mărunte iar pornesc, sadoveanu, o. ix, 13. <0> Ornic de soare = cadran solar. Cf. calendar (1847), 4. — Pl.: ornice. — Prescurtat din ceasornic, prin apropiere de oră. ORNICĂRÎE s. f. (învechit) 1. Meseria ceasornicarului. Una din breslele boierului străin fiind ornicăria, domnia sa învăţase a cunoaşte ceasurile. sadoveanu, o. xiii, 711. 2. Atelier unde se repară sau prăvălie unde se vînd ceasornice; ceasornicărie. Cf. dl, dm. — Pl.: ornicării. — Ornic +suf. -arie. 2719 ORNITOFIL — 318 — OROGANIE ORNITOFÎL s. m. (Rar) Iubitor de păsări. Calinic era un mare ornitofil. hogaş, dr. ii, 49. — PL.: ornitofili. — Din fr. ornitophile. ORNITOGRAFÎE s. f. (învechit), Ştiinţă care se ocupă cu descrierea păsărilor. V. or-n i t o 1 o g i e. Ornitografie, adică pentru fire paserilor, amfilohie, g. f. 250v/9, cf. NEGULICI. — Din it. ornitograîia. ORNITOL(ÎG s. m. Specialist în ornitologie. Cf. BARCiANu, alexx, w. Această subspecie a trezit abia în ultimii ani interesul ornitologilor. linţia, p. ii, 52, cf. 146. — PI. : ornitologi. — Din fr. ornithologue. ORNITOLOGHÎE s. f. v. ornitologie. ORNITOLOGIC, -i adj. 1. Care ţine de ornitologie, privitor la ornitologie. Colecţia ornitologică. mn (1836), 961/47, cf. negulici. Catalogul colecţiilor ornitologice, linţia, p. ii, 7. In 43 de ani de activitate ornitologică, numai 9 acvile de munte mi-au ajuns în mină. id. ib. 167. 2. (Neobişnuit) De pasăre; din carne de pasăre. Grangurul ... cu drept cuvînt este socotit In Francia ca una din cele mai delicate îmbucături ornitologice, odobescu, s. iii, 32. — PI. : ornitologici, -ce. — Din fr. ornithologique. ORNITOLOGIE s. f. 1. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul păsărilor. Cf. ar (1834), 88, J. CIHAC, I. N. 69/12, VALIAN, V., NEGULICI, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Rar) Totalitatea speciilor de păsări (din-tr-o regiune, dintr-o ţară etc.). Gripsorul să drată a fi în ornitologhia de la Africa... cel mai vreadnic de însemnat lucru. f. dum. i, — PI. : ornitologii. — Şi : (învechit) ornito-loghie s. f. — Din fr. ornithologie, germ. Ornithologie. ORNITOLOGlST s. m. (Ieşit din uz) Ornitolog. DL, DM. — PI. : ornitologişti. -r- Din fr. ornithologiste. ORNITORÎNC s. m. Mamifer ovipar semi-acvatic din Australia, avînd un cioc asemănător cu cel de raţă, corpul acoperit cu blană şi degetele unite prin membrane înotătoare (Ornitho-rhynchus paradoxus). Cf. genilie, g. 176/17. Toţi ornitorinchii sînt ovipdfi. maiorescu, l. 93, cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W., DER. — PI. : ornitorinci şi (învechit) ornitorinchi (pronunţat -rinhi). — Din fr. ornithorynque. OROARE s. f. 1. Sentiment de dezgust şi de groază; repulsie, aversiune, scîrbă. Cf. negulici, aristia, plut. Un simţimînt d-oroare. MACEDONSKI, O. I, 254, cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Şarlatanii disgustătoare De cari mi-e scîrbă şi oroare, gorun, f. 111. Avea oroare de bărbaţii mici. rebreanu, i. 85, cf. 125. Trebuie să ştii că eu am oroare de toată familia noastră: scriitori, gazetari, pictori, c. petrescu, c. v. 306, cf. pribeagul, p. r. 17. Am asistat cu oroare la dezlănţuirea unor măceluri cum n-au mai fost, între imense forţe armate, sadoveanu, e. 187. Guevara profesează un ruralism şi o oroare de viaţa citadină, călinescu, i. 250, cf. 60. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate, camil petrescu, n. 57. Cît despre hoteluri, am oroare, vinea, l. i, 62. Avea oroare de oamenii înăcriţi, nepăsători. v. rom. octombrie 1958, 23. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază şi repulsie; lucru oribil; grozăvie. Cf. aristia, plut. în oroarea morţii — gloria sa cată. bolin-tineanu, b. 41/1. Oroare!. . . Capul zboară rostogolit departe Şi corpul i se-nfige cu furie-n pămînt! macedonski, o. i, 255. O, durere de a spune încă o dată asemenea orori! vlaiiuţă, o. a. iii, 97, cf. 125, şăineanu. Oroarea celor văzute îi reveni în minte. d. zamfirescu, v. ţ. 198, cf. severin, s. 65, sahia, n. 121. Oraşele au fost cruţate de ororile luării prin asalt, oţetea, t. v. 318. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede, demetrius, c. 54. Tot ce se spune despre oroarea unui. . . război imperialist nu sînt vorbe goale, contemp. 1950, nr. 185, 1/1. (Prin exagerare) Timid şi neînvăţat să se poarte în lume, băga cuţitul în gură, tăia pîinea în pătrăţele, comisese o sumă de orori. c. petrescu, c. v. 98. -PL: (2) orori şi (învechit, rar) oroare (bolintineanu, ap. şăineanu). — Şi: (învechit) or6r (pl. ororuri) s. n. calendar (1862), 78/5, 83/12. — Din fr. horreur, lat. horror, -oris. OROCHEŞNIŢĂ s. f. v. coropişnită. OR(5CI s.m. pl. v. urioc. ORODNIC, -Ă adj. (Regional) Urît, slut (Jorăşti — Tecuci), i. cr. v, 376. — Pl.: orodnici, -ce. — Cf.' rus. y p o a, y p o h h a. OROGĂNIE s. f. (Regional) Pătăranie, păţanie; întîmplare cu tîlc, pildă (Hănţeşti— Suceava). Cf. i. cr. iv, 251. Le-am spus şi eu cîte o oroganie. ib. 2732 OROGEN — 319 — OROLOGIER — Pl. : oroganii. — Etimologia necunoscută. OROGÉN s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarţei terestre în care au avut loc mişcări tectonice intense ce au dus la formarea unui lanţ muntos. Cf. dt, ltr2. Cercetări mai numeroase s-au efectuat in regiunile de orogen. mg i, 34, cf. DER. — PI. : orogene. — Derivat regresiv de la orogeneză. OROGENÉTIC, -Ă adj. Orogenic. dl, dm. — PI. : orogenetici, -ce. — De la orogeneză. OROGENÉZ s. f. Proces de cutare a scoarţei terestre, avînd ca rezultat formarea lanţurilor muntoase. Cf. oncescu, g. 33, 59. în timpul orogenezei alpine, acestea din urmă au funcţionat ca blocuri rigide de platformă, mg i, 197, cf. der. — PI. : orogeneze. — Din fr. orogenèse. OROGÉNIC, -Ă adj. Privitor la formarea munţilor prin cutare. Formaţiunile care intră în constituţia Carpaţilor s-au cutat în mai multe faze de paroxism orogenic. oncescu, g. 9. Evoluţia orogenică a acestor. . . două unităţi se terminase la sfîrşitul cretacicului. mg i, 109, cf. 152. Mişcările orogenice puternice au dat naştere la zone mari de cutare a stratelor. geologia, 65, cf. 63. — PI. : orogenici, -ce. — Din fr. orogénique. OROGENÎE s. f. (Rar) Parte a geologiei care studiază formarea munţilor. Cf. cade, dl, dm. — Din fr. orogénie. ORO GRAF s. m. Specialist în orografie. Cf. DDRF, DL, DM. — PI. : orografi. — Din fr. orographe. OROGRĂFIC, -Ă adj. Care ţine de orografie, privitor la orografie. Harţe orografice. laurian, m. iv, 190/22. Note istorice, orografice şi archeo-logice. ODORESCU, S. II, 164, cf. DDRF, ŞĂINEANU, rarcianu, alexi, w. + Format din munţi, muntos. Cf. alexi, w. Elementul esenţial în structura geologică a ţării noastre îl formează lanţul carpatic, care în acelaşi timp este şi cel mai important element orografie. oncescu, g. 9. O altă trăsătură caracteristică a acestor munţi esté prezenţa unor noduri orografice din care se desfac culmi în evantai, mg i, 214. — Pl.: orografici, -ce. — Din fr. orographique. OROGRAFIE s. f. Ramură a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea formelor de relief ale uscatului. Cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., ltr2, der. + (Rar) întregul complex al formelor de relief ale uscatului dintr-o anumită regiune. Această ambiguitate se explică pînă la un punt şi prin orografia regiunii. hasdeu, i. c. i, 28. — Şi: (învechit) horograîie s. f. amfilohie, g. v/11. — Din fr. orographie, gr. ¿poypatpia. OROHIDROGRAFIC, -Ă adj. (Rar) Privitor la relieful şi la apele unei ţări, unei regiuni etc. Cf. şăineanu, d. u. Condiţiunile orohidrografice şi geografice sînt prielnice, contemp. 1948, nr. 113, 11/3. — PI.: orohidrografici, -ce. — Din fr. orohydrographique. OROIĂ vb. I. Refl. (Regional) A se surpa, a se prăbuşi (Caransebeş), l. costin, gr. răn. 151. Fugi, că se oroaie podul. id. ib. — Prez. ind.: oroi. — Onomatopeie. Cf. h u r u i. OROL0G s. n. v. orologiu. OROLOGÎÎR s. m. v. orologier. OROLOGERlE s. f. (învechit) 1. Meseria ceasornicarului. Cf. şăineanu, cade, scrihan, d. Tehnica orologeriei s-a dezvoltat apoi rapid. cişman, fiz. i, 32. 2. Atelier unde se exercită această meserie; prăvălie unde se vînd ceasornice; ceasornicărie. Orologierie şi bigiutărie. laurian, m. iv, 47/6. — PI.: ( 2 ) orologerii. — Din fr. horlogerie, după orologiu. OROLOGHION s. n. (învechit) 1. Ceasornic. Orologhion ... cu care măsoară timpul, amfilohie, g. ix/2, cf. sp i [prefaţă]. 2. Carte bisericească rituală, cuprinzînd rugăciunile şi cîntările care se rostesc sau se cîntă la anumite ore; ceaslov. Orologhion, adecă ceaslov care cuprinde în sine slujba de zi şi de noapte (a. 1766). bv ii, 170/36, cf. budai-de- LEANU, LEX., CIHAC, II, 680, DDRF, TDRG. — PI.: orologhioane. — Din ngr. poX6yiov. OROLOGHIU s. n. v. orologiu. OROLOGlfiR s. m. Ceasornicar. Cf. fis. 239/9, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Intră orologerul şi întîiul gentilom, t iulie 1964, 31, cf. h xvii 48. — Pronunţat: -gi-er. — PI.: orologieri. — Şi: orologer s. m. — Orologiu + suf. -ar, după fr. horloger. 2748 OROLOGIU — 320 — OROPSI OROLOGIU s. n. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe faţada unei clădiri sau pe o coloană, pe un turn, pe un perete interior etc.; p. e x t. ceas. Orologhiu de aur. leon asachi, b. 76/21 Oro-logele lai Carol V. heliade, o. i, 126. Orloj ... (ceasornic mare), genilie, g. 216/19. Orologul de buzdunariu. rus, i. i, 313/30. După amiazi, cercetarăm... măreaţa catedrală gotică, cu cel mai înalt turn din lume şi cu un orologiu astronomic. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 90, cf. NEGULICI, ELEM. ALG. 188/23, RARASCH, m. iii, 89/18. Avea şi pasiunea de a derege mereu la oroloage. bahiţiu, p, a. i, 4, cf. rom. lit. 4022/26, polizu. Fanariotul privi orologiul şi, văzlnd că se apropia ora cununiei, ieşi pe poartă, filimon, o. i, 252. Un orologiu sună noaptea jumătate, bolinti-neanu, o. 33. Spre a-şi clştiga nişte bani, dînsul învăţa şi diregerea oroloagelor. f (1881), 341. Cadenţata bătaie a unui orologiu de lemn. emi-nescu, n. 35. Greieri clntă, Ca orologii aruncate-n iarbă. id. o. iv, 94. Din depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătlnd unsprezece şi douăzeci, caragiale, o. vi, 47, cf. macedonski, o. i, 23. Orologiul mare din salon bătu douăsprezece. I. NEGRUZZI, S. III, 235, cf. BARCIANU. Orologiul din cupolă Anunţă fiecare oră. minu-lescu, v. 83, cf. sebastian, t. 188. S-aude orologiul din turnul lui ursuz, lesnea, c. d. 114. Văd.. . pe frontispiciul chioşcurilor de ziare orologii care înseamnă ora fără greş. sadoveanu, o. ix, 260, cf. i, 670. In secolul al XlV-lea, apare în Italia orologiul, care măsoară timpul şi reglementează activitatea orăşenilor, oţetea, r. 71. Orologiul... de la răscruce le arăta clar că pierduseră masa la cantină, v. rom. septembrie 1955, 82, cf. ib. iunie 1958, 20. — PI.: orologii şi (învechit) oroloage, orologe. — Şi: (învechit) orologhiu, orol6g, orlogiu (i. negruzzi, s. vi, 439), orloj s. n. — Din ngr. wpoXoyiov, lat. horologium, fr. horloge, it. orologio. ORONlMIC s. n. Denumire topică pentru formele de relief. Cf. mg i, 73. Lista toponimicelor, a hidronimicelor şi oronimicelor Intllnite In Moldova, în Muntenia sau în Transilvania este destul de bogată, scl 1960, 206. — PI.: oronimice. — De la oronimie. ORONIMlE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii şi apelative) care desemnează formele de relief, der. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării şi evoluţiei numirilor referitoare la formele de relief, ltr2, cf. der. — Din gr. Spog + -6vu{xoţ. OROPIŢA s. f. art. (Prin Bucov.) Numele unei hore. Cf. varone, d. 121. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OROPSEĂLĂ s. f. (Rar) Oropsire, polizu cf. LM. — PI.: oropseli. — Oropsi + suf. -eală. OROPSI vb. IV. T r a n z. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta, a vitregi. Duşmanii mă pizmuiesc, Rudele mă oropsesc, pann, e. iv, 129/11. Oastea ticăloşită de lipsa merin-delor, horopsită de duşmanii carii îl urmează mişeleşte, negruzzi, s. i, 168. Această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă, creangă, p. 283, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă românii nu vor fi tot români, oricît s-ar căzni să-i oropsească? re-breanu, nuv. 307. Doruleţ, ce ai cu mine, De mă horopseşti pe lume? mat. folk. 302, cf. 263. Se însură şi luă o altă babă, care avea şi ea un băiat; însă baba ţinea mai mult la al ei şi-l oropsea pe-al unchiaşului. şez. viii, 132, cf. CIAUŞANU, GL., BUL. FIL. II, 290. 2. (învechit şi popular) A izgoni, a alunga. Pe argatul oropseşte Şi pe fiu-şi rînduieşte, Judecind adică-n sine Că el va-ngriji mai bine. pann, p. v. ii, 45/9, cf. polizu. Poate să afle că ne iubim amîndoi şi să ne oropsească, şi atunci vom rămînea calici pe drumuri, filimon, o. i, 144, cf. cihac, ii, 680. Împăratul apoi îi oropsi pe amlndoi şi nu mai voia să ştie şi să auză de dînşii. ispirescu, l. 154, cf. 121, ddrf, şăineanu, barcianu. Ah! Spătarul? Tu In Argeş? Pe cit ştiu Oropsitu-te-am în valea Dîmboviţei. DAVILA, V. V. 151, cf. 69, ALEXI, w. Ori stăpln te-a oropsit, Ori din chelciug c-ai sflrşit. mat. folk. 157. <£■ F i g. Spre a oropsi pe „celu şi pe „ceau, traduce exemplele sale în limba franceză, macedonski, o. iv, 43. + A lăsa la voia întîmplării; a părăsi. Vlnătoarea era uitată . . . Păsări, fiare şi lighioane trăiau de el oropsite, odobescu, s. iii, 203. Bărbăţelu mi-a plecat, Singură că m-a lăsat. . . Singură m-a oropsit, teodorescu, p. p. 281. De mică Mi-o iubise, La mare mi-o oropsise, Gălbiori nu-i dăruise, id. ib. 574. 3. (învechit şi regional) A certa, a ocărî; a vorbi de rău; a afurisi, a blestema. Au chiemat apoi pre împărăteasa şi o au horopsit mult şi o au făcut neharnică de împărăţie şi dintr-acela ceas o au urgisit (a. 1760); gcr ii, 74/8. Cine se scoală mai de dimineaţă acela e mai mare în sat la ei, de-i horopseşte şi-i ţuhăieşte mai rău decît pe vite. creangă, a. 154, cf. contemporanul, Vj, 295. Să mă ierţi, Darie, să mă ierţi că te-am ocărit, că te-am oropsit, că te-am drăcuit, că te-am bătut, stancu, d. 325. Ionică, te-aş găzdui, Da nu-mi e bărbatu-aci, Şi mi-e frică c-o veni, Pă tine te-o huidui, Pă mine m-o horopşi. rev. crit. v, 95, cf. graiul, i, 301. De-aci privea jos la vatră. Stau toţi împrejurul focului şi-l oropseau, plopşor, c. 42. +A des- 2754 OROPSIRE — 321 — ORŞAF cînta, a vrăji. Gherghina că le lua, Nu-ş'ce naiba dojenea, Că apa-n pahar să-nchega, Pe Oncica-l oropsea, Să vină cit o putea, păscu-lescu, l. p. 300. — Prez. ind.: oropsesc. — Şi: (învechit şi regional) horopsi vb. IV. — Etimologia necunoscută. OROPSÎRE s. f. (Rar) Faptul de a oropsi. 1. Cf. oropsi (1). Cf. BARCIANU. 2. Cf. o r o p s i (2). Cf. polizu, ddrf, bar-CIANU, ALEXI, W. — Pl.: oropsiri. — Şi: (regional) horopsire S. f. DDRF. — V. oropsi. OROPSIT, -Ă adj. 1. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit, persecutat; chinuit. Ea, vâzîndu-se acum aşa de nenorocită şi horop-sită, ce să facă şi încotro s-apuce? creangă, p. 89, cf. caragiale, o. iv, 364. Toţi oropsiţii, toţi răzvrătiţii îşi vor strînge mîinile şi, într-un avînt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani. rebreanu, p. s. 54. Mai erau cîteva femei speriate şi bocite, fiecare cu o legăturică de merinde subţioară, pentru bărbaţii lor oropsiţi, id. R. i, 114. Feciorul pe care-l pierduse ... îl cîştigase revoluţia, ţara, poporul, tagma oropsiţilor, c. petrescu, a. r. 198. Maică-ta cea bătută şi horopsită a a-juns ceasurile liniştii, sadoveanu, o. ii, 51. Laura . . . este oropsita familiei, ruda săracă şi sluga tuturor, v. rom. ianuarie 1957, 155, cf. şez. ix, 148. + Sărman; prăpădit, nenorocit. Măi Spiridoane, tu eşti beţiv şi oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalţi, rebreanu, r. ii, 57. Bar ce om.. . ! Cel mai oropsit şi mai soios dintre toţi.. . Era trenţăros, murdar, slab. galaction, o. 84. <£■ F i g. Sufletul ce umblă oropsit şi mohorît. lesnea, a. 26. + Sărăcăcios. Bar smulgerea sălciei însemna năvala apelor Şiretului, inundarea oropsitului adăpost al ţăranului din Robi. contemp. 1951, nr. 224, 2/2, cf. caba, săl. 91. 2. (învechit şi popular) Izgonit, alungat. Cf. polizu. A părăsit Sibiul, oropsit chiar de guvernul său. ghica, s. 121, cf. ddrf. -4 Lăsat la voia întîmplării; uitat, părăsit. Nu te teme, pom oropsit, că te voi curăţa de omizi, ispi-rescu, l. 125. Ca năzdrăvanii din basmuri, gîndurile ocoleau satul, poposeau în cocioabele necăjite, printre alţi ţărani, împovăraţi de nevoi, oropsiţi de Bumnezeu şi de oameni, rebreanu, i. 212. Scorpie bătrînă I. . . Vei rămîne-aici l Flămîndâ, singură şi oropsită, pradă fiarelor din codri, eftimiu, î. 67. Rămaşi în întîrziere cu primenirile ţării, răsăreau din olaturile mărginaşe şi oropsite de fosta stăpînire, ca din străfund de vremi. v. rom. februarie 1954, 6. 3. (Regional) Blestemat, afurisit (Silistraru — Brăila). Cf. păsculescu, l. p. 186. Nu-s butuci pîrliţi, Ci-s oameni. . . nespovediţi... Şi sînt negri şi pîrliţi Şi de veci ei oropsiţi, id. ib. — Pl.: oropsiţi, -te. — Şi: (regional) horopslt, -ă adj. — V. oropsi. OR<5R s. n. v. oroare. OROSCĂ s. f. (învechit) Parte a căruţei, nedefinită mai îndeaproape. Acum i-am scris ... pentru o căruţă cu ladă, unde şade cocişu, cu oroscă şi cu ladă suptu gratie (a. 1804). iorga, s. d. xii, 153. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. OROSCdP s. n. v. horoscop. OROŞAN, -Ă s. m. şi f. v. orăşean. OROŞĂNCĂ s. f. v. orăşeancă. OROŞEL s. n. v. orăşel. OROZĂN s. n. (Prin Olt. şi Dobr.) Mortar (lexic reg. 55); tencuială care nu este netezită (an. dobr. rv2, 100, dr. iv, 797). Uscat ca orozanul. an. dobr. iv2, 100. Tare ca orozanul. ib. -4- (Adjectival) Zgrunţuros, aspru, dur. Veniră slugile rînd pe rînd, fiecare cu laba înmuiată în apă cu nisip — nişte chişai orozan, că erea rugina groasă — şi-i frecară paloşul şi pe-o parte şi pe alta, că lucea acum de-ţi lua ochii. PLOPŞOR, c. 49. — Etimologia necunoscută. OROZĂN(ÎS, -OĂSĂ adj. (Prin Olt.) Zgrunţuros, aspru, dur. Năsîp — nişte chişai oroză-nos. dr. iv, 797. — Pl.: orozănoşi, -oase. — Orozan + suf. -os. (5RPIE s. f. (Prin Transilv.) Pămînt desţelenit şi lucrat timp de mai mulţi ani consecutiv; ogor. Cf. viciu, gl., pamfile, a. r. 26. — Pl.: orpii. — Etimologia necunoscută. ORPIMENT s. m. Trisulfură de arsen, de culoare galbenă, care se găseşte în stare naturală sau se prepară pe cale chimică; se foloseşte ca vopsea în pictură. Cf. marin, pr. i, 205/19, CANTUNIARI, L. M. 107, DM. — Din fr. orpiment. ORSÎGĂ s. f. v. obsigă. ORŞ s. n. v. horj. ORŞĂDĂ s. f. v. orjad. ORŞĂF s. n. v. horşaî. 2570 ORŞAfâ — 322 — ORTA ORŞAGr s. n. (Prin Transilv.) Urare, oraţie. Luaţi în nume de bine cinstit orşagul nostru. tBIBICESCU, P. P. 250. — PI.: orşaguri. — Etimologia necunoscută. Probabil ura + suf. -şag. ORŞĂY s. n. v. horşaf. ORŞENÎC s. n. v. urşinic. ORŞÎC s. n. V. orcic. ORŞICtJM adv.v. ofişicum. ORŞINlC s. n. v. urşinic. ORSIÚNDE adv. v. orişiunde. ORT1 s. m., s. n.-l. S. m. (învechit şi popular) Monedă de valoare mică, reprezentînd a patra parte dintr-un leu vechi, adică zece parale. Un ban de aramă galben ... la acea cetate năruită am aflat, cit un ort de mare. m. costin, o. 257. Cîte un ortu vadra (a. 1691). iorgă, s. d. i, 84. îAu scos văcăritul de vită cite doi orţi. ist. ţ. r. 129. Oca de untu cîte -doi orţi bătuţi şi un zlot. neculce, l. 84, cf. 104, ANONi car. Să dau dumnealui pe an căt[e] 6 orţ (a. 1700). iorga, s. d. x, 325. 40 lei şi un ort (a. 1718). bul. com. ist. iv, 208. Să riu le ,oprească sărdariul nici leu de car, nici ort de om pedestru (a. 1741). uricariul, iv, 402/18, cf. xiv, 2. Au cheltuit 8 lei şi un ort, adecă o a 4 parte dintr-un leu. amfilohie, e. 102/6. Au scos pe toată ţara cîte lin ort de fieştecare nume (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, .199/16, cf. 198/7. Au'scos un bir pe dobitoace, ce l-au numit văcărit, să dea de tot dobitocul un ort. şincai, hr. iii, 150/17. Un ort de 10 părale. calendariu (1814), 154/17, cf. dionisie, c. 166. Parale 10 ortul, cum era din vechime (a.; 1822). doc. ec. 261. Taleri trei mii'patru sute cincizeci şi şapte ş-un ort. hasdeu, r. v;= 63. Vine-o fată, pune ortul Mortului pe piept, coşbuc, p. ii, 54, cf. i. brăescu, m. 78. Gologanii, pitacii, orţii. n. a. bogdan, c. m. 169. Au început să se certe Şi, pentru netrebnicul ort, Au prins să-l suduie pe mort. lesnea, e. d. 87. Am băgat mina pînă-n cot Şi n-am găsit nici un ort. teodorkscw, p. p. 130, cf. 292, şe-z. viii, 125;, pamfile, j. i, 129.-N*am paroli să-l : îngrop, Părăluţe nici un ori, Pînzişoară nici un cot. cardaş, c. p. i9.'Măi podar, Trage podul, Să trec Oltul! — L-oi trage, De mi-ei da ortul I balade, ii, 3Í4; Un ort, un zlot, un tult şi o oală cu unt, se spune despre o plată r exagerat de mare. Cf. zanne, p. 'v. 461. Cot de , un ort şi aţă de un zlot, se spune cînd cineva, ; după muncă multă, nu se alege cu nimic. id. i ib. 209. Expr. (Familiar) A(-şi) da ortul ; popii = a muri. Cf. polizu. Sufer mult de piept şi poate oi da ortul popei. bălcescu, ap. ghica, a. 578. De teamă să nu dea ortul popii, se duse într-un suflet la Bacus ... şi-l rugă... să-şi ia darul înapoi, ispirescu, u. 106. Iar alţii, în credinţa că ortu l-am dat popii..., batistele scoteau, macedonski, o. i, 45. De foame nu dau popii ortul l Eu iarna singură-mi ţes tortul. coşbuc, p. i, 128. Cînd îţi e mai dragă lumea, atuncea, vai! dai ortul popii, anghel-iosif, c. m. i, 195. Clocotea de revoltă că bătălia, în care au pierit peste două mii de oameni şi în care el era să-şi dea ortul popii, nici măcar n-a fost pomenită în comunicatele de război, rebreanu, p. s. 113. Azi noapte, cu luna şi plopii, Opt bolnavi au dat ortul popii, arghezi, v. 183, cf. c. gane, tr. v. 389. Ai venit... Auzisem c-ai dat ortul popii, stancu, r. a. i, 9, cf. pas, z. iv, 232. Bietul diacon, era să-şi de ortul popii. pop., ap. gcr ii, 366, cf. şez. iii, 114, pamfile, j. i, 129. Tot doi bani (sau lei) şi un ort = (lucru) la fel de neînsemnat ca şi altul; tot atîta, tot una. Nărilă, Chirilă, tot într-o rilă, tot doi lei ş-un ort. alecsandri, t. 776, cf. zanne, p. v, 63. 2. S. m. şi n. (învechit) A patra parte dintr-o sută; douăzeci şi cinci. Cf. klein, d. 180, lb. Un ort de raci. polizu, cf. cihac, ii, 230, lm, DDRF, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200, MÎNDRESCU, i. g. 70. Un ort de vite. i. brăescu, m. 69. + (Prin Transilv. şi Olt.) Douăzeci şi cinci de fuioare legate împreună, după meliţat. Cînepa şi inul, după ce se frîng şi se meliţă, se leagă cîte 25 fuioare la un loc sub nume de ort. h xvii 237, cf. VICIU, GL., A ii 4. 3. S. m. (învechit, rar) Unitate de măsură a lungimii nedefinită mai îndeaproape. 2 orţi sîrmă (sfîrşitul sec. XVII), iorga, d. b. ii, 96. — PI.: (m.) orţi şi (n., rar) orturi. — Şi: ord S; m. şi n. KLEIN, D. 180, LB, lm, DDRF, MÎNDRESCU, i. G. 70. — Din pol. ort, germ. Ort. ORT2 s. n. (Transilv., în graiul minerilor) Loc de muncă într-o mină; abataj. Cf. viciu, gl. 93. Dacă vii la baie, vină pe uărtu mieu. PAŞCA, GL. 59, cf. FD I, 150, 151, LEXIC REG. 21. — PI. -.orturi. — Din germ. Ort. ORTĂ s. f. 1. (învechit) Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. S-au închinat la ortaoa ienicerilor şi aşa şi-au scăpat vieaţa (a. 1741 — 1769). gcr ii, 81/27. Vro cîteva ortale ce era la Rusciuc, trecură la Giurgiuv şi stăpî-niră cetatea, văcărescul, ist. 282. Nu numai ortalele de iniceri, ci şi cîţiva paşi şi sarascherul au trecut pin ţară (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, -193/8, cf. 280/36. Generări cu multe oşti călărime şi cu multe ortale de ostaşi cu tunuri. dionisie, c. 179, cf. 188. Cinci de ianiceri ortale, cei mai aprigi şi delii, beldiman, e. 47/16. 2780 ORTAC — 323 — QRTAR Spune lui Iordache să ia două ortale de arnâuţi aleşi şi să se ducă la Goleşti, filimon, o. i, 284. Corpul ienicerilor coprindea 4 diviziuni, formînd 229 de cohorte... numite odaie sau ortale. şxo i, XXIX, cf. i^, 278. Căpitenia de orta cunoştea pe franţuz ca pe-un de-aproape prietin împărătesc, sadoveanu, o. x, 295. 2. (învechit şi regional) Trupă, ceată, bandă; grupare, tagmă. Se încheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor şi a satîraşilor. filimon, o. i, 303, cf. 164. Cînd face parte din ortaua poeţilor, atunci cată să fugi cît vei putea de dînsul. id. ib. 373. Petele negre din depărtare, ce trebuiau desigur să fie Mariţa cu ortaua ei, abia se zăreau. săm. i, 217. De trei zile curgeau fără răgaz, ca nişte ortale de moruni uriaşi, chiriţescu, gr. 7, cf. 89. Pe Vîlcan el părăsea Şi-n orta că se băga. teodorescu, p. p. 554. — Pl.: ortale. — Din tc. orta. ORTAC, -Ă s. m. şi (rar) f. (Mai ales în Ban. şi Transilv.) 1. S. m. şi f. Tovarăş (de drum, de muncă, de armată etc.), camarad; p. e x t. prieten. Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu. Tu ie-ţi boii şi-ţi caută alţi ortaci, nici să spuni oarecuiva că te-ai întîlnit cu noi. f (1867), 295, cf. ddrf. Iar cînd a fost la-n-mormîntat, Toţi morţii parcă s-au sculat Să-şi plîngă pe ortacul lor. coşbuc, p. i, 148. Tatăl său venea acasă tîrziu, mirosind a băutură, cu doi-trei ortaci după el. pamfile, com. 24. Porecla i-o dăduseră ortacii din sat. sadoveanu, o. xvi, 77. A început să-şi instruiască după inima lui ortacii, v. rom. aprilie 1955, 248. Cată moţul în desagă. Nu găseşte. Iar ortacii l-s departe, beniuc, v. 53. Vin', măi ortace, să-ţi spun o vorbă, davidoglu, m. 63. Doi ortaci doposeau în aceeaşi vreme la marginea pădurii. vornic, p. 87, Şeful echipei... Zîmbeşte ortacilor cu braţe-ncleştate Pe ciocanul mecanic care muge, se zbate, deşliu, g. 46. Atunci au sărit pe el ortacii lui Ion şi, încleştaţi unii cu alţii, s-au rostogolit în uliţă. t. popovici, se. 72. Eu văz bine, măi ortace, C-a mea ibovnică-ţi place. jarnIk-bîrseanu, d. 387, cf. vaida. Griji, ortace, ce faci, In cursă să nu te bagil doine, 66. Bravii mei, ortacii mei, Şi feciori ca neşte lei, Staţi pe loc, mă aşteptaţi Şi la umbră vă culcaţi, cătană,’ b. 158. Ce ţi s-a întîmplat, ortace, de eşti atît fără de voie şi atît de pierit. mera, l. b. 253. Umblînd el aşa prin ţară, şi-a prins douăzeci şi patru de ortaci, i. cr. iii, 362, cf. v, 346, L. COSTIN, GR. BĂN. 151, GR. S. VI, 208. O spus un om că a fost la păduri cu ortasi. ARH. FOLK. III, 139, cf. 61, CHEST. V, 11, 12, 17, 65, 59, 76 supl., alr i 1 521, alr ii/i h 154, alr ii/i mn 77, 2668/47, alr ii 4 385, a ii 8, com. paşca (Crişcior — Brad), com. din tăr-căiţa — beiuş şi din timişoara. Voi, ortacii mei, Ciobani tinerei, Voi că vă vorbiţi Să mă omorîţi. balade, ii, 467, cf. 366. <> F i g. îşi lasă nevasta în liniştea tinzii, Că-n munte-l aşteaptă Ortacii, molizii, horea, p. 66. + (Regional) Ibovnic, iubit, drăguţ. Cîntă cucul, vai, săracul, Ş-a pierdut mîndra ortacul Şi câta să-ş afle altul, hodoş, p. p. 223. + Bărbat, soţ. Ş-o fost bun şî fost râu, Ăsta mi-i ortacu mneu. alexici, l. p. 114. ❖Loc. adj. Cu ortac = în număr pereche, cu soţ. Luminările. sînt „sins sau tri ori că şapce; să nu fie cu ortac11. arh. folk. iii, 57. 2. S. m. Asociat, părtaş. De azi înainte eşti ortac cu mine la moară pre-n două. cătană, p. b. ii, 119. Cîn n-apucăm d£i măsurat oili, oprim mieii şî ne-mpreunăm toţ ortasi dzi fasim um pîlc. arh. folk. iii, 142, cf. alr i 1793, alr sn i h 16, alrm sn i h 9, a i 13, 22, 26, 31, 35, ii 12, iii 1, 12, 16, 18, 19. + (Prin Olt.) Ucenic. rădulescu-codin, cf. id. î. 353, com. din turnu măgurele. — Pl.: ortaci. — Şi: (regional) hortâc (alr i 1521/320,.alr sn i h 15/316) s. m. — Din ser. ortak. ORTĂ-CEAtJŞ s. m. (învechit) Curier (al unui regiment). Au trămis bumbaşir un orta-ceauş... cu ferman ca să împlinească acei bani de la acei boieri (sfirşitul sec. XVIII). let2, iii, 208, cf. 217, şio n2, 92. Turcii aveau orta-ceauşii lor, un fel de curieri oficiali, n. a. bogdan, c. m. 149. — Pl.: orta-ceauşi. — Din tc. orta şavuşu. ORTĂ-CUŞĂC s. n., s. m. (învechit) 1. S. n. Brîu de fir pe care îl purtau baltagiii. împăratul ... făcu iarăşi iasigi-efendi cu beretă şi orta-cuşac. văcărescul, ist. 285, cf. şio n2, 92. 2. S. m. Slujitor la curtea domnească, îmbrăcat cu anteriu şi încins cu un şal; edecliu. Orta-cuşac cu tabla-başa (ă. 1773). şio n2,' 92. Căpitani spătăreşti orta-cuşaci şi înarmaţi (a. 1784). tdrg. Toţi oamenii aceştia ce sînt în serviciul domnului se numesc edeclii şi orta-cuşaci. ap. şio na, 92. — Pl.: (n.)?, (m.) orta-cuşaci. — Din tc. orta kuşak. ORTĂN s. m. (Regional) Uliu (Accipiter gentilis) (Băcăinti — Orăştie). băcescu, păs. 209. — Pl.: ortani. — Etimologia necunoscută. Cf. h u 11 a n. ORTĂNŢĂ s. f. v. hortenzie. ORTĂR s. m. (Regional, în graiul minerilor) Miner care lucrează cu sfredelul. Cf. frIncu-CANDREA, M. 43. — Pl.: ortari. — Ort2 + suf. -ar. 2786 ORTAŞ — 324 — ORTODOŞ ORTĂŞ s. m. (Rar) Ortac (1). Luînd cu sine pre unii prieteni şi ortaşi ai săi, întrarmaţi şi cu puterea năvălind asupra lui Mihnea Vodă..., cu moarte amară i-au stins vieaţa. şincai, hr. ii, 125/33. — Pl.: ortaşi. — Orta + suf. -aş. ORTĂCfîSC, -EĂSCĂ adj. (Regional) Făcut în tovărăşie; folosit în tovărăşie. Cf. zanne, p. iv, 225, id. ib. vi, 397, alr ii/29. — Pl.: ortâceşti. — Ortac + suf. -esc. ORTĂCfiŞTE adv. (Regional) In tovărăşie, în ortăcie (Vălcani — Sînnicolau Mare), alr sn i h 15/47. — Ortac + suf. -eşte. ORTĂCl vb. IV. Refl. r e c i p r. şi (rar) tranz. (Regional) A (se) întovărăşi, a (se) asocia; a (se) împrieteni. Cf. budai-deleanu, lex., lb, lm, TDRG-. Cîte trei se ortâcesc Şi la birt că se pornesc, doine, 57, cf. alr ii 4 387/2, 27, 29, 36, 53, 64, 76, 105, 284, 833, alr sn i h 15, ib. 16. Măi tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place năravul tău: Cu beţivi te ortâceşti Şi capu-ţi primejduieşti. ant. lit. pop. i, 321, cf. a i 20, 21, ii 12, iii 1, 16, 18, iv 5. -f- A se căsători. A impins-o păcatul de s-a ortăcit cu un om de gîlceavâ şi după doi ani nu mai avea unde să-şi culce capul, popovici-bănăţeanu, v. m. 143. — Prez. ind.: ortăcesc. — V. ortac. ORTĂCÎE s. f. (învechit şi regional) Tovărăşie, asociere (la drum, la muncă etc.); prietenie. Cf. budai-deleanu, lejc., lb, ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., CONV. LIT. xx, 1 014, h xvii 180, alr îi 4 386/2, 53, 64, 76, 105, 284, Ş33, ib. 4 387/310, alrm sn i h 10, a i 13, 17, 2Q, 22, 26, m 1, iv 5. <> L o c. adv. In (sau de, pe) ortăcie = în tovărăşie, împreună. Bunul om trebuia, vrînd nevrînd, să meargă-n ortăcie cu golanul, care nici nu voia altcum a se lăsa de el. reteganul, p. i, 23, cf. alr i 813/85, alr ii 4386/27, 95, 102, 310, a i 35. + (învechit, rai“) Asociaţie, întreprindere (comercială). Ortăcie care are 4 scopuri (a. 1833). iorga, s. d. xii, 180. — Pl,: ortacii. — Şi: (regional) hortâcie s. f. alr ii 4386/316. — Ortac + suf. -ie. ORTĂCÎT, -Ă adj. (Prin Ban.) Care trăieşte în concubinaj. Cf. l. costin, gr. băn. 151, alr ii 4392/76. — Pl.: ortăciţi, -te. — V. ortăci. ORTĂCÎŢĂ s. f. (învechit şi regional) Tovarăşă, prietenă. Cf. lb, lm, alr ii 4 382/64. — Pl.: ortăciţe. —■ Ortac + suf. -iţă. ORTĂtrCC subst. v. ortăluc. ORTĂLTÎC subst. (Regional) Tovărăşie, asociaţie, ortăcie. Cf. bl v, 143. — Şi: ortăliuc subst. alr ii 4 386/36. — Din ser. ortaklub. ORT£NSIE s. f. v. hortenzie. ORTÎCOL, -Ă adj. v. horticol. ORTICULTtfR, -OĂRE s. m. şi f. v. horticultor. ORTICULTtJRĂ s. f. v. horticultură. ORTOCÎÎNTRU s. n. Punctul de întîlnire a înălţimilor unui triunghi sau ale unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. Cf. dl, dm, der. — Pl.: ortocentre. — Din fr. orthocentre. ORTOCLĂS s. n. v. ortoclaz. ORTOCLĂZ s. n. Ortoză. dl, dm. Ortoza sau ortoclazul, un mineral foarte răspîndit în rocile eruptive, geologia, 14. — Şi: ortoclăs (cantuniari, l. m. 106, 107, macarovici, ch. 366) s. n.; ortoclăză (scriban, d. 913) s. f. — Din fr. orthoclase. ORTOCLĂZĂ s. f. v. ortoclaz. ORTOCROMĂTIC, -Ă adj. (Despre emulsii fotografice) Care este sensibil la culorile violet, albastru, verde şi galben. Cf. ltr2, der. — PL : ortocromatici, -ce. — Din fr. orthochromatique. ORTODIASCOPÎE s. f. Metodă radioscopică pentru obţinerea conturului unui obiect în mărime naturală. Cf. ltr2, dl, dm. — Pronunţat: -di-as-. — Din fr. orthodiascopie. ORTODOĂCSĂ s. f. v. ortodox. ORTODtfC, -OĂICĂ s. m. şi f. v. ortodox. ORTOD(5S, -OÂSĂ s. m. şi f. v. ortodox. ORTODdŞ s. m. v. ortodox. 2809 ORTODOX — 325 — ORTOGONAL ORTODOX, -1 adj. 1. Care ţine de biserica creştină răsăriteană, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. Religia cea domnitoare aci este ortodoxă (pravoslavnică). cr (1829), 15174, cf. iJRiCARiUL, viii, 108. Două biserici, una ortodoxă, alta catolică, zidite de doi prinţi români, negruzzi, s. i, 183, cf. 347. Ion Vodă se arătă creştin ortodos ca domn al Moldovei. hasdeu, 1. v. 30. Părerea .. . unei autorităţi în ale bisericei ortodoxe, maiorescu, d. ii, 232. Să roage pe Ştefan a nu contesta pe teritoriul moldovenesc iurisdicţia patriarhului constanti-nopolitan asupra creştinilor de rit ortodox, xeno-pol, 1. r. iv, 73. Numai biserica ortodoxă, cu turn bulbucat, era clădire de piatră, sadoveanu, o. v, 586. Se însurase cu Tudora, cea de a cincea fată a căldărarului, după ce se făcuse de dragul ei şi ortodox, camil petrescu, o. ii, 90. Deşi ortodoxă, se ducea la biserica romano-catolică. beniuc, m. c. 1, 107. + (Substantivat) Persoană de religie creştină răsăriteană. Vrînd Mihail II să-şi facă prieteni şi pre ortodocşi şi pre iconomaci, oarecare Toma s-au rădicat cu oaste asupra lui. şincai, hr. i, 151/18. Din căsătoria lui Laţco cu această ortodoxă ... se născu o fată. iorga, c. 1. 1, 73. Un îndreptar, un normativ al ortodoxilor de pretutindeni, id. l. r. CL. 2. Conform cu principiile tradiţionale ale unei doctrine, ale unei concepţii; (despre persoane) care urmează cu fermitate astfel de principii. Zelul şi simtimentul de facere de bine al acestui bărbat strein dar ortodox (cu cugetări drepte). cr (1833), 97723, cf. severin, s. 98. Autono-mismul consecvent, dus pînă la ultimele sale consecinţe .. . l-a susţinut, la noi, singurul maio-rescian ortodox, Mihail Dragomirescu. v. rom. aprilie 1960, 44. — PI.: ortodocşi, -xe şi (m.) ortodocşi (cr 1833, 97728).— Şi: (popular) ortodoăcsă (alr ii/i hl91); ortod6s, -oâsă (ib.; pl. ortodoşi, -oase şi, f., orto-doaşe ib.) ortodoş (ib.); ortodoc, -oăică (ib.) adj. — Din ngr. 6p0o5o^oţ, lat. med. ortho-doxus, fr. orthodoxe. ORTODOXIE s. f. Conformitate, concordanţă cu doctrina bisericii creştine ortodoxe; p. e x t. biserica ortodoxă; religia ortodoxă. Cf. polizu, ddrf, şăineanu, barcianu. Ar fi ameninţat într-adevăr ortodoxia, iorga, l. r. CXLIX. Legea românească a ortodoxiei a fost un spin in ochii dominatorilor de alt rit ai Transilvaniei. id. l. 11, 55. Adunarea ecumenică a binecredin-cioasei ortodoxii trebuie să se ţie numâidecît anul acesta, sadoveanu, o. xn, 44. + Conformitate, concordanţă cu principiile tradiţionale ale unei doctrine, concepţii etc. Fără primejdia de a trece limitele ortodoxiei, umaniştii italieni nu puteau discuta dogma creştină, oţetea, r. 230. — Din ngr. ¿pOoSo^ia, lat. med. orthodoxia, fr. orthodoxie. ORTODOXISM s. n. Religia creştină ortodoxă. Cf. şăineanu, barcianu. Era. . . cercetat de vînturile aspre şi mistice ale unui modernism corcit cu ortodoxismul de paradă, beniuc, m. c. 1, 187. — Ortodox + suf. -ism. ORTOEDRIC, -Ă adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare între ele. dl, dm. — Pl.: ortoedrici, -ce. — Din fr. orthoâdrique. ORTOEPIC, -Ă adj. Care aparţine ortoepiei, privitor la ortoepie. Cf. scriban, d. Regulile ortoepice ... nu pot fi stabilite fără un studiu prealabil al foneticii limbii respective, l. rom. 1953, nr. 3, 19, cf. ib. 1957, nr. 1, 91. Fixarea normelor ortoepice ale limbii literare pune numeroase şi variate probleme, scl 1957, 359. Foarte asemănător cu dicţionarul ortografic este dicţionarul ortoepic, care arată pronunţarea corectă a cuvintelor, graur, i. l. 118. — Pl.: ortoepici, -ce. — Din fr. orthoepique. ORTOEPIE s. f. Sistem de reguli proprii unei limbi, privind pronunţarea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. Cf. stamati, d. Vede în mînţinerea semnelor speciale £ şi o şi o înlesnire de învăţare a ortoepiei române, f (1881), 215, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w. Fonetica are şi o mare însemnătate practică în învăţarea limbilor, în stabilirea regulilor de ortoepie, l. rom. 1953, nr. 3, 18. între ortografie şi ortoepie există o legătură indisolubilă: scriind corect, ajungem să vorbim corect, potrivit normelor limbii literare. iordan, l. r. 180. Interesul pentru problemele de ortoepie apare încă la gramaticii noştri vechi, scl 1957, 357. Ortoepia este totalitatea regulilor care stabilesc într-o limbă pronunţarea literară, luată ca model de întreaga populaţie care vorbeşte acea limbă, graur, i. l. 73. — Din fr. orthoâpie. ORTOGONAL, -Ă adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. Cf. alexi, w., cade, dl, dm. <£> Proiecţie ortogonală= proiecţie obţinută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. Cf. geom. sp. 55. (Adverbial) Proiectăm ortogonal vîrful vectorului pe cele trei axe. marian-ţiţeica, fiz. i, 19. + (Despre curbe) Care se întretaie astfel încit tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. dl, dm. + (Despre suprafeţe) Care se întretaie astfel încît planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecţie să fie perpendiculare. DL, DM. — Pl.: ortogonali, -e. — Din fr. orthogonail. 2816 ORŢOGRAF — 326 — ORTOMAN ORTOGRAF s. m. (învechit) Persoană care scrie corect o limbă, cunoscîndu-i regulile ortografice; specialist în ortografie. Cf. polizu, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ortografi. — Derivat regresiv de la ortografie. ORTOGRAFIA vb. I. T r a n z. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., bul. fil. ii, 225. Tendinţa de adaptare la limba română apare şi mai evident dacă urmărim modul in care a fost ortografiată terminologia sportivă, l. rom. 1959, nr. 2, 89. — Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: ortografiei. — Din fr. orthographier. ORTOGRAFIC, -Ă adj. Care aparţine ortografiei, privitor la ortografie, de ortografie. Au scris fără nici o sminteală ortografică, ar (1830), 3752/4. Reguli generale ortografice, fl (1838), 622/5, cf. valian, v., polizu. Pe tărîmul discu-ţiunilor ortografice, maiorescu, cr. i, 188. Dictez aceste rînduri unui ignorant in materie ortografică, caragiale, o. vii, 198. Cestiunea ortografică a fost pusă de cel mai ilustru şi mai autorizat reprezentant al filologilor români de atunci, de eruditul Cipariu. f (1891), 307, cf. ddrf, şăineanu, alexi, w. S-au manifestat oprelişti oficiale, s-au edictat sisteme ortografice şi glosare; limba şi-a urmat calea ei. sadoveanu, e. 35. Dicţionarul ortografic ne arată cum se scriu corect cuvintele, aşa că în lista lui intră numai cuvintele care prezintă greutăţi în scriere, graur, i. l. 117. + în conformitate cu regulile ortografiei, corect din punctul de vedere al ortografiei. Deşi despărţirea ortografică a silabelor se face pe baza observării sunetelor, totuşi uneori intervin aici şi criterii morfologice sau etimologice, graur, i. l. 55. <£> (Adverbial) Nu scrie ortografic. — Pl.: ortografici, -ce. — Din fr. orthographique. ORTOGRAFICESC, -EASCl adj. (învechit) Ortografic. Împreună cu alte seamne prosodi-ceşti şi ortograficeşti. cantemir, s. m. 341/9, cf. POLIZU. — Pl.: ortograficeşti. — Ortografie + suf. -icesc. Cf. ngr. op0o-YPa9 ix fii?, lat. o r t h o g r a p h u s, germ. orthographisch. ORTOGRAFICEŞTE adv. (învechit) în mod ortografic, polizu. — Ortografic + suf. -eşte. ORTOGRAFIE s. f. Sistem de reguli proprii unei limbi, privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. De vei afla undeva împotriva ortografiii vreo greşală. cosmografie, 16v/27. Însuşi August nu prea păzea ortografia cea de gramatici întocmită, maior, ist. 248/17. Păzind la scrisoare orthografia (a. 1810). iorga, s.: d. xii, 201, cf. budai-deleanu, lex. Ortho-' grafia sau dreapta scrisoare (a. 1818). bv iii, 221/2. Fieştece limbă îşi are ortografia sa şi aceea a stătut mai norocită, care s-a supus la mai puţine reguli, heliade, o. ii, 191. Copiii ' români vor scăpa de fantasmagoria gramaticilor, ; ortografiilor etc:, ieşite din crierii prea înfier-, bîntaţi ai unor pedanţi ridicoli, alecsandri, s. ; 5, cf. valian, v., sţamati, d. Ca substrat pentru discusiune se alăturase la intimat şi un proiect [ de ortografie, bariţiu, p. a. iii, 30. Limba româ-■■ nească corectă trebuie a fi. . . codul ortografiei şi a sintaxei, russo, s. 60. Limba noastră. .. : nu este fără gramatică, fără sintaxis şi fără ortografie, negruzzi, s. i, 5, cf. maiorescu, cr. 1 i, 50. Nu putea scrie o vorbă fără greşeli de orto-: grafie, c. petrescu^ s. 109. O ortografie perfectă : nici nu e imaginabilă, iar necesitatea de a o ;! revizui din timp în timp e firească, puşcariu, ; l. r. i, 98. Foaia cu chirilice fusese compusă şi ■ tipărită atunci, la o presă de mînă, de cineva care nici nu cunoştea ortografia chirilicelor, sado- ■ veanu, e. 156. Ortografiile noastre din trecut nu au redat rostirea adevărată a limbii române. l. rom. 1953, nr. 2, 8. Nu trebuie confundată j problema despărţirii silabelor în fonetică cu pro-: blema despărţirii silabelor în ortografie, graur, ; i. l. 55. — Scris şi: orthografie. — Pl.: ortografii. — Din ngr. ¿pQoypacpia, lat. orthographia, germ. Orthographie. ORTOGRAFIERE s. f. (Rar) Acţiunea de a ortografia; aplicarea unei anumite ortografii. Cîteodată s-a recurs la parţiala lor ortografiere ca în franceză, păstrînd bineînţeles '■ şi pronunţia respectivă, s. c. şt. (iaşi), 1956, ■ nr. 2, 2. — Pl.: ortografieri. — V. ortografia. ORTOÎ vb. IV v. ostoi2. ORTOLĂN s. m. Pasăre migratoare cu penele: de culoare brună-roşcată, cu capul cenuşiu-verzui, cu guşa galbenă; presură de grădină (Emberiza hortulana). Cf. odobescu, s. iii, 33, şăineanu, alexi, w., dombrowski, p. 148. — Pl.: ortolani. — Din fr. ortolan. Cf. lat. hortulanus. ORTOMAN, -Ă adj. (Mai ales în poezia populară) 1. (Despre ciobani) Bogat (în turme). C.f. BARCIANU, ŞIO IIj, 227, ALEXI, W., ŞĂINEANU, : d. u., tdrg. Ei se sfătuiră Pe l-apuş de soare : Ca să mi-l omoare Pe cel moldoyan, Că-i mai ortoman Ş-are oi mai multe, alecsandri, p. p. 1. 2826 ORTOMÄNESG — 327 — ORIOZÄ Munteanul îi om viclean: nu-i ca moldoveanul ortoman şi dănos la mină şi la suflet fălos, pop., ap. odobescu, s. i, 173. Di si sî mă omoari? — Pentru ci ieşti măi ortoman, Ci ai oi măi mulţi. diaconu, vr. 38. 2. (Despre haiduci; adesea substantivat) Chipeş, mlndru; viteaz. Cf. ddrf, şăineanu, şio iij, 227. M-am războit singuratic şi eu; dar cu ei, ortomanii, N-ar fi fost azi pe pămînt nici unul în stare să lupte, murnu, i. 11. Sai, bădiţă ortomane, Că m-agiunge la ciolane! alecsan-dri, p. p. 11. Voinic ortoman, Fecior de mocan. teodorescu, p. p. 60. Drag mi-a fost calu bălan Şi voinicu iortoman. mat. folk. 369, cf. rădu-lescu-codin. Măi voinice ortomane 1 P-ăl cal negru dobrogean, şez. xiii, 209. -0- (Regional, ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un roitoman de copil, i. cr. vii, 52. 3. (Despre cai) Care aleargă bine; sprinten, focos. îmi trecea un moldovean P-un. cal sar şi iortoman. şez. xii, 67, cf. pamfile, c. ţ. 44. Unu-i cal bugean,. . . Al mai ortoman, Cumpărat de-un an. ant. lit. pop. i, 385. — PI.: ortomani, -e. — Şi: iortomăn, -ă, roi-tomăn, -ă adj. — Etimologia necunoscută. ORTOMĂNfiSC, -EĂSCl adj. (în poezia populară) De haiduc; haiducesc. Cf. şăineanu, d. u. Sus la munte, la plai, Este pîinea voinicească Şi leafa iortomănească. pop., ap. şio ii1; 227, cf. dr. v, 544, şez. iii, 216. Lăsa chică voinicească Şi tîmplă iortomănească. păscu-lescu, l. p. 212. — PI.: ortomăneşti. — Şi: iortomănesc, -eâscă adj. — Ortoman + suf. -esc. ortomănEşte adv. (în poezia populară) Cu curaj, voiniceşte. Cf. dr. v, 546. S-arunca iortomăneşti. diaconu, vr. 247. Trase o dată haiduceşte Şi ţipă iortomăneşte. păsculescu, l. p. 174. — Şi: iortomăneşte adv. — Ortoman -f- suf. -eşte. ORTOMĂNOS, -OĂSl adj. (în poezia populară) Ortoman (2). Cf. şăineanu, d. u. Tot călare că-mi venea Un voinic ortomănos, C-un cojoc mare lăţos. mat. folk. 8. — PI.: ortomănoşi, -oase. — Şi: iortomănds, -oâsă adj. şio iij, 406. — Ortoman + suf. -os. ORTOPED s. m. 1. Medic specialist în ortopedie, ortopedist (1). Cf. polizu, dz, dm. 2. Meseriaş care fabrică aparate ortopedice, ortopedist (2). dl, dm. — PI. : ortopezi. . • : „v — Derivat regresiv de la ortopedie. Cf. germ. Orthopäde. ORTOPÉDIC, -Ă adj. Care aparţine orto-pediei, privitor la ortopedie, de ortopedie ; care se întrebuinţează în ortopedie; Cf. polîzu, barcianu. Un transport de aparate ortopedice. c. petrkscu, l. ii, 71; Tratamentele ortopedice complicate şi dificile trebuiesc, făcute, în .institute speciale (clinici-, spitale, institute ortopedice). a. pop, chrurg. 444. De- la fereastră, doctoriţa vedea în dreapta casei ei firrrta ca cele două ghete ortopedice, demetrius, a. 257., — PI. : ortopedici, -ce. — Din fr. orthopédique, germ. Orthopädisch. ORTOPEDICÉSC, -EÄSCÄ adj. .-(învechit) Ortopedic, polizu. — PI. : ortopediceşti, — Ortopedie -f suf. -icesc. , ^ ORTOPEDIE s. f. Ramură a, medicinii care se ocupă cu studiul şi tratamentul bolilor şi deformaţiilor sistemului osos. Cf. polizu, ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., DER. , — Din fr. orthopédie, germ. Orthopädie. ORTOPEDIST s. m. 1. Ortoped (1). POLIZU, cf. cade. . 2. Ortoped (2). Cf. nom. prof. 54. r — Pl.: ortopedişti. . ' — Din fr. orthopédiste, germ. Orthopädist. ORTOPTÉR s. n. (La pl.) Ordin de insecte care au cele două aripi posterioare, pliate în sensul lungimii; (şi la sg.) ¿insectă care "face parte din acest ordin. Cf.. simîonşscu, f. . r. 260. Hrana lui principală constă din insecte; mai ales ortoptere. linţia, p, ii, 260. + (Adjectival) Care are- însuşirile insectei descrise Mai sus. Cf. cade, scriban, d. — PI. : ortoptere. ' . ,. — Din fr. orthoptères. ORTOSCÖPIC, -Ă adj. (Despre. ,un ¡sistem optic) Care nu prezintă defecte,-de" distorsiune a imaginilor;; rectiliniar. dl, dm. * ? > , - ,, ; — Pl. : prtosçopici, -ce. . Vw'î — Din fr. orthoscopique. - ; ORTOTÉST s. n. Instrument care serveşte la măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. Cf. ioanovigi, teiîn-, 377y ltr^ . - PI.:? ■- •: ■ — Din germ. Orthotest. ■ « ORTÖZÄ s. f. Mineral din grupul feldspaţilpr, cu aspect lăptos,_ roşiatic, sau gălbui şi cu luciu sticlos; ortoclaz. Cf. poni, ch., 235,- cantu- *2838 ORTROS — 328 — ORZ niari, L. m. 144. Ortoza formează cristale mai mari, geologia, 19. — Scris şi : ortosă. poni, ch. 235. — Pl. : ortoze. — Din fr. orthose. (ÎRTROS subst. v. ortru. 0RTRU subst. (Grecism Învechit) Utrenie. Orînduiala orthrului şi a sfintei liturghii, gheor-gachi, let. iii, 328/6, cf. id. cer. (1762), 215. Trebuia să meargă la biserică de la ortros in toate zilele (a. 1787). ap. gâldi, m. phan. 216, cf. TDRG, T. PAPAHAGI, C. L. — Scris şi : orthru. — Şi : ôrtros subst. — Din ngr. ÿpOpoç. ORÜNDE adv. v. oriunde. ORVOŞlG s. n. (Prin vestul Transilv.) Doctorie, medicament, alrm i/i h 148, cf. alr ii 3 115, ib. 4 214/316, cv 1949, nr. 3, 34. — Pl. : orvoşaguri. — Din magh. orvossăg. ORZ subst. 1. Subst. (Şi în sintagmele orz moldovenesc sau românesc, pamfile, a. r. 114, orz de sau în patru dungi, rînduri, muchii, economia, 35/3, alr ii 5193/36, 47, 53, 76, 95, 105, 228, 279, 365, 386, 520, 531, orz mu-chiat, economia, 35/3) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung şi cu spicul format din mai multe rînduri de boabe (Hor-deum vulgare). Rodeşte acea ţeară grîu, orz şi de altă pine. simion dasc., let. i, a 32/28. Pămîntul al griului şi al orzului, biblia (1688), 1321/7, cf. lex. mars. 213, coteanu, pl. 14. Acum seceră orzul, dară după orz vor secera şi griul, şincai, hr. iii, 199/25, cf. klein, d. 46, budai-deleanu, lex., lb, baronzi, l. 140, cihac, i, 186, brandza, d. 463, damé, t. 183, bianu, d. s., simionescu, fl. 308, bujoreanu, b. l. 387. Un flăcău înalt, Nalt şi sprâncenat. . . Chiculiţa lui, Spicul orzului, pop., ap. gcr ii, 298. Ară lumea, pune grîu, Iău port pistoale la brîu, Ară lumea, pune orji Şi iău sîn gazdă de hoţi. graiul, i, 25, cf. şez. xv, 98. Boii ară orzul şi caii îl mănîncă. zanne, p. i, 230. <0> (Urmat de determinări care indică specia) Orz iernatic sau mucher — varietate de orz cu spicul în şase muchii (Hordeum hexastichum). Cf. brandza, fl. 503, damé, t. 183, alr ii 5 193/53, 334, 365, 414, 514, 520, 537, 682, 987; orz de (sau cu, în) două dungi (sau rînduri, muchii) — orz cu două rînduri de seminţe; orzoaică (Hordeum distichum). Cf. economia, 35/3, sandu-aldea, s. 109, alr ii 5193/95, 228, 334, 365, 682 ; orz pădureţ — plantă erbacee din familia gramineelor, cu spice drepte, care creşte prin păduri umbroase şi prin dumbrăvi (Hordeum europaeum). Cf. grecescu, fl. 636, enc. agr. ; orzul şoarecilor (sau şoarecelui, guzganilor) — mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele asemenea orzului obişnuit, dar cu spicul mult mai mic, cu ţepi deşi şi aspri (Hordeum murinum). Cf. ddrf, brandza, fl. 503, BARCIANU, GRECESCU, FL. 635, SIMIONESCU, FL. 221, enc. agr.; orzul dracului = plantă erbacee care face un fel de spic cu ţepi tari. Cf. h v 352; orz trifurcat — Hordeum tetrasti-chum. sandu-aldea, s. 109; orz de Egipt. i. ionescu, c. 64/23; orz golaş (sau gol), economia, 35/3, alr ii 5193/235; orz coada-rîndu-nicii sau evantai = Hordeum zeocriton. sandu-aldea, s. 82; orz negru. id. ib. 109, cf. h iv 83; orz alb. La tot carul Stau telegarii părechi, hrăniţi cu orz alb şi aloce, murnu, i. 92, cf. h ii 116, 238, iv 83, alr ii 5193/102, 848; orz roşu. alr ii 5193/102; orz vînăt. ib. 93/848; orz bubat. ib. ii 5193/605; orz secăreţ. ib. ii 5 193/53. E x p r. A dat orzul In copt = a sosit momentul (spre a face un lucru oarecare). Cfv zanne, p. i, 230. A-l împunge (sau a-1 înţepa) pe cineva orzul = a nu avea astîmpăr. Cf. id. ib. 231. 2. S. n. P. rest r. (Cu sens colectiv) Seminţe de orz (1), folosite ca hrană pentru animale, în industrie (la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului) şi în alimentaţia omului (ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea plinii, a arpacaşului etc.). Alţii oameni mănîncă grîu şi orzu. herodot (1645), 105. Văzut-am în vis o pîine de orz. cheia în. 18r/l. Ne porunceaşte să căutăm de trebile ţărăi, carele ne sînt poruncite de la împărăţie: anume orzure, făină de grîu, miare, ceară, unt şi altele încă multe (a. 1673). bul. com. ist. ii, 227. Au făcut şi ferman să de Moldova zahara oştii leşeşti şi şvedzeşti ce era la Tighine: ialoviţi, ordzu, grîu, făină, cît le-a trebui, neculce, l. 200. Meiul şi orzul nu iaste oprit, ce, cine cît va vrea să treacă, iaste slobozire (a. 1698). iorga, s. d. x, 43. Trei merţe orz (a. 1772). uricariul, xxi, 364. Dă-mi voie să-ţi mai spui că ni s-a isprăvit de tot fînul şi orzul, bălăcescul, în pr. dram. 129, cf. polizu. Capitanul Turculeţ... a ascuns prin gropi grîul şi orzul şi duşmanul a găsit tot pustiiu în drumul său. negruzzi, s. i, 171. Băcani cari vînd . . . cafea amestecată cu orz şi fasole, filimon, o. i, 93. Trag acasă, cum trage calul la traista cu orz. creangă, p. 116. Să mă îngrijeşti cu. . . mîna ta şease săptămîni şi orzul să mi-l dai fiert în lapte, ispirescu, l. 3. Lîngă frumosul altar aşaz-ale zeului jertfe; Mî-nile-şi spală pe urmă şi orzul cu toţii ridică, murnu, i. 17, cf. voiculescu, l. 205. Caii, în şiraguri lungi, ronţăiau orz din trăisti aninate cu baierile pe după urechi, sadoveanu, o. v, 574. Orz fiert în lapte dulce. şez. iv, 28, cf. v, 6, pamfile, b. 36. Calul nu se întreabă dacă vrea orz. zanne, p. i, 347. <0> E x p r. A strica (sau a pierde) orzul pe gîşte = a dărui lucruri bune cuiva care 2843 ORZAICĂ — 329 — ORZITOR nu ştie sau nu poate să le preţuiască. Degeaba mai voiţi a strica orzul pe gîşte. creangă, p. 332. Oare făcînd astfel, nu cam pierzi orzul pe gîşte? odohescu, s. iii, 48, cf. zanne, p. i, 230, ix, 495. A face orz din grîu = a schimba un lucru mai bun cu altul mai rău. Gf. zanne, p. i, 231. Cine face orz din grîu Şeazâ-n sînge pînă-n brîu. jarnîk-bIrseanu, d. 281. 3. S. n. (La pl.) Specii de orz. Sînt trei feluri de orzuri, i. ionescu, p. 242, cf. bul. fil. v, 21. 4. S. n. P. e x t. (La pl., mai ales în forma oarze) Semănătură, lan de orz. începătura seacerii oarzelor. biblia (1688), 2372/23. Cit vedea cu ochii, nu întîlnea decît pete gălbui de oarze. d. zamfirescu, v. ţ. 103. Sămănăturile de bucate ... se mai numesc şi grîie sau oarze. pamfile, a. r. 93, cf. 114. Calea pe care o urmam se îneca în orzuri şi în fineţe, galaction, o. 37. Printre oarze pilcuri de flori, sadoveanu, o. x, 422, cf. bul. fil. v, 21. Tocmai bine se coc şi oarzele. davidoglu, o. 82. Să crească apele, Să s-adape vitele, Să se ude grînele, Grînele şi oarzele. teodorescu, p. p. 211, cf. 64. Să secerăm grîie-n lapte Şi oarze coapte! marian, d. 164. Prin oarze Pînă-n scoarţă, Iar prin grîie Pînă-n brîie. id. nu. 383.. De cu sară-n cea săcară, Miez de noapte-n oarză coapte, De cu zori în grîu cu flori. mîndrescu, l. p. 214. Cîntă cucu de trei zile Tot prin oarze şi prin grîu. doine, 164, cf. alexici, l. p. 211. Vino, maici, di mă vezi Pănî-s oarzîli mai verzi. mat. folk. 1 262, cf. 693, 1 535, alr ii/i mn 110, 2 798/682, alr sn i h 39. -PL: (3,4) orzuri, (4) oarze şi (învechit, 2) orzure. — Şi: orj s. n. — Lat. hordeum. ORZAICĂ s. f. v. orzoaică. ORZĂR s. m., s. n. I. S. m. Negustor de orz. Cf. polizu. Călătorul după chip şi port e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de cari umblă pîn sate după daraveri. caragiale, o. i, 220, cf. 221. Măcelarii se întreceau cu orzarii pe căluşeii lor în buiestru, marian, s. r. ii, 82, cf. ddrf, şăineanu, cdde. Un bărbat în puterea vîrstei, cu faţa osoasă şi ochii mari, îmbrăcat ca toţi orzarii şi tîrgoveţii cu pieptar negru peste cămaşa albă de in încreţită, camil petrescu, o. ii, 82. Voicu, încercatul orzar care făcuse drumul la Giurgiu de cîteva sute de ori în viaţa lui, ducînd bucate la schelă, id. ib. m, 167. II. S. n. Orzărie (2). dicţ. -PL: (I) orzari, (ii) or zare. — Orz + sui. -ar. ORZĂŞTIN, -Ă adj. (Regional, despre fructe) Timpuriu, văratic (Tîrlişua — Năsăud). Cf. alr i 879/269. — Pl.: orzaştini, -e. — De la orz. ORZĂTIC, -Ă adj. (Regional, despre fructe* pomi) Timpuriu, văratic (Chilia — Piteşti). Cf-h xi 26. Păr orzatic. ib. — Pl. : orzatici, -ce. — Orz -f- suf. -atic. ORZĂŢĂ s. f. Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Gherceşti — Craiova). h v 235. — Pl. : ? — Probabil orz + suf. -eaţă. ORZĂREĂSCA s. f. art. (Regional) Numele unui dans popular (Copuzu — Urziceni). Cf. h vii 121. — Orzar + suf. -esc. ORZĂRÎE s. f. 1. Cîmp semănat cu orz. dl, dm, h i 238, alr i 928/510. 2. Hambar în care se ţine orzul. Casa ei cea zugrăvită S-ajungă părăginită; Lino, podu-i orzărie Şi căscioara grînărie I mat. folk. 324. Fînişor din fînărie, Orzişor din orzărie. muscel, 98. — PL : orzării. — Orz + suf. -ărie. ORZÉSC, -EĂSCĂ adj. (Regional, despre fructe) Timpuriu, oarzăn. Pere . . . orzeşti. ba-ronzi, l. 93, cf. bul. grăd. bot. i, 77, enc. AGR. — PL : orzeşti. — Orz + suf. -esc. ORZl vb. IV v. urzi. ORZIŞ0R subst. 1. (Popular) Diminutiv al lui orz. Foicică de mohor, Bate murgul din picior .. . Sâ-i dau fîn şi orzişor. teodorescu, p. p. 280, cf. graiul, i, 127, 206. Frumos cal că mi-şi avea, Că el calu-mi hărănea... Cu fînu costreiului. Fînişor din fînărie, Orzişor din orzărie. muscel, 98. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu floarea în formă de spic, care creşte prin fîneţe. V. p ă i u ş, p ă i u ş c ă. Cf. damé, t. 44 bis, TDRG. 3. (Rar) Arpacaş. Cf. tdrg. 4. (Regional) Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 121, h xi 8, xiv 32, 60, 66, 162. — Orz + suf. -işor. ORZlŞTE s. f. (Regional) Loc, cîmp care este sau a fost semănat cu orz; orzărie (1). La orzişte în fundătura cea Mîndrească, ţinem partea Gavrii (a. 1715). uricariul, xvii, 257, cf. dr. xi, 83, h ii 117, xiv 224, alr sn i h 39, a i 35. — Pl. : ? — Orz + suf. -işte. ORZITOR s. n. v. urzitor. 2855 ORZITURĂ — 330 — OS ; ORZITtJRĂ s. f. v. urzitură. ORZÎU, -ÎE adj. (Regional) Timpuriu, oar-zăn. Com. marian. Măr orziu. id. — PI. : orzii. — Orz + suf. -iu. ORZOAICĂ s. f. 1. Specie de orz cu spicul format numai din două rînduri de boabe, mai bogate în amidon decît boabele orzului (Hor-deum distichum). Un neam nou introdus de citim ani şi numit orzoaică. i. ionescu, p. 242, cf. hem, 665, damé, t. 44 bis. Orzoaica, al cărui spic are numai două rînduri de grăunţe, pamfile, a. R. 114, cf. CDDE, NICA, L. VAM. 178, PASCU, s. 229, simionescu, fl. 308, h iii 306, x 581, alr i 928, alr ii 4 157, ib. 5 193. -v- Compus: orzoaică-de-baltă = plantă erbacee care creşte în apele stătătoare sau lin curgătoare (Vallis-neria spiralis). Cf. antipa, p. 785. 2. Orzişor (3). Cf. şăineanu, d. u. — Şi : (regional) orzâică s. f. alr i 928/12. — Orz + suf. -oaică. ORZOĂIE s. f. Orzoaică (D- CANDREA, Ţ. 0. 51, cf. pascu, s. 116, alr i 928/359, alr ii 5 193/219, 260, 279, 334, 353. — Orz + suf. -oaie. ORZ Ol s. n. v. urzoi. ORZULÉJ1 subst. 1. Orzişor (1). Noaptea-mi călcâi un judeţ, Ziua-mi trăgeai in grăjduleţ Şi mincai la orzuleţ. mat. folk. 338. 2. (Regional, mai ales art.) Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 121, h xiv 108. — Orz -f suf. -uleţ. OS s. n. 1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură şi rezistentă; ciolan. Fereaşte domnul toate oasele loru, urul d-inse nu se frânge, psalt. 60. De unde i-s oasele şi vinele sîngelui... ? coresi, ev. 507. S-au aflat un cap dintr-un om, întreg, neavînd nici o încheietură; şi o falcă, avînd dinţăi din sus tot un os, nu osăbiţi, şi măsele şi tot dintr-un os. herodot (1645), 499. Au vădzut. .. grămădzi mari de oase (cca 1650— 1675). gcr i, 192/15. Un mormînt plin de oase. DOSOFTEI, PS. 21/16, Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 232. în fieştece loc ridică grămezi de morţi şi movile de oase. molnar, ret. 120/17, cf. cle-mens, lr. Au văzut.. . tidve, mini şi alte oasă omeneşti, drăghici, r. 158/11. Praful ce acolo de vînturi viscoloase în aer se ridică e pulbere de oase. alexandrescu, o. i, 83. Se zăreau oasele albite de secăciune. eminescu, n. 25. Ajunse la o cîmpie întinsă, unde era o mulţime de oase de oameni, ispirescu, l. 4. Alături cu cosciugul zăcea un sac de oase. macedonski, o. 1, 47. Să arunce ciolanele (oasele), reteganul, p. v, 25, cf. alrm i/i h 5. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale, creangă, p. 248. în zi de lucrătoare toate oasele mă doare, iar în zi de sărbătoare nici un oscior măcar mă doare, zanne, p. v, 394. La osul gol nu gărăie cioara, mat. dialect, i, 232. <0 (Regional) Osul umărului (sau al pieptului) = clavicula, alrm ii/i h 92. Osul pieptului = furca pieptului, ib. h 114. Osul grumazului (sau osul spinării, osul, după cap, os de. tras) = locul unde se opreşte jugul la boi; greabăn. Cf. alr i 1092/61,75, 85, 87, alr ii/i mn 22, 6 949/76, ib. 35, 2196/2, 53. Os mort = a) umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) care provine dintr-o lovitură, dintr-un efort etc. sau care se transmite pe cale ereditară. Cf. polizu, alexi, w., pamfile, s. t. 211, PĂCALĂ, M. R. 265, DRAGOMIR, O. M. 222, ENC. vet. 9, dr. v, 305, com. marian, şez. iv, 124; b> cocoaşă (Uricani — Petroşeni). a iii 2; c) zgîrciul de la nas; cf. os moale (Pecica — Arad), alr ii/i mn 5, 6839/53; d) (Ban.) osul craniului deasupra încheieturii fălcilor. cade. Os moale = cartilaj. Cf. lr, polizu, alexi, w., DR. V, 305, 557. <> E X p r. A sta (sau a se scula, a şedea, a se ridica etc.) în capul oaselor v. cap. A rupe (sau a frînge, a muia) cuiva oasele = a bate zdravăn, a snopi în bătăi pe cineva. Stai-mi-te, hoţomane, c-arn să-ţi rup oasele ! delavrancea, o. ii, 275, cf. candrea, f. 29, tdrg. Ieşi afară, n-auzi. . . că-ţi rup oasele, v. rom. decembrie 1953, 69. Am să-ţi rup oasele, făcea el. preda, î. 52, cf. ciauşanu, gl., zanne, p. ii, 385. A(-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-şi pierde răbdarea. Dacă ajunge cuţitul la os. . . trăieşti ca viermele în rădăcina hreanului. negruzzi, s. i, 250, cf. pamfile, j. ii, 158, zanne, p. iii, 383. A căpăta (sau a dobîndi, a prinde etc.) un os (de ros) = a obţine (sau a avea etc.) un profit (de obicei neînsemnat). îi trag opoziţie.. . pîn' ce-oi prinde un os. alecsandri, t. i, 140. Am dobîndit şi eu un os de ros. ispirescu, l. 40. A fi numai piele şi oase sau a fi numai oase înşirate, a-i fluiera (cuiva) vîntul prin oase, a-i număra (cuiva) oasele, a avea numai sufletul în oase, a-i curge oasele = a fi foarte slab. Cf. candrea, F. 18, 29, CIAUŞANU, GL., ZANNE, P. 11, 384, 419, 440, 734. A(-i) îngheţa (sau a-i degera cuiva) măduva-n oase (sau în ciolane etc.) (de frig) v. măduvă. A băga sau a(-i) intra (cuiva) frica (sau spaima, groaza, fiorii) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. Cf. maior, ist. 230/15. La pod ... se năpusti asupra ei un lup cu nişte ochi turbaţi... de băga fiori în oase. ispirescu, l. 17. Numai la numele lui ne intra groaza în oase. sadoveanu, o. iii, 139, cf. zanne, p. ii, 385. A(-i) rămîne (cuiva) oasele (sau ciolanele) pe undeva v. rămîne. A(-i) trece (cuiva) os prin os == a fi extrem de obosit. Cf. mat. 2862 os — 331 — OS dialect, i, 232. A lăsa (cuiva) numai pielea şi oasele v. piele. A fi copt la os == a fi bătrîn, a fi trecut prin multe. Cf. zanne, p. ii, 385. A îi cu oasele pestriţe v. pestriţ. (A îi) topor de oase v. topor. (Pînă) la oase (sau la os) sau pînă la măduva oaselor = în tot trupul, adine. în colţul străzii ţăranii se opriră şi se sfătuiră pînă ce îi pătrunse frigul la os. bebreanu, R. i, 269. O umezeală rece pătrundea pînă la oase. bart, e. 182, cf. zanne, p. ii, 385. în carne şi (în) oase v. carne. Pentru os = în folosul personal, zanne, p. iv, 29. A-i da (cuiva) de os = a-i veni cuiva de hac. id. ib. n, 383. A şti ce-i poate sau cît îi plăteşte (cuiva) osul = a şti de ce e capabil, ce putere are cineva. Marte, carele ştia ce poate osul lui Ercule, . v . se amesteca şi el în luptă. ispirescu, u. 60. Ştiu eu ce-i poate osul. pamfile, j. in, 92. A pune osul = a munci din greu. Cînd rămîi văduv cu un băiat de unsprezece ani şi o fetiţă de şapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănînce sărăcia, rebreanu, p. s. 135. Cui-i voia să trăiască, Puie osu să muncească, Pita noastră n-o poftească, şez. iii, 55, corn. din loman — sebeş. La oase!, expresie întrebuinţată pentru a huidui pe cineva. <0> C o m -puse: os-de-şarpe = numele unei boli care constă în inflamarea piciorului la om. Cf. pamfile, b. 52 ; osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu tulpina dreaptă, cu frunzele păroase şi florile trandafirii, îngrămădite la vîrful ramurilor ; rădăcina se întrebuinţează în medicină ; (regional) asudul-calului, dîr-motin, sălăşitoare, sudoarea-calului, sudoa-rea-capului (Ononis hircina şi spinosa). Cf. hem, 1 921, ddrf, damé, t. 184, brandza, fl. 105, GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 156, CANDREA, F. 308, pamfile, a. r. 149, simionescu, fl. 215, VOICULESCU, L. 206, BUJOBEANU, B. L. 387, H I 129, 382, II 11, 125, v 279, ix 142, 338, 436, xi 327, şez. xv, 129; os viu = trifoi-alb; capul-sfîntului-Ioan (Trifolium repens). Cf. pamfile, s. v. 96. + (La pl.) Oseminte ; cadavru. Dezgroapă oasele aceluia să le vază cum sămt (a. 1645). gcr i, 117/22. Muierile... cu bocet nespus mărg după ose. m. costin, o. 272. I-au adus oasăle lui în Moldova, neculce, l. 23. Scos-au oasele lui Cantemir Vodă boierii cei mari afară supt cort. id. ib. 115. Vulturi şi. . . lupi ce vin să-mparte a victimelor oase. alecsan-dbi, p. iii, 298. în jurul bisericii Domneşti. . . se odihnesc oasele primului nostru voivod Radu Negru, vlahuţă, b. p. 118, cf. alr ii/i h 90. + (Regional, de obicei în sintagma os gol) Craniu. Cf. bl viii, 97, 109. + Os (1) sau substanţă cornoasă (din copite, din coarne) prelucrată pentru a fi întrebuinţată la fabricarea unor obiecte, în industrie etc. Casa cea scumpă cu os tincuită. dosoftei, ps. 148/17. Am luat cel mai frumos condei de os de fildeş ... şi am scris. gane, n. iii, 144. Poartă în mîna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os alb. caragiale, O; ii, 258. De curea atîrnă cornul de os cu care se toarnă pulberea în peticerul sau ţilindrul puştii, pamfile, i. c. 64. Drept în faţă într-un cui un şirag de metanii de os cafeniu, hogaş, m. n. 137. Sus la munte, la cerdac... La masă de os de peşte Bea. Novac şi liboveşte. şez. i, 107. Cobuz de os, Cîntă mîndru, cu folos, .balade, iii, 88. (Regional) Oase (1) întrebuinţate de copii drept patine. Cf. alr ii 4370/872, ib. 4 372/705, 872, 928. + (Argotic) Zar. bul. fil. v, 259. + (Regional) Arşice. Cf. h i 212, 375, v 17. 2. F i g. (Mai ales la pl.) Trup; fiinţă, făptură. Nu se &sc[un].se osul mieu de tinre. psalt. hur. 118r/5. Vechiră-se oasele meale chemîn-du-mi în toată zi. cobesi, ap. gcr i, 13/13. Muriră-i oasele (cca 1630). gcb i, 85/4. Valeu! a strigat, simţindu-şi bătrînele oase prăjindu-se. negbuzzi, s. i, 92. Despre partea lui jupîn Titircă Inimă-Rea, halal să fie de oasele mele! m-ar cotonogi, cabagiale, o. vi, 17. El o ţinea una, să-i aducă pe fata lui Verdeş împărat, dacă vrea . . . să rămîie cu sufletul în oase. ispibescu, l. 43. O adiere de vînt, răcoritoare, pătrunse pînă-n sufletul flăcăului, alungîndu-i cele din urmă rămăşiţe de somn din oase. rebreanu, i. 45. N-am nimic, domnişorule, afară de sufletul din oase! id. ib. 209. Trimesul domnului de Colbert... se grăbi să-şi odihnească oasele. sadoveanu, o. x, 198. Decît cu urît în casă, Mai bine cu boala-n oasâ. jaenIk-bîbseanu, d. 180. Moşneagul însă nu avea nici o avere, nici o bogăţie, numai inima cea bună şi sufletul în oase. reteganul, p. v, 3. Puşca-i grea şi oţăloasă Rău îmi mîncă-a mele oasâ. şez. iii, 51. <0> Expr. Oase goale sau os gol = om sărac, zdrenţăros. Răsare soarele şi încălzeşte şi pe boieri şi pe oase goale, fără deosebire, dela-vrancea, o. ii, 31. Cu oasele goale = gol de tot, dezbrăcat, despuiat, candrea, f. 29, CIAUŞANU, V. 185. 3. F i g. Neam, familie, viţă. Pre Pătru aflîndu-l şi adeverindu-l că iaste de osul lui Ştefan Vodă, cu toţii l-au ridicatu domnu. ureche, l. 138, cf. m. costin, ap. gîdei. Sileşte pe un urmaş din osul lui, pe Petru Rareş, a se amesteca în trebile Transilvaniei, bălcescu, m. v. 251. <>Expr. (A îi) (din) os sîînt sau din oase sfinte = a fi din neam domnesc. A murit încredinţat că-i os sfînt. sadoveanu, o. i, 603. Cei din oase sfinte nu cunosc moarte ruşinoasă, id. ib. x, 168, cf. zanne, p. ii, 383. + Descendent, urmaş. Voievodul nostru!... Os din osul lui Ştefan cel Mare! delavrancea, o. ii, 188. N-au fost însă puţini cei cari îşi păstrează încă părerea că tipul trebuie să fi fost os boieresc, p. constant, r. 77. De mult urmăreşte măria sa asta ... ca să nu mai fie pe lume alt os din osul lui Alexandru Vodă Bătrînul. sadoveanu, o. xiii, 60. îi zicea Ştefan Meşter. . . 2862 OSAG — 332 — OSCILA os din Basarabi. id. ib. 685. E o nedreptate strigătoare la cer să te porţi astfel cu un os boieresc. .. camil petrescu, o. ii, 663. Os de boier argeşan, colonelul Păru prinsese mai de mult, din tinereţe, o patimă tare ciudată, galan, z. r. 53. 4. F i g. Putere (fizică sau sufletească), vlagă; energie; pricepere, capacitate. Să cere os la o lucrare, zanne, p. ii, 383. 5. P. anal. (Popular) Sîmbure cu înveliş lemnos. Mlncă cireşele cu oase cu tot. Com. paşca, cf. alr i 874, alr sn i h 211, alrm sn i h 147. — PI.: oase şi (rar) os uri (alr i 874/107, 308), (5 şi m.) oşi (alr i 874/295, 343, alr sn i h 211/346). — Lat. ossum. OSAG s. n. v. iosag. OSĂMĂ s. n. (Ban.) Oseminte, cade. — PI.: osame. — Os + suf. -amă. OSANĂ s. f. 1. (La sg. cu valoare de interjecţie, mai ales în texte religioase) Guvînt folosit ca exclamaţie de bucurie şi de slăvire; laudă! mărire! slavă! Că atunce începură şi a grăi: Osanna, blagoslovit vine In numele Domnului! coresi, ev. 104. Striga ziclnd, osanna fiiului lui 7)[a](>[i]d / n. test. (1648), 27r/13, cf. 56r/4. Osanna Intru cei de sus (a. 1689). gcr i, 287/2, cf. antim, p. 160. Şi imnul mulţumirii, In sfînta privighere, Şi cerul şi tăria răsună: Osana, heliade, o. i, 191, cf. şăineanu, tdrg, scriban, d. 2. (La pl.) Guvînt de laudă, de preamărire; aclamaţie, ovaţie, elogiu. Chemaţi pe toţi s-asculte Clntări de osanale şi laude pompoase. contemporanul, i, 205, cf. şăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Neamul lor greieresc îşi ridica osanale lui însuşi, gîrleanu, l. 26. li reprodusese poezii din Familia, cu osanalele cuvenite, re-breanu, i. 436. Eşti mort? Să vezi atuncea cîntări şi osanale, eftimiu, 1. 176. Veşnic te-au iubit amanţii, veşnic te-or clnta poeţii Lăudînd în osanale mincinoasa ta splendoare. topIr-ceanu, p. o. 128. Sâ-i clnte cerului, care se îndurase de rugăciunile ei, toate osanalele. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 278. Ai pizmuit sărmanii din preajma unei vetre — Primit cu osanale şi izgonit cu pietre, lesnea, c. d. 42. Toţi li cîntă osanale, toţi îl ridică în slăvi. v. rom. ianuarie 1954, 248. — Accentuat şi: (1) osana. — Din slavon. ocaHHd. OSĂR s. m. (Rar) Pălămidă-de-baltă; peşte-ţigăriesc, peştele-dracului (Pungitius platy-gaster). Cf. băcescu, p. 42, 140. — Pl.: osari. — Os + suf. -ar. OSATtÎRĂ s. f. 1. Totalitatea oaselor (unui vertebrat); schelet. Cf. barcianu, alexi, w. Osatura feţii şi a frunţii, teodoreanu, l. 51. Musculoşi, calmi, fără nervi, cu osătura robustă şi crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi din loc. bart, s. m. 84, cf. scriban, d. + F i g. Structură, alcătuire. In proza luptătoare a lui Cocea, susţinută de o mare putere a formulării lapidare, simţim o osatură de idei. v. rom. martie 1957,16. 2. (Tehn.) Sistem de bare asamblate rigid între ele şi care constituie structura de rezistenţă a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini, a unei nave etc. Cf. şăineanu, der. — Pl.: osaturi. — Şi: osătură s. f. — Din fr. ossature. OSĂL subst. (învechit, rar) Laţ. ll sugrumară cu osălul de-l umorlră. dosoftei, v. s. noiembrie 135r/5, cf. jahresber. v, 120. — Pl.: ? — Din slavon, ochao. OSĂRBĂ vb. I v. observa. OSĂRDUKÎS, -OĂSĂ adj. v. osîrdios. OSĂRÎE s. f. (Rar) Osatură. Cînd omul l-a tras de căpăstru, toată osăria trupului a pornit să se desfacă şi să se mişte, preda, î. 130. — Pl.: osării. — Os + suf. -ărie. OSĂTÎÎRĂ s. f. v. osatură. OSC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populaţie din Italia centrală. 2. Adj. Care se referă la osci (1), care aparţine oscilor. Limba oscă este cunoscută prin inscripţii anterioare erei noastre, graur, i. l. 201. — Pl.: osci, -ce. — Din fr. osque. O SCENĂ Ş s. n. v. ocinaş2. OSCENITĂTE s. f. v. obscenitate. (5SCHE s. f. v. ostie1. OSCHÎGĂ s. f. v. obsigă. OSCILĂ vb. I. I n t r a n z. 1. A se mişca alternativ în sensuri opuse; a se legăna, a se balansa. Atuncea trupul începe a tremura seau a oscila, stamati, f. 58/12. Atunci acul oscilă mai iute. marin, f. 247. Raza cea de primăveară Peste cîmpuri oscila, mureşanu, p. 6/3, cf. şăineanu, ddrf. Durata unei oscilaţiuni este constantă pentru un pendul care are aceeaşi lungime şi care oscilează In acelaşi loc. poni, f., . 2878 OSCILANT - 933 - OSCILAŢIE 29, cf. barcianu, alexi, w. Nimene nu putea să se laude că l-ar fi văzut oscilînd în şa. sado-veanu, o. x, 45. O luminare într-un sfeşnic de pe masă făcea să oscileze umbrele pe pereţi. călinescu, n. 26. Normal, oamenii circulă aici pe o linie care oscilează între vertical şi orizontal. bogza, a. I. 157. 2. F i g. A fi instabil, nehotărît; a sta în cumpănă, a şovăi, a ezita; a fluctua. Oscila nesigur Intre sentimentul erotic şi cel de paternitate. călinescu, e. o. i, 129. Unele nume recente oscilează în ce priveşte genul. l. rom. 1953, nr. 2, 29. încheie o alianţă ... după ce timp de zece ani oscilase cînd la stînga, cînd la dreapta, beniuc, m. c. i, 24. — Prez. ind.: oscilez şi (învechit, rar) oscii. — Şi: osţilă vb. I. asachi, e. iii, 237/20. — Din fr. osciller. OSCILANT, -I adj. 1. Care oscilează, care se balansează. Asemenea rulmenţi se numesc oscilanţi sau pendulari, spre deosebire de ceilalţi, care se numesc ficşi, soare, maş. 87. Mişcarea ... o execută cursorii fixaţi pe o bară oscilantă, acţionată de un sistem de pîrghii. ionescu-muscel, ţes. 190. Utilaj pentru exploatări de cărbune . . . Scocuri pentru transportor oscilant, nom. min. i, 50. 2. F i g. Instabil, nehotărît; şovăitor, ezitant. Personaj oscilant în care mai dăinuie încă rămăşiţele vechii mentalităţi, contemp. 1950, nr. 180, 6/1. Toată capitala e unsă cu o sticlă alunecoasă, care face pasul nesigur, oscilant şi obositor, călinescu, c. o. 13. Epoca de îmbogăţire lexicală, în care scria Golescu, se caracteriza tocmai prin prezenţa formelor multiple şi oscilante, cill ii, 14. — PI.: oscilanţi, -te. — Din fr. oscillant. OSCILĂRE s. f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei. 1. Mişcare, clătinare, balansare. Oscilări orizontale şi brusce. cobîlcescu, g. 46/10, cf. ddrf, barcianu, alexi, Vi. Atent numai şi numai la oscilările volanului, a străbătut vreo cinci sute de metri, galan, b. i, 102. 2. Oscilaţie (2). Isprăvi în cugetu-i un lung monolog plin de oscilări şi de nedumeriri, galac-tion, o. a. i, 114. Trebuie să ne înzecim vigilenţa ... faţă de orice oscilări, scînteia, 1951, nr. 1 959. — PI.: oscilări. — V. oscila. OSCILATOR, -OĂRE adj., s. n. 1. Adj. Oscilatoriu. Trupurile oscilătoare. stamati, f. 33/8, cf. barcianu, alexi, w., cade. 2. S. n. Sistem fizic care efectuează oscilaţii. Cf. der. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv care produce oscilaţii electrice. Cf. der. — Pl.: oscilatori, -oare. — Şi: oscilátór, -oáre adj. — Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur. OSCILATORIU, -IE adj. Care oscilează, cu oscilaţii; oscilator. Mişcare oscilatorie sau oscilaţie. marin, f. 25, cf. şăineanu, scriban, d., marian-ţiţeica, fiz. ii, 2. Planurile se înclinau oscilatorii, cînd într-o parte, cînd într-alta. călinescu, c. 11. — PI. : oscilatorii. — Din fr. oscillatoire. OSCILAŢIE s. f. 1. Variaţie periodică (simetrică) a valorii unei mărimi, în raport cu o anumită valoare; mişcare periodică simetrică a unui mobil în raport cu o anumită poziţie a acestuia. Despre oscilaţiile trupurilor solide. stamati, f. 30/9. Oscilaţiune (mişcare. în hotă-rîte margini), barasch, m. ii, 67/13. Oscila-ţiunile pendulului. .. sînt mai repezi în regiunile polare decît la ecuator, drăghiceanu, c. 63. Facem să oscileze un pendul a cărui lungime este astfel încît să facă o oscilaţiune într-o secundă. poni, f. 29, cf. şăineanu, alexi, w. Executarea sudurii nu necesită o oscilaţie transversală a electrodului, ioanovici, tehn. 178. Oscilaţiile electrice sînt radiaţiuni invizibile, însă asemănătoare cu cele luminoase, enc. tehn. i, 107. Un grup de ingineri şi tehnicieni, adunaţi în jurul aparatelor, au urmărit cu emoţie oscilaţiile acelor indicatoare, scînteia, 1953, nr. 2 831. 2. Fluctuaţie. Osţilaţia umezelii nervelor. epis-cupescu, practica, XXXVll8.0scilaţiilecoloanei barometrice. marin, f. 69. Energia noastră psihică suportă diferite oscilaţiuni. ralea, s. t. i, 115. Să-şi emită teoriile sale cîte i se vor părea juste pe o lărgime de oscilaţie foarte întinsă, de la conservatismul cel mai mare pînă la cea mai mare libertate, maiorescu, d. i, 75. Vor fi urcări şi scăderi pe această scară, va fi o oscilaţie născută din coadaptarea cu împrejurările, călinescu, e. 42. în condiţiile capitalismului, proporţiile dintre diferitele părţi ale producţiei sociale se stabilesc temporar, pe baza unor permanente oscilaţii, contemp, 1953, nr. 361, 2/1. 3. F i g. Nehotărîre, şovăială, ezitare. Acest timp de espiaţie ce o naţie seau chiar omenirea întreagă sufere ... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilaţie istorică, bălcescu, m. v. 4. Instinctul acesta e crud şi înşelător. în oscilaţiile lui alternează dezgustul, sadoveanu, o. x, 344. Să amintim oscilaţiile politice ale cărturarilor, scl 1950, 248. — PI. : oscilaţii. — Şi : (ieşit din uz) oscila-* ţiiine, (învechit) osţilâţie s. f. — Din fr. oscillation. 2883 OSCILAŢIUNE — 334 — OSEBI1 OSCILAŢiCNE s. f. V. oscilaţie. OSCILAT (ÎR, -OĂRE adj. v, oscilator. OSCILOGRAF s. n. Aparat care indică sau înregistrează grafic, la scară, valoarea instantanee a unei mărimi fizice variabile în funcţie de timp. Cf. enc. tehn. i, 144. Folosirea anumitor aparate (cilindrul inscriptor, palatul artificial, magnetofonul, oscilograful etc.) determină acele particularităţi ale sunetelor vorbirii care nu pot fi percepute numai cu ajutorul simţurilor. graur, i. l. 44. — PI.: oscilografe. — Din fr. oscillographe. OSCILOGRAMA s.f. Diagramă obţinută cu ajutorul oscilografului sau al osciloscopului. Au izbutit în timpul din urmă să obţină, prin metoda electro-acustică, nişte oscilograme cu mult mai complexe decît cele dobîndite cu aparatele fone-tiştilor experimentali, puşcariu, l. r. i, 79, cf. ENC. TEHN. II, 158. — PI.: oscilograme. — Din fr. oscillogramme. OSCILOSCOP s. n. Aparat de măsură pentru observarea vizuală a curbei care reprezintă variaţia rapidă în timp a unei mărimi fizice, de obicei electrice, der. — PI.: osciloscoape. — Din fr. oscilloscope. OSCldR s. n. Diminutiv al lui o s. 1. Cf. os (1). Cf. anon. car. Şi ascuţiţi colţii dulăului îndată toate oşcioarele îi zdrumi-cară. cantemir, ap. hem, 1 838. li dete să mănînce o găină friptă şi îi zise să bage de seamă să■ nu piarză nici un oscior, ispirescu, l. 56, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., pascu, s. 160. Trupul lui Andrei s-a risipit, pe lespezi, oscioare şi ţărînă. galaction, o. 259. Aşa băiatule. . . altă dată, o să te duci la mămica cu oscioarele în batistă 1 i. botez, b. i, 210. Fel de fel de oscioare... îi ieşeau pe la încheieturi şi printre coaste, preda, î. 130. Cu basma de fir l-a şters, Oscioarele i le-a dres. teodorescu, p. p. 365. Împărăteasa au ospătat cu gust foarte mare mreana aceea, încît n-au rămas nimică, decît oscioarele, sbiera, p. 120. Nu i-o fi mai adus cioara osciorul şi vîntul perişorul, rădulescu-codin, î. 169. Măi voinice ... Vin de-i culege armele, Să-i roz eu oscioarele, păsculescu, l. p. 173, cf. arh. folk. iii, 121, alr i 654/40, alr ii 5 659/219, zanne, p. v, 394. + (Regional) Os mort, v. os (1) (Perieţi — Slobozia), h vii 341. -4- (La pl.) Oseminte; cadavru. Veniţi şi voi verişoare, De-mi petreceţi este-oscioare, In grâdină-n ţin-terim Cu ţernă să le-nvălim. marian,' î. 282. 2. Cf. os (2). Bietu Dumitru Lupu, premaru de la Buciumu, să nu-i mai moară oscioru lui: ala rumân! jipescu, o. 68. Baba. . . ofta şi mişca, să-şi potrivească oscioarele mai odihnit. caragiale, o. ii, 245. — Pl.: oscioare. — Şi: oşci6r, (neobişnuit) oşîor (graiul, i, 93) s. n. — Os + suf. -dor. OSCÎRBÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) 1. A mîhni, a supăra; a scîrbi. Iară după scîrbe şi triste ce-i întristă şi oscîrbi cu dceale cuvinte ce le spuse ucenicilor, încă şi bucurie spuse lor. coresi, ev. 89. Că nu iaste noao să aducem daruri, deaca osărbim fraţii, id. ib. 450, cf. DHLR II, 520, ROSETTI, L. R. VI, 256. <> R e f 1. Oamenii se oscîrbiră de dînsul. ureche, ap. rosetti-cazacu, i. l. r. i, 225. <0> I n t r a n z. (Construit cu dativul pronumelui personal) Nu atinse-se de ei cu tot focul, nece oscîrbi (i - a u m î h n i t d), nece dodei lor. psalt. 330. 2. A nimici, a distruge. Oscîrbi-i-voiu şi nu vor sta. psalt. hur. 13v/6. — Prez. ind.: oscîrbesc. — Din slavon, ockp-kkhth. OSCÎRBÎT, -A adj. (învechit) Mîhnit, întristat. Auzi tînărul cuvînt şi se duse oscîrbit. tetraev. (1574), 233. Că văzu pre el domnul câ fu oscîrbit. coresi, ev. 435. — Pl.: oscîrbiţi, -te. — V. oscîrbi. OSCdŞ subst. v. otcoş. OSCULÂŢIE s. f. Aplicare a unei suprafeţe pe o altă suprafaţă, cu un contact mai strîns decît simpla tangenţă, dl, dm. — Pl.: osculaţii. — Şi: (ieşit din uz) oscula- ţiune S. f. SCRIBAN, D. — Din fr. osculation. OSCULAŢItJNE s. f. v. osculaţie. OSCtJR, -Ă adj. v. obscur. OSCURITĂTE s. f. v. obscuritate. OSEBI1 adv. (învechit) Deoparte, la o parte; separat. Deaci mearse usebi (în laturi n. test. 1648, deosebi biblia 1688) şi-lu întrebă, cod. vor. 52/2. Ucenicii lui întrebară el usebi, grăind, coresi, ev. 82. Vedea pre Roman cu viaţă curată şi usebi dormind, moxa, 396/2. Iar grecii... îşi îngropară morţii osăbi, cineş pre ai săi. herodot (1645), 499. Osebi capetele, osebi cei mai proşti, m. costin, ap. gIdei. Sv[i]nţii îngeri mărg osăbi şi nu-i agiută. dosoftei, v. s. octombrie 96r/31. Au pus de au zugrăvit.. . chipurile căpitanilor osăbi de a domnilor. n. costin, l. 449. Moldovenii şi muntenii osăbi, încungiuraţi iară cu şanţuri, mus.te, let. iii, 15/2. Iaste obiceaiu a vorovi osebi cu 2897 OSEBI2 — 335 — OSEBICIUNE bărbaţii, şi într-altâ vreame cu muierile, aethio-pica, 26r/8. Puse usebi trupurile coconilor săi. mineiul (1776), 104vl/5, cf. budai-deleanu, lex., LB, CLEMENS, LM, DDRF, TDRG. + (Urmat de prepoziţia „de“) în afară de, pe lingă. Şi-i tăiară capul.. . osăbi de nărodul cel mult a oraşului ce l-au tăiat cînd au intrat întâi, do-softei, v. s. octombrie 84v/12. Mai avut-au împăratul. .. cîteva mii de sasi,. . . osebi de altă oaste ce mai ave pre Mare Balticum. ne-culce, l. 226. Osăbi de Eneas Sylvius . .. mai sînt şi alţii mai proaspeţi scriitori, cantemir, hr. 124. Precum toate altele ale cinii aceştiia au avut, osebi de pasca aceaia a legii (a. 1699). &cr i, 332/3. S-au măsurat siliştea Tîmpeştilor, osăbi de cîmp (a. 1741). uricariul, xxi, 323. — Şi: usebi adv. — Din slavon, ococh., sub influenţa lui osebi*. OSEBI2 vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (învechit şi popular) A (se) despărţi, a (se) separa; a (se) izola. Priveghiiaiu şi fuiu ca pasărea ce însingură-se (se usebeaşte c2, h). psalt. 208. Se osebi de ei, duse-se a se ruga. coresi, ap. dhlr ii, 463. De la Frighiia, întrănd la Lidiia, osăbindu-să căile, una în stînga. .., alta în dreapta, herodot (1645), 371. Feciorul... poate să facă pre tată-său şi fără voia lui să-i dea ce-i va fi partea şi să se usebească de dăns. prav. 225. S-au osebit acestu unghiu şi s-au aşedzat supt cnedzi. m. costin, o. 43. Osăbin-du-să, mearsă de să-nchisă într-o chilie, do-softei, v. s. octombrie 92v/2. Şi va muri, căci au cercat să te osebească pre tine de la d[o\mnul D[nm]nezăul tău. biblia (1688), 136x/55. Unul s-au osebit şi s-au dus cătră împăratul, ist. ţ. r. 99. Nici altă oarecare zidire va putea pre noi să ne osebească de dragostea lui D-zeu. antim, ap. tdrg. Nu te usibi de sufletile noastre întru necazuri, id., ap. gcr ii, 15/26. [Moşiile] se osebesc şi se stîlpesc (a. 1761). bul. com. ist. iv, 210. Ştefane,. . . te-ai usebit de lume. mineiul (1776), 176r2/28. Unii dintre cei mai de frunte la atîta au agiuns, de au vrut să se osebească de oastea lui. şincai, hr. iii, 229/30. O parte ţînea numai cu craiul,. .. altă parte se osebise singuri de sine, cerînd ajutoriu de la nemţi, dionisie, c. 163. Partea fiecăreia mahala să se osebească cu petre hotară (a. 1816). uricariul, v, 206/16, cf. budai-deleanu, lex., cle-mens, lb. Cum să mă osibesc, lumina mea, de tine? pann, e. iii, 93/1, cf. polizu, şăineanu, D. U., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. + Refl. (Rar) A se împărţi, a se divide. Puterea armată a Moldovei ca şi a Ţării Româneşti se osebea în ostaşi cu leafă (armată) şi ostaşi de scuteală (miliţie), bălcescu, m. v. 643. + T r a n z. (învechit, rar) A alege. Am osebit den boiarii preoţilor doisprăzeace. biblia (1688), 341V35. -f Tranz. (învechit) A îndepărta, j a înstrăina. Te osăbăscu de la besearică. do-softei, mol. 83. Fiiule ! nu-ţi fie greu a te pocăi, căce te osăbesc a sta afară din besearică 40 de dzile (a. 1689). gcr i, 284/27. Cine ne va osăbi de dragostea lui Dumnezău? id. ib. 318/23. Acel necredincios usebise pre oarecine de la besearică. mineiul (1776), 17vl/5. Nimene să nu mă osă-bască de dragostea ta dumnezăiască (a. 1785). gcr ii, 149/19. 2. T r a n z. şi refl. (învechit şi popular) A (se) diferenţia, a (se) distinge, a (se) deosebi. Nu să osăbia tegheitianii de laconi nici într-un chip. herodot (1645), 489. Steaoa de stea să usebeaşte în strălucire, n. test. (1648), 237v/28. Neamurile... după împărăţii şi crăii a le osăbi şi a le vesti au început, cantemir, hr. 59. Să să poată usebi. .. muiarea să nu îmbrace haine bărbăteşti, nice bărbatul haine muiereşti (a. 1685). gcr i, 276/35. Comanii, ca să se osăbească de vlahii ce sînt de-a dreapta Dunării, se numeau şi schite, şincai, hr. i, 219/24. Loghica cea cu meşteşug de cea firească nu să osibeaşte. micu, l. 22/15. Mult să osibesc oamenii unii de alţii. calendariu (1814), 103/12, cf. lb. Ei caracter nu cinstesc Nici om din om osibesc. mumuleanu, c. 89/4. Să n-aibi nici o frică, că eu nu vă osăbesc dă el. IORDACHE GOLESCU, în PR. DRAM. 60. Nu osebeşti fir de păr Minciuna-i din adevăr. i. văcărescul, p. 364/1. Omul dar să osebească pentru fericirea toată Din plăceri primejdioase pe acea nevinovată, conachi, p. 278. Unul despre altul cu totul să osibesc. pann, e. i, 95/14, cf. polizu. Creştinul de păgînul prin ce s-a osebi? mureşan, p. 26/13. Prin calităţi alese crez că te osibeşti. alexandrescu, o. i, 279. Aii se osebeşte în totul de Hassan. macedonski, o. iv, 96. In scrieri literare ştia să osebească De seaca umplutură pornirea cea firească, i. ne-GRUZZI, S. II, 57, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg. Cred că el nu e atît de inteligent să poată osebi raporturi, camil petrescu, u. n. 409. Urma lupului de urma cînelui puţin se osebeşte. zanne, p. i, 518, cf. iv, 618.D[oa]m- 2899 OSEBIRE — 836 — OSEBIT ne, . . . ce-ai plăzmuit de-ai făcut în osăbiciune sîngurăţîtă inemile noastre, id. ib. noiembrie 126v/17. 2. Diferenţă, deosebire. Cf. budai-deleanu, LEX. — Pl.: osebiciuni. — Osebi2 + suf. -dune. OSEBÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) osebi2 şi rezultatul ei. 1. (învechit) Singurătate, retragere, izolare. Intr-asta lăcuia însă Erotocrit singurel... Acolo în osebire învăţa şi medita, pann, e. i, 85/13. + Schismă, sciziune. Au surpat usebirea lui Arie şi a lui Nestorie. mineiul (1776), 149rl/7. 2. (învechit şi popular) Deosebire, diferenţă; particularitate. Numai atîta osebire vedem,. .. că oştenii Rîmului nu învăliia [picioarele] în obiiele. m. costin, o. 270. Nu începi de la alte întrebări şi osebiri care sînt mai mari şi mai de treabă... ? (a. 1699). gcr i, 328/14. Că aceaste trei usebiri în sufletul omului cunoaştem: cea viitoare, cea însufleţitoare.. . , cea cuvîn-tătoare (cca 1700—1725). id. ib. ii, 21/30. [Dumnezeu] au păzit întreagă usebirea amîn-durora firilor, mineiul (1776), 195vl/4. Pentru tîlcuirea chipurilor bunătăţii... şi care iaste usebirea fieştecăriia dintre iale (sec. XVIII). cat. man. i, 344. Osebirea acestor părţi aceasta iaste. micu, l. 18/12. Grăirea hotărîtă iaste cînd grăim vreun lucru nu de obşte... ci cu oarecare osebire şi mărginire, molnar, ret. 17/1. Despre zidirea lumii, osibirea şi podoaba făpturilor, şi despre zidirea omului (a. 1795). gcr ii, 156/36. Au scris, seau neştiind lucru acela bine, seau nevrînd a face osebire întră. . . neamuri, maior, ist. 225/17, cf. lb. Nici o osebire iarăşi nu s-au arătat, pann, e. ii, 131/4. N-ai întru naravuri d-un cine osebire, negruzzi, s. ii, 188, cf. poli zu, lm. O, ce rea nenorocire 1 îşi zicea bietul măgar, De ce astă osebire? alexandrescu, o. i, 302, cf. alexi, w. O simţire-atît de-naltă între îngeri şi-ntre oameni şterge orice osebire. alecsandri, p. ii, 161. Se uitase un singur lucru de schimbat: osebirile naturale între popoare. bolintineanu, o. 310. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi şi măria ta. delavrancea, o. ii, 137, cf. ddrf. Meritul ce se ascunde are mică osebire De uituca trîn-dăvie l ollInescu, h. o. 312, cf. barcîanu. <$> (învechit) Semnul osebirei — paranteză. Eu drept aceea între semnul osebirei ( ) voi pune anul în care s-au întîmplat. şincai, hr. ii, 37/23. <$* L o c. a d v. Fără osebire = a) fără deosebire, fără excepţie. Paharul cel amar al suspinurilor să se dea la toţi, fără osebire? marcovici, c. 24/2. li împăca pe toţi, fără usăbire. gorjan, h. ii, 203/5. Cunosc... Că îngrijeşti de toate, că fără osebire Ş-asupra mea priveşti. alexandrescu, o. i, 126. Soartă l. .. Tu astăzi făgăduieşti glorie, putere, fericire, şi ca mîni, rîzi de noi fără milă şi fără osebire de oameni. alecsandri, t. ii, 35. Copiii lor cafenii... stau alături de albi, fără osebire şi fără stînjenire. sadoveanu, o. ix, 339; b) întocmai, identic, exact; fără diferenţe. Asta poezie... tradusă-n proză la mulţi să găseşte, Şi la alţi în versuri, chiar ca în greceşte. Fără osebire, 'ntocma potrivită. pann, e. i, III/ll. Cu osebire = a) în special, mai ales, îndeosebi. Au pus secfestru pe leafa jumătate a dumnealui logofătului,... cu osebire însă după ce mai întîi să va îndeplini dreptăţile celorlanţi secfestranţi. cr (1833), 2482/31. Mars şi Apolon, mai c-osebire, Arăta mumei a lor mîhnire. alexandrescu, o. i, 221. Ajutoarele ce se dădeau din casa socială constau mai cu osebire în provizii de mîncare. xenopol, i. r. i, 176. Măriei sale îi place mai cu osebire prepeliţă, învălită în slănină afumată şi friptă în ţiglă la jaratic. sadoveanu, o. xiii, 98; b) mult, foarte. Unul cu altul se leagă cu osebire, conachi, p. 295. Era dar cu osebire firesc ca toţi să se uite la ei cu jind. macedonski, o. iii, 40. <£> E x p r. A (nu) avea osebire = a (nu) se deosebi, a (nu) fi diferit (unul de altul). Fieştecare parte n-au avut osibirea capetelor după rînduiala grecescului tipic (a. 1683). gcr i, 260/21. Avem şi pentru azime osebire multă cu latinii (a. 1699). id. ib. 330/26. + Excepţie. Dau voie a să face pă seama sa osăbire şi a îi să da voie de expor-taţie (a. 1834). doc. ec. 558. — Pl.: osebiri. — Şi: (învechit) useblre, osi-bire s. f. — V. osebi2. OSEBÎT, -Ă adj., adv. (învechit şi popular) I. Adj. 1. Despărţit, separat, izolat. Nice totdeauna să him usebiţi de oameni, varlaam, c. 197. S-au aflat... o falcă avînd dinţăi din sus tot un os, nu osăbiţi. herodot (1645), 499. Le-au ales un loc osăbit şi pustiu (cca 1650— 1670). gcr i, 235/33. Tabăra osebită mergea. ist. ţ. r. 69. Turcii. . . au întrat în şanţuri, iar moldovenii şi cu muntenii, osăbiţi într-alte şanţuri. neculce, l. 47. Ele s-au ştiut osăbite fieştecare cu partea ei de moşie (a. 1717). uricariul, xxv, 281. însă măcar că osăbiţi statură, A sudui nu înceta din gură. budai-deleanu, ţ. 119. Pe amîndoao părţile caselor, loc osibit cu stîlpi de piatră . . . pentru cei ce umblă pe jos. golescu, î. 77, cf. lb. Feciori de prinţi mari venise şi osebiţi, ascunşi sta. pann, e. ii, 6/17. Osebiţi în cete Vreo trei, luarăm caprele la ţintă, murnu, o. 146, cf. şez. xviii, 12. O (Substantivat) M-am milostivit şi l-am miluit dintru a noastră osăbită, şi i-am dat de la domnia me .. . o bucată de loc (a. 1718). uricariul, xx, 229. + (Rar) Risipit, irosit, distrus. Toată bărbăţia sa să află osebită, mintea sa rătăcită, trupul său au pierdut toată putearea. beldiman, n. p. i, 60/24. 2901 OSEBIT — 337 — OSEMINTE 2. Deosebit, diferit, distinct; felurit, divers. Răpăosară cătră D\n\mn\e]zău în osăbite vremi. dosoftei, v. s. septembrie 24v/9. Măhrămile . .. să nu se speale deavalma cu alte rufe, ce . .. ca nişte lucruri usebite de ceale de obşte (a. 1702). gcr i, 346/22. Un cuget in usebite trupuri au arătat, mineiul (1776), 86rl/15. Pinâ acum am spus osibite fealiuri de idei. micu, l. 37/4. Aligoria iaste o vorbă .. . car ea are altă inţeleagere osibită de însemnarea zicerilor (a. 1798). gcr ii, 163/5, cf. lb. S-a adunat în doă osebite cete. marcovici, c. 113/23. El au socotit să facă şi alte osăbite de trebuinţă lucruri, drăghici, r. 124/5. O lume... în care cresc. .. făpturile osebite; dar de-a rîndul treptuite, conachi, p. 260. Multe sînt astăzi vorbite, dar mîine ies osebite. pann, h. 21/1. Cît mă simţeam de mic în asemănarea cu băietul acel ce scria... în trei osebite feluri! negruzzi, s. i, 6, cf. polizu. Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii, Deopotrivă-i stăpîneşte raza ta şi geniul morţii, eminescu, o. I, 130, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 3. Care iese din comun; neobişnuit, special; deosebit, remarcabil. Cu cit mai pre deasupra iaste .. . sufletul decît trupul, cu atîta mai ales şi folosul lui iaste şi mai mare şi mai osebit binele (a. 1702). gcri, 344/26. Era unul mai ales şi mai usebit pre urma tuturor, mineiul (1776), 35r2/23. Iată într-adinsu vă poruncim printr-această carte osibită ca întocmai ponturilor să urmaţi (a. 1793). iorga, s. d. xiv, 144. După osăbite domneşti cărţi ce au de scuteală . . . vor fi scutiţi pe oareşicari hotărît număr de bucăţi (a. 1818). gcr ii, 220/19, cf. clemens. Dacă măcar firea.. . l-ar fi împodobit cu vreun osebit dar, putea să urmeze aceştii dorinţi. drăghici, r. 5/1. Să-l poată-nvăţa carte cu vrun metod osebit, pann, p. v. ii, 6/20. Cu totul osebit în felul său... ne vine greu a-l cita îndată după Alecsandri. maiorescu, cr. i, 288. Apoi, cu osebită grijă... destupă sticla. sadoveanu, o. ix, 26. Iată o poemă pe care o reproduc cu osebită plăcere, perpessicius, m. iii, 16. <£> (în formule de încheiere a scrisorilor) Primiţi, domnilor, încredinţarea prea osebitei rriele considerări, caragiale, o. vii, 490. II. Adv. în afară de aceasta; în special, îndeosebi. Osebit, că putea să şi vorovască unul cu altul şi să să mîngîie. aethiopica, 43r/14. Osebit încuviinţate ar fi jalnicii vremi a îngropăciunii pruncilor, maior, ap. gcr ii, 201/23, cf. lb. Osăbit am mai auzit că ai găsit o bucată mare de aur. drăghici, r. 94/1, cf. ddrf. Să se deie osebit pulbere şi furtuială. sadoveanu, o. x, 352. <> L o c. prep. Osebit de ... (sau, rar, dintre ...)== în afară de ... , pe lîngă . .. I-au dat şi cinci mii de punge bani. . . osăbit de ce i-au rînduit. neculce, l. 359. Au vîndut satul acela... osibit de alte doî moşii (a. 1813). bul. com. ist. iv, 95. Usebit de toate celelalte ... erea o minune din cele preste fire. gorjan, h. iv, 37/21. Osebit dintr-aceştia alţi treizeci a rînduit. pann, e. i, 49/11. Priimi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri, negruzzi, s. ii, 140. Osebit de aceasta, el se purta cu mare amabilitate, filimon, o. i, 123. Şi osebit de asta, nici nu-mi e bine. creangă, a. 92. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viaţă, osebit numai de vulturii cari da roată pe cer. odobescu, s. iii, 277. Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creştini. galaction, o. 257. Denunţarea contractelor de muncă se face cu plata unei indemnizaţii. . . osebit de drepturile pentru concediu, leg. ec. pl. 222. Osebit de asta, avea şi simţ diplomatic. vornic, p. 43. Cu toate stihiele trupului Osebit d-ale sufletului, teodorescu, p. p. 167, — Pl.: osebiţi, -te. — Şi: osibit, -ă, usebit, -ă adj., adv. — V. osebi2. OSEBIT(ÎR, -OARE adj. (învechit, rar) Care separă, care desparte; despărţitor. Facă-se întă-ritură în mijlocul apei şi să fie osebitoare între apă şi între apă. biblia (1688), l1/!!. — Pl.: osebitori, -oare. — Osebi2 + suf. -tor. OSEBITIÎRĂ s. f. (învechit) Diferenţă, deosebire. Nu răgiudecatu (n-aţi făcut use-biturî n. test. 1648, n-aţi chibzuit biblia 1688) întru sinre şi fusetu giudaţe cugete-loru celora realeloru? cod. vor. 119/5. Nu e amu osebitură iudeilor şi grecilor, coresi, l. 255/9. Intr-aceste cărţi a prorocilor bătrini şi între leage noa, mare usebitură. palia (1581), 8/6. Pentru usebitură de cătră alţii, să să cunoască muierile din bărbaţi (a. 1685). gcr i, 276/32. — Pl.: osebituri. — Şi: usebitură s. f. — Osebi2 + suf. -tură. OSEDÎLĂ s. f. v. sădilă. OSEÎNĂ s. f. Substanţă organică din clasa proteinelor, care se găseşte în oase (fiind constituentul principal al acestora), în ţesutul celular al pielii şi al cartilajelor. Cf. scriban, d., der. — Din fr. osseine. OSEMINTE s. n. pl. v. oseminte. OSEMtNTE s. n. pl. Oase care rămîn dintr-o fiinţă după moarte; (învechit) mădulare. Cf. negulici, baronzi, i. l. 220. Adeseori am găsit prin unele oseminte foarte vechi şi cîte un topor de piatră, bolliac, o. 288. Şi-n cale-mi, pretutindeni, calc ţărnă de morminte Sub care zac pierdute grămăzi de oseminte, alecsandri, p. ii, 86, cf. ddrf, barcianu. I se părea că e mai aproape de cîmpiile Bulgariei, în pămîntul cărora dormeau osemintele celor morţi. d. zamfireşcu, a. 24, cf. alexi, w. Acolo unde zac osemintele 2907 OSERDIE — 338 — OSIBI eroilor . . . , s-au adunat oameni mulţi, sahia, n. 18. Cartea. . . e hrisovul vostru cel dinţii, Al robilor cu saricile, pline De osemintele vărsate-n mine, arghezi, v. 9, cf. alr ii/i h 90/520. — Şi: oseminte s. n. pl. marin, f. 365. — Din fr. ossements, lat. ossamenta. OSÂRDIE s. f. v. osîrdie. OSERDUIT<5R, -OĂRE adj. v. osîrduitor. OSERVATdR, -OĂRE adj. v. observator2. OSERVĂClCNE s. f. v. observaţie. OSFEŞTĂNIE s. f. (învechit) Sfeştanie. Cf. TDRG, CADE, SCRIRA.N, D. — Pl.: osfeştanii. — Şi: osfeştfoiie (scriran, d.), (regional) oşeştănie (alr i 585/856) s. f. — Din slavon. ockauit(hhi6. O SFEŞTANIE s. f. v. osfeştanie. OSFEŞTUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A aghesmui. Cf. scriran, d. <£> R e f 1. pas. Să se osfeştuiască de la preotul, prav. gov., ap. TDRG. — Prez. ind.: osfeştuiesc. — Din slavon. ocKMWTdTH, -di*. OSFICĂ vb. I v. oftica. OSFICĂT, -Ă adj. v. oîticat2. OSFlCĂ1 s. f. v. obsigă. (5SFICĂ2 s. f. v. oftică. OSFICI subst. (Regional) Boală de piele la oi, din cauza căreia le cade lîna (Globu Craiovei — Orşova), chest. v 167/37. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. OSFICdS, -OĂSĂ adj. v. ofticos. OSFÎGĂ s. f. v. obsigă. OSFINTEÂLĂ s. f. (învechit) Sprijin, apărare; folos, ajutor. Să n-aibă osfinteală Maică-sa despre greşală. dosoftei, ps. 384/13, cf. klein, d. 200, lb, cihac, ii, 339, jahresber. v, 334, TDRG. — Pl.: osfinteli. — Osîinti + suf. -eală. OSFINTÎ vb. IV. (învechit) 1. T r a n z. şi intranz. A apăra, a scuti, a proteja; a fi de folos, a ajuta. Că domnul preste cei buni prăveaşte Cu mila sa, de le osfinteaşte. dosoftei, ps. 110/12. Nimic ticăloşilor dă boiari nu putea să le osfinţească, pentru că ocdz dă la ţarul avea cumplitul Cantimir. r. greceanu, cm ii, 188, cf. KLEIN, D. 200, LB, CIHAC, II, 339, GHEŢIE, R. M., JAHRESBER. V, 334, BARCÎANU, ALEXI, w., TDRG, SCRIBAN, D. 2. T r a n z. A binecuvînta, a blagoslovi, a sfinţi. Să vie popa să-l osfinţească. prav. gov., ap. TDRG. — Prez. ind.: osfinţesc. — Şi: osfinţi, osinţi (alexi, w.) vb. IV. — Din slavon, ockathth. — Osfinţi, sub influenţa lui sfinţi. OSFINTITtfR s. m. (învechit, rar) Care ajută, care ocroteşte; sprijinitor, ocrotitor. Osfintitori să n-aibă nici să fie cineva a-l milui (a. 1641). uricariul, v, 164/13. — Pl.: osfintitori. — Şi: osfîntitor s. m. JAHRESRER. V, 334. — Osfinţi + suf. -tor. OSFINŢI vb. IV v. osîinti. OSFÎNTITdR s. m. v. osfintitor. OSHÎGĂ s. f. v. obsigă. OSÎ vb. IV. Refl. (Rar) A se transforma în os, a se întări ca un os; a se osifica. Cf. tdrg. Podu ... o să se osească Ş-o să se-ntă-rească Din oase de ciute Mai mari, mai mărunte. teodorescu, p. p. 59. — Prez. ind.: osesc. — V. os. OSIĂC s. m. (Regional) 1. (Olt. şi prin Munt.) (Vîrf de) copac uscat, lipsit de coajă şi de crengi; p. e x t. creangă mare uscată. Cf. pascu, s. 190, 195, pamfile, văzd. 100. Plouă, mă vere, că toacă ghionoaia pe osiac. rădulescu-codin. Să te duci la pădure şi s-aduci un car de osieci. i. cr. vii, 91. La valea cu osiacu Şi-a mutat neică conacu. conv. lit. liv, 367. Rămăsese ţeapăn intr-un vîrf de osiac. plopşor, c. 62, cf. id. v. o. 12, chest. ii, 367/84, lexic reg. 83. 2. Stîlpul care susţine roata scrînciobului. Cf. TDRG, PAMFILE, J. I, 74. — Pl.: osieci şi (rar, n.) osiacuri. ciauşanu, v. 185. — Etimologia necunoscută. OSIĂNIC, -Ă adj. Care se referă la Ossian, ca în poeziile lui Ossian. Feodală cetăţuie, ce de turnuri ocolită . . . Părea unul din acele osianice palate, alexandrescu, o. i, 75. Prin ceaţa grea din nordul ossianic. cazimir, l. u. 64. — Scris şi: ossianic. — Pl.: osianici, -ce. — Din fr. ossianique. OSIBÎ vb. IV v. osebi2. 2931 OSIBIRE — 339 — OSIFICAŢIE OSIBlRE s. f. v. osebire. OSIBlT, -i adj., adv. v. osebit. OSlCĂ1 s. f. (Regional) Specie de plop. Cf. lexic reg. 83, alr i 1939/805, 922. — PI.: osiei. — Din ucr. ocmca. OSlCĂ2 s. f. v. obsigă. OSÎD s. m. v. oxid. OSIDĂ vb. I v. oxida. OSIDRlL s. m. v. oxidril. 6 SIE s. f. 1. Ax terminat la cele două capete cu fusuri pe care se montează roţile unui vehicul. Şi împiedică osiile carâlor. biblia (1688), ap. tdrg. Ca cum easte osiia neunsă în butea roţii uscate, cantemir, ist. 32, cf. anon. car., BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU. Osia, pÎSCU, scaunu, leucile... se fac din lemn de frasin. i. ionescu, m. 709. îi scoase cuiul din capul osiei de dindărăt, ispirescu, l. 226, cf. ddrf, şăineanu. Osia trece sub car, legînd două roţi. dame, t. 8, cf. barcianu, alexi, w. Osia este puterea carului, legînd cele patru roate în două perechi, pamfile, i. c. 130. Carul de fin .. . are osiile şi podurile foarte înguste, păcală, m. r. 456, cf. pascu, s. 248. Acoperind geamătul osiilor, se înălţau glasurile cărăuşilor, c. pe-trescu, s. 9, cf. prireagul, p. r. 85. Un exemplu de axe, avem osiile de la roţile vagoanelor de cale ferată şi cele de la roţile vehiculelor cu tracţiune animală, soare, maş. 65. Droaşca nu putea fi tîrîtă mai mult de o sută de paşi, că se rupsese şi osia. camil petrescu, o. ii, 150. O osie ruptă, fiartă în atelierul lui, ţinea mai mult decît una nouă. preda, m. 117. Tică a fluierat scurt de două ori, necăjit ca un căruţaş de odinioară oprit lîngă osia ruptă. v. rom. februarie 1964, 83. Frate, frate de stejar l Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie la car. alecsandri, p. p. 44. Dracul scosese cuiul de la un capăt de osie. şez. iv, 1. F i g. Această întrebare era osia şi focarul ideilor sale. f (1870), 282. E x p r. A unge osia = a mitui. Unsesă osiia şi paşii Matei Vodă: m. costin, o. 115. Bătrînului îi mai unseiu osia cu vreo cîţiva ochi de vulpe [= galbeni], ca să mă lase în pace. gorjan, h. iv, 31/12. 2. Ax mobil care face parte din mecanismul unor construcţii, instalaţii (moară, piuă, joagăr etc.) şi cu ajutorul căruia acestea se pun în mişcare. V. gr in d e i, sul. La extremitatea superioară, osia e încinsă cu un cerc de fier şi legată de stîlpul foarte puternic al porţii, păcală, m. r. 440, cf. alr ii 6 426/192, 574, alr sn iii h 851, alrm sn h 107, a v 26. + Cep la grindeiul morii. Cf. alrm sn h 108. 3. (învechit) Axa corpurilor cereşti; spec. axa globului pămîntesc. Osia sferească în două să se frîngă ! cantemir, ap. ddrf, cf. barcianu. Nu era scris în cărţile oarbe ale ursitei, ca să se aprindă şi să ardă osia nemăsurată a lumilor? hogaş, m. n. 177. Iar noi pornirăm spre .capătul lumii ca să aflăm unde-i osia pămîntului. sadoveanu, o. xvu, 244. + (Rar) Diametru. Fâăndu-se din vreun metal două globuri a cărora diametrul (osie) ar fi cîte de o palmă, ar (1829), 672/22. — PI.: osii. — Şi: 6stie (a iii 17), <5ste (ib. 16) s. f. — Din v. sl. ©ck. OSIFIĂ vb. I v. osifica. OSIFICĂ vb. I. Refl. (Despre părţile membranoase şi cartilaginoaşe ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os. Cf. negulici, polizu, p. 6/17, barcianu, alexi, w., bul. fil. vi, 50. Cartilagele costale, ca şi cele ale traheei, se osifică sau se întăresc şi se usucă. parhon, b. 55. — Prez. ind.; osific. — Şi: osifiâ vb. I. kretzulescu, a. 127/17, polizu, p. 21/8. — După fr. ossiîier. OSIFICĂRE s. f. Faptul de a se osifica; transformare lentă în os a părţilor membranoase şi cartilaginoaşe ale corpului. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Origina răului nu este deci în locul unde se produce osificarea sau umflătura; ci acolo unde s-a produs rarefierea osului. enc. vet. 9. Respiraţia e încă influenţată de modificările traheei, ale cărei cartilaje sufăr.. . un proces de osificare. parhon, b. 18. — PI.: osificări. — V. osifica. OSIFICĂT, -Ă adj. (Despre părţile membranoase şi cartilaginoaşe ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. Cf. fătu, m. 26/25. + F i g. Slab, scheletic. Avea în faţă chipul osificat al amfitrioanei, c. petrescu, o. p» i, 241. — PI.: osificaţi, -te. — V. osifica. OSIFICĂŢIE s. f. Osificare. Cf. kretzulescu, a. 13/4, negulici. Osificaţiunea ligamentelor. man. sănăt. 205/16, cf. alexi, w. Vertebrele.. . uneori se sudează între ele, fie prin punţi osoase, fie prin osificaţia fibrocartilagelor interverte-brale. parhon, r. 55. Presupune că osificaţiunea cartilagelor costale şi rigiditatea toracelui, produsă prin progresul procesului de osificare,; ar produce o turburare în hematoză. id. ib. 109. 2944 OSIFICAŢIUNE — 340 — OSÎNDĂ — Pronunţat: -ţi-e. — Pl.: osificaţii. — Şi: osificaţiline (pronunţat -ţi-u-) s. f. — Din fr. ossification. OSIFICAŢIIÎNE s. f. v. osificaţie. OSÎGĂ s. f. v. obsigă. OSIGÉN subst. v. oxigen. OSÎNDĂ s. f. v. osîndă. OSINDÎ vb. IV v. osîndi. OSINDÎT, -Ă adj. v. osîndit. OSINŢÎ vb. IV v. osfinţi. OSIŞ(ÎR s. n. (Popular) Diminutiv al lui os (1); oscior. Anchiloza ... osişoarelor urechii medii, pahhon, b. 63. Dăm ţarina la o parte .. . Să v-arăt pe mîndra moartă Cu osşoarele-i-n-şirate. graiul, i, 112, cf. candrea, f. 29. <> (Şi în sintagma) Osişor mort = os mort. Cf. damé, t. 52, şăineanu, D. u. Se mai vindecă caii de osişoare. n. leon, med. 100. Osişor fac mai mult caii la picioare, grigoriu-rigo, m. p. ii, 15, cf. h x 525, xii 422. Sint meşteri de scot osişorul mort şi atunci vita scapă. şez. iv, 124. -4- F i g. (Şi determinat prin „de ros“) Profit (de obicei neînsemnat). Şi-i mulţumit, la urmă, c-un osişor de ros. i. negruzzi, ap. ddrf. Să-mi dai şi mie un osişor. mironescu, s. a. 139. — PI. : osişoare. — Şi : (regional) osş6r s. n. — Os + suf. -işor. OSIC s. m. (Regional) Creangă uscată, vreasc (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic reg. 83. — PI. : osiei. — Etimologia necunoscută. Cf. o s i a c. OSÎMBRl vb. IV. (Prin nordul Transilv.) 1. Intranz. A primi plată, simbrie ; a cîştiga bani. Cind s-o-mpărţit năcazu, Eram in cîmp la lucru... Atita mni s-o init, Cit şohan n-am osîmbrit. t. papahagi, m. 49, cf. bîrlea, c. p. 381. 2. Intranz şi (rar) refl. A renta, a merita ; spec. (despre un teren) a fi fertil, à produce recoltă. Locul ăsta nu osimbreşte dacă nu-l gunoieşti. paşca, gl,, cf. lexic reg. 16, alr ii/346, com. bănuţ. — Prez. ind. : osîmbresc. — De la simbrie. OSÎMZĂ s. f. v. osînză. OSÎND s. n. v. osîndă. OSÎNDĂ s. f. 1. Condamnare, pedeapsă la care e supus cineva (de către organele judiciare). Osîndă (vina n. test. 1648, judecata biblia 1688) a vie nu lu lăsă. cod. vor. 96/11. Nederept iaste unii să greşască, iară alţii să ia osîndă. coresi, ev. 168. Le dă, doamne, osîndă, Să nu-şi laude-n dobîndâ. dosoftei, ps. 21/19. Carii mănîncă casele văduvelor... vor lua mai multă osîndă. biblia (1688), 8081/20, cf. anon. car. Nu socoţi... nice ruşine de oameni, nice la osîndă sau la ce va vini pe urmă lucrul, ne-culce, l. 161. Iar neamului lui . .. să dea mîn-găiare şi bună răbdare fără de osîndă. r. gre-ceanu, mag. ist. ii, 353/32. Sîmbăta să se caute pricinile vinovăţeşti ale puşcării şi osîndele şi hotărîrile lor. prav. cond. (1780), 48, cf. văcă-rescul, ist. 256. De ce atîta osîndă la nişte nevinovaţi, beldiman, e. 6/1. Cu armă de izbîndă Să-i supuie la osîndă. bărac, ap. gcr ii, 237/14, cf. lb. Vecinica osîndă a celor ce lucrează răul. MARCOVICI, C. 4/14, cf. ASACHI, S. L. I, 161. lată-mă, eu Despot, căzut azi la osîndă! alecsan-dri, t. ii, 192. După ce i se împlinesc cei şase ani de osîndă, iar porneşte la Dumnezeu, creangă, p. 317. De nu era iute de picior, nu scăpa de osîndă acestuia, ispirescu, m. v. 17. Snagovul avu şi el nenorocirea d-a cădea sub această grea osîndă a soartei. odobescu, s. i, 432. Prea-ncâ-tuşatu-m-a-n lanţul osîndei născutul din Cronos. murnu, i. 28. Pănă la osîndă legiuită, vă spui drept că vă rup oasele, petică, o. 211. Să-ţi scap numele de ocară, sufletul de osîndă şi domnia de nelegiuire! delavrancea, o. ii, 147. Privea încremenit buzele căprarului pe care-şi citea osîndă. rebreanu, nuv. 292. Ce-ai păcătuit de-ai picat la aşa grea osîndă? mironescu, s. a. 80. Fumatul atrăgea osîndă grea de carceră, brăescu, a. 171. Cînd l-a trezit Rusandra, a înţeles că osîndă îi calcă pe urmă. popa, v. 64. Afară, la magazii, rămîneau ocnaşii, care mai aveau puţini ani de osîndă. sadoveanu, o. ii, 482. La cel care umblă să vîndă Lasă pe creştet să-i cadă A pumnului tău cruntă osîndă ! beniuc, v. 128. Răsfoiţi filele dosarului, domnilor care împărţiţi osîndele. camilah, n. i, 355. Şi osîndă dată E îngrozitoare, arghezi, s. v. 242. Cînd v-o prinde v-o lega, La-mpărat că v-o ducea, Să vă luaţi osîndă! păsculescu, l. p. 271. In loc de dobîndă se pomeneşte cu osîndă. zanne, p. v, 267. Loc. adj. şi a d v. (învechit) Fără (de) osîndă = fără vină, (în mod) nevinovat. Omul cela rimleanul fără osîndu (nevinovat n. test. 1648, nevinovat biblia 1688) binre iaste voao a-l bate? cod. vor. 44/5. Rugă-mu-nă astăzi fără osîndă să ne cumerecumu (a. 1619). gcr i, 55/25. Fără osîndă să deşchid rostul miu. paraclis (1639), 249. Să-m cuminec fâr-osîndă (a. 1679—1680). gcr i, 242/25. Mă învredniceaşte făr’de-osîndă a mă împreuna . . . tainilor tale (a. 1702). id. ib. 346/2. Lo c. adj. De osîndă = condamnabil, reprobabil. Nu putem noi face aceasta... că ară fi lucru de osîndă. palia (1581), 138/10. Aş putea fi de osîndă? heliade, 0. i, 430. 2. Blestem; nenorocire, năpastă, pacoste, urgie. înţeleage-vom cît iaste den preanălţare osîndă şi lipsă şi piiardere. coresi, ev. 19. Şi au agiunsu şi ei osinda Brîncovanului, căci îl vîndusă ei pe dînsul. neculce, l. 281. Să nu fim pricinuitori de mai mare osîndă. varlaam-ioasaf, 17r/28. Mă voi nevoi şi eu Osînda ţerii a scrie, beldiman, e. 2/4. Mă oţeream auzind cîntece dinaintea osîndei patriei, negruzzi, s. 1, 292. După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată, Aţi mai purta osînda. ca vita de la plug? eminescu, o. i, 59. Osînda şi-a schimbat-o-n bucurie, arghezi, v. 15. Are să te ajungă osînda mea. pamfile, j. ii, 158. Vrînd, nevrînd, am îndurat osînda şi.. . l-am sărutat cutremu-rîndu-mă. brăescu, a. 58. Era un copil peste măsură de mintos şi fără seamăn de neascultător . . . spaima şi osînda părinţilor, teodo-reanu, m. u. 161. Mă încîrligam subt osînda muncii, sadoveanu, p. m. 68. Şi slobod de osînda de rob încremenit Te-ai desfăcut de locul osîndei şi-ai pornit, arghezi, c. o. 19. Aceeaşi cauză făcea ca viaţa să fie pentru unii bună şi pentru cei mulţi o osîndă. pas, z. i, 317. 3. (Prin nord-estul Olt.) „Arătare, slută, iazmă“. ciauşanu, v. 185. — PI.: osînde. — Şi: (învechit) osindă s. f.; (învechit, neobişnuit) osind s. n. — Postverbal al lui osîndi. Cf. v. sl. OSÎNDÎ vb. IV. 1. T r a n z. A condamna, a pedepsi (printr-o sentinţă judecătorească); a pronunţa o sentinţă de condamnare (împotriva cuiva). Sînge nevinovat osîndiră. psalt. hur. 80v/19. Cetăţile sodomeşti şi gomoreşti arse cu spargere, osîndi (le-au prăpădit n. test. 1648). cod. vor. 172/2. Văreadză spre sufletul dereptului şi sînge nevinovat osîndescu. psalt. 197. Nu venii să osîndesc lumea, ce să spăsesc lumea, coresi, ev. 5. Cu moartea fură osîndiţi (ante 1633). gcr i, 85/9. Dracii. .. dzicea; osîndişi-ne pre noi... şi noi ţie nu ţ-am făcut nice un rău. varlaam, c. 391. Poate să-şi dăruiască cinstea sa oricui va vrea . . . mainte di ce-l va osîndi giudeţul spre moarte. prav. 90. însă dreptatea 2 lucruri face: unul că izbîndeşte celor năpăstuiţi, altul că osîndeşte pre cei răi. neagoe, ap. gcr i, 168/33. Eu nu ştiu spune minciuni săvai şi multe ori de m-ai osîndi pre moarte, dosoftei, v. s. noiembrie 104v/21. Va vrea să mă judece judecătoriul. . . şi să mă osîndească. antim, ap. gcr ii, 17/20. îi osîndi pre toţi spre moarte, mineiul (1779), 145r2/28. Cu foc să să mîntuiască, au osîndit-o. aethiopica, 41v/10. Să vie să judece şi să osîndească şi pe aceşti păgîni. văcărescul, ist. 256, Cf. VARLAAM-IOASAF, 29v/5, CLEMENS, LB. Fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse, bălcescu, m. v. 395. Am meritat pedeapsa la care-s osîndită 1 alecsandri, t. ii, 182. [Ai fost] la juraţi, cînd l-a osîndit. cara-giale, o. vi, 254. Se va căi cît va trăi el, pentru că a osîndit pe un om drept, ispirescu, l. 367, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. E osîndit să plătească şapte lei gloabă, petică, o. 215. Eşti osîndit... la moarte! delavrancea, o. ii, 144. Şi domni i-au judecat, i-au osîndit Şi-n temniţele grele-au putrezit, beniuc, m. 122. <0* (în imprecaţii) Vai, osîndi-v-ar Dumnezeu să vă osîndească, soiuri ticăloase ce sînteţi! creangă, a. 111. Osîndi-te-ar şi te-ar bdte Perni-şoara de ieri noapte, bibicescu, p. p. 393. Oşîn-di-te-ar D-zeu să te osîndească, cum mă osîn-deşti tu pe mine. şez. vii, 136. <£- Refl. Cela ce nu va creade osundi-să-va. n. test. (1648), 64r/15. De ne-am fi judecat pre noi înşine, nu ne-am fi osîndit (a. 1794). gcr ii, 154/22. Singur eu m-am osîndit! davila, v. v. 44. <£> R e f 1. pas. într-aceaiaş muncă osîndise-vor şi păcătoşii. coresi, ev. 42. S-au osîndit şi Timuş pentru prada şi jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri. neculce, l. 20. Cel ce să va osîndi de către o judecătorie de întîia cercetare va avea soroc de două luni ca să pornească apelaţie. cr (1833), 571/23. S-a osîndit acela ce a furat un ou. bolintineanu, o. 148. Păcatele să vor vedi, Greşiţii să vor osîndi. pop., ap. gcr ii, 141/33. + P. e x t. A-şi manifesta dezaprobarea (faţă de cineva sau ceva); a critica, a judeca, a condamna. E tu cinre eşti ce-ţi osîndeşti (g i u -deci n. test. 1648, judeci biblia 1688) soţul. cod. vor. 130/3. Zise domnul: nu judecareţi, să nu fiţi osîndiţi. tetraev. (1574), 209. Iată amu că osîndiia fariseiul pre alalţi oameni. coresi, ev. 16. Luptă păcatul asupra omului cu gura, cînd grăiaşte omul cuvintele ceale reale, cînd osîndeaşte pre cineva, cheia In. 76r/19. Poporul să nu să mîhnească şi să mă osîndească. dosoftei, v. s. noiembrie 160v/10. Că toţi ce p-alţii osîndesc, Singuri sînt cum îi bîrfesc. mumuleanu, c. 140/19. Eu pentru părinţi copiii nicidecum nu osîndesc. heliade, o. i, 424. Dacă 2958 OSÎND IRE — 342 — OSÎND IT ai pus aşa cuget, drept îţi spui, te osîndesc. pann, e. i, 7/15. Vom fi osîndiţi, nu după greutatea. luptei şi a cremei de atuncea, ci după patima partizilor. russo, s. 34. Tînguieşte-mă, doamna mea, şi nu mă osîndi. negruzzi, s. i, 47. Osîndeşte sever conduita lui. .. şi-i ordonă să părăsească Iaşii, oţetea, t. v. 187. Eu am făcut o prostie mare, şi fiecare dintre voi este în drept să mă judece şi să mă osîndească. galan, z. r. 23. In divan că-l aducea Şi din gură ce-i zicea? Pe nedrept îl osîndea. ralade, iii, 63. <£> F i g. Clopotele din m-rea Neamţu rechemau ceea ce a fost şi osîndeau ceea ce este. galaction, o. 220. <£■ A b s o 1. Eşti un copil şi lesne crezător ! ... şi osîndeşti, fără a te gîndi îndestul. holintineanu, o. 340. Omul mai greşeşte.. . Nu trebuie să osîndim aşa uşor. rebreanu, i. 71. 2. T r a n z. A sili, a obliga, a constrînge, a forţa. Pentru ce . . . să fim osîndiţi a descrie şi cruntele noastre nenorociri? bălcescu, m. v. 439. Chiar pe mine, unchieşul Statu-Palmă-Barbă-Cot, m-a osîndit să stau în tufanul ista. alecsandri, t. i, 421. Cei tari. .. conspiră Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră Şi le subjugă munca vieţii lor întregi, eminescu, o. i, 56. De cînd sînt osîndit a sta. . . nimeni nu mi-a dat măcar o bună-ziua. ispirescu, l. 359. Erau osîndiţi ca să aşterne pe ziduri. .. toate acele nemărginite epopee vînătoreşti. odobescu, s. iii, 80. Sînt osîndiţi să se mărginească la lucruri mărunte, anghel, pr. 170. <£> Refl. Iubea cum nu se mai iubeşte, Cum doar, năvalnic şi discret, Spre a iubi se osîndeşte Nebunul suflet de poet. v. rom. ianuarie 1954, 17. 3. T r a n z. şi refl.. (învechit şi regional) A se chinui. Cunoscînd ce-i amoriul şi pe cit te osîndeşte, lzgoneşte-l din simţire, conachi, p. 152. Eu încă n-am ascultat sfaturile tatălui meu, de aceea sînt silit a mă osîndi pănă voi avea zile. RETEGANUL, P. V, 80. — Prez. ind.: osîndesc. — Şi: (învechit) osîndi (gcr i, 50/37), (învechit, neobişnuit) osundi vb. IV. — Din v. sl. oc^ahth. OSÎNDÎRE s. f. Acţiunea de a (se) osîndi şi rezultatul ei. 1. Condamnare, pedepsire. Cf. osîndi (1). Deci ce văm face cînd judecata înfricoşată fi-va văzută... şi osîndirea adeverită nejudecată? coresi, ev. 538. Deaderă pre îns ■. ■ spre osîndire de moarte şi răstigniră pre îns (cca 1650—1675). gcr i, 231/36. Văd seamnele de mîntuire Din locul de osîndire. aaron, ap. gcr ii, 192/36. Şi vor mearge. . . ceia ce au făcut reale întru înviiarea osîndirii (a. 1698). gcr i, 316/21, cf. lb, poi/izu. Această dreaptă, grea osîndire, Din ziua aceea luă-mplinire. alexandrescu, o. i, 221, cf. LM, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, w. A fost amestecat într-un complot... Asta i-a adus arestarea, judecarea şi osîndirea la temniţă pe viaţă, sadoveanu, e. 49. + Reprobare a faptelor cuiva; dezaprobare. Nu după oarecare vreare, sau pizmă, sau mînie, sau osîndire să nu fie aceaea nicicum (a. 1692). gcr i, 295/20. Ei le aduce la mijloc cum ar fi grăite cu nărav de osîndire (a. 1692). id. ib. 302/4. 2. (învechit) Chin, urgie, pacoste. Ce necaz, ce osîndire, vai mie! beldiman, e. 1/6. A 1 ce nacaz, ce osîndire! Asupra gînştelor, ce crudă prigonire! donici, f. i, 8/15. <*> L o c. adj. în osîndire = asuprit, urgisit; chinuit. Dintre toţi pătimaşii, cel mai mult în osîndire Este omul care-ţi scrie, conachi, p. 99. Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie, Sub asprime plecînd capul unui neam în osîndire! alecsandri, p. i, 200. — PI.: osîndiri. — V. osîndi. OSÎNDÎT, -Ă adj. 1. (Şi substantivat) (Persoană) condamnată, pedepsită (printr-o sentinţă judecătorească). Cînd va vrea... să mă osîndească pre mine cel osîndit din cunoştinţă. antim, ap. gcr ii, 17/20. Chinuri să zicpedeapsele care să hotărăsc la judecătorii şi cu care să pedepsesc cei osîndiţi. molnar, ret. 101/23. L-am rugat pe osînditul, pornirea lui am grăbit, beldiman, o. 90/8. lnchipuiască-şi cineva... o sută şi mai mulţi oameni ucigaşi şi hotărîţi spre ucidere, călăi şi osîndiţi. negruzzi, s. i, 152. Tu poţi dintr-un cuvînt Să mîngîi osîndiţii ce-n desperare sînt. alecsandri, t. ii, 206. Pe fruntea mea n-am nici o pată — Zadarnic ! — Sînt un osîndit. macedonski, o. i, 39, cf. ddrf, şăi-neanu, barcianu. Ai de dobîndit iertarea şi altui osîndit. davila, v. v. 146, cf. alexi, w. Domi-ţian, galben ca un osîndit, aştepta în picioare hotărîrea. bassarabescu, s. n. 26. E ultimul drum, pe Calea Victoriei, şi-i pare că trece ca osîndiţii la ghilotină, c. petrescu, c. v. 357. Osîndiţii.. . jucau teatru, parodiind autorităţile militare, brăescu, a. 220. Guvernul turcesc trimitea în exil pe mulţi dintre osîndiţii politici. bart, s. m. 23. Toţi aceşti osîndiţi, după cît mă încredinţau, erau nevinovaţi, sadoveanu, o. xviii, 470. Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiţilor. camilar, n. i, 92. + Condamnabil, reprobabil. Abie ar pute cineva să spuie pre largu toate aceli ce grecii au sufirit întru acest osindit războiu (cca 1750—1780). gcr ii, 83/2. [Craiul a voit] a plăti cu sîngele cel mai curat a supuşilor lui osînditele lui desfrînări. beldiman, n. p. ii, 97/19. Era sufletul cel osîndit al babei. eminescu, n. 24. Ş-a mîntuit pre Adam De osînditul blestem Ce-l luase-n Edem. pop., ap. gcr ii, 322. 2. (învechit) Chinuit, năpăstuit, urgisit. Go-neaşte ... mîhnirea, uitarea, neînţeleagerea . .. de la osîndita-mi inemă. paraclis (1639), 250. D-atunci zile multe şi nopţi osîndite Pe fruntea-mi trecură ! alexandrescu, o. i, 91. + (Prin nord- 2960 OSlNDITOR — 343 — OSÎRDIE estul Olt.) Slab, prăpădit; prizărit, pipernicit. Cf. ciauşanu, v. 185. — PI. : osîndiţi, -te. — Şi : (învechit) osindit, -ă adj. — V. osîndi. OSÎNDITdR, -OĂRE adj. (Rar) Care condamnă, care dezaprobă ; care osîndeşte. Ce comentar pot să mai fac unor convingeri atit de măreţe şi de osinditoare? galaction, o. a. i, 252. — PI. : osinditori, -oare. — Osîndi + suf. -tor. OSÎNŢĂ s. f. v. osînză. OSÎNŢ(ÎS, -OĂSĂ adj. v. osînzos. OSÎNZĂ s. f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. Cf. i. golescu, c., polizu, cihac, ii, 231. Pentru a da luciu părului, unele îl ung cu untdelemn, altele cu unt, iar altele cu osînză de porc. manolescu, i. 201, cf. şăineanu, DAMÉ, T. 44 (bis), SĂGHINESCU, V. 62, ALEXI, W. îi unge. .. pieptul cu untură de iepure sau cu osînză (grăsime) proaspătă de porc. grigoriu-rigo, m. p. i, 4. Aleg osînză de o parte, pecia (carnea slabă) de altă parte şi untura de alta. muscel, 104. [Ciubotele] se mai pot unge cu osînză de porc, slănină, seu de oaie sau de vacă. PAMFILE, i. c. 349, cf. DR. iv, 436, H ix 85. Osînză de porc, netopită, e bună de răni. gorovei, cr. 249, cf. alr ii 4130/605, 872, ib. 4134/704. 2. (P. ana 1.) Grăsime depusă pe diverse părţi ale corpului omenesc (pe burtă, pe ceafă etc.), datorită unei alimentaţii abundente, unei boli, bătrîneţii etc. îşi pleacă greoiul cap împodobit cu rotunjite caturi de osînză. ciauşanu, r. scut. 25. Fusese boxeur, în vremea cînd nu-l învăluise încă osînzele bătrîneţii şi ale traiului bun. i. botez, b. i, 39. Scund şi înecat în osînză. sadoveanu, o. xvii, 177. Domnii cu osînze ghiftuite, deşliu, g. 57. Trec anii, Iar muşchii. . . Osînză şi-i face îmbogăţitul, v. rom. februarie 1954, 144. Işiţi de la (cutare) din rînză, Din osînză, Din pept, din spate. şez. iv, 23. Sînge la sînge punea; Osînză la osînză, Rînză la rînză. mat. folk. 568, cf. graiul, i, 297, pamfile, b. 13, ALR ii/i mn 49, 2 266/762. <0 E x p r. A avea (sau a fi cu) osînză (la pîntece) = (a fi) bogat, înstărit. Flăcăul nu prea era de neam de cei cu osînză la pîntece. pamfile, duşm. 174, cf. id. b. 82. + F i g. Bunăstare, avere, bogăţie. Se cuvenea şi mai bun, din atîta osînză cîtă au. sadoveanu, p. m. 67. Cheltuieli peste cheltuieli, osînză ni se împuţinează, id. ib. 200. [Cei săraci] sporeau arătura sau pînzele Ca să-şi sporească boierii osînzele ! deşliu, g. 54. 3. (învechit) Untură de peşte. Cf. anon. car. — PI.: osînze. — Şi: (învechit) osinţă (cihac, II, 231, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w.), (regional) asinză (i. cr. iv, 188), osimză (alr ii 4130/836) s. f. — Lat. absungia, ausungia. OSÎNZdS, -OĂSĂ adj. (Rar) Cu osînză; gras, unsuros. Cf. cihac, ii, 231, ddrf. — PI.: osînzoşi, -oase. — Şi: osînţos, -oăsă adj. cihac, ii, 231, ddrf. — Osînză + suf. -os. OSÎRDÎ vb. IV v. osîrdui. OSÎRDIE s. f. (învechit) Ardoare, zel, rîvnă, străduinţă, sîrguinţă, (învechit) osîrdnicie, osîr-duinţă, osîrduire, osîrduitură. Să fim cu usîrdie. coresi, ev. 233. Giorăm să him priiatini cu totă osă[r]diia nostră adevărat (a. 1633). iorga, d. b. i, 51. Puţinei cuvînt mai ascultaţi cu toată osărdiia. varlaam, c. 64. Şi mearsă la Darie şi întrebă, au doară cu mare osârdie ar lua Vavi-lonul. herodot (1645), 206. Cu multă userdie şi îndemnare, . .. am scos [cartea] ... la lumină (a. 1652). gcr i, 159/7. Laud osîrdiia răposatului Ureache vornicul, m. costin, o. 242. Le-am scris pentru cetitoriul iubit, ce va avea osîrdie a cerca să-nţăleagâ într-adincul aceştii. . . cărţi. dosoftei, ps. 9/2. Cu multă usărdie am nevoit şi dascăli de tipografie am adus (a. 1678). bv i, 220. Mai dovedit temeiu ... a orînduirii istoriei noastre ... cu lungă nevoinţă şi cu mare oserdie vecilor viitori, de aiurea nu am putut cunoaşte. . n. costin, l. 49. Pre cît putinţa osîrdiii noastre au fost, silit-am ca toate părticealele hronicului nostru din istorii şi istorici... să le alcătuim. cantemir, hr. 51. S-au apucat măriia-sa de mănăstirea de Hurezi din temelie a o face cu multă osîrdie şi chieltuială. R. greceanu, cm ii, 32. Văzîndu-i slujba şi osîrdia ce au arătat... l-au aşazat la breasla mazililor (a. 1753). urica-riul, x, 121. Toatea acestea ce s-au scris mai sus s-au tălmăcit di pe sloveniia pe limba moldovenească prin osărdiia ieromonahului Macarii Putnianul (a. 1774). cat. man. i, 349. Eu iarăşi mă aflu în osîrdie ca să aduc... un dicţionar la vedere, văcărescul, ap. odobescu, o. i, 302. Cu osîrdie ca aceasta i să cuvine în toată vreamea să sporească întru ce iaste bun. varlaam-ioasaf, 86v/19, cf. molnar, ret. 4/2. Cu osîrdie au învins pre goţi în două rînduri. ap. şincai, hr. i, 29/23. Toţi direpţii din vecie aştepta cu osîrdie. aaron, ap. gcr ii, 192/26. Tot răvnitoriul prin osârdie lesne poate a clştiga talantul răsplătirii (a. 1812). iorga, s. n. xi, 97. Am văzut rodul oserdiei meale. beldiman, n. p. i, 24/7. Au făcut adunare de pravili. . . prin osîrdia înţeleptului acela paharnic, zilot, cron. 332. Să ne îndeletnicim cu osîrdie la lucru, marcovici, d. 26/25. Voi sluji cu toată osîrdia la ăte mi-a poruncit. 2967 osIrdios — 344 — OSLAŞ gorjan, h. iv, 107/25. Din osîrdia inimei sale aleargă să vă mulţemească. dacia lit. i, 39/24. Am început a învăţa ... la şcoala din Humuleşti, o chilie făcută cu cheltuiala sătenilor, prin îndemnul şi osîrdia părintelui Ioan Humulescu. creangă, în. i. cr. ii, 309. Îmi spuse anii lui de trudă,,. . marea osîrdie pe care o pusese zi cu zi, an cu an, să facă toate acestea, anghel, pr. 58. Şi cine ar putea cu atîta rîvnă şi osîrdie ca părintele Iovinadie, să însufleţească cuvintele sfinte ale vechii cărţi! hogaş, h. 52. Cetea cam tărăgănat.. . , însă se nevoia cu osîrdie şi cinste, fără să sară nici o pagină, sadoveanu, o. ix, 66. Nenumăratele-i porecle,... le agonisise singur, cu o vrednică şi hîtri osîrdie. c. petrescu, a. r. 11. Expresia concisă a fost în permanenţă năzuinţa osîrdiei sale. contemp. 1956, nr. 494, 3/3. — Accentuat şi: osîrdie (lb, barcianu, alexi, w.). — PI.: (rar) osîrdii. lb, polizu. — Şi: osârdie, usirdie, usârdie (cat. man. i, 625), userdie s. f. — Din slavon. oycp-h^Hie. OSÎRDKÎS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Osîrdnic. Duhul e osîrdios, iară trupul e slab. biblia (1688), ap. tdrg. După osîrdioasa silinţă ce ăi pus (a. 1816). tes. ii, 398, cf. clemens, polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., pamfile, j. iii, 92. — PI.: osîrdioşi, -oase. — Şi: osărduios, -oasă adj. lb. — Osîrdie + sui. -os. — Osărduios, sub influenţa lui osîrdui. OSÎRDNIC, -Ă adj. (învechit) Sîrguincios, zelos, (învechit şi regional) osîrduitor, osIrdios. Osîrdnic fiind a direge. . . biserici (a. 1698). iorga, ap. tdrg. Osîrdnici tocmitori şi bine cumpătaţi domnitori, cantemir, hr. 13, cf. gcr ii, 154/11, uricariul, x, 124. Pricinuind . .. prin statornică silinţă şi prin osîrdnică strădanie simţitor folos ţării (a. 1814). tes. ii, 367. Eu sînt al tuturor osîrdnic ascultătoriu (a. 1826). gcr ii, 254/36. S-ar fi împlinit mai bine voinţa lor prin privigherea şi osîrdnică îngrijire ce ar fi avut... asupra acestor lăcaşuri (a. 1833). uricariul, v, 349/26. Osîrdnică mumă încun-jurată de copiii săi. marcovici, d. 3/11, cf. polizu, lm, ddrf, scriban, d. Şi-a croit tulpini şi floare După soiuri de tipare Cu osîrdnică migală, arghezi, vers. 231, cf. fd ii, 88. — PI.: osîrdnici, -e. — Din slavon. oyep’KAHHHK'b.. OSÎRDNICI vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se osîrdui. Te-ai osîrdnicit întru această multă osteneală cu scrierea... unii cărţi atîta de mare (a. 1824). cat. man. i, 262. — Prez. ind.: osîrdnicesc. — V. osîrdnic. OSÎRDNICÎE s. f. (învechit, rar) Osîrdie. Cf. polizu, lm. — PI.: (rar) osîrdnicii. polizu. — Osîrdnici + suf. -ie. OSÎRDUI vb. IV. Refl. (învechit) A-şi da silinţa, a se strădui, a se osteni, (învechit) a se osîrdnici. Ne îndemnează a ne purta grija şi a ne osîrdui dupre a noastră puteare (a. 1765). cat. man. i, 363. Cinevaşi... se osîrduieşte pentru cele de folos (a. 1804). tes. ii, 335, cf. lb,' barcianu, alexi, w., scriban, b, ^ Intra n z. Mulţi osîrdeau la făurirea limbii literare moderne, s. c. şt. (iaşi), 1956, nr. 2, 25. — Prez. ind.: osîrduiesc. — Şi: osîrdi vb. IV. — De la osîrdie. OSÎRDUÎNŢĂ s. f. (învechit) Osîrdie. Cf. KLEIN, D. 65, LB, LM. — PI.: (rar) osîrduinţe. lb. — Osîrdui + suf. -inţâ. OSÎRDUÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a se osîrdui; osîrdie. Mărturii aduc... cum că prin osîrduire Nu m-am cruţat (a. 1800). IORGA, S. D. XV, 20, Cf. LB. — PI.: (rar) osîrduiri. lb. — V. osîrdui. OSÎRDUITdR, -OARE adj. (învechit şi regional) Osîrdnic. Osîrduitori păzitori aţi fost. mineiul (1776), 67rl/20. Tălmăcitu-s-au această istorie.. . prin oserduitoarea dorire a preasfin-ţitului episcop al Romanului, aethiopica, 87v/3. Mă rog ca cu osărduitoare dragoste să-l înbră-ţoşezi priimindu-l (a. 1786). cat. man. i, 36. Să întîmplă de cei ce sînt la începutul învăţăturii leaneşi, după aceaia să fac osîrduitori. micu, l. 79/4, cf. lb. Am chivernisit, ca nişte iconomi buni şi osîrduitori, averea, marcovici, d. 65/25, cf. BARCIANU, ALEXI, W., STĂNOIU, C. I. 195. -fy (Substantivat) Strălucesc. . . aceşti tari şi aleşi osîrduitori. mineiul (1776), 37v2/12. — PI.: osîrduitori, -oare. — Şi: oserduitor, -oâre adj. — Osîrdui + suf. -tor. OSÎRGUl vb. IV v. sîrgui. OSÎRIil vb. IV. T r a n z. (Regional) A jigni (pe cineva), a insulta (Suciu de Sus — Năsăud). Cf. viciu, gl. • — Prez. ind.: osîrlesc. — Etimologia necunoscută. Cf. o f 1 r 1 i. OSLĂŞ s. m. 1. (învechit) Persoană care primeşte o parte la împărţirea unei moşii. Oslaşi acestui iosag: despre răsărit. . . Hojda Nechita, 2978 OSLE — 345 — OSMIU despe partea din gios .. . Coman Lupul (a. 1717). iorga, s. D. XII, 235. 2. (Regional, în forma ozlaş) Persoană care se însoţeşte cu alta în vederea alcătuirii unei stîni pentru văratul oilor; (învechit şi regional) sîmbraş. Cf. alr i 1 793/259, 266. — PI.: oslaşi. — Şi: (regional) ozlăş s. m. — Din magh. oszlâs. (5SLE s. f. (Regional) Ostie1 (2). Com. din PEŞTIŞANI — TÎRGU JIU. — PI.: osii. — Etimologia necunoscută. OSL6N s. n. (Regional) Bancă de lemn din scîndură groasă, necioplită, nedată la rindea; laviţă. Rădicaţi osloanele Să joace cucoanele! marian, n. 350, cf. com. din hisiaş—timişoara, lexic reg. 64. + Scaun înalt cu patru picioare. Cf. scl 1969, 10. — PI.: osloane. — Din ucr. ocjihh, -OHy „laviţă“, cf. ser. o s 1 o n „rezemătoare“. OSMĂC subst. (Prin sud-estul Mold.) Oboroc (1). în loc să ceară un osmac de aur (un oboroc de galbeni), a cerut un osmac de cap. PAMFILE, CER. 11. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OSMALÎU s. m. v. osmanlîu. OSMĂN, -Ă s. m. şi f., adj. (învechit) 1. S. m. şi f. Osmanlîu (1). întreagă România gemea de ani atîţia Subt jugul sîngeratic osmanului feroce. HELIADE, O. I, 201. 2. Adj. Care aparţine osmanlîilor (2), privitor la osmanlîi. Slnt vorbite limbă turcă (sau osmană) în Turcia şi limba mongolă în R. P. Mongolă, graur, i. l. 208. — PI.: osmani, -e. — Derivat regresiv de la osmanlîu. OSMANGÎU s. m. (învechit, rar) Osmanlîu (1). Turcii de pe locul lor, Turchestan, de pe capul lor cel dintîi, osmangii, otomani, osmanlîi. m. costin, ap. şio ii2, 92. — PI.: osmangii. — De la osmanlîu, cu schimbare de suf. OSMĂNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Turcesc, (învechit) osmănesc. Această ţar-acuma era de tot căzută; De tot îngenuncheată la marea greutate Acelui de fer sceptru, acelui jug osmanic. heliade, o. i, 204. — PI.: osmanici, -ce. — Osman -f suf. -ic. OSMANLÎU, -IE s. m. şi f., adj. v. osmanlîu. OSMANLÎU, -IE s. m. şi f., adj. (învechit) 1. S. m. şi f. Turc, (învechit) osman (1), osmangiu. Părerea de obşte este că trebuie ca împărăţia osmanlîilor să nu piară din Europa. cr (1833) 431/6. Mihai trece podul în capul a opt mii de ostaşi şi se aruncă cu furie asupra osmanlîilor. bălcescu, ap. mag. ist. iv, 15/8. Păturică şedea pe sofa cu picioarele încrucişate ca un osmanlîu. filimon, o. i, 163. Osmanlîii nu au mai mult drept la Turcia decît creştinii. bolintineanu, o. 307. Mîntuind.. . ţara de jugul nelegiuiţilor osmanlii. ispirescu, ap. cade. în cafeneaua cea întîi găsim cîţiva osmanlîi ce vorbeau româneşte, ap. tdrg. Osmanlîii au legă-mînt şi făgăduinţă de la prorocul lor că nimic nu le poate sta în cale. sadoveanu, o. xm, 773. Osmanlîul a aprins moara şi-a privit-o cum arde pînă în temelii, stancu, d. 22. Au venit la poartă osmahlăii, striga altul, camilar, c. p. 83. 2. Adj. Turcesc, (învechit) osman (2). Sultan Osman. . . din spiţia a căruia se trag toţi prea-puternicii împăraţi osmanlii. văcărescul, ist. 250. Lumea este ca o roată, cine poate, învîrteşte. Această zicală este osmanlîie. jipescu, ap. tdrg. După rînduiala călăreţilor osmanlîi, . . . slujitorii domniilor lor Mihu şi Ciornohut nu umblau buluc, sadoveanu, o. xm, 939. Seminţiile turco-tătare care au lăsat cîteva urme în limba noastră înainte de aşezarea turcilor osmanlii în Europa, au fost. . . pecenegi, cumani, cazaci şi tătari. puşcariu, l. r. i, 314. — PI.: osmanlîi. — Şi: osmanlîu, -le s. m. şi f., adj.; osmaliu s. m. — Din tc. osmanii. OSMĂNfiSC, -EĂSCi adj. (învechit, rar) Osmanic. Poarta osmănească . . . l-au domolit. CANTEMIR, HR. 21, cf. ŞIO II2, 92. — PI.: osmăneşti. — Osman -f suf. -esc. OSMIRÎDIU s. n. Aliaj de osmiu, iridiu, platină, radiu şi ruteniu, folosit la confecţionarea vîrfului peniţelor de stilou, dl, dm. — Din fr. osmiridium. OSMIŢALE subst. pl. (Regional) Numele unui dans popular. Cf. varone, d. 121. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. OSMIU s. n. Metal dur de culoare albă-cenuşie, care se găseşte în natură împreună cu platina; aliat cu iridiul are diverse întrebuinţări în industrie. Cf. poni, ch. 29, gheţie, r. m. Osmiul a fost izolat de Frâmy, din acid osmic, în 1804. enc. tehn. i, 406, cf. 76, macarovici, ch. 418, der. — Din fr. osmium. 2991 OSMOGLASNIC — 346 — OSPĂTA OSMOGLĂSNIC s. n. (învechit) Octoih. Canoanele osmoglasnicului. dosoftei, v. s. octombrie 64v/4. Octoih ce să zice osmoglasnicul, care acum intim s-au tipărit (a. 1700). bv i, 395, cf. iorga, s. d. xvii, 84. Acest osmoglasnic iaste al lui, Toader fecioru (a. 1787). cat. man. i, 624. „Osmoglasnicul“, este ce este ... Vorba tatei,: ,,Condacul umple sacul şi troparul hambarul, măi băiete /“ creangă, a. 93, cf. şăineanu, alexi, W., TDRG, SCRIBAN, D. — PI.: osmoglasnice. — Din slavon. ©CMOr/UCHHHKTv. OSMOMfiTRU s. n. Instrument pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluţii. Cf. LTR2, DER. — PI. : osmometre. — Din fr. osmometre. OSMOTIC, -i adj. Care ţine de osmoză, privitor la osmoză. Prin mărirea şi scăderea tensiunii osmotice, volumul celulei suferă variaţiuni continue, marinesctj, p. a. 56. ❖ Presiune osmotică = presiune care apare în soluţii şi care cauzează fenomenul de osmoză. Cf. macaro-vici, ch. 68, 106, DER. — PI.: osmotici, -e. — Din fr. osmotique. OSMOZĂ s. f. Trecerea unui solvent printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă. Lichidul se urcă prin osmoză pe probele textile. IONESCU-MUSCEL, ŢES. 49, cf. MACAROVICI, CH. 68, 70. Un fluid, ca o osmoză, curge mereu de la om către pămint şi din pămint renaşte către om. ralea, s. t. i, 12. Toate procesele de schimb ce interesează celulele organismelor vii se dator esc osmozei, cişman, fiz. i, 438, cf. 434, der. — PI.: osmoze. — Din fr. osmose, germ. Osmose. OSdC s. n. (Regional) Osoi (Ineu — Arad). Cf. alr ii 5656/64. -PI.:? — Os + suf. -oc. OS Ol s. n. (Regional) Augmentativ al lui os (1) (Topraisar — Techirghiol). Cf. alr ii 5 656/987. — PI.: osoaie. — Os + suf. -oi. OSOS, -OĂSĂ adj. 1. Privitor la oase (1), de oase; asemănător cu oasele. Cf. polizu, şăineanu, barcianu, alexi, w., scriban, d. In turburările osoase, ale sistemului pilos etc., ipofiza poate avea partea ei. parhon, b. 33. 2. Cu oase (1) mari, ieşite în relief; ciolă-nos, (regional) ciontos; p. e x t. uscăţiv, slab. Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu, şăineanu. Mîna-i osoasă, dar slăbită, odobescu, ap. ddrf, cf. alexi, w. îi era teamă de braţele osoase ale bărbatului şi de pumnii lui uscaţi, rebreanu, nuv. 229. Fruntea osoasă se lipi de geamul foarte rece. c. petrescu, r. dr. 113. Slujbaşul cel osos şi deşirat, cu umblet dezarticulat ca de păpuşă. i. botez, şc. 75. îl ajută . . . fulgerînd cupumnu-i osos în orice cap se înălţa în preajmă, sadoveanu, o. x, 339. Se făcuse cam osos şi înalt. camil petrescu, o. iii, 157. Faţă colţuroasă, osoasă, avea bunica, stancu, d. 7. Se apropiau maşini. . . Dintr-una coborî un om slab şi osos. preda, r. 270. Nu-i nici nalt şi nici nu-i gros .. . , Dar e voinic şi osos. şez. ii, 34, cf. alr ii/i h 89. 3. (Rar, despre pomi) Care are fructe cu sîmburi tari. Pomii. . . cărnoşi-osoşi. . . sînt: prunii, pearsecii. economia, 142/9. — PI.: osoşi, -oase. — Os + suf. -os. OSPĂŢ subst. (Regional) Ospăţ. O vulpe . . . noaptea au venit flămîndă la ospăţ Şi în găini s-au desfătat, donici, f. i, 34/5. — PI.: ? — Postverbal al lui ospăta. OSPĂTĂ vb. I. 1. T r a n z. A primi (pe cineva) în casă ca oaspe, oferindu-i mîncare şi băutură, a da de mîncare; a trata, a cinsti, (popular) a omeni. în trei dzile soţu cu mîndrie nă uspătă. cod. vor. 98/13. Aceia îi ospitează pre cei ci aduc mortul acolo, herodot (1645), 230. Trei zile cu omenie ne ospătă. n. test. (1648), 172r/23. Veniră de-i sălăşlui şi-i ospătă. dosoftei, v. s. septembrie 25r/5. Să te duc[ă] la chilie noastră, să te ospeteadze (a. 1692). gcr i, 306/11. Făcînd masă mare i-au ospătat pre toţi. AXINTE URICARIUL, LET. II, 145/1. Umblă mai ales acesta „la juraţii cei din jos . . . a-i uspăta şi a le da vin, ca să ţie cu dînsulu (a. 1767). iorga, s. d. xiii, 262. L-au poftit Duca Vodă să-l oaspete, şincai, hr. iii, 126/14, cf. lb. Iobagii să fie datori... pe haiducii şi pe vînătorii curţii boiereşti să-i oaspete, bariţiu, p. a. i, 484. Se bucură că-i veniră musafiri tocmai cînd avea cu ce să-i ospeteze. negruzzi, s. i, 82. Fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă şi ospătat cu îndestulare, creangă, a. 20. Să fii bun . .. să mă pofteşti la dumneata, să mă ospătezi şi să mă găzduieşti. caragiale, 0. ii, 276. îl opri la curtea lui.. ., mi-l omeni şi mi-l ospăta ca pe nu ştiu cine. ispirescu, u. 105. Seara vameşul ne ospătează cu păstrăvi proaspeţi, vlahuţă, ap. cade. N-aveau cum să nu-l ospiteze, deoarece mîncare era destulă. marian, o. ii, 50, cf. barcianu, alexi, w. Porunci să-i ospăteze bine pe toţi. rebreanu, r. 1, 220. Da puneţi curînd de mămăligă, să ne ospătăm mosafirul. galaction, o. i, 66. A ăvut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne şi cinstească, sadoveanu, o. ii, 453. Adu ceva să 3000 OSPĂTA — 347 — OSPĂTARE ospătăm pe prietenii noştri. Camil petrescu, o. ui, 188. Fostul vătaf al bălţilor tl ospătase pe orezar de cu seară. v. rom. august 1954, 117. Measă ne-a întins Şi ne-a ospătat, teodorescu, p. p. 19. Şi din gură poruncea: „Măi crîşmar, măi făgădar, Adă-mi mie vin di-on ban, Să oaspăt pe iest sărman /“ mîndrescu, l. p. 187. A poftit pe cumnatul său Iancu Să-l ospăteze cu bucate boiereşti, şez. iv, 212. <£>Fig. (în texte bisericeşti) îndulcitu-vă spre pămintu, uspătato-vă (hrănit-aţi n. test. 1648, biblia 1688) şi îngrăşatu-vă tnrema voastră, cod. vor. 132/5. Poftesc ca să ospăteze pre dumneavoastră cu plinea cea sufletească, cheia în. 17r/9. 2. Intranz. (învechit şi popular) A mînca (de obicei împreună cu alţii); p. e x t. a petrece, a benchetui. Beau, mănincă, ospătează. bărac, a. 43/6, cf. 81, polizu. Coconu Dinu Păturică. . . voieşte să ospăteze la voi. filimon, o, i, 159. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. alecsandri, t. i, 431. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi lulndu-şi buzduganul de-a umăr, merse, eminescu, n. 8. Veselie mare între toţi era, chiar şi sărăcimea ospăta şi bea. creangă, p. 279. După adunarea banilor mai stau, mai ospătează şi mai cinstesc puţin, istorisind în acelaşi timp diferite istorioare, marian, na. 239, cf. şăineanu. Benchetuiau, şi-ospăta din belşug fiecare dintr-înşii. murnu, i. 17. Oamenii muşcau nepăsători din hălcile întregi, gravi, şi tăcuţi, cum ospătează numai leii deşerturilor. c. petrescu, r. dr. 7. Ospătaseră puţintel, ş-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină. sadoveanu, o. v, 566. Puişori viteji de zmei I Staţi pe loc de ospătaţi Şi la umbră vă culcaţi, alecsandri, p. p. 21, cf. h ii 31, iii 145. Prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ţi ospăta ! jarnîk-bîrseanu, d. 493. Cerea ... de la maică-sa de mîncare, ospăta şi-apoi se culca, sbiera, p. 99. Se puseră în jurul unei mese să ospăteze, reteganul, p. ii, 14. Poftim şi ospătează că om găsi noi la casa noastră atîta samă de bucate, şez. ii, 189. Şi a făcut un uspăţ împărătesc. . . încît toţi mîncau şi uspătau. com. sat. v, 100, cf. alr i 304/370. <£> Refl. Uspătîndu-se fără teamere (cca 1569—1575). gcr i, 12/1. Se răpausă cu ai lui cu toţi, şi se uspetează şi lăcuiaşte fără grijă. coresi, ev. 78. La un om păcătos întră a să ospăta, varlaam, c. 344. Ospătîndu-să voinicii şi veselindu-să şi culcîndu-să... nu s-au mai sculat, herodot (1645), 14. Adunatu-s-au Pătru Vodă cu nepotu-său, Mihnea Vodă... cu curte multă şi cu gloate mari şi s-au ospătat împreună. n. costin, l. 560. Apostolul şăzuse la masă. . . şi ospătlndu-se toţi ceialalti, numai el nu mlnca. mineiul (1776), 33v2/13. Au trecut iarăşi In Podolia, să se ospeţe cu polonii, şincai, hr. ii, 225/10. S-a ospătat pin-a crăpat, pann, p. v. iii, 69/2. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulţime de străini, creangă, a. 11. Oaspeţii mirelui. . . mergind să se uspete la casa miresei, se zice că merg „in cuscrii“. densusianu, ţ. h. 235. La gară ... pe cînd mă ospătam, o fetiţă palidă, . . . mi-a oferit pentru trei florini o pereche de pantofi, brăescu, a. 201. Băiatul povesteşte a doua zi. . . cum s-a ospătat... cu supă şi friptură, pas, z. i, 67. A aşteptat pînă s-au ospătat cu toţii, şi abia pe urmă a plecat din nou. galan, z. r. 338. Novac la masă şedea . .. Către nepot s-adresa, Cu care se ospăta. pop., ap. gcr ii, 303. Boieriul şi cucoana s-au aşezat la masă şi au început a se ospăta şi a se veseli, sbiera, p. 224. După cununie plecară spre casa mirelui să se ospeteze. reteganul, p. iii, 33. Să jucăm şi să cîntăm Şi-apoi să ne ospătăm! mat. folk. 463, cf. alr ii/i mn 67, 2 629/130, alr ii 4 839/130. (F i g.) Eu, azi, m-am ospătat numai cu supărare şi cu lacrimi. galaction, o. a. 62. <£> T r a n z. Cu acei claponi au mas intr-o ogradă... Şi... nu cred că s-au răbdat Se nu-i fi ospătat, donici, f. 126. Dacă ăţi voi, cinstita faţă dv., să ospătaţi ceva. millo, în pr. dram. 313. Totdeauna ospătezi d-ta mîncări de acelea ce am văzut ieri pe masă ? gane, n. i, 222. Ia să ospătaţi ceva, ca să nu ziceţi că aţi ieşit din casa mea ca de la o casă pustie, creangă, p. 257. Intre boi şi-ntre roţi, cărăuşi pămînteni ospătau pită şi brînză. sadoveanu, o. x, 203. împărăteasa au ospătat cu gust foarte mare mreana aceea, sbiera, p. 119. Vulpea . . . vine şi-mi poronceşte, ca în casa ei, să-i dau cîte un pui să-l ospăteze, şez. iii, 186. — Prez. ind.: ospătez, (învechit şi regional) oăspăt. — Şi: (învechit şi regional) ospetâ, ospitâ, uspătâ, uspetâ vb. I. — Lat. hospitare. OSPĂTAR s. m. 1. (învechit) Patron al unui han, al unei ospătarii (2); hangiu, birtaş. Mîind... la ospătărie, fu năpăstuit cum au stricat pre fata ospătariului. dosoftei, v. s. februarie 65v/35. Cei cari ar sili pe ospetariu ca să-l întreţină fără nici o plată, să moară. ap. bariţiu, p. a. i, 55. Viind la gazdă şi simţind apetit. . . ospătarul le dete borş cu miel. ne-GRUZZI, S. I, 280. cf. DDRF, ŞĂINEANU, BĂRCIANU. Mă conduse amabilul mieu ospătariu la culcat. SBIERA, F. S. 125, cf. ALEXI, W., TDRG. Se uită cum ospătarul învîrte . . . acea friptură de berbece. SADOVEANU, o. XIII, 876. + P- e x t. Gazdă. Plecarăm de la bunul nostru ospetariu. f (1869), 151. 2. Salariat care serveşte pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumaţie; chelner. Halba adusă de ospătar avea o spumă admirabilă, v. rom. februarie 1954, 130. — PI.: ospătari. — Şi: (învechit) ospătăriu, ospetariu s. m. — Ospăta + suf. -ar. OSPĂTĂRE s. f. Acţiunea de a (se) ospăta. 3002 OSPĂTARIŢ — 348 — OSPĂTĂRIŢĂ 1. Primire ospitalieră (cu mîncare şi băutură). Cf. ospăta (1). I-au făcut ospătare la masă cu feliuri de feliuri bucate scumpe, dionisie, c. 195. Oricare sărac află in toată vremea aici căutare şi ospătare. negruzzi, s. i, 214. Am rămas foarte Incîntat de ospătarea ce mi-ai făcut aşa de îndatoritor, caragiale, o. ii, 259, cf. 261. Îndatoririle de ospătare. . . sînt în datinele lor. odobescu, s. ii, 38, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Puse measă-n ospătare, Dear voinicul ăl mai mare Nici din measă nu lua, Ci la secere-mi pleca, teodorescu, p. p. 142. 2. (învechit şi popular) Mîncare, hrană. Cf. ospăta (2). Cf. polizu. O, cerbi sfioşi! ai lupilor prădalnici ospătare! ollănescu, h. o. 291. -4-Petrecere (cu masă îmbelşugată); ospăţ. Cf. st. lex. 172r2/14. Acolo făcea chef ş-ospătare. budai-deleanu, ţ. 128. De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe Vodă. ALECSANDRI, T. II, 96, cf. DDRF. Vă gătiţi CÎt mai tare Cu cele de ospătare. pop., ap. gcr ii, 315. — V. ospăta. OSPĂTARIŢ, -Ă adj. (Regional) Ospitalier (1). Şi el şi ea sînt oamini. . . ospătariţi şi miloşi, jipescu, o. 100. — PI.: ospătariţi, -e. — Ospăta + suf. -areţ. OSPĂTĂRIU s. m. v. ospătar. OSPĂTĂRNIC, -Ă adj. (Regional) Ospitalier (D- Cf. TDRG, PASCU, S. 337, CADE. Naşul său . . . ospătarnic ca tot românul, mai ales cu finii săi, îl pofti la cină. reteganul, p. i, 65. — PI.: ospătarnici, -e. — Ospăta + suf. -amic. OSPĂTĂT1 s. n. (învechit şi popular) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. Fie-ţi de bine ospătatul. ţichindeal, f. 200/12. <> E x p r. A se aşeza (sau a se pune) pe ospătat (sau pe ospătate) = a mînca cu lăcomie. Se aşeză pe ospătat cu o poftă ce se comunică la toţi. alecsandri, o. p. 351. Musculiţa se pune pe ospătat-, — prăpădenie de lacomă ce-i! gîrleanu, l. 22. — V. ospăta. OSPĂTAT2, -Ă adj. (Popular) Care a mîncat (bine); sătul. Toate zinele adormiră cu capetele pe masă, căzură ca moarte de ospătate, reteganul, p. ix, 17. — PI.: ospătaţi, -le. — V. ospăta. OSPĂTĂREĂSĂ s. f. (învechit) Ospătăriţă (1). Ospătăreasă albă pe praguri întîlneşti. CONV. lit. vii, 68, cf. barcianu, tdrg, cade. — PI.: ospătărese. — Ospătar + suf. -easă. OSPĂTĂRfiŢ, -EĂŢĂ adj. (Regional) Ospitalier (1). Moldovanul e în de comun ospetăreţ şi voios, f (1883), 142. — PI.: ospătăreţi, -e. — Şi: ospetărGţ, -eăţă adj. — Ospăta -f suf. -ăreţ. O SPĂTĂRIE s. f. 1. (învechit) Ospitalitate (2). O au M[agoslo]pii pentru ospătăriia ei. dosoftei, v. s. septembrie 23v/23. Le plătiia ospătăriia ce-i făcea cu daruri de multe minuni. id. ib. noiembrie 184v/29, cf. budai-deleanu, LEX, TDRG, SCRIBAN, D. 2. (învechit şi popular) Han (cu birt); birt. Socoate ca şi cum eu aş fi chezaş pentru el, pentru că a fost la mine în ospătărie (a. 1600). iorga, s. n. 59. Să facă. .. ospătărie, ce să dzice casă de streini, prav. 61. Ospătărie de răcoriia şi adăposta pre toţi. dosoftei, v. s. septembrie 7r/12. Leafa în brîneaţele sabiii să-şi poarte; iară nu în ospătării. cantemir, hr. 220, cf. budai-deleanu, lex. Jurămîntul... s-a depus în sala dietei, care nu era alta decît ospetăria cunoscută astăzi cu numele de „Împăratul romanilor“. bariţiu, p. a. i, 362, cf. polizu. Ne adunarăm în ospetăria cea mare şi petrecurăm laolaltă pînă tîrzîu. f (1869), 382. Aceste schituri sînt totdeodată ospătării pentru închinătorii ce trec pe aici la Ierusalim, bolintineanu, o. 293. Năpustit pe patul unei ospătării. odobescu, ap. ddrf. Propun să ne ducem în ospătăria cea de Ungă port. conv. lit. iv, 291. Depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag. hamangiu, c. c. 297, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Grăbiră după aceea spre o ospătărie, căci soarele li se cam pusese drept inimă, sadoveanu, o. iii, 178, cf. x, 390. A cerut băietul pe plată de mîncat, că era uspătărie la curtea aceasta, com. sat. v, 95, cf. zanne, p. iii, 504, iv, 30. 3. (învechit) Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată de obicei găzduirii oaspeţilor şi călătorilor; arhondaric. Să facă bolniţe de mişei şi ospătării de călugări, dosoftei, v. s. octombrie 56r/28. Au făcut bisearica . .. cu turle, chilii,. . . bolniţă şi ospetărie (a.?), mag. ist. iv, 256. 4. (învechit) Instituţie în care erau internaţi bătrînii, infirmii etc. fără familie; azil. Planul... era de a se face lîngă monument o biserică şi o ospătărie (casă de ospăţ) pentru 30 persoane serace şi neputincioase, ar (1829), 221/17. — PI.: ospătării. — Şi: (învechit) ospetărie, (regional) uspătărie s. f. — Ospăta + suf. -ărie. OSPĂTĂRIŢĂ s. f. 1. (învechit) Soţie de ospătar (1); patroană a unui han, a unei ospătării; hangiţă, birtăşiţă, (învechit) ospătăreasă. La uşă era ospătăriţa, o femeie tînără şi veselă, care zimbea tuturor trecătorilor şi-i învita să intre la dînsa. i. negruzzi, s. iii, 371. 3011 OSPĂTĂTOR — 349 — OSPĂŢ întinse cătră ospătăriţă braţul, ca să fie ajutată să coboare, sadoveanu, o. xiii, 142. 2. Salariată care serveşte pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumaţie; chelneriţă. dm. — PI.: ospătăriţe. — Ospătar -f suf. -iţă. OSPĂTĂTOR, -OARE adj., s. m. şi f. (învechit) I. Adj. 1. Ospitalier (1). Fu iubitoriu de nemearnici şi ospătătoriu şi cătră toţi milostiv. varlaam, c. 221. Fiţ ospătători unii cătră alalţi fără mustrare, n. test. (1648), 185r/24. 2. Căruia îi place să petreacă, să benchetu-iască; chefliu. Era om şi harnic .. .şi om libovnic, ospătători. neculce, l. 337. II. S. m. şi f. 1. Hangiu, ospătar (1). Şi demineaţa ieşi, scoase doi arginţi, deade uspă-tâtoriului (priimitoriului de straniei t). coresi, ev. 388. -4- P. e x t. Gazdă. Prietine poftim! zise veselul ospătător, Vino şi şezi de mănîncă ca un flămînd călător, pann, ş. i, 10/3. 2. Persoană care dă un ospăţ sau care ia parte la un ospăţ. V. amfitrion. în calitatea sa de ospătător, strigă cu un glas ascuţit şi obraznic: — Aduceţi ciorba, bre! filimon, o. i, 187. Cum se cuvenea unei ospătătoare după bunele datine. delavrancea, ap. ddrf, cf. şăi-neanu. + Persoană care serveşte la o masă, la un ospăţ. Punea ospătători pre ucinici, şi să-mbiia năroadele la ospăţ, dosoftei, v. s. noiembrie 178V/H. — PI.: ospătători, -oare. — Şi: ospătătoriu, -oăre adj.; uspătătGriu, -oăre s. m. şi f. — Ospăta + suf. -tor. OSPĂTĂTORIU, -OĂRE adj. v. ospătător. OSPĂTĂTURĂ s. f. (învechit, rar) Ospitalitate (2). Era lăudaţi de ospătături. dosoftei, v. s. noiembrie 179r/35. — PI.: ospătături. — Şi: ospetătură s. f. budai-deleanu, lex. — Ospăta + suf. -tură. OSPĂŢ Ol, -OAIE s. m. şi f. 1. (Prin nordul Transilv.) Oaspe (1). Cf. caba, săl., vaida. 2. (Prin Ban. şi nordul Transilv.) Nuntaş. chest. viii 9/2, cf. com. paşca, alrm i/ii h 353. — PI.: ospătoi, -oaie. — Şi: ospetoi, -oăie (alr i 530/229), uspăt6i, -oăie (caba, săl., VAIDA, DR. XI, 132, CHEST. VIII 9/2, ALRM i/ll h 353, alr ii 4 841/279, alr ii/316, 334), ospeţ6i, -oăie (alr ii/284) s. m. şi f. — Oaspete + suf. -oi. OSPĂŢ(5S, -OĂSĂ adj. (învechit) Ospitalier (!)• Se temeau a-i face primirea ospătoasă şi cordială de mai nainte. ghica, ap. cade. Românul, vechi moştean al acestui pămînt, e... ospătos şi darnic, odobescu, s. iii, 550. în ospetoasa-mi casă cu bine ai venit! i. ne-GRUZZI, S. II, 142, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. — PI.: ospătoşi, -oase. — Şi: ospetos, -oâsă adj. — Ospăta + suf. -os. OSPĂŢ s. n. 1. (învechit şi popular) Masă mare, îmbelşugată (organizată cu ocazia unui eveniment festiv, a unei cununii, a unei sărbători etc.); petrecere cu masă mare. V. banchet. De aceasta amu era-i toată nevoinţa bogatului, de a veşmintelor cealea scumpele şi de mease şi de uspeaţe. coresi, ev. 364. Trecînd trei zile, zua naşterei lu Faraon, tămplă-se şi isprăvi uspăţ tuturor slugilor sale. palia (1581), .164/16. Spuneţi chemaţilor că iată ospăţul mieu iaste gata. varlaam, c. 230. In dezmierdăciune aţ trăit pre pămînt şi v-aţ desvătat, hrănit-aţ inimile voastre ca într-o zi de uspăţ. n. test. (1648), 179v/12. Să abătură la dînsul şi intrară în casa lui şi făcu lor ospăţ, biblia (1688), 122/4. A doao zi făcut-au craiul ospăţi măriii sale lui Costandin Vod[ăJ (a. 1700). gcr i, 336/12. Uspeţele ceale cu cheltuieli mare, cari să fac ... la nunte, la îngropăciuni şi la botezul pruncilor, tocma să opresc (a. 1784). iorga, s. d. xiii, 15, cf. budai-deleanu, lex., clemens. Sînt mulţi boieri şi cocoane care au fost pe la ospăţuri, chemaţi de preoţii de pe la satele din-prejurul Braşovului, golescu, I. 69. Poftindu-mă la ospăţul nunţii... nu putui accepta, codru-drăguşanu, c. 137. Din porunca lui se gătise un ospăţ minunat, negruzzi, s. i, 85. Să facem, boieri, azi împreună Ospăţ de sărbătoare, frăţesc, cu voie bună. alecsandri, t. ii, 91. Veni iar la ospăţ, eminescu, n. 8. împăratul făcu un ospăţ foarte mare, în cinstea nepotu-său. creangă, p. 231. Această sală,... loc de ospeţe şi de danţ. odobescu, s. i, 127, cf. barcianu, alexi, w. Celebre au rămas pe lume ospeţele lui Baltazar. anghel-iosif, c. m. ii, 79. Să-ţi povestească el ce mai ospeţe, Ce mîndre nunţi, ce luminate feţe Văzură ochii săi odinioară, iosif, p. 29. Să încep şi eu descrierea unui astfel de prînz numit „uspăţ". densusianu, ţ. h. 238. Mură dnta la ospeţele boiereşti, galaction, o. 70. O ţin numai în ospeţe şi iar ospeţe, camil petrescu, o. ii, 53. Urmăriţi oare să mă ospătaţi, au să mă- asasinaţi cu belşugul unui ospăţ sardanapalic? stan cu, r. a. iii, 339. Nu se puteau bucura de ospăţ, cu străjile la spate, vornic, p, 130. Şi cu carnea hai mai multă Oi face uspăţ şi nuntă, mîndrescu, l. p. 108. Şi a făcut un uspăţ împărătesc, cît pe toate gardurile erau tot teancuri de plăcinte, com. sat. v, 100. La ospeţe niciodată iuţeală, ceartă şi răutate, că-ndată te poticneşti, zanne, p. viii, 77, cf. alrm i/ii h 3017 OSPĂŢ — 350 — OSPETĂREŢ 352. ❖ F i g. Caută să-şi cucerească un loc la ospăţul vieţii, brătescu-voineşti, ap. cade. <£• (Regional) Ospăţul feciorilor = petrecere (cu mîncare şi băutură) făcută în trecut de tinerii de la ţară la începutul cîşlegilor. Cf. marian, nu. 67, alr ii/i mn 111, 2 829/102, 250. Ospăţul turcei = petrecere la care flăcăii satului invită fetele din casele unde au colindat. Cf. pamfile, cr. 174. Uspăţu mortului = praznic după înmor-mîntare; pomană (Boiu Mare — Baia Mare). alr ii/i h 176/272. + (Regional) Petrecere (cu mîncare şi băutură) care se face a doua zi, a treia zi sau la o săptămînă după nuntă. A treia zi îşi petrec la uspăţ cei mai intimi: nănaşii, vornicii, divărul etc., cînd la mire, cînd la casa miresei, densusianu, ţ. h. 243, cf. alrm i/ii h 352. 2. (învechit şi popular) Masă, mîncare; ospătare (2). li chiemă şi-i ospătă cu priinţă şi ospăţişi sălaş, herodot (1645), 323. Şi împreună îm găteaşte şi ospăţu. biblia (1688), 9021/28, cf. polizu. Toată ceata tîlharilor se ocupa cu pregătirea acestui ospăţ original, filimon, o. i, 160. Pe sub şure şi la vatra bordeiului, ospăţul şi paturile se gătesc, odobescu, s. iii, 18. Mă găsii aşezat turceşte dinaintea îmbelşugatului meu ospăţ cu tot soiul de merinde, hogaş, m. n. 163. Lelea Ileana curăţi cîţiva peşti, dintre cei care i se păruseră ei mai vrednici pentru un ospăţ pescăresc, sadoveanu, o. ix, 391. Şi veseli acum aşteptăm Drept osteneală ospăţ să luăm. teodorescu, p. p. 140. Şi pe iarbă s-aşezau, De ospăţ că s-apucau. jarnIk-bIrseanu, d. 312, cf. şez. v, 115, arh. folk. iv, 68. Împrejurul focului Stau băieţii codrului, Mîndră masa pregătesc Cu ospăţ împărătesc, ant. lit. pop. i, 62. E x p r. (învechit) A pune ospăţ = a da de mîncare şi de băut ; a ospăta (1). Nu m-am mai împreunai cu om ca acela carile să pui ospăţ oştei mele . .. afară de tine. herodot (1645), 371. (Regional) A se pune la ospăţ = a se aşeza la masă, a mînca. Pepelea a descărcat făina, a aşezat-o la locul ei şi s-a pus la ospăţ, sbiera, p. 17. A merge pe (sau în) ospăţ = a merge într-o vizită în care este ospătat. Merge Vidru cu Vidra Pe ospăţ la soacră-sa. bud, p. p. 11, cf. alrm i/ii 352, alr ii/310. 3. (Transilv.) Nuntă. Cîţi şi cari oaspeţi au să se cheme la nuntă sau ospăţ, marian, nu. 189. S-a pornit şi-n deal şi-n vale, Şi chema-ntîlnind pe cale Lumea la ospăţ, coşbuc, p. ii, 33. Naşii veniră la ospăţ ... ciocnind .... în sănătatea mirilor, rebreanu, i. 257. Aici se ţin lanţ chefurile..., apoi „uspeţeu (nunţi), pribeagul, p. r. 16. îi cunună şi făcură o dată trei ospeţe, cari au ţinut o săptămînă. reteganul, p. ii, 26, cf. bud, p. p. 80, densusianu, t. h. 123, gr. s. v, 349, alrt ii, 66, alrm i/ii h 350, 352, ALR: ii 2 975/172, 235, ib. 3105/53, 102, 105, 172, 235, 833, ib. 4 061/130, 141, a iii 2. — PI.: ospeţe şi (rar) ospăţuri. — Şi: (învechit şi popular) uspăţ, (regional) uspeţ (alr i 296/75) s. n. — Lat. hospitium. (ÎSPE s. m. v. oaspe. O SPECIEI s. m. (Prin Transilv. şi Ban.) Oaspe (1). Cf. lex. mars. 213, lr, gheţie, r. m. Junii buni colindători, D-uspăcioii lui crăciun. viciu, col. 35, cf. com. din frata — turda. + (în forma uspecioi) Nuntaş, dr. xi, 132, cf. alrm i/ii h 353. + (La pl.) Invitaţii mirelui la nuntă, densusianu, ţ. h. 339. — Pl.: ospecioi. — Şi: uspecioi s. m. — Oaspete + suf. -oi. OSPEClOR s. m. (Popular) Diminutiv al lui oaspe. Doi luceferei Ospeţiorii mei, Treceţi d-odihniţi Şi vă veseliţi! teodorescu, p. p. 459. Ospeciorii nici nu se aşezaseră bine pe după mese cînd ajunse el acasă, reteganul, p. iii, 42. Junii buni, colindători, D-uspăciorii lui crăciun, viciu, col. 36, cf. pamfile, cer. 57. Strînge tata ospeciori Şi ne-a strînge şi pe noi. BÎRLEA, B. 58. — Pl.: ospeciori. — Şi: ospeţior, uspăcior s.m. — Oaspete + suf. -ior. OSPEL s. n. (Ieşit din uz) 1. Ospătărie, han, hotel. Era aproape să se încaiere la masă la ospelul Engliterii. ghica, a. 340. îşi îndreptă paşii către ospelul studenţilor, filimon, o. i, 354. Mase o noapte într-un obscur ospel din suburbiu. f (1877), 73, cf. enc. rom., alexi, w. 2. Casa şi reşedinţa unei autorităţi, enc. rom. <£. Ospel comunal — primărie, ib. — Pl.: ospele. barcianu. — Din it. ostello, prin apropiere de oaspe, ospăta. OSPELĂRÎE s. f. (învechit, rar) Ospel (1). Lăsă ospelăria sa de la Innsbruck. filimon, o. i, 354. — Pl.: ospelării. — Ospel + suf. -ărie. Cf.it. o s t e 11 e r i a. OSPELlER s. m. (învechit, rar) Proprietar al unui ospel (1); hotelier. Gentilomul nostru o duce binişor: înşală pe croitor, pe cizmar, pe ospelier. filimon, o. i, 372. — Pl.: ospelieri. — De la ospel. Cf.it. o s t e 11 i e r e. OSPENIE s. f. v. uspenie. OSPETĂ vb. I v. ospăta. OSPETĂRIU s. m. v. ospătar. OSPETĂREŢ, -EĂŢĂ adj. v. ospătăreţ. 3027 OSPETĂRIE — 351 — OSPITAL2 OSPETĂRÎE s. f. v. ospătărie. OSPETĂTtJRĂ s. f. v. ospătătură. OSPET(ÎI, -OAIE s. m. şi f. v. ospătoi. OSPET0S, -OĂSĂ adj. v. ospătos. OSPEŢĂRÎE s. f. (învechit, rar) Hotel, ospătărie (2). 7Adirile caselor celor mari, unde arendaşul poate statornici şi un fel [de] ospeţărie, precum birt, biliart şi orice va socoti spre al său folos, asemenea sînt cunoscute, cr (1833), 802/32. — Pl.: ospeţării. — Ospăţ + suf. -ărie. OSPEŢEĂN s. m. (Prin Transilv.) Nuntaş. alr i/ii h 255/343. Luni dimineaţa pleacă pin sat ospeţănii cu ţurca. a ii 12. — Pl.: ospeţeni. — Ospăţ + suf. -ean. OSPEŢÎE s. 1. 1. Primire, găzduire (bună); ospitalitate. Graţioasa voastră ospeţie ne făcea a uita supărările vieţei. negruzzi. s. i, 95. O, lege-a ospeţiei, te calc, dar ce să fac?... Prin moartea unui duşman eu ţara mi-o împac! alecsandri, t. ii, 89. A călcat legea ospeţiei. ispirescu, m. v. 45. Cu ospeţie zici c-aici a fost primită? i. negruzzi, s. vi, 448. Armele dar să schimbăm între noi, ca pe-aicea să ştie Toţi, că ne leagă de-acum ospeţia părinţilor noştri. murnu, i. 123. După cit văd eu, de nevoie cereţi ospeţie, că aveţi un rănit. . . sadoveanu, o. i, 207. Taci, bâdică, nu mai spune Că n-avem suflete bune, C-asta-i ţeara ospeţiei, Ţeara dulce-a veseliei, alecsandri, p. p. 241. Vă mulţămim foarte pentru cuvîntul cel bun şi pentru ospeţia dumilorvoastre ! sbiera, p. 113. -4- (Neobişnuit) Loc de găzduire, adăpost. Îmi făcui drum cu băţul printre claia de cîni ce îmi aţinea calea şi mă hotărîi a-mi căuta, eu singur, vreo ospeţie. alecsandri, o. p. 261. 2. Vizită, ll bucura o asemenea ospeţie şi-i plăcea. .. felul serios, prietenesc, în care se sfătuia cu el directorul cel nou al fermei, galan, b. i, 244. ll chemă la ei pe Hălmăgianu, în ospeţie. t. popovici, se. 42. 3. (Rar) Ospăţ. Veselia cea mare era însă la ospeţia dată de noul măiestru, masă întinsă şi încărcată, la care se ştiau de mai-nainte poftiţi. slavici, o. ii, 126. La cîte-o s-ajungă Iunona Cu ospeţiile ei! coşbuc, ae. 27, cf. 67, pamfile, c. 48. — Pl.: ospeţii. — Oaspete + suf. -ie. OSPEŢÎME s. f. (Cu sens colectiv, în poezia populară) Oaspeţi. Că el ar veni De acolo aci, Dar are mulţime De ospeţime. sevastos, n. 134. — Oaspete + suf. -ime. 0SPEŢI(ÎR s. m. v. ospecior. OSPEŢÎRE s. f. (Neobişnuit) Ospătare. Se strinsăse un mare număr de denimarchezi, spre a mulţămi pentru buna ospeţire ce-au aflat în Svezia. ar (1829), 631/22. — Pl.: ospeţiri. — De la ospăţ. OSPEŢ(ÎI, -OAIE s. m. şi f. v. ospătoi. OSPÎCI s. n. v. ospiciu. OSPICIU s. n. 1. (Ieşit din uz) Aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată de obicei găzduirii oaspeţilor şi călătorilor. Ospiţiul (săhăs-tria). ic. lum. (1841), 332x/3, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. 2. (Ieşit din uz) Azil. Fondarea ospiţelor pentru bătrîni. barasch, i. 109/9, cf. şăineanu. Dispoziţiunile.. . făcute în favoarea ospicielor, săracilor dintr-o comună... nu pot avea efect decît de sînt autorizate prin ordonanţe domneşti. hamangiu, c. c. 192, cf. cade, scriban, d. 3. (Adesea determinat prin „de nebuni“) Spital, sanatoriu în care sînt îngrijiţi alienaţii mintali; casă de nebuni. In ospiciul de clinică. man. sănăt. 263/28, qf. bianu, d. s. Au trecut opt luni de la instalarea tatei în ospiciu, sahia, n. 59. Trebuie să declari.. . dacă ai fost internat într-un ospiciu de nebuni, bart, s. m. 40. Propuse în cele din urmă, cu oarecare prudenţă, de a vîrî pe Simion într-un ospiciu, călinescu, e. o. ii, 46. Ceilalţi pensionari ai ospiciului, suiţi pe ziduri, priveau această scenă cu capete încremenite, pradă poate unor amintiri secrete, bogza, c. o. 334. — Pl.: ospicii şi (neobişnuit) ospicie. — Şi: (ieşit din uz) ospiţiu, ospiţ (pl. ospiţe), ospis (barasch, i. f. 6/13, pl. ospisuri), (regional) ospici (alr ii/i h 114) s. n. — Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz. OSPlS s. n. v. ospiciu. OSPITĂ vb. I v. ospăta. O SPITAL1 s. n. (Ieşit din uz) Spital. Mulţi din bolnavi să întimpina de căutarea şi lecuirea cea mai priincioasă în acel ospital (a. 1785). uricariul, i, 118, cf. învăţătură, 32/10, episcupescu, practica, x/5, calendar (1850), 81, alexi, w. -Pl.:? — Din lat. hospitalis, it. ospedale, rus. roc-miTajib. OSPITĂL2, -Ă adj. (Latinism învechit) Ospitalier (1). In curtea lui vedeai totdeauna trăsure 3044 OSPITALIA — 352 — OST străine, căci era mult ospital. f (1870), 311. Grigiţi de ospitalul nostru gâzduitor cu clte o găină friptă, ib. (1884), 254, cf. gheţie, r. m. — PI.: ospitali, -e. — Din lat. hospitalis, -e, it. ospitale. OSPITALIA vb. I. Tranz. (Creaţie personală) A primi, a găzdui (pe cineva) cu ospitalitate (2); a ospitaliza. Anunţă sosirea unui pelerin şi cererea lui de a fi ospitaliat în castel. filimon, o. ii, 261. — Prez. ind.: ospitaliez. — De la ospitalier. OSPITALIER, -Ă adj., subst. I. Adj. (Despre persoane, despre popoare) Care primeşte bucuros oaspeţi; care este foarte atent, foarte amabil cu oaspeţii; primitor, (învechit) ospătos, (regional) ospătariţ, ospătarnic. Popor ospitalier. asachi, p. r. 11/2. Ospitalierul magnat... respinse toate stăruinţele Porţii otomane, hasdeu, i. v. 173. Moldovenii sînt foarte ospitalieri. BOLINTINEANU, O. 278, cf. DDRF, BARCIANU, alexi, w. Trecu apoi în Ţara Românească unde.. . Grigore Ghica fu mai puţin ospitalier şi darnic, iorga, l. i, 31. Generăleasa, prin definiţie ospitalieră, îl primi fără ezitare, călinescu, s. 508. + (Despre o casă, un oraş, o ţară etc.) în care eşti bine primit, în care te simţi bine; care oferă ospitalitate. Adăpostul cel ospitalier. CALENDAR (1852), 32, cf. ARISTIA, PLUT., ŞĂI-neanu. Senzaţia de bucurie pentru toţi se găsea sporită de plăcerea de a fi într-un interior atît de agreabil şi negreşit ospitalier, camil petrescu, u. n. 40, cf. scriran, d. <$> F i g. Coloanele ei au fost totdauna ospitaliere pentru tot ce e bine scris, deşi chiar cîteodată prea puţin înţeles. alecsandri, s. 128. 2. Subst. (Neobişnuit) Membru al unei congregaţii religioase care dă ospitalitate drumeţilor şi bolnavilor, scriban, d. — Pronunţat: -li-er. — PI.: ospitalieri, -e. — Din fr. hospitalier. OSPITALITĂTE s. f. 1. însuşirea de a fi ospitalier (1); (învechit) ospătătură. Noi... le arătăm cele mai mari semne de ospitalitate. cr (1829), 782/15, cf. uricariul, vii, 118. Ospitalitatea de care ne fălim astăzi... este umbra numai a ospitalităţii părinteşti, russo, s. 19. In Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate română, ce era odinioară proverbială. negruzzi. s. i, 310. Credincios ospitalităţii tradiţionale a ispaniolilor, ordonă să aducă pe daspe înaintea sa. filimon, o. ii, 261, cf. hasdeu, i. v. 79. Ospitalitatea caracteristică poporului este exprimată tocmai printr-un proverb, con-temp. 1953, nr. 330, 4/6. 2. Primire, găzduire bună; ospeţie, (învechit) ospătătură. Vor .. . afla acolo toată ospitalitatea. ar (1829), 1271/!. C-a primit-o cu cele mai mari căutări ale găsduirei (ospitalităţii). căpăţineanu, m. 56/17. Călătorul primind aici ospitalitate, uită necazele unui supărător drum. negruzzi, s. i, 192. Baronul... a aflat ospitalitate în Turcia, ghica, a. 745. Sînt nerăbdător să le mulţămesc de ospitalitate, alecsandri, t. i, 283. Vă rog confirmaţi-ne telegrafic, aşa ca să ştim dacă putem conta pe amabila dv. ospitalitate. caragiale, o. vii, 27. îşi aduce aminte de frumoasa ospitalitate a ţării noastre, vlahuţă, r. p. 46, cf. ddrf, alexi, w. Dimitrie Cantemir ... a găsit aici o caldă ospitalitate şi condiţii prielnice pentru a-şi desfăşura munca de cărturar. scînteia, 1954, nr. 2 872. Aş pleca, dar legile ospitalităţii nu pot fi călcate, v. rom. martie 1955, 261. F i g. [Ziarul] „Viaţa11 îşi va acorda ospitalitatea pe care i-o ceri. vlahuţă, ap. cade. Ne mulţumirăm deocamdată, cu umbra rară şi îngustă a unui tînăr brad, care nu înlesnea răcoroasa-i ospitalitate decît capetelor noastre. hogaş, dr. i, 21. Redacţiile publicaţiilor noastre... vor da o largă ospitalitate acestor observaţii şi sugestii, contemp. 1949, nr. 162, 7/3. + (Rar) Ocrotire, găzduire, adăpost. Un aşăzămînt de ospitalitate hotărît să priimească 300 bătrîni. cr (1830), 4121/25. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa şi i-a făcut rost. . . de un costum de haine nemţeşti, rebreanu, r. ii, 238. — Şi: (germanism, Transilv.) hospitalitét subst. f. dum. i, 192/40. — Din fr. hospitalité, lat. hospitalitas, -atis. — Hospitalitet < germ. Hospitalităt. OSPITALIZA vb. I. Tranz. (Franţuzism ieşit din uz) A primi, a găzdui (pe cineva). Cf. bul. fil. ii, 225, iii, 185. — Prez. ind.: ospitalizez. — Din fr. hospitaliser. OSPITALIZĂT, -Ă adj. (Franţuzism ieşit din uz) Găzduit, adăpostit. Gazeta sărăcuţă dar bătăioasă, ospitalizată în cele trei camere dosnice, ... devenise un abil mare cotidian, c. petrescu, c. v. 331. — PI. : ospitalizaţi, -te. — V. ospitaliza. OSPÎŢ s. n. v. ospiciu. OSPlŢIU s. n. v. ospiciu. OSŞIGENĂRE s. f. v. oxigenai’«. OSŞCÎR s. n. v. osişor. OST s. n. (învechit, Transilv.) Est, răsărit. sp i, [prefaţă] 5/14. Din osturi bate crivăţ, şi plaiul alb al ţării Greu scapără de ger. coşbuc, p. ii, 185, cf. barcianu, alexi, w. — PI. : osturi. — Din germ. Ost(en). 3054 OSÎACĂ — 353 — OSTĂŞESC OSTĂCĂ s. f. v. obstacol. OSTĂFCĂ s. f. (învechit) Retragere din cadrele active ale armatei; destituire din armată; pensionare. Cf. x. golescu, c. îl uvolnim în oslavcă cu acelaşi rang. buletin, f. (1838), 1811/12. Cu rang de parucic şi cu mondir în ostafcă. buletin, g. (1840), 2932/12. Astăzi li să găteşte jălbile de dstavcă (a.?), iorga, s. d. xi, 247, cf. polizu, cihac, ii, 232, ddrf, gheţie, R. M., ALEXI, W., TDRG, JAHIiESBER. XXVI—XXIX, 34. E x p r. (Regional) A-şi lua ostfacă = a-şi primi răsplata pentru un lucru făcut. Cf. zanne, p. v, 466. — Scris şi: ostavcă. — Pl.: ostafce (i. golescu, C., SCRIBAN, D.) şi OStâfd (POLIZU). Şi: ostâscă (lm), ostăşcă (valian, v.), otstâvcă (lm), (regional) ostîâcă s. f. — Din ras. OTCxasKa. OSTĂGIU s. n. v. ot,a;j. OSTĂI s. n. (Regional) Lan (de grlu, de porumb etc.) (Sînnicolau Român — Oradea), alrm sn i h 6/316. — Pl.: ostaiuri. — Din magh. osztdly „împărţire, parte de moşie (rezultată prin moştenire)'-'. OSTĂSCĂ s. f. v. ostafcă. OSTAŞ s. m. Persoană care face serviciul militar, care serveşte în armată; militar (indiferent de grad); (învechit) oştean. V. soldat. Să lăsăm pre cei slabi din ostaşi. . . şi să mergim la Dunărea, herodot (1645), 250. Numai pre ostaşii vremii aceiia. . . îi numără, biblia (1688), [prefaţă] 8/29. Uite-să toţi ostaşii cu căpeteniile lor la istorii şi să-ş aducă aminte de acei vestiţi oarecînd hatmani şi oşteni, n. costin, l. 37. N-au slujit cu arme după cum e obiceiul ostaşilor, antim, p. 2. L-a prins un ostaşiu şi.. . l-au omorît. văcărescul, ist. 254. Eu sînt ostaş; precum vezi, ţirimonii multe nu fac. kotzebue, u. 16r/18. Ah, cit de fericit aş fi acum cînd aş ave o bucăţică de pine . . . cît de neagră, precum este ace ce o mănîncă ostaşii! drăghici, r., 86/1. Puţini erau la număr ostaşii României, alexandrescu, m. 29. Priveşte-i!. . . cum se bate, ostaş lingă ostaş! alecsandri, t. ii, 173. Nu zîmbea nici la . . . poveştile bătrîne şi glumeţe ale ostaşilor înălbiţi în bătălie, eminescu, n. 3. Porneşte spre casă, urmat de cîţiva ostaşi, creangă, p. 84. Oamenii umblaru ... ca în zi de sărbătoare, ostaşii se gătiră ca de alai. ispirescu, l. 36, cf. alexî, w. Ce păzeau ostaşii aici? pas, z. iv, 100. Dus pe gînduri fumează ostaşul, Surîzînd unor dragi amintiri, v. rom. ianuarie 1954, 73. Dragii mei, ostaşii mei, Puişori viteji de zmei. alecsandri, p. p. 21. Dar un turc, ostaş vestit, Către turci aşa-a grăit, ribicescu, p. p. 312, cf. zanne, p. viii, 54. <> (învechit) Ostaş cu leafă = mercenar. Ostaş de scuteală = militar care slujea în schimbul unei scutiri de dări. Puterea armată a Moldovei, ca şi a Ţării Româneşti, se osebea în ostaşi cu leafă (armată) şi ostaşi de scuteală. (miliţie), bălcescu, m. v. 643.-4-F i g. Militant, luptător. A fost ostaş al unui ideal, saho-veanu, e. 176. Cu mii de mii sporesc şi vor spori Ostaşii păcii, forţele, speranţa, ueniuc, s. 70. — Pl.: ostaşi. — Oaste + suf. -aş. OSTĂŞCĂ s. f. v. ostafcă. OSTĂTEC s. m. v. ostatic. OSTĂTIC s. m. Persoană reţinută sub pază de către un stat drept garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de către statul, organizaţia etc. căreia îi aparţine persoana respectivă. V. cheza.ş, zălog. Viteazul voievod ni s-a închinat. . . 'lăsînd ostatec pe copilul lui, pe care îl luăm împreună cu noi să crească la curtea noastră, caragiale, o. ii, 291, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Fiul său se strînse încă în floarea vîrstei la Constantinopol, fiind ostatec. iorga, c. i. i, 34, cf. pascu, s. 102. Romanii luau ostatici de la învinşi, severin, s. 99. Drept garanţie pentru executarea tratatului, lăsa ca ostatici pe cei doi fii mai mari ai săi. oţetea, r. 166. Soldaţii coborîră puştile şi se risipiră, lăsînd numai pe unul din ei să păzească pe ostateci, călinescu, s. 569. <> (Glumeţ) Nu bănuiam că am să devin atît de repede ostatec în mîna domnului Gică. c. petrescu, c. v. 328. — Pl.: ostatici. — Şi: ostâtec s. m. — Din it. ostatico. OSTĂV subst. v. ustav. OSTĂNEĂLĂ s. f. v. osteneală. OSTĂNÎ vb. IV v. osteni. OSTĂNlCKîS, -OĂSĂ adj. v. ostenicios. OSTĂNÎ RE s. f. v. ostenire. OSTĂNÎT. -Ă adj. v. ostenit,1. OSTĂNITfat, -OARE adj. v. ostenitor. OSTĂNITÎÎRIU, -OĂRE adj. v. ostenitor. OSTĂŞESC, -EĂSCĂ adj. De ostaş; militar, milităresc, (învechit) oştenesc. L-au îmbrăcat cu haine ostăşăşti. kotzebue, u. 10v/14. Acesta va avea toată purtarea de grijă a toatei părţii 3071 OSTĂŞEŞTE — 354 — OSTENEALĂ ostăşăşti a republicei (a. 1822). uricariul, IV, 282, Aşăzarea dilijansurilor ... va aduce înlesnire ostăşăştilor noştri ofiţeri a călători cu. plată mai măsurată (a. 1829). doc. ec. 437. Ghene-ral-director... al Academiei osteşeşti. calen-dariu (1844), 30/1. Regulamentul recunoscu cele trei părţi alcătuitoare unei bune organizări ostăşeşti: armata, miliţia şi ridicarea gloatelor. bălcescu, m. v 630, cf. polizu. CU mi-a sta mina voinică Pe-a mea pală ostăşască. alecsandri, ap. tdrg. La aceste vorbe ceata ostăşească Strigă cu poporul: Ţepeş să trăiască! BOLINTINEANU, O. 47, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w. Generalul venise înadins ca să ţină o cuvîn-tare asupra . . . pedepselor ce vor lovi fără cruţare pe cei care s-ar abate de la datoriile ostăşeşti. rebreanu, p. s. 25. Doi dintre ei purtau capele ostăşeşti, mironescu, s. a. 115. Astfel de întîmplări ostăşeşti sînt rare în istorie, camil petrescu, o. ii, 37. Ş-am venit cu suliţi ostăşeşti Să străpungem coaste-mpârăteşti. teo-dorescu, p. p. 119. — PI.: ostăşeşti. — Şi: (învechit) osteşesc, •căscă adj. — Ostaş + suf. -esc. OSTĂŞEŞTE adv. Ca ostaşii, conform normelor militare, din punct de vedere militar; milităreşte, (învechit) oşteneşte. Cf. lb. Boierii erau slujbaşii ţării, adecă capii şi ofiţerii puterei armate, fiind ţeara organizată ostăşeşte, bălcescu, M. V. 10, cf. POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, alexi, w. Generalul se înclinase rigid, cu palma dusă ostăşeşte la cozoroc, t. popovici, s. 223. — Ostaş -f suf. -este. OSTĂŞI vb. IV. Intranz. (învechit) A se afla în serviciul militar, a face armata, a sluji în oaste; a duce viaţă de ostaş; p. e x t. a se război. Cf. lb. Lumea pierduse pînă şi aducerea aminte a unui popor ce ostăşise atîtea veacuri, bălcescu, m. v. 587, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, tdrg. Nevasta îl lăsase încă din vremea cînd ostăşea în armata chezaro-crăiască. t. popovici, se. 9. <> R e f 1. Acela ce să nevo-iaşte şi să ostăşaşte cu noi împreună, varlaam-ioasaf, 109v/6. — Prez. ind.: ostăşesc. — V. ostaş. OSTĂŞlE s. f. (învechit şi popular) 1. Calitatea de ostaş; serviciu de ostaş; militărie. dicţ. 2. Oştire, armată. Noi sîntem ostaşii ostăşiei De la poarta împărăţiei, teodorescu, p. p. 119, cf. com. BĂNUŢ. 3. Virtute ostăşească, vitejie. Aicea vror să-şi cerce puterea ostăşiei. negruzzi, s. ii, 81. — Ostaş + suf. -ie. OSTĂŞÎME s. f. Mulţime de ostaşi; armată. Ostăşimea curge ca un şioi. alecsandri, p. iii, 20, cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. Ostâşime, draga mea ! Fii gata cu armele Şi cu toate trebile. reteganul, tr. 68. După ce a dat poruncile curtenilor şi ostăşimei, au încălecat murgul şi a plecat, mera, l. b. 244. — Ostaş + suf. -ime. OSTĂŞÎŢĂ s. f. (învechit şi regional) Femeie angajată în serviciul armatei, femeie-soldat. Intru un leagăn de verdeaţă . . . veade o ostăşiţă adormită, beldiman, n. p. i, 52/23, cf. ii, 38/1*1. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Femeile ostăşite erau atît de frumoase şi atrăgătoare. i. cr. iv, 143. — PI. : ostăşite. — Ostaş + suf. -iţă. OSTĂŞOĂIE s. f. (învechit, rar) Soţie de ostaş. Trebuie ostăşoaielor să ştie ...de moartea... bărbaţilor lor (a. 1652). ap. tdrg. — PI. : ostăşoaie. — Ostaş + suf. -oaie. OSTĂVÎ vb. IV v. ostoi2. 0 STĂ VÎT, -Ă adj. v. ostoit. OSTE s. f. v. osie. OSTÉI1 s. n. (Regional) Otic (1) (Chiojdu — Văleni de Munte), h ii 29. — PI.:? — Etimologia necunoscută. OSTEÎ2 vb. IV v. ostoi2. OSTEIĂ vb. I v. ostoi2. OSTEÎTĂ s. f. Boală constînd din inflamarea ţesutului osos. Cf. alexi, w., bianu, d. s. Osteită fibroasă, enc. vet. 15, cf. scriban, d. — PI. : osteite. — Din fr. ostéite. OSTENEALĂ s. f. 1. (învechit şi popular) Oboseală, istovire. Cf. prav. 15, lex. mars. 222. Muierile înainte de naştere au osteneală mare foarte, maior, p. 121/15, cf. lb. Nici pe picioare putea să stei de multă trudă şi osteneală, dră-ghici, r. 40/21. Cuprinşi de spaimă şi de osti-neală, se retraseră cătră un tuf ar apropiet. asachi, s. l. ii, 48, cf. POLizu. Fata împăratului arătă dorinţa ce are de a se odihni de osteneala drumului ce făcuse, ispirescu, l. 19. In acele chipuri se vede ceva mai mult decît ofilire . . . şi osteneală, odobescu, s. i, 24. Vrînd să şeadă pe un scaun, doborît de osteneală, macedonski, o. i, 70. Simţea în el o lene, o osteneală ş-o nelinişte apăsătoare, vlahuţă, o. a. 251. Sudorile . . . 3086 OSTENEALĂ — 356 — OSTENI îi vor curge pe faţă de osteneala călătoriei celei lungi şi grele, marian, 1. 69, cf. şăineanu. E zobit de osteneală, delavrancea, a. 125. Aşteptaşi, mâi Ignate, să viu eu la tine . . . Nu ţi-a fost milă de ostenelile mele, ai? rebreanu, r. i, 198. Sînt bătrîn şi nu mai poci să încalec pe cal şi să sufer ostenelile războiului, popescu, b. i, 47. Hei! Aniţă, crîşmăriţă! Adă-mi o cupă de vin, Să o beu de osteneală, şez. iv, 8, cf. a vi 25. <0> L o c. a d v. Pe osteneală == fiind obosit. Bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică, drăghici, r. 3/12. <0 E x p r. (A îi) rupt (sau frînt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, mort de oboseală, istovit. Iar el într-acea frînt de ostăneală Vru puţin să odihnească în tihneală, budai-deleanu, ţ. 294. Atît de mult era ruptă de osteneală, încît căzu şi rămase acolo o zi ş-o noapte, ispirescu, l. 59, cf. ddrf. Se trezi din somn cu ochii limpezi. . . cu toate că se culcase seara frînt de osteneală. preda, d. 5. 2. (învechit şi popular) Muncă grea şi obositoare; trudă, efort, strădanie, (învechit) oste-ninţă (1 ).Ştiu faptele tale şi osteneala ta. n. test. (1648), 304v/8. Era încredinţaţi şi întăriţi, că după ostenele şi arătare faptelor vrednice de laudă ... vor lua roadă. n. costin, l. 41. Am pus osteneli peste osteneli întru toate şi am trudit din zi, din noapte, să îmulţesc talantul, antim, p. xxv. După multe ostenele şi sudori de oaste, de abia l-au învins şi omorît. şincai, hr. i, 191/4. Deci sus, Arghine, căci încă te aşteaptă Multe supărări şi multă ostăneală. budai-deleanu, t. v. 104. Nu crez că veţi privi cu defăimări osti-nelile ce am făcut pentru mica-mi ştiinţă (a. 1824). cat. man. i, 90, cf. lb. Nu nădăjdui altă cinste din partea oamenilor, altă avere, decît numai acelea ce vor fi rodul strădaniii şi al oste-nelelor tale. marcovici, d. 10/27. Era franc, brav, deprins cu ostenelile, negruzzi, s. i, 178. Dobîn-direa acestei marmure a răsplătit şi osteneala şi cheltuiala, bolliac, o. 268. Pentru osteneală, Spune fără de sfială, Ce vrei? slujbă, rang sau bani? alexandrescu, o. i, 299. Să faci cum vei şti ca să mi-o dai în mînă şi eu îţi voi răsplăti osteneala, filimon, o. i, 117. Fiţi buni de recompensaţi ostenelele meritorie a dascălului Con-standin. alecsandri, s. 9, cf. 128, şăineanu, tdrg. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogo-jinaru cu o curiozitate plină de admiraţie. rebreanu, r. i, 13. Deprins cu trudă, cu vînturi, ploi şi osteneli, sufletul tînăr se înăspri, sadoveanu, o. i, 30. Ne-am spus că-i păcat de osteneală şi de banii cheltuiţi cu demontatul şi transportul. v. rom. septembrie 1954, 16. Cînd unul zideşte şi altul strică, osteneala e în zadar. Cf. zanne, p. viii, 81. <$■ E x p r. A-şi da (sau a-şi lua) osteneala (sau toată osteneala, mare osteneală) = a depune toate eforturile, a se sili (din răsputeri), a se strădui. In loc să-ţi dai osteneală, ca să afli pînă şi gîndul oamenilor, tu nu ştii nici macar ceea ce vorbesc ei? creangă, p. 146. Sper că articolele mele să placă; eu cel puţin îmi dau toată osteneala să le fac după puterile mele cît pot mai bine. caragiai.e, o. vii, 339, cf. alexi, w. Părintele stareţ. . . găsi de cuviinţă să ia mare osteneală şi să călugărească însuşi pe fratele Alexe. stănoiu, c. i. 147. Şi-a dat osteneala să colinde şi să cunoască mai bine acea parte a ţârii noastre, stan cu, r. a. iii, 9.-4-(învechit) Chin, suferinţă. In muncile (în ustenelele c2, în ostenialele d, î n -tr-agonisita h) oamerilor nu săntu şi cu oamerii nu preimescu rane. psalt. 143. Fără de usteneală şi fără de post şi fără de lacrimi. . . vor să agiungă ceriul, varlaam, ap. cade 1 391. Multe boale şi usteneale şi sudori şi asupreale (a. 1642). gcr i, 97/27. Plînsuri, rugişi ostenele,... cere prieteşugul cu credinţă şi iubire, conachi, p. 81. 3. (învechit, concretizat) Lucru efectuat sau cîştigat cu multă trudă; rezultat, rod al muncii. Truda (t r u d u 1 v, ostenialele d) rodului tău mănca-veri. psalt. 275. Să ne smerim ... să, nu cumva truda noastră şi usteneala să piiardem. coresi, ev. 19. Dară că ce fac aşa? — ca să poată să-i înşale şi să împresoare osteneala săracilor (a. 1642). gcr i, 95/18. Cela ce au muncit ocolea, . . . să-şi piiardză toată usteneala, şi necum altă, ce cheltuiala încă să nu-şi ia. prav. 25. Să jăfuiască streinii osteneala lor (a. 1652). mag. ist. i, 128/28. După isprăvirea tălmăcitului aceştii folositoare .. . osteneale ... au dat în tipografie de s-au tipărit, biblia (1688), [prefaţă] 4/50. Priimeşte, dar, iubite cetitoriule, şi aceasta a noastră osteneală, care o închin cu bună priinţă şi voie plecată, n. costin, l. 45. Te foloseaşte cu această a noastră osteneală. klein, ap. gcr ii, 156/28. Bini fii primită, puţina me ostinială Şi treci ti rog cu videre, mică sau mari greşală. beldiman, ap. cat. man. ii, 277. — Pl.: osteneli şi (învechit) ostenele. — Şi: (învechit şi regional) ostăneălă, ostineâlă, uste-neălă, ustăneălă (lb, chest. v/178) s. f. — Osteni -f- suf. -eală. OSTENI vb. IV. 1. Intranz. (învechit) A se potoli, a se domoli, a se linişti. V. o s t o i. Toată firea fieriloru şi pasăriloru, gadineloru şi peştiloru ustenescu (să îmblănzăsc n. test. 1648, să domoleaşte biblia 1688) şi muncescu-se cu firea omerească. cod. vor. 124/5. + (Rar) A conteni, a înceta. Toată ziulica răsunau clopotele şi nu mai osteneau înmormîntările. teodoreanu, m. u. 19. 2. Intranz. (învechit şi popular) A obosi, a se istovi. Usteniiu (t r u d i i u - m e h) în suspirile meale. psalt. 8. El o goni tocma 4 mile pînă osteni, moxa, ap. gcr i, 58/27. Uste-niră şi armaşii strujind (sec. XVI—XVII). iorga, s. d. xxi, 31, cf. lex. mars. 22, budai- 3087 OSTENI — 356 — OSTENI deleanu, lex. Cînd ostenea ... se închidea in odaia lui, dormea dus şi peste două-trei zile se arăta iar liniştit, caragiale, o. iii, 4. Şi se luptară pînă ce ajunse vremea la nămiezi şi osteniră. ispirescu, l. 223. Privirile ostenesc căultnd în deşert un punct de sprijin dincolo de zările apei. VLAHUŢĂ, R. P. 17, cf. DDRF, TDRG. Radul iute-ncăleca, După duşmani se lua . .. Gonea, nu mai ostenea, alecsandri, p. p. 197. Am ostenit De m-am prăpădit, teodorescu, p. v. 131. Şi voinici osteneau, Că povară grea duceau. jarnîk-bîrseanu, d. 309. Calul care n-are splină fuge mai iute şi nu osteneşte, şez. iii, 121. Mult că mai umblau, Pin’ce osteneau, Apoi odihneau. ant. lit. pop. i, 310. Cine se grăbeşte curind osteneşte, pann, ap. cade, cf. zanne, p. ii, 282. <^> R e f 1. Usteniiu-mă strigîndu, amuţi gru-magiul mieu. psalt. hur. 57v/5. Şi aşea făcind rugă să osteni şi adormi, dosoftei, v. s. noiembrie 162r/32. Credinciosul ispravnic . . . mult s-au ostenit căutîndu-te. mineiul (1776), 181rl/25, cf. hudai-deleanu, lex. Fieştecarele oştean purta asupra sa cortul său, hrana şi armele sale, fără a să osteni de sarcina ce purta, beldiman, n. p. i, 88/13, cf. polizu. Juca un rol din ordinul stăpîne-si, un rol cu care începuse a se osteni. BOLiNTiNEANu, o. 433, cf. ddrf, tdrg. Fruntaşii se osteniseră călătorind, vornic, p. 138. Mult aleargă, s-osteneşte, alecsandri, p. p. 86. Tot boul l-am mîncat şi la coadă ne-am ostenit. zanne, p. i, 329. R e f 1. (învechit, rar) A se sătura de ceva, a-i fi silă. Să poate ca odată, ostenindu-se de a mai răbda, să să zurbăluiască împotriva stăpînilor săi. ist. am. 68r/19. 3. Intranz. şi refl. (învechit şi popular) A depune un efort, a-şi da silinţa, a se strădui, a se trudi. Aşa ustenindu-nă (1 u c r ă n-d u n. test. 1648), cade-se se oprimu netarii. cod. vor. 24/6. Încă macară şi toate bunătăţile s-ară face, intru deşertu se ustenesc. coresi, ev. 13. Mă ustenii cit putui cu mintea mea ... de tipării aceaste svi\n\te cărţi (a. 1642). gcr i, 98/36. Invăţaţi-vă de la florile cîmpilor cum cresc. Nu să ustănesc, nice torc. varlaam, c. 160. Toţi au ustenit scriind şi tălcuind sventele scripturi (a. 1643). bv i, 140. Ostenind şi slujind toată dzua cu fraţii fără nice o leane de truda trupului, dosoftei, v. s. ianuarie 9r/15. Pentru aceaia şi noi. . . am ostenit scriind spre folosul celor nevoitor[i] spre bunătăţ (a. 1692). gcr i, 295/10. Un eclisiarh. . . osteniia la aprinderea candelilor şi a făcliilor, mineiul (1776), 162vl/13. Vătaful să fie scutit de dările şi cheltuielile ce să va întîmpla la breaslă, ca unul ce osteneşte (a. 1824). doc. ec. 333. Dar dacă va voi să să ostenească multă vreme, şi va ave răbdare, cum nu poate să-ş împlinească scoposul? drăghici, r. 146/11. Din primăvară şi până acum tot au ostenit şi pentru aceia acum se bucură vâzîndu-şi adunate pînile. i. ionescu, c. 232/4. Era de ani 32 adecă tocmai în etatea cea mai vigoroasă spre a osteni, a observa, judeca şi combina. bariţiu, p. a. i, 457. Furnica-n timpul verei asudă ostenind Şi cîte un grăunte adună-n moşi-noiu. negruzzi, s. ii, 247. E de prisos să vă mai osteniţi. . . V-am judecat destul după cele ce mi-aţi recitat, alecsandri, t. i, 283. Pentru că . . . te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreu să-ţi fac şi eu un bine. creangă, p. 239. Cine-i ţinea rînduiala casei, în vreme ce el alerga şi ostenea? slavici, v. p. 24. Priveşte cel puţin prin borta cheii, Să ştiu că nu m-am ostenit degeaba, topîrceanu, b. 96. Aşa ostenim zi şi noapte, tăcem, şi dau zvon numai tălăncile. sadoveanu, o. x, 514. Dumneata osteneşti degeaba în căutarea probelor, stancu, r. a. v, 12. Vinerile le cinstesc Şi nu mă prea ostenesc. jarnîk-bîrseanu, d. 426. <> (Cu forma negativă a gerunziului) Socotiţi crinul satelor cum creaşte neustinindu-se, nece toarce (a. 1574). gcr i, *8/27, cf. ccr 17/10. Ş-acum să-mi spui, vecine, Ce lucru pot eu face, neostenind, coşbuc, s. 28. <}Tranz. (F i g.) Strică întru o cirtă orice au zidit şi au ostenit veacurile, molnaii, n. 120/10. 4- R e f 1. (învechit, în legătură cu cuvîntul „suflet“) A se chinui, a se frămînta. Sufletul său . . . munci-se (truditu-s-au d, trudi - s e cinre' vru h, usteni-se c2) în veacu. psalt. 93. Cu sufletul mă ostenesc şi ceriu milă (ante 1633). gcr i, 81/23. ^Tranz. A supune la un efort, a obosi pe cineva. De o va usteni sau. de o va lovi cu ceva ... să plătească vita. prav. 15. Ca la 30 de stadiuri fugind, întru atîta ş-au ostenit şi călărimea şi pedestrimea, cît nu era harnici de bătaie în vremea răsboiului. şincai, hr. i, 228/9. Vrînd a nu-i osteni în zadar, rîdicasă şi tot fealiul de străji. beldiman, n. p. it, 179/7, cf. lb. Eu singur am înştiinţat pre ispravnicu Stan, ca să nu mai ostinească satele cu căutarea mea. kogălniceanu, s. 199. Autori ce . . . Cu-ale lor rele producţii. . . ostinesc auzul tuturor ce întîlnesc. COnv. lit. iii, 50. Văd . . . ceea ce n-aş mai dori să vadă nimene, pentru a-şi osteni vederea, creangă, p. 243. Atîta nestatornicie şi răsturnare de simţiri omeneşti îi ostenea mintea şi-l umplea de-o nespusă melancolie, vlahuţă, o. a. iii, 16. Drumul lung m-au obosit, Calul greu m-au ostenit! alecsandri, p. p. 181. Am plecat la ogorit Şi rău boii-am ostenit, hodoş, p. p. 44. <"> F i g. Parcă au plecat rîndunelele, ostenind văzduhul de atîta ducă. teodoreanu, m. u. 64. -f Tranz. (învechit) A supăra, a plictisi pe cineva (cu cereri repetate, cu rugăminţi etc.). Se nu mai. . . ustenescu-te (te ţin cu cuvinte multe n. test. 1648) tinre, rogu-te se asculţi, cod. vor. 58/1. Veni oarecine . . . şi-i dzise lui: ,,Nu usteni învătătoriul, c-au murit fata ta“, varlaam, c. 296. 4. Intranz. (învechit, prin Mold. şi Transilv.) A obosi umblînd, mergînd; p. e x t. a merge, a se duce undeva sau la cineva. Tri- 3087 OSTENTICIOS — 357 — OSTENI Ti misul acela rugind pre s(<[î]rei[u]Z să ostenească să margă, dzîsă: du-te la bolnavul ce te-au minat. dosoftei, v. s. noiembrie 116v/6. Ce ai ostenit pînă la noi? cod. puşc. 82. Nu v-aţi pregetat să osteniţi din depărtări atit de mari şi în satul nostru, agîrbiceanu, l. t. 322. Domnule învăţător, fă bine şi osteneşte puţin, că s-a spînzurat Avrum ! rebreanu, i. 319. Jupînul nînaş ... vă pofteşte să osteniţi desară pînă la gazda dumi-lorsale. marian, na. 246. Fii bun şi osteneşte după mireasa acea adevărată, sevastos, n. 56. ❖ Refl. Să pofteşti a te osteni cu mine in palatul ei. bărac, ap. tdrg. Fără să-şi ia rămas bun, moş Nedu se osteni spre car. conv. lit. xliv2, 74. Bine, prietine şi frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo, sadoveanu, o. vii, 352. — Prez. ind.: ostenesc. — Şi: (învechit şi regional) ostăni (barcianu, alexi, w., alr ii/i h 96), usteni (ib.), (învechit) ostini, (regional) ustăni (densusianu, ţ. h. 111, alr i 1112/85, 249, alr ii/i h 96, alu 11/1 mn 46, 2 243/325) vb. IV. — Din slav. (cf. v. sl., o y c r <\ h a, „a înceta“, bg. ycTanfl „a se linişti“, rus. ycTaTb „a obosi, a osteni“). 0 STENICI (ÎS, -OÂSĂ adj. (învechit şi regional) Ostenitor (II); greu, anevoios, dificil. Aceste expresii. . . servesc poporului a se cultiva şi a-şi înnobila limba practic, fără teoria ostenicioasă. codru-drăguşanu, c:. 241. Cu cît de ostenicios este drumul, cu atîta e şi pitoresc. negruzzi, s. i, 308, cf. lm. Dacă te-a întreba cît să-ţi deie pentru această ostenicioasă treabă, spune-i că nu primeşti bani. creangă, p. 155. Va avea să facă o călătorie lungă şi ostenicioasă. marian, î. 69. Făcuse un drum lung şi ostenicios pe o vreme călduroasă, pamfile, s. v. 141. — Pl.: ostenicioşi, - oase. — Şi: ostănicios, -oâsă (gheţie, r. m., barcianu, alexi, w.), ostinicios, -oâsă (com. marian) adj. — Osteni -f suf. -(i)cios. OSTENINŢĂ s. f. (învechit) 1. Constrîngere, oprimare, silnicie. Suptu limba lui munci (usteneală c2, osteninţă d, ostenit h) şi dureare. psalt. 14. Şi dzioaşi nupte o cungiură pri însă şi dupu zidurele ei şi păreţii ei, fără de leage-i, şi usteninţă pre mijlocul ei şi nedereptate (a. 1710). gcu i,’366/20. 2. Osteneală (2). Cela ce veni în al unspre-zeacele ceas tu-l priimişi şi într-un chipul făcuşi celuia ce purtă osteninţa zilei (ante 1633). gcr i, 80/24. Iară deaca treace luciul mărei aceştia, atunci să izbăveaşte de toată usteninţă şi de toată frica, varlaam, c. 158. Cătr-acea şi-altă usteninţă s-au adaos acelor bărbaţi (a. 1643). bv i, 140. Vor şădea la masă care1-ş-a gătit cu osteninţa lor. neagoe, înv. 309/5. Fă-cutu-s-au aceste timple... cu osteninţa şi cu toată cheltuiala părintelui chir Paisie (a. 1701). iorga, ap. tdrg. După cîtăva pierdere de vreame şi de osteninţă, pănă mai pre urmă, am dat peste un hronic bulgăresc, cantemir, hr. 139, cf. ddrf, pascu, s. 44. E x p r. A lua osteninţa = a-şi lua osteneala, v. osteneală (2). Acmu de iznoavă osteninţă luînd, din limba lătinească iarăşi pre cea a noastră românească le prefacem. cantemir, hr. 180. -4 Chin, suferinţă; tortură. Toate cîte sămt în ceastă lume nemică altă nu iaste fără numai trudă şi scîrbă şi usteninţă şi lacrămi. varlaam, c. 107. Cu osteninţe pustniceşti sufletul tău ti-ai întrarmat. mineiul (1776), 81rl/4. 3. Osteneală (3). Eu v-am tremis pre voi să seceraţi... şi voi în usteninţă lor aţi intrat. varlaam, c. 115. Seminţele voastre în zadar le veţi semîna şi osteninţele voastre le vor mînca vrăşmaşii voştri (a.?), mag. ist. iv, 236. — Pl.: osteninţe. — Şi: usteninţă s. f. — Osteni + suf. -inţă. OSTENÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (se) osteni. 1. Constrîngere, oprimare, silnicie. Cf. ost e-ninţă (1). Dzi şi noapte încungiură pre suptu păreţii tui, fără-leage şi ustenit (ustenire h, usteneală c2, trudă d, munci c) pre mijloc de elu. psalt. 105. 2. Oboseală, istovire. Cf. ostenea lă (1). Cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, dhlr i, 268, 273. — Pl.: (rar) osteniri. — Şi: ostănire (barcianu, alexi, w.), ustenire s. f. — V. osteni. OSTENIT1, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) Obosit, trudit, istovit. Adu lăutoriul şi lă ospele acestoia picioarele, că iaste ustenitu (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 191/7, cf. lex. mars. 222. Trudit şi ostenit de drum ... au şezut lîngă harbuzărie să să odihnească, maior, ap. gcr ii, 200/28. Iar el ostănit căutasă, în pripă, Să odihnească a umbră răcuroasă. budai-deleanu, T. 184, cf. lb. Astăzi nu sîntem atîta de osteniţi ca ieri. drăghici, r. 83/21, cf. polizu, baron zi, l. 115. Aoleo! nu mai pot, Ostenit sînt de tot. alecsandri, t. i, 425. Calul meu este osteniu bolintineanu, o. 429. Osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la cîmp. eminescu, o. i, 231. Mă privi. . . cu aerul unui om ostenit, care ar avea în urma lui o viaţă întreagă de sacrificii. vlahuţă, o. a. 435, cf. şăineanu. Ostenit De tron, în sfîntul codru ca preot a murit? coşbuc, s. 12. Se simţea ostenii, fără nici un dor de muncă. agîrbiceanu, l. t. 352. Se dusese tîrziu acasă şi atît de ostenit, cum nu s-a mai simţit niciodată, rebreanu, r. ii, 211. Suim încet, osteniţi, sadoveanu, o. iv, 166. Se sprijinise în bastonul de abanos ... nu fiindcă era cumva ostenii. • c.-jpetrescu, a. r. 24. Se uitau . . . 3091 OSTENIT2 — 358 — OSTENTARE la caii osteniţi cu boturile în pămlnt. camilar, n. i, 8. A tăcut un moment, parcă ostenit de atîta povestire. galan, z. r. 83. Ostenit mereu de ducă, Noaptea-n codri mă apucă, alecsandri, i\ p. 277. Doba-mi bate de pornit, Nu cată că-s ostenit ! jarnIk-rîrseanu, d. 302. Şi cum a mers ostenit, Cu un voinic s-a-ntilnit. dud, p. p. 4. <> Fig. Ostenită de atîtea rele . . . , împărăţia romană trebui să cază. bălcescu, m. v. 6. Soarele, copil de aur al albastrei sfintei mări, Vine ostenit de drumuri şi la masă se aşează, emi-nescu, o. rv, 130. Plîngeau aşa de dulce viorile-ostenite. petică, o. 59. Scîrţiie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrîne, pe streşini de lemn. bacovia, o. 18. + Care denotă oboseală. Cind cu gene ostenite sara suflu-n luminare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, eminescu, o. i, 130. ,,Domnul11 se uită la mine cu nişte ochi osteniţi, delavrancea, h. t. 94. Perdelele-nvechite Atîrnă intr-o parte Ca aripi ostenite, iosif, patr. 74. Mi-a răspuns cu glas ostenit, ibrăileanu, a. 54. într-o noapte de primăvară s-a auzit în înălţimile albastre tîn-guirea ostenită a cocorilor, c. petrescu, a. 139. 2. (învechit) Care s-a înfăptuit cu multă muncă, cu trudă. Aceasta să veade din ostenitele lui scripturi şi canone. dosoftei, v. s. ianuarie 15r/36. Plin de suferinţă, chinuit; torturat. Aşteptînd a sa iubită Cu inima ostenită, rărac, ap. gcr ii, 176/34. <(> (Substantivat) Veniţi cătră mine toţi osteniţii, coresi, ev. 5. — PI.: osteniţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) ostănit, -ă, ustenit, -ă adj. — V. osteni. OSTENIT2, -Ă s. n., s. f. (învechit) 1. S. f. Oboseală, istovire. Cf. osteneală (1). Measero-s eu şi muncit (în munci c, în usteneale c2, în osteniale d, în ostenita h) de tirereaţele meale. psalt. 181. 2. S. n. Chin, suferinţă, durere. Cf. osteneală (2). V edzv~plecarea mea şi truda mea (ostenitul mieu h) şi lasă toate păcatele meale. psalt. 43. Şi-i scoase den raiu, de-i pedepsi cu ostenit şi cu ghimpi ce împung, moxa, 347/17. — Şi: ustenit s. n.; ustenită s. f. — V. osteni. OSTENITOR, -OARE adj., s. m. I. Adj. (învechit şi popular) 1. Obositor, istovitor; p. e x t. greu, anevoios.- Numeroase colonii de pascari. .. duceau o viaţă ostenitoare, asachi, s. l. ii, 113. Iat-o . . . aşteptînd sfîrşitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie, negruzzi, s. i, 289, cf. PONTBRiANT, d. Călătoria fu lungă şi ostenitoare, odobescu, s. i, 146, cf. mace-donski, o. iv, 46. Picotind mereu în aceeaşi pustietate şi monotonie ostenitoare a vieţii de mănăstire, vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf, şăi-neanu, Am ajuns la Paris, după o călătorie destul de ostenitoare, d. zamfirescu, v. ţ. 156. Amesteca această observaţie într-o prelungă şi ostenitoare negură care-i pătrundea în suflet. sadoveanu, o. ix, 161. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. Şi pe noi toţi ostenitorii aceştia să binecuvîntaţi, iar nu să blestemaţi (a. 1640). bv i, 112. învred-nicindu-te a te face văzătoriu şi dinpreună ostenitorio co sfinţii apostoli te-ai făcut părtaş slavei, mineiul (1776), 20r2/25. Calitatea de „ostenitori la trebuinţele târgului“ era dată lui Tudurache (a. 1825). ioiiga, c. i. ii, 211. Lingă biserica aceasta e mormlntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii şi fondatorii ei. ne-gruzzj, s. i, 215. Am fost ca on ostenitor mut Care-a grăit şi nu şi-a dat seama, arghezi, v. 245, cf. scriban, d. După cum aţi fost ostenitori Şi cheltuitori, Poftim fiţi buni şi primitori. şez. i, 38. + Care denotă multă muncă, trudă, oboseală. V. laborios. Aceste ostenitoare falsificări nu se mărginesc numai la obraz. f (1872), 123. II. S. m. (Regional, de obicei la pl.) Persoană care dă ajutor la nunţi sau la înmor-mîntări. Noi cîţiva ostenitori, De asemenea călători, Pe acolo ne-am aflat, sevastos, n. 137, cf. coman, gl. Acuma pune să mănînce şi ostenitorii. cv 1951, nr. 9—10, 46. — Pl.: ostenitori, -oare. — Şi: (învechit şi regional) ostănitor, -oare (barcianu, alexi, w.), (învechit) ostenitoriu, -oare, ostănitoriu, -oare (ior&a, s. d. xm, 42) adj. — Osteni + suf. -tor. OSTENITORIU, -OARE adj. v. ostenitor. OSTENITtJRĂ s. f. (învechit, rar) Osteneală (2). După sudoroasele ostenituri..., slojba carea asupra-mi am luat, spre cel de obşte folos, în ceastă seară a se isprăvi nedejduiesc. can-TEMIR, IST, 295, cf. TDRG, SCRIBAN, D. — Pl.: ostenituri. — Osteni + suf. -tură. OSTENSÎBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi arătat; care se poate vedea (bine, lămurit), vizibil; p. ext. evident. Cf. şăineanu, alexi, w., scriban, d. In timp ce contractul de mandat este un contract ostensibil. . . , contractul de interpunere este un contract ocult. pr. drept, 389. <> (Adverbial) Prezidentul Camerei. .. pune ostensibil în urnă o bilă neagră în contra raportului. MAIORESCU, D. II, 122. — Pl.: ostensibili, -e. — Din fr. ostensible. OSTENTĂRE s. f. (Rar) Ostentaţie. Se abţineau cu ostentare. sbiera, f. s. 400. — De la ostentaţie, cu schimbare de sufix. 3097 OSTENTATIV — 359 — OSTEOMALACIE OSTENTATIV, -Ă adj. Făcut cu intenţia de a pune ceva în evidenţă, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator. Recunoştea in mod ostentativ emanciparea economică a României, maiorescu, d. ii, 4, cf. barcianu, alexi, w., scriban, D. încăperea. . . este un hol-birou aranjat cu îngrijire, fără luxul ostentativ al interioarelor burgheze, baranga, i. 151. Se caracterizează printr-o . . . spiritualizare ostentativă In majoritatea atitudinilor, ralea, s. t. ii, 222. <£> (Adverbial) Bătrînii domni de la facultatea juridică nu se poartă ostentativ, f (1872), 155. Membrii coaliţiei. . . părăsiseră ostentativ parlamentul, maiorescu, d. i, 581. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. Caragiale, o. vi, 141. El însuşi ar fi cerut In jurul sicriului său zgomotul, pe care atit l-a iubit în viaţă, ba provocat ostentativ şi l-a bravat, lovinescu, c. v, 162. îşi sacrificase chica pletoasă care îl singulariza ostentativ printre ceilalţi muritori, c. petrescu, c. v. 46. Se aşezau ostentativ în banca întîi, în ochii profesorilor, brăescu, a. 247, cf. 236. Slujitorii erau înarmaţi pînă în dinţi şi arătau ostentativ străinului obrazuri încruntate, sadoveanu, o. x, 295. Are nevoie de un pretext, pe care îl provoacă ostentativ, arghezi, c. j. 148. începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moş Costache. călinescu, e. o. ii, 153, cf. 32. Ostentativ, cu aer jignit. . . , părăsi incinta, pas, z. rv, 184. — Pl.: ostentativi, -e. — Din germ. ostentativ, it. ostontativo. OSTENTATÖRIU, -IE adj. (Rar) Care denotă ostentaţie; ostentativ. Un lux de o calitate insolentă şi ostentatorie. halea, s. t. ii, 222. — Pronunţat: (f.) -ri-e. — Pl.: ostentatorii. — După fr. ostentatoire. OSTENTAŢIE s. f. Atitudine de paradă, de prezentare demonstrativă, de etalare pretenţioasă a ceva. în mod pretenţios, cu singulară ostentaţie, îmi ridicasem calităţile în gradul superlativ, codru-drăguşanu, c. 197. Am socotit că este drept să alăturez,. . . fără de nici un spirit de ostentaţiune, simpla indicare a studielor mai generale ... cu care am înzestrat acum opera mea. odobescu, s. iii, 633, cf. şăineanu, alexi, w. Şi aici erau la mijloc ostentaţie, pedantism, reminiscenţe de şcoală, iorga, l. i, 357. Voim numai să-l aşezăm în umanitatea din care voieşte să se smulgă cu ostentaţie, lovinescu, c. v, 12, cf. 114, scriban, d. Istoria luxului coincide cu voinţa de ostentaţie, cu o hotărîre de izolare. halea, s. t. ii, 222. Fostul aghiotant domnesc . . . ştie desigur regulile protocolului, dar pune în gest ostentaţie revoluţionară, camil petrescu, o. ii, 260, cf. id. u. n. 23. Un cîntec mobilizator trebuie ... să insufle avîntul fără sforţare, fără emfază, fără ostentaţie obositoare, conte mp. 1954, nr. 380, 2/2. Rămase pe drumuri împreună cu mamă-sa, la care ţinea sincer, cu o ostentaţie pârînd afectare, călinescu, s. 19. — Pronunţat: -ţi-e. — Pl.: ostentaţii. — Şi: (învechit) ostentaţiune s. f. — Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis. OSTENTAŢIUNE s. f. v. ostentaţie. OSTEOARTRÎTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie care cuprinde articulaţia şi partea adiacentă a osului. De la os inflamaţia trece la suprafeţele articulare,. . . producînd astfel ceea ce se cheamă osteoartrită. enc. vet. 14, cf. 19, der. — Pronunţat: -te-o-. — Pl.: osteoartrite. — Din fr. osteo-arthrite. OSTEOFIT s. n. Modificare patologică osoasă, întîlnită mai frecvent la apofizele transverse ale vertebrelor. Cf. spondiloză, dl, dm. — Pronunţat: -te-o-, — Pl.: osteofite. — Din fr. osteophyte. OSTEOGEN, -Ă adj. Care produce un ţesut OSOS. Cf. DL, DM, DN. — Pronunţat: -te-o-. — Pl.: osteogeni, -e. — Din fr. osteogene. OSTEOLÎT s. m. Os fosil. Cf. negulici, CADE, DL, DM, LTR2, DN. — Pronunţat: -te-o-. — Pl.: osteoliţi. — Din fr. osteolithe. OSTEOLOG s. m. Specialist în osteologie. DL, DM, DN. — Pronunţat: -te-o-. — Pl.: osteologi. — Din fr. osteologue. 0STE0L0GHÎE s. f. v. osteologie. OSTEOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine osteo-logiei, privitor la osteologie. Cf. cade, dm, dn. — Pronunţat: -te-o-. — Pl.: osteologici, -ce. — Din fr. osteologique. OSTEOLOGIE s. f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. Osteologhia. . . sau învăţătura carea cuvîntă despre oase. teodori, a. 58/2. Studiul oaselor alcătuieşte osteologia. KRETZULESCU, A. 11/14, cf. C0RNEA, E. I, 195/27. Acest om era . . . atît de slab, că daca cineva l-ar fi dezbrăcat de vestminte, fără îndoială ar fi văzut un schelet tocmai bun pentru studiul osteologiei. filimon, o. ii, 12, cf. şăineanu, ALEXI, W., SCRIBAN, D., DN, DER. — Pronunţat: -te-o-. — Şi: osteologhie s. f. — Din fr. osteologie (la scriitorii vechi din ngr. ¿oTCoXoyia). OSTEOMALACÎE s. f. (Med.) Formă de decalcificare osoasă, cu păstrarea scheletului 3110 OSTEOMIELITĂ — 360 — OSTIE2 conjunctiv al osului, ca urmare a unei tulburări profunde a metabolismului fosfocalcic. Cf. BIANU, D. S., ENC. VET. 497, DN, DER. — Pronunţat: -te-o-. — Din fr. ostéomalacie. OSTEOMIELÎTĂ s. f. (Med.) Formă de osteită de natură infecţioasă, care se localizează mai ales la măduva oaselor. Cf. pat. chir. 132r, BIANU, D. S., YGREC, M. N., DN, DER. — Pronunţat : -te-o-mi-e-, — Din fr. ostéomyélite. OSTEOPÂTÎE s. f. (Med.) Boală a unui os ; boală a sistemului osos. dn. 2 — Pronunţat: -te-o. — Din fr. ostéopathie. OSTEOPLASTIE s. f. (Med.) Operaţie de înlocuire a unui fragment de os sau a unui os întreg cu bucăţi corespunzătoare de os, de metal sau de material plastic. Cf. î>l. dm, dn. — Pronunţat: -te-o-. — Pl. : osteoplastii. — Din fr. ostéoplastie. OSTEOPOR0ZĂ s. f. (Med.) Stare patologică, caracterizată prin rarefierea oaselor. Cf. der. — Din fr. ostéoporose. OSTEOTOMIE s. f. Rezecţie (parţială) a unui os, făcută cu scopul de a remedia o deformaţie a acestuia sau în scop terapeutic. Cf. dl, dm, dn. — Pronunţat : -te-o-. — Pl. : osteotomii. — Din fr. ostéotomie. OSTERIE s. f. (Rar) Ospătărie. Cf. alexi, w. A intrat la o osterie in marginea tirgului, la malul mării, şi a poftit vin dulce negru, sado-veanu, o. xui, 691, cf. tribuna, noiembrie 1963, nr. 48, 12/5. — Pl. : osterii. (3 — Din it. osteria, germ. Osteria. OSTESÉSC, -EĂSCĂ adj. v. ostăşesc. OSTEZĂ s. f. v. oştează. OSTEZEĂN, -Ă s. m. şi f. v. oştezeau. OSTFĂCĂ s. f. v. ostafeă. OSTIA vb. I v. ostoi2. OSTIAT, -Ă adj. v. ostoit. ' (ÎSTIC, -Ă adj. (Rar) De răsărit, estic. Poposeşte seară la satul Selanoviţa, situat cam la aceeaşi distanţă, in partea sud-ostică a forturilor turceşti, odobescu, s. iii, 580. ~ • — Pl. : ostiei, - ce — Ost suf, -ic. 6STIE1 s. f. I. (învechit) Furcă (cu trei dinţi). Dracii vor apuca prea ceia oameni şi-i vor . . . prinde cu undiţe de nari şi-i vor înpunce cu ostii cu trii colţi. cob. tod. 227. îi spintecară pîntecele cu ostie şi cu aceasta-l premeniră din viaţă, dosoftjei, v. s. septembrie 2v/22, cf. decembrie 220r/3, anon. car. Un ostaş deasu-pră-i, avind o ostie cu trei măseale, înfiptă fiind în pîntecele lui (a. 1805). grecu, p. 264, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., TDRG, JAHRESBER. XXVI — xxix, 34. Uită-te la demonul de la Pocrov, care-i zugrăvit acolo. Drept in aşa chip are să-ţi împungă pîntecele cu ostia ş-are să ţi-l rupă cu cleştele. SADOviîANu, o. îx, 55. F i g. Le sînt dinţii lănci cu ostii de mînie Slobodzîte, şi li-i limba spată iute. dosoftei, ps. 186/14. 2. Unealtă de pescuit de forma unei furci cu mai multe braţe ascuţite, care se înfige în corpul' peştilor; (regional) furcă, ţăpoaie. Cf. lb, i. golescu, c., polizu. La Cerna, păstrăvii se prind cu undiţa ziua şi cu ostia noaptea la opaiţ. i. lONESCu, m. 66, cf. cihac, ii, 232, ddrf. Noaptea să aprinde opaiţul, ca să se poată vedea peştii pe fundul apei, iar ostia să împlintă în spatele peştelui, liuba-iana, m. 130, cf. şăineanu, damé, t. 126. Păstrăvii, trăgînd la lumina fachiei, pescarii îi străpung în spate cu oastea şi-i scot apoi afară, marian, ins. 57, cf. alexi, w. Mihalţul se mai prinde iarna la gheaţă cu ostia, antipa, f, î. 87, cf. 40, id. p. 66, 95, jahresber. XXVI—xxix, 34. Pîrcalabul de Iaşi dăduse poruncă să se caute numaidecît in acea zi, fie cu năvoadele, fie cu ostia, un crap de şase ocă. sadoveanu, o. xiu, 509, cf. 141, bă-cescu, p. 26, h i 18, 49, 309, n 88, 253, 322, iv 10, 155, v 4, vii 483, x 107, 538, xvi 10, xvm 103, 141. Cu fachiia-n stînga şi cu ostia-n dreapta, pescarii potopesc peştele-n timpul nopţii, cînd el hodineşte pe fundul apei. şez. iv, 117, cf. ib. viu, 2, rădulescu-codin. Cînd vine peştele la, lumină, il înţapă cu ostia, viciu, gl., cf. chest. ii 360/8, alr i 1 737/518, 595, ib. 1739/790, a v 14, 15, 20, 22, 26, 31, vi 26, mat. dialect. i, 25. 3. (Bis.) Cuţit cu lamă triunghiulară, în formă de lance, cu care se taie şi se scoate agneţul din prescură. Cf. săghinescu, v., ŞĂINEANU, D. U. — Pl. : ostii. — Şi: (regional) oştie (frîncu-candkea, m. 103, h iv 277), ostrie (marian, ins. 57, antipa, p. 94, h xvn 232, vîrcol, v. 97, alr ii 6 250/105), ostră (marian, ins. 57, păcală, r. 459, alr ii 6 250/365), oaste, oişte (antipa, p. 785, viciu, gl.), ôsche (alr ii 6 250/2), hostie (chest. ii 360/8) s. f. — Din v. sl. octh, cf. bg. octh, ser. o-sti, rus. octb. (5STIE2 s. f. (Bis.) Pîine nedospită care serveşte la cuminecătură în cultul catolic şi luteran. dicţ. 3125 OSTIE3 — 361 — OSTOI1 — PI.: ostii. — Din germ. Hostie, lat. hostia. dSTIE3 s. f. v. osie. OSTÎGĂ s. i. v. obsigă. OSTIL, -Ă adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau duşmănoasă faţă de cineva sau de ceva; duşmănos, vrăjmaş. Cf. bahasch, r. 142. Guvernul se va modifica şi alţi oameni, mai puţin ostili naţionalităţilor, vor lua cîrma. ghica, a. 354, cf. 458. Să aresteze ... pe toţi jurnaliştii ostili, maiorescu, jd. i, 182. Au dizolvat Camera . . . , fiind aceasta ostilă, lăcus-teanu, m. 78, cf. ddrf, şăineanu. Văzînd acest curent ostil, . . . n-aş mai putea primi asupră-mi altă însărcinare decît aceea de colaborator, sbiera, f. s. 237, cf. alexi, w. Din nou va contraria spiritul meu democratic şi egalitar, ostil oricărui privilegiu de clasă. c. petrescu, l. ii, 52, cf. id. c. v. 362. S-au uitat ostili la buzunarele mele încărcate de flori, sahia, n. 24. Ajungînd în faţa portiţei, se îndreptă din nou, aruncînd o privire ostilă casei de peste drum. teodore an u, m. ii, 167. Una din cauzele principale pentru care Reforma a eşuat în Franţa e că clasele rurale i-au fost în general ostile, oţetea, r. 312. O rezistenţă prea accentuată i se păru nepoliticoasă, ostilă fără rost în casa unui om străin, căli-nescu, e. o. i, 117. <£> F i g. Casa cu storurile trase era mută, închisă ostilă, teodoreanu. m. ii, 14, cf. 242. Zvonul susţinut al pădurii de brazi avea în el ceva ascuţit şi ostil. sadoveanu, o. ix, 104. O- (Adverbial) O va privi ostil şi o va lăsa să plece nedumerită, sadoveanu, o. xi, 444. L-a văzut domnul doctor Vasiliad! — observă moale şi ostil, Olimpia, călinescu, e. o. ii, 182. — PI.: ostili, -e. — Din fr. hostile. OSTILITATE s. f. 1. Atitudine duşmănoasă; duşmănie, vrăjmăşie. Cf. aristia, plut., poli xv. Acum pacea părea asigurată mai mult decît oricînd şi orice bănuială de ostilitate dispăruse. ghica, s. 130. Biograful contemporan al împăratului. . . atinge cauzele ostilităţii între Ungaria şi Bizanţ, hasdeu, i. c. i, 14, cf. MAIORESCU, D. II, 61, DDRF. ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. M-am îmbrăcat, tăcînd cu ostilitate. camil petrescu, u. n. 211. Vin cu gînduri de prietenie şi mă lovesc de ostilitate, c. petrescu, r. dr. 89. Medicul. . . avusese mult de luptat nu numai cu nepăsarea edililor . . . , dar şi cu ostilitatea confraţilor practicieni, ulieru, c. 93. Ostilitatea Aglaiei se îndreptă încet dar sigur şi în direcţia lui Felix. călinescu, e. o. i, 136, cf. ii, 64. La Sonia nu se putuse gîndi niciodată fără s-o despartă de Andrei, cu oarecare ostilitate. t. popovici, s. 194. 2. (La pl., adesea în legătură cu verbele ,,a începe“, „a înceta“) Operaţii militare întreprinse în timp de război. V. 1 u p t ă, b ă t ă -lie. Propunerea de pace care ar ţinti la încetarea ostilităţilor, rom. lit. 122 /27. Acest document, eliberat... cu două săptămîne mai nainte de începerea primelor ostilităţi, limpezeşte următoarele interesante cestiuni. hasdeu, i. v. 234. Parlamentul nostru ia act de începerea ostilităţilor efective din partea Turciei, maiorescu, d. ii, 72. îndată ce-au început ostilităţile, am intrat la o flotilă de aviaţie, sadoveanu, p. m. 22. <^> F i g. O copită, cu măiestrie şi la timp îndreptată împotriva încăpăţînatului duşman, îl făcu să se rostogolească schiolălăind, şi cu aceasta să înceteze şi ostilităţile, hogaş, m. n. 65. Din amîndouă părţile Se-ncep ostilităţile. . . [Cocoşii] stau o clipă faţă-n faţă, Cu ciocurile la pămînt, Apoi deodată-şi iau avint. topîrceanu, m. 43. Domnilor,. . . suspendaţi, vă rog, ostilităţile verbale, sadoveanu, o. xi, 576. — PI. : ostilităţi. — Din fr. hostilité. OSTINEĂLĂ s. f. v. osteneală. OSTINI vb. IV v. osteni. O STINICIÔS, -OĂSĂ adj. v. ostenicios. OSTÎMPl vb. IV. I,ntranz. (învechit) 1. (De obicei construit cu prep. „de“) A se depărta de ... , a se înstrăina de ... ; a se abate. Nu ostîmpi de mere. psalţ. sch. 63/7, cf. 411/8. Ocăriţ-ai toţi cei ce ostîmpescu (d e-lungă-se c, să dau în laturi d, păşitorii h) de dereptaţile tale. psalt. 261, cf. 327. Ostîmpim de tine şi prea greşim întru toate, cantemir, ap. tdrg. + Tranz. A respinge. Uneori singur, alteori prin hatmanii săi, năpădirile tătarilor şi a vlahilor ostîmpuia. cantemir, hr. 406. 2. A obosi, a slăbi. Lă,rgit-ai urmele meale suptu mere, şi nu ostîmpiră (u s t e n i r ă cu2, slăbiră d, veţi putea' h) talpele meale. psalt. 28, cf. scriban, d. — Prez. ind. : ostîmp esc. — Şi : otstîmpi (psalt. 261), ostîmptti vb. IV. — Din slavon, ot'kctaiihth. OSTÎMPUl vb. IV v. ostîmpi. OSTOI1 subst. sg. (Regional) Potolire, alinare, astîmpăr. începu să-şi reverse amarul sufletului într-un plîns . . . făr’ de ostoi. lun-gianu, ap. cade, cf. scriban, d. Omul ăsta n-are ostoi. Com. din nĂsăud, cf. mat. dialect, i, 83. <> Ë x p r. Un ostoi de ploaie = ploaie repede şi de scurtă durată. Să mai dea un ostoi de ploaie, paşca, gl. — Postverbal al lui ostoi2. 3135 OSTOI2 — 362 — OSTOIT OSTOI2 vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi popular; despre senzaţii, sentimente, stări sufleteşti etc.) A (se) atenua, a (se) linişti, a (se) domoli, a (se) potoli. Pizma şi zavistiia jidovilor să ostoi. varlâam, c. 83. Ar fi voit să le arunce cit colo, spre a ostoi. . . usturimea muşcăturii arzătoare a vreunui cărbune, hogaş, m. n. 117. Izbuti să ostoiască muşcătura de foc a ardeiului. id. dr. ii, 12. ]$i s-o ostoit măsaua. gr. s. vi, 242. îşi creă iluzia că suferinţa i se mai ostoieşte. stancu, r. a. iii, 154. Tusă neagră. . . Cu toate junghiurile să te ostoieşti. şez. iv, 29. Şezi la noi dac-ai venit, Că ţi-oi da ce-aimai avut: Ochii şi sprlncenele, Să-ţi ostoaie grijele! pamfile, c. ţ. 132, cf. graiul, i, 292. Unde-nflorie[şte] piperiul Şi se ostoaie dorul, N-om veni pînă-i ceriul, bîr-lea, c. p. 112, cf. ALRM ii/i h 153/836. <> F i g. Arşiţa miezului înflăcărat al zilelor de iulie . . . îşi ostoia setea sa covîrşitoare cu cele de pe urmă picături de viaţă, hogaş, m. n. 172. <0> (Despre acţiuni omeneşti) într-o zi cînd se mai ostiase lupta, şezură cîte trei fraţii împreună cu fetele de împărat, rădulescu-codin, l. 83. <£> (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A trimis Noe din corabie pre corbul să vază ostoitu-s-au apa potopului au ba? antim, p. 117. Ploaia începu a se rări şi vijelia a-şi ostoi furia ei. hogaş, du. i, 111. S-a ostoit focăria din îndurarea cerului, care. a turnat asupra-i o milă de ploaie. lungianu, ap. cade. Fierberea de viespar ori de furnicar intărîtat se mai ostoieşte. ciauşanu, r. scut. 25. Am aşteptat ca să se mai ostoiască apele, moroianu, s. 59. De trei zile viscolea, iar cînd vremea îşi ostoia turbarea pentru cîte o clipă, auzeai susurul fulguitului des. s februarie 1960, 22. + (Despre oameni) A (se) linişti, a (se) calma, a (se) astîmpăra, a (se) potoli, a (se) molcomi. Pre cvadi, carii năpădise în Pannonii, încă îi ostoieşte prin marele Teodosie, ca prin un povăţuitoriu al său. şincai, hr. i, 57/33, cf. iii, 3/31, lb. Noi trîndavi nu sîntem şi nici cele guri n-avem de ostoit. vlahuţă, cl. 64. Nu se mai ostoieşte, umblă toată ziua. rev, crit. iu, 163, cf. DDRF, GHEŢIE, Iî. M., BARCIANU. MÎCU-ţul. . . S-a ostoiat. . . A găsit capătul unui hluj tînăr tăiat de la prăşit; îl duce tremurînd la gură şi-l suge zgomotos, săm. i, 252, cf. alexi, w. Nu te mai ostoi ( = linişteşti) din plîns. conv. lit. xliv2 132. Cine-şi sparge pieptul chemîndu-te să te ostoieşti din joacă şi să te culci? al lupului, p. g. 35. Cîţiva bărbaţi şi flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. rebreanu, i. 28. li venea să sară-n sus, să tăbărască cu pumnii pe ea, s-o zdrobească . . . Dar ştia că nici asta nu l-ar ostoi. v. rom. mai 1958, 38. Să nu să poată odihni, ostovi, Pînă la mine n-o veni. păsculescu, l. p. 129. Da bine că s-o mai ostoit plodul ista de copchil. şez. xix, 12, cf. tomescu, gl., ciauşanu, v. Tranz. A mîngîia, a alina. Dumnezeu, de va vrea, îmi va da urmaş care-mi va ostoia sufletul, sadoveanu, o. i, 22. Colo sus pe munte, sub cerul neţărmurit, se mai ostoieşte sufletul, contemp. 1955, nr. 440,1/4. Nevasta,. . . ca să-şi ostoaie şi ea inima, îşi puse în gînd să facă ce-o zis baba. şez. xviii, 103. 2. Intranz. (învechit şi popular) A înceta, a se opri; a se termina. Cf. anon. car. După ce se ostoise boala ciumii (a. 1815). iorga, ap. tdrg. Ziua-ntreagă nu le stă mîna, gura însă le mai ustoiază. jipescu, o. 40. Va ostia ciuma ce bîntuia biata poporime. ispirescu, u. 54, cf. ddrf. Deodată spătoasa statură a lui Crunciu apăru, ca o sfidare, în faţa flăcărilor, cari părură că au ostiat o clipă. conv. lit. xlii2, 454. Să-mi ostoaie din cîntat, Că-mpăratu-i la vînat. teodorescu, p. p. 83. <£> R e f 1. Să să facă cercetare ... şi cheltuielile cele multe să să osteiască (a. 1786). iorga, s. d. xiv, 205. Să să poprească toate tîrgurile i bîlciurile din toată ţara pînă cind să va ostiia boala (a. 1829). doc. ec. 434. Să se urmeze spălarea . . . pînă să va osteia şi să va potoli scurgerea de tot. piscupescu, o. 227/20. Să se îndoiască luarea picăturilor, . . . pînă să va ostiia cursura de tot. id. ib. 288/18. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puţin după ce se ostoise discuţia. rebreanu, r. i, 280. 3. Refl. (Prin Ban. şi Olt.; despre materii în stare de fermentaţie, de coacere) A se opri din fermentat; a se coace. Cf. l. costin, gk. băn. Vinu s-o ostoit. novacoviciu, c. b. ii, 5, cf. alr i 1811/28. +A pierde din apa pe care o conţine, a se deshidrata, a se usca. Cf. lb. Un lemn pus la loc uscat şi mai ales la fum se ostoieşte. rev. crit. iii, 163. Merele s-au ostoit. Com. din oraviţa. — Prez. ind.: ostoiesc şi ostoi. — Şi: ustoi (lb, cihac, ii, 232), ostui (t. papahagi, m. 117), ostovi, ostăvi (novacoviciu, c. b. ii, 5), ostei, ortoi (şez. viii, 153, xm, 112) vb. IV; ostoia, osteia, ostia, ustoiă, usteiâ (tdrg) vb. I. — Din v. sl. o\'Ctoioth „a sta“. — Pentru formele ostăvi, ostovi cf. ser. ostaviti. OSTOIA vb. I v. ostoi2. OSTOIET, -Ă adj. v. ostoit. OSTOIRE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a (s e) ostoi2 (exp.) (1); alinare, domolire, potolire. Cf. lm. Bătălia a început fără milă şi fără ostoire. popa, v. 345. — Şi: (învechit) ustoire s. f. lm. — V. ostoi2. OSTOlT, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) Potolit, domolit, liniştit, alinat, calmat. Cf. KLEIN, D. 61, PAMFILE, J. III, 92. 2. (învechit şi popular; despre materii în stare de fermentaţie, de coacere) Fermentat, copt, dospit. Cf. anon. car., com. din lipova. ‘ 3140 OSTOITOR — 363 — OSTRACODERM Caş ostoit. a in 17. + (Despre lichide) Vechi, stătut. Dar bei vin ori bei rachie, Că-i rachie de cea prefriptă De noauă ani ostoită. «ev. crit. ii, 335. -4-Uscat, tare. Gf. klein, d. 61. Pine ostoită. lb, cf. gheţie, r. m., alexi, w. Uneltele economice se fac din lemn ostoit. rey. crit. 111, 163, cf. GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. 3. (Despre fiinţe) Slăbit, istovit. Cf. i. cr. ii, 110. + Snopit, stîlcit (în bătăi). Îngreunat de sătul şi ostoit în bătaie, îl apucă o toropeală de somn adînc şi-adormi buştean, plopşor, c. 47. -PI. : ostoiţi, -te. — Şi: ustoit, -ă (klein, d. 61), ostoiet, -ă (i. cu. n, 110), ostiât, -ă (pamfile, j. iii, 92), ostăvit, -ă (id. cr. 77) adj. — V. ostoi2. OSTOITtfR, -OARE adj. (Regional) Care ostoieşte (1); potolitor, liniştitor, la taci, omule, că-i rece! răsunară cîteva glasuri ostoi-toare. rebreanu, i. 320. <£■ (Adverbial) Murmură foarte gros,. . . aproape la fiecare pas, ostoitor. id. nuv. 287. — PI.: ostoitori, -oare. — Ostoi2 + suf. -tor. OSTOITtJRĂ s. f. (învechit) Ostoire. lm. — Şi: ustoitiiră s. f. lm. — Ostoi2 + suf. -tură. O ST OL (5 Ş s. m. v. astăluş. OSTOYl vb. IV v. ostoi2. OSTRĂC s. n. (învechit, rar) 1. Cochilie, găoace; sfărîmătură, ciob etc.; p. e x t. grămadă de scoici, de cioburi etc. Pre ostrac, gol, îl întinsără şi-l bătură deasupra cu toiage. do-softei, v. s. septembrie 4v/8, cf. budai-de- LEANU, LEX., TDRG, SCRIBAN, D. 2. Scoică, stridie. Nici peşte, nici ostraca nu se putea mînca. văcărescul, ist. 275. + Pastă făinoasă industrială, în formă de scoică. V. melcişori. Vrănd... a lucra şi a face fidea i macaroane . . . i ostrachia şi cripriotica, au adus argaliile cele trebuincioase (a. 1816). furnică, i. c. 288. 3. Scoică sau ciob de lut pe care fiecare cetăţean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. V. ostracism. Iar pe cel bun . . . îl mînă în urgie Prin o mişea lăpădată ostracă. BUDAI-DELEANU, Ţ. 342. — PI.: ostrace. — Şi: ostracă, ostrachie,s, f. — Din ngr. ocrrpaxov, ocrcpdxiov. OSTRACĂ s. f. v. ostrac. OSTRACEE s. f. pl. Subordin de moluşte lamelibranhiate, avînd ca tip stridia. Cf. dl, DM. — Din fr. ostracees. OSTRĂCHIE s. f. v. ostrac. OSTRACISM s. n. 1. Instanţă extraordinară în cadrul căreia cetăţenii vechii Atene votau exilarea temporară a persoanelor considerate primejdioase pentru libertatea şi securitatea publică. Ostraţismul asupra lui Aristides. mol-nar, i. XXIII/8, cf. stamati, d., aristia, plut., ŞĂINEANU, ALEXI, W., DER. 2. Persecuţie, ostracizare (1). Dacă sînt proprietari mai mari decît dv., poate să fie o nefericire şi un ostracism pentru dînşii că au această poziţie? maiorescu, d. ii, 145. <£• F i g. îmi place însă a crede că nu va fi expus la ostracism. ALECSANDRI, S. 46, Cf. ŞĂINEANU. Ostra-cismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, decît pe seama faptului că n-avea „carieră11, m. i. cara-giale, c. 98. Scriitorii clasici ruşi eliberează definitiv pe omul din popor de . . . ostracism. SADOVEANU, E. 193. — Scris şi: ostracizm. scriban, d. — Şi: (învechit) ostraţism s. 11. — Din fr. ostracisme. — Ostraţism < germ. Ostrazismus. OSTRACÎTĂ s. f. Stridie fosilă. Gf. alexi, w., SCRIBAN, D., DL, DM. — Pl.: ostracite. — Din fr. ostracitc. OSTRACIZĂ vb. I. Tranz. A înlătura (pe cineva) din viaţa publică, dintr-un colectiv; a proscrie; p. e x t. a persecuta. A fost de fapt ostracizat de contemporani şi pus sistematic în umbră, sadoveanu, e. 53. <$> F i g. Vechii editori . .. ostracizau versurile, ostracizau nuvela, care timp de două decenii şi ceva aproape n-a mai fost cultivată de scriitori, contemp. 1948, nr. 104, 13/5. — Prez. ind.: ostracizez. — Din fr. ostraciser. OSTRACIZĂRE s. f. 1. Acţiunea de a ostraciza şi rezultatul ei; îndepărtare a cuiva din viaţa publică; proscriere; exilare; p. e x t. persecuţie, ostracism (2). Cf. dl, DM. 2. F i g. Blamare, reprobare. Cartea unde se afla închisă sentinţa de ostracizare a impostorului. c. petrescu, o. P. ii, 215. — V. ostraciza. OSTRACODE s. f. pl. Ordin de crustacee inferioare, de talie mică, avînd corpul nesegmentat, adăpostit într-o cochilie bivalvă. Cf. SIMIONESCU, F. R. 424, DER. — Din fr. ostracodes. OSTRACODERM s. m. (La pl.)'Subclasă de vertebrate fosile cu corpul plat sau în formă de fus, acoperit în partea anterioară de plăci, iar în cea posterioară de solzi, cu gura, lipsită 3154 OSTRAŢISM — 364 - OSTROBĂŢ de maxilarul inferior, adaptată pentru supt; trăiau în mările paleozoice; (la sg.) animal care face parte din această subclasă. Cf. dt. Primele urme de vertebrate au fost găsite In straturile silurianului, sub formă de ostracodermi. B. DARW. 45, cf. der. — Pl. : ostracodermi. — Din gr. ocrrpaxov „cochilie“ -f Sepţia „piele“. OSTRAŢISM s. n. v. ostracism. OSTRl s. f. V. ostie1. OSTREICULTÔR s. m. (Rar) Persoană care se ocupă, cu ostreicultura. Cf. cade. — Pronunţat: -tre-i-. — Pl. : ostreicultori.— Şi: ostricultôr s. m. cade. — Din fr. ostréiculteur. OSTREICULTÜR s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea stridiilor. Ostreicultura ... a produs in Franţa rezultate atit de eclatante, pe cit şi piscicultura în Norvegia. I. 10NESCU, M. 93, cf. CADE, SCRIBAN, D. — Pronunţat : -tre-i-. — Şi : (rar) ostricuMră S. f. CADE. — Din fr. ostréiculture. OSTRÎÎŢ s. n. (Mai ales la pl.) 1. Fiecare dintre parii sau dintre şipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri, 1 e a ţ, ştachetă, ulucă, zăbrea; p. ext. îngrăditură de pari, de şipci, de zăbrele etc., gard, grilaj, balustradă, pălimar, par-m a c 1 î c. Am venit de la Tirgu-Frumos ca să aşăd ostreţile aiste la balcon, alecsandri, t. 553. Singur numai cavalerul suspinind privea balconul, Ce-ncărcat era de frunze, de îi spinzur prin ostreţe. eminescu, o. i, 152. Grădina era deasă; . . . ostreţele cari o despărţeau de bătătură erau rupte, delavrancea, t. 46. Răzoare de flori pe lingă ostreţe, glastre de flori în cerdacuri şi pe la ferestre, oraşul tot e împodobii cu flori. vlahuţă, r. p. 122. Se propusese a se încunjura o grădinuţă din oraş cu ostreţe de fier, în locul unui zaplas de lemn. i. negruzzi, s. i, 122, cf. ddrf, alexi, w. O ogrăgioară mai mică, împrejurul căsuţei, era despărţită de rest cu un gard de ostreţe. dunăreanu, ch. 198. Flori mîndre şi bogate rideau printre ostreţe. anghel, pr. 138. Un gard cu ostreţe în faţa strungii, la stînă, pe unde trec oile la muls. pamfile, i. c. 29. Era . . . o casă cu două rînduri, încunjurată cu un cerdac şi grile sau ostreţe. n. a. bogdan, c. m. 152. Nu mai era băieţaşul care-şi vira în fiecare zi nasul umilit printre ostreţe. cazimir, gr. 6. Iată-mă în faţa porţii fără ostreţe, bătută de vînt, înnegrită de ploi. brăescu, a. 13. A săltat-o uşurel peste ostreţele zăplazului. popa, v. 301. Cu privirile-i negre seociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostreţe. sadoveanu, o. vii, 322. Dezbîrnase la o cuşcă două ostreţe; prindea găinile una cîte una. galan, b. i, 18, cf. şez. ii, 43, v, 115, coman, gl., alrm ii/i h 361/414. <£> F i g. Din nou străbate iarna, întocmai ca-n trecut. . . Ostreţe pînă-n ceruri, miresme pipărate. arghezi, vers. 85. + (Regional) Lemn, stîlp de lemn, întrebuinţat la construirea pereţilor casei. O casă de ostreţe. chiriţescu, gr. 191, cf. chest. ii 78/74, 77, 91. 2. împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, aşezat în apă de-a curmezişul unui rîu sau al unei bălţi, spre a opri trecerea peştilor şi a uşura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea şi păstrarea peştilor vii, juvelnic, coteţ, horeţ, (regional) z ă t o n ; (regional) mandră. Cf. baron zi, l. 94. Ne vom plimba pe la ostreţe şi, pe urmă, pe cărarea nuferilor, gane, n. ii, 185. Peştele se prinde cu undiţa, cu coteţe de stuf, ostreţe, plase, ave. ap. hem 2154, cf. ddrf, GHEŢIE, R. M., DAMÉ, T. 124, BARCIANU, ALEXI, W. Ostreţele sînt făcute din nuiele de salcie, antipa, p. 176, cf. 387. Printr-o reţea, ostreţe sau gard de trestie, împletit cu papură şi înfipt în nomol, se închide balta în lat de la o margine la alta. atila, p. 130, cf. scriban, d., h iv 155, xiv 445, teodorescu, p. p. 305, com. din turnu măgurele. 3. (Regional) Cccleţ. Cf. ş.Uneanu, damé, t. 135, cade, scriban, d. — Pl. : ostreţe şi (rar) ostreţuri (h iv 155). — Din bg. ocTpeiţ „tăiş“. 0STRÉV s. n. v. ostrov. OSTRl vb. IV. I n t r a n z. (Regional ; despre vreme) A se înăspri. Cf. frîncu-candrea, m. 103. Ostreşte a ger. id. ib. — Prez. ind. pers. 3 : ostreşte. — Din ser. ostriti „a ascuţi“, cf. ucr. rOCTpHTH. OSTRICĂ s. f. (învechit, rar) Scoică. Ostrica, greceşte ostron, este un feliu de ghioc, amfilo-hie, g. 48/4. — Accentul necunoscut. — Pl. : V — Din it. ostrica. OSTRICULTdR s. m. v. ostreicultor. OSTRICULTIÎRĂ s. f. V. ostreicultură. 0STRIE s. f. V. ostie1. OSTRIGĂR s. m. (Ornit.) Scoicar (Haema-topus ostralegus). Cf. bă ce seu, păs. 119. — Pl. : ostrigari. — Cf. ser. o s t r i g a „scoică“. OSTROBĂŢ s. n. (Prin Ban.) Cotigă (la plug). Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 151. — Accentul necunoscut. — Pl. : ostrobeţe. — Etimologia necunoscută. 3167 Ostrogot — 365 — OSTROV OSTROGdT, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din triburile germanice medievale ale goţilor de est; (la m. pl.) populaţie formată din aceste persoane. Cf. barcianu. Regina ostrogoţilor. coşbuc, p. i, 119. Popoarele germane şi mai ales gepizii şi ostrogoţii.. . ridicară steagul răscoalei, xenopol, i. b. ii, 24, cf. 25. 2. Adj. Care aparţinea ostrogoţilor, privitor la ostrogoţi; ostrogotic. E regina ostrogotă ! Dar în turn aici e roabă, coşbuc, p. i, 120. — Pl.: ostrogoţi, -te. — Din fr. Ostrogot, lat. Ostroghothus. OSTROGOTIC, -Ă adj. Care aparţinea ostrogoţilor, privitor la ostrogoţi; ostrogot (2). Parcă negrele blăsteme şi le-amestecau haotic Mii de glasuri, ţara toată, tot poporul ostrogotic. coşbuc, p. i, 121. — Pl.: ostrogotici, -ce. — Diiţ fr. ostrogothique. OSTR(5H s. n. v. ostrov. OSTROMPfiL s. n. v. ostropel. OSTROP s. n. v. ostrov. OSTROPĂŢ s. n. v. ostropcţ. OSTROPEL s. n. Fel de mîncare preparată din carne de miel, de pasăre sau de vînat, cu sos, de obicei făcut din oţet, făină şi usturoi; p. r e s t r. sosul acestei mîncări. Ostropielul de grăunţe de ghenuperi, care să mănîncă cu găinuşi de pădure, cu sturzi, mierle şi alte păsă-ruici (a. 1749). gcr ii, 44/29, cf. ddrf. Fripţi sau ostropiel, La boieri vestiţi Frumos sînt gâtiti. pop., ap. tdrg, cf. h ii 119, iv 159, vii 477’ ix 43, alr 11 4117/769. — PL: ostropeluri. — Şi: (regional) ostrompel S. n. ALR 11/886. — Etimologia necunoscută. OSTROPfiŢ s. n. (Regional) Ostropel. Ce vin! Ce ostropăţ de iepure . . . ! negruzzi, s. iii, 198, cf. 1, 207. Costachi bucătarul. . . nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele, ostropăţurile. ghica, ap. cade. Avusesem poftă să mănînc un ostropeţ de iepure, alecsandri, t. 40. In masă se dă întîi borş de pasere . . ., apoi ostropăţuri, pe urmă răcituri. marian, nu. 657, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., bul. fil. v, 40, h 11 320. <>- E x p r. (Prin Mold.) A umbla cu ostro-peţul = a umbla din casă în casă, invitînd la ospăţul de a doua zi după cununie. In unele părţi ale Moldovei se zice că umblă cu ostropeţul, şi aşa merg din casă-n casă cîntînd, chiuind şi poftind oamenii pe seară la oncrop. sevastos, n. 316. — PL: ostropeţuri. — Şi: ostropăţ s. n. (pl. şi, rar, ostropeţe scriban, d.). — Etimologia necunoscută. OSTROPlOR s. n. (Regional) Ostropel (Grin-deni— Craiova). h v 274. — Pl.: ? — De la ostropel. OSTR(ÎY s. n. 1. (învechit şi popular) Insulă (în mare). După trei lunri întrămu întru corabie şi iernămu întru ostrovul alexăndrescu. cod. vor. 98/14, cf. 88/6. Trecură ostrovul pînă la Pafa. coresi, l. 58/4. După ce supusă pre greci de la Asiea supt bir, atunce socoti să facă vasâ pre marea, să margă şi la ostrove. herodot (1645), 12. Au fost de naşterea sa din ostrovul Samos. ureche, l. 161. Dachiia, unde sîntem noi acum, şi alte ţări şi ostroave şi pre ochian . . . , la toate aceastea ieşiia paşii de la Rîm. m. costin, o. 253. Vădzum mai nainte un ostrov, ce-l chema Aradon. dosoftei, v. s. noiembrie 152r/10. Au găsît într-un ostrov mulţime de tătari bejenii. neculce, l. 347. Despre Evropa să număra şi ostroavele carile sînt în marea Mesoghia. can-temir, hr. 90, cf. anon. car. La leatul 1522 . luă ostrovul Rodos de la cavalierii de Malte. văcărescul, ist. 261. Ostrovul este un pămînt încungiurat de apă. amfilohie, g. 3/6. încun-giurase ostroavele Creta sau Candia şi Rodul cu corăbiile, şincai, hr. i, 27/36, cf. calen-DARIU (1814), 90/21, BUDAI-DELEANU, LEX. Să află trimis ca să umble în toate ostroavile ţării greceşti, beldiman, n. p. ii, 49/20, cf. lb. Fi-va lăcuitorul unor ostroave depărtate şi unei alte părţi a lumii? mabcovici, d. 475/25. Robinson nu să sătura privind frumseţa acestui ostrov. drăghici, r. 28/13. Era din ostrovul Creta, de neam foarte strălucit, pann, e. ii, 39/11, Un lăcaş mai de ticnă potrivit pe a lui vrere,... pre mări în ostrov mare plin de toată bunătate. conachi, p. 263. Se lasă încet, încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. creangă, p. 213. Pe-acolo-s numai mări,. Şi corăbii şi ostroave. coşbuc, p. ii, 169. In mijlocul oceanului, departe de continente, sta ascuns ostrovul florilor, bassarabescu, v. 163. Porunci... să caute şi să tocmească pentru noaptea aceea coră-bioara unui căpitan din ostroavele eline, sadoveanu, o. x, 337, cf. bart, s. m. 71, contemp. 1961, nr. 785, 1/6, h xiv 348, xvm 137. Sub zare De soare, In ostrov de mare, Născut-a, Crescut-a D-un verde d-arvon. teodorescu, p. p. 50. Un păstor aţipit la umbra unei sălcii din ostru sări ars în sus. marian, ins. 133. El trăieşte prin oastrovile pustiilor dă mări. şez. iii, 99, cf. bibicescu, p. p. 343. Să mă duci repede în ostrovul zinelor! zise fata lui Roşu-Impărat. mera, l. b. 188. Si găsesc calu-n ostrevile mărilor, graiul, i, 516. Şi turcii dacă-l vedea, Ei din luntrii că sărea Şi umpleau ostroa- 3177 OSTRQVAŞ — 366 — OSTRU2 vele. păsculescu, l. p. 244. <> F i g. Pe pajiştea udă, soarele scăpătat printre copaci aşternea ostroave aurite de lumină, c. petrescu, s. 181. In fundul prăpăstiilor se mai ţineau ostroave de omăt. sadoveanu, o. x, 632. <£> (învechit) Ostrov cu git = peninsulă, i. golescu, c. + Populaţia unei insule. Cf. ostrovean. împ\&\r[&\ţii Ţarului şi ostrovele daruri vor aduce, psalt. hur. 61v/15.Se bucure-se pământul, se veselească-se ostrove multe, psalt. 200, cf. coresi, ps. 265. 2. îngrămădire de pămînt, nisip sau nămol, mai ales în ape curgătoare, formînd o insuliţă, adesea plutitoare, acoperită de obicei cu vegetaţie (stuf, sălcii etc.); (regional) cocioc. V. banc, grind, prag. Acest ostrov il făcu apile cele curătoare. herodot (1645), 486, cf. polizu. Ostroavele, grădini plutitoare, îşi răs-frîng în valuri răchitele argintii, vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Ostroavele cresc şi se lungesc şi, dacă sînt lingă mal, formează între ele cîte un braţ lung de Dunăre, antipa, p. 192. Erau numai nişte colibe de stuf, în toată întinderea ostrovului şi a mlăştinilor, de o parte şi de alta a gurei Dunărei pînă în mare. bart, s. m. 60. Vintui aduce din cînd în cînd . . un ostrov mic plutitor. sadoveanu, o. ix, 314. Păsările speriate îşi luau zborul din frunzişurile bogate, căutîndu-şi adăpost în ostroave sau în stufişurile bălţilor. contemp. 1949, nr. 162, 11/4. Cam în mijlocul lacului este un mic ostrov ... la care se ajunge lunecînd printre trestii, camil petrescu, o. i, 641. Am umblat în cîteva rînduri prin Dobrogea şi chiar prin ostroavele şi grindurile din lagunele Sinoe, Zmeica, linţia, p. ii, 99. Voi pe Gruia mi-l duceţi In ostrohul Dunării, Unde ţinem noi robii. şez. iv, 9. Bate vîntul sălcile, Sălcile, ostroavele, Să porniră şeicile. mat. folk. 238. 3. (învechit) Oraş, loc, ţinut (situat în apropierea mării sau a unui fluviu). Şi au tras spre Rîm ... Şi de acolo, mutîndu-se Despot la alt ostrov, şi-au cumpărat ocine şi s-au aşezat. simion dasc., let. 181. Mulţime de oşti de la Alina ... de la Krit, de la Argos, de la Corint şi din alte ostroave multe. gr. s. iii, 10, cf. dr. vi, 591. — Accentuat şi: ostrov. — Pl.: ostroave şi (învechit) ostrove, ostrovure (palia 1581, 42/9), (regional) ostrovuri (păsculescu, l. p. 185), (rar) oastrove. — Şi: (învechit) ostrop (psalt. 1651, în jahresber. iii, VII), (regional) ostroh, ostru (pl. ostruri alr ii/2), ostrev (pl. ostrevi) s. n. — Din V. Sl. OCTpOK'K. OSTROVAŞ s. n. (învechit) Ostrovel. Şi spre partea ce era împotriva abaterii întorcîndu-să, ca un ostrovaş săvîrşiia încunjurarea apei, plin de multe livezi, aethiopica, 46r/22. — Pl.: ? — Ostrov + suf. -aş. OSTROVEAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (învechit şi popular, adesea adjectival) Locuitor al unui ostrov (i); insular. Iar ostrovenii cei din Marea Roşii avea ca şi midii haini, herodot (1645), 386. Cu ruşine ostrovan, iară cu cinste muntean a se numi şi a se ţinea priimiia. cantemir, ist. 370. Acesta de felul lui era ostrovean, de la ostrovul Păros, văcă-rescul, ist. 293. S-au fost însoţit şi pandurii ce au fost ai curţii domneşti, de prăda cu turcii ostroveni. dionisie, c. 216, cf. lb, polizu, lm, DDRF, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. Adj. Care aparţine unui ostrov (1) sau ostrovenilor (1), privitor la ostrov sau la ostroveni, originar dintr-un ostrov. Cf. polizu, lm. — Pl.: ostroveni, -e. — Ostrov + suf. -ean. OSTROVEĂNCĂ s. f. 1. (Rar) Locuitoare a unui ostrov (1); insulară. Cf. tdrg, scriban, d. 2. (De obicei art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. SEVASTOS, N. 282, PAMFILE, .T. III, 10, VARONE, J. R. 121, h iv 98, xi 203, xiv 94, i. cr iii, 186, alr ii 4 336/812. — Pl.: ostrovence. — Ostrovean + suf. -că. OSTROVUL s. n. (învechit şi popular) Diminutiv al lui ostrov (1); ostrovaş, ostro-vuleţ, ostrovuţ. Scoase pre Melodie den patrierşie de-l tremease cu doi tîlhari într-un ostrovel, să chinuiască într-o peşteră, moxa, 385/26, cf. lm. Ostrovel de mare lină, Oi leroi, d-ai leroi, Doamne. teodorescu, p. p. 41. Al doilea copil. . . rămase singur în mijlocul Dunării pe ostrovel. rete-ganul, p, iii, 5. Icea-n mal de ostrovel, Mi-este-o dalbă mînăstire. păsculescu, l. p. 16, cf. 49. — Pl.: ostrovele. — Ostrov + suf. -el. OSTROVULÎŢ s. n. (Rar) Ostrovel. Cf. tdrg. — Pl.: ostrovuleţe. — Ostrov + suf. -uleţ. OSTROVtJŢ s. n.. (Popular) Ostrovel. Cf. lb, lm, ddrf. Doi răţoiaşi cu penele de aur... au zburat pe un ostrovuţ. sbiera, p. 113. — Pl.: ostrovuţe. — Ostrov + suf. -uţ. OSTRU1 adj. (Regional) Dîrz, fudul, ţanţoş (Berchişeşti — Gura Humorului), l. rom. 1964, nr. 1, 82. Ostru bărbat! ib., cf. l. rom. 1966, nr. 1, 98. <> (Adverbial) Mergi mai ostru. ib. — Pl.: ostri. — Din ucr. ocTpHii. (ÎSTRU2 s. n. (Regional) Numele uuui joc de oopii, în două echipe de cîte patru inşi; 3185 OSTRU8 — 367 — OŞIŞTIE jucătorii unei echipe stau aplecaţi faţă în faţă, iar jucătorii celeilalte echipe se dau, pe rînd, peste cap deasupra lor (Broscari — Turnu Severin). Cf. lexic reg. 55. — Etimologia necunoscută. dSTRU3 s. n. v. ostrov. OSTRtiŢIE s. f. v. obstrucţie. OSTXJÎ vb. IV v. ostoi2. OSŢILĂ vb. I v. oscila. OSŢHĂŢIE s. f. v. oscilaţie. OSUAR s. n. (Rar) Loc sau construcţie unde se depun osemintele rezultate din deshumări; monument funerar comemorativ în care sînt depuse oseminte (mai ales ale ostaşilor căzuţi într-o bătălie). Gorganele sînt.. . adevărate osuare, unde zac generaţiuni antice, odobescu, s. ii, 267, cf. scriban, d., der. — Pronunţat : -su-ar. — PI. : osuare. — Din fr. ossuaire, lat. ossuarium. OSÜC1 s. n. (Regional) Oscior (1). Cf. fd rv; 46, com. din terebeşti — cărei. — PI. : osucă (com. din cuzdrtoara — dej). — Os + suf. -uc. OSÜC2 s. n. v. usne. OSUNDI vb. IV v. osîndi. OSURÉLE s. n. pl. (Intr-un descîntec) Oscioare (!)• Călcîie la câlcîie, Tălpi la tălpi, Mia de osurele,... În astă apă curată Şi luminată, Din ce oră a be, Leac şi vac a ave. pîrvescu, c. 82. — Os + suf. -urel. OSUŞdR s. n. 1. (Popular) Oscior (1). Cf. philippide, p. 63, candrea, f. 29. 2. (Regional) Os mort, v. os (1); oscior (4). Cf. damé, t. 52, h i 440, x 548. — Pl. : osuşoare. — Os -f- suf. -uşor. OStJŢ s. n. (învechit şi popular) Oscior (1). Creerii şi crudele ei osuţe să împrâştiarâ sfărî-mate. gt (1839), 462/23, cf. candrea, f. 29. Cucuie, osuţ de peşte, Eu mă culc, tu mă trezeşte ! doine, 117, cf. şez. iii, 137. Frunză verde-osuţ de peşte, Iubeşte, badeo, iubeşte ! şez. x, 99, cf. alr ii 5 659/141. Am o căsuţă Plină cu osuţâ (Dinţii), gorovej, o. 131. — Pl. : osuţe. — Os + suf. -uţ. OSVETÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A conferi un caracter sacru, a sfinţi. Şi dzise ■s[ve]U Sisin: să fii bl[&g6\s[\o]vUu i osvetit, lemnul lu Dumnezeu, măslin (cca 1550). cuv. D. BĂTR. II, 288/15, cf. KLEIN, D. 200, DHLR II, 520. — Prez. ind.: osvelesc. — Din slavon. ock*thth. Cf. o s f i n t i, o s f i n ţ i. OŞĂF s. n. v. horşaf. OŞCĂI vb. IV v. hoşcăi. OŞCĂÎT, -Ă adj. v. hoşcăit. OŞCĂITtJRĂ s. f. v. hoşcăitnră. OŞCldR s. n. v. oscior. OŞEÂN s. m. Persoană care locuieşte în Ţara Oaşului sau care este originară de acolo. Cf. bîrlea, c. v. 293. — Pl.: oşeni. — N. pr. Oaş -{- suf. -ean. OŞEĂNCĂ s. f. Femeie care locuieşte în Ţara Oaşului sau este originară de acolo. Cf. BÎRLEA, C. P. 293. — Pl.: oşence. — Oşean -f suf. -că. OŞfiLNIC s. m. (învechit) Pustnic, sihastru. Părintele nostru Chiriac oşelnicul. dosoftei, v. s. septembrie 35r/7. Macarie, eghipteanul, să-ghastrul, anahoritul, oşelnicul. id. ib. ianuarie 18r/32. — Pl.: oşelnici. — Din slavon. «UJkAKHHK’k, C>mfAHHHK-K. OŞENl vb. IV. Refl. (Munt., Olt.; despre dureri, suferinţe etc.) A se alina, a se ostoi; (despre molime) a se stinge, a dispărea. Cf. I. CR. VIII, 344, CIAUŞANU, V. 185, LEXIC REG. 27. T r a n z. f a c t. [Leacurile] mai mi-au oşinat durerile, alr ii/i h 125/769. — Prez. ind.: oşenesc. — Şi: o şina vb. I. — Etimologia necunoscută. OŞENlRE s. f. (Regional) Faptul de a s e oşeni; liniştire, alinare (a unei dureri, a unei suferinţe etc.). Com. din turnu mâgurele. — V. oşeni. OŞEŞTĂNIE s. f. v. osfeştanie. O ŞINĂ vb. I v. oşeni. OŞÎŞTIE s. f. (Regional) Om de nimic, secătură (ciauşanu, v. 185); om lacom (l. rom. 1959, nr. 2, 54). + (La pl.) Copii mulţi şi gălăgioşi. Cf. rădulescu-codin, î. 353. Pe urmă, dacă se vede omul cu bani sumedenie, dă fuga 3211 OŞIŞTINĂ — 368 — OŞTENESC după nevastă şi oşiştii, de şi le aduce îndărăt la bordei, id. ib. 81. + (Depreciativ) Persoană anormală din punct de- vedere fizic; schilod, diform (Boureni — Băileşti). Cf. lexic reg. 30. — Pl.; oşiştii. — Etimologia necunoscută. OŞÎŞTINĂ s. f. (Regional) Persoană ■ neputincioasă (Boureni — Băileşti). lexic heg. 30. — Oşiştie + suf. -ină. OŞÎtfR s. n. v. oscior. OŞMELÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A lovi, a bate pe cineva cu ciomagul. Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. — Prez. ind.: oşmelesc. — Din ucr. onmajiHTH. (ÎŞMURI subst. v. hoşmă. OŞPOJÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A flecări, a trăncăni (Cetea — Aiud). Cf. viciu, gl. Nu mai oşpoji atîtea, că te lovesc, id. ib. — Prez. ind.: oşpojesc. — Etimologia necunoscută. OŞTĂ1 vb. I v. uşta. OŞTĂ2 vb. I v. oşti. OŞTĂZĂ s. f. v. oştează. OŞTĂRÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A întoarce mereu vorba; a bombăni (Cămăraşu — Reghin). Cf. viciu- gl. Taci, nu tot oştări atîtea, că nu mi-i porunci tu! id. ib. — Prez. ind.: oştăresc. — Etimologia necunoscută. OŞTĂŢEĂN, -Ă’ s. m. şi f. v. oştezean. (ÎŞTE s. f. v. oişte1. OŞTEAN s. m. (învechit şi popular) Militar, ostaş. Ştefan Vodă ... au răpezit la oşteni de-i stringea * de sîrg (cca 1625). gcr i, 72/2. Fără veste au intrat în ţară un Trifăilă, ce se făcea fecior de domn,. . . iarna cînd, era toţi oştenii pre la casele lor. simion dasc., let. 125. Dimonul. .. s-au făcut in chip de oştean, ca un cetaş. dosoftei, v. s. septembrie 29r/35. Uite-să toţi ostaşii cu căpeteniile lor la istorii şi să-ş aducă aminte de acei vestiţi oarecînd hatmani şi oşteni, n. costin, l. 37. Au făcut legătură .. . prin cetăţi să aşăze moscali oşteni, până s-a întemeia ţara. neculce, ap. gcr ii, 34/19. Oşteanii, cînd cu mina şi cu sabiia a birui nu pot* cu mihanii şi strataghemate se. slujesc, cantemir, ist. 64, cf, budai-deleanu, lex. El, ca un viteaz oştean, îndată grăbea a pune mina pe topor ca să să apere, drăghici, r. 64/3. El oprise . . : prin straşnică poruncă jaful în oraşe şi sate, hotărînd a fi osîndiţi la bătaie toţi oştenii români cari o vor călca, bălcescu, m. v. 435. Atunci am văzut cu toţii cum paşnicul ţăran a devenit oştean voinic, oştean viteaz. •kogălniceanu, s. a. 239. Înlîlnii viteaz oştean, Purtînd semne de roman, alecsandri, p. ii, 10. Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi, emi-nescu, o. i, 132. Oştean a fost şi sfîntul Gheorghe şi sfîntul Dimitrieşi alţi sfinţi mucenici, creangă, a. 9. Oşteanule ! Ce mîndru sînt de tine. beniuc, m. 72. Să ştii c-am murit oştean Ş-ai rămas cu mult alean. şez. iii, 155, cf. vasiliu, c. 93. <^> (învechit) Oşteni de ţară = soldaţi băştinaşi care formau oastea ţării. Ion Vodă . . . întîiu au trimis pre Sfirski cu o seamă de căzaci şi cu 6 000 oşteni de ţeară să prinză limbă, urf.che, let. i, 227. — Pl.: oşteni. — Oaste1 + suf. -ean. OŞTEĂZĂ s. f. 1. (Transilv., mai ales la pl.) Cartier situat la marginea unui oraş; subut'bie, mahala. Eu, cu priatenii mei, prin hoşteaţe m-am dus la cimp (a. 1785). ap. klein, d. 148. Şi oştezele (subturbiile) Ţarigradului încă le-au prădat, şincai, hr. i, 61/15, cf. budai-deleanu, lex. Oşteazele Belgradului (a. 1820). ap. KLEIN, d. 148, cf. lb, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. + (La pl.) Grup izolat de case la marginea satului (Someş Guruslău — Zălau). Cf. mat. dialect, i, 213. 2. (La pl.) „Pîrleazuri peste îngrădituri“ (Gurghiu — Reghin), viciu, gl. Sare peste multe oşteze. id. ib. — Pl.: oşteze şi (1, rar) oştezi. — Şi: oştez (lb, klein, d. 148), uştez (viciu, gl.) s. n.; osteză (ddrf), oştâză (şincai, hr. iii, 218/14) s. f.; hoşteaţe s. f. pl. — De la magh. hostad. OŞTENfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Ostăşesc, milităresc. Să ridicăm den robiia turcilor crăiia noastră, adunîndu oştile noastre şi toată gătirea oştenească măritului domnu Mihai Vodă. n. costin, l. 575. Om înştiinţat lucrurilor oşte-neşti. cantemir, hr. 193. Spitalul oştenesc (a. 1812). uricariul, i, 190, cf. budai-deleanu, lex. Fiică-sa, crescută în taberile moşteneşti şi în războaie, n-au putut a să apăra: ’beldiman, n. p. i, 50/20. Aceste doue havalele a finului.. . oştenesc (a. 1824). uricariul, v, 187/1, cf. ar (1829), 6x/26. După plecarea sa cătră slujba oştinească... i s-au întîmplat moarte In un războiu. drăghici, r. 3/8. Nu ne-au dat voie ca să purtăm straie oştineşti. kogălniceanu, s. 48. — Pl.: osteneşti, ţt Şi: oştinesc, -eâscă adj. — Oştean + suf. -esc. 3225 OŞTENBŞTE — 3G9 — OŞTI OSTENEŞTE adv. (învechit) Ostăşeşte, mi-lităreşte. Iar Tandaler ş-atuncia ii învaţă Cum să face popas oşteneşte, Ca să poată până dimineaţă Durmi fără grijă, budai-deleanlî, ţ. 270, cf. id. lex. — Oştean + suf. -este. OŞTENÎE s. f. (învechit) 1. Slujbă de oştean; ştiinţă, artă militară; militărie. S-au răşchirat şi gătirea leş Hor in vînt, fiind supăraţi şi slujitorii lor de atita vreme cu oşteniia la Mosc. m. costin, o. 110. Ştiindu-vă că aveţi mare laudă întru meşterşugul oşteniii, pentru aceea v-am chemat la această treabă, n. costin, l. 521. 2. Campanie militară, război. Acmu iată a cinceă oştenie faci, apărînd Buda de neamţ. m. costin, o. 299. — Oştean -f suf. -ie. OŞTENÎRE s. f. (învechit) 1. Ştiinţă, artă militară. După alalte nenumărate peate, ce avea, şi învăţătura oştenirii au schimbat-o în giocuri şi în măscăriciuni. cantemir, hr. 203. 2. Luptă, război. Pentru oştenirea lui Traian împărat asupra lui Decheval craiul dachilor. CANTEMIR, HR. 80. — Pl.: oşteniri. — De la oştean. OŞTENITORIU s. m. (învechit) Luptător, oştean, ostaş. Flac acela hatmanul pe vreamile lui Avgust în Misia era oştenitoriu. cantemir, hr. 129. — Pl.: oştenitori. — Cf. oştea n. OŞTfiRNIC s. m. (Regional) Fitil, feştilă de opaiţ, făcută din cîrpă (chest. ii 363/211); p. e x t. opaiţ (alr i 717/556). — Pl.: oşternici. — Etimologia necunoscută. OŞTfiSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) De oaste, oştenesc, militar. Steag oştesc, buzdugan şi sabie domnului de ţară, ca unui namesnic al său îi va trimite, n. costin, l. 577. Corabia de linie . . . cu mai multe fregate şi briguri are a întimpina flota această oştească, ar (1829), 145l/25. — Pl.: oşteşti. — Oaste1 + suf. -esc. OŞTETEL£U s. n. (Regional) Făclie din scoarţă de stejar care se aprinde In ziua de lăsata secului (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic reg. 83. — Pl.: oşteteleie. — Etimologia necunoscută. OŞTfiZ s. n. v. oştează. OŞTEZEÂN, -Ă s. m. şi f. (Transilv.) Persoană care locuieşte într-o oştează. Cf. lb, LM, DDRF, MAT. DIALECT. I, 213. — Pl.: oştezeni, -e. — Şi: ostezeăn, -ă (ddrf), oştăţeân, -ă (com. din Cluj) s. m. şi f. — Oştează + suf. -ean. OŞTEZEĂNCĂ s. f. (Transilv.) Femeie care locuieşte într-o oştează. — Pl.: oştezence. — Oştezean + suf. -că. OŞTI vb. IV. (învechit) 1. Intranz. A face serviciul militar, a fi soldat, a sluji în oaste. Mai bine ar fi fostu să nu fie oştit, decît au oştit şi nu s-au nevoit pentru cinstea împăratului (a. 1691). gcr i, 292/38, cf. lb. 2. Refl. şi intranz. (Urmat, de obicei, de determinări introduse prin prep. „asupra“, „împotriva“, „în contra“, „cu“) A (se) lupta, a se război, a purta război, a se bate In război. Un’ părat oarecarele ce să oşteaşte şi bate războiu pentru un rob al său. varlaam, c. 416. După ce au crescut, au ţinut mintea ... ca să oştească asupra Eghiptului. herodot (1645), 148. Luptaţi şi oştiţi şi nu veţi izbîndi. n. test. (1648), 178v/27. Să fie volnici... a să oşti împrotiva tătarilor. m. costin, o. 124. Oştindu-să . . . asupra aceiia ţări, prinsă pre sv[i]nţii. dosoftei, v. s. septembrie 39r/24. Era scris că unul fără alt să nu să oştească asupra craiului ungurescu. n. costin, l. 188, cf. anon. car. Şărban Vodă la Beciu au oştit cu Cara Mustafa vizirul (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 129/24. Şi alte multe . . . scriea ca să se îndemne împăratul să oştească iară. axinte uricariul, let. ii, 153/24. Acesta au fost în zilele împăratului Maximian, oştind în Eghipet. mineiul (1776), 115r2/15. -Nu s-au atins de răsboiu, fără numai prin povăţuitori s-au oştit cu Decheval. şincai, hr. i, 1/10. Ş-am fi siliţi s-oştim şi noi doară, Apărîndu-ne iubita ţară. budai-deleanu, ţ. 84. Ce ne vor folosi peanele tale, cînd vom sta a ne oşti sau a ne bate cu vulturii. ţichindeal, f. 154/10. Noblesa Poloniei, care se oştise în contra acestui rebel, fu sfărmată. asachi, s. l. ii, 8. Vizirul se oşti împotriva Comornului. bălcescu, m. v. 47. „Noiil, respund străinii, „Carii ne-am oştit Pentru toţi creştinii Cei din răsărit11, mureşanu, p. 114/6. îi împingeau fără încetare a se oşti împotriva lor. xenopol, i. r. ni, 105. S-a dus cu . . . Polinike, vrînd oameni de arme s-adune — Căci se oştiser-atunci împotriva puternicei Tebe. murnu, i. 79. Unii se supun, cerînd să se oştească ei pentru împărăţie. sadoveanu, o. xii, 63. + F i g. A se strădui să învingă o greutate, o nevoie, un obstacol; a combate o idee (greşită), o atitudine. Leagea păcatului oştind împotriva legii a minţii meale (a. 1648). gcr i, 132/2. Preste cei fără de leage, Să oştim pănă-i vom ştearge. dosoftei, ps. 324/12. Patimile noastre ... în toate zilele oştesc asupra 323G OŞTIE1 — 370 — OŞTITORIU sufletului, antim, p. 29, cf. mineiul (1776), 153rl/28. Mădulările trupului mieu. . . să oştează împrotiva legii minţii meale. ţichindeal, f. 256/1. + T r a n z. A bate în război. Săgetătorii vor măniia si vor oşti pre el şi-l vor dosădi. palia (1581), 208/1. 3. Tranz. (Rar; complementul indică o cetate, un oraş) A asedia. Cf. lb. — Prez. ind.: oştesc. — Şi: (rar) oşt.â (prez. ind. oştez) vb. I. — V. oaste1. 6 ŞTIE1 s. f. v. oişte1. OSTIE2 s. f. v. ostie1. * V OŞTlME s. f. sg. (învechit) Armată, oaste, oştire. Nu puteau a se risca in mijlocul unei oştimi ce nu cunoştea ce este disciplina, ne-gruzzi, s. i, 157. Iar Albert, mindrul rege, în mijloc pe-o nălţime Priveşte cu-ngîmfare frumoasa lui oştime. alecsandri, p. iii, 220. Curtea domnească îşi înnoise turnul, rîndurile de sus şi odăile oştimii. sadoveanu, o. x, 84. Toată oştimea înşirată flutura cuşmele cu pană. id. ib. xi, 339. + F i g. Mulţime, ceată, gloată. Diavolul ... de a căruia oştime să fugim, fraţilor. ap. TDRG. — Oaste1 + suf. -ime. OŞTIN'fiSC, -EÂSCĂ adj. v. oştenesc. OŞTÎRE s. f. 1. (învechit) Acţiunea de a (se) oşti; expediţie militară, campanie, război. Pricina oştirii lui Mătiiaş craiu asupra lui Ştefan Vodă o scrie pre larg Mikovie, istoricul leşesc, ureche, let. i, 120/12. Nici unii n-au pohtit să facă oştire asupra tătarilor, ist. ţ. r. 99. Vor avea . . . foameţ şi ciume din neîncetatele oştiri, care pentru răceala dragostii vor să vie asupră (cca 1700—1725). gcr ii, 23/12. Iară la anul după această oştire, iar au venit poroncă de la Poartă... de s-au gătit de oştire. neculce, l. 33. Văzînd deară nemţii că le-au mers bine oştirea aceasta, . . . pus-au în gind să facă şi lui Mihai Vodă asemine. amiras, let2. iii, 124. Din pricina oştirilor ce au ţinut peste cinci ani... au fost rămas la mare scăpăciune atlt domnii mazili, cît şi bezedelele (a. 1774). gcr ii, 102/11. + împresurare a unei cetăţi, asediu. Cf. lb. 2. Armată, oaste. La 29 a plecat şi a luat după sine . .. cr (1829), 831/27. Suma aceea . . . să nu să plătească dă loc, fiind luată chiar pentru oştirile împărăteşti, i. golescu, în pr. dram. 64. Numărul tutulor acestor oştiri trecea peste 30000. bălcescu, m. v. 593. P-a Dîmboviţa vale, oştiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtaşi ei vor mai fi. alexandrescu m. 9. L-ale ţârii flamuri negre Cîrlova oştirea cheamă, eminescu, o. i, 32. Şi cîte oştiri străine... au trecut în vremea copilăriei mele cu săbiile scoase prin Humuleşti. creangă, a. 74. Porunci să-l lase să care şi el măcar apă pentru oştire, ispirescu, l. 154. Puteţi s-aduceţi toată oştirea ţârii, nu ne predăm, vlahuţă, ap. tdrg, cf. şez. i, 69. Oştirile romane porniseră ... Spre Sarmisegetuza. eftimiu, î. 143. Oştirile rămase faţă în faţă, fără să se mai lupte, vissa-rion, b. 343, cf. alr ii 4 946/537. + F i g. Mulţime, grămadă. Oştiri de flori pe straturi par a fi stele topite, eminescu, o. iv, 131. Marea . . . a început. . . a-şi ridica oştirile-i de valuri înaintea noastră, vlahuţă, ap. cade. 3. Serviciu militar. Moşu făcea oştire de vreo cincisprezece ani. bacalbaşa, s. a. 208. După ce şi-a făcut oştirea, s-a întors iar la moşie. sandu-aldea, ap. cade. Da, ăst Văsîle a lu Ganea erea un flăcău mai dăjgheţat, fusase la oştire şi se liberase în toamna-aia. sterescu, n. 1049. — Pl.: oştiri. — V. oşti. OŞTIŞOÂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui oaste1 (1). Aşa lovind viteaza oştişoară în turcime, . . . Rînduri întregi prăvale. budai-deleanu, ţ. 170. — Pl.: oştişoare. — Oaste1 -f suf. -işoară. OŞTÎT1 s. n. sg. (învechit) Bătălie, război. La oştitul acesta, dintru oamenii streini agiutor era un om, anumea Fanis. herodot (1645), 148. — V. oşti. OŞTIT2, -Ă adj. (învechit) Pregătit de război, aşezat în linie de bătaie. L-au trimis asupra varvarilor ce viniia oştiţi, dosoftei, v. s. noiembrie 121r/35. — Pl.: oştiţi, -te. — V. oşti. OŞTITdR, -OĂRE adj., s. m. (învechit) 1. Adj. Care (se) oşteşte; luptător. Simon şi Levi simt fraţi: arma lor amară de furişi, vasele oştitoare a strimbătăţiei. palia (1581), 205/17. Puterea oştitoare A Romei în clipita dintîi a atacat, coşbuc, b. 173. 2. S. m. Oştean, soldat. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Bravii oştitori... să puseră iarăş în şir . . . carii mai înainte prin ticăloşie şi neorînduială agiunsăse la puntul desperaţiei. ar (1829), 792/30. — Pl.: oştitori, -oare. — Şi: oştitâriu, -oâre adj. budai-deleanu, lex., lb. — Oşti -f suf. -tor. OŞTIT(5RIU, -OĂRE adj. v. oştitor. 3246 OŞTITURĂ — 371 — OTAC OŞTITtJRĂ s. f. (învechit) Armată, oaste. (F i g.) Toată falanga şi oştitura nevădzuţilor vrăjmaşilor noştri ai răsipit şi i-ai pierdut (cca 1650—1675). gcr i, 228/35. — PI.: oştituri. — Oşti -f- suf. -tură. oştGc subst. (Regional) Placă groasă de lemn pe care se toacă carnea sau zarzavaturile; fund, tocător. Cf. alr ii 3 950/29, 53. — PI.: ? — Şi: hăştoc subst. alr ii 3 950/53. — Etimologia necunoscută. OŞTORÎŞ s. m. (Prin nordul Transilv.) Băiat care mînă boii prinşi în jug (la arat) -, pogonici. Cf. VAIDA, CABA, SĂL. 99. — PI.: oştorîşi. — Şi: oştor6i s. m. alr i 896/389. — Din magh. ostoros. OŞTOR(ÎJ s. m. v. oştorîş. OT1 prep. (Slavonism învechit) De la, din; de. Eu Eftimie egumenul ot Bistriţa (a. 1573). cuv. d. bătr. i, 21/14. Ei'[&n]g[he]lie ot Mathei glava 17. coresi, ap. gcr i, 28/27. Eu, Stan pîrc[$i]lab ot Rusneşti (a. 1650). gcr i, 134/13. Fiendu dumnelui ispravnecu Cumpaniii negu-ţitorilor ot Sibiiu, i-am văndutu un locu (a. 1694). iorga, s. d. xii, 5. Sătenii de Rădăşăni să-şi dea dejma, venitul moşiei, după cum dau şi alţi săteni ol Suceava, ce şăd pe moşii mănăstireşti (a. 1765). uricariul, x, 196. Savva Popovici, protopop ot Răşinariu, am priimit florinţ 15 (a. 1795). iorga, s. d. xii, 117. De acum înainte supt mina şi supt puterea [lui] Ioann ot Prislop... să fiţi. şincai, hr. ii, 263/1. 6081 [taleri] de la Argeş, din orînduiala finului ot noiemvrie (a. 1811). doc. ec. 137. Stamate ot Răduleşti (a. 1818). ib. 191. Treti-logofăt Ghinea Păturică ot Bucov sud Saac. filimon, o. i, 101. Puteam să mor făr-a videa Eşu, eu, jignicerul Vadră ot Nicoreşti. alecsandri, t. 1112, cf. cihac, ii, 233, ddrf, tdrg, i. brăescu, m. 69, scriban, d. Loc. adv. Ot tam (sau o tam, otam, otan) = de acolo, din acelaşi loc. Eu, Toader, şoltozol de Roman şi. . . 12 pîrgari ot tam, scriem şi mărtorisim şi dăm ştire (a. 1609). gcr i, 43/16. Fost-au popa Negoiţ ot Finţişte şi Tanasie sin Vlaicul o tam (a. 1638). id. ib. 87/15. Stan ... oi M[Ă]neşli şe cu fie-său Dră-ghici. . . ot tam (a. 1650). id. ib. 134/28. Cu vărî-seu popa Andrei din Botoşani şi cu alt neam a lor, anume Pleşca Diaconul ot tam (a. 1746). uricariul, viii, 1. Iscălesc în hotărnicie şi alţi răzăşi, anume: . . . Ion Focşa Vornic ol Sol[o]neţu i Ştefan Mărza ot tam (a. 1786). iorga, s. d. vii, 239. Stamate ot Răduleşti, croitor, Ghercu sin Ilie otam (a. 1818). noc. ec. 191. — Din slavon, otk. OT2 s. m. invar. Numele celei de a douăzeci şi cincea litere a alfabetului chirilic. Cf. cade. — Din slavon, wtti (numele literei w). OTĂC s. n. 1. (învechit) Cort servind ca adăpost (provizoriu) soldaţilor în tabără sau, mai ales, unei căpetenii militare; p. e x t. tabără (de corturi). Îşi lăsa otacele şi mergea de prăviia pre mort. herodot (1645), 478. Oastea ceialaltă au intrat în şanţuri, pe la otace. m. costin, o. 71. Cum s-au dus la otacul lor, îndată au trimis la Ieşi să vie mai curund. neculce, l. 48. Mai pre urmă şi craiul cu Costandin Vod[ă] ieşind, mers-au la sultanul, unde era la otacul lui, de au dat mulţemit[ă] (a. 1700). gcr i, 336/10. Mers-au, deară, hanul la otacul sarascherului. axinte uricariul, let.2 ii, 160. Intr-acea dzi i-au lovit fără de veste în vremea prîndzului, şedzînd Kemeni Ianoş la masă şi fiind oştile risipite pre la otace. amiras, let.2 iii, 146. Ajunse la otacul lui Darie, şi-şi puse Alexandru tabăra lui acolo, alexandria, 62/3. Vameş de otace = vameş la tîrgurile de vite ce se ţin la otace. Aşijdere, vameşii de otace au cerut la vameşii de Roman vama pe o sam[ă] de boi ce s-au cumpărat la Roman (a. 1741). iorga, s. d. vi, 246. + Loc unde se dejugă vitele în timpul aratului. Cf. SCL 1969, nr. 1, 10. 4. (Regional) Baracă pe roate, în care se ţin şi se transportă uneltele agricole. Cf. scri-BAN, D., CHEST. II 70/224. 5. (Regional) Gospodărie în mijlocul unei moşii, la marginea unui drum sau a unei păduri (Gologanu — Focşani), chest, v/38. — PI.: otace şi otacuri. — Şi: hotâc, otoc (pl. otoace) s. n. — Din tc. otak „cort“. OTĂG s. n. v. otaj. OTĂGIU s. n. v. otaj. OTĂJ s. n. (învechit) Persoană sau lucru dat ca zălog spre a garanta îndeplinirea unor obligaţii; ostatic, chezaş; amanet. Ai fi putut da lor ostagi (credinceri sau amanet de oameni). maior, t. 272/12. Printre otajile (zăloagele) date In mtnile Porsennei era tlnăra Clelie. vîrnav, f. 58r/6. Să apuce iar otajul (amanetul Principatele), sm (1854), 3063/21. Furia lui provenea din cauză că fugise tinărul Marco Bozzari, pe care-l avea otagiu de la tată-său, Kiciu Bozzari. ghica, s. 158, cf. severin, s. 99. — Pl.: otaje. — Şi: otăgiu, ostăgiu (aristia, plut., pl. ostagii), otâg (negulici) s. n. — Din fr. otage. — Ostagiu < it. ostaggio. OTALGÎE s. f. Durere de urechi. Cf. negulici, cornea, e. i, 174/7, alexi, w., bianu, d. s., cade. — Din fr. otalgie. OTĂLM s. n. (învechit) Apărare, ocrotire. anon. car., cf. dr. iv, 156. — Din magh. o(l)talom. OTĂR s. n. v. hotar. OTARĂC s. n. v. oturac2. OTĂRIE s. f. Mamifer carnivor din apele Americii de Sud, asemănător cu foca (Otaria jubata). dl, cf. dm. — Pl.: olarii. — Din fr. otarie. OTĂŞNICĂ s. f. v. otaşniţă. OTÂŞNIŢl s. f. (învechit) Otaştină. Cf. i. golescu, c., polizu. Nu se mulţumeşte cu otaşnica de care vorbeşte legea rurală, i. ionescu, m. 474. Viile ... de pe domenul statului plătesc . otaşnica rădicată ... la cîte 10 vedre de pogon, date în natură, id. p. 315, cf. cihac, ii, 233, DORF, TDRG, I. BRĂESCU, M. 69, CADE, SCRJBAN, D. — Pl.: otaşniţe. — Şi: otăşnică s. f. — Cf. otaştină. OTAŞTINĂ s. f. (învechit şi regional) Dijmă în natură (mai rar în bani) plătită proprietarului unei vii luate în arendă. Ne-au lăsat , de am făcut vii. . . şi să avem a da otaştină (a. 1750). iorga, s. d. xiv, 202. Să dea otaştină la doaozeci de vedre o vadră. prav. cond. (1780), 82. Să aibă a plăti oroşanii vinărici domnesc, din 10 vedre o vadră şi otaştina pămîntului, după obicei (a. 1792). iorga, s. d. i, 315, cf. i. golescu, C., CIHAC, II, 233, DDRF, ŞĂINEANU, ALEXI, W., ciauşanu, v. 185. — Pl-.: otăştini şi otaştine. — Etimologia necunoscută. OTĂVĂ s. f. 1. Iarbă care creşte în acelaşi an, după ce cîmpul a fost cosit o dată; p. e x t. loc unde creşte acest fel de iarbă. Cf. dosoftei, ps. 72/3. Au ieşit... ca den ploaie otava den pămlnt. biblia (1688), 2391/19. Cîmpul cu otava înverzea, cantemir, ist. 125. Vitele se nu strice iarba cea de fîn şi otava, economia, 64/14, cf. KLEIN, D. 207, BUDAl-DELEANU, LEX., LB. LoCU-rile ce hrănesc vitele . . . sînt. . . imaşurile, toloacele, otăvile. i. ionescu, c. 87/20. Otava creşte, dar nu-nfloreşte. bolliac, o. 153. Aici pe unde astăzi e numai cîmp, otavă, Umbri-se-vor urmaşii sub Roşia Dumbravă! alecsandri, p. iii, 234. Clăoiu de fîn sau otavă, marian, î. 7. Doi licurici şi-aprind sfiala In adăpostul de otavă. • goga, p. 56. Cîntâ în otava de pe costişe prepeliţi şi cîrîie cristei, sadoveanu, o. xiii, 806. îşi aduce aminte că otava din luncă i-a rămas cosită, dar neadunată, rebreanu, nuv. 117. Arar se făceau în ea ochiuri de lumină şi de otavă, galaction, o. 293. Un mare chilim . . . în culori dulci de otavă o acoperea, călinescu, e. o. i, 81. Năzdrăvanul mînz E sătul de iarbă şi otavă, beniuc, v. 49. Rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! jarnîk-bîr-seanu, d. 102. MUo plouat fînul la moară Şi otava pe hotară. doine, 204. De pe cal să sco-borea, La izvor îl adăpa, Prin otavă-l slobodzea. CĂTANĂ, B. 171, cf. ŢIPLEA, P. P. 46, PAMFILE, B. 72, bîrlea, c. p. 117, gr. s. vi, 242. Căţeluşă limbravă, Şterge-a cîmpului otavă (Coasa), go-rovei, c. 113, cf. pascu, c. 44. <> (Regional, urmat de diferite determinări) Vacile... au intrai în nişte otavă de mături şi s-au umflat. preda, î. 17, cf. alr i 935/934. Otavă de fîn. ib. 935/880, 986. Otavă de costrei. ib. 935/960. 2. (Regional) Grîu răsărit din seminţele scuturate la strîngerea recoltei; samuraslă. Cf. alr i 935/720, ALRM SN i h 66. 32C5 OTĂGĂU — 373 — OTGOŞ — PI.: (regional) otăvi (h x 153, âlr i 935, a ii 12) şi otăvuri (alr i 935/118, 125, 420, 831, 932, a i 23), otave (alr i 935/56, 131, 159). — Din bg. oinaBa, ser. otava. OTĂCAU s. n. v. oticău. OTACINIC s. n. v. otecinic. OTĂLMĂZUÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A apăra, a ocroti, a proteja. Pren mila ta feritu-ne-ai, hrînit şi ne-ai otălmăzuit. coresi, M. 256/12, cf. DHLR II, 541, ANON. CAR., DR. iv, 156.. — Prez. ind.: otălmăzuiesc. — Din magh. oltalmaz, otalmaz. OTĂRĂC s. m. şi n. v. oturac2. OTĂRĂG s. n. v. hădărag. OŢĂRÎ vb. IV v. hotărî. OTĂRNICl vb. IV v. hotărnici. OTĂRNICÎE s. f. v. hotărnicie. OTĂŞNICER s. m. (învechit, rar) Persoană care plătea otaşniţă. Cf. scriban, d. — PI.: otăşniceri. — Otaşniţă + suf. -ar. OTĂTĂI vb. IV. Refl. (Regional) A se răsti la cineva, a se răţoi; a face gălăgie. Cf. radule seu-cod in, 56, l. rom. 1959, nr. 2, 54. — Prez. ind.: otătăiesc. — Formaţie onomatopeică. OTAŢ s. m. v. oteţ. OTĂŢfiL s. m. v. otrăţel. OTĂVÎ vb. IV. I n t r a n z. (Despre ierburi) A creşte din nou, în acelaşi an, după ce cîmpul a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. Dacă s-au pornit ploi, au otăvit cimpul şi s-au făcut mohor. n. costin, l. 560, cf. lb, POLizu. Inu-n baltă se topeşte Şi fînaţul otăveşte. beldiceanu, p. 88, Cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEX1, W., tdrg. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201, Cf. SCRIBAN, D., CV 1950, nr. 5, 18. Săraci cărările mele, Crescut-au iarbă pe ele! Las’să crească s-otăvească, Cine-a trăi s-o cosească, reteganul, ch. 156, cf. mat. folk. 1210. Iarba n-a mai otăvit. graiul, i, 25.' Pe potecu de la strungă Poate creşte iarbă lungă Şi poate şi otăvi, Că de mini nu s-a-ncîlci. gr. s. vi, 230, cf. alr i 935/528, 684, 735, 880, 980, ib. 1212/596, a v 15, 34, vi 26, lexic reg. 114. + (Regional, despre arbori, arbuşti etc.) A da mlădite, a odrăsli. Cf. h ii 32, alr i 988/93. — Prez. ind. pers. 3: otăveşte. — V. otavă, Cf. ser. o t a v i t i se. OTĂVÎRE s. f. Faptul de a otăvi. Prin aplicarea acestor măsuri se asigură condiţii optime de otăvire a ierburilor, scînteia, 1960, nr. 4845. — V. otăvi. OTĂVIŞTE s. f. (Rar) Loc pe care creşte otavă. Cf. DDRF. -PI.:? — Otavă + suf. -işte. OTĂYITtJRĂ s. f. (Regional) Iarbă care creşte din nou după ce a fost cosită sau păscută (Feneş — Alba Iulia). Cf. alr ii/102. + Grîu răsărit din seminţele scuturate la strîngerea recoltei, alrm sn i h 66. — PI.: ? — Otăvi + suf. -tură. OTCĂ s. f. v. votcă. OTCEAIĂNIE s. f. v. oceaianic. OTCENĂŞ s. n. v. ocinaş2. OTCINĂ s. f. v. ocină. OTCÎRMUÎ vb. IV v. ocîrmui. OTCÎRMUÎRE s. f. v. ocîrmuire. OTCÎRMUITdR, -OĂRE s. m. şi f. v. ocîr-muitor. OTCÎRMUITORIU, -OĂRE s. m. şi f. v. ocîrmuitor. OTCÎRVlîNIE s. f. (învechit) Revelaţie, inspiraţie divină. Acesta . . . pre Pavel au botedzat din otcirvenie. dosoftei, v. s. octombrie 39r/ll, cf. scriban, d. — PI.: ? — Din slavon. OTKKphKfHHie. OTCOP s. n. v. otcup. OTCOS subst. v. otcoş. OTCdŞ subst. (Regional) Brazdă de iarbă cosită, polog; p. e x t. locul gol care rămîne între brazdele de iarbă. Cf. pamfile, a. r. 154, boceanu, gl. N-apucă să doboare pologul cit latul otcoşului. plopşor, c. 25. îşi strinse cu coderiştea coasii un porcoiaş de fin păluit drept căpătii şi se-ntinse de-a lungul otcoşului. id. ib. 3293 OTCUP — 374 — OTEŢ 31, cf. com. din oraviţa, l. costin, gr. băn. 151, com. i. ionescu-şişeştx, ALR i 934/870, alr ii 5 212/2, 836, 872, 886, alr sn i h 126. + Mănunchi (de spice secerate). Cf. pamfile, a. r. 121, alr sn i h 55/2. — Pl.:? — Şi: óteos (alr sn i h 126), otcus (ib.), oscoş (ib. h 127/886) subst. — Din ser. otkos. OTCtJP s. n. (învechit) Bun sau venit al statului, dat in arendă. Contracturile otcupu-rilor. buletin, f. (1833), 482/20. Adunarea veniturilor însuşite de la bezmăn şi otcupul rachiului (a. 1852). uricariul, iii, 248. Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile ... se vindeau la mezat de marele vistier, ghica, s. a. 39, cf. cihac, ii, 233, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, W., TDRG, I. BRĂESCU, M. 69, CADE. Otcupurile, contractele vămilor şi ocnelor, adică tot restul venitului naţional, este cedat prin regulament boierimii parazitare, camil petrescu, o. ii, 633. Era nepotul unui cafegi-başa . . . , înţolit din mănoase otcupuri, înnădit la grase huzmeturi. c. petrescu, a. r. 11. + Antrepriză. Cf. barcianu. Domnii. . . începură a se gîndi... la facerea mai multor poduri, cari se dădură în otcup (antrepriză) celor cari le construiau. n. a. bogdan, c. M. 151. (în context figurat) Cică-s patrioţi, liberali, progresişti. . . , au luat patriotismul în otcup! alecsandri, t. 38. — Pl.: otcupuri. — Şi: otcóp s. n. ddrf. — Din rus. OTKyn. OTCÚPCIC s. m. (învechit) Persoană care lua în arendă un bun, un venit al statului; arendaş, antreprenor. Otcupcicul vămilor, buletin, f. (1833), 127V6. 1 500 de galbini de la otcupcicul poştelor ş-acel al ocnelor, alexandri, t. 1 353, cf. DDRF, ŞĂINEANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., FD 11, 87. — Pl.: otcupcici. — Din rus. OTKyniiţHK. 0TCUPCÍU s. m. (învechit) Otcupcic. Cel de acum otcupciu, dumnealui baronul Ştefan Mei-tani, ... au precurmat acest obicei (a. 1832). doc. ec. 517. Acesta era omul otcupciului, care după ce mă întrebă dacă am ceva marfă . . . începe a-mi scotoci prin trăsură şi prin geamantan. ghica, s. 245, cf. TDRG. — Pl.: otcupcii. — Otcup + suf. -ciu. OTCtJPNIC s. m. (învechit) Otcupcic. Dln-du-sâ dreptate otcupnicului. buletin, f. (1833), 50. — Pl.: otcupnici. — Otcup + suf. -nic. dTCUS subst. v. otcoş. QTDRÂŞLĂ ş, f. v, odraslă. OTfiCLNIC s. n. (învechit) Pateric. Otecinic sau pateric, poveşti din viaţa mai multor sfinţi (sec. XVII), cat. man. i, 158, cf. cihac, ii, 233, ŞĂINEANU, ALEXI, W., TDRG, CADE. — Pronunţat: o-teci-. — Pl.: otecinice. — Şi: otăcinic s. n. cat. man. i, 362. — Din slavon. 0Tf4 khhkti. OTEL s. n. v. hotel. OTELERIE s. f. v. hotelărie. OTELIER s. m. v. hotelier. OTEŞI1 vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) potoli, a (se) linişti; a (se) alina; a (se) mîngîia. Varga ta şi toiaga ta acele me oteşiră. psalt. hur. 18v/16. Uteşaşte obidiţii, cod. vor. 109/7, cf. psalt. 39. Iară pre turci în locul lor cu alte daruri să-i oteşească. cantemih, î-iR. 415. El aşa pre toţi şi bănuieşte şi huleşte, părîndu-i că cu acelea-şi mai uteşaşte... patimile sufletului, spătarul milescu, let.2 i, 108, cf. ANON. car. Să oteşască focul de oşti ce ardea şi era intr-însa [în ţară] şi la o linişte să o aducă (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 152/14. Să oteşi inema Saveliii despre toate lucrurile cîte au întrebat pre Solomon (a. 1760). gch ii, 71/24, cf. tdrg. S-au oceşit cîinii din sat. Com. din oraviţa, cf. com. din lipova şi din timişoara. Oceşeşte-te odată! l. costin, gr. băn. 148, cf. novacoviciu, c. b. i, 15. + R e f 1. A pierde din intensitate, a scădea, a înceta. Cf. pogor, henr. 230. Moartea s-a oteşit; dar vite ionicarii de atunci n-au mai putut strînge. dumitraşcu, str. 17. ^ T r a n z. (Regional) A isprăvi un lucru, a termina. Cf. &R. băn., lexic reg. 43. + T r a n z. F i g. (Prin Ban.) A bate foarte tare. Cf. ddrf, com. din oraviţa şi din TIMIŞOARA. — Prez. ind.: oteşesc şi (regional) oteş (alr u/47). — Şi: uteşi vb. IV. — Din slavon. oyT-fcujHTH, cf. ser. u t e s i t i. OTEŞÎ2 vb. IV. Intranz. (Prin Olt., despre iarbă) A răsări, a se ivi. Cf. lexic reg. 43. — Prez. ind. pers. 3: oteşeşte. — Etimologia necunoscută. OTEŞÎRE s. f. (învechit) Potolire, liniştire, alinare, calmare. în dureri aşea mari şi chinuri aşea nesuferite îndată oteşirea în minte nu-i veniia. cânte mir, ist. 253, cf. 267. — Pl.: ? — V. oteşi1. OTfiŢ s. m. (învechit) Părinte al bisericii (participant la conciliul de la Niceea). Dentr-însa aleaseră învăţătură sfinţii oteţi. coresi, ev. 2, cf. CUV, D, BÄTR. II, 54, COD. TOD. 218, GCR 1, 3307 OTFEL — 375 — OTICNI 93/28, ŞTEFANELLI, D. C. 5, BUL. COM. IST. IV, 35, 38, uricariul, xii, 298, cihac, ii, 233, DDRF, TDRG, DHLR, II, 520, CADE. — PI. : oteti. — Şi : otăţ s. m. iorga, s. d. xi, 261. — Din slavon. OThi^h, otîu,k. OTFÉL s. m. (Prin Ban.) Persoană care conduce, în fruntea altor tineri, mireasa la biserică ; frate de mireasă. Cf. cade, viciu, gl., l. costin, gr. HĂN. — Pl.: otfeli. — Şi: otfiâl s. m. viciu, gl. — Cf. magh. v ô f é 1 y. OTFIÂL s. m. v. otîel. OTGHEĂL s. n. v. oghea). OTG<5N s. n. v. odgon. OTGONĂR s. m. v. odgonar. OTlC s. n. 1. Lopăţică cu care se curăţă de pămînt brăzdarul şi cormana plugului ; (regional) răzuş, răzuitor, otinc (1). Cf. klein, d. 65, 208, 233. Se-i fie fiarele şi cormanul curăţite de rădăcini şi de tină, spre a cărora curăţire slujeaşte oticul, economia, 21/25, cf. lb, cihac, ii, 234. Mi se pare c-a da el şi teleagă şi plug şi otic şi tot, numai să scape de noi. creangă, p. 250. Boii, fraţi de plugărie, trag, se opintesc în jug, Şi oticul dă afară lutul grămădit în plug. beldiceanu, p. 64, cf. damé, t. 36. Rumânul nostru mergea tăcut in urma plugului şi curăţa din cînd în cînd cormana cu oticul, sandu-aldea, u. p. 8, cf. h ii 13, 29, 62, 146, 186, 203, vii 485, ix 473, x 32, 69, 140, 479, 500, xi 259, 289, bran, s., rev. crit. iii, 163, iv, 145, şez. v, 115, alrm sn i h 17, a i 26, v 20, 33, vi 16, 19, 26. + (Regional) Unealtă de plivit grîul, alcătuită dintr-o placă de fier ascuţită (cv 1951, nr. 11, 37) sau în formă de lingură (mat. dialect, i, 263), prinsă într-o coadă lungă de lemn; săpăligă (com. blaga, alr ii 6795/551). Plivitul se face cu mîna sau cu oticul, scînteia, 1955, nr. 3274. + (Regional) Ţaglă lată de spart gheaţa. Cf. alr ii 6 794/346, 353. + (Rar) Lopăţică cu care se curăţă trotuarul de noroi sau de zăpadă. Cf. scriban, d. 2. (Regional) Băţ lung; bîtă, ciomag. Cf. ddrf. Băieţi, luaţi oticele Şi-nfundaţi colnicele. mat. folk. 79. Otic lung, apuc valea şi te-ajung, şi-ţi croiesc vreo cîteva în lung. i. cr. iii, 318. + Cuiul cu care se prinde proţapul de rotilele plugului. Cf. h ix 60, n. rev. n. 1910, 87. + Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc.), (regional) ceatlău (Pecinişca — Băile Her-culane). Cf. alr ii 5 635/2. + Beţişor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de ţesut; (regional) otinc (2). Cf. a ii 6, ix 6. + Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ite şi spată (Firiza — Baia Mare), alr i 1 291/355. 3. (Regional) Măsură (cu care se ia vama la moară); mertic. Din un spic Un otic; Din omînă Omierţă plină, f (1871), 249, cf. alr sn i h 181. -4- Doniţă mică (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). a v 15. + Pahar mic (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc), a v 15. — PI.: otice şi (regional) oticuri (alr ii 5 012/353, a ix 5,. mat. dialect, i, 263), (m) otici (lb, polizu, cv 1951, nr. 11, 37, alr ii 5 012/64, a ix 3). — Şi: (regional) otic (liuba-iana, m. 107), otig (pamfile, a. r. 35, 37, h i 171, xii 31, 117, 140, 175, xm 270, xiv 377, alr i 892/584, alr ii 5012/192, 531, a ix 2), otid (a ix 6), hotic (h ix 60), utic (cihac, ii, 234, DDRF, GHEŢIE, R. M.), potÎC (H VIIIx 109) s. n.; utică (alexi, w.) s. f. — Din ser. otik. OTICAU s. n. (Regional) 1. Otic (1). Cf. KLEIN, D. 65, 208, lb, barcianu, alexi, w., ca ba, săl. 93. 2. Otic (3). Com. d. pop (Rodna) şi din hereclean — zălau, alr sn i h 181, mat. dialect, i, 213, 285. + Cupă. alr i 1 376/359. + Pahar (mai mare decît cel obişnuit) de băut ţuică (Şieu Măgheruş — Bistriţa), mat. dialect, i, 285. Am tras două oticauă de vinars, ib. 3. Otic (2). Cf. DDRF. — PI.: oticauă. — Şi: otăcău s. n. şez. vii, 189. — Otic + suf. -ău. OTICNEĂLĂ s. f. 1. (Prin nord-estul Olt.) Oticnire. Cf. ciauşanu, v. 185. 2. (Prin vestul Munt., în forma olihnealâ) Răsuflare grea din cauza oboselii. Cf. scriban, d. — PI.: oticneli.—Şi: otihncâlă s. f. — Oticni + suf. -eală. OTICNÎ vb. IV. I n t r a n z. 1. (Popular) A face sforţări, a se sili din răsputeri să respire sau să vomiteze, a icni; p. e x t. a izbucni. Cf. polizu. Cind oticni într-o tuse scorboroşită, un clăbuc cătrănit de sare şi cocleală îi umplu gura. delavrancea. s. 153, cf. scriban, d. Zmeul tresări, se sculă în sus, începu să otic-nească şi să ceară cu glas detunător apă. pope seu, b. ii, 97, cf. i. cr. viii, 344. Fata odată oticneşte şi. . . varsă pe gură un şarpe balaur, pamfile, duşm. 41. if Tranz. (Regional) A vomita, a vărsa. Cf. rev. crit. iii, 163, viciu, gl. Scorpia i-a oticnit afară şi pe Siminog şi. pe cîinişori. rădulescu-codin, 1. 305, cf. 174. Am (oticnit) vărsat pînă mi s-au întors maţele pe dos ! ciauşanu, gl. 35, cf. id. v. 185. + (Regional) A sughiţa din pricina greţei sau a beţiei. Com. din fostul judeţ MUSCEL, 3316 OTICNIRE — 376 — OTINCIT 2. (Regional, în forma otihni) A-şi pierde răsuflarea şi puterile din cauza oboselii. Cf. SCRIBAN, D. 3. (Regional) A cădea. Nenorocitul îndrăzneţ... venea de-a rostogolul către iaz şi oticnea in el. galaction, o. 44. — Prez. ind.: oticnesc. — Şi: otihni (ddrf, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D.), otinci (REV. CRIT. III, 163, VICIU, GL.) vb. IV. — Cf. icni. OTICNIRE s. f. (Regional) Acţiunea de a o t i c n i şi rezultatul ei; icnire, vomitare. Cf. polizu, com. din turnu măgurele. — V. oticni. OTICNlT s. n. (Prin nord-estul Olt.) Otic-nire. S-a pus pe oticnit. ciauşanu, v. 185. — V. oticni. OTICNITTÎRĂ s. f. (Regional) Oticnire. Se poticni intr-o tuse gijîită, cu sughiţuri şi otic-nituri. iovescu, n. 45. Cu vărsături, Cu oticni-turi. gr. s. vi, 157. — PI.: oticnituri. — Oti6ni + suf. -tură. OTÎD s. n. v. otic. OTÎG s. n. v. otic. OTIHNEĂLĂ s. f. v. oticneală. OTIHNÎ vb. IV v. oticni. OTlNC s. n. (Regional) 1. Otic (1). Cf. h xii 97, xvi 248, a v 20, vi 16, 26. 2. Beţişor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de ţesut. Cf. pamfile, j. ii 158, cv 1950, nr. 1, 32, ib. nr. 4, 38, alr i 1 291/750, a n 7, v 33. -f Fir adăugat la urzeală cînd se rupe unul dintre firele acesteia. Cf. com. din turnu măgurele, a v 8, 14. + Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ite şi spată. alr i 1 291/ 257, 268, 270, 357, 359, 360. 3. Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemne etc;); (regional) otic, ceatlău. Cf. alr ii 5 635/29, 36. + Pîrghie. alr ii/i h 293. + Cui de lemn care se pune la jug în partea boului mai slab, în aşa fel ca boul mai puternic să tragă mai mult. Cf. scriban, d. 4. „Scurtarea hamului cînd: nu se potrivesc căii“. Com. din turnu măgurele. <£> E x p r. A pune otînc = (despre cai) a se împotrivi, a pune opor, a pune poară. Cf. alr i 1110/815. A avea otihc pe cineva = a avea pică pe cineva, a*i purta sîmbetele. Com. din sălişte — SIBIU. . — PI.: otincuri şi (rar) otince (scriban, d.) - Şi: otînc, oting (alr i 1291/259, 266, 269), hotinc (ib. 1291/786) s. n.; otincă (h ii 29, com. din turnu măgurele, lexic reg. 43, pl. otinci ib.) s. f. — Cf. otic. OTÎNCĂ s. f. v. otinc. OTINCEA s. f. (Regional) 1. Otinc (2) (Cincu — Agnita). Cf. brebenel, gr. p. 2. (In forma otlncea) Pîrghie (Lisa — Făgăraş). lexic reg. 93. 3. Lanţ lung de 40—50 de cm cu care se leagă jugul de proţap, în aşa fel ca boul cel mai puternic să tragă mai mult, mergînd în pas cu celălalt, lexic reg. 43. — Pl.: otincele. — Şi: otînceă s. f. — Otinc + suf. -ea. OTINCÎ1 vb. IV. T r a n z. (Regional) 1. A înnădi firele rupte pe natra războiului. Cf. brebenel, gr. p. Dă-mi un gătej de la mătură să otincesc un fir rupt. id. ib., cf. a i 36, ii 4, 12, v 8, 14, vi 26, ix 6. 2. A lega strîns, a strînge cu otincul (3);.a cetlui. Cf. alr ii 5 636/29, 36, 833. + A strînge chinga şeii (Vermeş — Buziaş). Cf. alr i 1118/77. 3. A forţa ceva cu ajutorul unei pîrghii, a urni; p. e x t. a lovi; a sparge. Cf. scriban, d. Au otincit drevele de la ferestre şi au intrat la casa cu bani! ciauşanu, v. 185. la un ciocan şi otinceşte piatra asta din cale. paşca, gl., cf. lexic reg. 93. 4. A pune mai multă greutate pe seama boului mai puternic, care trage mai bine la jug. Cf. scriban, d. Pe Prian l-am otincit. ciauşanu, v. 185, cf. tomescu, gl. + T r a n z. şi refl. A pune o greutate mai mare în sarcina unuia dintre cei care duc aceeaşi povară; p. e x t. a (se) osteni, a (se) obosi. Cf. polizu, cihac, II, 234, DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, u., tomescu, gl. 4-Refl. (Despre boi, în forma otinci) A se opinti în jug. chiriţescu, gr. 252. — Prez. ind.: otincesc. — Şi: otînci vb. IV. — V. otinc. OTINCÎ2 vb. IV v. oticni. OTINCÎ RE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) otinci1; obosire. Cf. polizu. — Pl.: otinciri. — V. otinci1. OTINCÎT, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre firele de la războiul de ţesut) Adăugat, înnădit. Cf. a n 12, v 14. 2. (Despre boi, în forma otincit) Care trage o greutate mai mare, împovărat. Cf. tomescu, gl. 3. (Adverbial, prin apropiere de oticni) Cu întreruperi, sacadat, icnit. Leneşul începe să 3330 OTING — .377 — OTOBOC citească otincit, sughiţat... şi poticnit, ciau-şanu, r. scut. 34. — PI.: otinciţi, -te. — Şi: otîncit, -ă, otînjit, -ă (a ii 12) adj. — V. otinci1. OTÎNG s. n. v. otinc. OTINGĂŞ s. n. (Regional) Potîng, lanţ (Cornereva — Băile Herculane). Cf. alr i 894/18. — PI.: ?. — Oting + suf. -aş. OTINGÎ vb. IV v. otînji. OTINTEĂUĂ s. f. v. ocbincea. OTINTEĂYĂ s. f. v. ochiiicea. OTÎTĂ s. f. Inflamaţie a membranei care acoperă canalul auditiv. Inflamaţia de urechi (Otitis). albineţ, m. 206/7. Junghiul urechii, otitis. EP1SCUPESCU, PRACTICA, 212/29, cf. BIANU, D. S., CADE, SCRIBAN, D., DER. — PI.: otite. — Şi: (învechit) otitis subst. — Din fr. otite. — Otitis < ngr. umTi$. OTÎTIS subst. v. otită. OTÎC s. n. v. otic. OTÎNC s. n. v. otinc. OTÎNCEĂ s. f. v. otincea. Ol'ÎNCÎ1 vb. IV v. otinci. OTÎNCl2 vb. IV v. otînji. OTÎNCÎCĂ s. f. sg. (Regional) Scîndurică pusă între firele de la războiul de ţesut, pentru a le ţiiie desfăcute, ca să se poată lucra la iţe (Lisa — Făgăraş), lexic reg. 93. — Otîncca + suf. -ică. OTÎNCÎT, -Ă adj. v. otincit. OTÎNJEĂLl s. f. (Regional) Bătaie zdravănă; cotonogeală. Cf. ddrf. — Otînji + suf. -ealâ. OTÎNJÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A lovi tare pe cineva (cu o nuia, cu o bîtă etc.), a bate; a cotonogi. încă te obrăzniceşti? Acuşi te-oi otînji cu ceva, de nu te-i putea hrăni in toată viaţa, creangă, a. 107, cf. ddrf, şăi-neanu, barcianu, alexi, w. N-apucă să isprăvească vorba, căci plutaşul cel tlnăr se apropie, ridicind bita să-l otinjească. dunăreanu, ch. 136, cf. bul. fil. v, 182, scriban, d. Taci din gură, că amuş te-oi otînji de m-ei pomeni cit îi fi şi-i trăi. Com. marian, cf. şez. v, 115, ib. viii, 160. Pleacă de aici, că te otînjesc cu prăjina asta pe spate, boceanu, gl., cf. com. din vicovu de .ios — rădăuţi şi din ţepeş vodă — cernavodă, a v 15, vi 26. (Ab s o 1.) Atunci porunceşte măciucuţei să sară din cui şi să înceapă a otînji. sevastos, ap. tdrg. (Complementul este „lovitura”) Cînd oi lua o jărdie şi ţi-oi otînji cîteva acuşi! i. cr. iv, 26, cf. 162, pamfile, j. ii, 158. — Prez. ind.: otînjesc. — Şi: otingi (a vi 26), otînci (bul. fil. v, 170, scriban, d., com. din ŢEPEŞ VODĂ — CERNAVODĂ) vb. IV. — Etimologia necunoscută. OTÎNJIT, -Ă adj. v. otincit. OTÎRNIE s. f. v. utrenie. OTMĂN s. m. v. otoman. OTMAT s. n. v. otmet. / OTMET s. n. (Regional) Vîrtej, bulboană. Cf. antipa, i>. 194. Cine-i tras într-un odmet aici, îl pescuieşte tocmai la Brăila, galan, b. i, 47. — PI.: otmete. — Şi: otmât (scriban, d.), odmet, omnet (alr i 427/695) s. n. — Din rus. otmct. OTNOG s. m. v. hotnog. OTNOŞENIE s. f. (Învechit) Raport, comunicat, adresă oficială. După otnoşenia ce au priimit divanul, cr (1830), 253x/5. Priimindu-să la sfat otnoşeniia cinstitei agii, de la 8 ale urmă-toarii, împreună cu alăturata jalbă în original (a. 1832). doc. ec. 502. Logofiţia dreptăţii prin otnoşănia din 18 iunie 1832 ... au cerut della pricinii (a. 1839). uricariul, v, 10/26, cf. buletin, g. (1840), 371/4. S-au primit copia otno-şăniei comandiriului corpului al 5 (a. 1851). uricariul, vi, 77, cf. polizu. Şeful său, dîndu-i să-i copieze o preţioasă otnoşenie, . . . s-a speriat de icoana noului iuncher. ghica, s. 661, cf. 563. Aşterne o otnoşănie pe hîrtie. alecsandri, t. 1358, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w., TDRG, I. BRĂESCUj M. 69, SCRIBAN, D. — PI.: otnoşenii. — Din rus. oTHomeHHe. ot(5băr subst. sg. v. octombrie. ot<5ber subst. sg. v. octombrie. OTOBOC subst. (în e x p r.) A îace mîna otoboc = a strînge degetele; a face mîna puică. Făcu mîna otoboc Şi.. . apucă [moara] de scoc. teodorescu, p. p. 155, cf. dr. iv, 729. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. 3356 OTOG — 378 — OTOVA OTde s. n. v. otac. OTOGRĂF s. n. v. autograf. OTOJNIŢĂ s. f. (Regional) „O măsură de 1 litru şi un sfert de litru cu care se ia drept plată la cazan (alambic)” (Bistriţa — Turnu Severin). sufl. olt. i, 24. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. OTOMAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Turc. Fiind şi Moldova de tot supusă otomanilor. n. costin, let.2 ii, 18. Numai cu puţină slavă să fie împărăţiii othmanilor. cantemir, hr. 23, cf. STAMATI, D., POLIZU, DDRF, BARCIANU. 2. Adj. Turcesc, (învechit) otomanicesc, oto-mănesc. Capetele Brîncovenilor şi ale Cantacu-zinilor, acele duoă familii mai puternice ale ţărei, căzură sub securea otomană, bălcescu, m. v. 606, cf. polizu. Cu un gest de mînie şi o gravitate cu totul otomană zise bietul vătaf. filimon, o. i, 152. Făcu o temenea sau compliment otoman, id. ib. 170. In dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război, bolin-tineanu, o. 264, cf. ddrf, şăineanu. Mircea era hotărit a nu părăsi de la prima lovitură duelul încins între el şi urgia otomană, xenopol, i. n. iii, 77, cf. BARCIANU. — PI.: otomani, -e. — Şi: (rar) otmân (şio u2, 92, scris şi othman) s. m. — Din lat. med. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane. OTOMANĂ s. f. (învechit) 1. Canapea, sofa. Cf. STAMATI, D. POLIZU, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. Un fel de stofă groasă; (învechit) gogrea. Cf. SCRIBAN, D. — PI.: otomane. — Din fr. ottomano, germ. Ottomane. OTOMANICfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Otoman (2). M-am îndemnat a scrie o adunare istornică ... să poată afla, fără multă osteneală, vericine istoria othomaniceştii împărăţii, văcă-rescul, ist. 245. Domnii... se silesc a da toate veniturile ţerei pe sama cămării ottomaniceşti. ap. şincai, hr. iii, 6/24. Au venit domn ţării Michail Şuţu voevod, trimis de la Poarta otomaniceascâ ca pompă şi cu semnele împărăteşti de domnie. dionisie, c. 167. S-a făcut obştească lege ca toţi supuşii otomaniceşti, fie de ce fel de religie vor fi, să fie deopotrivă înaintea legii, cr (1831), 50, cf. şio ii2, 92. — Scris şi: othomanicesc, ottomanicesc. — PI.: otomaniceşti. — Otoman + suf. -icesc. OTOMANLÎU s. m. (învechit, rar) Otoman (!)• Otomanlîii aceştia se trag den nea- | mul împăraţilor greceşti Comnini. ap. şio n2, 92. — Pl.: otomanlîi. — De la otoman. Cf. osmanliu. OTOMĂNESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Otoman (2). A istoriei othomăneşti. . . ce s-a alcătuit de dumnealui spătarul Ianache Văcă-rescul [Titlu], văcărescul, ist. 245, cf. şio ii2, 92. — Scris şi: othomănesc. — PI.: otomăneşti. — Otoman + suf. -esc. OTOMOBÎL s. n. v. automobil. OTOMVER subst. sg. v. octombrie. OTORĂC s. n. v. oturac2. OTORĂCĂ s. f. v. oturac2. OTORĂGE s. n. pl. v. oturac2. OTORflE s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgerea de puroi din ureche. Cf. bianu, d. s., dn, der. — Din fr. otorrhee. OTORINOLARINGOLOG s. m. Medic specialist în otorinolaringologie. dl, dm, dn. — Pl.: otorinolaringologi. — Derivat regresiv de la otorinolaringologie. OTORINOLARINGOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu anatomia, fiziologia şi patologia urechii, nasului şi laringelui. Şi alte discipline medicale au astăzi în fruntea lor institute şi centre de cercetări, ca de exemplu: . . . otorinolaringologia. contemp. 1956, nr. 486, 4/4, cf. der. — Din fr. oto-rhino-laryngologie. OTORITĂTE s. f. v. autoritate. OTOSCOP s. n. Instrument optic cu care se examinează interiorul urechii. Cf. alexi, w., nica, l. vam. 178, cade. — Pl.: otoscoape. — Din fr. otoscope. OTtfŞCĂ s. f. (Olt.) Ţuică slabă, care curge la urmă de tot din cazan. Cf. cade. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. o t c ă. OTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform ; drept, neted, egal; (despre fiinţe) care nu are părţile corpului (mai ales talia) distincte; fără formă. Cf. i. golescu, c., cihac, ii, 234. Trunchiul trupului lui îi era otova. 3376 OTOZBIR — 379 — OTRAVĂ ispirescu, u. 28. Era. . . dihania de gadină făcută otova cu cap, cu trup, cu tot. id. ib. 39. Gîtul lung şi subţire ... şi miinile uscate... şi talia otova, vlahuţă, ap. tdrg, of. barcianu, alexi, w. Cam groscioară, cam otova, că nu ai şti unde i-ar fi mijlocul, delavrancea, o. ii, 189. Aşa de otova erai tu pe la spete, incit ar fi zis cineva că eşti bătut cu lopata, hogaş, h. 60. în barba crescută otova, ochii îi luceau vesel. ga lan, z. r. 58. Bagă Marchidan plugu, taie hatu femeii şi-ncepe să are otova, delaolaltă. v. rom. mai 1958, 75. Nu mai există genitiv, dativ, acuzativ, totul e otova, cv 1949, nr. 4, 45. Grumazul celui bolnav de şopîrlaiţă se umflă de se face otova (una) cu capul. şez. iii, 12. A rămas ... ca acea scobitură in talpa piciorului, căci după cum se vede, talpa nu-i otova, pamfile, s. v. 190. Căţăluşa lipova Linge cîmpul otova (Coasa), şez. vii, 81. F i g. Lumea lui, aşa cît este transfigurată, e ternă, e cam otova, fără reliefuri, ibrăileanu, s. l. 69. înfumurat şi lipsit de isteţime, era cam otova din fire. camil petrescu, o. ii, 294. -4-Direct; drept (înainte). Cf. ddrf, şăineanu. De altfel, şi chiar mustrarea ce i-o face înţeleptul, Vine mai frumos cîrmită decît otova, de-a dreptul, arghezi, s. p. 9. + F i g. Monoton, uniform. înlăuntru s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare... cu zbărnîitul otova al cobzarului, delavrancea, s. 6. Cocorii să tnşiruie şi cintă ascuţit, otova, acelaşi cîntec jalnic, id. t. 21. Ploaia cădea otova, întristînd sufletele, d. zamfirescu, h. 251. — Etimologia necunoscută. OTOZBÎR s. n. v. otuzbir. OTPIS s. n. (învechit) Comunicare scrisă, aviz, înştiinţare. Cu otpisu de toate acele docu-menturi. buletin, f. (1833), 551/6. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din rus. oxnHCb. OTPRĂVUÎRE s. f. (învechit) Trimitere. Dumnezeiasca pronie . . . bine au voit ca şi acest lucru să să chivernisească de buna otprăvuire a înţeleptului domnu. R. greceanu, cm ii, 178. — Infinitivul lung al lui *otprăvui < slavon. OTKnpdKHTH. OTP'OSC s. n. v. otpust1. OTPTJSCĂ s. f. v. otpust1. OTPtJST1 s. n. 1. (învechit şi popular, în ritul ortodox) Formulă sacramentală de binecuvîntare, rostită de preot la sfîrşitul slujbei; p. e x t. sfîrşitul slujbei religioase. Şedea în tinda besearicii pănă la otpustul sv[i]ntei liturghii, dosoftei, v. s. octombrie 67r/14, cf. 52v/24. Face mitropolitul otpustul. GHEORGACHI, LET. III, 291/6, cf. id. CER. (1762), 207. După otpustul utreniii şi a vecerniii (a. 1759). CA'f. man. ii, 275, cf. mineiul (1776), 54vl/19. Sta vîrtos la slujbă pînă la opuslu (sec. XVIII), iorga, s. d. xvii, 74, cf. CIHAC, 11, 300. Face preotul opust. sevastos, n. 253. Preotul face dezlegarea (opustul). marian, nu. 747, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., scrib an, d. E x p r. A da (cuiva) otpustul = a ucide, a omorî (pe cineva). Le dam otpustu, adică îi puneam bine. gorjan, h. ii, 53/34. A-şi da otpustul = a muri. Pe cînd răsărea luna, tata întîi şi mama îndată după el şi-au dat otpustul. caragiale, o. it, 220. 2. (învechit, în forma otpusc) Concediu. Sloboziri în otpusce (sec. XIX), cat. man. i, 68. Slobozind în otpuscă pe redovoiul loan Pojar, buletin, f. (1843), 171/5. — Accentuat şi: (rar) otpust (cihac, ii, 300). — PI.: otpusturi. — Şi: opust, otpusc s. n.; otpuscă, opuscă (cihac, ii, 300) s. f. — Din slavon. OT'KnoycT'K, rus. OTnycK. OTPtJST2 s. n. v. opust1. OTRAVĂ s. f. 1. Substanţă chimică toxică care, introdusă sau formată în organism, produce tulburări sau moartea. Vor să ucigă pre cineva au cu otravă, au Cu armă. prav. 97, cf. st. lex. 169/2. L-au lipsit de ochi. . . l-au adăpat cu otrăvi şi cu farmece veninoase, dosoftei, v. s. ianuarie 4V/15, cf. anon. car. li segeia drept, cu săgeţi mici, dar îngrădite cu otravă de balaur şi le pricinuia o moarte iute şi cumplită, aethiopica, 59r/23, cf. budai-deleanu, lex. Fiere şî otravă, spre mîncare să le dea lor şî cu oţet să-i adape pă ei! i. golescu, în rit. dram. 85, cf. clemens, lb. Albina ... a scoate ştie Dintr-un must plin de otravă cea mai bună doftorie! conachi, p. 269. Iată un praf, pune-l în băutura lui... — Otravă ! strigă ea, înfio-rîndu-se. negruzzi, s. i, 162, cf. cihac, ii, 151, LM, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Rezistenţa organismului creşte în contra otrăvurilor printr-o obişnuinţă lentă şi continuă. babeş, o. a, i, 516. Puteam să ştiu că-n zeama ei suavă Albastră alburie era otravă? arghezi, v. 227. Foaie verde merişor Aşa-mi vine uneori Să iau otravă să mor. şez. i, 75. (Prin exagerare) Fumasem cu alţi băieţi, ţigări chinuite ce treceau din mină în mînă, înghiţind lacomi, pe furiş, cîte două, trei fumuri... satisfăcuţi că ne otrăvisem, bhăescu, a. 171. + T r a n z. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. Cf. CADE, DL, DM. + R e f 1. (Rar, despre răni) A se infecta; (învechit şi popular) a se obrinti. Era ars de friguri şi i se otrăvise rana. sadoveanu, o. xi, 108. 2. T r a n z. şi refl. F i g. A (se) supăra, a (se) necăji, a (se) amărî; a (se) învenina. Dacă-i vini veste c-au scăpat Bogdan hatmanul şi Iordachi Rusăt visternicul, să otrăvi de mînie pe camaicanii din Ieşi. neculce, l. 153. Bucuria ce-i într-însul a otrăvi mă silesc, beldiman, o. 10/5. Lipseşti din ochii mei, să nu te văd . . . că-mi otrăveşti zilele! alecsandri, t. i, 50. Spune şi nouă, tată, cine este vipera aceea care nu-ţi dă pace şi-ţi otrăveşte bătrîneţele. ispirescu, l. 12. Se silea să nu se mai gîndească la ce-a păţit şi totuşi mintea îi era otrăvită numai de ocară, rebreanu, i, 35. Părinţii i s-au prăpădit la vreme, ca să nu le mai otrăvească sufletul 3390 O.TRĂyi.CIOS — 381 — OTRĂVITOR purtările fiului lor iubit, sadoveanu, e. 93. Nu-mi ajunge cit mă otrăvesc cu mama, acuma şi cu tine vrei să joc?! v. rom. mai 1954, 33. De cind m-am cătănit Viaţa mi s-a otrăvit. alecsandbi, p. p. 295, cf. vasiliu, c. 5, alr ii 3 706/551. + T r a n z. (Regional) A vorbi de rău, a bîrfi. Pe din faţă măguleşte, Pe din dos te otrăveşte. Cf. zanne, p. ii, 134. 3. T r a n z. F i g. A exercita o influenţă vătămătoare; a corupe, a perverti. In loc să fiţi luminătorii poporului, ii otrăviţi sufletul. rebreanu, r. i, 296. •$> R e f 1. Nu se vor otrăvi din tinereaţe cu obiceaiuri reale, ci. . . se vor adăpa cu năravuri bune. ţichindeal, p. 139/25. (Refl. pa s.) Atmosfera se otrăvi, oamenii începură să-l ocolească şi să-l privească cu suspiciune, v. rom. octombrie 1963, 17. — Prez. ind.: otrăvesc. — Din V. Sl. ©TpdKHTH. OTRĂ VICIOS, -OÂSl adj. 1. Otrăvitor (1). O scorpie grozavă... vearsă din ea venin şi fiere otrăvicioasă. ispirescu, u. 34, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. F i g. Otrăvitor (2). Se nevoiesc mulţi ca să strice cu bărbăţiile lor cele otrăvicioase . . . (bunele tale plecări), antim, p. XXVI. — PI.: otrăvicioşi, -oase. — Otrăvi + suf. -(i)cios. OTRlVÎRE s. f. Acţiunea de a (se) otră- v i şi rezultatul ei. 1. Intoxicaţie cu otravă (1), ucidere sau sinucidere cu otravă. L-au surgunit împreună cu mumă-sa Martina, căreia i-au tăiat limba pentru otrăvirea lui Constantin. sin cai, hr. i, 126/4, cf. lb, polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., candrea, f. 222, ds. Crima numitului bancher . . . , ucigaş prin otrăvire, i-a zdrobit viaţa, stancu, r. a. iv, 200, cf. pamfile, b. 9, 52. ’ 2. F i g. Amărîre, supărare; înveninare. Să gonească De la dînsa Tot sfatul râu, Toată otrăvirea Şi deochiul. teodorescu, p. p. 371. — PI.: otrăviri. — V. otrăvi. OTRĂVIT1 s. n. (Rar) Otrăvire (1). Otrăvitul (otrăvirea Munt.) iaste un lucru foarte cu nevoie să-l arate neştine. prav. 109. De vă temeţi de vr-un otrăvit, Lăsaţi c-om lua noi mai întîi. sevastos, n. 347. — V. otrăvi. OTRĂVIT2, -Ă adj. 1. (Şi substantivat) (Persoană) căreia i s-a dat sau care a luat otravă (i); intoxicat sau omorît cu otravă. Otrăvitul se zbuciuma în convulsii, negruzzi, s. i, 164, cf. n. leon, med. 82. 2. Care conţine otravă (1), în care s-a pus otravă; otrăvitor (i), veninos. Cf. lb, polizu. Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte, emi-nescu, o. i, 236. Nu cumva ... să te iţeşti la dînsul, că are un ochi otrăvit, creangă, p. 225, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Să te calc în picioare Ca pe-un şearpe otrăvit, alecsandri, p. p. 260. Alta îţi punea pe masă ... O găină grasă, friptă, Pe dinuntru otrăvită, şez. ii, 78, cf. alr ii 6 568/886. <^> F i g. Voi, al căror corp e putred şi suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi, daţi! bolintineanu, o. 123. Ochii-i otrăviţi de dulci La brîu sălbatici cată. coşbuc, o. i, 70. Eu văd de pe acum Cum sînger-al tău suflet, muşcat ca de un şarpe, De-un otrăvit prepus. i. negruzzi, s. vi, 172. In blidul meu, ca şi în cugetare, Deprins-am gustul otrăvit şi tare. arghezi, vers. 31. Casa avutului Din afară-i văruită, Inlăuntru-i otrăvită, jarnîk-bîrseanu, d. 275. -4 F i g. Rău, intrigant. Avea o singură fată, Măna, despre care chiar şi gurile cele mai otrăvite nu puteau spune că nu e frumoasă şi aşezată, t. popovici, se. 129. + (Regional, adverbial, calc după magh. meregdrăga) Grozav, foarte. Otrăvit de scump (Covasna). alr ii 3643/192. 3. F i g. Supărat, amărît, necăjit; înveninat. Bietul critic, otrăvit D-ale slujbaşilor insulte, . . . Era silit Mereu s-asculte Toţi iambii despre cari a zis Că-s cei mai proşti din cîţi s-au scris. coşbuc, o. i, 86. Mă uitam cu sufletul otrăvit la omul acela, sadoveanu, o. iii, 125. Îşi muşcă buzele cărnoase şi dădu din cap, otrăvit, camil petrescu, o. ii, 130. Otrăvită pînâ-n adîncul sufletului, galan, b. i, 452. — PI.: otrăviţi, -te. — V. otrăvi. OTRĂVITOR, -OĂRE adj. 1. Care otrăveşte (1), care conţine otravă (1) ; veninos, otră-vicios. Au sugrumat şerpi otrăvitori, molnar, ret. 130/12, cf. budai-deleanu, lex/, lb. Otrăvitorul şerpe văzînd p-un teişor O matcă de albine. negruzzi, s. ii, 293, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Ştia care sînt ierburile otrăvitoare, îi arăta un soi din ele, care prind şi mă-nîncă gîze. camil petrescu, o. i, 151, cf. h iv 84, alr ii 6 405/876, ib. 6572/762, 886, 899. ^> F i g. Suferiri, dureri cumplite, prepusuri otrăvitoare. conachi, p. 81. Au perit, s-au stins din faţă, Precum toamna-n dimineaţă Se topesc, se sting la soare Negurile-otrăvitoare! alecsandri, p. ii, 17. CU eşti de drăguţ că vii să ne mai scuturi din plictiseala asta otrăvitoare! re-breanu, i. 152. + (Substantivat) Persoană care dă cuiva otravă; (învechit) otravnic. Otrăvitorii şi tâlharii (a. 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 350/2, cf. st. lex. 171v/2. El au poroncit ca nu numai otrăvitoriul să fie ars de viu de acum înainte, ci şi livezile, ist. am. 38r/18. Malas-pina! . . . Otrăvitorul de meserie, gane, n. ii, 83, cf. ddrf, alexi, w. 3395 OTRĂVITORIU — 382 — OTROŢEL 2. F i g. Dăunător, vătămător. Stă la o parte . . . citind absorbit o asemenea carte otrăvitoare. C. PETRESCU, C. V. 173. — PI.: otrăvitori, -toare. — Şi: (învechit) otră-vit6riu, -oâre adj. — Otrăvi + suf. -tor. OTRĂVITORIU, -OARE adj. v. otrăvitor. OTRĂVITTJRĂ s. f. (învechit şi regional) Otrăvire (1). lb, polizu. (F i g.) Toate descîn-tecele Şi otrâviturile Şi farmecele voastre De grab să fugiţi. TEODORESCU, P. P. 383. — PI.: otrăvituri. — Otrăvi + suf. -tură. OTREAPĂ s. f. 1. Cîrpă (de şters), zdreanţă. Cf. lb, i. golescu, c. Îmi adusei aminte, cu durere, de extrema mizerie a bisericilor noastre . .. de otrepele murdare ce se cheamă „ornat liturgic". CODRU-DRĂGUŞ ANU, C. 78, cf. POLIZU, CIHAC, II, 234, lm. învlrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III, 25, cf. SEVASTOS, N. 307, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, pamfile-lupescu, crom. 188. Puse la căpă-tîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche, stănoiu, c. i. 160. Obosit, cu răsuflarea curmată in gîtlej, cu nasturi de sudoare pe frunte, cădea ca o otreapă In scaun. i. botez, şc. 75, cf. h ix 128, chest. ii 70/70, alr i 1956/764, 768, alr ii 4123/182, 723, 727, 769, corn. din ţepeş vodă — cernavodă. E x p r. A ajunge otrep de vase = a deveni om de nimic, fără caracter. Cf. zanne, p. iii, 264, viii, 305. 2. F i g. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voinţă. Mă enerva această otreapă omenească, galac-tion, o. 241. Nu-şi mai dă seama, otreapa asta, că locuinţa unui comandant in ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? camil petrescu, t. ii, 213. Va să zică, şi pentru ei ele erau otrepei nu făpturi omeneşti! pas, z. ii, 215. A lui Sofron or fost totdeauna neşte otrepe! t. po-povici, s. 169. <> (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”). O otreapă de om. ddrf, cf. şăineanu, zanne, p. iii, 264. + Femeie decăzută. Pe mine nu m-ai luat de la mama... ca să mă inşeli cu toate otrepele. alas 16 xn 1934, 4/4. Cîrpă între toate otrepele desfrîului. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 193. Nu voia s-o lase părăsită ca pe o otreapă, să se sape prăpastie între ea şi ceilalţi ai ei. camil petrescu, o. ii, 100. — PI.: otrepe. — Şi: (regional) otrfip s. n. — Din v. sl. OTpeiih. OTRENIE s. f. v. utrenie. OTREP s. n. v. otreapă. OTREPCĂ s. f. (Regional) Şervet (de şters vasele) (Zimnicea). alr ii 4 123/899. — PI.: ? — Din bg. OTpemca. OTREPIOĂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui otreapă (1). Cf. TDRG, BL llţ, 19. — PI.: otrepioare. — Otreapă + suf. -ioară. OTREPI(ÎR s. n. (Rar) Diminutiv al lui otreapă (1). Cf. DDRF, TDRG. — PI.: otrepioare. — Din otrepioară. OTREŢEL s. m. v. otrăţel. OTREŢI vb. IV v. otrăţi1. OTRÎNDE conj. v. utrinde. OTRIŢĂNIE s. f. (învechit, în textele religioase) Lepădare de satana (la botez). Să citească molitvele cele de otriţanie de la botez. ap. tdrg. Preutul. . . feace oglaşeniile şi otri-ţaniile şi l-au băgatu-l în apă. dosoftei, v. s. noiembrie 130v/13. — PI.: otriţanii. — Din slavon. ©rpHivJNHie. OTRdC s. m. (învechit, în textele religioase) Mucenic, martir. Cei trei otroci cu credinţa stinsără cuptoriul cel de foc. varlaam, c. 166. Trei otroci. . . au fost robi în Vavilon. id. ib. 273. Olrocii la Vavilon n-au băgat samă de foc. dosoftei, ps. 93/12. Sv[i]nţii... otroci din Efes. id. v. s. octombrie 76r/24. — PI.: otroci. — Din slavon, otpoktv. OTROCtfL s. n. (Regional) 1. Pată mare rotundă, rotocol. Cf. scriban, d. 2. (De obicei în legătură cu verbele ,,a da”, „a face”) Tîrcol, ocol, raită; vraişte, ravagii. Iacă, dacă nu v-am săcelat astăzi faceţi otrocol prin cele mîţe. creangă, a. 37, cf. id. p. 43, şăineanu, alexi, w., tdrg. Hotrocol într-un ocol, Babă albă-ntr-un picior (Buretele), gorovei, c. 33, cf. 125. Otrocol Prin ocol; Unul ride, O sulă pling (Lupul), pamfile, c. 25, cf. şez. vii, 117. — PI.:? —Şi: hotroc61, potrocol (pascu, c. 30) s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. rotocol, tîrcol. OTROCOLÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A face otrocol (2); a ocoli. Cf. cihac, ii, 224. — Prez. ind.: otrocolesc,. — V. otrocol. OTROŢEL s. m. v. otrăţel. 3411 OTSTAVCĂ — 383 — OŢAPOG OTSTĂYCĂ s. f. v. ostaîcă. , OTSTÎMPl vb. IV v. ostîmpi. OTSTÎPNIC s. m. (învechit, rar) Renegat, apostat. Cădzu pre mîna lepădatului de leage Iulian otstîpnic. dosoftei, v. s. octombrie 74r/19. — PI.: otstipnici. — Din slavon. OT'KCTAIlhNHK'k. OTURĂC1 s. m. (învechit) Soldat veteran (turc). Fac şi ei din slujitorii bătrîni oturaci. m. costin, ap. gîdei. Împlînd-o de cetăţeani şi de ostaşi viterani (aceştea era cum sint oturacii la turci). CÂNTE MIR, HR. 83, cf. DDRF, TDRG. — PI.: oturaci. — Din tc. oturak. OTURĂC2 s. n. 1. (învechit) Popas, oprire, haltă. Merge încet şi făce oturace, cite 5—6 dzile şi mai mult, la un loc. neculce, l. 71. Au poposit. . . fiind o zi oturac. R. greceanu, cm ii, 42. Fiindu trudit şi ostenit de cale ... ău făcutu paşa oturac trei zile. gheorgachi, cer. (1762), 310. Baiazid . . . mergea încet in călătorie făcînd oturacuri. văcărescul, ist. 259. Paşa . . . face otorac în Roman, beldiman, e. 93/6, ci. DDR1*’, şio n2, 92, tdrg. Ieşea din Iaşi cu frumosul său alai războinic şi mergea tot incetinel, cu oturace lungi de mai multe zile. iorga, s. d. xi, 134. <> E x p r. A şedea otorac = a face popas. Agiungind la Galaţi, au şăzut trei zile otorac (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 265/25. 2. (Regional) Scăunel (făcut dintr-o scîn-dură aşezată transversal) la capetele luntrei de pescuit. La pescuit pescarii stau in lotcă aşezaţi faţă in faţă pe cele două oturace de la capetele lotcei. antipa, p. 435., cf. 442, dr. i, 273. + (în forma otoracă) Scîndură lată (Măţău — Cîmpulung). chest. ii 274/69. 3. (Mai ales la pl.) Lemnele încovoiate care alcătuiesc scheletul luntrei. Cf. i. cr. iv, 250, plopşor, v. o. 12. — Pl.: oturace şi oturacuri. — Şi: otorac, otarăc (antipa. p. 76), hotarâc (id. ib.) s. n.; otorâcă s. f.; otărâc (plopşor, v. o. 12, pl. otăraci id. ib., otărace i. cr, iv, 250) s. m. şi n.; oturoâce (antipa, p. 467), otnrodge (id. ib.), otorâge (id. ib.) s. n. pl. — Din tc, oturak. OTURACLÎU, -IE adj. (învechit, rar) Stabil, statornicit. Prăvălii de telali oturaclii (a. 1799). ap. şio ii2, 93. — Pl.: oturaclii. — Din tc. oturakli. OTUROĂCE s. n. pl. v. oturac2. OTUROĂGE s. n. pl. v. otuvac2. OTUŞBlR s. n. v. otuzbir. <5TUYj -Ă adj. (Regional) Umflat, plin. Com. din straja — rădăuţi. — Pl. : otuvi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. o t o v a. OTtJZ, -Ă adj. v. obtuz. OTUZBIR, -Ă s. n., adj. I. S. n. (învechit) 1. Joc de cărţi în care cel ce totalizează treizeci şi unu de puncte cîştigă partida. Ce jucăm, boieri? . .. Facem un otuzbir. . . pînă se va găti masa? filimon, o. i, 180. Aici se joacă . . . préférant. . . mai dincolo otuz-bir. bolinti-neanu, o. 367. Acriviţa mai căzuse şi la darul foiţelor: casa plină de jucători, masă lîngă masă — otusbir, ghiordum, ba şi stos. caragiale, o. ii, 225, cf. şăineanu, d. u., c v 1951, nr. 6, 2, h vii 187, 393, ix 128, xiv 22, xvi 313. 2. Calapod, calup mare. Cf. dr. iv, 837. II. Adj. (Regional, uneori substantivat) Violent, nebun, care nu ţine seama de nimic. Cf. gr. s. vi, 332. Ce vii aşa ca otuzbir? ib. A luat-o peste cîmp ca hotozbir. ib. <> F i g. N-o fi ea mai otuzbiră, o biată ceară ca toate cerile, bui.. fil. v, 181. <> E x p r. Cu otuzbirul = cu forţa, forţat. Ho, că nu merge cu otuzbiru ! căută să-l potolească Stanciu. E omu stăpînirii. pas, l. i, 17. Se cere cu binişorul, se ia cu otuzbirul, id. ib. 298. A lua pe cineva cu otuzbirul = a trata cu asprime. O lua pe femeie aşa cu otuzbiru. bul. fil. v, 181. + Nebunatic, plin de viaţă; p. e x t. sănătos. în neam nici pomeneală d-aşa comedie dă boală. Toţi cu toţii otuzbiri, plini şi albi caş. KLOPŞTOCK, F. 82. — Scris şi : otuz-bir, otusbir. — Şi : otozbir (dr. iv, 836), utuzbir (h xiv 22), otuşbir (ib. m 51) s. n. ; hotozbir, -ă (gr. s. vi, 332) s. n., adj. — Din tc. otuzbir „treizeci şi unu“. Pentru evoluţia semantică, v. ,,Revue des études sud-est européennes“, tome I, 1963, nr. 34, pag. 551-552. OTVEĂT s. n. (învechit) Răspuns. Scrisu-v-am aceaste psaltiri cu otveat. cor est, ps. 443/13, cf. odobescu, s. i, 358, dhlr ii, 520. — Pl. : ? — Din slavon. oTtcfeT'H. OTV0NIŢĂ s. f. v. odvoniţă. ÔTVOŞ subst. (Regional) Numele unui soi de griu (Dobra — Deva), alr ii 5 182/105. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. OŢ, OĂŢĂ s. m. şi f. v. hoţ. OŢAP0C s. n. (învechit) Aşchie, ţandăra. Dară ce cauţi oţapocul în ochiul fratelui tău, 3428 OŢAPOP — 384 -- OŢĂRÎ iară birna ce e în ochiul tău nu socoteşti? n. test. (1648), 75r/12, cf. 9r/24. Nevinovăţia unuia, oţapoc stă în ochiul altuia, cantemir, ist. 38, cf. 204, lb, cihac, ii, 430, lm, ddrf, ba.rcia.nu, alexi, w., tdrg. — PI.:? —Şi: oţăp6c (ddbf, alexi, w.), aţapoc (cihac, ii, 430), oţapop (lb) s. n. — Din slav. (v. sl. *ot6epoku, cf. o n -b n h t h ca). Cf. a ţ a p c ă. OŢAPtfP s. n. v. oţapoc. OŢĂPdC s. n. v. oţapoc. OŢĂRĂ vb. I v. oţărî. OŢĂREĂLĂ s. f. (Rar) 1. Oţărîre (1). Voicu, vechilul, smiorcăia pe nări, stupind cu oţărală pe podea. v. rom. februarie 1954, 17. 2. Neplăcere, dezgust (cauzat de o băutură sau de o mîncare). Căruţaşi şi hamali. . . deşer-tînd cu schime de oţăreală un vin turbure, c. petrescu, î. it, 157. — PI.: ? — Oţărî + suf. -eală. OŢĂRÎ vb. IV v. oţărî. OŢĂRÎME s. f. (Învechit) Oţărîre (1). începură a se plînge cu oţărime că .. . Sigismund, fără învoirea ţării, se dusese la împăratul, băl-CESCU, M. V. 253 cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — PI.: oţărimi. — Oţări + suf. -ime. OŢĂRÎRE s. f. v. oţărîre. OŢĂRÎT, -Ă adj. v. oţărît. OŢĂRÎ vb. IV. Refl. 1. A se mînia, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva. Zeu... înterită-se (se oţărî d). psalt. 315. Omul să oţărî şi să mişcă, dosoftei, v. s. octombrie 75r/10. Poftim pre cititoriul nostru ... să nu să oţă-rască. cantemir, hr. 89, cf. budai-deleanu, lex. Mă oţeream auzind cîntece dinaintea osindei patriei, negruzzi, s. i, 292, cf. barcianu, cihac, ii, 235. Apoi toate-au fost cum au fost, zise moş Nichifor încreţind din sprîncene şi oţerîndu-se. creangă, p. 125. Cînd văzu el oameni asemenea loruşi, încruntă sprinceana şi se oţărî de supărare, ispirescu, u. 83. Clipea din ochi şi se oţăra, că nu-l ascultă nimeni, vlasiu, a. p. 346, cf. ddrf. S-oţereşte rău bătrlna. coşbuc., p. i, 226, cf. alexi, w., tdrg. Mult oţerîndu-se Zeus, ... îi zise. murnu, i. 68. Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete ... se oţăra Ruxanda Duhu. c. petrescu, R. dr. 29. Duca Vodă s-a oţărît şi a strigat cu mînie. sadoveanu, o. x, 248. S-a oţărît cumnata-mea. stan cu, d. 26. Dar mă rog — se oţărî înfierbîntat preşedintele — de ce faceţi aceste lucruri la spatele meu? vornic, p. 143. Turcii crunt se oţerea Şi pe dînşul tăbărea. alecsandri, v. p. 212. Bărbatul se oţereşte, Pleacă şi mergînd vorbeşte, marian, sa. 53, cf. şez. xx, 138. -O F i g. Furtuna ... se oţerea în spinarea gorunilor, crişnea, frîngea şi dădea chiote, galaction, o. 48. <> T r a n z. Mă-niară-me (oţărîră-mă d) de striirii şi întru uritele sale amăriră-me. psalt. 314, cf. polizu. Sacrifică ... o victimă care va înveseli demonii şi va oţeri îngerii, i. negruzzi, s. vi, 133, cf. ddrf, tdrg. 4-A se revolta. Poporul s-au oţerit de monstruoasa învoire dată lui Zaharaki, ca să facă din sătenii terii robii lui. alecsandri, t 1 446. 2. A se îngrozi, a se înspăimînta, a se cutremura (de groază). De răuotăţile lui toată ţara şi boiarii să oţărăia. ureche, l. 199. Haricliia puţin au rămas ca să plîngă cu glas, oţărîndu-să la vădirea jungherii tînărului. aethiopica, 76r/21. O cunoştinţă mai nainte a inimii au făcut pe Numa ca să se oţărască. beldiman, n. p. ii, 119/10. Cînd . . . auzea pe vreun nelegiuit luînd în deşert acest înfricoşat nume, se oţărî de groază. drăghici, b. 312/14. Bătrînul aşteaptă moartea fără a se oţări. negruzzi, s. i, 120, cf. şăineanu, barcianu. Vîlcu biet se oţeria, Holera la el sărea, Oasele şi le-ntindea Şi pe Vîlcu-l cuprindea. alecsandri, p. p. 39. <> F i g. Să oţăraşte condeiul a scrie tirăniile şi mijloacele tirăneşti acestui cumplit tiran. n. costin, l. 517. Mîna mea se oţăreşte a-nsemna pricini străine, conachi, j\ 104. <0 T r a n z. S-a făcut . . . fără de simţire, Încît nu-l mai oţereşte sînge, moarte şi peire. id. ib. 297. Taci, taci, că mă otăresti. alecsandri, t. 1 550. 3. A se mîhni, a se amărî. Rugăciurea mese-rului clndu oţereaşte-se (i a s t e o v i 1 i t d) şi între domnul varsă rugăciurea sa. psalt. 207. Domnul Hristos, deaca vădzu pre Marta şi pre Maria plîngînd, ... să oţărî întru sine. varlaam, c. 62. Îşi cunteni sufletul şi să oţărî întru sine (a. 1669). gcr i, 188/12. De toată carnea proaspetă nu se oţerea. cantemir, ist. 189. Am audzit schimbarea dumitale din bănie şi m-am cam oţărît (a. 1757). iorga, s. d. xxi, 245. Vulpea bătrînă nemic nu s-a oţărît de acestea. gt (1839), 148V19, cf. polizu. Acesta, ştiind ce a devenit domniţa Ruxandra, se oţeri şi mai rău. Gane, n. i, 28, cf. barcianu. Pe cît de tare mă bucuram de această îndîrjire intelectuală a copiilor mei, pe atîta de mult mă oţăream uneori cînd se arătau prea încăpăţînaţi, sbiera, f. s. 422. <^> T r a n z. Toate manierile respectuoase . . . mai mult oţărau inima cea delicată. asachi, s. l. ii, 52. Acuma stă şi doarme, după ce mi-a oţărît inima. c. petrescu, i. ii, 176. •f Tranz. A scîrbi, a îngreţoşa. Licurg da tine-rimei privelişti înfiorătoare de beţie spre a-i oţărî şi a-i depărta de vin. i. ionescu, c. 208/17. 4. A face grimase, a se strîmba (din cauza unei băuturi sau a unei mîncări neplăcute). Oţărîndu-să cu îngreţăluire, puţin de nu au 3437 OŢĂRlRE — 385 — OŢEL leşinat, drăghici, r. 159/23. Cere plosca cu apă ... şi spinul cum o pune la gură pe loc o şi ia, oţerîndu-se. creangă, p. 204. Paşadia se oţerea, se scutura ca după un vis urît. m. t. caragiale, c. 62. Annie gustă şi se oţărî, rizînd. c. petrescu, c. v. 194. Unii fumau . . . oţărîn-du-se ca imperatorii cină dădeau peste cap paharul cu otravă, brăescu, a. 147. Cu asta n-am făcut mare lucru, vorbi el oţărindu-se urit. sadoveanu, o. ix, 24, şez. iii, 83, ix, 150. <0> T r a n z. Spuma de drojdie, din cale afară de tare, oţări pe meseni, stănoiu, c. i. 88. — Prez. ind.: oţărâsc. — Şi: (învechit) oţărî, oţerî, oţeri vb. IV; oţărâ vb. I. — Din bg. oiţepH. OŢĂRÎRE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a (se) oţărî. 1. Supărare mare, mînie, indignare, furie. Oţărirea ei pentru asemine propunere întăreau pe Haroboe în prezicerea magăi. asachi, s. l. ii, 53. Cu oţărire mă văd nevoit a pomeni nelegiuirea. i. ionescu, c. 100/17. Caţi cu oţărire La cumplita lăcomie, conachi, p. 43. Mă aşteptam s-aud asemene răspuns, zise cu oţerire Lăpuş-neanul. negruzzi, s. i, 153, cf. ddrf, barcianu, şăineanu, alexi, w. Ard-o para focului s-o ardă! izbucni ascuţit şi cu oţărire nevasta lui Cîrlan. sadoveanu, o. vii, 320. Comisoaia . . . îşi strînse buzele cu oţărire. id. ib. xiii, 273. 2. înfiorare, spaimă. Eşti om in stare-a merge de-a drept cătră mărire, Pe margini de prăpăstii călcînd făr-oţerire? alecsandri, t. ii, 108, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU. — Pl.: oţărîri. — Şi: oţărire, oţerire s. f. — V. oţărî. OŢĂRÎT, -Ă adj. 1. Supărat, mînios, furios, întărîtat. Cu cit mai adîncu vrea să-şi arete părerile sale, cu atita mai oţărîţi au greşit, n. costin, l. 48. Luptîndu-se piept la piept cu duşmanul oţărit, izbuteşte să intre şi să se menţie în acel redan. maiorescu, d. ii, 93, cf. alexi, w. Ai auzit?. Ţi-o plăcut! întrebă vocea oţărîtă din casă. c. petrescu, r. dr. 16. Maica Leo-nora ... îl ceartă oţărîtă ca un copil de lapte. brăescu, a. 71. Logofeteasa şi-a arătat în pridvor obrazul oţărît. sadoveanu, o. xvni, 48. D-apoi azi am fost anume la Cîmpeni după ziare, răspunse dînsul oleacă oţărît. contemp. 1954, nr. 392, 2/2. Cu glasul oţerit Pe loc au şi poruncit... Pe Grue se-l ducă-ndată La cea monastire naltă. alecsandri, p. p. 79. <$> (Adverbial) Vai de ea!.. . Ce-a să devie Sub cumplita vijelie Care suflă oţerit? alecsandri, p. iii, 260. + Morocănos, posomorit, înăcrit. Pe figura lui veşnic oţărîtă se vede un dispreţ, un dezgust de toate cele. vlahuţă, o. a. 261. + (Rar) Dîrz, tare. Pintea era om oţărit. slavici, n. ii, 130. 2. (învechit) înfiorător, îngrozitor. Tot neamul Câinilor cel oţărît s-au stins den temelie. n. costin, l. 54. învăţătura... au disrădă-cinat . . . plinele de otravă şi oţărîtele eresuri (a. ?). uricariul, i, 69. — Pl.: oţărîţi, -te. — Şi: oţărit, -ă, oţerit, -ă adj. — V. oţărî. OŢĂRÎT 6R, -OÂRE adj. (învechit) înfiorător, îngrozitor, teribil. Văzînd pe doi bieţi nenorociţi oameni. . . s-au umplut de fiori oţerîtor[\] şi de jale. drăghici, r. 166/18. Duşmanul . . . are . . . vicleniile, cursele, svaturile oţeritoare cu turcii şi nelegiuirea unor legături vinovate, bălcescu, m. v. 368. Am să comand, înadins pentru sărbătoarea d-tale, un tablou cu o noimă şi mai oţeritoare decît enicerul d-tale. ALECSANDRI, T. 1 242. — Pl.: oţărîtori, -oare. — Şi: oţeritor, -oârc, oţerît6r, -oare adj. — Oţărî -f- suf. -tor. OŢĂRÎTTÎRĂ s. f. (învechit) 1. Duşmănie, ură. După săbor atîta oţărîtură stătu între amîn-două bisericile, de nu se pot vedea cu dragoste, ce una pre alta huleşte şi defaimă. simion dasc., LET. 26, cf. T. PAPAHAGI, C. L. 2. Grimasă, strîmbătură. Ii pipăie cu amăruntul toate părţile trupului cu multe oţărîturi şi simosituri. ist. am. 94r/4. — Pl.: oţărîturi. — Oţărî + suf. -tură. OŢEĂN s. n. v. ocean2. OŢfiL s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (şi cu alte elemente), caracterizat prin rezistenţă, duritate, tenacitate şi elasticitate şi folosit pe scară largă în industrie. Bucşi de fîntîna de oţel (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 206/24. Unii lucră la. . . plumb, her, oţel (cca 1660—1680). gcr i, 178/24, cf. anon. car. In mijlocul ei era un turn înalt de lemn roşu de Indiia preste şase coloane de oţel de China (a. 1783). gcr ii, 130/25. Lucrarea oţelului.. . aduce o mare neguţitorie. amfilohie, g. 25/11. Steag era tigaie de plăcinte Împodobită împrejur cu zale Mărunte de oţăl. budai-deleanu, ţ. 94, cf. lb, polizu. Veniţi. . . Mîndru să-l vedeţi cum vine Sub coiful seu de oţel. negruzzi, s. ii, 77. Vornicel e-un grierel, li sar purici înainte cu potcoave de oţel. emi-nescu, o. i, 87. Am o căţea cu dinţii de oţel şi, de i-oi da drumul, te face mii şi fărîme! creangă, p. 90. Vei da cu mîna de mine ... cînd vei toci un toiag de oţel căutîndu-mă. ispirescu, l. 55. Apoi el scoase tremurînd Din traistă-i un cuţit de-oţel. coşbuc, p. i, 231. In lumina electrică oţelul alb strălucea necontenit, agîrbiceanu, l. t. 419. Omul săltă arma de oţel oxidat. în palmă. c. petrescu, c. v. 286. Deosebim astfel... ţevi de fier sau oţel, ţevi sau tuburi de fontă. soare, maş. 215. Lumina galbenă a becului joacă 3443 OŢEL — 386 — OŢELI pe oţelul neted, parcă ar fi o stea palidă, v. rom. martie, 1955, 233. Un şerpurel Cu dinţi de oţel. pop., ap. ocr ii, 339. Oţel a cumpărat Ca să facă săceri mari. alecsandri, p. p. 388, cf. păs-culescu, l. p. 366. <£■ F i g. Două noi monede In cari oţelul zării luminile-şi străvede, eftimiu, î. 149. Cocoaşele dealurilor ascundeau însă oţelul apei. galaction, o. 295. <^> (Ca termen de comparaţie) Măiestru făurit-ai în glose adevărul Ş-ai dezvelit o minte ce-i tare ca oţelul, beldi-ceanu, p. 134. Prin pîcle, apele zgomotoase ale Nistrului sclipeau ca oţelul în luminile triste ale zorilor, sadoveanu, o. i, 299. <> Oţel-beton = oţel special de construcţii, prelucrat prin laminare, tn bare de diferite forme. der. Loc. adj. De oţel = asemenea oţelului (ca tărie, rezistenţă sau culoare). Rămas din toţi singur, sub cer de oţel, Pe minte îşi simte o noapte adîncă. macedonski, o. i, 145. Ochii aceia mici şi întunecaţi, cu reflexe de oţel, dădeau nu ştiu ce fior de primejdie ascunsă, vlahuţă, o. a. iii, 83. Prometheus va şti să puie în faţa vrăjmaşului un piept de oţel, o voinţă de fier. gherea, st. cr. ix, 127. A fi tînăr înseamnă a fi de oţel. camil petrescu, t. ii, 205. Ochii lui negri, cu sclipiri de oţel, petrecură un stol de raţe. sadoveanu, o. i, 40. E x p r. îi taie gura în îier şi în oţel = e foarte limbut, spune vrute şi nevrute. Cf. ciauşanu, v. 185. 2. (La pl.) Diverse sorturi de oţel (1). Oţelurile bogate în Mn (10—14%) se întrebuinţează la fabricarea şinelor, încrucişătoarelor şi a liniilor de cale ferată, ioanovici, tehn. 56. + P. e x t. Obiecte fabricate din oţel (1). Afurisită za .. . Numai curea şi oţele, delavrancea, o. ii, 171. [Automobilelor] le sclipesc oţelurile în soare. sahia, u.r.s.s. 84. + (Rar, la pl.) Ţinte, cuie mici cu capul lat şi strălucitor. Amîndoi purtau cioboate... şi chimir cu oţele ... la briu, satir şi jungher, odobescu, s. i, 65. + (Regional) Amnar. Cf. caba, săl. 102, alr i 676/278, 298, 324, 333, 335, 337, 339, alrm ii/i h 386, a ix 1. 3. (învechit, la pl.) Mecanism de declanşare la puştile şi pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoş, cremene şi amnar. Cîte o puşcă ruginită. . . fără oţele, dionisie, c. 164, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., polizu. Sătenii aduc acum puşte şi cer ca să le prefacă oţelele, i. ionescu, m. 712, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. Ducea în cumpănă o puşcă sub cucoaşele căreia, ca să nu ruginească oţelele, pusese cîte un petec de blăniţă de iepure, sadoveanu, o. iii, 274. Arnăuţi cu şuşanele Cu argint pe la oţele, alecsandri, p. p. 180. Întinde puşca, trage oţelele şi vrea să sloboadă, sbiera, p. 229. Maică l Pistoalele mele Le-am visat făr-de oţele. marian, î. 9. Eu puşcuţa nu-ţi voi da ... Că io am jurat pe-oţele Se scot capul mîndrei mele. reteganul, tr. 44, cf. şez. iii, 93. Mulţi voinici m-or blestema Că le arde soarele Puştele, pistoalele Şi le cad oţelele, bibicescu, p. p. 318, cf. păscu-lescu, l. p. 366. <> E x p r. A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oţelele puştii = a ieşi, a ajunge în bătaia puştii. Ieşi afară... şi te du în oţelele puştei vrunui vînător. ispirescu, l. 209. A fi iute (sau slab) de oţele = a fi iute (sau slab) din fire. Aşa sîntem noi, partea feme-iască . . . slabe de oţele, alecsandri, t. 945, cf. i. cr. vi- 251. + P. e x t. Armă. Măi voinice, voinicele, le-ţi tăiuşul de plăsele, Pune mîna pe oţele, alecsandri, p. ii, 51. Şi el e emirul, şi are-n tezaur. . . Hangiare-n tot locul, oţeluri cumplite, macedonski, o. i, 142. In lucirile amurgului, oţelele, oşteanului fulgerau, sadoveanu, o. v, 557. Că-s catane tinerele Nu ştiu rîndu la oţele. şez. ii, 79, cf. păsculescu l. p 366. — Pl.: oţele şi (2) oţeluri. — Din slavon, ©ivfertk. OŢELĂR s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o oţelărie. Oţelarii. . . luptă cot la cot cu întregul popor muncitor, pentru a traduce în viaţă politica partidului, scînteia, 1952, nr. 2398. In faţa ta, Fratele meu oţelar, Simt prospeţimea Unei cascade de munte, brad, t. 27. — Pl.: oţelari. — Oţel + suf. -ar. OŢELĂRÎE s. f. întreprindere industrială sau secţie dintr-o asemenea întreprindere, care se ocupă cu elaborarea (şi cu prelucrarea) oţelului. Cf. POLIZU, LM, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, alexi, w. Fonta. . . este transportată cu ajutorul macaralelor la oţelărie. ioanovici, tehn. 37. Muncitorii şi tehnicienii oţelăriei... au dat patriei. . . oţel peste sarcina de plan. scînteia, 1952, nr. 2 398. In cadrul uzinelor se va construi o nouă oţelărie. ib. 1960, nr. 4 842. — Pl.: oţelării. — Oţel + suf. -ărie. OŢELÎ vb. IV. 1. T r a n z. A mări prin călire duritatea suprafeţei unei piese metalice; a căli. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU. Cînd merge să vîneze ursul, el îşi oţeleşte vîrful lancei. odobescu, s. iii, 75, cf. ddrf, şăineanu, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Foi şi Oţeti, Plugu- ndată mi-l tocmi, marian, s. k. i, 34, cf. graiul, i, 503, xi iv 56, xii 140, alr i 1 662/77, 280, alr sn ii h 582. + A îmbrăca, a căptuşi (un obiect) cu oţel. dl, dm. 2. Refl. A căpăta culoarea gri-albăstruie a oţelului. Cerul s-a oţetit în miazănoapte şi omă-turile moi au scăpărat de cum s-a făcut noapte. sadoveanu, o. xii, 580. 3. T r a n z. F i g. A întări, a fortifica, a căli. Moldo-românii avea la început sau a urma tradiţiilor pâmînteneşti, sau a oţeti literatura în prefacerile politiceşti întîmplate la 1821. russo, s. 48. Oameni tari care trăiau în frăţie cu moartea 3446 OŢELIRE — 387 — OŢET şi care îşi oţeliseră natura în focal luptelor necurmate. CONV. UT. HI, 60, cf. DDRF, ŞĂINEANU. Trebuie... să-ţi oţeleşti sufletul în necazuri. d. zamfirescu, v. ţ. 197. Resemnarea a oţelit dorinţa realizărilor şi ele şi-au îndreptat binefacerile spre altă lume. klopştock, f. 332, cf. deşliu, o. 55. Refl. Ce ştii tu, pasăre mică, Lacrimi omeneşti cum pică, Pieptul cum se oţeleşte, jurămînt cum se rosteşte, v. rom. octombrie 1954, 79. 4. R e f 1. F i g. (Regional) A se îmbăta. Cf. şăineanu, alexi, w. Mai bău şi văduva cea frumoasă, mai bău şi el, . . . pînă ce se oţeliră ca tunul, reteganul, p. iii, 59, cf. H XVIII 15. 5. Refl. (Regional, rar, prin confuzie cu oţărî) A se supăra, a se mînia; a se înfuria. Bărbatul se oţeleşte Şi muierii că-i vorbeşte. doine, 298. <$> T r a n z. Degeaba îl oţelea Bo-roiu, el ştia ce ştia. rebreanu, nuv. 46. — Prez. ind.: otelesc. — V. oţel. OŢELÎRE s. f. Acţiunea de a (se) o ţ e 1 i; fortificare, călire. Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. F i g. Partidele marxist-leniniste privesc critica şi autocritica ... ca o metodă de educare şi oţelire a cadrelor, scînteia, 1952, nr. 2 355. — V. oţcli. OŢELÎT, -Ă adj. 1. (Despre metale, obiecte de metal etc.) Întărit prin călire; călit; (regional) mischiat. Cf. cantemir, hr. 142. A lor zale-oţelite Cu pumnul le turtesc, negruzzi, s. II, 73, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiuşul oţelit. alecsandri, p. p. 42. + (Rar) De oţel. (F i g.) Să grăim . . . Două vorbe oţetite Cu paloşile grăite. alecsandri, p. p. 74. + Cu aspect, cu strălucire de oţel; oţeliu. Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit. macedonski, o. i, 140. într-o parte, zidul îmbrăcaţi n codri se ştirbea, ca să lase. . . undele oţetite ale Iablanicioarei. galaction, o. 154. 2. F i g. întărit, fortificat; încercat, călit. Cîţi încă mai sînt marturi la timpul oţelit, Cînd vorbele-s trecute şi faptele-au sosit? i. negruzzi, s. ii, 89. Flăcăii... Au braţe oţetite şi pumni au voiniceşti, beldiceanu, p. 62, cf. şăineanu. Neliniştea, înaintea necunoscutului ce-l aştepta, îi deschidea o noapte mare, în faţa căreia inima cea mai oţetită bate cu teamă, sadoveanu, o. i, 13. Acesta stătea drept, cu trupul subţire dar oţetit, cu părul negru umflat pe tîmple. v. bom. august 1955, 18. Că mi-e flinta ghintuită Şi-mi e mina oţetită, jarnîk-bîbseanu, d. 506. El are, măi frate, . . . Inimă-oţelită. alecsandri, p. p. 63. 3. (Regional) Beat. Cf. ddrf, coman, gl. — PI.: oteliti, -te. -V. oţeli. OŢELtU, -ÎE adj. (Rar) Cu aspect, cu strălucire de oţel; de culoarea oţelului. Cucoşul acela negru e ceasornicul curţii mele. Iată-l pe culme, ţanţoş, cu . . . platoşa penelor oţetii, gata ca de luptă, gîrleanu, l. 34. — PI.: oţetii. — Oţel + suf. -iu. OŢEL0S, -oăsă adj. (învechit şi popular) De oţel, (tare) ca oţelul. Nu-i tăioasă Spata lui cea oţăloasă. dosoftei, ps. 308/16, cf. anon. car., lb, budai-deleanu, lex., polizu, barcianu, alexi, w. Puşca-i grea şî oţăloasă. şez. iii, 51. Fi g. Valurile oţeloase se năpusteau mugind asupra zăgazurilor căptuşite cu bolovani. rebreanu, nuv. 79. Un vînt rece, umed, învîlto-reşte luciul oţelos. id. ib. 85. — PI.: oţeloşi, -oase. — Oţel -f suf. -os. OŢERÎ vb. IV v. oţărf. OŢERÎRE s. f. v. oţărîre. OŢERÎT, -Ă adj v. oţărît. OŢERITtfR, -OARE adj. v. oţărîtor. OŢERÎ vb. IV v. oţărî. OŢERÎT 0R, -OARE adj. v. oţărîtor. OŢER(5S, -OĂSĂ adj. (învechit) îngrozitor, groaznic. Oţeroasă şi jealnică moartea puilor miei astăzi a privi m-ai făcut, cantemir, ist. 193, cf. ddrf, tdro, rosetti-cazacu, i. l. r. i, 165. — PI.: oţeroşi, -oase. — Oţărî + suf. -os. OŢfiT s. n. 1. Lichid cu gust acru, obţinut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic pur; se întrebuinţează în industria alimentară, în alimentaţie, la fricţiuni etc. în seatea mea adăpară-mă cu oţet. psalt. hur. 58v/16. Luînd bureatele de mare şi-l împlu de oţăt şi-l puse într-o trestie şi-i deade să bea. n. test. (1648), 38r/18. Oamenii bolnavi de oaste . . . să le de oţăt şi usturoi, neculce, l. 371. Şi-l frecară cu oţet (a. 1698). gcr i, 320/32, cf. anon. cat:. Să iai peaştile grijit şi tăiat, să-l pui în tingiri, deci să-i pui. . . aguridă au oţet, piper, scorţişoară (a. 1749). gcr ii, 42/28. Oţăt de vin (a. 1792). uricariul, iv, 131/21. Se fearbe orz şi in zama aceaea se toarnă puţintel oţet. economia, 95/15. Turnăm deasupra încă un fî.rtaliu de oţet. calendariu (1814), 175/19, cf. budai-deleanu, lex., clemens, lb, polizu. Bana . . . să se speli cu oţăt de rozmarin, cuparencu, v. 42/31. Mi-au tras o frecătură bună cu oţet de leuştean. creangă, a. 15. Apropie de nasul adormitului un burete înmuiat în oţet de trandafir. 3458 OŢETAR1 — 388 - OŢETIT caragiale, o. ii, 262. Are gazda un oţet de trandafir minunat, vlahuţă, o. a. i, 99, cf. ddrf, PHILIPPIDE, O. R. II, 49, ŞĂINEANU, DAMÉ, T. 45, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, JAHRESBER. XII, 20, bianu, d. s. Fricţiunile cu oţet. pamfile, duşm. 332. îi sărutam mina uscată ce mirosea a oţet. brăescu, a. 16. L-am frecat bine cu oţet de trandafiri. camil petrescu, o. iii, 201. De ciumur-leală scapi prin frecături cu mujdei şi oţet. şez. ii, 131, cf. viii, 38. Cu încetul se face oţetul. pop., ap. gcr ii, 375. Cu o lingură de miere mai multe muşte prinzi decît cu o bute de oţet. zanne, p. i, 559. <0* E x p r. A face (sau a spăla) pe cineva cu ou şi (cu) oţet = a dojeni aspru, a certa, a ocărî (pe cineva). Făceau pe Belciug cu ou şi cu oţet. rebreanu, i. 73, cf. pamfile, j. ii, 158 cv 1949, nr. 3, 15, zanne, p. iii, 378, iv, 37. A da oţet mîţii = a fi zgîrcit, avar. Se spune despre unii dintre noi că punem brinza In sticlă şi dăm oţet mîţii, dar asta nu-i adevărat, sadoveanu, o. xiii, 735. Nu mai bea (sau nu mai mănîncă) mîţa (sau pisica) oţet = nu se mai lasă înşelat. Cf. şez. ix, 69, zanne, p. iv, 32. A băut pisica oţet = a) se spune despre cel care a fost înşelat. Cf. id. ib. 33; b) se spune despre cel care s-a îmbătat prima dată. + (Regional) Covăseală. a ii 11, iii 17. 2. (La pl.) Varietăţi de oţet (1). Cf. nica, l. vam. 179. Balzac putea spune odinioară despre critici că sînt vinuri inferioare care au devenit oteturi comestibile, sadoveanu, e. 41. -Pl.: (2) oţeturi. — Şi: oţft s. n. cuv. d. BĂTR. II, 156. — Din V. s]. «HfT'K ( < OlIKT-k). OŢETÂR1 s. m. (Ieşit din uz) Persoană care fabrică sau vinde oţet. Cf. budai-deleanu, lex., polizu, ddrf, şăineanu, barcianu, alexi, w. — Pl. : oţetari. — Oţet + suf. -ar. OŢETÂR2 s. n. 1. (Învechit) Vas de oţet. Cf. lb. + Mic serviciu de masă alcătuit din sticluţe în care se ţine oţetul şi untdelemnul. Cf. ddrf, tdrg. 2. (Rar) Strat de oţet depus pe fundul unui vas; drojdie. Cf. lb. — Pl. : oţetare. — Oţet + suf. -ar. OŢETAR3 s. m. Numele a două specii de arbori cu flori galbene-verzui şi cu fructe roşii-purpurii, acrişoare, ale căror frunze şi scoarţă, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie; se cultivă ca plante ornamentale ( Rhus typhina şi coriaria). Frunză verde oţetar, Cîntă cucul în stejar, Să pui grijilor hotar, beldiceanu, p. 95, cf. ddrf, şăineanu, barcianu, grecescu, fl. 152. Crîşma ... cu şirul ei de oţetari bătrîni. . . începe să ne adăpostească, săm. i, 230. Foile. . . de oţetar şi arţar se înroşiră şi zile de-a rîndul căzură tremurînd la pămînt. sandu-aldea, d. n. 151, cf. alexi, w. In umbra sălciilor despletite şi a oţetarilor tineri, G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 317, cf. ds, scriban, d. Vrusese să ia drumul cel mai scurt. . . din pricina unui pîlc tufos de oţetari care îşi treceau crăcile peste uliţă. camil petrescu, o. ii, 556. Oţetarul. . . aduce la foi cu salcîmul şi la trunchi cu scoruşul, şez. xv, 99, cf. h iii 139, vi 15. — Pl.: oţetari. — Oţet + suf. -ar. Cf. germ. Essigbaum. OŢETÂRNIŢĂ s. f. (învechit, rar) Vas în care se păstrează oţetul. Cf. oţetar2 (II). Cf. i. golescu, c. — Pl.: oţetarniţe. — Oţet + suf. -arniţă. OŢETĂRlE s. f. (Ieşit din uz) Instalaţie (rudimentară) de fabricat oţet; local în care se vinde oţet. Cf. polizu, şăineanu, ddrf, barcianu, alexi, w., scriban, d. — Pl. : oţetării. — Oţet + suf. -ărie. OŢETI vb. IV. Refl. şi (rar) t r a n z. 1. (Despre vinuri, alimente) A (se) transforma în oţet; a (se) înăcri. Cf. anon. car. Mustul aşa remas se oţeteaşte. economia, 165/12, cf. lb, i. golescu, c. Toate aceste oricînd pot să se tulbure şi să stîrnească încă o ferbere care să otă-tească tot vinul. i. ionescu, c. 200/23. Pucioasa opreşte vinul de a se oţăti. id. ib. 202/22, cf. polizu. Să oţeţia vinul în pivniţă, de nu eram eu om priceput, delavrancea, s. 227, cf. ddrf, gheţie, r. m., şăineanu, barcianu, alexi, w. Borşul meu se oţetea, marian, s. r. ii, 8, cf. ciauşanu, v. 185, alr ii 6149/605, 791, 812, 848. 2. F i g. A (se) mînia, a (se) supăra, a-şi ieşi (sau a scoate pe cineva) din sărite. Cine să oţeţeşte, să bea oţet să-i treacă, pann, p. v. iii, 13/1. Mai mă oţeţişi şi tu. jipescu, o. 44, cf. DDRF, şăineanu, tdrg. — Prez. ind.: oţetesc. — Şi: oţeţi vb. IV. — V. oţet. OŢETlRE s. f. Faptul de a (se) oţeti. Cf. DL, DM. — Şi: oţeţire s. f. polizu. — V. oţeti. OŢETÎT, -Ă adj. 1. (Despre vinuri, alimente) Transformat în oţet; înăcrit, acru. Cf. anon. car. Vinul să fie dulce, iară nu cu pelin, nici muced sau oţăţit. iacov, syn. 2r/22, cf. lb, polizu, ddrf, gheţie, r. m. L-a găsit în crîşmă, bînd un vin oţăţit. popa, v. 259, cf. h ii 220, ix 4, x 581, xi 502, xvm 4, alr ii 6149/192, 279, 349, 365, 414, 520, 551, 605, 682, 704, 3466 OŢETOS — 389 — OU 723, 727, 928, 987. Nişte mălai necernut, Nişte lapte oţetit, balade, ii, 309. <0> F i g. O şchiopătare de vulturi căzuţi din stele Prin oţăţitul întuneric tare. arghezi, v. 168. 2. F i g. Supărat, mînios, iritat; neprietenos. Cf. ddrf. Nu aude răpăiala de înjurături cu care-l împroşca lumea. . . pentru samsarlîcul de măritiş al unor nepoate stătute şi oţeţite. ciau-şanu, r. scot. 67. Mătuşa Ruxanda îşi uitase glasul oţetit muindu-l în dezmierdare, c. pe-trescu, R. dr. 70. Negustorul îl privea oţeţit. camil petrescu, o. ii, 46. <£> (In jocuri de copii) Bătaie (sau lovitură) oţetită = bătaie (sau lovitură) zdravănă, dată fără milă. Cf. pamfile, 3. i, 129. Loviturile... pot fi ca tărie: moi, dulci, ţărişoare, . . . oţeţite, înăcrite, id. ib. 12. — PI.: oţetiţi, -te. — Şi: oţeţit, -ă adj. — V. oţeti. OŢETOS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Cu gust de oţet; acru. Cf. budai-deleanu, lex., polizu, barcianu, alexi, w., teodorescu, p. p. 264, alr ii 6 149/127, 172, 228, 235, 784. — PI.: otetoşi, -oase. — Oţet + suf. -os. OŢEŢl vb. IV v. oţeti. OŢEŢÎRE s. f. v. oţotire. OŢEŢlT, -Ă adj. v. oţetit. OŢldS, -OĂSĂ adj. 1. (învechit, rar) Leneş. ARISTIA, PLUT. 2. (Livresc) Dificil, încurcat; inutil, zadarnic. O înşirare topografică a descoperirilor ar fi cu totul oţioasă. pârvan, g. 461. Problema e insolubilă şi oţioasă. ibrăileanu, s. l. 133. Dacă sînt sau nu geniali — iată o discuţie total oţioasă şi total inactuală, perpessicius, m. iii, 401. Cînd e vorba de stilul lui Proust, orice judecată de valoare — că ar fi mai bine aşa ori altfel — e oţioasă. halea, s. t. i, 105. -0> (Adverbial) Ar fi oţios din parte-ne a grămădi aci denumiri locale. hasdeu, i. c. 49. — PI.: oţioşi, -oase. — Din lat. otiosus, -a, -um. OŢIT s. n. v. oţet. OŢIU subst. (învechit, rar) Lene, lenevie. ARISTIA, PLUT. — Din lat. otium. OŢOPÎNĂ s. f. v. huţupină. OTJ s. n. 1. Celulă care se formează în ovarele femelelor şi care conţine germenul unei fiinţe din aceeaşi speţă; la păsări este alcătuit dintr-o coajă calcaroasă, din două membrane, din albuş şi gălbenuş, fiind folosit şi ca aliment. Cf. st. lex. 174/2. Nu zace pre oao ca alte pasări să le clocească şi să le încălzească cu trupul, neagoe, ap. gcr i, 167/37, cf. biblia (1688), 3802/l, anon. car., lex. mahs. Eu am în guşă o piatră scumpă, carea iaste mai mare decît un ou de gîscă (a. 1764). gcr ii, 77/34. Şi dacă îmi spusă aşa, iată trecu un vultur şi-şi scăpă oul în bra-ţile meii. alexandria (1784), 7v/6. O găină clociia nişte oao de şarpe (a. 1812). gcr ii, 211/29, cf. budai-deleanu, lex. Zidirea acestui amfiteatru este toată de zid în forma oului, golescu, i. 91, cf. LB, bariţiu, p. a. ii, 414. Cum sînt, zise, aste oau Tot bune, proaspete, noau ... De vor prisosi, nu stric, pann, ap. gcr ii, 360, cf. polizu. Prin ce locuri afurisite m-a dus naiba ... Brr ! aici o fi-ngheţîndşi ouăle corbului! alecsan-dri, t. i, 457, cf. cihac, i, 187. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pască cu smîn-tînă şi cu ouă şi feli de feli de bucate, creangă, p. 29. Cînd află vreun ou de găină „părăsit11, . . . nu-l ţin. marian, o. ii, 251, cf. ddrf, n. leon, med. 104, alexi, w., tdrg. Pun într-o strachină tot soiul de grîne. . . sămînţa de cînepă, un ou, şi din toate acestea fac o turtă, pamfile, duşm. 191. Oul este nu numai hrană, ci şi un medicament. voiculescu, L. 207. Zi cu zi, îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou. arghezi, s. p. 103. Puse pe masă ouă proaspete: stan cu, it. a. iii, 160. Puse apa într-o oală, şi o lingură de untură într-o cratiţă, pregătind cîteva ouă. v. rom. iulie 1953, 105, cf. jarnik-bIrseanu, d. 469. Dar nici de ouăle găinei n-aveau parte. şez. i, 279. Le aduseră şi lor un ou cu zeamă, fun-descu, l. p. i, 97. Cine fură azi un ou, mline fură şi un bou. pann, p. v. i, 68/13, cf. alexi, w., pamfile, j. ii, 158, zanne, p. i, 2. Găina care cîntă seara (sau cîntă mult) nu face ouă (dimineaţa). Cf. baronzi, l. r. 55, zanne, p. i, 468. A ajuns oul mai cuminte (sau mai deştept ) decît găina, sau oul învaţă pe găină. Cf. pamfile, c. 48, zanne, p. i, 574. Am un copaciu cu doisprezece craci şi în tot cracul cîte patru cuiburi, şi-n tot cuibul cîte 7 ouă (Anul, lunile, săptămînile şi zilele), pop., ap. gcr ii, 369. Am, o bălercuţă cu două feliuri de băuturi în ea şi nu se amestică (Oul), sbiera, p. 323, cf. fun-descu, l. p. 162. <£■ Ouă de gîsculiţă = numele unui joc de copii. Cf. pamfile, j. i, 27. <£• L o c. adj. Ca oul = fragil. Omul e ca oul. ciauşanu, gl. E x p r. A sta pe ouă = a cloci. A nu îi nici de zeama ouălor (sau oului) = a nu fi bun de nimic. Cf. tdrg, şez. ix, 149, zanne, p. iv, 37, com. din piatra neamţ. Umblă parcă are (sau ca cu) ouă în poală sau parcă calcă pe ouă = umblă încet, cu atenţie, cu grijă exagerată. Cf. ddrf, tdrg, zanne, p. i, 576, ii, 512. A îura oul de sub cloşcă sau cloşca de pe ouă = se spune despre un hoţ foarte 3475 ou — 390 — OUAT abil. Fă-te om de lumea nouă Să furi cloşca după ouă! FiLiMON, o. î, 185, cf. ddrf. A umbla cu cineva (sau cu ceva) ca cu un ou (moale) = a umbla foarte atent cu cineva (sau cu ceva). Cf. zanne, p. i, 576. Stă ca oul în cui, se spune despre ceva ce nu se potriveşte de loc. Cf. zanne, p. ix, 678. Omoară găina care tace ouă de aur, se spune despre cineva care din curiozitate pierde avantajele. A murit găina care face oul tare, se spune atunci cînd cineva şi-a pierdut protectorul şi se întemeiază numai pe forţele proprii. Cf. mat. dialect, i, 232. Oul lui Columb = problemă pe care cineva o rezolvă în mod foarte simplu, deşi anterior nu i se găsise soluţia, hm. A face (sau a spăla) pe cineva cu ou şi (cu) oţet v. oţet. ^Compuse: oul inului = numele unei plante erbacee din familia cruciferelor, cu flori şi seminţe galbene ; creşte prin locuri nisipoase şi e cultivată şi ca plantă industrială; (regional) lubiţ, gălbenuş, gălbenuşul inului (Camelina saliva). Cf. BRAND ZA, FL. 139, DAMÉ, T. 186, BARCIANU, grecescu, fl. 72, tdrg ; oul nagiţului = mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lineare, cu flori pestriţe cu pătrate albe, violete sau roşii; bibilică (Fritillaria meleagris). Cf. BARCiANu ; ouăle găinilor (sau găinii) = păpădie. Cf. PAM FI LE-LUPE SCU, CROM. 59, H xii 300; ouă-de-pămînt = cartofi. Cf. şez. iv, 44, xv, 17, h xviii 16. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări care indică materia) Obiect în formă de ou (1). 32 de oaî. . . de lemnu (a. 1588). cuv. d. bătr. î, 205/16. Elena Lipan pirotea, ieşind găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. c. petrescu, c. v. 99. <0 (Regional) Oul genunchiului = rotula. Cf. lb, i. golescu, c., POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, ALEX1, W., TDRG. Oul piciorului sau ouăle de la picior = osul rotund, proeminent, care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului. Cf. barcianu, dr. v, 302. puşcariu, L. r. i, 197. îi descâlţa de ciubotele rupte de la oul piciorului, camilar, n. ii, 248, cf. alr n/i h 76, com. din drăguşeni — tIrgu neamţ. Oul gitului = mărul lui Adam (Poenari — Tîrgu Jiu), alr i/i h 37/820. + (Regional) Testicul. Cf. n. LEON, med. 98, dr. v, 312. -O Compus: ouăle-popii = a) plantă erbacee din familia orhideelor, ale cărei flori albe-verzui, cu puncte şi linii roşii, răspîndesc un miros neplăcut (Himantoglossum hircinum). Cf. I. CrOLESCU, c., barcianu, alexi, w., tdrg, simionescu, fl. 68 ; b) spînz (Helleborus purpu-rascens). Cf. panţu, pl. 206. + (Regional) Cocoloş; bulgăre; ghemotoc. alr i 1 251/278, 786, alr ii 3 527/260, 334, 349. + (Regional) Gogoaşă de stejar, alr ii 6 383/27, 260, 334, 353. — Pl. : ouă şi (învechit şi regional) oauă, (regional) ouri (alr i 994/764, 770, 772). — Laţ. ovum. OUĂ vb. I. I n t r a n z. A face ouă. Grip-sorul. . . deca oao ... el nu zace pre oao. nea-goe, ap. gcr i, 167/36, cf. anon. car. Un vultur mare trecu preste Filip şi o[u]ă in poală-i. alexandria (1799), ap. gcr ii, 166/30, cf. BUDA1-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CDDE. Găina CUTe cintă nu ouă. zanne, p. i, 468. (Glumeţ, despre animale) Pe timpul cind intr-un sat vecin cu noi oua lupul în pod, în altul trecea mînzul drept căprioară, codru-drăguşanu, c. 214. Sîn-tem... De la Buda noauă Unde miţa oauă. pop., ap. gcr ii, 337. Refl. Eu n-oi vinde pasărea asta, că ea se ouă şi eu oi avea cile un ou. eminescu, l. p. 192. Găina babei se oua de cile două ori pe zi. săm. ii, 133. Ia du-te-n poiată ... şi vezi de nu cumva s-o ouat vro găină hogaş, dr. ii, 87. Hulubiţa s-a ouat două ouă mici mititeluţe. n. a. bogdan, ap. tdrg. Aşteptând un ceas şi două O găină să se ouă. arghezi, vers. 679, cf. şez. ii, 66, alr i 995, ib. 1003/890, a i 34, 35, ii 1, iii 4. Am o tufă de năgară, Se ouă nouă ouă pe vară (Cartoful). Cf. pamfile, c. 19. T r a n z. Ouau mult, nişte ouă uşor cafenii, foarte gustoase, camil petrescu, o. n, 103. <0 E x p r. Lung de-ţi ouă găina în traistă = (despre un drum) foarte lung. Cf. mat. dialect, i, 232. I-a ouat găina în căciulă, se spune despre un om care are mult noroc. Cf. zanne, p. i, 577, ix, 678. — Prez. ind. pers. 3: ouă şi (regional) ouază (alr i 995/93), oiază (a i 35). — V. ou. OUĂR s. m. (Regional) 1. Persoană care fură ouă. Com. din straja — rădăuţi. 2. Persoană care mănîncă multe ouă. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: ouari. — Ou + sul', -ar. OUĂRIŢĂ s. f. (Regional) 1. Persoană care fură ouă. Com. din straja — rădăuţi. 2. Persoană care mănîncă multe ouă. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: ouariţe. — Ouar + suf. -iţă. OUĂRIU s. n. v. ovar. OUĂŞNIŢĂ s. f. (Regional) Ovar al păsărilor, organ în care se formează ouăle; (regional) graşiţă. Cf. tdrg 697. — Pl.: oaşniţe. — De la ou. OUAT s. n. Acţiunea de a (se) o u a. Cf. lb. Găinile ... se poartă cu ouatul. marian, s. R. 11, 219, cf. DDRF, ŞĂINEANU, ALEXI, W. P&ră-sesc găinele ouatul în acel loc. şez. iii, 150. ❖ Leapşa pe ouate = numele unui joc de copii. 3481 OUĂTOARE — 391 - OVAL dl, dm. + Perioadă de timp în care păsările sau insectele depun ouă. Oatul crocodililor, aethio-pica, 61v/9. Oaalul a început in a doua jumătate a lunii aprilie, linţia, i>. ii, 100, cf. chest. vi 43/33. — V. oua. OUĂTOĂRE adj., s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care face (multe) ouă. Cf. anon. car., lb, ddrf, barcianu, alexi, w. G&inele . . . mele sînt şi cîrcîitoare şi ouătoare şi clocitoare, go-rovei, cr. 134. (Substantivat) Bune ouătoare, am încuviintat eu. sadoveanu, o. xviii, 594. 2. S. f. (Regional) Oul care se lasă în cuibar (Scărişoara — Abrud), alrm sn i h 250/95. — PI.: ouătoare. — Oua + suf. -(ă)tor. OULÎŢ s. n. (Rar) Ouşor. Cf. ddrf, tdrg. — PI.: ouleţe. — Ou + suf. -uleţ. OUŞtfR s. n. I. Diminutiv al lui o u. 1. Cf. ou (1). Cu ouşorul ce lua de la găină pe fiecare zi se hrănea ea. ispirescu, l. 396. Ou-şoarele lor frumos colorate albastru seau verde. ODOBESCU, ¡3. III, 27, cf. MABIAN, S. R. I, '265, ddrf, tdrg, pascu, s. 167. Din ouşoare iese atunci o larvă transparentă ca sticla, c. petrescu, c. v. 193. Vro trei-patru ouşoare Duce Corbii la-nchisoare. teodorescu, p. p. 518, cf. D1ACONU, VR. 197. 2. Cf. o u (2). (în sintagma) Ouşorul genunchiului = rotula. Cf. bianu, d. s. + (Uneori articulat şi determinat prin „piciorului“) Osul rotund care leagă laba piciorului de partea de jos a femurului. Cf. lexic reg. 61, alr i 1 642/704, alr ii/i h 76, a v 14, vi 26. + (Regional) Uvulă, omuşor. Cf. tdrg, dr. ix, 434, şez. viii, 137, alrm i/i, h 48. <> E x p r. A-i cădea (cuiva) ouşorul = a răguşi, zanne, p. ii, 386. + (Regional; la pl., atribuind calitatea ca un adjectiv, în sintagma) Fasole ouşoare = soi de fasole oloagă cu bobul rotund. Cf. şez. vii, 180. II. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguieţe, roşii şi pline cu numeroase seminţe (Streptopus amplexifolius). Cf. ddrf, tdrg. — Pl.: ouşoare. — Ou + suf. -uşor. OUŢ s. n. (Regional) 1. Cf. o u (1). Ouţele gîndacilor celor ce slobod mătasă să se ţînă la frig preste iarnă, economia, 213/26, cf. lb, tdrg. Am un pom Cu doisprezece craci, In fiecare crac Cîte şeapte cuiburi, In fiecare cuib Cîte douăzeci şi patru ouţe (Anul), gorovei, c. 13. -^Compus: ouţă galbine = bureţi co- mestibili nedefiniţi mai îndeaproape (Bocşa — Zălau). Cf. alr ii 6 404/279. 2. Cf. ou (2). (în sintagma) Ouţu piciorului = osul rotund şi proeminent care uneşte laba piciorului cu partea de jos a femurului (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alr ii/i h 76/272. — Pl.: ouţe. — Ou + suf. -uţ. OVĂ s. f. v. iova. OVĂHT s. n. v. obaht. OVAJENIE s. f. (învechit) Onoare, cinste. Numai mie s-au făcut această ovajenie (a. 1835). ap. t. papahagi, c. l. + Favoare, hatîr. Poron-cim ca de acum acei neguţitori să aibă a da căte şese bani de perechea de ciubote, iar nu căte doi bani, precum până acum s-au urmat, îndestulă ţiindu-le ovajenia şi slobozirea alişverişului (a. 1821). URiCARiijL, xiv, 15. Cînd docladurile directorului ar fi trecute fără vreo ovajenie, el atunce are dreptate, buletin, f. (1833), 631jl9, cf. SĂ.GHINESCU, V. 62. — Pl.: ovajenii. — Din rus. yBaxceHHe. OVĂL, -Ă s. n., adj. 1. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă simetrică, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecţie cu axa decît în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. Ovala, adecă lungăreaţa ca şi oul. şincai, înv. 132, cf. valian, v. Doi favoriţi puternici cuprinzînd ovalul obrazului, arat de vine albastre, făcea din D.B. o fizionomie neuitată, russo, s. 28. In cetăţile de pămînt... se găsesc şi rotocoale seau ovale de piatră teşită, odobescu, s. ii, 146, cf. VLAHUŢĂ, O. A. III, 90, ŞĂINEANU, BARCIANU. Ovalul figurii e regulat şi armonios, ralea, s. t. 1, 317. Părul negru cu cărare pînă în creştet, întors spre tîmple, îi strînge parcă şi mai tare ovalul feţii, camil petrescu, o. i, 186. +Faţă, figură, obraz. Uit’le ce oval minunat, ce sprin-cene arcuite, contemporanul, vi2, 201. Ai, desigur, ochii negri, gura mică, nasul fin, Ş-un oval tăiat cu artă de vruh maestru divin ! hogaş, m. n. 50. Eu îţi priveam extatic Silueta şi ovalul. camil petrescu,: v. 26. 2. Adj. Care are.forma unui oval (1). Piaţă ovală (rătundă lungăreaţă), ar (1830), 3192/23. Figură ovală. elem. G.. 100/21. O frumoasă cîmpie ovală, genilie, g. 224/2, cf. valian, v., sta-mati, d., polizu. Piaţa se întinde ovală pe un neted şes. negruzzi, s. i, 36. Văzu un băiat cu faţa ovală, palidă, eminescu, n. 81. Pe nişte măsuţe ovale, se rînduiau chesele de tutun şi de dulceaţă: delavrancea, s. 121, cf. ddrf, şăi-neanu, barcianu. Din obrazul oval al mame-sii pornea raza caldă a gîndurilor materne, d. zam-firescu, 1. 26, cf. alexi, w. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta în stînga, îşi examină ceafa şi cutele rochiei în spate. 3489 OVALĂ — 392 — OVĂSCIOR c. petrescu, c. v. 167. O veche fotografie de amator . . . aşezată în medalion oval. teodoreanu, m. ii, 76. <0> (Adverbial) Rotunjeşte oval unghiile, taie pieliţele, lustruieşte, pensulează cu lac. c. petrescu, c. v. 259. — Pl.: ovali, -e. — Şi: (învechit, rar) ovală s. f. — Din fr. ovale, it. ovale, germ. oval. OYĂLĂ s. f. v. oval. OVALIZĂ vb. I. Refl. A lua formă ovală, a deveni oval. Pe măsură ce cuzinetul se ovali-zează, se poate scoate cite una din aceste plăci. soare, maş. 76. Deci, prin uzură, cilindrul se ovalizează. id. ib. 212. — Prez. ind. pers. 3: ovalizează. — Din fr. ovaliser. OVALIZĂRE s. f. Acţiunea de a se o v a- 1 i z a şi rezultatul ei. Fusul trebuie să fie perfect rotund, fără ovalizări. soare, maş. 94. Este interzisă întrebuinţarea pietrelor de polizor care... prin întrebuinţare capătă o uzură, neregulată ca ovalizări, ştirbiri, şanţuri, prev. accid. 21. — Pl.: ovalizări. — V. ovaliza. OVAR s. n. 1. Organ în care se formează şi cresc celulele sexuale feminine. Overele sau cuibul ouălor. kretzulescu, a. 10/12. Ovarul la pasări are forma unui ciorchine de struguri enc. vet. 774. Cercetarea ovarului a arătat că ele nu ar fi putut oua alt ou. linţia, p. ii, 146. 2. Organ al unei flori, în care se formează ovulele şi care se transformă după fecundaţie în fruct. Ovariu, stil şi stigmat, agronomia (1859), 316/16, cf. barasch, m. i, 28/24. Potir sudat la ovariu cu cinci dinţi scurţi, negruzzi, s. i, 102. După ce stigmatele au primit polenul... ovarul creşte repede, sandu-aldea, s. 90. — Pl.: ovare. — Şi: (învechit) ovariu (an-trop. 30/17, barasch, b. 24/26), over, ouâriu (gheţie, r. m., alexi, w.) s. n. — Din fr. ovaire, lat. ovarium. OVARIĂN, -Ă adj. Care aparţine ovarelor (1), privitor la ovare. Epiteliul ovarian poate să dispară pe alocuri, parhon, b. 24. Unele fenomene ca senzaţia de căldură, insomnia sînt constatate şi cînd este vorba de insuficienţă ova-riană. id. o. a. i, 294. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: ovarieni, -e. — Din fr. ovarien. OVARÎTĂ s. f. Boală care constă în inflamarea ovarelor (1). BIANU, D. S., cf. ENC. VET. 82. — Pl. : ovarite. — - Din fr. ovarite. OVARIU s. n, v. ovar. OVĂT, -Ă adj. (Bot.; învechit, despre fructe sau frunze) Care este în forma oului; ovoid. Unele [frunze] sînt ovate sau ca ouăle. i. nat. 4, cf. FLORA MOLD. I, 5/29, GRECESCU, FL. 216. — Pl.: ovaţi, -te. — Din lat. ovatus, -a, -um. OVAŢIE s. f. Manifestaţie publică entuziastă de admiraţie şi de aprobare, exprimată prin aclamaţii şi aplauze în cadrul unei adunări, unei serbări etc. împăratul îi restituie sabia şi numeroşii ofiţeri ruşi şi români, care umpleau curtea, îi fac ovaţiuni. maiorescu, d. ii, 108. Cînd intră în bal, elevele îl întîmpinară cu ovaţii zgomotoase, vlahuţă, o. a. iii, 11. Mi s-au făcut ovaţii cînd am avut curajul... să prind foaia din carte de haina pedagogului, brăescu, a. 179. în sfîrşit a apărut pe cer şi reclama luminoasă a lunii. Lumea-i face ovaţii — în gînd fireşte, sadoveanu, o. ix, 255. — Pl.: ovaţii. — Şi: (învechit) ovafiune s. f. — Din fr. ovation, lat. ovatio, -onis. OVAŢIONA vb. I. T r a n z. A-şi manifesta admiraţia, simpatia, aprobarea pentru cineva sau ceva prin ovaţii; a aclama. Se înclina . . . , mulţumind emoţionată publicului generos care o ovaţiona, stancu, u.r.s.s. 75. <> I n t r a n z. Mesenii au ovaţionat îndelung, ulieru, c. 13. întreaga asistenţă, în picioare, ovaţionează îndelung, răsună urale. scînteia, 1965, nr. 6689. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: ovaţionez. — Din fr. ovationner. OVAŢlCNE s. f. V. ovaţie. (5VĂ s. f. Ornament în relief, de forma unui ou, folosit în arhitectură, în ornamentaţia mobilierului sculptat şi a giuvaerelor. Cf. CADE, DER. — Pl.: ove. — Din fr. ove. OVĂJOR subst. (Regional) Ovăscior (Arrhe-natherum elatius). Cf. h xii 24. — Şi: ovejor (h ii 142, vii 131), ovîşor (ib. i 343) subst. — Ovăz +' suf. -ior. OVAS subst. v. ovăz. OVĂSAL subst. v. ovesel. OVASC subst. v. ovăz. OVĂSCIOR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată uneori pentru nutreţ; (regional) ovăz-frîncez (Arrhenatherum elatius). Cf. panţu, pl., der. — Ovăz + suf. -cior. 3506 OVĂSCUŢĂ — 393 — OVĂZ J OVĂSCtJŢĂ s. f. (Regional) Obsigă (Bromus sterilis) (Moscu — Galaţi). Cf. h hi 325. — PI.: ovăscuţe. — Ovăsc + suf. -uţă. OVĂSESC, -EĂSCĂ adj. (Regional; mai ales la pl., în sintagma) Pere ovăseşti *= pere murgi v. mur g2. Cf. păcală, m. r. 279. — Pl.: ovăseşti. — Şi : ovesese, -eăscă adj. pa seu, s. 429, h xvn 226. — Ovăs + suf. -esc. OVĂ SIC A. s. i. v. obsigă. OVĂSlŞTE s. f. v. ovăzişte. OVĂSÎŢĂ s. f. (Regional) Obsigă (Bromus tectorum). Cf. h iii 306, 385, xiv 435. — Pl.: ovâsiţe. — Ovăs + suf. -iţă. OVĂSNIŢĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h i 268, iii 209. — Accentul necunoscut. — Pl.: ovăsniţe. Ovăs + suf. -niţâ. OVĂSOĂIE s. f. (Regional) Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, dar mai înaltă, cu seminţele mai lungi şi mai subţiri; creşte prin culturile de păioase (Brădi-şorul de Jos — Oraviţa). Cf. h xviii 168. — Ovăs + suf. -oaie. OVĂZ subst. I. 1. Subst. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul înalt şi drept, cu inflorescenţa ramificată; sînt cultivate ca plante de nutreţ şi alimentare (Avena saliva, orientalis etc.). 3 stogure de ovăs (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 209/16. Fac rod desupra pămîntului. . . grău, ovăs, bob (a. 1733). gcr ii, 27/9, cf. coteanu, pl. 14. Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăsul cela pe jos. creangă, a. 62. Ovăzul se seamănă pentru negoţ şi pentru nutreţ de cai mai ales. Prin Moldova i se mai zice şi ovăsc. pamfile, a. r. 114. Pricopul pricopeşte griiele, adică face să dea in copt semănăturile de primăvară, cum este griul, secara, orzul, ovăsul sau ovăscul. id. s. v. 164. Se fierb paiele de ovăs, orz şi griu, iar In zeamă se pune calacan. pamfile-lupescu, crom. 61. Ovăzul a intrat în pîrgă şi se leagănă în vînt. v. rom. iulie 1954, 53. Frunză verde de oves, Floricică de pe şes. alecsandri, p. p. 403. Înapoi i-am poruncit Pe-un spic verde de ovăz Să se-nsoare sănătos! jarnik-bîbseanu, d. 98. Firuţ verde de ovăs, M-a minat maica să ţes. id. ib. 428. Frunză verde de ovăs, De s-ar face dealul şăs. hodoş, p. p. 105. Două paie de ovăsc. pamfile, c. ţ. 261. Foicică de ovăs, Ziua văz, Noaptea visez. şez. xv, 99, cf. alr i 930. Frunză verde de ovăz, Ce plîngi, mîndră, cînd mă vezi? folc. transilv. i, 20. <£> F i g. Nu mi-ai lăsat nici părul de ovăz, Nici fruntea naltă pururea senină. stancu, c. 139. <^> Ovăz-sălbatic = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu florile dispuse în panicul egal dezvoltat în toate direcţiile; creşte prin semănături; (regional) odos (Avena fatua). Cf. cihac, ii, 235, brandza, fl. 490, barcianu, şez. xv, 97. Ovăz-prost (GRECESCU, FL. 613, panţu, pl.), ovăz-negru (barcianu, alexi, w.) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu florile dispuse în panicul aproape simplu, unilateral; creşte prin cîmpuri, prin grîne şi se cultivă uneori ca plantă de nutreţ ; (regional) odos (Avena strigosa). Compuse: ovăz-negru = ovăz cosit în stare verde pentru nutreţ, ovăz furajer, (regional) coşolină. Cf. h ii 116, alr îi 5 194/353 ; (regional) iarba-ovăzului = obsigă (Bromus secalinus). Cf. tdrg; ovăz-dulee = flocoşică (Holcus lantanus). Cf. brandza, fl. 490, damé, t. 188, barcianu, grecescu, fl. 615, tdrg; ovăz-!rîncez = ovăs-cior (Arrhenatherum elatius). Cf. panţu, pl. 2. Subst. P. r e s t r. (Cu sens colectiv) Seminţe de ovăz (1) ,■ folosite mai ales ca hrană pentru cai. V. zob. Eghiptenii ocărăsc pre aceia ce din ovăs fac pîine. herodot (1645), 105. Am învăţat feciorii noştri să ne ia vreo 40, 50 de găleate de ovăs (a. 1651). iorga, b. r. 30. Am dat pentru dinsa 17 de florinţ şi un ferdel de oves (a. 1700). id. s. d. xiii, 164, cf. lex. mars. 189. 2 ferdele ovăs (a. 1800). iorga, s. d. xii, 130. Cocişul fura ovăsul (zobul) calului şi îl vindea, ţichindeal, f. 120/14, cf. clemens. Cal fierbinte, Fii cuminte . . . Traista plină Iţi voi da de bun ovăs. negruzzi, s. ii, 108. Am jurat ca peste dînşii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs. eminescu, o. i, 147. Dintr-un cal moale, slab şi pîntecos .. . , ovăsul şi îngrijirile lui Vasile au făcut un căluţ întinerit, sadoveanu, o. vii, 300. Ei descălecau, Pagii slobozeau; De ospăţ le da Ovăz de la şes. balade, ii, 198. <> Fulgi de ovăz v. fulg. (Regional) Pere de ovăz — pere murgi, v. murg2 pascu, s. 429. <ü> E x p r. Nu-i ovăsul pentru gîşte, i se spune cuiva care nu ştie să aprecieze un lucru bun. Cf. zanne, p. ix, 496. (Cu parafrazarea expresiei) La voi vorba bună e ca ovăzul la gîşte ! rebreanu, r. i, 238. 3. S. n. (Mai ales la pl.) Lanuri, semănături de ovăz (1); (regional) ovăzişte. Se strîng făguraşii cînd cosesc oamenii ovezele. marian, ins. 197. Zarea-şi picură argintul Pe ovezele de aur. goga, poezii 43. Orzurile, ovăzurile şi imaşurile prididesc şoseaua, galaction, o. a, ii, 381. Din cauza inundării întregului şes cu ovăzuri, contururile priveliştii se rotunjeau, căli-nescu, e. o. i, 104. Vîntul iscă vechi aleanuri Prin ovesele sonore, beniuc, v. 51. La fîntînă- 3514 OVĂZIŞTE — 394 — OVIPAR ntre oveze, Se-nlilnesc două neveste. ,bibicescu, p. p. 75, cf. mat. folk. 961. Boii badii pasc ovese, Badea bea cu jupînese. bud, p. p. 47. Bune ovâscuri. alb i 930/618. Se scutură ovqsăle. ib. 931/385, cf. alr sn i h 39/192, mat. dialect, i, 213. 4. Subst. (Regional; şi în compusul ovăz-sălbatic, alr sn iii h 638) Pir (Agropyrum repens). ib. h 638/25. II. Subst. art. Numele unui dans popular. Cf. SEVASTOS, N. 282, PAMFILE, J. III, 10. -PI.: (3) ovâzuri şi oveze. — Şi: (popular) ovâs, (învechit şi regional) oves, (regional) ovâsc subst. — Din V. sl. OKiCTi ( < OKhCTs,). OYĂZÎŞTE s. f. (Regional) Teren semănat cu ovăz (!)• Poartă iarna nişte corăbii de opinci,... pe care le leagă şi oblojeşte cu nenumărate curele, groase şi lungi, ca pripoanele de cal in ovăsişte. iovescu, n. 96, cf. alr sn i h 39. + Mirişte de ovăz. Com. din ţepeş vodă — CERNAVODĂ. — PI.: ovăzişti. — Şi: ovăsişte, ovezişte (com. din ŢEPEŞ VODĂ — CERNAVODĂ, ALR Il/705, ALR sn i h 39/705, fd ii, 154), ovesişte (h xiv 209, A I 35) s. f. — Ovăz + suf. -işte. O VEDENIE s. f. v. vovedenie. OVEJOR subst. v. ovăjor. OVELl vb. IV v. ofili. OVELÎRE s. f. v. ofilire. OVELÎSC s. m. v. obelisc. OVELÎT, -Ă adj. v. ofilit. OVELITdRIU, -OARE adj. (învechit) Umilitor, înjositori Cruziile, cu care împilătorii patriei sale tratau pe românii cari purtau giugul ovelitoriu, de mult deşteptasâ in nobila sa inimă un simţimînt de vendetă, asachi, s. l. ii, 51. — PI.: ovelitori, -oare. — Oveli + suf. -(i)tor. OVER s. n. v. ovar. OYERTtJRĂ s. f. v. uvertură. OVÎS subst. v. ovăz. OVESÎiL subst. (Regional) 1. Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h vii 258, xiv 160. 2. (Cu sens colectiv) Puiet de peşte, bă-cescu, p. 42. Ovăsălul face borşul bun. id. ib. — Şi: ovăsăl subst. — Ovăs + suf. -el. OVESESC, -EĂSCA. adj. v. ovăsesc. OYESlŞTE s. f. v. ovăzişte. OVEŞÎR s. m. (Prin Maram.) Cultivator de ovăz. Cf. T. PAPAHAGl, M. 228. — PI.: oveşeri. — Ovăs + suf. -ar. OYEŞTInA s. f. (Prin Bucov.) Mirişte de ovăz. Cf. LEXIC reg. 105. — PI.: ? — De la ovăz. OVEZIŞTE s. f. v. ovăzişte. OVIDfiNIE s. f. v. vovedenie. OYIDtJCT s. n. (Anat.) Canal prin care ovulele (ouăle) ajunse la maturitate sint transportate spre exterior. Cirul gălbenuşul a crescut şi s-a format complet, cămaşa lui se rupe şi el cade intr-un sac numit oviduct. enc. vet. 774. Oul trece din ovar în oviduct unde este fecundat. zoologia, 151. — PI.: oviducte. — Din fr. oviducte. OVIFdRM, -i adj. Care are forma unui ou; ovoid, ovoidal. Un parazit. . . oviform, care trăieşte în apă. enc. vet. 461. — PI.: oviformi, -e. — Din fr. oviforme. OYILÎ vb. IV v. ofili. OVILICITJNE s. f. (învechit) Umilinţă, smerenie. Nu toarnă omul în smerenie (oviliciune d). PSALT. 188. — Ovili + suf. -ciune. OYILlRE s. f. v. ofilire. OVILIT, -A adj v. ofilit. OVÎN, -A adj. Din familia oii; de oaie. Cf. dl, dm. + (Substantivat, f. pl.) Denumire generică dată, în limbajul ştiinţific, oilor. der. — Pl.: ovini, -e. — Din fr. ovin. OVIPĂR, -A adj. (Despre animale) Care se reproduce prin ouă. Cf. valian, v., barasch, m. i, 95/25, POL1ZU, agronomia (1859), 54/7. Toţi ornitorinchii sînt ovipari. maiorescu, l. 93, cf. ddrf, şăineanu, alexi, w. + (Substantivat, mai ales la pl.) Animal care se înmulţeşte prin ouă. Cf. valian, v., negulici. Ovipare, adică puii lor se nasc din ouă. barasch, i. n. 368. — Pl.: ovipari, -e. — Din fr. ovipare. 3540 OVIPOZITOR — 395 — OVREICUŢĂ OVIPOZITdR s. n. Extremitatea oviductului unor specii de insecte, servind la depunerea ouălor. Femela,, înfige ovipozitorul in terenul moale, depune mai multe ouă la un loc şi le acoperă cu o secreţie, zoologia, 74, cf. deii. — Pl.: ovipozitoare. — Din fr. ovipositeur. (ÎYIS subst. (Regional) Varietate de struguri cu boabe mari şi rare, care se coace tîrziu. Cf. JIPESCU, 0. 54, DDRF, RĂ.DULESCU-COD1N. — Şi: oviţ subst. rădulescu-codin. — Etimologia necunoscută. OVIŢ subst. v. ovis. OVÎRŞl vb. IV. Tranz. (învechit) A completa, a întregi, a împlini. Spre o ovărşire aceste ponturi şi aşezăminturi, cu iscălitura de minele noastre... le vom intări. n. costin, LET.2 I A, 481, cf. bl VI, 147, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: ovîrşesc . — Din slavon. oyKp-hujHTH. OVÎŞ(ÎR subst. v. ovăjor. 0V<5D s. n. v. ogod. OVODĂ s. f. (Regional) Grădiniţă de copii (Crişcior — Brad). Com. paşca. — Pl.: ovode. — Din magh. ovoda. OVOID, -Ă adj. Care are forma unui ou; oviform, ovoidal. Trupuri ovoide. kretzulescu, a. d. 339/21. Rodul dovleacului este ovoid. bre-zoianu, a. 221/4. Spic . . . cilindric sau ovoid. grecescu, fl. 31. Forma unui astfel de grăunte uscat e diferită; în cea mai mare parte din cazuri, rotundă sau ovoidă. sandu-aldea, s. 143. îşi ştergea cu batista sudoarea de pe chelia ovoidă. c. petrescu, î. ii, 82. Caliciu umflat, ovoid. FLORA R.P.R. 11, 131. — Pronunţat: -vo-id. — Pl.: ovoizi, -de. — Şi: ooid, -ă adj. fis. 62/13. — Din fr. ovoîde. — Ooid, prin apropiere de ou. OVOIDÂL, -Ă adj. Ovoid. dl, dm. — Pronunţat: -vo-i-. — Pl.: ovoidali, -e. — Din fr. ovoîdal. OVOLNÎ vb. IV. Tranz. (Rusism înve-: chit) A da afară din serviciu, a concedia. Sînt ovoinit din slujbă, ap. tdrg, cf. jahresber. xxvi—xxix, 34, bl vi, 147, scriban, d. — Prez. ind.: ovolnesc. — Din rus. yBoni>Hjm>. OVOSCOP s. n. Aparat utilizat în avicultură, : cu care se examinează calităţile ouălor. dl, ; DM, DER. —* Pl.: ovoscoape. — Din fr. ovoscope. OVOVIVIPÂR, -Ă adj. (Despre animale) Care se reproduce prin ouă clocite de femelă în oviduct. Cf. negulici. Reptilele sînt ovipare ori ovovivipare. contemporanul, iv, 488, cf. UN, DER. — Pl.: ovovivipari, -e. — Din fr. ovovivipare. OVRĂŢIE s. 1. v. obraţ. OVRÎG s. n. (Regional) Ogrinji1 (Coverca — Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — Pl.: ovreguri. — Etimologia necunoscută. Cf. covrag. OVREGOS, -OĂSĂ adj. (Regional, despre fîn) Cu multe cotoare, plin de ogrinji (a vi 26); cu paiul gros (glosar reg.). — Pl.: ovregoşi, -oase. — Ovreg + suf. -os. OVREI s. m. (învechit şi regional) Evreu. Cintecul lui David, cînd tocmi-se pămîntul lui, nu adaus scris de ovrei, psalt. 200, cf. gcr i, *16/22. Au ieşit ovreaii de în Eghipet. moxa, 349/26. Cătră ovreai a cărţii sf[i]ntului ap[o]stol Pavel. dosoftei, ap. gcr i, 263/2. Aşa scrie sf[i]ntul Pavel apostol, la cartea cătră ovreai (a. 1678). gcr i, 237/37, cf. polizu, cihac, ii, 658, şăineanu, murnu, gr., tdrg. Plec, iacă plec, murmură ovreiul uluit, rebreanu, nuv. 158 . Acolo locuiesc ovreii, sadoveanu, o. 221. + P. r e s t r. (Ieşit din uz) Comerciant evreu. O să trimeaţă un ovrei cu nişte cămăşi frumoase, ispirescu, l. 114. — Pl.: ovrei. — Şi: ovrGu s. m. ddrf, barcianu, PAMFILE, S. T. 30. — Din gr. ¿(3pi6ţ. OVREICĂ s. f. (învechit şi regional) Evreică. Nu-s ca muierile Eghipetului ovreaicile. biblia (1688), 3Sr2/32, cf. polizu. Ovreica se ridică în picioare şi ieşi încet, sadoveanu, o. iv, 411, cf. 417. + P. r e s t r. (Ieşit din uz) Comerciantă evreică. Ovreica îi dădea rachiu pe datorie. rebreanu, i. 334. — Pl.: ovreice. — - Ovrei + suf. -că. OVREICtJŢĂ s. f. (Regional) 1. Diminutiv al lui o v r e i c ă. 2. (Mai ales art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d., h vii 393. — Pl.: ovreicuţe. — Ovreică + suf. -aţă. 3558 OVREIESC — 396 — OXIDABIL OVREIESC, -IÂSCĂ adj., subst. art. 1. Adj. (învechit şi regional) Evreiesc. Grăi în limba ovreiască, coresi, l. 127/17, cf. gcr ii, 65/22. Şi scrisă el in stîlp cu slove elineşti şi ovreieşti. ALEXANDRIA, 106/24. 2. Subst. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. SEVASTOS, N. 282, PAMFILE, J. III, 92. — Pl.: ovreieşti. — Şi: ovrescul subst. art. SEVASTOS, n. 282. — Ovrei + suf. -esc. OVREIEŞTE adv. (învechit şi regional) în felul evreilor, ca evreii; evreieşte. Cf. gcr i, *16/23, polizu, ddrf. + în limba ebraică; evreieşte. Era scrisă ovreiaşte, greceaşte, lăti-neaşte. coresi, ap. gcr i, 21/29. Scoaseră cărţile lor toate de în ovreieşti, greceaşte. moxa, 351/33. — Ovrei + suf. -eşte. OVRESCUL subst. art. v. ovreiesc. OVREU s. m. v. ovrei. OVROC s. n. v. oboroc. OVSÎCĂ s. f. V. obsigă. OVSÎGĂ s. f. v. obsigă. OVÎJL s. n. Gametul femei al animalelor. Cf. bar cian u. Fiecare bobiţă din ovar conţine o pată mică, care nu este altceva dedt ovulul. enc. vet. 774. în ovare se formează cîte un singur ovul. zoologia, 20, cf. 13, der. + Parte principală a carpelei plantelor fanerogame, care, după fecundare, se transformă in sămînţă. Ouăle plantelor sau ovulele, barasch, b. 27/1. Ovariul, în interiorul căruia există ovulele. grecescu, fl. 3. în interiorul ovarului se găsesc ovulele fixate de păreţii lui prin nişte rădicături numite placentă, sandu-aldea, s. 144, cf. ds, DER. — Accentuat şi: (neobişnuit) ovul. scriban, d. — Pl.: ovule. — Şi: (refăcut după pl.) ovâlă (accentuat şi ovulă scriban, d.) s. f. barcianu, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Din fr. ovule. OVULAR, -Ă adj. (Rar) Care se referă la ovul, care aparţine ovulului. Cf. barcianu. — Pl.: ovulari, -e. — După fr. ovulaire. OVdLĂ s. f. v. ovul. OVtJZ s. n. V. obuz2. OXALAT s. m. Sare sau ester al acidului oxalic, întrebuinţat în medicină, în vopsitorie şi în industrie. Cf. barcianu, alexi, w., nica, l. vam. 179, scriban, d. Oxalat de sodiu. der. — Pl.: oxalaţi. — Din fr. oxalate. OXĂLIC adj. (Numai in sintagma) Acid oxalic = substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, întrebuinţată in vopsitorie, la fabricarea cernelii, în tăbăcărie etc. Cf. barcianu, scriban, d. Acidul oxalic ... se găseşte în multe plante şi mai ales în măcriş. macarovici, ch. 526, cf. 495, dt. — Pl.: oxalici. — Din fr. oxalique. OXÎD s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. Cf. propăşirea (1844), 2552/13, ddrf. Corpurile simple, combinîndu-se cu osi-genul, formează două clase de combinaţiuni, care se numesc acizi şi osizi. poni, ch. 30, cf. barcianu. O clipă mi-a fulgerat prin minte că mă voi fi intoxicat cu oxid de carbon, sandu-aldea, a. m. 111, cf. alexi, w., nica, l. vam. 180. O dată cu reducerea oxidului de fier, se reduc şi alţi oxizi metalici, ioanovici, tehn. 39, cf. leg. ec. pl. 28, dt. între mineralele accesorii deosebim . . . oxizi, carbonaţi, sulfaţi, geologia, 15, cf. DER. — Pl.: oxizi şi (învechit, n.) oxide (barasch, m. iii, 67/15, id. i. n. 20, polizu), oxiduri (polizu, brezoianu, b. 81/24). — Şi: (ieşit din uz) osid (scris şi ossid man. sănăt. 373, pl. şi, n., osside ib.) s. m. — Din fr. oxyde. OXIDĂ vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) transforma în oxid prin combinare cu oxigenul ; a (se) acoperi cu oxid. V. rugini. Acidul sulfos se oxidă, marin, pr. i, 96/12, cf. şăineanu, alexi, w. Fierul pur este de culoare albă strălucitoare, iar in contact cu aerul se oxidează imediat, ioanovici, tehn. 46, cf. 39. 2. (învechit; despre sînge) A (se) încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina redusă din globulele roşii; a (se) oxigena. Sîngele din vene se osidează (roşeşte) şi se curăţă. mihali, c. 16. Nu pot oxida sîngele vînos. parab. 306/15. \ — Prez. ind.: oxidez şi (învechit) oxid. — Şi: (ieşit din uz) osidâ vb. I. — Din fr. oxyder. OXIDABIL, -Ă adj. Care se poate oxida (1), care poate rugini (uşor). Cf. şăineanu, cade. Metale oxidabile, dl, cf. cm, — Pl.: oxidabili, -e. — Din fr. oxydable. 3574 OXIDANT — 397 — OXIGENA OXIDANT, -Ă adj. 1. Care are proprietatea de a oxida (1), care produce oxidare. Proprietăţile cele oxidante ale acidului azotic, marin, pr. i, 110/8, cf. şăineanu, d. u. Cuptorul rotativ prezintă dezavantajul arderii elementelor oxidante în proporţie mai mare decît în cazul cubi-loului. IOANOVICI, TEHN. 106, Cf. MACAROVICI, ch. 249. + (Slibstantivat, m.) Substanţă care are proprietatea de a produce oxidare. Cu ajutorul alcalinilor, a oxidanţilor sau pe cale mecanică, inul se poate dezintegra în fibrile de mărimea bumbacului, ionescu-muscel, fil. 329. 2. (Med.) Oxidativ (2). Scăderea fermenţilor oxidanţi în celulele bătrînilor. parhon, b. 109. — PI.: oxidanţi, -te. — Din fr. oxydant. OXIDARE s. f. Acţiunea de a (se) oxida (1) şi rezultatul ei; oxidaţie (1). V. rugini r e. Materialul tipografic,... în urma ume-zelei, suferă mult de oxidare. v. molin, v. t. 49. Sub acţiunea aerului umed şi a acizilor, cuprul se acoperă cu un strat verzui de oxid (cocleală) ce-l protejează, împiedicînd oxidareâ sa în adîn-cime. ioanovici, tehn. 60, cf. 51, macarovici, ch. 247. — PI.: oxidări. — V. oxida. OXIDAT, -Ă adj. (Despre metale) Care a fost supus acţiunii oxidării, care s-a acoperit cu oxid. V. ruginit. Plumbul. . . foarte rareori s-au aflat nativ, mai de multe ori să găseşte ocsidat. j. cihac, i. n. 430/24. Cobaltum se află numai oxidat, stamati, m. 15/12. Metale . oxidate, asachi, l. 77. — PI.: oxidaţi, -te. — V. oxida. OXIDATÎV, -Ă adj. 1. Care are proprietatea de a oxida (1). Fosforizare oxidativâ. Degradare oxidativă. scl 1960, 184. 2. Care influenţează arderile din organism. Intervenţia favorabilă a unei bune activităţi oxidative pare în legătură directă cu arderea cît mai completă a produselor de dezasimilare. parhon, b. 109. — PI.: oxidativi, -e. — Oxida + suf. -(a)tiv. OXIDAŢIE s. f. 1. Oxidare. Cf. asachi, l. 582/39, negulici, brezoianu, r. 319/16. Se întîmplă cîteodată cu chiorul să pricinuiască oxidaţia materiilor supuse lucrărei lui. marin, pr. i, 18/2, cf. şăineanu, alexi, w., dl, dm. 2. (învechit; despre sînge) Oxigenare (1). Oxidaţiunea sîngelui din vine. descr. ape, 21/23. — PI.: oxidaţii. — Şi: (ieşit din uz) oxida-ţiune s. f. — Din fr. oxydation. OXIDAŢIÎÎNE s. f. v. oxidaţie. OXIDRll s. m. Hidroxil. Această moleculă monovalentă, numită osidril, este un radical. poni, ch. 149. Apa. . . se disociază în ioni de hidrogen... şi în ioni de oxidril. ltr, cf. dl, dm. — PI. : oxidrili. — Şi : (ieşit din uz) osidril s. m. — Din fr. oxhydrile. OXlE s. f. (învechit) Accent ascuţit; accentuare. O carte scriseră, în carea mai multe laţuri decît slove şi mai multe suleţe şi sule decît oxii şi varii... se gâta, cantemir, ist. 210. Va preda cetania curată,... cu lovirea cuvîntului la acţent sau oxie (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201. Oxiia, sau lovire supţire, să pune pururea în mijlocul cuvîntului (a. 1823). bv iii, 409, cf. GÂLDI, M. PHAN. 216. — PI. : oxii. — Din ngr. ôÇela. OXIGÉN subst. Gaz incolor şi fără miros, indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii. Cf. descr. aşez. 4/26, teodori, a. 80/10. Gas oxighenum. chiriacopol, d. î. 2/13. Oxigheniu (materie acră), antrop. 106/20. Ocsigeniu şi hidrogeniu. sibineanu, c. 35/26. Aer vital (oxighen). episcupescu, a. 89/5. Puternicei influinţe a osigenului (materie elementară învie-toare). nep. vind. 30/6, cf. vasici, m. i, 41/21. Plantele sînt compuse din două feliuri de substanţe: unele pre care natura le dă în mare cantitate, . . . cum este oxigenul, hidrogenul, ... şi altele pre care agricultura trebuie să le dea sub formă de îngrăşare, precum azotul, fosforul. I. IONESCU, M. 312, cf. DDRF, ŞĂINEANU, BAR-cianu. Oxigenul... e numaidecît trebuincios vieţei. MEHEDINŢI, G. F. 23, cf. BIANU, D. S., nica, l. vam. 180. Automobilul. .. îşi primejdui arcurile, . . . cărînd doctorii şi baloane de oxigen. c. petrescu, r. dr. 216, cf. ds. In comerţ se găseşte oxigen în cilindri de otel. macarovici, ch. 245, cf. 76. — Şi : (învechit) oxighén, oxighéniu, oxi-géniu, oxighénum, osigén subst. — Din lat. oxygenium, fr. oxygène,' it. ossi-geno. OXIGENA vb. I.I. Refl. (Despre substanţe chimice) A se combina cu oxigenul. Cf. şăineanu, DL, DM. 2. Refl. (Med.; despre sînge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina redusă din globulele roşii. Sîngele ... se roşeşte (se oxigenează), barasch, i. n. 231, cf. şăineanu. 3584 OXIGENARE — 398 — OZDRONCUL 3. T r a n z. A decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. îşi oxigena părul? Poate. teodore anu, M. ii, 364. + A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată, di,, dm. — Prez. ind. : oxigenez. — Din fr. oxygéner. OXIGENARE s. f. Acţiunea de a (s e) oxigena şi rezultatul ei. 1. Cf. oxigena (2). Tuberculele, înmul-ţindu-se, astupă vasele plăminilor şi paralisă astfel ossigenarea sîngelui. man. sănăt. 224/2. Aceste expiraţiuni. . . măresc capacitatea de oxigenare, parhon, b. 178: 2. Cf. oxigena (3). Oxigenarea părului. + Albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată. Cf. LTR. — PI. : oxigenări. — Şi : (ieşit din uz) ossige-nâre s. f. — V. oxigena. OXIGENAT, -Ă adj. 1. (Despre substanţe chimice) Care conţine (mult) oxigen, care e transformat cu ajutorul oxigenului. Gaz, acid muriatic oxigenat. înv. vin. 85/10. Aer bun, oxigenat, descr. ape, 21/18. <0> Apă oxigenată = soluţie de perhidrol cu apă, avînd proprietăţi decolorante şi dezinfectante. Cf. marin, pr. i, 177/22. Pentru inălbit se întrebuinţează astăzi mai mult apa oxigenată, care este mai puţin agresivă asupra fibrelor textile, macarovici, ch. 271. 2. (Despre păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată; (despre persoane) cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată. Pavilionul era în locul unde e masa cea cu domnul în smoching şi cu două doamne oxigenate. c. petrescu, c. v. 225. Umbla cu părul scurt, oxigenat, pas, z. i, 90. Cu părul ei des, oxigenat şi zbîrlit. vinea, l. i, 61. — PI. : oxigenaţi, -te. — V. oxigena. OXIGÉNIU subst. v. oxigen. OXIGITÉN subst. v. oxigen. OXÏGHÉNIU subst. v. oxigen. OXIGHENUM subst. v. oxigen. OXIÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A pune accent deasupra unei vocale; a accentua. Cf. gAldi, m. phan. 216. <ü> R e f 1. pas. Ison sau psili cu oxie. [se pune] pururea la început pe glasnică, la cuvîntul care nu să oxiiaşte înlăuntru (a. 1823). bv iii, 409. — Prez. ind.: oxiesc. — V. oxie. OXIT(5N, -Ă adj. (Despre cuvinte) Accentuat pe ultima silabă. O vorbă oxitonă. heliade, paralelism, i, 10, cf. negulici, scl 1954, 89. Neutrele care la singular sînt oxitone. ll i, 116. în versificaţia română, . . . rimele oxitone sau masculine sînt tot aşa de răspîndite ca şi cele paroxitone sau feminine, l. rom. 1959, nr. 2, 62. în seria substantivelor neutre oxitone intră şi substantivele monosilabice, scl 1960, 36. -0» (Substantivat, n.) Dezinenţa — ora .. . s-a extins foarte mult, cuprinzînd mai ales oxitonele şi monosilabele. puşcariu, l. r. i, 237. — PI.: oxitone. — Din fr. oxyton, cf. ngr. o^uTovoţ. OXITONlE s. f. Accentuare a unui cuvînt pe ultima silabă. Există însă şi cazuri de oxitonie a temelor în -ur. scl 1954, 87. — PI.: oxitonii. — Oxiton -+- suf. -ie. OXltJR s. m. Vierme parazit care trăieşte în intestinul oamenilor (mai ales al copiilor) şi al unor animale sau pe unele plante (Oxyuris vermicularis). Cf. bianu, d. s. Boală a cailor, produsă de nişte viermi mici, numiţi oxiuri. ENC. VET. 52. — Pronunţat: -xi-ur. — PI.: oxiuri. — Din fr. oxyurc. OXIURdZĂ s. f. Boală provocată de oxiuri. Oxiuroza este o boală a cailor, enc. vet. 52. — Pronunţat: -xi-u-. — Din fr. oxyurose. (ÎXO interj. (Familiar şi argotic; cu valoare verbală) Taci ! alas 17 XII 1922, 6/1. — Din semnele dactilografice de încheiere: oxo. Cf. scl 1956, 273. OZALÎD subst. Hîrtie acoperită cu o substanţă sensibilă la acţiunea luminii, folosită pentru reproducerea desenelor tehnice executate pe hîrtie transparentă. Cf. dl, dm. — Din fr. oxalide. OZĂNTREGĂRE s. f. pl. v. cozondroace. OZDREĂ s. f. v. zdreală. OZDREÂUĂ s. f. v. odraslă. OZDRONCUL subst. art. (Regional) Numele unui joc de copii (Roşiori de Vede). Cf. cv 1951, nr. 1, 36. — Etimologia necunoscută. Cf. z d r o n c. 3601 OZEAN — 399 — OZONIZATOR OZEĂN s. n. v. ocean2. OZÎÎNĂ s. f. Inflamaţie cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia şi la dispariţia simţului mirosului. Cf. bianu, d. s., .scri- RAN, D., DER. — PI.: (rar) ozene. scriban, n. — Din fr. ozene. OZÎDÎ vb. IV v. izidi. OZLĂŞ s. m. v. oslaş. OZMÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se opinti (Rîmnicu Vîlcea). lexic. reg. 83. — Prez. ind.: ozmesc. — Etimologia necunoscută. OZOCERÎT subst. v. ozocherită. OZOCERÎTĂ s. f. v. ozocherită. OZOCHERÎT subst. v. ozocherită. OZOCHERÎTĂ s. f. Substanţă bituminoasă solidă, de culoare galbenă, brună, verzuie sau negricioasă, translucidă, cu miros aromatic, constituită dintr-un amestec de parafine naturale şi răşini; se foloseşte la fabricarea luminărilor, a cerurilor etc.; (popular) ceară de pă-mînt. Cf. şăineanu, alexi, w., nica, l. vam. 180. Obţinerea ozocheritei din reziduri de ţiţei. enc. tehn. i, 456, cf. nom. min. i, 176. Hidrocarburi saturate solide se găsesc ca ozocherită sau ceară de pămint. macarovici, ch. 436, cf. 440. Ozocherită. . este o rocă de culoare galbenă-brună, uşoară, moale, fibroasă, geologia, 46, cf. DER. — Şi: (învechit) ozocherit (barcianu, cantu-NIARI, L. M. 93, 161), ozoccrit (CANTUjNIARI, l. m. 107) subst.; ozocerită (id. ib.) s. f. — Din fr. ozokeritc. oz<5n subst. Gaz cu miros caracteristic, pătrunzător, de culoare albăstruie, reprezen-tînd o formă alotropică a oxigenului; ia naştere în atmosferă datorită descărcărilor electrice şi sub acţiunea razelor ultraviolete ale soarelui. Cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s. Atmosfera lucrează ca o sită oprind .. . [razele] vătămătoare graţie ozonului din aer. enc. tehn. i, 104. Ozonul se găseşte... în aerul din apropierea cascadelor, pe malul mărilor, în pădurile de brazi, macarovici, ch. 250. Aerul... se încarcă deodată cu atîta ozon încît, sub tăria lui, plămînii parcă respiră pentru prima oară. bogza, c. o. 65. Pădurea duce-n frunze fiole cu ozon. vin- tilă, o. 28. Cu palme de ozon răcoritoare Ne mîngîie miresmele de brazi. v. rom. martie 1954, 197. — Şi: ozonă s. f. poni, ch. 44, şăineanu, iordan, l. r. a. 53. — Din fr. ozone. OZONA vb. I. T r a n z. (Rar) A ozoniza. Cf. scriban, d. — Prez. ind.: ozonez. — Din fr. ozoner. OZONÁT, -Ă adj. Care conţine (mult) ozon, plin de ozon. Preţul unei luni de umbră, de răcoare ozonată. c. petrescu, o. p. i, 15. Se plimbă noaptea cerbii în ozonata vale. isac, o. 111. — PI.: ozonaţi, -te. — V. ozona. Cf. fr. o z o n é. OZ0NĂ s. f. v. ozon. OZONIFICA vb. I. Tranz. A transforma oxigenul în ozon; a ozoniza. Cf. bul. fil. iii, 185. Esenţa de terebentină, oxidîndu-se, ozoni-fică oxigenul din aer. macabovici, ch. 250. în secţia de încercări a „Electroceramicei”, fulgere albastre joacă pe izolatori, troznind cumplit şi ozonificînd aerul. l. rom. 1960, nr. 1, 63. — Prez. ind.: ozonific. — De la ozon. OZONIZÁ vb. I. Tranz. 1. A introduce ozon într-un mediu (pentru a-1 steriliza). DL, DM. 2. A adăuga ozon în aerul dintr-o încăpere în scopul sporirii cantităţii de oxigen, dl, dm. — Prez. ind.: ozonizez. — Din fr. ozoniser. OZONIZARE s. f. Acţiunea de a ozoniza. DL, dm. — PI.: ozonizări. — V. ozoniza. OZONIZÁT, -Ă adj. Care conţine (mult) ozon; ozonat. Atmosfera cea sănătoasă, robustă, foarte ozonizată, a înălţimii, hasdeu, i. c. i, 248. Aerul Ardealului se arăta ozonizat, tonifiant. perpessicius, m. iv, 358. — PI.: ozonizaţi, -te. — V. ozoniza. OZONIZATÓR s. n. (Rar) Ozonizor. Cf. macarovici, ch. 250. — PI.: ozonizatoare. — Ozoniza + suf. -tor. 3619 OZONIZOR — 400 — OZOREL OZONIZdR subst. Aparat de producere a ozonului prin descărcări electrice, destinat sterilizării aerului în încăperi, a apei, a grăsimilor etc. DER. -PI.: ? — Din fr. ozoniseur. OZ0R s. n. (Prin Mold.) Model, desen, motiv (tdrg) de cusătură sau de ţesătură (h xii 554), în formă de romburi (com. furtună) ; p. e x t. ţesătură sau cusătură cu astfel de modele. Cu săcuri unşorii să-i oboară, Să-i dezbrace aur cu ozoară. dosoftei, ps. 244/18, cf. cihac, ti, 469, ddrf, barcianu, alexi, w. Cîţiva coţi de lină subţire în patru iţe sau In ozoară. sevastos, n. 46, cf. 51., Maier, Maier, bour negru, Mai înş’el cu coarne-a tăli, N’i-i sminti ozoarili-meli. ARH. FOLK. IV, 115. — PI.: ozoare. — Din ucr. dial. y3yop (lit. y3ip, -opy). OZOREL adv. (Regional; în e x p r.) Mai ozorel = „se zice, în bătaie de joc, la unul ce se găteşte, crezînd că-i mai frumos” (Balinteşti — Bîrlad). i. cr. v, 183. — Cf. o z o r. 3G22 Redactor: ECATERINA IONAŞCU Tehnoredactor: CORA JOHNSON Dat lacules 14.06. 1966. Bun de tipar 11. 06. 1969. Apărut 1969. Tiraj 2580 ex. Hîrtie scris 1 A de 80 g/m8. 8/600x800. A. 11336/1969- Coli editoriale 52,91. Coli de tipar 50,50. C. Z. pentru bibliotecile mari 459 — 3 *= 59. C. Z. pentru bibliotecile mici 4R —.3 “ R. întreprinderea Poligrafică «Arta Grafică» Calea Şerban Vodă nr. 133—-135. Bucureşti, Republica .Socialistă România. Comanda nr. 161