DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN CLUJ ŞI DE CENTRUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ ŞI FOLCLOR DIN IAŞI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL VII PARTEA 1 LITERA N E D I T U R A AC A D EM I E I REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA B U CU REŞTI — 1971 Redactori responsabili ai lucrării: IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Partea 1 a tomului al VII-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie al Institutului de lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv: Alexandra BURNEI Ana GANARAGHE Elena GIOBANU Eugenia CONTRAŞ Eleonora COSMOPOL Zorela CREŢA Ion DÄNÄILÄ Florica FICŞINESCU Finuţa HASAN Valentina HRISTEA Constant MANECA Iulia MANOLIU Redactori: Lucreţia MAREŞ Dumitru MARMELIUC Zamfira MIHAIL Georgeta MITRAN Cornel MORARIU Lidia SADOVEANU-CUCU Luiza SECHE Elena STÎNGAGIU Zizi ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ Tatiana ŢUGULEA Ileana VULPESCU Ileana ZAMFIRESCU Revizori : Florica FICŞINESCU Finuţa HASAN Florenţa SĂDEANU Luiza SECHE Mircea SECHE Lidia SFÎRLEA Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti ; Emil PETROVICI , membru al Academiei Republicii Socialiste JŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Univer- România, Cluj; Grigore BRÂNC sitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie, cercetător principal la Institutul de lingvistică din Bucureşti; Bela KELEMEN, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea din Cluj; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Cicerone POGHIRC, doctor în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător principal la Centrul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi. Corelaţii: Stela TOMA Operaţii tehnoredacţionale: Aurelia MIHAILOVICI, Stela TOMA Redactori responsabili ai tomului al VII-lea (partea 1): ION COTEANU Membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România MIRCEA SECHE Doctor în filologie, şeful Sectorului de lexicologie de la Institutul de lingvistică din Bucureşti N - 1 - NABEDERNIŢĂ N s. m. invar. A şaisprezecea (iar după reintroducerea literei â, a şaptesprezecea) literă a alfabetului limbii române şi sunetul corespunzător (consoană nazală dentală). NA1 interj. 1. (Familiar, cu valoare verbală) Poftim! ia! ţine! Nar, Miho, du ciubucile înapoi, kotzebue, u. 35r/17. Na, să-ţi cumperi haine şi casă şi pine. alecsandri, p. i, 42. Na răvaşu ista. id. t. 657. Şi na obrazul, să-l săruţi1 DELAVRANCEA, O. II, 318, cf. 143. Zise cu voce bltndă, ademenitoare: „Na la baba11. brăescu, a. 90, cf. cv 1950, nr. 4, 38. Na ăst brici, ii zise. pop.,- ap. gcr ii, 362, cf. 355. Na plosca aceasta, bea puţin, sbiera, p. 36, cf. 30. Na! şi du-te de-aici! Com. marian. Na masa aceasta, reteganul, p. iii, 62. •$> (Urmat sau, învechit, precedat de un pronume în dativ arătînd persoana căreia i se adresează, de un pronume în acuzativ arătînd obiectul care se oferă, sau de amîndouă aceste pronume) Şi-ţ na şi trei galbeni aarăvonă. varlaam, c. 392. Na-ţi şi arc, na-ţi şi săgeată, na-ţi şi ghinipul cu venin, conachi, p. 226. Na-ţi aripa asta. creangă, p. 237. Na-ţi împrumutul înapoi. id. ib. 300. l-am dat fragi, ea mi-a zis: „Na-le! Doar ţi-am zis eu să-mi dai fragi?“ coşbuc, b. 9. Na-ţi pUnsorile Şi strinsorile Şi-ntinsorile. marian, na. 364. Vrei o floare,... Na-ţi gu-riţa-ndulcitoare. pop., ap. gcr ii, 308. Na-ţi, dragă, naframa mea. şez. xiii, 143. Na-ţ(i) eu, galbini cu'mina, Mer(g)i pin1 la fumeia ta S-ai cu ci ti comlnda. vasiliu, c. 57. Nora merge la flnlină Cu cămeşa soacrei-n mină. O moaie o dată în apă:,, Na-ţi-o, mamă, Că-i spălată“. zanne, p. iv, 514, cf. 359, 657. <£> (însoţeşte gestul unei lovituri) Na! te du pe ceea lume Ca să afli de-al meu nume. alecsandri, p. ii, 25. îmi venea să mă apropii de el şi să-i clrpesc o palmă: „Na, ţigări“, preda, d. 75. «^(Substantivat) Decît doi ţ-oi da, mai bine un na. pann, p. v. iii, 117/16. <> E x p r. Na-ţi-o (bună) sau na-ţi-o frîntă (că ţi-am dres-o), se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepţie, sau pentru a marca lipsa de acord cu celei spuse de cineva. Cf. pann, p. v. i, 10/20. Na-ţi-o bună! strigă el,... n-am luat sama că ... am băgat şi cartea d-tale în sin. negruzzi, s. i, 223. Na-ţi-o bunăl Stăi, că-mi pare că zăresc, contemporanul, i, 836, cf. ii, 67. Ei, na-ţi-o! Ce sînt eu de vină de nebuniile tale ! gane, n. iii, 143. Na-ţi-o bună, zise Trăsnea; cind la dică, nu-i nimică. creangă, a. 114, cf. zanne, p. v, 280, 296, 297. 2. (Exprimă nemulţumire, nerăbdare, surprindere faţă de ceva neplăcut) Iată! iacă! uite! Na! că era să dau alivanta peste cap. alecsandri, t. 920, cf. 454. Na! Gîndi atunci ţiganul, contemporanul, i, 234, cf. 291, Vj, 143. Na! Car mi-a trebuit, car am găsit l creangă, p. 41. Na! zise Aglae zărind-o pe fereastră, călinescu, e. o. ii, 313, cf. 177. + (Exprimă nervozitate) Ei! poftim! Uită-te acuma, na! pann, p. v. i, 99/4. Na! te pricepi acu? negruzzi, s. iii, 20. Apoi, na\ eşti de tot poznaşă şi dumneata, creangă, p. 121, cf. 151, 229, id. a. 108. 3. (Cu sens conclusiv) Gata! hai! Na, la drum ! zanne, p. vi, 100. 4. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă sau (rar) se alungă unele animale domestice. Ţibâ l Hormuz; na ! Balan; ... daţi-vă-n laturi, cotarle. creangă, p. 147, cf. 303, h iv 117. Şî striga: Ptru, ptru, ptru şi'na, na, na! vasiliu, c. 181. Na, oiţă, na, na! chest. v 77/77, cf. 77, alr ii 5 525/605, 987, a i 35, iii 19. — Cf. alb. na, bg. Ha, ngr. v a, magh. n a. NA2 adv. v. nu. NABĂB adj., s. m. 1. Adj. (învechit, rar) Care aparţine nababului (2), de nabab. O foarte mare piaţă... era acoperită de corturile araiahi' sau nababi a gvardiei sale, a cărora escadroane să deosebea Intre sine. leon asachi, b. 57/27. 2. S. m. Titlu dat în India musulmană marilor ofiţeri ai sultanului sau guvernatorilor provinciilor; persoană care avea acest titlu; p. e x t. persoană foarte bogată. Cf. pont- BRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W. îl regăseam cu obrajii fragezi, cu haina tăiată după ultimul jurnal, cu blana scumpă aruncată cu neglijenţă de nabab pe un scaun. c. petrescu, s. 153, cf. id. o.p.i, 10. Nababii riu ştiu să-şi cheltuiască aurul declt tot pentru fleacurile artistice ale lumii vechi, sadoveanu, o. x, 449. — PI.: nababi. — Din fr. nabab. , NABABÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Demnitatea de i^abab (2); p. e x t. ţinut asupra căruia se extindea stăpînirea unui nabab. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. — PI.: nababii. — Din fr. nababie. NABED£R s. n. v. nabederniţă. NABEDÎRNIŢĂ s. f. (Bis.) Ţesătură de formă pătrată, brodată cu fir, pe care este reprezentată scena învierii şi pe câre o poartă la brîu arhiereii şi unii preoţi, la ceremonii. Şi-l blagosloviră să facă liturghie cu bederniţă (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 265. S-au dat ei protie, ca igumenii ei să slujască cu nabederniţă, cu cruce de piept (a 1757). uricariul, xrv, 180/2. Puind [mitropolitul] asupra capului domnului şi ipogonation ce se cheamă nebederniţă. gheor-gachi, let. iii, 290/36. O bederniţă cusută cu scofium, împlută cu mărgăritar (a. 1777). 7 NABLĂ NACELĂ iorga, s. d. XHi, 96, cf. 63. Nu-mi mai rămîne decît să împart mînâstirilor. .. nebedernice, fe-loane, epitrahile, şi să le fac danii de prisăci, de ocine şi sate, ca să se roage egumenii, dela-vrancea, o. ii, 90. Un archimandrit i-a dăruit din partea mitropoliei o bederniţă, drept plată pentru devotamentul arătat bisericii, klopştock, f. 65, cf. 66. — PI.: nabederniţe. — Şi: nabedâr (barcianu, alexi, w.) s. n.,nebed6rniţă, nebedâmică, bederniţă s. f. — Din slavonul HaEtAphNHiţa. NĂBLĂ s. f. (învechit) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu harfa. V. psalterion. Ispovediţi-vă Domnului în nablă (a. 1651). in jahresber. iii, 178. — Pl.: ? — Cf. ngr. vâpXa , v. si. h d e a o m *k. NAB(5l s. n. v. năboi1. NAB(5lNIC s. n. (Regional) Unealtă cu care se bat parii carmacelor pentru a fi fixaţi în fundul unei ape. V. m a i2. Parii... se bat în fundul Dunării cu un instrument special numit naboinic. antipa, p. 350, cf. 332, atila, p. 427. — PI.: năboinice. antipa, p. 363. — Din rus. HaSoiiHHK. NABtiR s. n. (Rusism învechit, prin Mold.) Recrutare prin tragere la sorţi. Mai mulţi ţărani nici nu credeau că are să fie naborul. CONTEMPORANUL, III, 773, cf. SCL 1959, 405. — Din rus. aa6op. NACABAU adj. (Regional, despre oameni) înalt şi voinic, dar greoi, trîndav. Com. din straja-rădăuţi. + Zăpăcit, distrat, năuc. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI, cf. PAŞCA, GL., ALR SN V h 1 241/353. — PI.: nacabei. alr sn v«h 1241/353. — Etimologia necunoscută. Cf. m a c a b ă u. NACAFĂ s. f. v. nafaca. I NACANFĂ s. f. v. naîaca. ■I NACARÂDĂ s. f. (învechit) Un fel de ţambal care se folosea altădată în muzica militară; (învechit) nagara. Aşa era nacaradele cu trei mii de piscoi. alexandria, 161/2, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., TDRG. — PI.: nacarade. — Etimologia necunoscută. Cf. ser. n a k a-r a d e. NACĂS s. m. v. nacaş. NAClŞ s. m. (Turcism învechit, rar) Vopsitor; zugrav. Mai puţin însemnate erau rufeturile sau corporaţiunile mai mici, cum era rufetul... nacaşilor sau zugravilor de binale, şio i, 225, cf. scl 1963, 7. <$■ Nacaş-başa — staroste peste vopsitori şi zugravi. L-am făcut domnia mea nacaş-başa peste toţi meşterii zugravi (a. 1786). şio n2, 88, cf. lObel, c. 28. — PI.: nacaşi. — Şi: nacâs s. m. scl 1963, 7. — Din tc. nakkaş. NACAT subst. (Prin nordul Dobr.) Călcătoare (de la gardurile din gîrle). antipa, p. 784. — PI.: ? — Din rus. HaicaT. NACAV£ŢE adj. pl. (Prin sud-estulTransilv., în sintagma) Pere nacaveţe = varietate de pere mărunte şi galbene, care se coc în luna iulie. Cf. dr. ii, 706. — Etimologia necunoscută. NACAZLÎC s. n. (Turcism învechit, rar) Pictură. Nacazlîcuri şi zugrăvele minunate în toate odăile (a. 1822). şio n2, 88. — Pl.: nacazlîcuri. — Din tc. nakkaşlik. NACEALNIC s. m. (învechit) Şef al unui serviciu sau al unei instituţii (civile, militare sau religioase); conducător; comandant. Hatmanii şi nacealnicii oştei, cîţi au fost perşi, i-am spus eu mai nainte. herodot (1645), 389. Nacealnici întru Isahar cu Devora şi Varac. biblia (1688), 1762/45. Intrat de copil ca piser în cancelaria poliţiei, ajunsese nacealnic, ghica, s. 518. Nacealnicul schitului căuta foarte bine de interesele comunităţii, i. ionescu, p. 360. Sînt bucuros .. . , îi răspunde hoţul, aproape riund în faţa nacealnicului, contemporanul, hi, 574, cf. i. brăescu, m. 68. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. stănoiu, c. i. 73. Moş Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. sadoveanu, n. p. 333. — Pl.: nacealnici. — Din rus. HanancbHHK. NACEALNIClE s. f. (învechit, rar) Domnie, stăpînire. Aşa s-au întimplat şi ţării noastre, intr-a şaptea sută de ani a nacealniciei domnilor (a. 1826). gcr ii, 254/25, cf. tdrg. — Pl.: nacealnicii. — Nacealnic + suf. -ie. NACfiLl s. f. Coş deschis sau cabină metalică care se atîrnă de un balon, pentru a transportă în ele persoane, instrumente de bord şi lest. Tu, om-metamorfozâ, îmi eşti, oricum, simpatic. .. Hai, urcă-te-n nacelă / anghel-iosif, c. m. i, 178, Balonul este prevăzut de asemenea şi cu o nacelă pentru oameni, aparate şi balast, carafoli-oroveanu, m. f. i, 78. + 23 NACIŢĂ - 3 - NADĂ1 (Rar) Gondolă de motor a dirijabilelor. Cf. LTR2, DM. — Pl.: nacele. — Din fr. nacelle. NACIŢĂ s. f. (Regional) Cusătură sau broderie în relief (Crişcior-Brad). paşca, gl. — Pl.: naciţe. — Etimologia necunoscută. Cf. năcia, nă-ciat, natiţă. NACÎLURI subst. pl. (Bot.; regional) Copăcei (Impatiens balsamina). Cf. panţu, pl. Nacî-luri se numeşte floarea numită copăcei, h xiv 444, cf. vii 480. — Etimologia necunoscută. Cf. tc. n a k 11 5 î q e g i. NACLAD s. n. v. năelad. NACLĂDĂ s. f. v. năcladă. NĂCODĂ s. f. v. nagodă. NACOTĂ s. f. v. nagodă. NACOVALĂ s. f. v. nicovală. NACOYĂNĂ s. f. v. nicovală. NACB.ÎT subst. Varietate de caolinit care se găseşte in natură sub formă de cristale lame-lare şi se întrebuinţează în industria ceramică. Cf. CANTUNIARI, L. M. 105, LTR2. — Din fr. nacrite, germ. Nakrit. NĂCRU subst. (Ieşit din uz) Sidef. Se împle tot abisul, coprinsele marine De lucitorul nacru, de candidele perle, De rumenul coraliu. heliade, o. i, 361, cf. negulici. Şi pagoda cea de nacru cu roz acoperemint. negruzzi, s. ii, 132. Vasul e de aur virgin schinteiat cu plăci de nacru. MACEDONSKI, O. I, 151, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — Din fr. nacre. NACT s. n. v. naht. NAD s. n. v. nadă2. NADALÎ vb. IV. R e f 1. (Prin Bucov.) A se deprinde să vină mereu undeva sau la ceva, a-şi face nadă1 (II 1); (popular) a se înnădi, (învechit şi regional) a se nădi (2). Cf. lexic reg. .114. — Prez. ind.: ? — Nadă1 + suf. -ăli. NADALÎT, -Ă adj. (Prin Bucov.) Care are o anumită afecţiune pentru cineva; care dă tîrcoale cuiva. Cf. lexic reg. 114! — Pl.: nadaliţi, -te. — V. nadali. NADĂZ s. n. (Dobr.) Cîmp arat după ce s-a cules recolta şi s-a pregătit pentru însămînţări de toamnă; ogor. Cf. h ii 240, 244, 282, 311, xiv 395, 398. + (Regional) Arătură de toamnă; desţelenire (Topraisar-Techirghiol). alrm sn i h 20/987. + (Regional) Cîmp pe care s-a cultivat porumb; porumbişte (Somova-Tulcea). Cf. alr sn i h 119/682. + (Regional) Cîmp lăsat să se odihnească doi sau trei ani; pîrloagă (Satu Nou-Medgidia). h xiv 436. — Pl.: nadazuri. — Şi: nădâz s. n. alrm sn i h '20/987. — Din tc. nadas. NADĂ1 s. f. I. 1. înnăditură. Cf. anon. car., KLEIN, D. 147, PONTRRIANT, D., COSTINESCU. A făcut năzi frumoase [la ie], l. rom. 1959, nr. 2, 53, cf. fd i, 177, i. cr. vii, 312. A trebuit să pun nadă coşniţei, căci fiind anul ăsta mănos, albinele nu mai aveau loc In coşniţă să lucre. Com. din frata-turda. 2. (Regional) Numele unor obiecte sau al părţilor unor obiecte: a) Plaz, talpă (la plug). Cf. pamfile, a. r. 34, h ix 123 alr, ii 5 004/836, alr sn i h 22. b) Pană1 (II 1), ic. frîncu-candrea, m. 103, cf. alr i 951/103, alr ii 6 691/102, alr ii/i mn 151, 3 940/102. c) Coada măturii de nuiele (Bonţida-Gherla). Cf. viciu, gl. d) Fiecare dintre grinzile din care e făcută prispa casei (Bîrca-Băileşti). chest. ii 270/28. II. 1. Hrană constînd din rime, insecte, bucăţi mici de carne etc., care se pune in cîrligul undiţei sau la altă unealtă de pescuit pentru a ademeni şi a prinde peştii; mîncare care se pune într-o cursă pentru a ademeni şi a prinde animalele şi păsările; momeală (2), (regional) nadilă. Cf. pogor, henr. 230/4, ddrf, barcianu. La undiţă se pune întotdeauna o nadă ca să atragă peştele, antipa, p. 298, cf. 91, tdrg. Nada.. . constă din bucăţele de rimă., ouă de furnică sau mămăligă, pamfile, i. c. 69, cf. şăineanu, d. u. Cinci undiţi... le-a desfăşurat, le-a pus nadă — mămăligă ori rimă — şi le-a aruncat, sadoveanu, n. f. 56, cf. 50, id. o. x, 463, stoica, vIn. 17. La depărtare de o şchioapă de undiţă, stă legată o plută, care ţine să nu se cufunde greutatea fierului şi a nadei pusă In ea. şez. iv, 116, cf. com. din straja-rădăuţi. <0> E x p r. A (-şi) face nadă = a-şi face un obicei, o deprindere, un nărav. Nadă nu face-n prieteşug, pann, p. v. ii, 47/16, cf. com. din piatra neamţ. + F i g. (Regional) Obicei, deprindere (rea). Io-i zic mindrei ca să şeadă, Leleo, lume-a să ne vadă ! Dar lelea-i deprinsă-n nadă. pamfile, c. ţ. 152, cf.^ 163. Nu ţi-i de o dată, da ţi-i de nadă, se spune despre cei de care nu mai poţi scăpa, zanne, p. iv, 221, cf. 222, v, 505, i. cr. iii, 87. 39 NADĂ2 — 4 — NADRĂ 2. F i g. Ceea ce atrage, ademeneşte; ispită, tentaţie. Goneaşte, depărteazi toati diavoleasca facere şi toati sătăneasca nadt (eca 1650). gcr i, 228/22. Să-ntinzi laţuri, să puie nadt. dosoftei, ps. 205/2. Fieşicarele . . . îndulciţi de aşa nadă ... ie porni a face pradă, conachi, p. 300, cf. 280. Vezi tu, cumătre, tâlharul umblă cu nadă. negruzzi, s. iii, 27, cf. ii, 44. Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada. alecsandri, t. ii, 68. Se presupunea că ei, şi fără de astfeli de nadă, tot se vor grăbi a se înscrie mulţi la.. . universitate, sbiera, f. s. 342. Nu e, cum se va fi spus de mulţi,... o născocitură eretică, o nadă calvină, iorga, l. r. 87. — PI.: nade şi (regional) năzi. — Din bg. Hajţa. NĂDĂ2 s. f. (Transilv., Maram.) Stuf (Phrag-mites communis). Cf. vâida, caba, săl. 99. Tăi aud noduri sunind, N-aud feciori şuierînd. t. PAPAHAGI, M. 51, cf. ALR I 665/333, ALR Il/l h 230, alr ii/i mn 147, 3 924/284, alk sn iii h 636, a 112,31, lexic reg. 9. + Papură (Typha). Cf. alr I 1 907/298, 302, 305, 308, 315, 333. — PI.: nade şi noduri, năzi (alr i 1 907/273, 308). — Şi: nad s. n. alr i 1 907/159. — Din magh. năd. NADĂ3 s. f. v. nadră. NĂDĂ4 s. f. v. natră. NĂDĂLĂ s. f. (Regional) Un anumit fel de Împletitură de ciorapi (Răşinari-Cisnădie). De la acest ornament în jos, pînă la călcăiu, se face, nadălă din ochiuri şi parauă. păcală, m. r. 523. -PI.:? — Cf. germ. Nadei. NADÎR s. n. v. nadir. NADICEAnA s. f. v. nadiceancă. NADICEĂNCĂ s. f. (Regional) Trăsură mică şi uşoară, neacoperită; brişcă. O nadiceancă pe dricuri, care scutura de minune, cu roţile galbene, coşul verde şi capra neagră, atîrnată în curele. gane, n. ii, 145. Preoţii îşi aveau şi ei o nadi-şancă vopsită verde, sadoveanu, b. 267. —PI.:? — Şi: nadiceănă (dr. iv, 835), nadi-şâncă, naiticeâncă (tdrg), naiticeănă (dr. iv, 835) s. f. — Din ucr. HaitTimaHKa. NĂDILĂ s. f. (Regional) Nadă1 (II 1). Cf. alr i 1 736/217, 227, 370, 378, 595. -PI.: ? — Cf. nad ă1. NADÎR s. n. (Astron.) Punct de pe bolta cerească, opus zenitului, şi situat la intersecţia verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească inferioară. Cf. gheografie, 6r/17. Aproape de zănitori de nader. amfilohie, g. f. 231 v/ll, cf. LEON ASACHI, B. 104/26. In tot nemărginitul, In multul-nalt de ape, Mai sus decît zenitul, mai jos decît nadirul, Sub talpele-ţi divine ai zis să fiu tărie Şi solidar cu toate, heliade, o. i, 358, cf. m. drăghici, f. iii, 3r/16, gs llr/19, elem. g. 17/8. Acesta desparte pămlntul în emisfera deasupra şi în emisfera dedesupt; polurile lui sînt zenitul şi nadirul, fabian-bob, 16/6, cf. rus, i. i, 20/14, laurian, m. iv, 204/5, stamati, f. 144/18. Dacă ne închipuim verticala unui loc de observaţiune, prelungită pînă la sfera cerească, ea atinge această sferă în două puncte: unul deasupra noastră se numeşte zenitz şi celalt dedesubt se numeşte nadir, dră-GHICEANU, C. 4, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BAR-CIANU, ALEXI, w. <> F i g. Zigzagurile evolu-ţiunii acestui scriitor ar uimi prin agilitatea cu care s-ar mişca între extremităţi: acum avîntîn-du-se spre zenitul celor mai pure creaţiuni de artă, acum cufundîndu-se spre nadirul de la capul dimpotrivă, perpessicius, m. iii, 187. — Şi: (învechit, rar) nader s. n. — Din fr. nadir. NADIŞĂNCĂ s. f. v. nadiceancă. NADdL, -OALĂ adj ., s. n. v. anadol. NADOLEĂN, -Ă adj. v. anadolean. NADOLEĂNCĂ adj. (Regional; despre găini) Care aparţine unei rase originare din Anatolia. Cînd îşi aducea ea aminte de puicile cele nado-lence... crăpa de ciudă, creangă, p. 12. Se uita la o găină nadoleancă. vlahuţă, d. 250, cf. ii v 376, xii 6. — PI.: nadolence. — Nadolean + suf. -că. NAD OLE SC, -EĂSCĂ adj. v. anadolesc. NÂDPIS subst. (Rusism învechit) Rezoluţie (pusă pe o cerere), apostilă. Ministrul Lupu Balş le întoarse jalba cu nadpis. negruzzi, s. i, 280. în urmarea celor mai sus pomenite . .. jăluitorii... întorcîndu-se cu natpis. alecsandri, t. 563. — PI.: ? — Şi: natpis s. n. — Din rus. Ha^nucb. NADRĂ (x s. m. v. nădrag. NÂDRĂ s. f. (Anat.; regional) Placentă. Tu, care dai copilului viaţă, Din nadra ta crescut ca măru-n pom. beniuc, m. 76, cf. alrm i/ii h 289. — PI.: nadre. — Şi: nădă s. f. alrm i/ii h 289. — Etimologia necunoscută. Cf. ucr. Haqpo „sîn“. 66 NADREAPTA — 5 NAFTALINĂ NADREAPTA adv. (învechit, rar) în partea dreaptă. Mă lăsa nadreapta de mă cumpăniia sâ nu caz într-acea prăpaste. dosoftei, v. s. octombrie 46r/9. Nadreapta sînt munţi şi rîpi. id. ib. 79v/13. — Semicalc după slavonul Ha ripago, sau pref. în- + a-dreapta. NADtfF s. n. v. năduî. NADtJV s. n. v. năduf. NADVlC s. m. (Regional) Pasăre de pradă cu pene şi aripi mari, asemănătoare cu coroiul, nedefinită mai de aproape (Vicovu de Sus-Rădăuţi). glosau reg. — PI.: nadvici. — Etimologia necunoscută. NAFACĂ s. f. I. 1. (învechit) Totalitatea mijloacelor de subzistenţă (în bani sau în natură) care îi revin cuiva pentru un timp determinat. V. p o r ţ i e, tain, m e r t i c. Şi-i da nafaca lui pre dzi de cheltuială cîte 10 potronici. ne-culce, l. 35. [Păsăruica] îndestulita nafaca uitîndu-şi... furnica cea mare şi cu aripi prins-a. . . pre carea, după cîtăva luptă şi trudă biruind-o, mîncare puilor săi o duse. cantemir, ist. 192. Strîngîndu-i pre toţi, îi ţinea cu mer-tice, cu nafacale, cu lefi (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 321/29. Biruri grele că punea Şi-mi cerea, măre, cerea, Nacafaua cînd făcea, Tot de casă Vacă grasă, teodorescu, p. p. 578. 2. (învechit) Salariu, leafă; pensie. Şi le-au făcut şi nafaca cîte 50 de lei de boier pe lună. neculce, l. 381. Nimic să nu dea şi nacafaua lor de bani să aibă a umbla după cum iaste orînduit din începutul hanzelii cîte... (30) de lei de om pe lună (a. 1741). uricariul, v, 35/2. Făcîndu-le împărăţia [copiilor lui Iordachi Cara-gea] şi nacanfa de la Bucureşti şi de la Moldova, de li se da pe tot anul (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 266/20. 3. (Rar; în forma nacafa) Ospăţ; praznic. ALEXI, W. II. (învechit şi regional; în forma nacafa) 1. Obicei, deprindere, nărav. Cel mai puţin pătrunzător şi ştiutor nacafalelor dominoului. f (1887), 39. Popa, chişav la inimă şi nepotolit la mînie, cum ii era nacafaua, a dat drum gurii nesăbuite, suduind amarnic, lungianu, cl. 67. 2. Preocupare, pasiune (pentru ceva). Filozof: asta era nacafaua mea, nu negustor, caragiale, o. ii, 145. 3. Pretenţie; capriciu, toană. Doamna cu care s-a cununat măria-sa e muiere cu nacafale. sadoveanu, o. ii, 803. Pentru izbînda legămin-telor... dator era să-şi calce pe inimă, răbdîn-du-i cu abnegaţie toate nacafalele şi farafastîcurile. c. petrescu, a. r. 17. 4. Necaz, neajuns (creangă, gl. 434, lexic reg. 83); belea, pacoste (1), năpastă (ciauşanu, v. 181); defect, viciu (cv 1950, nr. 1, 32). Popia are multe năcăfale, e greu de purtat, creangă, a. 22. Ce vrai? Năcăfale, tinereţe nu-s? contemporanul, v2, 501. Are'o nacafa, una şi bună. cv 1950, nr. 1, 32. — PI.: nafacale. — Şi: (prin metateză) nacafă (pl. şi năcăfale), nacanîâ, năcăfâlă (pl. năcăfeli, lexic reg. 83) s. f. — Din te. nafaka. NAFE s. f. v. nafea. NAFEA s. f. (învechit şi regional) Blană de pe pîntecele vulpii (cu care se căptuşeau giu-belele boiereşti, căciulile etc.). Nefelele de vulpi părechea 22 lei pe ales. dionisie, c. 166. O giubea soioasă îmblănită cu nafea. ghica, s. 498. Pieile de vulpe sînt acele cari se lucrează mai mult şi se scoate din ele nafele de pîntece, guşi, spinări, i. ionescu, m. 700, cf. şio iij, 267. Şi mi-o arunca... Pe vraf de nafele Şi de malotele. teodorescu, p. p. 644, cf. 649. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se arată înaintea junelui un arnăut îmbrăcat numai în fir... cu tătarcă roşie, blănită cu vulpe nafe. filimon, o. i, 99. — Pl.: nafele. — Şi: nafe, nefeă s. f. — Din tc. nafe. NAFdRNIŢl s. f. v. anaforniţă. NAF1' subst, (învechit şi regional) Petrol brut; petrol lampant. Şi nu pristoiră cei ce lepădară ei slugile lu împăratu, ardzîndu cupto-riul cu răşiră şi cu naftă şi cu pozderie şi cu viţe. psalt. sch, 329. Naftul esti altfeli de smoală udoasă. amfilohie, g. f. 201r/13. Pune şi neft dramuri 15 şi pune-l să se dogorească bine, dar să nu fiarbă (a. 1805). grecu, p. 397, cf. polizu. într-un vas de argint împrăştia lumina sa flacara naftei. f (1871), 183, cf. barcianu, alexi, w., roşetti, l. r. vi, 255. Pulverizator pentru arderea naftei rece. enc. tehn. i, 465, cf. coman, gl., chest. ii 252/239, alr i 1 607/215, 217, 218, 268, 360, 370, 385, 388. Cumpără naftă pă rînd. alrt ii 123, a v 2, 18. — Şi: nâftă s. f., neft subst. — Din slavonul HaifiTa, ngr. vacpS-ot, tc. neft, germ. Naphta. NAFTALEN s. n. v. naftalină. NAFTALÎN s. n. v. naftalină. NAFTALINĂ s. f. Substanţă cristalizată, de culoare albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudronul de huilă şi folosită în industria chimică şi ca insecticid (la conservarea blănurilor şi a materialelor textile). Cf. lm, ddrf, alexi, 68 NAFTALINOS — 6 — NAGÎŢ1 w., bianu, d. s., şăineanu, d. u. In ladă, miros de naftalină trezită şi de tutun, bassababescu, v. 44. Magazia regimentului împrăştie miros tare şi înţepător de naftalină, cazimir, gr. 121. Hainele... păstrînd un iremediabil miros de naftalină, c. petrescu, c. v. 11, cf. 129. Olguţa să fie îmbrăcată în haine de toamnă, cu puţin miros de naftalină, teodoreanu, m. ii, 262, cf. id. m. u. 232. <> E x p r. (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat; b) repus în circulaţie, reactualizat (după o lungă uitare). De ce am pus sub semnul lui întîi april, glumeaţa zi a farselor, această biată întîmplare scoasă de la naftalină? teodoreanu, m. u. 188. — Şi: (învechit) naftalin (alexi, w.), naîtalen (der) s. n. — Din fr. naphtaline, germ. Naphthalin. NAFTALINOS, -OĂSĂ adj. (Neobişnuit) Cu aspect de naftalină. Zăpada era atît de mare, încît curăţitorii abia izbutiseră s-o îngrămădească înf diguri mari, naftalinoase, de o parte şi de alta a drumului, călinescu, e. o. ii, 274. — Pl.: naftalinoşi, -oase. — Naftalină + suf. -os. NAFTAR s. m. (Regional) Negustor (ambulant) de petrol lampant sau de păcură. V. găzar. (Ciocăneşti-Yatra Dornei). glosar reg. — Pl.: naftari. — Naît(ă) + suf. -ar. NAFTĂ s. f. v. naft. NAFTENĂT s. m. Sare a acidului naftenic, folosită în industria săpunurilor. Cf. der. — Pl.: naftenaţi. — Din fr. naphtenate. NAFTENIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid naftenic = acid organic care se extrage din petrolul distilat şi are un miros pătrunzător, caracteristic. Săpun şi glicerină, materii prime principale: acizi naftenici. nom. min. i, 213, cf. leg. ec. pl. 466, der iii, 464. — Pl.: naftenici. — Din fr. naphtenique. NÂFTIC, -Ă s. m., s. f., adj. v. nautic. NAFTftL s. m. (Chim.; mai ales la pl.) Substanţă cristalizată cu miros caracteristic, derivat al naftalinei, întrebuinţată ca produs intermediar în farmacie, în industria coloranţilor etc. Cf. bianu, d. s. Naftolii sînt mai reactivi decît fenolii. LTR2, cf. DN, DER. — Pl.: naftoli. — Din fr. naphtol. NAFTOLĂT s. m. (Chim.; mai ales la pl.) Sare sau ester al unui naftol; derivat metalic al naftolului, folosit ca antiseptic. Cf. bianu, D. S., DM, DN, LTR2. — Pl.: naftolaţi. — Din fr. naphtolate. NÂFURĂ s. f. v. anaîură. NAGAICĂ s. f. (învechit) Cnut. Fiecare mai avea atîrnat la şold cîte un bici gros, căzăcesc, nagaică. contemporanul, iv, 303. Năgăici cu plumbi... vin să-ţi zdrobească ţeasta., lesnea, c. d. 11. Nagaicele brăzdează cu vîrci adinei feţele muncitorilor, v. rom. ianuarie 1954, 194. — Pl.: nagaice şi năgăici. — Din rus. HaraiiKa. NAGARĂ s. f. (învechit) Un fel de ţambal care se folosea altădată in muzica militară; (învechit) nacaradă. La cîmp ieşea adese cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri şi cu nagarale. amiras, let. iii, 151/28. Au poruncit vizirul să facă şînlîc cu... nagarale (a. 1715). şio n2, 88. — Pl.: nagarale. — Din tc. nagara. NAGAŢ s. m. v. nagîţ1. NAGEÂC subst. (Regional) Măciucă (I 1); ghioagă. Scoate sabia cu care este încins, o pune cu tăiuşul în jos şi stă în faţa ceiuşului, împreu-nînd nageacul său cu sabia voivodului, pam-file, s. v. 55, cf. 56. +Mîner al toporului sau al securii (Timişoara), h xviii 281. — Pl.: ? —Şi: năjâc (h xviii 218), negeăc (ib. 144) subst. — Din ser. nadjak. NĂGETE s. f. pl. v. nagodă. NAGÎŢ1 s. m. 1. Pasăre de baltă, de mărimea unui porumbel, de culoare neagră-verzuie pe spate şi pe piept, albă pe pîntece, cu un moţ negru în creştet; (regional) ciovică, libuţ, cîine-tătăresc (Vanellus vanellus). Pe deasupra bălţii nagîţii se-nvîrtesc. alecsandri, poezii, 27. Apoi nagăţi, pescari, raţe, cufundări cîntau, se jucau pe apă. gane, n. ii, 182, cf. marian, o. ii, 288, 293, simionescu, f. r. 81. Peste apa tulbure se roteau stoluri mari de nagîţi. sadoveanu, o. vi, 257, cf. 49, iii, 369, viii, 202. Nagîţul, pasăre chinuită de amintiri, plînge şi se vaită. v. rom. iunie 1960, 63, cf. h x 152, 187, xn 301, 374. Tătarii se serveau întru aceasta de nişte paseri numite nagîţi, care zburau pe deasupra bălţilor. şez. i, 234, cf. a v 15. Sus tună, jos răsună, Nagîţii s-adună (Lingura), pamfile, c. 25. 2. (Regional) Numele unor specii de pescăruşi. Cf. alr i 1 046/536, 600, 677, 679. 83 NAGÎŢ2 NAHLAP 3. (Cu referire la strigătul ascuţit al nagî-ţului1 1) Epitet glumeţ dat în special copiilor. Auzi copil!... Coşcoge nagîţ! alecsandri, t. 950. Taci, nagîţule, nu mafestriga otita, că m-ai asurzit, marian, o. ii, 291. — PI.: nagîţi. — Şi: (regional) nagâţ, neguiţ (POLIZU, CIHAC, II, 517, DDRF, GHEŢIE, R. M., alexi, w., tdrg ; accentuat şi neguiţ, lb, alexi, w.), neguţ (lb), nogiţ (cihac, ii, 517, marian, o. ii, 293, tdrg), nogâţ (barcianu, alexi, w.), noghiţ (lb) s. m. — Probabil formaţie onomatopeică. NAGÎŢ2 subst. (Regional) Lemn plin de noduri, care nu poate fi întrebuinţat decît la făcut focul. Com. din straja-rădăuţi. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. NAGLĂIS s. n. v. naglaizîn. NAGLAIZÎN s. n. (Regional) Unealtă de fierărie cu care se dă forma necesară capătului unui şurub. Uneltele de ferărie sînt: ... ciocane, naglais. h. iii 153, cf. glosar reg. — PI.: naglaizîne. —- Şi: naglâis s. n. — Din germ. Nagcleisen. NÂGODĂ s. f. 1. (învechit şi regional; mai ales la pl.) Neplăcere, belea, pacoste. Multe neajunsuri şi nagete căşuna-le-ar la toţi (sec. XVI ?). n. a. bogdan, c. m. 33. Toate nevoi-li-astea, nagode şi greutăţi, nu se-ntîmpină cu sărbătorili, mai vîrtos că lucrezi d-abia trei sferturi din an. jipescu, o. 76, cf. rădulescu-codin, arh. olt. xxi, 270 + (Prin vestul Munt.) Epitet depreciativ pentru un om sărac sau neserios. Cf. tomescu, gl. 2. (Regional; la pl.) Fapte reprobabile, rele; năzdrăvănii (2), năzbîtii. Oamenii hoţi,... după moarte,... se fac strigoi, ori moroi,. . . ies din morminte, şi s-apucă de tot felul de nagode, dumitraşcu, str. 15. Oi fi făcut eu multe nagode şi pagubă oamenilor, plopşor, c. 126. Vom vedea acum ce nacote va mai face. paşca, gl. + (La sg.) Epitet pentru un copil vioi, neastîmpărat. In Transilvania se zice nagotă, iar In Moldova nangotă copiilor neastim-păraţi. pamfile, s. v. 24, cf. paşca, gl. 3. (Regional) Lucru sau fapt bizar, neobişnuit, care stîrneşte mirare, nedumerire, curiozitate ; minunăţie (1), bazaconie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită şi adusă din meşteşug aşa, încît închipuia fel de fel de flori, de pasări şi clte nagode toate, ispirescu, l. 38. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată? MACEDONSKI, O. I, 168, cf. DDRF, TDRG, PAMFILE, J. III, 91, CHIRIŢESCU, GR. 252, PASCU, S. 275, şăineanu, d. u. A venit... cu un doftor dă cai să vază şi el nagoda, klopştock, f. 83. <$> (Glumeţ) De unde mai venişi, Savule maică, şi cu nagoda asta?. .. Vioară îmi mai trebuia acuşi? id. ib. 174. + (în superstiţii; la pl.) Iele. Astfel că Ielele se mai cheamă şi Nemilostive, Dinse, Iude,... Nagode, pamfile, duşm. 260. + Păreri, credinţe, convingeri superstiţioase. Dă dimineaţă să vii, la saftea!... Scoţi marfa mai ieftin de la jupîn, că are nagodele lui. c. petrescu, a. r. 58. — Pl.: nagode. — Şi: (învechit) năgete s. f. pl., (regional) năgotă, nângotă, nâcodă (alexi, w., paşca, gl.), nâcotă, nănotă (pascu, s. 275) s. f. — Din bg. Harofla „întîmplare“. NĂGOTi s. f. v. nagodă. NĂGUBĂ s. f. (Regional) Lucru Inspăimîn-tător; namilă, arătare (Sîngeorz Băi-Năsăud). PAŞCA, GL. — Pl.: nagube. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă g u b i. NAHALÎ s. f. v. nahia. NAHAU s. m. (Regional) Nătărău (1). Com. din straja-rădăuţi. Măieran de lingă tău, Bată-te focu, nahău. bîrlea, b. 60. — Pl.: năhăi. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă h u i. NAHI s. f. (Turcism învechit) Ţinut (ca unitate teritorial-administrativă). Poronci pe la toţi paşii şi pe la toţi beii şi la toate nahaielele, ca să se gătească toţi (a. 1715). şio n2, 157, cf. DDRF, I. BRĂESCU, M. 68. — Pronunţat: -hi-a. — Pl.: nahiele. — Şi: nahie (i. brăescu, m. 68), nahaiâ s.f. — Din tc. nahiye. NAHlfi s. f. v. nahia. NAHLÂB s. n. v. nahlap. NAHLAP s. m., s. n. 1. S. m. (Regional; mai ales la pl.) Val sau vîrtej (mare, făcut de o apă curgătoare). Jiul trece maestos, sunîndu-şi na-hlapii de sănci. vlahuţă, r. p. 84. Plutaşii care prăvăleau din munţi buştenii şi ti duceau pînă la vărsătura Şiretului îşi aflau adesea moartea in nahlapii furtunoşi ai Bistriţei, i. botez, şc. 12, cf. id. b. i, 7. Şi-i plăcea liniştea in care nu se. auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lingă mal. popa, v. 180. [Lemne] pe care le string in plute şi le dau drumul de-a rostogolul pe Bistriţa, peste nahlapi şi genuni, călinescu, i. c. 8. Cină vin nahlapi.. . apoi parcă au gheare, aşa apucă şi duc cu ei. sadoveanu, n. p. 152, cf. şez. ii, 42. Dunărea vine cu năslapi. boceanu, gl., cf. alr sn iii h 835/2, a v 2, 13, 31. <> F i g. Să se adune [avuţia lor] tn undele şi nădlabii şi în valurile diavolului, ap. tdrg. 95 NAHT — 8 — NAIBA 2. S. n. (Regional) Loc de pe parcursul unui rlu unde sint stinci sub apă (Poiana Grin-ţieşului-Borsec). glosar reg. 3. S. n. (Regional; în forma nahlab) „Lucru mare şi uricios“ (Larga-Tîrgu Ocna), i. cr. vi, 315. 4. S. n. (Prin Bucov.) Bucată (de lemn, mămăligă, piatră, pîine etc.). Cf. a v 14, vi 4. 5. S. n. (Regional) Troian de zăpadă (Vînă-tori Neamţ-TIrgu Neamţ). Cf. a vi 33. 6. S. n. (Prin Ban.; în forma nălap) Noroi mare, mll (1). cv 1951, nr. 5, 28, cf. alr ii 2 503/36. — PI.: (1) nahlapi, (2—6) nahlape. — Şi: nahlab s. n., năhlăp, nădlâb s. m., nălăp (pl. nălapuri) s. n., năslăp, mahMp (i. cr. ii, 302) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. bg. c ji a n „val“, ser. s 1 a p. NAHT s. n. sg. (învechit; în loc. adj. şi a d v.) în naht = în numerar, cu bani gata, cu -bani gheaţă; peşin. Cartţ bani au să se respundă acum în naht (a. 1813). uricariul, xiv, 235. Să se trimiţă pe la toate judeţile . . . cumpărători cu bani în naht (a. 1828). doc. ec. 410, cf. 390. în naht, adică cu bani gata. i. golescu, c. Am capital de şase mii galbini în naht. gorjan, h. i, 36/17. Ce nevoie de a avea scrisori de credit, cînd are cineva bani în naht. rom. lit. 882/2. N-ai priimit în naht nici pe giumătate din soma cuprinsă în sineturi, alecsandri, t. 1251, cf. 433, rci53, i. rrăescu, m. 68. (Adjectival, invar., determinînd pe „bani“) Bani naht, adecă in numărătoare, patru mii galbeni blanci. pr. dram. 202. Vrei să-ţi plătesc acum îndată in bani naht sau să-ţi-fac zapis. filimon, o, i, 224. Nu lucrase decît în cheagul lui, cu bani naht; niciodată pe veresie, chiriţescu, gr. 194. — Şi: nact s. n. alexi, w. — Din ngr. vdxxi. NAHUTÎU, -IE adj. v. năutiu. NAI s. n. 1. Numele a două instrumente muzicale: a) instrument compus din mai multe fluiere de diferite dimensiuni; b) fluier din trestie cu şapte găuri; (învechit şi popular) muscal2. La dmp ieşea adese cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri şi cu hagarale. amiras, let. iii, 151/28. Le aduse doauă neiuri şi un santur. gorjan, h. î, 95/7. Se roşea suflînd într-un nai ce scotea un fluierat dulce şi depărtat. bolliac, o. 215. Să-nveţe pe băieţi şi fetili satului la cîntări cu ghioara, or cu cobza, cu naiu, tilinca. jipescu, o. 51. Trlmbiţaşi şi toboşari şi muscalagii Cu naiul. . . avem aci o bandă numeroasă de lăutari, odobescu, s. iii, 111. Trei lăutari ţigani, formînd un orchestra compus din o scripcă, o cobză şi un nai, cîntau cîntece de dragoste. gane, n. i, 61. Cobza, naiul şi vioara pe arminden îl serbează, beldiceanu, p. 53. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada-n mîni, Ori cu naiul, coşbuc, p. i, 84, cf. şio nlţ 268. Stau satirii şi zic din naiuri. iosif, p. 86. Cuvinte de hrisoave şi sunete de nai, Cimilituri din gura glumeţului norod, lesnea, i. 7. Bătrînul înstrună cobza. Coardele viorilor se deşteptară grăbit; cel mai tînăr dintre feciori aruncă dumbrăvii cîteva note de nai. sadoveanu, e. 170. Dar el, molcom şi hui-hai, Dă din cobză şi din nai. arghezi, s. p. 118, cf. id. vers. 177. Pan tremură, Îşi caută naiul, banuş, p. 18, cf. h vii 407, 477, ix 442, alr ii 4 330/414. F i g. Dulce va doini din nai Multe doine mierla. coşbuc, p. i, 301. Furtuna pe naiuri Să cînte noi arii ! beniuc, v. 134. 2. (Prin sudul Mold.) Motiv decorativ întrebuinţat la încondeiatul ouălor. pamfile-lupescu, crom. 188. — Pl.: naiuri. — Şi: (învechit) nei s. n. — Din tc. nay, ney. NAIADĂ s. f. 1. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fîntînilor şi a apelor curgătoare. Astor... pe carele toată oastea îl socotea că iaste libovnicul naidii aceştiia. beldiman, n. p. i, 82/7. Neiadele întristate nu făcea să curgă o undă limpede; flotele lor era totdeauna amari şi turburi, ple-şoianu, t. iii, 146/12, cf. i. golescu, c. Naiadele duioase au ieşit din rîu. asachi, s. l. i, 148. O fîntlnă frumoasă, cu apă limpede... în care se giuca naiadele, russo, s. 41, cf. rom. lit. 103734, prot.-pop., n. d. A? Cine pe apă se înclină? Stăpînul meu Horaţiu, cu mintea cam în zbor, Ar zice că-i naiada acestui mic izvor. alecsandri, t. ii, 197. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe şi de glume, macedonski, o. 1, 63. 2. (In dicţionarele din trecut; şi în sintagma naiadă marină, negulici, costinescu) Numele unei plante care creşte în fundul mării (Naiadea tetrasperma). Cf. im. — Pl.: naiade. — Şi: (învechit, rar) nafdă, neiâdă s. f. — Din fr. naiade. —> Pentru naidă, cf. ngr. V a.i ţ, -t $ o ţ.. NĂIBA s. f. art. (Familiar, adesea eufemistic) Dracul. Cf. lb. Strigoii, stihiile urzitoare de rele, naiba, năbădaica şi urletul cînilor noaptea ii umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. russo, s. 103. Parcă îl aduse naiba, pann, ş. ii, 5/1. Dar parcă naiba vrăjeşte, creangă, a. 43. La noi, poporul se serveşte mai adesea de următoarele numiri, cînd e nevoit să vorbească de el: necuratul,.... naiba, nefărtatul. candrea, f. 115. Dacă te cheamă cineva afară, nu ieşi, că te cheamă naiba sub chip de om. gorovei, cr. 101, cf: com. din straja-rădăuţi. <> (Rar, neart.) Da nici naibă, nici-i şagă, Fără-i sînge pînă-n barbă, bîrlea, c. p. 145. <0> (Ca termen 100 NAIBA — 9 — NAIEMNIG de comparaţie) Fie ca o naibă, numai bani să aibă. pann, p. v. ii, 128/18. Ei văzindu-l uns pe faţă şi ca ’‘naiba feştelit. contemporanul, i, 165. <0>(Îîi construcţii care sugerează lipsa de interes, indiferenţa vorbitorului faţă de cineva sau de ceva) Nu ştiu ce-a fi... ţiitoare ... , giupîneasă?... Naiba să le-aleagă ! alecsandri, t. 1536. Naiba să-l ştie. Mare brinză n-a fost niciodată de capul lui. galan, z. r. 14. <£> (în imprecaţii, în legătură cu verbe ca „a lua“, „a se duce“ etc.) Du-te la naiba 1 şi nu mă necăji, negruzzi, s. iii, 32. Ia nu te mai ingîmfa, Lua-te-ar naiba să te ia. arghezi, s. p. 28. Dacă nu-i bine, duceţi-vă naibei şi mincaţi pămint. camilar, n. i, 333. Naiba să te ia, crişmar, Că păharu-i cit un cui, Dacă-l pui la gură nu-i. jarnik-bîrseanu, d. 388, cf. 371. Harnică-i muierea mea, Harnică, naiba s-o ia. mariaj, sa. 139, cf. CARDAŞ, C. P. 133, cf. ALR Il/l MN 95, 2 744/36, 848, 872. (Rar la pl.) Toate naibele să ieie vremea şi virsta! i. negruzzi, s. v, 52. (Cu nuanţa de imprecaţie atenuată) Numa-n casă să tot şezi necontenit... te ia naiba de urît. contemporanul, i, 567. <> (în ameninţări) Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototoleşti ! arghezi, c. j. 197. «y>(în fraze interogative sau exclamative, precedat de „ce“ sau „cum“, exprimă contrarietate, nemulţumire, enervare sau indignare) D-apoi... parcă-s cuvinte româneşti; ce naiba! creangă, a. 91. Aşa orbeşte, ce naiba o să apuc? ispirescu, l. 191. Ce naiba, parcă tot iţi ninge şi-ţi plouă I c. petrescu, c. v. 52. Miine ce naiba o să mai ardeţi? pas, z. i, 133. Ia mina de pe mine, ce naiba vrei? galan, b. ii, 155. Hai, dragă la nenorociţii ăia, ce naiba, slnt prietenii noştri, hai să-i luăm la masă. babanga, i. 219. "Nu ştiu cum naiba-am brodit Să mine cu el dintr-un blid1 jarnik-bîrseanu, d. . 167, cf. 144. <> (Ca determinant în genitiv, adesea glumeţ, exprimă ideea de „nemernic, ticălos, păcătos“) Ei! ce lucru naibii e acum şi asta! pann, ş. ii, 27/7. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat, sadoveanu, o. i, 365. Dar mortul naibii ce să gîndeşte, ce nu să gîndeşte, că să trezeşte pînă ce nu-l îngroapă, reteganul, p. ii, 64. Ăla, omul naibei, nicidecum nu isprăvise cheful. rădulescu-codin, î. 636. (La nominativ, prece-dînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Ei, iacă naiba de pârău, Mi-l puse focu-n drumul tău 1 coşbuc, p. i, 170. Loc. adj. şi adv. Al naibii (de...) — foarte, grozav, teribil (de ...). Costică îi comandă o sticlă de şampanie... şi şampania era rece şi bună, al naibii de bună. slavici, n. ii, 310. Fată cu zestre, cu salbă şi cercei de aur şi de frumoasă, frumoasă-al naibii, tudoran, p. 24. Handbalul... i-ar prii al naibii, conte mp. 1962, ni. 795, 2/2. <$>Expr. A da de naiba = a o păţi, a-şi găsi beleaua. Dacă se atingea cineva de un cîine al cazangiilor... da de naiba cu ei. pas, z. i, 149. A da (sau a lăsa) la naiba (sau naibii) = a renunţa la ..., a nu mai ţine seama de... ; a părăsi, a abandona. Să laşi la naiba şi zmeii şi tot. ispirescu, l. 259. Uite-o, dă-o la naiba, partida asta am pierdut-o. căli-nescu, e. o. ii, 178. Mai lăsaţi la naiba precau-ţiunile astea, vornic, p. 128. Te las naibei, sărăcie şi mă duc la vitejie, jarnik-bîrseanu, d. 285. Ia-auzi, lele, piţigoiu, Lasă la naiba răz-boiu Şi hai să-nfundăm zăvoiu. marian, ins. 146. (Eliptic) Dar la naiba frunza verde. Ce să mai tocăm degeaba? hasdeu, r. v. 15. A nu avea nici pe naiba = a se bucura de sănătate deplină, a se simţi bine; a nu se resimţi (în urma unui efort). Eu şi cu mîndruţa Jucăm, zău, toată ziua Şi n-avem nici pe naiba! jarnik-bîrseanu, d. 361. — Pl.: (rar) naibe. Gen.-dat. naibei şi naibii, năibii (scl 1963, 10). — Şi: (regional) nâima s. f. art. alr ii 2 744/95. — Etimologia necunoscută. Cf. graur, în bl ii, 175, care susţine ţig. naibah „nenoroc, ghinion“. NAICĂ s. f. (Regional; adesea însoţit de numele persoanei la care se referă) Termen , respectuos cu care se adresează, la ţară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. V. dadă, nană1, lele. Naica Marta se opri in portiţă şi stete uimită, slavici, n. i, 36. + Iubită, alrt ii 29, 30. — Din ser. najka. NAÎDĂ s. f. v. naiadă. NĂIE s. f. 1. (învechit şi regional) Corabie. Cf. polizu. Mulţimea aşteaptă naia, care sub împrejurări favorabile trebuia să ajungă ieri în port. f (1871), 539, cf. cihac, i, 175, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. S-a iscat un vînt, Din fund de pămînt, Marea ă-nvăluit, Naiele a gistruit. sevastos, n. 137, cf. alr sn iii h ’857. 2. (Transilv.) Naos. In biserica din Văleni, în naia bărbaţilor, nimeni nu se clintea, după ce-şi lua o dată locul, agîrbiceanu, a. 82. în naia bisericii stau bărbaţii, pribeagul, p. r. 131, cf. mat. dialect, i, 183. — Pl.: naie şi năi. — Din lat. navis. NAIEFRÎNGERE s. f. (învechit) Naufragiu (1). Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, JAHRESBER. xix—xx, 4. — Nâie + îrîngere; probabil calc după germ. Schiffbruch, fr. naufrage. Cf. n a u f r î n g e. NAIÎMNIC s. n>. v. naiemnic. 105 NAIFĂRŢ — 10 — NAIV NAIFARŢ subs'. v. neifărţ. NAIGÎU s. m. v. naingiu. NAILON s. n. Fibră textilă poliamidică obţinută pe cale sintetică, utilizată la confecţionarea unor ţesături subţiri şi a unor produse tehnice; p. ext. (sens curent) ţesătură fabricată din aceste fibre. Cf. dm, dn, der. — PI.: (rar) nailonuri. — Din engl. nylon. NAÎM s. n. v. năiem. NĂIMA s. f. art. v. naiba. NAIMEĂ s. f. v. namea. NAINGÎU s. m. (Ieşit din uz) Naist. Ca din pămînt ieşiră trei lăutari: un scripcar, un cobzar şi un naingiu. gane, n. ii, 193, cf. şio iij, 268, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — PI.: naingii. — Şi: naigiu s. m. tdrg, BL VII, 124. — Nai + suf. -[in]giH. NAINTĂ vb. I v. înainta. NAINTÂŞ, -Ă adj., s. m. şi f. v. înaintaş. NAÎNTE adv., prep., s. f. v. înainte. NAlP s. m. Judecător de rang inferior la turci, locţiitor al unui cadiu. 250 tal. s-au dat naipului de la Giurgiov (a. 1693). şio n2, 88. Fermanul lui sultan Hamit... la cei. .. ce să află pe lingă Dunăre: veziru, cădii, naipi. DUMITRACHE, 117. — PI.: naipi. — Din tc. naip. NAIR subst. (Regional) „Surlă“. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. NAISĂN s. m. v. neisan. NAlST s. m. Cintăreţ din nai; (regional) năiaş, (ieşit din uz) naingiu, (învechit) neisan. Lăutarii aceştia — scripcari, ţimbalagii, naişti... se îmbrâeau de obicei în curate anteree de postav. C. GANE, TR. V. 363, cf. IORDAN, L. R. A. 183. — PI.: naişti. — Nai + suf. -ist. NAITICEĂNĂ s. f. v. nadiceancă. NAITICEĂNCĂ s. f. v. nadiceancă. NAÎY, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de experienţă, de artificialitate şi de prefăcătorie, spontan, sincer, onest, simplu şi credul (v. candid, inocent, neştiutor, nevinovat 2); (despre însuşiri, manifestări, creaţii etc. ale oamenilor) care denotă, exprimă naivitate (1), naturaleţe (2). Încă îşi aduc aminte de mirarea cea mută a mulţimei şi naiva înminunare a şcolarilor. gtn (1836), 341/16. Cu cit ochii noştri vor fi mai puţin amăgiţi de vrăjile modei şi ale luxului, cu atita mai mult vor fi atinşi şi încîntaţi de frumuseţea naivă, heliade, o. ii, 36, cf. i. golescu, c. Autorul spune cu o mirare naivă că au găsit, sub un munte, o fîntînă frumoasă, rom. lit. ÎOS^I, cf. russo, s. 41. Acelor şegi naive trecu frumoasa vreme, Şi nu-mi rămase alta decit a mă căi. negruzzi, s. ii, 219, cf. i, 265. Cu ce naivă mândrie... spunea ea lui tată-său isprava aceasta a ei. vlahuţă, o. a. iii, 91. „N-o să mai iubesc“, zisese Biata-mi inimă naivă. Dar vădndu-te pe tine, A căzut in recidivă. topîrceanu, b. 56, cf. id. p. o. 26. Amîndoi rămîn ca documente ale altor vremuri, portrete cu dmbete naive în colţul gurii, sadoveanu,. e. 147, cf. 241. O dată cu sideful gingiilor stricate, Eu mi-am pierdut naiva dinţii virginitate. arghezi, c. o. 38. Ori tu crezi că soarta nu ţi-o meriţi, Inimă de-atitea ori naivă? beniuc, v. 78. Ingenuitatea se vrea sugerată pe alocuri printr-o insistentă revenire a îndoielilor sau a întrebărilor voit naive, gl 1962, nr. 419, 2/4. F i g. în locul naivei dimineţi din ochii ei, de-atunci, ardea acum o după-amiază adîncă şi tragică, galaction, o. 189. <> (Adverbial) Întreba naiv, povestea ceva şi mai naiv, cu glasul ei de violină. ibrăileanu, a. 135. <> (Substantivat) Joacă rol de naivă, dar e foarte vicleană. f (1900), 605. + (Substantivat, m. pl.) Pictori care ignorează în mod voit perspectiva, anatomia artistică, legile proporţiilor şi ale compoziţiei, inspirîndu-se adesea din pictura populară, acordînd o atenţie exagerată amănuntului şi imprimînd lucrărilor lor un caracter narativ. Cf. der. 2. (Peiorativ; despre oameni) Lipsit de judecată matură, simplist, prostuţ; (despre manifestări, realizări etc. ale oamenilor) care denotă, exprimă naivitate (2), copilăresc. Vreau să-ţi spun că tot jocul dumitale e naiv ... Te căzneşti să fii interesant, sebastian, t. 60. Eram în acea vreme tlnăr şi destul de naiv. sadoveanu, e. 96. Pe o măsuţă [se află] paginile scrise de Vaniuşa,. . . creioanele cu care scria şi desena, cîteva ouă roşii cu naive desene albe. stancu, u.r.s.s. 42. Pasiunea scriitorului nu înseamnă o părtinire naivă şi neputincioasă. v. rom. decembrie 1953, 266. li plăcuse să zdrăngănească fals melodii naive. t. po-povici, se. 162. <^> (Adverbial) E naiv de aceea să credem că peştii pot deosebi toate nuanţele de culori ale „muştelor“, c. antonescu, p. 46. — Pl.: naivi, -e. — Din fr. naîf. 122 In; i |> ÄS®1' 1 i i ii hH|i‘ ''¡'.A Wfatiîw'ţ NAIVETATE — 11 — NALBĂ NAIVETATE s. f. v. naivitate. NAIVITĂTE s. f. 1. însuşirea de a fi naiv ( 1 ) ; simplitate, naturaleţe, sinceritate şi nevinovăţie, credulitate ; comportare, atitudine de om naiv. V. candoare, inocenţă. Naivitatea lui ajunge pînă a te face a zice că el credea singur cîte spunea, atit e de natural. HELIADE, 0. II, 80, cf. 73, I.,GOLESCU, C. Cu a SU naivetate, simplitate şi chip interesant este destul să se arate pe şenă şi să fie plăcută, cr (1833), 2271/29. *S-ar cuveni să mărturisesc in toată naivitatea, că m-a luat gura pe dinainte, ne-gruzzi, s. i, 263. Fanariotului îi plăcu naivitatea ciocoiului, filimon, o. i, 122. E o fiinţă sublimă, pe lingă toată simplitatea şi naivitatea ei. v (1897), 9. Naivitatea mea, In cercul vieţii, devenise cunoscută, pihă şi de copii, bacovia, o. 211. Ce fac eu atunci cu tăbliţa şi abecedarul? întrebă cu naivitate Mitrea. sadoveanu, m. c. 67. Nu-ţi pierde niciodată, dragă băiete, naivităţile şi temerile delicate şi nu-ţi fie ruşine cu ele. arghezi, t. c. 88, cf. 86. Titi... începea să depene istoria naivităţii profesorului de istorie ... înşelat de un grup de şcolari isteţi, călinescu, e. o. i, 66. Politeţea este triumful artificiului asupra naturii. Ea este într-un fel contrariul naivităţii, vianu, m. 73. <£• Fi g. Avea ... nişte ochi in care lăcrămau naivitatea, simplitatea şi umilinţa, fără nici un amestec de viclenie sau de făţărnicie, galaction, o. 85. 2. (Peiorativ) Lipsă de maturitate în judecată, în comportare, fel de a judeca simplist, copilăros; vorbă sau faptă specifică omului naiv (2), copilărie, prostie. Condiţiile derizorii pe care Tudor le-a prezentat ocîr-muirii ar denota o enormă naivitate, dacă ar fi sincere, oţetea, t. v. 165. Indignaţi că nu i-am declarat cel puţin geniali, ei împing naivitatea pînă la inconştienţă, arghezi, t. c. 34. Intervenţiile autorului ezită între naivităţi şi platitudini. gl 1962, nr. 419, 2/5. — Pronunţat: na-i-. — PI. : naivităţi. — Şi : (învechit, rar) naivetăte s. f. — Din fr. naïveté. NAJDAL0G s. m. (Regional) Om sau flăcău înalt (Andrieşeni-Iaşi). Gf. scl 1963, 10. — PI. : najdalogi. — Etimologia necunoscută. NAJISTE s. f. pl. (Regional) Nojite (la opinci). Cf. scl *1963, 10. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. NĂJNĂ s. f. (Regional) Poznă, şotie, păcăleală (Perieni-Bîrlad). şez. ii, 68. Vâzînd că nu o pot scoate la capăt cu popa, se sfătuiră a-i găti o najnă, spre a-l dizbăra de acest obicei. ib. — Pl.: najne. — Etimologia necunoscută. NALANGÎTĂ s. f. v. lalanghită. NALĂNGHÎTĂ s. f. v. lalanghită. §j NALBĂNT s. m. (învechit şi regional) 1. Potcovar. Pentru rlndul nalbanţilor ce potcovesc caii obştei (a. 1791). şio iix, 269, cf. polizu, pont- BRIANT, D., CIHAC, II, 599, COSTINESCU, DDRF. 2. Veterinar. Lăsarea sîngelui ce să urmează la dobitoace de nălbani şi acum. piscupescu, o. 211/14, cf. valian, v. Aici vezi pe un nălban Avînd portul... Unui doftor, asachi, s. l. i, 254, cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., costinescu. Acesta e Gîrneaţă, nălban vestit pe vremea aceea plnă pe departe In împrejurimi. hogaş, h. 26. <£■ Nalbant-baş = veterinar al curţii domneşti. 120 lei pe an nălban-başa, pe lună 10 lei (a. 1776). uricariul, xix, 390. Nalbant-baş al comisiei cîte 15 lei pe lună. şio iij, 269. — Pl.: nalbanţi. — Şi: nălbân s. m. — Din tc. nalbant. NALBĂR s. m. (Regional) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc. (Aporia sau Pieris crataegi). Cf. marian, ins. 258, simionescu, f. r. 376. — Pl.: nalbari. — De la alb. NALBĂ s. f. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia malvaceelor, folosite în medicină, mai ales la prepararea emolientelor: a) (şi în sintagma nalbă mică, simionescu, fl. 217) plantă acoperită cu peri aspri, cu frunze alterne dinţate, cu flori mari, roşii, purpurii sau, rar, albe; (regional) mălăuţ (2), colăceii-babei (Malva silvestris); b) (şi în sintagma nalbă creaţă, panţu, pl.) plantă cu tulpina mare, puternică, cu frunze mari, rotunde, cu flori mici, alburii sau roşietice (Malva crispa); c) (şi în sintagmele ndlbă mare, baronzi, l. 139, panţu, pl., nalbă albă, panţu, pl.) plantă acoperită cu peri moi, cu frunze ovale, catifelate, cu flori albe sau trandafirii (Althaea offici-nalis); d) (şi în sintagmele nalbă de grădină, panţu, pl., nalbă mare de grădină, id. ib., nalbă de ai mare, bulet. grăd. bot. v, 12, nalbă roşie, panţu, pl.) plantă acoperită cu peri aspri, cu frunze mari, cu flori mari, roşii, galbene, albe sau violete; (regional) rujalină (Althaea roşea); e) (regional; şi în sintagmele nalbă mică, panţu, pl., nalbă măruntă, id. ib.) caşul-popii (Malva rotundifolia); f) (regional) şalvie albă (Lavatera thuringiaca). Ia: nalbă sau papelcraut 4 pumni plini, calendariu (1814), 184/23. Şi rinduieşte pe loc nalbă, muşe- 132 NALJOSUL — 12 — NAMESTIE ţel şi soc. mumuleanu, c. 157/20. Hrana mea-n-destulătoare Sint măslinele şi nalba cea uşoară şi cicoare, ollănescu, h. o. 100. Ea are faţă albă, Ca tăiată-n flori de nalbă, coşbuc, p. ii, 209. Rădăcină de nalbă, arpăcaş, citeva smochine ... să fiarbă pînă rămine jumătate şi apoi să se pună peste aceasta încă un litru de lapte dulce, grigoriu-rigo, m. p. i, 133. La umbra unui fir de nalbă, Plîngea o floare de cicoare. goga, p. 34. îşi făcu un ceai de nalbă şi rămase frumuşel acasă, anghel-iqsif, c. l. 80. Rid în grămadă: flori de nalbă şi albe flori de mărgă-rint, De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint, anghel, 1. G. 9. Căci tu venişi-na-inte-mi, în păr cu flori de nalbă, petică, o. 120. Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, gorovei, cr. 20, cf. comşa, n. z. 14. De ce mai sînt atîtea flori Pe lilieci, pe crini, pe nalbă, cazimir, l. u. 54. Nalbe ginditoare ale căror flori aristocratice puneau în lumina curţii pete parfumate de mărgean, klopştock, f. 259. în petele de soare luceau nalbele mari, lumînă-relele şi sînzienele. sadoveanu, e. 119. Priveşte-n Juru-mi au crescut Flori de pe mările din sud Şi roze, mătăsoase dalii... Şi nalbe albe şi flori dalbe. v. rom. septembrie 1954, 83. Pe masă este pine dalbă, în cană-i vin şi-i sărbătoare. Şi ai o fată ca o nalbă, De n-are seamăn pe sub soare, beniuc, m. 65. Frunză verde foi de nalbă, Ce duci, mîndră, pe sub salbă, Colea-n Uşoara albă? .tarnîk-bIrseanu, d. 399. Şi pe unde-om trece doi, Singele-a curge şiroi, N-a fi nalbă, nice iarbă, Numai sînge pină-n barbă. reteganul, tr. 59. Foaie verde nalbă albă, Fuge-o copiliţă-n grabă. şez. i, 236. <$> Nalbă rumenă (sau mare) — plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu frunze uşor lobate, cu flori mari, trandafirii sau violacee (Althaea pallida). Cf. PANŢU, PL., BUJOREAN, B. L. 386. 2. (Regional) Podbal (Tussilago farfara). Cf. alr i 1918/51, 125. 3. Compuse: (regional) nalbă-galbenă = calcea-calului (Calthapalustris). alr ii 6 278/284; nalbă-albastră = cicoare (Cichorium intybus). ib. 6 320/514. — PI.: nalbe şi (regional) nălbi (alr i 1 918/890, alr ii 6 309/705). — Şi: (regional) nâlmă s. f. alr ii 6 309/95. — Lat. malva. Cf. it. dial. nalba. NALJ6SUL adv. v. înaljos. NĂLMĂ s. f. v. nalbă. NALOJIT adj. (Regional) Care are mult de lucru; ocupat (Chişindia-Vaşcău). Cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 38. — V. nălogi. NALStîSUL adv. v. înălsus. NALT, -Ă adj., s. n. v. înalt. NAM subst. (Prin Munt.) Lucru voluminos. Namul de buccea din spate ... i se tot topise, de ajunsese o biată toltoaşă. conv. lit. li, 213, cf. arhiva, xxviii, 73. — Etimologia necunoscută. Cf. namilă. NAMĂLĂ s. f. v. năimeală. NAMÁS s. n. v. namaz. NAMÁZ s. n. Fiecare dintre cele cinci rugăciuni zilnice prescrise de Coran mahomedanilor. Aduce la acest dumnezeu cinci namazuri, sau închinăţiuni pe zî. văcărescul, ist. 248, cf. 258. îşi făcu namasul, adică se spălă şi se închină după legea sa. gorjan, h. i, 25/8, cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — PI.: namazuri. — Şi: (învechit) namás s. n. — Din tc. namaz. NAMÉ s. f. v. namea. NAMEÁ s. f. (învechit) Scrisoare oficială (a sultanului, a unui paşă etc., sau către ei). Atunce îndată au mai sosit şi alt capigi-başa de la împărăţie şi au adus name hanului şi i-au adus şi blană de sobol de la împăratul, axinte urica-riul, let. ii, 177/31. Au făcut trei naimele cătră împăratul, arătînd pe boieri de haini (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 267/14, cf. şio ii2, 88, TDRG, i. brăescu, m. 68. — PI.: namele. — Şi: ñamé, naimeá, năimeâ (TDRG) S. f. — Din tc. name. NAMEÁSNIC s. m., adj. v. namestnic. NAMEÁSTIE s. f. v. namestie. NAMEÁSTNIC s. m., adj. v. namestnic. NAMÉSNIC s. m., adj. v. namestnic. NAMESNÍE s. f. v. namestie. NAMÉSTIE s. f. (Mai ales la pl.) 1. (învechit şi regional) Casă, clădire cu toate dependinţele ei, gospodărie; p. restr. dependinţă, acaret. Stăpînul acelui pămînt de pururia să fie biruitoriu asupra aceii case, cu toate nameas-iiile ei. prav. 26. Au făcut şi case mari pe pivniţă de peatră.. . şi alte nemestii trebuincioase împrejur (a. 1776). uricariul, vir, 20. Să orin-duieşti dumneata pă cine vei socoti, ca să să dreagă casăle, să să facă şi cele trebuincioasă namestii, grajdi, şopru (a. 1802). iorga, s. d. xi, 231, cf. caragea, l. 46/22. Celelalte 2 părţi sint namestii mari pe stîlpi, unde sînt cadrele ce am numit mai sus. golescu, î. 118, cf. 126. Moşneni era cei mai vechi cu moşii, sau cu locuri şi cu namestii şi să numiia neam. piscupescu, o. 149 NAMESTNIC — 13 - NAMIAZĂ 25/20. Nu mă-nduram biet de namestie; aveam vitişoare, aveam agoniseală, heliade, o. i, 276. Toate aceste namestii sint de vinzare. cr (1831), 3042/23. Erea un neguţetor bogat carele avea multe moşii şi nemestii. gorjan, h. i, 15/17. Şi, de va avea niscarva nemesnii acolo, să viie cu dovezile cuviincioase, apriimi lucrurile (a. 1839). doc. ec. 724. Ne vedem şi noi stăplni pe-ăle noastre namestii ce şedeau mai tot pustii, sbiera, f. s. 188. Sînt sate întregi de bărdaşi. . . cari se pricep la construirea caselor cu toate nemestiile. pamfile, i. c. 114, cf. id. cr. 81. împotriva focului asigur, an de an, casă şi nemestii. comşa, n. z. 12. A luat vii, A luat moşii, A luat multe nemestii. i. cr. iii, 167. <^> F i g. Noi avem o nămestie de Dumnezeu făcută... în ceri. coresi, l. 356/8. + P. e x t. (învechit, rar) Inventar agricol. Vite de muncă sau alte namestii statornice nu au (a. 1818). doc. ec. 192. 2. (învechit, rar) Proprietate funciară. Asemenea, şi ce vor fi luat vii şi moşii şi alte namestii supt zălogire (a. 1813). doc. ec. 161. — Pl.: namestii. — Şi: namesnie (alexi, w.), nameâstie, nămestie (accentuat şi nămestie, alexi, w.), nămesnie (polizu, gheţie, n. m.) s. f., nemestii, nemesnii, nimestii (alr ii/i mn 123, 3 832/172), nimesturi (h xviii 14, 21, paşca, gl., alr ii/i mn 123, 3 832/260) sub st- pl. — Din slavonul NdMkCTHie. NAMESTNIC s. m., adj. I. S. m. (învechit) Locţiitor sau reprezentant al cuiva (într-o funcţie însemnată, laică sau religioasă). V. mandatar. In zilele lui Procopu Negre, namestnic de Bîrlad (a. 1609). iorga, s. d. vi, 16. Acesta nevod şi-acmu carii sîmt namestnicii lor patriarşii, episcopii, preuţii ceia ce mărtu-risescu cuvîntul lui Dumnedzău tragu-l la mar pine adexăla svîrşitul veacului acestuia. C^varlaam, c. 15S^jOricare vlădic, sau egumen, sau nameastnic (ispravnic munt.), sau călugăr, singur cu voia sa şi fărî ştiria giudeţului, va lua vreun lucru de a besearicii. prav. 57. [Vizirul] pune în locul său namesnie, carele aceiaş putere ţine. simion dasc., let. 110. După Dumnăzău, stiag obştesc, buzdugan şi sabie domnului de ţară, ca unui namesnie al său îi va trimite. n. costin, l. 577, cf. 288, 374, 590. Am cumpărat-o eu, pop Ghiorghie, nam[estnic\ protopopului] din Făgăraş (a. 1750). iorga, s. d. xiii, 126, cf. 95, 254, 263, xn, 292. Care din ispravnici sau căpitani sau namesnici sau alţi zapcii se vor amesteca în giudecăţile... lor se vor pedepsi (a. 1802). uricariul, i, 304, cf. 301. Egumenul... au întrebat pre namesnicul: oare cum ţi se pare, răspuns-am cumva? ţichin-deal, f. 230/9. Mai jos decît namesnie nici un străbun nu am. negruzzi, s. ii, 185. Breslele aveau staroşti, iar cutare boier cu pămînt prin împrejurimi îşi ţinea „namesnicul11. iorga, c. i. ii, 197. + Succesor al cuiva într-o funcţie. Bolnicerii într-aceasta bolniţă au fost apostolii, dup-ănşii namestnicii lor.C”vaSlaamj ” c. cf. anon. car., Cn-IAC, ii, 20ff. ~ ^ II. Adj. (în dicţionarele din trecut) 1. De rang inferior, subordonat. Sabor namesnie. lb, cf. ddkf. 2. Care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan. Cf. polizu, pontbriant, d., bar-cianu, alexi, w. — Pl.: namestnici.—Şi: namesnie, nameăstnic, nameâsnic, nămesnie (polizu, pontbriant, D., GHEŢIE, R. M., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W.), nemesnic (iorga, s. d. vi, 211, lb) s. m., adj. — Din slavonul h^mIîctkhhk'k. NAMlîTE s. m. v. năroete. NAMliŢ subst. v. nămete. NAMEZEA s. f. v. namiază. NAMIĂZ s. n. v. namiază. NAMIAZĂ s. f. 1. (Popular; de obicei precedat de prepoziţii) Mijlocul zilei (corespunzător aproximativ orei 12), amiază; p. e x t. masa care se ia în jurul orei 12, p r i n z. La un loc conăcind pentru odihna namiezii, au poruncit... să aducă pre acei boiari (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 345/26. Intre prînz şi namiezi îţi spune că eşti lingău mare; în toiu namiezilor rumân harnic, jipescu, o. 113. A doua zi, înainte de nămiez, erau în Dobreni acasă, caragiale, o. i, 32, cf. ii, 220. Dormi la nămiez, ai?... Scoală că-ti vin muşterii. id. s. 140. Dormea numai la nămiezi, cind soarele stă in cruci, ispirescu, l. 260. Se pusă să răspundă Saşei şi astfel veni vremea namiezului. d. zamfirescu, v. ţ. 168. Pe la nămiezi ajunseră la tîrle. sandu-al^ea, u. p. 44. Era-n nămiez . . . iosif, v. 84. Pe la ora 1—2 după amiază,... se mănîncă de namiaz şi apoi se odihneşte la umbră, pamfile, a. r. 82, cf. 132. In această nămiază cu soarele blind de toamnă, au pus la cale o plimbare, c. petrescu, a. 430. Pînă la masa de namiezi mai era vreme multă. i. dotez, şc. 197. Pe la nămezi,... Ca din senin furtuna ,s-a iscat, lesnea, i. 50. Culcă-te tu şi visează, Eu te scormon şi te ar, Şi-o să vezi, pe la nămiază, Că nu-i jocul în zadar, arghezi, f. 36. Soarele era sus şi un miros de fin copt se înteţea o dată cu nămiaza, camil petrescu, o. ii, 24. Soarele puternic de namiază de august îi cădea lui Soleiman în plină faţă. id. ib. iii, 78. Acum, în lumina nămiezii, localul era cu obloanele trase. v. rom. iulie 1954, 23. Nimiezul se apropia, ceata nouă era gata. preda, I. 24, cf. 45, 85, 133, h i 188, 194, ii 4, 12, 28, 31, 62, 155, v 377, xi 17, xii 30, 126. Cam aşa pe subt nimiez, îmi sosia şi galbina, Cu toţi mînjii după ea. 165 N AMI BZ — 14 — NAMILĂ mat. folk. 125. Pe la namiez intră şi ăsta în casa cizmarului, şez. ix, 68, cf. ii, 76. Taie o tufă, taie două... cind la nouă, colea pe la nămiez, aude un ţipăt, să-l sperie nu alta, sărmanul. rădulescu-codin, î. 62. Pă la nămezi vin fetele şi femeile cu plocon la mireasă, graiul, i, 185, cf. 49, 138, 231. Cîţiva stînjini şi-apoi odihna de namiaz. plopşor, c. 27, cf. ciauşanu, gl., alr i 185, 186, alr ii 5 668. <£> E x p r. Ziua nămiaza mare sau (rar) ziua la nămiez = în plină zi, în toiul zilei. E ziua nămiază mare, e soare de început de toamnă, camil petrescu, u. n. 336. Ne turteam nasul... de geamul băcăniilor cu uşile îngheţate,... ziua nămiaza mare. brăescu, a. 129. Dacă unul pofteşte averea altuia şi acela o păzeşte, otrava începe să lucreze, dacă nu chiar omorul pe faţă, adică-, ziua la nămiez. vissarion, b. 293, cf. 139. <£> (Adverbial) Să luptară pîn'nameaz, Şi fu luptă cu necaz, păscu-lescu, l. p. 286. + Loc, punct unde ajunge soarele pe cer (aproximativ) la ora 12 din zi; zenit. Ia, haidi, primarule, să chemăm lumea la judecată, că e soarele la nimezi. petică, o. 211. Soarele e In nămezi. O căldură copleşitoare îneacă văzduhul, ciocîrlan, p. p. 70. Soarele, care bătea din faţă apropiindu-se de nămiezi, făcea să lucească pe scîndura înnegrită a bordajului numele corăbiei, tudoran, p. 10. 2. (Regional; în forma nimiezi) Miazăzi (1). Băltăreţul suflă despre sud,... se mai numeşte şi vînt de la nimedzi. ap. hem 3071. — Pl.: nămiezi şi nămieze. — Şi: (regional) namiâz (pl. namiazuri, alr i 185/860, 865, 870, 880), namiâz (pl. namiezuri, ib. 185/595), namtâzi (pl. namiezi, ib. 185/985, şi namiezuri, ib. 185/700) s. n., namieze (ib. 185/730; pl. namiezi, ib. 186/730), namezea (h i 88), nămiâză s. f., nămiâz (polizu, pamfile, cer. 32, bl i, 36, alr i 185/810; pl. nămiazi, polizu), nămiăzi (alexi, w.), nămiez, nămiezi s. n., nămezea (H XII 126) s. f., nămes (pontbriant, d. ; pl. nămesi, id. ib.), nemiăz (pamfile, cer. 32, BL I, 22, VtRCOL, v. 96, ciauşanu, gl., alr I 185/887; pl. nemiazuri, ciauşanu, gl.), nemtâz (alr i 185/768) s, n., nimiâză (graiul, i, 138) s. f., nimiez (pl. nimiezuri, alr i 185/792, 898), nimiâzi (pl. nimiezuri, ib. 185/896), nimesi (ib. 185/746) s. n. — Pref. în- + amiază. NAMLfiZ s. n. v. namiază. NAMlfiZE s. f. v. namiază. NAMIEZI s. n. v. namiază. NĂMILĂ s. f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate, mari, uriaşe (şi adesea cu contururi vagi); matahală (2), colos, (regional) nătă-rală. Intre voi dară o mamină se veade... (pe cămila cu degetul arătînd). cantemir, ist. 142, cf. 89, 167. Ce ni s-ar părea oare să întîlnim pe uliţi o manină cu mestii turceşti, cu frac, şi pe cap cu coif roman? russo, s. 39. Aş vra eu s-o văd cu două manine [de fete] ca a mele. alecsandri, t. 444. Nu-şi ia ochii ţintuiţi pe namila ce dă buzna înainte... Se opreşte trenul. sp. popescu, m. g. 28. Namila [de ursoaică] venea prăpăstioasă, întărîtată. galaction, o. 50. Văzui apoi o namilă urîtă, Un fel de baci cu sarica subt glugă, Ce sta de-o parte sprijinit în bîtă. TOPÎRCEANU, B. 99, cf. D. BOTEZ, F. S. 77. Crucificată pe zidul rece al beciului poliţienesc, sub loviturile namilei cu galon. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 244. Deodată ieşi din tufişuri o namilă cît un june. Era un vier negru, sado-veanu, o. i, 64. L-a prins de gît şi l-a strîns atît de tare, că namilei i-a scăpat cuţitul din mînă. camil petrescu, o. ii, 92. Iat-o, namilă de fier, ca un tanc, calcă hectarele, contemp. 1955, nr. 458, 1/3. Dar ce namilă s-arată De nouă voinici purtată? ... E mîndreţe de maşină, O duc minerii la mină. deşliu, m. 5. <£■ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Atîta namilă de marmură, odobescu, s. iii, 71. Namila de vapor a dat peste mine şi eu m-am văzut deodată în fundul apei. dunăreanu, ch. 190. Subşeful muzicii militare, o namilă de om, împărţea cu bagheta fulgere de talere, brăescu, a. 102. Erau două namile de case cu pridvoare. c. gane, tr. v. 366. Ia uite, bre, cît încarcă namila de Marin I Halal spinare I v. rom. martie 1954, 14. Sta o coşcogemite nomină de om bătrîn şi cu o barbă albă ca zăpada, şez. vii, 4. Văzîni motanul atîta namilă de leu, se urcă pe copac, de frică. ib. ix, 26. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare de obicei îngrozitoare, (regional) nămetenie, budihace; p. ext. arătare, nălucă; matahală (1). Siliţi era să se pogoare plini de frică şi încetinel ca nu cumva să deştepte acea namină spurcată [zmeul], gorjan, h. i, 10/22. Mi se pare o namilă... şi nu mai seamănă de loc cu tata. sahia, n. 52. Făt-Frumos Şi-a smuls din grinda casei spadă... Să dea din munte namila grămadă... în tăvăleala şarpelui cu zeci De căpăţini şi gheare uriaşe, Era să-şi piardă zilele de veci. arghezi, vers. 217. Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt, cu duşmănie, ca nişte nări de namilă, camilar, n. i, 198, cf. 364, 222. <>(Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Se cutremurară cînd văzură namila de lighioană... Cu mare mirare băgară de seamă că capetele balaurului lipsesc. ispirescu, l. 202. Venea, nene, o namilă de balaor cît butia de gros, cu capul zburînd pe sus, ţinut de două aripi năpraznice. popescu, b. ii, 17. + (Regional) Termen depreciativ pentru un cal mare şi urît. Cf. dr. v, 213. 3. (Regional) Sperietoare, momîie (1). Cînd se apropie âneparii de ănepă şi văd aceasta namilă... fug de dînsa. marian, o. i, 397. 159 NAMINĂ — 15 — NANDU — PI.: namile şi (regional) nămili (tdrg). — Şi: (regional) nâmină, nămilă, nămâlă (R£TE-ganul, ap. cade), nomină, mămilă (totg), mâmină, mânină, m6milă (şăineanu, d. u., scriban, d., viciu, gl.), mlămnilă (dr. v, 213) s. f. • — Etimologia necunoscută. NÂMINĂ s. f. v. namilă. NAMdL s. n. v. nămol. NAN1, -Ă s. m. şi f. (Învechit, livresc) Persoană de statură mică; pitic. Cf. drlu. Venişi să-mi vezi Undinele Cu stuh ce se-ncunun? Sau nanii mei ce vesele Poveşti ades imi spun? NEGRUZZI, S. II, 67, cf. 68, CIHAC, I, 175, DDRF, BARCIANU, alexi, w. — PI.: nani, -e. — Din lat. nanus, -a. NAN2, -Ă s. m. şi f. (Prin Mold.) Naş2 (la botez sau la cununie). Cf. i. cr. rv, 212, alrm i/ii h 299, 300, pamfile, c. 47. — PI.: nani, -e. — Cf. n a n a ş. NANĂŞ, -Ă s. m. şi f. v. naş2. NANĂ1 s. f. (Regional) Termen de politeţe folosit la ţară pentru a vorbi cu (sau despre) o soră mai mare sau cu care se adresează persoanele'tinere unei femei mai în vlrstă; (regional) neni. V., ţaţă, lele. Din dormitor se auzea nana Catrina plingînd şi văitîndu-se. f (1906), 1. A găsit... între jupîneasa Ilisafta şi jupîneasa Candachia pe nana Chir a, cămă-răşiţa. sadoveanu, o. xiii, 810. De asta mă chemaşi afară, nană Ană? beniuc, v. cuc. 43. Nană dragă, nu-i prost... E chiar deştept. t. popovici, se. 37, cf. h ii 256, vaida, rev. crit. iii, 162, caba, săl. 99. Nana n-are dinţ în gură Ş-o rămas fără măsele, densusianu, ţ. h. 144, cf. gregorian, cl. 60, alrm i/ii h 231, 234, 236, 286, 287. Cîrpa nanii-i roşie. ANT. LIT. POP. I, 218, cf. A I 24, LEXIC REG. 66. + (Regional) Mamă (II) (vitregă). Cf. alrm i/ii h 217, scl 1963, 11- + (Regional; mai ales în limbajul copiilor) Naşă (la botez), v. naş2 (I 1). Cf. scl 1963, 11. Babă. alrm i/ii h 282. + P. e x t. (Prin Olt. şi Ban.) Nene, bade. Mă duc pe la nana Gheorghe, să văd merge şi el cu boii la noapte, sâ-i paştem. bo-ceanu, gl., cf. alrm i/ii h 224. + Iubită, mîndră. Mîndră-i nana, ochişea, Numai nu-i de legea mea. Mîndră-i nana, şi-năltuţă. mabian, nu. 56. Cuculi, saca-ţ-ar limba, D'i dn cînţ, lasai pe mîndra. Cuculi saca-ţ-ar pana, D'i cîn cînţ, lasai pi nana. arh. folk. v, 139. S-amarît'e nanile Cîn să duc catanile. alrt ii 61, cf. 29. — PI.: nane. — Cf. ser. nana, bg. h a h a, alb. nane. NĂNĂ2 s. f. (Regional, mai ales la pl.) Ciu-percă-de-gunoi (Agaricus campestris). panţu, PL., cf. RĂDULESCU-CODIN, ALR II 6 404/762. — Pl.: nane. — Etimologia necunoscută. NĂNCHIN s. n. sg. Ţesătură de bumbac foarte deasă şi rezistentă, întrebuinţată în special la confecţionarea dosului de perne. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, şăineanu, d. u., cade. Ţesături vopsite în bucată,... : indian, nanghin, caşmir. nom. min. i, 425. — Şi: (rar) nanghin s. n. sg., (regional) nănchină (costinescu,), anghina (hem 1200, COSTINESCU, LM) S. f. Sg. — De la n. pr. Nankin. NĂNCHINĂ s. f. sg. v. nanchin. NANI) RAL AU s. m. (Mold.) Vlăjgan; p. e x t. derbedeu, puşlama. Vrai să te buşească cei nandralăi prin omăt? creangă, a. 44, cf. DDRF, TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — Pl.: nandralăi. — Cf. nandraş, handralău. NĂNDRAŞ s. m. (Mold.; adesea peiorativ) Tînăr, flăcău (uşuratic, poznaş); ştrengar. Nişte nandraşi s-au sculat, Făf de frică de păcat, Fundul legei v-au schimbat, contemporanul, ii, 693, cf. ddrf. Ce, nu crezi? Apoi cum vei ajunge acasă, să te uiţi pe ferestruica din deal şi-ai să vezi că doarme între doi nandrişi. pamfile, d. 44, cf. id. J. ii, 156. Ţi-oi da eu ţie, nandreşule. cv 1950, nr. 4, 44, cf. graiul, i, 324, i. cr. i, 121, ii, 247, vii, 154. + Om prost. Cf. şez. vii, 153. — Pl.: nandraşi. — Şi: năndreş, nândriş, nândruş (i. cr. vii, 154) s. m. — Etimologia necunoscută. NANDRAŞLÎC s. n. (Regional) Ştrengărie (Zorleni-Bîrlad). i. cr. ii, 55. Umblă după nandraşlîcuri. ib. — Pl.: nandraşlîcuri. — Nandraş -f suf. -lîc. NANDREŞ s. m. v. nandraş. NÂNDRIŞ s. m. v. nandraş. NÂNDRUŞ s. m. v. nandraş. NANDU s. m. invar. Gen de păsări alergătoare din America de Sud, asemănătoare cu struţul (Rhea). Cf. cade. — Accentuat şi: năndu. der. — Din fr. nandou. 176 NANGHIN — 16 — NAP NĂNGHIN s. n. sg. v. nanchin. NANGHINÎT s. n. (învechit) Pinză asemănătoare cu nanchinul, dar mai subţire şi mai uşoară decit acesta. Am avut 16 derabe de cămăşi... 2 vigan de nanginet,... 2 cîrpă cu flori (a. 1803). iorga, s. d. xii, 145. 2 perechi de nadraji de anginet (a. 1817). id. ib. 174, cf. 146. Anghinaturi vărgate (a. 1821). id. ib. viii, 171. — Scris şi: nanginet. — PI.: nanghineturi. — Şi: anghinet (scris şi: anginet), anghinăt s. n. — Din fr. nankinette. NĂNGOTĂ s. f. v. nagodă. NĂNI interj. (Mai ales în cîntece de leagăn, adesea cu valoare verbală şi repetat) Cuvînt cu care se îndeamnă copiii la somn; (regional) nina. Gf. polizu, pontbriant, d., tdrg. Nani, nani... Dormi in paza nesecatului izvor De priviri, minu-lescu, v. 85. Nani-nani, puiul meu, Ferici-te-ar Dumnezeu ! Să fii oacheş şi frumos, Ca un soare luminos, alecsandri, p. p. 381. Nani-nani copilaş, Dragul mamii fecioraş! marian, na. 314. Haide nani, Puiu mamii, Că mama te-a legana ... Şi din gură ţ-a cînta. şez. vii, 28, cf. v, 13. Nani-mi-te, liuliu-mi-te. păsculescu, l. p. 170, cf. 172, alrm i/ii h 200. <> E x p r. (Substantivat) A face nani = a dormi. + (Substantivat, rar) Cîntec de leagăn. Ş-apoi nopţei cuvenitul nani, nani-i vom dnta 1 ollănescu, h. o. 264. — Cf. ngr. v a v i v a v t, bg. h a h h. NANISM s. n. (Med.) Anomalie caracterizată prin creşterea insuficientă în înălţime, raportată la media vîrstei şi a speciei sau a rasei respective. Cf. der. + (Agron.) încetinire sau oprire a creşterii plantelor, ca efect al acţiunii unor condiţii nefavorabile sau al unor agenţi patogeni. Gf. der. — Din fr. nanisme. NĂNOTĂ s. f. v. nagodă. NANPRtiR s.n. v. proor. NANStJC s. n. (Rar) Ţesătură foarte subţire de bumbac sau de mătase, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Nansucul alb al şorţului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 257, cf. dm. + (Regional; în forma năsuc) Broboadă (Ulmu-Călăraşi). alr i 1876/960. — Şi: (regional) năsuc s. n. — Din fr. nansouk. NAN StJ SURI s. n. pl. (Rar) Capricii, nazuri. Cf. BARONZI, L. 114, DDRF. — Etimologia necunoscută. NANT, -Ă adj., s. n. v. înalt. î&NTIHÎItŢ s. m. v. antihîrţ. NĂOS s. n. Partea de mijloc, principală, a unei biserici, cuprinsă între ■altar şi pronaos; navă (2), (regional) naie (2). [Mortul] se pune... în pridvor sau în despărţitura bărbătească, adecă în naus. marian, î. 308. Clădirea e împărţită în trei: un pronaos, unde stau femeile, un naos pentru bărbaţi, cari se aşază în strana boltită la dreapta şi la stingă, şi un altar pentru partea de taină a slujbei, iorga, c. i. ii, 9, cf. TDRG, NAUM, IST. ART. 171, ŞĂINEANU, D. U. Ploaia izbea in naos cu abundenţă, galaction, o. 80. Pătrunzînd în naos, găsi lumini aprinse. sadoveanu, o. ix, 35, cf. x, 276, xi, 322. — Pl.: naosuri. — Şi: (regional) năus s. n. — Din ngr. va6ţ. NAP s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Şi, regional, în sintagma napi cureceşti, panţu, pl.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină înaltă şi frunze dispuse în formă de rozetă, a cărei rădăcină cărnoasă, de formă sferică, este comestibilă; (regional) broajbă, gulie (Brassica napus esculenta). Cf. lex. mars. 240, gcr i, 356/6. De mîncat numai iarbă vearde şi napi dărăburiţi i se dau. economia, 95/18. Rădăcina de obşte precum este guliia, napii, brojba,. . . îndulcesc sîngile. piscupescu, o. 194/10. Acele ce se lucrează pentru oloi şi care samănă cu curechiul sînt: ...napul de iarnă. i. ionescu, c. 83/27, cf. BARONzi, l. 139. Gulii, moldovenii numesc ceea ce oltenii şi muntenii cunosc sub numirea de nap. grigoriu-rigo, m. p. i, 62, cf. pamfile, j. ii, 87, simionescu, fl. 356. Ceaiul de nap din 10 grame la 1 litru apă este bun pentru potolirea tusei, voiculescu, l. 197. [Iepurele] se trage în apropierea cîmpurilor cu trifoi şi napi, scurmînd zăpada cu labele, pentru a-şi găsi hrană, stoica, vîn. 100, cf. h iv 153, 210- ix 493. Băieţii, în diferite timpuri ale anului, mănîncă: Napi..., curăţindu-i de coarjă. Conopide asemenea, şez. viii, 39, cf. iv, 228, alr ii 6 018/102, 157, 192, 219, 228, 250, 260, 284, 349. Tremură după un nap Ca de ochii săi din cap, se spune despre un om zgîrcit. zanne, p. ii, 782. <> E x p r. ( Gol) ca un nap (sau ca napul) sau gol nap = fără haine, (complet) dezbrăcat, gol puşcă; p. e x t. sărac. E îmbrăcat ca un nap Din călcîie pin' la cap. pann, p. v. i, 133/1. Cred că nu-ţi prea vine Să te duci ca napul cum venişi la mine? contemporanul, ii, 359. Că-i gol ca un nap, C-o aţă de lină e-ncins. t. papahagi, m. 155. Nu se vede că-i gol nap, Ci mi-şi sare ca un ţap. zanne, p. ii, 714. (Regional) Prost ca napul = foarte prost; tembel, imbecil, lexic reg. 9.-4-(Regional) Cotor de varză (Micăsasa-Mediaş). alrm sn i h 133/141. 188 NAPALEON — 17 — NAPOROJNĂ 2. (Şi în sintagmele napi porceşti, panţu, pl„ napi turceşti, id. ib.) Plantă erbacee din familia compozitelor, avînd rădăcina cu tuberculi, tulpina foarte aspră şi dreaptă, frunze ovale şi flori galbene; (regional) brojbe, gulie, picioarcă, măr-de-pămînt, morcov-porcesc, pere-iernatice (Helianthus tuberosus). panţu, pl. 3. (Regional) Rapiţă-sălbatică (Brassica râpa). panţu, pl. 4. (Regional; şi în sintagma napi de pămînt) Cartof (Solanum tuberosum). hem 2462. Cartofele . .. se mai numesc: alune ... , năpci, napi, napi de pămînt. pamfile, a. r. 189. Barabulele se mai numesc la români: cartofi..., napi de pămint. şez. rv, 44, cf. i. cr. ii, 218, densu-sianu, ţ. h. 326, gregorian, cl. 60, alr sn IV h 1102, L. rom. 1959, nr. 1, 48, a iii 1, 2, 9, 16, 19. \ 5. (Regional) Sfeclă (Beta vulgcfcis). bujo-rean, b. l. 386, cf. COMAN, gl., alr i 858/166, 178, alr sn i h 193. 6. Compus: (regional) napi-porceşti-de- pădure sau napii-porcului-de-pădure = fluieră-toare (Tamus communis). panţu, pl. — Pl.: napi. — Şi: (regional) năpci subst. pl. — Lat. napus. NAPALEdN s. m. v. napoleon. NAP AII (ÎN s. m. v. napoleon. NAPĂLM subst.. Material incendiar compus dintr-un amestec de săruri de aluminiu ale acizilor naftenici şi ale uleiului de palm. Cf. der. — Din fr. napalm, engl. napalm. NAPASTE s. f. v. năpastă. NAPĂTCĂ s. f. v. năpatcă. NAPĂ s. f. (Rar) Faţă de masă din plnză. Cf. negulici. *$> F i g. Din călătoria aceasta dublă... se alege acea napă de poezie, întinsă pe sub toată povestea, perpessicius, m. iii, 7. — Pl.: ? — Din fr. nappe. NĂPIŢĂ s. f. v. rapiţă. NAPLĂD s. m. v. năplat. NAPLĂT s. n. v. năplat. NAPCÎI1 adv., prep., s. n. v. înapoi. NAPOÎ2 vb. IV v. înapoia. NAPOIĂ vb. I v. înapoia. NAPOIĂT, -Ă adj. v. înapoiat. NAPOLEÓN s. m. 1. Veche monedă franceză de aur, în valoare de 20 de franci (cu efigia lui Napoleon I şi, mai tîrziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea). V. pol. Cf. i. golescu, c., valían, v. Toată această călătorie a mea,... cu toate obiectele, a costat 200 napoleoni, bolliac, o. 292. Se plăteşte cîte un napoleon de pogon pre an. i. iONEScu, m. 143. Preţul lor e mai presus de puterea sătenilor — 27 napoleoni, alecsan-dri, s. 8. Vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni in mină. creangă, a. 160, cf. i. brâescu, m. 80. In 1865: napoleonul 62 lei 12 p. n. a. bogdan, c. m. 170, cf. şez. iii, 82. Un napoleon sau un pol sau douăzeci de franci, alr ii 4 277/727. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pieliţa subţire şi netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, foarte fină, dulce şi parfumată. Cf. enc. agr. + Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pieliţa subţire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce şi foarte mustoasă. Cf. DR. ii, 706, enc. agr. + Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui, cu pieliţa groasă şi miezul nu prea cărnos. Cf. ENC. AGR. — Accentuat şi : (regional) napoleon, alr ii 4 277/727. — Pl. : napoleoni. — Şi: (regional) napolión (alr ii 4 277/414), napaleón (dr. ii, 706), napalión (şez. iii, 82) s. m. — Din fr. napoléon. NAPOLEONIÁN, -Ă adj. Care aparţine împăratului Napoleon Bonaparte sau se referă la acesta; care are caracteristici asemănătoare cu cele ale împăratului Napoleon. Odorescu era un băiat bun. Scurt, cu dispoziţiuni napoleoniane ale pîntecului şi cu toate aceste poet, poet in puterea cuvîntului. macedonski, o. iii, 87. Şi, bondoc, a luat un aer napoleonian, camil pe-trescu, u. n. 61, cf. scriban, d. Purpura napoleoniană. contemp. 1948, nr. 109, 5/3. Victoria poporului rus în marea încleştare a anului 1812 — moment hotărîtor în distrugerea imperiului napoleonian — a devenit posibilă datorită faptului că întregul popor rus s-a ridicat în apărarea patriei, gî 1961, nr. 637, 4/3. — Pl. : napoleonieni, -e şi (rar) napoleoniani, -e. — Din fr. napoléonien. NAPOLIÓN s. m. v. napoleon. NAPOROJNĂ s. f. (Regional) Pîine sau colac care se duc la biserică cu ocazia unor sărbători, la înmormîntări sau la pomenirea unor morţi (v. p o m a n ă) ; p. e x t. ospăţ care se face la înmormîntări. Cf. ddrf, tdrg. Neamuri mai depărtate sau femei mai de frunte duc în urma mortului năporoşna cu 3 făclii de ceară, păcală, m. r. 182, cf. 190. [Preoţilor] le-o-nceput a 205 NAPOSTROC - 18 — NARAMZ scădea năporojnele. bănuţ, t. p. 143, cf. chest. viii 27/17. Colaci, nâporoşnii, prescuri, alr ii/i h 172/899, cf. lexic reg. 42, 92. — Pl.: naporojne. — Şi: napurojnc (scl 1963, 12), năporojnă, năporoşnă s. f., năporoşnii (alr ii/i h 172), năporâşine (alr ii 4 031/899) s. f. pl., năpr6jnie (lexic reg. 42; pl. năprojnii, ib.), năpur6jnie (alr ii/i h 172), năpuroşnie (rădulescu-codin), noporojne (alr ii/i h 172) s. f. — Cf. slavonul n p a m h m o „pîinişoară“. NAPOSTRdC subst. v. năpîrstoc. NĂPOTA adv. v. anapoda. NAPRAdR s. n. v. proor. N APR A VĂL subst. (Prin Bucov.) Mică plantă nedefinită mai de aproape care creşte prin pîrloage şi fineţe şi care se foloseşte în medicina populară împotriva unei boli a păsărilor de curte. Cf. şez. xv, 91. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă p r ă-v a 1 ă. NAPRISTÂN adv. v. nepristan. NAPSĂMOŞ s. m. v. nopsamoş. NĂPURĂ s. f. (Rar) Funie de rogoz; împletitură făcută din această funie. Cf. lm, ddrf. — Etimologia necunoscută, Cf. papură. NAPURdJNE s. f. v. năporojnă. NARĂ vb. I. T r a n z. (Livresc) A povesti, a istorisi. îi nară începutul, urmele, progresu-rile şi desnodemîntul aveniturii sale. calen-dariu (1794), 31/13. Părinţii fabulă sau nară copiilor cîte ştiu. heliade, o. ii, 64, cf. i, 376. Noi vom nara numai din cîte credem că sîntem informaţi de ajuns, bariţiu, p. a. ii, 36. Eu am voit să-ţi narez aci numai episoadele cari au precedat revoluţia de la iunie 1848. ghica, s. 165. Vă voi nara o istorie ciudată, eminescu, g. p. 2. Marele poet narează.. . cum întîlni spiritele marilor poeţi antici, f. (1903), 2. Emile Zola în zeci de tomuri narează întîmplările unei familii subt al doilea imperiu, sadoveanu, e. 254. în cele mai multe din nuvelele sale, chiar în acele de tip realist, Delavrancea se reprezintă pe sine, narează împrejurări de-ale sale. vianu, a. p. 179, cf. id. m. 159, 219. Mult mai tîrziu, în 1845, Asachi va nara. .. faptele primei sale experienţe folclorice, ll i, 12. Ştiinţa istoriei nu se cade să fie numai o simplă „icoană a vremii trecute“, să nareze, aşa cum s-au întîmplat, fenomenele istorice, s. c. şt. (iaşi), 1957, 251. Miro-nescu narează, în „Furtună veteranul“, execuţia... unui luptător de la 1877. v. rom. martie 1957, 14. Nu se declanşează o emoţie estetică atunci cînd numai naraţi o acţiune şi nu potenţaţi sufleteşte versurile, tribuna, 1962, nr. 266, 2/4. —- Prez. ind.: narez şi (învechit) nar. — Din fr. nărrer, lat. narrarc. NARĂCAYIŢĂ s. f. v. naracliţă. NARĂCLIŢĂ s. f. (învechit, mai ales la pl.) Rucaviţă. 1 păreache de năraclete, de sărma şi cu obraze (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 197/8, cf. 202/7. Trei părechi de naracliţe cu mărgăritare (cca 1690). iorga, d. b. i, 88. Manuil Paleo-logul. . . nevrînd să sărute naracaviţa papii unde era chipul lui //[risto]s . . . s-au maniat (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 96/26. Le-am cumpărat eu, Marina Toderu şi haine în biserică din sus felon, năracliţă, pocroveţele (a. 1765). iorga, s. d. xvii, 7, cf. xiii, 161. Şase părechi de naracviţe (cca 1770). arhiva r. i, 360/18, cf. CIHAC, II, 212, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — Pl.: naracliţe. — Şi: narâcaviţă s. f., narăc-viţe, narccleţe (cuv. d. bătr. i, 202/18) s. f. pl., nărâcliţă s. f., nărâcleţe s. f. pl., nărăcliţă (alexi, w.) s. f. — Din slavonul napMKKHna. NARACVIŢE s. f. pl. v. naracliţă. NARAGĂŢ subst. (Regional) Om guşat. Com. din straja-rădăuţi. — Etimologia necunoscută. NARAGfU, -ÎE adj. v. narangiu. NARAMGlU, -ÎE adj. v. narangiu. NARĂMŢĂ s. f. v. naramză1. NARAMŢfU, -IE adj. v. narangiu. NARĂMZ s. m. (învechit şi regional) Portocal (Citrus sinensis sau aurantium); s p e c. varietate de portocal ale cărui fructe au gust amar (Citrus Bigaradia). Pohtesc doi pui, unul de lămâie, altul de năramză (a. 1781). iorga, s. d. viii, 7, cf. lb. Felul viţei, felurimea pomilor, podoaba grădinei şi cultivarea ei, deosebitele saduri streine, lâmîi, portocali, naramzi şi chitri. cr (1833), 802/28. O sorioarâ depărtată. . . crescută sub umbra naranzilor.- negruzzi, s. i, 263. Mirosind florile unui naramz înflorit. filimon, o. i, 104. Cu ghirlanda parfumată De-a naramzei albe flori, alecsandri, p. ii, 127. O mîndră grădină De miresme plină Şi roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. eminescu, l. p. 116. Ţinuturile lui înro-diau neramzi şi dafini, delavrancea, s. 81, cf. 177, id. v. v. 76. Şi dincolo e ţărmul ce-a fost de zei iubit, Pe care-l încunună naramzul înflorit. macedonski, o. i, 51. N-o să ai cafenelele 223 NARAMZAT — 19 — NARAS voastre de la Paris..., nici neramzi. d. zamfi-RESCU, V. Ţ. 29, Cf. DM. — PI.: naramzi. — Şi: narâmză s. f., narânz s. m., nărâmză s. f., nerâmz s. m. — Din bg. Heparaa > narjimză > naramz, după modelul numelor de pomi. din limba română. NARAMZAT, -Ă adj. (Învechit şi regional) Portocaliu; roşu deschis. Cf. ddrf. îi ardeau ochii în cap şi se făcuse nărînzat. săm. iv, 409. Coloarea naramzată, dobînditâ prin cîrmîz, apă tare şi cositor, pamfile-lupescu, crom. 120. Se ridică în genunchi şi scotoci cîtva timp în păturile brîului ei lat şi nărînzat. galaction, o. a. i, 367. Saturâ-te cu dude albe, cu dude negre, cu nărîm-zate. stan cu, d. 50. Un cort mare şi rotat, Poleit şi narămzat, Cu ţăruşi d-argint legat, Parcă-i cort de împărat, alecsandri, p. p. 77, cf. pop., ap. gcr ii, 300, teodorescu, p. p. 477, mat. folk. 100. Pantalonii nărîmzaţi Stau pe cracă atîrnaţi. PĂSCULESCU, L. P. 239, cf. CONV. LIT. XLIVj, 396, alr 1 1 871/926, alr ii 3 323/899, 3 403/682, 886, lexic reg. 37, l. rom. 1961, nr. 1, 24. + (Substantivat; regional; în forma nărămzat) Tort vopsit în culoare portocalie sau roşie deschisă. Se pune un scul de nărămzat şi o cîrpă albă pe culme, pamfile, a. r. 108, cf. gorovei, cr. 140. — PI.: naramzaţi, -te. — Şi: narămzat, -ă, nărămzât, -ă, nărîmzăt, -ă, nărînzăt, -ă, nerămzăt, -ă (odobescu, s. ii, 427) adj. — Naramză1 -f- suf. -at. Cf. ngr. v a p a v-^aToţ. NARAMZĂ1 s. f. (învechit şi regional) Fructul naramzului; portocală (amară). Poame de tot feliul, chitre, năramze, alămii, m. costin, let. i, 8/24, cf. anon. car. Zeamă de năramză acră (a. 1749). gcr ii, 43/25, cf. 45/17. Să trimeţi vo 8 sute de năramze şi 50 şi pat[ru] de portocale şi 35 de lămâi (a. 1750). iorga, s. d. xii, 55. De multe ori pun într-această băutură zamă de naramze. ist. am. 71r/21. Este roditoriu în vinaţe, năramze, alămii, amfilohie, g. 30/24, cf. lb, pann, p. v. i, 119/16 [Cireşele] cu carnea tare şi roşie ca de naramze. hogaş, dr. ii, 37. Coajă de năramză. n. a. bogdan, c. m. 159, cf. nica, l. vam. 166. Să îndulcim acest ceas cu şerbetul cel mai bun de naramze pe care-l am. sadoveanu, o. 'x, 123. împregiur de vie, Să-mi sameni tu mie Năramze frumoase Că sînt mai arzoase. pop., ap. hem 1 536. <)■ F i g. Trămite slugile Să-i dea Dina buzele, Buzele, naramzele. teodorescu, p. p. 326. + (Regional, la pl.; în formele merăzii, merenzîi) „Poame sudice“. pamfile, cer. 143. Tu să prisădeşti Gutîi şi lămii, Alte merenzîi. id. ib., cf. id. duşm. 310. — Pl.: naramze. — Şi: narămţă (lb), nărâmză, nărămţă (ib.), nărănză (cihac, ii, 599), nărânţă (id. ib.), nerâmză (nica, l. vam. 166), merăzie, merenzie s. f. — Din bg. Heparaa, ngr. vep<4vrţi, vepdv^i. NARĂMZĂ2 s. f. v. naramz. NARAMZÎU, -ÎE adj. v. narangiu. NARANGÎU, -ÎE adj. (învechit şi regional) Portocaliu; roşu deschis. 7 coţi taftă naramgie. gheorgachi, cer. (1762), 281. Sînt legaţi cu taftă naramgie. id. let. iii, 304/32. Cu rochia de lastră nerămzie. m. i. caragiale, c. 77. Şalul era naramziu şi faţa caţaveicei ca piatra vînătă. sadoveanu, o. x, 273. Dealul... e tivit acum cu aur, narîmziu. camil petrescu, o. i, 296, cf. teodorescu, p. p. 306. Cu pâr galbin pînă-n brîu Şi cu brîul nărămziu. jarnîk-bîrseanu, d. 152. Tot cu scoarţă narangie Să pornească-n cununie, marian, nu. 384, cf. 196. Văzduguţă narangie, înfloreşte-mi tu şi mie. reteganul, ch. 93. Cînd e floarea naramzie, Ştiu că badea o să-mi vie. sevastos, c. 67. Frumoasă ca o floare, Ca o floare narangie, Cum mi-a fost dragă şi mie. rev. crit. i, 194. în cap cu pălării şi cu brii naramgii. şez. vii, 21, cf. viii, 59. Floricică naramgie La Gheorghiţă-n pălărie. MAT. folk. 1415, cf. I .CR. i, 57. Cu fesu potri-caliu, Cu tulpanu narangiu. vasiliu, c. 179, cf. 53, 176. Cu zăbunul nărîmziu. păsculescu, l. p. 230, cf. 218. Văzui fete de la Jii, Cu buzele neremzii. boceanu, gl. Cu buzele nărămzii. georgescu-tistu, b. 67. <0> (în descîntece) Băşică naragie. pop., ap. gcr ii, 341, cf. 343. Orbalţ verde, orbalţ albastru ,.. . orbalţ naramgiu. şez. i, 116. Roşaţă narangie. ib. ii, 91. Grier gălbiniu, Grier narangiu, Aici să nu vii. marian, ins. 544. Bubă rea ... Verzie, Ghivizie, Narangie. i. cr. i, 149. + (Substantivat, n.) Culoare portocalie sau roşie deschisă, li văpsesc faţa cu naramţiu şi-l împodobesc cu cele mai frumoase straie, ist. am. 95r/l. — Pl.: naramzii. — Şi: naramgiu, -ie, nara-giu, -ie, naramziu, -ie, naramţiu, -ie, narîmziu, -ie, nărămziu, -ie, nărîmziu, -ie, nerămziu, -ie, neremziu, -ie adj. — Din tc. narenci. — Formele cu -mz-, -mţ-, prin apropiere de naramză, naramţă. NARĂNZ s. m. v. naramz. NARARE s. f. (Livresc) Acţiunea de a nara; povestire, istorisire. Cf. negulici, pont-briant, d., costinescu, lm. — V. nara. NARAS subst. (Rar) Plantă din familia cucurbitaceelor, originară din Africa, cu fructe aromatice de mărimea unei portocale, folosite de indigeni ca aliment (Acanthosicyos horrida). Rădăcină de rug să puie la înimă-ş şi coje de naraz (a. 1821). iorga, s. d. xvii, 78, cf. enc. rom. 231 NARATIV — 20 — NARĂ — Accentul necunoscut. — PI.:? — Şi: naraz subst. — Etimologia necunoscută. Cf. naram z. NARATIV, -Ă adj. Care ţine de naraţiune, propriu naraţiunii, care se referă la povestire. V. epic. Cf. negulici. In poezia lui Coşbuc dominează .. . elementul narativ, epic. gherea, st. cr. m, 366. Clăditori de îndrăzneţe opere narative, iorga, l. ii, 2. „Zodia Cancerului“ şi „Baltagul11 slnt din aceeaşi plămadă, sub raportul graţiilor stilistice, al certitudinii narative şi al invenţiei, perpessicius, m. iv, 80, cf. iii, 227. Mai-mult-ca-perfectul continuă a rămine un timp narativ, vianu, m. 242, cf. 143, 254, 256. A cîştigat prin vorba şi darul lui narativ simpatia culegătorului, ll i, 73. Mihail Sadoveanu a transfigurat balada într-un poem de altitudine şi de largi perspective, expresie armonioasă şi unică a geniului său liric şi narativ, v. rom. octombrie 1955, 29. Istoricii şi scriitorii folosesc adesea prezentul istoric sau narativ în locul trecutului, pentru a face povestirea mai vie. graur, i. l. 153. Izvoarele narative amintesc ... existenţa în nordul Dunării, în secolul al X-lea, a unor formaţii politice locale, lupta de clasă, 1961, nr. 11,'34. — PI. : narativi, -e. — Din fr. narratiî. NARATOR s. m. (Livresc) Povestitor. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ddrf, barcianu, alexi, w. Fără a fi prezintate cu răceala unui narator obiectiv,. .. evenimentele din trecut sînt povestite mai mult cu un sentiment de duioşie discretă, iorga, l. i, 246, cf. şăi-neanu, d. u. Spaniolii sînt naratori prin definiţie. călinescu, i. 387, cf. id. e. o. ii, 210. Abil narator şi romancier înnăscut, simte, instinctual aproape, nevoia motivărilor, perpessicius, m. iii, 115. — PI.: naratori. — Nara + suf. -lor. NARĂŢ1E s. f. v. naraţiune. NARAŢItJNE s. f. Relatare, expunere a unui fapt, a unui eveniment sau a unui şir de fapte sau de evenimente (într-o desfăşurare gradată); povestire, istorisire. Omul in adevăr are o aplecare firească spre a asculta la naraţiuni, heliade, o. ii, 64, cf. 165. Să venim la naraţia mea. id. d. j. 4/22, cf. i. golescu, c., marcovici, r. 125/12. Prin naraţiuni ademenitoare, Trifail înfăţoşa strălucirea şi înavuţirea noblesei. asachi, s. l. ii, 87. Naraţia maiorului ne cam alristă. russo, s. 31. Acuma să reapucăm naraţia de unde am lăsat-o. rom. lit. 2322/12. Ne oprim puţin din această naraţiune, filimon, o. i, 108. Lăsă în manuscript o naraţiune, păstrată pînă astăzi în Arhivul Mediceu. hasdeu, i. v. 200. Puşchin. . . a scris mai multe naraţiuni poetice, f (1880), 297. Îşi ilustra naraţiunea cu gesturi, strîmbături şi schimbări de glas caraghioase, vlahuţă, o. a. iii, 69. El suprimă numai pasagiile atacate cu violenţă de Miron, cum suprimă de altmintrelea şi naraţiunea chiar a lui Ureche, de care fusese alipite acele întregiri, iorga, l. i, 88, cf. 387. Prin naraţiuni frumoase se pot mîngîia cei necăjiţi. severin, s. 57. Scriitorul preferă unul sau altul dintre modurile expunerii: descrierea, naraţiunea sau dialogul, vianu, m. 149, cf. 192, 218, 236, 237. Juxtapunerea a două-trei propoziţii scurte, independente, este aşadar folosită de scriitor ca un mijloc de a simplifica naraţia. contribuţii, i, 207. Anumite sublinieri umoristice înviorează naraţiunea, gl 1962, nr. 419, 2/5. + Parte a unui discurs care cuprinde expunerea faptelor. Cf. lm, şăineanu, d. u. — Pronunţat: -ţi-u-. — PI.: naraţiuni. — Şi: (învechit) narăţic s. f. — Din fr. narration, lat. narratio, -onis. NARAZ subst. v. naras. NĂRĂ s. f. I. (Mai ales la pl.) 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale nasului la oameni, ale botului la unele animale sau ale ciocului la păsări, prin care fiinţele respective respiră şi miros. Cu mir amu ungu-i trupul. . . aşijderea şi la urechi, aşijderea la nari. coresi, ev. 513. Câ-i vor prinde cu undiţe de nari şi-i vor înpunce cu ostii cu trii colţi. cod. tod. 227. Ce te laudzi cela ce eşti tare Cu mîniia ce slobodzi din nare.. . ? dosoftei, ps. 173/8. Voiu pune undeţele meale în nările tale şi frîu în buzele tale. biblia (1688), 282743. Şi-i turnară şi muştariu pre nări (a. 1698). gcr i, 320/32. Nas avea mare, roşatec ca sfecla, nările largi (a. 1799). id. ib. 11, 169/2. [Oilor] să li se sloboadă sînge... din nările nasului, c.alendariu (1814), 187/25. Nasul turtit cu nări late era din ambele părţi mărginit de nişte musteţi. asachi, s. l. ii, 53. Şuieratul largilor.. . nări [ale iepei] era ca boldul unui pinten pentru armasarul care atunci şi mai tare se răpezea la fugă. negruzzi, s. i, 42. [Caii] cu nările aprinse, cu gurile spumate... La sunete de luptă, pe cîmp îşi luau zborul, alexandrescu, m. 30. Un tînăr. . . zgîrcit, de se răsufla pe o nară, de economie, alecsandri, ap. tdrg. Am oprit căţeii cari aveau cap mai mare, bot mai larg, nări mai deschise, odobescu, s. iii, 42. Un cal care soarbe prin nările-i foc. eminescu, o. iv, 96. Purcelul. . . suflînd o dată din nări, s-au făcut ca două suluri de foc. creangă, p. 85. Începu a-i ţîşni apa pe nări şi pe urechi ca pe nişte lăptoace. id. ib. 242, cf. 158. Armăsarul suflă cu o nară spre dînsa răcoare, iară cu altă nară spre împăratul aer înfocat. iSPi-rescu, l. 31. Ţi se prindea pleoapă de pleoapă, nare de nare, falcă de falcă... de ger ce se pornise, delavrancea, s. 183. O, calul meu !... 237 NARĂ — 21 — NARCIS? De-acum eu nu te voi vedea, Cum ţii tu nările-n pămint. coşbuc, b. 100. O muică mare ... năzuia numaideât să se adăpostească de arşiţa dogoritoare a soarelui in umbra umedă a uneia din nările fiepei]. hogaş, m. n. 173. Pe nări ni s-au format depozite Impure, camil petrescu, v. 15. Clinele o luă la goană, cu nările lărgite, c. petrescu, s. 37. Dădea din cap şi pufnea din nările păroase, id. R. dr. 29. [Bourul] aducea din cînd în cînd coarnele scurte spre genunchi şi împungea într-o latură zvîrlind spumă pe nări. sadoveanu, f. j. 374. Un nas drept, cu nări subţiri, tremurătoare. id. o. i, 139. Scărpinîndu-şi o nară păroasă cu degetul cel mic. teodoreanu, m. ii, 172. [La acvilide] nările sînt mai mari, de formă auriculară sau rotundă, linţia, p. ii, 162, cf. 177. Cloambeş trase aer pe nări, sforâind. t. po-povici, se. 65. [Căprioara] se opri, Privind în jur c-un fel de teamă, Şi nările-i subţiri înfiorară apa Cu cercuri lunecoase de aramă, labiş, p. 38. Caii... forăind neîncetat din nări. sbiera, p. 102. Ş-o strîns... 99 de iepe Sirepe, Cari cu copitele treiera, Cu nările vîntura. şez. iii, 243, cf. 30. (La pl.; considerate numai ca organ al mirosului) Miros de mir... să feace în peşteră şi ne veniia la nari. dosoftei, v. s. octombrie 822/11. Munteanca simţea şi ea în nări, ca sălbătăciunile pădurilor, mireazmă de apă nouă. sadoveanu, b. 120, cf. 151. Simţea parcă în fundul nărilor mirosul de sînge proaspăt de la mal. bart, s. m. 77. O gîdilă mirosul ciorbei pe la nări. stan cu, d. 92, cf. id. r. a. iii, 341. Mirosul de urluială proaspătă... înfiora de poftă nările mari [ale cailor] care fremătau. v. rom. noiembrie 1953, 89, cf. ib. iulie 1954, 66. Aroma fripturii îi gîdila nările, tudo-ran, p. 11. Trăsese în nări mirosul ciudat de cărbune răcit cu apă. barbu, ş. n. 10. <£> (La sg. cu valoare de pl.) Am dat cercei în narea ta şi veriguţe în urechile tale şi cunună de fală pre capul tău. biblia (1688), 5431/25. Coama lor flutură pe-aripa vîntului, Nara lor creşte, bolin-tineanu, o. 115. E calul ce sare prăpăstii adinei... Cu nara arând, Cu coama pe vînt. eminescu, o. iv, 28, cf. 97. Caii varsă foc pe nară, Scurmă ţărna şi nechează. eftimiu, I. 52. <)> F i g. Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroşând, pe nări, fîşii de aburi, sahia, n. 51. Pe-o nară puşca tatii scoate fum. labiş, p. 40. <> E x p r. A se umfla în nări sau a-şi umfla nările = a) a-şi lua un aer semeţ, o ţinută mîndră; p. ext. a se îngîmfa. Şi prostatecele nări Şi le umflă orişicine în savante adunări, Cînd de tine se vorbeşte, eminescu, o. i, 134, cf. teodorescu, p. p. 174. Dar nunul cel mare... Se rădică-n scări, Se umflă în nări Şi-şi face ochii roată Peste oştirea toată, sevastos, n. 110; b) a se mînia. Cf. polizu, ddrf. Cu nările (sau, rar, nara) în vînt = cu capul sus, cu o ţinută semeaţă şi avîntată; p. e x t. sigur de sine, mîndru, ţanţoş, sfidător. Şi roibii cu nările-n vînt Vor trece-n sălbatec galop Spre Roma. coşbuc, p. i, 154. Cum se ridică leul stăpîn într-o pustie Şi-aşteaptă prada mîndru, cu nările în vînt,... Haiducul clocoteşte de ură şi mînie. iosif, v. 63. Nadina gînguri, rîzînd, cu nările-n vînt. rebreanu, r. i, 176. (Eliptic) Zbura vesel pe pămîrvt, Narea-n vînt şi coama-n vînt. alecsandri, p. p. 91. (Regional) A băga pe sub nară (sau nări) = a mînca. zanne, p. ii, 304. 2. (învechit şi regional) Nas1 (1). Urechi au şi nu audu, nasure (nari vd) au şi nu aput. psalt. 243, cf. psalt. (1651), ap. cp 123. Există o regiune întreagă, în Ardealul de nord şi de vest, care nu întrebuinţează cuvîntul „nas“, ci îl înlocuieşte prin „nariu, un vechi plural al lui „nare“, dr. vi, 510, cf. rosetti, l. r. iv, 96. Nănaşii voştii cii mari, Amu se spală pă nari? vaida, cf. alrm i/i h 37. încocat d'e nari. alr ii/i h 18/95. Băsădeşt'e pă nari. ib. h 20/325. Nu-ţ arăta narile aica. ib. mn 19, 6 937/279, cf. ib. mn 5, 6 836/64, 250, alrm ii/i h 15, 20. + P. e x t. (Prin Transilv.) Bot (al unor animale). Cf. dr. iv, 1 557, alr i 1 148/278, alr ii 5 692/284. II. P. anal. 1. Tub de fontă sau de oţel care se fixează în puntea, în bordajul sau în parapetul unei nave, şi prin care trece lanţul ancorei de pe punte în afara bordului. Ancora se rostogoli, în huruitul lanţului, pe nară. bart, e. 131. [Bricul] desfăcut din legăturile de la uscat, se mişcă încet, trăgîndu-şi pe nară, cu-n zăngănit fioros, lanţul ancorei, id. s. m. 14. 2. (Regional, la pl.) Extremitate proeminentă a unor obiecte: a) partea dinainte, adusă în sus, a tălpilor săniei; (popular) bour (Re-metea-Beiuş). Cf. a i 12; b) gurguiul opincii (Pişcolţ-Carei). Cf. alr i 1 676/333. — Pl.: nări şi (învechit şi regional) nari, nare. — Şi: (regional) nare, năre (alrm i/i h 38) s. f. — Lat. naris. NARĂMZĂT, -Ă adj. v. naramzat. NĂRBĂ s. f. (Regional) Cicatrice. Com. din răhău-şebeş. — Pl.: narbe. — Din germ. Narbe. NARC s. n. v. nart]. NÂRCHIS s. m. v. narcisă. NARCÎS1 s. m. sg. Om îneîntat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. Cf. negulici, sta-mati, d., prot.-pop., n. d., pontbriant, d., costinescu, lm. + Tînăr frumos, scriban, d. — De la n. pr. Narcis. NARCÎS2 s. m. v. narcisă. 243 NARCISĂ — 22 — NARCOTIC NARCISĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi şi cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare; (regional) zarnacadea, coprină, fulie, unguroaie, unguroancă, tătăişă, luşcă, ghiocel, nevestică (II 2), cocoară, cocorăi, cocorăţei, cocorîţă, ghio-cei-de-grădină, stînjen-alb, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină (Narcissus). Sufletul măr iii tale... mohorăţeaşte înţelepţieâ ca iachintul, străluceşte curăţieâ ca narchisul (a. 1700). bv i, 394. Tînărul Numa, încoronat cu narsis. beldiman, n. p. i, 7/26, cf. lb, negulici, POLizu. Iată zambilele ..., narcise, busuioc, ciuboţica-cucului. negruzzi, s. i, 97. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau ţesătură de brocart, muiată-n fir, Verdea undă ce, ici-colo, e un aur de Ophir. macedonski, o. i, 163. Se-nalţ-un braţ In aer şi iat-o că apare.. . Purtind in mina dreaptă Narcisul alb ca spuma, anghel, p. 23. Mi se părea că merg spre acea regiune a narcişilor veşnic albi. galaction, o. 334, cf. 333. In urma lui a rămas pe nisip o narcisă strivită, cazimir, gr. 38, cf. 33. Leda albă se-nvoise Să-ndure-n albul de narcise Povara unei lebede, blaga, p. 26. In faţă... un lan îngust de narcise galbene. demetrius, a. 124. Poiana narciselor îşi aşteaptă oaspeţii, scînteia, 1960, nr. 4 830. — Pl.: narcise. — Şi: (astăzi rar) narcis, (învechit) nărchis, narsis, (prin Transilv.) nârţis (lb, alr sn iii h 640) s. m. — Din lat. narcissus, fr. narcisse. — Nar-chis < ngr. vâpiuaaoţ. — Narţis < magh. năr-cisz, germ. Narzisse. NARCISIĂC, -Ă adj. (Livresc) Narcisic. (F i g.) Ce s-ar fi întîmplat, dacă oglindirea narcisiacă în apa plăcerilor nu ar fi fost întreruptă brutal de tumultul vieţii, al istoriei? contemp. 1956, nr. 512, 3/4. — Pronunţat: - si-ac. — Pl.: narcisiaci, -ce. — Narcis1 + suf. -iac. NARCISIC, -Ă adj. (Livresc) Propriu unui narcis1, de narcis1; caracteristic celui stăpînit de narcisism; (livresc) narcisiac. E o lene narcisică, de adolescent căruia îi place să stea zile întregi întins pe covoare de iarbă, luînd în felul acesta cunoştinţă de propriul său trup. bogza, c. o. 159. — Pl. : narcisici, -ce. — Din fr. narcissique. NARCISISM s. n. Admiraţie şi dragoste exagerată faţă de propria sa persoană fizică, constituind adesea o stare patologică. Printr-un narcisism frecvent la el, înfăţişarea lui de atunci o găsim, mai bine decît în amintirea prietenilor, în propriile sale cuvinte, călinescu, e. 153. Punînd pentru prima oară oamenii, faţă în faţă cu propria lor imagine, apele le-au adresat o mare invitaţie la contemplare şi narcisism. bogza, c. o. 236, cf. 160. Din vechiul narcisism nu mai este nici urmă. contemp. 1956, nr. 512, 3/4. Matei a început să sufere de narcisism. h. lovinescu, c. s. 52. <£> (Glumeţ, prin lărgirea sensului) împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibişi cu piciorul de mărgean, cuprinşi de un etern narcisism, se privesc în oglinda apelor. anghel, pr. 113. — Din fr. narcissisme. NARCISIST, -Ă adj. (Livresc) Care ţine de narcisism, care se referă la narcisism. V. egotist. Nu vor trece decît trei ani, şi mărturisitorul credinţei narcisiste va deveni un ferm apărător al mesajului social, v. rom. martie 1960, 89. — Pl.: narcisişti, -ste. — Narcis1 + suf. -ist. NARCOLEPSÎE s. f. Boală provocată de anumite tulburări ale sistemului nervos central şi manifestată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. Cf. der. —Din fr. narcolepsie. NARCOTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanţe, medicamente, emanaţii etc.) Care produce narcoza, care narcotizează; p. e x t. ameţitor, adormitor, (învechit) amorţitor. Cel mai cumplit şi mai pătrunzătoriu venin narcotic, ar (1829), 832/18. Veninul plîntelor narcotice seau amorţitoare aţîţă organele, aduce ameţeală, ib. 832/38, cf. i. golescu, c. Aburi narcotici, albi-neţ, m. 84/25, cf. negulici, stamati, d., po-lizu, prot.-pop., n. d., pontbriant, d. A narghilelei narcotice parfumuri. alecsandri, poezii, 384, cf. costinescu, lm. Medicamentele narcotice sînt şi calmante, bianu, d. s. <0> (în contexte figurate) Veniţi şi voi, vise amăgitoare... şi veniţi în camera acestui infam ca să-i închideţi ochii prin narcotica voastră suflare, filimon, o. i, 277. Mergi în braţele veşnicei uitări, tu, capodoperă cu efect narcotic! gane, n. iii, 155. Omenirea cea de rînd . .. îmbrobodită cu narcotice pilule... poate fi mai lesne înşelată, ralea, s. t. ii, 305. + (Substantivat, n.) Substanţă medicamentoasă cu ajutorul căreia se poate provoca narcoza. V. anestezic, soporific. O cutie în care era două siropuri: unul alb, altul negru. în cel alb, este un narhotic foarte tare, care adoarme pentru douăsprezece ceasuri. negruzzi, s. in, 403. Adesea se hrănea numai cu narcotice şi excitante, maiorescu, cr. ii, 300. Opiul este un narcotic, şăineanu, d. u. A aplicat un narcotic chimic de anestezie generală, ygrec, m. n. 4. Bolnavul şedea pe spate, ca un om care a luat un narcotic greu şi nu poate să se deştepte. călinescu, e. o. ii, 157. F i g. Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al disgustului narcotic, Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic? vla-huţă, o. a. i, 63. Gol şi enigmatic rămîne paharul 250 NARCOTINĂ — 23 — NARGHBLEA din care visurile narcoticului s-au împrăştiat. an chel, pr. 34. Ne-ameţim In scurgerea de timp aridă, Cu splendidul narcotic al cărţilor de joc. camil petrescu, v. 97. Îndeletnicirea şahului e narcoticul cel mai puţin primejdios pentru muritorii care sufără de morbul bătrîneţii. SADOVEANU, E. 43. 2. (Rar; despre stări fizice) Produs, provocat de o substanţă narcotică (1). Visează in ameţeala narcotică — întinse pe canapea, f (1903), 162. — PI.: narcotici, -ce. — Şi: (suspect) nar-hotic, -ă adj. — Din fr. narcotique, germ. narkotisch. NARCOTINĂ s. f. Substanţă extrasă din opiu şi întrebuinţată de obicei ca somnifer uşor. Cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, PONTBRIANT, D., costinescu, lm, bianu, d. s. Opiumul este un amestec de 26 de alcaloizi, în care predomină morfina, narcotina, codeina. agrotehnica, ii, 197, cf. DM. — PI.: narcotine. — Din fr. narcotine. NARCOTISM s. n. (Învechit) Narcoză. Cf. i. golescu, c., negulici. Se întimplă uneori, mai cu seamă femeilor, ca clistirul cu tutun să le aducă un moment de narcotism şi de beţie. MAN. SĂNĂT. 166/16, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, lm. — Din fr. narcotisme. NARCOTIZĂ vb. I. T r a n z. A supune (pe cineva) acţiunii unui narcotic (1), a-i provoca (cuiva) narcoză. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Bolnavul care trebuie narcotizat este întins pe masa de operaţie, ygrec, m. n. 4. Un boiştean a fost „dresatu să prindă diferite sunete, după ce, narcotizat în prealabil, i se distruseseră organele văzului, c. antonescu, p. 73. + P. e x t. (Rar) A ameţi, a insensibiliza. Ca să uite ... îşi omora mintea cu otrava colorată, care-l narcotiza, ţinîndu-l între vis şi viaţă, bart, e. 255. — Prez. ind.: narcotizez. — Din fr. narcotiser. NARCOTIZĂRE s. f. Acţiunea de a narcotiza; (neobişnuit) narcotizaţie. Cf. polizu. Bolnavul e în pericol şi trebuie luată masca de pe el şi încetată narcotizarea, ygrec, m. n. 5. — PI.: narcotizări. — V. narcotiza. NARCOTIZATOR s. m. (Rar) Persoană care administrează narcoticul (1) înaintea intervenţiei chirurgicale. Narcotizatorul priceput se uită mereu la ochiul bolnavului, ygrec, m. n. ! 5, cf. 354. i ' ^ j — PI.: narcotizatori. > — Narcotiza + suf. -tor. ! NARCOTIZĂŢIE s. f. (Neobişnuit) Narcotizare. Cf. POLIZU. — Pronunţat: -ţi-e. — PI.: narcotizaţii. — Narcotiza + suf. -ţie. NARC0ZĂ s. f. Stare de inconştienţă şi de insensibilitate generală a organismului, provocată artificial, prin administrarea unei substanţe narcotice (mai ales înaintea unei intervenţii chirurgicale); (învechit) narcotism. V. anestezie. Cf. polizu, lm, alexi, w. Astăzi se utilizează pentru narcoza de scurtă durată, pe o scară foarte întinsă, evipanul sodic. a. pop, chirurg. 497. <>Fig. Doarme sub narcoza acestui stupefiant al proprietăţii mic-burgheze. contemp. 1957, nr. 542, 2/2. — PI.: narcoze. — Din fr. narcose, germ. Narkosc. NARD1 s. m. 1. Esenţă parfumată extrasă din rădăcina de nard1 (2) şi folosită mult în trecut. Luă o litră de mir cu nard amestecat, dS-.MulL.pret, de unsă picioarele lui Isus.ÎSM-laam, c. 66pO litră de nardos topit. n. test. (1648), 122r/20. Fietecare candelă 5 ocă de aur arăpesc trăgea, iară înluntru 1 ocă de nard lua. CANTEMIR, IST. 131, Cf. DDRF. 2. Numele mai multor plante erbacee originare din regiunea munţilor Himalaia (Nărdo-stachys); s p e c. plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă şi foarte aromată, cu frunze moi şi flori roşii-purpurii (Nardostachys iata-mansi). Să intrăm în casa cea cu nard. mineiul (1776), 159vl/26, cf. drlu. Aici crinul să albeaşte, Colea nardul frumos creaşte. bărac, a. 46/4, cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Numai gînduri vechi, ciudate Negre flăcări care ard, Aprind grelele păcate Cu parfum păgîn de nard. petică, o. 36, cf. şăineanu, d. u. — Şi: (învechit) nardos s. n. — Din ngr. vâpSoş. NARD2 s. n. v. nart1. NARDÎNCHI subst. (sg.) (învechit şi regional) Must de rodii. Putinile cu bragă şi distiile cu nardinchiul le vărsa (a. 1715). şio ii2, 89. Nardinchiu cântarul 44 bani (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. ddrf. Numirile mincărilor mai deosebite sint: borş ... , plăcinte, răcituri, nerdenchi. h xiv 399. — Şi: nerdenchi subst. (sg.). — Din tc. nardenk. NĂRDOS s. n. v. nard1. NĂRE s. f. v. nară. NARECLEŢE s. f. pl. v. naracliţă. NARGHELEĂ s. f. v. narghilea. 264 NARGHELEGIU — 24 — NARODNICfST NARGHELEGIU s. m. Slujbaş la curtea domnească din ţările române care oferea domnului narghileaua. Gf. şio i, 160. <£> Nar-ghelegi-başa = şeful narghelegiilor. Narghelegi-başa are 30 de lei pe lună (începutul sec. XIX), şio iij, 269. — PI.: narghelegii. — Din tc. nargileci. NARGHILEA s. f. Lulea de tip oriental, prevăzută cu o ţeavă lungă şi flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. V. ciubuc. Cumpărarea unii narghilea poliită pentru trebuinţa gospod (a. 1786). iorga, s. d. vi, 194. El mi-a făcut cinstea a-mi aduce nargheleaua, cind am trecut o dată prin Smirna, ghica, ap. cade. Porunci să aducă două cafele, două dulceţe, un ciubuc şi o narghelea. filimon, o. i, 140. A narghilelei narcotice parfu-muri. alecsandri, poezii, 384, cf. id. o. p. 353, 360. Colo, fumînd tăcută, o tînără hanîmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mină; Iar rumena-i guriţă ca fragul părguit Din narghelea esală un fum îmbălsămit. bolintineanu, p. i, 241. Narghileaua portativă a perşilor, odobescu, s. ii, 296. Se închipuia pe el tolănit pe un divan, îmbătat de haşişul unei narghelele. conv. lit. xlv, 369. Toată banta ascultă de unul cu barbă de vată şi cu o narghilea, i. cr. iv, 80. Şerban îl trimise cu papuci cu tot, cu fesul şi narghileaua, în sînul lui Mahomet. şez. xii, 39. Plecaseră de la mese, lăsîndu-l încurcat şi mai descurajat ca în prima noapte, sub şopronul cu narghilele şi rogojini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 57. Un turculeţ de-o şchioapă face meremetul narghilelei. teodoreanu, m. u. 93. Se purtau ca umbre... pe covoarele moi, rînduind şerbeturi, filigene de cafea şi narghilele, sadoveanu, o. x, 304. Cîteva fumuri... nu din narghilea... Ci mahorcă neagră, tocată cu cosorul. c. petrescu, a. r. 195. Sugea turcul din narghilea tutun, stancu, d. 22. Lingă cutia de table aburea un ibric cu cafea, iar un ciubuc, al cărui tub şerpuia pe podea pînă la narghileaua din fund, scotea firişoare împletite de fum. tudoran, p. 78. — PI.: narghilele. — Şi: narghelea s. f. — Din tc. nargile. N ARH OTIC, -Ă adj. v. narcotic. NARÎMZÎU, -ÎE adj. v. narangiu. NARNĂ s. f. (Prin Transilv.) Obrăznicie (paşca, GL.); stăruinţă, insistenţă (cade). Loc vb. A sta narnă (de cineva) = a stărui, a insista foarte mult (pe lîngă cineva). El stă narnă de mine că, de nu vreau să mă mărit după el, să-i caut o fată chiar ca mine. reteganul, ap. CADE. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NAR(ÎC s. n. v. noroc. NAROD1 s. n. v. norod1. NAR(ÎD2, -OĂDĂ adj., subst. v. nerod. NARODNIC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adept al narodnicismului. Narodnicii... au fost zdrobiţi din punct de vedere ideologic, con-temp. 1948, nr. 105, 1/1. Revoluţionarismul vechilor narodnici se transformă în cel mai cras reformism, ib. nr. 160, 12/4, cf. ev 1949, nr. 1, 31. In această etapă, iluzia poporanistă despre „caracterul întîmplător al capitalismului“ era explicabilă şi nu venea în contradicţie cu o mişcare mai înaintată dedt aceea a narodnicilor. v. rom. septembrie 1954, 146. 2. Adj. Care aparţine narodnicismului, care ţine de narodnicism, care se referă la narodnicism ; narodnicist. Afirmaţia că ţărănimea este singura clasă producătoare dovedeşte ... o totală ignorare a rolului revoluţionar conducător al proletariatului şi o afirmare făţişă a unei teze narodnice, contemp. 1948, nr. 106, 5/4. Scriitorul transformă critica burgheziei într-o critică a oraşului. Soluţia sa — narodnică — este reîntoarcerea la sat. ib. 1949, nr. 158, 11/1, cf. ib. nr. 160, 12/5. Ideile lui în legătură cu pămîntul propriu, cu „împărţirea“, erau tipic narodnice. t. popovici, se. 573. — PI.: narodnici, -ce. — Din rus. Hapo^HHK. NARODNICISM s. n. Mişcare social-politică a intelectualităţii mic-burgheze din Rusia, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, care susţinea că principala forţă revoluţionară este ţărănimea (negînd astfel rolul de conducător al clasei muncitoare în lupta revoluţionară), propaga cultul eroilor şi folosea tactica terorii individuale. V. poporanism. Acest proces de degenerare a narodnicismului era absolut inevitabil, contemp. 1949, nr. 160, 12/5. Lupta lui Lenin împotriva narodnicismului liberal... era lupta împotriva celor care, în Rusia, voiau să împiedice introducerea conştiinţei socialiste în mişcarea muncitorească, ib. 1954, nr. 387, 3/3. Lenin distinge două etape principale în evoluţia narodnicismului, v. rom. septembrie 1954, 146. Sub influenţa narodnicismului... se depărtează de concepţia marxistă, ralea, s. t. iii, 190. — Narodnic + suf. -ism. NARODNICIST, -Ă adj. Care aparţine narodnicismului, care ţine de narodnicism, care se referă la narodnicism sau la narodnici (i); narodnic (2). Un mare merit al lui Lenin şi al tovarăşilor săi de idei constă în aceea că ei au spulberat dogmele străine marxismului şi prejudecăţile narodniciste. scînteia, 1953, nr. 2 727. 275 NAROI — 25 — NART2 In această convertire a lui Ibrăileanu către poporanism joacă primul rol concepţia narod-nicistă. ralea, s. t. iii, 190. — PI.: narodnicişti, -ste. — Narodnic + suf. -ist. NAR0I s. n. v. noroi1. NARSlS s. m. v. narcisă. NART1 s. n. I. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorităţi ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. Grigorie Ghica Vodă... au pus nartul mai gios decît Mihai Vodă, să dea cîte 6 potronici de vită. muşte, let. iii, 80/34. Aşişdere şi cei ce au nart, cîte bucate vor trece peste nart, vor da ţărăneşte (a. 1728). uricariul, i, 53. Dacă asemănăm nartul dărilor fixat de Ipsilanti cu acel al lui Constantin Mavrocordat..., atunci aflăm că suma dării impusă de Ipsilanti era mai grea. xenopol, i. r. ix, 172. Hotâreşte ca nartul dăjdiei cel obicinuit ce este asupra ţăranilor să se micşoreze. id., ap. ddrf. + (Regional) Cotă de produse ce se cuvine proprietarului unui număr de oi pe care le ţine la o stînă străină. Va da fiecăruia doar „nartuu de 3 kg de caş pe vară. stoian, păst. 44. <0> E x p r. A da oile cu nart = a lăsa oile în grija unei stîni străine, care îşi opreşte produsele lor, dînd proprietarului oilor o cotă fixată de mai înainte. Sî didea oili cu nart, adicî atîtea od di brînzî sî-n dai pi oai. diaconu, p. 50, cf. chest. v/40. 2. (învechit şi regional) Tarif sau preţ maximal fixat de autorităţi pentru vînzarea anumitor mărfuri (de primă necesitate); p. g e n e r. preţ al unei mărfi. Ciubotele lor să aibă acest nartu ce s-a arăta, copii de casă şi armăşei mai mult decît cinci lei şi giumătate noi să nu ia ciubotele (a. 1767). ştefanelli, d. c. 94. Nartul oraşului Iaşii după cum s-au hotărît să se vînză (a. 1792). uricariul, iv, 131/1. Anafora pentru nartul felurimilor de băcănii şi altor lucruri de post (a. 1802). cat. man. i, 127. Vodă, în urma focului, au făcut şi el ajutoriu oraşului cu herestea, măcar că o plătea orăşenii oamenilor din ţeară ce o aduceau . -. dar numai mai uşor, în nart. dionisie, c. 204.-Nartul pîinii este hotărît mai nainte (a. 1823). doc. ec. 274, cf. 794. Vînatul şi păserile nu au nart. filimon, o. i, 191. Se urca nartul griului, norocul grîna-rului; scădea nartul, norocul plugarului, chiri-ţescu, gr. 148. Cereau suprimarea nartului. LUPTA DE CLASĂ, 1961, M. 5, 44, cf. CHEST. V 16. <£> (Pleonastic) Măcelarii... au îndrăznit de sine să înalţe preţul nartului (a. 1827). doc. ec. 388. <0> E x p r. A pune (sau a da, a face) nart sau a tăia nartul = a fixa un preţ de vîn-zare, peste care nu se poate trece. Cele ce se numesc ceşniuri (adecă cercări) pîne şi carne, să aibă a face nart împreună boierul vornic de obştie cu al nostru agă (a. 1803). uricariul, i, 125/26. Viind mumbaşir ca să puie nard po parale opt ocaua (a. 1822). doc. ec. 247. Le-au pus nare la vîndzarea vinului, ap. şio ii15 270. Capanliii au tăiat nartul griului la schelele Dunării, pe şese lei chila, ghica, s. 512. Ar fi mare folos pentru voi ca, înainte de a părăsi cafeneaua, să puneţi nart la toate lucrurile ce veţi tîrgui. filimon, o. i, 191. Mi-a dat nart la marfa asta. ciauşanu, gl. A îi cu nart = a nu lăsa din preţul unei mărfi. Ce, eşti cu nart?. ciauşanu, gl. 3. Normă zilnică de muncă pe care ţăranii clăcaşi erau obligaţi s-o realizeze pe pămîntul boierului. V. clacă. Fără de nart... lui îi curge pagubă dispre ţigani (a. 1742). iorga, s. d. vi, 265. Oamenii care n-au lucrat zilele nartului la copilul din casă (a. 1744). uricariul, xxi, 160. Aceste ponturi ce s-au hotărît cu nart, lucrîn-du-le fieştecare după cum s-au arătat prin ponturi (a. 1766). ib. ii, 225. Grigorie Ghica introduce în 1760 nartul: adică o anumită cantitate de muncă pentru o zi de clacă, oţetea, t. v. 36. Puţini bani toamna; multă muncă vara, că le puneţi asemenea nart, de nu se mai pot descurca. sadoveanu, n. f. 79. Trei zile după Regulament fac, după nartul boierilor, trei săptămîni de vară. camil petrescu, b. 11, cf. id. o. i, 281. Nartul unei zile de boieresc nu putea fi împlinit într-o zi. contemp. 1955, nr. 436, 3/1. <> L o c. a d v. Cu nart = cu măsură, cu socoteală; cu economie. Eu muncesc cu nart. pamfile, a. r. 252. <î> E x p r. A îi cu nart = (despre oameni) a avea obligaţia de a termina un lucru pînă la o anumită dată sau pînă la un anumit punct; (despre lucrări) a trebui să fie terminat la o dată fixă. Cf. rădulescu-codin, î. 351. Nu eşti cu nart să termini azi sau mîine. tomescu, gl. Nu-i cu nart lucrul acesta, chest. v/17 supl., cf. v/58 supl. A-i pune (cuiva) nart = a-i fixa un termen, a-i impune o obligaţie, a-i da un soroc. Ciobul. . . începu să se vaite: Hop, hop, hop! Că m-am spart. Sfînta cruce mi-a pus nart. vissarion, b. 177. Cucoana-i puse nart, că în cutare noapte să vie la ea — ea ştie de ce! — că-i va da ce-o cere. muscel, 66, cf. rădulescu-codin, î. 351. A îace nart (la ceva) = a face începutul; a lua iniţiativa. Cf. şez. iv, 113. O făcut nart la ţarină, ib. A făcut anul ista cel dintîi nart cu suitul oilor la munte. chest; v/ 15 supl. II. (Regional) Momeală pentru peşti (Runcu Salvei-Năsăud). chest. v/66 supl. -PI.: (II) narturi. — Şi: (învechit, rar) nard, nare s. n. — Din tc. nark. NART2 subst. (Regional) „Fudulie“, pamfile, J. ii, 156. — PI.:? — Etimologia necunoscută. 279 NARTĂ — 26 — NAS1 NĂRTĂ s. f. v. natră. NĂRTECĂ s. f. v. nartex. NĂRTEX s. n. (în arhitectura creştină veche) Vestibul al unei bazilici; (în arhitectura bizantină) pronaos. Maieu Vodă Basarab au zugrăvit narteca şi triclinul unde şi el, dimpreună cu doamna sa, este zugrăvit, şincai, hr. ii, 184/2. Planul. .. oferă ... două corpuri principale : în faţă un nartex sau advon pătrat. odobescu, s. i, 389. Porticul despre corpul bisericii, narthex, formează, prin partea lui superioară,... faţada bisericii propriu-zise. Din nartex... se intră în spaţiul bisericii, naum, ist. art. 86. — Scris şi: (după lat.) narthex. — Şi: nârtecă, nârtică (cade) s. f. — Din lat. narthex. — Nartică < ngr. vdpdT]^, -YJXOţ. NARTICĂ s. f. v. nartex. NĂRŢIS s. m. v. narcisă. NARVAL s. m. Mamifer cetaceu din Oceanul Arctic, cu o lungime de 6 m, asemănător cu delfinul, de care se deosebeşte prin caninul superior stîng, lung de circa 3 m (Monodon monoceros). Cf. i. golescu, c., prot.-pop., n. d., costinescu, alexi, w. Plocoanele lor de dincolo de cercul polar, făurite din coarne de ren, piele de focă şi dinte lung de narval. c. petrescu, o.p. ii, 98. — PI.: narvali. — Din fr. narval. NĂRYĂ1 s. f. (Prin Bucov.) Bîrnă lungă şi groasă cioplită în patru muchii (com. din straja-rădăuţi) ; fiecare dintre bîrnele care se pun de-a curmezişul peste un rîu sau peste un pîrîu, pentru a susţine scîndurile unui pod (com. marian). — PI.: narve. — Din rus. Hapna. NĂRVĂ2 s. f. (Regional) Gîrceie de fier (la plug) (Răchita-Sebeş). a ii 6. — PI.: narve. — Etimologia necunoscută. NAS1 s. n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, gură şi frunte, servind ca organ de respiraţie şi ca organ olfactiv; p. e x t. bot al unor animale; (învechit şi regional) nară (12). Nasure au şi nu aput. psalt. hur. 99v/5, cf. psalt. 243. Unora le era cîte o mână tăiată, altora nasul, varlaam, c. 135. Daca au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat la nas şi l-au dat la călugărie, ureche, l. 159. S-au lăsat în pedestrime, de i-au tăiat şi i-au snopit; unora le-au tăiat urechile şi nasurile, id. ib. 175. Maica ceaia ce-ş va vinde fata pre bani, pentru să curvască neştine cu dânsa, să i se taie nasul. prav. 177, cf. 34. •Unora le-au tăiat nasurile şi buzele (a. 1654). gcr i, 171/13, cf. anon. car. Oastea lui Alexandru Vodă i-au bătut şi, pă cîţi au prinsu, le-au tăiat nasurile şi urechile. R. POPESCU, CM I, 300, cf. ANON. CANTAC., CM I, 94, LEX. MARS. 230, man. gOtt. 10. Pre mai multe mii de moldoveni i-au sluţit, tăind la unii urechile, la alţii nasurile, la alţii mînile. şincai, HR. II, 206/16, cf. III, 50/24, 96/32. Nas avea mare, roşatec ca sfecla (a. 1799). gcr ii, 169/1. Să li se sloboadă [oilor] sînge. . . din nările nasului, calendariu (1814), 187/25. Cînd omul, din împrejurări, are gura închisă, atunci e nevoit a produce sunetul pe nas. heliade, o. ii, 373. Urma ceartă dinioare între ochi ş-un nas vecin, Cui din doi după dreptate ochelarii să cuvin, ar (1839), 151/44, cf. 51/38, valian, v. Ii tăie nasul şi-l dete la călugărie, negruzzi, s. i, 144, cf. 5. Da-l-ar prin tîrg cu nasu tăiat. filimon, o. i, 267. Cătaţi de vă-mpodobiţi frumos şi puneţi-vă nasul în talgere cu apă rece, să se disroşească. alecsandri, t. 427, cf. id. t. i, 190, 319. Nasul i se strîmbă şi se uscă ca un ciotur de copac, eminescu, n. 56. Deasupra nasului fin, o gură cu buze subţiri, id. ib. 96, cf. 58. Mezinul se vîrî iute în horn şi, sprijinit. .. cu nasul de funingine, tace ca peştele, creangă, p. 23, cf. 52, 53. Mi-a sărit o scînteie pe nas şi mi s-a spăriet somnul, id. ib. 131. Curteanul cel care sta lingă căpătîiul califului apropie de nasul adormitului un burete înmuiat în oţet de trandafir, caragiale, o. ii, 262. Nasul îi era cam adus, ca de vultur, şi ochii albaştri, ispi-rescu, u. 28, cf. id. l. 159. Uite tu, Tilică, ţi-ai turtit nasu. bujor, s. 174. Pe aria dintre Cluj— Zalău—Baia Mare şi Bistriţa terminal nas [al calului] are o întrebuinţare mai deasă ca bot. dr. v, 284. S-a ivit mama-pădurii, Dar nu-i nimeni să-i zărească Trupul hîd şi deşirat, Faţa galbenă de iască, Nasul-ciot de brad uscat. topîrceanu, B. 25, cf. id. p. o. 92. Ieşise în prag şi-şi steclea în soarele dimineţii nasul roş. sado-veanu, o. vii, 44. Îmi ieşi în drum şi-mi sai în faţă, Şi nasul rece mi-ajunge la mustaţă. arghezi, f. 27. Intră pe uşă un bondoc smead, sclivisit, cu mustăcioară-muscă sub nas. stan cu, r. a. iv, 244. Vlrful nasului este puţin deviat spre stînga. parhon, o. a. i, 265. Organul olfactiv al peştilor nu trebuie comparat cu nasul nostru. c. antonescu, p. 47. Prin nas i-au petrecut verigă, Şi tot mai mormăie urîtul. beniuc, v. 34. Desena pe paginile albe un nas nobil, deme-trius, a. 263. Nasul strivit îi slngera mereu. t. popovici, se. 142, cf. 30. Iţi venea să-ţi striveşti nasul în luciul de oglindă al dulapului nou. contemp. 1962, nr. 795, 1/6. Mîndră, pe obrazul tău Rumenele-s de-un zlot rău, Da şti dracu cum le-ai pus, Că pe nas nu ţ-o ajuns, Şi ţ-o rămas 288 NAS» — 27 — NAS1 nasul gol Cit o muche de topor, jarnîk-bîrseanu, d. 441. Leliţa cu nasu lung Duce nişte borş la plug, Şi de nas s-o-nchiedicat, Şi tot borşu l-o vărsat, marian, h. 39, cf. şez. xxii, 35. O îndă-luit sîngele pe nas. alr ii 4 402/64. <^> (în proverbe şi zicători) De nu era nasul, Beleai obrazul. zanne, p. ii, 304, cf. pamfile, j. i, 128. Ş-a plecat gura şi nasul Ca cind o să-mbuce vasul, se zice despre omul ruşinos sau lacom la mln-care. Cf. pann, p. v. iii, 33/8, zanne, p. ii, 305. Pasul păzeşte nasul (= să ne gîndim bine înainte de a întreprinde ceva). Cf. zanne, p. ii, 667. Să nu rîzi de nimene, căci risul îţi cade In nas {— nu e om fără cusur), id. ib. 691. Înghite la noduri cit pumnul şi sufere în nas fumul, se zice despre cel silit să rabde, să suporte ceva. Cf. pann, p. v. i, 135/2, zanne, p. hi, 583. Nici un nas nu-i fără haz. g-ane, n. ii, 71. De la frunte pin' la nas, Şapte poşte ş-un popas, se spune despre oamenii urîţi. Cf. marian, o. i, 214, zanne, p. ii, 160. Nu merge la soare, de frică să nu i se topească nasul, se zice despre cel care se pretinde a fi delicat, gingaş, plăpînd. Cf. zanne, p. ii, 307. Cade pe spate şi-şi frînge nasul, se zice despre lucrurile nepotrivite sau despre oamenii cu ghinion. Cf. id. ib. 427. Tropa, tropa din papuci Şi cu nasul plin de muci, se spune fetelor tinere care, la horă, se fudulesc înaintea celor mari. id. ib. 632. Te spune nasul că-ţi place vinarsul, se spune beţivilor, id. ib. iv, 190.-O-(în ghicitori). .Am un ciocănaş de piele Cu două găurele (Nasul). sriera, p. 323, cf. gorovei, c. 236. Butucul de piele Cu două borticele (Nasul), pamfile, c. 27. ■$* (Cu determinări care arată forma, aspectul) Nas acvilin v. acvilin. Nas alunat v. alunat. Nas ascuţit v. ascuţit. Nas borcănat v. borcănat. Nas borcănos v. borcănos. Nas cîrn v. cîrn. Nas cocîrjat v. cocîrjat. Nas coroiat v. coroiat. <£■ (în legătură cu verbe ca „a sufla“, „a şterge“ sau „a-i curge“, „a-i pica“ etc., indică conţinutul de mucozităţi ale nărilor) Bătrlna Manda toarce lină, De-abia mai vede de bătrlnă... Nu-i vorbă că, dregîndu-şi glasul, Din cînd in cînd îi pică nasul, arghezi, s. p. 100, cf. stancu, d. 41. Pe cerdac tropăi îndelung, tuşi, îşi suflă nasul, galan, b. ii, 162, cf. t. popovici, se. 44. Şterge nasul, alrm ii/i h 20/102. <£> Suflarea nasului fără degete = numele unui joc de copii. pamfile, j. i, 81. Nasul la prăşit = numele unui joc de copii. id. ib. 51. <£> L o c. a d v. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţa, sub ochii cuiva. Cel mai rău din toate este Că cu rău fără veste Cine s-o obicinui, Bun că e nu va să ştie. Chiar în nasu lui să fie Nu cearcă a-l dobindi. i. vă-cărescul, p. 174/17. Nu căutaţi totdeauna inspiraţia la un kilometru; ea ne stă foarte adesea sub nas. caragiale, o. iv, 401. De ţi-ar fi tot trupul ochi şi ai pîndi fiecare bătaie de inimă, \ tot are s-o înşele sub nasul tău. i. negruzzi, s.vi, 6. Mama . . . i-a luat farfuria de sub nas. sahia, n. 57. (în legătură cu verbe ca „a vorbi“, „a cînta“ etc.) Pe nas = cu timbru nazal. Matache, in capul mesei, cînta pe nas, popeşte. caragiale, o. i, 8. (Glumeţ) Un bondar rotund în pîntec Somnoros, pe nas, ca popii, glăsu-ieşte-ncet un cîntec. eminescu, o. i, 87. Acum natura-ncepe Cu tainicul ei glas Din stepe Să cinte-ncet pe nas. topîrceanu, b. 32. [Motanul] cînta pe nas Colea-n leuştean. arghezi, vers. 270. E x p r. A strîmba (sau a cîrni) din nas sau (rar) a-şi cîrni nasul = a-şi manifesta nemulţumirea, dezaprobarea, dispreţul etc. (prin mişcări caracteristice ale muşchilor feţei). Ei las'.. . nu-ţi mai clrni nasul, că ştiu că-ţi pare bine. alecsandri, t. 330. Şi dinsa strîmbă niţel din nas. ispirescu, l. 214. Profesorul strîmba din nas asupra poeziilor lui Titu. rebreanu, i. 142, cf. c. petrescu, c. v. 178, călinescu, e. o. i, 92. S-a uitat la tine şi iarăşi a strîmbat din nas. pas, z. i, 296. Sfetnicii cam încreţiră fruntea şi strîmbară din nas. marian, t. 164, cf. zanne, p. ii, 313. Cîrni din nas şi nu vru să spuie adevărul, şez. v, 136. A da (sau băga) pe sub nas = a mînca, a îmbuca (cu lăcomie). Soru-sa... se silea a băga pe sub nas cit mai iute. ispirescu, ap. tdrg, cf. ciauşanu, v. 182. A-i da (cuiva) şi pe gură şi pe nas = a-i da (cuiva) mai mult decît îi trebuie, a-l îmbuiba. zanne, p. ii, 184. A rîde pe sub nas = a rîde pe ascuns, discret, a rîde pe sub mustaţă, id. ib. 308. A nu vedea de nas, se spune, în bătaie de joc, cînd cineva nu vede un lucru care se află în imediata lui apropiere, id. ib. 310. A nu vedea mai departe decît lungul nasului = a fi limitat din punct de vedere intelectual; a fi prost sau neprevăzător, id. ib. (Cu schimbarea construcţiei) Neginditori, a cărora minte nici dt de la nas nu se întinde mai departe, ţichindeal, f. 269/17. Gîndurile nu-i umblau nicăieri mai departe de lungul nasului, galan, b. ii, 139. A (nu)-şi cunoaşte (sau şti) lungul nasului — a (nu) şti să-şi limiteze pretenţiile, a (nu) fi modest, a (nu) se comporta cuviincios. Apo-lon ... viindu-i greaţă de atîta cutezare vru ... să-i arate că nu-şi cunoaşte lungul nasului. ispirescu, u. 109. Mergea de ani de zile cu pînza lui ciudată, că nu degeaba trecea drept un năzdrăvan, dar îşi cunoştea lungul nasului, tu-doran, p. 99, cf. com. din piatra neamţ. A-şi arăta (sau a scoate, a-şi scoate) nasul (la iveală) = (familiar, despre oameni) a apărea, a se înfăţişa, a se arăta (în treacăt) undeva. Predescu nu voia să-şi arate nasul pe peron. popa, v. 210. (Glumeţ) Cît despre Hora „de la Plevnau şi aceea „de la Griviţau, de vreme ce le găseşti bune de a-şi arăta nasul în coloanele „Convorbirilorpublică-le sub numele meu. alecsandri, s. 97. Se dă de gol, cînd interesul îşi scoate nasul la iveală, f. (1903), 158. Să 288 NAS1 — 28 — NAS1 mă uit cum scoate nasul firul ierbii la lumină. beniuc, c. p. 84. A da cu nasul (pe undeva sau prin ceva) = a trece în grabă (pe undeva). Cf. zanne, p. ii, 312, ciauşanu, gl. A da cu nasul de ceva = a întîmpina o dificultate. Cf. ddrf. A da nasul cu ceva = a lua cunoştinţă de ceva, a se familiariza cu ceva. După ce-o da nasul cu practica, are să facă treabă. galan, b. ii, 84. A da nasul cu cineva = a se întîlni (pe neaşteptate şi de obicei fără a dori) cu cineva. Cf. zanne, p. ii, 320. A avea luminări la nas, se spune despre cineva care este încă copil sau se comportă copilăreşte, prosteşte. Cf. id. ib. iii, 216. A-şi beli (sau jupui, rupe) nasul = a) a fi în primejdie; b) a se păcăli, a o păţi. id. ib. ii, 309. A-şi băga (sau a-şi vîrî) nasul (undeva) sau în (ori la) ceva sau unde nu-i fierbe oala, se spune cînd cineva se amestecă într-o problemă, într-o afacere etc. care nu-1 priveşte. Cf. ţichindeal, f. 32/2. Şi la asta să-ţi bagi nasul, conachi, p. 293. Da tu ce-ţi mai bagi nasul? N-ai de lucru acasă? rebreanu, i. 319. Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala. pamfile, j. ii, 156, cf. zanne, p. iv, 16. A-i da (cuiva) peste nas sau a da (sau a pune cuiva ceva) în nas sau a pune (cuiva ceva) peste nas, a scoate (cuiva ceva) pe (ori prin, pe sub) nas, a(-i) trece (cuiva ceva) pe sub nas, a-i freca (ceva) sub nas, a-i trage una (ori un ibrişin) pe la nas = a face pe cineva să simtă că nu s-a purtat cum se cuvine, a-i face (cuiva) aluzii răutăcioase sau a-i reproşa, a-i imputa (ceva). Slavă ţie, doamne, că n-am nici o rudă, că altfel mi le-ai scoate pe nas de cite o sută de ori pe zi. d. zamfirescu, t. s. 14, cf. pamfile, j. i, 128. Mi-a trecut-o aceasta pe sub nas şi prietenul Zaharia. c. petrescu, r. dr. 178. Seara, la popotă, generalul le-a dat peste nas. brăescu, v. 140, cf. zanne, p. ii, 307, 312, şez. ix, 155, com. din piatra neamţ, ciauşanu, gl., alr ii 3 709/102, 130, 833. A (nu) (-i) da nas cuiva = a (nu) permite cuiva să fie prea familiar, prea îndrăzneţ sau obraznic. Cf. polizu. Dacă-i dai mult nas, ţi se urcă in cap. baronzi, l. 62. Mă mieram eu, de ce-s şi ei aşa de cuminţi, mititeii; că tu le dai nas şi le ţii hangul, creangă, a. 39. Nu cunoştea la sufletul ei ce sînt ispitele şi cursele dragostei şi, prin urmare, nu da nas spurcatului să se întinză. ispirescu, l. 125, cf. zanne, p. ii, 311. Dacă dai nas lui Ivan, el se suie pe divan. creangă, p. 323. A-şi lua nasul la purtare sau a(-şi) lua nas, a-şi lungi nasul = a se obrăznici. Să-şi lungească nasul atit şi să se făndă-sească, Chiar cu sînge împărătesc să va să se rudească. pann, e. iii, 77/1, cf. id. p. v. iii, 36/1. Ei, ce zici. . . ţăţico, de nasul care şi l-a luat mitocanul? caragiale, o. vi, 21, cf. pamfile, j. ii, 156. Noi băieţii, cari veneam acum de vreo patru ani în acest munte în vacanţă, ne cam luasem nasul la purtare, moroi an ir, s. 54. Îşi iau nasul la purtare imediat ce se vorbeşte frumos despre ei. contemp. 1962, nr. 796, 2/5, cf. zanne, p. ii, 313, 317, com. din piatra neamţ, ciauşanu, gl. A umbla (sau a fi, a se ţine, a merge) cu nasul (pe) sus (sau în vînt) sau a-şi ţine (ori a-şi ridica, a-şi purta etc.) nasul (pe sau în) sus = a fi îngîmfat, obraznic, sfidător, li sărac şi nesupus, Umblă cu nasul pe sus. pann, p. v. i, 161/11. Nu-şi ridică nasul mai sus decît se cuvine, alecsandri, t. 463. Bal mascat cu lume multă In care toţi pe sus îşi poartă nasul, eminescu, o. iv, 333. Nu vezi că cei mai mulţi de teapa d-tale se ţin cu nasul pe sus. creangă, p. 162. După ce e sărac, apoi e şi cu nasul pe sus. ispirescu, l. 175, cf. pamfile, j. i, 128. Moştenitorul suprem era foarte sărac ... Sărac, dar tot cu nasul pe sus. eftimiu, n. 26. E cam cu nasul sus, că aşa sint cucoanele. pas, z. i, 83. Cu nasul In sus nici cum să umbli. zanne, p. viii, 396, cf. ii, 318. li cam cu nasu-n vînt. Com. din loman-sebeş. (Eliptic) Şi Slă-nicul are aşa-numita sa lume aristocratică. .. unde întilneşti figuri înţepate, nasuri in sus. gane, n. iii, 193. (Cu schimbarea construcţiei) Precum acmu plecarea capului, aşea, aflind vreame, ridicarea nasului va arata, cânte mir, ist. 96. A pune (sau a lăsa) nasul în jos (sau în pămînt) == a se ruşina, a se simţi vinovat. George puse nasul In pămlnt şi tăcu. rebreanu, i. 24, cf. şez. ii, 74. Cu nasul (lăsat) în jos = ruşinat, umilit. Se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. ispirescu, l. 73, cf. 15. (Glumeţ) Un biet gimnaziu . . . stăruia, totuşi, In chip anacronic, să stea ruşinat cu nasul streşinii lăsat in jos. p. constant, o. 126. A(-şi) pleca nasul = a se umili. Cf. zanne, p. ii, 318. Cei fără inimă şi fără ruşine pleacă nasul [în faţa lui Duca Vodă] şi ne judecă acum. sadoveanu, o. x, 174. A (nu) avea nas = a) a (nu) îndrăzni, a (nu) cuteza. Nu au avut nas să intre in biblioteca Ulpia. maior, ist. 38/14, cf. zanne, p. ii, 319. Ai nas să vorbeşti de el. pamfile, j. i, 128; b) a avea autoritate, trecere, credit. Mincinosul nu are nas. lb, cf. zanne, p. ii, 319, 320. Am eu nas de acel obraz, pamfile, j. i, 128. (Regional) A avea (sau a fi cu) nas de cîine = a fi fără ruşine, lexic reg. 9. A tăia (sau frînge, rupe, scurta, regional, tîmpi) cuiva nasul = a pedepsi, a ruşina, a umili, a pune la locul lui pe cineva. Numai aceaste doauă neamuri au tîmpit nasul acelor vrăjmaşi. cânte mir, hr. 465, cf. pamfile, j. ij, 156. Orb am fost. . . Cînd m-am dus să-mi iau muiere, Am lăcomit la avere... Tot cu-aceea-mi taie nasu. doine, 252. Albina, cu minte, cu minte, dar obraznică, zîsă . . . : „Să-m dai putere ca p-ăl dă l-oi muşca eu, să moară“, da Dumnezău, ca să-i taie nasu, îi răspunsă: „Ba măi bine să. mori tu /“ şez. iii, 27, cf. zanne, p. ii, 314. Să-mi tai nasul, dacă..., formulă de întărire a unei afirmaţii sau negaţii. Cf. îdrg. A-i 288 NAS1 — 29 — NAS1 creşte (cuiva) nasul cel tăiat = a se obrăznici din nou (după ce a fost mustrat, pedepsit). Cf. zanne, p. ii, 313. A-i cădea (sau a-i pica, rar, a i se muia cuiva) nasul = a-şi pierde mîndria sau îndrăzneala, a rămîne ruşinat, umilit. I să moaie nasul cel de oţel. pann, p. v. iii, 33/27. O, de te-aş videa măritată după gindul meu, cum ţi-ar cădea nasul I alecsandri, t. 1384, cf. zanne, p. ii, 306, 317. Nu-ţi pică nasul sau nu-ţi ia din nas = nu ţi se întîmplă nimic, nu-ţi pierzi din demnitate (dacă ...). Cf. pamfile, j. i, 128, ciauşanu, gl. Nu-i ajunge (cuiva) cu prăjina (sau cu strămurarea) la nas (mai ales în construcţii consecutive, de-terminînd pe „mîndru“, „fudul“ etc.), se zice despre omul foarte îngîmfat. Se brodi ca locul ce-şi alesese să fie alături cu al unui ţăran bogat şi mîndru, de nu-i ajungea cineva cu prăjina la nas. ispirescu, l. 175. înfumuraţi de nu le ajunge cineva cu strămurarea la nas. id. ib. 246, cf. zanne, p. ii, 307, pamfile, j. i, 128, ciauşanu, gl. (Rar) A-şi face nasul mătură = a-şi pierde omenia, zanne, p. iii, 227. A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva sau a (nu)-i fi de nas = a (nu) fi potrivit cu persoana cuiva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva. Nu este de nasul tău această locma. gorjan, h. iv, 92/11. I se scurg ochii tot după ce nu-i e de nas. jipescu, o. 129. Mai încet, mai încet, te-ai prea grăbit, nu e de nasul tău o asemenea bucăţică! ispirescu, l. 257. Punea ochii pe vro fată, de care credea fiecare că e de nasul lui şi că i-ar fi potrivită de nevastă, pitiş, şch. 105, cf. pamfile, j. i, 128. Astea nu sînt de nasul tău. c. petrescu, î. ii, 124. Astfel de lucruri nu sînt de nasul lui. stănoiu, c. i. 168. Simţea că nu e de nasul ei să stea pe pernă, brăescu, a. 23. Nu faci tu de nasul meu. iovescu, n. 114. Asemenea bocanci nu sînt de nasul lui. preda, d. 141. Cizmarule, aici nu-i de nasul tău. Locul tău e la iad. şez. ix, 70, cf. rădulescu-codin, î. 376. (Cu schimbarea construcţiei) Uite, cuvioase, îţi dau o parohie aşa, ca de nasul sfinţiei tale. stănoiu, c. i. 39. A-i fi (ruşine) pe la nas = a se ruşina, pamfile, j. i, 128. îi spuseseră lui Ilie că cum vine asta, nu-i este aşa, niţel pe la nas... ? Ţi-ai făcut casă nouă şi nu dai şi tu un pahar de vin? preda, d. 66. A-i da nasul (să ... ) — a îndrăzni, a cuteza. De i-a mai da lui nasul să miroase pe aici, apoi las 1 CREANGĂ, P. 28, cf. CIAUŞANU, GL. A-i rîde (cuiva) în nas = a-i rîde (cuiva) în faţă, bătîndu-şi joc de el. în vreme ce tu judeci, vrun biet golan e gata Să-ţi rîdă-n nas, să-ţi fugă cu crinul şi cu fata. coşbuc, s. 31. îi mai rîdea pe deasupra şi-n nas. c. petrescu, r. dr. 22. Nu i se discutau părerile; i se rîdea în nas. galan, b. ii, 94. Na,s în nas (cu cineva) = faţă-n faţă (cu cineva). Se întîlni, în faţa liceului, nas în nas cu judecătorul, rebreanu, i. 189. (Regional) A-şi duce nasul undeva = a) a răspunde, a garanta de ceva. Cf. alr ii/182; b) a păţi ruşine pentru ceva. ib. A-i întoarce (cuiva) nasul = a ignora, în mod voit şi ostentativ, prezenţa cuiva, a manifesta dispreţ faţă de cineva. Cf. zanne, p. ii, 308. A-i da (cuiva) cu ardei (sau cu chibritul, cu frunză de tutun, cu ceva) pe la nas = a supăra, a întărită (pe cineva). Cf. zanne, p. iii, 103, 449, iv, 673. A stoarce ciţiva ceapa (sau lămîia) în nas sau a-i freca cuiva ridichea la nas = a înfrunta vehement pe cineva. Cf. id. ib. i, 139. A-şi umfla nasul sau a-i tremura (ori a-i fumiga) cuiva nasul, a-i veni (cuiva) muştarul (ori musca) la nas, a fi (sau a umbla) cu ţîfna la (sau în) nas, a-i da (cuiva) dracul cu coada pe la nas = a se supăra, a se înfuria. Nu umbla cu ţifna în nas. pann, p. v. iii, 16/8, cf. lm, zanne, p. i, 315, 320, 669, iv, 2, vi, 590. A-i sări (cuiva ceva) în nas, se zice cînd cineva se simte jignit, este supărăcios, sensibil. Cf. lb. A cădea cu nasu-n terci sau a-şi turti nasul, a lua în nas (ruşinea), se spune despre cel ce păţeşte ceva ruşinos, îşi pierde reputaţia. Cf. zanne, p. ii, 314, 315, iv, 145, i. cr. iii, 287. A-i da (sau a-i ajunge, a-i mirosi cuiva) pe sub nas, se zice cînd cineva se simte jignit. Com. din fîntina-rupea. A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a nu-i fi pe plac (cuiva). zanne, p. iv, 79. A fi cu nasul de ceară = a) a se supăra lesne şi din nimic, a fi mofturos, supărăcios, zanne, p. ii, 307; b) a fi timid, sfios, ruşinos. Cf. chest. vi 169/32. A-i da (sau a-i ieşi cuiva) ceva pe nas sau (învechit) a vărsa ceva pe nas = a o păţi, a i se înfunda. Cu zefchiurile ce-au tras, Acum le varsă pe nas. N-or sfîrşi inima rea Cîte zile vor avea (a. 1774). gcr ii, 104/31. De-l vei putea trînti pe dînsul, atunci să te încerci şi cu mine, dar cred că ţi-a da pe nas. creangă, p. 52, cf. 25, 213. Vă vor ieşi ele toate aceste pe nas. id. ib. 260, cf. 301, zanne, p. ii, 306, 311. (Rar) A-i da (cuiva) cu luleaua în nas = a nesocoti, a dispreţui. Nu-ţi mai caută-n obraz, îţi dă cu liuleaua-n nas. pann, p. v. iii, 37/8, cf. zanne, p. iii, 209. (Regional) A prinde (pe cineva) de nas = a mitui (pe cineva), şez. ix, 155. A-i pune (cuiva) belciug(ul) în nas sau (regional) a-i atîrna (cuiva) cinghelu (sau iabaşaua) de nas = a) a stăpîni, a conduce (pe cineva) după voie. Cf. zanne, p. iii, 22, v, 172, 327, 329; b) a obliga (pe cineva) la o acţiune, mituindu-1. Cf. şez. ii, 74. Vrei să-mi pui belciugu-n nas? ib. A duce (sau a purta, a tîrî, a ţine etc. pe cineva) de nas = a) a stăpîni, a conduce cum vrea pe cineva, a-l determina să acţioneze într-un anumit fel. Pre dînsul amorul nu-l tîrăie de nas după doamna B. negruzzi, s. i, 63. Crapă de necaz că nu pot să stăpînească dumnealor pe toţi mahalagiii noştri, să-i poarte ei de nas, după cum le place lor. caragiale, o. ii, 260. Nu e om să se lase dus 288 NAS1 — 30 — NASICORN de nas. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 306. îl duce (poartă) muierea de nas. ciauşanu, gl. ; b) a purta pe cineva cu vorba, a-1 amăgi, a-1 înşela. Cf. lb, lm. S-a lăsat dus de nas şi tras pe sfoară de toţi şarlatanii, vlahuţă, o. a. iii, 43, cf. tdrg, şăineanu, d. u. (Regional) A duce (sau a trage) pe cineva cu nasul la teică = a da în judecată pe cineva, zanne, p. iii, 394. A-i trînti (sau a-i închide, a-i da cuiva cu) uşa-n nas = a-1 goni cu dispreţ; a refuza să-l primească; a pleca supărat, trîntind uşa. Cf. zanne, p. iii, 426, dl, dm. A-i da (cuiva) cu cădelniţa pe la nas = a linguşi (pe cineva). zanne, p. vi, 500. A da (sau a trece cuiva ceva) pe la (sau pe lîngă) nas = a tenta, a amăgi. Cf. dl, dm. A umbla (sau a fi) cu plosca (ori cu ţuica) la (sau în) nas sau a puţi a nas belit, a-i ieşi cuiva vinul în nas = a fi beţiv. Cf. zanne, p. ii, 309, iv, 93, 120. îi curge untura (sau îi dă grasul) pe nas, se spune în glumă despre cei slabi. Cf. id. ib. ii, 790, com. din alba iulia. Cu nasu-n şold, cu mîna-n vînt, se spune despre ceva nepotrivit, pamfile, j. i, 128. A scoate panglici pe nas = a exagera, a minţi. Cf. dl, dm. -^Compuse: (prin Mold.) nasul-vlădichei = tîrtiţă (a unei păsări), ddrf, cf. jahresber. xix—xx, 27; (Bot.; prin Mold., Bucov.) nasul-curcanului = a) moţul-curca-nului ( Polygonum orientale). Cf. simionescu, fl. 407, h i 57, vi 214, x 465, xii 322, xvi 287, glosar reg. ; b) busuioc-roşu (Amarantus caudatus). Cf. tdrg, şez. xv, 148; (Bot.; regional) nas-de-cocor = greghetin (Geranium pratense). Cf. i. golescu, c. + F i g. Miros dezvoltat, fin;,-.simţ de orientare dezvoltat (în împrejurări dificile), de intuire exactă a unei situaţii. Cf. polizu, alexi, w. Neîntrecut... în ce priveşte docilitatea, nasul şi inteligenţa. sadoveanu, o. xiv, 403. Copoiul, înainte de toate, trebuie să aibă nas bun, cu care adulmecă urmele proaspete ale vînatului pe care-l urmăreşte. stoica, vîn. 53. + (Popular) Trompă (de elefant). Cf. drlu. 2. (Prin sinecdocă) Faţă, obraz; cap. De-abia mi-i lua pe Gerilă de ţuluc şi l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuşi de cît şi n-a mai clănţăni atîta din măsele, creangă, p. 246. Ridicai cu băţul plapoma de pe nasul gospodarului. hogaş, dr. i, 2. Ce te ţii, mă, după mine? — răcni oşteanul tare, înturnîndu-se şi zvîrlindu-i vorbele în nas. sadoveanu, o. ii, 128. îl întîmpină, nechezîndu-i în nas un răspuns plin de cordialitate, galan, b. ii, 139, cf. 17, 140. Nas subţire cu cheltuială se ţine. zanne, p. ii, 305. <£> (în construcţii sugerînd concentrarea atenţiei, preocuparea intensă) M-am pus pe lucru, ziua-noaptea cu nasu-n cărţi, agîrbi-ceanu, a. 469. Ridică-ţi nasul din hîrţoage Şi pune-ţi Pegasul la iesle-ntre mîrţoage. arghezi, c. o. 93. Cu nasul în corespondenţa lui, trecu fără a vedea nimic pe lîngă Erhan. galan, b. ii, 53. 3. P. anal. Extremitate proeminentă (ascuţită sau lunguiaţă) a unor obiecte: a) Partea anterioară a corpului unei nave sau a fuzelajului unui avion; botul luntrei. Din nasul corăbiei lepădară 4 câtuşi, cod. vor. 92/3, cf. 94/21, drlu, der, alr sn iii h 840. b) (Prin Bucov.) Gurguiul opincii, şez. ii, 229. c) (Regional) Vîrful securii. Cf. alr ii 6 632/2, 605. d) Căpăcel care apără împotriva vîntului gura unui coş de aerisire. Aerul care sub „nasul“ aspirator intră în coş, se încălzeşte aci, deoarece tabla. .. transmite aerului aflat în coş căldura grajdului, enc. vet. 604. ^e) (Regional, la pl.) Colţurile scoabei (Groşi-Baia Mare), alr ii 6 674/349. î) (Regional) Piciorul pilugului de la piuă, în care se prind aripile (Roşia-Beiuş). alr ii 6 470/310. g) (Tehn.) Proeminenţă pe o piesă sau pe un organ de maşină care serveşte fie la ghidarea, ridicarea sau distanţarea unei alte piese sau a unui alt organ al aceleiaşi maşini, fie la fixarea acestora într-o anumită poziţie. Pentru înregistrarea forţei pe o diagramă se aplică un bulon special, care se reazimă pe nasul unei tije conduse perpendicular la poziţia de repaus a pendulului. ionescu-muscel, fil. 62, cf. der. — Pl.: nasuri şi (învechit) nasure. — Lat. nasus. NAS2, -Ă s. m. şi f. v. naş2. NASĂL, -Ă adj. v. nazal. NASAMOŞ s. m. v. nopsamoş. NA SALE subst. pl. v. năsălie. NASCORN s. m. v. nasicorn. NASCdRNIŢĂ s. f. (Entom.; regional) Nasicorn (Oryctes nasicornis). Căruţele cele mari stăteau acum goale ... ca nişte nascorniţe mimate de furnici, galaction, o. 262. — Pl.: nascorniţe. — Nascorn + suf. -iţă. NASCRAC(5NIE s. f. (Regional) Lucru sau fiinţă bizară; ciudăţenie, drăcovenie, bazaconie. Mă gîndii; asta nu pare să fie boboc... e el altă nascraconie. vissarion, fl. 102. — Pl.: nascraconii. — Etimologia necunoscută. NASETRU s. m. v. nisetru. NASICdRN s. m. Varietate de gîndac de culoare castanie, cu perişori roşcaţi pe picioare 297 NASIP — 31 — NASTURE şi pe pîntece; masculul are la cap un corn curbat înapoi; (regional) caraban, dubălar, forfecar, nascorniţă, băligar-cu-corn, taurul-lui-Dumnezeu (Oryctes nasicornis). dicţ. — Pl.: nasicorni. — Şi: (regional) nasc6rn s. m. h v 280. — Din lat. nasicornis. NASfP s. n. v. nisip. NASIPĂLĂ s. f. v. nisipeală. NASIPÎT, -Ă adj. v. nisipit. NASÎLE subst. pl. v. năsălie. NASÎP s. n. v. nisip. NASÎPEĂLĂ s. f. v. nisipeală. NASÎPÎ vb. IV v. nisipi. NASM6DIE s. f. (Regional) Poznă, năzbitie, caraghioslîc. Dă un rind de băutură, se porneşte apoi un briuleţ pe bătătură şi să te ţii apoi chiuituri şi nasmodii. lungianu, cl. 156, cf. 199, 229. — Pl.: nasmodii. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă z g o d i e. NAStfl s. n. v. năsoi. NAS OL, -OALĂ adj., s. f. (Argotic) I. Adj. 1. (Despre oameni) Urît. Cf. bul. fil. iv, 123, bl v, 224. <£> (Substantivat) Vedeţi cu ce nasoală s-a căsătorit fiul nostru. Com. din ţepeş vodă-cernavodă. + Prost, ignorant. Cf. bul. fil. iv, 123. + Rău, răutăcios. Cf. bl ii, 176, bul. fil. iv, 185. + (Prin confuzie) Cu nasul1 (1) mare. Cf. bul. fil. iv, 185. 2. (Despre lucruri) De proastă calitate; urît, vechi, uzat. Găina [= pălăria] mi-i nasoală. alas 29 iv, 1923, 3/4. Nasol tipar, cv 1950, nr. 3, 34. II. S. f. Ţigară. Cf. bul. fil. iv, 185. — Pl.: nasoli, -oale. — Şi: nasul, -ă (bul. fil. ii, 277, bl ii, 176), năsoălă (bul. fil. iv, 123) adj. — Din ţig. nasvalo „bolnav“, nasol „rău, meschin“. NASOLÎ vb. IV. (Argotic) 1. T r a n z. A strica, a ruina. Cf. bl ii, 176. + A bate. Cf. bl ii, 176. 2. Refl. (In forma nasuli) A se îmbăta. Cf. bl ii, 176. — Prez. ind.: nasolesc. — Şi: nasuli vb. IV. — V. nasol. NASTĂV s. n. v. năstav1. 4 NASTĂVNIC s. m. v. năstavnic. NASTĂVÎ vb. IV v. năstăvi. NASTÎNGA adv. (învechit) în partea stingă. Cine va vrea să să-ndrepteze deacicea, să ia nastînga, dincătro vin apele, dosoftei, v. s. octombrie 79v/ll. <£> (Precedat de prep. „în“) Iară in-nastinga ... au pus leşii lefecii şi unguri. m. costin, o. 153. — Semicalc după slavonul H4 A-bso sau pref. în- + a-stînga. NASTOĂTEL s. m. (învechit, rar) Conducător, şef ecleziastic. V. egumen, stareţ. Marele acesta stătu nastoatel fraţilor, rugat de dînşii. dosoftei, v. s. ianuarie 9r/2. — Din slavonul HdCTOdTiAK. NASTOCHÎŢĂ s. f. (Regional) Pîinişoară făcută din aluatul pregătit pentru prescură. Com. din soveja-panciu. — Pl.: nastochiţe. — Etimologia necunoscută. NĂSTORE s. m. v. nasture. NASTRĂPĂ s. f. v. năstrapă1. NASTRATINfiSC, -EĂSCĂ adj. (Creaţie personală) Care este în felul lui Nastratin Hogea; p. e x t. ager, mucalit, cu o înţelepciune specific populară. Pornire şugubeaţă şi nastrati-nească. călinescu, i. c. 109. E aici critica junimistă a formei goale, fără fond, făcută cu mijloace nastratineşti. id. ib. 251, cf. iordan, l. r. a. 171. — Pl.: nastratineşti. — Nastratin (n. pr.) + suf. -esc. NĂSTRU subst. (Regional) Numele unei unelte de ciobănie nedefinite mai de aproape (Brehuieşti-Botoşani). h i 23. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. NĂSTUR1 s. m. v. nasture. NĂSTUR2, -Ă adj. (Regional; despre oameni şi manifestările lor) Zănatic, bezmetic, nerod. Cf. lb. — Pl.: nasturi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă t r u ţ ă. NASTURE s. m. 1. Obiect de os, de metal, de lemn, de material plastic etc., de diferite mărimi şi forme, de obicei rotund, folosit pentru a încheia părţile unui obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie sau ca podoabă; (regional) bumb. 1 caftan cu 14 nasture de la Medeia (cca 1588). cuv. d. bătr. i, 203/12, 321 NASTURE — 32 — NAŞ2 cf. 197/4. Grijitâ bine pedeslrimea, cu haine tot de feleandrăş, cu nasturi şi cu ceprage de argint. m. costin, o. 63. Izvod de zestre... 26 nasturi vechi ce au fost la un tărban fără mărgăritar (a. 1745). uricariul, xi, 225. Hlamida cea albă era încheiată la piepţi cu nasturi de aur (a. 1773). gcr ii, 90/6. Nasturul [hlamidei] încununa prea Aihina (a. 1773). id. ib. 90/24. Las nevestii lui Gheorghe mintiia a neagră, împreun{ă) cu nasturii de argint (a. 1775). iorga, s. d. xii, 91. 2 părechi de nasturi mari de aur, unii suciţ, iar alţii cu robine în vărfu (a. 1778). id. ib. viii, 3. Nişte straie groasă de postav albastru, cu nasturi de aramă poliită. ist. carol xii, 36r/23, cf. iorga, s. d. viii, 86. Pretindea că el n-a dat acei nasturi de diamant lui Omer Paşa. bălcescu, ap. ghica, a. 419. Guvernul a dat grănicerilor o manta de postav ser cu două rînduri de nasturi, i. ionescu, m. 273. Manda-rinu-n haine scumpe de mătasă vişinie, Cu frumoase flori de aur şi cu nasturi de opal. alecsan-dri, poezii, 83. Cînd nu-ţi avea plumbi, încărcaţi cu nasturi de la chingă, id. t. 1 505. Se pomeneşte trădat de un nasture prea slab cusut tocmai acolo unde trebuia cusut mai trainic, caragiale, o. iv, 139. Încinşi cu chimir de piele, bătut cu ţinte şi nasturi de metal, f (1897), 435. Bluză rusească neagră, încheiată cu nasturi de sidef la glt. c. petrescu, î. ii, 216. Chimirul lat, cu nasturi de alamă. d. botez, f. s. 67. Tălmăcirea-n versuri carte de pe carte-i Ca un rînd de nasturi şi mărgele sparte, Scoase din sâltarul lexicului gros. arghezi, s. p. 12, cf. id. c. j. 144, id. vers. 180, vianu, m. 75. Bibina cosea nasturi de sidef la o cămaşă de mătase albă. stancu, r. a. ii, 100. Îşi vlrl obrazul in nasturii şi vestonul lui. v. rom. iulie 1954, 206. In afară de cele arătate mai sus, n-avea nimic, nici nasturi auriţi, nici ancore brodate cu fir. tudoran, p. 11. Umbla îmbrăcat Intr-un laibăr negru cu nasturi de argint, t. popovici, se. 8, cf. 79, 94, barbu, ş. n. 145. Nasturi de-argint că scotea, De-ncărca o şuşanea. alecsandri, p. p. 89. Ş-lncă mă mai poartă Cu zăbune d-albe... Cu nasturi curaţi, Pe piept răvărsaţi. teodorescu, p. p. 79, cf. 440, gcr ii, 332. Este horă-n sat la noi Şi-s poftiţi mai mulţi flăcăi, Cu nasturi şi curea late Şi cu pletele pe spate. şez. i, 75. <£• (Ca termen de comparaţie) O sudoare îngheţată .. . ieşea ca nişte nasturi pe obrazul lui. negruzzi, s. i, 165, cf. mat. folk. 297. Frumos ca un nasture. ciauşanu, gl. <£■ F i g. Roua-i nasturi pe verdeaţă, Şi Zorilă-n răsărit Joacă-n clmpul aurit, bolliac, o. 181. <£> De-a nasturii sau cu (ori In, la) nasturi = numele unui joc de copii care se joacă cu nasturi (1); (regional) în bumbi. Com. din ţepeş vodă-cernavodă, cf. alr sn v h 1 288. + (Rar) Ciucure, canaf (bar-cianu); buclă, nod (budai-deleanu, lex.). 2. (Prin Munt.) Tabletă, comprimat, pastilă (conţinînd o substanţă medicamentoasă). Nas- ture de friguri, bul. fil. v, 169, cf. cv 1951, nr. 9—10, 43. 3. F i g. (Prin Ban.; la pl.) Băşicuţe de aer care se formează în băuturile alcoolice tari. Cf. mărgea (I 3 d), năsturel (12). Cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 1. — Pl.: nasturi şi (învechit, rar, n.) nasture. — Şi: (regional) năstur, nâstore (alr i 1861/186, 200, 768, 772, 776) s. m. — Etimologia necunoscută. NA StJC s. n. v. nansuc. NAStiL, -Ă adj. v. nasol. NASUL! vb. IV v. nasoli. NASULÎU, -IE adj., s. f. (Argotic) 1. Adj. Rău, răutăcios (bl ii, 176); îndrăzneţ, obraznic, neruşinat (2) (coman, gl.). <£> (Substantivat, f., în e x p r.) E nasulie ! = e primejdie ! e nenorocire ! Mă duc la Conu Lake, patronu, li fac gest, îl iau d-o parte şi-i denunţ cazul. Altfel e nasulie! intră în bocluc la o adică. în bul. fil. ii, 277, cf. bl ii, 176. + (Substantivat, f., în forma năsulie) Gălăgie, scandal. Cf. bl ii, 176. 2. S. f. (In forma năsulie) Nas1 (1). Fănel, te-am atins la năsulie. în bul. fil. ii, 277. — Pl.: nasulii. — Şi: năsuliu, -ie, năsurliu, -ie (coman, gl.) adj., s. f. — Nasul -f suf. -iu. . NAŞ1 s. m. invar. Numele literei „n“ din alfabetul chirilic. Limba românească are patruzeci şi una de slove, care se împart in trei soiuri: glasnice, neglasnice şi glasnico-neglasnice; şi anume... neglasnice: ...liude, mislete, naş, pocoi. NEGRUZZI, S. I, 8. — Şi: nâşu s. m. invar. ddrf. — Din slavonul Nduik. NAŞ2, -Ă s. m. şi f. I. 1. (In practica bisericii creştine) Persoană care ţine în braţe pruncul în timpul botezului (devenind astfel rudă cu familia lui) şi care de obicei dă şi prenumele copilului; (regional) nan2, moş (I 1), moaşă (I 4). Nice naşu-tău soru-ta sau fratele, nice naşa frate-tău sau sora să se ia, că iată. iaste slnge mestecat (a. 1640). gcr i, 90/12. Danie de la nănaşu-meu . .. căndu m-au botedzat (a. 1662). iorga, s. d. vi, 84. Iară ea o adusă la ep[is]c[o]pul şi botezlndu-o, ii fu soru-sa nlnaşe. dosoftei, v. s. octombrie 45r/25. S-au dus la Ierusalim, nespuind nemică nimăruia, nice duhovnicului, nice nănaşe-sa. id. ib. 54r/7. Pre unii i-au tăiat, pre alţii s-au poftit de i-au botezat, carii pe urmă iară s-au făcut păgîni, dacă s-au întors moscalii (şi apoi au păţit rău. despre dlnşii şi runaşii lor). n. costin, let. ii, 112/6. Au jăhuit toată ţara . .. vecin pre vecin, fin pre naş, slugă pre stăpîn. 327 — 33 — NAŞ* anon. cantac., cm i, 167. Am botizat. .. şi au fost nănaşă Codroe din Bărubăşt (a. 1764). iorga, s. d. xii, 242. Naşii cîteodată parcă au cite o inspiraţie profetică cînd pun nume finilor. heliade, o. ii, 329. Creştinul care a luat asu-pră-şi sarcina de a fi naş... trebuie să se gîn-dească adine la cite datorii mari şi neapărate să supune, marcovici, d. 190/15. Aşa s-au dus la botez... Iar naşul da din cap. bărac, t. 7/17. Tatăl meu, simţindu-se c-a îmbătrînit, chemă pre naşu-meu Păcală, mă incredinţă lui şi apoi muri. negruzzi, s. i, 247. Cum îi numele d-tale? — Cum mi l-o dat runaşu: alecsandri, t. 392. Despre mine, fie oricine■ ţi-a fi nănaş, dar ştiu c-a nemerit-o bine, de ţi-a pus numele Chirică. creangă, p. 149. O fotografie recentă... naşul ţinînd în braţe cu dragoste pe mica fină, care-i rîde cu nevinovăţie, caragiale, o. i, 73. Ar fi voit şi el, de, să-şi boteze copilul cu vrun naş mai de doamne-ajută. ispirescu, l. 207. Cumătră cea mare, nînaşa copilului, marian, na. 91, cf. 103. Nunaş sau naş şi nunaşă sau naşă sînt cei ce m-au botezat, liuba-iana, m. 25. Mama dă naşei o bucată de pînză, primind şi ea de la naşa sau nînaşa băietului... o rochie, şez. ix, 157, cf. 160. Cînd copilul este mai mărişor. . . , i se taie un moţ din păr. ...Acest moţ i se taie copilului de către naş au de naşă-sa. candrea, f. 37. Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-şi copilaşii. Cămâşuţa eu mătasă Le-a cusut mina nănaşii. goga, p. 87. Căci, doar, chirigiu era şi tată-so, şi bîtî-so, şi unchi-so, şi naşi-so şi cumă-tru-so. chiriţescu, gr. 9. Cînd îmi spunea mama ... de raiul lui Dumnezeu ... , eu mi-l închipuiam întocmai ca locuinţa naşului, galac-tion, o. 328, cf. 327. Gheorghiţă era numele care plăcea Victoriei... Acest nume i-l rostiseră preotul şi nînaşii la sfîntul botez, sadoveanu, o. x, 517. N-am uitat să lepăd la cuhnie hîrzoabele cu păstrăvi pentru un prea slăvit cumătru şi nînaş ca măria-ta. id. ib. xm, 177, cf. 183, 658. Cit despre celălalt nume ... lumea i-l schimbase, fără să mai întrebe pe naşi. tudoran, p. 97. După dt mi s-a spus, dînsul fusese poftit să-mi fie naş la botez, vornic, p. 12. Era Stan Tudose, naşul băiatului, preda, î. 102. Că mama cînd m-a făcut, Atunci bine i-a părut, Iar cînd naşa m-a scăldat, Atunci rău m-a blestemat, alecsandri, p. p. 379. Se pun cei doi oameni şi botează copilul; cel mai bătrîn i-a fost nănaş, iar cel mai tînăr a făcut slujba de preot, reteganul, p. v, 69. F&dndu-se ziuă, sf. Petru întrebă pre om ... cînd o să-l boteze pre copil, căci voieşte el să-i fie nănaş. cătană, p. b. ii, 128. Ba, eu meri nu ţ-oi da. Mi li-o dat nînaşu meu, Mi li-o dat di botejuni, Sî le ţiu di cununii, mat. folk. 1475. Taci, iadule, nu crîşca... Da-ţi-oi nănaşi şi nănaşe, Da-ţi-oi moşi şi da-ţi-oi moaşe. bud, p. p. 27. Tot căutînd el pe-acolo, iaca se întîlneşte cu un moşneguţ cu barbă albă. Acela era taman nănaşă-su. şez. xxi, 56, cf. alr i/ii h 216, 217. <£>(în proverbe şi zicători) Tot naşul (îşi) are naş. zanne, p. iv, 481, cf. pribeagul, p. r. 51. O dată vede naşul buricul (sau puţa) finului, se spune în legătură cu o ocazie unică (pierdută), cu o împrejurare favorabilă care nu se mai repetă. Cf. pann, p. v. iii, 109/12, negruzzi, s. i, 251, zanne, p. rv, 482. Naşul botează, naşul cutează, se spune cînd între naş şi fină există o prea mare intimitate. Cf. zanne, p. rv, 481. Cum e naşul, (aşa e) şi finul, se spune despre doi oameni sau două lucruri care se potrivesc. Cf. id. ib. Naşa ştie, naşa să vie, se zice cînd cineva nu se poate lipsi de un îndrumător, nu acţionează fără acesta. Cf. id. ib. 484. Bucatele au fost bune, dar n-a ştiut naşa a le pune, se zice cînd lucrurile nu se succed în ordinea cuvenită sau aşteptată. Cf. id. ib. iii, 496. Lucrul dracului în casa nănaşului, se zice despre o familie ai cărei membri se ceartă mereu. Cf. id. ib. vi, 97. Mă duc la naşul că freacă caşul, se spune în legătură cu un chilipir. Cf. pamfile, j. ii, 156. <0> F i g. Primul nostru tractor, Veteranul, s-a întors de multă vreme acasă [la fabrică]... Ce facem cu el, îl dăm la retopit? s-au întrebat nănaşii lui de mai de mult. contemp. 1962, nr. 796, 2/2. <0> (Regional) Naşul Domnului (sau al lui Isus Cristos) sau nînaşul lui Dumnezeu = Ioan Botezătorul. Cf. marian, s. r. i, 217, teodorescu, p. p. 90. (Regional) Drumu naşului = calea lactee, alr i 1 226/77. <£> E x p r. A-şi găsi naşul sau a da de (sau peste) naşul = (despre copii neascultători sau despre persoane capricioase, năzu-roase) a întîlni omul energic care ştie să-l strunească, să-l frîneze; a-şi găsi stăpînul. Ţi-ai găsit naşul cu mine. pamfile, j. ii, 156, cf. i. cr. iii, 376. A-i fi (cuiva) naşul (sau naşa) = a găsi mijlocul de a-1 potoli, de a-1 cuminţi, de a-1 face inofensiv, a-i veni (cuiva) de hac, a-1 pune la punct; p. e x t. a bate pe cineva. Las pe mine, că eu li-s naşa. pamfile, d. 15. îi sînt eu naşul, ciauşanu, gl. (Acru) de la naşu, se zice, în glumă, cînd cineva primeşte o băutură acră. Cf. pann, p. v. i, 113/10, zanne, p. iii, 437. <£> Compus: (regional) naşul- şarpelui = alun (Corylus avellana). h xvi 37. 4- (învechit, rar) Cel care asistă pe un monah la actul călugăririi. S-au călugărit, şi la postrig i-au fost nănaş înpăratul. dosoftei, v. s. octombrie 63v/l. + P. e x t. Cel care iniţiază pe cineva într-o meserie, recomandă sau introduce pe cineva într-o societate, într-o organizaţie etc. Vor face practică de trei ani. „Feciorii de meaşteri care mearge la tîrg dintîi, ca să dea nănaşul 10 potori la acel tîrg“; altfel se vor da cinci du(t)ce (a. 1807). iorga, s. d. xii, 215, cf. bul. fil. v, 209. (Glumeţ) Eu, băiete, am spus la partid să te facă secretarul meu de tineret. De azi, naşule să-mi zici. galan, b. ii, 140. + (Popular şi glumeţ; de obicei determinat prin „din grindă“, „din coardă“ etc.) Vargă, nuia 327 NAŞDAC — 34 — NAŞTE (cu care se bat copiii neascultători). Şi iar lua mama nănaşa din coardă, şi iar ne jnăpâia. creangă, a. 40. Nănaşa din grindă are să-i ştie. id. ib. 45, cf. pamfile, s. t. 175, cade, iordan, stil. 366. + (Familiar) Om care iese învingător într-o bătaie (în raport cu cel bătut). Cf. bul. fil. iv, 135. 2. (Regional) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o persoană mai în vîrstă. Nu creade, naşule, că cînească e gura şi lacomi sînt ochii la pogace. ţichindeal, f. 10/10. Da Novacu ăl bătrîn Aşa din gură-mi grăia: Aleu, nunaş, Mar cule, De cînd mama m-o făcut Asta ciudă n-am văzut, alexici, l. p. 10, cf. GREGORIAN, CL. 60. II. Nun (1). A fost naş la toate nunţile. vlahuţă, ap. cade. Procovu îl cumpăra naşa, adecă nuna. pitiş, şch. 109. Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănaşi, Cu socri mari şi cu nuntaşi, coşbuc, b. 19. Naşii cari i-au cununat pre dînşii. marian, na. 168. Naşa, adică nuna cea mare. id. nu. 600, cf. 767, 768. Nun e totdeauna cel ce a botezat pe gineri. . . Dacă e mort, e un fecior al lui şi, numai dacă nu are pe nimeni, ori dacă nu vrea, numai atunci ginerele îşi caută alt naş. conv. lit. xxiv, 913. Naşul ia cu ceaşca ţuică din vas şi dă meseanului din dreapta lui. n. rev. r. iv, nr. 38, 73, cf. 72. După ce s-au aruncat în botă banii de cinste, se scot celelalte daruri ce şi le-au destinat unii altora, naşii finilor, iar aceştia, nănaşilor. păcală, m. r. 173, cf. h xi 507. Bată-te focu, nănaş, Cu cine mă cununaşi? pompiliu, ap. gcr ii, 293. O, nănaşă, draga mea, De ţi-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa Şi mi-ai ţinut lumina! jarnIk-bîrseanu, d. 171. Da, io, frate, nu m-oi duce, Pînă tu nu mi-i aduce: Nănaş mare, Sîntul soare, Şi nănaşă, Pe luna. reteganul, tr. 15. Eu cu mîndra duce-m-aş, Nu ne trebuie nănaş, Nici popă să ne cunune, Numai ea cu vorbe bune. rădulescu-codin, 1. 351. Că eu nu i-oi fi femeie ! Fie-i femeie şparga Şi nănaşă temniţa! bîrlea, b. 60. Să tse baz pi la nănaş... Să l'e spun c-acum ma laş. gregorian, cl. 38, cf. alr i/ii h 267, 268. <>(în context figurat) Moartea-i mireasă, Mormîntu-i casă, Viermii sînt naşi. Hai la vrăjmaşi, hasdeu, r. v. 164. <$> (Regional) Cîntecul naşului = cîn-tec care se cîntă în timpul mesei de după cununie, în momentul cînd naşul, ridiclndu-se de la masă, permite mesenilor să plece acasă. Cf. n. rev. r. iv, nr. 38, 73. — PI.: naşi, -e. — Şi: (învechit şi popular) năn&ş, -ă, (învechit şi regional) nînâş, -ă, (regional) nanâş, -ă (alrm i/ii h 375, 377, a iii 16), nas, -ă (alrm i/ii h 375, 377), nunăş, -ă s. m. şi f. — Nun + suf. -aş, prin haplologie. Cf. puş-cariu, l. r. i, 48, zeitschrift, xxvii, 744— 745, bl xiii, 157. NAŞDĂC subst. v. năjdac. NĂŞFĂ s. f. (învechit şi regional) Bijuterie (aplicată pe obiecte de îmbrăcăminte). Fă şi doo naşfe şi doo lanţure de curat aur. palia (1581), ap. dhlr ii, 541. Astăzi naşfe nu mai sînt, şi, în loc de ele, se văd.. . paftale (copci) de argint, conv. lit. xxiv, 922. în piept era fata cu naşfe, numite şi ţinte, moldovan, ţ. n. 245. — PI.: naşfe. — Din magh. nâsfa. NAŞTE vb. III. I. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre femei; complementul indică copii) A da viaţă, a aduce pe lume; (popular) a face, (învechit) a prăsi. Pre Dzeu tatăl nime nu l-au faptu, nece zidit, nece născut, psalt. 337, cf. 319, 336. Du-te, Sisine, cătră soru-ta Melintie, că ş-au născut cinci coconi (a. 1550— 1580). gcr i, 6/9, cf. cuv. d. bătr. ii, 285. Născu fecior şi zise.. . palia (1581), 117/6. Cînd veri naşte coconul, cu moartea să ţi să cumpănească (a. 1600—1625). gcr i, 64/9. î N-am tras nădeajde, fiiul mieu, cînd te-am născut,v de una ca aceasta, varlaam, c. 85. Au fost fata curată şi mainte de ce-au născut şi după ce-au născut, id. ib. 100. Că stearpa născu şeapte. dosoftei, ap. gcr i, 209/3, cf. lex. mars. 75. După Ivan, marele cnez al moscalilor, au stătut stăpîn fie-său Vasilie Ivanovici, carele au fost născut din greacă anume Sofiia. r. popescu, cm i, 258. Am auzit di o fecioră ... cum că vra să nască prunc, pre /s[us] //[risto]s nazarineanu (a. 1799). gcr ii, 171/22. Eu gîndesc că nu-s născuţi, Ci din cer de sus căzuţi (a. 1825). gcr ii, 248/35. La patru luni după ce se mărită, născu o fată. negruzzi, s. i, 247. Doamna naşte doi feciori, bolintineanu, o. 89. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinţi, în coliba împis-trită ea să nasc-un pui de prinţ, eminescu, o. i, 83. Se vede că m-a născut mama într-un ceas rău. creangă, p. 234. Muierile acestor pigmei, cînd erau de trei ani, năşteau copii, ispirescu, u. 62. Despre o atare femeie, care naşte copii morţi, se zice... că a pierdut, marian, na. 74. Dacă muma nu va fi născut la domiciliul ei. . . hamangiu, c. c. 24. Muierea cînd naşte, se zice că se chendeleşte. conv. lit. xxxvi, 549. Cînd a fost să nască-mpărăteasa, Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare. iosif, v. 143. Cînd copilului mic îi ies mai întîi dinţii de sus se crede că, mai născînd mamă-sa copil, acela nu va fi fată, ci fecior, păcală, m. r. 160. Băieţi cîteva rînduri şi cîteva de fete, Şi nu e trebuinţă, născuţi de-a-ceeaşi mamă, Să semene cu tatăl, dac-ai băgat de seamă, arghezi, c. o. 58, cf. id. t. c. 81. Zarinca s-a pornit pe născut copii, stancu, d. 11. Maică-sa murise în chinuri, cînd născuse al doilea copil, tudoran, p. 46. Ţăranca muncitoare nu mai naşte pe cîmp, ca altădată, scîn-teia, 1954, nr. 2 861. Eu am născut şi ştiu cum este. barbu, ş. n. 94. Cînd tu, maică, m-ai născut, Nori negri pe ceri s-au făcut, reteganul, ch. 330 NAŞTE — 35 — NAŞTE 31. Cînd mama naşte copilul uşor, acel copil are să trăiască In belşug, şez. vi, 21. O femeie a născut prin sat. ib. xii, 163. Ş-o venit vremea să nască, densusianu, ţ. h. 122. Mama naşte fata şi fata pe mamă (Apa şi gheaţa), sbiera, p. 322. E x p r. A fi născut în zodia porcului v. porc. A îi născut în ceas bun v. ceas. A fi născut din flori v. floare. A fi născut în zi de lucru, se zice despre omul muncitor. Cf. zanne, p. ii, 647. +(învechit; despre bărbaţi) A concepe, a zămisli. Petru amu luo fata lu Aristovul. .. Născu dentru ea un fecior şi o fată. coresi, ev. 210. Să chiamă Osedec, şi născu 2 feciori (a. 1600—1625). gcr i, 66/8. Ioc hanu, carile au născut pre Zain hanu. ureche, l. 116. Au fost Solomon de unsprădzeace ai, clnd au născut pre fiiu-său. prav. 260. Avraam născu pre Isaac, iară Isaac născu pre Iacov. n. test. (1648), 3r/7. Cain... au născut fecior, anume pre Enoh. n. costin, l. 53, cf. 57. Acesta au născut fecior cu Camero, muierea lui. r. popescu, cm i, 230. Şi cu ea născu pe viteazul nost, După noao luni, intr-o zi tre post. budai-deleanu, t. v. 35. Ca pe-un copil născut din carnea lui îşi apărase cu-ndărătnicie Plăpîndul vis, nesclav al nimănui, contemp. 1962, nr. 795, 1/3. <£> (Popular, despre amîndoi părinţii) Părinţii noştri Care ne-au făcut, Care ne-au născut. teodorescu, p. p. 412. Trăiră mai mult timp şi născură un copil, fundescu, l. p. i, 66. + (Despre animale) A făta. De-aciia şi începutul turmei, ce era născut Intăi, şi multe altele da. coresi, ev. 16. Vrea să ştie ce are să nască vreo vită. şez. i, 153. Căţeaua de pripă işi naşte căţeii făr'de ochi, se zice despre cei care, fiind mereu grăbiţi, nu-şi isprăvesc niciodată lucrul început. Cf. zanne, p. i, 401. + (Glumeţ, despre păsări) A oua. Găina cum naşte oul, la clocit glndeşte. zanne, p. i, 467. 2. Refl. (Despre oameni) A lua fiinţă, a căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. Eu cu multu preţu agonisiiu aceasta cetate. . . Iară eu şi născuiu-me intru ea. cod. vor. 46/3. însă acesta nici In Galilei născu-se, nici in Vithleem. coresi, ev. 196, cf. 442, 502, 503. Nu dein slnge... nece dein pohtă bărbătească, ce de la Dumnezeu se născu, id., ap. gcr i, 20/26. Şi numai goli vom să meargem ca şi cum ne-am născut (a. 1642). gcr i, 97/3. Omorea pre oamenii ce să născură dintr-lns. varlaam, c. 79, cf. 119, 398, 414. Ceia ce-ş socotesc zua Intru carea s-au născut (a. 1645). gcr i, 116/27. Feciorii ce să vor naşte den călugăriţă ... nu vor moşneni nemică dentru avearea măne-sa. prav. 197, cf. 218. Născu-i-se un cocon prea frumos (a. 1648). gcr i, 132/18, cf. 136/17. Gol te-ai născut din plntecele maicii tale. neagoe, înv. 9/30. Născindu-ne murim, murind ne facem cenuşă, m. costin, o. 323. Ştiut-ai dară atunci că vei să te naşti? dosoftei, ap. gcr i, 267/37. Oamenii carii să nasc Intr-această planită sînt muncitori, lacomi, zavistnici (a. 1733). gcr ii, 26/7. Cine au văzut Intăi pre //[risto]s clnd s-au născut? (a. 1750). id. ib. 65/31, cf. 66/27. Moameth . . . s-au născut la 560 ... din neamul lui Ismail. văcărescul, ist. 247. Ştia orice s-a făcut. .. Care cind s-a fost născut, Clnd cutare s-a-nsurat. heliade, o. i, 235. Eduard Jung... s-a născut la 1684. marcovici, c. 3/3. Din care oare pricină Şi mai mic şi mai slab încă, nu te-ai născut tu... ? conachi, p. 260, cf. 276. Viforoase erau vremile cele vechi.. . dar oamenii se năşteau tari. russo, s. 147. Se născu copilul ce s-aştepta să vie. alexandrescu, o. i, 86. Orişicine-aici se naşte... Nu se naşte în zadar, alecsandri, t. i, 386, cf. 176, 359. Da, mă voi naşte din păcat, primind o altă lege. eminescu, o. i, 173. Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni, id. ib. 177. întinde mina ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit şi să se nască pruncul tău. creangă, p. 98, cf. 88. M-am născut în anul 1852, la 30 ianuarie, caragiale, o. vii, 218. Ajunse la pătaturile în cari se născuse. ispirescu, l. 9, cf. 2. Dacă se naşte un copil pe un vas român călătorind pe mare, actul de naştere se va face plnă In 24 de ore. hamangiu, c. c. 25. M-am născut, pe semne, într-o zodie ciudată. goga, p. 48. O turlă luce tocma-n fund; E satul unde se născură, iosif, v. 31. Cu toţii spun... că un geniu se va naşte, bacovia, o. 126. Cumătră Manda s-a născut Acum un veac şi-un sfert trecut, arghezi, s. p. 102. împăratul ştie că dacă se va naşte o fată, cei 12 băieţi vor trebui să moară, vianu, m. 53, cf. id. s. 127. Liviu Re-breanu s-a născut în 1885, la Tlrlişiua, un sat din Ardeal, v. rom. noiembrie 1953, 281. Dumneata ... vorbeşti dteodată de parcă nu te-ai fi născut nicăieri, galan, b. ii, 44. Crezi că pentru asta te-ai născut, ca să trăieşti în întuneric ? davidoglu, m. 26. Casa în care se născuse el, fusese una din ciudăţeniile satului, t. popovici, SE. 125, cf. 19, JARNIK-BÎRSEANU, D. 512. Se născuse în planeta cea bună. reteganul, p. i, 58. Copilul se naşte avînd pete pe ochi. şez. xii, 161. Cine se naşte breaz, breaz moare. zanne, p. i, 335. Cel ce-n lume lup se naşte, Tot ca lupul va trăi. id. ib. 522. Somnul cu moartea fraţi gemeni s-au născut, id. ib. ii, 736. Pruncul se naşte în piele goală, alţii dau cămaşa pe el, se zice despre cineva care progresează cu ajutorul altora, id. ib. iii, 55. De s-ar fi apucat să facă pălării, toţi oamenii s-ar fi născut fără cap, se spune despre omul fără noroc. id. ib. 265. A strănutat dracul ând s-a născut, se spune despre cei care luptă cu multe greutăţi în viaţă. Cf. id. ib. vi, 587. Nime nu s-a născut învăţat. id. ib. v, 349. <0> Intranz. (învechit şi popular) Să cunoască gintu altu fiii ce născu. psalt. 155, cf. 39, 179. Naşte-va amu fiul şi zice-veri numele lui /s[us]. tetraev. (1574), 202. Ce au greşit acesta sau părinţii lui, de au născut 330 NAŞTE — 36 — NAŞTE orb. coresi, ev. 165. Isus născu în Vithleemul iudeilor, id. ib. 498, cf. 146, 166, 267, 493, 499. Şi e să nască o feciore diîntru voi, să fie numele ei sfânta Vineri (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 145. Toate căte-i greşit, de ănd ai născut (a. 1550— 1586). ib. 453/14. Ce deln tatăl născu mainte de toate veacure. palia (1581), ap. gcr i, 32/21. Au născut deln d[u]hul sf[î]nt (a. 1607). gcr i, ■ 41/18. La noi au născut şi au creascut (a. 1635— V\ 1645). iorga, d. b. i, 56. Om au fost, pentru căci \\c-au născut cu trup. varlaam, c. 100, cf. 357, | \409. Atunce-şi vor blăstăma păcătoşii zua In ceaia ce-au născut, id., ap. gcr i, 106/28. Să nu nască un pers carile va vicleni pre tini; iar de-au născut, cum mai de sirgu să peară. herodot (1645), 87. Cuconii ce vor naşte den muiarea ce-i să va fi făcut silă, nu vor moşneni nemică dentru avearea măne-sa. prav. 200, cf. 292. Om deplin, cap întreg, hire adîncă, cit poţi dzice că nasc şi în Moldova oameni, m. costin, o. 180. Naştem, murim, o dată cu cei ce să treace. id. ib. 322. Dentîi decît oamenii ai născut, biblia (1688), 3692/13, cf. anon. car. Noi aice am născut şi aice am îmbătrînit (a. 1740). uricariul, xvii, 204. Cine n-au născut şi au murit? (a. 1750). gcr ii, 63/14, cf. 60/16, 61/7. De ne vei arde-acuma, să ştii că or să nască în locu-ne fiinţe mai rele decît noi. alexandrescu, o. i, 269. Oamenii fără inimă, cari... se nenorocesc pe dînşii şi chiar ţara care i-a văzut născînd. filimon, o. ii, 253. Şi eu născui în sînul Arca-diei. eminescu, o. iv, 14. Oare eu născut-am cu a mea-nvoire? macedonski, o. i, 113, cf. 47. în zilele ce-am născut, Parte ce-am avut De tînără doamnă, teodorescu, p. p. 79. Noi odat-am născut. Cin ai născut tu, am născut şi io. vîrcol, v. 33, cf. 21. Cine n-are năroc, n-are De cin naşt'e pînă moare, densusianu, ţ. h. 212, cf. 95, 269. Aflarăm pe Domnul sflnt într-o iesle de boi născînd. Unde Domnul sflnt năştea, Rouă peste boi cădea, rădulescu-codin, l. tr. 66, cf. alrm ii/i h 197. Clte-n lume nasc, mor toate, zanne, p. ii, 646. Unul naşte şi-altul moare (= unuia-i merge bine şi altuia rău), id. ib. ii, 647. Intranz. şi refl. (Prin analogie, despre animale) Scroafa obosi de căzu, şi născură o dată 30 de purcei, moxa, ap. gcr i, 58/29. Veveriţele... plîngeau în pumni, blăstămîndu-şi ceasul în care s-au născut. . creangă, p. 240. Şi le-arătaşi viaţa multiplă-abia creată şi din pămîntul umed, treptat, treptat cum naşte şi pasărea ce zboară şi peştele ce-noată, şi lupul rău ce urlă. minulescu, v. 105. Peştele se naşte, se hrăneşte şi creşte, c. antonescu, p. 24. Gîndacul nicicum moşaşte pă vultur cînd naşte, se spune despre fapte care nu stau in firea lucrurilor, care sînt anormale sau imposibile. Cf. zanne, p. i, 479. Ce naşte din pisică şoareci mănîncă sau ce naşte din găină rîcîie la pămînt, se spune pentru a arăta că defectele morale ale părinţilor se transmit şi copiilor. Cf. id. ib. 473, 598. H. F i g. 1. T r a n z. A crea, a plăsmui, a produce; a scoate la iveală, a face să apară; a provoca, a stîrni. Vru amu şi născu noi cu cuvîn-tulu cela deadevărul. cod. vor. 114/80, cf. 140/1. Domnul dzise cătră mere: fiiul mieu eşti tu, eu astădzi născuiu-te. psalt. 2. Dumnedzeu cel ce te născu lăsaşi. ib. 315, cf. 238, 324. Den păcate născută iaste moartea, coresi, ev. 99. Diavolul... naşte vrăjmaşii şi cugetele hitleane. id. ib. 328, cf. 352. Sodomia nu naşte rod. prav. 210. înţelepciunea lui D[umne]za« te-au născut, biblia (1688), [prefaţă] 8/47. Nepriceaperea şi netreb-niciia nasc înpărechieri şi între rudenii, antim, ap. gcr ii, 5/37. Nici pămîntul n-au părăsit a nu naşte ceale trebuincioase: că încă pre aur şi pre argint îl 'naşte (a. 1785). gcr ii, 148/19, cf. 159/10. Clntă pasările, rodesc pomii şi munţii nasc metaiuri în slnurile sale. molnar, ret. 76/25, cf. 91/4. Orice altă întimplare pricinuitoare de vătămare vremea va naşte (a. 1802). uricariul, i, 14/2. Milioane de oameni Intră astăzi în noua vieţii epohă, cu simţiri născute din astă însămnată împregiurare. ar (1832), 41/33. Fiecare ceas naşte revoluţii, marcovici, c. 17/16. Iubirea de sine . .. naşte pofte, desfătare. conachi, p. 276. Vecinicul înţelept meşter... care din rău pe bine a naşte ştie. id. ib. 282, cf. 261, 272, 279, 283. îndemnul meu... au fost născut un prieteşug între Olga şi Ipolit. ne-gruzzi, s. i, 47. A ta gingaşă zimbire... Naşte-n inimi dulci fiori, alecsandri, p. i, 211. Asta poate să nască mari complicaţiuni. id. t. i, 109. Boale ce mizeria şi-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi. eminescu, o. i, 61. Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, id. ib. 72. Cînd patima o naşte, e groaznică mînia. macedonski, o. i, 24. Ce-i viu sfîşia-vom în dinţi; Aprinde-vom templele tale, Vom naşte pustiul în cale. coşbuc, b. 160. Şuvoaie de metal lichid au început să se împrăştie prin fabrică, născînd groază, sahia, n. 34. [Fiul lui I. Creangă] născuse un op despre Dobrogea. călinescu, i. c. 223. Un clopot mai mare a născut o notă mai gravă, sadoveanu, o. ix, 11. Vederea aceleiaşi şi iar aceleiaşi nemărginiri pustii pe ape sfîrşeşte prin a-ţi naşte o plictiseală fără seamăn, bart, s. m. 66. Se înfiripă umbre schiţate şi se-ntind, Ca-n urma unui soare născîndu-le murind, arghezi, f. 34. Un tînăr soare munţii grei vor naşte, beniuc, v. 46. în loc ca entuziasmul acesta să-i dea încredere, năştea în el numai nişte reflecţii sumbre, t. popovici, se. 464. Pămîntul te naşte, pămîntul te creşte, pămîntul te mistuieşte. zanne, p. i, 241. Nu toată paserea zburătoare se mănîncă... nici toată pofta din părere născută se plineşte, id. ib. 643. 2. R e f 1. A se forma, a se ivi, a apărea, a se isca. De aici pohta începlndu, naşte-se păcatu. cod. vor. 112/26. Credinţa ca aceasta, ea se naşte den îndrăznire ce e cătră Dumnezeu, coresi, ev. 277, cf. 16, 289. Dintru care batjocură s-au 330 > NAŞTE — 37 — NAŞTERE născut vrajbă, ist. ţ. r. 17. Toate cîte sînt în naştere şi in stricăciune stau, adecă una stri-cîndu-se şi putrezind, alta să naşte şi să face. c. cantacuzino, cm i, 56. Din credinţăjşi din dragoste să naşte nădejdea (a. 1774). gcr ii, 99/26. A dobindi folosirile ce se nasc din istorii. văcărescul, ist. 245. Această boală poate din doao pricini să se nască, calendabiu (1814), 173/2. Jalobele sînt pentru îndatoririle ce să nasc din tocmeale sau din greşale. pravila (1814), 17/5, cf. ib. [prefaţă], xiv/17. Minciunile acealea care se nasc din vicleşug, ţichin-deal, f. 349/17. Limba noastră abia se năştea. heliade, o. ii, 33. Greşalele ce se nasc din mîndrie prin nimic nu se îndreptează ca prin luarea în rîs. id. ib. ii, 105. Sfatul cel bun noaptea să naşte, drăghici, r. 163/5. Prieteşug, dar din ceriuri... Ce te naşti dintr-o vedere, conachi, p. 81, cf. 80, 88. Acum se născuse şi ziarul „Concordia“'■ la Pesta, bariţiu, p. a. iii, 127. Un mistreţ odată turburase riul, Unde calul, mîn-dru,... Merse de bău; Cearta se născu, bolin-tineanu, o. 194. Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii? eminescu, o. i, 150. Vremea-n-cearcă în zadar Din goluri a se naşte. id. ib. 176, cf. 144, 177, rv, 100, id. n. 61. Dar în pieptul lor răsare ... un dor... ce se naşte din scînteia unui ochi fărmăcătoriu. creangă, p. 275. Pe una din cele două străzi... se născu deodată o mare învălmăşeală. agIrbiceanu, a. 88. Locomotiva se naşte sub ochii noştri, noi o creştem, noi îi dăm viaţă, sahia, n. 30, cf. 51. Aceste începuturi, ca multe ale noastre, s-au născut în durere, sadoveanu, e. 64. Pe malurile... [Oltului] care se nasc abia, încă o existenţă îşi face apariţia, bogza, c. o. 91. în întrecerea socialistă cresc oameni noi, se naşte şi se dezvoltă iniţiativa creatoare a maselor, scînteia, 1953, nr. 2 710, cf. 2 608. Arta actorului nu se naşte, ci se făureşte, contemp. 1953, nr. 373, 3/1. S-au născut din rîndurile clasei muncitoare minunate iniţiative, scînteia, 1954, nr. 2 946. Acest lanţ muntos s-a născut din geosinclinalul alpin-carpatic-himalaian. oncescu, g. 9. Unii filozofi credeau că limba s-a născut pe cale naturală, „din natură“, graur, i. l. 31. Nici o lume nouă nu se naşte fără dureri, baranga, R. f. 75. Se năştea în el, tenace, un sentiment de duşmănie activă, t. popovici, se. 464, cf. 69. Epoca actuală, care s-a născut o dată cu Revoluţia din Octombrie, este epoca luptei dintre cele două sisteme opuse, lupta de clasă, 1961, nr. 10, 14, cf. 1962, nr. 1, 51. în urma unei asemenea discuţii s-a născut iniţiativa preluării lucrărilor pe faze. scînteia, 1962, nr. 5 403. în proza noastră nouă se naşte... un nou erou: Eroul colectiv, contemp. 1962, nr. 832, 2/6. Ce se naşte în cap de muiere, într-însa neistovit nu piere. zanne, p. ii, 291. <£> I n t r a n z. Deca se sfrăşaşte păcatul, naşte moartea, cod. vor. 112/28. Iară păcatul mai apoi născu şi rău fu. coresi, ev. 23. Păminte, cască şi priimeaşte cela ce... iară să toarnă cătră tine de unde au născut. molitvenic (sec. XVII), 28r/5. Cînd au născut mucarelul, s-au tăiat acele cheltuiele de podoabele Paştilor, gheorgachi, let. iii, 316/20. Născînd pricină între dînşii (a. 1765). uricariul, xxv, 288, cf. x, 208. întru această vreme au făcut să nască neguţitorie în eparhiile lor. ist. carol xii, 14r/14. Iată dar un mijloc ca dintru o zicere a noastră să mai nască şi altele prea trebuincioase. heliade, o. ii, 208. Se pare că liniştea naşte din nou în provinţiile unde rebelia s-au fost aprins, ar (1834), 481/45, cf. 641/36. Să întîm-pine nenorocirile care din aceasta ar putea naşte. ib. (1839), 42737. Fiecare are conştiinţa... acelei libertăţi care naşte din noţiunea binelui şi-a răului, ghica, s. 202. Din moarte naşte viaţă, din întuneric, soare. Din ţărnă mormîn-tală răsare dulce floare, alecsandri, p. ii, 88. Din azurul mării luna naşte plină, bolinti-neanu, o. 103. în vîrful naltei stlnce ce-şi pierde fruntea-n nori Nu nasc mai niciodată suave, mîndre flori. id. ib. 185. Vom determina... la ce epocă şi pe ce tărîm au născut deosebitele inspiraţiuni poetice ale poporului român, odo-bescu, s. 1, 218. în grădina cu multe straturi... născură din arşiţa zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene, eminescu, n. 28. Stelele nasc umezi pe bolta senină, id. 0. 1, 231. O floare, dacă naşte şi-ndată dacă moare, Se face în grădină un gol pentru o floare? macedonski, o. 1, 48. Din pulbere, din umbră, din lumină, o fantasmă dragă părea că naşte, sadoveanu, o. iii, 186. O privi, cintărind în sine felurite întrebări, care năşteau în el. id. ib. x, 129, cf. ix, 463, xni, 25, 311, id. z. c. 30, id. m. c. 129. Pasere albă, Cudalbă, Din ceriu ai crescut, Din ceriu ai născut, şez. 11, 87. în pădure născui, în pădure crescui. Acasă dacă m-aduse, Cur va satului mă puse (Baniţa), gorovei, c. 18. — Prez. ind.: nasc. — Lat. nascere. NAŞTERE s. f. I. 1. Acţiunea de a naşte (II); expulzare a fătului din cavitatea uterină; (rar) născare (1), (popular) facere, (învechit şi regional) născut1, (1), (învechit) născătură (1). Şi mainte de naştere mumă-i zise el Eli-saviha. coresi, ev. 494, cf. lex. mars. 211. Cine va putea spune chipul cel prea slăvit... al naşterii tale, curată? mineiul (1775), 191rl/5, cf. 38vl/25, 172v2/17, 210rl/24. Acum plângi durere naştirii sale, viind vreme să nască pruncul (a. 1779). gcr 11, 119/32. Mai înainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe plîns. ispirescu, l. 2, cf. 56. Cînd o cuprind durerile naşterii, începe a pregăti toate cele trebuincioase pentru copil, marian, na, 41, cf. 42, 43, 44. La naşteri grele, multe se pot întîmpla. conv. lit. xxxvi, 54. Pune mina de sprijin la naşterile grele, pamfile, s. t. 154. Am telefonat la spital: 331 NAŞTERE — 38 — NAŞTERE nouă naşteri, baranga, b. f. 71. Se chinuieşte la naştere, şez. vi, 44. Cu cit naşterea mai grea, cu atlt bucuria după naştere mai mare. zanne, p. viii, 396. Casă de (sau pentru) naşteri — maternitate (în mediul sătesc). Azi are satul şcoală şi-n uliţe pietriş Şi-o casă pentru naşteri. vintilă, o. 37. + (Regional) Organul genital al femeii. Cf. alr ii/i supl. h 12. + (Regional) Organ genital al iepei; (regional) născoaie. Cf. dr. v, 314. 2. (învechit) Progenitură, vlăstar, odraslă; p. ext. familie; neam. Acesta fericit părinte era. .. naştere lui Theofilu şi Evdochiei. do-softei, v. s. octombrie 57v/13. Ajutoriu a toată naşterea omenească, carii pentru noi dau rugăciune înaintea lui Dumnezeu, cheia în. 3v/19. Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezău şi aceastea sînt naşterile lui. biblia (1688), 42/46. Şi te va înmulţi pre tine Domnul Dumnezăul tău ... spre naşterile pîntecului tău. ib. 146x/15, cf. 94V46, 1452/55, 147V18, 173735, drlu, costinescu. <£> (Prin nordul Transilv.) Nume de naştere = nume de familie. Cf. alr i 1 494/283, 315. II. 1. Faptul de a se naşte (I 2); venire pe lume a unei fiinţe; (popular) născare (2), (învechit şi regional) născut1 (2), (învechit) născătură (3). El, ce în Nazaret după naştere, deaca eşi din Vithleem, mai mult lăcuia. coresi, ev. 502. Pînâ la naşterea şi venitul lui /s[us] /f[risto]s. id., ap. gcr i, 24/14. Au fost , în Vithleem la naşterea lui. varlaam, c.v33. De ' naşterea lui Ioasaf şi ce pentru dânsul cetitorii de steale au mărturisit (a. 1648). gcr i, 132/15, cf. anon. car. Omul. . . supus naşterii şi stricăciunii (a. 1765). gcr ii, 79/3, cf. 139/22. Părinţii să-ş trimată copiii lor cătră dînsul în anul dintăiu al naşterii, ar (1832), l2/3, cf. ib. (1839), 142/18. Naşterea mea custă viaţa mamei, negruzzi, s. i, 247. Care vra să zică, aş fi venit pe lume cu 6 ani înaintea naşterii mele? Mare minune! alecsandri, t. i, 344. Naşterea copilului se va declara de tată-său. hamangiu, c. c. 21. Cezar Bolliac, cel sărbătorit după un veac de la naştere. arghezi, t. c. 38. Sărbătorirea celor o sută cincizeci de ani de la naşterea lui Victor Hugo. vianu, s. 147. Cine vede naşterea, vede şi moartea. zanne, p. ii, 648. <£>(Rar, la animale şi păsări) [Potîrnichea] de obicei nu se depărtează de la locul naşterii, la care ţine foarte mult. stoica, vîn. 120. Noi acordăm o deosebită atenţie animalelor de la naştere, scînteia, 1960, nr. 4 859. <$> Act (sau buletin, certificat) de naştere = document oficial, redactat de Oficiul stării civile, prin care se constată că o persoană s-a născut. Actul de naştere va arăta cu desluşire ziua, ora, locul naşterei..., pronumele ce i se va da la botez, hamangiu, c. c. 25. (Regional) Loc de naştere sau locul naşterii, casă de naştere — placentă. alrm i/ ix h 289. ■y- Loc. adj. şi a d v. Din naştere = a) din momentul în care s-a născut, de la începutul existenţei; din născare, congenital. Nu s-au audzit să deşchidzî cineva ochii celuia ce-i orbu diîn naştere, varlaam, c.. 121. Treănd Isus, văzu pre un orb din naştere. cheia In. 61r/6, cf. 88v/2. Avea un negel în nas din naştere, neculce, let. ii, 425/32. Are picioarele încîrcite din naştere, rebreanu, i. 15. Ochii lui fără culoare, ca ai orbilor din naştere. t. popovici, se. 121. I biteag din naştire. alr ii/i mn 56, 4181/228; b) potrivit unor predispoziţii naturale, din vocaţie. Tragediană pare a fi din naştere, f (1903), 189. (Glumeţ) Un erete, Poliţai din naştere, Peste baltă şi boschete Vine-n recunoaştere, topîrceanu, b. 48. <£> L o c. a d v. Prin naştere = prin constituţie, prin structura naturală, prin înclinaţiile fireşti. Era ... determinat prin naştere la nepozitivism. eminescu, n. 35. <> E x p r. (Bis.) A doua naştere = a) presupusă înnoire a fiinţei individului, produsă prin taina botezului; (învechit) a doua născută, v. născut1 (2). A doua naştere, pre carea dăruiaşte credincioşilor sv[i]ntul botez (a. 1680—1700). gcr i, 243/29; b) învierea din morţi şi viaţa veşnică, după judecata din urmă. Să pomeneaşte învierea din morţi şi a doua naştere întru viaţa de veci. varlaam, c. 270. +P. ext. (învechit; astăzi numai în sintagma zi de naştere sau ziua naşterii) Data la care s-a născut cineva; (învechit şi regional) născutul1 (2). V. aniversare. Ziua de naştire împăratului, herodot (1645), 508. De praznicul naşterii coconului strînseră-se .. . bărbaţi aleşi (a. 1648). gcr i, 133/4. Prăznuiaşte şi el. .. naşterea pruncului, molnar, ret. 116/24. Azi e ziua ta de naştere, scînteia, 1962, nr. 5 407. <£■ Naşterea sfîntului Ioan Botezătorul (sau, învechit, Botezătoriului) = sărbătoare creştină celebrată la 24 iunie; sînziene, drăgaică. In sara naşterii sfîntului Ioan Botezătoriului (cca 1750). gcr ii, 51/35. Naşterea maicii Domnului = sărbătoare creştină celebrată la 8 septembrie; sfînta Maria mică. Naşterea Domnului (Isus Hristos) sau naşterea lui Hristos = a) Crăciunul. De la naşterea lui i?[risto]s pînâ la b[o]goiavlenie. paraclis (1639), 38v/3, cf. 37v/10, 38r/17. Postul. . . naşterii lui .ff[risto]s (a. 1741). gcr ii, 28/34. Duminecă de va fi naşterea lui #[risto]s (a. 1750). id. ib. 58/33, cf. lb; b) (de obicei eliptic) reprezentare iconografică a naşterii lui Isus Hristos. Iconiţa cu naşterea, purtată de mine. f (1906), 6. A zugrăvit naşterea, care a fost o grozăvie, pas, z. i, 102; c) (şi eliptic) numele psalmului care se cîntă în ajunul Crăciunului. După „Naştere11 mai cîntam, ca în toat& casele de frunte: „Fecioară întru această zi“ ... f (1906), 4. (Exp r.) înainte (sau mai nainte) de naşterea lui Hristos= înaintea erei noastre. Aceşti daţi sau dachi. .. cu 400 de ani mai nainte de naşterea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos s-au aşezat 331 c NAŞTERE - 39 — NAT pe aceste locuri, n. costin, l. 93. De la (sau după) naşterea lui Hristos = în (sau din) era noastră, al erei noastre. Scris-am eu, popa Grigorie din Mihaciu... de la naşterea lui #[risto]s 1607 ai (a. 1607). gcr i, 43/10. Vă-leato... de la naşterea lui i/[risto]s... (a. 1640). id. ib. 87/27. + (învechit, rar; la pl.; determinat prin „cele dintîi“) Drepturile întî-iului născut. Şi zise Iacob cătră Esaf: dă-mi astăzi naşterile tale ceale dentăiu mie. biblia (1688), 18*/29. , 2. Origine, oblrşie, provenienţă. Vlădicul ce va avea rude şi semenţii de pre naşterea lui, ca un om ce iaste şi el cu trup, şi de vor fi săraci. .. să-i miluiască cu pănişoară ca şi pre alţi săraci. eustratie, prav. 36/6. Neamurile acestea pănă la anul 680 au fost mai de multe viţe şi naşteri. şincai, hr. i, 130/14. Noi a naşterii trufie nicidecum n-am cunoscut, heliade, o. i, 405. Erau amindoi români cu naşterea şi cu inima, ghica, s. rv. Din falnica nălţime a naşterii boiereşti. .. Cu mîna-i îmi strînse mîna. hasdeu, r. v. 136. Ai înţelege, Tomşa, că naştere şi nume Sînt jocuri de-ale soartei. alecsandri, t. ii, 114. De naştere înaltă, purtînd un nume mare. . . nimic nu urmăreşte, macedonski, o. i, 260. Avusese uneori, în armata ţaristă, subt ordinele sale, tot felul de aristocraţi... care, după părerea lui, cinsteau, prin naşterea lor, uniforma şi tagma. camil petrescu, o. ii, 566. Loc. a d v. De (sau din) naştere sau de naşterea sa = a) (urmat de determinări locale introduse prin prep. „din“) de loc din ... , de origine din . .. Era de naştere din cetatea Solunului. vajrlaam, c. 371. Au fost de naşterea sa din ostrovul Samos. ureche, l. 161. Flavie Iovianu, carele au fost de naştere din Singhidun. şincai, hr. i, 53/5; b) (determinat de un nume etnic) de naţionalitate ..., de origine etnică ... Dacă au mazilit împăratul pre Pătru Vodă Şchiopul, dat-au domniia Iancului Vodă, carile au fost de naşterea sa sas. ureche, l. 199. Bonfin, carile fiind de naştere ungur, cantemir, hr. 65. Ei sînt... români de naştere, francezi în inimă. e mine seu, g. p. 11. Neculai Şuţu . . ., grec din naştere, moldovean prin adopţiune, sadoveanu, o. x, 457. + (învechit) Loc unde s-a născut cineva, loc de baştină; p. e x t. patrie (1). Cela ce-şi va hicleni moşiia şi naşteriia.. . mai cumplit să-l cearte dedt pre un ucigătoriu de părinţi. prav. 95. Să nu aibî voie bărbatul să-ş scoaţî muiaria de la locul şi de la naşteria ei. ib. 169. III. F i g. Apariţie, ivire; creare; început; cauză, izvor. Cf. naşte (II). Mamonul iaste toată nedireptatea şi lăcomia, naşterea tuturor păcatelor. varlaam, c. 163. Acestea sînt nişte lucruri care, deodată cu naşterea lor, s-au botezat cu numele lor. heliade, o. ii, 208. Frumoasele meşteşuguri, acum la a lor naştere în această ţară, au făcut o nemerită aplicaţie a odoarelor, ar (1834), 1211/6. Din moşi-strămoşi la noi se spune C-a fost a raiului minune Pe timpii naşterii lumeşti. alecsandri, poezii, 547. încercăm a arunca o scurtă privire asupra cîtorva reprezentanţi. .. ai acestei naşteri sau renaşteri literare, maio-rescu, cr. i, 286. Asistăm la naşterea unui tractor, stancu, u.r.s.s. 195, cf. lupta de clasă, 1954, nr. 1, 87. Există o muzică interioară a conţinutului, proprie operei magistrale, care e agentul arhitectural şi stilistic şi prezidează la naşterea operei, contemp. 1962, nr. 843, 1/6. *” Nedreptatea, naşterea iadului, adică izvorul tuturor relelor, zanne, p. v, 440.Loc. v b. A da naştere = a crea, a produce, a cauza, a provoca, a stîrni. Se dovedeşte că, pe lume, nu sînt decît cauze necesare, cari dau naştere la efecte tot aşa de necesare, conta, o. c. 205. Lipsa acestei rondele face ca pulberea... să dea naştere la procese chimice, stoica, vIn. 38. Meşteşugul cuvîntului... a dat naştere literaturii şi elocvenţei. arghezi, t. c. 76. Speciile formate în condiţii de climă aspră au dat naştere şi la soiuri mai rezistente la ger. bordeianu, p. 24. Apa curge mai încet, pierzîndu-şi treptat din limpezimea pîrîului ce i-a dat naştere, c. antonescu, p. 86, cf. 12. în contact cu apa... [oxizii] dau naştere la acizi. chim. an. călit. 22. A lua naştere = a apărea, a se forma, a se produce. în ceriu, iar nu pre pămînt au luat ritorica naşterea sa. molnar, ret. 9/8. Trecutul, împrejurările geografice şi sociale, în care a luat naştere şi s-a dezvoltat un popor... se reflectă în limba lui. puşcariu, l. r. i, 163. Partidul Comunist din România a luat naştere într-un moment de cotitură radicală în destinele omenirii, lupta de clasă, 1953, nr. 8, 84. Nu putem şti precis cum a luat naştere viaţa în oceanul planetar. c. antonescu, p. 10. Azotul. . . este materia primă din care iau naştere compuşii azotaţi. agrotehnica, i, 110. Echilibrele ce iau naştere se pot prezenta astfel.. . chim. an. călit. 29, cf. 87. + (învechit; art.) Titlul primei cărţi a bibliei; facerea, geneza. Cf. gcr i, 325/18. IV. (Arhit. ; calc după fr. naissance) Fiecare dintre cele două secţiuni transversale ale unui arc sau ale unei bolţi, care formează suprafeţele de reazem ale acestora pe infrastructură. Bolţile de la pronaos şi altar erau cu totul căzute, şi nu mai rămîneau decît părţile de la naşteri, unde ele se rezemau pe ziduri, mon. ist. i, 67, cf. ltr2. — Pl.: naşteri. — Şi: (regional) nâştire s- f. — V. naşte. NÂŞTIRE s. f. v. naştere. NĂŞU s. m. invar. v. naş1. NAT s. m. (Mai ales la sg.) 1. (Ban., Transilv.) Ins, individ, persoană, om. Această sfîntă carte s-au cumpărat cu 26 de zloţi strînş prin sat, care năt o făcut bine (a. 1802). iorga, s. d. xiii, 201, 334 NATAFLEŢ — 40 — NATANTOL cf, ddrf. Pe lume sînt fel şi fel de naturi, rev. crit. iii, 162. <£> (Cu sens colectiv) Atit era de mult popor... Şi sfetnici şi ficiori de crai Şi nat de rlnd. coşbuc, b. 152. <£> (Popular şi familiar) Tot natul — fiecare, oricare; toată lumea, tot omul. Cf. polizu. Astăzi tot natul este Ingrigit a învăţa să citească, i. ionescu, d. 340, cf. barcianu, v., lm, ddrf, alexi, w., tdrGt. Să iasă afară de aici tot natul şi să-şi ia * cojocul în spinare, galaction, o. a. i, 301. Să stăm doi mină la mînă, Tot natu cu puşca plină. hodoş, p. p. 219. Tot natul care-i aici are drept să vorbească. câtanA, p. b. i, 45, cf. viciu, gl., i. cr. v, 346. Tot natu măsură pă hărag cit i să vine. densusianu, ţ. h. 112, cf. 53, 238. Fomeia din casă face la tăt omu d'in casă cît'e o floare de grîu, c-aşa-i obiciaiu; şi-apoi tăt natu are cîte una şt mîncă care cu floarea lui. t. pa-pahagi, m. 161. Tot natu pune pră liagăn cît poatse. arh. folk. iii, 48, cf. 58, 143. O mîncat tăt natu cît o vrut la uspeţ. alr i 296/75. Tot natu şede-n casa lui. ib. 374/28, cf. 297/18, 299/18, 75, 317/18, 1790/75. Fasem cunun pi la puartă. La tot natu cununa, cit ni-s în casă. alrt ii 14, cf. 26, 321, a iii 2. Tot natu ştie unde-l strlng curelele (= fiecare îşi cunoaşte necazurile sale). Cf. zanne, p. iii, 139. 2. (Prin Transilv.) Neam (I 2), rudă. Cf. PAŞCA, GL., GREGORIAN, CL. 60. 3. (Suspect, sens etimologic) Fiu, copil, odraslă. Cf. barcianu, v., lm, gheţie, r. m., ALEXI, W., PUŞCARIU, ET. WB., REV. CRIT. III, 162, bl iii, 77. — PI.: (rar) naţi (polizu, zanne, p.vi, 736) şi (1, n.) naturi.— Şi: (suspect) năt subst. — Lat. natus. NATAFLlSŢ adj. v. nătăflef, NATAHOĂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Nume dat unei femei urlte sau prost îmbrăcate. Cf. ciauşanu, v. 182, id. GL. — PI.: natahoale. — Şi: nataoâlă s. f. ciauşanu, GL. — Etimologia necunoscută. NATAL, -Ă adj. (Despre locuri, aşezări) în care s-a născut cineva sau ceva; de care este legat cineva sau ceva prin naştere; de baştină, de origine. Cf. iorgovici, o. 54/13. Se depărta de ţara sa natală, heliade, d. j. 98/17. Plantele alpine, cată a le acoperi iarna cu paie sau feregă, ca să ţie loc zăpadei care le adăposteşte în ţara lor natală, brezoianu, a. 413/3, cf. negulici, polizu, prot.-pop., n. d., pontbriant, d., baronzi, i. l. i, 205/8, costinescu, lm. Wilhelm de Kotzebue a încetat din viaţă... la Reval, oraşul său natal, maiorescu, cr. iii, 63. Aş vrea să văd acuma natala mea vîlcioară, Scăldată în cristalul pîrăului de-argint. e mine seu, o. i, 6, cf. 8. De departe se vedeau munţii mei natali, id. g. p. 101. Pe-nserate intram în orăşelul meu natal, unde nu mai fusesem de copil. caragiale, o. i, 74. Şi-acum puteţi găsi în oraşul meu natal casa lui moş Zaharia. contemporanul, v2, 142. Pornisem cu trenul accelerat din oraşul meu natal, f (1897), 337. O petiţie ce o aflasem între scrisorile lui Iancu chiar la casa natală a eroului, ib. (1900), 560; Un ardelean, Petru Dobra, vameş de Rîmnic, şi care ajunse şi director fiscal în provincia sa natală, traduse în 1722 Pravila cea mare în latineşte. iorga, l. i, 518. Caterinca veche... ce plînge în iarmaroc în tîrgul meu natal, bacovia, o. 215. Piatra Neamţ — leagănul natal al mamaii. brăescu, a. 204. Fisa o căsuţă în satul lui natal, călinescu, e. 54. Puşkin evocă peisagiul natal, sadoveanu, e. 209, cf. ralea, s. t. i, 273. Cinând, munţii natali i se năzăreau în faţa ochilor, camilar, n. i, 202. <> Limbă natală = limbă maternă, v. matern. Nu vorbesc româneşte atît de bine cit aş dori, fiindcă am stat numai între străini şi n-am avut ocazie să vorbesc limba mea natală, rebreanu, i. 449. — PI. : natali, -e. — Şi : (învechit, rar) natăle adj. invar, iorgovici, o. 54/13. — Din fr. natal. NATALÂU adj. v. nătălău. NATĂLE adj. invar. v. natal. NATALITĂTE s. f. Indice rezultat din raportarea născuţilor vii la mia de locuitori într-o anumită perioadă de timp. Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u. Natalitatea continuă să crească. SAHiA, u.r.s.s. 119. O diagramă care arată mortalitatea şi natalitatea în România, ygrec, m. n. 323. Natalitatea a înregistrat o creştere simţitoare. contemp. 1956, nr. 489, 5/2, cf. der.. — Din fr. natalité. NATAMÉNIE s. f. v. nămetenie. NATANTCÎC, -OĂCĂ adj. v. nătîntoc. NATANTtfL, -OĂLĂ adj. (Regional; adesea substantivat) (Persoană) fără pricepere; prostănac, nătîng (I 1), neghiob; bleg, neîndemî-natic (2), stîngaci; (la f.) (femeie) prost îmbrăcată, murdară, neglijentă. Ion e bucuria mai-că-si... cu toate că e cam natantol, cam gîngav. stancu, d. 204, cf. 252. Cum o să-i dau tot ce am? E o natantoală. id. R. a. v, 213, cf. iv, 366. Să aibă noroc de un bărbat care să nu fie nici nătăntol şi nici să le frîngă oăsqle în bătăi, pas, z. i, 220, cf. id. l. i, 306. Na, na, na, Joiano, fa, Ia nu te mai speria, Că nu este boala ta, Şi e nătăntoala mea. i. cr. ii, 18. N-am mai văzut nătăntoală ca tine ! boceanu, gl. Că de-ăi lua vreo natantoală, Să mi-o lovească de-o 343 NATAOALĂ — 41 — NATIV boală, ciauşanu, v. 31, cf. paşca, gl. Cu natan-toala aia să mă-nsor eu? cv 1951, nr. 11, 37. — PI.: natanioli, -oale. — Şi: nătăntol, -oâlă, nătîntâl, -oâlă (com. din bucureşti) adj. — Etimologia necunoscută. NATAOÂLĂ s. f. v. natahoală. NÂTA-PLĂTA adv. (Prin vestul Munt.; în e x p r.) A merge nata-plata = a merge lipăind şi cu paşi mari. Cf. tomescu, gl. — Etimologia necunoscută. NATAPEĂJ subst. v. nătrăpas. NATATOARE adj. (Rar; în sintagma) Băşică natatoare = vezică înotătoare, v. înotător. E de ajuns de a se păstra o proviziune de aer în plămîni, ca el să joace rolul băşicii natatoare a peştilor, ygrec, m. n. 328. — PI.: natatoare. — Din fr. natatoire. NATĂŢIE s. f. înotul practicat ca sport. Spre formarea complectă a tinerimei, sînt cerute şi stabilimente de băi şi scoale de călărie şi de nataţiune. barasch, i. 173/23, cf. costinescu, bianu, d. s., ygrec, m. n. 327. Un record de notaţie, scînteia, 1954, nr. 2 993. In nataţie (dar şi în atletism) apare proba intitulată, matematic, „4x100 mii. l. rom. 1959, nr. 2, 92. Se organizează un singur campionat pentru toate şcolile la atletism, baschet, fotbal, gimnastică, handbal, nataţie. sp. pop. 1961, nr. 3 944, 3/2. Această competiţie, rezervată juniorilor şi copiilor, adună la start pe tinerele elemente ale nataţiei bucureştene. ib. 1961, nr. 3 946, 6/4. — Pronunţat: -ţi-e. — Şi: (învechit) nata-ţiune s. f. — Din fr. natation. NATAŢI1ÎNE s. f. v. nataţie. NĂTĂ1 s. f. 1. (Prin Ban. şi sudul Transilv.; în sintagma) Toată nota — fiecare femeie, orice femeie. Cf. todoran, gl., alr ii/2. 2. (Suspect) Fată, copilă. Cf. lm. — PI.: note. — Nat + suf. -ă. NĂTĂ2 s. f. (Omit.; regional) Raţă (Anas) (Slănic). Cf. băcescu, păs. 115. — PI.: nate. — Etimologia necunoscută. NĂTĂ3 s. f. v. nathă. NÂTEMĂ s. f. v. natimă. NÂTHĂ s. f. (Prin Transilv.) Guturai. Cf. LB, POLIZU, CIHAC, II, 517, LEXIC REG. 9. — PI.: nathe. — Şi: nătă s. f. lb, polizu, DDRF. — Din magh. nătha. NATHĂŞ adj. (Regional) Bolnav de guturai (Moftinu Mic-Carei). alr ii/i h 107/334. — PI.: nathăşi. — Din magh. nâthâs. NATIMĂLĂ s. f. (Regional) Namilă, matahală, arătare (Schitu Duca-Iaşi). Cf. scl 1963, 13. -PI.:?-Şi: nătimână s. f. scl 1963, 13. — Contaminare între natimă şi matahală. NĂTIMĂ s. f. 1. (Prin nord-estul Olt.; în superstiţii) Morman de pietre aşezat la hotarul unui loc, simbolizînd mormîntul celui pe care îl vrăjeşte cineva şi căruia doreşte să-i facă rău. Cf. ciauşanu, v. 182. 2. (Regional) Namilă, matahală, arătare, monstru. Tot vedeam eu că-mi ţine urma ca o natemă; nu pricepeam ce are baba. contemporanul, vij, 486, cf. cade. în poalele dealului a întors capul şi a zărit natima departe, înfiptă acolo, în gura pădurii, ca un duh râu. popa, V. 241, Cf. SCRIBAN, D., RĂDULESCU-CODIN. 3. (Prin nordul Munt.) „Bubă mare şi rea“. RĂDULESCU-CODIN. — PI.: natime. — Şi: nătemă s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. anatemă. NĂTIŢĂ s. f. (Regional) Salbă de mărgele. Com. paşca. — PI.: notiţe. — Etimologia necunoscută. Cf. n a c i ţ ă. NATlV, -Ă adj. 1. (Chim. ¡ despre elemente, mai ales despre metale) Care se găseşte In natură în stare pură, neamestecat cu alte substanţe. Aur nativ. j. cihac, i. n. 405/21. Bromur de argint nativ, marin, pr. i, 21/30, cf. stamati, d. Intr-o regiune mai lăturaşă a vechii silişti preistorice ... a găsit un obiect de aramă nativă. odobescu, s. ii, 422. Arsenicul se află în natură sau în stare nativă, sau combinat cu alte corpuri. poni, ch. 120, cf. barcianu, alexi, w. Nichelul se găseşte în stare nativă numai în unii meteoriţi. ioanovici, TEHN. 68, cf. 45, 58. Minereurile aurifere sînt constituite din aur nativ, sulfuri şi sulfosăruri de aur. geologia, 120. 2. (Despre însuşirile oamenilor) Din naştere; înnăscut, natural (I 1), (învechit) natural-nic (1), (învechit, rar) naturelnic. Cf. negu- LICI, STAMATI, D., POLIZU, COSTINESCU, LM. A-ngăduit să se toarne în veninul lui nativ şi sincer puţină apă de trandafir, caragiale, o. in, 12. Acest — putem avea îndrăzneala a zice — filozof nativ trăia din comerţul ambulant de mărunţişuri, id. ib. iv, 425. Avea o uşurinţă 369 NATIVITATE — 42 — NATRĂ rară să traducă gindurüe in imagini, ca să le facă mai înţelese, şi o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 44. Înrîu-rirea casei lui Balş şi inteligenţa nativă dăduse ... lui Eminovici idei foarte înaintate. călinescu, e. 23. Deşi zdruncinat mintal, îşi recăpăta viclenia lui nativă, id. s. 541. Pe fondul său nativ s-au depus alterările neurasteniei. ralea, s. t. iii, 178. Existenţa lui morală şi materială a fost zbuciumată desigur din cauza unei nelinişti native, v. rom. ianuarie 1957, 219. In figura lui Mitru Moţ este concentrată demnitatea umană şi revolta nativă a proletariatului agricol, ib.. ianuarie 1960, 114. Un spectacol slab produce o impresie defavorabilă, care dezavantajează pe toţi interpreţii, independent de talentul lor nativ, contemp. 1960, nr. 715, 4/2. 3. (în dicţionarele din trecut; despre oameni) Născut în locul despre care se vorbeşte, originar din . .. Nativ în sau din Bucureşti, negxj-lici, cf. POLIZU, PONTBRIANT,' d., costinescu, lm, barcianu, alexi, w. + (Substantivat ; rar) Băştinaş. Cea mai mare parte din negustori sînt nemţi, greci, armeni şi evrei, dar şi numărul nativilor e apreciabil, oţetea, t. v. 45. 4. (învechit, rar; despre locuri) Natal. Primul nostru compozitor, dupe ce îşi termină studiile muzicale în Francia, se înturnă în ţara sa nativă. filimon, o. ii, 253. — Pl.: nativi, -e. — Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ. NATIVITÂTE s. f. (învechit; prima atestare la iorgovici, o. 54/26) 1. Calitatea de a fi locul de naştere, de provenienţă, li era de agiuns a fi auzit vro. obscură poveste despre relativul arabism al acestor localităţi, pentru ca el pe dată să le înavuţească cu nativitatea splendidelor stofe, hasdeu, i. c. i, 104. 2. Calitatea de a fi înnăscut, natural (I 1). Cf. LM. 3. Ziua naşterii cuiva; zi aniversară (lm, alexi, w.) ; s p e c. naşterea lui Isus Hristos (costinescu). — Din fr. nativité, lat. nativitas. NATOĂGĂ s. f. (Regional) Viscol (Crucea-Cîmpulung Moldovenesc), a v 18. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NATOIOĂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Femeie urită şi rău îmbrăcată, mat. dialect, i, 231. — PI. : natoioale. — Etimologia necunoscută. Cf. nat a-h o a 1 ă. NĂTPIS s. n. v. nadpis. NATRAFLEŢ adj. v. nătăfleţ. NATRAPÂLĂ subst. (Regional) Om nătărău (1) (Larga-Tîrgu Ocna), i. cr. vi, 315. -PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂTRĂ s. f. I. 1. Parte a urzelii aflată între iţe şi sulul dinapoi al războiului de ţesut (damé, T. 135, PAMFILE, j. ii, 156, id. i. c. 279, păcală, m. r. 431, h IX 61, XVIII 144, com. MARIAN, ŞEZ. VIII, ' 149, RĂDULESCU-CODIN, id. I. 351, vasiliu, c. 204, GR. s. V, 122, com. din TURNU MĂGURELE, L. COSTIN, GR. BĂN. 145, DR. IV, 421, A I 23, II 4, 12, v 15), sau între iţe ori spată şi sulul dinainte (şez. v, 113, alr i 1289/9, 45, 87, 90, 122, 387, 526, 679, 825, 898, a ii 7, 12, iii 1, 3, 18, v 14), între sulul dinainte şi cel dinapoi (şez. v, 4, com. din STRAJA-RĂDĂUŢI, COM. SAT. V, 120, ALR I 1 289/418, A I 26, n 12, iv 14, 18, vi 22, 26, MAT. dialect, i, 231); p. eit. urzeala învîr-tită pe sul (alr i 1290), (regional) mînjitură (3);p. gener. toată urzeala de pe război şi de pe sulul dinapoi (a i 13). V. t e a r ă. Ţes-o natră, rupe-o spată. f (1883), 424, cf. jarnIk-bîrseanu, d. 423. Cînepa acuma-i coaptă... O coseşte cam pe sus, Să-mi rămîie preţ de-un fus, Să-mi pun o ţîră de natră, Să nu-mi zică blăstămată. reteganul, tr. 162. Se face mînjală, cu care se ung natrele de la pînza de cilţ. şez. v, 4. Ţăsu-o natră, Rupse-o spată, Ţăsu două, Rupse nouă. rădulescu-codin, î. .188. Cîte notre ai ţesut? viciu, gl. Am ţesut azi numai 3 notre, brebenel, gr. p. O ţasut o natrî Ş-o rupt o spatî. vasiliu, c. 176. Auz, lele, pipalaca, Măi lasă la naibii natra. Haide, c-a-nfrunzît şi salca. gr. s. v, 111. Asta-i mîndra mîndrelor, Ţesătoarea pînzălor I Ţese-o natră, Rupe-o spată. ant. lit. pop. i, 210. într-o natră punem 12 păpuşi, a i 13. Am văzut o natră în vatră Ş-un gonitor După coptor: Cine sînt? (Bunica cutăruia şi cu bunicul lui), teodorescu, p. p. 199. <£> E x p r. (Regional) Nu stă natra într-un fir = nu e mare pagubă, ciauşanu, gl. (Regional) A(-şi) da natrele (sau natra) (cu cineva) = a se răfui, a se certa straşnic cu cineva, id. v. 182. (Regional) A da (pe cineva) natra = a trage (cuiva) o bătaie. Cf. coman, gl. Să vezi cum te mai dau natra. id. ib. + (Regional) Totalitatea firelor de pe răşchitor (Unirea-Calafat). alr i 1 276/860. + (Regional) Totalitatea firelor de pe urzoi. Com. din zagra-năsăud. 2. Pînza ţesută, de la sulul dinainte al războiului de tesut pînă la urzeală (scriban, d., alr i 1281/85, 1289/65, 394, 528, 576, 782) sau pînă la spată (h x 254, a i 12); p. ext. pînza ţesută şi răsucită pe sulul dinainte (a i 22) ; p. gener. bucată de pînză (mai lungă) (todoran, gl., alr i 1289/510). + (Cu sens colectiv) Ţesături de in >sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. Cf. LTR2. 366 NATRIU — 43 — NATURAL 3. (Regional) Unealtă de ţesut’nedefinită mai îndeaproape. Cf. h ii 244, iv 157, v 394, xvi 300, xviii 284. II. (Prin sudul Mold.) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului. Gf. antipa, p. 460. — PI.: natre. — Şi: (regional) nârtă (hogaş, dr .ii, 179), nădă (alr i 1 290/136, 984, a ii 3) s.f. — Din bg. HaTpa. Cf. ser. natra. NÂTRIU subst. (Chim.) Sodiu. dicţ. — Pronunţat :-tri-u. — Din fr. natrium. NATRdN subst. (Chim.) 1. (învechit) Sodă (de rufe). Fierbînd altă măsură de apă de iznoavă şi puind într-însa îndestulă -acrime de salitră, cit s-au socotit că cere trebuinţa ca să se poată adăpa natronul şi magnezia. plusc, d. 8/16. Natron sulfuric sau sare de Glauber. J. CIHAC, I. N. 388/12, cf. GHEŢIE, R. M., BAR-CIANU, alexi, w., cantuniari, l. m. 2. (Prin Bucov.) Sodă caustică, a v 15, 16, GLOSAR REG. — Accentuat şi: natron. barcianu, alexi, w. — Din germ. Natron. NÂTRU subst. (învechit, rar) Sodă (de rufe). Cf. LM, ŞĂINEANU, D. U. — Din fr. natrum. NATtJR adj. invar. Care păstrează însuşirile naturale (I 1), caracteristicile primordiale; care este prin natură (4) aşa cum este. Uite pâri Crezi că-l face cu fierul? Aşi natur... caragiale, o. i, 195. Pieile crude trec la. .. cuţitul de spintecat, ca apoi să iasă crupoane, natur sau culoare, ardeleanu, d. 102, cf. scl 1963, 14. «v* Şniţel natur — felie de came prăjită în grăsime, după ce a fost tăvălită în făină. — Din germ. Natur. NATURAL, -Ă adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care este conform cu natura (3) cuiva, înnăscut, nativ (2), (învechit) naturalnic (1), (învechit, rar) naturelnic; propriu, specific. Faptele acelea la care ne duc îndemnerile nepercepute, sau instincturii naturalii, iorgo-vici, o. 3/4. Agerimea lui naturală si nevoia, în , curînd, îl deprinsără cu toate, asachi, s. l. ii, 36. Uite şi acuma eşti turmentat, eşti băut... miroşi cale d-o poştă... — Ăsta este mirosul meu naturel. caragiale, o. vi, 124. lată însuşirile pe care Tudor le putea pune în serviciul misiunii ce avea să-i fie încredinţată', un spirit natural care-l ridica mult peste gradul său de cultură, oţetea, t. v. 90. Nordicii ar fi... romantici în chip natural, născuţi astfel, după cum, tot în chip natural, latinii erau clasici. oprescu, i. a. iii, 15. 2. .(în opoziţie cu a r t i f i c i a lp Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului, (învechit) naturalnic (2); p. e x t. veritabil, curat, pur, nealterat. Mi se pare căjnirosul acestu se cade a se des-chilini în naturale şi artificiale (cu meşteşug). înv. vin. 3iJ7. ~Un vin poate ajunge pe cale de fermentor^jnfltmcM pînă la 16—18° alcool. enc. agr. v, 846. Capacitatea crescîndă a mătăsei artificiale, de a înlocui mătasea naturală, a redus treptat rentabilitatea culturii viermeluihe mătase. ionescu-muscel, fil. 14. Sînt peste treizeci de coroane, unele de flori naturale, altele de flori artificiale, stancu, u.r.s.s. 166. Ca productivitate piscicolă, cele mai interesante bazine natu-rale sînt, fără îndoială, bălţile dunărene, c. an-tonescu, p. 97. Lumina artificială... rămîne inferioară intensităţii luminii naturale, agrotehnica, i, 78. Folosirea îngrăşămintelor natu-rale... reprezintă... un mijloc important de a mări fertilitatea, id. ib. 299. Pămîntul are un singur satelit natural, Luna. geologia, 6. •(¡■Gaz natural = gaz format în natură (1), fără intervenţia omului, folosit adesea drept combustibil; s p e c. gaz metan. In 1948 s-a întreprins o exploatare sistematică pentru căutarea zăcămintelor de gaze naturale, oncescu, g. 34. Sere... folosind ca sursă de căldură gazele naturale, agrotehnica, i, 66. La noi în ţară în multe oraşe este folosit gazul natural, chim. an. călit. 286. + Primitiv, rudimentar; simplu, necultivat. Te rog să iai în samă a fi obiectul aceştii cărţi omul, în starea sa cea naturală. antrop. xv/v. Un buchet ieşit din mâinile ei e pururea un cap d-operă a bunului şi naturalului gust. f (1897), 9. Ea se ridică în lumina pală, violetă... o frumuseţe de linii arăta o cuminţenie naturală, bacovia, o. 208. Boccaccio zugrăveşte, din punctul de vedere laic, moravurile din timpul său şi proclamă idealul unei societăţi naturale şi libere, în care femeile triumfă prin isteţimea lor, iar bărbaţii prin voinţa şi energia lor. oţetea, r. 205. <)> Economie naturală = formă de economie în care bunurile materiale se produc pentru satisfacerea nevoilor proprii, fiind consumate în cadrul gospodăriei producătoare. Cf. der. + (Rar, despre rudenii) De sînge, adevărat. Norocul meu a făcut Ca pe un fiu natural să mă aibi în iubire, pann, e. v, 20/2. Clnd un vasal murea fără moştenitori naturali, feudul lui revenea regelui, oţetea, r. 75. + (Muz.; despre tonuri, game) Care nu a suferit nici o alterare. Cf. tim. popovici, d. m. + (Mat.) Număr natural — fiecare dintre numerele întregi pozitive. Cf. ltr2, der. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu, (neobişnuit) nedre-suit; care este realizat spontan, fără efort sau constrîngere, degajat. Stilul fabulei se cuvine a fi natural, familiar,... graţios, naiv. heliade, o. ii, 75. Naivitatea lui ajunge pînă a te face a zice că el credea singur cîte spunea, atît e de natural, id. ib. 80. Traduse apoi Ţiganii 371 NATURAL — 44 — NATURAL de Puşchin, poem atât de frumos şi de natural. negruzzi, s. i, 333. Mi-au plăcut poeziile lui, fiind foarte simple şi naturale, bolintineanu, o. 327. Tonul Laurei... nu mi se păru sincer; tristeţea ce vibra în dinsul era mai mult forţată decît naturală, f (1903), 17. In rolul Paraschivei făcea impresiune foarte naturală şi incintătoare in costumu-i românesc, ib. (1906), 34. Ţinuta trăgătorului trebuie să nu fie forţată, ci naturală. stoica, vîn. 43. <£> (Adverbial) Dl învăţător, costumat prea potrivit, a jucat natural, f (1906), 34. Măicuţa nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. REBREANU, R. I, 184. 4. Care se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal (1), firesc. V. explicabil. Pentru dinsul era un lucru foarte natural şi foarte lesne. gtn (1836), 1/23. Să căutăm a trage din acea revoluţie tot folosul putincios şi să-i dăm aliaţi naturali, adecă pe popoare, iar nu pe guver-nuri. bălcescu, ap. ghica, a. 571, cf. negu-lici. E lege naturală cînd mori să fii uitat. macedonski, o. i, 52. Ceea ce i se pare curios lui Lange, nouă ni se arată ca un lucru foarte natural şi de înţeles, gherea, st. cr. ii, 128. Aceste dregătorii erau consecinţa necesară, naturală, a însuşi faptului întemeierii statelor româneşti, bul. com. ist. v, 29. Concluzia la care ajungem în mod natural, după această sumară caracterizare a celor două atitudini, este că nu există decît un singur fel de a fi clasic, oprescu, i. a. iii, 12. Vom da aici cîteva aplicaţii ale acestei idei care ne va duce, după cum vom vedea, în mod natural... la unele clase de funcţii deja întîlnite. stoilov, t. f. 285. Gradaţia care există între proprietăţile elementelor şi înlănţuirea lor naturală, chim. an. călit. 16. -v> Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună. (F i g.) Ne urmam drumul... trecînd pe sub gigantici brazi răsturnaţi de vijelie, ori de moarte naturală. hogaş, dr. i, 8. Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului, în artele plastice şi în fotografie. Acesta este cadrul testamentului politicesc al lui Ştefan cel Mare, ideat de d. aga G. Asachi şi adus întru împlinire în olei şi în mărime naturală de d. Miler, artista de la Viena. ar (1834), 2851/18. Bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani. eminescu, n. 38. S-a apucat să facă o statuă peste mărimea naturală, caragiale, o. vii, 433. [Tabloul] este în mărime naturală, f (1897), 50. (Gram.) Gen natural = gen al substantivelor care corespunde repartiţiei pe sexe a fiinţelor sau distincţiei dintre fiinţe şi lucruri. Pe măsură ce neutrul se dezvolta, se păstra şi se întărea şi ideea genului natural, ll i, 106. A existat o perioadă cînd genul gramatical corespundea genului natural, graur, i. l. 149, cf. 148. Alăptare naturală = hrănire a unui sugaci la sînul mamei (sau al unei doici). Alăptarea naturală (cu laptele din sînul mamei sau al unei doici) este alăptarea ideală, ygrec, m. n. 8. <0> (Adverbial) Mulţimea obiectelor antice din ţara noastră a fost natural să mă atragă din ce în ce spre un studiu serios în materie arheologică, bolliac, o. 265. Tipurile cele mai vii se găsesc — şi aceasta e foarte natural — la scriitori eminamente creatori, ibrăileanu, s. l. 37. Naşterea arendaşului a împiedicat trecerea pămintului în mîinile ţăranilor, cum ar fi fost natural şi sănătos, rebreanu, r. i, 39. La şedinţele Academiei de artă se discutau, după cum era natural, chestiuni estetice, oprescu, i. a. iii, 20. Activitatea scriitoricească rămîne, cum e şi natural, închinată colectivului, sadoveanu, e. 186. Dacă este vorba apoi să investigăm originile, nu este natural să le căutăm în acele societăţi moderne care menţin alături de noi formele cele mai vechi ale civilizaţiei omeneşti? vianu, m. 14. + (Despre copii) Născut în afara căsătoriei, nelegitim, bastard; (rar, despre naşteri) care a avut loc în afara căsătoriei legale a femeii. O lungă tragedie de lupte între feluriţi copii naturali, hasdeu, i. v. 3. De la raporturile naşterilor legitime şi naturali se capătă indicaţiuni foarte importante pentru acei ce se ocupă cu moralitatea publică, i. ionescu, d. 83. Ceea ce mai ales încurca urcarea la tron era împrejurarea că fiii naturali erau puşi pe aceeaşi linie cu acei legiuiţi, xenopol, i. r. iii, 162. Afară de aceşti patru fii legiuiţi din care numai Bogdan a supravieţuit tatălui său, mai rămase după moartea lui Ştefan şi un fiu natural, Petru Rareş. id. ib. iv, 116, cf. 217. Despre legitimarea copiilor naturali, hamangiu, c. c. 80. Adoptase în secolul trecut o fată naturală, călinescu, s. 12. 5. Care aparţine naturii (1), care se referă la natură, care se găseşte în natură; (neobişnuit) naturesc. Cf. costinescu, lm, barcianu. Condiţiile de ordin natural şi material, economic şi social, au exercitat şi aici o influenţă covârşitoare. oţetea, r. 35. Odobescu... uită rareori să noteze temperatura mediului natural pe care-l descrie, vianu, m. 200. Printre factorii naturali care influenţează direct germinaţia ..., umiditatea şi căldura sînt esenţiali, săvulescu, m. u. i, 65. Cînd sînt păşuni naturale, se poate renunţa la păşunatul pe pîrloagă. agrotehnica, ii, 969. Nu se mai supune condiţiilor naturale atît de capricioase..., ci reglează după voie nivelul apelor, contemp. 1962, nr. 796, 2/4. <0> Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului. Am dori să descriem frumuseţile şi bogăţiile naturale ale ţării noastre, stoica, vîn. xi. Graniţă naturală sau hotar natural, limită naturală — graniţă, limită marcată de elemente ale naturii fizice (ape, munţi, văi etc.). Hotarele sînt determinate prin limite naturale şi anume, în cea mai mare parte prin pîraie. p. antonescu, a. 8. Pornind de la poziţia pe care o are Ţara Bîrsei în configuraţia geografică a ţârii noastre, cu hotare naturale aproape de jur-împrejur.. ., ne-am aştepta ca graiul popu- 371 NATURAL — 46 — NATURALII laţiei române de aici să ofere un mai pronunţat caracter dialectal, l. rom. 1959, nr. 5, 79. (în concepţia unor filozofi idealişti) Drept natural — drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara orînduirilor sociale, decurgînd fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. Gf. der. (Ieşit din uz) Ştiinţe naturale sau (învechit) istorie naturală — ştiinţele naturii, v. natură (1). Vezi... încă şi Istoria naturală a lui Pavel Chenghelaţ. teodorovici, i. 37/16. Arătare a vro cîteva fiinţe din istoria naturală, pleşoianu, ab. 37/2. Cabinet de istorie naturală, heliade, o. ii, 108. Insercinase întru aceasta pe D. Sibott, profesorul istoriei naturale, ar (1830), 2572 /3. Face din porunca lui Ludovic, riga Franţei, o călătorie înconjurînd globul..., aducînd descrieri foarte interesante pentru ştiinţele naturale, ge-nilie, g. 60/8. Istoria naturală [Titlu], barasch, i. n. Cu istoria naturală în mînă.. . nici este permis cuiva de a urmări în Europa pe grifoni. hasdeu, i. c. i, 209. Se numeşte profesoru de ştiinţele naturale la şcoala de agricultură, f (1880), 214. Este şi o colecţiune de istorie naturală. ib. (1897), 70. Aşa mi-a spus azi dimineaţă, la şcoală, în cancelarie, m-me Voinea de ştiinţe naturale, sebastian, t. 203. Istoria naturală, care descrie animalele de vinat, cuprinde toate momentele care interesează pe vînător. STOigA-ţ-JBtoî. 61. fii. Adv) (Adesea ca întărire a unei afirmaţii) Dfesigin^' fireşte, bineînţeles. Natural că se constată şi alte abateri de la normele arătate mai sus. iordan, g. 188. Destul te-am ţinut eu pe tine, a zis oftind pisica. E rîndul tău să umbli şi să „„aduci. — Natural! au adăugat copiii. ARGHEZl/c\j. 9. ( III. S. nyl. (învechit şi regional; în forma naturelj^ire, temperament, natură (3). Fără să iei sama plecărei naturelului său. vîrnav, f. m. i, 77r/8. Un naturel bun, gustul şi citirea cea mare a autorilor celor vestiţi sînt singure în stare a da învăţăturile pentru cum trebuie a păzi cineva măsura, heliade, o. ii, 20. O să fie un urîcios actor daca neîngrijind naturelul său va voi să se facă copia altuia, gtn (1836), 2/44. Naturelul lor era astfel, sau toată purtarea asta fu numai o făţărie? f (1870), 75. El era nobil, de un naturel vesel. ib. (1897), 9, cf. barcianu. Omu mieu are naturel bun, că nu să mînie. MAT. DIALECT. I, 82. 2. (Astăzi rar) Naturaleţe (2). Picturele... lasă să se vază lipsa de natural şi inspiraţiune poetică, filimon, o. îi, 154. în artele frumoase . .. le lipseşte poezia şi naturalul meridionalilor, id. ib. 163. Actorii, dupe gesticularea lor plină de naturel... îmi părură foarte buni. id. ib. 173, cf. 302. Vorbeşte cu o remarcabilă volubilitate, dar comod şi cu mult natural, caragiale, o. vi, 511. Suavitatea şi graţia cu care se exprimă, cugetările în care şi-o încadrează, armonia versu- rilor, naturalul acţiunii... formează un tot. macedónski, o. iv, 74. Toată scena respiră adevăr şi natural, gherea, st. cr. ii, 160, cf. iii, 295. Cred că pricina hotărîtoare a succesului dlui Istrate e naturalul operei sale. ibrăileanu, s. l. 134. — PI.: naturali, -e. — Şi: (Învechit şi regional) naturel, -ă adj., s. n., (regional) năturâl, -ă (alr n/836), (învechit, rar) naturáliu adj., naturále (iorgovici, o. 54/10) adj. invar. — Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel. Pentru sensul HI 1, cf. şi germ. Naturel 1. NATURALĂ s. f. (învechit şi regional; cu sens neprecizat, probabil) Motiv de ornamentaţie în cusături. 1 rochie lastră cu naturale (a. 1735). iorga, s. d. vii, 194. 1 prostiri cusută cu naturală. 3 năfrămi cusuţi cu naturali (a. 1745). uricariul, xi, 225. Şi-ţi zării rochiţa-n poale Cusută cu naturale Naturalele de fir, La mijloc cu trandafir, teodorescu, p. p. 326. — PI.: naturale. — Gf. natural. NATURÁLE adj. invar. v. natural. NATURALÎŢĂ s. f. v. naturaleţe. NATURALEŢE s. f. 1. (Rar) Calitate înnăscută. Cf. natural (II). Cf. lm. 2. Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament, atitudine, comportare naturală (I 3), (astăzi rar) natural (III 2), (învechit) naturalitate (2); uşurinţă cu care pare a fi făcut un lucru. V. simplitate. Cf. lm, barcianu, alexi, w. Cîteşitrei aveau în comun simplitatea, naturaleţea, bră-tescu-voineşti, p. 172. O domnişoară brunetă, drăguţă, care declamă cu multă naturaleţâ „Duşmancele" lui Coşbuc. agîrbiceanu, l. t. 120. Naturaleţea cu care sînt debitate aceste expresii de către eroii „ Ţiganiadei“ e într-adevâr surprinzătoare. VARLAAM-SADOVEANU, 157. — Şi: naturaleţă s. f. — Natural + suf. -eţe sau din it. naturalezza. NATURALICÉŞTE adv. (învechit, rar) în mod natural (I 4), în mod firesc; (învechit) naturalmente, (neobişnuit) natureşte. Cf. costi- NESCU. — Natural -f- suf. -iceşte. NATURÁLII s. f. pl. (învechit) Produse ale solului. Poporul ţăran se simţea foarte greu apăsat. .. prin impozite nouă, mai înainte necunoscute, prin dare de naturalii, precum fîn, paie, ovăz, grîu etc. bariţiu, p. a. i, 303. Ţăranul ... cumpără peştele de la căruţaşii ce umblă prin sate, aşa-zişii mălăieri — plătindu-l în naturalii. ANTIPA, P. 722. — Din germ. Naturalien, lat. naturalia. 377 NATURALISM — 46 — NATURALIZA NATURALISM s. n. 1. (In dicţionarele din trecut) însuşire a ceea ce este produs de o cauză naturală (15), caracterul a ceea ce este conform cu legile naturii (1). Cf. i. golescu, c., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. 2. (Filoz.) Doctrină care exclude supranaturalul, ridicînd natura (1) la rangul de principiu suprem. Cf. polizu, costinescu, lm. + Tendinţa de a explica, în mod neştiinţific, dezvoltarea societătii prin legile naturii (1). Cf. dn2. 3. Curent sau tendinţă în artă şi literatură, caracterizate prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, lipsită de interpretare şi de selectare artistică, prin preferinţa pentru aspectele urîte, vulgare ale naturii omeneşti. Zola socotea pe Balzac şi pe Stendhal ca întemeietorii naturalismului modern, gherea, st. cr. ii, 103. Deocamdată nu putem decât să-i lăudăm talentul, care a scăpai de cătuşa naturalismului, f (1903), 176, cf. ibrăileanu, s. 198. Acest chip de a vedea lucrurile prevesteşte naturalismul, căli-nescu, i. 65. Numărul mare de epitete este unul dintre procedeele stilistice ale naturalismului. contribuţii, i, 233. — Din fr. naturalisme. NATURALIST, -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu studiiil ştiinţelor naturii; (învechit) naturist (1). Naturalistul, adecă ispititorul firii, molnar, i. 55/7. Naturalist, cel ce să îndeletniceşte mai ales la istoria firească, vîrnav, l. 138v/21, cf. id. f. 169v/11, cat. man. ii, 112. Guvernul ieri a trimis o comisie de naturalisti... să facă cercetare cu de-amă-runtul asupra schimbării deodată a feţi[i] apei acestor două lacuri, cr (1829), 971/22. Natura-liştii din aceste două corăbii... au adus adunări scumpe de mai multe lucruri, ar (1829), 1372/4. Această comisie jăleşte pierderea iscusitului său naturalist, ib. (1830), 142/17. Naturaliştii (învăţaţii în cele ale firii), ib. (1832), 87742, cf. genilie, g. 54/8. Vestitul naturalist Lini. j. cihac, i. n. 263/22. Acele scrisori înştiinţează asemine despre moartea unui naturalist franţez. ar (1839), 56741, cf. valian, v., negulici, stamati, d., prot.-pop., n. d., pontbriant, d. O observaţiune a naturalistului Agassiz. hasdeu, i. c. i, xii, cf. costinescu. Celebrul fiziolog... era un mare naturalist, maiorescu, cr. ii, 162. Ştia ce o să ajungă copilul acesta: naturalist, brătescu-voineşti, p. 194. Fusesem pe coclauri cu un mare. naturalist... el după buruieni atingătoare de flora Moldovei, în general, şi a Ceahlăului îndeosebi, eu de teleleu Tanasă. hogaş, m. n. 99. In Moldova s-a întemeiat, în 1833, Societatea natura-liştilor. AGROTEHNICA, I, 36. 2. (Rar) Adept al naturalismului (2, 3). Cf. GHEREA, ST. CR. I, 16. II. Adj. Care aparţine naturalismului (3), care reflectă naturalismul, caracteristic natura^-lismului, privitor la naturalism; (învechit, rar) naturalistic. Georges Sand influenţează romanul naturalist francez, gherea, st. cr. iii, 199. Este de dorit ca dl Ioan Adam... să părăsească direcţiunea prea naturalistă şi să vină cu lucrări care să se poată ceti în toate saloanele, f (1903), 176. Gustave Lanson ... recunoaşte în întrebuinţarea imperfectului indicativului un procedeu obştesc al romancierilor naturalişti. vianu, m. 210. Cu toţii sîntem conştienţi de pericolul modei, — indiferent dacă ea s-ar numi naturalistă, cu tendinţă spre stilizare, sau altfel, t ianuarie 1962, 38. (Adverbial) Artiştii n-au copiat mecanic, naturalist, realitatea, ci au ales, au generalizat fenomenele cele mai tipice ale realităţii. contemp. 1956, nr. 485, 3/5. — PI.: naturalişti, -ste şi (învechit, m.) naturalisti. — Din fr. naturaliste, germ. Naturalist. NATURALISTIC, -Ă adj. (învechit, rar) Naturalist (II). Autorii germani începură a scrie în modul naturalistic al lui Zola. f (1890), 212. — PI.: naturalistici, -ce. — Naturalist + suf. -ic. NATURALITĂTE s. f. (învechit) 1. (Jur.; în dicţionarele din trecut) (Drept de) cetăţenie. Cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU, LM. 2. Naturaleţe (2). Caracterurile cele parti-colare ale ideilor sînt mai cu seamă naturalitatea, fineţa... , vioiciunea, marcovici, r. 193/13. Din naturalitatea aceasta.. . să află în Germania cu mult mai puţine urme. fl (1838), 492/17, cf. polizu. 3. însuşirea de a fi natural (12). Naturalitatea colorilor, lm. — Natural + suf. -itate sau din fr. naturalite, lat. naturalitas. NATURÂLIU adj. v. natural. NATURALIZA vb. I. 1. Tranz. (Jur.; ieşit din uz; complementul indică un cetăţean străin) A acorda, la cerere, calitatea şi drepturile, de cetăţean al statului în care locuieşte. V. împămînteni, încetăţeni. Cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, prot.-pop., n. d., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU. + Refl. (Despre cetăţenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetăţean al statului în care trăieşte. Streinul ce ar voi să se naturalizeze trebuie mai întîi să se arate cu petiţiune la guvern, dîmboviţa (1858), 142/3. Străinul care va voi a se naturaliza în România, va fi dator a cere natu-ralizaţiunea prin suplică către domn. haman- 383 NATURALIZARE — 47 — NATURĂ giu, c. c. 15. Se naturalizase şi spera că fiul său, fâcînd politică, va ajunge deputat, rebreanu, r. i, 166. 2. Tranz. f a c t. (Complementul indică plante şi animale) A face apt să trăiască într-un mediu nou, intrînd în componenţa faunei sau florei naturale a acestuia. V. aclimatiza. Plante esotice (străine) de naturalizat, bre-ZOIANU, A. 130/19, cf. POLIZU, COSTINESCU, LM, şăineanu, d. u. Am împuşcat cîteva prigorii pentru naturalizat, vîn. pesc. iulie 1962, 22. <£> Refl. O mulţime de producte necunoscute să naturalizară în Europa, genilie, g. 15/25. Sălci mul, originar din America de Nord, s-a naturalizat în continentul european, der iii, 472. 3. T r a n z. F i g. (Complementul indică idei, obiceiuri, instituţii, expresii etc.) A adapta, a introduce, a face să prindă rădăcini. Cf. costinescu, lm. Marele poet german spuse aceasta în cîteva versuri care au făcut nu puţin sînge râu trufaşilor cuceritori care credeau că vor putea naturaliza arta elină, petică, o. 384, cf. şăineanu, d. u. — Prez. ind.: naturalizez. — Din fr. naturaliser, germ. naturalisieren. NATURALIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) naturaliza. 1. (Jur.) Cf. naturaliza (1). Cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Străinul... va adresa guvernului cererea de naturalizare, ha-MANGIU, C. C. X, cf. BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U. 2. (Biol.) Cf. naturaliza (2). Cf. der. — V. naturaliza. NATURALIZAT, -Ă adj. (Jur.; despre oameni) Care a obţinut naturalizarea (1). (Substantivat) Naturalisaţiunea cea mare dă naturalizatului toate drepturile, dîmboviţa (1858), 141/54. — PI.: naturalizaţi, -te. — V. naturaliza. NATURALIZĂŢIE s. f. (învechit) 1. (Jur.) Naturalizare (D- Cf. i. golescu, c. Lege pentru naturalizaţia (scrierea între patrioţi) acestor streini, cr (1829), 1492/1, cf. negulici. Aceste reguli în privinţa naturalisaţiunei le avem şi noi în legislaţiunea noastră, dîmboviţa (1858), 14V49. Cere naturalizaţiunea prin suplică către domn. HAMANGIU, c. c. 15. 2. Naturalizare (2). Cu toate îngrijirile ce poate să aibă cineva pentru cultura plantelor din şure, nu poate să le dea binefacerile aerului slobod şi ale luminei nemijlocite... naturalizaţia le-ar aduce toate foloasele acestea, bre-zoianu,* a. 413/13. — Pronunţat: -ţi-e. — PI.: naturalizaţii. — Şi: naturalizaţiune s. f. — Din fr. naturalisation. NATURALIZAŢltNE s. f. v. naturalizaţie. NATURALMENTE adv. (învechit) în mod natural (I 4), în mod firesc; (învechit, rar) naturaliceşte, (neobişnuit) natureşte. Acţiunea lor cea diferită asupra albuminei sau asupra sărurilor de argint se explică naturalmente, pentru că compoziţia lor nu era tot aceeaşi. marin, pr. i, 144/17, cf. 186/24, costinescu. — Din fr. naturellement. NATURĂLNIC, -Ă adj. (învechit) 1. Natural (I 1). Aplecările ceale naturalnice ale lui, bine le ia în samă. teodorovici, m. 43/23. 2. Natural (I 2). Aşa fâcînd, viţele aceastea or slobozi şi face rădăcini naturalnice (după fire), nu silite, economia, 150/3. Amestecarea aceasta a pămînturilor sau după vreo întîmplare natu-ralnicâ sau prin lucrarea omenească făcut iastâ. or. ec. 9/11. — PI.: naturalnici, -ce. — Natură + suf. -alnic. Cf. rus. h a t y-p a ji h h bi ii. NATURĂ s. f. 1. Lumea materială, univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din univers; p. r e s t r. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzind vegetaţia, formele de relief, clima. Natura răcoroasă, calendari (1733), 35/1. Natura sau firea, şincai, înv. 3. Nevinovata natură cuprinde în sine ce e mai plăcut pre lume. maior, t. 45/8. După legile naturii, noi putem fi acum ceea ce trebuie să fim. marcovici, c. 30/1, cf. 8/7, 15/15. Civilizaţia păgînâ ce reprezenta principiul din afară, obiectiv, al naturei. bălcescu, m. v. 1. Universul s-a-ntors şi s-a schimbat natura, pann, e. iv, 28/21. Cum putea ei să înţeleagă româneasca, adică: o limbă plămădită două mii de ani în lacrimi, în sînge, în căutarea stelelor şi a naturei? russo, s. 36. Tot ce este frumos în natură place mai mult sau mai puţin fiecărui om. filimon, o. i, 114. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer şi pe toate din natură. eminescu, o. i, 142. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara, id. ib. 152. Şi pînă astăzi, din natură nimica n-a îmbătrînit. mace-donski, o. i, 63. Albastră era noaptea şi fragedă natura, în cer plutea răzleaţă o pulbere de opal. id. ib. 90, cf. 96, 164, 239, 262. Aceşti poeţi ai Renaşterii... slăviră iubirea, natura, artele frumoase, f (1903), 2. Ce pustie e natura şi omul în timp de toamnă, ib. (1906), 37, cf. 9. Tunetul era cuvîntul urii, El stăpînea puterile naturii, cerna, p. 158. Ce de lume 1 Ce de viaţă J Şi ce larm-asurzitoare 1 A întinerit natura. iosif, v. 26. Cu dt înaintam pe drumul Sihlei, cu atît natura devenea mai aspră, hogaş, dr. i, 15. Eu caut în natură, pretutindeni, Ideile. camil petrescu, v. 9. Raţiunea pentru care atomul cu şase electroni posedă aceste proprietăţi remarcabile îşi are origina în vreo lege primor- 390 NATURĂ — 48 — NATURĂ dială a naturii, id. p. 401. Se apropie iarna', a naturii şi, poate, şi a noastră, bacovia, o. 222. Natura şi cerul plin de soare păreau că voiesc să ajute nervii lor obosiţi, id. ib. 242. A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezînd natura udă C-un mănunchi de ciumafai. topîrceanu, b. 53. Atitudinea artistului faţă de natură, oprescu, i. a. iii, 13. îndeletnicirea ... vînatului şi pescuitului i-ar fi prelungit bucuria luminii în natura veşnic înnoită, în cîmpii şi dumbrăvi, sadoveanu, e. 43. Mistral şi-a trăit viaţa laolaltă cu natura, în rînd cu soarele, cu griul, cu fructele, arghezi, t. c. 51. Bălcescu n-a fost un pictor al naturii. vianu, s. 76. Ne-ar trebui luni, poate ani... spre a admira această arhitectură diversă, colorată, adaptată asprelor condiţii ale naturii. stan cu, u.r.s.s. 124. Studiul fenomenelor naturii. stoilov, t. f. 7. în natură are loc un schimb continuu între aerul solului şi aerul atmosferic. agrotehnica, i, 112. Rămase pe gînduri, la prova, cu ochii la peisajul Deltei, redus, pe zeci de kilometri, numai la patru elemente din vastul catalog al naturii: stuful, sălciile, cerul şi apa. tudoran, p. 33. Elementele se găsesc în natură libere sau, de cele mai multe ori, în combinaţii chimice, chim. an. călit. 16. Problema transformării naturii nu poate fi rezolvată numai de specialişti în domeniul ştiinţelor tehnice, fără participarea geografilor, probl. geogr. i, 19. Loc. a d v. în natură = în realitate, aievea, în persoană. Aş! poza e moft 1 s-o vezi în natură, domle... caragiale, o. i, 195. (învechit) Din natură = în mod natural (12), pe cale naturală. Acolo la ţărmurile mării sînt nişte văi din natură făcute, călătorie, i, 54r/10. Pămîntul cel din natură neroditoriu. or. ec. 1/2. Puţine ţâri s-au îmbogăţit din natură cu atîta îmbilşugare precum este Ţara Rumânească. cr (1832), 2891/10. + (învechit; la pl.) (Contribuţie în) produse ale solului. Toate naturile cîte sînt trebuincioase pentru curtea domnească să le cumpere cu riza-pazar din banii ce li se vor da de la visterie, iar din ţeară să nu se ia nimic (a. 1815). tes. ii, 388. Răspunderile naturilor ce din vechime era obicinuiţi lâcuitorii să dea prin feluri de orînduieli (a. 1817). ib. 360. -y* Loc. adj. şi a d v. în natură = in obiecte, în produse (nu în bani). Taxele sau plăţile ce iau în bani sau în natură, şincai, hr. iii, 277/4. Am văzut într-o colecţie privată ardeleană un contract prin care episcopia din Rîmnic. .. tocmea un dascăl latinesc, asigurîndu-i o plată în bani şi în natură, iorga, l. i, 518. Respectivii vameşi... nu primeau vama în natură, n. a. bog- dan, c. m. 165. + (Adjectival; învechit, despre aur) Nativ (1). Aceşti aurari din vechime au fost aşăzaţi a-şi răspunde dajdiia... în aur natură năsip (a. 1829). doc. ec. 439. Socoteş1\ a să îndatora dă a-şi plăti dajdiia lor în aur natură (a. 1829). ib. 440. 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă universul; (prin personificare) universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă de anumite legi. Pămîntul lăsat în grija naturii. i. c., poezii, 25. însuş mama natură ne arată Că toată chivernisirea bună Vine şi spînzură dintr-o mînă. budai-deleanu, ţ. 340. înţelepciunea şi fericirea, păreche măreaţă de natură unită. marcovici, c. 37/24. Văzînd-o cineva, trebuia .. . să o privească ca pe unx&p d-operă a naturei. -=*. negruzzi, s. i, 38. @Mura) a pus amorul în inima fiecărui om. filimon, o. i, 114. însemnat cu pata putrejunii de natură, eminescu, o. i, 150. {Natura-l jnzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă, caragiale, o. i, 246. Cît de vădită se face pretutindenea dreptatea naturei. f (1897), 9. Natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă, anghel, pr. 61. Cuvîntul scris în carte e oare destul de puternic, ca să şteargă cuvîntul scris de (natură în inima lor? hogaş, dr. i, 14. Tot ce a avut de pus natura în el, i-a plasat în ochi şi în mînă. c. petrescu, o. p. i, 90. Am descoperit că natura a mai aşezat acolo şi ficatul, id. c. v. 32. Natura luptă cu pericolul evaporării şi al uscării, c. antonescu, p. 29. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere, care rezultă din conformaţia sa şi care o caracterizează, constituind esenţa sa; structură; fel propriu de a fi, fire, temperament, (învechit şi popular) nărav (3), (învechit şi regional) natural (III). V. înclinare, caracter, predispoziţie. Şi-i era urîţi ficiorii cei de boier, să nu-i vadză într-ochi, de pe cum îi era nătura lui. neculce, l. 109. Au dat multe daruri solilor nemţeşti şi moschiceşti... ca să mai lungească, să treacă vara cu amăgele, după cum este nătura turcilor, id. ib. 351. Genunchile late arată hole-ricească, călduroasă. .. natură sau fire. fi-ziogn. 110/9. Unghiile lungi pe deagete arată cu natură frumoasă, ib. 121/12. [Unele femei] se nasc cu natură grozavă (a. 1803). uricariul, vii, 129. Amiciţia nu ţine mult între cei nease-menea la natură (fire, nărav), tomici, î. 38/17. De mînie foarte groaznic tremura, Pentru că şi din natura-şi pe toţi oamenii ura. pann, e. ii, 93/11. Fiecare generaţie produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social şi istoric al fiecărei epoce. alecsandri, s. 25. Şiretenia... se află mai ales în natura fiinţelor celor slabe, la care ea ţine locul puterii ce le lipseşte, bolintineanu, o. 299. Şer este de şaizeci şi şase de ani, natură întîrzietoare, tot este încă june într-însul sau cel puţin el crede. id. ib. 419. Prin natura sa pre- 390 NATURĂ — 49 — NATURĂ dispusă, el devenea şi mai sărac, eminescu, n. 36. Sînt oameni închişi..., naturi posomorite şi refractare, care împrăştie în jurul lor ca o senzaţie de frig. vlahuţă, o. a. iii, 86. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greşite asupra poetului, ionescu-rion, c. 64. Totul părea aşezat pentru o lungă viaţă. .. căreia naturile lor, puţin expansive, îi dau o uşoară umbră de ideal. d. zamfirescu, v. ţ. 205. Foarte rar Caragiale dă nume care să nu indice natura personagiului dintr-un punct de vedere oarecare, ibrăileanu, s. l. 87. Natură de artist (era să fie pictor). id. s. 227. E o natură mîndră, deşi sfioasă în acelaşi timp. sadoveanu, o. xi, 457. Dumneata exagerezi; eşti o natură foarte impresionabilă, id. ib. xiv, .232. Aceştia au pierdut natura lor primitivă, şi-au schimbat şi fondul prim bun pe care-l aveau, bart, s. m. 25. în rîndul primilor realişti stă Costache Negruzzi, natură cumpătată şi discretă, vianu, a. p. 47. Era celebru şi prin natura sa zvăpăiată. oprescu, i. a. iii, 19. El ştia să renunţe la toată bucuria naturii lui, făcută ca să strălucească şi să se mistuie-n lumină, putea să rupă o prietenie, să renege un trecut, arghezi, t. c. 64. Zinele ar fi jurat că ceva schimbare a trebuit să se întîmple în natura crăiesei. reteganul, p. ii, 14. Haram-başă şi-or găsit Pe Piperea cel vestit, Voinic ager la natură, Făcut bine la siătură. id. tr. 36. Aşa-i e nătura. Com. din zaqba-năsăud. Ăsta are natură bună. alr i 1 374/12. Are natură iute (să mînie iute), ib. 1374/158, cf. alr ii 3 682/102. Omul ista e rău la natură _ Com. din oraviţa. <0> A două natură = ansamblu de însuşiri dobîndite, care au căpătat forţa şi importanţa celor înnăscute. Asprimea cea cu prea asupră a spartanilor, carea să făcusă a doua natură prin creştere, molnar, i. 274/3. Adevărat că obişnuinţa este o a doua natură, f (1900), 559. Loc, adj. şi a d v. Din (sau de la) natură = din naştere, înnăscut. Prostia din natură nu se poate iscusi, pann, h. 60/3. De la natură omul are o impermeabilitate, o rezistenţă, arghezi, b. 7. Boală din natură. alr ii/i mn 56, 4181/836. Prostul uită din natură De la mînă pîn’ la gură. zanne, p. ii, 244. <0> E x p r. (Regional) A avea (sau a îi cu) natură = a fi violent, periculos; a fi arţăgos. Cf. CONV. LIT. XLIV, 268, FRÎNCU-CANDREA, M. 103. + (Regional) Viciu, patimă (4), nărav (2). Are riatura beţiei. Com. din braşov. Lupu părul înschimbă dar natura ba. alr ii 4 958/29. + Ceea ce ţine de viaţa senzorială. Don Juan, aşa cum îl cunoaştem, e un om care nu vrea să ştie dedt de plăcerile naturii, ionescu-rion, c. 81. + Ceea ce este natural (13). Politeţea este triumful artificiului asupra naturii. Ea este într-un fel contrariul naivităţii, vianu, m. 73. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică, trăsătură particulară şi esenţială, calitate; felul în care este alcătuit un lucru, structură, conformaţie; (mai ales in legătură cu abstracte) substanţă, esenţă; p. e x t. fel, soi, gen, varietate. Timpii. .. sînt trei, cel dă acum, cel trecut şi cel viitoriu, aceştia apoi, după firea şi natura fieştecâruia chip, să împarte în^dăosebiri schimbătoare. vĂcĂREscuL, gr. 61/13.De la natura sau firea pămîntului... atîrnă. înv. vin. 5/14. Octavele proferetice sînt cu totul de altămatură de octavele fonetice, heliade, o. ii, 374. Este vorba de lucruri atît de depărtate de noi prin natura lor şi prin trecerea atîtor veacuri, marcovici, d. 307/16. Un episod de astă natură este petrecerea principelui Svindrighelo în Moldova, asachi, s. l. ii, 31. Esenţa naturii spirituale a omului. bălcescu, m. v. 2. Conştiinţa naturei limbei. russo, s. 64. Datoria... fiecărui patriot era ca nici un minut să nu înceteze din lucrări, care de natura lor să fie ca o protestaţie energică, ap. ghica, a. 795. E constatat că nu toate părţile sistemului nervos au aceeaşi natură şi aceeaşi funcţiune, conta, o. c. 38. Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi înşelătoare a lucrărilor lumeşti, eminescu, n. 61. [Rozele] natura lor nu şi-o desmint. macedonski, o. i, 193. Despre natura împrumutului, hamangiu, c. c. 399, cf. 396, 413. în dureri, de orice natură ar fi..., medicamentele opiacee dau rezultate atît de sigure încît nu pot fi înlocuite, f (1900), 592. Suprafaţa sau numărul de arbori după natura tăierilor. p. antonescu, a. 99. De multe ori împrejurările sînt de aşa natură, că încheierile trebuie să se facă şi altă dată în decursul anului, i. panţu, pr. 90. Industria manufacturieră se vede de două naturi: sau se face cu materii indigene, sau se mărgineşte a fasona materiile importate, n. a. bogdan, c. m. 125. Te-ntorci totuşi c-o simţire cu totul de altă natură în ţintirimul trecutului! sadoveanu, o. ix, 184. îmi închipui că este un lac de natură vulcanică, id. ib. 460. Oricît s-ar apropia, ca atmosferă, vorbirea familiară (orăşenească, deci a oamenilor culţi) de cea populară, natura ei este totuşi, în multe privinţe, alta. iordan, stil. 75, cf. id. g. 18. Nervii senzitivi răspund cu acelaşi fel de senzaţii, oricare ar fi natura agentului care i-ar acţiona, vianu, m. 92. Zugrăvirea mişcării este oarecum impusă de natura temei tratate, id. s. 142. Noţiuni şi proprietăţi de natură topologică, stoilov, t. f. 17. Polenul zbîrcit şi anormal al acestor soiuri este o indicaţie asupra naturii hibride a plantei. bordeianu, p. 305. Preferinţe pentru hrana de natură vegetală, c. antonescu, p. 55. Natura solului are o influenţă însemnată asupra eficacităţii îngrăşării suplimentare, agrotehnica, i, 809, cf. 159. Dacă... mai sînt şi alte motive, sînt numai de natură intimă, t. popovici, se. 90. Caracterul popular al limbii lui Creangă se manifestă şi în fapte de natură strict lingvistică. contribuţii, i, 164. Unele elemente... de natură radioactivă, au fost create artificial de om. 390 — 60 — NAŢIONAL NATURBL chim. an. călit. 11. Un factor de proporţiona-litate dependent de temperatură şi de natura substanţelor, ib. 30. Cauza fundamentală a tuturor contradicţiilor dintre ţările capitaliste trebuie căutată în existenţa proprietăţii private asupra mijloacelor de producţjg, care, prin natura sa, dezbină pe producători, lupta de clasă, 1961, nr. 7, 25. L o c. a d j. De natură să... = capabil*.să . .. , apt să . .. Îndărătnicia cu care defunctul s-a inspirat ani de zile . .. din mărunţişuri e de natură să releveze o stare sufletească, abghezi, t. c. 84. — Accentuat şi: (regional) nătură. — PI.: naturi. — Şi: (popular) nătură s. f. — Din lat. natura, it. natura, fr. nature, germ. Natur. NATURÉL, -Ă adj., s. n. v. natural. NATURÉLNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Natural (I 1). Fie prin sfatul părintelui său, fie prin uşoreţa naturelnică a caracterului său. calen-dariu (1794), 31/19. — PI.: naturelnici, -ce. — Natură -f suf. -elnic. NATURÉSC adj. (Neobişnuit) Natural (I 5). Cf. DRLU. — Natură + »uf. -esc. NATURÉ ŞTE adv. (Neobişnuit) în mod natural (I 4), în mod firesc; (învechit) naturalmente, (învechit, rar) naturaliceşte. Cf. drlu. — Natură -f suf. -eşte. NATURISM s. n. 1. Curent literar-artistic caracterizat prin atenţia acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. V. naturalism (3). Desfăcîndu-se de viaţă, adevăr şi sinceritate, artiştii europeni au trecut prin naturism, futurism, paroxism, dadaism. contemp. 1948, nr. 107, 9/3. Alături de dramaturg, vieţuieşte şi un poet. Neclarificat insă, fascinat de desfăşurarea forţelor, cucerit de naturism. ib. nr. 112, 5/2. 2. (Filoz.) Cultul religios al naturii (1) şi al unor forţe personificate ale ei. Cf. ralea, s. t. iii, 35, DER. — Din fr. naturisme. NATURIST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (învechit) Naturalist (I 1). Cf. stamati, d. 2. Adj. (Rar) Care aparţine doctrinei medicale a lui Hipocrat. Medicina naturistă, ygrec, m. n. 641. 3. Adj. (Filoz.) Care are la bază cultul pentru natură (1) şi ideea reîntoarcerii la modul de viaţă primitiv. Povestea de iubire a cavalerului şi a sirenei sale se încarcă de sensurile unei filozofii naturiste, contemp. 1966, nr. 1 005, 4/5. — PI.: naturişti, -ste. — Din fr. naturiste. NĂŢIE s. f. v. naţiune. NAŢINTtJŞ subst. (Bot.; regional) Zambilă (Hyacinthus orientalis) (Moftinu Mic-Carei).\ alr n 6 264/334. — Din magh. nâcintus. NAŢI (ÎN s. n. v. naţiune. NAŢIONĂL, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Care aparţine sau e propriu unei naţiuni (1), unui stat, care se referă la o naţiune, la un stat sau le reprezintă; care este instituit sau întreţinut de stat; (despre instituţii de cultură) în care se vorbeşte limba naţiunii respective; (învechit) naţionalicesc, naţionalnic, (învechit, rar) naţionalist (I 1), (neobişnuit) naţionalistic. Cf. ior-govici, o. 54/17. Limba naţională, budai-de-leanu, lex. începui a cumpăni pre toţi iubitorii de cultura naţională, petrovici, p. n/11. Iubitori de ştiinţă şi de cultura naţională, teodorovici, i. vi/17. Împodobiţi cu hainele naţionale, golescu, I. 21. Să tălmăcească cărţi trebuincioase în limba naţională, id. ib. 40, cf. 39, 65, 89. Să se poată alcătui o bibliotecă naţională (a. 1828). urica-riul, vii, 181. După întemeierea şcoalelor în limba naţională ... ideea teatrului naţional abia s-a ivit. heliade, o. ii, 58. In cîntecele rumâneşti naţionale vedem, cum şi în proverbi şi poveţe, deosebite versuri, id. ib. 124, cf. 43. Cit este de rîvnit pentru tot rumânul a vedea odată prin îndemnul celor mai mari şi un teatru naţional, unde nu puţin se desăvîrşeşte, pre lîngă năravuri, şi limba, cr (1831), 162/14. O ceată de gvardie naţională şi de trupe de linie s-au aşăzat înăuntrul palatului, ar (1831), SV'iO. Puteri naţionale se vor întrebui asemene spre a îmbloca Lisabona. ib. (1832), 8-738. Şcoala naţională de la sfintul Sava. marcovici, c. 5/13. Pedestrimea miliţiii naţionale au dat din armele de foc o întreită detunare. ar (1834), Elevii Conserva- torului filarmonic au dat, marţi în 23 fevruari, a lor întăi cercare teatrală în limba naţională, ib. (1837), 811/28. Această foaie este menită a aduna şi a împărtăşi doritorilor literaturei naţionale producturile genii (duhului) rostite în proză seau în versuri, ib. 972/2. O dovadă a recunoştinţei naţionale, ib. (1838), 32/28. De nevoie a fost a întrebuinţa gvardia naţională, ib. 201/19. Rivalitatea naţiunală şi politică între aceşti doi puternici vecini... paraliza aplicaţiunea puterei comune, asachi, s. l. ii, 82. Sosirea străluciţilor monarhi s-au urat cu cîntece naţionale, ar (1839), 22/6. Măsuri pentru apărarea naţională. ib. 121/15. Moisi Fulea cel peste tot Marele Prinţipat al Ardealului al shoalelor naţionale crăiesc director, sp i, 48/17. Avem dar o datorie sfîntă, fiească şi naţională, russo, s. 14. Sărbare naţională, id. ib. 21. întâiul poet naţional al României, negruzzi, s. i, 339. Zice că nu se cuvine fetelor de boier să poarte haine naţionale. 400 NAŢIONAL — 51 — NAŢIONALIST alecsandri, t. 662. La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iaşi... , Kogălniceanu şi alţii au găsit cu cale să cheme la adunare şi cîţiva ţărani fruntaşi. .. spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi nobil act naţional, creangă, a. 161. Apoi nu-i zice lui degeaba „Vocea patriotului naţionale“, caragiale, o. vi, 14, cf. 52. Vom continua stăruinţa noastră şi în anul viitor, dezvoltînd gustul de lectură şi conlucrînd astfel la răspîndirea culturei naţionale, f (1900), 614. O festivitate ... în amintirea uneia din cele mai măreţe figuri ale istoriei noastre naţional-cul-turale. ib. (1906), 9. Cîntări naţionale, ib. 10. In Moldova a lipsit o clasă mijlocie naţională, cu instincte revoluţionare, ibrăileanu, sp. cn. 27. Cele două probleme principale ce se puneau în acea vreme: limba literară şi literatura naţională. id. ib. 48. Aici văd cele dintâi costume naţionale olandeze, sadoveanu, o. ix, 294. Amatorii de teatru naţional nu ascultau cu plăcere o limbă artificială, id. e. 69. România are nevoie de 30 000 — 35 000 tone bumbac anual, din care solul naţional produce numai 4 000— 5 000 tone. ionescu-mus.cel, ţes. 23. Romantismul se va interesa mai mult de aspectul naţional al manifestărilor fiecărui popor, oprescu, i. a. iii, 14. Pentru cugetarea lui, acest om cu privirea cruntă a fost izgonit din ţară şi a avut să guste înstrăinarea silită, cea mai grea pentru un luptător naţional, arghezi, t. c. 38. Va fi numit director al Teatrului naţional, id. ib. 68. Cîteva din episoadele narative sau din tablourile istorice ale lui Bălcescu sînt adevărate basoreliefuri literare, inspirate de caldul său sentiment naţional. vianu, m. 256, cf. 17. Aspiraţia societăţii româneşti la începutul secolului al XlX-lea către libertate şi forme naţionale de viaţă cerea transformarea limbii, literare, id. s. 184, cf. 6. în cele mai multe locuri, veşmîntul naţional al popoarelor a rămas acelaşi, stancu, u.r.s.s. 116. Legile interne proprii unei singure limbi constituie specificul naţional al limbii, gratjr, s. l. 96, cf. 118. Limba naţională nu mai este ceea ce era limba comună a poporului; ea devine mai unitară, mai închegată, mai organizată, în general mai bogată în mijloacele de exprimare, id. i. l. 227. Confecţii... cusute cu motive naţionale. scînteia, 1960, nr. 4859. Repartiţia venitului naţional, proporţia dintre fondul de acumulare şi fondul de consum corespund pe deplin intereselor oamenilor muncii, lupta de clasă, 1961, nr. 5, 11. Comportarea echipelor noastre naţionale de volei. sp. pop. 1961, nr. 3 926, 3/1. Ritmurile de creştere au o importanţă decisivă pentru industrializarea ţârii şi prin aceasta pentru progresul întregii economii naţionale, contemp. 1962, nr. 795, 1/3. <£■ Şosea naţională — şosea care leagă între ele centrele importante ale unei ţări şi a cărei întreţinere se află în seama administraţiei centrale. Linia ferată — O vecină ... Nu seamănă cu ea O biată bătrînă şosea Banală — Dar naţională, minulescu, v. 220. 2. S. m. (Jur.; rar) Cetăţean al unui stat. Naţionalul nu se poate extrăda şi o persoană nu poate să-şi piardă naţionalitatea numai pentru faptul că domiciliind în străinătate, nu s-a înscris în registrele consulatului respectiv. cod. pen, r.p.r. 38. + (învechit, rar) Compatriot. Cf. lm. + (Rar; la pl.) Totalitatea celor care compun o naţiune (1). Cf. şăineanu, d. u. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: naţionali, -e. — Şi: (învechit, rar) naţionale adj. invar., naţiunâl, -ă (pontbriant, d.) adj. — Din lat. naţionali», fr. naţional. NAŢIONÂLE adj. invar. v. naţional. NAŢIONALICESC, -EASCi adj. (învechit) Naţional (1). Caracterul naţionalicesc. molnar, i. xxi/16. Duhul naţionalicesc. id. ib. 271/10. Multe află şi învaţă, tot dintr-acelea ce fieşcare n-au ştiut, şi mai vîrtos cînd bagă cinevaş seama la obiceiurile naţionaliceşti. golescu, î. 76. Portul naţionalicesc este pălărie mică, cămaşă curată, veste sau spenţer. id. ib. 123, cf. 90. — Pronunţat: -ţi-o-, — Pl.: naţionaliceşti. — Naţional + suf. -icesc. NAŢIONALICÎŞTE adv. (Rar) In mod naţional. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. — Pronunţat: -ţi-o-. — Naţional -f suf- -iceşte. NAŢIONALISM s. n. 1. (învechit) Sentiment de dragoste faţă de specificul şi tradiţiile propriei sale naţiuni (1).V. patriotism. Nici o zi pînă acum de cînd au pierdut rumânii armele, ca aceasta nu a însemnat într-aUta putere naţionalismul, cr (1830), 303V10. Străi-nomania ... , astă patimă dărmîtoare naţionalismului. calendar (1850), 93/3. în Transilvania există un naţionalism nu de paradă şi de banchete, gherea, st. cr. iii, 125. 2. Concepţie şi politică burgheză care susţine interesele burgheziei naţionale, prezen-tîndu-le ca interese ale întregii naţiuni, şi nesocoteşte interesele altor naţiuni, instigînd la vrajbă naţională şi la ură de rasă. V. şovinism. In ţărănime nu prinsese fascismul, nici naţionalismul, beniuc, m. c. i, 212, cf. 83. Deşi unii dintre ei sînt lipsiţi de educaţie politică .. . , elimină dintre ei otrava naţionalismului. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 105. — Pronunţat: -ţi-o-, —■ Din fr. nationalisme. NAŢIONALIST, -1 adj., s. m. şi f. I. Adj. 1. (învechit, rar) Naţional (1). Poftitori de binele de comun naţionalişt care s-ar îndura a plăti tipografilor, ţichindeal, a. m. xvi/15. 405 i NAŢIONALISTE — 62 — NAŢIONALIZA 2. Care susţine naţionalismul (2), caracterizat prin naţionalism, privitor la naţionalism. V. şovin. Tendinţele naţionaliste, toleranţa faţă de greşeli şi lipsuri, lipsa de tărie morală, îngîmfarea constituie condiţii prielnice pentru infiltrarea în rîndurile noastre a agenţilor duşmanilor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV1. 422. H. S. m. şi f. 1. (învechit) Adept al naţionalismului (1). V. patriot. Multe din afară şi dinlontru împedecări a unei mai bonă cultivire a învăţătorilor stătea împotrivă şi împreunarea poterilor a tuturor naţionalistelor era de lipsă. man. înv. n/19. Domnia ta eşti cel dintîi carele ai alergat, gata fiind a da ajutori unui naţionalist, petrovici, p. viii/6. Nu numai eu singur, ci mulţi naţionaliste români sînt cărora vrerea domniei tale cea bună. .. le-au adus ajutoriu. teodorovici, i. n/1. Un număr mare de naţionalişti simţesc cu fierbinţală şi ştiu de ce avem trebuinţă neapărată, gt (1838), 41/32. în unele clipe era naţionalistul cel mai înfocat. agîrbiceanu, a. 218. Belciug era mare naţio- nalist. rebreanu, i. 108. în „Românii şi poezia lor“, Alecsandri laudă pe ţăran şi-l idealizează ... el nu vorbeşte ca democrat, ci ca naţionalist. IBRĂILEANU, SP. CR. 146. 2. Adept al naţionalismului (2). dicţ. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: naţionalişti, -ste. — Şi: (învechit) naţionalişt, -ă adj., naţionaliste subst. pl. — Din lat. naţionalista, it. nazionalista, germ. Nationalist, fr. naţionaliste. — Pentru naţionalişt, cf. magh. nâcionalista. NAŢIONALISTE subst. pl. v. naţionalist. NAŢIONALÎSTIC, -i adj. (Neobişnuit) Naţional (1). Cf. ARGHEZI, T. C. 90. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: naţionalistici, -ce. — Naţionalist -f- suf. -ic. NAŢIONALIST, -Ă adj. v. naţionalist. NAŢIONALITlR, -Ă adj. (Rar) Care se referă la naţionalitate. Cf. iordan, l. r. a. 164. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: naţionalitari, -e. — De la naţionalitate. NAŢIONALITATE s. f. 1. Ansamblul însuşirilor care caracterizează o naţiune (!) Şi o deosebeşte de altele; caracter naţional (1). Românii, pentru a-şi pute păstra naţionalitatea şi neatîrnarea, s-au văzut nevoiţi a începe două războaie, ist. m. xii/18. Colonii romani... se traseră în Munţii Carpaţi, unde-şi păstrară naţionalitatea şi independenţa lor. bălcescu, m. v. 7, cf. 8. Au păzit a lor naţionalitate şi limba. calendar (1855), 103/8. Imperiile şi naţiile au avut mărirea şi căderea lor; ele însă şi-au păzit naţionalitatea subt orice împregiurări. negruzzi, s. i, 200. 2. Apartenenţă a unei persoane la o anumită naţiune (1); (rar) naţiune (2).V. cetăţenie. A treia clasă, cea mai numeroasă sau adeca propriul popor ţăran din partea cea mai mare a ţării, era lipsită, fără nici o distincţiune, de naţionalitate şi religiune ..., de orice drept civile şi politic, bariţiu, p. a. i, 8. Poporul, după naţionalitatea mumei, îl numi Ioan Armeanul. hasdeu, ap. viANtr, M. 249. Aceleaşi drepturi şi datorii, fără deosebire de sex, rasă sau naţionalitate. contemp. 1962, nr. 796, 1/5. 3. Apartenenţă a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat; (rar) naţiune (2). Cf. der. 4. Comunitate de oameni cu aceleaşi caractere naţionale, locuind pe teritoriul unui stat multinaţional sau, ca minoritate, pe teritoriul unui stat naţional ; (învechit şi popular) naţiune (1). împărăţia romană trebui să cază... ca să facă loc unei organizări progresive. . . produsă prin armonia naţionalităţilor libere, băl-cescu, m. v. 6. Pînă a nu luci la soare, naţionalităţile mocnesc veacuri, russo, s. 77. Grecii erau poporul cel mai luminat din tot orientul, aveau oameni învăţaţi, erau singura naţionalitate din Imperiul otoman cunoscută în Europa, ghica, s. 93. Venind Nicu Bălcescu cu Iancu Bălă-ceanu la Constantinopol, am conceput împreună ideea formării unei legiuni române în Transilvania, care să lupte alături cu ungurii în contra absolutismului şi pentru liberarea naţionalităţilor. id. a. 175. Cînd — zise primarul — pun la dispoziţie acest templu locuitorilor acestui oraş, doresc din inimă ca fiecare naţionalitate să-l folosească pentru prosperitatea şi înflorirea culturei sale proprii, f (1900), 585. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: (4) naţionalităţi. — Din fr. nationalité, germ. Nationalität. NAŢIONALIZA vb. I. Tran z. 1. (Astăzi rar) A imprima, a da caracter naţional (1), a adapta la specificul naţional. Cf. negulici, pontbriant, d. Germanii, ruşii, ungurii au naţionalizat mult limba ştiinţifică, ibrăileanu, sp. cr. 165. Afirmînd că fiecare credincios are dreptul să se adreseze lui Dumnezeu în limba sa... , [Luther şi Calvin] au naţionalizat rugăciunea. oţetea, r. 331. (Glumeţ) Aducerea copiilor cu barza e-o. idee franţuzească sau germană, ne pare rău că am naţionalizat-o în gospodărie, dar ne-a comunicat-o Cati, săsoaica şi agentul de cultură din casă. arghezi, c. j. 150. <£- R e f 1. pas. Literatura românească nu se poate naţionaliza şi înfrumuseţa decit prin inspi-rarea de la literatura populară, ibrăileanu, sp. cr. 213. T r a n z. şi refl. pas. (învechit) A (se) naturaliza (1). Cf. i. go- LESCU, C., NEGULICI, PONTBRIANT, D. 411 NAŢIONALIZARE — 63 — NAŢIUNE 2. (Complementul indică mijloace de producţie, averi imobile etc.) A trece în posesia statului. V. socializa, etatiza. (Refl. p a s.) Ştiai că se naţionalizează batozele, be-niuc, v. cuc. 23. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: naţionalizez.—Şi: (învechit, rar) naţiunaliză vb. I. PONTBRIANT, D. — Din fr. nationaliser. NAŢIONALIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) naţionaliza. 1. Cf. naţionaliza (1). Cf. polizu, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. A început CU o viaţă italienească a lui Scanderbeg, broşură mai mult populară, pe care a tradus-o într-o bună limbă românească, în limba cărţilor sfinte, la naţionalizarea cărora contribuise poate şi el. ior-ga, l. i, 508. In vremea propagandei şcoalei critice în favoarea naţionalizării literaturii... nu se atacă de loc multele piese inferioare străine care se jucau în Iaşi. ibrăileanu, sp. cr. 54. 2. Cf. naţionaliza (2). Naţionalizarea pămîntului are mulţi adepţi, ghica, s. 601. Naţionalizarea fermei-model din Bîrsani. galan, b. ii, 23. S-a anunţat acum la radio. S-a făcut naţionalizarea, h. lovinescu, c. s. 59. Imediat după naţionalizare a trecut la Comerţul Exterior. baranga, r. f. 11. Sectorul socialist al economiei a luat fiinţă în urma naţionalizării principalelor mijloace de producţie, pr. drept, 28. Naţionalizarea constituie un act revoluţionar de socializare a mijloacelor de producţie, ib. 209. La naţionalizare, turnătoria lui Fornarache a trecut în stăpînirea celor ce muncesc, scînteia, 1962, nr. 5 407. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: naţionalizări. — V. naţionaliza. NAŢIONALIZAT, -Ă adj. (Despre mijloace de producţie, averi imobile etc.) Care a fost trecut în posesia statului. V. etatizat. Şi acolo pămîntul este al statului sau naţionalizat. ghica, s. 600. Ferme-model naţionalizate, galan, b. ii, 84. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: naţionalizaţi, -te. — V. naţionaliza. NAŢIONĂLNIC, -Ă adj. (învechit) Naţional (1). O scrisoare din culegerea domnului Eder, directorului şcoalelor celor lătineşti naţionalnice din Ţeara Ardealului, şincai, hr. ii, 87/6, cf. 303/4. Fundaţia ghimnaziului naţionalnic. calendar iu (1794), 2/40. Scoalele cele naţionalnice. povăţ. înv. 5r/7. învăţătoriu naţionalnic. ŢICHINDEAL, S. XVl/24. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI.: naţionalnici, -ce. — Naţiune + suf. -alnic. NAŢlSM s. n. v. nazism. NAŢÎST, -Ă adj., s. m. şi f. v. nazist. NAŢIUNĂL, -Ă adj. V. naţional. NAŢIUNALIZĂ vb. I v. naţionaliza. NAŢIÎNE s. f. 1. (învechit şi popular) Popor, neam (I 5); naţionalitate (4); (sens curent) comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă in particularităţile specifice ale culturii, (învechit) năseătură (2). Craiul naţiii sale. cantacuzino, n. p. 19r/3. In cărticica aceasta, cetitoriule binevoitor, vei yedea cuvintele limbii noastre romanesci ca neşte rămăşiţe a limbii unei naţii care au numărat cîndva mulţi puternici împăraţi, iorgovici, o. xi/6. Singuri neameşii dintră unguri sînt primiţi întră naţioanele ceale unite în Ardeal, maior, ist. 105/14. Shoala preparandă sau pedagoghi-cească a naţiei rumâneşti. st. inst. 3/2. Alte vrednice cărţi a se tipări... spre nu de mijloc folos acestui naţion (a. 1814). bv iii, 102. în shoalele orăşeneşti trebuie să se propună... şi istoria şi gheografia altor cultivite naţioane. man. înv. 79/8. Nu numai duh mare şi înţelepciune au avut acel bărbat, dară şi mare îndrăzneală spre ispitirea acestor locuri necunoscute şi de naţioane sălbatice lăcuite, desc. am. 5/12. Iubitori spre cultura naţiei româneşti, petro-vici, p. 365/4. Spartanii.. . era mai puţin atîrnînd spre credinţa deşartă decît partea cea mai mare a naţioanelor vechi, molnar, i. xx/4. Toate naţiile evgheniste a Evropei. vîrnav, f. m. i, 100r/9. Alte naţii din cele de cătră răsărit şi în zi de astăzi partea muierească nu o primesc, nici o numără în numărul oamenilor, teodo-rovici, i. 47/11. Această naţie săsească este foarte muncitoare, golescu, 1. 5. Tălmăcesc cărţi folositoare naţiii. id. ib. 40. Au început să întrebe de nu are acest naţion limbă şi scrisoare naţionali-cească. id. ib. 90. Cît trebuie să se bucure tot rumânul cînd. vede că de ce merge naţia sa, dobîndeşte bărbaţi învăţaţi şi bine crescuţi, cr (1829), 103x/22. 43 familii armineşti s-au folosit cu desrădicarea hotărîrei ce se fâcusâ împotriva naţiei lor şi s-au înturnat în capitalie. ar (1830), l1/4. Nu s-au temut a călca legile dritului naţiilor. ib. (1831), 32/15, cf. 1872/34. Toate naţiile Evropei să împărtăşesc de bucurie, ib. (1837), 402/40. Ferice de acea naţie a căria fecioare, crescute întru curăţenie îngerească, au prilej a să pregăti să fie soţii şi mame fericitoare de familii, gt (1838), 34x/7. Era nu de mult domni-toriu asupra unei naţiuni puternice, asachi, s. l. ii, 36. Ave de scopos... a cîştiga pentru naţia engleză în Asia mijlocie legiuita înriurire. ar (1839), 72/38. Se silea să arate că termenii ştiin- 419 NAŢIUNE — 54 — NAUFRAGIA ţelor şi meşteşugurilor sint necunoscuţi fiecăruia om şi fiecâria naţii până ce nu cultivă ştiinţele şi meşteşugurile, cr (1839), 2621/14. Prin împărţirea funcţiilor, naţiunile în omenire, ca şi individele în societate, produc... armonia totului, unitatea, bălcescu, m. v. 3. De optsprezece veacuri naţia română n-a vegetat, n-a stat pe loc, ci a mers înainte, transformîndu-se şi lup-tîndu-se neîncetat, pentru triumful binelui asupra răului, id., ap. vianu, m. 84. Stngele şi viaţa lor e cu totul a naţiunei. lăzărescu, s. 50/2. Naţiile care au perdut şirul obiceiurilor părinteşti sînt naţii fără rădăcină, nestatornice, russo, s. 35, cf. 39. încet cîte încet neamul se priface în popol sau naţie. id. ib. 97. Imperiile şi naţiile au avut mărirea şi căderea lor. negruzzi, s. i, 200. Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite în gîndire şi în pace drumul slavei îl găsesc, alexan-drescu, o. i, 73. Eu.. . sînt trimis aici de naţiune ca reprezentantul intereselor ei. alecsan-dri, t. i, 234, cf. 291. Această revoluţie de la 1848... nu fuse fapta nici a unui partid, nici a unui individ — fuse fapta naţiunii române. bolintineanu, o. 311. Simţeam că universul la pasu-mi tresărea, Şi naţii călătoare, împinse de a mea, împlut-au sperioase pustiul pîn'la poluri, eminescu, o. i, 91. Viitorul naţiunei nu în saloane se plămădeşte, f (1900), 572. în deceniile din urmă, rivalitatea naţiunilor diferite creşte mereu. ib. (1903), 1. Lupta ziua, noaptea pentru binele naţiunei sale. ib. (1906), 25. Copii răzleţi ai mîndrei noastre naţii! De mai trâieşte-n voi simţire vie, Veniţi atunci. iosif, v. 65. Trecutul, împrejurările geografice şi sociale în care a luat naştere şi s-a dezvoltat un popor, pentru ca să devină apoi o naţiune, se reflectă în limba lui. puşcariu, l. r. i, 163. Ceea ce diferenţiază naţiile pămîntului, ceea ce face din fiecare popor o entitate prin definiţie nu putea interesa pe clasici, oprescu, i. a. iii, 14. „Război şi pace11 este o frescă în care e zugrăvit un episod măreţ din istoria unei naţiuni, într-un efort eroic, vianu, s. 160. Naivi care credeau sincer în cinstea şi în puterea de jertfă pentru naţie a bătrînului. stancu, r. a. iv, 424. Sînt obligat să mă plec în faţa dorinţei naţiunii. vornic, p. 167. Nu-i vorba de avutul meu, pe care-l poci da oricînd naţiei, t. popovici, se. 360. Ridicarea naţiunilor tinere a scos la lumină tradiţii bogate de cultură şi artă. contemp. 1962, nr. 806, 3/5, cf. alr ii 2 866/27, 102, 172, 192, 272, 520, 987. 2. (Rar) Naţionalitate (2). Unica fiică a banului C... , român de naţiune, filimon, o. i, 103. + Naţionalitate (3). Mai încolo erau vapoare de toate felurile şi de toate naţiile. tudoran, p. 29. 3. (Transilv.; în forma naţie) Grosul populaţiei, popor; spec. ţărănime. Ce are naţia de jos cu planurile împăratului Wilhelm? vornic, p. 154. <0> L o c. adj. De naţie = de origine socială modestă, din popor. Pe vremile acelea nici feciorii de împărat nu se ruşinau a lua fete de naţie, din popor, reteganul, p. i, 56. + (Prin sinecdocă) Om de rînd ; ţăran. Dl Creţu scoase mapa şi-i arătă miezuina: cu un stînjin venea încă mai mult pe partea lui Creţu, căruia trebuiau să-i rămînă şi lemnele tăiate. Naţia rămase cu capul prostit, cînd mai auzi şi de minunea asta. agîrbiceanu, d. ţ. 116. (Familiar, glumeţ sau depreciativ, ca apelativ) Unul, Oancea, om fără carte, întreabă pe prietenul său, Ion, tot om de rînd, nedat la slovă: — Mă, naţie, ai înţeles tu ceva din cîte spuse domnul ăsta? caragiale, o. v, 207. + (învechit şi regional) Fel, soi, specie. Să mai văz. .. şi alte naţii de oameni, gorjan, h. ii, 29/13. în vremea veche, era pe ici prin împrejurimile tîrgului o naţie de oameni urîţi şi mari, de mama focului. rădulescu-codin, L. 29. Nu ştiu ce naţie de om o fi şi ăsta. cv 1951, nr. 6, 8. E ï p r. A fi de naţie spurcată (sau rea, a dracului) = a fi răutăcios, cu moravuri rele. zanne, p. vi, 220. A fi naţie blagoslovită — a fi om bun, blind. id. ib. 221. — Pronunţat : -ţi-u-. — PI. : naţiuni. — Şi : (învechit şi popular) nâţie (pl. naţii şi, regional, năţi alr n/95) s. f., (învechit) naţion (pl. na-ţioane) s. n., (regional) năţiune (alr ii 2 866/27) s. f. — Din lat. naţio, -onis, fr. nation, germ. Nation, rus. HaiţHH. NAU interj. (Regional; repetat) Cuvînt care imită sunetul produs de un clopot ; bang ! Cf. alr i 353/9, 594, 839. — Onomatopee. NAUFRAGĂRE s. f. v. naufragiare. NAUFRAGIA vb. I. I n t r a n z. 1. (Despre nave sau, p. e x t., despre oameni) A suferi un naufragiu (1); (învechit) a (se) naufrînge. V. scufunda, îneca. Cf. pontbriant, d., ddrf, şăineanu, d. u. Părea să fie un barcaz, naufragiat de mult, dacă judecai după nisipul îngrămădit de vînt în juru-i. tudoran, p. 36. Poate că „V Espérance“ naufragiase, atîtea corăbii naufragiau, dar era peste putinţă ca prietenul său să nu se fi salvat, id. ib. 61. <£> F i g. Junele îşi pierde minţile, înnebuneşte şi se află acum în tristul adăpost al celor a cărora inteligenţă a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri şi de suferinţe ale acestei vieţi, mace-donski, o. iv, 16. Cumpărînd seminţe de floarea-soarelui de la o lipovancă grasă, naufragiată la marginea trotuarului, am intrat... să cumpăr ţigări, brăescu, a. 9. 2. F i g. A ajunge, a se afla într-o situaţie nedorită, a nimeri într-un loc care nu i se potriveşte, datorită unor întîmplări potrivnice. V. rătăci. Această descriere este a unui 422 NAUFRAGIARE — 55 - NAULMĂ suflet de artist, naufragiat in politică, mace-donski, o. iv, 135. — Pronunţat: na-u-fra-gi-a. — Prez. ind.: naufragiez. — V. naufragiu. NAUFRAGIĂRE s. f. (Rar) Faptul de a naufragia; naufragiu (1). Cf. pont- BRIANT, D. — Pronunţat: na-u-fra-gi-a-re. — Şi: (neobişnuit) nauîragâre s. f. lm. — V. naufragia. NAUFRAGIĂT, -Ă adj. (Despre nave sau, p. ext., despre oameni) Care a suferit un naufragiu (1). Cf. negulici, pontbriant, d., barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Parc-am fi undeva la capătul pănuntului. Naufragiaţi. Pierduţi, sebastian, t. 16. <> (Substantivat) Tot ce putea servi a susţine pe bieţii naufragiaţi asupra valurilor, heliade, d. j. 114/5. Acolo fîlfiie spre linia sură a zării două paseri albe, depărlindu-se avîntat de ţărm, ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiaţi, c. petrescu, î. ii, 251. A băgat cineva de samă înfăţişarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare şi nemiloase? SADOVEANU, O. VIII, 155. — Pronunţat: na-u-fra-gi-at. — PI.: naufragiaţi, -te. — V. naufragia. NAUFRAGltfS, -OĂSĂ adj. (Neobişnuit, despre locuri) Care prezintă pericol de naufragiu (1). Cf. lm. — Pronunţat: na-u-fra-gi-os. — PI.: naufra-gioşi, -oase. — Naufragiu -f suf. -os. NAUFRAGIU s. n. 1. Accident al unei nave, care provoacă scufundarea ei sau o pune în imposibilitate de a-şi continua drumul; (rar) naufragiare, (învechit) naiefrîngere. îl întrebă în ce chip au căzut în naufragiu (sfărmare sau frîngere de corabie) şi pentru ce pricină se află el pre ţinutul său. maior, t. 14/17. Un locuitor îndemînatic... care auzisă vorbind de acest naufragiu (sfărîmare şi înecare de corabie), s-au dus în partea locului, cr (1829), 2602/l. Ospăţul ce dă Dido lui Enea celui izbăvit de naufragiu (înecarea corăbiei), ib. (1832), 2801/21. între multe alte s-au informat în Anglia o soţietate numită de naufraj (sfărmarea corăbiilor) pentru de a agiuta pe acii ce pătimesc pe mare asemene nenorocire, ar (1838), 3472/29. Fură ameninţaţi de un naufragiu complect şi rămaseră în voia valurilor, heliade, d. j. 110/27. Bering merge să vază pămîntul cel mare, ce-l zărise la 1725 şi, făcînd naufragiu,.. . piere, genilie, g. 52/20, cf. negulici, polizu. La Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm; apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. ap. ghica, A. 804, Cf. PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D,, costinescu, lm. în fundul curţii, subt un uriaş şopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu, anghel, pr. 84. Falsificatorul. . . pretinde că s-ar fi pierdut originalul de pe care a copiat şi inventează fel de fel de împrejurări (incendiu, furt, naufragiu). bul. com. ist. i, 32. Mîna lui Mircea — cu nedespărţitul creion — se agita din răsputeri, ca mîna unui armator la ivirea corăbiei scăpate din naufragiu, teodoreanu, m. ii, 57. Un foc poate fi adeseori un cataclism mai înspăimîntător decît un naufragiu, bogza, a. î. 536, cf. id. c. o. 19. Trăsura părea o biată barcă fără catarge, zvîrlită de vînturi potrivnice, spre naufragiu. galan, b. ii, 114. Dacă echipajul lor nu dovedea o iscusinţă şi o bravură nemaipomenită..., sfîrşitul nu putea fi decît naufragiul, tudoran, p. 177. Naufragiu, prin aruncarea corăbiei pe bancuri de nisip. id. ib. 405. 2. F i g. Pagubă, pierdere; dezastru, nenorocire. Cf. costinescu, lm, şăineanu, d. u. Ca-ntr-o carte înţeleaptă Am cetit în fundul cupei Naufragiul ce m-aşteaptă. minulescu, v. 16. — Pronunţat: na-u-. — PI.: naufragii şi (rar) naufrage. — Şi: (rar) nauîrăj (pl. naufraje) s.n. — Din lat. naufragium, it. nauîragio, fr. naufrage. NAUFRĂJ s. n. v. naufragiu. NAUFRÎNGE vb. III. Intranz. şi refl. (învechit) A naufragia (1 ).0 corabie americană fu împinsă de vînturi care o aruncară pe aceste insule, unde află cinci nenorociţi corăbieri, rămăşiţă din 60 inşi a unei corăbii de la New York ce s-au naufrînt (li s-a sfărâmat corabia) la 1824. cr (1830), 141/34. Din 551 corăbii din flota rigală în Englitera, s-au stricat, ori s-au stăpînit de vrăjmaş, 160 şi celelalte s-au naufrînt (s-au înecat de furtună) ori au ars în această vreme. ib. (1832), 2431/32. Fiind eu naufrînt în acest ostrov .. . , mă voi socoti prea norocit a merge cu voi în corabie, gorjan, h. i, 136/13. — Pronunţat: na-u-. — Prez. ind.: naufrîng. — Semicalc după fr. naufrager. Cf. nai e-frîngere. NĂULĂ s. f. (Prin Munt. şi Olt.) Vită (cv 1951, nr. 1, 37); s p e c. vacă (lexic reg. 83). — Pl.: naule. — Etimologia necunoscută. NÂULEA, NĂUA num. ord. v. nouălea. NAULMĂ s. f. (învechit, rar) Navlu. îmi plătea naulmă. gorjan, h. ii, 57/16. Naulmă, aşa se numeşte chiria corăbiei, id. ib. 57/32. — Accentul necunoscut. — Pl.: naulme. — Cf. ngr. v a u X co [x a. 43.1 NAUMAHIE — 56 — NAVARHIC NAUMAHlE s. f. (Rar) Reprezentaţie la vechii romani, care Înfăţişa o bătălie navală; loc în care se dădea o astfel de reprezentaţie. Cf. costinescu. + Bătălie navală. Cf. gheţie, R. M., ALEXI, W. — Pronunţat: na-u-. — Scris şi: naumaehie. GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. — Din lat. naumachia, fr. naumaehie, germ. Naumaehie. NÂUS s. n. v. naos. NAUSCdP s. n. (învechit) Aparat optic folosit de marinari la cercetarea orizontului. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. — Pronunţat: na-u-.. — Din fr. nauscope. NAUSCOPÎE s. f. (învechit) Observarea navelor de la mare distanţă, cu ajutorul nau-scopului. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. — Pronunţat: na-u-. — Din fr. nauscopie. NAtJTIC, -Ă s. m., s. f., adj. 1. S. m. (învechit, rar; în forma naftic) Corăbier. Sutaşulu crâ-macii şi nafticii (precorăbiiariu n. test. 1648, de corăbiiari biblia 1688) asculta mai vrătosu. cod. vor. 86/17. 2. S. f. Ştiinţa şi tehnica de a dirija mersul unei nave (i); navigaţie (2), (învechit, rar) navtichie. V. corăbierie. Slujesc nafticii (adecă meşteşugului corăbieriei) a numi vîntu-rile. amfilohie, G. 2/12. Istoria nauticei nu înfăţăşază o altă asămine faptă, ar (1829), 61/24. Nouă descoperire in meşteşugul nauticei (corăbieriii). ib. (1831), 2341/10, cf. lm, alexi, w. 3. Adj. Care priveşte navigaţia, de navigaţie. V. naval. [Toate corăbiile domneşti] să se afle intrate la liman, avînd paznicii sei trebuincioşi din breasla naftica (a. 1793). gâldi, m. phan. 212. [în Cairo] se află... mai multe shoale milităreşti, filologhice, naftice şi mercantile. ar (1829), 1962/44, cf. i. golescu, c. Âu fost... jocuri nautice pe Sena. codru-drăgu-şanu, c. 93. Începeam a gusta o plăcere rară în călătoria nautică, id. ib. 149. Sub Maria Terezia s-au înfiinţat mulţime de şcoale, cum şi.. . şcoala nautică la Triest. bariţiu, p. a. i, 359. Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbuşoară de la dv. caragiale, o. vii, 106. L-a rugat... să înfiinţeze cu elevii o tovărăşie de sport nautic, i. botez, b. i, 153. Termenii nautici apăruţi acum în limba franceză sînt nenumăraţi, vianu, s. 133. — PI.: nautici, -ce. — Şi: (învechit) nâftic, -ă s. m., s. f., adj. — Din fr. nautique. — Nattic < ngr. vavmxoţ. NAUTÎL s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă plan-spiralată; s p e c. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică cu mai multe despărţituri (Nautilus pompilius). Dintre şapte sau opt speţe de nautil ce esistă, cea mai comună este speţa numită Nautilus pompilius. isis (1859), 1182/6. Vnival-vele cu cămări, precum: nautilii, amoniţii. cobîlcescu, g. 61/20, cf. costinescu, lm, alexi, w. Nautilus are o cochilie calcaroasă, constituită dintr-un tub răsucit, geologia, 66, cf. DER. — PI.: nautili. — Şi: nautilus subst. — Din lat. nautilus, fr. nautile. NAUTÎLUS subst. v. nautil. NAVĂL, -Ă adj. Care se referă la nave (1) sau la navigaţie, care se face cu nave, alcătuit din nave, de nave, care aparţine navigaţiei. V. nautic. O bătălie navală sau de mare. ar (1829), 1441/8, cf. 1502/8. Pomenirea bătăliei navale sau pă mare tîmplată. cr (1829), 2381/21. Oastea navală (plutitoare) se alcătuieşte din 110 vase de război, ib. (1830), 622/17, cf. i. golescu, c., valian, v. O scoală de arhitectură navală. laurian, m. iv, 84/26, cf. negulici, polizu. Sultanul, îngrijat, a cerut lui Canning o manifestare din partea diviziunei navale de sub comanda generalului Parker, ghica, a. 50. Lupta navală de la Ceşme-Liman. filimon, o. i, 102, cf. pontbriant, d., prot.-pop., n. d., costinescu, lm. Turcii pierduseră marea bătălie navală de la Lepanto. xenopol, i. r. v, 97. In locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci şi ruşi: bart, s. m. 21. Un tînăr muncitor de la şantierele navale, stancu, r. a. iii, 278. Din port se aud zgomotele şantierului naval. v. rom. octombrie 1954, 42. Construcţia navală rămîne o artă, pe care tehnica timpurilor noi nu o înlătură, tudoran, p. 107. — PI.: navali, -e. — Din fr. naval. NAVĂRC s. m. v. navarh. NAVARH s. m. (învechit) Comandant al unei corăbii sau al unei flote. V. amiral. Buna chivernisala unui navarh. cantemir, ist. 85. I-au poruncit să se unească cu navarhul sau admirariul şi se bată cetatea Chiliei, şincai, hr. ii, 39/9. Făcea cu linişte toate rînduielele, fiind navarcu (cîrmaciu cel mare a corăbiei) turburat, maior, ap. gAldi, m. phan. 213, cf. LM. — PI.: navarhi. — Şi: navărc s. m. — Din ngr. voniapxoş, lat. navarchus. — Navarc < it. navarco. NAVARHIC, -Ă adj. (învechit, rar) Care aparţine navarhului sau navarhiei, privitor la navarh sau la navarhie. Cf. lm. — Navarh + suf.-ic. Cf.ngr. 442 NAYARHIE — 67 — NAVIGA NAVARHÎE s. f. (învechit, rar) Funcţia, demnitatea de navarh. Cf. lm. — Din ngr. vauap/ia. NĂYĂ s. f. 1. Vehicul construit, amenajat şi echipat pentru a pluti şi a se deplasa pe (sau sub) apă, pentru transportul persoanelor, al materialelor sau cu destinaţii speciale; vas. V. vapor, corabie. Dona Ineţ voia ca fiul său să facă o călătorie lungă pe mare; ca şi cînd o navă spaniolă ar fi fost o altă barcă a lui Noe. heliade, d. j. 96/22. Nava începu iar a naviga, id. ib. 105/22, cf. negulici, aristia, PLUT., POLIZU, PROT.-POP., N. D., COSTINESCU, ddrf. Se uită de-a lungul pe mare La navă, la maluri, la cer. coşbuc, p. ii, 94, cf. 280, bar- cianu, alexi, w. Singur pe navă prudentul Ulise privea cu-ntristare. topIrceanu, p. o. 9. Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval... pare o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte. id. b. 29. Noi sîntem mereu aici toţi patru, în mica noastră fermă, ca pe o navă pornită prin lume, fără escală, sebastian, t. 181. Numai pe-o navă cu pînzele umflate în vîntul de la larg înţelegi frumuseţea şi poezia mării, bart, e. 121. Nava şi-a aruncat ancora, vianu, m. 95. Se născuse şi copilărise la Saint Malo, între constructori de nave şi pescari, tudoran, p. 54. Valurile... pot răsuci nava în loc, ceea ce cu adevărat e primejdios, id. ib. 106. De pe o mică navă, reporterul a coborît în iarna asta într-un oraş foarte original, contemp. 1962, nr. 796, 2/3. Emisiunea destinată navigatorilor îmbarcaţi pe navele comerciale româneşti, scînteia, 1962, nr. 5 407. <0> F i g. Lumea care este o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieţii navă ici şi colo alergînd. macedonski, o. i, 94. O, cuvintele, cuvintele Sînt nave prea fragile Să-i poarte povestea Pe apele vieţii, beniuc, c. p. 93. + (Rar) Conţinutul, personalul unei nave (1); persoanele care se află pe o navă. Cf. lm. 2. Naos. Interiorul acestei biserici se compune dintr-o navă, ale căria boite ascuţite sînt susţinute de şasesprezece pilaştri, filimon, o. ii, 114. Aceste trei altare corespund fiecare la cîte o tindă, adică la cîte un spaţiu prelungit... căruia — din pricina asemănării ce are cu un coş de corabie răsturnat — i se zice nave (nef); altarul mai mare din mijloc se prelungeşte cu navea principală, care e despărţită de cele două nave laterale prin patru stîlpi. odobescu, s. i, 389. Arnolfo di Cambio adoptă planul în formă de cruce şi nava triplă a bisericilor gotice, oţetea, r. 256. 3. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă sau aparat destinat zborurilor omului în cosmos. La Observatorul astronomic... a fost observată în ziua de 16 mai, la orele 3 şi 54 minute, nava cosmică şi racheta sa purtătoare, scînteia, 1960, nr. 4 835. — Pl.: nave. — Şi: (Învechit) nâve s. f. — Din fr. nave, lat. navis, it. nave. NAVÂDÎ vb. IV v. năvădi. NÁVE ş. f. v. navă. NAVECTĂR s. m. (Regional) Paznic (Ciocă-neşti-Vatra Dornei). alr sn iii h 902/365. Străjeri sau navectăr de noapte, ib. — Pl.: navectări. — Din germ. Nachtwächter. NAVETĂ1 s. f. 1. (Rar) Suveica războiului de ţesut. Cf. prot.-pop., n. d. 2. Instrument (de lemn sau de oţel) de formă alungită, cu care se lucrează plase, fileuri. Luăm apoi o navetă cu sfoară, adică o undrea de filat, făcută dintr-o scîndurică. atila, p. 44. La capătul sforei de pe undrea sau navetă se face un ochi de mărimea reţelei dorite, id. ib. 45. 3. P. anal. (în e x p r.) A îace naveta = a parcurge un drum dus şi întors în mod regulat. + P. ext. Drum pe care îl parcurge cineva dus şi întors în mod regulat. Pînă la Ploieşti... îşi mai trudesc oasele şi alţi dascăli ori dăscăliţe oropsite care n-au avut norocul să se aciuieze cu catedra la metropolă... Pentru dînşii, pe cît am înţeles, „naveta“ nu-i nici ceva de folos, nici plăcut, i. botez, b. i, 195. + P. e x t. Vehicul de transport în comun care parcurge o distanţă sau face legătura între două puncte ale unei reţele de transport, dus-întors şi în mod regulat. Cf. dm. + P. ext. Obiect special confecţionat, de obicei în formă de ladă, pentru transportul unor alimente (pîine, lapte etc.). — Pl.: navete. — Din fr. navette. NAVETĂ2 s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapiţa, cu frunze late acoperite cu peri şi cu seminţe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleífera). Cf. simionescu, fl. 316, com. din ţepeş vodă-cernavodă. — Pl.: navete. — Dip fr. navette. NAVETIST, -Ă adj., s. m. şi f. (Persoană) care face naveta1 (3). Noi ne fărîmăm vremea şi oasele pe linia Bucureşti—Mizil şi înapoi. Asta, în limba dăscălească se cheamă însă profesor navetist, nu vagabond, i. botez, b. i, 194. — Pl.: navetişti, -ste. — Navetă1 -f- suf. -ist. NAYICULÁR, -Ă adj. (Rar) De forma unei nave (1). Cf. lm, babcianu, alexi, w., enc. vet. 6, 19, 93. — Pl.: naviculari, -e. — Din fr. naviculaire. NAVIGA vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A călători cu o navă (1) (v. pluti) 452 NAVIGABIL — 58 — NAVIGAŢIE sau cu o aeronavă (v. zbura); a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. Avind vînt bun năvegară mai încolo, maior, ist. 24/7. Cînd nâvegam (mergeam, cu corabia) vânturile ne strimtorară a eşi la uscat. id. t. 106/9. De trei zile-acum pe mare, Navigînd fără-ncetare Noi pămîntul n-am zărit / alecsandri, p. ii, 41. [Luna] se va fi arătat misterioasă lui Ovidiu ... şi poate tovarăşilor lui lason, navigînd pe mări pustii, c. petrescu, î. i, 16. De două luni navigam tot prin aceleaşi locuri, bart, s. m. 11. Nu dăduse niciodată greş în cei aproape douăzeci de ani de dnd naviga pe aici. tudoran, p. 10. Navigau de zece zile. id. ib. 637, cf. dm. 2. (Despre nave) A se deplasa pe apă; a pluti. Corăbiile neguţătoreşti ale amîndurora puterilor avea voie a naviga (pluti) pă Dunăre. cr (1829), 2842/22, cf. i. golescu, c., valian, v., POLIZU, PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., ddrf, barcianu, alexi, w. Vapoare navigau pe mări pustii, spre porturi cu numiri fabuloase. c. petrescu, r. dr. 37. Corabia naviga spre Gibraltar, tudoran, p. 399. + (Despre aeronave) A se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. Cf. dl, dm. — Prez. ind. : navighez şi (rar) navig (negu-lici, iordan, l. r. a. 136, l. rom. 1961, nr. 1, 32).— Şi: (învechit, rar) năvegâ vb. I. — Din it. navigare, fr. naviguer. NAVIGABIL, -Ă adj. (Despre ape) Care permite navigaţia (1), pe care se poate naviga. Rîuri... navigabile, ar (1830), ll2/24. Ca să se facă Tagul ( un rîu) navigabil (de plutit) este de trebuinţă 7 875 000 franci, cr (1830), 91^39, cf. i. golescu, c., negulici, stamati, d., POLizu. Dunărea începe a fi navigabilă de la Ulm. i. ionescu, m. 76, cf. costinescu, lm, ddrf. Prutul nu mai are peştele pe care-l avea înainte de a se face navigabil, sp. popescu, m. g. 85. Insulele şi prunturile care se formează în rîurile navigabile şi neplutitoare, hamangiu, c. c. 129, cf. barcianu, alexi, w. Şiretul poate va fi navigabil cu caice, în ţinuturile Galaţi, Tecuci şi Putna. n. a. bogdan, c. m. 118. Vedea în faţă deschis, neted, canalul navigabil, babt, e. 125. Astea nu sînt rîuri navigabile, vornic, p. 137. — PI. : navigabili, -e. — Din fr. navigable. NAVIGABILITATE s. f. (Rar) însuşirea de a fi navigabil. Cf. negulici, costinescu. Navi-gabilitatea... era turburată de apariţia stîncilor. SAHIA, U.R.S.S. 80. — Din fr. navigabilité. NAVIGANT, -Ă adj. Care navighează. Escadră navigantă, ltr. <£■ Personal navigant = personal ambarcat permanent la bordul navelor. Cf. LTR2. — PI.: naviganţi, -te. — Din fr. navigant. NAVIGARE s. f. Acţiunea de a naviga; (rar) navigat. Cf. valian, v., negulici, polizu, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W., DM. — V. naviga. NAVIGAT s. n. (Rar) Navigare. Cf. lm. Navigatul nostru e foarte mărginit, id. ib. — V. naviga. NAVIGATOR, -OARE s. m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care întreprinde călătorii lungi pe mare în scopuri ştiinţifice, comerciale etc.; persoană care este pricepută în tehnica navigaţiei ; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul ei. V. marinar. Acesta din urmă a cercetat încă şi marele arhipelag .. . Caroline şi a descoperit o mulţime de insule peste care n-au putut da navigatori (plutitori pe mare) dinaintea lui. cr (1829), 2042/2, cf. i. golescu, c. [Descoperirea busolei] a dat coraj navigatorilor a se depărta de ţirmurii mărilor, genilie, g. 18/28, cf. valian, v., negulici, POLIZU, PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Ai o înfăţişare stranie, o înfăţişare de navigator. sebastian, t. 91. Cei mai buni navigatori din lume. sadoveanu, o. ix, 253. Ulysse... , îndrăzneţul navigator, se strecoară între Scylla şi Charybda, groaznicele stînci, devenite celebre. bogza, c. o. 49. Prognoza timpului.. . este de mare folos pentru navigatori, agrotehnica, i, 264. E ca un navigator antic, care a trecut coloanele lui Hercule. contemp. 1956, nr. 510, 5/3. Mihu era un navigator desăvîrşit. tudoran, p. 408. Emisiunea destinată navigatorilor. scIn-teia, 1962, nr. 5 407. + Membru al echipajului unei aeronave (care dirijează efectiv navigaţia ei aeriană). V. aeronaut, cosmonaut. Cf. ltr2. 2. Adj. (Despre oameni) Care navighează (1), care se îndeletniceşte cu navigaţia (1). Cf. polizu. Popor navigator, lm, cf. şăineanu, d. u. — PI.: navigatori, -oare. — Şi: (învechit, rar) navigat6riu, -ie adj. lm. — Din fr. navigateur. NAVIGATdRIU, -IE adj. v. navigator. NAVIGAŢIE s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de o navă (1) pe apă, călătorie făcută cu o navă. Navigaţia, călătoria pe mare sau pe mari rîuri. leon asachi, b. 94/4. Navigaţia (umblarea pe apă) prin vaporuri (corăbii ce se mişcă prin aburi) a luat foarte mari descoperiri în rîurile noastre, cr (1829), 1562/4, cf. 2442/14. Navigaţia seau umblarea acestor corăbii 460 NAVIGAŢIE — 59 — NAVLU are foarte multă lucrare, ar (1829), 731/21, cf. 2121/31. Navigaţie sau plutirea pe mare. asachi, i. ii, 332/9. Navigaţie (plutire cu vase pe mări şi pe rîuri). conv. geom. 23/5. Orîn-duirile despre navigaţia vaselor pe riurile ce petrec statul Olandei, ar (1839), 592/26, cf. valian, v. Suirea in corabie se cheamă îmbarcare, scoborîrea debarcare şi călătoria pe apă navigaţie. CODRU-DRĂGUŞANU, C. 50, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU, PROT.-POP., N. D., COSTI- nescu, lm. S-a făcut atunci de ocîrmuire un Regulament de navigaţie, n. a. bogdan, c. m. 118. Cura de mare navigaţie este tratamentul îndelungat prin lungi călătorii în plin ocean. ygrec, m. n. 293. După ce ancorează în port, aflăm că e iahtul lui Rotschild, în navigaţie de plăcere prin orient, bart, s. m. 49. Descoperirile portughezilor au fost pregătite de marile navigaţii medievale in Oceanul Atlantic, oţetea, r. 110. O parte din material este depus în mare şi formează bare sau baraje, sub nivelul mării. .., care stînjenesc navigaţia, agrotehnica, ii, 981. După două zile de navigaţie, se mişca aici ca pe uliţa sa. tudoran, p. 191. + Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face cu o navă (1), pe un itinerar determinat; trafic pe apă. Puţina gheaţă de care era Dunărea prinsă s-au trecut şi navigaţia s-au deschis prin venirea ca la 40 vase. ar (1837), 771/7. 454, 591 lei... s-au strînsu de la începutul navigaţiei anului curgător şi până. la sfirşitul lunei lui mai (a. 1849). uricariul, vi, 491. Aşteptam deschiderea navigaţiunii Dunării în sus sau în jos. ghica, s. 250. La gurele acestui fluviu îl aducea navigaţiunea mercantilă a Mării Negre. hasdeu, i. c. i, 101. Compania de navigaţie fu bucuroasă să angajeze ca viitori ofiţeri doi tineri cu diplomă de inginer, tudoran, p. 51. + Călătorie sau transport cu o aeronavă. Aviaţia noastră de transport a fost înzestrată ... cu instalaţii aeroportuare şi de navigaţie moderne. scînteia, 1960, nr. 4 857. 2. Ştiinţa şi tehnica de a dirija mersul unei nave (1, v. nautică) sau al unei aeronave (v. aeronautică). Ticăloşiile meăle începea a mă face cunoscătoriu în materia navigaţiei (a îmblărei cu corabia pre mare), maior, t. 53/18. Aflarea busulei apoi a făcut o reformă totală în navigaţie, genilie, g. 18/27, cf. po-lizu, costinescu, lm. Se reîntoarse victorios în Europa, căci a deschis comerciului şi navigaţiunii o cale noauă. f (1880), 249. Navigaţiunea este în strînsă legătură cu [climatologia]. ib. (1900), 550. Contactul cu Italia... produce un puternic aflux de termeni noi în . .. arta militară şi navigaţie, vianu, s. 133. Sinteţi, ca şi mine, în penibila situaţiune a celor ce ar studia sau ar preda ciobanilor elveţieni, în Alpi, problemele navigaţiei transoceanice, galan, b. ii, 96, cf. ltr2. — PI.: navigaţii. — Şi: (învechit) naviga-ţiune s. f. — Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navi-gazione. NAVIGAŢUjNE s. f. V. navigaţie. NAVIGRĂF s. n. Instrument de bord al unei aeronave, cu ajutorul căruia se determină deriva şi viteza faţă de sol şi se trasează drumul de urmat. Cf. dm, ltr2. — PI.: navigrafe. — Din fr. navigraphe. NAVÎRLÎI s. f. pl. v. năvMii. NAVÎSCĂ s. f. v. neviscă. NÂVLIGĂ adj. v. năvleg. NĂYLON s. n. v. navlu. NAVLOSl vb. IV. T r a n z. (Complementul indică o navă 1) A închiria (în vederea transportării unor mărfuri). Cf. cv 1950, nr. 5, 29. Aştept un exportator, care vine să ne navlosească vasul, tudoran, p. 389, cf. 671. — Prez. ind.: navlosesc. — Dinngr. (e’)vauXwaa (aor. al lui vauXovw). NAVLOSIRE s. f. Acţiunea de a n a v 1 o s i. Misitii de cereale, navlosiri de vase — mărunte afaceri de port — se încheiau acolo pe loc, la taifas între două cafele turceşti, bart, e. 60. — Pl.: navlosiri. — V. navlosi. NAVLU s. n. Chirie plătită pentru folosirea unui vas de transport, (învechit, rar) n a u 1 m ă; costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor; s p e c. (în forma navlon) taxă care se percepea în ţările române pentru transportul pe Dunăre. Navlonul, darul balgibaş, 1 pacea de samur (a. 1691). iorga, s. d. v. 368. Te vei chivernisi ca să plătească navlonul corăbiei acolo, din venitul acela (a. 1740). id. ib. xxi, 242. Navlul ce se va percepe de corăbiile domneşti să fie numai pe jumătate de cum se va plăti navlul la corăbiile turceşti (a. 1793). conv. lit. xxvi, 1 004. S-au dat de cătră dumnealor pârcălabii de Galaţi la dumnealui caminar Riga Shina, di au plătit navlu pentru adusul lucrurilor măriii sale de la Ţari-grad (a. 1806). iorga, s. d. vi, 196. Sume răspunse pentru plată de navlu, de cărat, comision (a. 1840). ap. tdrg. Prin cele peste toată măsura navluri ce primesc, trag cea mai însemnătoare parte a folosurilor (a. 1843). doc. ec. 802. Vor plăti navlul lor prin ceva cîntece frumoase. filimon, o. ii, 53, cf. costinescu, i. panţu, pr. 6, alexi, w., tdrg. Anglia şi Marsilia se plîng de preţurile prea ridicate ale navlului. 469 NAVRAP - 60 — NAZAL n. a. bogdan, c. m. 124. Cheltuielile de navlu au făcut cărbunii să fie prea scumpi, arde-leanu, v. p. 212. Fixa data plecării flotelor, navlul, tonajul şi destinaţia corăbiilor, oţetea, R. 148. — PI.: navluri. — Şi: (învechit) nâvlon s. n. — Din ngr. vauXov. NAYRĂP s. m. v. năvrap. NAVRĂT s. n. (Rar) Tip de navă fluvială nedefinită îndeaproape. Cantitatea de cherestea ce vine la Severin este însemnată, ea vine în plute şi în navraturi. i. ionescu, m, 737. — PI.: navraturi. — Etimologia necunoscută. NAYTICHÎE s. f. (învechit, rar) Nautică. V. nautic (2). Gheograficeştile harţe ale meşteşugului navtichiei. greceanu, î. 137/9. — Din ngr. vavmx^. NAZ s. n. (Mai ales la pl.) Atitudine, gest, comportament de om răsfăţat, afectat, fandoseală, sclifoseală; gust schimbător, dorinţă sau pretenţie nechibzuită, extravagantă, capriciu, toană, moft. Deci veni Bogdan la curte, Arătînd şi nazuri multe (sfîrşitul sec. XVIII), let2. iii, 283, cf. valian, v. Iţi spui drept n-ai haz Cu atîta prea mult naz. pann, e. v, 137/11. în puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară, odo-bescu, s. iii, 39. A cerut-o hagiului, iar acesta, fără nazuri multe, i-a dat-o. caragiale, o. ii, 223. Bărbatul [i]?i iubea nevasta, îi făcea toate voile şi nazurile (a. 1882). şio iij, 270. L-au miorlăit pisicile cu blană Molatică şi nazuri de cucoană, arghezi, vers. 291. Nazurile la muiere, temeiul cinstei ei. zanne, p. viii, 395. <0> E x p r. A face nazuri (sau, rar, naz) = a se comporta ca un om răsfăţat, afectat, cu pretenţii schimbătoare sau nechibzuite, a se fandosi; a refuza ceva in mod afectat. Cu nazurile ce faci Să ştii că de loc nu-mi placi, pann, e. v, 135/2. începu să-mi facă nazuri, tocma ca un copilaş. id. ş. i, 63/16. Baba Irina mi-a zis că vrai; ce. mai faci nazuri? contemporanul, vi2, 103, cf. 299. Întîi face nazuri, apoi încetul cu încetul stărostia prinde şi treaba se face. i. negruzzi, în conv. lit. iii, 36. Cînd o beizadea te roagă, Nu mai face atîta naz I id. s. rv, 525. Mîna-i învelită-n ţol o întinde fetelor; ele fac nazuri. sevastos, n. 3. Cînd la un joc o fetiţă face nazuri şi pleacă, băieţii cîntă în cor în urma ei. pamfile, J. i, 85. Ăi tineri fac nazuri, iovescu, n. 140. Linişteşte-te, că nu face nazuri, tudoran, p. 121. Grecu-ntîi se-mpotrivea, Grecul nazuri mai făcea, Pin'ceauşul iar îi da Tot la galbeni venetici. teodorescu, p. p. 566. Băiatul a făcut o vreme nazuri, însă în cele după urmă primi. şez. iii, 95. Munteanul făcea nazuri, ib. xii, 176, cf. zanne, p. vi, 410. — Pl.: nazuri. — Din tc. naz. NAZAL, -Ă adj. 1. Care ţine de nas1 (1), privitor la nas1, al nasului1. Cf. valian, v. Scosă-tura nasală a frontalului, kretzulescu, a. 101/2. Canalul nasal. id. ib. 462/9. Se numeşte... curgerea sîngelui din nas emoragie nasală. man. sănăt. 256/28, cf. 223/21. Apofiza nasală. POLIZU, P. 16/3, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, lm, barcianu. Cavităţile nazale sînt nişte tuburi săpate în oasele fălcii de sus. enc. vet. 53. Actul respirator... depinde, înainte de toate, de starea de complectă sănătate a foselor nazale. ygrec, m. n. 268. Mişcîndu-se necontenit în aceeaşi direcţie, provoacă un curent de apă continuu înăuntrul foselor nazale, c. antonescu, p. 47. Orificii nazale, id. ib. 74. 2. (Fon.; despre voce, sunete) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii, aerul este expirat (exclusiv sau parţial) pe nas1 (1), (învechit, rar) n a z i 1 i a r; p. e x t. (despre timbru, rezonanţă) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas1. Cînd omul, din împrejurări, are gura închisă, atunci e nevoit a produce sunetul pe nas, şi atunci toate vocalele devin nazale, he-LIADE, O. II, 373, cf. NEGULICI, stamati, d., polizu. Fu atras de sunetul cel nasal şi ascuţit al unei voci. filimon, o. i, 128. Deodată urechea lui fu lovită de vocea nazală şi ascuţită a unui precupeţ. id. ib. 278, cf. pontbriant, d., costi-nescu, lm, barcianu. Avem, în rîndul al doilea, o deosebire de rezonanţă, după cum aerul trece numai prin gură — în care caz vorbim de sunete orale... — sau şi prin nas, în care caz vorbim de sunete nazale, puşcariu, l. r. i, 62. Vocale cu adevărat nazale (adică urmate de alte consonante decît m şi n) nu avem. id. ib. 84. O voce nazală, sadoveanu, e. 126. Aceste vocale au o rezonanţă specific nazală, graur, i. l. 50. Consoane nazale, gram. rom1, i, 69. Avea o voce nazală, care-l făcea să pară îngîmfat. t. po-povici, se. 245. <$> (Prin analogie) Se aude ... hohotul nazal al turturelelor, arghezi, b. 44. (Adverbial) Cînta versetele, puţin nazal, graseind foarte mult. călinescu, s. 678. + (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. Cf. negulici, costinescu. Am să-i aranjez eu pe parveniţii cari, fiindcă au mîncat în copilărie „du cacao11, dat cu linguriţa de vreo bonă schwitzerană sau belgiană, au pierdut pe r şi au dştigat secretul nazalelor pariziene, caragiale, o. vii, 334. Nazalele m şi n se pot lesne confunda, iordan, g. 22. în vecinătatea unei consoane surde sau a pauzei, asurzirea nazalelor este parţială, scl 1960, 856. — Pl.: nazali,-e. — Şi: (învechit) nasâl, -ă adj. — Din fr. nasal. 474 NAZALIZATE — 61 — NAZARITEAN NAZALITĂTE s. f. (Fon.) Particularitate a unui sunet de a fi pronunţat cu timbru nazal (2). Cf. im. „Tilda“ spaniolă arată nazalitalea vocalelor, puşcariu, l. r. 1, 60. Cuvlntul latin „minutus“ a trecut la forma „mănunt“, prin propagarea nazalităţii. graur, i. l. 114. Româna ... a plecat de la formele fără epenteza lui n. Propagarea nazalităţii, care a dus la crearea lui ,,îns(u)“, este ulterioară, scl 1957, 317. Ne-am propus să examinăm, in articolul de faţă, corelaţiile de nazalitate numai la consoana. ib. 196*0, 862. — Din fr. nasalite. NAZALIZA vb. I. T r a n z. (Fon.; complementul indică sunete) A imprima, a da caracter nazal (2), a transforma în sunet nazal. Cînd pronunţăm asemenea cuvinte [înnebuni, înnobila] se aude numai un n (cel de-al doilea), din cauză că celălalt nazalizează pe i precedent. iordan, g. 27. Adeseori nazala cade, după ce a nazalizat vocala anterioară, graur, i. l. 61. <£> Refl. Vocala dinaintea unei consoane nazale se nazalizează. + Intranz. (Rar) A pronunţa nazal. Cf. alexi, w. In fotoliu. .. Tu citeşti nazalizînd O poemă decadentă, racovia, 0. 58. — Prez. ind.: nazalizez. — Din fr. nasaliser. NAZALIZARE s. f. (Fon.) Faptul de a (s e) nazaliza. Cele mai caracteristice trăsături ale foneticei româneşti socotim că sînt acestea: afonizarea finalelor ..., apoi nazalizarea vocalelor înainte de consonante nazale, puşcariu, l. r. 1, 69. Nazalele m şi n se pot lesne confunda, pentru că, precedate de o vocală şi urmate de o consoană, se reduc, în realitate, la o uşoară nazalizare a vocalei precedente, iordan, g. 22. Nazalizarea este şi ea un fenomen de asimilare a vocalei de către consoană, graur, i. l. 61. Vocalele urmate de consoane nazale apar nazalizate la unele persoane, în timp ce la alte persoane gradul de nazalizare este mult mai mic. id. ib. 66. — V. nazaliza. NAZALIZĂT, -Ă adj. (Fon.; despre sunete) Care a fost supus nazalizării, care a devenit nazal (2). Cit de mult ţin aceste sunete de felul specific românesc de articulare, se poate vedea în mod indirect din greutăţile pe c'are le întimpină străinii la rostirea vocalelor afonizate, nazalizate şi a celor centrale, puşcariu, l. r. i, 69. + (Rar; despre voce) Nazal (2). Vorbea cu aceeaşi voce puţin nazalizată, v. rom. septembrie 1955, 65. — PI.: nazalizaţi, -te. — V. nazaliza. NAZĂR1 s. n. (învechit) Favoare, batir; milă1 (13), îndurare. Au mers la poarta împărătească şi au păzit pînă au ieşit împăratul şi atuncea au început a striga: „nazar! nazar /“, arătînd arzul, canta, let2. iii, 256, cf. polizu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D.' U. E x p r. A avea (pe cineva) la nazar = a acorda (cuiva) protecţie, bunăvoinţă, a avea (pe cineva) în graţie. Cf. polizu. Răspîndeşle vorbă ... că ministrul mă are la nazar şi că m-a chemat azi în cabinetul său. alecsandri, t. 143, cf. ddrf. A ajunge la nazarul cuiva = a obţine bunăvoinţa cuiva. Slutul ajunsese la nazarul împărăliţei (a. 1882). şio n1; 271. A scoate (pe cineva) de la nazar = a dizgraţia. De ce te-a scos de la nazar? gorjan, h. ii, 171/21. — PI.: nazaruri. —- Din tc. nazar. NAZĂR2 s. n. v. năzar. NAZAREĂNIN, -Ă adj. (învechit) Nazari-nean (2). Eu săntu 7[su]s nazareaninul. cod. vor. 40/7, cf. 76/8. /[su].s nazareaninul, împăratul iudeilor (a. 1579). gcr i, 21/26. Eu sînt 7[su]s nazareaninul, cela ce tu goneşti (sec. XVI), id. ib. *2/31. — PI.: nazareanini, -e. — Din slavonul Ha3apraHHHii. NAZARET s. n. (învechit) Supraveghere, îngrijire, grijă. Dăm asupra d-tale naziretul acestei trebi (a. 1797). şio iij, 271. Prin nazaretul domnului Moldovei (a. 1802). id. ib. — PI.: nazareturi. — Şi: nazirel s. n. — Din tc. nazaret. NAZARINEĂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a oraşului Nazaret sau era originară de acolo; locuitor al Nazaretului; (rar) nazaritean. Pre 7[su]s cercaţi, nazarineanul cel răstignit? (a. 1650). gcr i, 230/9, cf. 231/34. 7[su]s nazarineanul acesta va surpa locul acesta (a. 1689). id. ib. 284/12, cf. ddrf. + (Prin Ban.) „Sectar“. alr ii 2 779/2, cf. 2 779/36. 2. Adj. Care aparţinea oraşului Nazaret sau nazarinenilor (1), privitor la Nazaret sau la nazarineni, originar din Nazaret; (rar) nazaritean, (învechit) nazareanin, nazarinesc. Cf. BARCIANU. — PI.: nazarineni, -e. — Şi: (regional) năză-rineân, -ă s. m. şi f., adj. alr ii 2 779/2. — Cf. slavonul n & 3 a p m n h n -k. NAZARINESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Naza-rinean (2). Nazarinesc eresu (sec. XVI), gcr i, *6/17. — PI.: nazarineşti. — Cf. n a z a r i n e a n. NAZARITEĂN, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar) Nazarinean. Cf. barcianu. 485 NAZARLÍC — 62 — NAZÎR — PI.: nazariteni, -e. — Nazaret (n. pr.) + suf. -ean. NAZARLÍC s. n. (învechit) Supraveghere, îngrijire, grijă. Zahire ce s-au cumpărat prin nazarlăcul dumisale logofătului Constandin Balş (a. 1806). iorga, s. d. vi, 204. — Din tc. nazirhk. NAZĂR s. ra. v. nazîr. NAZĂRlE s. f. v. nazirie. NAZDRÁVEN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NAZDRĂVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NAZILIÁR, -Ă adj. (învechit, rar) Nazal (2). Precum la Pera şi la Galata se aud cîntecele nazi-liare (pe nas) a moldovanului. calendar (1858), 29/10. — PI.: naziliari, -e. — Cf. fr. n a s i 11 a r d. NAZÎR s. m. v. nazîr. NAZIRÉT s. n. v. nazaret. NAZIRÍE s. f. (învechit) Pază, supraveghere, grijă; funcţia de nazîr (2). Am dat naziria aceasta asupra cinstitului şi credinciosului boierul domniei mele, d-sale Mihalachi Mavrogheni (a. 1814). uricariul, i, 202. îndestularea îngri-jirei la această nazirie (a. 1814). ib. 206, cf. 208. Se însărcinează pe sluga înălţimei tale cu nazăria podului oraşului (a. 1815). ib. v, 438. Armaşul cel mare, avînd încă naziria temniţelor, mano-lache drăghici, ap. şio iij, 271. Sub Moruz (1802) s-a înfiinţat şi naziria de poduri, o slujbă foarte bănoasă, şio nlţ 271. — Şi: nazărie s. f. — Nazir + suf. -ie. NAZIRLÍU, -ÍE adj. (învechit, rar) Cu vază, stimat. Om nazirliu şi iubit foarte împăratului. zilot, ap. şio iij, 271. — PI.: nazirlii. — Din tc. nazirli. NAZÍSM s. n. Nume dat fascismului german. — Şi: (rar) naţism s. n. scl 1963, 14. — Din fr. nazisme, germ. Nazismus. NAZIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine nazismului, privitor la nazism. Diplomaţia Germaniei naziste se deda la o propagandă uriaşă care intimida pe mulţi şi care făcea ca micile state europene să tremure de teama armatelor germane, stancu, r. a. iv, 76. Comuniştii vedeau cum se apropie momentul ocupaţiei naziste. beniuc, m. c. i, 86. 2. S. m. şi f. Adept sau membru al partidului naţional-socialist german creat de Hitler. Poliţia a dat voie să treacă prin cartierul muncitoresc .. . hoarde de nazişti încolonaţi, beniuc, m. c. i, 150. — PI.: nazişti, -sie. — Şi: (rar) naţist, -ă adj., s. m. şi f. bul. fil. vi, 45. — De la nazism. Cf. fr. n a z i. NAZÎR s. m. 1. înalt funcţionar turc, şef al unui departament în guvernul Imperiului otoman; comandant sau administrator al unei cetăţi turceşti de pe malul Dunării; guvernator (turc) al unui oraş. S-au dat 100 tal. nazirului de la Diiu, cînd au trimis un cal (a. 1693). şio iij, 271. Au adus poruncă tare la brăileni, la nazîri, de la împărăţie. R. popescu, ap. şio iilţ 271. La Măcin.. . i-au scos înainte nazirul de Brăila dunanma, de au venit Grigorie Vodă pe apă. amiras, let.2 in, 156. Pe beizade Scarlat îl lăsase în Ţarigrad nazir şi purtător de grijă asupra capichehaielor. canta, let.2 iii, 211, cf. şio iix, 271, tes. ii, 311. Împăratul au rînduit un naâr şi alte agale cu o seamă de turci şi cu tunuri să păzească ţara. dionisie, c. 201. Au mers la Brăila naurul cu cîţiva brăileni. zilot, ap. şio nx, 271. 2. Slujbaş de rang superior în administraţia ţărilor române; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. Te orîn-duim nazir şi desăvîrşit chivernisitor la amîndouă plaiurile judeţului Dîmboviţa (a. 1787). şio iij, 271. Dlui biv-vtore vist. nazirul agiei (a. 1793). id. ib. Menzilurile ţerei... neavînd aşăzare de naziru, spre îngrijirea celor cuviincioasă săvîr-şiri întru aceasta, să aduce de multe ori menză-lurile întru slăbăciune (a. 1814). uricariul, i, 202. Dlui naurul menzălurilor (a. 1814). ib. 208. Anafora pentru nazirii mizilurilor (a. 1814). cat. man. i, 5. Le fele nazărului şi aceloru din slujba podului să fie numai căte 900 lei pe lună (a. 1815). uricariul, v, 437/11. Să se întocmească o deosebită casă pentru lefi, unde să se orînduiască ... unul din dumnealor boierii pă-mînteni... a fi nazîrii casii (a. 1815). tes. ii, 388. Nazirul casii lefilor (a. 1817). ib. 356. Peste sorocul de 15 ani i-au mai hărăzit alţi doi ani şi jumătate să lucreze fabrica, rînduind şi nazîr asupra aceştii fabrici pă dumnealui vornic Grigoriie Băleanu (a. 1823). doc. ec. 284. De tot calul pe ceas zâce parale să vor lua de cătră casa menzilului, iar cinci parale de cătră nazirul menzilului (a. 1826). uricariul, xxii, 351. Să aibă voie părinţii exarhi a vinde acest venit... împreună cu epitropii şi cu boierii năzări, iscălind în lipsa egumenilor contractul vînzărei (a. 1827). ib. vii, 113. Un lup s-a fost cerut nazîr pe oi. donici, f. 40. La o alegere făcută după legi Ce dobitoacele povăţuiesc din veci, Pe urs l-au fost ales naâr peste priseci. id. ib. 60. Pe la începutul anului 1814, prin hrisovul lui 498 NAZLÎU — 63 — NĂBĂDĂIOS Alexandru Calimah Vodă... se instituie mai intîi un nazîr al menzilurilor. . . , echivalînd cu directoratul general al poştelor de astăzi, n. a. bogdan, c. m. 151. In întîmpinarea ţăranilor au ieşit sameşul, nazirul şi arnăuţii. v. rom. mai 1954, 181. 3. Vătaf de ţigani (domneşti). Un Livide Neculachi, suflet scîrnav şi urît, Nazir pe ţiganii gospod aice l-au potrivit, beldiman, e. 4/11. Ţiganii îngenuncheaţi sub biciul plumbuit al nazirului. alecsandri, ap. şio iix, 271, cf. i. brăescu, m. 68. (Glumeţ, la f.) Un cărbune, Bulubaşă, un cărbune pentru Hîrca, nazira voastră, pr. dram. 395. — PI.: nazîri. — Şi: (învechit) nazăr, nazir s. m. — Din tc. nazir. NAZLÎU adj. (Dobr.) Mofturos la mîncare. Cf. alr i 1 557/679, 684, 690. — PI.: nazlîi. —- Din tc. nazli. NĂ adv. v. nu. NĂBĂDĂICĂ s. f. (Regional; mai ales la pl.) Năbădaie (1). Strigoii, stihiile,... naiba, năbădaica... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. russo, s. 103. Ştii că mă apucă năbădăicele cînd văd un plic ministerial, căci îmi pare că cuprinde un decret. . . sau o destituire. ALECSANDRI, T. 119, cf. 47, CANDREA, F. 258. <£> (în imprecaţii) lntreabă-l singur ! Bată-l năbădaica,. hasdeu, r. v. 105. Nu-mi mai pomeni de canţonul cel de dascăl, lua-l-ar năbădăicele. alecsandri, t. 366. Zghihui-te-ar năpădăicile 99 de ani, prostule 1 şez. vii, 135. <> (întărit printr-o determinare numerică) Ei, apoi să nu te-apuce şaptezeci de năbădăici? alecsandri, t. 397. — Pl.: năbădăici şi năbădăice. — Şi: năpă-dâică s. f. — Năbădaie -f suf. -că. NĂBĂDAIE s. f. 1. (Popular; de obicei la pl.; mai ales în legătură cu verbe ca „a apuca“, „a găsi“, „a scutura“ etc.) Epilepsie, criză epileptică, (popular) pan dai ie; p. ext. duh rău despre care se crede că ar provoca epilepsia; (familiar) acces de furie, toană, năvîrlii; (regional) năbădaică. Cf. i. golescu, c. Cîţi se amureza de dînsa, unul se înnebunea, pe altul îl găsea năbădăile, gorjan, h. ii, 98/5. Aceasta samă-nă, crede-mă, mai mult nişte năbădăi decît amor. pr. dram. 133. Sub numele de neamţ o să atac simţitatea ei... şi s-o apuce năbădăile subt acel de grec. negruzzi, s. iii, 51. A-l găsi năvîrliele, năbădăile, baronzi, l. 46. Gesticulează parcă l-ar fi apucat năbădăile, i. negruzzi, s. v, 166. Cînd o văz pe nevasta asta a mea, că vine cu vadra ... tocmai din vale ... mă găsesc năbădăile. preda, î. 158. Oamenii cred că (pe cel epileptic) îl bîntuie dracul, că are năbădaie sau năvîrlii. h iv 296. <£• (întărit prin determinări cantitative) Tremură de parcă îl găsesc toate năbădăile, pann, p. v. iii, 52/14. Simţesc cum intră-n mine şeaptezeci de năbădăi. hasdeu, r. v. 13. Şi-i tremura barba şi picioarele de păreau că-l scutură toate năbădăile, rev. crit. i, 277. <> E x p r. A băga în năbădăi = a) a speria, a înfricoşa. Şi unde începu reteveiul a le-nmuia ale oase, de-i băga în năbădăi. pop., ap. gcr ii, 356. Te bag în năbădăile cu dracii. h rv 159; b) a face (pe cineva) să-şi piardă calmul, stăpînirea de sine; a zăpăci, a înnebuni. Lelea, cu făptura ei, M-a băgat în năbădăi. şez. viii, 26. 2. (Regional; la pl.) Capricii, toane, nazuri, fasoane; hachiţe, pandalii. Ţăranii le rabdă însă toate năbădăile, fiindcă, în sărăcia lor, un miel nu e de lepădat, vlasiu, a. p. 24. <> F i g. Particularităţile, „năbădăile“ şi „burzuluielileu maşinilor, contemp. 1949, nr. 165, 10/6. <£> Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (2); temperamentos. Acoperise muşcătura pe care i-o lăsase pe gît o femeie cu năbădăi. pas, z. ii, 246. — Pl.: năbădăi. — Etimologia necunoscută. NĂBĂDĂI vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastîmpăr; a se agita, a se frămînta. Parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate,... se năbădăia. ca-RAGIALE, S. 42. — Prez. ind. pers. 3: năbădăieşte. — V. năbădaie. NĂBĂDĂIOS, -OĂSĂ adj. (Adesea substantivat) 1. (Regional) (Persoană) bolnavă de epilepsie; (familiar) (fiinţă) isterică, nebună (I 4). începu a tremura şi a vorbi aiurea, ca un năbădăios, gorjan, h. i, 54/22, cf. iv, 222/8. Mi-l puse în mînă şi zbură, parcă fu năbădăioasă. pr. dram. 280. Eu, ca năbădăioşii, Alergam s-ascult cu drag. pann, p. v. i, 19/19. începu să zbiere ca un năbădăios, filimon, o. i, 236. <$■ F i g. Vîntul era aşa de năbădăios, că izbea ... cu zăpadă, ba chiar cu nisip şi cu pietricele în geamurile caselor, ap. tdrg. 2. (Persoană) iute la mînie, supărăcioasă, capricioasă. Dacă amîndoi sînt iarăşi zănateci, năbădăioşi, Se bat apoi ca nebunii şi trăiesc tot minioşi. pann, ş. ii, 38/18. Ai să vezi tu, năbă-dăiosule, acuşi, vlahuţă, n. 73, cf. id. d. 23. Maiorul, foarte ţanţoş şi năbădăios, căruia nu-i place să se treacă aşa uşor peste el, întreabă, furios.. . camil petrescu, o. ii, 239, cf. go-rovei, c. 107. + înfocat, aprig. Coconul Drăgan se făcu un patriot grozav, năbădăios, numai foc şi inimă albastră pentru patrie, heliade, o. ii, 425. + Care se ţine de năzbîtii; nebunatic (2). Porunci unei ztne năbădăioase să turbure minţile bietului Ercule. ispirescu, u. 29. Cu baba nu 504 NĂBĂDI1 — 64 — NĂBOI2 vă puneţi..., zise un flăcău mai năbădăios. contemporanul, Vi, 297. + (Despre animale) Nărăvaş; sălbatic. Patru iepe, sirepe şi năbădăioase. ispirescu, u. 48. Pe un cal năbădăios în spumă, trecu căpitanul, brăescu, a. 94. — PI.: năbădăioşi, -oase. — Năbădaie + suf. -os. NĂBĂDI1 vb. IV. Tranz. (Neobişnuit) „A înălbi pînza“. chiriţescu, gr. 252. — Prez. ind.: năbădesc. — Etimologia necunoscută. NiBĂDP vb. IV v. năvădi. NĂBĂRGEĂG adj. v. năbîrgeac. NĂBĂRÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a asalta. Cu ce lege îmi năbărîţi grădina? CAMILAR, N. II, 332. — Prez. ind.: năbărăsc. — Şi: năborî vb. IV. NOVACOVICIU, C. B. I, 15. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă b o i3, tăbărî. NĂBĂSĂDITdR, -OĂRE adj. (Regional) Tăcut, morocănos (Cosniciu de Jos-Şimleu Silva-niei). alr i 1 573/298. Om năbăsăditor. ib. — PI.: năbăsăditori, -oare. — Pref. ne- + băsădi -(- suf. -tor. NĂBÎT adv. (Prin Olt.; în loc. a d v.) De năbet = fără încetare, într-una, mereu. Am păzit via de năbet. plopşor, v. o. 11. — Etimologia necunoscută. NĂBIĂ vb. I. Refl. (Prin sud-vestul Transilv.) 1. (în forma nebia) A-şi mări volumul, a se umfla cînd este băgat în apă. Cf. GREGORIAN, CL. 60. 2. A se sătura de ceva; a se îngreţoşa. Despre porci cînd nu mai pot mînca de graşi, se zice s-au năbiat. rev. crit. iii, 162. S-a năbiat, a mîncat atîta cît, aşa zicînd, s-a îngre-ţoşat. TODORAN, GL. — Pronunţat: -bi-a. — Prez. ind.: năbiez. — Şi: (1) nebiă vb. I. — Din ser. nabijati. NĂBÎRGEĂC adj. (Regional; despre oameni) Prost, bleg, năting (I 1). Cf. pamfile, a. r. 252. Dar ea, fată frumoasă... cum era să ia pe cioban, urît şi năbîrgeac. rădulescu-codin, î. 163. <£> (Substantivat) Rîd fetele toate ... numai bietul năbîrgeac înghite noduri, lungianu, cl. 229. — PI.:? — Şi: năbărgeăg (dr. i, 288), năvîr-geăc (ib.) adj. — Etimologia necunoscută. NĂBÎRNA adv. (Regional; în e x p r.) A da năbîrna = a intra undeva nepoftit, a da buzna. Dă năbîrna în casă. pamfile, j. ii, 156, cf. id. c. 47. — Şi: năvirna adv. pamfile, c. 47. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă b ă r î. NĂBLĂZNIC, -Ă adj. v. nebleznic. NĂBLĂZNIC, -Ă adj. v. nebleznic. NĂBLĂZNICÎE s. f. v. nebleznicie. NĂBLEĂZNIC, -Ă adj. v. nebleznic. NĂBLEG, -EĂGĂ adj. V. năvleg. NĂBLÎZNIC, -Ă adj. v. nebleznic. NĂBOĂICĂ s. f. (Regional) 1. Ciocan de care se servesc dogarii (Rîmnicu Sărat), cv 1950, nr. 9, 33. 2. Unealtă (nedefinită mai de aproape) necesară la lucrarea viei (Rîmnicu Sărat), h xii 19. — PI.: năboaice. — Cf. n ă b o i2. NĂBtfl1 s. n. 1. (învechit şi regional) Şuvoi, puhoi, torent (format de o apă). Toţi de năboiul potopului celui mare au pierit, n. costin, l. 54. Mulţimea cuvintelor, ceale ca păcura izvorî-toare şi ca naboiul pe toate şesurile. cantemir, ist. 267. Cînd să va întîmpla a să rupe din lacrile podului... primăvara cînd să topeşte zăpada din neboiuri de gheaţă, atunci să li se dea ajutor (a. 1826). doc. ec. 366, cf. 367, creangă, gl., pamfile, j. ii, 156, an. dobr. iv, nr. 4, 100. Aproape vuiau apele, prin întunericul ca păcura. Năboiurile pătrundeau în sat. camilar, c. p. 31. Năboi sau zăpodie, cînd apa curge amestecată cu gheaţă, h i 435. Cînd se mai încălzeşte, e moloşag, apa dă deasupra produhului şi, cînd, năbuşeşte apa din produh, cum să se cheme altfel, dacă nu năboi. i. cr. iii, 88. Vine Sîretiu mare cu năboi. alr ii 2 499/605, cf. a v 15. <> F i g. Năboiul cuvintelor să-i abat. cantemir, ist. 272. Un năboi de poveşti... s-a revărsat în cîmpia literaturii româneşti, galaction, o. 30. *0> (Adverbial) Apele veneau năboi tot mai negre şi mai umflate, voiculescu, p. i, 48. 2. (Prin sud-vestul Munt.) Grămadă, ceată, mulţime de oameni. Un năboi, o ceată de oameni, care vin strînşi unul lîngă altul. i. cr. viii, 316. 3. (Rar) Lipsă de aer. Zăpada multă căzută deodată pe apa îngheţată produce năboiul (înnă-duşeala) ce ucide peştele, băcescu, p. 149. — PI.: năboiuri şi năboaie (valian, v., pont-briant, d., lm, barcianu, tdrg). — Şi: nab6i, neb6i s. n. — Cf. ser. n a b o j. NĂB0I2 s. n. (Regional) Pană de lemn groasă şi mare, cu care se despică butucii. Com. marian. 622 NĂBOI _ 65 — NĂBUŞI — Pl.: năboaie. — Cf. n a b o i n i c. NĂB0Î3 vb. IV. (Regional) 1. Intranz. şi refl. (Despre ape) A ieşi de sub gheaţă (cînd se încălzeşte vremea) sau din matcă, a se revărsa, a inunda; a năvăli (2). Murat pînâ la piele şi îngheţat hăt bine, căci năboise apa în toate părţile, creangă, a. 24, cf. conv. lit. xliv2, 619. Apele au năboit şi turca a înotat, dar de la o vreme n-a mai putut, pamfile, cr. 177. Apele au năboit furioase, voiculescu, p. i, 49. Apele ce năboiau dinspre Dunăre se învăluiau lin, umplînd o baltă veche, sadoveanu, o. xviii, 579, cf. 636. Nici nu auzise el despre asemenea locuri înalte şi pietroase, ţancuri de stîncă şi cu pîraie reci năboind în clocot şi spume prin codri de brad. v. rom. februarie 1954, 7, cf. alr sn iii h 825, a vi 26. Gheaţa a început a se muia şi apa a năbuit în toate părţile, mat. dialect, i, 183. <£> (Prin extensiune; despre alte lichide) Atunci sîngele cerbului odată a şi-nceput a curge,... năboind în groapă pestţ, Harap Alb. creangă, p. 226. li năboise sîngele deasupra carîmbului cizmei, sadoveanu, o. xvii, 264. + T r a n z. A umple, a acoperi. Îşi şterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea, mironescu, s. a. 76. 2. Intranz. (Despre fiinţe) A se năpusti (2), a invada. Că năboiesc streini peste tine cu mărfurili lor aii bune şi frumoase, jipescu, o. 68, cf. 37. Cei dintâi fugari ismailiteni au năboit prin văile de sub Bobriac. sadoveanu, o. xiii, 1016, cf. 23, xii, 328. In acel ceas mistreţii nici nu văd, nici n-aud. Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colţii, id. ib. xvm, 90. Năboiseră parcă toţi din Porumba şi din satele vecine, beniuc, m. c. i, 398. Să năboiască asupra aşezărilor omeneşti, să strivească ţestele pruncilor, camilar, n. ii, 183. 3. R e f 1. A transpira, a asuda (Turnu-Severin). Cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. 4. Intranz. (Despre plug) A se împotmoli (Secuiu-Craiova). h v 148. — Prez. ind.: năboiesc. — Şi: năbui vb. IV. — V. năboil. NĂBOIĂLĂ s. f. (Regional) Şuvoi, puhoi, torent (format de o apă). Cf. ddrf. — Pl.: năboieli. — Năboi 3 + suf. -eală. NĂBOÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a năboi3. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. — V. năboi3. NĂBOÎT, -Ă adj. (Prin Olt.; despre oameni) Transpirat, asudat. Cînd eşti năboit, să nu bei apă rece, că mori. boceanu, gl., cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. — Pl.: năboiţi, -te. — V. năboi3. NĂBOITtJR s. f. (Regional) Loc inundat de ape şi, de obicei, mîlit. Com. din soveja-panciu. — Pl.: hăboituri. — Năboi3 + suf.-tară. NĂB(ÎLNIC s. n. v. năbonic. NĂBdNIC s. n. (Prin Ban.) Instrument de lemn, avînd forma unui cuţit, cu care se bate cînepa. Cf. h xviii 175, l. costin, gr. băn. 143. — Şi: năbolnic s. n. Com. din brădişorul de jos-oraviţa. — Cf. năboi2, n a b o i n i c. NĂBORÎ vb. IV v. năbărî. NĂBRĂYNICĂ s. f. v. dumbravnic. NĂBRĂVĂLĂ s. f. (Regional) „Boală de splină la oi“. Cf. scl 1963, 15. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂBTÎC subst. Piele (albă) de bovine cu aspect mat, catifelat, imitînd pielea de antilopă. Cf. NOM. MIN. I, 380, LTR2. — Şi: nubuc s. n. ltr2. — Din germ. Nubnk. NĂBUHĂLĂ s. f. v. năbuşeală. NĂBUI vb. IV v. năboi3. NĂBlJN, -Ă adj., subst. v. nebun. NĂBUŞEĂLĂ s. f. 1. (învechit) Faptul de a năbuşi (1); năvălire (1), invazie, cotropire. Mai de demult... împăraţii pe marginile Dunării... făcind cetăţi şi oraşe, năbuşealele varvarilor opria. cantemir, hr. 154. 2. Căldură mare, aer înnăbuşitor (din cauza temperaturii ridicate); zăpuşeală, zăduf, nădu-şeală (2), (popular) năduf (2). Pe năbuşala asta te bolnăveşti chiar din senin. d. zamfi-rescu, v. ţ. 15, cf. h xviii 18. Se pun la umbra unui pom, că era căldură mare şi năbuşală cumplită. reteganul, p. i, 22, cf. alr sn v h 1 502, mat. dialect, i, 213, 232. 3. (Regional) Sudoare, năduşeală (1). în Muntenia se întrebuinţează mai mult termenul năduş(e)ală, mai rar înnăduşală, năbuşeală. CANDREA, F. 19, cf. ALRM i/l h 9. 4. (Regional) Astmă, alrm i/i h 159. — Pl.: năbuşeli. — Şi: (regional) năbuhălă s. f. mat. dialect, i, 213. — Năbuşi -f suf. -eală. NĂBUŞI vb. IV. 1. Intranz. (învechit şi popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „în“, „pe“, „asupra“, „spre“) A năvăli (1); a invada. Căci au năbuşit pre aceste locuri mai pe urmă tătarii, m. costin, 538 NĂBUŞÎRE — 66 — NĂCIA let. i, 15/9, cf. 30/22. N-au mai venit în ţară ţină ce au năbuşit moscalii, n. costin, let. ii, 88/9. Fără veaste au năbuşit asupra schythilor. cantemir, hr. 210. Deci urmînd planul acesta ei spre Ştefan năbuşesc. negruzzi, s. i, 128. Nu după mult timp au năbuşit tătarii în ţară. sbiera, p. 200. 4- Tranz. A umple, a năpădi (2). Mare frică a cuprins pe fata de împărat atunci, căci codrul era năbuşit de fiare sălbatice. mera, l.b. 17. 2. Intranz. (învechit şi popular; despre lichide) A ţîşni (dintr-un loc strimt, închis). V. năpădi (3), năboi3 (1). Au năbuşit apa pe gheaţă, lb. l-au năbuşit sîngele pe gură. ib. Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbuşeşte. negruzzi, s. ii, 201. + Tranz. (Despre sînge, lacrimi) A-l podidi. Mă năbuşesc lacrimile de bucurie, alecsandri, t. 151. Şi de loc că mi-l pălea, Sîngele mi-l năbuşea, pop., ap. gcr ii, 297. Ochii să-i plesnească... Sîngele să-l năbuşească. teodorescu, p. p. 327. 3. Tranz. (în concurenţă cu înnă-b u ş i) A sufoca, li frînse mijlocul, îl năbuşi cu strînsoarea, şi-l făcu să-şi dea sufletul, ispirescu, u. 62. (R e f 1.) Se năbuşeşte, domnule doctor. ap. tdrg. <£> F i g. Grecismul fanariot... începuse a prinde coajă, şi nebuşa naţionalitatea noastră, ghica, s. xxiv. + (Cu complementul „focul“) A face să nu mai ardă; a potoli, a stinge. Focul... a fost năbuşit în cîteva minute. caragiale, n. s. 69. + F i g. (Complementul indică o acţiune, un proces, un sentiment etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul sau manifestarea ; a frîna, a inhiba. Legal ca bou supt jug, iubirea-şi năbuşind-o. 1. văcărescul, p. 355/34. O nălucă muierească Ar putea glasul măririi în pieptu-mi să-l năbuşească. hasdeu, r. v. 158. Năbuşindu-şi în piept mînia şi ura ce-l sugruma. vlahuţă, ap. tdrg. îmi năbuşeam căscatul. galaction, o. 229. — Prez. ind.: năbuşesc. — Şi: (învechit) ne-buşi vb. IV. — Cf. şcr. năbuşiţi. NĂBUŞIRE s. f. (Rar) Acţiunea de a năbuşi (*3); sufocare. Cf. heliade, o. ii, 352. + F i g. Innăbuşire, reprimare a unei mişcări, a unei acţiuni. Setea de răzbunare, deşteptată .. . de cînd cu năbuşirea turburărilor . . . republicane. maiorescu, d. 11, 24. — PI.: năbuşiri. — V. năbuşi. NĂBUŞIT, -Ă adj. (Regional; despre alimente) Fiert în aburi (într-un vas bine acoperit); înnăbuşit. Cf. barcianu, h iv 158. — PI,: năbuşiţi, -te. — V. năbuşi. NĂBUŞIT (ÎR, -OARE adj. (Rar) înnăbu-şitor, sufocant. O căldură năbuşitoare îmi învăluie capul, vlahuţă, r. p. 43. ^ F i g. El se uita în întunerecul năbuşitor. macedonski, o. iii, 19. — PI.: năbuşitori, -oare. — Năbuşi + suf. -tor. NĂBUŞITCRĂ s. f. (învechit, rar) Invazie, cotropire. Pre vremile acestui împărat, slavonii, cîteva nâbuşituri să fie făcut, în părţile împărăţiei apusului, scriitorii pomenesc, cantemir, hr. 374. — PI.: năbuşituri. — Năbuşi + suf. -tură. NĂBtJZNA adv. (Regional; în loc. vb.) A da năbuzna = a năvăli (2), a da buzna. Chiar pe lingă mine a dat năbuzna şi s-a mistuit în rîpă. sadoveanu, o. v, 478. — De la buzna. NĂCAZ s. n. v. necaz. NĂCĂDĂU s. m. (Regional) Aluat care nu's-a copt bine, care a rămas clisos. Com. din şugag-sebeş. + Epitet pentru un bărbat prostănac, bleg. Com. din şugag-sebeş. — PI.: năcădăi. — Etimologia necunoscută. Cf. riacabău, m ă g ă d ă u. NĂCĂFĂIĂ s. f. v. nafaca. NĂCĂFÎU s. m. (Regional) Prost, nătîng (II), nătărău (1) (Stăneşti-Curtea de Argeş). l. rom. 1959, nr. 3, 66. — PI.: năcăfii. — Nacaîa -f suf. -iu. NĂCĂlRE adv. v. nicăieri. NĂCĂÎREA adv. v. nicăieri. NĂCĂJI vb. IV v. necăji. NĂCĂJÎE s. f. (Regional) Nenorocire (1), urgie (Sînnicolau Român-Oradea). alr ii 3 712/316. — PI.: ? — Năcăji + suf. -ie. NĂCĂJIT, -Ă adj. v. necăjit. NĂCĂRIÎŞ subst. (Regional) Năclad (1) (Rugineşti-Piatra Neamţ). Cf. glosar reg. — Etimologia necunoscută. NĂCĂZÎT, -Ă adj. v. necăjit. NĂCIĂ vb. I. Tranz. (Regional; complementul indică modele, cusături) A broda, a 565 NĂGIAT — 67 — NĂCLĂI coase în relief, pe o pînză de casă (Crişcior-Brad). Cf. paşca, gl. — Pronunţat: -ci-a. — Prez. ind.: năciez. — Etimologia necunoscută. Cf. n a c i ţ ă. NĂCIĂT, -Ă adj. (Regional; despre pînză) Brodat, cusut în relief (Crişcior-Brad). paşca, gl. + (Substantivat, n.) Ajur. Com. din criş- CIOR-BRAD. — Pronunţat: -ci-at. — PI.: năciaţi, -te. — V. năcia. NĂCÎRCĂLÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A lucra fără tragere de inimă (Păuşeşti Otăsău-Băile Govora), coman, gl. — Prez. ind.: nâcîrcălesc. — Şi: năcîrli vb. IV. coman, gl. — Cf. c 1 r c ă 1 i. NĂCÎRCĂLÎT, -Ă adj. (Regional) Rău Îmbrăcat, murdar (Ştefăneşti-Drăgăşani). arh. olt. xxi, 270. — PI.: năcircăliţi, -te. — V. năcîrcăli. NĂCÎRCOĂŢĂ s. f. (Regional) Femeie pisă-loagă (Bistrita-Turnu Severin). Cf. lexic reg. 49. — PI. : năcircoaţe. — Etimologia necunoscută. Cf. năcor-c o a ţ ă. NĂCÎRDÎE s. f. (Regional) Situaţie neplăcută, care dă naştere la încurcături şi neînţelegeri (Sîngeorz Băi-Năsăud). paşca, gl. Dacă mergi pe-acolo, să nu mai faci vreo prostie ca să mai avem năcîrdie cu oamenii, id. ib. — PI.: năcîrdii. — Etimologia necunoscută. NĂCÎRLl vb. IV v. năcîrcăli. NĂCLĂD s. n. 1. (Ban., Transilv. şi Bucov.) Butuc gros de lemn, care serveşte ca suport pentru lemnele din vatră sau se aşază la marginea focului pentru ca, aprinzîndu-se cu încetul, să întreţină focul multă vreme; (regional) năcăruş. Cf. ddrf. Arde un foc răzimat de un butuc, numit naclad. jun. ut. 1923, nr. 102, cf. păcală, m. r. 140. Nu este iertat să se aşeze cineva pe năclad (un butuc de lemn ce se pune la marginea focului în vatră), că se ţipă lupul intre oi. precup, p. 55, cf. bugnariu, n. 263/138, FRÎNCU-CANDREA, M. 103, ŞEZ. II, 42, VICIU, GL., com. din zagra-năsăud. Adă un naclad bun, că am de gînd să fac un foc mare. Com. din RILCA-RĂDĂUŢI, cf. CHEST. V 8/15, 20, VI 4. Duc la Urlă un năclad. alr ii 6 406/365. + P. e x t. (Regional) Fiecare dintre pietrele, lespezile sau suporturile de fier care se aşază pe vatră, sub lemne, pentru a asigura tirajul. Cf. chest. ii 336/228, v 45/66. + (Prin Maram.) Scorbură (de copac). E uşor la năclad să faci foc. T. PAPAHAGI, M. 227. 2. (Prin Transilv. şi Ban.) Grindă (de stejar) care se aşază la baza unei construcţii (de lemn), sub o stivă de scînduri, sub fundul unei căzi etc., spre a servi ca suport şi a feri de umezeală. Com. din brădişorul de jos-oraviţa, cf. chest. ii 201/273. Am ridicat moara pe năclazi de stejar, mat. dialect, i, 183. 3. F i g. (Regional) Greutate, povară sufletească (Orlat-Sibiu). h xvii 182. I s-a pus năclad râu la inimă. ib. — PI.: năcladuri (barcianu) şi nâclazuri (chest. ii 201/273), (m.) năclazi. — Şi: năclăz (com. din ban.), naclăd (pl. naclade, chest. ii 201/158), neclăd (lb, arh. folk. v, 141), noclâd (a v 2, 14, 15, 22, vi 9) s. n. — Din v. sl. HdKAaA'K „camătă“. NĂCLĂDĂ s. f. 1. (învechit) Grămadă mare de lemne (pregătite pentru foc). Porunceşte să facă năcladă mare de foc în mijlocul uliţei ceii mari. dosoftei, ap. tdrg. + (Prin nordul Mold.) Grămadă de lucruri aşezate în neorîn-duială. Cf. şez. xix, 12, com. din bogdăneşti- FĂLTICENI. 2. (Regional) Plavie (1) (Gherla), ltr2 xh, 594. — Pl.: năclade. — Şi: naclâdă s. f. şez. xix, 12, com. din bogdăneşti-fălticeni. — Cf. c 1 a d ă, v. sl. h a k a a a a t h- NĂCLĂI subst. v. năclaie. NĂCLĂIE s. f. 1. (Prin sud-vestul Munt.) „Untură multă“, i. cr. viii, 316. 2. (Regional) Căldură mare. rădulescu-codin, cf. I. CR. XIII, 115. — Şi: năclâi subst. i. cr. xiii, 115. — Cf. n ă c 1 ă i. NĂCLĂVE subst. pl. (Prin Transilv.) Gru-măzar (la ham). Sculele de prins şi de minat caii sînt: năclavele (grumăzările), hamurile,. .. ştreangurile, prireagul, p. r. 60, cf. 66. — Din magh. nyaklo. NĂCLĂZ s. n. v. năclad. NĂCLĂD (ÎS, -OĂSĂ adj. v. năclăios. NĂCLĂÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanţe unsuroase, cleioase* murdare; a (se) unge peste măsură. Cf. lb, pontbriant, d. Sudoarea-i izvora şi-l năclăia din creştet pînă-n tălpi. vlahuţă, n. 88, cf. ddrf. După ce ne-am năclăit, prin perpeliri pe nisip îl vom lăsa să se usuce. atila, p. 81, cf. şăineanu, d. u. Ana muia 569 NĂCLĂI — 68 — NĂCOŢA periuţa în cutia cu tuş, nâclăia genele arcuin-du-le in sus. c. petrescu, c. v. 234. Simţea sîngele curgîndu-i în sin, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I, 439, cf. H XVII 182, PAŞCA, GL. Cînd unele fete ori femei îşi ung părul prea mult, se zice că l-au năclăit, arh. olt. xxi, 270. <> (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“, „în“, „cu“) Fanţi de provincie, cu figura năclăiată în pomadă. vlahuţă, d. 278. Fănică, foarte grav, cu capul năclăit de pomadă. săm. iii, 263. Năclăind. .. [sonda] cu o bucată de seu vom şti dacă la fund avem nisip sau nomol. atila, p. 41. Nu se uita că-i murdăresc scoarţele cu opincile lor năclăite de noroaie. rebreanu, i. 366, cf. id. R. ii, 201. Şi-a spălat mîinile năclăite de ulei şi de parafină, c. pe-trescu, a. 465.0 ceată de pescari cu bărbi năclăite de unsoare ca nişte bidinele, i. botez, b. i, 53. Petrache a întors capul în altă parte, cu ochii năclăiţi în lacrimi, şi nu i-a răspuns, popa, v. 156, cf. 278. Tîrziu, cînd se desprinseră, erau năclăiţi în năduşeli. iovescu, n. 150. Olteanul... nu se dezlipea de coşurile lui goale, năclăite de boabe de struguri, camil petrescu, o. ni, 226. Caldarîmul era năclăit în sînge. pas, z. ii, 236. Mirosea greu, a trupuri omeneşti obosite, năclăite de sudoare, benhjc, m. c. i, 253. Un om cu părul pe ochi, năclăit în sînge. camilar, n. ii, 434. S-au întors din expediţie după vreo douăzeci de minute, pe jos, în pas alergător, fără camion, năclăiţi de noroi, ga lan, b. i, 103, cf. ii, 22. îl vedea parcă înaintea ochilor, cu şuba pe umeri, năclăit de funingine, vornic, p. 54. Femeia îl înveli pînă la gît, ştergîndu-i faţa rece şi fruntea năclăită de sudoare, preda, î. 162. Era năclăit de glod pînă la glezne, mihale, o. 89. Ştergea cu un şomoiog de iarbă baioneta năclăită de sînge. t. popovici, se. 62, cf. id. s. 159. [Musca] se năclăieşte în miere, novacoviciu, c. b. i, 15. <0> F i g. N-am mai văzut atunci decît măreaţa realitate a splendidului monument, curăţat cu o minunată măiestrie de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii. odobescu, s. ii, 502. Viaţă năclăită în necazuri, iovescu, n. 33. Năclăit de gînduri şi cu sufletul bolnav de o oboseală vagă. camilar petrescu, n. 60. Locuitorii ţinutului trăiesc o viaţă înapoiată, mizeră, năclăită în prejudecăţi şi neajunsuri, contemp. 1949, nr. 167, 12/1. 2. Refl. (Regional; despre alimente, mîn-căruri) A se slei (Ştefăneşti-Drăgăşani). arh. olt. xxi, 270. S-a răcit untura-n mîncare, s-a năclăit, ib. + (Despre sînge) A se închega. Din gură sîngele curgea în valuri spumoase, năclăin-du-se pe gît şi pe haine, dunăreanu, ch. 51. 3. Refl. (Prin vestul Munt.) A se sufoca de prea multă căldură, a nu mai putea respira; a se înnăbuşi. tomescu, gl. — Prez. ind.: năclăiesc. — Şi: (rar) năclăiâ vb. I. — Din bg. HaKJiea. NĂCLĂIĂ vb. I v. năclăi. NĂCLĂIALĂ s. f. 1. îmbibare cu o substanţă grasă, cleioasă, murdară; năclăire. Cf. lb, COSTINESCU. 2. (Concretizat) Substanţă grasă, cleioasă, murdară (care năclăieşte 1). Era o năclăială pe drum. pamfile, j. ii, 156. + Stare de murdărie (cu substanţe grase, cleioase). Erau plini de gaz şi de ulei pe cămaşă şi pe pantaloni. . . degeaba-i spală şi le freacă hainele, că nu-i chip să-i mai scoată din năclăiala în care ajunseră. v. rom. ianuarie 1957, 31. — Năclăi + sui- -eală. NĂCLĂIOS, -OĂSĂ adj. Lipicios, unsuros, cleios; murdar (1). Riul, cu apele sale galbine, curge pe o matcă de lut năcleios. odobescu, s. i, 147. Printre ei se aflau chiar ţigani lăieţi, cu părul năclăios şi lung. călinescu, s. 177. Pîne năclăioasă. gr. băn. — PI.: năclăioşi, -oase. — Şi: (regional) nă-clădos, -oâsă (gr. băn.), năcleios, -oâsă adj. — Năclăi + suf. -os. NĂCLĂÎRE s. f. Acţiunea de a (se) n ă-c 1 ă i şi rezultatul ei; îmbibare cu substanţe grase, cleioase, murdare, năclăială (1). Cf. COSTINESCU, LM, DDRF. — V. năclăi. NĂCLĂIT, -Ă adj. Acoperit sau îmbibat cu o substanţă unsuroasă, cleioasă, murdară; uns peste măsură. Cf. odobescu, s. iii, 187. Un bătrîn cu faţa prietenoasă şi cu nişte plete năclăite. rebreanu, n. 255. Vă sculaţi cu gîturile năclăite şi mirositoare, camil petrescu, t. ii, 208, cf. id. o. ii, 281. Părul năclăit îi aluneca pe faţă. t. popovici, s. 34, cf. 67, id. se. 244, 415, alr ii 3 391/47, 64. F i g. Imaginile ... nu mai lăsau să se înţeleagă nimic altceva decît un fel de atmosferă năclăită, fără nici o perspectivă, fără nici un înţeles, v. rom. ianuarie 1954, 167. — PI.: năclăiţi, -te. — V. năclăi. NĂCLEIOS, -OĂSĂ adj. v. năclăios. NĂCMÎ vb. IV v. năimi. NĂCORCOĂŢĂ s. f. (Prin nord-vestul Olt.) „Stricăciune“. Cf. paşca, gl. — PI. : năcorcoaţe. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă c î r-c o a ţ ă. NĂCOŢĂ s.. f. (Bot.; regional) „Bujor“ (Cerneţi-Turnu Severin). alr i 1 910/850. 578 I NĂCOVALĂ — 69 — NĂDĂIT — Pl.: nâcoţele. — Etimologia necunoscută. NĂCOVALĂ s. f. v. nicovală. NĂCOVĂLMĂ s. f. v. nicovală. NĂCOVĂLNĂ s. f. v. nicovală. NĂCOYĂNĂ s. f. v. nicovală. NĂCOVEĂLĂ s. f. v. nicovală. NĂCOVEĂNĂ s. f. v. nicovală. NĂCOVfiLNIŢĂ s. f. (Regional) Nicovală (1). Cf. anon. car., pascu, s. 240. — Pl.: năcovelniţe. — Din bg. HaKOBajiHHiţa. NĂCRĂDEĂ s. f. (Prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape, şez. xv, 90. — Pl.: nâcrădele. — Etimologia necunoscută. NĂCRĂVĂLAU s. n. (Maghiarism, prin Transilv. şi Mold.) Legătură de gît; s p e c. fular; cravată. Cf. lex. marş. 116, klein, d. 384, lb, bl ii, 59. — Pl.: năcrăvălaie. — Şi: necrăvălâu (lb), necravalâu (bl ii, 59) s. n. — Din magh. nyakravalo. NĂCREĂLĂ s. f. v. înăcreală. NĂCRl vb. IV v. înăcri. NĂCRÎRE s. f. v. înăcrire. NĂCRÎT s. n. v. înăcrit. NĂCRITdR, -OĂRE adj. v. înăcritor. NĂCUBI vb. IV v. năgubi. NĂDĂZ s. n. v. nadaz. NĂDĂÎ vb. IV. Refl. 1. (Învechit şi regional) A-şi pune nădejdea în..., a se încrede; a spera, a nădăjdui (3). Feciorii omenreşti intru acoperemintul arepilor tale nă-dăescu-se. psalt. hur. 30v/2, cf. 51r/17. De-preură şi nădăiia-se că mită da-se-va lui de la Pavel. cod. vor. 64/20. Nu vă nădăireţi (n e-dejdireti h, nedejduriţ d) în giu-deci. psalt! 302, cf. 131, 244, 272, 282. Cu spatele sale umbri-te-va şi supt arepile lui nă-dăeşti-te. coresi, ps. 252/8, cf. 91/10, 158/13, 323/2. Mă nădăiesc încă că voi veni cătră voi. id. l. 207/2, cf. 446/6. Nădăindu-ne spre mila slaveei lui (a. 1619). gcr i, 55/15. Mă nădăiam şi eu că o să iese ceva din el. boceanu, gl. 2. (învechit şi regional) A se aştepta (la ceva); a presimţi, a bănui, a presupune. Ve-ni-va domnul slugii aceluia în ziua carea nu s-au nădăit şi în ceasul care n-au ştiut. n. test. (1648), 32v/16. Şi intrînd în Valahia fără de veste pre furiş, au aflat pre Vlad Vodă fără de grije şi secur, ca cel ce nu se nădăia de una ca aceasta, şincai, hr. ii, 10/19. începură a se nădăi în urmă că trebuie că nu-i lucru curat cu buturuga ce-au adus-o în bucătărie, rev. crit. i, 42, cf. vaida, frîncu-candrea, m. 103. M-am nădăit că ai să faci aşa. Com. din brădişorul DE JOS-ORAVIŢA, cf. GR. S. VI, 241, ARH. FOLK. vii, 92. + T r a n z. A aştepta (pe cineva). Ele încă nădăiau afară pe Maxim şi în locul lui aflară un domnişor cu haine negre, f (1876), 267, cf. iorga, l. r. 30. A nu crede (ceva), a se îndoi (de ceva). Satul tot vorbeşte şi el se nădăieşte. zanne, p. vi, 306. 3. (Regional) A-şi da seama; a se dumiri, a pricepe. Se nădăie că vorbim despre el. sima, m. 184. Io nu mă nădîi ce-o fi; tu te nădii? n. rev. r. viii, nr. 6, 87. Proastă eşti, naroadă eşti, Că tu nu te nădăieşti. reteganul, tr. 125, cf. şez. vii, 182. Noapt'a şuier voiniceşt'e, Dzîua şuier păsăreşt'e, Nime nu să nădăie. ţiplea, p. p. 14, cf. 86, bud, p. p. 23. Tîrdzău voi v-aţ nădăit, Că Sirolina ş-o murit. t. pa-pahagi, m. 91. Am o tîntă-n grindă Şi grăieşt’e Ungureşt'e Nime nu să nădăieşt'e (Rîndunica). id. id. 146. Neagra in grădină Vorbeşte ungureşte, Nime-n lume nu se nădăieşte (Rîndunica). gorovei, c. 319. <£> (Construit cu dativul etic) Maica mea, bolundă eşti, Mare eşti, puţin pricepi, De nu mi te nădăieşti. viciu, col. 141. ■v- T r a n z. Să nu nădăiască că tu dormi. MARIAN, S. R. I, 2. 4. (Regional) A se încumeta (Bilbor-Gheor-ghieni). viciu, gl. 5. (Regional) A se răzgîndi (Moiseiu-Vişeu de Sus). GLOSAR REG. — Prez. ind.: nădăiesc şi (regional) nădăi. — Şi: (regional) nădîi, nădui (a vi 4, com. din monor-reghin) vb. IV. — Din V. sl. H4/VII2ITH c‘î'• NĂDĂlRE s. f. Faptul de a se nădăi. 1. (învechit) „Nădejde“. Cf. nădăi (1). scl 1960, 605. 2. (în dicţionarele din trecut) Presimţire. Cf. nădăi (2). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. + Instabilitate, inconstanţă, oscilaţie. Cf. gheţie, r. m., barcianu. 3. (învechit) Dumirire. Cf. nădăi (3). Cf. SCL 1960, 605. — Pl.: nădăiri. — V. nădăi. NĂDĂÎT, -Ă adj. (Regional) „Neaşteptat“ (Holod-Beiuş). lexic reg. 66. 597 NĂDĂJDUI — 70 — NĂDĂJDUI — PI,: nădăiţi, -te. - V. nădăi. NĂDĂJDUI vb. IV. Intranz. 1. (învechit; urmat de determinări introduse prin prep. „spre“, „pre“, „Ia“) A se îndrepta cu încredere (spre cineva sau ceva), a se adresa (cuiva) cu speranţa de a obţine ajutor, îndurare, adăpost etc., (învechit) a năzui (1); a tinde stăruitor (către ceva), arîvni, a ţinti, a năzui (3). Nu nedejdireţi pre nedreptatea şi în răpire nu iubireţi bogătatea. psalt. hur. 51r/25, cf. 14v/13, 16r/16. Doamne Dumnezeul mieu, spre tire nedejduescu. psalt. 8. Ochii tuturora spre tine nădăjduesc, Doamne (a. 1581). GCit i, 28/2; Bogaţii ceia ce nedejduiesc mai mult pre bogăţie decât pre Dumnedzeu. varlaam, c. 221, cf. 222. Ruşine vor plăti cei ce nădăjduiesc pre cetăţi şi pre bani. biblia (1688), 3652/54. Spre mine au nădejduit, şi-l voiu izbăvi pre însu (a. 1689). gcr i, 286/24. Nădăjduind la răsplătirile ceale bogate, mineiul (1776), 129rl/6. Mare nebunie iaste a lipi inima spre putrejune şi a nădăjdui spre jăfuirea ceaia ce piare (a. 1785). gcr ii, 148/7. Celor ce nădăjduiesc spre tine. teodorescu, p. p. 388. -O Refl. Ferice e de toţi cari se vor nedejdi prinsul, psalt. hur. 2r/10. Toţi nedejduiră-se spre tire. psalt. 7, cf. 108. Ce pururea să ne nădăjduim spre mila lu Dumnezeu, coresi, ev. 85. Şi spre dînsul mă nădăjduiesc (a. 1689). gcr i, 286/8. Eu voi fi nădăjduindu-mă spre dînsul (a. 1698). id. ib. 317/11. Cei ce să nădăjduiesc spre tine. mineiul (1776), 210rl/16. Nu vă nădăjduiţi spre boieri. GORJAN, h. ii, 170/13. 2. (învechit; urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. „în“) A-şi pune nădejdea (1) îri ... , a se încrede în . .. ; a se întemeia, a se bizui pe. . . Nimenea să nu nădăjduiască în puterea sa. ureche, l. 86, cf. 95. Au perdut Racoţi sărita curînd, însă nădej-duia cazacilor, m. costin, let. i, 333/17. Nu se teme prea mult de viitorime, dar nici nu nădăjdui cu prisos într-însa. marcovici, d, 7/18. Nu taberei, ci bisericei nădâjduiaşte. arhiva r. i, 50/24. Mai nădăjduia în braţul lui, cît îl simţea tare, şi-n cele trei săneţe ale zaporoje-nilor. sadoveanu, o. v, 533. <> Refl. Pen-tr-aceia de-aemu nu te nedejdui că veri audzi altî ceva de la mine. varlaam, c. 454. Te lauz şi te nedejduieşti cu farmecile. dosoftei, v. s. noiembrie 126v/9. Mihai Vodă nu să nedejdui în oştile ce avea. n. costin, l. 581. Nopţii nedej-duindu-me şi de nepriiateni nici cum în grijă purtînd. cantemir, ist. 155. Să nu nădăjduiască întru puterea sa. ţichindeal, f. 5/4. Dacă seminţele se vor fi cules bine. .., poate gospodina să se nădăjduiască intr-însele, că vor încolţi, i. ionescu, c. 209/24. 3. A avea speranţa sau convingerea că ceea ce doreşti este realizabil, a se încrede că cele dorite se vor îndeplini; a spera, (învechit şi regional) a se nădăi (1). Din fundul întunericului uitării la lumina pomenirii, precum nedejduim, o vom scoate, cantemir, hr. 110. Să nădăjduim şi noi şi să suferim cu vitejie. kotzebue, u. 27v/19. Şi nădăjduiesc în bunul rezultat a unui drit pe care noi toţi încuviinţăm. ar (1838), 3*/32. Gîndind să-şi facă mendrele, Precum nădejduia. negruzzi, s. ii, 39. Pe aripile morţii celei mîntuitoare, Voi părăsi locaşul unde-am nădejduit. alexandrescu, o. i, 88. Tu te închini şi mai nădâjduieşti, Fârîmă de ceva ce eşti. arghezi, vers. 285. Oamenii s-au întors de pe front, aşteptau, nădăjduiau, li s-a vorbit de pămînt. t. popovici, se. 212. Cine poate suferi mai mult, mai mult şi nădăjduieşte. zanne, p. viii, 434. <0> Refl. (învechit) Cine trăieşte nădăjduindu-se, moare jin-duindu-se. pann, p. v. iii, 73/4. <> R e f 1. i m-pers. Prin măsurile ce să vor înplin[i] şi la acele ce au a să pune în lucrare este a să nădăjdui cum că va spori slobozenia obştească, ar (1839), 122/16. Răzvan nu aştepta să vază isprava acestor tractaţii, de la care puţin se nădăjduia, băl-, cescu, m. v. 218. <0> T r a n z. Nădejduia sâ>j dobăndeascî slobodzie de supt măna altor limbili varlaam, c. 407. Cu inimă curată Nedejdiuesc să ia plată, dosoftei, ps. 15/22. împăratul tot nădăjduie că-i va veni răspunsul, neculce, l, 244. Nădăjduiesc că voi lua de la stăpin plata deplin, antim, p. xxv. Vor dobindi privilegiile ce nădăjduia, văcărescul, ist. 255. Un om căzut in mare aproape de acest ostrov au nădăjduit să afle într-însul liman (a. 1794). gcr ii, 151/27. Nădăjduiţi că vă veţi împotrivi, beldiman, n. p. ii, 196/2. Partizanii săi nădăjduiesc că a sa fiinţă va astîmpăra oarece nemulţumirea trupelor. ar (1832), 71/6, cf. li1 ¡10. Pe iubitele sale lame nu nădăjduia să le mai vadă. drăghici, r. 114/11, cf. 140/6, 147/22, 166/27. Nădăjduiesc că vom intra în legături cu toate staturile Ame-ricei apusane. ar (1838), 4^17, cf. (1839), 31/8. Nu nădăjduiam, îi zice, de la tine nicidecum Să văz astă turburare. pann, e. ii, 61/2. Nădăjduiesc că ne vom înţelege amîndoi. negruzzi, s. i, 7. Nădăjduiesc însă că mi-i sluji de cavaler. alecsandri, t. i, 81. Şi el are să-mi facă podul? — D-apoi aşa nădăjduim... că chiar el. creangă, p. 83. Şi eu nădăjduiesc să mă întorc. ispirescu, l. 9. Eu totuşi nădăjduiesc să le am odată, f (1906), 15. Nădăjduiam să trecem muntele cu lumină şi să scoborîm în Sabasa. hogaş, dr. i, 56. Cu rugăminţile nădăjduim şi noi să dobîndim mai multă milă. rebreanu, r. i, 144. Nădăjduiesc că ai noştri vor împinge linia inamică mult înapoi, camil petrescu, u. n. 402, cf. 359, vissarion, b. 20. Oamenii nădăjduiesc totdeauna c-au să se mai întîlnească. sadoveanu, o. xi, 330. O clipă mai nădăjduise s-o vadă cotind la stînga, spre livadă, contemp. 1953, nr. 349, 4/2. Nădăjduiesc că te mai pricepi 598 NĂDĂJDU1NŢĂ — 71 — NĂDEJDE la gătit. v. rom. octombrie 1954, 137. Nădăjduia uneori că va izbuti să-şi smulgă soarta din făgaşul ,,implacabilei evoluţiuniu. galan, b. ii, 87. Nu nădăjduia să aibă o veste mai bună decît rîndul trecut, tudoran, p. 14, cf. 35. — Prez. ind.: nădăjduiesc. — Şi: (învechit) nădejdui, nedejdi, nedejdiui, nedejdui vb. IV. — Nădejde -f- suf. -ui. NĂDĂJDUÎNŢĂ s. f. (învechit) Nădejde (1). Ştiţi că scărba răbdare lucrează, e răbdarea ispită, e ispitele nădăjduinţă. coresi, l. 234/8. Inemii meale eşti nedejdiuinţă. dosoftei, ps. 85/16. — PI.: nădăjduinţe. — Şi: nedejdiuinţă s. f. — Nădăjdui + suf. -inţă. NĂDĂJDUIRE s. f. (Astăzi rar) Faptul de a nădăjdui; nădejde (1). Cf. coresi, l. 234/9, 246/22. Altă... nădăjduire nu cunosc, afară de tine, D[\i]mnezăul mieu (a. 1785). GCR II, 149/14, cf. HELIADE, O. II, 352, POLIZU, costinescu, lm. Această necunoştinţă în o clipă da loc celor mai dulci nădăjduiri. slavici, n. i, 100, cf. ddrf, alexi, w. Manole zîmbea Şi şiret grăia: Asta e de-nvăţătură, Altele cu nădăjduire. PĂSC.ULESCU, l. p. 192. — PI.: nădăjduiri. — V. nădăjdui. NĂDĂJDUIT OR, -OĂRE adj. (în dicţionarele din trecut; şi substantivat) (Persoană) care nădăjduieşte, care aşteaptă cu încredere împlinirea unei dorinţe, a unei promisiuni. Cf. COSTINESCU, DDRF. — PI.: nădăjduitori, -oare. — Nădăjdui -f suf. -tor. s. NĂDĂLCtJŢĂ s. f. (într-un descîntec) Diminutiv al lui n ă d î 1 c ă. Gîlcuţă, nădălcuţă. încalică pe-o trocuţă Şi te du la mare Şi bea apă de mare. marian, d. 130.. — PI.: nădălcuţe. — Nădîlcă -f suf. -uţă. NĂDĂNlŢĂ s. f. (Regional) Meşă de păr fals pe care fetele o adaugă la cozi (Răcăşdia-Oravita). Cf. coman, gl. ' - PI.:? — Cf. n a d ă1. NĂDĂRAU s. m. (Regional) Bărbat celibatar, burlac (Loman-Sebeş). a 11 8. — PI.: nădărăi. , — Neder + suf- -ău. NĂDĂRÎ vb. IV. Refl. recipr. (Prin sud-vestul Transilv.) A întreţine relaţii de dragoste cu cineva, rev. crit. iii, 157. — Prez. ind.: nădărăsc. — Etimologia necunoscută. Cf. m ă d ă r i. NĂDĂŞLI vb. IV. Refl. (Regional) A căuta să afle o taină; a spiona (Crişcior-Brad). PAŞCA, GL. — Prez. ind.: nădăşlesc. — Etimologia necunoscută. NĂDĂŢÎCĂ s. f. (Bot.; regional) Barba-ursului (Equisetum arvense) (Păduroiu-Piteşti). alr i 1 952/792. — Etimologia necunoscută. NĂDEĂLĂ s. f. (învechit) înnădire. Cf. ANON. CAR., COSTINESCU. — PI.: nădeli. — Nădi + suf. -eală. NĂDjjJDE s. f. 1. (De obicei la sg.) Credinţa că ceea ce doreşti este realizabil, speranţă, (astăzi rar) nădăjduire, (învechit) n ă-dăjduinţă; spec. (Bis.) una dintre cele trei virtuţi teologice. Că tu, Doamne urul pre nădeajde sălăşluitu-me-ai. psalt. 5. Aştepta cu nădeajde şi cu lungă răbdare şi cu credinţa dulcelui vraciu vindecare cu milă şi dereptare. coresi, ev. 59, cf. 84, 127, 313. Şi buna nădeajde şi dulceaţa ce va să fie să aibi mîngîiare. id., ap. gcr i, 31/39. Credinţă curată şi nădeajde direaptă. cod. tod. 223. Săml oceiţi şi părăsiţi / / de toată nedeajdea cea bună. varlaam, c. 13. *1 Credinţă direaptă, nădeajde neîndoită, dragoste deplin (a. 1644). gcr i, 112/24. Să nu-i lasă să-şi piardă nădejdia cia bună. herodot (1645), 490. Şi unde biruia alţii, nu perdea nădejdea, că ştiindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. ureche, l. 111, cf. 75, 81. Fără nice de o nedeajde să va omorî. prav. 216. Aduce înainte bunătăţile sufleteşti, anume, credinţa, nădeajdea, dragostea, n. test. (1648), 181v/18, cf. 205r/29. Mai vârtos ca pentru răbdarea scripturilor, nădeajde să avem (a. 1651). gcr i, 153/8, cf. 184/34, 215/28. Şi trupul mieu mărgînd la odihnă S-a răposa cu nedeajdia plinî. dosoftei, ps. 45/2. Murind omul dirept, n-au perit nădeajdeaj iară fala necuraţilor au perit. biblia (1688), 4342/10. Nu l-a lăsa şi-i va da oaste. Acee nădejde căuta şi o aştepta, neculce, l. 278. Din nedeajde în nenedeajde îl baga. cantemir, ist. 37. Acolo dar toate sfaturile să sfîrşise şi toate nădejdile se tăiase şi ale tuturor inemile încremenite era. r. greceanu, cm ii, 38, cf. 27, 76, 89. Atuncea împăratul acestuia cuvînt ple-cîndu-să, cu mari nădejdi şi bunătăţi au adeverit pre filozof (a. 1802). gcr ii, 189/6. Neputînd avea nici o nedejde în privirea familiei (a. 1819). URICARIUL, i, 127. Toate nădejdile lui s-au înnimicit. ar (1832), 72/32. Amăgit de nădejdi plăcute, urneşte întreprinderi nesocotite, marco-vici, d. 8/5, cf. 2/20, 4/2. Raportul... au întrecut toate nădejdile sale, şi spre a să încredinţa de starea lucrurilor însuş ar fi călătorit într-aeolo. ar (1838), 349V8, cf. (1837), 77x/13. Pofta, dra- 609 NĂDEJDE — 72 — NĂDEJDE gostea, iubirea, nădejde şi bucurie . .. Lumei au fost dănuite. conachi, p. 279, cf. 276, mag. ist. i, 149/11. Vom fi osindiţi nu după greutatea vremilor, dar după patima nedejdilor, partizilor şi a opiniei mulţimii, russo, s. 13. Nu te hrăni cu nădejdea şi cu făgăduinţele, negruzzi, s. i, 248. Un an vine, trece, ş-alt an îl moşteneşte, Şi ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. alexan-drescu, m. 4. Unde un tată pe un fiu plînge; Unde nădejdea toată-a-ncetat. id. ib. 65. Inimă făr'de nădejde, suflete bătut de gînd, Toată ziua la fereastră suspinînd nu spui nimică. emi-nescu, o. i, 82. Ia las, jupîneşică, nu te împuţina cu inima, că tot mai am o leacă de nădejde. creangă, p. 125. O, popor, tu eşti trudit; Iar mişeii ţi-au-ngrădit Drumul la dreptate. Dar nădejdea să nu-ţi pierzi, Ţine-te ca brazii verzi, Cînd furtuna-i bate. neculuţă, ţ. d. 44. Moşneag senin, eu tîmpla ta curată O cer, pe veci, nădejdii mele pază. goga, p. 26, cf. 40. Nici aceasta a doua încercare, reformată, nu aduse mai aproape de îndreptăţitele nădejdi, f (1906), 21. Multe de la tine-aştept: Nădejdea-n tine mi-a rămas. iosif, v. 51. Dacă d-ta te plîngi şi suferi de nedreptate, atunci gîndeşte-te ce trebuie să fie la ţară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde, rebreanu, r. i, 64. Rolaseînchină cu evlavie..., plină de emoţie şi de nădejde, brăescu, a. 29. Moşneagul, amărît şi înşelat în nădejdile lui, deveni întunecat şi hursuz. sadoveanu, o. i, 450. Nădejdea îl făcea mai blajin, id. ib. v, 701. Şi am rămas în pustiul mare, Singur, pe-o măgură călare, Cu braţele sumese şi cu scule Şi cu nădejdi aprinse îndestule, arghezi, f. 51, cf. id. b. 16. Noi trebuie să umplem trecerea timpului cu nădejdi. stancu, r. a. iii, 250, cf. id. u.r.s.s. 109. Cîte nădejdi nu se puteau lega de o carieră atît de strălucită? vornic, p. 179. Un cîntec pentru anii mei frumoşi, Pentru toate nădejdile şi izbînzile ţării, deşliu, g. 24, cf. 23. El frumos şi ea frumoasă, Două fire de mătasă, Să-mpletească voie bună Cu nădejdea dimpreună, contemp. 1962, nr. 795, 1/4. Bată-te, bădiţo, bată, Inima mea cea stricată! Două stele d-îngă lună Şi nădejdea mea cea bună. jarnIk-bîrseanu, d. 262. Usucă-te, rufă, în cui, Că altă nădejde nu-i. zanne, p. iii, 339. Cu nădejdea, unul şi în foc s-aruncă, id. ib. viii, 430, cf. 431, 432, 433, 434, iv, 587, v, 204. <$> (Cu determinări arătînd obiectul speranţei) Am nădejde,. .. fraţilor, ca mai bună şi aproapea spăsenie întru voi să fie. coresi, ev. 122. Perdu Petru Vodă nădejdea de a să mai ajutori de la craii ungureşti, ureche, l. 109. Vasile Vodă îş pierdusă toată nădejdea de viiaţă. neculce, l. 20. El nu ştie că nu trebui a să măguli cu această nădejde că va pute potoli măniii dumnezăoaii (a. 1750—1780). gcr ii, 83/38. întărindu-te de faţă cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, mineiul (1776), 55v2/ll. Nădejdea lui era ca să agiungă în aceeaşi zi acasă, drăghici, r. 160/22. Atunci trebuie să moară, nădejdi de a scăpa nu-i. pann, e. i, 47/8. Cită bucurie, cîte nădejdi de fericire, negruzzi, s. i, 53. Lui Alecu i-i spune că te-ai dus la bal masche cu nădejde de a-l întîlni pe dînsul. alecsandri, t. i, 77. Depărăndu-se de casa părintească, fără nici o nădejde de întoarcere. creangă, p. 286. Am bună nădejde să isprăveşti cu bine slujba, ispirescu, l. 18. Voi singuri străjuiţi altarul Nădejdii mele de mai bine. goga, p. 8, cf. 51. O dulce nădejde de zile şi nopţi frumoase îmi umplu sufletul, sadoveanu, o. vi, 336. <0> F i g. Sufletul legănat în braţele unei nădejdi, marcovici, d. 8/27. In cîmpie creşte, şi pe deal iarăşi creşte o floare pentru popoarele chinuite .. ., nădejdea, russo, s. 144. Aţîţa nădejdea care de mult era îngropată în cenuşe. f (1897), 14. Surul descurajat şi palid, căci Nădejdea mea se teme Să bată La poarta groaznicului ce va fi. camil petrescu, v. 84, cf. 71. Dar nu se mai agăţa de carul nădejdii, înfricoşat să nu se prăbuşească în prăpastia ce-l ameninţa, rebreanu, nuv. 272. Păianjenul visării parc-ar sui cu frică Şi ar călca, pe firul nădejdilor întins, abghezi, vers. 287. E x p r. A trage nădejde (de la cineva) sau (rar) a se da nădejdii = a spera, a nădăjdui (3). Mai mult de la mine nu trage nădejde, mineiul (1776), 186vl/32. Iţi pot mai dinainte spune că degeaba tragi nădejde, caragiale, o. ii, 255. Răcnească furtuna de furie suptă, Şi geamă ca iadul din basme oceanul. Tu dă-te cu totul nădejdii, şi luptă, neculuţă, ţ. d. 39. Cine n-are nimic, ascultă la toate şi trage nădejde. rebreanu, r. i, 238. (în proverbe şi zicători) înţeleptul făgăduieşte, nebunul trage nădejde. negruzzi, s. i, 248. Trage nădejde ca ursul de coadă (sau ca spînul de barbă), se spune despre cel care speră zadarnic (dorinţa lui fiind irealizabilă). Cf. zanne, p. i, 617, 683, vi, 518. Degeaba trage nădejde ca spînul de barbă. Nu, băiete, nu-l fac om. stancu, r. a. i, 163. A trage nădejde (de cineva) sau (regional) a-i trage (cuiva) nădejde = a) (complementul indică o fiinţă iubită) a spera să revezi, să ai aproape; s p e c. a spera să iei în căsătorie. De ţi-a cînta cucu bine, Trage nădejde de mine. jarnîk-bIrseanu, d. 43. Frunzuliţă usturoi! Că s-a dus badea de joi, Parcă-i dus d-un an, de doi! De s-ar fi dus călăreşte, Tot i-aş mai trage nădejde. ant. lit. pop. i, 131. (Cu schimbarea construcţiei) Mărită-te, mîndră, dragă, Mărită-te, nu şedea. Nu şedea-n nădejdea mea. jahnik-bîr-seanu, d. 238; b) (complementul indică copii) a spera să ai, să procreezi. De băieţi nu mai trag nădejde, pentru că baba mea e o sterpătură. creangă, p. 118. (Regional) E nădejde să... (sau de... ) — se poate, e probabil. De and s-a dus bădiţa, Mi-i pustie uliţa,.. . Mîndru-i codru şi-nfrunzit, Nu-i nădejde de venit. jarnIk-bîrseanu, d. 129. Auzi sbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie, zanne, p. i, 464. în nădejdea = 609 NĂDEJDE — 73 — NĂDI în speranţa ... , bazîndu-se pe .. . în această nădejde nu mai învăţăm nimic, brăescu, a. 132. (A îi) slabă nădejde sau (învechit) nădejde slabă (să... sau de ... ) = (a avea) prea puţină încredere, prea puţină speranţă (în. . . ); (a fi) puţin probabil, nesigur. Cîrvd să pornesc răii de sînt fără treabî, Atuncia-i de dînşii o nădeajde slabi, dosoftei, ps. 40/14. Să mergem dară... Că doară vom da de dinsa pe cale, Că aici, precum văd, îi nedejdea slabă, budai-deleanu, t. v. 94. E slabă nădejde să scape. ap. tdrg. Dreptatea, dacă nu eşti vrednic să ţi-o cauţi singur, slabă nădejde să vie altul să-ţi spuie. c. petrescu, l. ii, 12, cf. dl, dm. A(-şi) lua nădejdea (de ... sau de la..., regional, despre ... ) = a nu mai avea nici o speranţă, a renunţa. Luase nădejdia toată. cod. vor. 88/23. Din partea lor, mi-am luat toată nădejdea, creangă, p. 193. De-a veni turturica mea înainte... ie-ţi nădejdea despre mine, căci nu merg. id. ib. 273. De corăbieri Ne-am luat nădejdea, teodorescu, p. p. 164. 2. încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, priincios. Nedejdia a mea la Dumnedzeu e. psalt. hur. 51r/17. Mai bine e nădeajde spre Domnul, decăt nădeajde spre omu. psalt. 247. Nădeajde în mila Tatălui sfînt (j (a. 1607). gcr i* 41/6. Pre Hristos să iubeşti şi si de acela să te lipeşti cu toatî nedejde şi cu credinţa. 7 varlaam, c. 422. Nimineă să nu nădăjduiască în putearea sa, ce întru Dumnezeu să-i fie nădejdea. ureche, l. 86. Cătră tine, Doamne, mi-i toatî nedeajdea. dosoftei, ps. 35/9, cf. 53/16, 65/3, 78/13. Pentru ce dar să-mi rădic eu nădejde de la această sfîntă pronie? drăghici, r. 163/28, cf. 166/9. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie şi nădejde, negruzzi, s. i, 142. Nu-şi perdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte, creangă, p 288, cf. 289. Nădejde pe el, ca pe un cui de iei.'pamfile, j. ii, 156. <£> L o c. a d j. De nădejde = în care poţi avea toată încrederea. Acela e om bogat şi de nădejde. bărac, t. 52/30. Le trămise un om de nădejde. ispirescu, m. v. 9. Din partea mea atîta ştiu: am pus oameni de nădejde, c. petrescu, r. dr. 50, cf. id. a. r. 53. La o anumită treabă se dovedise om de nădejde, camil petrescu, o. ii, 141, cf. in, 159. Partidul Muncitoresc Român dă o înaltă preţuire muncii creatoare şi activităţii obşteşti a scriitorilor patriei noastre, consid6rîndu-i drept ajutoare ale sale de nădejde în opera măreaţă pe care o durează poporul nostru, s ianuarie 1962, 7. Om de nădejde. mat. dialect, i, 183. Loc. a d v. De (sau cu) nădejdfe = puternic; solid, temeinic. Poarta era închisă de nădejde, conv. lit. xi, 144. Nici nu se mai mişcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde, ispirescu, l. 123. Gîrneaţă o cetluise de nădejde, hogaş, dr. ii, 99. Şi-a adunat toată averea în jachetă ca într-o raniţă, raniţa asta şi-a aşezat-o pe creştetul capului şi, petrecîndu-şi brîul de cîteva ori pe sub bărbie, a înţepenit totul de nădejde, galan, b. i, 188. <^> Expr. A avea nădejde (sau a-şi pune nădejdea) în... (sau la ..., pe ..., învechit, către ..., pre..., spre ... ) = a se întemeia în aşteptările sale pe ..., a spera în sprijin, in ajutor de la... ; a se încrede în..., a se bizui (pe cineva sau ceva). Dragostea.. . toate le primeaşte, toate le creade, în toate are nădejde, coresi, ev. 338. Cine n-are nedeajde cătră Dumnedzeu. cod. tod. 211. Am nădejde pre Dumnezeu, antim, p. xxiv. Spre tine ne-am pus nădejdea, mineiul (1776), 198rl/17, cf. 113v2/32, 186v2/33. Să-şi puie nădejdea în Dumnezeu, marcovici, d. 14/6, cf. 6/8. Puneţi nădejdea către Dumnezeu, drăghici, R. 93/14, cf. 91/10. Pentru că nu avea îndestulă nedejde în lăcuitorii politici, apoi au aşezat în-tr-însa ungarnizon. ar (1837), 61/32. Eu sînt bătrîn şi sărac, să n-ai la mine nici o nădejde, filimon, o. i, 127. Mai pot eu să am nădejde în voi? creangă, p. 146, cf. 20, 220. Aibi însă nădejde în Dumnezeu, ispirescu, l. 29. Ea-şi pusese toată nădejdea în fericirea şi viitorul lui. vlahuţă, o. a. i, 102. N-ai nădejdea-n ce să-ţi pui, N-ai în lume cui să spui Iadul vieţii tale. neculuţă, ţ. d. 42. Zgîrcitul a fost, nu mai e om. E scos din omenie. Nici o nădejde să nu pui pe el. delavrancea, o. ii, 237. Ce te face să-ţi pui asemenea nădejde în mine? sadoveanu, o. xvin, 604. îl nedreptăţise pe Stelian, punîndu-şi toată nădejdea în Petre. îl ianuarie 1962, 36. Foaie verde trei măsline, Bată-te crucea de fine; Eu aveam nădejde-n tine Că t-ei uita la ea bine. teodorescu, p. p. 334. A se lăsa în nădejdea cuiva = a conta pe ..., a se bizui pe .. . Steaua aceasta să ne lumineze drumul, căci fînarele de pe uliţi s-au lăsat în nădejdea lunei de astă sară. alecsandri, t. i, 87. + (Concretizat) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorinţa cuiva. Că ţirutul mieu şi nădeajdea mea eşti tu. psalt. 51. Tu eşti nădeajde mie de scârbi ce mă ţin (a. 1577). gcr i, 13/20. 0, iubitul mieu fiiu. .. , nedeajdia şi veseliia mia l varlaam, c. 86, cf. 85. Fereaşte-mă, Doamne, de primejdie, că pre tine am de-mi eşti nedeajde. dosoftei, ps. 43/8, cf. 39/16. Nedeajdea şi folosirea şi scăparea creştinilor... tu eşti, născătoare de Dumnezeu (a. 1715). gcr ii, 15/32, cf. 116/26, 149/13. Scosese acuma pe tipsie şi cloşca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde, creangă, p. 99. — PI.: nădejdi. — Şi: (învechit şi regional) nedejde (alr ii 3 055/95, 414), (regional) nidejde (ib. 3 055/53, 310, 365, mat. dialect. 1, 183) s. f. — Din v. sl. NĂDEJDUÎ vb. IV v. nădăjdui. NĂDÎ vb. IV. (învechit şi regional) = înnădi. 1. T r a n z. A pune o nadă1 (11); a înnădi. Cf. lb, polizu, costinescu, marian, d. 67. 611 NĂDITURĂ — 74 — NĂDRAG <£> E x p r. A nădi din tei curmei — a fi foarte sărac, a o duce greu. Cf. baronzi, l. 46. + Fig. (învechit; peiorativ) A adăuga, a completa. Jzbîndirea visului nădind şi cirpind, în scurte cuvinte lungi şi late vicleşuguri acoperiia. cantemir, ist. 266. Vei găsi aceastea cuvinte a noastre la Leunclavie, carile precum Ţara Muntenească s-au fost chemînd la istoricii latineşti Montana, pe Bonfin mărturie aduce: după aceastea încă mai nădeaşte Stanislav Sarniţie. id. hr. 132. + Refl. (învechit, rar; despre oameni) A se alătura, a se ataşa. Năditu-s-au şi acestii la ceata cătanilor. muşte, let. iii, 65/24. 2. R e f 1. A se deprinde să vină mereu undeva sau la ceva, a-şi face nadă1 (II 1); (popular) a se înnădi, (regional) ă se nadali. Şi-şi vor lua giudeţul păgînii, Că li s-ar nădi la stîrvuri cînii. dosoftei, ap. tdrg. Muştele ce se nădise la hoitul iepii. sbiera, p. 166. S-o nădit caprele la curechi. şez. v, 113. S-o nădit băieţii de o bucată de vreme în pomăt. Com. din bilca-rădăuţi. + (Prin nordul Munt.) A se obrăznici, rădulescu-codin. + (Prin nordul Munt.) A se încinge la ceartă sau la bătaie. V. î n c ă i e r a. Cf. rădulescu-codin. — Prez. ind.: nădesc. — Din bg. HajţH sau de la nadă1. NĂDITlJRĂ s. f. (Regional) înnăditură. Cf. chest. ii 125/1, 7. — PI.: nădituri. — Nădi + suf. -tură. NĂDÎI vb. IV v. nădăi. NĂDÎLCĂ s. f. v. modîlcă. NÂDLĂB s. m. v. nahlap. NĂDRAG s. m. (Popular; de obicei la pl. cu valoare de sg.) I. Pantaloni (ţărăneşti). V. cioareci, iţari. Nadragi [de] Ka-ragiu (a. 1589). cuv. d. bătr. i, 258. [Egiptenii] încă poartă şi nădragi de pâr. herodot (1645), 115. Şi vei face lor nădragi de in, să acopere ruşinea trupurilor lor, de la brîu pînă la coapse să fie. biblia (1688), 592/56, cf. 822/9, anon. car., lex. mars. 191. N-au fost avînd mestei la nădragi, neculce, l. 12. Feciorul meu s-au dus şi i-au tras nădragii (a. 1770). iorga, s. d. xii, 85. Am luat... o dulamă roşie de anglie veche şi o părechie de nădragi (a. 1775). id. ib. 90. Şi luînd toate de la Fraier şi Sekeli, pre ei numai în nădragi şi nişte dulmăni rele i-au lăsat, şincai, hr. ii, 310/8. L-au pus într-un car cu doi boi, numai cu anteriu şi cu nădragi, id. ib. m, 104/16. Dar iacă zmeoaşii de toată parte Năpădind, m-apucă unul de nădragă, Altul de cizme, budai- deleanu, t. v. 92. Se dezbrăcă d-anteriu, nădrag. pann, p. v. i, 43/10. Nişte strimţi nadragi. negruzzi, s. ii, 249. Poţi să te îmbraci după modă. In locul nădragilor acelor roşi, să pui un pantalon elegant, id., în pr. dram. 478. Nae Gîrcănescu îmbrăcat husăreşte, cu nădragi strimţi şi cu chiveră. alecsandri, t. 128. Femeia toarce, urzeşte, ţese', ea coase, face nădragi, zechi, cămaşă. jipescu, o. 35. Cu antereu de canavaţă Ce se ţinea numa-n aţă Şi cu nădragi de anglie, Petece pe ei o mie. creangă, p. 148. Unul dintre negustori se căuta cu multă stăruinţă în fundul buzunarului de la nădragi, caragiale, o. iii, 143. Şi ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim? ... Orfanii ce ne-mbracă jiletce şi nădragi? mace-DONSKI, O. I, 43, cf. MOLDOVAN, ţ. n. 127. Straiele făcute de abagii sînt tuzluci, nădragi, mintene. pamfile, i. c. 288. Cioarecii, numiţi nădragi, se fac din postav alb, bătut la piuă, au o lărgime potrivită şi la glezne se vîră în ciorapi, păcală, m. r. 120. Au cioareci, numiţi şi nădragi albi, de lină sau pănură. varone, d. 7. Un dulău ... îl apucă de pulpa piciorului şi-i sfîşie nădragii pînă jos la imineu. galac-tion, o. 282. Bărbaţii în ultimul timp de asemeni au părăsit portul bătrînesc, înlocuindu-l cu nădragi în loc de cioareci, pribeagul, p. r. 46. Aveau pe ei ceva care se putea numi suman, pe lîngă cămăşi şi nădragi suflecaţi, sadoveanu, 0. ix, 390. Deasupra nădragilor suflecaţi, o cămaşă roşie care-l slujea probabil de ani mulţi. id. ib. xviii, 580. Din pînza de lînă se fac haine şi nădragi, ionescu-muscel, ţes. 691. Văd că lucrul nu ţi-e drag, Coşi de-o zi la un nădrag. arghezi, s. p. 27, cf. 16. Zdrenţăros, cu nădragii peticiţi şi cămaşa ferfeniţă, camil petrescu, o. 1, 618. Au intrat sanitarii cu nădragii, mantalele, bocancii şi capelele, pas, z. rv, 19. Da, şmecherii vor spune că-i imbecil să lupţi... Cu visuri zvăpăiate şi cu nădragii rupţi, beniuc, v. 60. S-a apropiat zîmbind un bărbos cu cămaşa de tîrgoveţ purtată lipoveneşte, peste nădragi, galan, z. r. 371. Avea nădragii roşii, dolman vînăt. . . , pinteni şi sabie. t. popovici, se. 7. Mitru îşi trase repede nădragii şi ieşi. id. ib. 379, cf. h ii 31, 132, 147, iv 57, 98, v 258, vi 31, xii 132. Şi nădragi vineţi, frumoşi, Abia-i port de pete-coşi. hodoş, p. p. 227. Tu n-ai cap de comanac, Nici picioare de nădragi, şkz. ii, 199, cf. m, 38, vii, 109. Io mi l-oi loa Cîn mi s-oi. vedea Ursu cu nădragi Umblîn după vaci. vincoL, v. 73, cf. chest. v 165, alr sn iv h 1 176, 1 177, a i 23, iii 13. N-are pe sine nădragi Şi îşi cumpără desagi, zanne, p. iii, 252. Oricîţi cu nădragi, Toţi îi sînt ei dragi. id. ib. 253, cf. rv, 512, v, 189. Prin pădure, printre fagi, Merge-un om făr’’ de nădragi (Vîntul). gorovei, c. 397. <£> E x p r. A-i scutura (cuiva) nădragii de praf — a bate (pe cineva). Cf. zanne, p. iii, 253. <£> Compus: (Bot.; regional) nădragu-ţiga- nului = jale (Salvia officinalis). alr sn iii 616 NĂDRAGĂ — 75 — NĂDUF h 656/29. + (Ironie) Pantaloni prea largi, scri- BAN, D. 2. Izmene. Aglae ii trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, şi bătrinul apăru în nişte nădragi largi de stambă colorată, legaţi jos, în lipsa şireturilor rupte, cu bucăţi de sfoară, călinescu, e. o. ii, 159. — PI.: nădragi. — Şi: (Învechit, rar) nădrăgă s. f., (Învechit şi regional) nadrăg s. m. — Din slavonul magh. nadrag. NĂDRĂGĂ s. f. v. nădrag. / NĂDRĂGĂR s. m.. Nume depreciativ dat de ţărani persoanelor care poartă pantaloni (croiţi după moda apuseană), pantalonar (2); s p e c. orăşean, tîrgoveţ. Cî. iordan, l. r. a. 162, bl ix, 66. Nu-i rău dacă te ştiu nădrăgarii aiştia că tu n-ai dat niciodată cu pumnul în masă. contemp. 1948, nf. 112, 6/1. Ia, un pîrlit de nădrăgar ne învaţă cum să trăim. ib. 1955, nr. 464, 2/3. Izbutise să vîndă ouăle funcţionarilor de la bancă, finanţilor şi celorlalţi nădrăgari cu simbrie fixă. în scl 1953, 105. Cei patru prieteni văzură... un nădrăgar ce ar fi fost greu să ghiceşti ce învîrtea. beniuc, m. c. i, 181, cf. alr sn iii k 885. — PI.: nădrăgari. — Nădrag + suf. -ar. NĂDRĂGfiL s. m. (Popular; de obicei la pl. cu valoare de sg.) Diminutiv al lui n ă-d r a g (1); (în dicţionarele din secolul trecut) nădrăguţ. Cf. anon. car., polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Mai fă-mi, maică, nădrăgei, Maică, ca frunza de tei. bibicescu, p. p. 161, cf. ant. lit. pop. i, 74. — Pl.: nădrăgei. — Nădrag -f suf. -el. NĂDRĂGÎLĂ s. m. 1. (în dicţionarele din secolul trecut) Epitet (glumeţ) dat unui băiat care începe să poarte pantaloni. Cf. pont- BRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. 2. (Prin nord-estul Olt.; depreciativ) Ţărănoi. CIAUŞANU, V. 181. — Nădrag + suf. -ilă. NĂDRĂGdl s. m. (Prin nord-estul Olt.; depreciativ) Ţărănoi, ciauşanu, v. 181. — Pl.: nădrăgoi. — Nădrag + suf. -oi. NĂDRAGUL/Ă s. f. (Bot.; regional) Mătrăgună (Atropa belladonna). Cf. coteanu, pl. 16, N. LEON, MED. 50, DR. VII, 186, CADE, YGREC, M. N. 64. — Pl.: nădrăgule. — Din magh. nadragulya. NĂDRĂGUŢ s. m. (în dicţionarele din secolul trecut; de obicei la pl. cu valoare de sg.) Nădrăgei. Cf. pontbriant, d., lm, ddrf. — Pl.: nădrăguţi. — Nădrag + suf. -uţ. NĂDtJF s. n. 1. (Popular) Senzaţie de greutate în respiraţie, care constituie simptomul mai multor boli, dispnee, sufocare, înecăciune; spec. astmă. Să vindice şi să uşureze toate boalele pieptului, astmul (năduful), man. sănăt, 110/18. Pe loc m-apucă tuşea cu năduh. pann, p. v. i, 121/12. Pentru tuse cu năduf, se stoarce mustul din ceapă, se amestecă cu zahăr-candel şi se bea. n. leon, med. 31. De năduf bolnavul suflă greu şi simte aşa parcă i se urcă un boţ în gît. grigoriu-Rigo, m. p. i, 121. O arşiţă învechită şi necăutată se schimbă în năduf, care n-are leac. pamfile, b. 11, cf. candrea, f. 220. Inima nu-i mai bătea şi năduful îl lăsase, ardeleanu, d. 250. Pe coşul pieptului se ridica şi cobora năduful. id. v. p. 262. Un necaz mare îi înăbuşea inima ca un năduf, rebreanu, r. ii, 262, cf. bl vi, 69, h iii 433, v 19, 195. ll pălise un năduf pe bietul moşneag, de nu putea.... să răsufle. şez. i, 101. Tusă din zăduf, tusă din năduf.. . Tu să ieşi de la (cutare), ib. iv, 29. Am un năduf în piept, nu mi-e bine de loc. boceanu, gl., cf. alrm i/i h 159, alr ii/i mn 23, 6 952/705, 723, alrm ii/i h 90. + Emfizem pulmonar (la cai). Cf. alr i 1 657. 2. (Popular) Căldură mare, înnăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăduf, zăpuşeală, năbuşeală (2), năduşeală (2); aer înnăbuşitor, viciat, insuficient; senzaţie pe care o simte cineva cînd sînt călduri mari, cînd aerul este viciat sau insuficient etc. ^ Că dzua lucrîtorii lucreadză şi rabdă năduvul jj şi gerul, vablaam, c. 320, cf. COSTINESCU. Omul ’ la vînătoare, fie pe ger şi ninsoare, fie pe năduf de soare, nici nu prinde veste... ce timp mai este. odobescu, s. iii, 197, cf. ddrf. Vitele. . . nu pot paşte din cauza nădufului, pamfile, i. c. 439. Aici... în năduful prin care fulgera lumina electrică, se simţea liniştit. agIrbiceanu, l. t. 74. Pe la ceasurile zece începu să se simtă năduful, tudoran, p. 455, cf. h xii 168, com. din STRAJA-RĂDĂUŢI, ALR SN V h 1 502, A VI 3, 19. 3. (Regional) Sudoare, năduşeală (1). Începu să-şi şteargă năduful cu o batistă enormă. agIrbiceanu, a. 511, cf. şez. v, 113. 4. (Popular şi familiar) Supărare, necaz (3), ciudă, enervare, mînie. Scotea cîte-un oftat din adîncul plămînilor, mijloc prin care îşi uşura năduful, gane, n. iii, 159. Îmi ia toate hainele .. . zicîndu-mi cu năduh: — li veni tu acasă, coropcarule. creangă, a. 66. Ia nu mai clămpăni şi tu din gură, măi, răspunse Ion plin de năduh. id. ib. 113. Năduvul şi amarul le înnebunea. contemporanul, rv, 502. Zisese „oleo soro11, 624 NĂDUFOS — 76 — NĂDUŞEALĂ cuvint ce nu-l rostea declt la mare năduv. ib. v, 99. Mergem mai departe să isprăvim odată, zise cu năduf bădicul. agIrbiceanu, a. 397, cf. şăineanu, d. u. Altfel n-oi blâstăma-o, după cite amaruri şi nădufuri mi-a făcut, dedt să-i deie Dumnezeu nacazu vînturilor şi zbuciumu apelor. sadoveanu, o. vii, 288, cf. i, 482, iii, 112, v, 7, xiii, 659. „Răbdare şi tactu, oftă din nou Stroe Vardaru, biruindu-şi năduful, c. pe-trescu, a. r. 17. Trei? întrebă aşeund tava cu trei pahare şi cu sticla pe colţul unei mese. — Trei! rosti cu năduf muşteriul, pas, l. i, 40, cf. id. z. i, 225. Hîrtiile isprăvniciilor sînt înguste; n-au unde cuprinde tot năduful şi toate sudălmile. galan, z. r. 52. Avea omul un năduf cu planificarea sau cu aprovizionarea, nu mai ţin minte. v. rom. ianuarie 1954, 81. Lache Patlagină, primarele, încuviinţă cu năduf. ib. februarie 1954, 44. Adunînd prea mult năduf, oamenii s-au răzvrătit, ib. decembrie 1954, 112. Îmi spuse iute şi cu năduf ce avea de spus, apoi, ţanţoşă, mi-a întors spatele. contemp. 1954, nr. 414, 2/6. Sorbi cu năduf paharul, îşi umplu altul şi vorbi răzvrătit, ib. 1955, nr. 434, 2/4. Se certa furios şi năduşit cu echipajul, muşcînd cu năduf dintr-un capăt de trabuc, tudoran, p. 14, cf. 16. Oftă adînc, ca şi cum vorbele lui Mociony i-ar fi lărgit dintr-o dată gîtlejul, lăsînd să iasă năduful zilelor din urmă. vornic, p. 188. S-a făcut şi el tîrgoveţ ca şi mine, gîndi cu năduf bătrînul. il ianuarie 1962, 34. Nu ştiu ce să facă de atîta năduh. sbiera, p. 122. Si pun pi băuţi şi pi giucati, si mai iriacî din năduhurli şi nacazurli omului. şez. ii, 211. Năduşiţi de cine ştie ce năduhuri. ib. iii, 28, cf. v, 147, viii, 160. Crezi c-am uitat năduhurile căti mi li-ai făcut? ib. xxm, 56. Inimi di putrigai, N-am un cuţit sî ti tai, Si văd ci naduvuri ai. vasiliu, c. 144, cf. a vi 26. <> E x p r. A-şi vărsa năduful (sau, rar, un năduf) v. vărsa. — PI.: (4) nădufuri. — Şi: (învechit şi regional) năduh, năduv, (regional) nadui, naduv s. n. — Din slav. *naduch. NĂDUF()S, -OĂSĂ adj. (în dicţionarele din trecut) 1. (Despre oameni) Astmatic. Cf. gheţie, r. m., babcianu, alexi, w. 2. (Despre aer) Cald, înnăbuşitor; viciat. Cf. PONTBRIANT, D., LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: nădufoşi, -oase. — Năduf + suf. -os. NĂDUH s. n. v. năduf. NĂDUHĂLĂ s. f. v. năduşeală. NĂDUÎ vb. IV v. nădăi. NĂDULEĂLĂ s. f. (Regional) Faptul de a n ă d u 1 i (2); dorinţă, aspiraţie, năzuinţă (2). Cf. PONTBRIANT, D. — PI.: năduleli. — Năduli suf. -eală. NĂDULÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit şi regional) A năvăli (1, 2), a se năpusti (2). Şi au nădulit cu pietri de i-au ucisu-ipre amîndoi. dosoftei, ap. tdrg, cf. ddrf. La el, măi, că nădulire, Şi la el că să băgare, Mi-l lega, mi-l fereca, alexici, l. p. 28. La cutare-a nădulit, In mijlocul casei l-a trîntit. mat. folk. 1530. 2. Tranz. şi intranz. (Regional) A năzui (3). Pre acei mulţi cetăţeni romani... să-i lasă în mînile varvarilor celor ce năduleau să între acolo, maior, ist. 18/20, cf. lb, cihac, ii, 208, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Nu năduli la averea altuia, rev. crit. iii, 162, cf. bl iv, 93, lexic reg. 92. Fiecare năduleşte după ciştig, dar puţini îl dobîndesc. zanne, p. v, 152. 3. Intranz. (Prin Ban.) A fi lacom la mîncare, a mînca mult şi cu poftă. Cf. nova-coviciu, c. b. i, 14. — Prez. ind.: nădulesc. — Etimologia necunoscută. Cf. nădăi, n a d a 1 i. NĂDULÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a năduli şi rezultatul ei; năzuinţă (2); rîvnă. Cf. pontrriant, d. — PI.: năduliri. — V. năduli. NĂDULIT(ÎR, -OĂRE adj. (Regional) Care tinde spre ceva, aspiră la ceva. Cf. pontbriant, d., LM. — PI.: nădulitori, -oare. — Năduli + suf. -tor. NĂDURĂR s. n. v. nodurar. NĂDURÎ vb. IV. Intranz. (Rar) „A năluci“, pontbriant, d. — Prez. ind. pers. 3: nădureşte. — Etimologia necunoscută. NĂDUŞEALĂ s. f. 1. Faptul de a năduşi (I); (concretizat) substanţă lichidă secretată (prin pori) de glandele sudoripare, cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, transpiraţie, sudoare, (regional) năduf (3), năbuşeal.ă (3). Cf. piscupescu, o. 229/11. Bolnavul se va afla dus cu totul şi ii va veni o năduşală foarte îmbilşugată. cr (1829), 741/32. Nu acu-ndată-într-astă ameţeală Şi trupul cu totul plin de năduşală Să te lupţi cu mine aşa obosit, pann, e. ii, 88/12, cf. coşbuc, p. ii, 202. In acele momente eram loarcă de năduşală. f (1900), 558. Obrajii Anei erau îmbujoraţi de căldură şi umezi de năduşeală. rebreanu, i. 53, cf. 430. Năduşeala curgea de pe mine. 636 N NĂDUŞEALĂ — 77 — NĂDUŞI ardeleanu, d. 75. Din cînd în cînd îşi şterg năduşelile cu tampoane de pudră, bacovia, o. 240. îşi ştersese timp de două ceasuri chipul şi fruntea de năduşeală. camil petre seu, u. n. 276, cf. id. o. ii, 140. Obosit şi leoarcă de nădu-şalâ. stănoiu, c. i. 101. Oamenii regimentului se învîrteau pe un singur rînd, înrîuraţi de nădu-şală. brăescu, m. b. 80, cf. 132, id. a. 71. Ciobanul a intrat Murdar de năduşeală şi de praf. arghezi, c. o. 161. Pe fruntea oamenilor nădu-şala curge şiroaie, bogza, a. î. 106. li trebuie un petic mare, s-o cârpească în spinare... unde cămaşa putrezeşte mai repede, de năduşeală. stan cu, d. 106. Purta o cămaşă kaki cu gulerul cenuşiu, ud de năduşeală. v. rom. martie 1954, 20. Se trase un pas înapoi, îşi şterse fruntea de năduşeală, apoi bătu în uşă. ib. aprilie 1955, 151. Nenumărate rîuleţe lungi, lucii, de năduşeală... i se scurgeau încet din creştetul capului, galan, z. r. 27, cf. id. b. ii, 167. Oamenii îşi ştergeau năduşeala de pe frunte, tudoran, p. 82. Nădu-şeala i se scurgea încet pe după urechi, cu toate că în odaie era destul de răcoare, vornic, p. 7. Se lupta cit se lupta, Zi de vară pînă-n seară, Fără pic de năduşeală. mat. folk. 169, cf. alrm i/i h 9, alr ii/i h 94. Năduşala scoate boala. zanne, p. viii, 434. F i g. Năduşala nopţii curge pe geamuri, arghezi, vers. 177. E x p r. A-l trece (sau a-l cuprinde) (toate) năduşelile = a transpira abundent (din cauza căldurii, a efortului fizic, a emoţiei, a spaimei etc.); p. e x t. a depune mari efe/turi, a avea mari emoţii. Cf. odo-bescu, s. iii, 157. Muncea bietul om de dimineaţa pînă seara tîrziu, alături cu muierea, de-i trecea năduşelele. ispirescu, l. 174. îl treceau năduşeli pe bietul băiat, şi vederile i se întunecau, vlahuţă, o. a. 111. I-au cuprins năduşelile. stancu, d. 228. Omul asculta şi-l treceau năduşelile de ăte auzea, pas, z. i, 151. Căpitanul se uita în cărţulie ca miţa-n calendar şi simţea că-l trec năduşeli fierbinţi, tudoran, p. 88. li era aşa de cald pe dinăuntru, îneît îl trecură toate năduşelile. t. popovici, se. 216. + F i g. (La pl.) Tensiune nervoasă provocată de un efort susţinut, de o emoţie puternică etc. După cinci ceasuri de năduşeli, nu izbutise să scrie dedt un rînd. stănoiu, c. i. 167. 2. Căldură mare, înnăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăpuşeală, zăduf, năbuşeai! (2)> (popular) năduf (2); aer înnăbuşitor, viciat, insuficient; senzaţie pe care o simte cineva cînd sînt călduri mari, cînd aerul este viciat sau insuficient etc. Vara năduşăli nu sînt ca aicea la noi, ci călduri cuvioase..., cum este la noi la mai. m. costin, o. 270. Era năduşală şi căldură de nu-ţi puteai trage sufletul. contemporanul, iii, 781. Simţim parcă o năduşală, dorim aer curai, f (1903), 176. O năduşeală chinuitoare îi strangula gîtul. bart, s. m. 77, cf. alr sn v 1 502, a v 18. 3. (învechit şi regional) Afecţiune patologică (la oameni şi Ia animale) care afectează respiraţia ; greutate de a respira; s p e c. astmă. V. năduf. După îndelungă pătimire de năduşală. drăghici, d. 19/23. Dobitocul... răsuflă greu, are năduşală, vrea mai mult să bea. calendariu (1844), 185/26. Asma este răsuflarea omului grea şi amănuntă, carea se zice şi îngustie seau sufocare (năduşeală). cornea, e. i, 25/22. De năduşeală suferă mult cei slabi de piept. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 122, cf. CANDREA, F. 27, 220, alrm I/I h 159, ALR 11657/412,677, a ii 3, 5, 8, 10, MAT. DIALECT. I, 262. — Pl.: năduşeli şi (regional) năduşele. — Şi: (regional) năduhălă s. f. caba, săl. 91. — Năduşi + suf.-eaiă. — Năduhală: prin apropiere de năduh. NĂDUŞI vb. IV. I. Intranz. A secreta (prin pori) o substanţă lichidă cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei; a transpira, a asuda. O să cam năduşească cu ei cînd să va lupta. pann, e. ii, 80/6. Şi eu năduşesc al dracului. CARAGIALE, O. II, 150, cf. CANDREA, F. 19. Mîna mea năduşise în mîna năduşită a lui bădia Ionică, brăescu, a. 86. Văzînd cu coada ochiului că-i năduşit de căldură... teodoreanu, m. ii, 57. Năduşea ca după suişuri grele, şi, unde poposea, nu vedea încă nimic, sadoveanu, o. xvii, 231. Lăutarii cîntă pînă năduşesc, stancu, d. 181, cf. 35, pas, z. i, 112. Am strigat... pro-testînd, măcar că năduşisem, vornic, p. 136. <$> Refl. Altă dată ai simţit că te cuprinde ameţeala şi ţi se năduşeşte fruntea, pas, z. i, 257, cf. alr i 1111/690, 695, 768, 776, 800, 808, 870, 940, 954. M-am năduşit, alr ii/i h 94/836. II. 1. T r anz. (învechit şi popular) A sugruma, a sufoca. Au cu mănule-l zugrumă, sau-l năduşeşte împresurăndu-l cu ceva pînă creapă. prav. 85, cf. alrm i/ii h 410. M-o strîns dă grumaz de o fost să mă năduşască. alr ii 3 589/334, cf. 3 589/352, 362, 574. <0> F i g . Durerile te vor năduşi, cunoştinţa te va ocări, diavolul asupra ta se va scula, maior, p. 17/2. + Refl. A muri prin sufocare. Unora limbile li s-au înfiat ca un dop şi s-au năduşit, dosoftei, v. s. noiembrie 123r/14. S-au fost năduşind oamenii pe porţile mănăstirilor, fugînd noaptea, n. costin, let. ii, 110/29. Ludovic craiu s-au năruit şi într-o mlaştină călcat de calul său, acolo s-au năduşit, id. l. 351. Era pe aci, pe aci să mă năduşesc, reteganul, p. iii, 39. 2. T r a n z. (Regional) A bate pe înfundate. Cf. alr sn rv h 978. 3. Tranz. Fig. (învechit) A asupri, a oprima. Au nu bogaţii cu putearea lor vă năduşesc pre voi şi vă trag pre voi la leage? n. test. (1648), 177r/29. 4. R e f 1. Fig. (învechit, rar) A se scîrbi, a se dezgusta. De toată mîncarea gunosi-se 636 I NĂDUŞIRB] — 78 — NĂFRAMĂ (rdduşia-se v, să îngreţî d) sufletul lor, şi apropiarâ-se pâră la uşa morţiei. psalt. 230. + A regreta, a se căi. Boiarii numai ce să năduşiia şi zicea că de ar fi ştiut că nu vor să piară, nu s-ar fi apucat de ce au început, anon. cantac., cm i, 199. — Prez. ind.: năduşesc. — Din bg. Haoyma. Gf. ser. năduşiţi. NĂDUŞÎRE s. f. (Rar) Faptul de a năduşi; asudare. Gf. heliade, o. ii, 352. — V. năduşi. NĂDUŞIT, -Ă adj. 1. Transpirat, asudat. Aşa năduşit să alergi în baie şi să te speli bine. gorjan, h. i, 47/20. Cu părul vîlvoi, foarte aprins şi năduşit la faţă, Cezar Priboianu stă la o masă, plecat pe un teanc de foi pătrate de hîrtie. vlahuţă. o. a. iii, 20. (Bogdan dă să-i sărute mina. Ştefan îl opreşte.) Prea e caldă şi năduşită. delavrancea, o. ii, 58. Flăcăii... îşi plesnesc tureacii cizmelor cu palmele năduşite, rebreanu, i. 12. E... un miros de corpuri năduşie. camil petrescu, t. ii, 68. O trăsură se opri la scara antreului, cu un cal năduşit, brăescu, a. 57. Iţi lua între labele năduşite cartea de care vreai să scapi, arghezi, b. 50. Vizitiul, înspăimîntat, izbi caii năduşiţi, stancu, r. a. iii, 269. Scoase cu mina năduşită un bănuţ de aur. tudoran, p. 20, cf. 14. Venea în fugă, năduşit, cu cămaşa scoasă din pantaloni şi pârul căzut pe ochi. v. rom. octombrie 1958, 71. Iată că se găsise un om năduşit şi gras... care-i ţinea pe loc. barbu, ş. n. 119. Ce ţi-e calul d-asudat Şi şoimeii festeliţi, Ogăreii ciopîrţiţi Şi dulăii năduşiţi. teodorescu, p. p. 70. Cal năduşit, alr i 1111/28, cf. 1 111/159, 708, 725, 727, 898. 2. (învechit şi popular) (Aproape) sufocat. De mare mâhnire simţindu-şi inima năduşită, chiemâ împrejurul său toţi boiarii. maior, p. 124/7. Taci, strigă cu glas năduşit şi tremurînd vecinul meu. negruzzi, s. i, 236. Din zid că ieşea Un glas năduşit, Un glas mult iubit. alecsandri, p. p. 192. Iar cînd m-am trezit, M-am simţit... De gur-amuţită, De nas năduşită, De ochi orbită, marian, v. 122. <> F i g. Grozav porni a plînge cu pieptul năduşit, i. ne-gruzzi, s. ii, 135. (Adverbial) Trăieşte cu năduv, trăieşte năduşit, şez. ix, 146. + (Rar) Care fierbe bine acoperit, în abur; înnăbuşit. Prin jud. Tecuci, femeile cari au pete şi pistrui pe faţă se spală cu zeamă scoasă prin fierberea năduşită, fără apă, a pelinului, pamfile-LUPESCU, CROM. 201. — PI.: năduşiţi, -te. — V. năduşi. NĂDUŞIT(ÎR, -OARE adj. (Rar) Sufocant, înnăbuşitor. Piste zi, o căldură năduşitoare fără aer, fără vînt. negruzzi, s. i, 291. — PI.: năduşitori, -oare. — Năduşi + suf. -tor. NĂDUV s. n. V. năduf. NĂFĂCĂI vb. IV v. năîîcîi. NĂFĂCÎI vb. IV v. năîîcîi. NĂFERICĂT, -Ă adj. v. neferecat. NĂFERIClRE s. f. v. nefericire. NĂFIRICÂT, -Ă adj. v. neferecat. NĂFÎC interj. (Regional) Guvînt care sugerează mersul greoi prin noroi sau prin zăpadă (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. JVăfîc! năfîcl abia am ieşit din noroi. ib. — Onomatopee. NĂFÎCÎI vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-vestul Munt.) A merge greu prin noroi sau prin zăpadă. Gf. coman, gl., l. rom. 1959, nr. 3, 66. — Prez. ind.: năficîi. — Şi: năfăcîi (l. rom. 1959, nr. 3, 66), năfăcăi (ib.) vb. IV. — Năfîc + suf. -îi. NĂFLÎTE adj. V. nătăfleţ. NĂFLETEC adj. V. nătăfleţ. NĂFLÎTEŢ adj .V. nătăfleţ. NĂFRAMĂ s. f. I. 1. Bucată de ţesătură de in, cînepă, bumbac, borangic etc., de obicei împodobită cu cusături sau alesături, întrebuinţată mai ales de femei, pentru a-şi acoperi capul; s p e c. fîşie lungă de borangic cu care îşi acoperă capul femeile de la ţară, lăsînd capetele să atîrne (pe spate) pînă aproape de pămînt. 2 cădelniţe..., 2 căţi cu cănăfi şi cu măhreme albii (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 195/1, cf. rosetti, b. 102. Faţa... [mortului] cu măhramă era legată, m. costin, ap. gcr i, 196/10. Puind o năframă peste obrazul w[i]n/i[i]i sale şi cu ţarnă împresurară de-l astrucară. dosoftei, v. s. septembrie 32r/29. Măhrama de măta[se] mare (a. 1754). iorga, s. d. xii, 67. Merse în cămară şi-şi află nevasta şezînd şi ş-au scos inelul de aur din deagetul lui şi măhrama cea împodobită cu sîrma şi le deade doamnii lui (a. 1760). gcr ii, 68/30. O faţă de masă, un chindeu, doo năfrămi de mătasă, aceste au rămas de la Suciţa la biserică (a. 1780). iorga, s. d. xiii, 160. Neframă de burungiuc aleasă, i. io-nescu, p. 548, cf. pontbriant, d. Numiri de îmbrăcăminte ţărănească ... fotă, ie, maramă. baronzi, l. 95. Avea pe frunte naframă albă. alecsandri, p. i, 23, cf. 22, costinescu. O 661 NĂFRAMĂ — 79 — NĂFRAMĂ maramă albă cu aur semănată îi învăluieşte păru-i răsfăţat, bolintineanu, o. 51, ci. lm, jipescu, ap. gcr ii, 262. 5 mărămi cusute cu fir şi cu mătase, odobescu, s. i, 421. Ea scoase din fundul unei lăzi o cute, o perie şi o năframă. eminescu, n. 21. O năframă cusută frumos cu flori de mătasă. creangă., a. 92. Ceru a fi îmbrăcat muiereşte ca roabele; se legă cu maramă la cap şi cu furca în brîu se nevoia a toarce. ispirescu, u. 71. El se apropie de fată, îi luă inelul ce avea în degetul cel mic şi marama de pe faţă. id. l. 256. îşi acoperi faţa cu maramă. delavrancea, s. 174. N-am putut s-o văd, nu-şi ridică marama de loc. i. negruzzi, s. iv, 539. Se acopăr c-un şal, tistimel sau tulpan frumos, ori cu o basma frumoasă de mătase, ori cu o năframă frumos cusută, marian, na. 294, cf. id. î. 54, 76, ddrf, manolescu, i. 196. Uite zău, Acum iau seama, Că-mi stă bine-n cap năframa, coşbuc, p. i, 103, cf. 65, 70, barcianu. Femeile măritate, cu pieptănătura cu conci roşu şi peste cap cu năframa albă, stau mai toate în genunchi, d. zamfire seu, v. ţ. 82, cf. 51. Ai barişuri fine? — Cum de nu; să vă dau, răspunse negustorul şi începu, fără grabă, să coboare din rafturi cutiile pline de ... mahrame. tafrali, s. 64. Amîndouă să mă plîngeţi Şi să vă cerniţi năframa, goga, p. 47. Turcule, dă-mi drumul sâ mă-ntorc la mama, Mi-am uitat pe masă salba şi năframa, iosif, v. 78, cf. 117, tdrg. Venea de la prăvălie, pe umeri cu o năframă cafenie, agîrbiceanu, a. 53, cf. 389, 459, 524. Printre fete se mai rătăceşte şi cîte o nevastă tînără, cu năframă de mătase in cap. rebreanu, i. 13. Se aştern ca rufăria moale în sertarele goale Teanc, Năframe, tulpane, barişe Cu croiala piezişe, arghezi, vers. 194, cf. id. c. o. 72. Petruţa îşi adusese de la Piteşti încălţăminte nouă şi o maramă spumoasă de borangic. camil petrescu, o. i, 94. Raveca şade pe marginea patului şi nungîie cu palma-i aspră marama neagră, contemp. 1954, nr. 415, 4/1. Părul moale şi auriu fîlfîia la orice înclinare a capului, ca o năframă în vînt. v. rom. septembrie 1955, 133. Face pe toreadorul, desfăşurind marama roşie cînd într-o parte, ănd în alta. beniuc, m. c. i, 228. Faţa mi-i acoperită într-o năframă neagră. camilAr, n. ii, 442. Cu ochii umbriţi de streaşina jalei şi a urii, Femeile pdartă năframa neagră, boureanu, s. e. 7. Noaptea părea o năframă neagră, însîngerată. v. rom. august 1958, 63. Şase mahrame de in De care se găsesc p-aici, Cusute cu fluturi şi arnici. teodorescu, p. p. 175. Cîţi mă văd toţi mă întreabă De ce port maramă neagră. jarnIk-bîrseanu, d. 321, cf. 124, 141, 312. Dară maicâ-ta are trei năfrămi de la surorile tale în ladă. sbiera, p. 130. Aleargă... Cu rochiţa fîlfîind, Cu malama vînt trăgînd. pamfile, cr. 86. Leliţă, poale durate, Rău te-am visat astâ-noapte, Că năframa ta cea nouă Era ruptă tomna-n două. bîrlea, c. p. 127. Femeile aveau năframă de pînză albă. alr ii 3352/362, cf. corn. din monor-reghin. F i g. Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă. eminescu, o. i, 84. Copacii somnoroşi ne cheamă, S-acopere iubirea noastră Sub parfumata lor maramă, vlahuţă, o. a. 80. Şi focuri pe creste pe rînd rumeni-vor A bolţii năframă albastră, goga, p. 67, cf. 64. Du-te, lună, ia-ţi veşmîntul Şi năfrămile senine, Dacă numai pentru mine Farmeci noaptea şi pămîntul. arghezi, c. o. 202, cf. beniuc, v. 63. Afară soarele, coborînd către amurgul lui, se arată drept in gura beciului, rotund, roşu, inundînd încăperea într-o uriaşă maramă de sînge. camilar, n. i, 355. + S p e c. Văl de mireasă. Mirele cu colăcariul se întorc pe întrecute îndărăpt la socrul cel mic după pintenele sau pintenul miresei, adică măhrama miresei, vălul ei. marian, NU. 619, cf. BARCIANU. «$■ E X p T. A-ŞÎ pune marama = a se mărita. Cf. ddrf, zanne, p. iii, 224. 2. Bucată de pînză (tivită) care nu depăşeşte dimensiunile unui ştergar şi care se foloseşte ca batistă, şervet, ştergar sau în alte scopuri // practice, ca podoabă etc. Lega într-o mâhramă fi 300 de galbeni, varlaam, c. 387, cf. n. test. (1648), 95r/15. Cu măhrăm albe ştergea sudo-ril[e] bolnavei (a. 1691). gcr i, 300/30. Mâhrâ-mile ceale de şters iară să fie cuvioase doao sau 3 ca deaca să negreaşte una să se poată spăla alta (a. 1702). id. ib. i, 346/19. Afară din cîte măiuncă, mai iau şi prin năfrămi. gheor-gachi, let. iii, 304/25. Oraţie cînd dau mahră-mile la călţunari (sec. XVIII), cat. man. ii, 292, cf. iorga, s. d. x, 224. Să ţinem... o măhramă moiată în oţet la gură. calendariu (1844), 72/5, Alexandru descălecă ... şi-l şterse cu măhrama adecă cu basmauo lui. alexandria, 82/21. Corespondenţele din Londra, cu Parisul, cu Italia etc. s-au continuat cîtva timp pe batiste (mahrame) din materia numită fulard. bariţiu, p. a. ii, 721, cf. polizu. Iată, vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băţ. eminescu, o. i, 146. Care-i vedea-o că se apără cu năframa, să ştii că aceea este fata împăratului, creangă, p. 271. A privit tot înapoi la năframa ei, care fîlfîia de departe, caragiale, o. ii, 295. li zise că tocmai la amiazi... sâ înalţe o prăjină şi în vîrful ei sâ puie o măhramă roşie, ispirescu, l. 127. Din satul de alături sosesc căruţe-n goană, Năframe albe-atîrnă la mîndrele căpestre. păun-pincio, p. 71. Veni de se aşeză pe iarbă Ungă naframa cu mămăligă, hogaş, dr. i, 200. Măsuţe joase, acoperite discret cu naframe vişinii. sadoveanu, o. x, 304. îşi închipuie casa lui de mine, albă, luminoasă, cu năframă cu busuioc pe creastă, camilar, n. i, 21. Ieşiţi la arat. Boii slabi poartă-n coarne Năframe cusute cu pui şi arnici. labiş, p. 42. Stătea-n picioare şi flutura cu năframa către cei de pe şosea. v. rom. noiembrie 1953, 98. Să vezi badea cum se duce Cu 651 NĂFRĂMEA — 80 — NĂFURICĂ chica nepeptănată, Cu naframa nespălată, alec-sandri, p. p. 342, cf. 20, h iv 56, xii 174. De lacrimi n-aş băga seamă, Că le şterg cu o năframă. jarnIk-bîrseanu, d. 151, cf. 72, 256. Cine trece pe la iaz? Gheorghiţă cu calu breaz, Şî se şterge de dulamă, Mândiţa să dee samă, Că nu i-o cusut naframă, Naframă cu şase flori, Să se şteargă de sudori/ şez. i, 47. Şase păhare de vin, Şase măhrame de in, De care se găsesc p-aici, Cusute cu fluturi şi cu amici, fundescu, ap. gcr ii, 312. Coase şi chindiseşte La năframa frate-său. viciu, col. 124. La năfrămi grele-am cusut, La năfrămi grele de fir, Ca să şterg guriţi de vin. păsculescu, l. p. 45, cf. 46. Să te ştergi cu nărama frumoasă, arh. folk. iii, 152. Cînd se ridică cei dinţii corni [la casă] în vîrful lor se aşază o creangă de măşteacăn cu 4—5 mărămi (cirpe), pentru fiecare maestru şi lucrător cîte una. chest. ii 33/7. Mă sculai de dimineaţă, Cam pe rouă, cam pe ceaţă, Pe ochi negri mă spălai, Cu marama mă ştersai. balade, ii, 227, cf. alr sn iv h 1 202/537, a v 16, vi 4. <> (Tran-silv.) Năframă de credinţă = batista pe care o dă fata logodnicului ei; (regional) cîrpă de credinţă. Fata ii dă o năframă de buzunar numită năframă de credinţă, marian, nu. 184. Năframa mirelui — batistă frumos cusută, pe care o primeşte mirele de la soacra mică; (regional) pinten. Soacra cea mică aduce un talger pe care se află o năframă de in, numită năframa mirelui, id. ib. 548. II. (Regional; mai ales la pl.) Numele unui dans popular. Am fi jucat şi noi atunci in mărămi, dans cu mîinile în şolduri, i. golescu, în pr. dram. 77, cf. sevastos, n. 282. Jocuri de flăcăi şi fete mari: .. . năframa, pamfile, j. iii, 9. Femeile şi oamenii însuraţi joacă cîte o pereche mărămile. h ii 285, cf. 245, 282, 320. — Pl.: năframe şi năfrămi. — Şi: marămă s. f., (învechit) măhreme s. f. pl., (regional) năhrămă (tdrg), nărâmă, nefrâmă, măfrămă, măhrămă, mărâmă, mărhâmă (alr i 1 876/122), mahrămă, malâmă s. f. — Din tc. mahrama. NĂFRĂMEĂ s. f. (Regional) Năfrămuţă. Cu, 99 de maturele, Cu 99 de năfrămele. gr. s. vi, 120. — Pl.: năframele. — Năframă + suf. -ea. NĂFRĂMIOÂRĂ s. f. (Regional) Năfrămuţă. Pe la cai pe la picioare, Mi-a legat tot mără-mioare. ap. şio iij, 249. Şi ia apă-n mărămioară Şi-ţi pune la inimioară Să mi te scape de boală. mat. folk. 1106. La frînele cailor să ne legaţi cîte-o năfrămioară. i. cr. i, 17. — Pl.: năfrămioare. — Şi: mărămioâră, ma-ramioâră (tdrg) s. f. —Năframă suf. -ioară. NAFIIĂMÎŢĂ s. f. (Regional) Năfrămuţă. Năfrămiţa de druşcuţă Ţi-om pune-o la sfeşni-cuţă. marian, î. 579, cf. alr i 1 956/231. — Pl.: năfrămiţe. — Şi: mărămiţă s. f. Com. din bucureşti. — Năframă + suf. -iţă. NĂFRĂMtiCĂ s. f. (Prin Maram.) Năfrămuţă. Năfrămucă de mătasă, Mamă, drăguţu mă lasă. bîrlea, c. p. 106. Eu, mîndruţ, iară ţ-oi da Năfrămucă de la mine. t. papahagi, m. 115. — Pl.: năfrămuci. — Năframă + suf. -ucă. NĂFRĂMtJŢĂ s. f. Diminutiv al lui năframă (I); (regional) năfrămea, năfrămioară, năfrămiţă, năfrămucă. Se aşază mireasa pe un scaun cu faţa cătră uşă şi oaspeţii aici i-aduc ... unul sau doi pruncuţi pe braţe, cărora ea le donează maramuţe. marian, nu. 642. A dat lui Prier Negru... o năfrămuţă. coşbuc, p. ii, 175. Ea dă să-şi usuce sudoarea c-o năfrămuţă subţire, f (1900), 543. Să-mi dai tu năfrămuţă ta albă şi curată şi-mi va fi de mare ajutor, agîrbiceanu, s. p. 21. Lelea seceră la grîu, Năfrămuţa-i arde-n brîu. mîndrescu, l. i>. 92. Năfrămuţă ta cea nouă am visat-o ruptă-n două. reteganul, tr. 103, cf. 145. Năfrămuţă ruptă-n cinci, Plin e codrul de voinici, marian, î. 37, cf. gr. s. vi, 241, arh. folk. vi, 297, alr sn rv h 1 202. Am pierdut două năfrămuţe. MAT. dialect, i, 183, cf. 82, 262. Năfrămuţă cu vărguţă, Ş-o cuprins badea drăguţă, folc. transilv. II, 447. <> (Regional) Năfrămuţă de grumazi = cravată, coman, gl. — Pl.: năfrămuţe. — Şi: mărămuţă (cv 1950, nr. 1, 33), maramuţă s. f. — Năframă + suf. -uţă. NĂltEFlNĂ s. f. (Regional) Femeie proastă, toantă (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Pl.: năfufăne. — Şi: nefuîănă s. f. coman, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. f u f ă. NĂFUNDdS, -OĂSi adj. (Prin sud-vestul Transilv.) Fără fund, adînc. Cf. rev. crit. iii, 162. . — De la fund. NĂFURĂR subst. (Popular) Vas în care se ţine anafura la biserică. Rămurele multe se aşază înaintea icoanei Maicei Domnului sau năfurarului. pamfile, s. v. 13, cf. id. c. ţ. 196. — Pl.: ? — Nafură + suf. -ar. NĂFURlCĂ s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă şi cu flori gălbui, dispuse în mici capitule aplecate în jos; 660 NÄGARÄ — 81 — NÄGLAG (regional) măturişcă (2), măturiţă (II 1), peliniţă, mălin (18), mătură-turcească, mătura-maicii-Precesta, buruiană-de-ţară (Artemisia annua). Cf. panţu, pl. - Pl.: ? — Cf. n a f u r ă. NĂGARĂ s. f. 1. Numele a două plante erbacee din familia graniineelor: a) plantă cu frunzele înguste, spicul cu fire lungi şi aspre; (regional) bucşău, păiuş (3j), pănuşiţă, şuşarcă, iarba-curălei (Stipa capillata); b) (regional) colilie (Stipa pennata). Frunză verde de negară 1 Decît un domn de ocară, Iar boieri mişei şi hoţi, Mai bine la dracu toţi. hasdeu, r. v. 25, cf. 24. S-a băgat de seamă că pămîntul fertile şi înţelenit, care nu dă decît năgară şi alte ierburi puţin nutri-toare, cultivîndu-se cîtva timp şi abandonîndu-se apoi, se acoper fără întîrziere cu pUnte furajere alese. i. ionescu, d. 143. Stejarul, rămas singur pe cîmpul de năgară, Se pare o fantasmă din lumea legendară, alecsandri, p. iii, 325, cf. id. t. 1514. Vîntul sufla cîntînd şi năgara înflorită strălucea ca argintul la soarele verii în singurătatea cuprinsului, sadoveanu, o. xvm, 251, cf. x, 246. Ţărănimea purcedea Pe cel cîmp nemărginit, Cu negară învelit Şi cu troscot coperit. alecsandri, p. p. 80, cf. 156, 246, H ii 14, 87, 142, iii 14, vi 25, 43, 141, 464, 489, xii 218, 308. A intrat. .. din cămară în cămară, După sita rară, De năgară, Pentru slugile de-afară. pop., ap. gcr ii, 337. Ochişori de-şi arunca Pe negarea Cîmpului, Spre răzarea Soarelui, teodorescu, p. p. 442, cf. 152. Frunză verde de năgară, Hai şi-om scoate danţu-afară. marian, nu. 557, cf. 349. Firicel lung de negară, Place-mi lumina de ceară, Şi mîndra din a mea ţară. reteganul, tr. 80. Frunzuleană de negară, Este-un nuc între hotară. sevastos, c. 11, cf. 15. şez. iii, 243, vii, 109, ix, 94, x, 28, alexici, l. p. 38. Pe cel drum cam părăsit, Părăsit cam de demult, Cu negare acoperit, mat. folk. 186, cf. păsculescu, l. p. 171, alr sn iii h 648. <> F i g. (Cu aluzie la culoarea albă a perilor coliliei) Un băiat de treizeci şi cinci de ani, care începe să aibă la tîmple fuioraşe de năgară. SADOVEANU, O. XIII, 91. 2. Neghină (Agrostemma githago). Tot mai larg peste ţară înfloresc bucuriile... Tot mai limpede-i holda, tot mai neagră negara. deşliu, g. 45. Semănat-am grîu de vară, Au ieşit numai negară, alecsandri, p. p. 228, cf. şez. iii, 242. Brazdî niagri răsturnă, Grîu roşu samana, Grîu di vârî cu nagarî, Sî rasai pînî-n sarî. vasiliu, c. 173. 3. (Regional) Grîu de primăvară. Cf. dame, t. 56. Prin unele părţi din Ardeal, griul de primăvară se numeşte ier iţă. Prin jud. Mehedinţi i se zice erită sau năgară. pamfile, a. r. 103. 4. (Regional) Strat de ierburi, frunziş, muguri, lemne putrezite etc. care imbîcseşte albia unor ape curgătoare (mici). Curăţa strunele şi unghiţile de năgara adusă de ape şi prinsă de ele. atila, p. 96, cf. 59, 180. — Şi: negără, (popular) negare s. f. — Etimologia necunoscută. NĂGĂBtJl adj. (Regional; adesea substantivat) (Persoană) care încurcă lucrurile; prost, nătîng (II) (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Etimologia necunoscută. NĂGĂDĂIE s. f. (Prin nordul Olt.) Fiinţă (reală sau închipuită) care sperie prin înfăţişarea ei; arătare. Muma pădurii este o năgădaie ca vulturul şi umblă hîrşcîind noaptea şi spărie copiii de se bolnăvesc, h xvi 26. — Etimologia necunoscută. Cf. m ă g ă -oaie. NĂGĂRÎJŞ s. n. (Rar) Loc unde creşte (multă) năgară (1). Hail iute... dos la faß şi tupiluş prin năgăruş. alecsandri, t. 21-6. — Pl.: năgăruşuri. — Năgară + suf. -uş. NĂGĂRtJŢĂ s. f. (Regional) Specie de năgară (1) mică. şez. xv, 90. — Pl.: năgăruţe. — Năgară -f suf. -uţă. NĂGÎRCEA s. m. (Regional) Om prost, tont, nătîng (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Şi: năgîrci s. m. coman, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă g î r d, n ă g î r 1 ă u. NĂGÎRCI s. m. v. năgîrcea. NĂGÎRD s. m. (Regional) Om prost, tont, nătîng (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. — Pl.: năgîrzi. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă g î r -cea, năgîrlău. NĂGÎRLAU adj. (Regional) Nătîng (I 1), prostuţ (Zagra-Năsăud). paşca, gl. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă g 1 r -cea, năgîrd. NĂGLĂB subst. (Prin sud-vestul Transilv.) Sarcină de lemne, de fîn etc. Cf. a iii 7, 16. — Pl.:? — Şi: nălâb subst. a iii 5. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă c 1 a d ă, magh. n y a 1 â b. NĂGLĂC s. n. v. năglag. NĂGLĂD s. n. v. năglag. NĂGLĂG s. n. (Prin Transilv. şi Bucov.) Pămînt galben. Cf. chest. ii 86/233, 275, 288, 673 NĂGLAJ — 82 — NĂIBUI 314, 331, 139/330. Bate [casa] cu năglac. alr ii/i h 239/235. — Şi: năglâc, năglâd (coman, gl., chest. ii 86/314), năglăj (chest. ii 86/331, 139/330, mat. DIALECT. I, 82) s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă g 1 o d. NĂGLĂJ s. n. v. năglag. NĂGLĂM adv. (Prin Olt.) Repede, iute, în grabă. Porni năglam spre dmp, după iepure. plopşor, c. 82. — Etimologia necunoscută. NĂGLĂJ(ÎS adj. (Prin Transilv.; despre pămînt) Galben, argilos. Cf. chest. iv 61/244, alr sn i h 11. — Şi: năgrăgos adj. chest. iv 61/244. — Năglaj + suf. -os. NĂGLdD subst. (Regional) Noroi1 (1) (Le-chinţa-Tîrnăveni). alr i 398/148. -PI.:? — Cf. glod. NĂGLÎJGĂ s. f. (Regional) Emfizem pulmonar. Cf. N. LEON, MED. 138, CANDREA, F. 220, BIANU, D. S. — Etimologia necunoscută. NĂGOŢÎT0RI s. m. V. negustor. NĂGRĂBĂ adv. (Prin nord-estul Olt.; în e x p r.) A da năgrabă pe,.. = a năvăli (2), a se năpusti (2), a tăbărî asupra... Cf. ciau-ŞANU, V. 181. — Postverbal al lui năgrăbi. NĂGRĂBÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-estul Olt.) A năvăli (2), a se năpusti (2) asupra cuiva. Cf. ciauşanu, r. scut. 81. — Prez. ind.: năgrăbesc. — Din bg. HarpaSfl. NĂGRĂG(ÎS adj. v. năglăjos. NĂGUBÎ vb. IV. Tranz. (Regional; despre ape) A năpădi (2) (Sîngeorz Băi-Nă-săud). paşca, gl. N-am putut curâţi fîntîna că m-o năgubit apa. id. ib. — Prez. ind. pers. 3: năgubeşte. — Şi: năeubi vb. IV. coman, GL. — Etimologia necunoscută. Cf. n a g u b ă. NĂGtJMEN s. m. v. energumen. NĂGTJST(ÎRI s. m. v. negustor. NĂGUŢUTdRI s. m. v. negustor. NĂHÎCĂ s. f. (Prin sud-vestul Transilv.) Femeie leneşă. Cf. rev. crit. iii, 162. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂHLĂP s. m. v. nahlap. NĂHOĂDĂ subst. 1. S. f. (Ban.) Arătare, iazmă; p. e x t. monstru, pocitanie. Bate, Doamne, neamţu-n dos, C-a luat ce-a fost frumos; Ş-au rămas năoatele Ca să joace fetele, hodoş, c. 98. Mă tem de năhoate. l. costin, gr. băn. 143, cf. cv 1950, nr. 5, 32, alr sn v h 1 568/53. 2. Subst. (Prin sudul Olt.; în forma năot) „Grămadă mare de oameni, de vite în mişcare; ceva colosal care se mişcă ameninţând“, lexic reg. 42. — PI.: năhoade. — Şi: năhoătă s. f., năhod (l. costin, gr. băn. 143), năh6t (id. ib.) subst., năo âtă s. f., nă6t subst. — Cf. nagodă. NĂHOĂTĂ s. f. v. năhoadă. NĂH(ÎD subst. v. năhoadă. NĂH(ÎR adj. (în dicţionarele din trecut) Care are numai un testicul. Cf. lb, pontbrlant, d., DDRF, BARCIANU. — PI.: năhori. — Şi: năv6r adj. lb. — Etimologia necunoscută. NĂH<ÎT subst. v. năhoadă. NĂHRĂMĂ s. f. v. năframă. NĂHtJI, -IE adj. (Transilv. şi prin Ban.) Prost, tont, nerod. Cf. rev. crit. iii, 162, viciu, gl., densusianu, ţ. h. 325, păcală, m. r. 140. Nu striga ca un năui l l. costin, gr. băn. 145. — PI.: năhui. — Şi: nătii, -ie adj. — Cf. tehui. NĂHUIĂT, -Ă adj. (Regional; în sintagma) Năhuiat de cap = nebun (I 4) (Glimboca-Caransebeş). alr ii/i mn 55, 4175/27. — PI.: nâhuiaţi, -te. — De la năhui. NĂHtJT subst. v. năut. NĂHUTfU, -ÎE adj. v. năutiu. NĂIĂŞ s. m. (Regional) Naist. Cf. scl 1963, 10. — PI.: năiaşi. — Nai + suf. -aş. NĂIBUÎ vb. IV. Tranz. (Prin nord-estul Olt.) A drăcui. Cf. ciauşanu, v. 181. — Prez. ind.: năibuiesc şi nâibui. — Naiba + suf. -uu 700 NĂIEM — 83 — NĂIMI NĂIÎÎM s. n. (învechit şi regional) Chirie. L-au fost luat în năiem. palia (1581), ap. dhlr ii, 515. întră într-o corabie şi deade năimul corăbiiarilor, să-l ducă la moşiia sa. varlaam, c. 390. Cela ce va lua cal cu chirie sau cu năiem şi-l va încărca... greu (a. 1652). ap. tdrg. în uliţa sâcuilor sînt de dat cu năiem nişte odăi de lăcuinţă şi o magazie de marfă, gt (1839), 602/34, cf. şăineanu, d. u. E sărac, n-are nimic, stă-n casă cu năiem. viciu, gl. Casă cu năim. alr i 385/112. + (în dicţionarele din secolul trecut) Salariu, lb, cf. pontbriant, d., ddrf. + (învechit, rar) Uium (pentru măcinat). Cînd ne-au şi măc[i]nat cite ceva, încă am dat năim ca ţăranii (sec. XVII), iorga, s. d. xvi, 129. — PI.: năiemuri. — Şi: năim, naim (şez. v, 113) s. n. — Din slavonul HdieMTs, HdHM-K. NĂIEMÎ vb. IV v. năimi. NĂIEMÎT, -Ă adj. v. năimit2. NĂlflMNIC s. m. (învechit şi regional) Persoană care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. V. năimit2 (2). Cine ţine simbriia năiemnicului, ca şi cela ce varsă sînge, judecă-se. coresi, ev. 313, cf. 21, 28, 29, 486. Iată că nu sînteţi păstori, ci naiemnici (a. 1777). cat. man. i, 561, cf. t. papahagi, c. l. — PI.: năiemnici. — Şi: năimnic (dhlr ii, 515), naiâmnic s. m. — Din slavonul HdieMkHHK'K. NĂIEMNICÎE s. f. (învechit, rar) Slujba năiemnicului, calitatea de năiemnic. V. n ă i -meală (2). Trei chipure-s amu ce se spăsesc: lucrarea şi năiemniciia şi feciorul cela bunul. coresi, ev. 28, cf. 307. — Năiemnic + suf. -ie. NĂIÎR s. m. (Livresc) Corăbier. Năierii, părîndu-le rău pentru pietatea ce mi-au arătat, m-au părăsit, f (1867), 368. Şi-o stea căzătoare din cer, Ea mării ne-a spus sărutarea, Şi luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. coşbuc, p. i, 81, cf. alexi, w., şăineanu, d. u. Hei! vegheaţi, năieri I lesnea, i. 41, cf. 39. — PI: năieri. — Naie + suf. -ar. NĂlfiZĂ s. f. v. nează. NĂÎM s. n. v. năiem. NĂIMĂLĂ s. f. v. năimeală. NĂIMĂŞ1 s. n. v. imaş. NĂIMĂŞ2, -Ă s. m. şi f. (Regional) Chiriaş (Humoreni-Gura Humorului), chest. ii 8/239. — Pronunţat: nă-i-, — PI.: năimaşi, -e. — Năimi + suf. -aş. NĂIMEĂ s. f. v. namea. NĂIMEĂLĂ s. f. (învechit şi regional) 1. închiriere; (concretizat) chirie. V. arendă. Să se învoiască cu tîrgoveţii cu nămală a le ţine (sec. XVI?), n. a. bogdan, c. m. 34. Cel ce va lua prin năimeală vreo moşie şi, fără a fi vreo pricină, o va lăsa mai înainte de împlinirea anilor, va plăti deplin banii năimirii. man. jur. (1814), 69. Să dau în nămală (a. 1818). gcr ii, 221/31. Pentru acturile năimitoare şi năimala cărăbii[i] (a. 1841). cat. man. i, 123. Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuţă. Că stau cu năimeală. camilar, n. i, 166. Năimiră casele şi locurile ce le-au moştenit de la părinţi la nişte oameni şi după aceasta, luînd banii de pe năimeală şi părăsind satul..., se duseră în lume. marian, o. ii, 316, cf. i. cr. v, 376, cv 1950, nr. 4, 44, chest. ii 7/228, 8/237. Stau în casă cu năimeală. alr i 385/385, cf. 385/375, 378, 510, alr ii 3 637/386. + (Regional) Plată în natură. V. d i j m ă. cv 1950, nr. 4, 44, cf. lexic reg. 61, 105. + (învechit, rar) Plată (pentru o muncă efectuată). Năimala unui om ce au venit pe lîngă car, de au adus vinul la mănăstire (a. 1742). izvoade, 273. 2. Angajament de năiemnic. V. năiemnic i e. Cf. baronzi, l. 114. Şi-au împlinit năimeala cum se cuvine, sbiera, p. 207. — Pronunţat: nă-i-. — PI.: năimeli. — Şi: năimălă, nămălă, namălă (alr ii 3 637/386, lexic reg. 105) s. f. — Năimi + suf. -eală. NlmfiŢ subst. v. nămete. NĂIMI vb. IV. Tranz. (învechit şi popular) 1. (Complementul indică bunuri mobile sau imobile) A închiria (de la cineva sau cuiva). V. arenda. Văzîndu vrajba între greci şi slăbiţi de războaie ce făciia între ei, năimind cu leafă vase de la Ghenua... , au trecut la Traţiia. ureche, l. 119. Va fi nămit acel loc. prav. 57, cf. 8, 77, 81, 83, 175. Precum nămindu eu doi boi de la Chirilă (a. 1729). ştefanelli, d. c. 33. Nu vor năimi loc de la Urgoveţi şi vor vinde marfa lor la mahala (a. 1792). n. a. bogdan, c. m. 108, cf. 71. Trase la cel mai bun birt, unde nămi cele mai frumoase odăi. negruzzi, s. i, 84. Locuitorii de aici. .. sînt totdeauna siliţi a năimi pămînturi. i. io-nescu, d. 365. Trebuia să năimim o trăsură care să ne poarte, i. negruzzi, s. iii, 416, cf. v, 66. Se întoarse, nu după tîrzie vreme, dînd răspuns că a năimit un vas cam vechi, c-un preţ cam scump, sadoveanu, o. x, 337, cf. 531, 636, h vi 4. Neplădndu-le să lucre, năimiră casele şi locurile ce le-au moştenit de la părinţi la nişte oameni, marian, o. ii, 315. Si strîng cu tăţî-ntr-o casî din sat, nămnitî di cu vremi di 715 NĂIMI — 84 — NĂIMIT2 băietani. şez. ii, 209, cf. v, 113, alr ii 3 637/27. Şi lui bine i-a părut, îndată corăbii a năimit. ANT. LIT. POP. I, 635. 2. (Complementul indică oameni) A tocmi, a angaja cu plată (pentru executarea unei anumite lucrări) sau cu simbrie (pentru o slujbă). Năiemi de acolo oşti mari, şi se duse la Ţarigrad. moxa, 378/6, cf. 370/22. Cu banii... au nămit oamenii întru credinţa lui Hristos. varlaam, c. 155. A nămit iarăşi corintheni, ca să-l ducă într-o corabie, herodot (1645), 11. N-au vrut să cheltuiască, să năimească oşti, să păzească cetatea, fl. d. (1680), 53v/7. Te-am năimit, pentru mandragurile feciorului mieu. biblia (1688), 22712, cf. 1802/13. Sînt siliţi a năimi cîte un culuc care să primblă în toate nopţile pe uliţe. ist. am. 13r/10. Au aur şi argint destul, ca să poată năimi orice plasă de slujitori, maior, p. 91/22. Cu acelaş hac să nămească 15 ţămiraşi (a. 1814). uricariul, i, 45. Apoi au nămit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. drăghici, r. 6/16. De-aş avea oi, nu mi-aş nămi un păstor cu numele Lupu. NEGRUZZI, S. I, 260, cf. BARONZI, L. 114. Batîr, de ce nu năimeşti un om, paralele tot le împărţi toate, contemporanul, vi2, 218. Unu cîte unu, hamalii fură năimiţi de neguţători şi corăbieri. f (1889), 361. El izbuteşte a reîntocmi o armată, năimind în ea şi un număr de poloni. xenopol, i. r. iv, 78. O femeie de treabă, năimită la muncă, murnu, i. 252. De păcurari se îngrijesc aceia dintre proprietari care au oi mai multe şi-i tomnesc (nămesc, angajează). precup, p. 9. Mă, ce-o fi zicînd boierul că şi-a năimit firoscos în loc de slugă? sadoveanu, o. xvii, 194. Amîndoi pufniră de rîs şi îi ziseră: dacă nu ai altă patimă decît numai aceasta, apoi eu te năimesc, şez. xii, 55, cf. i. cr. xiii, 45. Răsai, soare, domnul mare, Şî-ncălzeşte lumea toată, Să-m nimâsc patru boieri Să-mn are. arh. folk. i, 178. Am nămnit oameni la sapă. l. rom. 1961, nr. 2, 128. (F i g.) Năimeşte putrede guverne în stare ţara să şi-o sfarme, v. rom. septembrie 1954, 5. <£>Absol. Ai slugi şi cauţi să năimeşti mereu, Şi te visezi viteaz temut, cu pinteni înfipţi în coasta omenirii greu. beniuc, m. 39. <0> Refl. Se duse în Ţarigrad şi se năimi pre la oameni de se hrăniia. moxa, ap. gcr i, 61/8. Ca să nu mor de foame, m-am năimit şi am slujit şeapte ani. ţichindeal, f. 463/27. Mă băteam cu gîndurile, ca codrul cu vînturile, să mă năimesc la înciocălarea liniilor de tramvai, ciauşanu, r. scut. 57. Dară pe cît îi vrea să te năimeşti şi ce simbrie ai cere? sbiera, p. 7, cf. 56, 150. Ne-avînd omul acela cu ce să-şi are pămîntul s-a năimit plugariu la un alt om avut din sat. marian, s. r. ii, 146. Eu cu cît nu m-oi plăti, Slujnicuţă m-oi nămi. bîrlea, c. p. 142. (F i g.) Să nu ne năiemim păcatului ca nişte robi. coresi, ev. 529. + (Prin vestul Transilv.) A mitui. frîncu-candrea, m. 103. — Pronunţat: nă-i-, — Prez. ind.: năimesc. — Şi: (învechit şi regional) nămi, (învechit) năiemf, (regional) năcmi (gheţie, r. m.), nimf vb. IV. — V. năiem. NĂIMÎRE b. f. (învechit şi popular) Acţiunea de a (se) năimi. 1. închiriere. V. arendare, Cf. năimi (1). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. 2. Angajare, tocmire (cu plată, cu simbrie); (regional) năimit1. Cf. năimi (2). Cf. COSTINESCU, DDRF. — Pronunţat: nă-i-, — V. năimi. NĂIMIT1 s. n. (Regional) Faptul de a (s e) năimi (2); năimire (2). Acuma îmblă după năimit, sbiera, p. 207. — Pronunţat: nă-i-. — V. năimi. NĂIMÎT2, -Ă adj. (învechit şi popular) 1. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care este închiriat, care este dat sau luat cu chirie. V. arendat. Taberi etrurice stau prin năimitele văi. coşbuc, ae. 191. Aveam o cameră năimită, sbiera, f. s. 275. 2. (Şi substantivat) (Persoană) care s-a angajat cu plată, pentru a efectua o muncă. V. năiem ni c, năimitor (3). Cîţi nămiţi la părintele mieu le prisoseaşte pâine, ! iară eu moriu de foame, varlaam, c. 12. Oricare j rob sau nămit sau slugoi, de va răpi vreo fămeaie, nu să va certa numai cu moarte, ce-l vor şi arde în foc. prav. 182, cf. 23, 63, 312. Iară năiemitul fuge, căce iaste năiemit şi nu-i iaste lui grijă de oi. n. test. (1648), 119v/8. Să nu doarmă simbriea nămitului tău pănă dimineaţa la tine. biblia (1688), 851/3, cf. 481/45, 90^51. Am cheltuit ca la o casă a mea, cum cheltuieşte fieştecine la casa sa, şi ca un păstor adevărat, iar nu ca un năimit carele junghe şi strică. antim, p. xxviii. Cîţi năimiţi la tatăl mieu să satură de pîine. varlaam-ioasaf, 48r/4. Spunea cum că mai are pe un ingineriu năimit, bel-diman, e. 12/31. Numai aşa vor lucra din toate puterile şi nu se vor simţi ca nişte năimiţi. contemporanul, vix, 104. Tot drumul ■.. bocitoarele ... atît cele interesate cît şi cele năimite, bocesc necontenit, marian, î. 277. Ceilalţi doi erau oameni năimiţi, nişte străini, sadoveanu, o. x, 9. Pune baba merinde năimitului pe toată ziua. sbiera, p. 59. <£■ (Rar) Cuvînt năimit = angajament, promisiune. însă la urmă, de Ulise. silit şi de gura-i cea multă, Rupe cuvîntul năimit. coşbuc, ae. 32. + S p e c. (Rar; substantivat) Mercenar (!)• Se temeau de un atac disperat, dat în timpul nopţii de forţele reacţionare şi de năimiţii lor. camil petrescu, o. ii, 487. 718 NĂIMITOR — 85 — NĂJIT — Pronunţat: nă-i-. — PI.: năimiţi, -te. — Şi: (învechit) năiemit, -ă, nămit, -ă adj. — V. năimi. NĂIMIT(ÎR, -OĂRE adj., s. m. 1. Adj. (învechit, rar) Care se referă la năimire (1), de închiriere. Pentru acturile năimitoare (a. 1841). cat. man. i, 123. 2. S. m. (Prin Mold., Bucov.) Persoană care angajează pe cineva la lucru, cu plată (pe timp limitat). V. s t ă p î n. Gf. ddrf. Bine, drăguţă ! îi zise năimitoriul, iată l eu îţi dau de mîncat, de băut, de-mbrăcat, de-ncălţat. sbiera, p. 154. 3. S. m. (Prin Ban.) Persoană angajată cu plată, pentru a efectua o muncă. V. năimit2 (2). Gf. molin, r. b. 289. Am cinci năimitori la cosit, chest. ii 26/8. — Pronunţat: nă-i-. — PI.: năimitori, -oare. — Năimi + suf. -tor. NĂIMNTC s. m. v. năiemnic. NĂINTĂ vb. I v. înainta. NĂINTĂŞ, -Ă adj., s. m. şi f. v. înaintaş. NĂINTÂT, -Ă adj. v. înaintat. NĂIŞOĂRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Diminutiv al lui naie. Cf. naie (1). Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU. — Pronunţat: nă-i-, — PI.: năişoare. — Naie + suf. -işoară. NĂIURĂ vb. I. I n t r a n z. (Prin Ban.) A aiura. Cf. novacoviciu, c. b. i, 15. — Prez. ind.: năiurez. — Pref. in- -f ainra. NĂJĂC subst. v. nageac. NĂJDĂC subst. (în dicţionarele din trecut) Şmirghel (rocă). Cf. cihac, ii, 209, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. — PI.:? — Şi: naşdăc subst. cihac, ii, 209. — Cf. rus. h a >k a k. NĂJEREĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Frata-Turda). paşca, gl. — PI.: năjerele. — Etimologia necunoscută. NĂJl1 vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. (Despre oameni) A se îmbolnăvi de năjit (I 1). Ş-atîta l-o agodit, Faţa i s-o veştezii, Dinţii-n gură i-o năjit Şi el tot n-o mai vinit. BÎRLEA, B. 48. 2. Refl. (Despre oi, vaci) A se îmbolnăvi de năjit (I 2). Vaca care nu e bună de lapte nu se nejeşte niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte, marian, ins. 331. Dacă s-o întîmpla să treacă peste o stînă de oi, toate oile din stînă mnijesc. pamfile, duşm. 164, cf. a v 16, vi 7. — Prez. ind.: năjesc. — Şi: neji, nijf, miji vb. IV. — Derivat regresiv de la năjit. NĂJl2 vb. IV v. noji1. NĂJIT, -Ă subst. sg., adj. I. Subst. sg. (Med. populară) 1. Nume generic dat nevralgiilor, durerilor de dinţi, inflamaţiilor urechii etc.; (regional) năjitură. Cf. lb. Băbătia lui.. . ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită, ba că-i e făcut de plînsori. creangă, p. 111. Am aicea la Bucureşti, în mahalaua Negustorilor, o prietenă meşteră care ştie să tragă de gîlci şi de năjit. caragiale, o. ii, 240. Cu prunele se des-cîntă de durere de urechi, care în termen popular se zice năjit. marian, s. r. ii, 285, cf. n. leon, med. 138. De năjit se desclntă mult în Moldova şi foarte puţin în Muntenia. Bolnavului îi pocneşte des urechea şi apoi simte într-însa o durere din ce în ce mai tare. grigoriu-rigo, m. p. i; 123. Sub numele de năjit se înţelege, în cea mai mare parte a ţării, otita, pe cind în Muscel şi în Maramureş, acest nume se dă gingivitei şi chiar durerilor de măsele, candrea, f. 219, cf. 97, 116, 221, 225, bianu, d. s. Năjit, o boală de care curg urechile, pamfile, s. v. 168. Să nu se spele cineva pe mini cu apă din gură, căci face năjit pe gingii, gorovei, cr. 10. Scăpăm de friguri. Dă peste noi năjitul. Ni se umflă gingiile. stancu, d. 278. Are năjit în gură. h iv 163, cf. ii 84, v 19, 236, vii 491, x 360, 548, xi 290, 445, 519, xii 60, xrv 439, xvi 228, xvn 75, rev. ist. iii, 383. O, năjite Pricăjite, Tu ieşi din creierii capului, Din auzul urechilor, Din faţa obrazului, Din sfîrcul nasului, Din vederea ochilor, teodorescu, p. p. 380. Năjitul e o boală de urechi şi la om, şi la animale, şez. iv, 129, cf. vi, 97, xxiii, 1. Năjit (dureri de năjit). mat. folk. 702, cf. 643. Vă desant... de năjit, de zăpăceală, viciu, gl. Năjit roşu înfocat, şi-ai intrat la cutari-n cap, Dinţ, măsăli să-i zdro-gheşti? graiul, i, 278, cf. 271, 461, i. cr. iv, 82. Bubă de năjit. pamfile, b. 17. Mă nejite, Durduite. păcală, m. r. 245. Ş-o lua Mărie pă cale, Pă cărare, Nezîd păntru supărare, t. pa-PAHAGI, M. 126, cf. GEORGESCU-TISTU, B. 35, GR. S. VI, 241, ARH. FOLK. IV, 223, CHEST. V 73/182, mat. dialect, i, 138. <£> E x p r. A-şi face de năjit = a căuta ceartă, bătaie. Cf. zanne, p. ii, 646. + Cerumen. Gf. polizu, BARCIANU, COMAN, GL., CHEST. VI 168/21, ALRM i/i h 36. 2. Boală care se manifestă prin apariţia unor bube pe obrazul oilor, prin inflamaţia ugerului sau a pulpei, la oi şi la vaci. Vacile şi oile.. . ce au nejit, adecă a căror pulpă sau uger nu 731 NĂJÎTNICĂ — 86 - NĂLOAGĂ numai că se umflă, ci totodată şi crapă, marian, ins. 330. Leac pentru mnijit. pamfile, duşm. 164, cf. şez. v, 114, păsculescu, l. p. 362. II. Adj. (Regional; în forma nejit; despre oi, vaci) Bolnav de năjit (I 2). Oblojesc şi spală apoi cita zburătăcită sau nejită la pulpă. marian, ins. 330. Vaca-i nejită la ţiţă. glosar reg. III. Subst. sg. (Bot.; prin Bucov.) Pochivnic (Asarum europaeum). Se mai numeşte nejit sau nejitnică încă şi-o plantă, marian, d. 158. — PI.: (II) năjiţi, -te. — Şi: (regional) nejit, -ă subst. sg., adj., nejid subst. sg., nijit, -ă (com. marian) subst. sg., adj., mijit subst. sg. — Din bg. HeJKHT. NĂJÎTNICĂ s. f. (Bot.; Bucov.) 1. Pochivnic (Asarum europaeum). Cf. marian, d. 158. Năjîtnica sau buruienile de năjit... sînt bune pentru năjit la vite. pamfile, s. t. 54. De năjit se fac oblojele cu o buruiană numită năjîtnică. şez. iv, 129. 2. (în forma nejitnică) Degetăruţ (Solda-nella montana), panţu, pl. — Pl.: năjitnici. — Şi: nejitnică s. f. — Năjit + suf. -nică. NĂJITtJRĂ s. f. (Regional) Năjit (II). Com. marian. Nouăzeci şi nouă de năjituri. gr. s. vi, 157. — Pl.: năjituri. — Şi: mijitdră s. f. Com. marian. — Năjit + suf. -ură. NĂJÎŢĂ s. f. v. nojiţă. NĂJÎGNIŢĂ s. f. (Bot.; prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. V. năjit (IH)j năjîrnic. Cf. şez. xv, 90. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂJÎRNIC subst. (Bot.; prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. V. năjit (HI), năjîgniţă, nejel-n i c ă. Cf. şez. xv, 91. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂLĂB subst. v. năglab. NĂLĂP s. n. v. nahlap. NĂLĂGÎ vb. IV v. nălogi. NĂLĂÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A năvăli (1) (asupra cuiva), a ataca (pe cineva). M-au nălăit cînii. Com. din brădişorul de JOS-ORAVIŢA. — Prez. ind.: nălăiesc. — Cf. n ă 1 ă g i. NĂLĂUCĂ s. f. (Regional) „Femeie proastă, nemernică“ (Coşbuc-Năsăud). coman, gl. — Accentul necunoscut. — Pl.: nălăuce. — Cf. n ă n ă 1 ă u. NĂLĂUŢl vb. IV v. nelănţi. NĂLBĂN s. m. v. nalbant. NĂLBĂR s. m. (Regional) Veterinar. Bădiţa Simion... strigă la mine. Zice că vrea să facă din mine vraci şi nălbar. sadoveanu, o. xm, 42. Ionuţ Jder se alăturase de bădiţa Simion, ca să-i spuie in grabă că bătrinul a venit cu toate sculele lui de nălbar şi că, după părerea aceluiaşi bătrin, lui Vizir trebuie să-i scoată o ocă de sînge. id. ib. 688. — Pl.: nălbari. — De la nălban, cu schimbare de terminaţie. NĂLBIŞOÂRĂ s. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Moscu-Galaţi). h iii 325. — Pl.: nălbişoare. — Cf. nalbă. NĂLBOS, -OĂSĂ adj. (în dicţionarele din secolul trecut) Plin de nalbă (1). Cf. pont-briant, d., costinescu. — Pl.: nălboşi, -oase. — Nalbă + suf. -os. NĂLBUŞOĂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui nalbă. Cf. ddrf. — Pl.: nălbuşoare. — Nalbă + suf. -uşoară. NĂLCOŞĂ vb. I v. nielcoşi. NĂLDEÂLULUI adv. (Prin vestul Olt.) în sus, în pantă cu urcuş greu. V. i n ă 1 s u s. Cf. vîrcol, m. 87. — în + al + deal. NĂLfiT adj. (Regional) „Prost; apucat“ (Corlăteni-Dorohoi). Cf. scl 1963, 15. — Pl.: năleţi. — Etimologia necunoscută. NĂLJ(ÎSTJL adv. v. înaljos. NĂLOAGĂ s. f. I. (Ban., vestul Olt. şi prin Transilv.) Lume multă, mulţime care se îmbulzeşte; înghesuială. Cf. h xviii 314, rev. crit. iv, 85. E mare năloagă la moară, viciu, gl. E năloagă la moară? — Nu, mai sînt vreo două care. boceanu, gl., cf. l. costin, gr. băn. ii, 133, lexic reg. 49. <0 (Adverbial) Ei venisă năloagă biruiţi, vîrcol, m. 33. + (Prin nordul Munt.; adverbial) Din belşug; berechet. E, slavă Domnului, năloagă. rădulescu-codin. 752 NĂLOG — 87 - NĂLUCĂ 2. (Bucov. şi prin Mold.) Zăpadă mare. Cf. glosar reg. + (Prin Bucov.) Vreme rea cu lapoviţă. Cf. şez. v, 113. — PI.: (2) nălogi. şez. v, 113.— Şi: (regional) nălog (h xviii 314) s. n., noloagă (GLOSAR REG.) S. f. — Din ser. naloga. Cf. ucr. Hajiora. NĂL(ÎG s. n. v. năloagă. NĂLOGÎ vb. IV. Intranz. şi refl. (Prin Ban. şi Olt.) A se Îngrămădi, a se înghesui, a năvăli (3). Nălăgeşte lumea la poartă. l. costin, gr. băn. 143. Să nu se nălogească. ALR n/848. — Prez. ind.: nălogesc. — Şi: nălăgi vb. IV. — V. năloagă. NĂLTEĂSĂ adj. v. înălteasă. NĂLTICfiL, -El, -ici adj. v. înălticel. NĂLTICtJŢ, -I adj. v. înălticuţ. NĂLTIŞ0R, -OĂRĂ adj. v. înăltişor. NĂLTtJŢ, -I adj. v. înăltuţ. NĂLŢĂ vb. I v. înălţa. NĂLŢÎE s. f. v. înălţie. NĂLŢÎME s. f. v. înălţime. NĂLÎJC subst. v. nălucă. NĂLUCĂŞ, -Ă adj. (Regional, despre oameni) Arţăgos, certăreţ (Micăsasa-Mediaş). alr sn v h 1 247/141. — PI.: nălucaşi, -e. — Nălucă + suf. -aş. NĂLtJCĂ s. f. 1. Fiinţă fantastică, imaginară, arătare, vedenie, fantomă, nălucire (1), (învechit şi regional) n ă 1 u -ci tură, (regional) necurăţenie (112), p a t e r2 (2); s p e c. strigoi. ArătăHristos ucenicilor săi mlnile şi coastele sale... ca să nu le se pare lor că e vreo nălucă, coresi, ev. 129. Şi văund pre el ucenicii imblînd pre mare, să spâriară zicind că iaste o nălucă, n. test. (1648), 19v/4. Au văzut un voinic ... dormind; şi cum l-au văzut, au gîndit că iaste nălucă (a. 1747). gcr ii, 41/11. Eşti năluc mi se pare Şi mă tem să nu te pierz. pann, e. iv, 136/12, cf. v, 68/15, 70/1. Iată noaptea şi mă tem Nu cumva să mă-ntîl-nească năluci rele, fioroase, negruzzi, s. ii, 58. [Pe luptători] nu-i tulbură o nălucă ce sperie pe copii, hasdeu, r. v. 152. Năluca mamei lui.. . Se arată lin şi-i zice ... alecsandri, p. ii, 108. Nu ştiu, nălucă să fii,. . . dracul să fii, dar nici lucru curat nu eşti. creangă, p. 162. Tresări ca şi clnd acest bătrîn nu ar mai fi fost un om vieţuitor, ci un fel de nălucă, de care nu poate scăpa, slavici, n. ii, 11. Stătu locului, temîndu-se să nu fie vreo nălucă, ispirescu, l. 135. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite, Ce au feţele cernite Ca o zi de iarnă grea. macedonski, o. i, 135, cf. 51, 141. La cea dintîi atingere, năluca piere, se preface în fum şi poetul pUnge. gherea, st. cr. i, 167. Cînd cîntă cocoşul, atunci dispar toate spiritele necurate, toate schimele şi nălucile, marian, î. 290. O, dac-ai fost ca să te duci In lumea tristelor năluci, De ce, frumosule pribeag, Ai mai trecut al vieţii prag? beldiceanu, p. 74. Năluca se strecura iar în gîndurile mele, lua diferite înfăţişări, f. (1900), 558, cf. candrea, f. 164, pamfile, duşm. 257, 376, id. s. t. 204. S-a uitat peste uluci Şi-a văzut umblînd balauri şi tot felul de năluci, eftimiu, î. 78. Oricît de tare om ai fi, năluca unui mort te înspăimîntă, fiindcă pe-aceia n-o poţi alunga cu pumnii, popa, v. 29. Te turbura năluca trecînd, ţi-era urît Ca unui fără vlagă oştean posomorit, arghezi, c. o. 39. In somn... prin faţa ochilor îi trecu un cortegiu de năluci, ale căror chipuri nu le recunoscu, stancu, r. a. iii, 207, cf. h ix 90. O, voi, năluci pămxnteşti Cu chipurile crăieşti, Pe la noi ce căutaţi? teodo-rescu, p. p. 103. Să nu iubeşti o nălucă, S-o iubeşti şi să se ducă. jarnîk-bIrseanu, d. 251. Dar pâre că o nălucă li zicea tot să se ducă. pop., ap. gcr ii, 313. Ea s-a spăriat de această nălucă şi au prins a tremura, sbiera, p. 309, cf. sevastos, n. 353. Fugi nălucă prin prelucă. şez. vi, 39, cf. vii, 87, novacoviciu, c. b. i, 14, ALR I 1405/130, 148, 614, 679, 790, 898. (Ca termen de comparaţie, mai ales în legătură cu verbe de mişcare) Zbura ca un năluc_de noapte, biblia (1688), 3712/21. Fără vreme mă duc De la voi ca un năluc. pann, a. 59/9. Ne duceam în cale precum visul duce, Ca genii de spaimă, ca două năluce. alecsandri, p. i, 190. Un ceas întreg am umblat ca o nălucă printre gardurile satului, id. o. p. 262. Şi periră din ochii lor ca o nălucă, ispirescu, l. 99. Pe-armă-sarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare, Trec vîrtej de aur ro şude nesip înfăşurat, mace-donski, o. i, 29. Intră cu pasul ei de nălucă. anghel, pr. 4. Trecînd ca o nălucă, în zarea de apus, Haiducul rătăceşte, cu flinta-n spate, dus. iosif, patr. 70. Ea umblă ca o nălucă, bocindu-se prin toate ungherele casei, bujor, s. 46, cf. 28. Trei zile, cît a fost mortul în casă, nevasta a umblat ca o nălucă, rebreanu, nuv. 52. Urmărind un vis de raze tot mai stins, mai depărtat, Cine-aleargă ca năluca zi şi noapte, nencetat? eftimiu, î. 104, cf. 141. Calul fugea ca o nălucă prin lumina vînătă. sadoveanu, o. i, 473. Sania trecu iarăşi ca o nălucă prin oraş. stancu, r. a. iii, 269. Sania gonea ca o nălucă, v. rom. iulie 765 NĂLUCĂ — 88 — NĂLUCI 1954, 171. Fie noaptea cit de mare, Că tot mică ţi se pare. Trece-n grab ca o nălucă, alecsandri, p. p. 356, cf. 314. Moartea nu va să ştie De averi şi bogăţie, Ci vine ca o nălucă Şi făr'de veste-l apucă, teodorescu, p. p. 101. Şi la spate o arunca Şi pierea ca năluca, păsculescu, l. p. 168. + (Adverbial, pe lîngă verbe de mişcare) Foarte repede. Un mistreţ rănit se năpusti înapoi dintr-acolo, zbîrlit şi grohăind îngrozit, cu spinarea pătată de sînge. Venea nălucă. sadoveanu, o. i, 65. + (învechit, rar) Momîie (1). Făcînd din paie o nălucă mare, Cu ochi şi sprîncene, de te-nfiora. mureşanu, p. 210/5. 2. Imagine fugară şi înşelătoare, închipuire deşartă; iluzie, himeră, nălucire (4), (rar) năluceală. Vezi cum aleargă toţi după năluce, Cum gonesc mai toţi umbre fugătoare. budai-deleanu, t. v, 106. I se părea că se află cu cugetul prin mijlocul Evropii. Dar această dulce nălucă nu ţinea multă vreme, drăghici, r. 150/12. Dar ce e vis, e o nălucă, macedonski, o. i, 159, cf. 146. A clipelor de-acum năluce De veci s-or scufunda-n trecut, vlahuţă, p. 82. Luntraş ce-alergi pe val de ape După năluci fermecătoare, Opreşte-ţi barca ta la ţermur, Căci undele-s amăgitoare, f (1897), 52. Călătorul se află în faţa unei privelişti măreţe... Cînd te cobori în oraş, năluca se spulberă, călinescu, i. c. 62. Aceasta e pădurea blestemată. Nu te lăsa ispitit de năluci, Nainte mereu să te duci Şi numai înainte cată. beniuc, v. 98. Tîrziu, nălucile somnului mă cuprindeau, jebeleanu, c. 17. <0> E x p r. A-şi face nălucă sau (regional) a-şi lua năluca = a) a fi cuprins de panică, a se speria. Te miri ce îşi fac nălucă Şi frigurile-i apucă, pann, p. v. iii, 68/5. Turcii îşi făcuseră nălucă; fugeau mai mult pe groază decît de armele românilor, ispirescu, m. v. 30. înţelegînd la măria sa că şi-a făcut nălucă şi n-are somn şi pace din pricina domniei tale, m-am alăturat şi eu cu ale mele. sadoveanu, o. xiii, 783, cf. scl 1963, 16. Îşi face nălucă ca calul, se zice despre cei ce se sperie fără pricină, de nimicuri. zanne, p. i, 356; b) a se amăgi singur, a-şi face iluzii. Nu cumva îşi fac nălucă despre întoarcerea pe lume a lui Attila secundat de Omar? odobescu, s. iii, 363; c) a i se năluci (2), a i se năzări (3). Mă, da ţie ţi s-a făcut nălucă, or ce ai? Ce-ţi veni aşa odoronc-tronc odată să pleci de la mine? stăncescu, b. 254. + (Regional) Halucinaţie, vedenii. Afumă ... copiii, ca să le treacă... de nălucă, pamfile, s. t. 204. 3. Imitaţie de peştişor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii cu undiţa pentru a atrage şi a prinde peştii răpitori; p. gener. momeală (2), nadă1 (II 1). La ştiucă, ca nălucă mai putem întrebuinţa orice obiect sclipitor, atila, p. 70. Ei priveau cu atenţie mai ales nălucile, adică peştii artificiali. sadoveanu, o. ix, 464. — Pl.: năluci şi (învechit şi regional) năluce. — Şi: (învechit şi regional) năMc subst., (neobişnuit) neWcă (alecsandri, p. p. 314) s. f. — Postverbal al lui năluci. NiLUCEĂLĂ s. f. (Rar) Nălucă (2). Cf. costinescu, ddrf, tdrg. Eu sînt de vină, Coco? Tu, cu născocelile şi nălucelile tale ! c. petrescu, a. r. 36, cf. alr i 1 405/610. — Pl.: năluceli. — Năluci + suf. -eală. NĂLUCI vb. IV. 1. I n t r a n z. şi (rar) refl. unipers. (învechit şi popular) A se arăta, a apărea, a se ivi, a se zări (în depărtare, neclar sau pentru scurt timp). Acum întru noi se năluceaşte tot cinste, coresi, l. 353/5. Iară unii de-acolo feaceră poate hi că i s-au nălucit ceva. dosoftei, v. s. octombrie 45v/19. Mi-ar place să străbat... şi pustiile năsipoase, pe unde mi s-ar năluci vînători eroice tigri. odobescu, s. iii, 77. Dacă pleci din Bucureşti cu trenul care merge spre Predeal, după trei ceasuri de drum.. . începi a vedea tot mai des nălucind pe la ferestre rampele podurilor, vlahuţă, o. a. iii, 32, cf. ii, 173. Firul de praf îl urmărea şi înaripata molie, care năluceşte arar în aer, bătînd fantastic din aripioarele ei făcute din veştede culori, anghel, pr. 4. Pădurile şi prăpăstiile, străbătute în zilele de boală, nălucesc, ca într-un fulger, galaction, o. a. i, 316. Ai să cunoşti că te apropii de locurile lor cînd vei băga de samă că zarea se alină şi nălucesc ape în depărtări, sadoveanu, o. xii, 29, cf. 99, 651. + (însoţit de un complement în dativ) } A-i apărea în gînd, a-i trece prin minte. Că I trage să moară i să nălucea în gînd. pann, e. v, 42/3. Ce zile şi ce icoane din trecut năluceau călugărului, printre aceşti copaci bătrîni de veacuri, galaction, o. 209. Ii năluceau din urmă privelişti şi vorbe din ceasul despărţirii lui u de sat. sadoveanu, o. xvii, 222. 2. R e f 1. (învechit şi popular) A i se părea că vede, aude etc. ceva, a i se năzări (3); p. e x t. a-şi închipui, a-şi imagina, a crede. Se cade să vă năluciţi războiul acesta al romanilor asupra dachilor, ca şi cînd o oaste de turci.. . ajung la niscari sate creştineşti, maior, ist. 8/23, cf. 187/17. Comandantelui cetăţii i s-a fost nălucit că românii ar avea de cuget a-i lua comanda, bariţiu, p. a. ii, 512. Dacă la visul nălucit atît temei vei pune, Unde-ţi mai rămîne Munci vreo înţelepciune? pann, e. iv, 9/14. Pe cînd ea căta la dînsul şi zîmbea, lui i se nălucea pare că cîmpul înflorise şi cerul se luminase, odobescu, s. iii, 201, cf. i, 192. I se năluci că el ar fi cunoscător mare în ale cîntecelor. ISPIRESCU, U. 109, cf. GOROVEI, CR. 216. + Tranz. (învechit) A făuri, a plăsmui în minte; a imagina. Iară Matei, nu cu mintea au văzut pre //[risto]s, şi l-au nălucit pre el, »767 NĂLUCINŢĂ — 89 - NĂLUCIT ci trupeaşte cu dînsul au fost, şi prin simţire l-au auzit, văzîndu-l pre el în trup (a. 1700). gcr ii, 20/25. O, ce dulci visuri era acelea care năluceam, kotzebue, u. 37v/28. + Refl. uni-pers. (învechit) A avea bănuieli, suspiciuni. Că atît este de iute, cit decâ i să năluceşte pre cineva, cu mina lui îl omoară (a. 1689). mag. ist. v, 167, cf. i, 360/1. + Refl. unipers. (Regional; despre cai) A se înspăimînta. Cf. alr i 1313/590, 984. 3. Tranz. (Rar) A uimi (prin frumuseţe, strălucire etc.), a fermeca, a Incinta. Arme împotrivă-i are Ce vederea nălucesc Şi c-o dulce fermecare chiar p-Amor îl biruiesc. i. văcă-rescul, p. 6/22. Care vis o năluceşte, Care înger o insuflă? macedonski, o. i, 86, cf. 75, 260. — Prez. ind.: nălucesc. — Cf. luci. NĂLUCÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) 1. Deşertăciune, vanitate. Bogăţiile şi odoarele şi avearea ce-i veniia pre mîni, carile sînt socotite de cinste . la nălucinţele lumeşti, dosoftei, v. s. decembrie 223-/3. 2. Vrajă, farmec. Face nălucinţe şi minuni mincinoase, dosoftei, v. s. noiembrie 151r/7. — PI.: nălucinţe. — Năluci + suf. -inţă. NĂLUCIRE s. f. Faptul de a (se) năluci şi rezultatul lui. / 1. Nălucă (!)• Ei să spăriiară de dzicea că iaste o nălucire, varlaam, c. 196. Nălucirile nopţilor tăcute, carile prin întunearec îmblă şi vîjiesc. cantemir, ist. 231. Mă fac în multe chipuri di năluciri (a. 1800). gcr ii, 172/2. De năluciri şi de vidme, mintea le painjiniră. conachi, p. 303. O frică fantastică i-a închipuit nişte năluciri fioroase, negruzzi, s. i, 28. Planuri viitoare şi amăgiri trecute Se şterg ca năluciri. alexandre seu, m. 38. Cum cată pruncul mina să şi-o poarte, Spre tot ce vede: chipuri, năluciri, cerna, p. 62. Bătrîna i se păru o nălucire din visurile lui, întruchipînd mizeria şi întunericul, rebreanu, i. 209, cf. 443. Nu-i pasă de năluciri de pe altă lume. sadoveanu, o. xvii, 209. I se părea că vede nălucire, vornic, p. 194. Nu vă spun acum nici poveste cu zmei şi bălauri, nici cu împăraţi şi cu crai, nici cu alte năluciri, ca de altă dată. reteganul, p. i, 11, cf.. alr i 1 405/295. + închipuire; halucinaţie; delir. De frică li se aprinde nălucirea în minte şi li se turbură sîngele. ţichindeal, f. 20/8. Socotesc a fi ceriul... ca o nălucire a minţii. molnar, ret. 57/1, cf. maiorescu, cr. i, 82. Urmă a se zvîrcoli, vorbind ca-ntr-o nălucire în care şi-l închipuia de faţă pe duşmanul său. sadoveanu, o. x, 324. 2. Imagine, gînd etc. care obsedează. In zădar se sile să gonească această nălucire. drăghici, r. 162/6. Nu mai dormea de multă vreme decît un ceas, două pe noapte şi-l chinuiau fel de fel de năluciri şi gînduri rele. camil pe-trescu, o. i, 223. 3. (învechit) Bănuială; presupunere. Coman-dantelui cetăţii i s-a fost nălucit că românii ar avea de cuget a-i lua comanda... Această nălucire ridiculă a schimbat tot planul de a ne mai ţinea pe noi în cetate, bariţiu, p. a. ii, 512. 4. Imagine fugară şi înşelătoare, închipuire deşartă; iluzie, himeră, nălucă (2), năzărire. Privind la dînsul... au cunoscut cum că nu iaste nălucire vedearea, ce adevăr, aethiopica, 17r/18. Nălucirea în junie îşi găseşte vremea sa. heliade, o. i, 426, cf. 176. Toate au fost vis..., nălucire! marcovici, c. 16/18, cf. 32/20. Zile, nopţi petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce şi-mi sfeteşte nălucire, conachi, p. 82. Care dureri ascunse, vrăjmaşe bucuriei, A vîrstei nălucire şi visuri ţi-au răpit-o? alexandrescu, o. i, 153, cf. 119, 154, baronzi, l. 114. Tu eşti un om, în viaţă Condus de năluciri, alecsandri, t. ii, 329, cf. 259, id. p. i, 124, 133, maiorescu, cr. i, 19, 161. Singur mai trăieşte-amorul, ca o dulce nălucire, mace-donski, o. i, 238. Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă, Cum că ea — frumoasa fată, a ghicit că e frumoasă, eminescu, o. i, 80. Odată, Rîdeam de nălucirea oricărui visător, coşbuc, s. 68. Cine ştie ce nădejde pune el pe alba-ţi frunte?... — Năluciri nebune, davila, v. v. 27. De cîte ori închipuirea nu întrupează nălucirile deşerte ale sufletului, hogaş, m. n. 59. Eugenia îl fermecase aşa, îneît o şi visase, dar acum trebuia să-şi astîmpere admiraţia, zicindu-şi că nu-i timpul să se ţină de năluciri, rebreanu, i. 419. A doua lui eroare a fost că te-a încurajat într-o nălucire absurdă, c. petrescu, r. dr. 310, cf. id. a. r. 14. Noi, în viaţa noastră, n-am trăit din năluciri, sadoveanu, o. xvii, 392. Ce aud? E-adevărat, ori numai nălucire? v. rom. septembrie 1954, 63, cf. popescu, b. iii, 119. 5. (învechit) Strălucire, pompă, fală (care uimeşte). Are grăi de măria sa că cu nălucire s-au arătat, varlaam, c. 191. Şi îmbla drumurile în vedeare cu nălucire de agiuns, împlînd văzduhul de mirodeniile aromatelor ş-a moscului. dosoftei, v. s. octombrie 51v/14. — PI.: năluciri. — V. năluci. NĂLUCIT, -Ă adj. Care există numai în închipuirea cuiva; plăsmuit de imaginaţie, de minte. Nu vă urîţi întră voi înşivă pentru descli-nirea legilor nălucite, ţichindeal, f. 259/1, cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, C. PETRESCU, A. R. 11. + (Rar; despre oameni) Uluit, zăpăcit (ca de o vedenie). Dormeau adînc oştenii în noaptea diafană, Cînd eu sării afară din cortul de mă-tasâ — Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Şi nălucit, crezusem, — Flamura otomană, ba-covia, o. 135. 770 NĂLUCITOR — 90 — NĂMESTIE ) — PI.: năluciţi, -te. — V. năluci. NĂLUCITĂ», -OĂBE adj. 1. (Rar) Care aparţine lumii fantasmelor, imaginaţiei; de nălucă (1); p. ext. amăgitor. Vis amăgi-toriu, Nu-mi mai turbura odihna, cu un chip nălucitoriu. beldiman, o. 41/9. 2. (în dicţionarele din secolul trecut) Care are halucinaţii, vedenii, căruia i se năluceşte (2) ceva. Cf. pontbriant, d., costinescu, lm. 3. (Rar) Care uimeşte (prin frumuseţe, strălucire etc.); încîntător, fermecător. Cîntece nălu-citoare cum sînt candorile de crin. macedonski, o. i, 64. Fintini de ape săritoare, Ar răcori-o-n orice clipă Cu picături nălucitoare. id. ib. 67, cf. DDRF, DM. — PI.: nălucitori, -oare. — Năluci + suf. -tor. NĂLUCITtJRĂ s. f. (învechit şi regional) Nălucă (1). Aceasta p&rea-le-se-vrea că iaste o nălucitură. coresi, ev. 259, cf. 258, 266, PONTBRIANT, D., LM, ALR I 1 405/94, 420. <£> (Ca termen de comparaţie) Pofte şi dorinţă... Ş-apoi şi ele trecură, Chiar ca o nălucitură. CONACHI, p. 218. — PI.: nălucituri. — Năluci + suf. -tură. NĂLUCOÂICĂ s. f. (într-un descîntec) Nălucă (1) (de sex feminin). Nălucului, nălucoaicei. gr. s. vi, 144. — PI.: nălucoaice. — Nălucă suf. -oaică. NĂLUCdS, -OĂSĂ adj. (Rar) 1. (Despre cai) Care se sperie repede; sperios. Cf. costinescu, ddrf. 2. Lipsit de bază reală ¡neîntemeiat. Negăsind jandarmii nimică la mine ce i-ar fi întărit în pripusurile lor nălucoase ..., mă îmbărbătai. SBIERA, F. S. 126. — PI.: nălucoşi, -oase. — Nălucă + suf. -os. NĂLUŢÎ vb. IV v. neluţî. NĂLYĂLELUI adv. (Prin vestul Olt.) în jos, cu coborîş repede. V. î n a 1 j o s. Cf. vIrcol, m. 87. — Şi: nălvălile adv. vîrcol, m. 87. — In + al + vale, după năldealului. NĂLVĂLILE adv. v. nălvalelui. NĂMĂI subst. v. nămaie. NĂMĂIE s. f. (Regional) Vită (cornută). Cf. anon. car. Ne luarăm nămaiele cu noi. murnu, o. 179, cf. gr. s. i, 173, ii, 320, dr. ii, 780, vi, 507, ix, 291, bl i, 36. Vitele ... cornute ..., numite pe alocuri şi nămaie. puşcariu, l. r. i, 351, cf. 224, ROSETTI, i. l. r. i, 115, id. r. iv, 61, h xviii 25. Du-t'e dumneata şi caută La oblîncu calului, C-am un cap d'e nămaie, D'e mi-l bagă la căldare, De-m fă seva d'e mincare. DENSUSIANU, Ţ. H. 177. — PI.: nămăi şi nămaie. — Şi: nămăi subst. bl i, 36. — Lat. animalia. NĂMALĂ1 s. f. (Regional) Noroi1 (1). Glodul sau nămala grasă, gunoită a marginilor de bălti şi mlaştini, atila, p. 58. — PI.: ? — Cf. n ă m e a 1. NĂMĂLĂ2 s. f. v. namilă. NĂMĂLĂ3 s. f. v. năimeală. NĂMĂRĂ s. f. v. nimară. NĂMÂT s. n. v. nirnăt. NĂMAŞ s. n. (Regional) Torent (Bistriţa-Turnu Severin). lexic reg. 49. — PI.: nămăşuri. — Etimologia necunoscută. NĂMAT1 s. n. (Regional) Plată; (ironic) pedeapsă. Com. din brădişorul de jos-oraviţa. Vin tu acasă, îţi iai tu nămătu. ib. — PI.:? — Cf. ser. namet „impozit“. NĂMAT2 s. n. v. nimăt. NĂMAT3 subst. v. nămete. NĂMEĂL subst. (Regional) Noroi1 (1) „în care te prinzi“ (Orăştie). Cf. alr i 398/109. — PI.:? — Cf. m e a 1, n ă m a 1 ă1. NĂMlîRNIC, -Ă adj. v. nemernic. NĂMflS s. n. v. namiază. NĂMÎSNIC s. m., adj. v. namestnic. NĂMJ3SNIE s. f. v. namestie. NĂMESTENU s. f. pl. (Rar) „Întîmplări, istorii“, chiriţescu, gr. 252. Să aibi acolo un om cunoscut; să porţi grija caicului; şi cîte nă-mestenii toate... id. ib. 156. — Etimologia necunoscută. NĂMfiSTIE s. f. v. namestie. 795 NĂMEŞESC — 91 — NĂMEŢIRE NĂMEŞÎ3SC, -EĂSCĂ adj. v. nemeşesc. NĂMÎT1 s. m. v. nămete. NĂMET2 s. n. v. nimăt. NĂMÎTE s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol; troian, noian (I 1). Cf. lb, i. golescu, c., valian, v. O parte a gurguiului, împresurată de cenuşă groasă ca un nămet de nea. codru-drăguşanu, c. 170, cf. polizu. Cîmpii de gheaţă cu nămieţi de zăpadă, ispi-rescu, l. 57. Fum pe coşul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nămeţii pînă la streşini. DELAVRANCEA, H. T. 14, cf. PAMFILE, VĂZD. 168. Nămeţii şi, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata, îmbîcsea şi mai mult curtea caselor, ardeleanu, d. 294. Nămeţi de la pol te cuprind, bacovia, o. 132. Nămeţii se topiră în bălţi murdare, c. petrescu, i. ii, 157, cf. id. R. dr. 55. Nămeţii urcau zăplazurile, şi cu greu răzbeai pe la răs-pîntii, unde ninsoarea spulberată se vîntura ca pleava la aria de treierat, i. botez, şc. 49. Zece zile-a viscolit... Zece nopţi şi zece zile, Huruiau mii de tocile, Ascuţind printre nămeţi, Suliţi, săbii şi săgeţi, arghezi, s. p. 126. Viscolul care bîntuise ... adunase nămeţi uriaşi, stancu, r. a. iv, 62, cf. iii, 374, v, 299. Razele slabe ale soarelui au început să topească nămeţii. sclN-teia, 1954, nr. 2 916. Mai greu era drumul în dimineţile cu zăpadă multă şi viscol, ănd trebuia să luptaţi cu nămeţii, pas, z. i, 294. Trebuia să dea zilnic o bătălie cu nămeţii, ca să ajungă la Gara de nord. beniuc, m. c. i, 298. Sprintenă, elegantă, sania despica nămeţii, aruncînd în lături cu partea din faţă... două brazde albe. galan, z. r. 145. Acu sosise iarna şi era nămetele mare, nu glumă, rădulescu-codin, l. 11, cf. 8, alr i 1252. Ridică-ţi nemetul dinaintea uşii tale şi nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău. zanne, p. i, 50. <£■ Fig. Tăceţi s-adorm, nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereţii, Şi-asupră-mi anii grei şi-aştern nămeţii, vlahuţă, p. 210. + P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman (1). Uliţa... se ducea de-a berbeleaca în nămeţii de verdeaţă prăfuiţi ai Cişmigiului. macedonski, o. iii, 47. Talazurile negre... se izbesc de coastele vaporului, care, gîfîind greoi, se luptă cu nămeţii de apă şi-şi taie cale dreaptă pe marea învolburată, vlahuţă, r. p. 55. Nămete de lemne. vIrcol, v. 96. F i g. A te copleşi sub un nămete de erudiţiune cinegetico-academică. odo-bescu, s. iii, 63. — Pl.: nămeţi. — Şi: (regional) nămet s. m., nămâţ (alr i 1 252/790; pl. nămete, ib.) s. n., nămăt (vîrcol, v. 96), năimâţ (alr i 1 252/5) subst., nam6te (polizu, lm, tdrg, alr i 1 252/870,885,887) s. m., nameţ (alr i 1 252/880) subst., nemete (lb, valian, v., costinescu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DELAVRANCEA, O. II, 43, tdrg, alr i 1 252/100, 896, 898; pl. şi, n., nemeturi, lb) s. m., nemet (pl. nemete, alr i 1252/748) s. n., nomeţ (ib. 1 252/770) s. m., momet (vîrcol, v. 96) subst. — Din bg. HaMeT. NĂMETlSNIE s. f. (Regional) Matahală (1). Văzu el o ... nemetenie spurcată, ispirescu, l. 206. Era o nemetenie Ciclopul, De stai crucit privindu-l, murnu, o. 147. Cînd cineva povesteşte că i s-au arătat stăfiile sub alte înfăţişări, lumea crede că acelea sînt arătări,... năluci, nămetenii. pamfile, duşm. 257. Din bezna nucilor s-a desprins o nămetenie nelumească, popa, v. 34. Atunci pe balaur l-au răzbit durerile şi-a luat-o la fugă... Fugea nămetenia, răsturnînd pă-mîntul. rădulescu-codin, l. 16, cf. id. î. 43, 44, 72. Rămăsese ţeapăn într-un vîrf de osiac şi parcă tot mereu veneau natameniile spre el. PLOPŞOR, c. 62. — Pl.: nămetenii. — Şi: natamenie, neme-tenie s. f. — Cf. nămete. NĂMETÎŢ s. n. v. nemeteţ. NĂMETÎE s. f. (Regional) Matahală (1). Cf. pamfile, duşm. 257. Stau ce mai stau, nămetia Ungă foc şi ciobanii lîngă cal. rădulescu-codin, 1. 37. — Pl.: nămeţii. — Cf. nămete. RĂMJEŢ s. n. v. nămete. NĂMEŢI vb. IV. T r a n z. (Popular) A acoperi cu multă zăpadă, a împiedica ieşirea, deplasarea din cauza marii cantităţi de zăpadă căzute; a înzăpezi, a troieni. Din norocire, poarta era nemeţită numai pe dinafară, cara-giale, o. i, 177, cf. tdrg. Nu mai vorbesc că de multe ori viforul ne-a nemeţit, că d-abia scoteam oile scormonind cu mîinile prin zăpadă. graiul, i, 242. Şi la baltă mi-am plecat, D-un vifor mi-a viforat, Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămeţit, Dulăii mi-a risipit, ant. lit. pop. i, 490. *y> (Prin lărgirea sensului) Cerdacul nămeţit de grindină, scl 1963, 16. — Prez. ind. pers. 3: nămeţeşte. — Şi: nemet! vb. IV. — V. nămete. NĂMEŢÎRE s. f. (Popular) Acţiunea de a nămeţi; înzăpezire, troienire. Acoperirea cu totul a drumurilor, localităţilor şi vietăţilor se cheamă ... zăpezire, nămeţire, troienire. pamfile, văzd. 169. — Pl.: nămeţiri. — V. nămeţi. 805 NĂMEŢIT — 92 — NĂMOL NĂMEŢÎT, -Ă adj. (Popular) Acoperit cu multă zăpadă; înzăpezit, troienit. Ieşeau în parc să se plimbe pe aleele nămeţite, arde-leanu, v. p. 264. L-a văzut călărind pe un asin prea mic şi atîrnîndu-i picioarele prea lungi in aer, pînă la poarta oraşului nămeţit, arghezi, c. j. 154, cf. h xi 320, alr i 1 252/810, 815, 837, 839, 842. — PI.: nămeţiţi, -te. — V. nămeţi. NĂMÎÎZEA s. f. v. namiază. NĂMEZÎ vb. IV. I n t r a n z. (într-o poezie populară; despre lună) A se afla la zenit (acolo unde soarele ajunge la amiază). Cînd luna a nămezit, Tu la alta ai pornit, Iar cînd da în finţit, Tu la mine c-ai pornit, pamfile, c. ţ. 250. — Prez. ind. pers. 3: nămezeşte. — V. namiază. NĂMÎ vb. IV v. năimi. NĂMIĂZ s. n. v. namiază. NĂMIĂZĂ s. f. v. namiază. NĂMIĂZI s. n. v. namiază. NĂMlEZ s. n. v. namiază. NĂMIÎZI s. n. v. namiază. NAMILĂ s. f. y. namilă. NĂMILtfS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Foarte mare; enorm. La stîrvul maminos şi vîrtos duh logos şi fricos au pus. cantemir, ist. 90. A romanilor împărăţie... cu măminos trupul puterii armelor, puţin de nu toată faţa pămîntului lăcuit, căptuşisă. id. hr. 170. Omenirea are drepturi nămiloase pe pămînt. jipescu, ap. TDRG. — PI.: nămiloşi, -oase. — Şi: mămin6s, -oăsă, manimâs, -oăsă, mamin6s, -oăsă adj. — Namilă + suf. -os. NĂMISTl vb. IV. T r a n z. şi refl. (învechit, rar) A (se) pune, a (se) aşeza. Că eu iară mă nemestii în cinstea mea. palia (1581), 166/13. Le nămisti acelea într-umerele efodului. ib., ap. dhlr ii, 515. — Prez. ind.: nămistesc. — Şi: nemesti vb. IV. — Din ser. namestiti. NĂMÎT, -Ă adj. v. năimit2. NĂMÎNJl vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A murdări, a mînji (1). Cf. gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ALR I 639/169. li pune ceva sămn pe frunte, îl nămînjeşte cu ceva negru, alr ii/i h 128/141. — Prez. ind.: nămînjesc. — De la mînji. NĂMfÎL s. n. 1. Sediment moale, alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic şi uneori cu proprietăţi radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas, după inundaţie, la malul unui rîu, m î 1; p. e x t. pămlnt moale, amestecat cu apă, noroi1 (1); mîlitură. Află arme, află straie, desagi şi cai nămoliţi, li priveai tot pilcuri, pilcuri, în nămoluri tăvăliţi, beldiman, e. 59/2, cf. heliade, o. II, 352, PANN, P. V. II, 66/14, PONTRRIANT, D., odobescu, s. iii, 187. Ajunse apoi la o fîntînă mucegăită şi plină de nomol. ispirescu, l. 359, cf. 129, ddrf. De mult zguduit, e-n clocot nămolul prin vaduri, coşbuc, ae. 14, cf. 13, alexi, w. Fundul bălţilor poate fi şi el de mai multe feluri, după natura depunerilor care se fac pe el, ca: nomol, nisipişte, scrădiş (nisip cu scoici). ANTIPA, P. 195, cf. TDRG, PAMFILE, I. C. 462. Sentinele nemişcate par momii, Cu foi de cort în cap, Cu picioarele înţepenite în nomol. camil petrescu, v. 59. Pămîntul luneca sub picioarele lui ca nomolul din fundul bălţilor, arde-leanu, u. d. 192, cf. voiculescu, l. 199. Nămolurile [medicamentoase] sînt... formate dintr-o materie moale, plastică, neagră, unsuroasă şi cu miros puternic, ygrec, m. n. 57. Nămolul şi apele Techirghiolului sînt radioactive, id. ib. 514. Nomolurile de primăvară ale Dunării sînt destul de îmbielşugate. sadoveanu, o. l. 7. Şi griul pe care l-au scos din nomol l-au sămănat ş-a fost cel dintâi gnu aici. id. o. ix, 248, cf. bl v, 57, cantuniari, l. m. 144, 154, 169, 170. Cetatea să cadă-n nămol Păzită de spini şi de gol. arghezi, vers. 104. Cînd zărită, cînd ascunsă Trece unda pe nămoluri, id. f. 14, cf. id. b. 127, bogza, a. î. 73. Carnea caracudei este dulce şi gustoasă cînd nu miroase a nămol. c. anto-nescu, p. 111. Din nămolurile negre, departe, se înălţau cioate strîmbe şi noduroase, negre, de sălcii, v. rom. februarie 1954, 49. Doi oameni îmbrăcaţi în salopete aranjau seînduri groase peste marea de nămol. ib. octombrie 1954, 112. Din punct de vedere balneologie, sînt însă interesante mai ales limanurile cu apă sărată şi cu nămoluri din apropierea ţărmului Mării Negre. oncescu, g. 91. Nămolul marin conţine de asemenea resturi organice, agrotehnica, i, 341, cf. 493, 554. Caii... cu cele din urmă puteri, descleştară căruţa din nămol, galan, b. ii, 170, cf. 74. Venea mirosul de putreziciune udă al apei care lingea nămolul rece şi gras de pe maluri, t. popovici, se. 179. Ciuturile scot din fînănă nămol, labiş, p. 37. Argila este o rocă 820 NĂMOLI - 93 — NĂMORNIG care ia naştere din nămolurile argiloase. geologia, 28, cf. H iv 65, teodorescu, p. p. 486, ALR I 398, ALR II 2 503, ALR SN III h 827, IV h 1220.-0- E x p r. A face (băi de) nămol = a-şi acoperi corpul cu un strat de nămol (1) cu proprietăţi radioactive, în scopuri curative. Mai bine îl luam cu mine la mare, să facă băi de nămol. c. petrescu, c. v. 362. Nici nu te-am întrebat; tu ai făcut nămol? bar an ga, r. f. 20. <£> (Ca termen de comparaţie) Vezi? Corabia din zare pluteşte lin, plecată pe sfert, Plumbuită ca intr-un nămol, arghezi, vers. 200. <^> F i g. Rînduri de pluguri, Cocorii taie brazdă stearpă şi ară Nămolul tăriilor de ceară. id. ib. A plecat înecîndu-se în nămolul propriilor sale gînduri, cu lacrimi în ochi. contemp. 1954, nr. 419, 2/4. + Loc unde se fac băi de nămol (1). Am fost la nămol, la Techirghiol. sebastian, t. 214. 2. F i g. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate, volum mare din ceva; grămadă, morman. Pentru cei ce nu ar înţălege ideea mea, i-aş întreba cine oare ceteşte nămolul de poezii, ce se nasc ca muştele vara, toată ziua? russo, s. 15. Boierii dau bani ca să oboare pre domni: şi de unde se stoarce ăst nămol de aur? negruzzi, s. i, 274. Frumoasele lor scrieri erau înnăbuşite sub nămolul versificatorilor răi. id. ib. 340. Nămolul de lucrări este astfel, încît pare că nici le atinge ceva (a. 1861). iorga, s. d. xvm, 46. O! timp neodihnit, ... Ai mai privit aice pe Mircea cel Bătrîn Sub un nămol de lauri culcat pe-un pat de fîn! alecsandri, poezii, 327. Răceala... mă ameninţă a se schimba în friguri rele, dacă nu le-aş fi trîntit sub un nămol de chinină, id. s. 98. De ce acel nomol de erudiţiune? maiorescu, cr. ii, 45. Să aducă un nămol de nefericiri peste pămîntul ţării sale. gane, n. i, 21. Nu dă un sfanţ la cutia bisericii... şi acasă nomol de galbeni bătuţi şi ferecaţi, delavrancea, h. t. 10. Dacă are „pîne nămol“, adecă multă şi n-are vite . . . trebuie neapărat să-şi caute cai cu ziua sau cu zeciuiala. pamfile, a. r. 201. De cînd erau ei nu văzuseră atîta nomol de cartofi, sado-veanu, o. xiv, 406, cf. bl v, 52. Balaurul i-a ajutat de a strîns atîta nămol de vite. şez. vii, 72. E x p r. (Regional) Nămol de carne, se zice despre un om sau despre un animal exagerat de gras. Cf. ciauşanu, gl. — PI.: nămoluri şi (regional) nămoale (ciauşanu, gl.). — Şi; (popular) nomfil, (regional) nam61 (alr i 398/839) s. n. — Din ucr. iiaMin, -ojiy. NĂMOLÎ vb. IV. (Astăzi rar) 1. T r a n z. şi refl. A (se) umple de nămol (1); a (se) înnoroi, a (se) întina. După ce vor învechi [gîrlele] iar să le închidă, ca să nu se nămolească bălţile (a. 1783). uricariul, xvi, 229. Heleşteu sec curînd [scris greşit: curgînd] s-a nămolit. DONICI, ap. ALEXANDRESCU, M. 277, cf, I. IO-NESCU, P. 386, MAT. FOLK. 147. 2. Refl. (Despre oameni, animale, vehicule etc.) A se înfunda în nămol (1), a rămîne imobilizat în nămol; a se îngloda, a se împotmoli, a se înnămoli. Cf. polizu, pontbriant, d., costinescu. Oştirea îl ajunse într-o mlaştină unde i se nomolise iapa şi unde se muncea ca s-o scoată, ispirescu, l. 155, cf. bul. fil. iii, 266. + F i g. A intra într-o afacere proastă. Cf. PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU, D. U. — Prez. ind.: nămolesc. — Şi: (popular) no-moli vb. IV. — V. nămol. NĂMOLÎRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) nămoli; înnămolire. — PI.: nămoliri. — Şi: (popular) nomolire S. f. LM. — V. nămoli. NĂMOLÎT, -Ă adj. (Rar) Plin de nămol (1); intrat, imobilizat în nămol; mîlit. Pe drum fusese silit să încalece şi să descalece de multe ori, sprijinindu-şi în coastele nămolite ale boului cînd burta, cînd pieptul, galan, b. ii, 74. Cor-bea-al tău este închis La temniţa nomolită; De nomol e nomolită, De trei ape ocolită, mateescu, b. 38, cf. păsculkscu, l. p. 223. — PI.: nămoliţi, -te. — Şi: (popular) nomolit, -ă adj. — V. nămoli. NĂMOLNIŢl s. f. (Neobişnuit) Loc nămolos. Cf. DDRF. — Accentul necunoscut. — PI.: nămolniţe. — Nămol + suf. -niţă. NĂMOLOS, -OĂSĂ adj. Plin de nămol (1), cu nămol; mîlos, (rar) mîlituros. Locul unde maseră ei noaptea aceasta era aproape de o lăcovişte nomoloasă. ispirescu, l. 249. Dacă fundul e nomolos... se poate da trudă de a-l curăţa, atila, p. 48, cf. 236. A simţit că toată mintea i se tulbură ca un lac în care se scurge un pîrîiaş nămolos, rebreanu, nuv. 37. Ţiparul... trăieşte în mîlul apelor stătătoare cu fund nămolos. c. antonescu, p. 126, cf. chest. rv 65/22. <$> F i g. O limbă care nici dezgustă mintea prin formele şi expresiunile ei pocite şi înjosite, nici o osteneşte prin a ei frazeologie nomoloasă şi încîlcită. odobescu, s. ii, 368. — PI.: nămoloşi, -oase. — Şi: (popular) no-mol6s, -oăsă adj. — Nămol + suf. -os. NĂMORNIC, -Ă adj. (Regional) Care întrece (cu mult) limitele normale de volum, înălţime, putere etc. Cf. ddrf. Şi multe vite-acolo, oi şi capre, Dormeau şi-aveau o strungă mare, Cu-m- 826 NĂMORNIŢOS — 94 — NĂPADĂ prejmuire trainică din stane De piatră, de stejari şi brazi nămornici. murntj, o. 147, cf. 256. Măi, măi, da caii nămornici ce-i mai are Iosiţ. dr. v, 213, cf. paşca, gl. Ea e mică şi ce bărbat nimornic are. mat. dialect, i, 285. + (Substantivat) Namilă, matahală (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. paşca, gl. — PI.: nămornici, -ce. — Şi: nim6rnic, -ă adj. — Etimologia necunoscută. Cf. m a m o r, mamorniţă1. NĂMORNIŢOS, -OĂSĂ adj. (Rar) Mătăhălos. Şi nu se mai isprăvea jurata de sintaxă şi nu mai obosea dascălul cel nămorniţos. scl 1963, 16. — PI.: nămorniţoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. Cf. nămor-n i c. NĂMtJCHIU subst. (Prin Ban.) Cusătură pe muchie. Cf. coman, gl. — PI.:? — Cf. muchie. NĂNĂŞ1 subst. (învechit) Dar, danie, prinos. Doi berbeci, trei saci făină mai datu-ne-au nănaş (a. 1682). bul. com. ist. iv, 206. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂNĂŞ2, -Ă s. m. şi f. v. naş2. NĂNĂT s. n. v. nimăt. NĂNĂI vb. IV. Tranz. (Regional; cu complementul „cîntec“) A îngîna, a fredona. V. lălăi, nănăni. Fata şedea la fereastră şi cosea, nănăind din buze a lene un cîntec dulce. MERA, l. b. 268. — Prez. ind.: nănăiesc. — Formaţie onomatopeică. NĂNĂLĂU s. m. (Prin nordul Transilv.) Om prost; prostălău, tontălău. Cf. rev. crit. iv, 145. — PI.: nănălăi. — Etimologia necunoscută. NĂNĂNI vb. IV. Tr an z. (într-o poezie populară; complementul indică copii mici) A îngina un cîntec de leagăn ca să adoarmă. V. n ă n ă i. In pat l-am culcat, Şi l-am învălit, Şi l-am nănănit, Pin’ mi-a adormit, şez. xii, 74. — Prez. ind.: nănănesc. — De la nani-nani. NĂNĂŞÎÎL s. m. v. năşel. NĂNĂŞl vb. IV v. năşi. NĂNĂŞlCĂ s. f. v. năşic. NĂNĂŞÎE s. f. v. năşie. NĂNĂŞÎŢĂ s. f. v. năşiţă. NĂNĂŞIÎCĂ s. f. v. năşuc. NĂNĂŞtJŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui nănaş ă. V. naş2 (II). Să vă fie... lunuţa nănăşuţa, Steluţele călăraşii, Iar luceferii diplaşii. pompiliu, b. 33. — PI.: nănăşuţe. — Nănaşă -f suf. -uţă. NĂNOROCtRE s. f. v. nenorocire. NĂNTUŞÎjL adj. (Prin Mold.) Diminutiv (cu sens hipocoristic) al lui n a n t; potrivit de înalt. Cf. pamfile, a. r. 30, pascu, s. 149.12 plu-gurele de boi, Juncanaşi şi năntuşei, Pe spate cu clopoţei, Tot mai trageţi, măi flăcăil Hăi, hăi! i. cr. iii, 305. — PI.: năntuşei. — Nant + suf. -uşel. NĂNtJŢĂ s. f. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui nană1; iubită, mîndră. Dare-ar Dumnezeu să fie, Toate nanele să vreie, Ciţi is dragi, toţi să se ieie, Să vie şi-a mea nănuţă, Să ne facem O căsuţă. FOLC. TRANSILV. I, 125. — PI.: nănuţe. — Nană1 + suf. -uţă. NĂOĂTĂ s. f. v. năhoadă. NĂ(ÎT subst. v. năhoadă. NĂOTĂTE s. f. v. noutate. NĂOTÎ vb. IV. Refl. (Prin Olt.) 1. (Despre fiinţe) A se îngrămădi, a se aduna în dezordine. S-a năotit lumea la bilei, ev 1951, nr. 12, 37. Se speriară vitele şi-o dată se năotiră într-o parte, lexic reg. 42. 2. A se arunca, a năvăli (1) asupra cuiva (pentru a-1 bate). Cf. lexic reg. 42. — Prez. ind.: năotesc. — Şi: năuti vb. IV. lexic reg. 42. — Cf. n ă o t. NĂPĂDĂ s. f. (învechit) Năvală (II) armată, năvălire (1), invazie, incursiune. Curăţindu-să locurile aceastea de tătari, şi de toate năpăzile altor varvari. cânte mir, hr. 50. Dove-deaşte-să traiul romanilor în Dachia, de la Valentinian pînă la năpada unnilor [= hunilor], id. ib. 253. Ei stau bărbăteşti, Nenfricoşaţi de năpada şi sila puterii duşmane, muhnu, i. 101. — PI.: năpăzi. — Postverbal al lui năpădi. 849 NĂPAST — 95 — NĂPASTĂ NĂPĂST s. n. v. năpastă. NĂPASTĂ s. f. I. 1. (învechit; adesea în legătură cu verbele „a merge“, „a intra“, „a cădea“, „a duce“) Ispită, momeală (1); păcat. Cînd Intru năpasti în tot chipul cădeţi, ştiind că ispita cu a voastră credinţă face rebdare. cod. vor. 110/11, cf. 112/14. Privegheţi şi vă rugaţi să nu mergeţi în napaste. tetraev. (1574), 248/17. Şi nu ne duce în năpaste, ce ne izbăveaşte pre noi de hitleanul (a. 1574). gcr i, 10/2. Cine va să se îmbogăţească, el cade în năpăşti şi în laţure. coresi, l. 507/20. Cela ce-l învence ispita cade în năpaste şi înghiţit va fi întru iad / (a. 1619). gcr i, 56/2, cf. cuv. d. bătr. ii, 124/11. / Răbdare întru năpăştile trupului, varlaam, c. 415, cf. 191, n. test. (1648), 8r/33, dosoftei, ps. 96/9. Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în năpaste, cheia în. 39v/23. Făcu-tu-v-aţi călători neabătuţi din calea cea strimtă şi colţuroasă, lepădînd mulţimile năpăştilor. mi-neiul (1776), 73rl/l. Şi eu am căzut în năpăşti şi sînt foarte îngrijat. varlaam-ioasaf, 57v/8. 2. (Adesea în legătură cu verbul „a face“) Nedreptate (2), prigoană, persecuţie. Rugaţi-vă dereptu ceia ce fac voao năpaste şi gonescu voi. ţl tetraev. (1574), 207. Să răbdăm năpăştile ce ne !' vin noauă de la alţi oameni pentru pizma ce au pre noi. varlaam, c. 126. Oricare vameş va face năpaste cuiva . .. acela... ca un fur se va certa. prav. 48. Acesta, răbdînd multe năpăşti de la idolniciarii împăraţi, dosoftei, v. s. octombrie 97r/26. Să înceteaze năpăştile oamenilor celor răi. mineiul (1776), 25r2/27. Lor le era ocară a mele suferinţe Şi la acea năpaste mai rău mă chinuiam. heliade, o. i, 169. Jandarmii au strîns chingile . . . Satul a intrat în năpastă şi pînă în toamnă, cînd unul, cînd altul, a fost purtat pe drumuri pînă la reşedinţa judeţului, c. petrescu, b. dr. 168. Fuma o ţigară groasă din foaie de porumb şi spunea „cum a fost cu năpasta asupra bietului Mitreau. sadoveanu, m. c. 48. <£■ L o c. adj. şi a d v. (învechit şi regional) Cu năpaste = a) (pe) nedrept. Ma-, monul învaţă să apucăm şi să luăm cum putem ji şi cu strîmbul şi cu asupreală şi cu năpaste. • varlaam, c. 163. Să dea de ştire domnu-sâu de acea tocmală, ce i-au poruncit, cum iaste lucru cu năpaste şi să socotească, să mai cerceteadze. prav. 277. Acest lucru ce-i dzic să facă iaste cu năpaste şi cu asupreală. ib. 279. D. Alexan-drescu judecă astfel; Ion a fost condamnat cu năpaste, — o imoralitate, gherea, st. cr. ii, 275; b) cel mult; aproximativ. Oastea Ibrăilei toată, cu năpaste două mii. beldiman, e. 31/33. Cu năpaste, să fie zece case (cel mult), pamfile, j. ii, 156. Să fi avut cu năpaste douăzeci şi opt de ani. hogaş, dr. ii, 19. 3. Acuzaţie nedreaptă, învinuire sau afirmaţie neîntemeiată; calomnie. Instreinînd oamenii despre domnia mea cu pisme şi cu năpăşti (a. 1631). mag. ist. i, 123/10. Lui Dragoş Vodă mare năpaste-i fac cei ce zic că au fost păstor. n. costin, let2. i, 66. Au mărsu boieri la Poartă de l-au pîrît prea tare la Poartă, cu multe năpăşti. neculce, l. 65, cf. 35. Puindu-i năpaste că el au fost pricina morţii lui Constantin Postelnicul. amiras, let2. iii, 150. Au dat credinţa... cum că nu ştiu nimică de zapis şi l-i mare năpaste şi i-au dat pace (a. 1741). uricariul, xxv, 311. Această şcoală a avut a să lupta cu ideea ce predomnea pă atunci că nimic nu se poate învăţa în limba rumânească şi multă vreme încă nu s-ar fi putut apăra de această năpaste de nu ar fi avut pe . . . Gheorghe Lazăr. cr (1832), 2292/17. Toată comedia asta e o neruşinată năpaste a clevetitorilor mei. negruzzi, s. i, 229. Toţi boierii începură... a se lepăda ca de satana de o astfel de năpaste, ispirescu, l. 378. Pot arunca năpăşti asupra altora din răutate, ori din prostie, socotind a-şi uşura vina lor. sadoveanu, z. c. 156. Năpasta cădea pe capul slugilor, stan cu, r. a. iii, 111. N-am omorît pe nimeni. A căzut năpasta pe mine. id. ib. iv, 274. Orice cu minciuni arunci asupra altuia, năpaste se-nţelege. zanne, p. viii, 426. <£- (în context figurat) Sticla prin care mă privea lumea era schimbată — era sticla cea mincinoasă a năpăstii. conv. lit. xiii, 331. E x p r. (învechit) A grăi cu năpaste = a spune neadevăruri (nedreptăţind pe cineva). Grăiescu cu năpaste şi ca nişte oameni ce nu pricep şi nu ştiu. neculce, l. 218. 4. Nenorocire (1) mare, pacoste (1), calamitate, belea; chin, necaz (1), suferinţă. Nă-paslile cealea ce mi se-au tămplatu. cod. vor. 20/2. Să nu scîrbim de nedereptate şi de năpaste. coresi, ev. 19. în toate chipurile găteaşte-i, ca cu neşte arme-i încinge, spre năpăşti a mearge. id. ib. 202, cf. 351, id. l. 96/16. Vîna piciorului drept de se va clăti, o năpaste vei păţi. paraclis (1639), 263. într-aceia slujitorii, văzindu nă-pastea şi moartea căpitanului lor, mare zarvă făcură, ureche, l. 174. Şi de la primejdie scap Dumnezău sfinte Cu a ta putiare de năpăşti cumplite, dosoftei, ps. 53/9. Nu să teame de strîmbătate, de nedreptate şi năpaste, ţichindeal, f. 107/5. în Arcadia, ferice: ... Unde lupul nu se teme De năpăstiile ce-i vin. donici, f. 22. Mare năpastă a căzut pe capul nostru ... o să ne ducem în lume. filimon, o. i, 162, cf. pontbriant, d. în timpul de acum avea să ne calce, cu fier şi cu foc, năpastia consorţilor nemţeşti. odobescu, s. iii, 28. Marţea... ziua aceasta după credinţa poporului e cu năpaste, marian, na. 409. Te rog, să te-nduri de durerea Bietului Sinon, de-un suflet ce piere bătut de năpaste! coşbuc, ae. 33. Toţi aşteptau cu spaimă ca să treacă năpasta, anghel, pr. 110. De unde voia să agonisească un ban, îi pica cîte trei năpăşti pe spinare, n. a. bogdan, ap. tdrg. Să nu te puie ceasul rău să te întorci înapoi, Iţic, că mă 861 NĂPASTĂ — 96 — NĂPĂDEALĂ bagi şi pe mine-n năpastă, iar tu tot nu scapi. REBREANU, NUV. 293, cf. 256, SADOVEANU, O. x, 648. Se pregătesc în taină durerea şi năpasta. arghezi, s. p. 48. Este sau nu este acesta un subiect? De ce să nu fie acesta şi de ce să fie năpăştile lui Oedip? perpessicius, m. iii, 27. Rămase năuc . . . înţelegînd proporţiile năpastei. camil petrescu, o. ii, 132. A simţit că-i în stare să ducă şi năpasta asta nouă. galan, z. r. 95. Cînd rămîne mămăligă lipită de ceaun, să n-o mănînci, că-i năpaste, şez. i, 17. Plînge mereu bietul înger de năpasta ce a căzut pe el. ib. 213. Floriceli di pi coasti, Trag ruşini şi napasti Pîntr-on pui cu ochi albaştri, ib. ii, 181, cf. v, 5. Năpastea pe om cade, iar nu pe pietre, zanne, p. viii, 427. <£>(în imprecaţii; glumeţ) La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aş şti că zac, La nuntă vreau să-mi joc nevasta! coşbuc, p. i, 183. Dar cui năpastele-a testat Papucii, roşi de-atîtea uliţi? id. ib. ii, 255. <0> E x p r. A cădea (sau a pica) năpaste = a) a provoca cuiva neplăceri, necazuri, nenorociri. Ce vorbe sînt aceste?... Tu să-mi zici că ţi-am picat năpaste? alecsandri, t. 1014. Fiindu-le urît de dînşii, cad năpaste în traiul altora, id. s. 96; b) a nedreptăţi, a persecuta. Cela ce au început svada ş-au făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste, pentru ce au izbăvit den mîna lui pre cel dirept. prav. 117. A-i sta năpaste = a provoca (cuiva) o nenorocire O), a năpăstui (2). Să te ferească Dumnezeu de îngeri, cînd se îndrăcesc, de-ţi stau năpaste, alecsandri, t. 1 037. + (Concretizat) Lucru, persoană care provoacă sau aduce nenorocire (1). Nepotul meu, găseşte casa moşului său o năpaste pentru dînsul! alecsandri, t. 1 010. Săriţi, nu mă lăsaţi, s-a legat năpastea de mine ca boala de om sănătos, id. t. i, 431. în ţara turcească Vede o năpaste drăcească, Un croncan urît turcesc General împărătesc. şez. ii, 37. + (Prin nordul Munt.) Bucăţică de mămăligă care, la răsturnarea din căldare, se desprinde mai greu şi cade singură deasupra mămăligii întregi, fiind considerată de superstiţioşi ca un semn rău. Cf. rădu-lescu-codin, 52. 6. (învechit; concretizat) Impozit, bir (suplimentar). Nici unul dintru oameni... nu va plăti năpaste, herodot (1645), 294. Ioan Ţuvic [trimite] „şi dajdia vam[e]şugului năpaste“ (cca 1650). iorga, d. b. i, 87, cf. 79. închisăse pe Rugină sulgerul şi pe Ştefan Luca visternicul pentru banii năpăştilor. n. costin, ap. hem 2 418. Şi strîngînd acei bani pe feţe, au orînduit năpăşti de un leu. neculce, l. 190, cf. 70, 194. Au început a face milă mare ţării, iertîndu-le toate năpăştile. anon. cantac., cm i, 164. Mihnea Vodă... au mai adaos în ţară un bir, ce i-au zis năpaste. R. popescu, cm i, 310. Hrisov ca să nu să ia năpastea la vădrărit (a. 1756). cat. man. i, 2. Punea năpaste la slujba vădră- ritului (a. 1764). uricariul, i, 291. Munca şi sudoarea lui abia îi dau cu ce să plătească contribuţiile, cărora neştiind ce nume să le deie, le numeşte năpăsti. negruzzi, s. i, 274. In afară de aceste biruri se mai percepea un bir cu caracter general, denumit năpasta, care era un fel de supradare. cv 1949, nr. 5, 24. II. (Regional) Prostovol. In Oltenia, la balta Potelu, am auzit zicîndu-i şi năpasta, antipa, p. 397, cf. 400. Prostovolul sau năpastea este un fel de sac de pînză de voloc, ai cărui ochi sînt de mărimea degetului mic. pamfile, i. c. 68, cf. băcesctj, p. 151. La pescuit sînt cuvintele următoare: nevod, vintile, năpastă, h iii 170, cf. 309, vii 358, 483, xvn 7, cf. liuba-iana, m. 129. D-zeu, cică, a trimes pe sf. Petru la baltă să prindă peşte. S-a dus... cu coşul orb şi cu năpastea. i. cr. iii, 76, cf. alr i 1 731/1, 1 734/1, 5, 26, 79, 837, 840, 887, alr ii/2. — PI.: năpăşti şi năpaste, (învechit) năpăsti, năpăste (psalt. hur. 13r/3). — Şi: (învechit şi regional) năpăste, năpăstie, năpăste s. f., (regional) năpâst (pl. năpasturi, h vii 483) s. n. — Din slavonul HanacTK. NĂPASTE s. f. v. năpastă. NĂPĂSTIE s. f. v. năpastă. NĂPĂSTNIC subst. (Prin Bucov.) Prostovol. Prin Moldova de sus acest instrument nu se cunoaşte; numai la Dorna din Bucovina am văzut unul la un pescar profesionist de pe Bis-trita care-l numea năpastnic. antipa, p. 161. — Pl.:? — Năpastă + suf. -nic. NĂPĂTCĂ s. f. (Regional) Crîsnic (pentru pescuit). Napatca sau crîsnicul... este acelaşi instrument care se întrebuinţează şi în apele curgătoare, antipa, p. 60. Năpatca, numită şi... crîsnic ..., este împletită de obicei şi mai rar ţesută, pamfile, i. c. 68, cf. dr. ii, 879. Dă cu năpatca. h xi 428, cf. com. din straja-rădăuţi, alr i 1 737/530, 610. <$■ (în superstiţii) Toată lemnăria de năpatcă să o furi, dacă vrei să ai noroc la prins peşte, gorovei, cr. 268. — Pl.: ? — Şi: napătcă s. f. — Din ucr. nana^Ka. NĂPĂDĂICĂ s. f. v. năbădaică. NĂPĂDEĂLĂ s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) 1. Năpădire (1). Cf. lb, polizu, pont-briant, d., ddrf. 2. Cuprindere (din toate părţile), învăluire, (învechit) năpădire (2). Cf. lb, polizu, pont-briant, d., costinescu, ddrf. — Pl.: năpădeli. — Năpădi + suf. -eală. 867 NĂPĂDI — 97 — NĂPĂDI NĂPĂDÎ vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinţe; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „asupra“, „la“, „peste“, „în“ etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva (cu intenţii agresive); a se năpusti (2), a năvăli (1, 2), a tăbărî, (învechit şi regional) a năduli (1), (regional) a năboi3 (2). Cu ... vrăjmăşie au năpădit, n. costin, let. ii, 67/17. Turcii năpădind la hotarele noastre s-au întîmpinat cu a lor prăpădenie (a. 1788). uricariul, xiv, 194. Dar iacă zmeuaşii de toată parte Năpădind, m-apucă unul de nâdragâ, Altul de cizme. budai-deleanu, t. v 92. Comandantul garni-zonii de la Măgura a năpădit la 13 iulie asupra taberei vrăjmăşăşti. cr (1829), 147x/5. Se vestise că şi tătarii aveau să năpădească în Moldova în ajutorul turcilor, bălcescu, m. v. 201. Nori de ginte barbare năpădind asupra ei, toţi se strecu-rară prin Daco-România, aducînd feluri de prefaceri triste în coloniile lui Traian. negruzzi, s. i, 201. Îndată ce o corabie apuca pe strîm-toare. .. năpădeau asupra-i două bărci [cu piraţi], ghica, ap. tdrg. Noaptea. . . toate stihiile năpădesc pe mine. alecsandri, t. 616. Se răpezise cu vînătorii săi şi năpădise pe la miezul nopţii, cerînd să-i deschidă porţile, odobescu, s. i, 89, ci. iii, 561. La urma urmelor năpădiră asupra lui şi-i mai trîntiră în cap cu bolovani. . . pînă-l omorîră de tot. creangă, p. 33. Vrăjmaşii, năpădind toţi cu totul asupra Făgăraşului, puseră mina pe doamna lui Mihai... şi o aruncară la închisoare, ispirescu, m. v. 54. Oştile voastre, cînd năpădesc vara, nu-şi iau de mîncare. delavbancea, o. ii, 115. Deodată apărură alţi doi cîini şi cîteşi patru năpădiră asupra agentului, ulieru, c. 89. + (învechit) A se lăsa, a se aşeza, a cobori (asupra cuiva). Şi năpădi frică (cădzu frici n. test. 1648, cădzu frică biblia 1688) spre toţi ei. cod. vor. 6/20. Cînd începui a grăi, năpădi duhul sfînt spre ei. coresi, l. 51/18. + (Urmat de determinări locale introduse prin prep. „în“) A intra, a pătrunde (năvalnic); a se răspîndi. Otrava suferinţii cea intrată in tot sîngele. . şi năpădită în oase. piscupescu, o. 282/20. Vor-nicelul. . . trebuie să aibă băgare de seamă . . . ca prin pasul danţului condus de el, să înşale pe adversari a se îndepărta de la intrarea casei, spre a putea năpădi în casă. sevastos, n. 151. La 1699, industria Vienei... năpădeşte în piaţa săsească, iorga, b. r. 12. De-o muche de cuţit mai trebuia ros lemnul şi apa ar fi năpădit în corabie, şez. ii, 4. +A apărea în număr mare, a se înmulţi peste măsură. în blana-i năpîrlită au năpădit scaieţii, labiş, p. 47. Că de cînd t-ai adurmit Iarba verde o-nverzît, Florile or năpădit, alexici, l. p. 145. + F i g- A. apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulţumirea îi năpădeşte în ochii săi aprinşi. delavrancea, s. 144. Iubirea Camillei... Nu mi-a-ntrat năpădindu-mi în suflet deodată. coşbuc, ae, 220. Afară a năpădit iarna, stancu, u.r.s.s. 134. 2. T r a n z. A invada, a cotropi; a cuprinde (din toate părţile), a împresura; a umple, a copleşi; (regional) a năgubi. Cînd te vor năpădi niscai hoţi, vecinul tău cel de aproape va să vie să-ţi ajute, antim, p. 82. Kvadii de o parte şi Sarmatele de altă parte acum năpădise ţinuturile romanilor, şincai, hr. i, 50/32. Locuitorii... se văzură năpădiţi de barbari, bălcescu, m. v. 310. Şi-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. iosif, patr. 8. Popuşoii... fiind.. . plini sau năpădiţi de mohor ... se cosesc, pamfile, a. r. 225. Nişte vraci spuneau şi ei Cum că ţara-i năpădită de balauri şi de zmei. eftimiu, 1. 35. Priveam grădina năpădită de plante, bacovia, o. 214. Caişii toţi sint năpădiţi de floare. Grădina mea, nu-iprimăvară oare? cazimir, l. u. 36. Lac năpădit de nenufari, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 39. Stîlpi de lemn năpădiţi de ghirlănzi de rouruscă şi trandafiri acăţători. sadoveanu, o. vi, 510. Nu e deci de mirare că. . . grădina de zarzavaturi.. . era năpădită de buruieni. scînteia, 1952, nr. 2 395. Poarta era ţinută cu un lanţ şi curtea toată năpădită de scaieţi, căli-nescu, e. o. ii, 321. A aruncat o privire spre conacul dărăpănat în care acum nu locuieşte nimeni şi e năpădit de bozii şi de tufişuri, camil petrescu, o. i, 322, cf. ii, 203. Iarba, lăsată să crească in voie, a năpădit aleele. stancu, u.r.s.s. 85. Ochiurile de apă adinei de 2—3 palme, năpădite de multă buruiană ... adăpostesc sumedenie de peştişori, c. antonescu, p. 97. Lăsară în urmă. . . biserica reformată a calvinilor, acoperită cu şindrilă năpădită de muşchi, beniuc, m. c. i, 206. Din stradă, intrarea aceasta ştirbă deschidea priveliştea unei curţi adinei, năpădită ... de un întreg cimitir de maşini, galan, b. i, 23. Dune năpădite de buruieni şi de pir. tudoran, p. 35. S-a dus în fundul curţii năpădite de buruieni, t. popovici, se. 147, cf. id. s. 57. Că plecai de la rîmnic, Lăsai rîmnicu-n-florii Şi l-am găsit veştejit, Şi dă chidă năpădit. graiul, i, 131. Unde văd drumul cotit Şi de frunze năpădit, Stau cu puşca neclintit, ant. lit. pop. i, 75. <0> F i g. Fără de veste l-au năpădit o întîmplare ce niciodată au văzut, drăghici, r. 105/28. Omul dacă-mbătrîneşte, Drumu-n cale-i se lungeşte Şi pustiu-l năpădeşte, alecsandri, t. 215. înteţiţi de toate relele ce-i năpădea din toate părţile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dînşii. ispirescu, l. 394. în capul lui se făceau întunecimi şi fulgerări subite... ; îl năpădea ca un torent de imagini. vlahuţă, d. 286. Şi inima-mi întinerită Cu doruri e mult năpădită, f (1897), 145. Oricît de sus măreaţa cugetare Se-nalţă, cu-njosire-o năpădim. gorun, f. 29. Cum nu-l văzusem de mult, începui să-l năpădesc cu întrebările, petică, o. 321. Mă simţeam năpădit de o silă nemărginită: silă de alţii, silă de mine, silă de tot. brătescu- 858 NĂPĂDIRE - 98 — NĂPĂSTUI voineşti, I. 1. Cind se inapoiară, cei ce şi-au dat voturile fură năpădiţi din toate părţile cu întrebări, agîrbiceanu, l. t. 249. Tanţa se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare. rebreanu, r. i, 246. în nepăsarea ce îl năpădise acum, îi era tot una dacă l-ar mai prinde ori ba. popa, v. 81. Cei doi dascăli şi elevi îl năpădiră cu întrebările, camil petrescu, o. iii, 258. Pe Toma îl năpădise o nemăsurată milă şi o dată cu ea o nespusă dragoste pentru Melchior. v. rom. martie 1952, 153. Toamna timpurie năpădi pusta. ib. octombrie 1954, 110. O năpădi cu putere, din nou, durerea pe care căutase s-o înnăbuşe. ib. septembrie 1955, 115. îşi simţi inima năpădită de-o căldură nouă. galan, b. ii, 11. Ura îl năpădi iar. t. popovici, se. 121, cf. 194, 435. Iarna grea ne năpădeşte, Frunza-n codru se răreşte, alecsandri, p. p. 316. Pe Pepelea l-au fost năpădit trebile omeneşti. sbiera, p. 5. O E x p r. A-l năpădi sudorile = a depune eforturi, a-şi da osteneală, a se trudi. Ştiu foarte bine că nu-ţi pasă, că d-ta în seară de reprezentaţie, pe cînd pe noi ne năpădesc sudorile, şezi la buro... şi-ţi boldeşti ochii la ... galbeni, pr. dram. 193. + (Despre plîns, rîs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere. Doamne! Doamne ! — striga el şi-l năpădi plînsul. slavici, n. i, 328. Un plîns îl năpădi, de să ferească Dumnezeu l ispirescu, l. 156. M-a cuprins o jale de mă năpădeşte plînsul. contemporanul, vi1? 484. îşi dădea toată silinţa să-şi înnăduşească rîsul care-l năpădea, f (1903), 16. Amarnic plîns me năpădeşte, ib. (1906), 27. îşi înclină capul, îşi strînse buzele, clipind des ca să-şi învingă plînsul care o năpădea, bart, e. 318. 3. I n t r a n z. şi t r a n z. (Despre sînge, lacrimi) A porni să curgă (cu putere şi in cantitate mare); a ţîşni (cu putere). îndată pe nas îl năpădi sînge. budai-deleanu, ţ. 285. Cald sînge năpădeşte cu şipote pe gură. coşbuc, p. ii, 201. Nu se pot vedea lacrămile care au năpădit în ochişorii negri, brătescu-voineşti, î. 17. Lacrimile-i năpădiseră din nou printre gene şi ea se strădui iarăşi să le alunge, v. rom. septembrie 1955, 120. Roşu sînge-o năpădea, Sînge negru-ntunecat Cu măsele mestecat, reteganul, tr. 20. Peste faţă o lovea, Sîngele de-o năpădea. şez. ii, 34, cf. xix, 111. <0>(într-o imprecaţie) Ochii să-i plesnească, Sîngele-l năpădească, Sîn-gele-l năbuşască. marian, d. 109. 4. Intranz. (Neobişnuit) A nimeri (4). Ce stau locului, mai bine să merg încotro oi năpădi, contemporanul, v2, 391. — Prez. ind.: năpădesc; pers. 3 şi (regional) năpăde (com. din dumbrava-alba iulia), năpădă (mat. folk. 483). — Din v. sl. HdnacTH, -na^*. NĂPĂDIRE s. f. Acţiunea de a năpădi. 1. Cf. năpădi (1). Ostrogoţii, urîndu-se a suferi năpădirile gepizilor . . . , poftia să poată trece în Trachia. şincai, hr. i, 88/22. Năpădirea carea o au făcut turcii cătră sfîrşitul anului trecut în Moldova .. . mai bine nu se poate arăta decît din Diplomatul Craiului Matiaş. id. ib. ii, 68/15. Ţara pustiindu-se adese de năpădirile duşmăneşti, negruzzi, s. i, 193. + Revărsare (a unei ape). Înecîndu-mă de năpădirile întreitelor valuri, mineiul (1776), 119rl/31. Ar fi încă bine, dacă astă năpădire ar ţinea numai scurtă vreme. Apa rămîne însă pe vale. slavici, n. i, 8. + Pătrundere, infiltrare; răspîndire. Năpădirea neînfrînată a curentelor europene. 10RGA, L. ii, 501. 2. Cf. năpădi (2). Fiind clătinat de năpădirile dracilor, mineiul (1776), 55r2/22. Sufletul mieu .. . întunecat de năpădirile şarpelui, ib. 182vl/3. Izbăveaşte-ne... de năpădirea protiv-nicilor. ib. 193rl/35. Privigherea şi prepusul nu-i sînt [amorului] de vreo năpădire, conachi, p. 4. 3. Cf. năpădi (3). Năpădirea sîngelui pe nas. — PI.: năpădiri. — V. năpădi. NĂPĂDITOR s. m. (învechit, rar) Invadator, năvălitor, cotropitor. De vom lua sama faptelor mai marilor lor: nu prădători, nu năpăditori. . . ce. . . mai de treabă mădulare a înpărăţii[i] romanilor a fi îi vom găsi. cantemir, hr. 13. — PI.: năpăditori. — Năpădi + suf. -tor. NĂPĂRSTOC subst. v. năpîrstoc. NĂPĂSTI vb. IV v. năpusti. NĂPĂSTROC subst. v. năpîrstoc. NĂPÂSTROCEL s. m. (Bot.; rar) Degeţel-roşu (Digitalis purpurea). Cf. pascu, s. 145. — PI.: năpăstrocei. — Năpăstroc + suf. -el. NĂPĂSTUI vb. IV. Tranz. 1. (învechit) A ispiti, a tenta, a ademeni. Dumnedzeu.. . nu năpăstuiaşte niminrile (pre nime nu ispiteaşte n. test. 1648, pre nimene nu ispiteaşte biblia 1688). cod. vor. 112/24, cf. 112/22. Pentru curăţia cîtăva vreame ca să petreaceţi în post şi în rugă... Să nu vă năpăstuiască satana pentru nesocotinţa voastră (cca 1618). gcr i, 45/36. 2. (Folosit şi a b s o 1.) A face (cuiva) o nedreptate, un rău, a nedreptăţi; a urmări (pe cineva) cu duşmănie; a asupri, a împila. Vă rugaţi derept ceia ce năpăstuesc pre voi! coresi, ev. 338. Voi năpăstuiţi şi prădaţi, şi încă fiindu-vă fraţi (cca 1618). gcr i, 46/35. Atunci veri să vedzi pre ceia ce irai năpăstuit, 865 NĂPĂSTUI — 99 — NĂPĂSTUIT pre ceia ce i-ai asuprit, varlaam, c. 100. Cum sint vracii cei de folosesc cu ierbile lor şi tămă-duiesc pre cei bolnavi, într-aeesta chip sint şi legile celora ce sint năpăstuiţi şi asupriţi, eustra-tie, prav. 18/7. Şi de am năpăstuit pre cineva, voiu întoarce de patru ori mai mult. cheia în. 44r/19. Şi vei fi atuncea năpăstuit şi jăfuindu-te preste toate zilele şi nu va fi cela ce să-ţi ajute ţie. biblia (1688), 1462/15. Au început a face judecăţi drepte şi a căuta de rîndul ţării şi al săracilor, carii era năpăstuiţi şi prădaţi fără dreptate, anon. cantac., cm i, 194. Neîngăduind pe nime ca să-i calce şi să-i năpăstuiască [pe săraci] (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 261/21. Dar eu sînt în supărare, de ce mă năpăstuiţi, De ce nu vroiţi mai bine cu mine să vă uniţi? beldiman, e. 99/34. Ţăranul, de-arendaş năpăstuit, L-a-nşelat neguţătorul şi ciocoiul l-a căznit. bolliac, o. 169. Mergeam ... cu el, de el ascultam totdeauna şi la dînsul căutam scăpare, cînd eram năpăstuit, slavici, n. i, 151. Feciorii boiereşti. .. au măsurat strîmb ogorul, năpăstuind pe consăteni. conv. lit. xvi, 2. El n-a năpăstuit pe nimeni şi a ajutat unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică, rebreanu, r. ii, 66, cf. id. nuv. 267. Pe duşmani i-a năpăstuit şi i-a strîns aspru în chingi, sadoveanu, o. vi, 575. Nu trebuie să năpăstuim un om pentru prostii de tinereţe, v. rom. martie 1956, 155.-4-(Rar; despre necazuri, nenorociri) A lovi, a atinge (pe cineva). Toate relele numai în zile de marţi îl năpăstuiseră. rebreanu, nuv. 309. + R e f 1. (Prin confuzie) A se năpusti (2). [Caii] să nu se năpăstuiască asupra cuiva să-l chilă-vească, să-l betegească. marian, s. r. ii, 51. 3. A învinui pe nedrept; a calomnia, a defăima, a ponegri. Să fie blestemul şi afurisaniea pre capul celuia ce o au năpăstuit (a. 1633). mag. ist. i, 207/23, cf. 207/26. Iară de ne va năpăstui pre noi cineva şi va descoperi cuvintele noastre. .. biblia (1688), 1541/25. Iară Grigorie Vodă tăgăduia, zicînd că-l năpăstuieşte înaintea divanului împărătescu. neculce, l. 34. Nu ştie nimic de năpastea care o au năpăstuit împăratul (a. 1760). gcr ii, 74/32. Orest.. . pre tatăl său au uitat. — La vîrsta lui nu iai seama, de ce îl năpăstuieşti? beldiman, o. 13/5. Şi ceru la împăratul voie, ca să-i dea răspuns. Şi să-l arate de faţă, că nu e adevărat, Cu care-l năpăstuieşte, ci minte învederai, pann, e. ii, 53/12. Doamne, cum sînt unia de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! creangă, a. 59. „Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă11, gîndea bărbatul. şez. v, 10, cf. vi, 42. <> R e f 1. pas. Cine să năpăstuieşte, pă nedreptate să osîndeşte. zanne, p. viii, 427. 4. (Prin confuzie cu năpusti) A părăsi, a abandona. Boierii şi norodul, văzXndu-şi pri-mejdiia, îş năpăstuiră avuturile şi patria (a. 1782). gcr ii, 128/1. <> R e f 1. pas. Peşta, cu aâta pripă s-au năpăstuit de turci, de nici podul de preste Dunăre l-au putut strica, şincai, hr. iii, 140/35. — Prez. ind.: năpăstuiesc. — Din slavonul NanacTOKdTH. — Pentru sensurile 2, 3, cf. năpastă. NĂPĂSTUIRE s. f. Acţiunea de a năpăstui. 1. Act de nedreptate (săvîrşit sau suportat de cineva); silnicie, asuprire, împilare; abuz. Nu [se] ştie la cugetul său cu vreo asupreală sau năpăstuire (a. 1782). uricariul, xi, 259. La aceasta nu sîntem vinovaţi, tăcînd de nevoie din pricina împotrivirilor şi năpăstuirilor ce mai sus arătăm (a. 1790). bul. com. ist. v, 287. Năpăstuirea să lipsească cu totul şi să să păzească dreptatea dăobştie pă la toate satele (a. 1819). doc. ec. 215. Şi vrînd măria sa ca să lipsească toate jafurile, toate năpăstuirile... a şî făcut pitac domnesc către boieri, i. golescu, în pr. dram. 74. Ne-ai făcut răul şi năpăstuirea cea mai grozavă din lume. gorjan, h. ii, 210/28. Dieta se scuza, iacă aşa, că în treizeci de ani de cînd nu a fost dietă, afacerile şi năpăstuirile ţării s-ar fi înmulţit preste măsură şi că ei caută mijloace de vindecare, bariţiu, p. a. i, 530. A luptat pe faţă... în contra abusului şi năpăs-tuirei. ghica, ap. ddrf. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători. alexandrescu, o. i, 218. Numai hulă şi ură îşi ridicase asupră-şi prin năpăstuirile sale. odobescu, s. i, 106. Se cere... restaurarea privilegiilor ţării şi încetarea năpăstuirilor. oţetea, t. v. 237. Orice fără voie iei, năpăstuire se-ntelege. zanne, p. viii, 426. + (Rar) Necaz (1), suferinţă. S-a rezervat reprezentanţilor ţării libertatea de a-şi putea aduce năpăstuirile lor la dieta ţării, bariţiu, p. a. i, 284. 2. învinuire, acuzaţie nedreaptă; calomnie. Pricina unei năpăstuiri de furtişag ce au căzut asupra unor ţigani (a. 1786). uricariul, xix, 27. Ce? Eu să fiu un astfel de om, — pe cînd din fire Sînt paşnic şi nu merit a ta năpăstuire? macedonski, o. ii, 134. Modestia şi o năpăstuire vremelnică a codului penal îl ţin deocamdată departe de arena publicisticii, lovinescu, c. v, 163. — PI.: năpăstuiri. — V. năpăstui. NĂPĂSTUIT, -Ă adj. (Adesea substantivat) 1. (Persoană) care este nedreptăţită, căreia i se face o nedreptate (2); asuprit, împilat. Flămînzilor hrană. .. , celor năpăstuiţi scăpare (cca 1633). gcr i, 84/33. Tuturor scîrbiţilor bucurie şi celor năpăstuiţi folositoare, mineiul (1776), 7v2/32. Cei năpăstuiţi să vie la mine şi-şi vor afla dreptatea, filimon, ap. tdrg. Dumnezeu este apărătorul celor drepţi şi scuti-torul celor năpăstuiţi, ispirescu, m. v. 22. Toţi prăpădiţii ceştia, în cap cu Giovanni, pribeag 867 NĂPĂSTUITOR — 100 — NĂPlRCĂ din ţara lui, unde nu mai afla de lucru, erau năpăstuiţii unei lumi ce le fura munca. i. botez, şc. 61. Paradisul va fi al celor flămînzi şi năpăstuiţi dacă au să se lase... loviţi şi storşi de vlagă, în folosul stăpînilor. o. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 236. La voi, la Malu-Surpat, cine făcea dreptate celor năpăstuiţi şi prădaţi? sado-veanu, m. c. 59. Mă simt ca un stihar de voievod, Ţesut încet cu degetele calde Ale întregului năpăstuit norod, arghezi, f. 5. S-a îndreptat. .. către ietacul feciorului năpăstuit,. .. să-l cheme, să-i spună, să-i arate, să vadă, să ştie — să-l cuprindă la piept. c. petrescu, a. r. 197. Masele de asupriţi şi năpăstuiţi văd calea pentru lichidarea orînduirii capitaliste, pentru pace şi fericire. tribuna, 1962, nr. 267, 1/2. 2. (Persoană) care este învinuită pe nedrept; (om) calomniat, defăimat, ponegrit. Dreptatea 2 lucruri face: unul că izbîndeşte celor năpăstuiţi, altul că osindeşte pre cei răi. neagoe, ap. gcr i, 168/33. Au închis pe acei boiari năpăstuiţi. r. popescu, cm i, 434. Mă bucur că am avut dreptate.. . socotind pe beiul domniei voastre năpăstuit, sadoveanu, o. x, 300. — PI.: năpăstuiţi, -tc. — V. năpăstui. NĂPĂSTUIT Olt, -OÂRE adj. 1. (învechit, rar) Care îndeamnă (la rău), care ispiteşte, ademeneşte. Dumnedzeu amu nu e năpăstuitoriu realelor (nu-i ispititorii! spre rău n. test. 1648, neispititoriu iaste de reale biblia 1688). cod. vor. 112/23. 2. (învechit; adesea substantivat) (Persoană) care face cuiva o nedreptate (2), care asupreşte, care împilează; asupritor, împilător. Are a se scula Dumnezeu ... şi are a opri şi năpăstuitorilor şi a schimba plîngerea spre bunăvoie. coresi, ev. 376. Au rămas Vasilie spatar . .. de vină ca un om rău, năpăstuitor, şi l-au ajuns pravila şi divanul (a. 1633). mag. ist. i, 208/16. Nu eşti giudeţ, ce eşti năpăstuitoriu. varlaam, c. 393. Un năpăstuitoriu nu-l lăsa să-l îngroape. dosoftei, v. s. noiembrie 122r/16. Bogatul acesta este lacom şi năpăstuitoriu şi o au luat [grădina] cu sila (a. 1746). gcr i, 201/25. Toţi vericîţi se află în treaba devletului sînt jacaşi şi năpăstuitori săracilor, văcărescul, ist. 277. 3. (învechit) Care învinuieşte pe nedrept; calomniator, defăimător. Departe de la el era toată măgulirea-, minciuni în curtea lui nu putea intra; năpăstuitoarele pîri şi clevetiri era isgonite (cca 1770). arhiva r. I, 55/25. <£> (Substantivat) Năpăstuitoarea mărturisi şi fără voia ei cu cine i-au fost vina. dosoftei, v. s. septembrie 14r/32. Şi fie celui neputincios nedeajde şi gura năpăstuitor iului să se astupe, biblia (1688), 3651/45. Nu aveau trebuinţă a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii românilor, arătînd lumei că ziua este lumină şi noaptea întuneric. negruzzi, s. i, 267. — PI.: năpăstuitori, -oare. — Şi: (învechit) năpăstuitoriu adj. — Năpăstui + suf. -tor. NĂPĂSTUITORIU adj. v. năpăstuitor. NĂPĂU subst. (Regional; în expr.) (Cu caii) dc năpău = (cu caii) duşi de gură, fără hăţuri (Boureni-Băileşti). Cf. lexic reg, 30. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. NĂPCI subst. pl. v. nap. NĂPlŞTE s. f. (Regional) Loc semănat cu napi (1) sau cu sfeclă (Bonţ-Gherla). coman, gl. — Pl.: năpişti. — Nap + suf. -işte. NĂPIŞTÎ vb. IV. Int'ranz. (Regional) „A ţîşni“ (Sîngeorz Băi-Năsăud). paşca, gl. — Prez. ind.: năpiştesc. — Cf. p i ş t i. ' NĂPÎNTOC s. in. (Prin nord-vestul Transilv.) Om prost, nătărău (1). Cf. caba, săl. — Pl.: năpîntoci. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă t î n t o c. NĂPÎRCĂ s. f, L 1. (Zool.; popular) Viperă ( Vipera berus). O năpîrcă (vipere n. test. 1648, biblia 1688) din căldură eşi şi mucică mînra lui. cod. vor. 96/22, cf. coresi, l. 137/2. Năpîrcile încă sînt preste tot pămîntul. herodot (1645), 189, cf. 212. într-acel sac bagă şi un dulău şi un cucoş şi o năpîrcă. prav. 91. Otrăvite ca aceastea de la şoim cuvinte auzind, ca cum cu oauă de năpîrcă m-ar fi ospătat, cantemir, ist. 272, cf. lb. Fu muşcată de mînă de o năpîrcă. gorjan, h. iv, 169/15. Ăst boier prin răutate Întrece godini, şopîrle şi năpîrci înveninate. hasdeu, r. v. 65. Mergi în fundul iadului să hrăneşti năpîrcile din cărnurile tale. gane, ap. ddrf. Sfînta Vinerea întrebă pe puii ei, cari erau balauri, şerpi, nevăstuici, ciuhurezi, şopîrle, năpîrci şi guşteri, cum le-a dat mîncarea. ispi-RESCU, L. 348, cf. OLLĂNESCU, H. O. 45, Ti. LEON, med. 99, păcală, m. r. 31. Dar să nu mă prosteşti, Marghioliţo scumpă, că te zugrum şi-ţi strivesc ţeasta ca la un pui de năpîrcă. rebreanu, nuv. 7. în cazul cînd s-ar întîmpla ca să ne muşte vreun şarpe veninos, cum, ar fi vipera (năpîrcă), a cărei otravă omoară în curs de cîteva ceasuri, vom proceda astfel. . . stoica, vîn. 48, cf. h ix 59, xii 27, xvm 287, com. marian. O pustie de năpîrcă Culcuşul şi l-a făcut în buzunar sub caftan, păsculescu, l. p. 202, cf. 228. Faci cu făină de popuşoi două chipuri de năpîrci. pamfile, b. 36, cf. alr i 1 189/675, 677, 808, 986, alr ii/172. (în descîntece) Cu ternă neagră din rîpă Şi cu coadă de nopîrcă, 875 NĂPÎRCELE — 101 — NĂPlRLI Şi-n pragu lui N. le-o turnat, Şi-acolo că le-o lăsat, marian, v. 208. Aşa să nu se ştie Ce s-au făcut gilcile, Motîlcele, Năpîrcele, Lui N. pam-file, b. 36. <£> E x p r. (Rar) A-l muşca (pe cineva) năpîrci = a simţi o durere acută. La auzul ăstor cuvinte, pe mama Stanca o muşcară năpîrci de pîntece. delavrancea, s. 52. 2. (Regional) Numele a două specii de şopîrlă: a) guşter (Lacerta viridis). Cf. h xii 238; b) şarpe-de-sticlă (Anguis fragilis). Cf. păcală, m. r. 31, com. marian. Crocodilul.. . la vedeare aseamenea iaste cu şopîrla (sau năpîrca). ţichindeal, f. 69/16. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. Feciorii năpîrciei, cum să fugiţi de judeţul, focul ezerului? tetraev. (1574), 241/22. El se făgădui, puiul aspideei nepoţilor năpîrceei, şi chemă pre Gherman patriarhul de vru să-l împreuneaze. moxa, 379/35. Pui de năpîrci, cine vă arătă voao să fugit de mînia ce va să vie? n. test. (1648), 5r/15, cf. kotzebue, u. 5v/26. Viperă, pui de năpîrcă, cum crede că-l va lăsa Dumnezeu ce vede toate veninul său a vărsa, beldiman, e. 107/3. Din voi care voieşte cincizeci de pungi de bani, Pe-acest pui de năpîrcă să vie să-l omoare! alecsandri, poezii, 346. Acel pui de năpîrcă. .. primeşte simbrie de la măria sa, pentru ca să-l vînză pe ascuns. gane, n. ii, 74. Voi aveţi să mă învăţaţi tipicul, pui de năpîrcă ce sînteţi!. . . Şi svîrr ! cu pravila cea mare după călugări, creangă, a. 79. Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculţe şi cu năpîrcele de turcaleţi în braţe. ispirescu, m. v, 15, cf. alr i 1 189/94. II. P. anal. (Regional) 1. Bici, biciuşcă, cravaşă; fiecare dintre curelele care alcătuiesc un girbaci. Cf. costinescu, tdrg. Vîjîind suru-gieşte năpîrcile gîrbaciului în văzduh, Stroe Var-daru pocni botul cailor, c. petrescu, a.r. 64. In mînă are o năpîrcă de tei groasă, scurtă şi cu nod în vîrf. h ii 153. El pe Dolfa alegea... Din guriţ-o judeca, Cu năpîrca mi-o bătea. teodo-rescu, p. p. 511. Bagă mîna-n buzunar, Buzunar De sub caftan, Scoase-o mică de năpîrcă. Pe la nas murgului dete ... Murgu goana că-şi lua. pamfile, cr. 83, cf. com. din ţepeş vodă-CERNAVODĂ, SCL 1963, 16. 2. Luntre mică şi îngustă (minată cu ghion-derul); lotcă mică. [Pescarii] aveau ascunsă în stuf o năpîrcă şi cu ea străbăteau ghiolurile luncii, dunărea nu, n. 71. Un mic pescar într-o năpîrcă minată cu ghionderul. antipa, p. 417. Cuvintele privitoare la plutire sînt: luntre, cinac, dubă, năpîrcă. h. iii 196, cf. xiv 340, 447. — PI.: năpîrci şi (regional) năpîrce. — Şi: (regional) năpirlă (a vi 8), nopircă, nopîrtcă (dr. ii, 542) s. f. — Cf. alb. neperke, nepertke. năpîrcele s. f. Pi. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui năpîrcă (I 1). Chin- guliţa lui, Două năpîrcele ... De coade-nodate, De guri încleştate, şez. i, 113. — Năpîrcă + suf. -ele. NĂPÎRCITÎJRĂ s, f. (Regional) Farmec, vrajă (aruncate asupra cuiva). Cf. gr. s. vi, 157. — PI.: năpîrcituri. — De la năpîrcă. NĂPÎRCOÂICĂ s. f. (Intr-un descîntec) Augmentativ al lui năpîrcă (I 1). De şarpe, de şerpoaică ... De năpîrcă, de năpîrcoaică. mat. folk. 591. — PI.: năpîrcoaice. — Năpîrcă + suf. -oaică. NĂPÎRCOS, -OĂSĂ adj. (Regional) Iute la mînie; arţăgos, alr i 1 189/268, cf. mat. dialect. i, 285. + Care arată, exprimă răutate, duşmănie; veninos. Din fărîmele sale [ale cametei] năpîrcoase ieşiră cete de cămătari. jipescu, ap. tdrg. + Iute din fire; isteţ, ager (Sîngeorz Băi-Năsăud). paşca, gl. — PI.: năpîrcoşi, -oase. — Năpîrcă + suf. -os. NĂPÎRCOŢĂ s. f. Diminutiv al lui năpîrcă (II). Cf. lm, gr. s. vi, 160. — PI.: năpîrcuţe. — Năpîrcă + suf. -uţă. NĂPÎRLĂ s. f. v. năpîrcă. NĂPÎRLEĂLĂ s. f. Năpîrlire. Cf. pont-briant, d., costinescu, ddrf. — PI.: năpîrleli. — Năpîrli + suf. -eală. NĂPÎRLÎ vb. IV. I n t r a n z. (Despre unele animale) A suferi procesul de năpîrlire; a-şi lepăda parul, pielea, penele etc. Cf. budai-deleanu, lex., lb. [Primăvara] năpîrlesc păsările. piscupescu, o. 89/7, cf. polizu, pont-briant, d., barcianu, v. Tunderea oilor se face o dată cu începutul căldurilor de vară, cînd oile încep să năpîrlească. pamfile, i. c. 5. [Şopîrla] „năpîrleşte“, adică îşi leapădă pielea, dr. x, 292. în arie, boii lor erau slabi. Plugul, vechi şi greu .. . Cîinele, costeliv şi parcă năpîrlind în toate anotimpurile, stancu, r. a. ii, 394. [Pupăza] adultă începe năpîrlirea în august şi o termină în octombrie; cea tînără năpîrleşte în cartierul ei de iarnă, în Africa, linţia, p. ii, 24. Vitele primăvara năpîrlesc. Com. marian. Mingea se face. .. mai cu samă din părul vitelor, cînd năpîrlesc primăvara, şez. ii, 62. Paşti [murgule] de năpîrleşte, Frumos te găteşte, Ca noi să mergem ... La tîrgul de flori, păsculescu, l. p, 154. Şî d'e peene năpîrlesc. t. papahagi, m. 7. Lupii năpîrleşte. alr ii 4 958/325. Oile năpîrleşti. a i 23, cf. 35, ii 8. Cinele, după ce năpîrleşte, nu ne mai trebuieşte, se zice despre 883 NĂPÎRLIRE — 102 — NĂPlRŢ un lucru care, după ce s-a învechit, nu-ţi mai trebuie, zanne, p. i, 368. Ce năpîrleşte vara Şi-nverzeşte iarna? (Cetina bradului), gorovei, c. 66. <£> R e f 1. (Neobişnuit) Vitele ... se nă-pîrlesc. pisctjpescu, o. 183/9. + (Despre învelişul corpului unor animale) A cădea (în urma năpîrlirii). Vrăbiile se alungau ciripind, scutu-rîndu-şi puful care năpîrlea. p. constant, r. 95. Riul Unda cea grasă şi-o schimbă în grabă Ca pe o piele care-a năpîrlit. jebeleanu, c. 28. Că de cînd vă străjuiesc Şi penele-mi năpîrlesc. bîrlea, b. 70, cf. A v 14, VI 26. <> (Prin analogie; învechit, rar; despre părul oamenilor) Un păr de pe noi de ni-ar năpîrli, peste ştiinţa nepriia-tinului să fie cu putinţă nu este. cantemir, ist. 279. + P. e x t. A-şi pierde părul. Iarna... Machi năpîrlea regulat prăjindu-şi pielea în dungile făcute de tuburile de la calorifere. bart,s. m. 104. — Prez. ind.: năpîrlesc. — Şi: (regional) no-pîrli vb. IV. — Din bg. HairbpjiH. NĂPÎRLÎRE s. f. Faptul de a năpîrli; proces (periodic) de înnoire a învelişului corpului unor animale, determinat de secreţii interne şi controlat de sistemul nervos central; năpîrleală, (rar) năpîrlitură. Cf. heliade, o. ii, 352, POLIZU, PONTBRIANT, D., STOICA, VIN. 17. Transformarea penajului tîn&r în haina completă urmează îndată după prima năpîrlire. linţia, p. 11, 140. Haina adultă completă o primeşte această pasăre abia după a doua năpîrlire totală, id. ib. 270. Cămilele stăteau triste în preajma năpîrlirii. v. rom. octombrie 1955, 167, cf. com. marian. — PI.: năpîrliri. — V. năpîrli. NĂPÎRLÎT, -Ă adj. (Despre unele animale) Care a suferit procesul de năpîrlire. Păiăruica cea spîrlită Cînd, se vede năpîrlită ... Ce să facă, mai nu ştie De atîta bucurie (a. 1803). bv ii, 444. <£> F i g. Privea dincolo de dolmă pe pusta încă arămie şi năpîrlită, semănată, ici-colo, cu smocuri de iarbă firavă şi crudă. t. popovici, se. 134. + (Despre învelişul corpului unor animale) Care a rămas fără păr sau cu păr puţin (în urma procesului de năpîrlire). V. chel. începu să scarpine grumazul năpîrlit al bivolului. galan, b. i, 115. în blana-i năpîrlită au năpădit scaieţii, labiş, p. 47. + P. e x t. (Despre păr) Rărit, tocit, distrus. Făţ-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv şi pintenog... cu părul năpîrlit de bătrîneţe. po-pescu, b. ii, 10. — PI.: năpîrliţi, -te. — V. năpîrli. NĂPÎRLITTÎRĂ s. f. (Rar) Năpîrlire. ddrf. — Năpîrli + suf. -tură. NÂPÎRSTdC, -OĂCĂ subst. 1. S. n. (învechit şi popular) Degetar (folosit la cusut). Cinstiţilor croitori!.. . Cînd aveţi o dată la mină foarfe-cile. . . , aţa, năpîrstocul sau degetariul şi acul, să ştiţi că toate sculele vă sînt acealea pentru meşteşugul vostru, bărac, t. 72/31. în salon să nu mai intri, juplneasă să nu-mi mai zici şi cînd am mosafiri, să nu tot mă întrebi de aţă, de ac, de coardă, de năpîstroace. pr. .dram. 249. Cojocarii au ... degetar cu vîrful retezat; în Muntenia, acesta se numeşte năpîrstoc. pamfile, i. c. 48. Degetarul sau năpărstocul. h ii 118, cf. i 287, ii 87, 147, 204, v 390, vii 171, xi 148, 341, xii 157, alr i 1 751/690, 720, 880, 960, alr ii 6 620/182, 791, 836, 872, 928. Am un năpîrstoc: Stă în vatră la foc (Pisica), gorovei, c. 292. + Vas, recipient foarte mic. Se tînguie arendaşul... în clincănitul năprîstoacelor pline cu otravă colorată, klopştock, f. 243. Moaşa Leana. .. mi-a făgăduit două năpîrstoace de sămînţă de goange, plopşor, c. 152. + (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate infimă din ceva. Un năpîrstoc de ciorbă; Ş-o sîntă de cociorbă Pentru cei ce-s lungă vorbă, ispirescu, l. 159. 2. S. m. şi f. (Familiar; rar la f.) Epitet alintător pentru un copil (v. pici, puşti); p. e x t. (peiorativ) om mic de statură; om neajutorat (2), neputincios (1). Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moţoc! Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpărstoc. hasdeu, r. v. 88. Un copil ca mine, un năpîrstoc . . . abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 203. [Judecătorii] au să rămînă şi ei... miraţi că poate să încapă atîta durere şi revoltă într-un năpîrstoc din casa cu nebuni, id. ib. 221. Carul îl păzise Luţa, fetiţa de cinci ani.. . , un năpîrstoc de fată neastîmpărată. camil pe-trescu, o. ii, 380. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ţine hangul, stancu, d. 152, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. 3. S. m. (Prin nord-estul Olt.) Copil mezin (D- Cf. CIAUŞANU, V. 181. — PI.: năpîrstoci, -oace. — Şi: (regional) nă-pîstrdc, năpărstoc, năpăstroc (tdrg), năprîstoc, năpustroc (h xiv 351, alr i 1 751/885), napostroc (h ii 255), nopostrdc (cihac, ii, 211, ddrf), noprost6c (polizu, tdrg) subst. — Din bg. Hanp'i.CTOK. NĂPÎRT subst. (Regional) Unealtă de ţesut nedefinită mai de aproape (Lipia-Buzău). h ii 126. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂPÎRŢ, -Ă s. m. şi f., adj. (Regional) (Om) mare şi prost (Măţău-Cîmpulung). coman, gl. — PI.: năpîrţi, -e. — Etimologia necunoscută. NĂPÎSTI — 103 — NĂPRA NĂPÎSTI vb. IV v. năpusti. NĂPÎSTRtfC subst. v. năpîrstoc. NĂPLĂD s. n. v. năplat. NĂPLĂI subst. (Prin Olt.) Căldură mare, arşiţă, zăpuşeală, zăduf; sufocare (din cauza căldurii). Cf. i. cr. xm, 115. îţi vine nă-plai şi cînd, e căldură prea mare în casă. arh. olt. XXI, 270. — PI.: ? — Cf. n ă p 1 ă i. NĂPLĂJ s. n. v. năplat. NĂPLĂT s. m. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Obadă (la roata căruţei). Mă uit, cum se întoarce roata cu năpladul (obada) acum în sus, acum în jos. calendariu (1844), 73/18. Părţile roţilor se numesc: buciumul, în care vin bătute spiţele, iar în capul acestora vin năplaţii, ce să ţin în cerc prin mădulare (cunie de lemn), împrejurul cărora să prinde cercul de fier. liuba-iana, m. 106, cf. 102. Roata propriu-zisă... se compune din 6 bucăţi numite ciolane, năplaţe sau [o}bezi. pamfile, i. c. 128. In buciume... se bagă 10 spiţe... Şi cinci năplaţi, peşte năplaţi se pune cercul, h xviii 143, cf. 277. Buciumeii de la roţi, Tot mîni de hoţi, Dar năplazii de la roţi, Talpe de voinici, cătană, b. 172, cf. alr i 826/1, 5, 9, 12, 24, 26, 28, 30, 35, 45, 69, 77, 79. Roata se-ntoarce pe toţi năplaţii (— soarta e schimbătoare), zanne, p. v, 538. 2. (La pl.) Tălpile de la sanie (Pecinişca-Orşova). alrm sn ii h 356/2. — Pl.: năplaţi şi (n.) năplaţe. — Şi: năplâd (pl. năplazi), năplăj (alr i 826/75) s. m., naplât (ib. 826/18; pl. naplaturi, ib.) s. n., naplâd (h xviii 277) s. m. — Din bg. aanjiaT. NĂPLĂD0S, -OĂSĂ adj. (Prin Ban.) „Necioplit, prost“. L. COSTIN, GR. BĂN. 144. — Pl.: năplădoşi, -oase. — Năplad + suf. -os. NĂPLĂI vb. IV. T r a n z. şi refl. (Regional) A (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). Cf< pontbriant, d., bar-cianu, v., gheţie, r. m. 275, alexi, w. La umbră de păr uscat Cînd mă bag să mă umbresc, Tot mai rău mă năplăiesc. şez. xii, 85. M-am năplăit de atîta căldură, boceanu, gl. <£> (în descîntece) Nu-l cuprinde, Nu-l fîrşi, Nu-l năplăi. mat; folk. 559. De inimă l-ai apucat, L-ai fîrşit, L-ai năplăit. ib. 631. +A provoca sau a avea coşmaruri (in somn). Cf. tdrg, cade, dm, scl 1963, 16. — Prez. ind.: năplăiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. năplăi. NĂPLĂIĂLĂ s. f. (Regional) Căldură foarte mare, arşiţă, zăpuşeală, zăduf; febră (cauzată de căldură sau de boală). Cf. molnar, d. 92, i. cr. v, 345. îmi venise o năplă-ială la inimă, de credeam că mor. boceanu, gl., cf. mat. dialect, i, 232. -O (în descîntece) Ieşiţi de la (cutare) Din creierii capului... Cu toată fîrşeala ..., Cu toată năplăiala. marian, ins. 69. Tu să ieşi... Din beregăţile gîtului, Cu toată fîrşala, Cu toată năploiala. şez. viii, 153, cf. iv, 27. Aşa să se potolească'Toată durerea . . ., Toată ceaţa, Năplăiala Şi fîrşeala. mat. folk. 559, cf. 603, 605, 631. — Pl.: năplăieli. — Şi: năploiălă s. f. — Năplăi + suf. -eală. NĂPLĂÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a (s e) n ă p 1 ă i şi rezultatul ei; sufocare. Cf. pontbriant, d., lm. + Coşmar. Năplăire la somn. pontbriant, d., cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — Pl.: năplăiri. — V. năplăi. NĂPLĂIT, -Ă adj. (Regional) Sufocant, înnă-buşitor; care dă coşmaruri. O iazmă de vis năplăit. popa, v. 241. — Pl.: năplăiţi, -te. — V. năplăi. NĂPLĂITdR, -OĂRE adj. (Regional) Sufocant, înnăbuşitor. Cf. lm. — Pl.: năplăitori, -oare. — Năplăi -f suf. -tor. NĂPLOIĂLĂ s. f. v. năplăiala. NĂPOI adv., prep., s. n. v. înapoi. NĂPOINIŢĂ s. f. (Regional) Aldămaş (Cujmir-Calafat). boceanu, gl. Să mergem să dai năpoi-niţa. id. ib. — Pl.: năpoiniţe. — Din ser. napojnica „bacşiş“. NĂPCÎNT subst. (Prin Ban.) Numele unei unelte de netezit pietre. Piatra se netezeşte cu dalta lată şi cu dalta ascuţită sau şi cu năpontul. LIUBA-IANA, M. 129. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂPORÎJNĂ s. f. v. naporojnă. NĂPORdŞINE s. f. pl. v. naporojnă. NĂPORdŞNĂ s. f. v. naporojnă. NĂPOR<5ŞNH s. f. pl. v. naporojnă. NĂPOSTI vb. IV v. năpusti. NĂPdT, -OĂTĂ s. m. şi f. v. nepot. NĂPRĂ s. f. v. năprauă. 912 NĂPRAOR — 104 — NĂPRASNIC NĂPRĂOR s. n. v. proor. NĂPRASNĂ s. f. 1. (învechit; in loc. adj. şi a d v.) De (sau din) năprasnă = (care vine, se produce etc.) dintr-o dată, pe neaşteptate, fără veste; subit, fulgerător. De neprasne săgeta-l-vo-l şi nu se vor teame. psalt. hur. 56v/2. întru amiadzâdzi străluci lumirâ multă de năprasnă spre menre. cod. vor. 38/29, cf. 98/3. De năprasnă-mi vine şi-mi sosi ceasul de mortea (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 449/7. De năprasnă (în pripă d) săgeată elu şi nu spămăntă-se. psalt. 120. Vine de năprasnă moartea şi răpeaşte pre noi nedereptaţi şi nepocăiţi. coresi, ev. 74, cf. id. l. 38/1. Şi aceia vor veni de năprasnă, cod. tod. 227, cf. 213. Fu cutremur mare în cetatea Salimului şi de năprasnă să , cutremură şi să răsîpi toată cetatea (a. 1600— h 1625). gcr i, 68/1. De năprasnă să arătă un k: nuăr mare. varlaam, c. 443, cf. 129. Din nă-‘ prasnă-m veni ceasul morţeei cel înfricoşat (a. 1669). gcr i, 185/22. Cei bogaţi sărăciră, şi cei înţelepţi făr’’ de zăbavă şi de năprasnă nebuniră. neagoe, înv. 141/9. De năprasnă. . . l-au înproşcat cu pietrile. dosoftei, v. s. noiembrie 128v/23. De năprasnă căzu spre dînsul întunearec şi întunecare, cheia în. 62v/7. De năprasnă văzu . . . pre Domnul nostru Isus Hristos (a. 1691). gcr i, 288/24. într-acesta chip au hălăduit şi Iordachi aga, de acea cumplită şi de năprasnă primejdie, n. costin, let. ii, 129/11. Acolo de năprasnă au murit, cantemir, hr. 253, cf. 262. împăratul, deaca înţelease, de năprasnă să umplu de mînie. anon. cantac., cm i, 177, cf. 95. Şi de năprasnă, vărsîndu-i-să lacrămă fierbinte, îi opriia limba, aethiopica, 5r/13. Rîurile îi voru îneca de năprasnă, mineiul (1776), 82n/8. Nu iaste moarte mai fericită şi mai de poftit decît cea de năprasnă, maior, p. 34/16. Cînd se întunecă stealele de năprasnă, calen-dariu (1814), 80/25. Fumul acela răsfirîndu-se, cine-l va mirosi, moare îndată şi de năprasnă. dionisie, c. 172. Voind a se abate cătră ţărmurile mării, de năprasnă au rămas înlemnit, l-au cuprins gălbineala morţii, drăghici, r. 155/22, cf. 161/4. Auzirăm de năprasnă şuierătura şarpelui. gorjan, h. ii, 37/6. Dă năpraznă, blăstemul lui Dumnezeu fu şi dete un potop mare foarte (a. 1837). iorga, s. d. xv, 278. Nici să-l oprească vreun gard pe luncile bine-nverzite, Cînd de năprazn-a venit în urma furtunei lui Zeus. murnu, i. 89. Dădu de năprasnă poruncă de încălecare, sadoveanu, o. xiii, 158, cf. id. m. c. 187. 2. (învechit şi regional) întlmplare neplăcută, nenorocită, groaznică (survenită pe neaşteptate). Judecătorii criminalului, cu o zi înainte pănă a nu întră în cercetarea pîrîţilor, să le dea de ştire pentru ca să nu să înspăimînteze de năprasna înfăţoşării. pravila (1814), 8/10, cf. lm. El totuşi Ştia năprasna ce urma să fie. murnu, o. 2. Mă gîndeam cum are să sfîrşească toată năprasna asta, să ne întoarcem odată pe la necazurile noastre, c. petrescu, 1. ii, 8. Că va fi năprasnă, locotenentul Vieru nu se îndoia de fel. camilar, n. ii, 446, cf. 122. — PI.: năprasne. — Şi: năprâznă, neprasne, neprâznă (lb, barcianu, alexi, w.), nepreăsnă (ddrf, barcianu, alexi, w.) s. f. — Din slavonul NanpacHN©. NĂPRASNIC, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. Care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată (şi cu intensitate); care se petrece fulgerător. Pe cînd ne opream răsuflarea, emoţionaţi de astă năprasnică schimbare . .., buciumaşul se lungise pe o scîndură şi se uita in sus. i. negruzzi, s. v, 121, cf. iii, 355. Vedea-n năprasnica-i mirare Cum una pe-alta se ţinea în braţe strîns. coşbuc, p. i, 256. Un cîne, care muşluise pe la capul meu în timpul somnului, fugea spre pădure, spăriet de năprasnica mea deşteptare. hogaş, dr. i, 83. C-un salt năprasnic, zaporo-janul cel cărunt dispăru în tufe. sadoveanu, o. v, 532. Boierul şi Mărul îl priveau serioşi, cugetind şi ei la năprasnicile întorsături ale vieţii, id. ib. 566. <£> Moarte (sau pieire) năprasnică — (în opoziţie cu moarte bună, naturală) moarte produsă de un accident, de un act de violenţă sau de o altă cauză nefirească. Să mîntuiră de mîniia şi de moartea cea năprasnică şi au scăpat la un ostrov, anon. cantac., cm i, 98. Cei înecaţi sau periţi fără voie de moarte năpraznică. marian, l. 29. Se sguduie zarea de fulger Moarte năprasnic-acum prevestind călătorilor palizi, coşbuc, ae. 13. Dacă moare cineva de moarte năprasnică în păduri, la inmormîntarea lui vor fi ploi mari. gorovei, cr. 274. Au murit pe rlnd bătrîni şi tineri, de moarte bună sau năprasnică, semă-nîndu-şi uitarea, teodoreanu, m. u. 52. Umbla baba suspinînd şi adudndu-şi aminte de pieirea năprasnică a feciorului ei. sadoveanu, o. vii, 351. Moartea grabnică, zisă şi moarte năprasnică. şez. iii, 115, cf. vi, 52, alrm ii/i h 214. <£> (Adverbial) A murit sărmanul năprasnic într-aceeaşi sară. Otrava, înţelegi? negruzzi, s. iii, 428. Dacă s-ar fi deschis năprasnic din mijlocul cerului o gîrlă de apă rece, ... el n-ar fi rămas mai aiurit, gane, n. ii, 26. O stîncă ameţitor de înaltă şi dreaptă ca un părete căzuse parcă năprasnic din cer şi tăiase capul drumului pe care urcam la deal. hogaş, m. n. 160. într-o zi, a izbucnit năprasnic o furtună, ibrăileanu, a. 50. Toate s-au petrecut aşa de năprasnic că nici el, nici nimeni n-a putut interveni, re-breanu, r. ii, 245. 2. Care nu poate fi stăpînit, înnăbuşit, potolit, care covîrşeşte; nestăpînit, năvalnic (I 1), furtunos. Ceia ce îmblă în poftele necurăţiei trupeşti năprasnice, n. test. (1648), 188r/32. Emoţia este o mişcare internă mai năprasnică 915 NĂPRASNIC — 106 — NĂPRASNIC şi mai scurtă decit „rieastimpărul sufletesc“, care e stătător, i. negruzzi, s. i, 487. Chiotele unei bucurii năprasnice înnăbuşeau trosniturile focului. rebreanu, r. ii, 206. + (Despre oameni) Care nu-şi poate stăpîni sentimentele, pornirile, care acţionează cu violenţă sub influenţa primului impuls; impulsiv, violent, aprig. Omul năprasnic digrab' răspundi, iar apoi pe urmă ti căieşti (a. 1784). gcr îi, 135/15. Vornicul descălecăîn faţa şatrei domneşti, însoţit d-o gloată năprasnică de boieri şi de slujitori, odobescu, s. i, 172. Cea fată sălbatecă Şi năprasnică, Prin Cerna că da. păsculescu, l. p. 181. -^(Substantivat) Era acolo. . . dracii clevetnicilor şi a mînioşilor şi a năprasnicilor, cod. tod. 211. 3. Care înspăimîntă, îngrozeşte (prin comportare, intensitate, violenţă, consecinţe etc.); îngrozitor, înfricoşător; teribil, cumplit, crîn-cen; nemilos, necruţător (1). O, năprasnică cădeare l moxa, 347/12. S-au cutremurat toate ţările... de năprasnică tulburare crăiei leşeşti. m. costin, let. i, 292/21. Iarna va fi gre şi năprasnică (cca 1750). gcr ii, 59/30. Trecîndu cîţiva ani, să petrecu acel năprasnic tiran, de să duse în fundul iadului, mineiul (1776), 180rl/31. Un spital obştesc, trebuincios pentru năprasnica boală a ciumii (a. 1804). uricariul, i, 318. Destin, destin năprasnic, în pumnul tău deschis Mi-ai arătat coroana dincolo de-un abis. alecsan-dri, t. ii, 177. Năprasnicul potop slovenesc care a năpădit asupra Turciei, odobescu, s. iii, 561. Smeu năpraznic cu ochi ce sorb şi mint. mace-donski, o. i, 24. Buruienile de săgetătură ... sînt leacurile contra acestei năpraznice boale. n. leon, med. 145. Se plămădea soartă năpraz-nică şi cruntă, galaction, o. 74. Era năprasnic ca un zmeu cînd poruncea corului, cu straşnică sprinceană, glas detunător. teodoreanu, m. u. 68. Nădăjduia să-i vie măcar o veste, ca să se încredinţeze că n-a căzut în viaţa ei o întîmplare năprasnică, sadoveanu, o. x, 317. Năpraznicei cucoane [= morţii] li trebuiesc cadavre milioane. arghezi, c. o. 135. Vor clocoti străfunduri de mînie Sub crîncenul, năprasnicul lor pas. beniuc, v. 87. în murmur de cetini, în foşnet de fagi, Pierea fără veste năpraznicul geamăt Stîrnit din pădurea de robi şi iobagi, deşliu, g. 37. O, sabie, săbioară ... tot astfel să te porţi Ca şi mai în alte dăţi, Vărsînd de sînge şi\r]oaie în năprasnice războaie, teodorescu, p. p. 118. Românii avură... a se lupta cu atîţia duşmani, unii mai nesăţioşi, mai lacomi, mai năprasnici şi mai răi decit alţii, marian, t. 255. <£> (Adverbial) înjura năpraznic. pas, z. i, 157. 4. Care depăşeşte cu mult limitele obişnuite, care iese cu totul din comun (prin dimensiuni, forţă, intensitate); extraordinar, fenomenal. Răpit fiind de năprasnică vijelie şi vînturi năsăl-nice, să trezeaşte aruncat înapoi cu multe sule de miluri. budai-deleanu, lex. Roma cea năprasnică ajunsă la cădere, i. văcărescul, p. 136/8. Balcanul şi Carpatul la Dunărea măreaţă Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă. alecsandri, poezii, 433. S-a stîrnit un vînt năprasnic, şi venind un vîrtej înfricoşat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. creangă, p. 89. Un vultur năprasnic îşi luă zborul din muntele vecin, ispirescu, m. v. 28. De-o năpraz-nică putere mă resimt însufleţit, macedonski, 0. i, 29. C-un vîjîit năprasnic se-nalţă valurile aruncîndu-se pe podelele vaporului, vlahuţă, R. p. 55. în faţa noastră se ridică un munte înalt şi drept ca un zid năprasnic, de crezi c-aici e sfîrşitul lumii, id., ap. tdrg. Din culmi’ se răstoarnă molizii năpraznici. coşbuc, ae. 112. A fost o ciocnire nebună: de-o parte, puterea năprasnică a taurului turbat; de alta, fulgerătura groaznică a toporului, care a trăsnit drept între coarne, intrînd adînc. sandu-aldea, u. p. 27. Vifor năprasnic cu braţe de flăcări, goga, p. 68. Afară era un ger năpraznic. rebreanu, r. 1, 232. Afară viscolul izbea în pereţi, în uşi, în ferestre, cu asalturi năpraznice. c. petrescu, a. 287. Furtuna se dezlănţuise cu aşa năprasnică iuţeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele sus. bart, s. m. 51. [Vînatul rănit] în astfel de împrejurări are particularitatea de a ataca cu o iuţeală şi furie năprasnică, stoica, vîn. 44. Suflase peste noapte un vînt năprasnic, care speriase vietăţile în pădure, călinescu, s. 755. Noaptea venea la loc, cu lupi şi cu viscole năprasnice. camilar, n. i, 222, cf. 353. De departe, de către zare, se iscă în acea clipă un bubuit năprasnic, mereu mai tare. galan, z. r. 95. Afară e un ger năprasnic, v. rom. septembrie 1953, 103. Izbitura toporului este năprasnică, contemp. 1954, nr. 388, 4/3. Semnele de „rătăcire“ ale lui Toderiţă îi răscoleau deci o furie năprasnică. vornic, p. 9. Ilie îi dăduse un singur pumn, dar fusese aşa de năpraznic, încît falca lovită i. se şi umflase, preda, d. 153. Din cînd în cînd îl cuprindea un dor năprasnic de casă. t. po-povici, se. 22. l-au venit căpitanului un somn aşa de năprasnic, cit au trebuit să se culce pe / iarbă şi să doarmă, sbiera, p. 277. + (Adverbial) j , Cu putere, intensitate extraordinară. S-au deschis găurile ocheanului celui adînc şi toate prăpăştile izvorînd năprasnic, n. costin, let. i, 46/12. Deodată, năprasnic se ridică din fundurile noroioase ale apei un strigăt, gane, n. ii, 181. Tot creşte năpraznic furtuna Şi codrul e singur lăsat I coşbuc, p. i, 237. Departe s-a aprins un fulger, Lovind ... năprasnic, goga, p. 50. Plouă năprasnic zi şi noapte, ibrăileanu, a. 102. Acum se aprinseseră în mine dorinţile de dragoste, năprasnic, sadoveanu, o. vi, 526. Puhoiul pămîntiu vuia năprasnic, v. rom. noiembrie 1953, 18. Vîntul bătea năprasnic, contemp. 1954, nr. 417, 4/5. + (Rar; substantivat) Om voinic; vlăjgan. Bătrînul Matei Cîrjă are împrejurul lui Cinci sute de năprasnici ce vin despre Vaslui, alecsandri, p. iii, 204. „Eu /” zice un 916 NĂPRAUĂ — 106 — NĂPRISTAN năprasnic cu braţele vînoase. beldiceanu, p. 62. + P. e x t. (Rar) Care are un aspect neobişnuit (3), ciudat. El îi jură că are să i-l arate cu adevărat pe năpraznicul pui. mace-donski, o. iii, 7. II. Subst. (Bot.) 1. S. m. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi şi cu tulpina dreaptă; (regional) ochiul-boului-a-ferigei ( Chry-santhemum corymbosum). Cf. panţu, pl. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gerania-ceelor, cu tulpină dreaptă, păroasă, cu flori roşii-roz şi miros neplăcut; (rar) piretru (b), (regional) închegătoare, priboi-căpresc (Gera-niurn Robertianum). Cf. brandza, d. 91, panţu, PL., ŞĂINEANU, D. U., VOICULESCU, L. 198. 3. S. m. şi f. (Regional) Luminoasă (Clematis recta). Cf. coteanu, pl. 24, lb, brandza, fl. 32, 527, grecescu, el. 21, panţu, pl. 4. S. f. (Regional) Curpen-de-munte (Atragem alpina). Cf. baronzi, l. 139, panţu, pl. 5. S. f. (Regional; în sintagma) Nâpraznicâ oiască — numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Călineşti-Satu Mare), arh. folk. i, 110. Trabă a aduce buruiene, aleoane, fră-sînel, şălătruică, năpraznică oiască. ib. — Pl.: năprasnici, -ce. — Şi: năprâznic, -ă, (învechit) nepreâsnie, -ă (barcianu, alexi, w.) adj. — Din slavonul HdnpackHii. NĂPRAUĂ s. f. (Prin Transilv.) îmbrăcăminte ; p. r e s t r. costum, rochie. Cf. t. pa-pahagi, c. l. Năpraua ta aia nouă Am visat-o ruptă-n două. mat. folk. 297. — Şi: năprâ s. f. tdrg. — Din ser. naprava. NĂPRĂZNĂ s. f. v. năprasnă. NĂPRÂZNIC, -Ă adj. v. năprasnic. NĂPRÂOR s. n. v. proor. NĂPRĂSNICÎ vb. IV. Refl. (într-o poezie populară) A deveni năprasnic (13). Părul i-a crescut. Din creştit pînă-n pămînt. Trupul s-a-nvălit, S-a sălbătecit, S-a năprăsnicit. păs-culescu, l. p. 180. — Prez. ind.: năprăsnicesc. — V. năprasnic. NĂPRĂSNICÎE s. f. 1. (învechit, rar) Ceea ce este neaşteptat, neprevăzut, spontan. Cf. pont-briant, d. 2. (Rar) Silnicie, violenţă. Suferinţa trupească pe care le-o pricinuia cu năprăsnicia lui, i-o răbdau. macedonski, o. iii, 55. <0> F i g. Limba nu poate fi scoasă cu meşteşugire şi năprăs-nicie din calea ei firească. î. negruzzi, s. i, 428. 3. (învechit, rar) Grozăvie, urgie. Năprăsnicia acestii vremi de răsmiriţă (a. 1809). TES. ii, 341. —- Pl.: năprăsnicii. — Năprasnic + suf. -ie. NĂPRĂTÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se năpusti (2). Com. din oraviţa, cf. lexic reg. 49. + A insista în mod exagerat pe lingă cineva să facă ceva, a se pune pe capul cuiva. Ioan s-a năprăcit în capul meu să-i dau carul să-şi aducă lemm. h xviii 274, cf. 161. + (Despre boli) A copleşi, a covîrşi pe cineva. La femei, cînd sînt aşa bolnave de nu mai are leac, se zice că „al mai rău s-a năprăcit pe ele11, hem 654. S-o năprăcit o boală pe el. l. costin, gr. băn. 144. Noauădză şî noauă dă posituri, Noauădză şî noauă d-aducături. . . Să năprătsiră Şî la. cutare veniră, arh. folk. iii, 121. — Prez. ind.: năprătesc. — Din ser. napratiti. NĂPRĂTÎT, -Ă adj. (Regional; despre boli, în descîntece) Care copleşeşte, covîrşeşte pe cineva. Cf. marian, na. 38, grigoriu-rigo, m. p. i, 143. <$> (Substantivat) Fugi. . . năprătite. gr. s. vi, 87. — Pl.: năprătiţi, -te. — V. năprăti. NĂPRĂTITtÎRĂ s. f. (Regional; în descîntece) Farmec, vrajă, făcătură. Tai toate pezele, Toate năprătiturile. Cu cuţitul le-am tăiat Şi-napoi le-am înturnat. marian, na. 39, cf. 56, grigoriu-rigo, m. p. i, 143. Faceri lătineşti, Faceri năprăz-niceşti, Cu năprătituri devoleşti. com. sat. v, 106. Să-l lecuiţi... De toate mînăturile Şi năprătiturile. gr. s. vi, 157. — Pl.: năprătituri. — Năprăti + suf. -tură. NĂPRĂVĂLĂ s. f. 1. (Prin Bucov. şi Mold.) Boală de vite (h x 429, com. din straja-rădăuţi) care se manifestă prin frisoane (şez. iii, 82). 2. (Prin Bucov.) Vreme rea, cu furtună, vijelie. Cf. şez. iii, 82. 3. (Prin Bucov.) „Om năprasnic“, şez. ii, 82. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. prăvăli. NĂPRĂZNICJSSC, -EASCĂ adj. (într-un des-cîntec) Năprasnic (I 3). Faceri lătineşti, Faceri năprăzniceşti Cu năprătituri devoleşti. com. sat. v, 106. — Pl.: năprăzniceşti. — Năpraznă + suf. -icesc. NĂPRldR s. n. V. proor. NĂPRISTAN adv. v. nepristan. 928 NĂPRÎSTOC — 107 — NĂPUSTI NĂPRÎSTdC subst. v. năpîrstoc. NĂPRtfJNIE s. f. v. naporojnă. NĂPR(ÎOR s. n. v. proor. NĂPRtfR s. n. v. proor. NĂPRORĂ vb. I v. proora. NĂPRtJI, -IE adj. (Regional; şi substantivat) (Om) prost, idiot, nătîng (I 1). Cum era puţin năprui, Făcea ca din cioc-pocul lui Să nu-nţe-legem multe, coşbuc, p. i, 272. Bună-ziua, mâi Istrate. — Doi boboci de raţă, frate. — Măi Istrate, tu eşti surd? — Mai trecu unu c-un cîrd. — Bală-te Dumnezeu, năprui. — Niţică cînepă ziceam să-mi pui. zanne, p. vi, 168. Bună ziua, lele Floare I — La Stan cu demîncare . .. — Hei, bată-te de năpruie I — Cînipă zicea să puie. RĂDULESCU-CODIN, 52, cf. PAŞCA, GL., BUL. fil. ii, 290. + Zănatic, ticnit, într-o ureche. Cf. scl 1963, 17. — PI.: năprui. — Etimologia necunoscută. NĂP&ĂMOŞ s. m. v. nopsamoş. . m. (Regional) Purcelul cel mai mic al unei scroafe; (regional) (repim, zăpuc (Crucea-Vatra Dornei). glosar reg. — PI.: năpuci. — Etimologia necunoscută. NĂPUCdl subst. (Regional) Care are urechi mari; urecheat (Scărişoara-Abrud), alr ii/i mn 7, 6 853/95. -PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂPURtfJNIE s. f. v. naporojnă. NĂPURtfŞNIE s.'f. v. naporojnă. NĂPtJST s. n. (Regional) I. 1. Pustiire, risipire (viciu, gl.) ; calamitate (ddrf). E x p r. A ii năpust de păduchi, se spune despre cineva care are păduchi mulţi. Com. din loman-sebeş. <^> (Adverbial; în forma năpustă) Venea năpustă peste mine. ciauşanu, gl. 2. (Art.) Duh rău, demon; necuratul (7), dracul. Cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Un rău grozav. . . năpustul, care neîncetat chinuie nevestele tinere, cătană, p. b. iii, 71. Pre stăpîn, îl puse Păcală la uşa tindei... ca în clipa cînd va ieşi năpustul, să-l lovească cu toporul în cap. id. ib. Margă la ei năpustu; ce să caţi tu? viciu, gl. E x p r. (învechit şi regional) A lăsa (ceva) în năpust (sau năpustului) sau a închina năpustului sau (adjectival) a lăsa nă- pust = a părăsi, a abandona, a lăsa. Au lăsat în năpust trebile ţării, ureche, let2. i, 223, cf. simion dasc., let. 216. Să lasă năpust un loc, dară mai nainte să strică tot (a. 1703). fn 147. Lasă-l năpustului, — zise bătrîna. reteganul, p. iv, 41. Plecară cu toţii cătră casă, iar curţile zmeului le închinară năpustului, de locaş urî-tului. MERA, L. B. 100. II. Insectă care trăieşte în lemn şi care face un zgomot asemănător cu tic-tacul ceasului (Psacus pulsatorius). Cf. lb, polizu. — PI.: năpusturi. pontbriant, d. — Şi: (regional) năpustă adv. — Probabil derivat regresiv de la năpusti. NĂPtJSTĂ adv. v. năpust. NĂPUSTI vb. IV. I. Tranz. (învechit şi regional) A trimite (spre ... sau împotriva . .. ); a arunca, a zvîrli; a lansa. Nepusti săgeatele şi răsfirăei fulgărul. psalt. hur. 12r/13, cf. psalt. 26. Fără veste au năpustit într-înşii pre beşliii lui şi pre mulţi turci, de i-au tăiat pre toţi. anon. cantac., cm i, 118. Toate leşinăturile le năpustesc [boierii] la noi să se împiciorogească. jipescu, o. 157. A năpustit potopul asupra oamenilor, odobescu, s. iii, 277. Dar un crivăţ năpusteşte viscolirea lui brutală, macedonski, o. i, 30. Ea începe iarăşi să-l tortureze, evocînd spectrul mortului, puindu-l faţă în faţă cu Ion nebunul, năpustind pe nebun asupra lui. gherea, st. cr. ii, 259. Alături lumina desluşi o masă rotundă boită cu roşu; un scaun era năpîstit dedesuptul ei. săm. ii, 824. Cu fruntea descoperită năpusti în cei de peste beizade lovituri de berbece, sadoveanu, o. x, 339. F i g. Dar ce! tu smulgi hotarele cîmpiilor vecine Şi-ţi năpusteşti nesaţiul tău Şi peste-ale clienţilor ogoare şi cămine! ollănescu, h. o. 167. + (Maram. şi Transilv.) A elibera; a da drumul. Cf. bugnariu, n. 261/18. Năposti-mă, soră-n casă, Că mă plouă de mă varsă, ţiplea, p. p. 32, cf. 7. Pe turc tare l-a rugat, Să-i nă-poastă nevasta, Că banii-napoi i-a da. bud, p. p. 15, cf. 3. Căpitane, căpitane! Năposteşte-mi mîndrucu. Numai de li-i năposti, Eu cu bani ti-oi cumpăni, bîrlea, b. 45. Năpost'i-l să vie-acasă, C-a de-afla cina pă masă. t. pa-pahagi, m. 29. Năposti-mă, soră-n casă, Că io-s Costan, fratele tău. arh. folk. i, 162. + (Prin Maram.) A desface, a desfăşura, a întinde. Prins-a pruncul a grîmji, Bradul poale-a năpusti, bud, p. p. 67. 2. Refl. (Despre fiinţe; de obicei urmat de | determinări introduse prin prep. „asupra“, „la“, „spre“, „în“ etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva (cu intenţii agresive); a năvăli (1, 2), a tăbărî, a năpădi (1), (învechit şi regional) a năduli (1), (regional) a năboi3 (2), a se năprăti. [Turcii] se năpustiră la Galata, de făcea şi acolo groază, moxa, 403/36. 942 NĂPUSTI — 108 — NĂPUSTIRE Se năpustiră cu săbiile în ei. negruzzi, s. i, 152. Se năpusti asupra ei un lup. ispirescu, l. 16. Se năpusti peste Dunăre asupra Vidinului. id. m. v. 18. [Duşmanii] asupra mea se năpustiră. macedonski, o. i, 38. Şi să nu ai nici o teamă, că de-o să te bănuiască Cyrus, furios asupră-ţi n-are să se năpustească, ollănescu, h. o. 68. Flăcăii s-au năpustit la el, urlind desr peraţi. rebreanu, i. 12. Ţăranii s-ar năpusti, fără multă vorbă, la hambarele boierilor, dacă nu şi mai râu ! id. R. i, 224. Cîinii ciobăneşti, izbiţi de neaşteptata arătare a streinilor, se năpustiră în ei. galaction, o. 282. O salvă de focuri se dez-lănţui în zăpuşeala de moarte . . . Masa compactă, însă, deodată s-a desfăcut în zeci de bucăţi, năpustindu-se asupra soldaţilor, sahia, n. 37, cf. 85. Un căţel cărunt, cu cîrlige de păr în jurul botului, se năpusti la mine îndată ce tulburai liniştea locurilor, sadoveanu, e. 127. Şi deodată, zvîcnind înapoi, rupse funia, şi ca turbată, se năpusti peste balustrada punţei. cart, s. m. 93. Ciobanii şi tractoriştii săriră din groapă şi se năpustiră cu lopeţile ridicate, urlînd. v. rom. august 1954, 92. Copiii se năpusteau orbeşte în praful străzii să înşface bănuţii, pas, z. i, 54, cf. 218. Echipajul sări pe uscat şi se năpusti spre cele două corăbii vecine, tudoran, p. 33, cf. 90. Jandarmii se năpustiră furioşi în celulă să execute ordinul, vornic, p. 208. Feciorul lui Trafulică se năpusti asupra lui şi îl opri. preda, d. 210. Se năpusti înainte, orbiş. t. po-povici, se. 63. A rămas cîteva clipe pe gînduri în faţa cortului, apoi s-a năpustit înăuntru, il ianuarie 1962, 9. Balaurul, cum îşi văzu duşmanul căzut jos, se ridică iute şi se năpusti furios spre dînsul. popescu, b. ii, 24, cf. graiul, i, 34. (I n t r a n z.) [Ostaşii] au şi năpustit asupra joimirilor. neculce, l. 128. Grozav aş vrea să năpustească un zimbru furios, dela-vrancea, o. ii, 104. <0> E x p r. A se năpusti în vorbă = a se avinta într-o discuţie, a se îmbulzi la vorbă. Şi b&trînii, hi-hi, ho-ho, hi-hi.. . Rîd cu lacrămi, năpustindu-se în vorbă, care mai de care mai şiret la cuvînt. delavrancea, h. t. 11. <£> (Despre fenomene ale naturii) Deodată, vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. dunăiieanu, ch. 206. Spre Atlandide mă duceam cu gîndul, dar deodată Se năpustea Khamsinul să le schimbe în pustiuri, densusianu, l. a. 76. Prin ferestrele sparte ploaia şi viscolul se năpustesc cu şuierături. gIrleanu, l. 24. Viforul se năpusteşte din crivăţ, cu modulaţii sinistre, sadoveanu, e. 94. Ploaia se năpusteşte asupra noastră cu boabe mari şi dese. stan cu, u.r.s.s. 170. <> F i g. Lipsea cîteodată de-acasă, dar cînd venea se năpustea cu mai multă dragoste asupra fetei, tas, z. i, 184. Motzeanu se năpusti la Dărnescu, pe care l copleşi cu o droaie de complimente, t. popovici, s. 323. + (Regional; despre sînge) A ţîşni, a curge cu violenţă (Bîrsana-Sighetul Marma- ţiei). alr sn v h 1 368/353. I s-o năpust'it sîngăle pă nas. ib. +Tranz. (Regional; despre lacrimi) A-l podidi. Inima mi-i friptă, arsă. Cînd am sorbit lingura, M-au năpustit lacrăma. sevastos, c. 185. + Tranz. (Rar) A invada, a copleşi. Zidurile împrejmuitoare, risipite şi năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. .., de gîze roşii, eminescu,’ n. 94. 3. Tranz. (învechit şi regional) A părăsi, a lăsa, a abandona; a neglija. Au fugit boierii noştri şi v-au năpustit, neagoe, înv. 239/10. Deprinundu den zi în zi aşa, năpusti trebile ţărăi, că pre cît îl iubiia întâi, pre atîta îl urîsă apoi. ureche, l. 182. Văzînd Mihai Vodă că nu poate să o dobîndească [cetatea],... o năpusti şi iarăşi s-au întors în scaun în Bucureşti. anon. cantac., cm i, 121. Atuncea ei ş-au năpustit bucatele lor şi au fugit. r. gre-ceanu, cm îi, 67. La întoarcerea sa au luat cetatea Neamţului, ce era năpustită de lăcuitori. şincai, hr. iii, 142/35. Năpustesc hulii şi alte paseri pădurile, calendariu (1814), 90/20. Să vedem iar pre sărmanii fii... părăsiţi de mumele lor şi năpustiţi pe mîinile doicilor şi a slugilor, mumuleanu, c. 14/15. Corăbierii, co-prinşi de spaimă, năpustea cîrma. marcovici, d. 261/11, cf. 167/20. Fiind... năpustit cu totul şi fără vreun ajutor, gorjan, h. i, 136/12. Neguţătorii, sosind cu marfa lor la punct, sînt siliţi a o năpusti acolo în drum ceasuri (a. 1842). doc. ec. 775. Năpustiră cetatea şi fugiră peste Dunăre, bălcescu, m. v. 185, cf. 53. Puse [laptele] pe foc Şi-l năpusti-n vatră, nengrijind de loc. pann, p. v. ii, 149/26. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit şi în păduri l-a năpustit. odobescu, s. iii, 206, cf. ii, 40. Puse [copilul] într-un pom nalt şi îl năpusti acolo, ispirescu, l. 389. Să-ţi fac mustrări şi apologia lumii pe care ai năpustit-o. galaction, o. 225. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! alecsandri, p. p. 351, cf. teodorescu, p. p. 274. Maiorule, dumneata, Cunună-mă cu Rada, Că-ţi năpustesc ordia Şi mă duc la Mavrodin. mat. folk. 91. Pe mal, pe Antofiţa scotea, Luntrea o năpustea. păsculescu, l. p. 178. L-o năpustit muierea şi copiii, gr. băn. 194. <0> A b s o 1. Vai de cel care iubeşte, Iubeşte şi năpusteşte, Cu doru se prăpădeşte, hodoş, c. 38. + R e f 1. (Regional) A se lăsa, a se neglija. Cf. şez. vii, 182. — Prez. ind.: năpustesc; iraper.: năpusteşte şi (regional) năpusti. — Şi: (învechit) nepusti, (regional) năpăsti (marian, na. 46), năpîstl, năpostf (prez. ind. şi năpost, ţiplea, p. p. 113; Bun, v. p. 80, bîrlea, c. p. 30, 155) vb. IV. — Din V. Si. NdnO\fCTHTH. NlPUSTlBE s. f. Acţiunea de a (se) năpusti. 1. (Regional) Eliberare; demitere. Cf. năpusti (l). Cf. bugnariu, n. 261/18. 943 NĂPUSTIT1 — 109 — NĂRAV 2. (Rar) Năvală (I 1). Cf. năpusti (2). Ca un vultur p-a sa pradă, Ce-şi repede năpus-tirea, Dă un geamăt, lungi mugiri. heliade, o. i, 84. Voinicul calcă-n picioare Pe rănitul care moare; Iar pedestrul doborît In cumplita năpus-tire, Sub a calului izbire, A căzut şi a perit. negruzzi, s. ii, 82. 3. (în dicţionarele din trecut) Lăsare, părăsire, abandonare. Cf. năpusti (3). Cf. LB, PONTBRIANT, d., costinescu. — PI.: năpustiri. — V. năpusti. NĂPUSTÎT1 s. n. (Prin Mararn.) Năvală (II). Cf. ŢIPLEA, P;*P. 113. — PI.: ? ' — V. năpusti. NĂPUSTÎT2, -Ă adj. (învechit şi regional) Părăsit, abandonat. Mă simţ singuratic şi năpustit, marcovici, d. 359/22. Fiind .. . năpustit cu lotul şi fără vreun ajutor, gorjan, h. i, 136/12. Ce cauţi aici la mine in locaşul acest năpustit şi întunecos? conv. lit. ix, 187. Amîndoi [copacii], ca doi fraţi sărmani şi năpustiţi, crescuse singuratici p-acel costiş, odobescu, s. i, 166. Veniră să caute o soartă mai pacinică într-acea nouă patrie, năpustită, în timpii urgisiţi ai potoapelor barbare, id. ib. 252. Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. galaction, o. 80. Înţelepciunea mea dormea acasă, în cărţile năpustite, id. ib. 347. Ce te miri de mine, D-un cioban ca mine prăpădit Şi la tîrlă năpustit, mat. folk. 212, cf. chest. ii 41/9, 313, alb ii/i h 256. — PI.: năpustiţi, -te. — V. năpusti. NĂPUSTIT (ÎR, -OARE subst. I. S. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care lasă pe cineva fără ajutor, costinescu. II. S. m. (Regional) 1. Slobozitor (la războiul de ţesut) (Bîrsana-Sighetul Marmaţiei). alr sn .ii h 477/353. 2. Grăunţar (la roata morii) (Blrsana-Sighetul Marmaţiei). alr sn i h 174/353. — PI.: năpustitori, -oare. — Năpusti + suf. -tor. NĂPUSTRdC subst. v. năpirstoc. NĂPUŞĂNIE s. f. (Prin sud-estul Olt.) Covrig mare, făcut din făină nouă (din primul măcinat), împodobit cu busuioc, legat cu arnici roşu, care este aruncat în fîntînă, scos cu ciutura şi împărţit celor prezenţi (cu diverse ocazii), cv 1951, nr. 5, 26. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NĂPUŞOR s. m. 1. Diminutiv al lui nap. 2. (Bot.; regional) Omag (Aconitum). Cf. BARCIANU, V. — PI.: năpuşori. — Nap + suf. -uşor. NĂRĂCLEŢE s. f. pl. v. naracliţă. NĂRĂCLIŢĂ s. f. v. naracliţă. NĂRĂMĂ s. f. v. năframă. NĂRĂMNIŢĂ s. f. (învechit şi regional) Zdreanţă, cîrpă. lb, cf. cihac, ii, 212. — Pl.: năramniţe. — Din bg. HpaMHHiţa. NĂRĂMŢĂ s. f. v. naramză1. NĂRĂMZĂ1 s. f. v. naramz. NĂRĂMZĂ2 s. f. v. naramză1. NĂRĂNCI s. f. v. noroancă. NĂRĂNŢĂ s. f. v. naramză1. NĂRĂNZĂ s. f. v. naramză1. NĂRĂV s. n. 1. (învechit şi popular; adesea determinat prin „bun“, „rău“ sau echivalente ale acestora) Obicei, deprindere; comportare; (la pl.) moravuri. Că nu e năravu[ 1] rimlea-niluru se dea vru[n] omu spre perire. cod. vor. 70/4. Strică amu năravul cela dulcele (obiceiurile bune b 1938) cuvintele cealea realele (a. 1569—1575). gcr i, *13/30. Cu năravuri bune să ne înfrîmseţăm. coresi, ev. 208. Nărav avea amu oamenii la praznice şi sâmbăta să se adune. id. ib. 407. Ale meale năravure urîtu-le-aţi şi le-aţi lepădat (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 227/8. Năravuri reale (cca 1618). gcr i, 50/30. Cela ce nu face la boeriia lui după toc-mealele şi năravurile ce au fost mai de mult aceii boerii... acela ... greşeaşte cu înşelăciune, prav. 253. Plini... de năravuri reale. n. test. (1648), 207r/22, cf. 152r/23. Vorbele cele rele strică năravurile cele bune. neagoe, Înv. 3/24, cf. 17/13. Un fiiu frumos la faţă şi curat la năravuri. dosoftei, v. s. septembrie 31y/ll, cf. noiembrie 112r/26. Scrie episcopul Vichentie în cartea lui ce-i dzic: Oglinda năravurilor (a. 1692). gcr i, 295/28. Iară nu că doară au rămas lucrurile aşa lăsate şi îngăduială s-au dat acelor hicleani ovrei, ca deprinzindu-se cu d-acealea să rămîie în nărav. c. cantacuzino, cm i, 26. Cinci lucruri sînt nefolositoare, cînd nu sînt însoţite cu alte cinci: cuvîntul fără de ispravă ..., ştiinţa fără năravuri bune... (a. 1713). gcr ii, 7/17. Mai uşor este să nu jure nimenea, că ... este ... numai un nărav rău (a. 1746). ap. tdrg. Următori şi aseamene la năravuri răvnitori... v-aţi arătat 960 NĂRAV — HO — NĂRAV lui Pavel. mineiul (1776), 148vl/25, cf. 188v2/27. Naravurile şi obiceiurile peruvienilor. ist. am. 62v/9. Au vrut întăiaşi dată să facă cu el după năravul turcilor, şincai, hb. ii, 37/31. Au fost cu line năravuri, maior, ist. 202/6. Face pre născuţii lor aseamenea şie întru năravuri (a. 1809). gcr ii, 202/31. îşi aleage muiate şie mai vîrtos frumoasă decît cu năravuri bine cuviinţate. calendar iu (1814), 128/22. Am scris aceste obiecturi, satere, prin care arăt osebite caracteruri şi rele năravuri, mumuleanu, ap. gcr ii, 246/20. O casă de corecţie... al căria scopos este de a întoarce la năravuri bune pe acei ci au început a înfrînge legile, ar (1829), 226x/19. Comedia, prin batjocora sa, luînd în rîs prejudeţele şi urîtele năravuri, a fost biciul cel mai grozav al viţiului celui îngîmfat. heliade, o. ii, 58. Constantin Stamati, bărbat literat,... are tălmăcite ... alese istorii pentru întocmirea năravurilor celor bune. cr (1830), Fericirea... stă ... în năravuri lăudate, marcovici, c. 98/23, cf. 129/6, id. d. 10/19. Pururea vă învăţăm acele ce socotim de cuviinţă spre folosul şi împodobirea năravurilor voastre, drăghici, r. 4/6, cf. 158/26. Mă întreba adeseori ca să le povestesc despre toate ale Vavilonului, adică despre năravuri, despre prăvili şi despre oştirile şi veniturile împărăţiei. gorjan, h. ii, 10/30. îndată ce am trecut în Silezia... alte năravuri şi altă idiomă de limbă ne-au vestit că nu mai eram în aceiaş ţară. kogălniceanu, s. 8. Cînd relele năravuri vuiesc neîncetat, Atunce adevărul nu este ascultat. DONici, f. 87, cf. id. f. ii, 32/10. Amar ţie I că ţ-ai răpus năravurile bune Şi ai ajuns desă-vîrşit întru nenţelepciune. pann, e. iii, 23/11. Hainele, naravurile, pămîntul au luat prifacere. russo, s. 11. Naravurile erau simple, căci domnii erau simpli, negruzzi, s. i, 272. Cu traiul cel cinstit, Cu năravuri lăudate, E oricine fericit. alexandrescu, o. i, 297, cf. id. m. 254. Sîntem în stare să producem, atunci mai ales cînd nu ne-am răsipi puterile, după răul nostru nărav. odobescu, s. iii, 646. Năravurile vîrstelor pe rînd le observaţi Cu cele-n cursul anilor prefaceri ale firii, ollănescu, h. a. p. 20. Pe cetitorul de mijloc îl pasionează mai mult... năravuri caracteristice ale oamenilor mari. f (1906), 21, cf. 9. De data aceasta, colegii mei sînt mai mult decît punctuoşi. De şi-ar ţinea năravul 1 agîr-biceanu, l. t. 307. Dar năravurile sînt tot acele şi, sub numele nou, oamenii tot aceiaşi, c. pe-trescu, c. v. 80. Eu din copilărie am năravul să dorm tîrziu dimineaţa, teodoreanu, m. ii, 195. Aşa cred eu că unde m-am născut la apa Moldovei ş-am trăit la baltă şi-ntre pescari — de aceea a rămas acest narav în mine. sadoveanu, o. ix, 453, cf. id. p. m. 115. Alţii cată, după năravul tîlhăresc, jur împrejur — poiana toată. v. rom. octombrie 1954, 27. Numai de şi-ar ţine mult năravul ista. camilar, n. i, 164, cf. 253. De unde să-i treacă prin cap că regimentele aveau nărav să-şi scrie pe numele lor caii oamenilor şi încă ai voluntarilor? galan, z. r. 40. Dar Piperea-i ca şi dracul, Ştie rîndul şi năravul. reteganul, tr. 36, cf. alr i 1 310/9, 746, 748. Cîţi oameni, atîtea năravuri., zanne, p. ii, 371. <>Loc. adv. întru (sau pre, din) nărav = conform obiceiului, tradiţiei. Şi într-acelaş nărav iară sărută pre ei cu cuvîntul. coresi, ev. 129. învăţă întru nărav şi se rugă de ei să fie întru învrătoşarea credinţeei Domnului (a. 1569— 1575). gcr i, *11/6. Vă poftesc, din nărav vechi, Trei căzi pline cu curechi. sevastos, n. 291. <$* E x p r. (învechit) A umbla pe nărav de... = a se comporta ca ..., a imita pe ... Episcopul ce... va umbla pre nărav de cocon (a. 1640). ap. tdrg. + (învechit) Fel, chip, mod; posibilitate. Lăcuiia el în năravul fierilor. coresi, ev. 364. Părea-i amu că-l va învăţa Hristos pre el şi va da nărav, ca şi în vecie viu să fie. id. ib. 432. Loc şi nărav pipăiia s-afle... ca să vază pre iubitulu-ş. id. ib. 452. 2. S p e c. Obicei, apucătură, deprindere rea; cusur, viciu, patimă (4), (regional) nărăvie, madea (13), natură (3), parfie(l). Esă urîciuni amară aveţi şi năravure întru inimile voastre, nu vă lăudaţi şi nu minţireţi (a. 1569—1575). gcr i, *10/18. Pre iubitorii de argint arată năravul lor : cel cumplit, varlaam, c. 177, cf. 64. Socotind că-ş va părăsi năravul, neculce, l. 310. Cei clătiţi de năravurile vicleanului luptătoriu. mineiul (1776), 158rl/31. începuse a deprinde puturosul narav [fumatul], russo, s. 28. Aju-tă-mă ca să mă dezbăr de pîrdalnicul meu de nărav, odobescu, s. iii, 45. Nu-l ducem noi la spînzurătoare numai aşa, de flori de cuc, să-i luăm năravul, creanga, p. 332, cf. 48. Radu, ca un băiat cuminte şi înţelegător... , s-a dezbărat de năravul lui. vlahuţă, o. a. 96, cf. 154. A biciui anumite năravuri, spre a moraliza pe contemporani, ibrăileanu, sp. cr. 219. Zădar-nică e orice protestare. Voi, cei ce-n lume aţi comis păcate, Lăsaţi-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B, 95. ÎOT CWCoiu Satului, Cu năravu dracului, marian, sa. 173. Hai, mîn-druţă, la pârău, Să-ţi arăt năravul meu; Cîte zile-s într-un an, Atîtea năravuri am. doine, 218. Lasă-te, mindro, de mine... — /o mă las cu Dumnezău, Nici un pic nu-mi pare rău; Ci-mi şede cîta cu greu, Că ţ-am luat năravul tău. hodoş, p. p. 151. Holercuţă, draga mea... Eu te beu şi tu mă-nbeţi, Multe năravuri mă-nveţi. şez. i, 143, cf. iii, 51. Are un nărav, de cam mănîncă mult şi străfigă. i. cr. ii, 290. Măi bărbate, ce mi-i bate, Din nărave nu mi-i scoate. bîrlea, c. p. 61. Năravul din fire nu are lecuire. odobescu, s. iii, 48, cf. sbiera, p. 247. Expr. A (se) învăţa cu nărav = a (se) obişnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. La ce tot dai [cerşetorilor]? li înveţi cu nărav 1 delavrancea, o. ii, 315. S-ar învăţa cu nărav. Ar aştepta să-l atingem la 960 NĂRAVNIC 111 NĂRĂVAŞ manşetă de cite ori îl înjuri, stancu, r. a. iv, 351. + (La animale, mai ales la cai) Obicei de a muşca, de a azvîrli din picioare, de a nu trage la ham etc^ I se năzare ca la caii cei cu nărav, alecsandri, t. 1173. Sui, cucona-şule, .. . n-are nărav dobitocul, jos nu te dă. contemporanul, iii, 827. Pe cal nu se dă cu „zbiciul“, ca să nu capete „nărav“. priheagul, p. R. 66. Cal cu nărav, alr i 1 110/333, cf. ib. 1 110/77, 200, a iii 3, 16. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. negruzzi, s. i, 248, cf. ALECSANDRI, P. III, 125, BOLINTINEANU, O. 158, f (1903), 160, zanne, p. i, 519. Cine încalecă măgarul, să-i sufere şi năravul, romanul glumeţ, 40, cf. zanne, p. i, 534. <>Expr. A îi cu nărav = a fi capricios, dificil; a fi încăpăţînat, îndărătnic. Căpitane! Iţi aducem pe nepoata lui Moţoc. E cam cu nărav ciocoaica: ' n-o auzi vorbind de loc... hasdeu, r. v. 64. ' (F i g.) La 60 de ani picioarele-s cam nesigure, cam . ... cu nărav; ele te răstorn uşor. alecsandri, t. 1 198. 3. (învechit şi popular) Fire, temperament, natură (3). Numai dulceaţa şi bunătatea lu Dumnezeu ajuta lu Iosif, de îmblînziia şi muiia năravul cela iutele a lui Pilat. coresi, ev, 137. Oştile văzură năravul lui fără milă şi svireap ca de lup. moxa, 378/26. Acesta Leu, cu numele şi cu- năravul de leu şi cu sufletul de fiară. id. 379/19. Curioasă titulă. Dinadins am potrivit-o aşa, cunoscînd năravul românului, f (1906), 3. Mîndra mea cu d-altul şede. Da şază cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău ... Numai o ţîr cam cu greu, Că ştiam năravul său. jarnIjc- ; bîrseanu, d. 158, cf. hodoş, c. 52. Du-te, mîn-druluţ, în draci, Cu al tău nărav nu-mi placi, Că tu pe toate le tragi, Şi pe cari nu ţi-s dragi, Numai mie but să-mi faci. bîrlea, c. p. 169. : Orice om cu năravul său. zanne, p. ii, 447. La cărţi, la drum şi la beţie se cunoaşte întreg năravul. id. ib. viii, 428. — PI.: năravuri şi (învechit) năravure, (regional) nărave. . — Din v. sl. Hpas'K. Cf. hg. HtpaB. NĂRÂVNIC, -Ă s. m. şi f. (învechit, rar) Persoană care are un nărav (2). Ca pre neşte ălhari.şi înşelători şi vrăjmaşi lu Dumnezeu ucide-vor pre voi hitleanii şi năravnicii ceia răii. coresi, ev. 474, ,cf. t. papahagi, c. l. — PI.: năravnici, -ce.. — Nărav + suf. -nic. NĂRAZ s. n. (învechit, raj^ cu sens neprecizat) O păreche de năraze fyjjcu (?) sirmă, peste tot cu mărgăritare (cca 1690). iorga, d. b. — Accentul necunoscut. — PI.: năraze. — Etimologia necunoscută. NĂRĂCLÎŢĂ s. f. v. naracliţă. NĂRĂDÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Maram. şi nordul Transilv.) = mărădui (2). Numa-a-tîta nărădesc Pînă murgu-mi potcovesc, vaida, cf. T. PAPAI-IAGI, M. 13, LEXIC REG. 21. NĂRÂGÎT, -Ă adj. (Prin Ban.) „Avizat, pus la cale, rînduit“. novacoviciu, c. b.- i, 15, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 144. — PI.: nărăgiţi, -te. — Din ser. narediti. NĂRĂITTjEĂ s. f. v. uăruitură. NĂRĂMZĂT, -Ă adj. v. naramzat. NĂRĂMZÎU, -ÎE adj. v. naraugiu. NĂRĂVĂLNIC, -Ă adj. (Regional) îndărătnic, încăpăţînat (Vladimiru-Tîrgu Jiu), alr i, 1 560/815. — PI.: nărăvalnici, -ce. — Nărav i + suf. -alnic. NĂRĂVAŞ, -Ă adj. (Despre animale, în special despre cai) Care nu se lasă strunit, care muşcă, azvîrle din picioare, care are nărav (2); năbădăios (2), nărăvit. Să luaţi seama: calul e cam nărăvaş, f (1900), 542. Calul nărăvaş aruncase cu picioarele de dindărăt, ap. tdrg. Cristea Busuioc se pomeni dincolo de far, în gura canalului, cu pluta săltînd pe valuri ca un cal nărăvaş, tudoran, p. 102. Fierarul bătuse în pămînt ştilpi groşi pentru legatul cailor nărăvaşi, preda, m. 118. Pusese vina pe el că ar fi betejit un. cal... fiindcă era nărăvaş din cale afară. t. popovici, se. 15, cf. alr i 1 110/9, 56, 148, 229, 394, 518, 677, 740, 890, 960, a v 14. <0> (Substantivat) Bădiţa Şimion încalică un naravaş; eu încalic altul, sado-veanu, o. xiii, 37. + (Substantivat) Epitet pentru un tînăr nerăbdător (2), nervos (3). Cînd pot să dau ochii cu Dumitrana? — Să-l întreb, nărăvaşule ! barbu, ş. n. 25. + (Despre oameni) Care are apucături rele; vicios; arţăgos. Com. liuba, cf. alr 11 517/186, alr sn v h 1 247. <0> (Substantivat) Piaie nărăvaşi, trîntori... şi stricaţi din ţară. jipescu, o. 111, cf. 33. Stoica e un nărăvaş, şi aşa i se cuvine, d. zamfiresctj, t. s. 17. Prin cîrciumi, întinseseră mai nărăvaşii întru pahar petrecere la toartă, pas, l. i, 60. + F i g... Neascultător, îndărătnic. Aşa-i c-arn fost pe vremuri bun cosaş? Ce brazde aurii lăsam în urmă 1 Dar iată, braţul cade nărăvaş, Trunchiul s-apleacă, pasul se curmă, beniuc, m. 131. <£> (Adverbial) S-au depărtat de mal cu chiu cu vai, preţ de-o aruncătură de bolovan, şi de-acolo înainte luntrea a început a li se învîrti nărăvaş în cercuri tot mai strimte, v. rom. aprilie 1954, 132. 970 NĂRĂVEALĂ — 112 — NĂRĂVOS — PI. : nărăvaşi, -e. — Nărav -f suf. -aş. NĂRĂVEĂLĂ s. f. (învechit şi regional) Faptul de a se nărăvi. 1. Cf. nărăvi (1). Cf. LM, DDRF. 2. Cf. nărăvi (2). Cf. klein, d. 385, lb, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Expr. Om CU (sau de) nărăveală = om de înţeles, cu deprinderi bune, civilizat. Pleci adecă-n treabă bună şi la om de nărăveală. conv. lit. vi, 113. Oameni cu cinste şi nărăveală. slavici, ap. tdrg. — Pl.: nărăveli. — Nărăvi + suf. -eală. NĂRĂYÎ vb. IV. 1. R e f 1. A lua un obicei (rău), a se învăţa, a se obişnui, a se deda (la rău). S-au nărăvit rău a asupri şi a încărca pe ticăloşii lăcuitori. dionisie, c. 389. Mumele ... s-au nărăvit rău. piscupescu, o. 8/14, cf. 94/7. Fiind sub ocrotirea părintelui tău, ai săvîrşit multe blăstămăţii, cu alţi feciori buiaci ca şi tine, nărăvindu-te in jocuri şi beţii, sadoveanu, z. c. 57. Tudor Stoenescu ... nărăvit acum cu rolul de confesor..., îşi compuse o figură de circumstanţă, c. petrescu, o. p. ii, 61. De la o vreme se nărăvise să sugă ţuică din ţoi. tudo-ran, p. 45. Să te obişnueşti, dar să nu te nără-veşti. zanne, p. viii, 78. <0> T r a n z. Lascu, mai tînăr şi mai îndrăzneţ, a nărăvit-o să alerge şi ea după maşini, arghezi, c. j. 86. Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtişaguri. STAN cu, d. 312, cf. ALR Il/l h 150. 2. R e f 1. r e c i p r. (Transilv. şi Ban.) A cădea de acord; a se înţelege; a se împăca. Cf. anon. car. S-au jăluit... cum că să nu să nărăvească bine, cum s-ar cade, cu ceia alţ preoţi den sat, nice cu seteni (a. 1713). bul. com. ist. ii, 271. Feciorii lui Attila, după ce au înţeles solia, nu s-au nărăvit între sine. şincai, hr. i, 86/30. Despre anul în care s-au făcut creştin Bogore, craiul bulgarilor,... autorii nu se nără-vesc intre sine. id. ib. 157/9. Neputîndu-se nărăvi carea e acea adevărată cale. ţichindeal, f. 214/16. Un an de viaţă îi fu destul, ca să ieie seama că nu se poate nărăvi cu lumea aceasta, f (1906), 21. Nu se nărăvesc laolaltă. Io mă nărăvesc bine cu vecinii, mat. dialect, i, 82. + (Ironic) A nu se înţelege, a se certa. Doi cîni se nărăvesc la un os, se zice despre oamenii răi care se ceartă pentru un lucru de nimic. Cf. zanne, p. i, 380. + (Transilv.) A se tocmi (pentru a ajunge la o înţelegere). Ni naravim cu pacurariu. arh. folk. v, 115, cf. ALRM sn i h 258. 3. Intranz. (învechit) A permite, a încuviinţa, a îngădui; a păsui. Cf. anon. car. Au zis „de vei vrea să facem aicea trei colibi'1, adecă de vei nărăvi. antim, p. 12. Costandin să le fie domn, că le va fi bine cu el şi el le va nărăvi la toate şi-i va mulţiămi pe toţi cu boierii şi cu venituri din ţară. dionisie, c. 203. Să le mai nărăvească şi să-i îngăduie a-şi strînge sămănă-turile. id. ib. 217. — Prez. ind.: nărăvesc. — V. nărav. NĂRĂYÎE s. f. (Regional) Nărav (2) (Silistraru-Brăila). păsculescu, l. p. 259. Tu cu nărăvia ta, O să dai, mări, de belea. id. ib. — Nărav -f suf. -ie. NĂRĂYtRE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a se nărăvi (1); obicei (rău). Obiceiurile noastre stricate, sucite şi aduse de-a-ndoa-sele în rele şi spurcate nărăviri. piscupescu, o. 32/13. Pentru ce nu părăseşti relele nărăviri, cînd o dată cunoşti că-ţi aduc necinste, marco-vici, d. 10/12, cf. 9/24. Ea nu schimbă firea, Nici stîrpeşte nărăvirea. pann, p. v. i, 61/9, cf. ii, 143/14. Nişte versuri care nărăvirea pri-hănesc, Cu greţoasa clevetire nicidecum nu se-nvoiesc. negruzzi, s. ii, 290, cf. 226. Dar reaua nărăvire, Ce o aveţi din fire, Nu se tămăduieşte. alexandrescu, o. i, 219. Meserie are bună, însă ea nu schimbă firea, nici nărăvirea. zanne, p. v, 411. — PI.: nărăviri. — V. nărăvi. NĂRĂYÎT, -Ă adj. Care este deprins, obişnuit, dedat (rău) cu ceva. Această mumă desfrînată şi rău nărăvită... mă vîndu. gorjan, h. ii, 121/13. Omul cel nărăvit rău, Tot la rău e gîndul său. pann, p. v. ii, 27/5. Sîntem cu Lybii vecini, un neam nărăvit în războaie, coşbuc, ae. 19. îţi spun, mi-e nesuferit Un tovarăş aşa nărăvit, gorun, f. 52. Se aflau şi cîţiva beţivani nărăviţi la gîlceavă. stancu, r. a. iii, 19. Vechiul şi nărăvitul marinar ... vedea în mişcarea proletară prilejul de a parveni la un post de comandă. s. c. şt. (iaşi), 1958, nr. 1—2, 115. + Pasionat, pătimaş. Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri şi de petreceri, c. petrescu, c. v. 194. + S p e c. (Despre animale, mai ales despre cai) Nărăvaş. Măgarul nenvăţat Şi prea râu nărăvit, alexandrescu, m. 375. Desprinse din cui un haramnic, cu care tată-său, în tinereţe, bătea caii nărăviţi, d. zamfirescu, v. ţ. 160, cf. id. r. 83. Moşneagul acesta îi aducea aminte de acei dini nărăviţi care se lipesc de pămint cîtă vreme-i priveşti, iar cînd nu-i bagi de seamă, îţi sar în spate. v. rom. iulie 1953, 152, cf. alr i 1 110/825, 837, 840, 850, a v 14. La calul nărăvit, pinten ascuţit, se spune despre un om rău, care ascultă numai de frică. Cf. zanne, p. i, 344. — PI.: nărăviţi, -te. — V. nărăvi. NĂRĂY(5S, -OĂSĂ adj. (Regional) Care are *m deprinderi rele; prost crescut, grosolan; arţă- 976 NĂRĂVUŞ — 113 — NĂRTOS gos, cicălitor. Cf. lb, baecianu, v., alexi, w., i. cr. iii, 287. Om nărăvos. alr i 1 564/231. L-a diznerdat, alintat, di-atîta-i nărăvos. alr ii/i h 150/682, cf. alr ii 4 239/682. Nărăvos, iutse la rrânie, hărţăgos. alr sn v h 1 247/76. + (Despre cai) Nărăvaş. Cf. pontbriant, d., ddrf, alr i 1 110/270, 798, a iii 10. — PI.: nărăvoşi, -oase. — Nărav + suf. -os. NĂRĂVtfŞ s. m. (Regional) Persoană cu deprinderi rele; om prost crescut, arţăgos (Bistriţa), paşca, gl. — PI.: nărăvuşi. — Nărav + suf. -uş. NĂRĂZl vb. IV. Refl. (Regional) A se mira1 (1) (Boineşti-Baia Mare), arh. folk. i, 234. Da fratele lui s-o tare nărăzit că ce putere are. ib. 182. — Prez. ind.: nărăzesc. — Etimologia necunoscută. Cf. m i r ă z i. NĂRĂZNĂT, -Ă adj. (Regional; cu sens neprecizat) Se îmbracă urît, cu velinţe rupte şi cu otrepe nărăznate. sevastos, n. 307. Şi-n brîul lui lat, nărăznat, două pistoale şi-un hanger ţin casă-mpreună. sandu-aldea, d. p. 39. — PI.: hărăznaţi, -te. — Cf. n a r a m z a t. NARE s. f. v. nară. NĂRlLĂ s. m. sg. (Regional) Năsăilă (1). V. năsos. (Scărişoara-Abrud). Cf. alr ii/i mn 5, 6 838/95. — Nară + suf. -ilă. NĂRÎMZĂT, -Ă adj. v. naramzat. NĂRÎMZÎU, -IE adj. v. narangiu. NĂRÎNZĂT, -Ă adj . v. naramzat. NĂROĂIE s. f. (Regional) Făgaş sau rîpă, pline cu cioturi şi pietre, făcute de şuvoiul ploilor; (regional) năruitură (2) (Băiţa-Brad). chest. iv 45/109. — PI.: ? — Cf. n ă r u i, noroi1. NĂRdC s. n. v. noroc. NĂROCEŞTE adv. v. noroceşte. NĂROCÎ vb. IV v. noroci. NĂROCÎRE s. f. v. norocire. NĂROCÎT, -Ă adj. v. norocit. NĂROCdS, -OÂSi adj. v. norocos. NĂRdD1 s. n. v. norod1. NĂRdD2, -OĂDĂ adj., subst. v. nerod. NĂRODĂTEC, -Ă adj. (învechit, rar) Nebun (I 2). Cf. lb. — PI.: nărodateci, -ce. — Nărod2 + suf. -atee. NĂRODITdR, -OARE adj. v. neroditor. NĂROD dl, -OĂIE adj. v. nerodoi. NĂRdl1 s. n. v. noroi1. NĂROl2 vb. IV v. noroi2. NĂROIĂ vb. I v. noroi2. NĂROldS, -OĂSĂ adj. v. noroios. NĂROÎT, -Ă adj. v. năruit. NĂRdS, -OĂSĂ adj. (Regional) Năsos (Mof-tinu Mic-Carei). alrm ii/i mn 5, 6838/334. — PI.: năroşi, -oase. — Nară + suf. -os. NĂROZfiNIE s. f. (învechit) Nerozie (1). Aceaste nărozenii şi nebunii, credinţe deşearte le-au lepădat, ţichindeal, f. 282/13. — PI.: nărozenii. — Nărozi (pl. lui nărod2) + suf. -enie. NĂROZÎE s. f. v. nerozie. NĂRTÎLĂ s. m. sg. (Prin Mold. şi Bucov.) Năsăilă (D- V. năsos. Ce ai, nărtilâ? alecsandri, ap. tdrg, cf. pascu, s. 332, şez. iii, 82. — Cf. n ă r t o s . NĂRTlŢE s. f. pl. (Regional) Nări. V. nară (I 1). Cf. ddrf, candrea, f. 338. Din nârtiţele nasului, marian, d. 21. — Pl.: nărtiţe. — Cf. n a r ă, n ă r t o s. NĂRTÎCldS, -OĂSĂ adj. (Prin Bucov.) Năsos. Cf. şez. iii, 82. — Pl.: nărtîcioşi, -oase. — Nărtiţe + suf. -os. NĂRTdS, -OĂSĂ adj. (Prin Mold.) Năsos; f i g. mîndru (I 3), fudul, arogant. Ce rîdeţi voi, măi! Nu ştiţi că astăzi acela-i mai cuminte care-i mai nărtos? alecsandri, t. 154, cf. pamfile, j. II, 156, pascu, s. 332. Era nărtos, de nu puteai să-i ajungi cu prăjina la nas. Com. din piatra neamţ, cf. coman, gl., alrm ii/i mn 5, 6838/455, 514. 1008 NĂRUI — 1.14 — NĂRUIT — PI.: nărtoşi, -oase. — Cf. n ă r t i 1 ă. NĂRUÎ vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) dărîma, a (se) surpa, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli; s p e c. (despre construcţii) a (se) ruina, l-au lovit din toate părţile şi năruind copacii cei înţinaţi asupra lor, multă oaste leşească au perit. ureche, let. i, 138/30. Munţii cei înalţi, şi malurile ceale înalte, cînd să năru-iesc... durăt fac mai mare. m. costin, ap. sen i, 199/29. Marea surpă şi mănîncă neîncetat ţermurii uscatului, aceea ce năruieşte de o parte, mută la alta ori grămădeşte în ddîncimile sale. ar (1830), 8*/31. Au văzut năruindu-să piatra sub care era peştera lui. drăghici, r. 112/1. Din mîncătura apei, o parte din acel mal, acu cîţiva ani, s-a năruit, odobescu, s. ii, 178. Şi lovind în faţă-n spate, ca şi crivăţul şi gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul, emi-nescu, o. i, 148. Un turn înalt pe care grozavul cutremur îl năruie dintr-o zguduitură. cara-giale, o. iii, 100. S-a năruit cu blestem altarul fumegînd. cerna, p. 18, cf. 51. A clătit stîlpii din loc şi-a năruit bolta, delavrâncea, o. ii, 160, cf. 17. Un zgomot surd de ape puternic frămîntate îmi izbi auzul, muntele din faţă păru că se năruie peste mine. hogaş, m. n. 223. Să pui să taie colţul ist de deal, că se năruie peste mine. id. dr. i, 133. Parcă ar fi vrut să năruie pereţii, să intre în casă. ardeleanu, u. d. 158, cf. 216. Şanţurile noastre erau pline de apă şi de noroi; pămîntul moale se năruia, surpat de umezeală, sadoveanu, o. ii, 72. [Casele] s-au năruit treptat, iar cenuşa li s-a împrăştiat în vînt. bogza, c. o. 241. In lupta cu elementele naturii, vasul şi oamenii primesc lovituri grele. Un catarg se năruie, v. rom. ianuarie 1954, 219. Baricada se năruia destul de repede, ib. august 1955, 46. într-o bojdeucă pe jumătate năruită de obuz, Toader Făclie cînta. camilar, n. i, 376. Venea un omăt, un vînt ori altă apăsare, şi acoperişurile se năruiau în capul oamenilor. galan, z. r. 90. Obuzul căzuse chiar în perete, năruindu-l. t. popovici, se. 148. [Dunăre] de ce curgi aşa tulbure? .. . Ori malurile ţi se năruie. şez. iv, 11, cf. chest. ii 13/22, 72, 156, 173, 201, 212, 213, 256, alr i 395/125, 360, 388, 412, 538, alr ii/i h 274. «£> F i g. BălCescu se gîndi că într-adevăr odată dezlănţuită revoluţia ... va nărui stăpînirea lui Bibescu. camil petrescu, o. ii, 14. Plecarea lui Vlad li năruia visurile clădite pînă acum. v. rom. iulie 1954, 55, cf. martie 1954, 142. Năvăliţi să deschidem drumuri largi, de belşug, Să năruim trîndăveli şi tăgadă, deşliu, g. 28. Setea mă năruie, Fierbe pe piatră Firul de apă prelins din cişmea. LABIŞ, P. 37. 2. Refl. (Despre fiinţe) A se prăbuşi cu toată greutatea corpului; a cădea inert. Ludovic Craiu s-au năruit într-o mlaştină călcat de calul său şi acolo s-au năduşit, ureche, let, i, 155/37. I-a venit preotului să se năruiască Ungă patul cu pinze albe şi, smulgîndu-şi părul, să-şi ceară iertare, galaction, o. 202. Vita se trase înapoi năruindu-se peste celelalte, călinescu, e. o. i, 109. Se năruise la masa lui de lucru, cu capul în mîini. pas, l. i, 257. Cineva urcă dintr-un salt treptele de afară ..., se izbi de uşă (se nărui, mai curînd, pe uşă) şi râmase locului. GALAN, B. II, 10, cf. ŞEZ. III, 82. 3. Refl. (Rar) A se năpusti (2), a năvăli (1, 2), a tăbări. Aşa fără de veste se năruia pe ţară Atotsfărămătoare urgia cea tatară. i. ne-gruzzi, s. ii, 116. Crîncenă, vijelia se năruia asupra noastră, stancu, r. a. i, 82. — Prez. ind.: nărui şi năruiesc; pers. 3 şi: (regional) năroaie. chest. ii 13/10. — Etimologia necunoscută. NĂRUIA!! s. f. (Rar) 1. Năruire (1). Cf. costinescu. 2. Năruitură (1). Cf. budai-deleanu, lex., DDRF. — PI.: năruieli. — Nărui + suf. -eală. NĂRUÎRE s. f. 1. Acţiunea de a (se) nărui; dărîmare, surpare, prăbuşire, prăvălire, ruinare, (rar) năruială (1). Cf. costinescu, ddrf. N-apucă să termine; răspunsul se rezolvă în năruire de munţi şi fum. camil petrescu, u. n. 360. Tunetele apropiate se descărcau deasupra capetelor în vuiet de năruiri, c. petrescu, a. 51. O clipă numai, prin năruirea lor mută, se deschideau sub noi prăpăstiile fără fund. v. rom. aprilie 1955, 244. 2. (învechit, rar) Năruitură (1). Să sune vîntul prin năruiri, negruzzi, s. ii, 56. [Locuise] înlr-o ticăloasă colibă părăsită făcută pe năruirile unei biserici vechi. id. ib. iii, 216. — PI.: năruiri. — V. nărui. NĂRXJÎT, -Ă adj. Dărîmat, surpat, prăbuşit; spec. (despre construcţii) ruinat. Care nume şi pe o peatră ce s-au aflat la o cetate năruită la Galaţi am cetit-o latineşte, m. costin, let. i, 17/33. Se şi văd aici gropi, găuri năruite. i. ionescu, p. 347. Trecu prin hăţişul grădinei şi prin zaplazurile năruite şi urcă iute scările. eminescu, n. 38. Treceam înainte... pe o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe alocurea. id. G. p. 102. Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, un munte năruit astupă valea de-a curmezişul, vlahuţă, d. 51. Din puncte bănuim tranşeea lor: Pe Ungă podul sfărîmat.. . , Pe după colţul năruit al morii. camil petrescu, v. 67. Dorm în scorburi, în tufişe, în palate năruite . .. eftimiu, î. 42. O pîrîitură de acoperiş năruit m-a făcut să mă 1012 NĂRUITOR — 115 — NĂSALNIE string... într-un gest instinctiv de apărare. G. m. zamfire seu, sf. m. n. ii, 213. S-a oprit... la un anume zid de bisericuţă năruită şi pustie. c. petrescu, a. r. 48. Lingă zidurile năruite ale cetăţii se află cavourile lor de marmoră. bogza, c. o. 189. Prin şuri, pe sub şopruri, pe prispe năruite, se îngrămădeau strins unii in alţii, dîrdîind în aşteptarea somnului, camilar, n. i, 10. Dincolo de şosea, peste un acoperiş năruit, cîmpia... se clădea către orizont în fîşii nesigure, galan, b. ii, 40. Locuri năroit'e. alr sn iii h 820/102. (F i g.) Infirmi năruiţi, otrăviţi prin influenţa corosivă a vitriolului, alecsan-dri, s. 7. Nu mai răscoli cenuşa năruitelor poveşti! vlahuţă, o. a. i, 34. Petre privea lung faţa năruită a bătrinului boier, rebreanu, r. ii, 201. (Substantivat) Clătinat, [turnul] se răstoarnă şi-n vuiet căzînd năruitul, Mii cutropite de greci le-ngroapă-n grozava ruină, coşbuc, ae. 40. — PI.: năruiţi, -te. — Şi: (regional) năroit, -ă adj. — V. nărui. NĂRUIT (ÎR, -OĂRE adj. (Neobişnuit) Care năruie (l)v Cf. COSTINESCU. — PI.: năruitori, -oare. — Nărui + suf. -tor. NĂRUITURĂ s. f. 1. Ruină a unei construcţii, (rar) năruială (2), (învechit, rar) năruire (2); parte prăbuşită, ruinată a unei construcţii. [Cetăţi] cărora le stau năruiturile, cit de abia semnele se cunosc, cum este una mai sus de Galaţi, m. cosţin, let. i, 24/31. La năruiturile cetăţei de la Galaţi s-au aflat un ban de aramă galbenă, id., ap. ddrf. Dar păingănul lui, tată, ce s-au făcut? — Cred că-l vor fi lăţit năruiturile, drăghici, r. 119/10. Se presupune că întinderea acelei catacombe s-ar trage înlăun-trul dealului; încercarea pe la năruitură este periculoasă din cauza malului, care vine drept în apă. odobescu, s. ii, 179. Săream peste năruituri şi baricade şi-am mers mereu- eminescu, g. p. 102. Năruitură Cetăţii Neamţului apare, din cauza dealului ros şi vizitat de vite, de o falsă măreţie sinistră, călinescu, i. c. 18. 2. (Regional) $urpătură, dărîmătură (Ibă-neşti-Dorohoi). alr i 395/394. S-o făcut o năruituri de pămînt.. ib. + Făgaş sau rîpă, pline cu cioturi şi pietre, făcute de şuvoiul ploilor; (regional) năroaie (Marginea-Rădăuţi). chest. iv 45/386. + Pietriş care cade la vale de pe munte (Pîrlul Pîntei-Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — PI.: năruituri. — Şi: (regional) nărăMră S. f. GLOSAR REG. suf. -tură. V NĂRUJÎT,\-Ă adj. (Prin Ban.) Muşcat, în-colţit sau atacat de cîini. novacoviciu, c. b. i, 15. — PI.: nărujiţi, -te. — Etimologia necunoscută. NĂRtJJNIC s. n. (Prin Mold.) Mămăligă fiartă cu brînză de oi. V. b a 1 m o ş. Cf. tdrg. — PI.: nărujnice. — Etimologia necunoscută. NĂRtÎMĂ s. f. (Regional) Poliţă (pentru vase) (Brădişorul de Jos-Oraviţa). Cf. liuba-iana, m. 98. După uşă, pre părete, se află o nărumă sau poliţă, pe carea să ţin blide. id. ib. — PI.: nărume. — Etimologia necunoscută. NĂS, NĂSĂ pron. pers. v. nus. NĂSĂDĂ s. f. 1. (Popular; cu sens colectiv) Snopi de cereale desfăcuţi şi împrăştiaţi pe arie pentru a fi treieraţi cu ajutorul vitelor, (popular) vraf, năsădeală (1) (alr i 912/166, 243, 573, alrm sn i h 54, a i 12, 20, 26, 35); p. e x t. boabe de grîu amestecate cu pleavă, rămase pe arie pînă la vînturare (alr i 912/160, alr ii 5 304/310, ib. 5 305/53, a i 20, 23, 35); boabe de grîu desprinse din spic. Din năsada care se mai numeşte şi.. vraf..., s-a zbătut în picioare\_le] cailor partea de deasupra, pamfile, a. r. 208. Către griul scuturat din pai zicem nasadă. alr ii 5 295/310. Trebi di răscolit nasada. ib. 5 295/414. 2. (Prin Mold., Bucov.) Arie (unde se treieră cerealele). Acest loc se numeşte arie,... arman, ... nasadă. pamfile, a. r. 143, cf. teodo-rescu, p. p. 151. [Iepele] în năsadă le-a băgat, Nouă zile le-a minat, Jirezile-a treierat, marian, s. r. i, 41, cf. i. cr. rv, 122. 3. (Regional) Teanc. Frunzele [de tutun] se fac păpuşi şi păpuşile năsadă, adică chită, teancuri şi într-această stare se vînd. i. ionescu, p. 413. + (Regional) Grămadă de gunoi scos din grajd (Bonţ-Gherla). chest. ii 427/345. 4. (Prin Munt.) Zăgaz, stăvilar. Oprirea unei gîrle... se poate întîmpla prin dărîmarea unui mal şi punerea acelei rupturi de-a curmezişul unui curs de apă în chip de năsadă. h xi 323, cf. chest. iv 41/742. 5. (Regional) Porţiune, bucată de pămînt cultivată (Ştefăneşti-Drăgăşani). arh. olt. xxi, 270. Mai avem o năsadă, o porţiune, o bucată şi isprăvim tot locul de prăşit, de secerat, ib. — PI.: năsade şi (regional) năsăzi (chest. iv 41/742). — Postverbal al lui năsădi. NĂSĂLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. NĂSALNIE s. f. v. năsălie. 1021 NĂSALNIŢĂ — 116 — NĂSĂDUI NĂSĂLNIŢĂ s. f. (Regional) Boală de oi nedefinită mai de aproape (Crucea-Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă s ă -d e a 1 ă. NĂSAPĂRIŢĂ s. f. v. nisipariţă. NĂSĂDEĂLĂ s. f. 1. (Popular) Năsădire (1); (concretizat; cu sens colectiv) snopi de cereale desfăcuţi şi împrăştiaţi pe arie pentru a fi treieraţi, (popular) năsadă (1). Cf. pamfile, c. 47, alrm sn i 54. 2. (Regional) Băteală (la ţesătură). Nesă-deala este în suveică, slavici, n. i, 54, cf. pamfile, c. 47. 3. (Regional) Numele unei boli, la animale, nedefinită mai de aproape (Răşinari-Cisnădie). Cf. păcală, m. r. 263. + „Umflătură“. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. — PI.: năsădeli. — Şi: (regional) nesădeâlă s. f. — Năsădi -f suf. -eală. NĂSĂDÎ vb. IV. 1. T r a n z. (Folosit si a b s o 1.) (Popular; complementul indică snopi de cereale) A aşeza, a împrăştia pe arie, pentru a treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. (complementul indică o arie de treierat) a curăţa, a aranja în vederea treieratului. Scot un rind de paie, năsădesc a doua oară şi caii încep a' treiera, sandu-aldea, a. m. 136. Nea Gavrilă.. . năsădeşte aria să bage cele cîteva paie spîne adunate de pe cîmp. pîrvescu, c. 83, cf. alr sn i h 73, a iii 4, lexic reg. 105. R e f 1. pas. Caii se virau in arie slobozi, după ce se năsădeau snopii, pamfile, a. r. 202. P. g e n e r. A risipi, a împrăştia. Eu cu mătura oi mătura-o, Cu gunoiul afară oi da-o, Porcii a năsâdi-o, Găinile a ricii-o. pamfile, b. 56. Dară Banul ce-mi făcea? Peste brazde că fugea ... Haine mîndre le rupea, Pe brazde că năsâdea, Tot cădea şi tot fugea. ant. lit. pop. i, 532. 2. T r a n z. (Prin Bucov.) „A bate trifoiul de-a mărunţelul, pînă iese din pleavă“, lexic reg. 105. +A strivi. Mi-am năsădit piciorul între 2 butuci. Com. din vicovu de sus-rădăuţi. + (Prin Maram. şi Bucov.; complementul indică oameni) A bate tare (trîntindu-1 jos); a buşi. Cf. i. cr. v, 153, com. din straja-rădăuţi, ALR SN iv h 978/349. 3. Refl. (Regional; despre sînge) A se închega, a se coagula. Cf. ddrf. Să uită pros-t’eşt’e şi sinzele să strică, să năsăd'eşt’e în vită. densusianu, ţ. h. 104. + (Despre bube, răni) A se umfla, a se tumefia ; a coace. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. 4. I n t r a n z. F i g. (Regional) A lua fiinţă, a se forma. Cînticu N io ar ii.. . D-apîi nis nu ştiu ieu di cîn îi năsădit. diaconu, vr. 94. 5. I n t r a n z. şi refl. (Regional; despre sînge, gaze etc.) A ieşi (cu putere); a ţîşni. Cratere.. . prin care năsădesc gaze puturoase. ap. scl 1963, 17. I s-o năsădit sîngele, a ţîşnit sîngele, a pornit fără nici o pricină, şez. xviii, 168. 6. Refl. (Prin Ban.; despre pînză) „A deveni impermeabilă, a se năclăi“. novaco-viciu, c. b. ii, 5. Pînza s-o „nâsăgit“, năclăit. id. ib. — Prez. ind.: năsădesc. — Din v. sl. H (în context figurat) Nu prinsei de veste . . . nici cînd „regina nopţii %,oartă“ pe năsălie de nouri albi începuse a pluti pe căile deşarte ale umbrelor înalte. hogaş, m. n. 64. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Sînt viu şi mi-i patul un pat-năsălie. beniuc, c. p. 106. + (învechit, rar) Targă pentru transportat bolnavi. Adusără în năsilie pre acea bolnavă, dosoftei, v. s. noiembrie 152v/36. + (învechit, rar) Jilţ, scaun. Pre năsilii şăzînd la judecată şi mergînd la calea sfeatnicelor, grăiţi, biblia (1688), 1762/29. 2. (învechit, rar) Coşciug. Cf. gcr i, 244/11, ii, 480, baronzi, l. 115. + (Neobişnuit) Mor- mînt. ANON. CAR. — Accentuat şi: (regional) năsălie. jahres-ber. v, 117, tdrg, alr ii/i h 171. — Pl.: năsălii. — Şi: (învechit) năselie (accentul necunoscut), năsilie s. f., nasăle (scriban, d.) subst. pl., nosilă s. f., (regional) năsali, năsale (tdrg, pascu, s. 332, bul. fil. vi, 103) subst. pl., năsălnie, năsalnie (accentul necunoscut), năseă (scriban, d.) s. f., năşele (alecsandri, t. 1761, tdrg, bul. fil. vi, 103) năsîle (viciu, gl., alr ii/i h 171/362) subst. pl., năsilie (alr ii/i h 171/520), năsjlnie s. f., nasile (alr ii/i h 171/36) subst. pl. — Din slavonul hochao. 1035 NĂSĂLMATĂ — 118 — NĂSCARE NĂSĂLMĂTĂ adj. v. nestemată. NĂSALNIC, *Ă adj. v. năsilnic. . NĂSĂLNICÎE s. f. v. năsilnicie. NĂSALNIE s. f. v. năsălie. NĂSĂNĂTdS, -OĂSĂ adj. v. nesănătos. NĂSAP s. n. v. nisip. NĂSĂPĂRNIŢĂ s. f. v. nisiparniţă. NĂSĂPÎ vb. IV v. nisipi. NĂSĂRÎMB, -Ă adj., s. f: (Regional) I. Adj. (Despre oameni) 1. Zburdalnic, zglobiu, nebunatic (2). Cf. LB, GHEŢIE, R. M. 294, ALEXI, W., GR. S. V, 45. 2. Neajutorat (2), neîndemînatic (2); prost (Turnu Severin). Cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. <£■ (Substantivat) Au început să-l întindă, doar-doar l-o da pe năstărîmbul jos din brişcă, ap. scl 1963, 18. II. S. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbul „a face“) Boroboaţă, poznă; prostie, neghiobie ( 1 ) ; farsă, şotie, ştrengărie ; p. ext. creaţie literară glumeaţă. Dărăbanţii... multe năsărîmbe. făcea proştilor, şincai, hr. ii, 281/11. Această despărţire coprinde aşa-numitele. . . năstărimbe şi bazaconii produse de spiritul batjocoritor al poporului, teodorescu, p. p. 258. Că orice năsărîmbe i-am învăţat eu, ei toate le-au primit degrabă, marian, ins. 133. Copiii făceau haz, iar dascălul, în faţa năsărîmbilor diavoleşti, rămlnea înmărmurit, ciauşanu, r. scut. 38. Iar a făcut vreo năsărîmbă de vă rîdeţi. Com. liuba. Ai făcut multe năsărîmbe cit ai fost mai mic. paşca, gl. Neastîmpăratul ăsta iar mi-a făcut o năsărîmbă. Com. din deda-reghin. Staţi frumos, copii, să nu-mi faceţi vreo năsărîmbă. mat. dialect, i, 183. Năsărîmbă strîmbă, poznă cucuiată, La capete legată (Leuca căruţei). pascu, c. 25. <0> E x p r. A-şi face năsărîmbă pe mîncare = a refuza mîncarea din cauza unei supărări, a unui necaz. Cf. mat. dialect, i, 82. 2. (La pl.) Palavre, baliverne. După ce-şi veni niţel în fire din mirarea sa, se grăbi... să mă priimească ca p-un dar ceresc, că era cam bigotă biata femeie şi credea lesne la năsărîm-buri. pr. dram. 169. Săracul om,.. . era şi omul lui D-zeu; credea lesne la nâsărîmburi. ib. 254. 3. Obrăznicie, neruşinare; desfrînare, destrăbălare. Cf. LB, gheţie, r. m. + (Prin Olt. ; în forma năsăiimbie) Nelegiuire, ticăloşie, scl 1963, 18. -Pl.: (I) năsărîmbi, -e, (II) năsărîmbe şi năsărîmburi, năsărîmbi. — Şi : năsărîmbie s .f., năstărimb, -ă adj., s. f. — Etimologia necunoscută. NĂSĂRÎMBIE s. f. v. năsărîmb. NĂSĂRÎMB(5S, -OĂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Zburdalnic, zglobiu, nebunatic (2). Cf. LB. — Pl.: năsărîmboşi, -oase. — Năsărîmb + suf. -os. NĂSATRU s. m. v. nisetru. NĂSĂŢIOS, -OĂSĂ adj. v. nesăţios. . NĂSĂYĂ! vb. IV. T ra nz. (Prin Transilv.) „A vergela“, viciu, gl. — Prez. ind.: năsăvăiesc. — Etimologia necunoscută. NĂSĂYĂÎT adj. (Prin nordul Munt.; despre firele pentru alesătură) „Cu feţe“, rădulescu- ; CODIN. i — Cf. n ă s ă v ă i. NĂSCĂLĂ s. f. (Bot.; regional) Moşmon (Mespilus germanica). Cf. lb, lm, panţu, pl. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. m i ş c u 1 ă, năspoi. NĂSCĂRE s. f. 1. (Rar) Naştere (I 1). La : patru luni după ce se mărită, născu o fată. . Astă născare fără vreme cam supără pre tata. negruzzi, s. i, 247. 2. (Popular) Naştere (II 1). Maică-mea . .., cu puţine zile înaintea născării meale, pierdusă , pe soţul ei. beldiman, n. p: ii, 34/14, cf. i, 11/4. Loc. adj. De născare = cu care s-a născut (cineva); originar. (Glumeţ) Buruiană, nu ştiu caré Ţi-i porecla de născare Şi nici nu \ vreau să ţi-o ştiu. arghezi, vers. 231. <$>Loc. i a d v. Din născare = de la începutul existenţei, ; din naştere. Noi sîntem cam din născare Tot j ca una, fata mea. donici, f. ii, 22/5, cf. 40/6. i Acea patimă ce firea ne-au semănat din născare. : conachi, p. 280. Fără vină, din născare Mă • văzui eu pedepsită, alecsandri, p. i, 16. Midas... zănatic din sperietură şi cam prostănac din năs-; care. ispirescu, u. 108. Amorul propriu al : omului ridicol din născare, care pricepe cîte-odată că e ridicol, e mai teribil decît al altuia, | d. zamfirescu, t. s. 64. Sînt petecul de noapte, : dat ţie din născare, arghezi, c. o. 16. Acum din \ născare se cunoştea că are să fie mai pe sus dedt : alţi oameni, sbiera, p. 22, cf. 247. O boală din născări (nu mai ari leac), alr ii/i mn 56, ; 4 181/537, cf. ib. 4 181/414, 531, 605, .682, 705. : Prostia din născare leac nu mai are. negruzzi, s. i, 248. Năravul din născare leac pe lumea asta n-are. mera, l. b. 119. 1052 NĂSCĂTOR — 119 — NĂSCIOR 3. (Rar; în loc. v b.) A da născare = a naşte (HI), a crea, a produce, a cauza. Încercarea de propagandă politico-religioasă a craiului Ardealului avu de urmare pentru români a da născare unităţii române in toată întregimea ei. russo, s. 73, cf. 75. — Nasc (temă a lui naşte) + suf. -are (ca în crezare, pierzare, vînzare etc.). NĂSCĂTOR, -OĂRE adj. I. 1. (învechit şi popular; şi substantivat, f.) (Femeie) care naşte (II) sau a născut unul sau mai,mulţi copii. Împăraţii pămîntălui... tremuri preimi ei; acie dureare ca născătoare, psalt. 91, cf. coresi, ps. 125/8. Una maica lui D[u]mnezeu .,. celui bun eşti născătoare, paracjlis (1639), 3v/6. Muierile, maicele, născătoarele şi crescătoarele neamului omenesc, ţichindeal, f. 19/14. O asemenea femeie, de putea virtuţi să-nveţe, Putea fi matroana Romei.. . sau de Grahi o născătoare. ăsachi, s. l. i, 65. Copiii rupţi de la sinul născătoarelor lor. iîogălniceanu, s. a. 193. Născătoarea spornicei ginte romane . . ., antica Vinere. odobescu, s. iii, 39. Se face mai întîi o bortă în podul casei, şi-apoi se suie născătoarea în pod. sbiera., p. 109. <£> (învechit) Organe născătoare = organe genitale. Brebul... puterea organelor născătoare pierzîndu-şi, în firea şi îndrep-nicia hadimbilor cade. cantemir, ist. 52, cf. ddrf. + (Substantivat, f.; in limbajul bisericii creştine; de obicei determinat prin „Domnului“, „lui Dumnezeu“, „de Dumnezeu“ etc.) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos; (învechit, rar) născuta' (v. născut2 1). Cîntarea Dzeului născuta (Dumnădzău născătoarei d, a D z ă u 1 u i născătoarea v). psalt. 333. N-au crezut... în tine, născătoare Domnului (a. 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 380. Iară Hristos unul e al maţelor feateei de Dumnezeu născătoare plod. coresi, ev. 494, cf. 519, cod. tod. 201. Împărăteasa născătoarea lu Dumnezeu (a. 1633). gcii i, 82/32. Ţie strigăm, biruitoare născătoarea lui Dumnezeu, paraclis (1639), 5V/1. Prea slăvită doamnă a noastră sf[î]re[ta] născătoare de Dumnezeu (a. 1652). gcr i, 158/25, cf. 183/16, 300/30. într-aceasta zî s-au tălnit şi obnovleniile pr[ea]svintei Dum-năzău născătoarei, dosoftei, v. s. septembrie 9v/24, cf. octombrie 39v/13. S-asăvîrşitşi mănăstirea . .. , unde să proslăveşte adormirea cei de Dumnezeu născătoare. R. greceanu, cm ii, 87. S-au făcut om din născătoarea de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria. antim, p. 2. Prea sf[l]nta născătoare de Dumnezeu, ficioară Mărie (a. 1750). gcr ii, 61/8. Lacrimile jupăneselor . . . care strigă răsplătire la Domnul Hristos şi la sfânta născătoare pentru sângele care verşi. negruzzi, s. i, 146. Născătoare de Z)[umne]zew, scapă-mâ de primejdia aceasta, id. ib. 155. înhăitări de crai dezmetici, Trupuri goale de femei, Ce-au hulit pe născătoarea Ş-au scuipat în faţa ei. vlahuţă, o. a. i, 162. + (Substantivat, f.) Numele unei rugăciuni către Maica Domnului. Copiii noştri tu să-i înveţi: Credeul..., Născătoarea, S-ajung să-i văd cîntînd pe toţi In strană, sărbătoarea, goga, p. 43. + (Substantivat, m.) Tată; (la pl.) părinţi. Dragii mei născători şi părinţi, ţichindeal, f. 6/13- Omului în lume firea dă un născătoriu. asachi, s. l. i, 65. Cunosc pe născătorii tăi. ispirescu, u. 23. Mai fericit in politica sa decît născătorul său. xenopol, I. R. iii, 65.+ (Substantivat, f.; regional) Vagin; p. e x t. organ genital al femeii, (regional) născut1 (1). Tot prin născătoare te-a aruncat maică-ta afară din burtă. stan cu, d. 41. + (Substantivat, f.; regional) Epitet pentru o femeie înaltă şi slabă. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. 2. (învechit) Care naşte (II1), care creează, produce, care e cauza a... Că cum să ş-ai aruncă această [mărire] in trei părţi, de chin născătoare tot împrotivă află-se săgetarea ei. coresi, ev. 14. Fieştecine are a sa minte născătoare de cuvinte, st. lex. 218v/10. + Care se iveşte, ia fiinţă, se înfiripă. Drept aceea au venit minutul de a întîmpina prin puterea armelor răul născător şi nenorocirea care ar urma pentru patrie, ar (1831), 152/32. II. (învechit; calc după lat. casus genetivus, ngr. yevixY) ttt¿oaiţ; în sintagma) Cădere născătoare (şi substantivat, m. şi f.) = cazul genitiv. Născător iaste cu care arătăm al cui ce este. st. lex. 237r/3. Căderi sînt cinci: numi-toarea, născătoarea, dătătoarea, primitoarea şi chiemătoarea. macarie1,: gram. 4r/17. Căderea ... născătoare, prin care, fiind de cineva întrebat* răspuns dăm pentru stăpînire sau purceaderea oareşicăruia lucru, eustatievici, gr. rum. 28v/15. — Pl.: născători, -oare. — Nasc (temă a lui naşte) + suf. -(â)tor. NĂSCĂTtJRĂ s., f. (învechit) 1. Naştere (I 1). Cf. budai-deleanu, lex., ddrf. + F i g. Creaţie, produs. Mii de nenorociri ale obştii şi ale mele multe intîmplări nu mi-au dat prilej ... să arunc un ochi părintesc asupra celor din întîmplare născături ale mele. cr (1829), 762/27. 2. Naţiune (1). Cf. stamati, d. 3. Naştere (II 1). Cf. barcianu, alexi, w. + (La pl.; determinat prin „înainte“) Drepturile primului născut. Şi zise Esaf: Iată eu mergu să moriu şi ce mi-s bune aceaste născături înainte, biblia (1688), 18V31. — Pl.: născături. — Nasc (temă a lui naşte) + suf. -ătură. NĂSCI<5R s. n. Năsuc. A băut pîn's-a turtit şi, căund, şi-a belit năşcioru. jipescu, o. 53, cf. 1065 NĂSCÎND — 120 — NĂSCOCI tdrg. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpuşă, cu născiorul obraznic, rebreanu, i. 104. — Pl.< născioare. — Şi: năşcior s. n. — Năsuc -f- suf. -ior. NĂSCÎND, -Ă adj. Care este pe cale de a apărea, de a se forma, care începe să existe, să se manifeste. Prevăzînd că acel stat năsdnd va putea să fie o mare stavilă la planurile sale. arhiva r. i, 96/10. Junele nu putu rămtnea nesimţitor la aceste semne ale unui amor născînd. filimon, o. i, 201. Copilul se mişcă fără astimpăr, din instinctiva pornire de a-şi întări născlnda vigoare prin gimnastică, hasdeu, i. c. i, vii. Era o zi-nnorată. Născîndele ei raze pieziş se strecurau, macedonski, o. i, 53. La lumina slabă a zilei născînde, parcă se vede circiuma lui Dragomir. gherea, st. cr. ii, 172. Aceste interese ale ţărănimii (foarte puţin ale născîndului proletariat intelectual, şi de loc invidia) vorbesc în critica socială a lui Eminescu. ibrăileanu, sp. cr. 173, cf. 28. Loc. adj. şi a d v. în stare născîndă = (care se află) în curs de formare, in stadiu iniţial, în fază incipientă. Mai sînt şi multe alte procedee de sudare.. . hidrogen în stare născîndă. soare, maş. 63. O sare ferică poate fi uşor redusă la sare feroasă cu hidrogen în stare năsdndă. chim. an. călit. 153. Surprindem fenomenul în stare năsdndă. con-temp. 1965, nr. 994, 4/2. — Pl. : născînzi, -de. — V. naşte. NĂSCOĂIE s. f. (Regional) Organ genital al iepei; (regional) naştere (I 1), fătătoare, fătăciune, pipotă. Cf. dr. v, 314. — Pl.: născoaie. — Nasc (temă a lui naşte) + suf. -oaie. NĂSCOCEĂLĂ s. f. (Rar) Născocire (2). Se înţelegeau toţi dintr-o singură ochire să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznaşe şi crude zeflemele, c. petrescu, a. r. 17, cf. 36. — Pl.: născoceli. — Născoci + suf. -eală. NĂSCOCÎ vb. IV. 1. T r a n z. A face, a crea ceva (ce n-a mai existat pînă atunci); a inventa, (învechit şi popular) a izvodi, (rar) a măiestri (4). Cîte alte multe sînt izvodite şi născocite de om. piscupescu, o. 92/3, cf. 165/17. Să-mi pui toată silinţa ca însumi să pot născoci toate acele ce-mi sînt de lipsă, drăghici, r. 102/2. Spre pildă, eu ades scriu, şterg şi iar gîndesc . .. O epică piimă născocesc, donici, f. ii, 35/17. Născoci feluri de schingiuiri, negruzzi, s. i, 158. Ce am putea să născocim noi mai mult decît tine, care ştii cîte în lume şi în soare? filimon, o. i, 193. Acei sălbatici ai perioadei glaciare cari, în lungile lor răgazuri, au născocit arta sculpturei. odobescu, s. iii, 114. Nu ştiau cum să-şi aţîţe focul, nefiind născocit meşteşugul de a scăpăra. ispirescu, u. 87. Pentru aceste ... trebuinţe oamenii au născocit termometrul (a. 1889). ap. tdrg. Scriitor,... bine sprijinit Să fie ce vei născoci, ollănescu, h. a. p. 14. Fetele . .. sînt acelea cari au născocit şi cîntă toate cîntecele cîte se află în lume. f (1906), 28. In sfîrşit, după cafea, nevastă-mea ce să mai născocească? „Haidem la un cinematograf, să ne distrăm /“ rebreanu, nuv. 178. Am născocit cîteva întrebări privitoare la procesele de a doua zi. galaction, o. 97. Cu agera-i minte subt zidul troian născocise Gloaba cea mare de lemn. topîrceanu, p. o. 10. De treizeci de ani născocea tot soiul de lucruri importante şi simple, c. petrescu, c. v. 127. în suta din urmă de ani oamenii iscusiţi au născocit maşinile şi înlesnirile vieţii, sadoveanu, p. m. 140, cf. id. o. ix, 247. Ai născocit pe-ncetul uneltele, cu care Ţi s-a făcut mai dîrză voinţa şi mai tare. arghezi, c. o. 24. Dacă ai privi balta de departe şi n-ai şti ce caută bărbaţii aceia, ai crede că au născocit un joc nou. stancu, d. 208, cf. popescu, b. iii, 83, com. din straja-rădăuţi. 2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minţi (1), a ticlui. Acum am priceput gîndul. .. Aste mi le născoceşte ca să mă las de ea eu. pann, e. i, 111/13. Nu e vorbă decît de noul venit; şoşotesc, vorbesc, născocesc, alcătuiesc, negruzzi, s. i, 198, cf. 244. Am auzit că nu mă poţi suferi... — Cine-a putut născoci o bazaconie ca asta? alecsandri, t. 1684. îi spune o istorie născocită de dînsul spre a ascunde adevăratul scop al lungei sale călătorii, slavici, n. ii, 341. Născocesc ceva, să mă scuz că nu pot veni mîine. c. petrescu, c. v. 376. Cine ţi-a spus dumitale că, pentru a fi fericit, e interzis să fii sensibil? Asta e o superstiţie născocită de un prost, sebastian, t. 79. li născocea ţiitoare, omoruri, furturi de cai, poreclindu-l în fel şi chip. t. popovici, se. 138. <$> R e f 1. pas.. Aşa s-a născocit şi povestea cu călăreţii albi care vestesc împărţirea pămîn-turilor. rebreanu, r. ii, 20. 3. Refl. A se naşte (II 2), a se isca, a se ivi; a se întîmpla. Neamţul îl ameninţa că se duce să-l denunţe la primărie pentru furtişagul ce se născocise la moară, sadoveanu, m. c. 155. Cristal rotund, pe-o umbră de velur, Cu inima de-a pururea senină, M-am născocit din ape de azur, Am îngheţat sub ţurţuri de lumină. arghezi, vers. 49. Ţigancei îi fu frică să nu se născocească ceva din scînteile focului, rete-ganul, p. ii, 32. Busuioace, nu te coace Că din semăncioara ta S-a născocit dragostea, şez. v, 93. — Prez. ind.: născocesc. — Şi: (regional) năs-codf (coman, gl.), născoti (H xvm 175) vb. IV. — Etimologia necunoscută. 1059 NĂSCOCIRE — 121 — NĂSCOCORÎRE NĂSCOCIRE s. f. Acţiunea de a născoci. 1. Creare, concepere, imaginare a ceva nou, care nu exista pînă atunci; (concretizat) lucru creat, descoperit, inventat. Loghica şi metafizica ... ne ascute mintea spre răutăţi, ne agereaşte duhul spre desfrînare şi ne dă arme de născociri cu care să rănim şi să ne rănim. mumuleanu, ap. gcr ii, 247/9. Bucurîndu-să mult pentru această din nou născocire, au început a să mustra pe sineş. drăghici, r. 58/14. Omul iscodeşte mii de născociri spre apărarea şi păstrarea [vieţii], gorjan, h. ii, 37/22. Se puse pe fel de fel de născociri, ispirescu, u. 82. Născocirea subiectului nu mai e de lipsă, f (1897), 249. Avea talent la născocirea poreclelor, bră-tescu-voineşti, p. 262. Iazul şi moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului. galac-tion, o. 44. Urmînd învăţăturile şi născocirile ştiinţii... alcătuim şi la noi o ţară nouă. sadoveanu, m. c. 124. Puricînd letopiseţii slovelor, din fir în pâr, Fabula e născocirea unui rob, într-adevăr. arghezi, s. p. 9. 2. Scornitură, plăsmuire (mincinoasă), minciună (14), (rar) născoceală, născocitură, (regional) năzgovenie. Plăsmuiesc la născociri, Ca s-arate-ndatoriri. mumuleanu, c. 95/1. Se îm-prăştiase între păscuitorii de aur . .. mulţime de născociri despre dispărerea lor urmată aşa din pripă. conv. lit. iv, 63. Ura asta, Leib, este tot o născocire a bogaţilor 1 sahia, n. 110. Spunea „poveşti fantastice despre zîne îmbrăcate în aur şi lumini“ ..., snoave, ghicitori, născociri populare, călinescu, e. 53. — Pl.: născociri. — V. născoci. NĂSCOCIT, -Ă adj. 1. Care este creat, inventat. Arabesc se cheamă săpăturile de felurite, fireşte şi născocite flori, lucru iscodit de arapi. ar (1830), 24 bis1/45. 2. Care este scornit, plăsmuit. Boală născocită. pontbriant, d. Umplea mereu rolul eului său cu iluziuni născocite, f. (1897), 14. — Pl.: născociţi, -te. — V. născoci. NĂSCOCITOR, -OARE adj. 1. (Astăzi rar) Care creează, născoceşte (1), descoperă ceva nou; inventiv. O fantazie înfocată, un duh slobod şi născocitor . . . l-au silit să părăsească celelalte învăţături şi să se robească cu totul lui Apollo. marcovici, c. 3/11. Trăim pe lume... purure născocitoare. conachi, p. 287. Aşa trebuie să fie, pentru ca el să se facă din zi în zi mai vînjos, mai sprinten şi mai născocitor. slavici, ap. cade. Această epocă... a produs adevărate minuni ale spiritului născocitor omenesc, gherea, st. cr. iii, 25. Fie, că face! că-i meşteră lumea / — sfîrşeşte el clătinînd din cap ... biruit bucuros de puterea născocitoare a minţii omeneşti, sp. popescu, m. g. 29. (Substantivat) Să trăiască întru mulţi ani născocitorul mielului năbuşit 1 filimon, o. i, 161. Cineva este un născocitor dibaci, carele scoate din creierii lui lucruri folositoare omenirii, ispirescu, u. 89. La babilonieni circula legenda că regele Nimrod a fost născocitorul vînătoarei. stoica, vîn. 60. Hugo este un mare născocitor de mituri, vianu, s. 154. 2. Care scorneşte, plăsmuieşte, născoceşte (2); p. ext. mincinos (I 1). (Substantivat) Să fi ascultat pe aceşti născocitori..., ai fi crezut că Olimpul este pe pămînt. bolintineanu, o. 430. — Pl.: născocitori, -oare. — Născoci + suf. -tor. NĂSCOCITÎJRĂ s. f. (Rar) Născocire (2). Cf. barcianu, v., lm. Născocituri făcute de dragul vremii în care ni se urăşte, slavici, ap. tdrg, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u., com. liuba. + (Regional; în forma născotitură) „Un descîntec la o boală“ (Brădişorul de Jos-Oraviţa). h xviii 175. — Pl.: născocituri. — Şi: (regional) născo-titâră s. f. h xviii 175. — Născoci + suf. -tură. NĂSCOCdR, -OARĂ adj., s. m. şi f. (Prin sud-vestul Transilv.) (Persoană) care crede că ştie orice; fanfaron, încrezut. Nu te mai face născocor! Prea eşti născocor! rev. crit. iii, 162. — Pl.: născocori, -oare. — Etimologia necunoscută. NĂSCOCORI vb. IV v. născocori. NĂSCOCORÎRE s. f. v. născocorîre. NĂSCOCORÎ vb. IV. Refl. (Transilv. şi Ban.) 1. A se lăuda; a se îngîmfa, a se fuduli. Vedeţi-l cum se născocoară; Ca cînd ar îmbuca tot plăcinte, Ş-ar screme tot aur şi comoară. budai-deleanu, ţ. 402, cf. 110, paşca, gl., mat. dialect, i, 183. 2. A se răsti la cineva, a-i face observaţii violente; a se înfuria, a se mînia. Cf. lb. Se auzeau vorbe răzleţe: ce te nâscocoreşti, să fi venit la lucru: n-ai lucrat, dar zile ai cerut. v. rom. martie 1952, 157, cf. rev. crit. iii, 162, novacoviciu, c. b. i, 14. Ce te născocorăşti aşa la mine, că doară nu-ţi sînt slugă. Com. paşca. — Prez. ind.: născocorăsc şi născocor. — Şi: născocori (alexi, w.), născocovi (cv 1950, nr. 5, 32) vb. IV. — Cf. născocor. NĂSCOCORÎRE s. f. (In dicţionarele din trecut) Faptul de a se născocorî. Cf. pontbriant, d., lm, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. 1068 NĂSGOCORÎTORIU — 122 — NĂSCUT« — Pl.: născocoriri. — Şi: născocorire s. f. PONTBRIANT, D., LM, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. — V. năseocorî. NlSCOCORÎTORTU, -IE adj. (Neobişnuit) Enervant, iritant; aţîţător. pontbriant, d. — Pl.: născocoritorii, -ie. — Născocor! -f suf. -tor. NĂSCOCOVÎ vb. IV v. născocorî. NĂSCODl vb. IV v. născoci. NĂSCOMĂNÎ vb. IV. R e f 1. (Ban.; despre bube, umflături) A apărea, a se face ; a creşte. l. costin, gr. băn. 144. Mi se născomonieşle ceva în obraz. id. ib., cf. novacoviciu, c. b. i, 15. — Prez. ind. pers. 3 sg.: născomăneşte. — Şi: născomoni vb. IV. — Etimologia necunoscută. NĂSCOMONI vb. IV v. născomăni. NĂSCOTÎ vb. IV v. născoci. NĂSCOTITCRĂ s. f. v. născocitură. NĂSCtÎT1 s. n. (învechit şi regional) 1. Naştere (I 1). Mumă aceştiia zise-i mainte de născută, şi Domnul dintru ea va să se nască zise. coresi, ev. 494. Şi Evva grijia bărbatului-şi şi greul născutului să-l poarte, moxa, 347/20. Era zimislit în trupul maicâ-sa şi, cînd fu aproape de născut, ea muri. id. 357/21. O murid d'in nascutu copt'ilului. alr ii/i h 145/95. (Regional; în descîntece şi vrăji) Organ genital feminin; (regional) născătoare (v. născător I 1). Să ieşiţi, Să periţi Din cap, De su cap . . . Din şezut, Din născut, marian, d. 21, cf. id. v. 144. Aşa să crăpe, să răscrăpe Toate pociturile... Din băierile inimei, Din născut, De sub născut, şez. i, 253. + (Regional) Testiculele calului (Fildu de Sus-Zălau). dr. v, 313. 2. Naştere (II 1); p. ext. (şi în sintagma ziua născutelor) ziua naşterii cuiva, naştere (II 1). Se tîmplă zi de trebuinţă, când Irod născutului lui cină făcea cu voivozii lui. coresi, ev. 541. Nărav era domnilor să prăznuiască în ziua născutelor sale. id. ib. 545. Alu /[su]s /f[risto]s născutul aşa era (a. 1580). ccr 1/8. Botezătoriul Ioann, de născutul lui şi de tăiarea capul lui cade-se a le prăzdnui (^4640). gcr i, 89/39. Fiul de la născut PinfTla. căsăţorit Nu-i înaintea părintelui negreşit, maj-îian, Vu. 577. <^>Loc. adj. şi a d v( Din născută = Şe la începutul existenţei; din naştere. In vreamea aceaia, mergîndu Isus, văzu om orb din nfistută. coresi, ev. 165, cf. 401, cp 212/3'2r<^> E x p r. (Bis.; învechit) A doua născută = înnoire a fiinţei individului, produsă prin taina botezului; a doua naştere. Toţi ne sem fraţi dentru unul singur Domnul. . . , mai vîrlos cîţi den muma ceaia sfînta ce iaste însăş scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt. coresi, ev. 93. + S p e c. (Adesea însoţit de determinări) Naşterea lui Hristos; p. ext. sărbătoare bisericească ţinută în ziua acestei naşteri, Crăciunul. Cum aţi auzit la Născut de împăraţii şi de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod. varlaam, c. 411, cf. .397. Pre dşlegUe Născutului, cu toată putearea sa, s-au apucat de tătari a-i bate. ureche, l. 62. Era atuncea Născutul -D[o]m«[u]Zui Ji[risto]s. dosdftei, v. s. octombrie 39v/20. In anul de la Sfî[n]tul Născut 1674. id. ib. octombrie 84v/18, cf. decembrie 222r/14. Cîntă beserica noastră în sar a Născutului, n. costin, l. 94.. Da-i sara Născutului, Că s-a născut un fiu sfînt. viciu, col. 25. + (învechit) Viaţă, fiinţă, existenţă. Limba ... păleaşte împregiurul născutului (î m -pregiurul nasceriei n. test. 1648, roata nascerii biblia 1688, aria vieţii b 1938) nostru, cod. vor. 124/16. Izbăveaşte de armă sufletul mieu şi de mărule cărilor [= cîinilor] născutul mieu (viaţa mea b 1938). psalt. 37, cf. 63, gcr i, *10/3, coresi, ps. 53/6. — Pl.: (rar) născute. — Şi: (învechit, rar) năâctită s. f. — V. naşte. NĂSCUT2, -Ă s. f. art., adj. 1. S. f; ărt. (învechit, rar; determinat prin „Dumnezeului“) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos; născătoare (v. născător, I 1). Cîntarea Dzeului născuta (a Dzăului născătoarea v, Dumnădzău născătoarei d). psalt. 333. 2. Adj. (Şi substantivat) (Cel) care a căpătat viaţă, a luat fiinţă, a venit pe lume; (substantivat) fiu, vlăstar, progenitură; p. ext. descendent. Cine iubeaşte născătoriul, iubeaşte şi născutul, coresi, l. 201/19. Curând după aceea au murit Elena..., după ce au binecuvântat pe toţi născuţii săi. şincai, hr. iii, 139/26, cf. budai-deleanu, lex. Nu se poate tîlcui putearea carea o are vieaţa. .. părinţilor şi a maicelor, spre a face pre născuţii lor aseamenea şie (a. 1809). gcr ii, 202/31. Să. nu mai fii de astăzi născuta mea! să piară Şi numele tău! coşbuc, p. ii, 200. O, pieri de-aici o dată, născutule din sclavă, id. s. 27. Zeul Apolon, născutul din Lela, pletoasa zeiţă, murnu, i.. 4, cf. 39. Natura şi temperamentul sînt concepte care au fost introduse în artă abia de Zola, şi mi se pare că, din nenorocire, soarta lor a fost soarta născuţilor-morli. petică, o. 363. <^> Nou născut — a) născut de curînd; (substantivat) sugaci, prunc. Veri-cine va găsi un copil nou născut, va fi dator a-l încredinţa ofiţerului stării civile, hamangiu, c. c. 25, cf. ygrec, m. n. 7, 151. (Prin analogie, despre animale) Vaca-mamă prea iubitoare . .. nu convenea să-şi abandoneze noul născut. 1077 NĂSCUTĂ — 123 — NĂSILNIC bart, s. m. 89; b) f i g. renăscut. A trimis stelele dimineţii să înceapă veselul lor drum peste lumea nou-născută. marcovici, c. 9/1. Intîiul (sau primul, cel dintîi, învechit, de-a prima) născut — a) cel dintîi, cel mai vîrstnic dintre copiii unei familii. Ucise toate înt&niele născute în ţeara Eghypetului. psalt. 160, cf. 221, 283. Rubenu, născutul mieu de-a prima, tu, tăria mea. palia (1581), ap. gcr i, 35/22. Nu existau privilegii pentru primii născuţi, f (1906), 34; b) (învechit; laf. pl.) primele fructe din recolta unui an. Aduce ceale dentîiu roade ale pămîn-tului nostru şi ceale dentîiu născute ale roadei a tot lemnul... la casa Domnului, biblia (1688), 3512/13. (învechit) Unul sau (singur) născut = a) unicul copil, singura odraslă; s p e c. (în textele bisericeşti) Isus Hristos. Dumnezeu au dat schimb pentru spăseniia noastră cinstit şi curatul sînge al fiul[ui] său, unul născut, coresi, ev. 74, cf. gcr i, 32/20, 124/10, ii, 95/28. Avea un copil, singur născut. herodot (1645), 423. Dumnezeu n-a cruţat nici pre unul născut fiul său. neagoe, înv. 11/21. O, prea milostivul mieu părinte, iartă greşeala unuia născut fiu al tău. drăghici, r. 89/8, cf. 26/15; h) fig. (în textele bisericeşti ; la L art.) biserica. Singură născuta mea cu mine Să scape de mînule de cîine. dosoeţei, ps. 67/15. <£> E x p r. Născut, iar nu făcut = ale cărui însuşiri sînt înnăscute sau ereditare, nu dobîndite. V. veritabil, a u t e n t i c. Cf. zanne, p. ii, 647. (Cu parafrazarea expresiei) Caracterul foarte laborios al creaţiunii flauber-tiene ar indica în autorul ei un scriitor făcut, iar nu născut, vianu, m. 211. (Rar; calc după fr. bien ne) Bine născut = de familie bună; de neam, de viţă. (Glumeţ) O bună ospătare cu un vin aşa de bine născut şi aşa de bine crescut ca vinul lui Zibal. caragiale, o. i, 60. — Pl.: născuţi, -te. — V. naşte. NĂSCUTĂ s. f. V. născut1. NĂSE s. f. v. năsălie. NĂSEDRU s. m. v. nisetru. NĂSfiLE subst. pl. v. năsălie. NĂSELIE s. f. v. năsălie. NĂSfiLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. NĂSFIĂ s. f. v. nisîia. NĂSFIRtfS, -OĂSĂ adj. (Regional) 1. (Mai ales Olt.) Năzuros (D> mofturos. Cf. i. cr. viii, 316, ciauşanu, v. 182. Năsfiros mai eşti dacă nu mănînci ce-ţi dau eu. paşca, gl., cf. alr i 1 557/803, 808, mat. dialect^ i, 232, 2. Nemulţumit; supărăcios, ţîfnos; mînios (I 1). Cf. rev. crit. iii, 162, com. din turnu MĂGURELE, ZANNE, P. II, 313. — Pl.: năsfiroşi, -oase. — Etimologia necunoscută. NĂSÎLCĂ s. f. (Prin Dobr.) Ciubăr de formă specială, prevăzut cu o toartă şi cu băieri de atîrnat pe spate, cu care se transportă strugurii culeşi şi se toarnă în lin. Cf. h xiv 358, 444. Din năsilcă o punem la lin, la călcat, la zdrobit. alr ii 6 126/682. -Pl.:? — Din rus. HocmiKa. NĂSÎLIE s. f. v. năsălie. NĂSÎLNIC, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) Violent, brutal; rău, aspru, neîndurător, crunt. Cînd vedem nevoile nevolnicilor şi boalele greale a bolnavilor... să nu fim năsălnici cătră dînşii (a. 1683). ccr 125/4. Venit-am la pămîntul carele ne-ai trimis pre noi, pămînt carele cură miare şi lapte şi aceasta e roada lui, fără numai iaste năsilnică limba ce lăcuieşie pămîntul şi cetăţile mari zidite, biblia (1688), 1051/36. Omul năsilnic la inimă cădea-va la rău, că nu putea altu a fi asemene lui în răutate (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. ii, 200/3. Acest domnu Gri-gorie Vodă era foarte grabnic şi năselnic. ne-culce, l. 380. Pentru căci îi supără diavolul, să fac din eişi răi şi năsălnici. iacov, syn. 43r/20. Căci nu rabdă nâsîlnica zînă Ca rînd bun oamenii să păzască. Budai-deleanu, ţ. 74, cf. lb, cihac, ii, 344, ddrf, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., marian, d. 130. Tătarele o fost tare năsălnici oameni, o fost ducînd oamenii legaţ de cal. arh. folk. i, 181. <$* (Substantivat) Plecaţi-vă cu toată frica domnilor voştri, nu numai bunilor şi blînzilor, ce şi năsilnicilor. n. test. (1648), 183v/21. <> (Adverbial) Şi de va zice bine, pace robului tău, iară de va răspunde nesilnic, să ştii că s-au săvîrşit răul de la el. biblia (1688), 2111/19. Vîntu bătea năsilnic. scriban, d. Amintirile... îl munceau năsilnic. c. petrescu, a. r. 188. + (învechit; despre animale) Crud; sălbatic. Leu, fiară năsilnică. moxa, 379/29. Şi dacă l-au pus domn, au luat pildă de pre capul acei hieri năsîlnice, zimbru. URECHE, LET. I, 99/7. . 2. (învechit) Puternic, tare. Zic perşii cum Chiros era părinte, iar Camvis stăpîn ..., căci era greu şi năsălnic. herodot (1645), 184. Căci nesilnică e mina lui preste noi. biblia (1688), 198-713, cf. 3722/39. In călcarea ticăloasei ţâri ce era să se calce de atîtea oşti grele şi nesilnice ca acelea... lăsat-au toate la mila şi chiverni-sirea cerescului împărat (sfîrşitul sec. XVII). mag. ist. ii, 205/19,. cf. budai-deleanu, lex., barcianu, alexi, w. <> (în context figurat) Preoţii cu trîmbiţa cuvîntului lui D[u]mn[e]zew 1088 NĂSILNICI — 124 — NĂSÎLIE încungiură cetatea cea năsilnică a inimii omeneşti. maior, p. 157/16. <£■ (Substantivat) Să nu faceţi strimbâtate la judecată, să nu iai obrazul săracului nice să-l auzi obrazul năsilni-cului, cu dereptate să judeci pre vecinul tău. biblia (1688), 8b1^. 3. (învechit şi regional) Iute, vioi, neastîm-părat; spec. (despre cai) nărăvaş. Capra nesilnică ... adeseori încîlcea iţele lui Sîn-Petru. f (1890), 289. Pune la o sanie doi cai neînvăţaţi şi nâsălnici, de să ferească Dumnezeu, şi-i dă drumul prin tîrgul acela, pamfile, cr. 110, cf. A V 16, VI 9, LEXIC REG. 9, 71, MAT. DIALECT, i, 213. <£> (Adverbial) Iară pre creştin, i s-au calul sălbătăcit şi mergea năsîlnic, ca nu-ntr-alte date, şi-l trîntea. dosoftei, v. s. noiembrie 118v/18. 4. (învechit, rar) Greu de suportat; dificil. Şi zise: nu D[oa]rnne, fămeaie întru nesilnică zi sint eu. .. şi răvărsu sufletul mieu înaintea Domnului, biblia (1688), 1942/53, cf. 125V12. 6. (învechit şi regional) Nemulţumit; cîrco-taş; mofturos; îndărătnic; ambiţios. Norod năsilnic la grumaz eşti. biblia (1688), 1322/21. Eu ştiu pricea ta şi cerbicea ta cea năsilnică. ib. Aşa s-au făcut de năsalnic, Doamne apără, contemporanul, v1; 292. Cel bolnav încaltea stă pe coate, da ceilalţi trebuie s-alerge şi încă de nu-i om năsălnic la boală! ib. vij, 498, cf. h x 280, şez. iii, 82, i. cr. ii, 79, gr. s. vi, 241, a v 14, 6. (Regional) Apatic, nepăsător; inactiv, leneş. Cf. pontbriant, d., rădulescu-codin. + Nătîng (II) (Crucea-Vatra Dornei). glosar reg. 7. (învechit; despre pămînt) Neroditor, neproductiv. Pămînt avem puţin şi iaste şi năsăl-nicu; să ne sculăm de aida, să cercăm aZi[ul] mai bun. herodot (1645), 512. Şi vor pogon bâtrînimea cetăţii aceiea junca la o vale nesîl-nică carea nu s-au lucrat, nice s-au sămănat. biblia (1688), 1411/53. — Pl.: năsilnici, -ce. — Şi: (învechit şi popular) năsilnic, -ă, (învechit şi regional) năsâlnic, -ă, năsâlnic, -ă, nesilnic, -ă, nesilnic, -ă, (regional), năsâlnic, -ă, nisalnic, -ă (i. cr. vii, 155), (învechit, rar) nesîlnec, -ă (biblia 1688, 1742/29) adj. — Din slavonul HdCHivKH'h. NĂSILNICI vb. IV. 1. T r a n z. (învechit) A face să fie mai aspru, mai neîndurător; a face să fie (mai) greu de suportat. Au nesilnicit D\o\mnul. .. d\u\hul lui şi i-au întărit inima. biblia (1688), 1262/27. N-au năsilnicit umărul lor mai tare decît umărul părinţilor lor. ib. 2792/59. Tată-tău au năsilnicit jugul nostru. ib. 3142/35, cf. tdbg, jahresber. v, 117. 2. Intranz. (învechit, rar; despre cai; în forma năsilnici) A-şi manifesta năravul (2). I s-au calul sălbătăcit şi mergea năsîlnic, ca nu-ntr-alte date, şi-l trîntea, şi aşa de multe ori năsîlnicind, jidovul suspina di adînc pentru pagubă, dosoftei, v. s. noiembrie 118v/18. — Prez. ind.: năsîlnicesc. — Şi: năsîlnic!, nesilnici, nesîlnici (biblia 1688, 236'/54) vb. IV. — V. năsilnic. NĂSILNICÎE s. f. 1, (învechit şi regional) împietrire a inimii, neîndurare, îndărătnicie; asprime, violenţă, sălbăticie; ticăloşie. Dragostea lui Z)[u]wm[e]ză« spre pocăinţă te trage iară după nesălnici[&\ ta şi după neîntoarsă inimă cr«/[ă] fi[e] mînie (a. 1618). gcr i, 51/3. Şi cu năsâ[Y\niciia lor adaog (ca şi priatinii cei răi ai lui Iov patriarhul) nevoile nevolnicilor (a. 1683). ccr 124/23. Şi veţi tăia nesilnicia inimii voastre şi cerbicea voastră să nu o mai nesilniciţi, biblia (1688), 1332/47. Multa răutate şi nesilnicie a vizirului (sfîrşitul sec. XVII). mag. ist. ii, 219/7, cf. RiND. jud. 405/10. Nu iau fost cu putinţă a rămînea acolo pentru cursele cele ascunse şi pentru nesălnicia ce o văzuse, şincai, hr. iii, 211/26, cf. lb. Atunci se deschide vorba despre apriga purtare şi chiar năsălnicia bărbaţilor, marian, na. 138, cf. ddrf, tdrg. + (La pl.; în forma năsîlnicii) Fapte, acţiuni violente, brutale; împilare, silnicie. Abia acuma putem zice că am scăpat fără nici o grijă de năsîlniciile Silişteanului. v. rom. februarie 1954, 14. 2. (învechit, rar) Forţă, putere; constrîn-gere. Cf. budai-deleanu, lex. 3. (învechit, rar) Nepăsare, apatie; inactivitate, lene. Cf. pontbriant, d. — Pl.: năsilnicii. — Şi: (învechit şi regional) năsălnicie, năsîlnicie, (învechit) nesălnicie, nesilnicie, nesîlnicie (lb) s. f. — Năsilnic + suf. -ie. NĂSÎP s. n. v. nisip. NĂSIPĂR s. m., s. n. v. nisipar. NĂSIPĂRIŢĂ s. f.v. nisipariţă. NĂSIPl vb. IV v. nisipi. NĂSIPlŞ s. n. v. nisipiş. NĂSIPlT, -Ă adj. v. nisipit. NĂSIPOS, -OĂSĂ adj. v. nisipos. NĂSÎT, -Ă adj. v. năsut,. NĂSlTRU s. m. v. nisetru. NĂSÎLE subst. pl. v. năsălie. NĂSÎLÎE s. f. v. năsălie. 1101 NĂSILNIC — 125 — NĂSOI NĂSÎLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. NĂSÎLNICÎ vb. IV v. năsilnici. NĂSÎLNICÎE s. f. v. năsilnicie. NĂSÎLNIE s. f. v. năsălie. NĂSÎP s. n. y. nisip. NĂSÎPĂR s. m., s.n. v. nisipar. NĂSÎPĂRIŢĂ s. f. v. nisipariţă. NĂSÎPĂRNIŢĂ s. f. v. nisiparniţă. NĂSÎPĂR s. m., s. n. v. nisipar. NĂSÎPEĂLĂ s. f. v. nisipeală. NĂSÎPÎ vb. IV v. nisipi. NĂSÎPÎŞ s. n. v. nisipiş. NĂSÎPÎŞTE s. f. v. nisipişte. NĂSÎPOS, -OĂSĂ adj. v. nisipos. NĂSÎTAY s. m. (Regional) „Monstru“ (Lugoj). viciu, gl. — Accentul necunoscut. — Pl.: năsîtavi. — Etimologia necunoscută. Cf. c i t a v. NĂSLĂP s. m. v. nahlap. NĂSLÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit) A se sili, a se strădui. Locuind în pustie am nâslit de am mărs într-adîncul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui Z)[u]m«[e]zăw. dosoftei, v. s. noiembrie 102r/20, cf. 168v/22. Şi-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget. N. COSTIN, LET. II, 11/29, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, BUL. COM. IST. I, 194. 2. Intranz. (învechit şi regional) A dori, a rîvni, a pofti, a aspira (la ceva), a tinde, a năzui (3). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sp[î]ni. dosoftei, v. s. ianuarie 38r/8, cf. lb, pontbriant, d., ddrf, alexi, w. <£> Tranz. Să o lase aşa negrijită să să impută... acela tiranul cugeta şi năşlea deşearte. dosoftei, v. s. februarie 55v/33, cf. tdr&, i. cr. viii, 316. + A-şi permite, a îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc de ce le place Cu vicleşug să facă nepace. dosoftei, ps. 240/9. *0> Tranz. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit, cu rău i-au venitu-i în faţă de l-au înfruntat şi l-au făcut necredincios, id. v. s. octombrie 40v/30. 3. R e f 1. impers. (învechit) A-i veni ideea să..., a-şi pune în gînd. Şi năs-lindu-i-să să să călugărească ..., numai ce-am audzit că s-au călugărit la mănăstiri la Topoliţi (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 374, cf. cade. — Prez. ind.: năslesc. — Şi: (învechit) năşii (barcianu, V., alexi, w.), (regional) nîsli (i. cr. viii, 316) vb. IV. — Din slavonul uacHAHTH. NĂSLICItfNE s. f. (învechit, rar) Dorinţă, poftă; pornire, imbold. Spurcă-se în lucrurele lor; şi curvie feaceră întru începutele (năsliciu-nik d, purtarea lor b 1938) sale. psalt. 226, cf. 441. — Pl.: năsliciuni. — Năsli + suf. -dune. NĂSLÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Dorinţă, poftă; pornire, imbold. Cu poftă fără cale şi cu năslinţă dobitocească ce ţ-am greşitu-ţi. dosoftei, mol. 82. — Năsli + suf. -inţă. NĂSLÎRE s. f. (învechit) Faptul de a năsli. 1. Silinţă, efort, strădanie. Cf. barcianu. 2. Dorinţă, poftă; năzuinţă (2), pornire, imbold. Cf. lm. Un interes tainic şi mult deosebit de năslirile celorlalţi îl ademenise la curţile domneşti, odobescu, s. i, 119, cf. ddrf. — Pl.: năsliri. — V. năsli. NĂSLITtJRĂ s. f. (învechit) Dorinţă, poftă; pornire, imbold. Şi nu feriră-se de jelania sa (pohtele lor cc, năsliturile lor d). psalt. 158, cf. 225. Credinciosul Leon, invitat de dor d[u]mn[e]dzăiesc, ca dintr-o d[u\mn[e~]dzăiască năslitură, întîi feace wi[n]i[u]Zui bisearică. dosoftei, v. s. octombrie 70r/34, cf. februarie 55r/25. — Pl.: năslituri. — Năsli + suf. -tură. NĂSLUÎ vb. IV. Intranz. (Prin nordul Munt.) A da năvală, rădulescu-codin. — Prez. ind.: năsluiesc. — Din slavonul HdCHAOKdTH. NĂSOĂCĂ s. m. sg. (Familiar, rar) Năsăilă (D- Cei cari au un nas mai avîntat, în sus sau în jos, sînt porecliţi popular „năsosul11, „nâ-soilă“, „năsoacău. teodoreanu, m. ii, 173. — Nas1 + suf. -oacă. NĂSOĂLĂ adj. v. nasol. NĂSOCÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A merge greu (prin noroi, prin iarbă mare, prin grîu etc.) (Păuşeşti Otăsău-Băile Govora). Cf. COMAN, GL. — Prez. ind.: năsocesc. — Etimologia necunoscută. NĂS(5l s. n., s. m. sg. 1. S. n. Augmentativ al lui n a s1. Cf. ddrf, dr. vi, 218. 1127 NĂSOILĂ — 126 — NĂSTAVNIC -4- S p e c. (Rar) Trompa elefantului. Elefantul se apăra viiejaşte cu năsoiul său şi cu colţii. GORJAN, H. II, 25/34. 2. S. m. sg. (Regional) Năsăilă (1); Com. din ŢEPEŞ VODĂ-CERNAVODĂ, cf. ALR Il/l MN 5, 6 838/520. + Epitet dat unui om care s-a supărat (Manoleasa-Botoşani). scl 1963, 18. — Pl.: (1) năsoaie. — Şi: (regional, 1) nasoi s. n. DDRF. — Nas1 + suf. -oi. NĂSOlLĂ s. m. sg. v. năsăilă. NĂSOLEA s. f. (sg.) (Rar) Femeie cu nasul1 (1) mare. Cf. pascu, s. 272. — Nas1 + suf. -olea. NĂStiS, -OĂSĂadj. Care are nasul1 (1) mare, (regional) nărtos, năros, nărtîcios; fig. impertinent, obraznic, neruşinat (2). Cf. drlu. Elefantul năsos Şi bivolul pieptos, Cu lupul coadă lungă, Multe izbînzi făcură, alexan-DRESCU, O. I, 215, cf. LM, DDRF, BARCIANU, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u. Părea năsos fiindcă era foarte slab, cu mustaţa rară. camil PETRESCU, O. II, 490, cf. ALRM Il/l h 16, ZANNE, p. ii, 320. <0> (Substantivat) Năsosu ăla din fund, cînd ai să te hotărăşti odată să nu-ţi mai arunci ochii la vecini? klopştock, f. 237. Tu, năsosul ăla, ai fost totdeauna cu gura mare, sări Chiva ca friptă, pas, l. i, 125. — Pl.: năsoşi, -oase. — Nas1 + suf. -os. NĂStfTEA s. m. sg. (Regional) Năsăilă (1) (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. — De la nas1. NĂSPtfl s. m. (Bot.; regional) Moşmon (Mespilus germanica) (Someş Guruslău-Zălau). mat. dialect, i, 213. — Pl.: năspoi. — Din magh. năspoly. Cf. m i ş c u 1 ă, n ă s -cală. NĂSPRl vb. IV v. înăspri. NĂSTĂFĂ s. f. (sg.) (Prin Maram.) Fata-pădurii, v. fată. lexic reg. 12. — Etimologia necunoscută. NĂSTĂNIC s. m. v. năstavnic. NĂSTĂRNIC, -Ă adj. v. nestarnic. NĂSTĂŞNIC, -Ă adj. v. nestaşnic. NĂSTĂV1 s. n. (învechit şi regional) îndrumare, călăuzire, povăţuire (venită din partea divinităţii). Dat-au Dumnezeu şi împărăţiei năstav şi au lăsat după a ţării poftă, alegere şi rugăciune (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. ii, 134/22, cf. 209/2. Sultan Mustafa, din năstav dumnezeiesc vrînd să mtnglie bătrlneţile bătrî-nului Ioan Vodă, pentru slujbele sale, au poroncit de s-au dat domnia Moldovei fiului său celui mai mare. gheorgachi, let. iii, 295/8. Igumenul mănăstirii dîndu-i-se năstav de la Dumnezeu, deate ştire patriarhului, mineiul (1776), 181r2/4. Mergere folositoare, vai mie, năstav de sus, Nu rămine îndoială, nu încape nici prepus, bel-diman, e. 28/35, cf. pamfile, j. ii, 156, şăineanu, d. u. Dă-i Doamne, năstav bun! scriban, d. + Impuls, îndemn, imbold (interior); înclinaţie. Poate fi din nastavul firii spre aceasta orînduită. cantemir, ist. 64, cf. ddrf, tdrg. <> E x p r. (Regional) A avea năstavă la cap = a fi deştept, priceput. Băiatul are multă năstavă la cap. i. cr. iii, 263. + (Adverbial) Cu putere, cu forţă, straşnic. Cf. pamfile, j. ii, 156. Bate năstav. densusianu, ţ. h. 326. — Pl.: năstavuri. — Şi: nastâv s. n., (regional) năstâvă s. f. — Derivat regresiv de la năstăvi. Cf. slavonul H 4 C T a K Tv. NĂSTĂV2 s. n. (Neobişnuit) Boală grea. scriban, d. L-a pălit năstavu. id. ib. + Durerile naşterii, scriban, d. — Pl.: năstavuri. — Cf. n ă s t ă v i t. NĂSTĂVĂ s. f. v. năstav1. NĂSTAVl vb. IV v. năstăvi. NĂSTĂVNIC s. m. (învechit) Conducător, şef ecleziastic. V. egumen, stareţ. Să nu se mai aşeze alţi străini monaşi, năstavnici şi egumeni la această mănăstire (a. 1628). ap. odobescu, s. i, 434. Predoslovie cătră toţi nastav-nicii sfintei biseareci (a. 1640). bv i, 109, cf. gcr i, 87/28. Sfîntul Grigorie... besearicii D[o]mn\n]lui //[ristojs fu nastavnic. dosoftei, v. s. ianuarie 9v/5. Acest mineiu... s-a legat cu cheltuiala smeritului întru ieromonaşi Antim Ivireanul..., nastavnic la această sfîntă casă Snagov (a. 1695). ap. odobescu, s. i, 460, cf. mag. ist. iv, 141/7. Am ales pe sfinţia sa şi l-am pus egumen şi năstanic la această sfîntă mănăstire (a. 1705). iorga, s. d. xiv, xviii. Carte, ce are 30 de cazanii pentru îndreptarea călugărilor şi un cuvînt de învăţătură cătră nastavnic (a. 1765). cat. man. i, 362, cf. 303, uricariul, vii, 21. [Călugării] au un povăţui-toriu şi nastavnic, a căruia voie şi poruncă toţi urmează (a. 1784). bv ii, 296, cf. caragea, l. 13/16. Cuviosul Sofronie, năstavnicul sfintei mănăstiri Nucetul, a pus secfestru pe rodul locului, cr (1833), 1562/25. Au cerut în judecată pâ năstavnieii sfintelor mănăstiri (a. 1846). doc. ec. 908, cf. gcr ii, 480, tdrg. — Pl.: năstavnici. —. Şi: năstânic, nastâvnic s. m. — Din slavonul NacT4KkNHKTu 1142 NĂSTĂMATĂ — 127 - NĂST1MIRE NĂSTĂMĂTĂ adj. v. nestemată. NĂSTĂMÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Olt.) „Nepriceput“, gr. s. v, 122. — Pl.: năstămiţi, -te. — Cf. nestemnic. NĂSTĂRÎMB, -Ă adj., s. f. v. năsărîmb. NĂSTĂYÎ vb. IV. (învechit; de obicei despre divinitate) 1. T r a n z. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. „In“) „pe“) >jsPre“> „pînă la“) A conduce, a dirija, a călăuzi, a îndruma, a povăţui (pe un drum, într-o acţiune, în comportări); a inspira, a lumina. Cinre mea va năstăvi pinra la Idumea? psalt. hur. 50r/17, cf. 18v/10, 36v/5, 54v/26. Sufletul tău cel bunru nastăvi-mâ-va pre pămîntulu derept. ib. 120v/21. Leage pure mie D[oam]«e în calea ta şi năstâveaşte-me în cararea dereaptă. psalt. sch. 79/16. Nâstăveaşte-me (î n d i -reptează-mă d) spre cărările ziselor tale. psalt. 253, cf. 46, 82, 86, 115. Cum să pociu înţeleage să nu mă neştine năstăvire? coresi, l. 36/5, cf. id. ev. 490. Priinţia firească mai mult într-o parte sau într-altă parte să nu-l năstă-vască, ce numai orice ar pofti dereapta socoteală, aceea să zică. cânte mir, ist. 34. Vrînd să încalece pe cal, după obiceiu, dobitocul de la Dumnăzău poate fi năstăvit fiind, nicicum n-au priimit să încalece, id. hr. 410. De nu pre domnu cu acea înţeleaptă chiverniseală ce au făcut l-ar fi năstăvit, întru mare primejdie... ar fi venit. R. gre-ceanu, cm ii, 183. Mai mult nu poate să facă, fiind om sărac. Ci cum te va năstăvi Dumnezeu pe dumneata (cca 1720). iorga, s. d. xiv, 271. Sfinţii părinţi, carii şi de duhul sfînt fiind năstăviţi,... au bătut cu tărie (a. 1775). uri-cariul, i, 69. Dumnezeul nostru ... ne-au năs-tăvit şi întru această a doua domnie (a. 1806). ib. v, 48/21. Cerescul împărat ne va năslăvi (a. 1819). ib. vii, 71. El acum fiind prea îndestulat de carne, nu ştie unde să o aşăze spre păstrare, dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit şi la această întîmplare. drăghici, r. 121/13, cf. pann, e. i, 55/11. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a fiinţei popoarelor. negruzzi, s. i, 272, cf. cihac, ii, 723, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u. 2. I n t r a n z. şi refl. A avea milă1 (i 4); a se îndura. Să rugă lui D[u]mnezeu să se năstăvească să zdrobească încuietorile. mineiul (1776), 192v2/17. Ah 1 Cînd ar năstăvi Dumnezău să mă întorc la patria me! drăghici, r. 80/8. — Prez. ind.: năstăvesc. — Şi: năstăvi (ddrf), năstăvi vb. IV. — Din slavonul h F i g. Busuioace, Nu te-ai coace Şi sămînţâ n-ai mai face, Că din sămînţioara ta, S-a năstimit dragostea. mat. folk. 754, cf. ciauşanu, v. 87. + (Despre boli) A apărea, a se ivi. Moletele... se năsti-meşte în copii din deocheturile strigoilor şi moroilor. marian, ap. cade. + Intranz. (Despre copii) A creşte, a se dezvolta. Copilul meu încă n-a năstimit destul, măcar că are patru ani. cv 1951, nr. 5, 26. 2. (Regional) A se prinde, a se lipi, a se asimila (Ştefăneşti-Drăgăşani). Cf. arh. olt. xxi, 270. Nu se năstimeşte nimic în el... orice mănîncă, lapădă afară; nu-i primeşte stomacul, ib. — Prez. ind.: năstimesc. — Etimologia necunoscută. NĂSTIMIRE s. f. (Prin Olt.) Faptul de a se năstimi (1); (regional) năstimeală. 1154 NĂSTIMB — 128 — NĂSTRĂPAT Cf. ciauşanu, v. 182. + F i g. Naştere (III), facere, creare. C-aşa au fost ursăte dobitoacele, de la năstimirea lumii, să se mânince unele pe altele, plopşor, c. 9, cf. lexic reg. 30. — V. năstimi. NĂSTÎMB subst. (într-o poezie populară; cu sens neprecizat) Cîtu Sibgiu-i d'e mare, Numai doauâ drumuri are, Doauă drumuri ş-o cărare, Ş-o cărare cu năstimb Mărg feciorii tăţ în rînd. T. PAPAHAGI, M. 5. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂSTRĂP s. m. (Olt.; mai ales la pl.) Picătură, strop (care sare dintr-un lichid în fierbere sau cînd se toarnă un lichid dintr-un vas în altul). în oalele de pâmînt vinul sfîrîie şi face năstrapi, parcă pune sodă în el. boceanu, gl. Vinul cel bun cînd îl pui, îl torni în pahar, face năstrapi, sar scîntei din el. i. cr. vii, 154. N-a sărit măcar un năstrap de apă. plopşor, c. 119, cf. gr. s. v, 122, alr sn iii h 833/27. + Fiecare dintre stropii care se formează pe suprafaţa exterioară a vaselor noi de pămînt sau de lemn, cînd sînt umplute cu apă. Cf. cade, ciauşanu, v. 182. ^Loc. vb. A lăsa năstrapi = (despre vasele de pămînt sau de lemn) a asuda. Cf. ciauşanu, v. 174. + Broboană de sudoare. Cf. cade, h v 148, ciauşanu, v. 182, alrm i/i h 9. + (Rar) Stropitură de noroi. Cf. CADE. — Pl.: năstrapi. — Şi: năstrip (alrm i/i h 9/810) s. m., năstrâpă (ciauşanu, v. 182; pl. năstrăpi, id. ib.) s. f. — Cf. strop, năstrapă1. . NĂSTRĂPĂ1 s. f. (învechit şi popular) 1. Vas (de băut). V. cană, cupă, potir. O năstrapă mare. O năstrapă mai mică (a. 1658). uricahiul, xvi, 205. Făcu vasele measii, blidele ei, şi cădelniţile, şi căuşile, şi năstrăpile, biblia (1688), 6775, cf. 310739, 9232/ll, anon. car. Era într-însa cele 2 table ale legei... şi toiagul cel înflorit al lui Aaron şi năstrapa cea cu mană. antim, p. 71. Bucură-te năstrapă întru carea iaste mana. mineiul (1776), 200r73, cf. 204v715. Am văzut aiavea că al triile înger au vărsat năstrapa cea de aur preste izvoarăle apelor (a. 1815). gcr 11, 217/23. Avea peste 50 năstrăpi de apă din care ca vro 30 era de sticlă, golescu, î. 124, cf. lb. Mă dusei îndată de adunai mulţime de flori tot de cele mai frumoase, le pusei într-o năstrapă şi plecai cu roaba de le dusei prinţesei. GORJAN, H. IV, 28/31, Cf. POLIZU, PONTBRIANT, d., cihac, 11, 600. Lingă fîntînă şedea jos o babă, ghemuită pe nişte zdrenţe de cergă şi morfolea-n gingii un crîmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. caragiale, o. ii, 244, cf. vii, 9. Apa ciuruia din ţeve aurite şi o lua cu năstrape şi cu căuşe de aur. ispirescu, l. 38, cf. 234. Alta dăruia un blid de cusutor, or o năstrapă, or un castron de cusutor. pitiş, şch. 152, cf. MARIAN, O. I, 99, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU. Necontenit domnii noştri cereau de la meşteşugarii de peste munţi pahare, vase, năstrape, ceşti şi tot felul de argintării, iorga, c. i. 1, 119, cf. tdrg. Ea-nainte-i se ducea, Cu năstrapa mi-l stropea, Cu năframa-l răcorea, alecsandri, p. p. 108, cf. h iv 90. Du-mi-te la beci în grabă Şi-mi ado vin în năstrapă. teodorescu, p. p. 674, cf. 334. L-au legat de mijloc, I-au dat o mastrapă Şi i-au dat drumul in fîntînă Şi a scos apă rece. şez. iv, 214. Fa, Niculco, dumneata Ia năstrapa de colea Şi dă dosul la ceşmea. mat. folk. 36, cf. 648, 1. cr. 11, 219, păsculescu, l. p. 47. S-a dus Lina La fîntînă Să ia apă-Ntr-o năstrapă. pamfile, cr. 72. Năstrapă din apă, ginere din lume (Cremenea şi amnarul), păsculescu, l. p. 80. F i g. Bucură-te preacuraţi fecioarî..., bucură-te măstrapî de aur. paraclis (1639), 249. Pre tine prorocii toţi, fecioară ..., te-au numit năstrapă. mineiul (1776), 54r729, cf. 151v736, 197vl/l- + Urcior (pentru păstrat apa). Cf. alr 1 696/780. Am o vacă cu ţîţa-n spinare (Năstrapa). şez. vii, 118. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (D- Toată ziua nu i-a cerut inima nimica-, a băut doar două-trei năstrape de zeamă de varză, caragiale, o. i, 173. înghiţind o năstrapă cu apă rece de la Susana. delavrancea, s. 224. — Pl.: năstrape şi năstrăpi. — Şi: (învechit şi regional) nastrăpă (klein, d. 385, cihac, ii, 600, lm, pamfile, s. v. 41), (învechit) nestrăpă (anon. car., clemens), măstrăpă, mastrâpă s. f. — Din ngr. (¿aoTpanticţ, bg. MT>CTpana, Hi»CTpana, ser. nastrap. NĂSTRAPĂ2 s. f. v. năstrap. NĂSTRĂŞNIC, -Ă adj. v. năstruşnic. NĂSTRĂPĂRIU s. m. (învechit, rar) Olar. Cf. clemens. — Pl.: năstrăpari. — Năstrapă1 + suf. -ar. NĂSTRĂPĂS s. m. v. nătrăpas. NĂSTRĂPĂT adv. (Prin Olt. şi Munt.; în e x p r.) A călca (sau a merge) năstrăpat = a) a merge urît, aruneînd picioarele; a călca în străchini. Cf. şio iij, 406. De la-mpărat a sosit Un arap negru ciudat... De călcîie depărtat, De genunchi alăturat, Şi mult calcă năstrăpat, E ceva, zău, de speriat, păsculescu, l. p. 253, cf. 362; b) a călca mîndru, cu trufie, apăsat. Prîscoveanu cel bogat, Boier mare şi aşezat, Călca rar şi năstrăpat. mat. folk. 97, cf. 53. Drumul calului că da, Mergea calul năstrăpat 1162 NĂSTRĂPATĂ — 129 — NĂSTURARE Cum lui Ioviţâ e drag. păsculescu, l. p. 257. — De la năstrapă1. NĂSTRĂPATĂ adj. (Regional; în sintagma) Piatră năstrăpată = piatră preţioasă. Cf. tdrg, mat. folk. 1480. Zboară-n cer, zboarâ-n pămînt, Pici In piatră năstrăpiatră. grigoriu-rigo, m. p. i, 58. Iar in fundu scufioarei, Este-o piatră năstrăpată Ce cuprinde lumea toată. i. cr. i, 150, cf. pamfile, cr. 56, 58. — Şi: năstrăpiâtră adj. — Etimologia necunoscută. Cf. n e s t e m a t, piatră. NĂSTRĂPĂZ s. m. v. nătrăpas. NĂSTRĂPIÂTRĂ adj. v. năstrăpată. NĂSTRĂPIOĂRĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui năstrapă1 (1). Cf. ddrf, şio iij, 270. Năstrăpioara-n mîini lua, Pe ochi negri se spăla, teodorescu, p. p. 450, cf. 327. Să-i aduc apă d-a bună, Apă rece[-n] năstrăpioară, Să puie la inimioară, mat. folk. 1346. — Pl.: năstrăpioare. — Năstrapă1 + suf. -ioară. NĂSTRECEA subst. (Regional) Nume dat diavolului. Şi baş atuncea aducea năstrecea pe cine aducea, cătană, ap. t. papahagi, c. l. — Accentul necunoscut. — Din ser. nesreda. NĂSTRÎP s. m. v. năstrap. NĂSTRUNCHIĂT, -Ă adj. (Neobişnuit) Zburdalnic. Cf. LB. — Pl.: năstrunchiaţi, -te. — Etimologia necunoscută. NĂSTRUŞNIC, -Ă adj. 1. Care depăşeşte (prin proporţii, intensitate, calitate etc.) limitele obişnuite; extraordinar, grozav, straşnic, nemaipomenit. Să-i pregătim o cinste din cele năstruşnice, care să-i ducă vestea dincolo de sat. GANE, N. II, 15, cf. DDRF, BARCIANU. Palma aceea năstruşnică ... mi-a răcorit sufletul, d. zam-firescu, v. ţ. 198. Domnul aghiotant Ambrozie îl fulgeră supt barbă c-un pumn năstruşnic. SADOVEANU, P. S. 86, cf. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 119. Aruncă năframa cea scumpă-napoi, Să crească un codru năstruşnic de-aramă. iosif, v. 117, cf. tdrg. Ciumurluiala constă în o slăbiciune a trupului, provenită dintr-o muncă forţată sau dintr-o beţie năstruşnică ce ţine 3—4 zile de-a rîndul. şez. ii, 130. <0> (Ironic) Toţi plecau în ţări străine pentru a ajunge vrednici de dulcineea lor, fădnd năstruşnice vitejii, gherea, st. cr. i, 190. <£> (Adverbial) Dar nu-i vorba de ruşine ... îi vorba că te iubesc aşa de năstruşnic! alecsandri, t. 1111. S-au ciocoit, drăguţii de ei, încă mai năstruşnic, c. petrescu, î. ii, 214. 2. Care iese din comun, neobişnuit, curios, ciudat, straniu, bizar; nelalocul lui, sucit. Dac-am fost nebun eu să fac testamentul în folosul lor... aşa mi se cade ... Ol ce idee năstruşnică! alecsandri, t. 624. Nu inventase încă, în jurul morţii lui Ivan, o poveste năstruşnică, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 238. Locuitorii străzii apărură cu paltoane şi cojoace vechi şi cu căciuli năstruşnice. SADOVEANU, O. VI, 632, cf. C. PETRESCU, A. R. 11. S-au publicat însă şi multe poezii slabe..., poezii în care autorii lor folosesc expresii năstruşnice, improprii, v. rom. octombrie 1954, 271. Să zicem însă că, printr-o năstruşnică împrejurare, galantarele şi tarabele ar fi înfăţişat dintr-o dată belşug de mărfuri, pas, z. iv, 52. îi explică băbeşte că ideea i se pare cam năstruşnică, dar Matei nu părea decît pe jumătate convins, galan, b. i, 214, cf. ii, 51, 139, id. z. r. 6. Băiatul părea uneori moale, alteori agresiv. Avea idei năstruşnice, vornic, p. 9. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) O nătărie de om. lb, cf. pontbriant, d. 2. (Prin sud-vestul Transilv.; în forma nătărie) Zarvă, gălăgie. Cf. rev. crit. iv, 338. — Pl.: (1) nătărăii. — Şi: (regional) nătărîie, nătărie s. f. — Nătărău + suf. -ie. NĂTĂRĂU adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; prost, netot (12), neghiob (1), nătîng (II), tîmpit, idiot, (învechit şi popular) năuc (1), 1219 NĂTĂRIE — 133 — NĂTlNG (învechit şi regional) nătîntoc (1), (regional) mangosit, nătruţ (1), nătăbîz, nătrui. O, nătărăule şi nesîmţitoriule. aethiopica, 78r/9. Cutare e nătărău, Cutare barbar şi râu. mu-MULEANU, C. 139/3, Cf. HELIADE, O. II, 353. Copiii ce beu adeseori vin, pierd încet, încet simţirea şi se fac nătărăi, drăghici, r. 29/8. Ei, zău tare-mi pare bine, Că-mi bat joc d-un nătărău; Ei, de-acuma las' pe mine, Am să-l fac mai prostălău. pr. dram. 406. Spune-mi, n-aş fi un nătărău de frunte cînd m-aş încrede în tine? negruzzi, s. i, 141, cf. 17, 74, 212. Aicea, ca şi la voi, se află mulţi nătărăi, alexan-drescu, m. 238. Urmezi inspirăciunei unor utopişti care te port de nas ca pe-un nătărău. alecsandri, t. 718, cf. 325, 419, contemporanul, i, 569. Nu spera cînd vezi mişeii La izbîndă făcînd punte. Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte, eminescu, o. i, 196. Mă ! da drept să-ţi spun, că mare nătărău mai eşti. creangă, p. 45. Nu te-am crezut aşa de nătărău, să te mulţumeşti cu o sută de galbeni, caragiale, o. ii, 235. Ce lucru bun a făcut nătărăul de bărbatul tău? ispirescu, l. 158, cf. id. u. 82. Cîţi nătărăi, cîţi imbecili trec înaintea proletarului intelectual, numai prin faptul unei averi mari moştenite? gherea, st. cr. iii, 30, cf. barcianu. Bogata arătare Să piară-n faţa-acestui nătărău l gorun, f. 25, cf. tdrg, brăescu, a. 59. Alţii au propus alegerea lui Ciocîrlea ca nătărău al satului, sadoveanu, a. l. 130. Acum m-am convins şi eu că eşti cel mai mare nătărău din presa bucureşteană. stancu, r. a. iv, 400. La cap pajere — la spate seceră — cocoş e, nătărăule —, ai priceput? pop., ap. gcr ii, 371, cf. 363, marian, sa. 18. Mă băgai la altă casă, Unde e mîndra frumoasă, Cu bărbatul dus d-acasă, Cu bărbatul nătărău, Acolo trăiesc şi eu. hodoş, p. p. 195. Oamenii aceştia aveau trei feciori, dintre cari cei mai mari doi, erau ca toţi feciorii din lume, acuşi mai buni, acuşi mai răi, acuşi mai cuminte, acuşi iarăşi mai nătărăi, după cum erau ceasurile, mera, l. b. 117, cf. ALR SN V h 1 240, gorovei, c. 93.. <> (Cu sensul peiorativ atenuat) Cîntau demult şi alţii cînd horele se strîng, Dar nu ieşea din scula niciunui nătărău, Atît alean de suflet şi leac de ceasul rău. arghezi, s. p. 93. 2. (Prin nord-vestul Munt. şi sudul Olt.; despre oameni) Grosolan, bădăran. Cf. alr ii 3 668/784, 872. — Pl.: nătărăi. — Netare + suf. -ău. Cf. hem 2 222, philip-PIDE, P. 97, TDRG, GRAUR, E. 28. NĂTĂRÎE s. f. v. nătărăie. NlTĂRÎlE s. f. V. nătărăie. NĂTĂRÎNCĂ adj. (Neobişnuit) Nătăroaică. Cf. DDRF. — Pl.:? — Cf. nătărău. NĂTĂROĂICĂ adj. (Rar; şi substantivat) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. Dar ia spune drept, Stănică. Ce foc l Ce limbuţie l Eram nătăroaică pe Ungă dînsul. Cum ţi-am părut? negruzzi, în pr. dram. 488, cf. hem 2 222, zanne, p. vi, 736, alr sn v h 1 240/784. — Pl.: nătăroaice. — Şi: nătărăică adj. alr sn v h 1 240/784. — Netare -f suf. -oaică. NĂTĂVĂLĂ s. f. (Prin Transilv.) Matahală (2), namilă (1). (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un şopron pentru care şi pluguri şi două închizători pe seama grăsunilor erau înşiruite pe lîngă nătăvala de gard ce înconjura ca un colac ograda, luc. iii, 175. — Pl.:? — De la tăvăli. Cf. n ă t ă v ă 1 o s. NĂTlVĂLtfS, -OĂSi adj. (Regional) Mătăhălos ; p. e x t. grosolan. Cf. polizu. Plugurile [le găseau] grele şi nătăvăloase, încălţămintea boccie, jipescu, o. 32, cf. ddrf, gheţie, r. m. 277, barcianu, alexi, w., tdrg. Abia pot păşi prin zăpada nătăvăloasă. pamfile, cr. 13. Mînzările-s mari, nătăvăloase şi unele din ele grele ca pămîntul. lunglanu, ap. cade. — Pl.: nătăvăloşi, -oase. — Nătăvală + suf. -os. NĂTEZĂ vb. I v. netezi. NiTEZl vb. IV v. netezi. NĂTICĂCI s. m. pl. (Regional) încălţăminte de casă confecţionată din lînă croşetată, cu talpă subţire. V. cipici. (Giarmata-Timi-şoara). cv 1951, nr. 5, 27. — Etimologia necunoscută. NĂTIFLfiŢ adj. v. nătăfleţ. NĂTIMĂNĂ s. f. v. natimală. NĂTIMdS, -OASĂ adj. (Prin nord-estul Olt.; despre oameni) Mătăhălos, ciauşanu, v. 182. — Pl.: nătimoşi, -oase. — Natimă + suf. -os. NĂTJNCTdC, -OĂCĂ adj. v. nătîntoc. NĂTÎNG, -Ă adj. v. nătîng. NĂTÎNG, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană, p. g e n e r. fiinţă) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob (1), nătărău (1), (învechit şi popular) 1234 NĂTÎNG — 134 — NĂTÎNGIE năuc (1), (regional) nătînt, năbîrceag, năprui, năsilnic (6), năvleg (1), năvligos (1). Cf. heliade, o. ii, 353. Mă I o, omule năting, Cum eram cornul să-i fring? pann, p. v. iii, 102/15. Şi mulţi nătîngi in lume vor crede nencetat Că un bătrin cu mintea întrece pe trei juni. ne-gruzzi, ş. ii, 259, cf. iii, 15. Un ziarist, criticlnd epistolele mele, m-a tractat de nătîng. ghica, s. 23. Acest amalgam compus din fiinţe .. . bizare şi nătinge, de multe ori se alarmează, de fuga unui principe, filimon, o. i, 253, cf. alecsandri, t. ii, 63, odobescu, s. i, 173. Ar fi putut să-i dea şi altceva, că el tot ar fi înghiţit, atît era de nătîng. ispirescu, u. 82, cf. id. l. 158, i. ne-gruzzi, s. vi, 77. Or eşti hămişliu ca vulpea, sau grozav eşti de nătîng! davila, v. v. 20, cf. delavrancea, v. v. 8. îl cuprinse o ciudă de nătîng, o ură, un gînd de răzbunare cumplită. MIRONESCU, S. A. 99, cf. C. PETRESCU, R. DR. 312. Un băiat slăbănog, deşirat, cam adus de spete şi nătîng la carte. i. botez, b. i, 12. Ca o nătîngă începu să plingă. stancu, d. 181. Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia, pas, z. iv, 248. Am ieşit cu senzaţia că m-am purtat ca un năting. gl 1961, nr. 357, 5/2. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! jarnIk-bîrseanu, d. 183. Era nătîng, măi taică, nătîng de n-avea păreche. rădulescu-codin, î. 6, cf. 69, goro-vei, c. 92. (F i g.) Vin neguri cu noaptea pe umeri, Şi bezna mă-nghite nătîngă. goga, p. 109. <0> (Adverbial) Boule I. .. izbucni mînios tot cel care-l izbise nătîng. c. petrescu, a. r. 10. + (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără.rost, lipsit de raţiune; prostesc. încălecă pe cal şi se duse şi iar se duse cale lungă şi nătîngă ca Dumnezeu să ne-ajungă. filimon, o. i, 423. Ce dor nătîng te poartă cu paşi rătăcitori Pe-o noapte-aşa senină? iosif, t. 159. O frică nătîngă îi rodea inima, rebreanu, r. ii, 250, cf. id. nuv. 291. Atunci zîmbea cu dispreţ de asemenea idei nătîngi, de biet moşneag înapoiat, c. petrescu, c. v. 121. Nătîngul discurs rostit cu cîţiva ani în urmă. beniuc, m. c. i, 86. 2. (Rar) Nepriceput (3), naiv; neîndemî-natic (2), stîngaci. Tu-n leagăn tot cu mîna stingă Mi-ai dat să sug, de-aceea sînt Nătîngă! COŞBUC, B. 122, cf. DDRF, ALEXI, W., TDRG, pamfile, j. i, 128. şăineanu, d. u. Te sorb cu ochi lacom deschişi de ţînc nătîng. banuş, p. 24. + (Regional; despre oameni şi animale) Care nu mai este în stare de nimic; neputincios (1), slab. M-am făcut năting cu vîrsta, zece lustri-s grei în spate, Du-te încotro te cheamă tinere-ţele-nfocate l ollănescu, h. o. 277, cf. dr. v, 213. 3. îndărătnic, încăpăţînat; supărăcios, nervos (3). Păcătos nătîng şi îndărăpnic, i-a zis, au nu te temi de iadul ce este gătit pentru nelegiuirile tale? negruzzi, s. i, 84. Măi, măi, că nătîng mai eşti. .. cît un catîr şi jumătate, alecsandri, t. 1155, cf. 1 086, 1 516, gorovei, cr. 76. Aşa-i; decît, vezi d[umnea]ia, bătrînii sînt nătîngi; ei ştiu una şi bună. hogaş, h. 26. Apoi vezi c-aşa sînteţi voi proştii... Uite-aşa, nătîngi şi căpcăuni. rebreanu, i. 72, cf. şez. iii, 82, xx, 138, com. din straja-rădăuţi, coman, gl., alr i 1 560/556. <£> (Substantivat) Şi tu-l cerţi, dar el, nătîngul, Ca răspuns te mai cuprinde Şi cu stîngul. coşbuc, b. 89. Mai degrabă aş rupe Italia din Oceanul Atlantic decît pe nătîngul acesta din ideile sale! i. negruzzi, s. v, 530. + (Regional; substantivat, m.) Cal nărăvaş (Pe-trila). a iii 16. II. S. f. (Regional; mai ales art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d., sevastos, n. 282, h iii 247. Mereu lumea mă întreabă Şi-i răspund că n-are treabă, Că-s voinic şi joc nătânga Şi la dreapta şi la stîngal pamfile, c. ţ. 310, cf. lexic reg. 61. — Pl.: nătîngi, -ge. — Şi: (învechit) nătâng, -ă (lb, negruzzi, .s. iii, 15), năting, -ă (polizu), neting, -ă (alexi, w.) adj. — Din v. sl. HfT/ftrK „leneş“. NĂTÎNGEALĂ s. f. (Rar) Nătîngie (1, 2). Cf. costinescu. — Nătîngi + suf. -eală. NĂTÎNGI vb. IV. 1. R e f 1. (Rar) A deveni nătîng (I 1); a se prosti, a se tîmpi. Cf. costinescu. 2. Refl. (Popular) A se încăpăţîna, a se îndărătnici; a se îndîrji, a se înverşuna. De ce nătîngindu-mă aş arunca-o în capul unui om pe care nu-l poate suferi? i. negruzzi, s. vi, 12, cf. tdrg. Dar acum flăcăul era acasă şi Vasile Baciu se nâtîngea în tăcere, rebreanu, i. 191. Unii cu inimă bună şi cu suflet îndurător îi întindeau cîte-o bucătură, alţii mai nătîngiţi în răutate... îl alungau cu sudalme. rete-ganul, p. iii, 27. 3. Intranz. (Regional) A face mofturi la mîncare. Com. din zagra-năsăud. Eu mă îndestulesc cu orice, nu nătîngesc. ib. — Prez. ind.: nătîngesc. — V. nătîng. NĂTÎNGIE s. f. 1. Lipsă de inteligenţă, de pricepere; prostie, neghiobie (1), (rar) nătîn-geală. Lăsînd această din urmă măsură a să întrebuinţa după cum să vor pricepe acii ce în nătîngia şi scumpătatea lor nu au urmat, la sămănat. i. ionescu, c. 99/25, cf. pontbriant, d., alecsandri, o. p. 75, lm. Murise acum, dezgustat pînă în fundul inimii sale, zdrobit de primirea pe care nepriceperea şi nătîngia omenească o făcuse admirabilelor sale intenţii, iorga, l. ii, 207. <$> F i g. Soarta m-a tratat, în astă noapte, c-o nătîngie nepilduită, negruzzi, s. iii, 155. 2. Faptă, vorbă, atitudine de om nătîng (I 1); (rar) nătîngeală. Mă mir cum m-am 1237 NĂTÎNGIRE — 135 - NĂTRĂUŢ luat eu după nâtîngiile tale, Ioane? rebreanu, i. 391. 3. (Rar) Neîndemînare (1), stingăcie. Cf. DDRF. 4. îndărătnicie, încăpăţînare. Vădzînd şi nă-tăngia jidovului cum că-l dovedesc oamenii şi el nici de o judecată să ţăne (a. 1741—1742). iorga, s. d. vi, 265. Cu toată nătîngia sa, am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori, negruzzi, s. i, 104, cf. 261. Cit s-a apărat moş Gheorghe şi n-a fost chip să scape! Te poţi pune cu nătîngia primarului? SP. POPESCU, M. G. 22, cf. TDRG. — PI.: (2) nătîngii. — Şi: (învechit) nătăngie s. f. Nătîng + suf. -ie. NĂTÎNGÎRE s. f. (Rar) Faptul de a s e nătîngi (1). Cf. COSTINESCU. — V. nătîngi. NĂTÎNGUŢ, -Ă adj. Diminutiv al lui nătîng (I 1). E foarte drăguţă... dar cam năănguţă! adăugă Bănuţ rîzînd. teodoreanu, m. ii, 312. — PI.: nătînguţi, -e. — Nătîng + suf. -uţ. NĂTÎNT, -Ă adj. (Regional; şi substantivat) Nătîng (I 1). Corn. din lupşa-turda. Mă nătîntule, hai mai repede, că nu-i vreme de pierdut, ib. — PI.: năănţi. — Probabil contaminare între nătîng şi tînt* NĂTÎNTAY, -i adj. (Regional) Nătîng (11). Feciorul cel mai mic însă era prăpădit ca vai de ei, nătîntav şi nespălat, de-ţi era nu ştiu cum să te uiţi la el. mera, l. b. 117. — Accentul necunoscut. — PI.: nătîntavi, -e. — Etimologia necunoscută. NĂTÎNT (ÎC, -OĂCĂ adj. 1. (învechit şi regional, mai ales Transilv.; adesea substantivat) Nătărău (D- Poate nu 'vedeţi voi, motîntocilor, că eu atîta am mîncat şi am beut. ţichindeal, f. 200/8, cf. lb. Capul lucrului însă este ca să aflăm dacă apatia unui popor, a unei rase este o scădere, un blăstem al naturei, ca la persoanele găgăuţe, nătăntoace. bariţiu, p. a. ii, 162, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARONZI, L. 114. El să-şi mărite fata. . . după ştiu eu ce nătăntoc sau mai ştie D[umne]ze« că din cine-i şi de unde-i vinit. f (1885), 79, cf. (1886), 145, ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Cheamă alt martor, o femeie cam nătîntoacă. lungianu, ap. cade. O! ierte-te Z)[umne]ze«, năUntocule, dar nu ţi-ar fi chiar ruşine să nu vrei tu a merge-n pădure fără mine? reteganul, p. i, 1. Venii seara de la sapă Ostenit şi plin de apă, Găsii nătîntoaca-n vatră. rev. crit. i, 551. N-avusei minte să-mi caut de drum şi să nu întind vorbă cu un nătăntoc ca tine. cătană, p. b. iii, 30, cf. 42, viciu, s. gl. De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn, care ştia pe toţi feciorii din lume, nu l-ar fi luat de bărbat. bota, p. 106, cf. com. din frata-turda, t. pa-P AH AGI, M. 227, L. COSTIN, GR. BĂN. 141, ALR sn v h 1240/141, 1241/235. E un dobitoc foarte nătîntoc: Urechi lungi, minte nu are, Are cruce pe spinare (Măgarul), păsculescu, l. p. 88. 2. (Regional; despre oameni) Grosolan, bădăran (Micăsasa-Mediaş). alr ii 3 668/141. + (în forma motrîntoc) Ursuz, posac (Chişindia-Vaşcău). cv 1950, nr. 11—12, 38: — PI.: nătîntoci, -oace. — Şi: nătăntoc, -oăcă, nătinctoc, -oăcă (ddrf), natanfâc, -oăcă (pont-briant, d.), netînt6c, -oăcă (alexi, w.), notîntoc, -oăcă (lb), motînt6c, -oăcă, motînţoc, -oăcă (ddrf), motrîntoc, -oăcă adj. — Etimologia necunoscută. Cf. nătîng. NĂTÎNT (ÎL, -OĂLĂ adj. v. natantol. NĂTLĂGELE s. f. pl. v. pătlăgea. NĂTCÎT, -OĂTĂ adj., subst. v. netot. NĂTRĂFOS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Care se mişcă greu (din cauza bolii sau a bătrîneţii), greoi; nesigur la mers (Vîlcele-Turda). mat. dialect, i, 82. îi nătrăfos badea Gligor amu; abia mere. ib. — Pl.: nătrăfoşi, -oase. — Etimologia necunoscută. NĂTRĂPĂS subst. = matrapaz. 1. S. m. (Olt.) Geambaş; samsar de vite. Cf. n. rev. r. xiv, nr. 22, 349, dr. v, 213, ciau-şanu, v. 182, alr i 1 574/810, 1 591/810, 815, mat. dialect, i, 232. 2. S. m. (Jur.; neobişnuit) Cumpărătorul real al unui bun (făcut cunoscut ulterior de către cumpărătorul aparent). V. comanditar. Cf. PONTBRIANT, D. 3. Subst. (Regional^ în forma natapraj) Comerţ cu cai (Rudari-Băileşti). dr. v, 213. — Pl.: (1, 2) nătrăpaşi. — Şi: (regional) nătrăpăş (n. rev. r. xiv, nr. 22,349), năstrăpăs (dr. v, 213, ciauşanu, v. 182, alr i 1 574/810, 1591/810, mat. dialect, i, 232), năstrăpăz (alr i 1 591/815) s. m., nataprăj subst. NĂTRĂPĂŞ s. m. v. nătrăpas. NĂTRĂtJL, -Ă adj. (Regional) „Dezordonat“ (Frumoasa-Zimnicea). cv 1951, nr. 6, 30. — Pl.: nătrăuli, -e. — Etimologia necunoscută. NĂTRĂUŢ, -Ă adj. v. nătruţ. 1250 NĂTREŢ — 136 — NĂUC NĂTREŢ s. n. v. nutreţ. NĂTRÎ vb. IV v. nutri. NĂTRtJI, -IE adj. (Prin Munt. şi Olt.; şi substantivat) Zănatic, ţicnit; nătărău (1). Cf. ciauşanu, gl. Măi, da ce nătrui eşti şi tu 1 COMAN, GL. — Pl.: nătrui, -ie. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă p r u i, n ă t r u ţ. NĂTRtJŢ, -Ă adj. (Regional) 1. Nătărău (1); zăpăcit; nebun (I 2). Cf. păcală, m. r. 140, i. cr. iv, 188, ciauşanu, v. 182, arh. olt. xxi, 271, mat. dialect, i, 232. 2. (Despre oameni şi animale) Care nu mai este în stare de nimic; neputincios (1), slab (Răşinari-Cisnădie). Cf. păcală, m.r. 140. 3. (în forma nâtrâuţ) „Dezordonat“ (Fru-moasa-Zimnicea). cv 1951, nr. 6, 30. — Pl.: nătruţi, -e. — Şi: nătrăuţ, -ă, năstriiţ, -ă (l. rom. 1959, nr. 2, 53) adj. — Etimologia necunoscută. Cf. nătărău. NĂTURĂL, -Ă adj. v. natural. NĂTtJRĂ s. f. v. natură. NĂTURLÎE s. f. (Regional) Duh rău; drac (Valea Seacă-Satu Mare). Joi, nu merem, că aceia-i oarece nâturlie! Şi am stat şî n-am mărs. .. Nu ştiu că borsocaie o fost, ori diavol! arh. folk. vi, 152, cf. 176. — Etimologia necunoscută. NĂTURNÎ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Ma-ram.) A se lua după cineva, a urmări pe cineva (cu intenţia de a-1 prinde). După el o năturnit Cu săcuri şî cu topoară. t. papahagi, m. 75, cf. 227. — Prez. ind.: năturnesc. — Etimologia necunoscută. Cf. î n t u r n a. NĂTURtfS, -OĂSĂ adj. (Regional) 1. Mofturos, năzuros (1). Com. din oraviţa. 2. Arţăgos, certăreţ. Com. din oraviţa. — Pl.: năturoşi, -oase. — Cf. natură. NĂŢĂLUl vb. IV. Tranz. (Regional) A broda (Săcele). alr ii 5 778/182. — Prez. ind.: năţăluiesc. — Etimologia necunoscută. Cf. germ. n e t z e n, magh. n e c c e 1. NĂŢIÎNE s. f. v. naţiune. NĂtJC, -Ă adj. 1. (învechit şi popular; adesea substantivat) Nătărău (1), nătîng (11), prost. Năuc neştine pre sine făcîndu-se, părea- se-va înţelept a fi. biblia (1688), ap. tdrg. Poate fi ca şi cei năuci să ia cindva ceva bine aminte, micu, l. 79/5, cf. lb, heliade, o. ii, 353. Prin bătaie se fac pruncii năuci, calendariu (1844), 64/21, cf. bariţiu, p. a. iii, 23. Da căciula de ce ţi-o ţii pe cap dinaintea me, nău-cule? alecsandri, t. 921. Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc, beldiceanu, p. 120. întorcea capul tot mereu şi rînjea ca o năucă, descoperind două rînduri de dinţi lungi şi galbeni, rebreanu, nuv. 199. Măi copii, nu fiţi năuci! eftimiu, î. 74. Năuca dracului! h x 586. Bine, frate, bine, Bine şi nici prea, Că năuca mea, Făcînd mare foc, A ars săul tot. marian, sa. 45. O, mişelule, ticălosule şi nău-cule! mai puţină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. reteganul, p. i, 38. Ucigi-ti bolo-hanii, naucule! şez. vi, 9, cf. n, 129, nova-coviciu, c. b. i, 15, alr i 1 524/160, alr sn v h 1240. (Cu nuanţa peiorativă atenuată) Bătrîn năuc şi gureş, la vatra încălzită Te-aşezi în toată seara cu droaia de nepoţi, f (1900), 604. 2. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, aiurit; uluit, perplex; năucit. Cf. pontbriant, d. Iar hatmanul mi-i ascultă, neclintit ca un butuc. De multe ce tot aude, s-a făcut şi el năuc! hasdeu, r. v. 98. O roată iese din butuc Şi surugiul stă năuc. alecsandri, t. 958. Râmase năuc de bucurie. ispirescu, l. 235. îmi vuiesc urechile de-s năuc. contemporanul, vi^ 505. Fără grai, năucă, şade rece ca un stîlp de gheaţă, necu-luţă, ţ. d. 117. De mult simţea Că Radu-i dus de pe-astă lume, Dar astăzi, cînd ştia anume, El sta năuc şi nu credea, coşbuc, p. i, 101, cf. 134, 256. Chervane vechi, căruţe cu bucate Se duc spre munţi şi curg mereu din zare . .. Năuc se uită-n urma lor norodul, iosif, v. 69. Rid cu toţii, pe cînd băietanul năuc se uită-n toate părţile, petică, o. 228. Bădicul privea năuc la cei doi, la-nceput nu pricepu nimic, mai pe urmă văzu că-i vorba de-o neînţelegere. agIr- biceanu, a. 468. Se năpusti năucă asupra mor- tului şi începu a-l scutura, rebreanu, nuv. 50, cf. bacovia, o. 99. Cînd Mură rămînea năuc, în praful rădvanului, Oleana, din rădvan, întorcea capul pe jumătate şi privea departe. galaction, o. 70. Cînd auzi această veste din gura iconomului, Averchie rămase năuc. stă-noiu, c. i. 8. Călugărul sărise îngrozit de pe divan şi se uita năuc la el. sadoveanu, o. i, 149, cf. vii, 296, arghezi, vers. 294, id. s. p. 94. Şi chelnerul surîse puţin năuc, încîntat şi protector, camil petrescu, n. 41. Oamenii care înfruntaseră atîtea primejdii, âmbeau năuci, parcă nu le venea să creadă că s-au întors, v. rom. noiembrie 1953, 15. Ca un bujor cu capul rupt, Mă uit năuc la uriaşul pom. beniuc, v. 77, cf. id. m. c. i, 68, camilar, n. i, 80. Simţea 1262 NĂUCEALĂ — 137 — NĂUCIE cu desâvîrşire altceva: ceva ce semăna a sfială, a îngrijorare... Şi stătea năuc în mijlocul drumului, galan, b. ii, 151, cf. demetrius, a. 50. Căzu moale pe scaun şi se uită năuc înaintea lui. vornic, p. 97. Umbla ca năucă şi tremura ca varga. t. popovici, se. 8, cf. 128. Un ceas mai tîrziu coboram, năuc, de-a dreptul prin livadă. v. rom. iulie 1958, 44. ll doare capul cumplit, e năuc de cap, îi huiesc în una urechile, şez. i, 15, cf. ii, 101. La tulpina unui nuc Cîntă duşmanul de cuc, Io-l aud, rău mă usuc Şi-mi pierd mintea, stau năuc. hodoş, c. 37, cf. alrm i/i h 193. Năuc de cap. alr sn v h 1241/219. (Despre animale) Calul a pornii năuc... Mergea ca praştia, sărind peste gropi, caragiale, o. i, 145. Călcau Dunărea s-o spargă, Cu cirezile năuci, Speriate de năluci, arghezi, s. p. 126. (Substantivat) Am o plăcintă cu sorţi în stihuri scrise de un cuconaş ce te iubeşte ca un năuc. alec-sandri, t. 140, cf. 1 313. Am ajuns ca un năuc, visez deştept, nu mai ştiu ce fac. ispirescu, l. 29. Am ajuns ca un năuc, Şed pe loc Şi ardz în foc, N-am nici minte, nici noroc, teodorescu, p. p. 307, cf. 338. + (Despre fizionomia, privirea etc. oamenilor) Care . exprimă, trădează ameţeală, buimăceală, dezorientare, zăpăceală, perplexitate. Alb la faţă ca varul, cu privirea năucă, aţintită în colţul despre uşe, încercă să apuce ceva. delavrancea, s. 157. Emoţiile îl obosiseră şi avea o privire goală şi năucă. v. rom. septembrie 1955,133. S-a şters pe frunte, şi-a potrivit iar părul sub basma, şi a pornit în urma lor, cu un dmbet năuc, rătăcit, camilar, c. p. 99. — Pl.: năuci, -ce. — Din slavonul hîoykti. NĂUCEĂLĂ s. f. 1. Starea omului năuc (2); stare de ameţeală, de buimăceală, de dezorientare, de zăpăceală, de perplexitate; năucire. Cf. costinescu. Astea şi atîtea altele ce-mi umblă pîn gînd şi-mi furnieă-n minte sînt nevoile, grijile, năuceala ce scurg ochii, aprind dorul şi zvîntă bfidzunarul orăşenilor, jipescu, o. 46. Cîtă năuceală de cap, de-mi ţiuiau urechile, pînă cînd în sfîrşit am ajuns să aştern ceva omenesc pe hirtie. gane, n. iii, 145,^ cf. ddrf, candrea, f. 292, tdrg. După cîteva zile de năuceală îşi făcuse inimă şi deschisese debit. călinescu, i. c. 210. Aşteptă răbdător pînă cînd Dragalina Farcaş ieşi din năuceală, stan cu, r. a. iv, 49. Se trezi grăbit din năuceală, arătînd oarecare îngrijorare, vornic, p. 172, cf. preda, d. 158. Dacă după beţie te doare capul şi eşti mahmur, poţi să te dregi şi să-ţi treacă durerea de cap, bînd din nou ... şi scapi şi de năuceală de cap şi de durere, şez. iii, 14, cf. i, 56. 2. (Med.; popular) Un fel de ipohondrie. Gf. N. LEON, MED. 123, BIANU, D. S., ŞĂINEANU, d. u. + (Regional) Boală a oilor; capie (Sălă-trucel-Călimăneşti). chest. v 167/68. — Pronunţat: nă-u-. — Năuci suf. -eală. NĂUCfiŞTE adv. (Rar) Ca un năuc (1), prosteşte; în chip ameţitor, uluitor. Cf. klein, d. 385, pontbriant, d. Năuceşte vorbeşte şi face toate cîte zice. lm, cf. ddrf. — Pronunţat: nă-u-. — Năuc + suf. -eşte. NĂUCÎ vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tîmpi; a (se) ameţi, a (se) buimăci; a (se) zăpăci; a (se) ului. Ca să-l năucească mai tare, uneori îi zîmbea cu noimă, privindu-l pe sub geană. conv. lit. ii, 95. Publicul... va rîde de acei ce caută să-l năucească cu nişte stropşituri ridicule. alecsandri, s. 50, cf. id. t. 411, ddrf, barcianu. Care avea copii, i se năucea capul şi căuta să fugă. ap. tdrg, cf. alexi, w, Dau iar la o parte cu mîna arma celui din groapă care trage aiurea, năucindu-mă. camil petrescu, u. n. 401, cf. 366, 403. Bădia s-a năucit..., nu-i venea a crede, dar s-a dezmeticit cînd mi-a auzit glasul, brăescu, a. 202. Se plîngea că vîntoasa îi năucise de cap în ziua aceea, sadoveanu, o. xvm, 598. Poetul a fost copleşit de cuvinte şi năucit sub loviturile lor. contemp. 1948, nr. 108, 5/6, cf. stancu, r. a. iv, 123, contemp. 1955, nr. 476, 3/2. Pe bătrîn l-au bătut pînă l-au năucit, beniuc, m. c. i, 288. Vedenia unei cavalerii zdrobite îi năucea creierii. camilar, n. i, 222, cf. 270. Copiii nu-i sînt de nici un ajutor, mai mult o năucesc. galan, b. ii, 59. Nu era tocmai în toate minţile, o năuciseră necazurile şi rachiul, t. popovici, se. 156. Bine-i de bătrîn cînd n-are cine-l năuci de cap, dar cu cîtu-i mai bine atunci and are cine. sevastos, n. 52. ll iau cu vorba şi-l năucesc de rămîne şi el la spovăduială. şez. vi, 179, cf. ii, 132, iii, 184. «^Intranz. (Rar) Fugi încolo, nebunule, că mă sperii l... Ce-ţi veni astă-seară?. .. Ori unde am lipsit 6 zile la ţară, socoteşti că am şi năucit? pr. dram. 288. 2. Refl. (Regional) A munci mult, a se căzni (Jina-Sebeş). gr. s. vi, 241. Ne năucim rău pînă facem sălaşe, ib. — Pronunţat: nă-u-. — Prez. ind.: năucesc. — V. năuc. NĂUClE s. f. (Astăzi rar) Prostie, tîmpenie; năuceală (1), uluire. Cf. lb. Asemenea stupiditate (năucia) este comună mai tuturor renegaţilor. BARIŢIU, P. A. III, 123, cf. POLIZU, PONTBRIANT, d. Din năucie cade în gropi şi se loveşte cu capul de toţi pereţii, lm, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. tdrg, şăineanu, d. u. Buimăceală, beţie, surzie, năucie, hîrcă, tusă ... va ca roua de soare în ţărmurile goale. şez. v, 144. •$> (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se 1266 năucire — 138 — NĂUT leagă prin prep. „de“) Ce năucie de primăvară I ap. DDRF. — Pronunţat: nă-u-, — Năuc + suf. -ie. NĂUClRE s. f. Faptul de a (se) năuci (i); năuceală (1). Năucire de la D[o]mnul au căzut preste ei. biblia (1688), 2162/12, cf. costinescu, lm, ddrf, tdrg. Impresia pe care o capeţi In primele clipe după ce ai pătruns in Muzeul apărării Leningradului este una de uimire, de năucire totală, stan cu, u.r.s.s. 129. Sta galben, cu gura căscată, lîngă masă, fulgerat de năucire. vornic, p. 203. — Pronunţat: nă-u-. — V. năuci. NĂUCIT, -Ă adj. Ameţit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit; uluit, perplex; năuc (2). Cf. lm. Ţăranul iese năucit şi se duce la primărie să se jeluiască. caragiale, o. iv, 109. Armele-mi iau năucit, dar nu ştiam unde-mi stă capul. coşbuc, ae. 37. Femeia ieşi năucită afară şi cîteva zile n-a mai dat pe la bancă, agîrbi-ceanu, s. p. 32. Madam Sălceanu, fără să spună nimic, se uita năucită fringîndu-şi miinile. ardeleanu, d. 205. In ograda cea mare a conacului oamenii alergau de ici-colo năuciţi, cu feţele aprinse, vociferînd şi neştiind ce să facă. REBREANU, R. II, 200, cf. SEBASTIAN, T. 211, galan, z. r. 208. Sta omul şi se uita năucit cînd la stăpîn, cînd la cei din trăsură, vornic, p. 69, cf. 14. El ieşi afară năucit, apoi se întoarse înapoi. Nu înţelegea nimic, preda, d. 218. Stătu aşa, năucită, fără să poată geme măcar, apoi tot sîngele îi năvăli în cap. t. popovici, se. 56, cf. 33, 154. Ca orice om care stă închis vreme îndelungată, rămase năucit de lumina de afară. barbu, ş. n. 7. <£> (Despre animale) Năucită şi ea de atîta iarnă, o codobatură se zbătu cîtva timp pe loc. galan, b. i, b. + (Despre fizionomia, privirea etc. oamenilor sau despre acţiunile lor) Care trădează, exprimă ameţeală, buimăceală, dezorientare, zăpăceală, perplexitate; de om năuc (2). Şi-şi dădu seama că, prin purtarea lui năucită, paraliza oamenii, contemp. 1949, nr. 167-168, 6/5. — Pronunţat: nă-u-. — Pl.: năuciţi, -te. — V. năuci. NĂUCITOR, -OĂRE adj. Care năuceşte (1) sau poate năuci. Printr-o împrejurare năucitoare ... a venit aici la mine. sebastlan, t. 361. Tot aşa, de dimineaţă de tot pleacă la drum şi călătorii chibzuiţi, care nu vor să-i prindă căldurile năucitoare ale nămiezii în cîmp. camil petrescu, o. ii, 537. Totul se amesteca într-un haos năucitor, v. rom. octombrie 1955, 114. — Pronunţat: nă-u-. — Pl.: năucitori, -oare. — Năuci + suf. -tor. NĂtJI, -IE adj. v. năliui. NAURE s. m. v. nor1. NĂtfT subst. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse şi cu flori izolate, liliachii sau albe, ale cărei seminţe, asemănătoare cu boabele de mazăre uscată, sînt comestibile; (rar) măzăriche (2 j), (popular) mazăre-turcească (Cicer arietinum). Am, cinstite împărate, mărturii foarte credincioase: întîipe măslină d[o3i]mna şi pre stanţa linte şi maica stafida călugăriţa, nohutul, bobul (a. 1773). gcr ii, 98/1. Nu ştiam mai nainte ce fel era porumbul, nici năutul (a. 1796). bv ii, 389. Năutul... se cultivă aproape exclusiv. . . pentru a face din el o podoabă a grădinii, pamfile, a. r. 188, cf. id. cr. 108. Alte plante rezistente la secetă sînt: floarea-soarelui, năutul şi lintea, agrotehnica, ii, 325. Foaie verde de năut, Tinereţe ce-am avut Cu amar le-am petrecut, teodorescu, p. p. 277. Foaie verde de năut, De cînd, bade, m-ai urît, Casa ta e grajd de cai, Pîn grădină spini şi scai. jarn Iic-bîrseanu , d. 234. Frunzuleană bob năut, Sub umbra de nuc Toate fetele se duc. sevastos, c. 56. Frunzuliţă de năut, De năut şi grîu mărunt. bibicescu, p. p. 148. Foaie verde bob năut, Duminică plec de rînd. şez. i, 288. Foaie frunză d-un năut, De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ib. iv, 219. Verde floare de năut, Că Surdanul a venit, Toţi banii mi-a scotocit, păsculescu, l. p. 249. + (Cu sens colectiv) Seminţele plantei descrise mai sus, întrebuinţate de obicei în locul cafelei. Cu năhut şi cu bob muiat să hrăniia. dosoftei, v. s. februarie 69r/32. Nohot cîntarul 50 bani (a. 1761). şio iix, 268. Năhutul de un sac 30 bani (a. 1792). id. ib. Legumele, fasolea, lintea, mazărea şi năhutul.. . hrănesc şi întăresc trupul. piscupescu, o. 194/14. Venea altă ţigancă ţiind o tavă cu o mulţime de păhăruţe cu vutcă de izmă şi cîteva farfurii cu migdale curăţite şi cu năut prăjit, filimon, o. i, 179. Ciorbă de găină cu orez, găină cu nohot. alecsandri, ap. şio iix, 268. Dete unuia vro două-trei boabe de năut prăjit, ispirescu, ap. şio iilt 268. Hrana ţăranului constă din... zarzavaturi, mai ales pătlăgele... şi năhut. şio i, ccxxix. Obiecte importate: castane, alune, nohot, coajă de portocale, n. a. bogdan, c. m. 136. Negustorii de stafide şi năut şi covrigarii sînt perfizi, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 64. Iaca, Zamfiră, nu te supăra, ţi-am adus nohot şi stafide, sadoveanu, o. i, 80. Mioriţa i-a plăcut cu nucşoară şi năut. arghezi, c. o. 207. Străbătu.. . întîiul despărţimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de ţîri şi limonie, de scorţişoară, năut, piper şi tahîn. c. petrescu, a. r. 64. — Şi: (învechit şi regional) năhut, nohut, noh6t (accentuat şi nohot, pamfile, a. r. 252), (regional) n6ut (com. din tecuci), no6t (i. cr. ii, 153) subst. — Din tc. nuhud, bg. HaxyT, hoxjtt. 1272 NĂUTATE — 139 NĂVALĂ NĂUTATE s. f. v. noutate. NĂUTÎ vb. IV v. năoti. NĂUTÎU, -ÎE adj. De culoarea seminţelor de năut; gălbui. Un biniş de postav năhutiu (a. 1790). şio iij, 268. Postav cu malteh năhutiu (a. 1821). id. ib., cf. polizu. Mie mi-a căzut parte la braţ un tinăr. .. muchelef la haine: ven-ghercă de postav negru cu brandebururi şi cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi, ghica, s. 150, cf. pontbriant, d., lm. Peptul... să zărea mişdnd pe sub zăbranicul unei dantele nâutii. DELAVRANCEA, S. 146, cf. id. H. T. 99, BARCIANU, alexi, w. (Substantivat) Petele alburii, sclipitoare, ce tărcau năutiul rumenit al pologului de frunze uscate din preajmă, îi făceau rău. conv. lit. xliii, 1147, cf. pampile, a. r. 252. <£• (Regional) Fasole nohotie = varietate de fasole cu sămînţa galbenă, ca năutul. Cf. h iii 260, i. cr. iv, 250. — Pl.: nâutii. — Şi: (învechit şi regional) năhutiu, -ie, nohutiu, -ie, (învechit) năhutiu, -ie (alexi, w.), (regional) nohotiu, -ie adj. — Năut + suf. -iu. NĂUTRĂL, -Ă adj. v. neutral. NĂVĂL s. n. v. năvală. NĂVALĂ subst. I. S. f. (Adesea construit cu verbul „a da“) 1. Faptul de a se repezi la cineva, asupra cuiva sau undeva cu intenţii agresive, criminale etc.; (rar) năpustire (2), (regional) năpustit1. Boierii ce erau cu dînsul... au tăiat frânghiile cortului sub carele el şedea şi dând năvală l-au ucis. negruzzi, s. i, 144. Calul atunci dă năvală asupra ursului, creangă, p. 198. Răpitorii... deteră năvală asupra lor. ispirescu, u. 64. Iată că zmeul d-al şaptelea dă năvală peste dînşii. id. l. 258. Unde veni scroafa cu o falcă în cer şi cu una în pămînt, şi năvală la argatul orbului, să-l sfîşie şi mai multe nu. id. ib. 263. Călăraşii dau năvală, manevrînd prin mulţime. Ţăranii, ca să se apere, lovesc. bujor, s. 127. Cînd e rănit sau strîmtorat de cîni, [cerbul] se împotriveşte cînilor şi dă năvală chiar asupra omului, stoica, vîn. 84. Adunînd prea mult năduf, oamenii s-au răzvrătit, după cum ştiţi, şi au pornit cu năvală mare spre partea asta a ţârii, camil petrescu, o. ii, 158. + (Mii.; învechit; de obicei construit cu verbele „a da“, „a face“) Faptul de a se repezi asupra duşmanului, asupra unui loc deţinut de acesta etc. (într-o luptă, în război); atac, iureş, asalt. Deci cînd au fost în mijlocul pădurii, făcut-au năvală oastea lui Bogdan Vodă la carele leşilor. ureche, l. 80, cf. 84, 117. Au dat turcii cu o năvală asupra nemţilor atît cît au intrat printr-înşii de le-au stricat toată rînduiala şi-i tăia foarte rău. ist. ţ. r. 34. Au dat multe năvăli pînă ce i-au ostenit pe acei nemţi. ib. 60. Ş-au stătut pen pregiurul cetăţii cîteva săptămîni. .. Ş-au dat năvăli prea tare, şi n-au putut-o lua. ne culce, l. 109. Fără veaste să fie dat năvală tătarilor, cantemir, ap. gcr i, 361/35. Multe năvăli au făcut, carele şi el năvălea cu oastea (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 295/28. El strînse toţi paşii şi toate căpeteniile oştenilor şi făcură năvală mare asupra lui Mihai Vodă. anon. cantac., cm i, 125. Oastea turcească pă de altă parte năvală asupra lor făcînd, şi îndată au început pă nemţi a-i înfrînge foarte rău. r. greceanu, cm ii, 39. Şi au poroncit paşa inicerilor să dea năvală asupra şvezilor (a. 1716). gcr ii, 18/16. Dedease năvală asupra cetăţii, mineiul (1776), 161vl/32. Dealul Cătălinei ... se numeşte astfel de pe numele unei prinţese române, care scăpase de o năvală duşmănească în vîrful lui. negruzzi, s. i, 183. Mikloş, chiar în acea noapte, peste noi dădu năvală. davila, v. v. 34. Daţi năvală-n mîini cu armă. camil petrescu, b. 86. <£> L o c. a d v. (învechit) Cu năvală — în mod impetuos, năvalnic (I 1). Mergea turcii cu năvală asupra polcurilor leşeşti, neculce, l. 48. Rînduri-rînduri de turci şi de tătari cu năvală veniia şi în ţară trecea. r. greceanu, cm ii, 49. (Adverbial) în duşmanii Moldovei acu să-ntraţi năvală Cum intră leu-n turme, alecsandri, poezii, 222. El cunoscu pe duşmani... Iară ei năval s-aţineau după dînsul. murnu, i. 206. <0> (Cu valoare de interjecţie; în forma năval) Năval cu toţi în lagăr, năval 1 oastea răcneşte, alecsandri, poezii, 222. + (Mii.; învechit) Faptul de a pătrunde (pe neaşteptate) pe un teritoriu străin, cu scopul de a-1 cotropi; invazie, cotropire. Supărîndu-i-să de năvala agarianilor. dosoftei, v. s. octombrie 63r/36. Feluri de feluri de varvarii, năvăli şi prăzi în Dacia.. . făceau, spătarul milescu, let2. i, 121. 2. Faptul de a se năpusti (2), de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mişcare impetuoasă, fugă. Niculaie... dă năvală drept în odaia lui Mustafa. ghica, ap. tdrg. Calul trist au răn-chezat Şi-n pîrău navală-au dat. alecsandri, p. i, 30. Mistreţi... cu riturile întinse. .. dau năvală prin leasă şi prin mocirlă, odobescu, s. iii, 110. Nenorocitul a dat năvală la uşa din fund. caragiale, o. i, 8. Aleargă năvală nebună. coşbuc, p. i, 206. Mia dete năvală în odaie. d. zamfirescu, î. 85. Bărbaţii dau năvală înir-acolo. brătescu-voineşti, î. 19. Lumea dă năvală spre şini, înghesuindu-se. sahia, n. 50. Ca un furnicar izvorau din vagoane soldaţii şi dădeau năvală la fîntîni. sadoveanu, o. ii, 471. Ajuns la şosea, trebuie să se ferească, sărind în şanţ, de năvala a patru cai înhămaţi, galan, b. ii, 114. Auzind flaşneta şi strigătele copiilor, mulţimea dădu năvală încoa, în timp ce Anton Lupan mai făcea un pas înainte, tudoran, p. 19. Slugi la roşul se ducea, Slugi la el năvală da, Mîna pe dîrlogi punea, Pe spate mi-l netezea. 1278 NĂVALĂ - 140 — NĂVALNIC teodorescu, p. p. 523, cf. şez. iii, 189. Dau năvală ca porcul, se zice despre cei obraznici, nesimţiţi. Cf. ispirescu, u. 101, zanne, p. i, 611. <)> F i g. Cu cea tocmală fiiaşte care ar putea pre leasne suferi năvălile norocului celui împotrivnic? n. costin, ap. gcr ii, 13/35. Amoriul... Poartă arme ca ostaşii, ascultă şi se supune, Are curaj, dă năvală şi fuge cu slăbă-ciune. conachi, p. 3. -4- Grabă, iuţeală, zor. Dido găteşte pe soţi îngrozită de-acestea, să fugă ... Corăbii, pe cîte le idete-ndemînă, Ei cu năvală le-ntorc şi le-ncarcă de bunuri, coşbuc, ae. 19. Un talaz se frămîntă..., Se îndulceşte, alunecă, se strecoară, adoarme, Fără năvală, fără să se sfarme, arghezi, vers. 193. + (Adverbial ; pe lingă verbe de mişcare) în chip năvalnic (I 1). Toţi din casă sar năvală la fereastră. caragiale, o. vi, 81. Înainte de vreme seceră-torii minau năvală spre bordeiele lor. dela-vrancea, s. 195. Măiestatea sa năvală îşi repede al său car. macedonski, o. i, 105. Aşa s-a sculat vîrtejul de colb de pe urma Celor porniţi, cînd au prins năval a străbate cîmpia. murnu, i. 51. De veacuri fruntea nu ţi-o temi, Ţii piept cînd vin furtuni năval. iosif, patr. 7. 3. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (şi violentă). A lacrimilor navală chip nu este s-o opreşti, beldiman, o. 1/11. Asta nu e cu putinţă, zise el înecat de năvala sîngelui. slavici, n. ii, 116. Din cînd în cînd îşi ştergea ochii de lacrimile ce dau năvală. bassarabescu, s. n. 151. Aruncă la o parte cu amîndouă mâinile, de pe faţa-i înlăcrămată, năvala pârului lung şi ondulat, galaction, o. a. i, 60. Afară se simţea năvala vîntului. sadoveanu, o. iv, 480. Am aşteptat sfîrşitul navalei apelor, căci ploaia nu mai semăna a ploaie şi luase aspectul unei năprasnice năvale de ape. stancu, u.r.s.s. 172. <0>Fig. Acest om bun şi iubitor de oameni a găsit în fiinţa lui năvala unei sfinte indignări, galaction, o. a. 98. Abramo-vici avu o năvală de bucurie, sahia, n. 73. \J 4. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva, înghesuială, îmbulzeală; (concretizat) mulţime de oameni sau de obiecte (în mişcare). V. forfotă. Şi vădzind doauă corăbii pre iazer întră într-una dinse pentru năvala oamenilor să nu poată năvăli să-l calce. VARLAAM, c. 258. Năvala ce era strînsă să-ş ia bl[agosloJvenie. dosoftei, v. s. octombrie 72v/15. Ruptu-s-au şi podul pre Nistru de năvală. muşte, let. iii, 16/1. Năvala se trase înapoi spăimîntată de pepturile goale ale vitejilor. bălcescu, m. v. 177. Toată năvala asta de oameni ce te aplaudă mă supără, negruzzi, s. iii, 400. Viteazul cu-a sa pală Face drum printre năvală. alecsandri, p. ii, 16. Văzui un năval de stînci şi de pietre cari... se rostogoleau spre locul unde eram. gane, ap. cade. O luară la sănătoasă cari încotro vedea cu ochii, dînd năvală unii peste alţii, ispirescu, l. 157. Mai avem mult săptămîna asta de măcinat?... — Nu, navala pentru Crăciun s-a trecut, contemporanul, ii, 215. Noloagă, năvăloacă sau năvală este îmbulzeala, lume multă care vine la moară, pamfile, i. c. 180. Dintr-o dată o năvală de nouri s-a îmbulzit deasupra tîrgului, şi s-au rupt într-o ploaie grozavă, sadoveanu, e. 116. Lumea lăsase celelalte căruţe şi acum era bătaie pe pepenii de aici. Nevasta săteanului privea speriată această năvală, camil petrescu, o. iii, 191. Zburăm atît de jos înât vedem şoselele pe care uneori e o năvală de căruţe încărcate cu oameni, contemp. 1953, nr. 359, 1/3. Acum n-are ce ne face: vine poştele şi-i năvală, galan, z. r. 257. La război înapoi şi la pomană năvală. creangă, a. 167, cf. gcr ii, 301, zanne, p. iv, 564. Fetele dau năvală la măritat... ca golanii la praznic, ap. tdrg. <£> F i g. P-a mea copilărie Grijile dau năvală, nevoia cunoscui. heliade, o. i, 166. Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfăţişarea omului, rebreanu, r. i, 162, cf. 131. Ana venise cu o năvală de planuri şi cu o singură încheiere, c. petrescu, c. v. 354. Fiecare năvală de gînduri, indignare sau entuziasm îl ridica în picioare într-o metamorfoză faustiană. teodoreanu, m. u. 84. Din năvala de neologisme se vor ciurui cele necesare exprimării precise, sadoveanu, e. 38. Ar fi venit drept răspuns o năvală de sudalme şi ocări. galan, z. r. 211. Cînd stai în gară timpul trece greu, Şi gînduri dau năvală, hărmălaie, frunză, z. 38. Năvală de zvoană, de glasuri, de strune, Se zbuciumă-n sînge şi buciumă-n minte, deşliu, g. 29. + (Rar; în e x p r.) A-i da năvală = a-1 copleşi, a-1 covirşi. De ce-aş simţi că suie vremea şi n-aş opri-o pas cu pas, Să văd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă curmă, arghezi, f. 16. + (învechit, rar; în e x p r.) Ceas de năvală = împrejurare grea, copleşitoare; ceas de cumpănă. Ce tu, Doamne sfinte, la ceas de năvală De sus îm trimite a ta sprejineală. dosoftei, ps. 51/13, cf. 49/11. II. 1. S. n. (Prin sud-vestul Transilv.; în forma năval) Sarcină mare de iarbă, cît poate lua un om în spate. Cf. rev. crit. iii, 162. 2. S. f. (Regional) „Ferigă“ (Agrişu Mare-Lipova). alr i 1908/63. — Pl.: (rar) năvale (pontbriant, d.) şi (învechit) năvăli. — Şi: (învechit şi regional) năvăl s. n. — Postverbal al lui năvăli. NĂVALNIC, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. Care nu poate fi domolit, potolit, stăpînit; impetuos, aprig, furtunos, violent; straşnic, cumplit, năprasnic (I 2). Tu secaşi răurele Etamului (năvarnice d). psalt. 148. Cumplită şi năvalnică sîlă. dosoftei, v. s. noiembrie 103v/l. Şi turnul l-au răsăpit Dumnezău den temelie cu năvarnice vînturi. n. costin, l. 69. Indatăş să porniră năvarnice ploi. id. ib. 161. Să nu li să îneace 1279 NĂVALNIC — 141 — NĂVĂDI morile de apă nevarnică. id., ap. gcr ii, 11/19, cf. budai-deleanu, lex. Erau o sută şi-acum ei sint o mie Mai iuţi şi mai năvalnici, mai plini de vijelie, coşbuc, b. 167, cf. 142, id. ae. 22. Vîntu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. id. p. i, .223, cf. 251. De greul cel mult în năvalnica luptă Ştiu numai braţele mele. murnu, i. 8. Zdraveni flăcăi şi năvalnici dulăi fără teamă-l alungă, id. ib. 52. Rlsul vostru plin, năvalnic, Ca unda rîului de munte, goga, p. 106. Călări pe cai sirepi, sălbatici... Vin barbarii-n potop năvalnic, iosif, p. 86. O durere năvalnică îi ţîşnea din sufletul ei obidit, re-breanu, nuv. 192. Avea în inimă-i... o pornire năvalnică, fără alt înţeles decît că trebuie să meargă înainte, galaction, o. 197, cf. 316. O bucurie mare îi umplea faţa, mînile începură să-i tremure de mişcarea năvalnică a inimii, sado-veanu, o. v, 544. Pîraiele s-au umflat în albiile lor şi vin năvalnice, cu spumă şi vuiet mare. id. ib. vii, 302. Se înmulţise omul în seminţii şi neamuri; Deocamdată gloată şi (tpoi omenire, Fricoasă-ntîi şi apoi năvalnică-n neştire, ar-ghezi, c. o. 43. In năvalnica lui forţă de ardoare, iubeşte totul, dar mai ales umanizează şi înfrumuseţează deficitele naturii ori ale vieţii, ralea, s. t. iii, 169. Năvalnica ploaie care se prăvălise peste noi şi peste pădure . .. era o ploaie bogată de vară care aducea belşug şi voie bună. stancu, u.R.s.s. 172. Maşinile zgomotoase de jos, al căror tremur năvalnic îl simţea în tălpi, nu-i stîrnea nici un fel de teamă, tudoran, p. 47. (Regional; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Năvarnic de greu, de mare. Com. liuba. (Adverbial) Prahova năvalnic sare. coşbuc, b. 178. Iarba verde a cîmpului creşte năvalnic, ap. tdrg. în ograda unde hora îşi sălta năvalnic chiul, Brotăcel cu guşa verde îşi orăcăie pustiul. goga, c. p. 36. Inima-i bătea atit de năvalnic încît el o auzea, rebreanu, i. 20. Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrţîitul viorilor şi glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic, id. R. i, 134. Automobilul alerga din ce în ce mai năvalnic, id. nuv. 255. + (Rar) Greu de suportat, de trăit. Aceaste vremi greale şi cumplite şi năvarnice şi nelesne suferitoare (a. 1726). bv ii, 26. + (Substantivat; rar) Năvălitor, cotropitor. A pus mina pe bîta lui... şi a bătut cu năvalnicii mare război, sadoveanu, o. xvi, 99. 2. (Prin sud-vestul Transilv.) Foarte mare (şi puternic). Or fost neşt'e oameni năvarnUi, mari, grozniâi. densusianu, ţ. h. 95, cf. 326. II, Subst. Nume dat mai multor plante: a) specie de ferigă cu frunze late, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară şi în farmece, descîntece etc.; (regional) iarba-ciutei, limba-cerbului, limba-vacii, limba-vecinei (Scolopendrium vulgare). Cf. DDRF, BRAND ZA, FL. 514, id. D. 470, grecescu, fl. 653, pamfile, s. t. 28, gorovei, •V.-- AV *}►.«&» cr. 92, 107, pascu, s. 337, candrea, f. 249, panţu, pl., şăineanu, d. u., simionescu, fl. 76, şez. xv, 57, 92; b) (regional) ferigă (Polys-tichum filix mas). Cf. brandza, fl. 511, DAMÉ, T. 187, PANŢU, PL., COm. MARIAN, ŞEZ. xv, 30; c) (regional) ferigă de cîmp (Pteridium aquilinum). Cf. baronzi, l. 139, brandza, fl. 515, panţu, pl., simionescu, fl. 74; d) (regional) odolean (Valeriana officinalis). Cf. brandza, fl. 252, barcianu, n. leon, med. 53, panţu, pl., şăineanu, d. u., şez. xv, 92, 96; e) (regional) nu-mă-uita (Myosotis silvatica). alr ii 6 275/386. Pune flori în cap şi... năvalnic în brîu. i. ionescu, m. 373. Stăpînu-mi, Scaur, însuşi mi-a poroncit, oftînd, S-adun în faptul zilei şi flori şi buruiene, Năvalnic, odoleană, sulcină, sînziene. alecsandri, t. ii, 201. Aurora... întîlneşte-n a sa cale o copilă cosinzeană Ce-i scăldată în năvalnic şi-n sîn poartă odoleană. id. poezii, 60. Cu năvalnic, iarbă-mare Şi c-o talpă de papuc Pe prăjină de-a călare Ori pe cine-ţi vrea aduc. conv. lit. xi, 62. Te aşteaptă un noroc cum n-ai visat; nu degeaba ţi-am pus eu năvalnic în scăldătoare. contemporanul, vij, 486. De găseşti mătrăgună şi năvalnic (feregă), adă-l acasă, pune-l în pod sau vîră-l în streaşina casei, căci are putere de a trage belşug şi peţitori buni. sevastos, n. 11, cf. 10. Frunză verde de năvalnic, Lasă-ţi gîndul cel zburdalnic, ap. tdrg. Mătrăguna, năvalnicul şi alte ierburi sînt bune de făcut de dragoste, pamfile, s. t. 54, cf. 28, 36. Nu lipsea niciodată dintr-o băcălie de samă . .. navalnic, avrămeasă şi alte multe feluri de buruieni şi leacuri, n. a. bogdan, c. m. 183, cf. h iii 243, iv 52, x 419, xv 436, xvi 103, 146, 280, alr i 1908/520. <>Expr. (Regional) A avea năvalnic = a) a fi iubit, simpatizat de multă lume. Cf. zanne, p. ix, 493; b) se spune despre o prăvălie care are mulţi muşterii. Cf. alr sn iv h 1 020/605. — Pl. : năvalnici, -ce. — Şi : (învechit şi regional) năyărnic, -ă, nevărnic, -ă adj. — Năvală + suf. -nic. NĂVARNIC, -Ă adj. v. năvalnic. NĂVĂDEĂLĂ s. f. Năvădire; p. ext. mod de a năvădi (2). Ţesăturile cu desemne din urzeală sau nevedeală se cheamă: cu speteze. hem 854. Datina şi măestria cunosc şi alte feluri de nevedeală în 3, 4, 5, 6, 7 şi chiar 8 iţe. pâm-file, i. c. 269. Alesături, răuri, năvădeli... Astea sînt treburi muiereşti. plopşor, c. 152. Ce-i făcut fără nivideală? (Dantela), gorovei, c. 187. — Pl. : năvădeli. — Şi : (regional) nevedeălă, nivideâlă s. f. — Năvădi suf. -eală. NĂYĂDÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi absol.) 1. (învechit) A aduce, a mîna1 (5). 1282 NĂVĂDIRE — 142 — NĂVĂLI Că întră calul lu faraonu cu carele şi cu călării întru mare; şi năvedi (m ăra v, adusă d) spr-inşi Domnul apa măriei, psalt. 312, cf. coresi, ps. 410/1. 2. (Complementul indică firele de urzeală) A trece printre iţe şi prin spată, în ordinea cerută de modelul ţesăturii. Cf. lb. A să înveţe a cînta în ghitară şi n-a să ştie a nevedi pînza. negruzzi, s. i, 299. Se îngrămădise... o mulţime de trebi pe capul mamei: nişte sumane să le scoată din stative; altele să le nividească şi să înceapă a le ţese din nou. creangă, a. 62, cf. liuba-iana, m. 119. In ziua de Barbura. .. femeile se feresc ... de a nu ţese, de a nu năvădi ori coase. n. leon, med. 153. Eu pe păreţi pot urzi Şi-amîndoi vom nevedi Şi-i vedea ce pînz-a fi. marian, sa. 59. Cînd nivideşte pînza, de vine musafiri un barbat, ajunge bătătură. şez; i, 153. Cînd războiul întindea Şi pînza o nevedea, Cu brăglile cînd lovea, Toate firele rupea, hodoş, p. p. 199. Acela are o copilă cam proastă: Urza pînza pe după casă Şi-o nivide printr-o îeasă. mat, folk. 1 471. A şi urzit pînză, a învolt-o, a năvădit-o şi a ţesut-o, de a făcut chiar trîmbe. rădulescu-codin, î. 189, cf. 315. Ş-am arat, ş-am sămănat Cînepă... Ş-am urzit-o, Ş-am năvădit-o. păsculescu, l. p. 147. Pe părete oi urzi, Ş-amîndoi om nevedi. bîrlea, b. 63. (F i g.) Furam zăpezii frăgezimea, Căldura primăverii-n-tîie, Să năvădesc poema blîndă A mînii tale ce mîngîie. beniuc, c. p. 55. <£> R e f 1. pa s. Sulul se ridică şi urzeala de pre dînsul se nevedeşte prin iţe, adecă se trec firile jumătate în sus şi jumătate în jos. i. ionescu, m. 690. <^> R e f 1. i m p e r s. Prin unele părţi se spune anumit că în aceste zile nu trebuie să se ţese, să se năvă-dească sau să se coase, pamfile, s. t. 149. Fugi, junghi, Nu junghia, Pîn's-a năvădi. mat. folk. 1 600. — Prez. ind.: năvădesc. — Şi: (regional) năvedi, năveli (alr i 1 282/675), năbădi (ddrf), năvădi (şăineanu, d. u.), nevădi (alr i 1 284/249, 354, 1 287/90, 350, 354), nevedi, nevell (ib. 1282/675), nevidi (ib. 1 282/227, 573), nivedi (h x 357), nividi vb. IV. — Din v. sl. N4K©AHTH- NĂYĂDÎRE s. f. Acţiunea de a năvădi (2) şi rezultatul ei; năvădeală, năvădit, (rar) năvăditură. Acum cînd cunoaştem iţele şi spata, să vedem cum se face nevedirea, nividirea, năvă-direa. pamfile, i. c. 269. Nevedirea este o operaţie de repartiţie a urzelii la două sau mai multe iţe. ionescu-muscel, ţes. 161, cf. 172, 175. Prin fiecare coclete să dă cîte un fir ce să cheamă năvădire. şez. viii, 147. — Pl.: năvădiri. — Şi: (regional) nevedire, nividire s. f. — V. năvădi. NĂVĂDlT s. n. Năvădire. Dupre nevedit prin iţe se face neveditul prin spată, cu care se bate băteala în urzeală, i. ionescu, m. 690. Trebuia s-ajut acasă: la tras în pieptănuşi, la nevedit, la făcut ţevi cu sucala şi la tors cu roata, creangă, p. [prefaţă] 4. Trecerea firelor de pînză prin iţe şi spată se zice năvădit. dame, t. 136. Neveditul sau nividitul este trecerea urzelii prin iţe şi prin spată. pamfile, i. c. 266. Spata îţi servă la neveditul pînzei. h ii 255. Eu m-aş prind'e d'e urdzît, Amîndoi d'e nevedit. t. papahagi, m. 65. — Şi: (regional) nevedit, nividit s. n. — V. năvădi. NĂVĂDIT(5R, -OARE s. m. şi f. Persoană care se ocupă cu năvădirea. Cf. nom. prof. 35, 36, l. rom. 1961, nr. 3, 234. — Pl.: năvăditori, -oare. — Şi: (regional) nivi-ditdr, -oâre s. m. şi f. l. rom. 1961, nr. 3, 234. — Năvădi -f suf. -tor. NĂVĂDITCRĂ s. f. (Rar) Năvădire. Cf. DDRF. — Pl.: năvădituri. — Şi: (regional) nevedi-târă s. f. ddrf, gheţie, r. m. — Năvădi -f suf. -tură. NĂVĂLI vb. IV. 1. I n t r a n z. A se repezi la cineva, asupra cuiva sau undeva cu intenţii agresive, criminale etc.; (învechit şi popular) a năbuşi (1). V. tăbărî. Ca nişte lei sălbatici au năvălit asupră-i şi, multe rane făcîndu-i, l-au omorîtu. ureche, l. 149. O vipere ieşind den căldură năvăli spre mina lui. n. test. (1648), 172r/12. Năvălind ca nişte /e[a]ra In cuţite îl luară (a. 1777). gcr ii, 116/33. Un peşte mare năvăli să-l mînînce (a. 1784). id. ib. 134/14. Ieşind un lup turbat şi năvălind asupra unui cioban anume Filip, l-au muşcat, cr (1836), 56x/47. De-i vedea şi-i vedea că s-a trezit şi năvăleşte la line,... fugi încoace spre mine. creangă, p. 215. Şi nici o fiară n-a năvălit asupra lui. delavrancea, o. ii, 129. Fasciştii germani năvăliseră peste casa lui Ceaihovski de la Klin şi, la plecare, o lăsaseră pradă focului, stan cu, u.r.s.s. 90. Se sculase şi năvălea spre el cu pumnii ridicaţi, preda, I. 66. Din fundul grădinii lui Trafulică năvăliră încă trei inşi cu măciuci, id. d. 212. La perdea-n miezul nopţii Nemerit-au haiducei, Nemerit-au, năvălit-au, Paloşele zinghenit-au. alecsandri, p. p. 58. <$■ Tranz. (învechit şi popular) Pădzeaşte-te că fiiu-tău Leont te dibuiaşte să te piardză ca să-ţi ia împărăţiia, şi te va năvăli acmu la vînat. moxa, 390/22. Biata lui nevastă pe loc o sfecli, Gîndind că cu pumnii o va năvăli, pann, p. v. ii, 150/30. Nu ştiu, maică, ciobanii Rătăcit-au cîrlanii, Ori drumul au rătăcit, Ori haiduci i-au năvălit? alecsandri, p. p. 59. + (Mii.) A se repezi asupra duşmanului, asupra unui loc deţinut de acesta etc. (într-o luptă, într-un război). V. ataca, asalta. De va năvăli 1287 NĂVĂLI — 143 — NĂVĂLI întâi călărimea la voi, trebui... să vă agiutăm vouă. herodot (1645), 489/12. Şi s-au bătut mainte de apusul soarelui până ce au îrtnoptat, perindu de îmbe părţile, până au năvălit şi gloatile de pedestri. ureche, l. 80. Velicico năvălea în război singur cu suliţa a mînă. neculce, l. 94. Boiarii şi căpitanii, pre capete, năvăliră asupra turcilor, de-i tăia. anon. can-îac., cm i, 125. Siliţi fiind de împăratul că-i va omorî de nu-i va sparge pre nemţi, porun-cindu-le a să bate şi a năvăli pînă la moarte. r. greceanu, cm ii, 77. Au năvălit asupra Siinii, nădejduind cum că. . . va răpi deodată cetate cu însuş zidurile (a. 1773). gcr ii, 92/7. Turcii. .. năvăliră şi intrară în cetate. văcă-rescul, ist. 258. Să trezeşte Din grea spaimă şi suliţa-ş rădică, Şi năvale pe vrăjmaş voiniceşte. budai-deleanu, t. v. 129. Năvălesc după ei turcii cu iuţeală, beldiman, e. 52/11. Vitea-¿ul.. . năvăli asupra ordiei.. . cu românaşii săi. ispirescu, m. v. 15, cf. 51. Ştefane! viteazul meu!. . . De giur-împregiurul tău Năvălesc duşmani mereu! alecsandri, p. p. 172. Pa-loşii-n mînă luau Şi-n tătari ei năvăleau, pop., ap. gcr ii, 301, cf. cătană, p. b. i, 60. <0> Tranz. (învechit şi popular) Priam. . . a văzui prăbuşirea cetăţii şi porţile casei Rupte, şi-adînc în palat prin odăi năvălindu-l duşmanii. coşbuc, ae. 41. Magdul că se încrunta, Voiniceşte se lupta, Iar duşmanii-l năvălea Şi de moarte mi-l rănea, alecsandri, p. p. 377. + (Mii.) A pătrunde (pe neaşteptate) pe un teritoriu străin, cu scopul de a-1 cotropi; a invada, a cotropi. Socotia cum de tot au nebunit, cu atita puţine vasă, şi năvălesc! herodot (1645), 431. Turcii. .. năvălesc în Europa.şi ameninţă a o cuceri, băi.cescu, m. v. 8. Cu ce. vifor de urgie Năvăliră-n Românie! alecsandri, p. ii, 18. T-a venit răspuns Că duşmanii ţării, Cît nisipul mării, Năvălesc grămadă, Pustiesc şi pradă, iosif, v. 122. <£- E x p r. (Ce,) au năvălit turcii? v. turc. <£> R e f 1. (învechit, rar) împărăţia turcească asupra noastră se năvăleşte (cca 1770). arhiva r. i, 47/22. -OTranz. (Rar) Noi, în tinereţele noastre, dam război duşmanului, cînd ne năvălea glia. camilar, n. i, 104. 2. Intranz. (Despre fiinţe) A se repezi, a se năpusti (2) undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna, (regional) a n o o t i; a tăbărî, Iosif năvăli pre faţa tătîni-sâu plîngînd şi sărutînd pre el. palia (1582), ap. gcr i, 37/8. Sara-ciul, sluga lui Dumitraşco Vodă, au năvălit degrabă la beciul suptu scara despre doamna, neculce, l. 204. Turmele înfricoşate năvălesc de vale. beldiman, n. p. i, 124/2, cf. id. e. 1/22. Palas ... năvălind de pe Olimp se duse Şi la Itaca se opri-n cetate, murnu, o. 4. Florile din luncă mi s-au plîns c-a năvălit Printre ele, ca furtuna, roibul tău... Ce roib cumplit! eftimiu, î. 103. Iar ca învălmăşeala să fie şi mai deplină, în cumplita această viermuire a glotimii.. . mai năvăleau ... şi telegarii butcilor, c. petrescu, a. r. 9. Din vecini năvăliră cîţiva oameni, băgîndu-se între ei. t. popovici, se. 123. în pimniţă cum intra La butie năvălea, Bea Tudor dă să-mbăta. şez. iii, 213. <£■ (Prin lărgirea sensului; despre elemente, fenomene ale naturii etc.) Au năvălit ca un nour luminat de soare o nespusă mulţime de omăt. ar (1839), 471/27, cf. 671/5. Apa năvălea-n clocot, f (1900), 556. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră. sadoveanu, o. i, 74. Asupra lumii năvăli o ploaie cumplită, id. ib. vi, 338. Miliarde de stropi de apă năvălesc, bogza, c. o. 231. <£> F i g. Zise, şi l-aceste vorbe Năvală nenorocirea, heliade, o. i, 84. Ce valuri înfocate de visuri sfîşîitoare au năvălit asupra simţirilor mele. marcovici, c. 7/8, cf. 20/10. Războiul, foametea, ciuma. .. năvălesc una după alta. .. asupra ticăloasei omeniri, id. ib. 21/14, cf. id. d. 9/1, 120/20, 160/19. Vezi paharele cum pline tot la gură năvălesc, beldiceanu, p. 128. Moş Gheorghe nu poate prinde clipa în care năvăleşte aprinsul luminilor, sp. popescu, m. g. 88. E o lume ce nrai văzut-o încă: Viaţa năvăleşte cu furia dintîi. cerna, p. 61. Peste cîmpie năvăli un văl de aur. gIrleanu, l. 29. <£>Refl. (într-un descîntec) Ho! vacă roşă. .. Nu te asupri; Nu te nărăvi, Nu te năvăli, Nu te năpăsti Copiii nu-mi sărăci, marian, na. 46. <0> T r a n z. F i g. Este cam indiscret din parte-mi a vă năvăli astfel cu poezii, alecsandri, s. 43. Dacă m-ai năvălit cu întrebările, cînd era să-ţi spui? caragiale, o. ii, 246. E cu neputinţă de explicat şi de analizat ce se petrece în capul meu, chinuit de aşteptare .. . năvălit acum deodată de această mireasmă ucigaşe, galaction, o. 58. I se umflară nările şi o năvăliră aduceri aminte, sadoveanu, o. vii, 331. + (De obicei cu determinări locale care indică un spaţiu închis sau considerat ca atare) A intra sau a ieşi în grabă (şi pe neaşteptate, în neorînduială ori în mare cantitate); a da buzna. Desperat, Petrache Mănescu dă brînci uşii şi năvăleşte înăuntru, caragiale, o. iii, 149. Se auzi glasul aspru al gardianului căpităniei şi caporalul năvăli grăbit pe uşă. dunAreanu, ch. 94. Se deschide de părete uşa odăii din dreapta prin care năvăleşte o droaie de copii, brătescu-voineşti, l. 18. O ceată de vreo patruzeci de ţărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, rebreanu, r. ii, 129. De pretutindeni năvăliră în curte argaţii... răcnind cu toţii: tătarii, galaction, o. 52. Către patru după amiază, năvăli în odaie un gradat, camil petrescu, u. n. 248, cf. 415. „Nu merge aşa /“ izbucni el disperat, năvălind pe uşă afară. brăescu, m. b. 32. Paznicii de la Murgeni năvăliră în sat călări, alungaţi parcă de cineva din urmă. sadoveanu, o. v, 696. Năvălim în odaie să-l vedem, stancu, d. 225, cf. id. r. a. iii, 236. Năvăli pe cerdac neguros, de parcă-l aştepta vreo 1287 NĂVĂLI — 144 — NĂVĂLIRE încăierare, galan, b. ii, 162. Stan năvăli în cabină şi le spuse pe nerăsuflate că a venit cineva de la raion preda, d. 53. Turcii-n casă năvălea, Bună dimineaţa da, Iar popa le mulţumea. jarnIk-bîrseanu, d. 492. <^> (Prin lărgirea sensului; despre elemente, fenomene ale naturii etc.; adesea f i g. sau în contexte figurate) Undile ce clocotea au început a năvăli în corabie. drăghici, r. 33/13. Cînd deschise fereastra, un zgomot de trăsuri depărtate năvăli în odaie. vlahuţă, o. a. iii, 72. Popa Tonea a suit scara cerdacului, în care năvăliseră ramurile ... unui cais de neam. galaction, o. 188. Noaptea luminoasă Ca o undă de parfum Nâvăleşte-n casă. topIrceanu, p. o. 99. Soarele năvăli pe geam. brăescu, a. 99. Prin fereastra deschisă năvăleşte aer curat, sahia, n. 26. Era început de primăvară, prin mart, şi pe ferestrele deschise năvălea lumină nouă. sadoveanu, e. 110. In compartiment a năvălit o avalanşă de nisip, ralea, s. t. i, 252. Aerul de seară de februarie, tare, năvăli în compartiment, v. rom. aprilie 1955, 110. ❖ F i g. Ceva greu, un dor, o jale, un amar pe care nu-l simţise niciodată îi năvălise în inimă. mironescu, s. a. 44. Acuma, iată, în viaţa ei închisă, acoperită ca de un nour, năvălise un val de soare, sadoveanu, o. ii, 190. Adevărul năvălea in ciuda tăcerilor în odaia bolnavei. călinescu, s. 692. Vorbele năvăliră aspre, fără voia lui. v. rom. februarie 1955, 178. + (Rar; urmat de un verb la infinitiv care îi întregeşte sensul) A sta gata să izbucnească (cu putere); a ameninţa să . .. Marea din matca sa iase, Preste lumea vinovată năvălind a se lăţi. ne-gruzzi, s. ii, 5. Vine dorul, stau nebun, Stau nebun, năvăl a plînge, De dorul care mă prinde. hodoş, c. 74. 3. Intranz. A veni în grabă şi în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui, (regional) a (se) nălogi. Şi aşa năvăliia şi să îndesa, cît călca pre măriia sa, unii pentru să să vendece de boale, alţii pentru să audză învăţătura lui. varlaam, c. 258. Văund Isus că năvăleşte mulţimea, certă pe duhul cel necurat, n. test. (1648), 53r/4. Toţi provinţialii de ambe sexe năvălesc la dînsul. negruzzi, s. i, 239. Vara năvălesc mulţime de bolnavi la cură. id. ib. 317. Lumea, cîtă fusese şi cîtă nu fusese la biserică, năvălise în crîşmă. hogaş, dr. i, 41. Toate surorile şi verele mele au năvălit săptămîna asta peste mine de pretutindeni. id. ib. 167. Cînd spectacolul a luat sfîrşit..., publicul a năvălit în faţă, să fie mai aproape de actori, stan cu, u.r.s.s. 75. Satul a năvălit pe malul gîrlei. id. d. 208. Iată mîrzăciţele Şi cu tătăriţele Că la hanul năvălesc Şi cu toate-aşa-i grăiesc, alecsandri, p. p. 78. Începu a năvăli norodu de nu mai încăpea pe la fereşti şi-mpre-jurul casei privind, şez. i, 207. + (Despre sînge) A se strînge cantitate mare (intr-un organ sau într-o parte a corpului). Sîngele îi năvăli în faţă şi inima-i bufnea cu grabă în coşul pieptului, sadoveanu, o. v, 603, cf. vii, 337. In zguduirea sufletească în care vibra, simţea cum îi năvăleşte sîngele la inimă, bart, e. 22. Sîngele năvăli în obrajii tînărului. Indignarea se amesteca şi cu temerea, călinescu, e. o. i, 56. Simţi cum sîngele îi năvăleşte în cap. stancu, r. a. iii, 79. Sîngele îi năvăli în tîmple. v. rom. aprilie 1955, 194. Sîngele-i năvăli în inimă, ameţi puţin şi se clătină, vornic, p. 54. Se vedea că lui Pascu îi năvălise sîngele în obraji. preda, d. 35. Tot sîngele îi năvăli în cap. t. po-povici, se. 56. 4. Intranz. (învechit; cu determinări introduse prin prep. „la“) A recurge (la cineva) pentru protecţie, ajutor etc.; a alerga. Năvăliia la dînsul şi la ţară şi domnii cei streini, să-i ducă la domnie şi cu agiutoriul lor era cu nădejde că vor izbîndi. ureche, l. 89. La aceasta au năvălit Paleologul, împăratul grecilor, plin-gîndu-se de necinstea şi nedreptatea ce i-a făcut Baiazid. văcăhescul, ist. 253, cf. 273. La tine noi năvălim, Voind să ne dezrobim, i. văcă-rescul, p. 70/29. <0> F i g. Grecii... năvăliră la singură scăparea, carea este supunerea şi închinăciunea, văcărescul, ist. 258, cf. 266. 5. Tranz. F i g. (Rar) A năpădi (2), a umple. M-a năvălit barba, camilar, n. ii, 399, cf. 230. — Prez. ind.: năvălesc şi (regional) năvăl; pers. 3 şi: (regional) năvale şi năvală, nâvăle (com. din limba-alba iulia). — Din slavonul h^kmibth. NĂVĂLIRE s. f. Acţiunea de a năvăli şi rezultatul ei. 1. Năvală (I 1); (rar) năpustire (2), (învechit) năbuşeală (1). Să nu îndrăznească de-a mai face supărare şi năvălire în moşie sfinţii[i] sale, cu aşa rău (a. 1821). ştefanelli, d. c. 377. Era vorba a să pune poliţia La Roşei în stare de asedie spre a împiedica năvălirea sătenilor, ar (1839), 192/12. încă din înălţime el le va da de ştire, Cînd asupră-le vulpea va face năvălire. alexandrescu, o. i, 238. Ce socotiţi că mi-ţi era? O mulţime de jigănii mici şi urîte la vedere ... pornite spre năvălire, ispirescu, u. 100. + (Mii.) Atac, asalt; invazie, cotropire. Iar turcii, cu mirau văzut pi cazîlbaşi, s-au slobodzit cu mari năvălire asupra lor. neculce, l. 332. Găndiia că numai la început va da Idasp năvălire (a. 1773). gcr ii, 92/13. Năvălirea a toată oastea pornirii varvarilor ... însuţi o zdrobeaşte. mineiul (1776), 70rl/15. Cine ar putea număra năvălirile şi prăzile schitelor şi ale vlahilor? şin cai, hr. i, 230/10. în Belgia s-au auzit cu tot înadinsul îngrijire despre o năvălire din partea Olandei, ar (1839), 311/32. îi făcură cunoscut că Mihai Vodă nu se priveşte în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra ţeara şi a o păzi de năvălirile duşmanilor, bălcescu, m. v. 1288 NĂVĂLITOR — 146 — NĂVlRC 413. Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare, Un vis de năvălire, de-nvingeri glorioase. alecsandri, poezii, 197, cf. DDRF. Mănăstirea a fost clădită in secole depărtate, cînd năvălirile tătare supărau Moscova, stan cu, u.r.s.s. 79. Năvălirile pecenegilor şi cumanilor... au adus distrugeri materiale considerabile, lupta de clasă, 1961, nr. 11, 35. <$• F i g. O, vrăjmaşe şi mult nemilostive noroace . .. , încetează-ţi năvălirile cele protivnice de asupra mea! gorjan, h. i, 66/27. 2. Năvală (12); viteză, grabă, iuţeală. Para cea învăpăiată cade din vîrful muntelui Etnii cu mare năvălire pe cîmp. beldiman, n. p. i, 121/21, cf. heliade, o. ii, 352. Cînd se vor construi peste Moldova poduri de beton armat, năvălirile şi bătăile apei vor rămînea neputincioase, sadoveanu, o. ix, 278. 3. Năvală (I 3). Sîngele lui curgea cu mare năvălire, beldiman, n. p. i, 190/8, cf. 17/11. ❖ F i g. Să ne cunoaştem greşalile, pornirile şi năvălirile noastre şi să le înfrînăm. piscupescu, o. 164/1. Grozave sînt ispite... Ce crude! ce cumplite! Stau gata să lovească Pre firea omenească, Cu năvăliri nebune, i. văcărescul, p. 358/23. 4. Năvală (I 4). Ce voiţi şi cine sînteţi sau ce pricină avînd aţi îndrăznit a face năvălirea? aethiopica, 14v/5. <)■ F i g. Asemenea oameni... dispar ... sub năvălirea preocupărilor timpului de faţă. conv. lit. v, 386. — Pl.: năvăliri. — V. năvăli. NĂVĂLITdR, -OĂRE adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care năvăleşte (1); agresor, invadator, cotropitor. Va fi în stare de a respinge pe năvălitori la întîmplare cînd aceştia ar cuteza a face o nouă cercare, ar (1834), 881/20, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU. Un val de fiere, de ură sălbatică, o străbătu deodată. Ah! el putea să moară, năvălitorul! f (1900), 590, cf. alexi, w. Năvălitorii erau aşezaţi de obicei acolo' unde obicinuiau a năvăli, recunos-cîndu-se oficial o stare de fapt, pe care ei şi-o creaseră prin violenţă, părvan, g. 94. Părca-labul de la Hotin vînduse pe domn şi trecuse de partea năvălitorilor, sadoveanu, o. v, 680. Fortificaţii minunate îi apărau împotriva atacurilor năvălitorilor, bart, s. m. 48. Pe acolo plătea turcilor biata ţară, pentru că fusese devastată, tributul cuvenit nevălitorului, începînd cu cel de sînge. arghezi, b. 108. <> F i g. Vîntul se porneşte cînd cenuşiu, de la uscat, cînd vînăt, din larg; ... totul se culcă la pămînt şi se jeluie, neputînd ţine piept năvălitorului blestemat, tu-doran, p. 133. + (învechit, rar) Ofensiv, agresiv. Nu sînt în stare a începe război ofenziv (năvălitor). ar (1834), 781/34. — Pl.: năvălitori, -oare. — Şi: (rar) nevă-lit6r, -oăre adj. — Năvăli -f suf. -tor. NĂVĂLITtJRĂ s. f. (învechit, rar) Năvală (i i); atac, invazie. Cu năvăliturile nepriiati-nului adease stropşiţi fiind, nu cu bunăvoia lor li-au căutat a fugi. cantemir, hr. 415. — Pl.: năvălituri. — Năvăli + suf. -tură. NĂVĂLNIClE s. f. (Rar) Pornire năvalnică (I 1), nestăpînită; impetuozitate. Se potolise neastîmpârul copilăresc şi năvălnicia adeseori sălbatică, şi fata ei era aşezată, înţeleaptă şi duioasă, un adevărat giuvaer de femeie, slavici, 0. ii, 79. — Pl.:? — Năvalnic + suf. -ie. NĂYĂLOĂCĂ1 s. f. (Regional) înghesuială, îmbulzeală (de oameni). Cf. pamfile, i. c. 180. E x p r. (Adverbial) A da năvăloaca = a merge grămadă, buluc. Cf. lexic reg. 61. A merge năvăloaca = a) a da buzna; a fi obraznic. Cf. pamfile, c. 47; b) a lucra mult şi prost, de mîntuială. Cf. şez. xix, 112. — Şi: năvoloăcă s. f. pamfile, c. 47. — Cf. n ă v a 1 ă, n ă 1 o a g ă. NĂVĂLOĂCĂ2 s. f. v. năvoloăcă1. NĂVĂRLII s. f. pl. v. năvirlii. NĂVĂSTÎJICĂ s. f. v. nuvăstuică. NĂVEDÎ vb. IV v. năvădi. NĂVEGĂ vb. I v. naviga. NĂVELÎ vb. IV v. năvădi. NĂVIDÎ vb. IV v. nenăvidi. NĂVÎLCĂ s. f. (Regional) Cantitate de fin, de paie etc. care se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau care se poate lua o dată cu furca (Orlea-Corabia). Cf. alr i 933/885. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. NĂYÎRC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) 1. Mare şi prost; prostălău, nătărău (1). Cf. pascu, s. 206. + (Substantivat, f.) Epitet pentru o persoană lipsită de inteligenţă, idioată. Cf. l. rom. 1959, nr. 3, 66, alr sn v h 1 240/2. 2. Care nu poate vorbi şi auzi bine (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. 3. Care se mişcă greoi (Măţău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Pl.: năvîrci. — Şi: nevirc, -ă adj. l. rom. 1959, nr. 3, 66. — Etimologia necunoscută. 1301 NĂYlRGEAC — 146 — NĂVOD2 NĂYÎRGEĂC adj. v. năbîrgeac. NĂYÎRLÎI s. f. pl. (Regional; de obicei in legătură cu verbele „a avea“, „a-1 apuca“, „a-i veni“, „a-1 găsi“) Convulsii epileptice; p. ext. toane, furii, năbădăr (1). Cf. hem 1 192, baronzi, l. 46. Femeia are năvirlii grozave; într-una sare şi joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. caragiale, o. ii, 236. Aş! tocmai la sftrşit, parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvirlii turbate, id. s. 42, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 258, tdrg, îl apucară curate năvirlii, scîncea, se tăvălea pe jos. m. i. caragiale, c. 119, cf. şăineanu, d. u. Găsi-te-ar năvirliile. h iv 159, cf. com. marian. I-a venit năvîrliile, nebuniile, bătăile, arh. olt. xxi, 271. — Şi: năvărlii (eorn. marian), navîrlii (alexi, w.) s. f. pl. — Cf. bg. HaB’fapjieH ce. NĂVÎRLIOS, -OĂSĂ adj. (Regional) Apucat de convulsii epileptice; p. ext. furios. Toată lumea era . . . indîrjită, furioasă, năvîrlioasă. ap. TDRG, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. A Sta poate că ţi-o mai muia o lecuţă din iuţeala ta,.. Că tare năvlrlios eşti şi tu uneori! popa, v. 133, cf. IORDAN, L.R.A. 191, RĂDULESCU-CODIN. — Pronunţat: -li-os. — Pl.: năvirlioşi, -oase. — Năvirlii + suf. -os. NĂVÎRNA adv. v. năbîrna. NĂVÎRNEĂLĂ s. f. (sg.) 1. (învechit, prin Transilv.) Trudă, osteneală, străduinţă. Pentru că nu sint cărţi destule rumăneşti, spre treaba şcolelor, m-am ostenit de l-am scris [octoihul] cu toată năvirneala (a. 1820). iorga, s. d. xvii, 17. 2. (Regional) Dificultate, greutate (Crişcior-Brad). Cf. paşca, gl. Cînd cineva lucrează intr-un loc prea strimt are năvlrneală la lucru. id. ib. + încurcătură, bucluc. Fugi, măi, copile, nu ne mai face năvlrneală p-aci. Com. din crişcior-brad, cf. paşca, gl. ■ 8. (Regional) Ceartă, gîlceavă. Com. din crişcior-brad. — Năvîrni + suf. -eală. NĂVÎRNÎ vb. IV. Refl. 1. (învechit, rar) A se încumeta, a îndrăzni. Deci, de s-a năvlrni cineva a... despărţi [cartea] de biserica Brebului, să fie afurisit (a. 1746). iorga, s. d. xvii, 49. 2. (Prin nordul Transilv.) A se strădui, a se trudi. Cf. l. rom. 1961, nr. 2, 128. — Prez. ind.: nâvîrnesc. — Cf. n ă v 1 r n a. NĂVÎSCĂ s. f. v. neviscă. NĂVLÂC adj. (Prin sud-vestul Munt.) „Care dă năvală, lacom să apuce“, i. cr. viii, 316. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. bg. h a-b ji e k a „a îngrămădi, a aduce“. NĂ.VLEĂG, -Ă adj. v. năvleg. NĂYLEG, -EAGĂ adj. (Munt. şi Olt.) 1. (Adesea substantivat) Nătîng (I 1), nătărău (1); bădăran, necioplit (2). Cu greu şi cu neruşine nu le-ar hi. . . tutulor năvlegilor să-mpestriţeze limba şi s-o izmenească numindu-se meşter strică şi drege de frică, jipescu, o. 61, cf. ddrf, alexi, w., pamfile, a. r. 252. Caută-ţi alt bărbat, dadă, se amestecă în vorbă Dumitrache năvlegul. stan cu, d. 15. Şi s-a repezit nevlegul la oi de le-a luat sălbile şi le-a dat boierului, rădulescu-CODIN, î. 163, cf. 38, BOCEANU, GL., COMAN, GL. E nevleg, nu e bun declt de păzit vacile, ev 1950, nr. 4, 39, cf. alr sn v h 1 240/784. + (Substantivat, f.) Epitet depreciativ pentru o persoană nepricepută, proastă sau prost crescută. Cf. ciauşanu, v. 182. Ce să-ţi fac dacă eşti navligă şi nu te pricepi la tîrg? paşca, gl., cf. arh. olt. xxi, 271. + „(Om) bine făcut dar cam grosolan croit“. Com. din loman-sebeş. Ce mai năvleag! ib. 2. (Despre părţi ale corpului) Bolnav; schilod. Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas şchiop ? Se poate trăi şi cu un picior năvleg. stancu, d. 321. — Pl.: năvlegi, -ge. — Şi: năvleag, -ă, năvlig, -a (BOCEANU, GL., CIAUŞANU, V. 182, ARH. OLT. XXI, 271), năbleg, -eâgă (dm, scl 1963, 14), năsvleg, -oâgă (coman, gl.), navligă, nevleg, -eâgă, nebleg, -eâgă (coman, gl), nebl6j, -ă (bugna-riu, n. 48/311) adj. — Etimologia necunoscută. NĂVLIG, -Ă adj. v. năvleg. NĂYLIGdS, -OÂSĂ adj. (Despre oameni) 1. (Prin Olt.) Nătîng (I 1), nătărău (1). Cf. ARH. OLT. xxi, 271. 2. (Prin nord-estul Olt.) Greoi, mătăhălos. Cf. ciauşanu, v. 182. 3. (Prin nord-estul Olt.) Grosolan, bădăran. Cf. ciauşanu, v. 182. — Pl.: năvligoşi, -oase. — Năvlig + suf. -os. NĂVOĂDĂ s. f. v. năvod2. NĂVtfD1 s. m. (Regional) Cîine mare; zăvod (Bonţ-Gherla). coman, gl. — Pl.: năvozi. — Probabil formaţie spontană de la zăvod. NIyOD2 s. n. Unealtă de pescuit, formată dintr-o plasă lungă, cu mijlocul adîncit în formă de sac, cu care se adună peştele de pe suprafeţe întinse; (regional) matulă (1), mo- 1316 NĂVOD2 — 147 — NĂVODAR torugă. Nivodul aruncat în mare şi de tot neamul adunară. Ce ăndu se împlu şi-l scoaseră el la margine, coresi, ap. gcr i, 18/5. Simt la nevod doauă coarde, una din gios grea, cu plumbi şi cu heară, pentru să apease într-adînc să nu treacă peaştele, alta din sus iuşoară, cu plute legat, pentru să ţie deasupra nevodul. varlaam, c. 157, cf. 156. Asămănată iaste împărăţiia ceriului, unui nevod aruncat în mare. cheia In. 9v/5, cf. biblia (1688), ap. tdrg. De multe ori mi s-au tîmplat a-l videa în novoade ca peştii încîlcit. cantemir, ist. 38, cf. 141. Şi încă s-au întins a cuprinde şi mai în sus bălţile călugărilor de Agapia... puind şi năvodari cu năvoade de au vînat Luciul şi bălţile lui (a. 1743). urica-riul, xvi, 224, cf. i. ionescu, d. 56. Peşti de apă curgătoare Şi de apă stătătoare, Cu nevodul pescuiţi Şi cu undiţa undiţi, alecsandri, p. ii, 105, cf. id. t. 726, odobescu, s. i, 400. Ca ţiganul care bagă degetul prin rara casă De năvod, cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. emi-nescu, n. 42, cf. tafrali, s. 17. Linul se prinde... toamna cu năvodul, antipa, f. i. 128, cf. 186, id. p. 457, 491. Plăşile de prins peşte, năvoadele, voloacele şi alte măiestrii se împletesc din bumbac tare răsucit sau din fuior, pamfile, i. c. 318, cf. păcală, m. r. 459, atila, p. 50, 118, severin, s. 67, ardeleanu, u. d. 47. în apă, pînă la brîu, moşneagul aşeza năvoadele, c. petrescu, s. 38, cf. eftimiu, î. 75. Cîţiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleşteu şi prinseră o prea frumoasă mreană. galaction, o. 254, cf. d. botez, p. o. 53, nom. prof. 16, nom. min. i, 28. în pustietatea şesului de nisip, trăia un pescar tînăr care lucrase zece ani la un năvod, abghezi, c. j. 165, cf. id. t. c. 87. Pescarii celor 14 secţii ale gospodăriei piscicole de stat... au pornit în sezonul de pescuit cu năvoade, scînteia, 1953, nr. 2 733, cf. stancu, u.r.s.s. 197. Chefalii se prind la ţărmul nostru cu prostovolul, cu năvodul cu cozoroc, c. antonescu, p. 185. A adormit peste un năvod la care împletea, davidoglu, o. 15, cf. 30, 61, 77, contemp. 1962, nr. 796, 2/7. Vine cioful de la baltă Cu plătica-mbăirată, Cu suducul în pohod Şi carasul în nevod. alecsandri, p. p. 384, cf. h iv 10, v 4, vii 358, x 107. Luni năvodu-şi începuse, cam la prînz îl şi făcuse, teodorescu, p. p. 94, cf. sbiera, p. 119, sevastos, c. 105, şez. ii, 32. Iute la sat alerga, Năvoadele le-aducea Şi-n mare că le băga. mat. folk. 17. Nevoade lua,... O mreană prindea. păsculescu, l. p. 157, cf. alr i 1 734/684, 542, alr sn iii h 741/762. (F i g.) Cu năvodul cuvintelor tale cel de D[u]mnezeu împletit ai vînat pre oamenii cei ţinuţi în rătăcire, mineiul (1776), 110v2/13. Să ştii că începe şi pe aici să se împletească năvodul nostru, beniuc, m. c. i, 405. Zeci de mîini lungite parcă peste orice măsură omenească se amestecau pe deasupra capetelor într-un înfricoşător năvod viu. galan, z. r. 205. <> L o c. vb. A trage (sau a da) cu năvodul sau a trage la năvod (ori la năvoade )= a năvodi (1). Pe cînd el asudă trăgînd la năvod, crainici trimeşi prin ţară îl caută de zor să-i spuie că sfetnicii Moldovii s-au strîns la Iaşi şi l-au ales domn. vlahuţă, r. p. 46. Da' de prins peşte a prins acolo, la Marea, trăgînd la năvoade, sadoveanu, o. ix, 421. Aha! Am strigat eu cu plăcută uimire, înţeleg,, cucoane Costăche, despre ce-i vorba. Voiţi să trageţi cu năvodul pe sub gheaţă, id. ib. 445, cf. h ii 88, iii 38. (învechit) A face năvod de oameni— a năvodi (2). Şi, cum lua ostrovul perşii, făcea năvod de oameni într-acest chip; să ţinea om de om de mână, din marea în marea, pîn' la sfîr-şitul ostrovului, şi, aşa îi vânează preste tot ostrovul, herodot (1645), 321. Avînd Radul Vodă o fată.. . s-au ascuns în codru. Şi au făcut Radul Vodă năvod de oameni şi au găsii-o în mijlocul codrului, neculce, l. 16. E x p r. (Regional) A se duce la năvod = a se duce la pescuit, h ii 253. — Pl.: năvoade. — Şi: (învechit şi regional) nevod, nîvod, novod s. n., (regional) năvoădă (păcală, m. r. 459) s. f. — Din v. sl. NfKo.a.'k" NĂVODAR s. m. I. 1. Pescar care pescuieşte cu năvodul2. Puind şi năvodari cu năvoade de au vînat Luciul şi bălţile lui (a. 1743). urica-riul, xvi, 224, cf. iorga, s. d. vi, 231, ddrf. Purta ciubote de năvodar şi care miroseau straşnic a untură, dunăreanu, ch. 117, cf. tdrg, şăineanu, d. u. Inima lui Popa Tonea se izbi în coşul pieptului, ca un peşte în reţeaua năvodarilor. galaction, o. 179. Se aşezară... la cîrmoc părintele Gherasim, iar la cîrmă un năvodar voinic, stănoiu, c. i. 96. Şi nu departe, la un cot, ne-am întîlnit cu năvodarii, i. botez, b. i, 22, cf. 202, antipa, p. 26, 285, 490, nom. prof. 17, h ii 244, vii 69, xii 29. Năvodari chema, Năvod aducea, Şi-n mare-l băga. teodorescu, p. p. 414, cf. mat. folk. 22. Aş scrie la popa în sat Să scrie la năvodari Să întindă năvoadele Să prindă dragostele, şez. viii, 127. Şi mie, taică, să-mi dai P-ăi cinzăci de nevodari. graiul, i, 72, cf. 74. Acolo dac-ajungea, Năvodari tomnea, După Lina da; Pe Lina o scotea. i. cr. iii, 164, cf. 324, alr i 1 737/932,1 738/954, alr sn iii h 843/876. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frînghii, plase de pescuit etc.; (regional) năvodaş. Cf. barcianu, alexi, w., nom. prof. 36. Şi cu nouă năvodari, împletesc, înnăvodesc. viciu, col. 79. Suluri de mătasâ cumpăra, La nevodari le-mpărţea, Nevodarii nevoade făcea. păsculescu, l. p. 159. II. Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe şi negre şi cu ciocul încovoiat în sus; (regional) ciocîntors (Recurvirostra avosetta). Cf. SCRIBAN, D., DM, BĂCESCU, PĂS. 55. 1317 NĂVODAŞ — 148 — NĂZARNIC — Pl.: năvodari. — Şi: (regional) nevodâr s. m. — Năvod2 + suf. -ar. NĂVODAŞ s. m. (Regional) Năvodar (1 2). Pe marginea mării... Mergu-mi nouă năvodaşi Împletind la năvod verde, viciu, col. 78, cf. 202. — Pl.: năvodaşi. — Năvod2 + suf. -aş. NĂVODÎ vb. IV. Tranz. 1. A pescui cu năvodul2. Cf. lm, dl, dm. 2. (învechit; complementul indică un loc) A încercui cu ajutorul unui şir de oameni prinşi de mîini, pentru a urmări şi a prinde pe cineva. Şi luară şi cetăţile de la uscat ale ionilor, ce nu le putea acelea să năvozască. herodot (1645), 322. — Prez. ind.: năvodesc. — Şi: (învechit) nă-vozi vb. IV. — V. năvod2. NĂVODÎRE s. f. (Rar) Năvodit. Cf. lm. — V. năvodi. NĂVODIT s. n. Faptul de a năvodi (1); (rar) năvodire. Cf. lm, dl, dm. — V. năvodi. NĂVOLOĂCĂ1 s. f. (Regional, mai ales Mold.) Mirişte în care se seamănă grîu de toamnă fără să se fi arat înainte; procedeul de a însă-mînţa in acest mod. Gospodarul poate să samine de cu toamnă şi in năvoloacă (adecă pe nearat). I. IONESCU, C. 180/25, cf. CIHAC, II, 214, DDRF, ALEXI, W., PAMFILE, A. R. 104, TDRG, ŞĂINEANU, d. u., scriban, d., scl 1959, nr. 3, 398. Uite, îmi stau degeaba J2 pluguri... Că nu găsesc oameni. Aşa am păţit şi anul trecut. . . Şi-mi vine să samăn şi anul acesta năvăloacă, şi pace. furtună, v. 57. Om sămăna şi năvăloace, A da Domnul şi s-a face. id. ib. 92. + (Regional; în forma năvăloacă) Moină1 (3). — Pl.: năvoloace. — Şi: năvăloâcă, nove-loâcă (tdrg) s. f. — Din ucr. HaBonoK. NĂVOLOĂCĂ2 s. f. v. năvăloacă1. NĂVdR adj. v. năhor. NĂVOZl vb. IV v. năvodi. NĂVRĂP s. m. Pedestraş din armata neregulată a Imperiului otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă Vodă şi. .. au slobozitu năvrapii săi, de au prădatu toată ţara. ureche, l. 91, cf. ddrf, tdrg. Prin laturea deschisă intrau, la halca, navrapi tatari şi spahii de la Anatolia. sadoveanu, o. xiii, 877, cf. 879, xii, 315. Călă- rimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăţiei, id. ib. xviii, 16, cf. der. — Pl.: năvrăpi. — Şi: navrăp s. m. — Din slavonul HdKpari K „jaf“. NĂVRĂPÎI s. m. pl. (Prin Bucov.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape, probabil năvalnic (II). Năvrăpeii se cunosc cu acest nume prin munţii din jfiwifeţul] Suceava, şez. xv, 92. — Etimologia necunoscută. NĂVRĂPl vb. IV. Intranz. (învechit; cu determinări introduse prin pre. „în“, „asupra“) A năvăli (1, 2,), a se năpusti (2); a dă iama în . . . Deci, dulăul atîta era de bun păzitoriu . . ., cit nici frunza de vînt să se clătească şi el asupra sunetului să nu năvrăpească cu putinţă nu era. cânte Mm, ist. 70. Jigania rea nicicum în herghelie să năvrăpească, au măcar să se lipească nu putea. id. ib. 76, cf. 195. Cu toţii. . ■ , asupra nevinovatului şi bunului împărat hăvrăpâsc şi acolea pe loc neome-neaşte îl ucig. id. hr. 225, cf. baronzi, l. 115, ddrf, tdrg, scriban, d. . ' — Prez. ind.: năvrăpesc. — Din slavonul HdKpdriHTH. NĂVRĂPITOR s. m. (învechit) Năvălitor, agresor; uzurpator. Aceştia aceiaşi romani sîht care, după ce latinii cu amăgeală apucasă Ţarigradul de la greci, împotriva năvrăpito-riului Balduin, biruitoare arme au purtat. CANTEMIR, hr. 18, cf. BARONZI, L. 115, DDRF. — Pl.: năvrăpitori. — Şi: năvrăpitoriu, nevră-pitor (baronzi, l. 126) s. m. . — Năvrăpi -f- suf. -tor. NĂVRĂPITORIU s. m. v. năvrăpitor. NĂVRĂPITÎRĂ s. f. (învechit) Atac (neaşteptat). Cf. CANTEMIR, IST. 226, TDRG, SCRIRAN, D:. — Pl.: năvrăpituri. — Năvrăpi + suf. -tură. NĂVREĂ s. f. (Prin Munt.) Ciucure de lină pe care-1 poartă ţăranii la pălărie. Cf. scriban, d. — Pl.: năvrele. — Etimologia necunoscută. NĂZĂR s. n. (Regional) Năzărire, viziune; teamă, spaimă; nărav (2). Cf. ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, SCRIBAN, D., CONV. LIT. XLIV, 1004. <£■ Loc. adj. Cu nazar= (despre cai) fricos, sperios; cu nărav. Cf. gheţie, r. m., şio iij, 271. Cal cu năzar. scriban, d. — Pl.: năzaruri. — Şi: nazăr s. n. — Postverbal al lui năzări. NĂZARNIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Căruia i se năzare (3) uşor; bănuitor, 1334 NĂZAT1C — 149 — NĂZĂRI temător. îleu ! fată, năzarnică mai eşti, să nu mai spui cuiva că te-a ride. contemporanul, vi2, 7, cf. ddrf. Ăst de pe urmă copil nu-i al meu ! — Bre, bre! Ce năzarnic ! ap. tdrg. + (Despre cai) Sperios, fricos. E un mtnz năzarnic. ap. scl 1963, 18. Iapă năzarnică. t. papahagi, c. L. — Pl.: năzarnici, -ce. — Năzări + suf. -nic. NĂZĂTIC, -Ă adj. (Prin Mold.; despre cai) Sperios, fricos. [Iapa] tremura cum ii varga şi, sforăind, se uita cu ochii speriaţi in toate părţile. Năzatică n-o ştiam şi, prin urmare, nu-mi puteam da cu socoteala ce se întimplase. hogaş, M. N. 93, cf. SCRIBAN, D. — Pl.: năzatici, -ce. — Naz + suf. -atic. NĂZĂRANII s. f. (pl.) (în credinţele populare) Duhuri necurate. V. iele. Pe la miezul nopţii... apar duhurile necurate şi toate năză-răniile pocnind şi bojbăind. pamfile, d. 68. Cînd cineva povesteşte că i s-au arătat stăfiile sub alte înfăţişări, lumea crede că acelea sînt arătări, vedenii..., năzărănii. id. duşm. 257. — Năzări + suf. -enie. NĂZĂREALĂ s. f. Năzărire; sperietură. Căutai să-mi tălmăcesc pricina acestor năzăreli, sau poaţe chiar marafeturi, ale Pisicuţii. hogaş, m. n. 94. Două companii de jandarmi cercetau fiecare palmă de pămînt. .. trăgînd focuri de năzăreală şi alungind cîrsteii din cuiburi, popa, v. 130. Fata povestise împăratului ei timp de o mie şi una de nopţi, împreunînd năzăreala gîndului şi basmul cu lumea, arghezi, c. j. 7, cf. alr i 1405/600. — Pl.: năzăreli. — Năzări + suf. -ealâ. NĂZĂRI vb. IV. 1. T r a n z. (Popular) A vedea (nedesluşit, de departe); a zări, a întrezări; a observa. Cf. barcianu, tdrg, şăineanu, d. u. Năzăream prin întuneric sentinelele care ne păzeau, stancu, r. a. ii, 390, cf. 66. Peste cîmp că se uita, Trei cîrlăiori năzărea, mat. folk. 124, cf. 47, 192, 688. Osteniţi şi însetaţi nevoie mare, năzăriră o fată mare care cînta şi secera cu multă hărnicie, şez. xii, 112. Intr-un deal mi să urca, în toate părţi să uita, Poate o năzări ceva. păsculescu, l. p. 236, cf. 204, 258, novacoviciu, c. b. i, 14. Mîne-n zori să-l năzăresc Şi cu el să vorbesc, gr. s. v, 138, cf. arh. olt. xxi, 271, alr i 306/810. + (Regional) A ochi, a ţinti (Banloc-Timişoara). alr i 1 217/35. 2. R e f 1. şi i n t r ă n z. (Adesea cu un complement in dativ) A se arăta vederii, a apărea înaintea ochilor (de departe, nedesluşit); a se ivi, a se zări. Cf. ddrf. Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate, Ard satele... Departe se nâzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. iosif, v. 69. Oblonite.. . rămîn ferestrele beciului vostru şi nu se mai nâzare nimic înlăuntru. ciauşanu, r. scut. 16. Lui Stoicea îi năzări, printre copacii ce dădeau devale, o sclipitură ca de brici. Era iazul, galaction, o. 46. în călea mea, rugina roşcată se nâzare, Pe culmele pleşuve şi colburi ce plutesc, lesnea, p. e. 29, cf. id. i. 34, pribeagul, p. r. 57. în faţa ochilor i se năzărea cîmpul cu zăpada jupuită ici, colo. v. rom. noiembrie 1953, 159. Un cap bubos se năzări la geam. camilar, n. i, 76, cf. 173. Satul departe. Nu se cunoştea decît o luminiţă care de-abia se năzărea, plopşor, c. 125, cf. com. din straja-rădăuţi. <£> (Despre imagini nereale, fantastice) Mă grămădeam lîngă mama ca nu cumva să fiu înhăţat de vreuna din dihăniile ce mi se năzăreau, gane, n. iii, 57. Trecînd prin-tr-o pădurice, mi se tot năzăreau pe după huciuri turbane şi fesuri turceşti, conv. lit. xvii, 71. Se vede că-ţi năzăresc tot soiul de minuni, i. ne-gruzzi, s. iii, 230. Şi se nâzare chipul strigoilor pe horn. lesnea, i. 8. I s-a scrîntit muierea. I se năzar copiii pieriţi, ca nişte pui cu fulgit sadoveanu, o. xvii, 316. Parcă mi s-a năzări, o lumină de pe ceea lume. camilar, n. ii, 420. cf. 16, i, 85, 109, 202, rădulescu-codin, l. 127, pamfile, c. ţ. 46. 3. Refl. i m p e r s. A i se părea că aude, că vede etc. ceva, (învechit şi popular) a i s e năluci (2); p. ext. a-şi închipui, a-şi imagina, a crede. I se năzări în somn cu[m] să fie venit Dumnăzău. herodot (1645), 133. Eu îmi năluceam că iaste lucru puţin a măniia pre D[u]mnezeu, nici nu mi se năzărea ceva groază şi spaimă în păcate, maior, p. 119/9, cf. lb. Lui i se năzare, gata să-l înghită, Grozavul mormînt. c. stamati, p. 272. Pentru că mi-e drag să şăd la vorbă, hop! li se nâzare nu ştiu ce. negruzzi, în pr. dram. 454, cf. conv. lit. iv, 92. Dă perdeluţa într-o parte şi i se năzăreşte că vede în pragul din faţă două umbre albe. caragiale, o. i, 52, cf. ddrf. în vreo două rînduri i s-a năzărit că nu e bună mîncarea. sandu-aldea, u. p. 190. Unii slujbaşi moldoveni .. ., dacă li se năzărea ceva neplăcut băteau pe căpitanii de poştă. n. a. bogdan, c. m. 150. Năzuise să fie şi orator şi i se năzărise că a şi ajuns la această culme, ciauşanu,: r. scut. 44. Mereu i se năzărea că aude paşi prin grădină. rebreanu, r. ii, 119, cf. 149, id. nuv. 63. I se năzăreşte că în starea în care se află, i-ar fi o mare uşurare să cunoască şi altă femeie decît soţia lui. camil petrescu, t. ii, 303. Nu-i nimica, Constandine. Mi s-a năzărit! sadoveanu, o. vii, 329, cf. xin, 670. Oamenilor li se năzărea că aud aevea zbîrnîitul maşinilor. scînteia, 1952, nr. 2 398. Ţi se năzare ori ai înnebunit? arghezi, c. o. 99, cf. id. .s. p. 48, beniuc, v. 137. Li s-o fi năzărit ceva. . . Acuma s-au liniştit, galan, z. r. 103, ef. id. b. ii, 106. 1338 NĂZĂRINEAN — 150 — NĂZDRAVAN I se năzări că s-o fi întors Todericiu de la Budapesta. vornic, p. 195. Cînd s-a însurat, i s-a năzărit că de acum înainte trebuia să păşească în fruntea satului, t. popovici, se. 138, cf. rev. crit. iii, 162, i. cr. v, 374, gr. s. vi, 241, a v 15, 16, vi 26. ^Intran z. (Despre închipuiri, idei neobişnuite, ciudate) A-i apărea, a-i veni în minte. Să scrii din ce-ţi năzare şi, răzimat în cot, Uitîndu-ţi călimara, să-nmoi peniţa-n gură. arghezi, c. o. 149. Ce ţi-a năzărit, femeie? Cine ţi-a vîrît năzbîtiile astea în cap? baranga, r. f. 22. + (Rar) A avea poftă (de ceva), a-i veni chef. I se năzare de măritiş. stancu, d. 312. + Refl. (învechit; despre cai) A se speria. Caii s-au năzărit, ap. ddrf, cf. ŞĂINEANU, D. U. — Prez. ind.: năzăresc şi năzdr. — Şi: (neobişnuit) lăzări. vb. IV. dr. x, 379. — Din V. Sl. Hd3Kp'kTH. NĂZĂRINEĂN, -Ă s. m. şi f., adj. v. nazari-nean. NĂZĂRIRE s. f. Faptul de a i se năzări; ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva, apariţie, închipuire, nălucire (4), vedenie, halucinaţie, (învechit şi popular) năzăritură. Cf. lm. Astă slăbiciune nu era numai o năzărire a minţii lui, ci o tînguire a întregului său trup. brătescu-voineşti, i. 71. Comandantul grupei, adormit în iesle, grăia cu vreo năzărire din vis. camilar, n. i, 15. — Pl.: năzăriri. — V. năzări. NĂZĂRIT(JRĂ s. f. (învechit şi popular) Năzărire. Cf. lb. Nebunii şi ucigaşii, în adînca lor beţie, Au doar n-au năzăritură de cinste cu-nţelepţie ? conachi, p. 285. Şi calul are năză-rituri. lm. Oleu, soro, cum mai crezi în fleacuri; îţi faci singură năzărituri. contemporanul, vx, 100. Nu-i nemică, fată, ţi se pare, de ce nu eşti cuminte? Ce-ţi faci năzărituri? ib. vi2, 19, cf. DDRF, TDRG. — Pl.: năzărituri. — Năzări + suf. -tură. NĂZBÎCĂ s. f. 1. (Prin nordul Transilv.) Neplăcere (2), supărare, necaz (1). bugna-riu, n. 263/199. 2. (Regional) „Nărav“ (Moiseiu-Vişeu de Sus), glosar reg. -Pl.:? —■ Etimologia necunoscută. NĂZBÎTĂ s. f. v. năzbîtie. NĂZBÎTIE s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeaţă, năstruşnică; glumă, poznă, ghiduşie, năzdrăvănie (2). Cf. hem 2 767. Ai citit Mrtia, cucoane Găluşcă ? ... Ce năzbutii mai cuprinde ? ALECSANDjElI, T. 699, cf. 962, cihac, ii, 32. Pot să fie miniştri cine le place şi să facă toate năzbu-tiile din lume, numai să nu puie apalt mare pe cărţile de joc, că mă fac foc. conv. lit. vii, 311, cf. ix, 6. Vine Dumnezeu la poartă să vadă ce năzbutii mai face Ivan cu turbinca ceea. creangă, p. 318, cf. 48, id. a. 88. Azi îi dau drumul şi mîne iarăşi se apucă de năzbîtii. contemporanul, iii, 702, cf. sevastos, n. 331, 337, ddrf, barcianu, alexi, w. Mi-a trăznit mie o năzbîtie. prin cap. anghel, pr. 177, cf. dumitraşcu, str. 3. Lasă, măi băiete, prostiile acestea cu scrisul şi cu alte năzbîtii, că ăi să mori,de foame cu ele. c. petrescu, c. v. 121, cf. d. botez, p. o. 100. Se duse zorit, ca un copil, să-şi povestească, neastâmpărat, năzbîtia plină de haz. popa, v. 103. Dănilă cel lung şi rece descreţea cîteodată frunţile cu năzbîtiile lui. sado-veanu, o. îi, 382, cf. v, 289, arghezi, b. ,155. Papa ne-ar da voie să facem orice năzbîtie, să ne aşezăm şi-n lună. călinescu, e. o. i, 135, cf. 132. Dacă făceam vreo năzbîtie de faţă cu el, era de ajuns să se uite o dată la noi cu ochii lui negri, aspri, că nu mai îndrăzneam nici măcar să clipim, v. rom. septembrie 1954, 126. Am să-ţi spun ceva despre Sandu Crai, o năzbîtie nouă. beniuc, m. c. i, 431, cf. galan, b. ii, 95. Cine ţi-a vîrît năzbîtiile astea în cap? baranga, r. f. 22. Se înroşi mai întîi de ruşine, crezînd că vorbise cine ştie ce năzbîtii. vornic, p. 33. Numai spor de lucru nu se face la şezători, căci flecăii, prin năzbîtele lor, provoacă rîsete ce fac pe fete să. se ţină cu minele de piept. şez. i, 271. — Pl.: năzbîtii. — Şi: (regional) năzbită (pl. năzbîte) s. f., năzbiţ (com. din straja-rădăuţi) s. n., năzbutie s. f. — Cf. slavonul c % k ki t h ie „întîmplare“, ucr. He36yTHHH „care nu se poate întîmpla“, rus. h e c 6 bi t h w h. NĂZBÎTldS, -OĂSĂ adj. (Despre oameni) Care face năzbîtii. Cf. dr. viii, 205, iordan, l. r. a. 191. + (Despre glume, farse etc.) Care este făcut de un om glumeţ, ghiduş, scl 1963, 19. — Pronunţat: -ti-os. — Pl.: năzbîtioşi, -oase. — Năzbîtie -f suf. -os. NĂZBÎŢ s. n. v. năzbîtie. NĂZBtJTIE s. f. v. năzbîtie. NĂZDdl adj. (Regional) „Scrîntit la minte“ (Roşiori de Vede), cv 1950, nr. 3, 36. — Pl.: năzdoi, — Etimologia necunoscută. NĂZDRÂY, -Ă adj. v. năzdrăvan. NĂZDRAVAN, -Ă adj. v. năzdrăvan. 1350 NĂZDRAVĂN — 151 — NĂZDRĂVANCĂ NĂZDRAVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NĂZDRĂVEN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NĂZDRĂVAN, -Ă adj. 1. (Popular; adesea substantivat) (Persoană) /ără minte; (om) nepriceput (3), incapabil; (om) aiurit, zăpăcit, ţicnit, zănatic. Minte n-ai nici de un ban,... O să ieşi un nezdrăvan. pann, h. 66/4, cf. 3/7, POLIZU, TDRG, TUDORAN, P. 98, SCL 1963, 19, arh. folk. iii, 152, alr ii 3 696/791, 836, 872, 899, 928, alr sn v h 1 240/872. Ciobanul nezdravân oile sale risipeşte. zanne, p. .v, 173. 2. (Regional) Supărăcios, arţăgos, urîcios; rău la inimă. Cf. alr ii 3 696/157, alr sn v h 1 247/876. 3. Care se ţine de pozne, de năzdrăvănii (2), care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeţ, poznaş, ghiduş. Cf. pontbriant, d. E cam năzdrăvan, Face multe pozne într-un an. hasdeu, r. v. 160. Cînd Ioniţă Rotarul — altfel om chipeş, hazliu, năzdrăvan de te ţii cu mina de inimă — s-a încercat s-o sărute, a sărit parc-ar fi călcat pe coadă de şarpe, delavrancea, s. 12. Şi eu ll văd pe acest bătrîn cu minte şi năzdrăvan la vorbă, vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Prea eram năzdrăvan, trebuia să fiu ţinut din scurt, brăescu, a. 103, cf. teodorescu, p. p. 184, alr ii 3 696/182, 250. + (Despre întîm-plări, fapte etc.) Comic, vesel. Întîmplarea li se păru oamenilor atît de năzdrăvană, că începură să rîdă acum cînd aflară despre ce e vorba. camil petrescu, o. i, 31. Şi bucuros de jocul vieţii năzdrăvan, Le voi zîmbi la toate în chipul unei flori, beniuc, v. 60. 4. (în mitologia populară) înzestrat cu însuşiri supranaturale, care are darul de a şti şi a prevesti ce se va întîmpla; (neobişnuit) năzdrăvănii. Să fie încălecat pe calul cel năzdrăvan din ceriu cuborît. cantemir, hr. 142, cf. lb. Iată pajuri năzdrăvane care vin din. neagra lume. alecsandri, poezii, 20, cf. 81, 310. Românii, la sat, pe cel dintre dînşii. . . carele aude, mite, şi iarba crescînd, îl numesc năzdrăvan. odobescu, s. i, 397. Genarul, om nalt şi puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi, emi-nescu, n. 14, cf. 5, id. o. i, 79, gane, n. iii, 15. Gerilă, Flămînzilă şi Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi năzdrăvanul Ochilă se opresc cu toţi în cale. creangă, p. 275. Calul ştia de toate astea, căci nu era el năzdrăvan de florile mărului, ispi-rescu, l. 29, cf. 5, 16, 216, marian, o. ii, 243. El plîngînd încălecase pe Cal galben de sub soare, Căci e nezdravân din fire acest cal, ştie să zboare, coşbuc, p. ii, 138. O, daţi-mi mîndrul buzdugan Şi-aduceţi calul năzdrăvan Ce-adul-mecâ jăratic, iosif, patr. 59. Patrocle înţelege vorbele ca un ăne năzdrăvan (ca dobitoacele din poveşti). ibrăileanu, s. 9, cf. 8, id. s. l. 9. Prin el am făcut cunoştinţă cu caii năzdrăvani ce vorbeau ca omul. brăescu, a. 52, cf. beniuc, v. 49, deşliu, g. 13. Oiţă bîrsană, De eşti năzdrăvană ... Să spui lui Vrîncean Şi lui Ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape. alecsandri, p. p. 2. Troian iute s-a întors Şi din grajd pe loc a scos Un alt cal, mai năzdrăvan, teodorescu, p. p. 146. Mai încolo sta taică-său, cu 0 falcă-n cer şi cu una-n pămînt, şi tot flacără-i ieşea din gură, căci taică-său era năzdravăn. reteganul, p. iii, 14, cf. 21. Puiul de găină de cîntă în găoace e nazdravan. şez. i, 19, cf. 4. Feciorul cel mic era năzdrăvan, adică om care ghicea gîndurile altuia, fie bune, fie rele. po-pescu, b. ii, 50, cf. 11, i, 5, bota, p. 108, alr 1 1404/798, alr ii 3 696/172, 192, 219, 235, 414, 514, zanne, p. iv, 565. Pe un munte de os Paşie un cal nazdrăvan (Briciul), păsculescu, l. p. 74. <^> (Substantivat) S-a -ntîlnit... cu năzdrăvanul. gr. s. vi, 144. 5. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deştept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant, de potrivit etc.); măreţ (2). Mai temeinică şi mai cunoscută întîmplare iaste aceasta decît să sufere nişte jucării din nezdravănă măiestrie scornite. bărac, ap. gcr ii, 236/34. Bătrînele-aştea au mirosuri bune, Cu nasu tot in cărţi de rugăciune, Deosibesc, Cu simţul năzdrăvan, Ce este sfînt, de tot ce e profan, gorun, f. 124. Toate stelele s-asculte Glasul strunei năzdrăvane, goga, p. 73, cf. hogaş, dr. i, 136, dr. v, 214. Le povesteşte păţănii năzdrăvane, de pe vremea cînd slujea pe împăratul, rebreanu, nuv. 197. Mult iscusita minţii limbă Nu-mi spune clipa năzdrăvană Ce mi te-a scos de mult în cale. topîrceanu, p. o. 73. Năzdrăvan, cum altul nu-i, Un băiat al nimănui Născoci, atunci, un cui. arghezi, s. p. 18, cf. blaga, l. u. 51, beniuc, c. p. 10. Cristea Busuioc însă era un român năzdrăvan, tudo-ran, p. 95, cf. deşliu, g. 26, alecsandri, p, p. 302. Împărătesei îi păru bine că feciorul i-a adus o fată atît de harnică, o torcătoare atît de năzdrăvană, reteganul, p. i, 52, cf. alr i 1 400/269, alr ii 3696/105, 228, 362, 365, 531, 551,682,762. + (Regional; adesea substantivat) (Om sau animal) mare şi puternic, sănătos, voinic. Cf. ARH. FOLK, V, 173, BUL. FlL. VII—VIII, 369, alr n/i h 78, alr ii/i mn 49, 2 266/36, alr ii 3 696/27, 36, 53, 76, 272, 310, 386. — Pl.: năzdrăvani, -e. — Şi: (învechit şi regional) nezdravân, -ă, nezdrăvăn, -ă, nezdră-vân, -ă, (regional) năzdravăn, -ă, năzdravăn, -â, năzdrăven, -ă (alr ii 3 696/833), năzdrăv, -ă (ib. 3 696/279), nazdrăvan, -ă, năzdrăven, -ă (arh. folk. v, 173, alrt ii 326, alr îi 3 696/95) adj. — Pref. ne- -j- zdravăn sau din bg. He3#paB, ser. nezdravan. NĂZDRĂVĂNCĂ adj. (Rar) Năzdrăvană. V. năzdrăvan (4). Am o vacă Năzdră-vancă, Şi prin şolduri li tot bolduri (Brişcă). gorovei, c. 31. Am o vacă năzdrăvancă, Şi-i 1354 NĂZDRĂVĂNICĂ — 152 — NĂZUI vorbesc maţele din ea (Casa)' id. ib. 47, cf. pascu, c. 183. -Pl.:? — Năzdrăvană + suf. -că. NĂZDRĂVĂNÎCĂ adj. (Prin sud-vestul Mold.) Diminutiv al lui năzdrăvană. V. năzdrăvan (4). Nioriţă, nică, Ai fost năzdră-văhică. graiul, i, 294. -Pl.:? — Năzdrăvană + suf. -icâ. NĂZDRĂVĂNIE s. f. 1. Faptă sau vorbă lipsită de seriozitate, de importanţă; prostie, nerozie (2). Auzii oameni care-şi toacă averea cu jocul de cărţi, cu birjele, cu chefurile, cu năzdrăvăniile din fundul pasagiului de la Puţul-Spă-tarului? macedonski, o. iii, 51. Ai umplea o bibliotecă mare cu cite năzdrăvănii se publică intr-o săptămînă. vlahuţă, ap. tdrg. De ce umbli dumneata, om bătrin, cu asemenea năzdrăvănii? galan, z. r. 120. 2. Faptă, vorbă, idee etc. glumeaţă, năstruşnică, glumă, poznă, năzbîtie, ştrengărie; p. ext. faptă, vorbă etc. şireată, şiretlic, vicleşug. Nezdră-văniile lui Nastratin Hogea (Titlu), pann, h. 3/1, cf. polizu, pontbriant, D. Vulpoiul, rume-gind in mintea lui alte năzdrăvănii, îl rugă să-i dea voie a se duce mai intii la o mînăstire. odobescu, s. iii, 240. Făr-a face altă treabă decît să mă ţiu de glume De năzdrăvănii intr-una. ap. tdrg. Sătenii hohotiră cu prietenie, ca de o năzdrăvănie fără pereche, camil petrescu, o. ii, 286. Tocmai in duminica aceea veni la D-zeu cu sf. Petru, care auzise de năzdrăvăniile diavolului, in satul acela. şez. viii, 67, cf. graiul, i, 35. 3. (în mitologia populară) Faptă, ispravă supranaturală, care aparţine unei fiinţe năzdrăvane (4). Cu ce drag urmăream toate năzdrăvăniile din poveşti I gane, ap. tdrg. Nu te teme, ştiu eu năzdrăvănii de ale spinului, creangă, p. 219, cf. 14, 323. Greuceanul se dete de trei ori peste cap şi se făcu un porumbel. Vezi că el ascultase năzdrăvăniile ce-l învăţase Faunul pămtntului. ispirescu, l. 221, cf. 388. Niciodată nu te-am întrebat, unde-ţi ai tu puterea de faci atîtea năzdrăvănii? reteganul, p. v, 12, cf. şez. ii, 112. El nu-i tinăr cum să fie, Fără-i a năzdrăvănie: Vineri mă-sa l-a făcut. .. Sîm-bătă l-a botezat, Duminică l-a-nsurat. bud, p. p. 4. + Faptă, ispravă, intîmplare, descoperire etc. ieşită din comun, extraordinară, de necrezut; minunăţie (1), ciudăţenie. Cf. lm. Iţi trebuie capu luminat, da multe năzdrăvănii ai scoate, cîte născociri ar ieşi din mintea ta 1 jipescu, o. 78. Erai cu amintirea lecturilor de romane în fascicole, care istoriseau toate năzdrăvăniile. pas, z. i, 229. Ar fi dorit să se oprească, să se apropie de ei, minunat de această năzdră- vănie a timpurilor noi. tudoran, p. 47. Flecăii înaintea ibovnicelor lor se silesc care mai de care să facă cîte şi mai multe năzdrăvănii, şez. i, 271.-4-(Regional) Necaz (1), nenorocire (1) (Independenţa-Galaţi), graiul, i, 324. Să li spui cu cîte nizdrăvănii cade pi ghietu capu nostru, ib. — Pl.: năzdrăvănii. — Şi: (învechit şi regional) nezdrăvănie, nezdrăvenie (polizu), nezdre-venie (graiul, i, 35), (regional) nizdrăvănfe s. f. — Năzdrăvan + suf. -ie. NĂZDRĂVĂNIOR, -OARĂ adj. (Prin sud-vestul Mold.) Diminutiv al lui năzdrăvan (4). Nioară, nioară, Si-m eşti năzdrăvănioară? graiul, i, 282. — Pl.: năzdrăvăniori, -oare. — Năzdrăvan + suf. -ior. NĂZDRĂVĂNÎT, -Ă adj. (Neobişnuit) Năzdrăvan (4). Cf. DDRF. — Pl.: năzdrăvăniei, -te. — De la năzdrăvan. NĂZDRĂVĂNOĂNE s. f. (într-un descîntec) Femeie năzdrăvană (4). S-a-ntîlnit... cu năzdrăvanul Şi năzdrăvănoana. gr. s. vi, 144. -Pl.:? — Năzdrăvan + suf. -oaie. NĂZDtJF subst. sg. (într-un basm; în e x p r.) A fi făcut din năzduf = a nu fi făcut de mîna omului, a nu se şti cum şi de cine a fost făcut. Ş-o văzut un colan frumos, nici de ac cusut, nici de mătasă ţesut, făr'din năzduf făcut. vAsiLiu, p. l. 167, cf. 175, 176. — Cf. vă z d u h. NĂZGODIE s. f. (Prin Munt.) Ciudăţenie, bazaconie, drăcie. Cf. scriban, d. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Năzgodia asta de unealtă, id. ib. — Pl.: ? — Cf. bg. Hecrofla „neînţelegere“. NĂZGOVENIE s. f. (Regional) Născocire (2); snoavă, anecdotă, glumă; fleac. Cf. pamfile, J. iii, 91. Ţin'te de treabă, nu dă năzgovenii. cv 1949, nr. 8, 34. — Pl.: năzgovenii. — Etimologia necunoscută. NĂZUÎ vb. IV. I n t r a n z. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „la“, „spre“, „către“, „în“) 1. (învechit) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoinţa, îndurarea cuiva; a căuta refugiu, adăpost, scăpare la cineva sau undeva; (învechit) a nădăjdui (1). Fiind gonit de la sparţi, la, această cetate năzui, pentru că era vestită dintru altile. herodot (1645), 304. 1363 NĂZUI — 153 — NĂZUI Iară Alixandru Vodă au năzuit iară spre Ieşi şi au făcut jalbă de iznoavă pre Bogdan Vodă. ureche, l. 79. Iară Radul Vodă au năzuit la turci, ca să-şi poată scoate ajutoriu de la împăratul turcilor, id. ib. 90, cf. gcr i, 228/25. Aşişderea am. năzuit la toate săminţiile să. . . cumpere [pămînturile], ei n-au vrut, ci ne lăsa să fim peritori de foame (a. 1661), uri car iul, xxv, 55. Vracii părăsindu-l spre moarte, năzui la besea-rica sv[î]ntului. dosoftei, v. s. octombrie 86v/25. La mine să năzuiască, că de vor năzui aiurea vor peri. biblia (1688), [prefaţă] 6/13. Iară Ştefan Vodă au năzuit la domnul muntenesc cu rugăminte de i-au dat agiutoriu. n. costin, l, 212. Valens de toţi ai săi părăsit şi cu sigeata rău rănit fiind, cu puţinei, au năzuit la o casă aproape, cantemir, hr. 257, cf. id. ist. 130. Roman Vodă, fiind seminţie lui Cazimir, craiul leşăscu, despre mumă, au năzuit acolo, de unde mare ajutoriu îi gătise Cazimir, să-i dea să-şi ia scaunul. R. popescu, cm i, 249. Către tine năzuim şi ţie strigăm: stăpînă, ajută-ne. mineiul (1776), 8rl/33. Musa fugind în Evropa, au năzuit la noi în Valachia, unde fiind bine primit de rumâni... i s-a dat ajutor şi oaste rumâ-neascâ. văcărescul, ist. 254. Străjarii s-au răzvrătit de la dânsul şi au năzuit la forgaci şi la unguri, şincai, hr. iii, 1/9, cf. i, 136/16. In zădar am năzuit la mulţi dintru neam şi cu adevărat la cei mai de frunte pentru ajutorinţă. budai-deleanu, lex. Unii năzuia în părţile munţilor, fiind locuri tari spre a se putea apăra (a. 1817). uricariul, iv, 327/9. Cu prea slăvite minuni ale maicii lui Dumnezeu (cătră care am nădzuit toţi cu lacrămi) fuserăm mîntuiţi. zilot, cron. 347. A rupt-o de fugă . .. şi năzuia cu mare grabă către partea unde se afla lăcuinţa lui Robinson. drăghici, r. 166/28. Neavînd la cine să năzuiască, veniră la mine. gorjan, h. i, 147/3. Stăpîne, la tine ca să scap am năzuit, conachi, p. 220. Fără a mai năzui la ajutoare străine..., el se încredinţă că o naţie, spre a cîştiga şi a-şi păstra independenţa, trebuie s-o pună sub ocrotirea puterii sale. bălcescu, m. v. 248. Pe călătorul strein ce năzuieşte la casa ta, nu-l goni şi depărta, pann, ap. cade. Unii se dau prinşi la duşman, la mila lui năzuiesc, negruzzi, s. i, 130. Dacrar fi pretutindeni lot asemeni judecători... cei ce n-au dreptate, n-ar mai năzui în veci şi în pururea la judecată, creangă, a. 150. Bucătăreasa .. . spuse şi împărătesei că o fată sărmană şi nenorocită a năzuit la curtea împărătească. ispirescu, l. 309, cf. 123. 2. (învechit şi regional) A se îndrepta, a se duce spre ..., a ţinti să ajungă la ... Iaste o cetate mare şi vestită la care toate corăbiile de pre mare năzuiesc, pentru bişugul şi pentru avuţia ce iaste într-însa. varlaam, c. 451. Şi de grija gonaşilor, Vasilie Vodă au lăsat calea pre care veniseră, şi dirept la Brăila au năzuit. m. costin, let. i, 280/36. Gaina lăsînd vasele, au ieşit la uscat şi au năzuit spre Dunăre. cantemir, hr. 274. Năzuind acela să dea ştire la domnie, au rătăcit noaptea (a. 1730). mag. ist. iii, 47/14. De multe ori capchie oile. Răutatea aceasta vine... de la viermii carii năzuiesc la crieri, economia, 95/26. De care întîi să caut? La cine să năzuiesc? Surorilor să dau viaţă? Ori pe tata să bocesc? conachi, p. 50. Porniserăm din văi adînci, Şi ne tîram acum pe brînci Să nu ne prind Osman de veste Că năzuim la deal pe creste, coşbuc, p. ii, 39. Al naibei de flutur ..., la ochi năzuieşte, ap. tdrg. Şi din nou spre adunare, Toţi înapoi năzuiau, murnu, i. 30. Sfărîmăturile oştii au lepădat bombardele la îmbucătura Moldovei cu Şiretul, ca să poată năzui■ mai grabnic la Oituz. sadoveanu, o. xii, 283. In casă intră, Ferestrele destupă La pat năzui. Pe (cutare) îl luă Şi-n sus îl aruncă. mat. folk. 571, La foc năzuia, Inima (cută-ruia) o lua, De cărbuni o scutura, ib. 1568. , 3. A tinde cu stăruinţă (către ceva), a rîvni, a dori puternic (ceva), a aspira, a ţinti (la ceva), a urmări (ceva), (învechit şi regional) a năsli (2), (învechit) a nădăjdui (1), (regional) a năduli (2). Actualmente Cantacuzino nu a încetat să năzuiască la domnie, bolintineanu, 0. 253. La asemenea viaţă, volnică şi voinicească, se prinseră a năzui cu dor toţi românii din Ardeal, odobescu, s. iii, 524. Autorul. . . năzuieşte sincer la aflarea adevărului, i. ne-gruzzi, s. i, 309. Nu va voi să cîştige tovărăşia celorlalţi măiestri ce nizuiesc către acelaşi scop cu dînsul. f (1906), 21. Toţi oamenii care năzuiesc spre pace ... îşi vor strînge şi mai mult rîndurile. scînteia, 1952, nr. 2 398. <0> T r a n z. (De obicei însoţit de un verb la infinitiv sau de o propoziţie completivă directă) Nici o parte să nu ceară, sau să năzuiască a căpăta aceea ce poate fi rău ... pentru una din părţile interesate, i. ionescu, c. 253/14. Nu întrebuinţăm îngrăşările cele mixte, pre cînd alte popoare năzuiesc a întrebuinţa chiar pe cele chimice, id. m. 311. Partea ceialaltă a mea năzuieşte a răminea nedespărţită de cea dusă. bărac, ap, tdrg. Alerg dar iar la părinţi Încă cu lacrimi fierbinţi Şi în genunchi năzuiesc Ca să spui ce pătimesc, conachi, p. 61. Ochiul său ascuţit părea că năzuia să străbată în sufletul damei., conv. lit. iv, 78. In expunerea întâmplărilor am năzuit să fiu deplin veridic, sbiera, f. s, 3. îl ferişi de năpastă şi-ocară Cînd năzuiră cu lanţuri, odată să-l ferece zeii. murnu, i. 15. Omul e o fiinţă care..., spre deosebire de toate celelalte vieţuitoare, năzuieşte... să cuprindă o cît mai mare parte a lumii, brătescu-voineşti, î. 7. Un cîne ... se repezi, lătrînd furios, înaintea Pisicuţii şi năzui s-o apuce de bot. hogaş, dr. 1, 198. Năzuia în complexul visurilor ce-i stă-pînea fiinţa toată, ca ajungînd artistă, aşa cum bănuia că are şi talent, să joace numai roluri 1363 NĂZUIALĂ — 154 — NĂZUIRB de nobile, ardeleanu, d. 21. Nâzuise să fie şi orator şi i se năzărise că a şi ajuns la această culme, ciauşanu, r. scut. 44. Nu năzuiesc dedt să împărtăşesc şi altora puţinele mele cunoştinţe în acest meşteşug, sadoveanu, o. ix, 362. Un prieten tînăr.. . năzuie să intre în lumea literelor. gl 1961, nr. 358, 1/1. A năzuit fată frumoasă. Com. din braşov. + Intranz. şi refl. (Mold., Transilv.) A încerca, a se strădui; a îndrăzni, a se încumeta. Deosebit se nizuia a-l îndemna în tot modul ca să urgeze lucrul, f (1871), 136. Cel din centru... se năzuieşte a afla la careva puha. marian, î. 199. Ei se apără cum pot şi năzuiesc să intre în primărie. petică, o. 227. Alt picior nedeprins ar fi tremurat şi n-ar fi năzuit să înfrunte un lunecuş primejdios, hogaş, dr. i, 21. Cum năzuiau să iasă, cum se puneau muscalii pe ei cu tunurile şi nu-i lăsau, sadoveanu, m. c. 127. Ne vom nizui... să sprijinim consideraţiile noastre, scl 1963, 27. Acum chiar nime n-ar putea zice că Ganul ţiganul nu era om cu minte, căci el şi ca om sărac, totuşi s-a nizuit să aibă o familie, reţeganul, p. i, 60. Mutu eşti, bolundu eşti, Puţintel te năzuieşti. bîrlea, b. 41. — Prez. ind.: năzuiesc şi (popular) nâzui. — Şi: (regional) nizui vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. n e z. NĂZUIALĂ s. f. (învechit) Adăpost, refugiu, scăpare. Agiutorul mieu eşti şi scăpare (năzu-ială D) mie, Dzeul mieu. psalt. 190, cf. costi-nescu, barcianu, alexi, w. — PI.: năzuieli. — Şi: (regional) nizuiâlă s.f. barcianu. — Năzui + suf. -eală. NĂZUÎNĂ s. f. (Rar) Vizuină. Roiban umbla fără scop de la o tarabă de mărfuri la alta aştep-tînd, desigur, vremea să se întoarcă la negustor. Aici, la Zeidel, se gîndi răzăşul, s-a deschis o năzuină ca pentru vulpi, sadoveanu, o. xii, 450, cf. scl 1963, 19. -PI.:? — Cf. vizuină. NĂZUINŢĂ s. f. 1. (învechit) Adăpost, refugiu, scăpare; cerere de ajutor. Cf. năzui (1). Doamne, scăpare (năzuinţă D) noao tu eşti. psalt. 188. Ceilalţi. .. boieri... să călătoriră ... cu năzuinţă către feldmarşalul şi de acolo la Petruburg (a. 1782). gcr ii, 128/14. 2. Dorinţă puternică, aspiraţie, tendinţă, (rar) năzuire (2), (regional) năduleală. Cf. năzui (3). Creaţiunea... i-a pus [omului] aceste margini şi a zidit totodată, în sufletul său, năzuinţa cea făr’de astîmpăr ce-l mînă neîncetat să treacă peste ele. conv. lit. iv, 321. Se ghiceau plutind prin colţuri bestiale năzuinţi. mace-donski, o. i, 82. La cîte umilinţe n-aduce pe om deşarta-i năzuinţă de a-şi ieşi ■ din frînele chemării lui fireşti, vlahuţă, o. a. 128. Eu nu aveam nici o năzuinţă pe care el să nu o cunoască. i. negruzzi, s. iii, 363. Ne va interesa în special a-i cunoaşte nizuinţele. f (1900), 594. Rînd pe rînd îmi înviară Năzuinţe frînte-n două De la satul de sub munte Pînă-în lumea asta nouă. goga, c. p. 64. Mă-ntrebi de ce am stat deoparte Ca un profet într-un pustiu, Şi-aCum ce năzuinţi deşarte Mă fac să cînt fără să ştiu ? anghel-iosif, c. m. i, 30. Era socotit de oameni ca al locului, ca însăşi năzuinţa lor care se întrupase în el. ardeleanu, v. p. 247. Nimeni nu-mi ajută mie, fiindcă ne-am surîs blînd.. . Fiindcă alte năzuinţe port în inimă şi-n gînd. eftimiu, î. 47. Lui Creangă însă, un atare articol trebuie să-i fi plăcut, fiindcă-i măgulea năzuinţa firească de popularitate, călinescu, i. . c. 267. Rămîne totuşi năzuinţa violentă către mai bine şi mai pur. arghezi, t. c. 74. Răsplata Este că-şi vede lucrul năzuinţii gata. id. vers. 238. Bălcescu a folosit argumentele istorice menite să probeze legitimitatea drepturilor şi năzuinţelor care însufleţeau păturile oprimate ale poporului român, vianu, s. 67. Multe din operele expuse în această secţie arată apropierea picturii ruse de popor, de năzuinţele şi luptele lui. stan cu, u.r.s.s. 57. Doborîrea puterii moşierilor şi capitaliştilor şi instaurarea regimului de democraţie populară a dat poporului muncitor, condus de partid, putinţa înfăptuirii năzuinţelor scumpe de făurire a unei vieţi libere şi fericite, scînteia, 1953, nr. 2 746. Revoluţionarismul acesta „în general“ ... nu era dedt năzuinţă tinerească, încă vagă, dar arzătoare, spre progres, v. rom. septembrie 1954, 139. l-ai împărtăşit cîte ceva din viaţa ta şi din năzuinţele tale. pas, z. i, 297. Cred că numele unei corăbii trebuie să cuprindă în el dorurile, năzuinţele echipajului, tudoran, p. 126. Delicata mărturie a năzuinţei spre frumos. vornic, p. 84. Exprimînd năzuinţele de pace ale întregii omeniri, statele socialiste militează consecvent pentru realizarea acestui deziderat al popoarelor, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 33. Utopiile socialismului premarxist... oricît de larg umaniste se afirmau ca năzuinţă — tot utopii rămîneau. contemp. 1962, nr. .796, 1/3. — PI.: năzuinţe şi năzuinţi. — Şi: (regional) nizuinţă s. f. — Năzui -f suf. -inţă. NĂZUIRE s. f. Acţiunea de a (se) năzui şi rezultatul ei. 1. (învechit) Cf. năzui (1). Cf. HELIADE, O. II, 352. 2. (Rar) Năzuinţă (2). Solul se întorsese cu bogate daruri şi cu înalte năzuiri: rîvnitor chiar la domnie, vornicul otrăvi într-ascuns pe bunul Pătru. odobescu, s. i, 114. Trebuie să renunţ cu totul la aşa falnice năzuiri. id. ib. m, 13. + Aspiraţie deşartă, ambiţie meschină, vanitate. 1367 NĂZUIT — 155 — NEA2 Nesăturarea şi lăcomia mii de răutăţi aduce asupra oamenilor, aceasta seamănă pretutin-denea despărţire şi nezuiri, desparte pre fraţii cei dintr-un trup. ţichindeal, f. 26/8. — Pl.: năzuiri. — Şi: (regional) nezuire, ni-zuire (lb, barcianu) s. f. — V. năzui. NĂZUÎT, -Ă adj. (Rar) Care este dorit, rîvnit (cu înflăcărare). Să-l aşeze pe scaunul năzuit al Moldovei, odobescu, s. i, 170. O dispoziţie trecătoare dar primejdioasă a sufletului încă nedeplin format ce se zămisleşte pe urma convingerilor năzuite şi a conştiinţei că munca ta nobilă e în zădar, f (1906), 4. — Pl.: năzuiţi, -te. — V. năzui. NĂZUIT (ÎR, -OĂRE adj. 1. (învechit) Care năzuieşte (1).'Cf. costinescu. 2. (Regional) Insistent, obraznic. Numa să se fi făcut vrunu ... olecuţă mai năzuitor şi hîtra de Măriucă mi-l frigea. ap. tdrg. — Pl.: năzuitori, -oare. — Năzui -f suf. -tor. NĂZUROS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre oameni; p. ext., rar, despre âhimale) Care face nazuri, care are toane, mofturos, capricios, (regional) năsfiros (1), năturos (1); pretenţios. [Măceşul] zise dar că e de viţa Trandafirilor faimoşi, Să se bucure leliţa Şi flăcăii năzuroşi. heliade, o. i, 135. Cucoana Tarşiţa s-au arătat cam năzuroasă pînă acum. alecsandri, t. 1 362. Dar năzuroasă mi s-a mai făcut nevasta / slavici, n. ii, 84. Fata de împărat nu se putu împrieteni cu toţi ceilalţi fii de împăraţi, fiindcă cei mai mulţi erau năzuroşi, tembeli şi deşuchiaţi. ispirescu, l. 22. Mi-ar fi voia să stric logodna cu năzuroasa aia de fată. id. ib. 400. Actriţele mai năzuroase nu voiau să umble prin oraş decît în birjă. ap. tdrg. Opriţi în poliţă o bucată de mămăligă, numai să nu fie ciupită, ştiţi cît îi de năzuros mangositul ceala. ap. tdrg. Unul din tovarăşi... s-a arătat năzuros-mofturos. pamfile, cr. 35. In aceledşi ape, pe cît sînt aceştia [peştii răpitori] de flâ-mînzi şi de lacomi... , pe atît sînt ceilalţi — nerăpitori — de îmbuibaţi şi năzuroşi. atila, p. 67. Oameni cam decoloraţi şi vagi. . . , dar foarte năzuroşi şi prepuielnici. teodoreanu, m. u. 13. Deveni năzuros. . Găsea că vinul nu e destul de vechi, stancu, r. a. v, 121.. ll socotea mai degrabă „de un hram cu maică-saiL, cu neamurile Victoriţei, adică năzuros, nestatornic, fricos. galan, b. ii, 12. (F i g.) Şe-ntoarce iarăşi năzuroasa toamnă, Acuma-i soare Şi acuma plouă. anghel-iosif, c. m. ii, 139. -0» (Substantivat) Da las’ cuconăşelule, ai văzut năzuroasa, parcâ-i cucoană mare. pr. dram. 390. Nu te căciuleşti năzurosului or uşurelului, jipescu, o. 81. 2. (Rar; despre cai) Care se sperie repede; sperios, fricos. Cf. dame, t. 51, şio nx, 406. — Pl.: năzuroşi, -oase. — Nazuri (pl. lui naz) -f- suf. -os. NĂZVĂSî vb. IV. T r a n z. (Regional) A răsfăţa (Suseni-Tîrgu Jiu), lexic reg. 46. — Prez. ind.:? — Etimologia necunoscută. : NĂZYĂŢ vb. I. Refl. (Prin nord-estul Olt.) A se răsfăţa, a se alinta, a se răzgîia. Cf. ciauşanu, v. 182, mat. dialect, i, 232. — Prez. ind.: năzvaţ. — Etimologia necunoscută. NĂZYOŞÎ vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Olt.) „A se lungi la somn“, gr. s. v, 122. — Prez. ind.:? — Etimologia necunoscută. NBREĂNĂ s. f. v. mreană. NE interj, v. nea1. NEA1 interj. (Adesea repetat sau întărit printr-o altă interjecţie) Strigăt cu care se cheamă, se alungă, se îndeamnă la mers sau se opresc diferite animale domestice. V. n a1 (4). Ho ! ... ha ho !. . . nea bălan, na! alecsandri, t. 1 536. Nea !. . . nea ! Nea Şoimu ! ... Nea Dudaş!.. . Nea Bălan ! gane, n. ii, 9. Ţibă! Hormuz; na! Balan; nea! Zurzan; daţi-vă-n laturi, cotarle 1 creangă, p. 147. Ne, cine, ne! pamfile, j. ii, 156, cf. id. cr. 245, h x 498, com. marian, şez. iii, 189, densu-sianu, ţ. h. 326. Niia, jigodie! coman, gl. Nea, hîrî! chest. v 77/15. Nea hei ib. 77/29. Nea he! ib. 77/86, cf. alr ii 5 525, 5 526, 5 732, a i 17, ii 12, iii 1, 2, 6, 16, 19, v 14, 16, . 26, vi 26, ix 2, l. rom. 1961, nr. 1, 98. <>Expr. (Rar) A fi nea într-o parte = a fi ţicnit, smintit, nebun. Cf. zanne, p. ii, 393. — Şi: (regional) ne interj. — Cf. na1. NEA2 s. f. 1. (învechit, şi regional, mai ales în Transilv.; în limba literară actuală de obicei cu valoare poetică) Zăpadă. Deade neaoa sa ca lăra, negura ca ceruşe. psalt. 305. Blagosloviţi brumele şi neile. ib. 331, cf. 99, 306, cod. tod. 231. Curînd s-au topit zăpada şi toată iarna n-au nins atîta cît să ţină neaua trei zile. şincai, hr. ii, 323/13, cf. iii, 167/28, budai-deleanu, lex. Dacă la vreame cuviincioasă cade multă zăpadă sau neaoă şi aşijderea în vreame cuviincioasă soseaşte frigul ernei, sînt folositoare rodu-rile. calendar iu (1814), 88/9, cf. 191/17. Iepurele pînă nu îl prinde cineva, el trăieşte bine, paşte seara prin desime sau prin neao (zăpadă). ţichindeal, f. 191/5, cf. drlu, lb. După ce_ 1377 NBA2 — 156 — NEABUNIE se va fi luat neaua de pe cîmp şi au cam trecut gerul... tomici, c. a. 72/13, cf. polizu, pontbriant, d. Neaua cade încontinuu, pare că nu voiaşte să mai încete, f (1881), 24. Neaua cea mare acoperise drumul aşa înât nu se mai cunoştea nici urmă de el. ib. (1890), 534, cf. COSTINESCU, CIHAC, X, 178, DDRF. Cu faţa ei aprinsă, E parcă trandafirul aflat sub neaua ninsă Pe-o vale. coşbu.c, s. 99, cf. barcianu, alexi, w. La Sîn-Ion se duce neaua (se înfrînge iarna) dacă a adus-o Sîn-Nicoară cu cal alb. pamfile, s. t. 176. Zăpada, omătul sau neaua se face din apă, „din aburiu, ca şi ploaia, id. văzd. 165. Tot dealul pare, Aşa mărunt, Turtit, Golaş, Un mare muşuroi de cîrtiţe sub nea. CAMIL PETRESCU, V. 76, cf. GALACTION, O. 169. Jar cînd fulgii de nea au ţesut linţoliul alb peste negrele ogoare lăsate la odihnă, se taie porcii. pribeagul, p. r. 16, cf. 57. După ce se curăţă pămîntul de neaua asta dinţii, va să vie iarna cea adevărată, sadoveanu, p. m. 157. Neaua-i mare, vîntu-i rece, Noaptea scutură din ramuri Flori de gheaţă peste geamuri, v. rom. februarie 1954, 232. M-a născut un fulg de nea, Cînd în codru fulguia. ib. septembrie 1954, 67. Cîndu-i negură şi nea, Atuncea caii să ia, Cîndu-i negură şi bură-, Atuncea caii să fură. jarnIk-bîrseanu, d. 464. Vîntu bate, Nu străbate, Neaua ninge, Nu-l atinge, id. ib. 516. Pe unele locuri zic neauă sau zăpadă în loc de omăt. sbiera, p. 250. Iarna-i grea şi neaua mare. hodoş, p. p. 59, cf. şez. vii, 118. Rîndunea, fă-ţ cuibu tău Dîm podu săracului, Să t'e ningă neile, Să t'e ploaie ploile. densusianu, ţ. h. 113, cf. 326, alr i 1 248, 1 249, 1 251, 1 252, 1 262, alr ii 2 448, 3 398, 1 404, 4 369, 4 371, 5 053, a iii 2, 3, 7, 16, 17, 38, 19, xv 1, 3, 5, zanne, p. ix, 412, gorovei, c. 138. <0> (Ca termen de comparaţie pentru „alb“, „curat“, „moale“ etc.) Curăţi-mia-voi. : . şi mai decît neaoa înrălbi-mia-voi. psalt. hur. 43r/20, cf. 124r/6. O puse în sîn, şi iară o luo afară, iaca era. . . ca şi neaua, palia (1581), ap. ccr 59/26. Şi era. . . veşmîntul lui alb ca neaoa. n. test. (1648), 39r/2. Şi plîngînd în-frînă calul, Calul ei cel alb ca neaua, eminescu, 0. i, 66. Văzu cum din capacul oalei sări o fată mai albă decît neaua şi cu părul de aur. ispirescu, 1. 364. Se leagănă în pas agale Un mîndru car purtat de boi:. . . Şi-s albi ca neaua amîndoi. anghel^osif, c. m. i, 14. Diacul se ridică, înclină din capul alb ca neaua, agîrbiceanu, a. 141. Purta barbă şi plete, era alb ca neaua, de bătrîn. călinescu, e. 28. Pernele albe ca neaua dovedesc mina gospodinei harnice, v. rom. martie 1955, 254. Ce nu-mi place, nu mi-e drag, Fie ca neaua de alb. hodoş, p. p. 40. <£> Loc. adj. (Poetic) De nea = alb strălucitor; marmorean (2). O, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită, O, însenină, faţa la de nea. eminescu, o. iv, 69. Şi haina cea lungă Şi albă creţii ar arunca de neauă Şi părul lung mi s-ar îmfla de vînt. id. ib. 104. Căci nu-i un colţ din trupul tău de nea, Nici unul dintre darnicele gesturi, Să nu-mi apară acuma chinuitor de clar. camil petrescu, v. 93. Unde-i faţa ta de nea? Prind frunze galbene să cearnă In calea ta, în calea mea. beniuc, m. 99. <£>- (Prin sud-estul Transilv.) Neaua mieilor = mieluşei. V. m i e 1 u ş e 1 (II). 2. (Regional) Promoroacă (Sebiş-Arad). Com. beniuc. , — PI.: (neobişnuit) nei. Şi: neăuă s. f. — Lat. nix, nivis. NEA® s. m. v. nene. NEABÁTÜT, -Ă adj. Negativ al lui abătut. 1. Care nu se abate (din drum), care merge pe drumul pe care a apucat; care nu poate fi abătut, întors, schimbat (din drum). Plecarea cătră înălţimea dumnezeirii cea neabătută şi nepricepută, mineiul (1776), 16r2/21, cf. 75r2/26. Urm aceeaşi neabătută cale. ddrf, cf. barcianu. (Adverbial) Neabătut să călătorească, can-temir, ap. ddrf. 2. F i g. Care nu se abate de la un principiu, de la o hotărîre, de la o normă, de la o acţiune; care nu cunoaşte abatere, şovăială; ferm, neclintit, dîrz, tare, intransigent. Să ştim a ne folosi cu bărbăţie neabătută, cu concordie şi pru-dinţă de acest drept dobîndit. sbiera, f. s. 242, cf. alexi, w., scl 1960, 528. Atitudine de neabătută principialitate, s ianuarie 1962, 9. Redau gravitatea şi dîrzenia neabătută pe care o întilnim obişnuit pe faţa ţăranilor noştri, con-temp. 1962, nr. 808, 1/5. <§■ (Adverbial) Continuarea în ritm, susţinut a industrializării ţării, acordîndu-se neabătut prioritate industriei grele. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 3. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neabătuţi, -te. — Pref. ne- + abătut. NEABEŢEDĂT, -Ă adj. (învechit, rar) Care nu are cultură suficientă sau care este lipsit de cultură; incult. V. analfabet. Intr-o aşa de scurtă vreme nişte tineri neabeţedaţi au putut să sporească atît întru învătătură. cr (1832), 2132/15. , — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neabeţedaţi, -te. — Pref. ne- -ţ- abeţedat (neatestat). Cf. abecedar. NEABORDÁBÍL, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui abordabil; inabordabil, inaccesibil. Pămînturile neabordabile rămîn neîntrebuinţate sau se cultivă cu multă greutate, i. ionescu, m. 317. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neabordabili, -e. — Pref. rie- -j- abordabil (după fr. inabordable). NEABtJN, -Ă adj., subst. v. nebun. NEABUNÍE s. f. v. nebunie. 1383 NEAGŢIUNE — 157 — NEADORMIT NEACŢItJNE s. f. (învechit, rar) Negativ al lui acţiune; lipsă de acţiune; inactivitate. Y. pasivitate, inerţie. Se poate fericire în plină neacţiune, monotonie-n-treagâ? heliade, o. i, 381. — Pronunţat: ne-ac-ţi-u-. — Pref. ne- + acţiune (după fr. inaction). NEADEMENÎT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui ademenit; care nu poate fi ademenit sau influenţat de cineva sau de ceva; incoruptibil, integru. Se nimerise un director tipicar şi neademenit, care nu ieşea c-o iotă din asprimele regulamentului. vlahuţă, n. 184. — Pronunţat: ne-a-, — Pl.: neademeniţi, -te. — Pref. ne- + ademenit. NEADEVAR, -ARĂ adj., s. n. Negativ al lui a d e v ă r. 1. Adj. (învechit, rar) Neadevărat. Aşa noroceşte Dumnezeu pre cei minări şi falnici, ca să arate lucrurile omeneşti, cît sînt de fragede şi neadevere. simion dasc., let. 48. 2. S. n. Lipsă de conformitate cu realitatea, inexactitate, falsitate; afirmaţie care falsifică, denaturează adevărul în mod deliberat, avînd de obicei ca scop înşelarea cuiva, minciună (i i); eroare. Ce de poveşti şi de neadevăruri scriu şi zic! c. can-tacuzino, cm i, 11. Speţia aceasta de scriere luînd forma fabulei, deşi ad-litteram e un neadevăr, cată însă să coprinză un adevăr oarecare, sau moral, sau politic sau soţial. heliade, o. ii, 72. Eu poftoresc în tot adinsul neadevărul acestei imputări, ar (1837), 1221/26. Este dator a-şi sprijini zicerea cu dovezi; căci la dinpotrivă, îşi dă numele de un aţîţător de foc şi de neadevăruri. russo, s. 8, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm. De ce a tăcut „Albina“ şi nu şi-a rectificat neadevărul? maiorescu, cr. i, 361, cf. 360. Dacă poetul ar stărui să creeze în aceeaşi direcţie şi în acelaşi fel, s-ar simţi în creaţiunea lui nesinceritatea, nenaturalul, neadevărul, gherea, st. cr. iii, 407, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. N-ar trebui să-mi încarc sufletul c-un neadevăr. sadoveanu, o. ix, 430. Ştia că spune un neadevăr. camil petrescu, o. ii, 244, cf. scl 1960, 529. — Pronunţat: ne-a-, — Pl.: (1) neadeveri, -e, (2) neadevăruri. — Pref. ne- + adevăr. NE ADEVĂRAT, -Ă adj. Negativ al lui adevărat, mincinos (I 2), fals; p. ext. amăgitor, înşelător; (învechit, rar) neadevăr (1). Să să arate lucrurile omeneşti cîtu sînt de fragede şi neadevărate, ureche, l. 86. L-aş purta eu cu mai multă cruţare dacă nu mi-ar fi pentru ca să dezvălescu neadevâratele lui aruncări şi să le răzbătu, budai-deleanu, lex. Veastea ci s-auzea despre tulburări în Italia este neadivărată. ar (1832), 102/28. Scrisori vrednice de încredere declarează neadevărate toate acele novitale. ib. (1839), 401/11, cf. valian, v. + Care nu este conform cu realitatea istorică. Drama: „Grigore Vodă“ a lui Depărăţianu ... [este] neadevărată şi neveri-similă pe alocurea; însă, în orice caz, mai bună decît multe traduceri din franceza, eminescu, s. p. 59. — Pronunţat: ne-a-. — Pl.: neadevăraţi, -te. — Şi: (regional) neadivărât, -ă adj. — Pref. ne- + adevărat. NEADEYERÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Negativ al lui adeverinţă; lipsă de precizie; imprecizie. De ar fi fost cugetul lui, prin norodul acela să însămneaze pre români; nu ar fi zis cu neadeverinţă: „Altul oarecarele norod“, ci ar fi zis adeverit şi mărginit: vlahii sau dachii acestii. maior, ist. 144/11. — Pronunţat: ne-a-. — Pref. ne- + adeverinţă. NEADEVERÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui adeverit; nesigur (1), incert, neprecis. Neadeverit iaste cînd, unde şi în ce chip vei muri. maior, p. 78/20, cf. drlu. — Pronunţat: ne-a-. — Pl.: neadeveriţi, -te. — Pref. ne- + adeverit. NEADIVĂRÂT, -Ă adj. v. neadevărat. NE ADORMIRE s. f. (învechit şi popular) Negativ al lui adormire. (Loc. adv.) Cu neadormire = atent, cu grijă; fără preget, fără răgaz, neîncetat, continuu. Nu sîntem la îndoială, zic, că îngrijiţi cu neadormire... ţeara noastră (a. 1774). uricariul, i, 176. A putut să privegheze cu neadormire asupra fericirii mele. heliade, o. ii, 16. Proprietarii de oi... trebuiesc să privegheze cu neadormire ca ciobanii să-şi împlinească datoria lor. i. ionescu, c. 69/1. Priveghea cu neadormire asupra neispititelor ei tinereţi, gane, ap. cade. Fiarele cele mai sălbatice din lume ziua şi noaptea păzesc cu neadormire. ispirescu, l. 6, cf. scl 1960, 529. — Pronunţat: ne-a — Pref. -ne- + adormire. NEADORMIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui adormit; fig. care veghează atent, treaz, vigilent; p. ext. activ, neobosit, neostenit. Cum văm scăpa de acea muncă iute, fraţilor, şi de untunearecul neluminat şi de scrîşnetul dinţilor şi de legătura nedezlegatâ şi de viermii neadurmiţi? coresi, ev. 36, cf. cod. tod. 204, gcr ii, 143/29. Iar femeia gazda i-au răspunsu că „n-avem lapte să-ţi dăm, c-au mîncat Duca Vodă vacili din ţară, de-l va mînca vermii iadului cei neadormiţi“. neculce, l. 80. Neadormitul vostru ochi prevede pentru liber- 1392 NEADUGĂTOR — 158 — NEAGOI tatea tuturor creştinilor şi a noastră (a. 1774). uricariul, i, 173. Vrmînd fericiţilor păstori, celor ce după vremi au stătut în Ţara Rumâ-nească, cu neadormiţi ochi, cătră păzirea staulului lor celui încungiurat de pizmaşi (a. 1794). gcr ii, 154/5. Din toate cinstirile mele cele mai scumpe mi-am făcut acel Argos al cerului creştinesc, acel privighetor cu ochi mulţi şi neadormit. heliade, o. ii, 16. O, moarte, moarte cumplită, furule neadormit, Uită-te de vezi ce lacrimi în lume ai povedit! conachi, p. 53. De-a pururi simt pe suflet un aspru bici de rele; Neadormitul demon al gîndurilor mele. cerna, p. 69. El era pretutindeni, neadormit, acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. anghel-iosif, c. l. 28. Doară nu şi-o fi închipuit că l-ai iertat, ierte-l viermii cei neadormiţi, t. popovici, se. 122. <£> E x p r. A avea viermi neadormiţi v. vierme. A avea un vierme neadormit v. vierme, -f Neliniştit, agitat. Aşa, deodată, s-a făcut lumină, In sufletul neadormit, cerna, p. 25. 2. (Despre manifestări, sentimente, senzaţii etc.) Care nu încetează, nu slăbeşte; nepotolit, continuu. Avînd neadormit cuget şi priveghere pentru cele ce razămă la datoria noastră (a. 1799). uricariul, i, 85, cf. ii, 28. încetul cu încetul. . ., prin neadormita-i stăruinţă, se obişnuiră cu toţii a-şi vorbi, ca şi cum ar fi din aceeaşi familie. vlahuţă, o. a. 112. Fără să pară, cercetă cu luare-aminte neadormită fiecare chip, fiecare mişcare, fiecare schimb de priviri, sadoveanu, o. x, 94. Acei necunoscuţi pe care-i aşteptai cu o uşoară nelinişte, cu oarecare febră, ştiau că în corpul tău doarme o durere încă neadormită. barbu, ş. n. 139. : — Pronunţat: ne-a-, — PI.: neadormiţi, -te. — Şi: (învechit) neadurmit, -ă adj. — Pref.'ne- -f- adormit. NEADUCĂTOR, -OARE adj. (învechit, rar) Negativ al lui aducător. (Expr.) Neaducător aminte = care nu-şi aduce aminte, care nu vrea să-şi aducă aminte. Să fie tuturor m[i]/[o]s[l]rdă, neaducătoriu aminte de rău, nemînios, nefăţarnic, neluătoriu de mită (a. 1656). gcr i, 159/22. (Substantivat) Voivodul Ţârii Munteneşti, ca un neaducătoriu aminte de facerile noastre cele de bine şi nemulţămitoriu, credinţa sa şi cărţile care s-au legat şi făcut între mi... cu sumeaţâ îndrăznire a le călca nu s-au înfricoşat, şincai, hr. i, 329/22, cf. ddrf. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neaducători, -oare. — Şi: (învechit) neaducătoriu, -oâre adj. — Pref. ne- -f aducător. NEADUCĂTORIU, -OĂRE adj. v. neaducător. NEADtJCERE s. f. (Rar) Negativ al lui aducere. (Expr.) Neaducere aminte = ui- tare. Diavolul, carele bine veade de cîtă dobîndă îi iaste lui neaducerea aminte de moarte şi nă-deajdea vieţii mai încolo, maior, p. 27/14. Doamna clătină din cap în semn de neaducere aminte. GANE, n. ii, 127. — Pronunţat: ne-a-, — Pref. ne- + aducere. NEADURMlT, -Ă adj. v. neadormit. NEAERĂT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui aerat; lipsit de aer, de oxigen. Această zonă are apa neaerată, deci fără oxigen, c. anto-nescu, p. 151. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neaeraţi, -te. — Pref. ne- + aerat. NEAGĂ s. f. sg. (Regional) 1. Persoană încăpăţînată, care contrazice mereu şi care face totul numai după capul ei. Cf. polizu, CIHAC, II, 214, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., com. din straja-rădăuţi. Hai, neaga-n teleagă, — Ba nu, că-s beteagă. — Hai, neaga, pe jos. — Ba nu, că nu poci. Com. din zagra-năsăud. <$>Neaga-rea (sau, în forme sudate, nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nă-darea) — a) om plicticos, pisălog, rău, încăpăţînat, care se ţine scai de cineva, de care nu poţi scăpa; belea, cobe,*piază-rea. Dînd ambii bani primarului, scăpară de neaga-reaua de* subprefect, jipescu, ap. tdrg, cf. id. o. 83. El ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică. ispirescu, l. 327. Eşti neagă-rea, bade Lungule. D. ZAMFIRESCU, ap. CADE, cf. ŞĂINEANU, D. U., JAHRESBER. XIX—XX, 51, ŞEZ. V, 114, PAMFILE, C. 48, I. CR. XIII, 115, CIAUŞANU, GL., BUL. FIL. V, 169, zanne, P. IV, 293, VI, 224. (E x p r.) A şedea ca neaga-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ţine ca neaga-reaua de cineva, a-i sta cuiva neagă-rea în spinare = a se ţine morţiş de cineva, a nu-1 slăbi din ochi. Mă ghiorlane, nu-mi mai sta neagă-rea în spinare. PAS, L. I, 78, cf. RĂDULESCU-CODIN, î. 351, zanne, p. vi, 224; b) epitet dat diavolului. Cf. CANDREA, F. 115, PAMFILE, S. T. 101, RĂDU-lescu-codin, i. cr. iii, 274, 286. (Exp r.) A fugi de cineva ca de neaga-rea = a fugi cu orice preţ de cineva, a fugi de cineva ca de dracul. zanne, p. vi, 223. 2. (în expr.) A fi gol neagă = anu avea pe el nici un obiect de îmbrăcăminte, a fi gol complet, a fi gol puşcă. Cf. zanne, p. vi, 225. — Etimologia necunoscută. NEAGItJN GERE s. f. v. neajungere. NEAGiONS1 s. n. v. neajuns1. NEAGltÎNS2, -Ă adj. v. neajuns2. NEAGOÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) A linişti, a împăca, a potoli, a calma. Unii lăudau 1402 NEAGONISIT — 159 — NEAJUNS1 pe popă . . . ; alţii, din protivă, susţineau că popa-i lacom .. . Dumnezeu să-i neagoie şi pe unii şi pe alţii. lungianu, cl. 172. — Prez. ind.: neăgoi. — Cf. o g o i. NEA GONI Sî T, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui agonisit; care nu a fost exploatat, valorificat. Era In ţinutul Sepenicului nişte păduri foarte mari şi neagonisite, - ce se chiema Plonini de români, prin carii trebuia să treacă Ştefan, şincai, hb. i, 324/20. — Pronunţat: ne-a-, — Pl.: neagonisiţi, -te. — Pref. ne- -f- agonisit. NEAJtJNGERE s. f. (învechit) Negativ al lui ajungere; faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient; lipsă (materială). Rămîn întru neagiungerea casei spre a plăti lefile pe un an 278, 463 lei (a. 1815). uricariul, iv, 118/3. Pentru neajungerea banilor de a se plăti datoria ... au găsit cu cale a să mai adăuga încă un an peste doi ani ce s-au hotărît prin obştească anafora (a. 1823). doc. ec. 297. Patru clasuri de umanioare se află acum înfiinţate şi în şcoala din Craiova, celelalte doă nefiind pînă acum întocmite din pricina neajungerii profesorilor şi a nepregătirii şcolarilor, cr (1834), 902/46. Nu i este de ajuns însă de a îndestula vremelniceşte neajungerea muncii, trebuie încă a-i prevedea pricinile, kogălniceanu, s. a. 80, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w., scl 1960, 529. <)> F i g. Au prăpădit biata ţară, robind mulţime de suflete, făcînd ţărei mare stricăciune din neagiungerea minţei lui Vidale (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 243/14. + Sărăcie, mizerie (în care se află cineva). Ce ar fi? Nemica altă, fără numai lipse şi neajungere. ţichindeal, f. 28/17. Dryden gîrbov, alb de vîrstă, în neajungere murind, ll vedeam în desperare-i cerul, stelele privind, bolliac, o. 110. + Stare a ceea ce este necorespunzător, impropriu, (învechit) n e -ajunsie; p. ext. nedesăvîrşire. Văzînd el limba sloveană a fi foarte varvară, săracă şi togma cu neajungere a scrie într-însa ceva lucru iscusit, maior, ist. 279/17. Neajungerea limbii cu totul mă desmîntă. budai-deleanu, ţ. 64. — Pronunţat: ne-a-. — Şi: neagiiingere s. f. — Pref. ne- -f ajungere. NEAJTÎNS1 s. n. 1. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj; (învechit, rar) neajunsie. Au întreprins a face putincioasa tămăduire acestui neagiuns (a. 1817). uricariul, iv, 305/2. Gheneralul avea scopos de a supune . .. craiului un memoar asupra neagiunsurilor organizaţiii. ar (1834), 94^50, cf. polizu. O adevărată critică, bazată pe minte matură şi pe cunoştinţe solide, ar fi descoperit destule neagiunsuri în prima ediţiune a acestu volum, hasdeu, i. c. i, xii. Aşa, dînşii ia parte cu cinste la toate discuţiile ce se ivesc în cafeneaua lor obijnuită: despre poezia epică ca şi despre viitorul industriei, despre neajunsurile sistemei constituţionale, caragiale, o. i, 304. Am putea să mai găsim încă multe alte neajunsuri, izvorîte din această greşeală. gherea, st. cr. i, 265, cf. ix, 144, şăineanu, d. u., coşbuc, s. 31, alexi, w. Poezia e bine formulată. Totuşi constatăm cîteva neajunsuri. ibrăileanu, s. l. 224, cf. vianu, m. 121. [Prunul] prezintă neajunsul că porneşte în vegetaţie şi înfloreşte devreme, iar toamna îşi prelungeşte vegetaţia pînă tîrziu. bordeianu, p. 13. Orzul de toamnă are . . . neajunsul că este mai puţin rezistent la ger. agrotehnica, ii, 308, cf. 38. [Fierul] are neajunsul că în atingere cu lemnul de stejar şi cu apa mării. . . rugineşte. tudoran, p. 106. Neajunsuri importante se pot semnala şi pe planul măiestriei scriitoriceşti, s ianuarie 1962, 11. Există şi un alt neajuns al povestirilor, contemp. 1962, nr. 808, 3/6. Scăderile şi neajunsurile lui să nu i le spui drept în faţă. sbiera, p. 226. 2. Greutate, dificultate, nevoie; nemulţumire (2), neplăcere (2), necaz (1), (învechit) nesosinţă. Apoi, d-le, pe noi nu ne-au născut tot o mamă, că eu să-mpart cu dumneata frăţeşte toate neajunsurile, pr. dram. 193. [Acel rit] pro-vede pentru toate necesităţile şi neajunsele sufleteşti ale omului chiristian. bariţiu, p. a. i, 352. Să te pun îndată la adăpost despre orice neajunsuri ar putea să-ţi vină dupe urma cuvintelor mele. odobescu, s. iii, 11. Ce-i pasă copilului, cînd mama şi tata se gîndesc la neajunsurile vieţii. creangă, a. 36. Ridică-te, moş Ioane, şi spune, fără sfială, ce durere ai? Ţ-a făcut cineva vrun neajuns? id. ib. 157, cf. id. p. 87. Trecu pre lîngă un diavol şchiop carele ţinea cale drumeţilor ca să le facă neajunsuri, ispirescu, l. 226, cf. 258, 313, id. u. 101, ddrf. Poate că acolo nu vor mai fi atîtea dureri şi neajunsuri, f (1900), 175. Ştii că ţi-am făcut un neajuns... Mi s-a părut că Elena Milescu se interesa cam mult de dumneata, d. zamfirescu, r. 46. Aceste neajunsuri se temea maica Filofteia să nu ni se întîmple şi nouă. hogaş, dr. i, 7. Felurite plante, flori, fructe, tulpini sau rămurele (nuiele) sînt întrebuinţate de popor ca amulete, avînd fiecare o destinaţie specială: de a feri corpul de anumite boale sau alte neajunsuri, candrea, f. 248. Trebuie observat ca rîndurile să fie egal împlinite ... căci altfel avem pe urmă neajunsuri, atît la deşertarea culegarului, cît mai ales la maşini cu ocazia tipăritului, romanescu, zeţ. 48, cf. 12. Unde sînt cu trei, cu doi, Vorba le e tot de noi, Şi fac sfaturi pe ascuns Să ne facă-un neagiuns. alecsandri, p. p. 269, cf. teodorescu, p. p. 318. Să n-aibă nici o apucătură rea, nici chiar vînătoarea, căci asta multe neajunsuri îi prici-nuiseră lui de cînd era vînător. şez. vii, 49. <$■ 1405 NEAJUNS2 — 160 - NEALCĂTUIT Expr. (învechit) A face cuiva în neajuns = a face un lucru în detrimentul cuiva, a provoca (cuiva) neplăceri. Şi corinthenii încă să apucară de această oaste tare, pentru că şi lor încă le-au fost făcut în neagiuns samii. herodot (1645), 165. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neajunsuri şi (învechit) neajunse. — Şi: (învechit şi regional) neagitins s. n. — Pref. ne- + ajuns. NEAJtJNS2, -Ă adj. 1. (Astăzi rar) Negativ al lui ajuns; care nu poate fi atins, egalat; excepţional, extraordinar. Mila lui e nespusă şi mîndriia lui neajunsă e şi nespusă, coresi, ev. 424, cf. 231, LB, VAL IAN, V., PONTBRIANT, D., costinescu, lm. Străbătea-voi, prin voinţă, pînă-n taina nepătrunsă, Sau rărrâne-va ş-a-ceasta vechea Mekă, neajunsă, macedonski, o. i, 231. Regele Duşanta nu cată nebuneşte S-ajungă la un lucru ce-i pare neajuns, coşbuc, s. 29. + (învechit; adesea determinat prin ,,cu mintea“) Nepătruns (2), neînţeles2, necuprins(2). Neispitite sînt judecările Domnului nostru, şi neajunse cărările lui. coresi, ev. 115, cf. cod. tod. 191. Aceastea să ştii şi să nu ispiteşti taina cea neispitită şi neagiunsă de mente de om. varlaam, c. 38. întru tot lăudată neajunsă cu mintea, mineiul (1776), 197v2/15. 2. (învechit şi popular) Care are o stare materială proastă; sărac. Cf. barcianu, alexi, w. întră [omul] într-o împărăţie cu oameni neajunşi şi scăpătaţi, şez. ix, 118. 3. (învechit şi popular; urmat de determinări ca „de minte“, „la minte“, „de cap“) Care nu are minte sau judecată matură, sănătoasă, prost; zăpăcit. Numai voi, suflete muritoare, Defăimaţi astă patimă blîndă, De dînsa ferindu-vă inimioara Ca dnd ar fi libovul osîndă. Ah! neajunsă omenire deşartă, încă firea te rabdă, te iartă! budai-deleanu, ţ. 132, cf. h v 146. Ori nu-s fete pe la voi? — Ba sînt multe şi mărunte Şi neajunse de minte. şez. i, 144, cf. alr ii 3 679/386. <0> (Substantivat) Măcar că cei proşti şi neagiunşi de minte hulie, dar acea primblare era de mare laudă şi folos. neculce, l. 314. + Greşit, eronat; incompetent. întru acestu chipu, prin o strîmbă şi neajunsă politică, îş pierdură ţărigrădenii cel mai harnic braţu. budai-deleanu, lex. 4. (învechit) Insuficient, incomplet, deficitar. S-au găsit suma neagiunsă după iraturile aceştii casă (a. 1815). uricariul, i, 334. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neajunşi, -se. — Şi: (învechit şi regional) neagitins, -ă adj. — Pref. ne- + ajuns. NEAJUNSÎE s. f. (învechit, rar) Neajuns1 (i); neajungere. Arătat-am neajunsia şi lipsele ortografiii. budai-deleanu, lex. Şi cu adevărat aşa este alcătuită, cît după ce s-au dovedit nea- junsia slovelor sîrbeşti la scrisoarea românească, îndată să ar putea primi în locul acestora. id. ib. — Pronunţat: ne-a-. — Neajuns2 + suf. -ie. NEAJUTĂT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui ajutat; care trădează neputinţă, neînde-mînare, dezorientare; neajutorat (2). Sînt cele mai plate, mai şchioape şi mai neajutate versuri ce se pot închipui, iorga, l. ii, 86. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neajutaţi, -te. — Pref. ne- + ajutat. NEAJUTORÂRE s. f. Negativ al lui ajutorare; neputinţă (3), nepricepere (2), neîndemînare (1). îşi bătea joc de moliciunea şi neajutorarea boierilor, v. rom. februarie 1956, 34. — Pronunţat: ne-a-. — Pref. ne- + ajutorare. NEAJUTORAT, -Ă adj. Negativ al lui ajutorat.' 1. Lipsit de ajutor, de sprijin, de apărare. Văzînd că n-are nici un ajutoriu, au năzuit la domnul nostru cu mare rugăminte, ca să nu-l lase neajutorit. R. popescu, în mag. ist. iv, 143/24. <£> (Substantivat) M-am luptat ca într-o cursă in care eram oprit, Numai pentru mîn-tuirea celor neajutoraţi, conachi, p. 49. înfăţişarea comico-duioasă a necazurilor păpădiei, lăstunului, piţigoiului sau furnicii... îndeamnă la înţelegere şi dragoste pentru cei neajutoraţi. v. rom. octombrie 1954, 210. 2. Lipsit de posibilităţi, de resurse (materiale) ; s p e c. care nu ştie să se descurce în viaţă. Eu vreau să-ţi fac un bine, căci te văd bătrînă şi neajutorată, sandu-aldea, d. n. 190. Nicăieri nu vrei să-l iei pe băiatul acesta, şi-i aşa de neajutorat, t. popovici, s. 43. + Care trădează neputinţă, neîndemînare, dezorientare; (rar) neajutat. Ochii lui speriaţi, neajuturaţi, păreau că spun orişicui: „Pe mine nu mă întrebaţi nimic, eu nu ştiu nimic11, agîrbiceanu, p. m. 160. — Pronunţat: ne-a-, — PI.: neajutoraţi, -te. — Şi: (învechit) neajutorit, -ă, (regional) ne-ajuturăt, -ă adj. — Pref. ne- + ajutorat. NEAJUTORÎT, -Ă adj. v. neajutorat. NEAJUTURAT, -Ă adj. v. neajutorat. NEALCĂTUÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui alcătuit; rău întocmit, rău potrivit. Pre cît greu bucatele vîrtoasă stomahului slab aduc, pre atîta nesuferire aduce şi cuvîntul nealcătuit la urechea bine ascultătoare, cantemir, ap. hem 774. 1413 NEALCOŞ — 161 — NEAM — Pronunţat: ne-al-. — PI.: nealcătuiţi, -te. — Pref. ne- + alcătuit. NEALCOŞ, -Ă adj. v. nialcoş. NE ALTĂDATĂ adv. (Astăzi rar) Negativ al lui altădată. (Expr.) Ca nealtădată sau (neobişnuit) ca nealtedăţi = cum nu a fost, nu s-a mai întîmplat altădată, cum nu a fost niciodată. Iată-mă în capitală, unde poate voi căpăta un post cu stabilitate şi voi cînta ca nealtădată. alecsandri, t. 117. Aici am găsit toamna splendidă, grădina înflorită, livada încărcată cu fructe ca nealtădată. id. s. 150. Ca nealtădată e palidă la faţă şi două cearcăne vinete îi îngrădesc ochii. vlahuţă, o. a. 141. Pe înserate, ca nealtedăţi, a sosit şi Mara, foarte voioasă, foarte ţanţoşă, slavici, o. ii, 60, cf. ddrf. Şi Ianuş îndată, Ca nealtădată, Glasu-şi îmblînzeşte, Mi-hului grăieşte, La masă-l pofteşte, alecsandri, p. p. 66. — Şi: (neobişnuit) nealtedăţi adv. — Pref. ne- + altădată. NEALTEDĂŢI adv. v. nealtădată. NEĂLTUL, -TA pron. nehot. Negativ al lui altul. (Expr.) Ca nealtul sau (rar) ca nealţii = ca nimeni altul. Darămite de învăţat? Învăţă ca nealţii pe lumea asta albă. ispirescu, l. 161, cf. ddrf. Face treaba ca nealtul, pamfile, văzd. 176. — Pronunţat: ne-al-. — PI.: nealţii, -tele. — Pref. ne- + altul. NEAM s. n., adv. I. S. n. 1. (învechit şi popular) Rind de oameni din aceeaşi generaţie; generaţie. Tu, Doamne, hr&neşti-nă şi veghi-nă, de neamul cesta (ruda cc2, rodul d, s ă m î n ţ ă h) şi în veacu. psalt. 18. Pomeni în veacu leagea sa, cuvăntu ce dzise în mii de neamure (r o d u r i d). ib. 218, cf. 334. Să fie feciorii lui în pagubă în neam unul să se potrebească numele lui. coresi, ps. 311/7. Taina minunatelor judecăţi ale lui, cea ascunsă den veci şi de neamure pitulată, vru să o arate (a. 1640). ccr 153/20. Numai mila rudei meale creştinilor m-au îndemnat spre aceasta, că văzuiu în niamul nostru mulţi (a. 1642). gcr i, 97/31. Zicea popii eghipte[n]i cum di la împărat dintâi până la acesta ce-au fost popă la Ifest, să fie trecut 341 de niamuri omineşti. herodot (1645), 134. în zilile împăratului Darie, feciorul lui.. Istaspis, şi al lui Xerxis .. ., să făceră mai multe răutăţi la greci decît întru 20 de niamuri de mai nainte. ib. 342, cf. 165. Basarăb... fost-au pe vreamea lui sultan Murat, tatăl lui Mehmet, celui ce au luat Ţarigradul, al doilea neam de domnie, bihlia (1688), [prefaţă] 7/25. Aşa ştie fieştecăruia den vrăjmaşilor a răsplăti. .., plătind păcatul părinţilor pe feciori, până la al treilea şi al patrulea neam. c. cantacuzino, cm i, 28, cf. uricariul, ii, 274, lb, pontbriant, d., lm. Iară flamura cea verde se înalţă an de an, Neam cu neam urmîndu-i zborul şi sultan după sultan, eminescu, o. i, 144, cf. şăineanu, d. u. Poporul ţine rudenia de sînge pînă la al treilea neam. marian, ap. cade. Văzuse stingîndu-se două neamuri de oameni ce-au fost născute, crescute sub dînsul. murnu, i. 10. Arar, o dată-n neam poate, se-ntîmpla. galan, z. r. 230. Sîn patru neamuri dă oameni d-atunci. graiul, i, 117, cf. zanne, p. iv, 489. <> E x p r. Din neam (pînă) în neam sau (învechit) de neam şi neam, in neam şi (in) neam, pînă la neam şi neam, (neobişnuit) din neam, din răsneam = (exprimă continuitatea în timp dintre generaţii, în trecut sau în viitor) din generaţie în generaţie, din tată în fiu; în veci. Meserearea sa va tăia, cumpli cuvăntu de neamu şi neamu (d e rudă în rudă cc2, den rod în rod d). psalt. 153. M[i]l[o]stea ta, Doamne, în veac cîntă în neam şi în neam spuiu de adevărul tău cu rostul mieu. coresi, ps. 241/7. Dulce e Domnul, în veac meserearea lui şi pînă la neam şi neam de adevărul lui. id., ap. gcr i, 14/18. Şi sălaşile lor [vor rămînea] den neam pînă în neam (a. 1651). gcr i, 155/21. Să-l blagoslovească dintru înălţimea lăcaşului seu, ca pre Avraam înmulţindu-i seminţiea din neam în neam. antim, p. 5. Fericit eşti... şi pomenirea ta în neam şi în neam. mineiul (1776), 95v2/24. Copiii fiului tău.. . din neam în neam vor binecuvînta numele lui Zoroastru. beldiman, n. p. ii, 116/9. [Zicătorile] trebuie să rămînă în mintea tutulor oamenilor din neam în neam. caragiale, o. v, 193. Trebuie să fie vreo comoară, pitită undeva... de vreun plăcintar din neam din răsneam! klopştock, f. 192. Din neam în neam cu boii pe brazdă şi ciobani, Noi sîntem proşti, bădie, de două mii de ani. arghezi, s. p. 95. Asta sucă am avut-o tăt mereu din neam în neam. alr ii 3 229/260. Ăste obiceiuri le-am moştenit din neam în neam. ib. 3 229/791, cf. 3 229/192, 899. Neam de (ori, rar, din) neamul meu (sau tău, lui etc.) sau neam de (ori, rar, din) neam = a) toţi ascendenţii sau (rar) descendenţii din familia mea (ori a ta, a sa etc.); din generaţie în generaţie; de cînd se ştie. Am trăit cu tămădăienii, vînători de dropii din baştină, care neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, odobescu, s. iii, 14. Ai voştri să-fie [aceşti munţi] de veci, şi neam de neamul vostru să-i stăpînească-n pace. vlahuţă, ap. tdrg. Neam din neamu din bătrîni, ştim că acolo ne-am păscut totdeauna vitele noastre. bujor, s. 72. Am fost un sărac, neam de neam, dar acum nu mai sînt. vissarion, b. 78; b) (în construcţii negative) nici unul dintre ascendenţii sau (rar) descendenţii din familia mea (ori ta, sa etc.). Eu sînt boier, măi!... Neam de neamul meu n-a fost legat... auziţi voi, boier. 1418 \ NEAM — 162 — NEAM alecsandri, t. i, 98. Neam de neam n-a cumpărat lucru, de tîrg. jipescu, ap. cade. Neam de neamul mieu n-a mincat aşa bucate, creangă, p. 9. Neam din neamul nostru n-a fost beţiv, bujor, s. 51. Eu nu sînt învăţată cu mizeria. Neam de neamul meu n-a ştiut ce e sărăcia, bassara-bescu, s. n. 88. N-a umblat cu treburi d-astea neam de neamul nostru, rebreanu, r. i, 274. N-a călcat neam de neamul lui Precup pe covoare persieneşti. c. petrescu, a. 475, cf. ciauşanu, gl. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sînge sau prin alianţă; persoană care face parte din aceeaşi familie cu cineva (în raport cu acesta), rudă, (învechit şi regional) nemo-tenie (2), (regional) nat (2); nemet1, (regional) nemenie, nemuşug (2). Vei merge la casa mea, la neamurile meale. palia (1581), 87/9, cf. 98/5. Cela ce-ş va sudui pre o rudă-şi suduiaşte pre toate rudele sale, căţ vor fi dentr-acel rod (neam munt.). prav. 237. Află vreame. . . de spuse părinţilor şi neamului său celui mai mare (a. 1654). gcr i, 172/2. Dentru acela au fost şi iaste neamul măriei tale slăvit, biblia (1688), [prefaţă] 7/14. Dar mai pre urmă s-au socotit Toma vornicul şi cu frate-său Iordachi visternicul de voia lor şi le-au dat iar la neamurile lui moşiile, la Ceaureşti, să le stăpînească. ne-culce, l. 23, cf. 171, 211. Vrăjmaşii făţişaţi neamului Cantacozineştilor era. r. greceanu, cm ii, 56, cf. lex. mars. 204. Lăsînd rudele şi neamurile şi toate ceale din lume, ... la pustie au ajuns, mineiul (1776), 87vl/28. Poronci ca nimene dintr-un neam se nu poată vinde locurile sale la altul din alt neam de tot. maior, p. 46/10. Preţul fiecărei pietri. .. este în stare ca să facă pe fiecare dintr-înşii foarte bogat, ba încă şi pre tot neamul său. gorjan, h. ii, 24/17, cf. polizu, costinescu. Al dracului să fii cu tot neamul tău! creangă, p. 255, cf. ddrf. Două neamuri nu se puteau suferi în Drăgaica: neamul Bivolăreştilor şi neamul Beldieştilor. sandu-aldea, u. p. 115. Copilele şi le trimisese departe, pe la neamuri, f (1906), 27. Trei neamuri din Dorna: Gheorghiţenii, Tăriţenii şi Chilsoenii. iorga, s. d. vi, 5. E semn că-i va muri cineva din neamuri, candrea, f. 86. Noi n-avem neamuri aici la Măgură, sadoveanu, b. 108. M-aş cere să-mi văd neamurile, pe care de la Aron Vodă nu le-am văzut. id. o. v, 503, cf. iii, 19, xiv, 16. Poate că e vreun prieten sau vreun neam de-al lor. stănoiu, c. i. 74. Desigur că e un neam de-al nostru pe care-l ţinem ascuns. c. petrescu, c. v. 99. Află dar că niciodată neam de-al meu adevărat N-o să-şi caute rudenii. eftimiu, 1. 22. Aşa, zburînd în diligenţă, Zbu-rînd, un tînăr şui gîndea, Ce din sublimă providenţă, Întregul neam şi-l moştenea, v. rom. ianuarie 1954, 6. Şi dacă o fi bărbatul ăla vreun neam de-al ei? pas, z. i, 85. îl socotea mai degrabă „de-un hram cu maică-sa“, ca neamurile Victoriţei, adică năzuros, nestatornic şi fricos. galan, b. ii, 12. Sînt român. . . dintr-un neam vechi, pomenit şi în cronici, t. popovici, se. 165, cf. h ii 32. Măi, jupîne pîrcălabe,... Dă-mi drumul pe uliţă, Să vorbesc cu [un] neam de-al meu, Cui am făcut nume rău. jabnIk-bîrseanu, d. 215. Neamul mîndrei plînge tot. id. ib. 300. Dar nu-i vrednic neamul tău Să-mi cernesc eu portul meu. reteganul, tr. 149. Frunză verde de pe tău, Să-ţi aduci şi neamul tău ! id. ib. 161, cf. 78. Cînd de-acasă am plecat, Ziua bună mi-am luat... De la stele, de la lună, De la neamuri dimpreună, hodoş, p. p. 226, cf. 148. Cum m-ai făcut de ruşine Şi pe niamuri şi pe mine. bîrlea, b. 55. Nu ţi-o părut, mamă, bine, Că nu te fac de ruşine Pe tot niamul şi pe tine. id. c. p. 127, cf. chest. ii 47, alr i 485, 649, alr ii 2 715, 4 181, alrm i/ii h 252. Parcă i-ar fi murit cine ştie cîte neamuri, se spune despre cineva care stă mereu supărat. Cf. zanne, p. iv, 489. <£> E x p r. Neam după (sau de pe) Âdam sau neam după (sau de) a noua spiţă = rudă foarte îndepărtată. Cf. zanîie, p. vi, 469, 490. De neam (bun sau mare, ales, de sus) sau (învechit) de bun neam = dintr-o familie aparţinînd clasei sociale suprapuse, din pătura de sus, nobilă. Aristei, fiind de bun niam dintru această cetate, hero-dot (1645), 214. Oameni de neam mare şi de rudenie boierească, gavril, nif. 8/22. S-au ales dintr-înşii boiarii carii au fost de neam mare anon. cantac., cm i, 83. Cinstiţi şi de bun neam boieri, antim, p. 4. Din boieriile cele din lăuntru... se fac feciori de boieri de neam (a. 1755). uricariul, i, 80. I se va lua mai întîiu privilegiul de boier de neam. cr (1832), 291/30. Pentru aceasta sînteţi datori a da laudă lui Dumnezău că au iconomisit a vă naşte din părinţi de bun neam. drăghici, r. 159/5. Am o scrisoare de la tata către prea cinstitul şi de bun neam obraz al măriei voastre, filimon, o. i, 100. Poftim, vestiţi şi de bun neam, domni, crai şi împăraţi, alecsandri, t. i, 413. Şi unde nu se lăfăia Scaraoschi, văundu-se înconjurat de nişte slugi aşa de neam. gane, n. iii, 21. Am încercat [pantoful]... la femei de neam şi la de cele proaste, ispirescu, l. 307. Una . .. părea a fi mai de neam. id. u. 21. E om de douăzeci de mii de franci venit, are casă frumoasă, nevastă de neam ş-un băiat la Paris, vlahuţă, o, a. 207, cf. delavbancea, o. ii, 179. lntrebaţi-l, e de sînge-mpărătesc? Dacă nu-i de neam ca ceilalţi, să se ducă îl poftesc! eftimiu, î. 17. Fusese mai multă vreme la pompieri, unde erau mutaţi şi uitaţi... ofiţerii care nu erau de neam. CAMIL PETRESCU, O. II, 10, cf. ZANNE, P. VIII, 398. A avea neamuri (bune) = a fi dintr-o familie bogată, aleasă sau influentă. Lasă pe Ionel, Nu gîndi la el, Căci sărac e tare Şi nici neamuri n-are. coşbuc, p. ii, 145. Am avere şi neamuri bune. camilar, c. 45. (A fi de) un 1418 NEAM — 163 — NEAM neam (cu) •.. = (a fi) din aceeaşi familie, (cu)... Cinci ficiori a cupariului celui bătrin, tot de un neam di pe maică cu Şerban Vodă. neculce, l. 88. Iordache Ruset cu ceata lui. .. iar au început a striga că nu-i bine să fie tot de un neam domnu, ce să să schimbe, id. ib. [Argintul către fier:] Tot de un neam sîntem. donici, f. ii, 40/7. A îi (sau a se face) neam (cu ... ) = a fi (sau a deveni) rudă, a avea (sau a intra in) legături de rudenie, a se înrudi (cu . ..). Dulgherul satului... le era cam neam. t. popovici, se. 36. Erau şi neamuri aşa mai depărtate, a cincea, a şeasea spiţă, reteganul, p. i, 30. Ţi-oi da car cu şase boi, Să te faci tu neam cu noi. hodoş, p. p. 149. Mi-e neam. alr ii/i h 136. (învechit; construit cu dativul) Şi după dînsul era Sandul Sturdze spatar, fiind moldovan şi oarece şi neam lui Grigorie Vodă. neculce, l. 304. + Descendent, urmaş, vlăstar; p. e x t. viţă. Acestu Dosofteiu mitropolit.. . era neam de mazîl. neculce, l. 68. Era neam de om hapsîn, cu ochii rotunzi şi negri ca păcura, sadoveanu, o. vii, 294. N-auzi, bre, neam de pezevenghi! tudoran, p. 14. Să nu te mai prind pe-aicea, neam de potlogar, id. ib. 25. + (Mold.) Partea de ţarină pe care o lucrează o familie. De obicei, neamurile sînt hotărîte din vechi, prin stîlpi de piatră sau prin diferite semne, cari se ştiu... Se începe măsurătoarea neamului în curmeziş, spre a se încredinţa dacă nu cumva stîlpii, pietrele sau hotarele au fost mutate cu gînduri rele de către alţii, pamfile, a. r. 152, cf. 17. 3. (La pl.; în orînduirea feudală din ţările române) Familie boierească; grup, mulţime de boieri, totalitatea boierilor, boierime, aristocraţie; clasa boierilor; p. r e s t r. descendenţi ai boierilor mari, care au ocupat funcţii importante; (şi la sg.) persoană care face parte din boierime. Dzice Cantemir Vodă că domnul face neamurile, domnul le stinge. neculce, l. 109. Prin această a noastră domnească carte hotărîm ca să fie socotit în rînduiala neamurilor (a. 1793). uricariul, vii, 56. Iară Krumn au spînzurat capul cel tăiat al lui Ni-chifor pe lemn în mai multe zile, spre arătarea neamurilor care venia la dînsul şi spre obida noastră a tuturor, şincai, hr. i, 146/38. S-au făcut orînduială din ajutoru breslelor, adică: neamuri, mazili, postelnicei, breslaşi la mai jos arătatele judeţe (a. 1810). doc. ec. 133. Există şi 9 „feciori dă neamuri“ (a. 1819). ib. 229. Boierănaşii, neamurile şi mazilii sau nobilimea cea de la ţară, în care se aflau mulţi din urmaşii domnilor şi boierilor vechi cei mai iluştri, erau scutiţi de dări către stat. ghica, s. xiii. Să-l agiuţi a se-nălţa pe scara socială, să-l scoţi la neamuri, alecsandri, t. 1 435. Pe sora-sa, întorcînd-o la calea cea dreaptă, o ridica la neamuri, gane, n. i, 195. El caută avere ca să se mai îmbogăţească, intrînd în neamuri, i. ne- gruzzi, s. iv, 253, cf. lovinescu, c. iv, 9. Noi răzăşii..., cu cloncanii cei mari boiereşti n-avem nimica; dumnealor or fi avînd slujbe, dar şi noi sîntem neamuri, adică tot boieri. sadoveanu, o. xiii, 954, cf. 735. Urmaşii boierilor mari care n-au ocupat slujbe corespunzătoare rangului părinţilor se numeau neamuri şi nu plăteau bir. oţetea, t. v. 58. ’Nainte di Cuzea, oamenii irea-mpărţiţ în brasle: neamuri, postelnici şî mazili; ăilalţ irea birnici şî mai irea şî clăcaş. graiul, i, 233. 4. Seminţie; trib; populaţie; (învechit) norod1 (1), (învechit, rar) prirod. însuşi Iacovu aceastea scriie celora ce săntu din doaosprădzeace neamure semăraţi. cod. vor. 109/5. în /s[us] /f [ristojs şer-bu, a doaoasprăzeace neamurele lu /s[rai]Z se bu-cure-se. ib. 110/9. Gheval şi Amon şi Amalic şi alte neamure (s e m e n ţ e h). psalt. 171. Acela-lant niam tătărăsc au fost zicînd să fugă. hero-dot (1645), 213. Aduse norodul după neamurile lui. biblia (1688), 1572/14. Aflind dachii vreame şi soţii găsindu-şi pe un neam ce-i zicea alani, s-au sculat pre romani, c. cantacuzino, cm i, 55, cf. 10, 31. Unde calcă oastea, nu poate locul acela scăpa întreg, cu cît dar mai vîrtos unde neamul acesta [al tătarilor] va călca. r. greceanu, cm ii, 31. Demult, demult, trăia un neam păgîn De oameni, mai puternici şi mai mari Ca oamenii de azi. iosif, v. 102. 5. Popor; naţiune (1); (învechit şi popular) norod1 (2). De acest fel iaste acum neamul nostru (a. 1644). gcr i, 110/41. Vor veni rimleniişi ne vor luoa şi locul şi neamul nostru, n. test. (1648), 121v/22. Că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sînt decît fiii lumineiîn neamul lor (cca 1670). gcr,.i, 195/21. Silit-am cu acest neam slăbit şi întunecat al nostru a mulţemi măriei tale (a. 1683). id. ib. 269/4. N-au rămas nici un neam ... ca să nu citească întru a lor limbă d [u] wm [e] zăiască scriptură. biblia (1688), [prefaţă] 4/58. Biruit-au gîndul să mă apuc de această osteneală, să scot lumii la viderea feliul neamului, din ce izvor şi săminţie sînt lăcuitorii ţărăi noastre, m. costin, let. i, 3/15. Cînd au murit Ştefan Vodă cel Bun, au lăsat cuvînt fiiului său, lui Bogdan Vodă, să închine ţara la turci, iar nu la alte neamuri. neculce, l. 12. A dachilor niam de pre cavile părţile aceastea Dachia s-au numit, tot dintr-o rădăcină... cu schytii au fost. cantemir, hr, 57. Nu lipsesc'uiiii a nu zice că acest neam rumân de acum nu-s de acei romani ce au lăsat Traian lăcuitori aici. c. cantacuzino, cm i, 37. Au murit acolo, care nu puţină întristare domnului şi neamului au dat, că orn iscusit era şi acesta. R. greceanu, cm ii, 32. Aceasta nu să poate dovedi mai bine decăt cu mărturiile celor învăţaţi dintru cele mai sus-numite neamuri. budai-deleanu, lex. Un neam aşa iubitor de muncă... nu poate să nu ajungă la sfîrşitul spre care tot omul priveşte, golescu, 1. 7. Cine este rumân adevărat şi iubeşte luminarea 1418 NEAM — 164 — NEAM şi îndreptarea neamului, crez că nu se va mînia de acest portret ce am vrut să zugrăvesc, heliade, 0. ii, 11. Cîtă mulţumire trebuie să avem cînd vedem că neamurile streine caută şi la cele mai mici mişcări ale noastre, cr (1829), 431/3. Literatura tuturor neamurilor au început de la poezie. ib. (1831), 372/9. întocmirile acestui Regulament să propun la neamul nostru ca o mişcare spre drumul prefacerilor, ar (1832), 21/47, cf. gorjan, h. ii, 172/13. Gospodăria românilor, ca şi a oricăruie alt neam, are obiceiurile sale rezămate pe climă. i. ionescu, c. iix/3, cf. negruzzi, s. 1, 200. Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrăpit. alexandrescu, m. 15. Libertatea-n faţa lumei a aprins un mîndru soare, Ş-acum neamurile toate cătră dînsul aţintesc, alecsandri, p. ii, 6, cf. 75. Ţin la ţară, ţin la neatîrnare; Ţin ca să-mi fac neamul lăudat şi mare. bolin-tineanu, o. 46. Eu? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, eminescu, o. i, 147. Destul ne-aţi pîngărit.. . neamul cu smeritele voastre blagoslo-venii. creangă, a. 140, cf. caragiale, o. iv, 133. Sînt inimă-n inima neamului meu Şi-i dnt iubirea şi ura. coşbuc, p. i, 5. Acest poet titan... a cîntat succesiv în versuri admirabile luptele şi victoriile neamului său. f (1903), 13. Aşa domol te poartă firea, Căci duce unda-ţi gînditoare: Durerea unui neam ce-aşteaptă, Demult, o dreaptă sărbătoare, goga, p. 16, cf. 24. Ei s-au legat cu inima curată Să-şi mintu-iască neamul de robie, iosif, y. 115, cf. 59. Că vinea la dînsul păntru cetanie lume de la tăte neamurile: şi unguri şi nemţi, stănoiu, c. i. 51. Intr-adevăr acest neam dovedeşte deseori că-i poet. sadoveanu, o. ix, 209, cf. id. e. 132, 209. Imaginaţia lui avea fecunditatea unui neam întreg, vianu, s. 154. Tare-mi este neamul ăsta drag. beniuc, v. 10. Atîtea ţări pe glob şi-atîta sînge, Atîtea neamuri: albe, negre, galbene, roşii. boureanu, s. p. 1. Poate are să vie o vreme să răzbată şi neamul ăsta la o lumină, vornic, p. 31. Această nuntă leagă, ca brazdele sub plug, Prietenele neamuri împreună, labiş, p. 61. Vorbi mult despre suferinţele neamului românesc. t. popovici, se. 261, cf. alr ii 2 866/346. <> F i g. împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei Sale. eminescu, o. i, 100. + Neam(ul)-omenesc sau (neobişnuit) neamul de oameni = omenirea, speţa umană. Cum să nu rămînă neamul omenesc, ave ajutoriul scripturilor, ce se poată petrece cu minte şi înţelepţeaşte (a. 1644). gcr i, 110/11. Toate sînt tocmite şi jinduite în treaba şi în slujba neamului omenesc. neagoe, înv. 5/7. Tot neamul omenescu. biblia (1688), [prefaţă] 8/52. Au purtat de grije pentru mîntuirea neamului omenesc, antim, p. 1. Ce pagubă ne-au adus la tot neamul omenesc neascultarea aceaia. molnar, ret. 90/13. Agricultura este maica neamului ominesc, care hrăneşte pre fiii săi. kogălniceanu, -S. 5. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulţămire ! Pe tine te doreşte tot neamul omenesc! alexandrescu, o. i, 86. Una din însuşirile cele mai fericite ale neamului omenesc... sînt tocmai acele mişcări jumătate trupeşti, jumătate sufleteşti, care încep cu simplul surîs şi se termină cu izbucnirea de veselie, maiorescu, cr. i, 231. Tocmai şi neamul de oameni pe rînd se tot naşte şi moare, murnu, i. 120. Doctrina clasică se pretindea ieşită din studiul întregului neam omenesc, oprescu, i. a. iii, 14. (Prin analogie) Colo-n templul închinat fiinţei, care După chip ş-asemănare a creat mîţescul neam. eminescu, o. i, 48. Fericitul neam păsăresc se deşteaptă-n crîng. isanos, ţ. l. 12. 6. (De obicei cu determinări care indică fiinţe) Grup, ceată; tagmă. Tare spre pămăntu fi-va semănţa lui, neamul derepţilor blagoslovi-se-va. psalt. 240. Neamure de îngeri multe chipure (a. 1642). ccr 154/9. Cetele de dorobanţi sau neamul dorobănţesc..., cum îl numesc cronicarii noştri, bălcescu, m. v. 590. 7. (învechit şi regional) Origine socială (nobilă), obîrşie. Zicu dentru dragoste, carea în trei chipuri să împarte, întîiu pentru neam, a doua pentru vrednicie, a treia pentru fapte. biblia (1688), [prefaţă] 6/30. Vitejia voastră, neamul vostru, toate acestea vă înalţă deopotrivă. beldiman, N. p. i, 99/3. Amorul nu cere Nici neam, nici avere, pann, e. v, 120/2. Neamul să nu te sperie, că nimic însemnează fără nici un dar. zanne, p. viii, 397. Cel mai mare neam cinstea se socoteşte, id. ib. 398. {> E i p r. A îi de neam de ... sau a-şi trage neamul din ... = a fi de origine ..., a-şi avea originea de la ..., a se trage de la ... sau din ... Mirele şi mireasa erau de neam de boier. . ghica, ap. cade. Pe strămoşul nostr-Adam Din care ne tragem neam. teodorescu, p. p. 116. (învechit) Bun neam = nobleţe; distincţie. Zdrumicîndu-ţi-să trupul cel răbdătoriu cu bătăi..., bun neamul sufletului l-ai păzit nevătămat întru credinţă, mineiul (1776), 119r/20. (Regional; ironic) Neam de traistă = om necioplit (2), lipsit de demnitate. Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 53. + Naţionalitate (2); origine etnică. Acel capegiu-baş ce-au vinit cu mazilia, ce-au luat pe Dumitraşco beizadeaoa din leş, fusesă bun prietin mai nainte lui Cantemir Vodă, şi de neamul lui, era cerchez. neculce, l. 116. Iată şi Lichinie de neam dac să trage. c. cantacuzino, cm i, 21. Eduard Jung, de neam englez, s-a născut la 1684. mar-covici, c. 3/3. Ei, de neamul lor era americani. drăghici, R. 27/1. Daniel Scavinschi era de neam român din Bucovina, negruzzi, s. i, 205. Iar la ospăţ! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, şi tot oaspeţi rari, Tot crai şi tot crăiese mari, Alăturea cu ghinărari De neam străin, coşbuc, p. i, 57. Sînt, paşă, neam de beduin, Şi de la Bab-el-Mandeb vin. id. ib. 108. Nu ştii că sînt neam de turc. teodorescu, p. p. 615. 1418 NEAM — 365 — NEAMIC 8. Soi, fel, gen, specie. Şi scoase pămîntul... lemn roditoriu care face roadă. . . dupre neam (soiul lor b 1938). biblia (1688), ap. gcr i, 281/13, cf. valian, v. Un cline, de pe neam, dulău, donici, f. ii, 29/2. Alege alt neam de peşte şi-l pune la cintar. pann, ap. cade. Iată şi pentru cerenţel: Familia rozaceelor, neamul driadelor, trunchiu ierbos sau lemnos, negruzzi, s. i, 103. Impreunînd neamurile de clni, să aibi grijă a căta speciile care se potrivesc între ele. odobescu, s. in, 64, cf. 31. Legătorile sînt făcute tot din acelaşi.. . neam de pine. pamfile, a. r. 203'. Un alt lemn de neamul sălciei şi răchitei, vecin cu fulgul trestiei şi cu papura, este pluta. arghezi, b. 42. Se aruncă cîte puţin în diferite părţi, chemînd, o dată cu aruncatul pe rînd, fiecare neam de pasere să mănînce. şez. iii, 120, cf. ii, 91, marian, d. 148. AtunU era trei neamuri de struguri, densusianu, ţ. h. 117. Ei fac trei-patru neamuri de brînză. alr i 1811/786, cf. 1822/786. Două neamuri de ciocane, alr ii 6 780/769, cf. 3 413/836. Puica pe creastă se cunoaşte ce neam o să iasă. pann, p. v. i, 85/25. <0> L o c. adj. De neam = care este de soi bun, care este dintr-o specie superioară. Căutară ţara aceia toată şi luară din rodul ei neşte struguri de neam bun de vie (a. 1642). gcr i, 100/17. Popa Tonea a suit scara ceardacului ... în care năvăliseră ramurile... unui cais de neam. galaction, o. 188. <£* E x p r. De tot neamul sau de toate neamurile = felurit, variat. Umbrită pe alocurea cu pomi roditori de tot neamul şi împovăraţi de roade, gorjan, h. iv, 140/1. Un gard viu .. . format de .. . mărăcini de tot neamul, ghica, ap. cade. Aveau în bătătură un coteţ... şi în el porumbei de toate neamurile şi de toate culorile, pas, z. i, 129. Arniciu de toate neamurile, ciauşanu, v. 182. De (la) nouă neamuri = de toate felurile. Cf. zanne, p. iv, 489. (într-un descîntec) Lungoare de nouă feluri, Lungoare de nouă neamuri, Alege-te, Culege-te Din crierii capului, Din faţa obrazului, marian, d. 148. Neam de... — (de) nici un fel, (de) nici un soi, de loc, de fel; pic de . . . N-am neam de făină, pamfile, j. ii, 156. Aşteaptă ziua cînd nu va mai fi în ţară neam de înşelători, pas, z. ii, 29. Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită. jarnIk-bîrseanu, d. 406. Te-ajunge-o vreme lungă Făr'de neam de ban în pungă. şez. iv, 142. N-are neam de gologan. rădulesctj-codin, l. 88. Nu-i neam de struguri. gr. s. v, 122. N-avem neam dă spor la lucru. alr i 1 323/885. Am o bute văruită fără neam de doagă (Oul), gorovei, c. 265. + (învechit, rar) Categorie. In sculptură, Apolon, Laocoon, Moisi a lui Mihail Angel sînt de neamul sublim. heliade, o. ii, 36. + (învechit) Gen (gramatical). Să ceartă pe flecării... Pe verburi, de-mpărtăşiri, Pe neamuri, căderi, numiri. mumuleanu, c. 155/6. + (învechit) Sex. Îmi | ziceţi o măgulire care atinge pe tot celălalt neam al muierilor, kotzebue, u. 18v/10. Mergi să auzi ce măglisiri plac ţie, Nimicuri, dragi la neamu-ţi femeiesc, i. văcărescxjl, p. 200/6. II. Adv. (Olt. şi prin Munt.) De loc, de fel, cîtuşi de puţin, nimic (I). îndrăzni iar să vorbească, dar să se mişte din căruţ vreunul din ei, neam l săm. ii, 504. Numa te pomeneai cu goarna că da deşteptarea şi pînă ieşea luceafărul nu stăteai locului neam. petică, o. 204. Mă hotă-rîsem să nu dorm neam şi să fac pe dracu-n patru, s-o scot la un capăt cu pîndaru-ăst-al oilor, lungianu, cl. 108. Cum era să ştiu dreapta, dacă nu vedeam neam din cauza ilectricului?! brăescu, v. 60. Mai greu e că, în oraşul ăsta babilonic, surugiii... de la Bălceşti nu se pot descurca neam. camil petrescu, o. i, 177. Am un junghi de ieri, un junghi al dracului... Azi noapte n-am dormit neam. preda, !. 160. Auzise taman de-a-ndoaselea, că nu s-ar fi făcut neam bucate, id. d. 66, cf. 130. După ce ne-am luat, parcă prinsesem drag de el. Da acu de cînd cu bănuielile lui, nu mai am neam! v. rom. septembrie 1960, 65. Nu semăna cu tată-său neam. stăncescu, b. 33. Caută-n dreapta, caută-n stînga, neam. gr. s. vi, 335, cf. to-mescu, gl. Să nu mişt’ neam, aşa să stai. alrt ii 244. N-aude niam. alr i 47/803. Umbli ’ncolo-ncold, n-ai grije de acasă neam. ib.l 377/878. N-asculţi neam ce zic eu! ib. 1 560/885, cf. 1 568/885, 1 597/800, 878. Nu poci neam. alr n/791. Nu cred neam. alr ii/812, cf. 2 434/899, 3 137/812, 928, 3 874/791. — PI.: neamuri şi (învechit) neamure. — Din magh. nem. — Pentru II, cf. magh. nem „nu“, bg. hhma ,,nu este“. NEAMIgEŢ, -EĂŢi adj. (învechit, rar) Negativ al lui amăgeţ; care nu amăgeşte, (învechit) neamăgit. Oameni iscusiţi preste toate neamurile, stătători la cuvînt, neamăgeţi, blînzi, cu oamenii streini nemăreţi dintr-alte ţâri. m. costin, let. i, 8/25. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neamăgeţi, -te. — Pref. ne- + amăgeţ. NEAMĂGÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui amăgit; (învechit, rar) neamăgeţ. Calea cea neamăgită... a mîntuirii. mineiul (1776), 17r2/3. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neamăgiţi, -te. — Pref. ne- -f amăgit. NEĂMEŞ, -Ă s. m., adj. v. nemeş2. NEAMlC, -Ă s. m. şi f. (învechit) Negativ al lui amic; duşman, vrăjmaş, inamic. îndată l-au întîmpinat voievodul Moldovei cu oastea neamicului său. şincai, hr. ii, 59/19, cf. negu-lici, hasdeu, i. v. 199. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: neamici, -ce. 1422 NEAMISTUIT — 166 — NEANT — Pref. ne- + amic (după lat. inimicus, it. inimico ). NEAMISTUÎT, -Ă adj. v. nemistuit. NEĂMIŞ, -Ăs. m., adj. v. nemeş2. NEAMŢ s. m. 1. German sau austriac; (la m. pl.; învechit şi popular, şi la sg.) popoarele, naţiunile respective. Mateiaşu craiul ungu-rescu ... nu numai cu nemţii şi cu vecinii săi, ce şi cu turcii multe trebi au avut. ureche, l. 99. Eu nu sămt liah, ce sămt frâne (neamţ munt.). prav. 278. Iar pre acee vreme era un neamţu închis în cetate, neculce, l. 9, cf. anon. car. Huneadi Ianoş au ars toată ţara nemţească, pentru coroană, ca să o ia de la nemţi. R. po-pescu, cm i, 251, cf. 253. Turcul asupra neamţului cu oaste s-au rădicat, r. greceanu, cm ii, 34, cf. 27. Mişcîndu-se nemţii în contra romanilor, Alecsandru împărat merge asupra lor. şincai, hr. i, 18/32. Cuvîntul vlah nu numa la sloveni şi la nemţi... au însămnatu latinu sau italianu. budai-deleanu, lex. i, 63rl/5, cf. lb, valian, v. In locul moşneagului de la 1835 atît de roş şi de vesel, mă întîmpină un neamţ sarbăd şi fleg-matec. negruzzi, s. i, 67, cf. polizu, pont-briant, d. Mare minune! Nemţii ceia îs cu dracu, zău! alecsandri, t. i, 222, cf. cihac, II, 215, DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U. Se face între nemţi război, iosif, v. 83. La douăzeci de paşi apare Un cap bălai de neamţ sfios, cu barbă Şi cu mustăţi de fire de otavă, camil petrescu, v. 111. Ţaţa Eliza.. . apăru în capod, coafată cu artă de un neamţ miop şi chel. brăescu, v. 22. Cehoslovacia, Franţa fuseseră ocupate de nemţi, galan, b. ii, 99. In ziua neuitată de douăzeci şi patru august, Nemţii au umplut satul de groază şi pară. labiş, p. 30. Războiul era pe sfîrşite, se auzea că nemţii au cerut pace. t. popovici, se. 28. Vino, maică, pîn’la cruce De vezi neamţu cum mă duce. JARN1K-BÎR SEANU, D. 308, cf. 315, 317, 318, şez. iii, 97. Frunzuliţă trei dovleci, Ieşiră nemţii din Beci, Se lăsară nemţii-n ţeară. mat. folk. 89. Maica m-o făcut frumos, Neamţului de bun folos; Cînd i-am fost maicii mai drag, Neamţul m-o jurat supt steag. ib. 922, cf. 91, 344, 939, ţiplea, p. p. 113, bud, p. p. 80. Rabdă-mă, neamţule, rabdă, Ningă doauă păsărele, Cum îşi cîntă de cu jele. bîrlea, b. 65. <£>Expr. A fura (sau a lua, a prinde, a apuca) luleaua neamţului (cu zale cu tot) v. lulea. A se face (sau a îi) neamţ = a se preface că nu înţelege. Cf. zanne, p. vi, 231. (Rar) A merge (sau a umbla) drept ca neamţul = a fi beat şi a merge clătinîndu-se. id. ib. 230, cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade. (Rar) A spune drept ca neamţul = a spune lucrurilor pe nume, fără înconjur, verde, pe faţă. Cf. zanne, p. vi, 229. (Rar) A tăcea ca neamţul = a fi foarte tăcut şi închis, a tăcea chitic, id. ib. 231. De cînd nemţii cu coadă = de demult, din vremea de demult, id. ib., cf. pamfile, j. n, 156, tdrg. <> (Adjectival) Atîţia termeni de ştiinţe, arte şi meşteşuguri ştie săteanul român cîţi ştie şi săteanul grec, franţez, italian, neamţ, heliade, o. ii, 289. + (Prin nordul Mold.) Vînt de la neamţ = vînt care bate dinspre apus. Prin jud. Botoşani se numesc vînturile după naţiunile dincotro vin; astfel, se zice vînt de la rus sau de la moscal, vînt de la ungur, vînt de la neamţ şi vînt de la turc. pamfile, văzd. 55. + (Regional) Străin (din apus). Românul, cînd vede pe cîte cineva din neamurile apusene... îi zice neamţ, ispirescu, ap. cade, cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U. 2. (Popular) Epitet dat unei persoane îmbrăcate în haine orăşeneşti. Cf. pamfile, com. 19. + (Prin Mold.) Personaj din jocul numit „moşnegii“, care se joacă la Anul nou. Cf. pamfile, cr. 190. 3. (Mold.; art.) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans; (regional) nemţeasca (v. nemţesc 4), nem-ţişorul (I 2). Cf. sevastos, n. 283, pamfile, i. iii, 9. — Pl.: nemţi şi (rar) neamţi. — Din slavonul N'kMHiţh. NEAMŢOFÎL, -Ă s. m. şi f., adj. v. nemţofil. NE AMUŢIT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui amuţit; care nu tace, care vorbeşte fără întrerupere. Mult iubitului poet... a căruia gură de aur era neamuţită, f (1903), 61. — Pronunţat: ne-a-. — Pl.: neamuţiţi, -te. — Pref. ne- -f amuţit. NEĂNE s. m. v. nene. NEĂNT s. n. Noţiune care desemnează vidul, inexistenţa, nefiinţa, nimicul (III), moartea (ca antiteze ale existenţei); (rar) neunde, negură (2). Cf. baronzi, i. l. i, 205. Cei care au să piară în neantul eternităţii nu ordonă, ei se roagă, fili-mon, o. i, 321, cf. costinescu. Se vede pe fiecare zi adîncindu-se într-un neant, care-i seacă facultăţile. alecsandri, ap. cade. Din pricina imposibilităţii de a-mi figura neantul... închipuirea mea creează verigi pe care le tot adaugă la lanţul experienţei, conta, o. c. 88. Neantul se întinde Pe spaţiuri deşerte, pe lumile murinde. . eminescu, o. iv, 302. într-o formă frumoasă, poate să încapă neantul sau un fond inferior, mace-donski, o. iv, 127. Un slujbaş dat afară . . ., un student care a căzut la examen, — vorbesc de marele neant, gherea, st. cr. i, 261, cf. ddrf. Neanturi, vecinicie, trecut, adinei abisuri, Ce faceţi voi cu anii pe care-i înghiţiţi? f (1897), 243, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. Voios pe calea-aceasta să porneşti, Şi chiar de-ar fi-n neant să te topeşti, gorun, f. 32. Desfidînd 1429 NEAOCŞ — 167 — NEAOŞIST orbeşte neantul din sicriu, Bogată, caldă, vie, Viaţa izbucneşte în valuri de-armonie. cerna, p. 114. Şi poate unde ne gîndirn într-una la neant, Ne e tot sufletul pustiu, camil petrescu, v. 60. Aşadar s-a sfîrşit. . . Irevocabil neant. id. t. ii, 623, cf. contemp. 1949, nr. 164, 3/3, nr. ,165, 4/5. în urma instinctelor josnice, stă neantul. sadoveanu, E. 63. între faza luminoasă a conştiinţei şi absenţa somnului nu se interpune doar un neant de vid sufletesc, ralea, s. t. ii, 30. O ţară întreagă, un continent, o lume, dincolo de care nu mai poate fi decît neantul, parcă încep şi se sfîrşesc aici. rogza, c. o. 19. Neantul, care domnise de la o margine la alta a orizontului, e întrerupt de o superbă fiinţă în mişcare, id. ib. 284, cf. 113. De ce ar fi un lucru alarmant Să schimbi o iluzie... pe o altă iluzie, Şi un neant. .. pe-un alt neant ! v. rom. octombrie 1954, 160, cf. ib. aprilie 1955, 245. <)- (Poetic) Luna clară din neant Pune pe covoare Străluciri de diamant, topîrceanu, p. o. 99,' cf. 58. Nebuloasă zarea n-o să ne mai pună/Arzătoare ţeluri, pasagere visuri: Rar în noaptea lungă doar neantul sună. beniuc, c. p. 103. <0> (Glumeţ) Plouă perfid. Şi-n doză minimă Picură-n inimă Neant acid. topîrceanu, m. 34. F i g. Neantul frumoaselor sale visuri, timpul (1856), nr. 1, l1/23. Neantul grandorilor umane, costinescu. Neantul gloriei, şăineanu, d. u. Neantul măririlor. cade. — PI. : (rar) neanturi. — Din fr. néant. NEAOCŞ,-Ă adj. v. neaoş. NEAOŞ, -Ă adj. 1. (Despre oameni, populaţii, specii de animale sau de plante; de obicei ca determinat pe lingă termeni care indică naţionalitatea sau originea locală) Care s-a născut, s-a format şi s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăieşte şi în prezent; autohton, pămîntean (2), pămîntesc (2), băştinaş, indigen, (popular) get-beget. însă rumânii înţeleg nu numai ceştea de aici, ce şi den Ardeal, carii încă şi mai neaoşi sînt şi moldovenii şi toţi cîţi şi într-altă parte să află. c. cantacuzino, cm i, 52. Pare că nici unul neaoş turc nu e. id. ib. 53, cf. polizu, ponTbriant, d. Românii cei neaoşi se întîmplau a fi totodată şi păstori, ceea ce se vede şi se vedea cam ades mai cu seamă la cei de peste Dunăre. hasdeu, i. c. i, 39. Om verde, român neaoş măsurător de lume, Ce vrea pe-a ei măsură ca să-şi croiasc-un nume. alecsandri, poezii, 327. Vorbele-ţi sînt bune Şi chipul de om neaoş, dar cine eşti, ne spune. id. t. ii, 80, cf. lm. Din poeţii droaie, neaoşi sau străini, Fabuliştii-n lumea toată sînt puţini, arghezi, s. p. 11, cf. 114. Ungur niauş. alr i 445/594. Români niaoşi [care sînt de aici], ib. 445/695, cf. 445/584, 700, 782, 792, 810, 980. <> (Adverbial) V. Alecsandri ... [este] cunoscut prin farmecul neaoş românesc al muzei ce-l inspiră, odobescu, s. iii, 21. Portul său neaoş ţărănesc, ddrf. Fire neaoş românească, şăineanu, d. u. <£> (Substantivat) Falnicii Toporski, vechi neaoşi de-ai Lehiei. alecsandri, poezii, 208. + (Despre limbă, expresii) De origine, de provenienţă autohtonă; care aparţine poporului simplu; care vine de la ţară. Sînt şi expresiuni neaoşe-romăneşti de o originalitate preţioasă, odobescu, s. iii, 86. O vorbă neaoşă românească, ddrf. El rîdea de amestecul umoristic... de vorbe româneşti neaoşe cu pocituri franţuzeşti, d. zam-F1RESCU, A. 67. 2. Autentic, adevărat, veritabil; curat, sadea, get-beget. Dar geambaşul neaoş hoţ, Deprins la aşa negoţ, Stai, zice . .. pann, p. v. iii, 1072/3, cf. lm. Dar cartea-nfumurată de gol şi fudulie Poate că e mai proastă ca neaoşa prostie, arghezi, s. p. 95. Ciobani tot înarmaţi, Cu postavuri îmbrăcaţi De nu crezi că sînt ciobani, Ci chiar neaoşi căpitani, alecsandri, p. p. 202, cf. 311. Un cioban neaoş se duse în peţit la Dobra. şez. v, 84. Tîlhar neaoş, ciauşanu, gl. [Cal] negru neaoş, alr i 446/740. Hoţ neaoş. ib. 446/842, cf. 446/860. 3. (Regional) Bun, de soi. Din flăcăii de prin sat Mulţi îmi plac şi mulţi nu-i vreau ... Fără unul mai ochiş Că-i fecior de pui neuş, Că-i feciorul de ceauş, pamfile, c. ţ. 126. Fătă un vitei naoş, bun, un mînz naoş. alr i 446/870, cf. 446/782, 960. — Pronunţat: nea-oş. — PI.: neaoşi, -e. — Şi: (regional) neâocş, -ă (alr i 445/770), niâuş, -ă, neuş, -ă adj. — Etimologia necunoscută. Cf. a u ş, de a-o ş. NEAOŞISM s. n. 1. Cuvînt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. Nu trebuie să se mai scrie cu popora-nisme dulcege şi neaoşisme descărnate, l. rom. 1959, nr. 5, 7. Un neaoşism foarte căutat de „esteţiu. ib. 1964, nr. 5, 463. 2. Tendinţă în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice şi populare (rare). ^ — Pronunţat: nea-o-. — PI.: (1) neaoşisme. — Neaoş + suf. -ism. NEAOŞIST, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Care aparţine neaoşismului (2), privitor la neaoşism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoşisme (1). Ceea ce izbeşte cel mai mult aici este . .. încercarea de a sugera complexitatea frămîntărilor unei generaţii prin mijloacele prozei ţărăneşti şi printr-o formă simplificată, adoptînd tonul hîtru şi neaoşist acolo unde era nevoie de vigoare, v. rom. ianuarie 1960, 132. 2. S. m. Persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoşisme (1). Pentru „a crea11, „a elaborau (o operă ştiinţifică, literară, artis- 1433 NEAPĂRAT — 168 — NEAPĂRAT tică etc.), neaoşiştii recurg la verbe cu ... iz arhaic, l. rom. 1964, nr. 5, 463. — Pronunţat: nea-o-. — PI.: neaoşişti, -sie. — Neaoş + suf. -ist. NEAPĂRAT, -Ă adj., adv. 1. Adj. Negativ al lui apărat. Gf. drlu, lb, valian, v., polizu, costinescu, lm, + Care nu este întărit, fortificat. Cf. drlu. 2. Adj. (învechit) Care nu este sau nu poate fi împiedicat, oprit, (re)ţinut (de la ceva). E cind trecu sîmbâta şi neapărate fură de lege ..., vineră la mormînt să ungă pre Isus. coresi, ev. 139. X>e[-ţiJ va ceva plăcea... neoprit şi neapărat iţ iaste şi ce-ţ va fi voia aceia ia şi fă. cânte mir, ap. hem 1308. Clnd păşăi la pragul uşîi besearecei, toţi neapăraţi intrară iară pre mine mă apîră oarece (sec. XVIII), ap. hem 1305. + (învechit, rar) Care nu stă, nu se opreşte. Binre vestiu dereptatea ta în besearici mari, adecă cu ustnele meale neapărate, psalt. hur. 34r/16. + (Adverbial) Neîncetat, necontenit (2). învăţa cealea ce-su de Domnulu /[su]s /f[risto]s cu toată cutedzarea, neapăratu (farî oprealî n. test. 1648, fără contenire biblia 1688). cod. vor. 106/17. 3. Adj. (Astăzi rar) Căruia nu i te poţi împotrivi, care nu poate fi ocolit sau omis, care decurge, rezultă cu necesitate din ceva; inevitabil, fatal; obligatoriu, necesar (I 2). Această viaţă trecătoare iaste ... şi pre urmă vine moartea cea neapărată, dosoftei, v. s. noiembrie 140v/19. îndrăznesc... a arăta împlinirea datoriei meale cei neapărate (a. 1773). gcr ii, 86/13. Cea neapărată sumă a birului care se cuvine să se aşeze ... asupra locuitorilor (a. 1814). uricariul, i, 187. Acest nenorocit prinţip ... au uitat pre norodul său şi datoriile ceale neapărate ale sale. beldiman, n. p. ii, 97/9, cf. 55/8, 143/21. Plăcerile sînt un zălog pentru nenorociri neapărate şi merg înaintea chinurilor, marcovici, c. 27/8, cf. 65/6. Loc ... care îi înfăţoşa o neapărată moarte, drăghici, r. 160/10. S-ar fi cuvenit a cugita asupra urmărilor neapărate acestei neprimiri. ar (1834), 341/1, cf. valian, v. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Şi tot omul cu vecinul se-ntovărăşi îndată, conachi, p. 300, cf. costinescu, lm. Un rezultat neapărat, neînlăturabil al unei cauze anterioare, eminescu, s. p. 43. + Sigur, precis. Credinţă în biruinţa neapărată a întreprinderei sale. f (1906), 21. Deosebirile dialectale s-ar explica atît prin găsirea unei populaţii româneşti mai vechi, cît şi prin amestecul neapărat cu pecenegii, bul. com. ist. ii, 183. <$> (Adverbial) Constantin, neapărat, s-a bucurat foarte mult... să regăsească un prieten, galaction, o. 130. Un clasic va ajunge neapărat la convingerea că omul e tot ce e mai interesant şi mai desă-vîrşit pe lume. oprescu, i. a. iii, 13. Undeva, prin apropiere, curge neapărat un rîu. conte mp. 1962, nr. 808, 3/5. + (Ca determinant pe lîngă „nevoie“, „trebuinţă“ şi echivalente ale acestora; azi mai ales in legătură cu verbul „a fi“ sau „a avea“, formînd construcţii impersonale) Absolut, imperios, stringent. Cele ce-i sînt de neapărată trebuinţă sînt fără osteneală. neagoe, înv. 13/16. Epitropul nu poate să vînză într-alt chip din lucrurile tînărului, fără numai cerînd trebuinţa neapărată, să fie prin ştirea şi hotărîrea stăpînirii. pravila (1814), 91/8. Sistematica punere la cale a acestor lucruri au ajuns una din cele mai neapărate nevoi (a. 1819). uricariul, i, 127. Unile din cele neapărate trebuinţe nu s-au însemnat, ar (1832), 22/6. Rob al unei lăcomii viclene, să sileşte a lipsi familia sa şi chiar pe sine de trebuinţele cele mai neapărate, marcovici, d. 69/25. Să aibă de acum înainte foc, lucru ce-i era de neapărată trebuinţă, drăghici, r. 74/29. Vasilie Vodă. .. se supune acestei neapărate nevoi, asachi, s. l. ii, 15. La o trebuinţă neapărată sau cînd patria era în primejdie, se chema „ridicarea gloatelor“, bălcescu, m. v. 609. E de neapărată trebuinţă, polizu. Cam aşa fac şi eu ... cerînd poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuinţă, odobescu, s. iii, 39. Pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trişeze. c. petrescu, c. v. 41. N-are neapărată nevoie de cinci sau şase prieteni ca să poată vorbi. arghezi, t. c. 40. Mintea nu le poate fi niciodată la un lucru care nu-i de neapărată trebuinţă. bogza, c. o. 144. (Adverbial) Pedeapsa cea de moarte iaste oare folositoare şi neapărat trebuincioasă? (a. 1773). gcr ii, 87/14. Printre cărţile mănăstirii, reduse acum la cele neapărat trebuincioase slujbei... , am găsit numai un volum manuscript, odobescu, s. i, 460. E neapărat necesar să întrebuinţăm mijloacele de protecţie. stoica, vîn. 128. 4. Adv. în mod necesar (12), cu orice preţ, în orice caz; negreşit (2), musai (12), numai-decît (2), (rar) necesarmente, (învechit şi regional) nepristan (2), nesmintit (3), numai (III 2), (învechit) nelipsit (2). Două mii din ţară cai să cer neapărat, beldiman, e. 10/10, cf. id. n. p. ii, 157/6. Legiuim, ca pe tot anul să se deie ... cîte douăzeci mii ocă sare în drobi di măgle, care sare să se dea neapărat (a. 1828). uricariul, ii, 186/4. Toţi lăcuitorii oraşului să fie datori neapărat să afume lucrurile lor şi să le ţie 3 zile la aer slobod şi curat, cr (1829), 891/24. Măsura acestor versuri începe cu iambi şi daca nu este a doua silabă intonată, a patra neapărat cată să fie. heliade, o. ii, 156, cf. 73. Scoate dintr-această părere toate urmările cîte neapărat izvorăsc dintr-însa (a. 1833). uricariul, v, 343/7. El socoteşte că toate dorinţele sale urmează a să înplini neapărat, marcovici, d. 8/2, cf. id. c. 25/14, valian, v. Mihai cugetă în inima sa că împrejurarea cere neapărat vreo faptă eroică spre a descuraja pe turci şi a îmbărbăta pe ai 1434 NEAPĂRAT — 169 — NEARA săi. bălcescu, m. v. 121. Nu-i destul de a şti carte şi a seri... , mai trebuie neapărat giude-cata nepărtinitoare, cunoştinţa lucrurilor, a lumei şi a oamenilor, russo, s. 4. Trebuie să-ţi pun o decoraţie, neapărat, alecsandri, t. 1115. Trebuia intr-acea noapte ca să sufle vîntul rece, Ca să viscolească-afară ca şi azi, neapărat. MACEDONSKI, O. I, 70, CÎ. DDRF, BARCIANU, alexi, w., şăineanu, d. u. Omul ăsta merită neapărat un bacşiş, rebreanu, nuv. 62, cf. id. R. ii, 229. Bunătatea adevărată cere neapărat inteligenţă şi imaginaţie, camil petrescu, u. n. 65. Abia am răzbit... să ajung pînă aici. .. Vreau să-ţi vorbesc ceva neapărat, c. petrescu, c. v. 254, cf. 73. Stai. Stai aşa. Asta trebuie fotografiat. Neapărat fotografiat, sebastian, t. 69. Trebuie neapărat să mă duc la Bucureşti. bart, s. m. 86. Pentru a da o idee mai completă despre marele scriitor, studiul său trebuia neapărat completat cu acela al artei sale. vianu, s. 147. La două puncte distincte vor corespunde neapărat pătrate distincte, stoilov, t. f. 20, cf. 161, 162. Trebuie neapărat să le dăm posibilitatea de a-şi culege singuri şi ceva hrană naturală. c. antonescu, p. 53. Domnul director zicea că la anul te bagă neapărat, dacă nu la normală, la seminar, pas, z. i, 250. De ce vrei neapărat să fii ridicol? baranga, r. f. 25. Un fierar are neapărat trebuinţă de un ajutor, tudoran, p. 110. Vorbeau . .. despre oamenii care trebuie neapărat împroprietăriţi, t. popovici, se. 230. Peste cîteva zile trec eu neapărat pe la tine şi-ţi las ce-ţi trebuie, barbu, ş. n. 92. In comisiile ele omologai e să fie atraşi mai activ şi profesionişti ai activităţilor estetice: artişti plastici, decoratori ... şi neapărat creatorii de prototipuri din ramura producătoare, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 70, cf. 10. <0> E x p r. (Neobişnuit) A fi de-a neapărat = a fi absolut necesar. Spre a se da răspunsuri întemeiate la aceste două întrebări, este de-a neapărat să se consulte. .. chri-soavele ctitoreşti, odobescu, s. ii, 6. 5. Adj. De care nu te poţi lipsi, care este (absolut) necesar (I 1); indispensabil, (învechit, rar) neapărător. Se alcătuieşte darea lor de cîte triizeci lei de gospodari pe an şi osebit cîte trii lei iarăş pe an la cutia satului întru neapăratele cheltuiele a fieştecăruia sat. ar (1831), 253/23. Ale noastre neapărate şi drepte măsuri pentru apărarea naţională, ib. (1839), 121/14. Am scris şi lui Iacovache să-mi găsească vro sută de galbini. Dacă el mi-i va găsi, apoi dumneata să nu-mi cauţi decît o sută, dar almintrele două sute îmi sînt neapăraţi, kogălniceanu, s. 223. Am aflat virtutea sufletească neapărată pentru ca să pot purtă povara nenorocirilor mele. asachi, s. l. ii, 22, cf. valian, v. Sînt unii bătrîni carii ţi se fac neapăraţi, a cărora faţă doreşti s-o vezi. negruzzi, s. i, 300. Îndrăznesc a mă ruga să porunciţi a mi se înlesni şi mijloacele neapărate spre a mă putea duce cu familia pînă la Paris, ghica, a. 638. Şi spui că, adevărat, N-are nimic de mirat, Dar are, fără-ndo-ială, Tot ce e neapărat, alexandrescu, m. 226, cf. pontbriant, d. Instrucţia pedagogică neapărată unui profesor, conv. lit. xi, 40. Muzica a fost preţuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătoreşti. odorescu, s. iii, 101. Toate aceste prevederi sînt neapărate, atila, p. 78. PI.: neapăraţi, -te. — Pref. ne- + apărat. NE APĂRĂTOR, -OĂRE adj. (învechit, rar) Neapărat (6). Bună iaste nestrînsoarea... şi neapărătoare cui va vrea să facă îmblare întru spăsenie şi în împărăţiia ceriului, coresi, ev. 436. — PI.: neapărători, -oare. — De la neapărat. NEAPĂTĂT, -A adj. (într-o poezie populară) Care nu s-a udat, care a rămas neudat. Cine-n lume s-o afla, S-o afla ş-adevăra Să dea-n mare Ca o floare, Să iasă-n vad Ca un brad... Cu calul Neapătat. teodorescu, p. p. 72, cf. 73. — PI.: neapătaţi, -te. — De la apă. NEAPESTÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui a p e s t i t; neîntîrziat, imediat. (Adverbial) După aceasta neapestit... şi altă vînzare au mai aflat. R. greceanu, cm ii, 189. După purceaderea lui, neapestit au trimis şi măriia-sa pre Matei Creţulescu. id. ib. 198. <> Neapestită vrome = fără intîrziere, numaidecît, imediat. Ce neapestită vreme sosi den fugă şi Alecsandru Costin dînd ştire de perirea lui lacomi vătavul de aprozi, m. costin, let. i, 300/15. L-au închis în Edicula cu toată casa lui, iară neapestită vreme căund alt viziriu, îndată l-au slobozit (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 94/19. — PI.: neapestiţi, -te. — Pref. ne- + apestit. NEAPTÎS, -Ă adj. Negativ al lui apus; (învechit) care nu apune, nu trece niciodată; f i g. etern, veşnic. Direptul soare, lumina cea neapusă, strălucirea cea veacinică luminează pre toţi căţi vin cătr-ănsul. vahlaam, c. 184. Mîntuiaşte ceia ce să nădăjduiesc pre tine, maica neapusului soare, roditoarea D[o]mnului. molit-venic (sec. XVII), 310. Bucură-te, căruţă neapusă a soarelui, mineiul (1776), 55rl/18, cf. lb. — PI.: neapuşi, -se. — Pref. ne- + apus. NEARĂ s. f. (Jur.; învechit) Supliment la o lege, lege derogatorie; p. e x t. colecţie de astfel de legi. La neara a părintelui Athanasie patriarhul de Alexandria scrie aşa ... (a. 1644). ap. tdrg. Nearaoa împăratului chir Leu înţeleptul porunceşte... (a. 1652). ap. tdrg. Legea 1439 NEARAT — 170 — NEASCULTĂTOR şi nearaua lui Leon (a. 1753). uricariul, xvi, 303. Împăraţii noştri cei credincioşi... , poronci şi nearale spre împodobirea şi înfrumuseţarea şi starea cătră cei legiuitori adese dînd, au lăsat pildă (a. 1764). ib. i, 308. Precum este a vedea din nearaoa 11 a lui lustinian înperat. maior, ist. biß, cf. CIHAC, ii, 678, murnu, gr. 39, CADE. — Pronunţat: ne-a-. — PI.: nearale. — Şi: neareâ s. f. murnu, gr. 39. — Din ngr. vcapal. NEARÄT, -Ä adj. Negativ al lui arat. (Expr.; regional) A umbla nearat, nesemănat = a umbla de colo-colo, fără rost. Cf. zanne, p. ii, 788, pamfile, j. ii, 130, i. cr. iii, 252. — PI.: nearaţi, -te. — Pref. ne- + arat. NEAREÄ s. f. v. neara. NEARGALÂU s. m. (Regional; peiorativ) Nume dat unei persoane care aleargă tot timpul pentru alţii (Vîlcele-Turda). mat. dialect. i, 82. — PI.: neargalăi. — Din magh. nyargalö „alergător“. NEARTICULAT, -Ă adj. Negativ al lui articulat. 1. (Despre sunete vocale) Emis fără participarea organelor vorbirii; p. e x t. pronunţat neclar, îngăimat, bolborosit; (despre mijloace de comunicare) care nu foloseşte sunete articulate. Pînă cînd sufletul omului nu, s-a înălţat încă la o abstracţiune, pînă atunci nu are cuvinte ci numai gesturi sau exclamaţiuni nearticulate, pentru a-şi exprima dorinţele, maio-rescu, cr. i, 160. Din gîtlej... iese un sunet nearticulat, f (1903), 7. Nu ne-a rămas decît un singur lucru sublim şi acest lucru stă în limba noastră ca şi în limba nearticulată a tuturor vieţuitoarelor, hogaş, dr. i, 36. Am vrut să spun ceva, dar n-am reuşit decît să scot nişte sunete nearticulate, bogza, a. 1. 657. + (Impropriu) Care nu are nici un sens, nici o noimă. Ce vorbeşti, frate Marchiş!... Ce sînt aceste voarbe nearticulate? t. popovici, se. 492. 2. (Gram.) Care nu este însoţit de articol (hotărît); în care cuvintele nu sînt însoţite de articol (hotărît). Tot ce-am spus pînă acum se referă la declinarea nearticulată a substantivelor comune, iordan, g. 86. O altă particularitate a epitetelor adjectivale din prima perioadă a poetului este antepunerea lor în formă nearticulată, faţă de substantiv, vianu, s. 15. 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulaţii, care nu are articulaţii. La sturioni.. . vertebrele nu sînt bine dezvoltate; la aceştia nu o şiră a spinării bine osificată străbate corpul, ci un cordon zgîrcios, nearticulat, c. anto- nescu, p. 38. — PI.: nearticulaţi, -te. — Pref. ne- + articulat. NEASCULT vb. I. Intranz. (învechit) A nu asculta sfaturile, poruncile etc. cuiva, a nu ţine seamă de ele. Iară de nu mă veţi asculta nice veţi face poruncile meale aceastea, ce veţi neasculta de dînsele şi judecăţilor meale, se va îngreuia sufletul vostru, biblia (1688), 91^25, cf. DRLU. — Prez. ind.: neascult. — Derivat regresiv de la neascultare. Cf. neascultător. NEASCULTARE s. f. Negativ al lui ascultare; act de nesupunere, de indisciplină. Le ponoslui pentru neascultarea lor şi-i scoase den raiu. moxa, 347/16. Iară pentru neascultare, Diade-l la pedeapsă mare (sec. XVII), cat. man. i, 183. Toate aceastea le-am răbdat pentru ca să izbăvăsc pre tine şi toată semenţiia ta ce-au intrat aicea pentru neascultarea ta. varlaam, c. 89, cf. 71, st. lex. 168v/2. Eva. .., cu neputinţa neascultării, blestem au aşăzat. mineiul (1776), 13v2/37. Ce răotate, ce pagubă ne-au adus la tot neamul omenesc neascultarea aceaia şi pofta nelegiuită, molnar, ret. 90/14, cf. drlu. Pentru lenevire, nesîlinţă, neascultare... vor afla loc canonisiri şi pedepse, ar (1829), 1872/4. Neascultarea ce îmi făcuşi va fi în sufletul tău o aducere-aminte foarte jalnică întru toată viaţa ta. GORJAN, H. IV, 62/24, cf. VALIAN, V. — Pref. ne- + ascultare. NEASCULTĂTOR, -OARE adj. (Adesea substantivat) Negativ al lui ascultător; (persoană) care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. e x t. (om, mai ales copil) rău, obraznic. Se fie urîtori de Dumnezeu, ocărîtori, trufaşi, neascultători de părinţi. neagoe, înv. 17/14. Ascultă de el şi nu fi neas-cultătoriu pentru că nu va îngădui ţie. biblia (1688), 561/4. Romanii acealea mai mult ca să dea groază şi spaimă vrăjmaşilor şi supuşilor lor celor neascultători le făcea. c. cantacuzino, cm i, 19. El află turma neplecată şi neascultătoare şi bisearica izvrătită şi cu obiceaiuri reale. anon. cantac., cm i, 86. Gîlcevile dentr-înşii n-au mai lipsit, ci tot cînd una să potoliia, alta să începea făcînd toate de capetile lor, fiind toţi mari şi neascultători. R. greceanu, cm ii, 132. De prădări a se feri, Căci toţi neascultătorii de sabie vor pieri, beldiman, e. 29/16, cf. drlu, valian, v. Cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca fraţii Cei răi şi neascultători. iosif, v. 36. Era un copil peste măsură de mintos şi fără seamăn de neascultător, teodo-REANU, M. u. 161, Cf. ALR I 1 560. . 1446 NEASEMĂNAT — 171 — NEASTÎMPĂR — PI.: neascultători, -oare. — Pref. ne- + ascultător. NEASEMĂNAT, -Ă adj. 1. (Învechit) Negativ al lui asemănat; care nu seamănă cu altcineva sau cu altceva; (despre mai multe fiinţe sau lucruri) care se deosebesc între ele. Cf. drlu. Dorul învăţăturilor nu numai că înfrăţeşte pe locuitorii unei ţări, ci încă şi oamenii neasemănaţi cu religia, cu limba şi cu legile. ASACHI, ap. DDRF. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic, care nu are pereche deoarece depăşeşte limitele, însuşirile obişnuite; fără seamăn, incomparabil, inegalabil, unic, (livresc) neasemuit, (învechit) nesemuit, neurmat (2). Neasămănată iaste pacea cea cerească, varlaam, c. 319. Pururi să proslăvăsc mila ta ci [= cea] bogată, Cu bunătate şi dragosti ci niasămănată (sec. XIX), cat. man. i, 321. Curajul, sumeţia şi neoboseala lor slnt neasă-mănate. ar (1839), 18x/15. Pe o clmpie Mare, bogată, Urmă odată O bătălie Aspră, cumplită, neasemănată, alexandrescu, o. i, 316. Săpăturile ce se fac descopăr... răzleţe amintiri dintr-o lume de neasemănaţi viteji, vlahuţă, ap. cade. S-a hotărît neasemănatul măiestru a trezi la nouă viaţă.. . singura revistă muzicală de dincoace de Carpaţi. f (1906), 21. Caragiale ... a simţit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease in închipuirea sa, ajutat de o putere neasemănată de expresie, ibrăileanu, sp. cr. 219. E foarte greu să ne stăplnim admiraţia faţă de neasemănatele panorame ce ne oferă din belşug aceste creste de munţi, stoica, vîn. xiii. Se formau ca mărgărintare In furidul sufletului lui, neasemă-natele-i poezii lirice, sadoveanu, e. 132. Femeile se uitau la rochie şi se minunau de neasemănata ei frumuseţe, popescu, b. ii, 107. <$> (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prepoziţia „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) O privelişte neasemănat de frumoasă. + (Adverbial; precedînd un adjectiv la gradul comparativ, intensifică ideea de superioritate) Incomparabil. Ne vedem totuşi siliţi a ne ocupa pentru veacul al 18-lea neasemănat mai mult cu evenimente bisericeşti, bariţiu, p. a. i, 318. Necesitatea cltorva sute de funcţionari calificaţii era evidentă; greutatea Insă de a-i afla calificaţi din toate punctele de vedere se simţea neasemănat mai greu declt în oricare alte timpuri, id. ib. ii, 631. Frecvenţa cuvintelor de obîrşie slavă e ... neasemănat mai mică declt a celor moştenite din latineşte, puşcariu, l. r. i, 278. + (Rar) Curios, ciudat. Vedeam.. . mulţime de nişte măscări-ciuni de oameni neasemănaţi, cu obrazele negre. mineiul (1776), 28rl/30. — PI.: neasemănaţi, -te. — Pref. ne- + asemănat. NEASEMENEA adj. invar. Negativ al lui asemenea. Cf. tomici, î. 38/17, barcianu, gorovei, c. 137. + (învechit) Inegal. Cf. şincai, înv. 8. — Pref. ne- -f asemenea. NEASEMUIT, -Ă adj. (Livresc) Negativ al lui asemuit; neasemănat (2), (învechit, rar) nepotrivnic. Autorul a arătat un dar de care rămli mirat, preţiosul şi neasemuitul dar . .. care-l va face neimitabil. gherea, st. cr. i, 10. In Italia... se deşteptară barzii, cari adunlnd zdroabele risipite ale unei frumuseţi neasemuite . .. , au învăţat pe popoarele moderne ce este farmecul vieţii, f. (1903), 2. Apele fluviului se îndreaptă spre mare, urmărite de priviri care încep să viseze la marile depărtări şi neasemuita frumuseţe a lumii, bogza, m. s. 24, cf. id. c. o. 61. Din pricina oboselii şi a trudei faţa fetişcanei avea o frumuseţe neasemuită, stancu, r. a. iii, 219. <0» (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Transformarea socialistă a agriculturii, această operă neasemuit de grea şi de complexă, cere ca o condiţie a realizării ei cu succes, ajutorul ştiinţei înaintate, contemp. 1953, nr. 350, 5/1. + (Rar) Curios, ciudat. Rareori s-au alcătuit laolaltă mai multe şi mai ciudate însuşiri dezbinate ca să dea naştere unui corci mai neasemuit. arghezi, c. j. 97. N-avea importanţă că mai tlrziu a uitat să-i repete această neasemuită părere, camil petrescu, o. ii, 127. — PI.: neasemuiţi, -te. — Pref. ne- + asemuit. NEASFIĂ s. f. v. nisiia. NEASTĂMPĂRĂT, -Ă adj. v. neastîmpărat. NEASTÎMPĂR s. n. sg. Negativ al lui astîmpăr; faptul de a fi neastîmpărat (1); starea celui neastîmpărat; nevoie de mişcare, de acţiune continuă, vioiciune, dinamism; p. e x t. (stare de) agitaţie, nelinişte, tulburare; nerăbdare; (rar) neastîmpărare, (regional) neastîmpărătură. Omul... cu un neînţeles neastlmpăr, face planuri şi feluri de închipuiri. marcovici, d. 3/28, cf. polizu. Mă asculta qu o nerăbdare ce se vedea In neastlmpărul său. negruzzi, s. i, 255, cf. 108, ii, 281. Caii. .. Muşclnd de neastlmpăr zăbala ce-i ţinea... La sunete de luptă pe clmp îşi luau zborul, alexandrescu, m. 30, cf. pontbriant, d. Şi simte-un neastlmpăr in inima-i vergină Sub galişa ochire a fetei ce suspină, alecsandri, poezii, 320. Ce neastlmpăr va fi făclnd pe zeiţă să calce aşa iute pămlntul? odobescu, s. iii, 55, cf. 78. Nu este vînător, cit de vechi, cit de ispitit, care să-şi poată stăplni neastlmpărul. gane, n. i, 127. Stam toţi în picioare, tremurind de neastlmpărul emoţiei, caragiale, o. iv, 129, cf. i, 76. Se potolise neastlmpărul copilăresc şi năvălnicia adeseori sălbatică, slavici, o. ii, 79. El râmase 1452 NEASTÎMPĂRARE — 172 — NEASTÎMPĂRAT intr-un neastâmpăr ce-l chinuia mai cumplit decit moartea, ispirescu, l. 45, cf. 258. In neastâmpărul său, pitarul părăsea, din vreme în vreme, prunăria din dosul caselor... şi alerga spre casă. macedonski, o. iii, 5. Margareta, în neastâmpărul aşteptării, trecea mereu prin sală. vlahuţă, o. a. 123. Un neastâmpăr bolnav se lega de el. f (1897), 39. Parcă mi-e inima-nghe-ţată De-atîta neastâmpăr, coşbuc, s. 106. Grija călătoriei îl pusese într-un neastâmpăr, că nu-şi mai găsea loc. bassarabescu, s. n. 16. S-a dus să-şi ucidă neastâmpărul şi nerăbdarea prin cele păduri cu fiare de vînat. galaction, o. 71, cf. 98. Bătrînul mergea ... cu inima plină de neastâmpăr copilăresc, ca în ziua aceea de pomină, popa, v. 179. Numai neastâmpăr, nerăbdare şi dogoare de rug, el trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea, arghezi, t. c. 64, cf. 24. Şi l-a cuprins un neastâmpăr pe care el-însuşi greu îl înţelegea, v. rom. martie 1955, 252. Nu mai putea suferi în preajmă-i neastâmpărul nepoţilor, pas, z. i, 27. O grijă, un neastâmpăr o chema acasă, demetrius, a. 95. Era oprimat, frămîntat de un neastâmpăr rece, duşmănos, ca o febră. t. popovici, se. 105. Biata păstoriţă, ofelită de dor şi neastâmpări muri. şez. viii, 72. (F i g.) Şi-ntr-al vieţii neastâmpăr Doar copacii mai sînt trişti, goga, poezii, 290. ^Loc. adj. în neastîmpăr = care se află în (continuă) mişcare; p. ext. agitat, neliniştit (2). Se preîmblă prin casă în neastâmpăr şi pe gînduri, apoi cîntă în cele din urmă. pr. dram. 135. în aer zbor nechezuri, comănzi resunătoare Şi caii-n neastâmpăr frămîntă-n loc pămîntul. alecsandri, poezii, 220, cf. 235, 286, 335, ddrf. Iarna veni viforoasă şi plină de semne de spaimă. Pînă şi marea-n neastâmpăr acum amorţise la ţărmuri. anghel-iosif, c. m. ii, 100, cf. 37. Ca un stup în neastâmpăr Zgomotă grădina mare, Plină de boieri şi oaste, iosif, v. 121. In neastâmpăr, cu pălăria uneori pe ceafă, alteori pe ochi, cazangiii aveau aer de comandanţi, pas, z. i, 212. <£• Loc. adv. Cu neastimpăr = fără răbdare, cu nervozitate. Începe a se învîrti prin casă cu neastâmpăr, creangă, p. 24. Flămînzilă şi Se-tilă... aşteptau cu neastâmpăr, fiind rupţi în coş de foame şi de sete. id. ib. 261, cf. id. a. 5. Se pregătea cu neastâmpăr să-şi primească copiii. slavici, o. ii, 23. Toţi mesenii... se mişcară cu neastâmpăr fiindcă pricepeau acum că din acest răspuns li se hotărăşte soarta, c. petrescu, r. dr. 11. + F i g. (Rar) Spirit de revoltă, de nemulţumire (2) profundă. Carol al VllI-lea era înştiinţat că dacă vrea să domnească, trebuie ... să reprime cu asprime neastâmpărul nobililor, oţetea, r. 155. — Pref. ne- + astimpăr. NEASTÎMPĂRARE s. f. sg. (Rar) Negativ al lui astîmpărare; neastimpăr. Cf. valian, v. Cu ce neastîmpărare le-am ascultat pînă în sfîrşit 1 rărac, ap. tdrg. Cine nu ştie că înainte d-a începe o furtună toată lumea simte ca o păclăială, o ancsîetate (neastîmpărare), o greutate de răsuflare şi o slăbiciune în tot corpul? barasch, m. iii, 102/21, cf. pont-briant, d., costinescu, alexi, w., tdrg. — Pref. ne- + astîmpărare. NEASTÎMPĂRAT, -Ă adj. Negativ al lui astîmpărat. 1. Care nu se astîmpără sau care nu poate fi astîmpărat, nedomolit, (învechit şi popular) neostoit; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu, agitat; nesupus, rebel, recalcitrant; turbulent, (învechit) neaşezat (2). Carile ... sluji-toriu şi boiarinu va priimi să-i ia fămeaia spre pofta sa cea neastâmpărată şi nu-i va gîndi rău? ureche, l. 158. Turcii pre obiceiul lor cel spurcat şi neastîmpăratu de lăcomie, trimiseră de cerea bani. id. ib. 204. Că noi, după neastîmpăraţ [sic I] şi rău nărav ce avem,.. . neîncetat am făcut îndrăzniri a vinde vin şi rachiu (a. 1794). iorga, s. d. xiv, 150. Un norod asuprit foarte, dar falnic, neastâmpărat, beldiman, e. 2/5. Fieşcare trebui să-ş păzască haractirul său; tu ai al tău de om neastâmpărat, ar (1839), 35745, cf. 471/42, valian, v. Ţara era liniştită, căci Radul ştia a ţine în respect pe neastâmpăraţii săi vecini, negruzzi, s. i, 106, cf. pontbriant, d., costinescu. Purici mulţi nu făcea el într-un loc... , căci era duh neastâmpărat şi neîmpăcat chiar cu sine însuşi, creangă, a. 135, cf. bar-cianu, alexi, w. Fu înlocuit în atribuţiile lui de predicator de Ioan Abrami sau Abramios, şi el preot şi un personagiu foarte neastâmpărat. iorga, l. i, 429. Inima-i era plină de o bucurie neastâmpărată, rebreanu, r. i, 226. De ce nu s-a remăritat? Nici firea ei neastâmpărată, nici tinereţea, nici frumuseţea nu o îndatorau să păstreze doliu pe viaţă. pas. z. i, 92. <£> (Substantivat) Ca nişte neastâmpăraţi, sfătuindu-se între ei, s-au sculat doi dintr-înşii... şi s-au dus la Ţarigrad (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 150/10. Alţi neastâmpăraţi ai opiniei şi condeiului, arghezi, b. 122. <£> F i g. Nimic nu era schimbat: acelaşi cîmp verde, înflorit, aceleaşi ape iuţi şi neastâmpărate ale Trotuşului, care curg fără repaos pe aşternutul lor de prund. gane, n. iii, 9. Zăpada s-a dus. Petice de gheaţă mustesc din loc în loc sub noroiul încropit în mici izvoare neastâmpărate ca puii de şarpe. bassarabescu, ap. vianu, m. 223. Departe de tot pe întinderea asta mişcătoare, neastâmpărată, un punct negru se desprinde ... se apropie . . . trei catarge se deosebesc bine. bart, s. m. 18. Oltul neastâmpărat şi răzvrătit şi-a ales drumuri primejdioase, pe care a pornit cu năvala nestăvilită a tinereţii, bogza, c. o. 11. + Care trădează, arată, exprimă neastîmpăr. Buzele-i subţiri şi încreţite, ochii săi mici, vioi şi pătrun- 1454 NEASTÎMPĂRAT — 173 — NEAŞEZAT zători, n&rile-i largi şi neastimpărate dovedeau . . . duh sprinten şi isteţ, odobescu, ap. vianu, m. 196. +(învechit, rar; despre climat) Care prezintă mari diferenţe; excesiv. Văzduhul aceştii ţări iaste neastîmpărat. . . sînt călduri mari şi aciiaşi frig şi omeţi mari. ureche, L. 115. 2. (Mai ales despre copii; in opoziţie cu liniştit, cuminte) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat, nebun (13), (rar) neostoit; p. ext. obraznic, rău; (regional) neastîmpărător, neaşezat (3). Cf. polizu. Mare neasămpărată-i, bat-o pîrdalnicu! Ne face zile fripte, alecsandri, t. 938. Dar vremea trecea cu amăgele şi eu creşteam pe nesimţite; şi. . . mă făceam tot mai neastîmpărat. creangă, a. 36, cf. 14. Frate-meu cel mare, nătîng şi neastîm-părat cum îl ştii, fuga la uşă să deschidă, id. p. 27, cf. 315. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiet aşezat şi înţelept, slavici, n. i, 150. Unii copii neastlmpăr aţi.. . încep şi ei a plînge şi a striga, marian, s. r. i, 175. Pe cît era de frumoasă, pe atîta era şi de zburdalnică, neastîmpărată şi neascultătoare, f (1903), 331. Te spuitătănă-tău să te-astîmpere, că eşti neastîm-părată. delavrancea, o. ii, 199. Tare-i neastîm-părat şi nebunatic băiatul ăsta! clătină din cap o femeie, rebreanu, r. ii, 33, cf. id. i. 13. Neastîmpărat din fire, Eminescu nu era copil dintre aceia să stea multă vreme lingă vatră. călinescu, e. 53. Eram subţirică, iute şi neastîmpărată. sadoveanu, o. vm, 45. Bătea cu papucul fundul vreunui nepot neastîmpărat. t. popovici, se. 134, cf. 161. Băieţii aceştia-s foarte neastîm-părati. Corn. marian, cf. alr i 1 568/808, alr ii 3 678/192, 520, 784, 791, 928, 3 739/192. <0* (Substantivat) La fereastra lui Moş Gheorghe stau neastîmpăratele celea de Mărica şi Catinca şi-i tot strigă să se gătească mai iute. sp. popescu, m. g. 23. Ce te mai zbînţuieşti atîta, neastîmpă-ratule ! Com. marian. + (Despre ochi; p. ext. despre privire) Care exprimă vioiciune, zburdălnicie; jucăuş. O femeie trecută de treizeci de ani, de statură mijlocie, uscăţivă la faţă cu doi ochi mici,... neastîmpăraţi şi răutăcioşi, sandu-aldea, a. m. 40. Clipeşte des din ochii mici, veseli şi neastîmpăraţi. stancu, u.r.s.s. 154. 3. Tulburat, neliniştit, nervos (3), agitat; nerăbdător (2). Se părea neastîmpărat, vorbea singur şi se cunoştea că meditează... o nouă moarte, negruzzi, s. i, 143, cf. pontbriant, d., costinescu. Merge... tot mai iute, tot mai neastîmpărată, tot mai îmbătată de fericirea apropierii. slavici, n. 1, 103. Se plimbă prin birou neastîmpărat, nerăbdător. Mereu îşi scoate ceasornicul, mereu priveşte pe fereastră, vlahuţă, o. a. 208. Mă plimbam neastîmpărat, ca argintul-viu, privind cu ochi nesăţioşi geamlîcurile. ciauşanu, r. scut. 12. Pochinzerul cel gros şi neastîmpărat făcu porneala. iovescu, n. 227. 4. (Rar; despre vremuri, stări) Tulbure, zbuciumat. Timpuri neastimpărate. ddrf. — PI.: neastîmpăraţi, -te. — Şi: (învechit) neastâmpărât, -ă adj. — Pref. ne- + astâmpărat. NEASTÎMPĂRĂTOR, -OARE adj. (Regional; despre copii) Neastîmpărat (2) (Balta Doamnei-Ploieşti). alr i 1 517/746. — PI.: neastîmpăraţi, -te. — De la astîmpăra. NEASTÎMPĂRĂTTJRĂ s. f. (Regional) Ne-astîmpăr. Com. marian. — Neastîmpărat + suf. -ură. NEAŞEZĂRE s. f. (învechit) Negativ al lui aşezare; tulburare, dezordine; răzvrătire; neînţelegere, ceartă, discordie, conflict. Iar la Moscu să treacă solii prin ţara lui, nu au suferit, nici au lăsat, pentru neaşezarea ce avea cu Moscul, ureche, l. 136. Pentru că unde e rlv-nire şi prigonire, acolo e neaşezare şi tot lucrul defăimat, biblia (1688), QiV-fH. Murit-au acest craiu tlnăr, născut şi crescut tot in zarve şi în neaşezări, nu fără prepus de otravă, n. costin, l. 413. Împăratul Suliiman auzind de acele nebunii ale moldovenilor şi de neaşăzările lor, să mira ce va să facă. R. popescu, cm i, 288. Rămăseseră însă, în domnia lui Duca Vodă, puţine aşezări de creştini pe acea vale bogată, căci, cu puţini ani înainte, iernaseră tatarii fărîmînd şi splrcuind, urmlnd după dlnşii răutăţile prădăciunilor leşeşti, foametea neaşezării şi ciuma lui Dumitraşcu Vodă. sadoveanu, o. x, 76. + P. ext. Neastîmpăr. Cf. lb, valian, v. — PI.: neaşezări. — Pref. ne- + aşezare. NEAŞEZĂT, -Ă adj. Negativ al lui a ş e -z a t. Cf. arghezi, b. 7. 1. (Astăzi rar) Care nu are locuinţă statornică, care nu este stabilit nicăieri; p. ext. care nu are rosturi de viaţă statornică. Scriitorii dentăiu n-au aflat scrisori, ca de nişte oameni neaşăzaţi şi nemernici, mai mult proşti declt să ştie carte, ureche, l. 58. Perit-au atunce multe vite a lăcuitorilor iar a bejenarilor aşaşi au pierit mai de tot fiind ei nişte oameni neaşezaţi. neculce, ap. hem 2007. + (învechit; despre domnie, treburi) Care nu este (încă) definitiv. Domniia Tomşiăi iaste neaşezată, că steag de la împărăţie încă nu-i venise, ureche, l. 176. 2. (învechit) Dispus spre tulburări, spre nesupunere; neastîmpărat (1). Iară craiul au făcut sfat, ce va face cu această ţară mişcătoare şi neaşezată, ureche, l. 79, cf. valian, v. Ţara aceasta neaşezată, cu oameni aşa de răi şi de schimbători, sadoveanu, z. c. 126. + (Despre vremuri, stări) Tulbure, zbuciumat. Am aflat 1468 NEAŞEZĂMÎNT — 174 — NEATINS de războaiele şi timpurile neaşezate care sînt la Moldova, sadoveanu, o. x, 20. 3. (Regional; despre copii) Neastîmpărat (2) (Nojorid-Oradea). Cf. alr i 1 517/320. — PI.: neaşezaţi, -te. — Pref. ne- + aşezat. NEAŞEZĂMÎNT s. n. (învechit, rar) Negativ al lui a ş e z ă m i n t; neînţelegere, ceartă, discordie, conflict. Fiind pricină de neaşezămînt între monastirea Solea, cu ungurii (a. 1764). URICARIUL, XXI, 186. — Pref. ne- + aşezămînt. NEAŞTEPTARE s. f. (Rar) Negativ al lui aşteptare. Cf. gcr i, 81/6. <0> L o c. adv. (învechit) Cu neaşteptare = imediat, neîntîr-ziat. Ar dori să capete un asemine odor spre a urma cu dezlegarea ţifrelor, lucru ce ar pute cu neaşteptare să aducă la descoperirea unui rezultat de ştiinţe, ar (1829), 1412/4. — Pref. ne- + aşteptare. NEAŞTEPTĂT, -Ă adj. Negativ al lui aşteptat; care nu este aşteptat, dorit; p. ext. care vine prin surprindere, la care nu te aştepti, neprevăzut, nebănuit (2), surprinzăto r; care este deasupra aşteptărilor, negîndit (2), nesperat; nenădăjduit (2). Face pace neaşteptată cu craiul Sapore. şincai, hr. i, 20/33. Toate era sfărmate şi amestecate într-un haos neaşteptat. ar (1838), 622/38. Faime de acestea tendenţioase pe noi românii ne dor, însă nu ne vin de loc neaşteptate, rariţiu, p. a. iii, 112. Mi-aţi adus o veste atît de neaşteptată, că, zău, nu ştiu cum să vă mulţumesc! alecsandri, t. i, 300. Stă-pînul stărui ca să afle pricina acestei neaşteptate hotărîri. odobescu, s. iii, 45. Lăuda pe fiul de împărat pentru o aşa nimerită şi neaşteptată alegere, ispirescu, l. 38. Poate că încă un motiv al neaşteptatei măsuri sîngeroase venite de la un om aşa de bun era tocmai întoarcerea lui Dimitrie. iorga, l. i, 318. Ceva neaşteptat mă pironi pe loc. hogaş, dr. i, 37. Un pact care a doua zi răspundea într-o manevră neaşteptată la Cameră, c. petrescu, c. v. 178. In faţa acestei descoperiri neaşteptate, rămăşiţa de îndîr-jire a lui Tudor Şoimaru pieri ca printr-un farmec, sadoveanu, o. v, 595. Intervenţiile personale, unele ciudate şi neaşteptate, oprescu, i. a. iii, 18, cf. 35. Teamă mi-a fost de lacrima ta, fată, Şi ea s-a ivit neaşteptată, arghezi, vers. 303. Poetul ne surprinde prin adevărul neaşteptat al notaţiei sale. vianu, s. 30. Cînd tăcu, îl întrebă neînţelegătoare, cu o îndîrjire feminină neaşteptată, camil petrescu, n. 144. Se vedea cît de colo că întîlnirea asta neaşteptată nu-i bucura, galan, b. i, 289, cf. ii, 43, 178. Unde-i domnul lacomachi? întrebă vizitatorul neaşteptat, tudoran, p. 15. Anghel îşi plecă fruntea încet, cuprins de o neaşteptată oboseală. preda, d. 58. Bătrîna se gîndi cu o mulţumire neaşteptată, t. popovici, se. 47, cf. 62. Poate era puţin speriat şi cu siguranţă mîniat de întîmplarea asta cu totul neaşteptată, barbu, ş. n. 126. Prilejuieşte astfel celor patru fraţi... o întîlnire neaşteptată, contemp. 1962, nr. 796, 2/7. Sportul, desigur, ar putea oferi tot felul de scene tari, întorsături neaşteptate, tribuna, 1962, nr. 267, 2/2. <£■ (Adverbial) Omul dinăuntru ridică neaşteptat ochii spre fereastră şi cercetă întunericul bănuitor, c. petrescu, s. 34. Sînt nenorociri care pot veni neaşteptat, să curme cea mai calmă şi durabilă fericire, id. î. ii, 271. (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Neaşteptat de bine. — PI.: neaşteptaţi, -te. — Pref. ne- + aşteptat. NEATENT, -Ă adj. Negativ al lui atent; care nu are atenţia concentrată asupra cuiva sau a ceva; p. ext. distrat, absent, împrăştiat; care arată, care trădează lipsă de interes, indiferenţă. Este uşor, pentru oamenii neatenţi, să se amestece diversele funcţiuni ale reflexivului. iordan, g. 200. Toamna a ţipat c-un trist accent, Văzul cade neatent, bacovia, o. 73. Dacă cugetele mele, din ce în ce mai neatente la înfăţişările din lumea aceasta, mă iartă să mai cred că îmi aduc bine aminte, tînăra persoană ... era cam de aceeaşi vîrstă cu mine cel de acum. galaction, o. 57. In sală era zgomot mult, dar nimeni nu era neatent sau plictisit, galan, b. i, 392. — PI.: neatenţi, -te. — Pref. ne- + atent. NEATENŢIE s. f. Negativ al lui atenţie; lipsă de atenţie, (rar) neîngrijire (2); atitudine, gest, vorbă etc. care vădeşte lipsa de atenţie (faţă de cineva). O mică neatenţie, o privire nepăsătoare, poate involuntară ... sînt nişte lovituri de cuţite pentru inima ei. f (1897), 346. Din neatenţia chirurgului pot avea loc hemoragii în măduvă, ygrec, m. n. 6. Parc-am fi la o masă de bridge şi — fără voia mea — din neatenţie, din neglijenţă, m-aş uita în cărţile dumitale. sebastian, t. 61. — PI.: neatenţii. — Pref. ne- + atenţie. NEATÎNS, -Ă adj. 1. Negativ al lui atins; care nu este sau nu a fost atins, folosit, consumat etc. de nimeni sau de nimic; p. ext. întreg, intact. Cf. drlu. Caierul de burungic din furcă şi suveica stativelor... stau părăsite şi neatinse, Manda nu se mai ocupa dedt de călărie şi vînătoare. negruzzi, s. i, 107. Piei din aste locuri neatinse şi curate, Domnite de-al meu soare, copil fără păcate 1 alecsandri, poezii, 319, cf. eminescu, o. rv, 14. Ai bonurile 1464 NEATÎRNARE — 175 — NEAŢALUŞ de împroprietărire neatinse, d. zamfirescu, v. Ţ. 47. Lăsă mincarea aproape neatinsă şi se ridică, voind să treacă în cameră să se culce. agîrbiceanu, a. 49. împinse farfuria neatinsă. c. petrescu, c. v. 28. încălţămintea ţi-este neatinsă. arghezi, vers. 209. Din adîncurile Caspicei, neatinsele avuţii de petrol sînt scoase pentru întiia oară la suprafaţă şi dăruite oamenilor. scînteia, 1954, nr. 2 889. <> Apă neatinsă — apă neîncepută, v. neînceput. Cerui apă din izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. Cerui apă neatinsă, Ea mi-o dă cu dor aprinsă. alecsandri, p. p. 237. ^ P- e x t. Neschimbat (2). Cei mulţi, necărturarii, vorbesc limba aşa cum este, o păstrează neatinsă, iorga, l. ii, 320. în fondul principal de cuvinte s-au păstrat neatinse tocmai cuvintele care sînt mai legate de structura gramaticală, l. rom. 1953, nr. 3, 99. 2. Fig. (învechit) Curat, imaculat; virgin. De lumină frumoasă şi neatinsă încungiurat. varlaam, c. 95. Poale zice fieştecine că sîntu ca o fecioară neatinsă şi nesilită, ureche, l. 114. 3. (învechit, rar) Care nu a fost amestecat, compromis (intr-o acţiune). Fost-au la acea faptă a Gheucăi supt prepus şi Gavriliţă vornicul, ţiindu-i Gheuca o nepoată de sor. Ci Duca Vodă era om înţelept, au cercat şi l-au aflat drept, neatins la nimică. n. costin, let. ii, 22/23. 4. Pe care nu-1 poţi atinge, impalpabil; la care nu se poate ajunge, inaccesibil. Cf. valian, v. Culmi neatinse. — PI. : neatinşi, -se. — Pref. ne- + atins. NEATÎRNĂRE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui atîrnare; spec. independenţă (politică). V. autonomie. Trebuie dar fiecare norod să-şi aibă neatîrnarea sa. heliade, o. ii, 419. Folosurile ce au eşit pentru omenire în anul 1829: neatîrnarea Americei..., slobozenia Gre-chiei. .., deschiderea Dardanelelor. ar (1830), 182/1, cf. 172/12. Cererea de a să alunga un cetăţean sviţer nu este potrivită cu driturile de neatîrnare a unui stat. ib. (1838), 3492/15. Muntenegrenii ... din veacuri în veacuri ş-au păzit neatîrnarea sa, aşa ăt însuş turcii nu i-au putut supune, gt (1838), 641/38. Am îmbătrînit cu arma-n mînă ş-am cunoscut ce plătesc moldovenii la luptă cind îşi apără ţara şi neatîrnarea lor. alecsandri, t. 1489. Ţin la ţară, ţin la neatîr-nare; Ţin ca să-mi fac neamul lăudat şi mare. bolintineanu, o. 46, cf. 39, 159. După moartea lui Camoens, ţeara lui a gemut 60 de ani sub jugul spaniolilor. Dar apoi şi-a redobîndit neatîrnarea. f (1880), 345. , — Pref. ne- + atîrnare (după fr. indépendance ). Cf. n e a t î r n a t. NEATÎRNAT, -Ă adj. (Astăzi rar) Negativ al lui atîrnat; care nu depinde de cineva sau de ceva, independent, (învechit) nedependent; spec. independent din punct de vedere politic. V. autonom. Sublimul este atît de neatîrnat de meşteşug, încît se poate vedea şi auzi şi chiar de la oameni cu totul fără învăţătură, heliade, o. ii, 30. Cu cît omul să poate încredinţa mai mult în puterile sale. .. , cu atîta este mai neatîrnat şi mai destoinic de orice bine. marcovici, d. 11/8. Mecsicanii s-au declarat neatîrnaţi şi au bătut îndelungat război cu spaniolii Evropei. ar (1837), 501/22. Belgia va rămînea un stat neatărnat şi neutral, ib. (1839), 592/24. Românii din Dacia veche.. . întemeiară deosebite staturi mici, pe la secolul al X-lea şi al XI-lea, cari, în secolii al XÎII-lea şi al XIV-lea, se întrupară printr-o mişcare de unitate în două staluri neatîr-nate, al Ţerei Româneşti şi al Moldovei, băl-cescu, m. v. 7. Mitropolia Moldovei care până atunci era închinată la Ohrida, fu prochiamată liberă şi neatîrnată. negruzzi, s. i, 240. Percepţie ... în totul neatîrnată în existenţa şi calitatea ei de orice facultate a sufletului, conta, o. c. 57. în o poveste, catastrofele se petrec şi se înşiră neatîrnate unele de altele, caragiale, o. v, 248. Moldova a fost de două ori descălecată. .. , a doua oară ca stat neatîrnat, de către Bogdan. xenopol, i. r. iii, 44. Ţările româneşti se declaraseră neatîrnate şi, alăturîndu-se oştilor ruse, porniseră cu război asupra hainului Imperiu otoman, tudoran, p. 60. <£> F i g. Entuziasmul meu era Intr-adevăr nebiruit faţă de luciurile şi stufăriile acelor lacuri, ţinut neatîrnat al sălbă-tăciunilor aripate, al peştilor şi racilor, al vidrelor şi vulpilor, sadoveanu, n. f. 53. — PI. : neatîrnaţi, -te. — Pref. ne- + atîrnat (după fr. indépendant). NEATÔCMA adj. (învechit, rar) Negativ al lui atocma; care nu se poate compara cu altcineva sau cu altceva (dintr-un anumit punct de vedere). Văzindu-să Ludovic neatocma la putere cu turcul, trimis-au pre la toate crăiile creştineşti soli cerşind agiutoriu. n. costin, l. 382. — Pref. ne- + atocma. NEATOCMĂT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui atocmat; inegal. /: Cum să închi-puieşte numărul rămăşiţii? — R: Cu două numere neatocmaie şi cu o linie prin mijloc, cel mai mic să chiamâ numărătoriu ..., cel mai mare să chiamă numinătoriu. amfilohie, e. 42/17. — PI. : neatocmaţi, -te. — Pref. ne- + atocmat. NEAŢALtÎŞ interj. (Prin sud-estul Munt., în colinde) „Bună dimineaţa la Moş-Ajun“. pamfile, cr. 11. Prin jud. Ialomiţa, pe-ahcuri, în loc de „Buna dimineaţa la Moş-Ajun“, colindătorii, prescurtînd, zic : Neaţaluş, Neaţaluş, Ne dai, lele, ne dai? id. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. dr. iii, 874. 1469 NEAUĂ — 176 — NEBĂGA NEĂUĂ s. f. v. nea2. NEAUZÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui a u % i t; (despre sunete, zgomote sau surse de zgomot) care nu se aude; p. e x t. (învechit) care nu se înţelege (bine), confuz, nedesluşit. Şi aşe, cîţi mai de nainte era ascultători, atiţia atunce se făcură învăţători, dintr-a cărora cuvinte şi sfaturi alta ceva nu se înţelege fără numai chiote netocmite şi huete neauzite, cantemir, ist. 32, cf. drlu, valian, v., bacovia, o. 249. + (Substantivat, n. pl.; în expr.) Auzite şi neauzite = lucruri, fapte de tot felul, cunoscute şi necunoscute de cineva. Cf. zanne, p. ii, 483. 2. Care sau cum nu s-a mai auzit, care sau cum nu s-a mai pomenit, care întrece tot ce se ştia de mai înainte, care n-are precedent; p. ext. extraordinar; nemaiauzit, nemaipomenit. Şi tot într-acela an, [au venit] lăcusteale neauzite vacurilor. m. costin, ap. gcr i, 201/2. Nespusă mulţime de unguri au tăiat, făcînd ucidere neauzită, carea nu s-au mai făcut într-o bătaie din veac. şincai, hr. i, 266/23. Că întru adevăr, neauzită este... ciuma (a. 1819). uricariul, vii, 77. Au cutezat a săvîrşi în Teheran o faptă neauzită. ar (1829), 772/12. După ce polonii au plinit cruziile neauzite în curs de douăzeci de zile, se înturnară încărcaţi de prăzi, asachi, s. l. ii, 103. In casa mea, Afrodita? Ce lucru neauzit ! La mine ea niciodată nu ştiu să fi găzduit. conachi, p. 65. Împăratul Roş vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită şi milostivirea lui cea neauzită, creangă, p. 250. Meşterii ăi bătrîni s-au hlizit la început De asemenea lucru nemaivăzut. Şi-nţelepţii cu scufă au chicotit de cîntecul ăsta neauzit, deşliu, g. 26. — Pl.: neauziţi, -te. — Pref. ne- + auzit. NEAVENll', -Ă adj. (De obicei în corelaţie cu „nul“) Care este considerat fără valabilitate, (ca şi) inexistent. Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u. Să nu retragă trupele de pe frontieră, să reziste cu arma în mînă şi să considere nul şi neavenit dictatul de la Viena. beniuc, m. c. i, 17, cf. dn. — Pl.: neaveniţi, -te. — Din fr. non avenu (prin apropiere de venit). NEAVÎRE s. f. (învechit şi popular) Negativ al lui avere; faptul de a nu avea sau de a fi neavut, sărac; p. ext. lipsă, sărăcie, nevoie. Ce ucenicilor zise: Daţi-le voi lor să mănînce, ca să le puie înainte acelora neaveare. coresi, ev. 259. Italienii, franţezii, ispaniolii şi alţii... n-au obicinuit a face versuri cu numere pe picioare ca grecii şi latinii, şi eu nu bănuiesc a fi pricina alta decît neaverea de multe litere vocale, văcă-rescul, ap. odobescu, s. i, 304, cf. drlu. Te luptă... cu aspra neavere. heliade, o. i, 184. N-avem cu ce ne chivernisi nici pă noi, nici pă familiile noastre şi ne-au cuprins sărăciia şi neaverea (a. 1832). doc. ec. 515. Acei ce fericita neavere-au lăudat, Ale ei dulceţi şi bunuri nu crez să le fi gustat, alexandrescu, o. i, 187. Muri în mizerie şi lăsă pe văduva lui în prada celei mai mari neaveri. filimon, o. i, 346. Se vede o lipsă însemnată în plasa Blahniţa din cauza lipsei şi a neaverei ce au fost în acelaş an. i. ionescu, m. 183. Ieri, încă n-aveam masă, trăiam în sărăcie, In umbra neaverii ascuns, dispreţuit, bolintineanu, o. 207, cf. 320. Lup-tîndu-se cu o răpede boală de piept şi mai adesea şi cu neavearea şi izolarea în ţeară străină, ... decise ... a se reîntoarce la căminul părintesc. odobescu, s. 111,497. Bea, guriţă, şi mai cere, Las-o la foc neavere; De ti-i uita după ea, Pînă-i lumea nu-i mai bea. mîndrescu, l. p. 145. Tragă săraca muiere La năcaz şi la neavere. doine, 50. li mai mare lenea decît neaverea. zanne, p. vii, 645. — Pref. ne- + avere. NEAVtJT, -Ă adj. (învechit şi popular; despre oameni) Negativ al lui avut; lipsit de mijloa- ce, sărac, nevoiaş. Izbăveaşte-me, că mişel şi neavutu-s eu şi înrema mea turbură-se întru mere. psalt. 237. Om neavut şi fără de casă. varlaam, c. 155. Să agiutorim fratele nostru şi deaproapele nostru cel sărac şi neavut cu agonisita noastră, id. ib. 164. Supt afurisenie au lăsat ca din veniturile acelea în toţi anii să se dea o sumă de bani pe sama . . . fetelor celor neavute, ca să se poată mărita, şincai, hr. iii, 267/35, cf. drlu. *y> (Substantivat) Inralţă din pămăntu measerul (pre cel neavut d) şi din gunoiu rădică mişelul. psalt. 320. Cîndu faci cină, cheamă mişeii, neputincioşii, neavuţii, ologii, orbii şi fericit fi-veri că n-au cu ce-ţi plăti, coresi, ev. 419, cf. 363. N-au dat celor lipsiţi şi celor neavuţi. varlaam, c. 24. Domnul sînt să dăruiască La locaşul dumitale Curte albă Ungă drum, Să sălăşluiţi Pe cei neavuţi, Să hrăniţi Pe cei flămînzi. sevastos, n. 139. — Pl.: neavuţi, -te. — Pref. ne- + avut. NEĂZĂ s. f. (Ban. şi prin Olt.; In expr.) A-i îi (cuiva) nează = a simţi groază, oroare, repulsie, a-i fi silă, scîrbă, greaţă (de ceva). Pe vremea asta ceţoasă, tot omului i-i nează. pamfile, a. R. 252, cf. h xviii 175. Mi-i năieză să pun nuna pe broască. Com. din oraviţa, cf. dr. ix, 212, 213. [Am mîncat atîta carne] dă mi nează. alr ii 3 007/76, cf. alr ii/i h 54/47. — Şi: nătâză, nieheză (pribeagul, p. h. 57) s. f. . — Din ser. jeza. — Nieheză < magh. nehez „greu, dificil“. NEBĂGA vb. I. T r a n z. (învechit) Negativ al lui băga. (Exp r.) A nebăga în seamă 1476 NEBĂGARE — 177 — NEBEDERNIŢĂ (pe cineva sau ceva) = a nu da atenţie (cuiva sau la ceva), a nu lua în consideraţie, a nu băga în seamă, a desconsidera. Dacă neştine aceasta rănduialâ... o va nebăga în samă.. . , se va pedepsi din lege şi din obicei, şincai, hr. iii, 183/12. Li s-au făcut aducere aminte de primejdia la carea s-ar supune . .. însă ... au nebăgat în samă sfătuirile acelora şi au purces fără grijă. ar (1829), 249V33. — Pref. ne- + băga. NEBĂGĂRE s. f. Negativ al lui băgare. (E x p r.) Nebăgare de (sau în) seamă sau (învechit) (nebăgarea sămii = a) lipsă de consideraţie faţă de cineva sau de ceva ori din partea cuiva; desconsiderare, dispreţ. Luînd ocara pre tine şi nebăgarea sămii. dosoftei, v. s. noiembrie 146v/26. Turcii atunci ar răspunde cu măreţie şi nebăgare de seamă, văcărescul, ist. 272. Această nebăgare de samă de cele sfinte s-ar fi pedepsit, ist. am. 31r/5. Toate aceste daruri îţi vor cîştiga inimile acelora care acum te privesc cu nebăgare în seamă, marcovici, d. 10/5, ci. ar (1839), ll2/22. Cit de mare este nebăgarea în samă externă a naravurilor. russo, s. 25. Infu-riindu-se de nebăgarea în seamă cu care îl privea arnăutul, zise .. . filimon, o. i, 256; b) (învechit, rar) lipsă de ascultare, de supunere. Cf. st. lex. 168v/2; c) lipsă de atenţie faţă de cele din jur, distracţie; neglijenţă; imprudenţă. Toţi sînt încredinţaţi că aice au urmat altăceva mai mult decît nebăgare de samă. ar (1830), 241/14. Nime n-ar şti cum s-ar închie o asemene nebăgare de samă. ib. (1837), 1041/34. Din pricina nebăgării de samă a unui lucrător s-ău întâmplat acea nenorocire, ib. (1839), 172/31. Cu nebăgare de samă, bînd odată apă pe osteneală au căpătat oftică, drăghici, r. 3/12. Să nu trecem cu nebăgare în seamă pe Ungă Bălăneşti. negruzzi, s. i, 195. Nu-ţi poţi închipui ce râu poţi face din nebăgare de seamă, caragiale, o. vii, 327. Din nebăgare de seamă şi fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău şi n-am nici un gînd rău asupră-ţi. ispirescu, l. 42. Eu singur m-am lovit cu nebăgare de samă. alr ii 3 062/334. M-am lovit prin nebăgare de samă. ib. 3 062/414, cf. 3 062/36, 349, 833. — Pref. ne- + băgare. NEBĂGAT, -Ă adj. Negativ al lui băgat. (E x p r.) Nebăgat în (sau, rar, de) seamă = a) care nu este luat în consideraţie, trecut cu vederea, ignorat; neştiut2 (1), necunoscut (I), obscur. De ce unii sînt puternici şi alţii nebăgaţi în seamă? filimon, o. i, 96. Urîtă nebăgată de seamă de ceilalţi fii de împăraţi'. ispirescu, l. 13. Oameni năcăjiţi şi umiliţi, nebăgaţi în samă. sadoveanu, e. 106. Să nu fie urît de lume şi nebăgat în samă. şez. ii, 165; b) care nu a fost văzut, observat. M-am strecurat, nebăgat în seamă, pe uşă. gane, n. iii, 176. — PI.: nebăgaţi, -te. — Pref. ne- băgat. NEBĂGĂT<ÎR, -OĂRE adj. (învechit şi popular) Negativ al lui băgător. (Exp r.) Nebăgător de (sau în) seamă = a) indiferent, nepăsător; dispreţuitor. Un om aşa necredincios şi aşa nebăgătoriu de samă de toată îndreptarea înţelepciunii şi lepădat, nu putu aproape de moarte să nu audă lătrăturile cunoştinţii. maior, p. 125. Nu fi mîndru şi nebăgător în seamă, ci cercetează-ţi. . . amicii sau prietenii, pann, a. 19/9, cf. mat. dialect, i, 232; b) care poate fi trecut cu vederea, neglij abil; imperceptibil. Asemenea chiar şi mie s-a-ntîmplat acest amor, Prea mic i-a fost începutul ş-în seamă nebăgător, pann, e. i, 12/6; c) care nu este atent la cele din jur; imprudent. Cf. valian, v., alr ii 3 679/848. — PI.: nebăgători, -oare. — Pref. ne- + băgător. NEBĂNUÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui bănuit. Cf. camil petrescu, v. 10, sebastian, T. 315, SADOVEANU, O. IX, 132, ARGHEZI, S. P. 46. 2. Care nu ar fi putut fi bănuit, presupus, neaşteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. S-au coborît în adîncurile nebănuite. anghel, pr. 74. Pe nesimţite, Spre înălţimi nebănuite Ne-am ridicat parcă pe-o treaptă. camil petrescu, v. 102. Şi se ivi, o dată cu omul slobod, munca. Din pravila ei aspră, el îşi făcu porunca De fiecare clipă, simţind întîi, cu frică, în el nebănuite puteri că se ridică, arghezi, c. o. 28, cf. id. b. 11. <£. (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) O măsură nebănuit de aspră. — PI.: nebănuiţi, -te. — Pref. ne- + bănuit. NEBĂtJT, -Ă adj. Negativ al lui băut; care nu a fost băut; (învechit) care nu se poate bea. (F i g.) Din moarte izbăvitu-i-ai ce cu adîncul dulce de trup, nebeutul izvor dulce. molitvenic (sec. XVII), 305. + (Despre oameni; de obicei în corelaţie cu n e m î n c a t) Care nu a băut (nimic); însetat. Şi îmbrâăndu-să în veşminte arhiereşti, cu multă mîndrie şi sămeţie s-au suit în scaun într-acel nalt de giudecată, nemîncat, nebăut stînd. dosoftei, v. s. noiembrie 124v/25. Toată ziua nemîncat şi nebăut am şezut. bărac, t. 11/6. — PI.: nebăuţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) nebefit, -ă adj. — Pref. ne- -(- băut. NEBEDERNICĂ s. f. V. nabederniţă. NEBEDERNIŢĂ s. f. v. nabederniţă. 1483 NEBELEŢE — 178 — NEBULOS NEBELEŢE s. f. (pl.) (Regional; cu sens neprecizat, probabil) Fleacuri, prostii. Cf. scl 1963, 21. — Etimologia necunoscută. NEBERÎÎZ, -EĂZĂ adj., s. f. (Regional) (Om) nebunatic, năbădăios şi prost; (om) mare şi prost. Cf. pas cu, s. 206, coman, gl., bl i, 109. — Pl.: neberezi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. n ă b î r-g e a c. NEBEtJT, -Ă adj. v. nebăut. NEBIĂ vb. I v. năbia. NEBIRUIT, -Ă adj. Negativ al lui biruit; care nu este sau nu poate fi biruit; neînfrint, neînvins, (învechit) nefrînt; invincibil. Au pornit toate puterile sale asupra străluminatului şi adevărat nebiruitului. .. împăratului nemţesc. n. costin, let. ii, 28/14. Puterea sa cea nebiruită. neculce, l. 47. Cine-n valuri se răpede? Domnul Ştefan cel vestit, Domnul cel nebiruit l alecsandri, poezii, 161. Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă ! El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i. vlahuţă, o. a. 60. Nebiruit e braţul tău. coşbuc, f. 118. <£- F i g. Limba cea părinţască ... nebiruit martur ni iaste. cantemir, hr. 104. + F i g. Care nu poate fi stăpinit, dominat. Urzeşte planul de a merge pe ascuns in Moldova, ca să vadă acea necunoscută frumuseţă ce-i insuflasă un amor nebiruit, asachi, s. l. ii, 6. Grăbind spre han, Vitoria simţea cum o umplu gînduri şi hotăriri nebiruite, sadoveanu, o. x, 555. — Pl.: nebiruiţi, -te. — Pref. ne- + biruit. NEBÎNl’UlT, -Ă adj. (învechit şi regional) Negativ al lui b i n t u i t; care nu este supărat, stingherit (de nimeni sau de nimic); teafăr, întreg. Venit-au la Domniia mea de a lor bunăvoe, de nimenea nesiliţi şi nebîntuiţi (a. 1695). ap. hem 3 215. Iau mărgăritare, oriclte voiesc, nebîntuit de nimica, gorjan, h. iv, 112/7, cf. doc. ec. 344. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători..., cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci şi pururea la judecată ... iar societatea bună ar remănea nebîntuită. creangă, a. 150. Se întoarse cu merele la împăratul lui, teafăr şi nebîntuit precum îl făcuse mă-sa. ispibescu, u. 65. — Pl.: nebîntuiţi, -te. — Pref. ne- + bîntuit. NEBLAGODĂRNIC, -1 adj. (învechit, rar) Nemulţumit (1), ingrat. Acei noao den iudei... neblagodarnici arătară-se. coresi, ap. dhlr ii, 516, cf. 503. — Pl.: neblagodarnici, -ce. — După slavonul NfKAdpoAdpkHt'.. Cf. dhlr ii, 516. NEBLEG, -EĂGi adj. v. năvleg. NEBLÎÎJ, -Ă adj. v. năvleg. NEBLfiJNIC, -Ă adj. v. nebleznic. NEBLÎŞNIC, -i adj. v. nebleznic. NEBLEZNIC, -Ă adj. (Transilv.) Prost, bleg, nătîng (I 1); neajutorat (2), neîndemînatic (2). Cf. KLEIN, D. 203, DRLU, LB, LM, GHEŢIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W., PAŞCA, GL.' (Substantivat) Nebleznicul aiesta. klein, d. 203. + Greoi, butucănos, mătăhălos, diform. Cf. ddrf, tdrg, scriban, d. Văzură un om de zece ori mai nebleznic, mai groaznic şi mai înfricoşat decît Cîrnă-lemne. frîncu-candrea, m. 275, cf. db. v, 213. — Pl.: nebleznici, -ce . — Şi: neblâjnic, -ă (klein, d. 203, mat. dialect, i, 82), nebleşnic, -ă (h xvii 182), năbleznic, -ă (klein, d. 203, cihac, ii, 16), năbleăznic, -ă (cihac, ii, 16), năblâznic, -ă (dr. v, 213), năblâznic, -ă (cihac, ii, 16, ddrf) adj. — După Slavonul NtBAd3HhM'k. NEBLEZNICÎE s. f. (Transilv.) Prostie, stupiditate; nepricepere (1). Cf. lb, lm, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: nebleznicii. — Şi: năblăznicie s. f. CIHAC, ii, 16. — Nebleznic + suf. -ie. NEBOI s. n. v. năboi1. NEBOLÎT, -Ă adj. (Popular) Negativ al lui bolit; care nu boleşte, nu zace bolnav (la pat); sănătos. Un Ion, muncitor din satu Fierbinţi . . . în curs de vreo săptămînă de zile muncind cu sapa, a murit, nebolit (a. 1839). doc. ec. 724. Ce caută nepierdut Şi geme nebolit? (Porcul). gorovei, c. 304. + (Regional; despre boli) Care se suportă, se duce pe picioare. Eu zac boală nebolită .. . Boală nemaiisprăvită. jarnîk-bîrseanu, d. 208. — Pl.: neboliţi, -te. — Pref. ne- + bolit. NEBRIŞTlT, -Ă adj. (Regional) Nepăsător, indiferent (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. ,:i.t — Pl.: nebriştiţi, -te. — Etimologia necunoscută. NEBULOS, -OĂSi adj., s. f„ 1. Adj. (învechit ; în sintagma) Stea nebuloasă = nebuloasă. V. nebulos (2). Lactea sau Calea traiană este... compusă din nenumărate micuţe stele 1500 NEBULOZ — 179 — NEBUN nebuloze. genilie, g. 72/20. Stelele nebuloase sînt făcute... din grâmăjui de stele mici. id. p. 75/11. O clasă de stele cunoscute subt numirea de stele nebuloase, babasch, m. ii, 19/26, cf. lm, culianu, c. 57. 2. S. f. Corp ceresc alcătuit din gaze sau pulberi, aflat în spaţiile dintre stelele galaxiei noastre; sistem stelar cu lumină difuză, aflat dincolo de limitele galaxiei noastre. Exist în cer grămezi de stele care au aspectul unei mase confuze de lumină ... Aceste grămezi... se numesc nebuloase, drăghiceanu, c. 18, cf. 19, lm. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale Ca ofilite crizanteme, mace-donski, o. i, 54. [Aglomeraţiilor] de materie luminoasă cari se observă în diferitele regiuni ale spaţielor cereşti.. .li s-a dat... numirea generală de nebuloase, culianu, c. 54, cf. 55, 57, alexi, w., şăineanu, d. u. Ca nişte sori de necrezut, avînd în ei lumini culese din nebuloase diferite, aşa trec cîteodată crisantemele pe dinaintea noastră. galaction, o. 325. Mirifica metropolă .. ., de la o bucată de drum, apare în noapte ca o nebuloasă de fosfor, i. botez, b. i, 90. Nebuloasele din Calea Laptelui sau din spaţiul interstelar, enc. tehn. i, 106. O fantastică şi nesfîrşită succesiune de munţi... aşa cum se urmează planetele şi nebuloasele în infinit, bogza, c. o. 18, cf. 334. Intr-o epocă în care lipseau telescoapele, astronomii, chiar geniali fiind, nu puteau cunoaşte nebuloasele din care se împrospătează universul. v. rom. ianuarie 1954, 204. Conform acestei ipoteze, sistemul solar făcea parte dintr-un singur corp incandescent şi rarefiat, numit nebuloasă. geologia, 9. 3. Adj. (In dicţionarele din trecut) întunecat (de nori sau de ceaţă), neguros (1), sumbru. Cf. pontbriant, d., costinescu, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. + F i g. Neguros (2). Ochi nebuloşi, faţă nebuloasă, lm. 4. Adj. F i g. Neclar, imprecis, confuz, neguros (3); incert. Toate aceste erau numai naiva aşternere pe hîrtie a unui amalgam de idei nebuloase, maiorescu, d. i, 46, cf. id. cr. ii, 373. Redînd viaţă hotărîtă formelor nebuloase din preajmă-i. caragiale, ap. cade. Citind frazele nebuloase, gherea, st. cr. iii, 206. Uitat-am toate-acele imagini nebuloase ... A căror amintire simţeam că mă apasă. i. negruzzi, s. ii, 263, cf. barcianu. Fraze nebuloase, bassarabescu, s. n. 186. Şi laolaltă noi trăim ca fraţii. . . Dar totuşi dt de nebulos apare Destinul tău. topîrceanu, p. o. 49, cf. iordan, n. l. i, 108. Discursurile nebuloase şi de neînţeles ale lui Don Quijotte. l. rom. 1953, nr. 1, 96. Noţiuni vagi şi nebuloase. s. c. şt. (iaşi), 1957, 256. — PI. : nebuloşi, -oase. — Şi : (învechit) nebu-lôz, -ă adj. — Din fr. nébuleux. NEBULtfZ, -Ă adj. v. nebulos. NEBULOZITATE s. f. 1. Faptul de a avea aspectul unei nebuloase (v. nebulos 2) sau de a fi nebulos (3); stare a cerului acoperit de nori, întunecare; (concretizat) ceaţă (uşoară); lumină difuză. [Cometele] sînt mai totdeauna încongiurate de o nebulositate care varie repede şi care se schimbă adesea într-o coamă strălucitoare, drăghiceanu, c. 7, cf. costinescu, lm, alexi, w., şăineanu, d. u. Intensitatea luminii este mai mică din cauza ploilor dese şi a nebulozităţii, agrotehnica, i, 77. + Gradul de acoperire cu nori a bolţii cerului. Elementele meteorologice ale climei sînt: .. . umiditatea atmosferică, nebulozitatea şi precipitaţiile. agrotehnica, i, 246. Valorile medii ale radiaţiei difuze variază mult, în dependenţă de transparenţa aerului, de nebulozitate şi de formarea aerului, mg i, 262. 2. F i g. Lipsă de claritate, de inteligibilitate ; ceea ce nu este clar, precis. Psihologia copilului se pleacă spre nebulozitate sau la misticizm. calendar (1862), 62/11, cf. lm. — PI. : nebulozităţi. — Din fr. nébulosité. NEBÜN, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. (învechit şi popular) Negativ al lui bun; care nu este bun, rău; s p e c. păcătos ; îndărătnic; leneş ; stricat; nemernic (3), netrebnic. Fărădelegea cugetă într-aşternutul său, pristani tuturoru cailorù nebure (calea rea psalt. 65), pizmi nu ogodi. psalt. hur. 30r/19. Şi-mi zisfe] îngerul: acela nuor de focu iaste a oamenilor nebuni, ceia ce se mestecă împreună în rugăciunea periţilor (cca 1550). gcr i, 2/22, cf. cuv. d. bătr. ii, 420/20. Neblagodareniia... dîrji şi nebuni i face. coresi, ev. 422, cf. 305. Fii nebuni simt şi fără înţel[e]sătură, mîndri simt a fac[e] râu (a. 1600—1650). gcr i, 141/27. Cum au înţeles că nu-i Antohi Vodă domnu şi-i Neculai Vodă s-au şi spăriet de faptele lor cele nebune ce făcusă. neculce, l. 193, cf. 65. Pomeneaşte la anul 520 precum, cu nebună paza slujitorilor carii era la Dunăre, gothii au trecut în Misia, cantemir, hr. 207. Ruşinăm nebună înţelepciunea neînţelepţilor înţelepţi ai lumii aceştiia (a. 1703). gcr i, 348/13. La Braşov . .. era toţi nebunii boiarii ţării strînşi (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 61/31. Înţelepciunea elinească nebună a fi o ai arătat, mineiul (1776), 49rl/31, cf. lb, cihac, ii, 22. La elenii aceia, zeii cei buni ca şi cei nebuni... toţi fierbeau într-o oală, cum se zice. ispirescu, u. 4, cf. bul. fil. v, 228. Doar ne-aţi dai o călăuză nebună, Ne-a dus pe calea ce n-a fost bună Prin gropiş, Prin răsturniş. teodorescu, p. p. 180, cf. alr i 1 560/40, alr ii 3 597/886, 3 672/172, 551, 3 739/250, 791. Casă năbună. alr ii/i h 256/29. Vinul îl bei de bun, Şi el te face nebun, zanne, p. iv, 182. <$> (Cu determinări, complemente de relaţie) Nebun de cap. dr. iv, 1603 NEBUN — 180 NEBUN 1 053. + (Substantivat) Neome şi nebune, nu te temi, nu te ruşinezi, ce încă iubire de oameni acmu ţi-aduci aminte şi de miluire şi de mingîiare ? coresi, ev. 368. Sfaturile şi socoteala acestor 2 nebuni, Dumitraşco şi Toma, i-au făcut dă se-au ruşinat şi biruinţa au pierdut, n. greceanu, cm ii, 183. + (învechit, rar; urinat de determinări introduse prin prep. -,de“) Care nu este vrednic, demn (de ...). Bogaţii în ce chip grăiesc aşa şi fac şi nesătui arătîndu-se şi nebuni de darul Domnului nostru Dumnezeu. coresi, ev. 399. + (Regional; despre ciuperci) Care nu este comestibil; otrăvitor. Cf. n rv 71. Nu vorbi tot minuni, Dor n-ai mîncat bureţi nebuni, marian, nu. 415, cf. gr. s. v, 45. Bureţ d-ăi nebuni, alr ii 6 405/182. Vribe nebune, ib. 6 405/346. + (Regional) Mere nebune = numele unei specii de mere nedefinite mai de aproape. Cf. grecescu, fl. 222, rianu, d. s. <0> Muiere nebună — vrăjitoare. Cf. alr i 1 397/315. + (Regional; substantivat, m.) Drac (Brusturi-Oradea). Cf. alr i 616/302. 2. (Mai ales despre oameni; în opoziţie cu cuminte, înţelept) Lipsit de judecată dreaptă, de raţiune, fără minte, nesocotit (3), necugetat, (învechit şi popular) nebunatic (l);p. ext. slab de minte, prost, netot (12), (regional) pater1. Că aşa iaste voia lu Dumnedzeu, binrefăcătorilor se înfrănre nesciinţa oameniloru celora nebu-nrilor (oamenilor celor fără minte birlia 1688). cod. vor. 148/24. Cinci [fete] era din cele înţeleapte şi cinci nebune, tetraev. (1574), 244. Dară de vrea fi cerşut şi capul tău, o nebune Iroade, acea fără de ruşine jucătoare, fi-ţi-l vreai dat ei? coresi, ev. 546. Ca pre un dobitoc nebun mînâ-l diavolul să pască porcii în holdele sale. varlaam, c. 17, cf. 445. Cine dintru oameni are hi atâta de nebun şâ-ş dea ochii săi să-i scoaţă neştine pentru bani? id. ib. 161. Giudeţul să îndeamnă a mai micşura certarea celui vinovat, de cum spune pravila, când cel vinovat iaste surd sau mut-, de vreame ce unul de aceştia iaste ca şi un prunc micşor şi ca unul de cei fără minte, nebun. prav. 293. O nebuni galateani, cine vă amegi să nu îngăduiţi dereptăţiei? n. test. (1648), 252v/24, cf. 206v/34. De aceea nu fiţi nebuni, ci să pricepeţi ce este voia lui Dumnezeu/ neagoe, înv. 18/1. Împăratul este cam nebun, lipsit de minte şi celea ce nu să cade a face, acelea face. ist. ţ. r. 102, cf. anon. car. Cine-ş lasă lucrul pentru altul, nebun esti (a. 1779). gcr ii, 121/14, cf. 83/27. O găină clocea nişte oao de şarpe cu toată osîrdiia. Iară o rîndurea dintr-un copaci o văzu şi-i zisă: oh, nebună ce eşti tu, pentru ce cloceşti aceaste t oao? (a. 1812). id. ib. 211/31. Doamna Mariiai este frumoasă, prea frumoasă, dar ce să-i fac că este nebună, prea nebună, kotzebue, u. 4v/16, cf. lb. [Omul este] uneori cuminte foarte, alte dăţi nebun mai mare. conachi, p. 275. Cine-a fi nebun ca mine, Tot ca mine să păţească! alecsandri, poezii, 366, cf. lm. Baba, cînd vede că şi-a bătut găina joc de dînsa, o prinde ş-o bale, ş-o bate pîn-o omoară în bătaie! Şi aşa, baba cea zgîrcită şi nebună a rămas de tot săracă, creangă, o. 24. Nu sînt oamenii aşa de nebuni cum crede lumea la oraş! rebreanu, r. ii, 46. Cine-a făcut crîşma-n drum, N-a făcut-o de nebun; Oamenii-s cu gînduri multe, Merg în crîşmă să le uite. jarnîk-bîrsea.nu, d. 385. Are muierea asta tri copii, şi capu-i tăi nebun, alr ii 2 960/250. Omul bătrîn şi nebun, leagă-l de gard şi-i dă fîn, se spune despre cel care a îmbătrînit şi tot fără minte a rămaBr-Cf. zXnne, p.' e nebun 'cel ce mănîncă şepte mălaie, ci e nebun cet. ,ce i le dă. id. ib. iii, 601, cf. iv, 43, 80. ■$> (Sub-\ ; stantivat) Inţeleageţi acmu fără de mente întru \gameri şi neburii. psalt. 196*-Nebune ! ce veri iît"semînar'mc”va’ invie (a. 1569—1575). gcr i, *13/34. Nebunele îşi luară lumânările lor şi nu luară cuHăle iint în vasele lor. tetraev. (1574), 244. Iară nebunii ce nu înţeleg a lu Dumnezeu mîndrie şf tocmeala . . . pre Dumnezeu fac vinovat sau pre oameni de al lor rău. coresi, ev. 60, cf. 397. Fie cine veade că înţelepţii încă mor, împreună nebunul şi neînţeleptul pier (a. 1651). gcr i, 155/18. Şi încă amăgeşt[i] şi pruncii nebunilor a nu să-nchina dumnedzăilor. dosoftei, v. s. septembrie 6r/3. Cinsteaşte mai vrătos pre cel bun şi înţelept decăt pre cei răi şi nebuni, fl. d. (1680), 14v/14. O, nebunule şi deşertule de minte / cum că amăgitoare şî'Truhcinoasă să fiu dzici. cantemir, ap. gcr i, 324/21. Cum iaste soarele de întunearec, aşa iaste deosebită şi viaţa înţeleptului de a nebunului, c. cantacuzino, cm i, 64. Nebu-nuîe^'înfru această noapte vor să ceară sufletul tău de la tine (a. 1785). gcr ii, 149/4. O, nebunul eu, cum am îndrăznit pînă într-aăta să vă mîhnesc l drăghici, r. 10/5, cf. 86/3. Crezi tu că vom putea noi singuri seceraşi strînge atîta amar de grîu. . . ? rQt_MSu^ai crede tu c-ar fi acela? creangă, p. 156, cf. 259. Sînteţi cochete, uşuratice, vanitoase, căutaţi să treziţi în noi amor, să ne sfîşiaţi inima şi apoi să rîdeţi de noi, nebunii, f (1900), 548. Nebunul are inima lui în gură şi înţeleptul are lim-BcTÎui în inimă, antim , ap. gcr ii, 5/39. Cel înţelept cînd tace mai mult spune decît cel nebun cînd vorbeşte, golescu, ap. ddrf. Un nebun aruncă o piatră-n baltă şi zece cuminţi să năcăjesc s-o scoată, şez. i, 218, cf. pamfile, j. ii, 156, zanne, p. vin, 663. Înţeleptul făgăduieşte, nebunul trage nădejde, negruzzi, s. i, 248, cf. zanne, p. yj,„£j6.8.____Vai de ' &l~'~~c’e~‘-a , nemerit la uşă de nebun, zanne^p. viii, 663. ebwmi chmuiesc şi înţelepţii dobindesc. id. im. 7 664. (E x p r.) A prinde şarpele cu mîna nebunu-j lui = a scăpa dintr-o primejdie sau dintr-o ^încurcătură, băgînd pe altul mai prost în ea'. CfrHrcL-ihu î,.,.65Zî....♦ (Despre manifestările oamenilor) Care denotă lipsă de judecată, de 1503 NEBUN — 181 — NEBUN raţiune, nechibzuit, prostesc, nebunesc (2); care nu este întemeiat, d e -ş e r t. 0, necredinţă nebună ce avea fariseii, că vedea orbul cu ochi mărturisind şi spuind adevărat şi nu credea, vablaam, c. 125. Cu, nebune şi nesocotite făgăduieli pe ţarul îndemnind, fără de vreame acea sumă dă oaste dentru ale sale oşti au dăspărţit. R. greceanu, cm ii, 183. Să nu-ţi mai scape din gură astfel de vorbe nebune, că zău, nu ştiu ce se poate intimpla. negruzzi, s. i, 146. Nebunele lui fapte. lm. Pînă and să ni se spună Acelaşi vechi cuvînt nebun, Că viaţa-i rea? demetrescu, o. 80. Se petrecu... un eveniment care întări credinţa nebună a sectarilor despre venirea lui Antichrist. f (1906), 20. Răpus de-un gînd nebun pe semne, Uitat-am pilda lui Isop, Vîrtejului să nu mă-ndemne. goga, p. 35. Nişte nebune cuvinte pe care le-ar fi rostit după multă băutură de vin Ciogolea spatar, într-o adunare de boieri, sadoveanu, o. xi, 323, cf. v, 702. Joc ameţitor, nebun, fără astîmpăr. bArt, s. m. 15. Eu am prins gînduri nebune Să mă duc cu mîndra-n lume. jarnik-bîrseanu, d. 56. + (învechit; despre oameni) Care este simplu, care nu este învăţat, cultivat. (Substantivat) Din săraci şi de ruda proasta şi necărtulari alease Hristos apostolii săi. .. Pentr-aceea grăiaşte şi Pavel apostol de dzice că Dumnedzău aleasă pre cei nebuni din lume, ca să ruşineadze pre cei înţelepţi, vaklaam, c. 156. + (Regional) Năuc (2). Cf. alrm i/i h 193. 3. (Despre fiinţe) Vioi, zglobiu, zburdalnic, nebunatic (2); zvăpăiat, neastîmpărat (2), năzbîtios;. nestăpînit, nestăvilit. Cf. polizu, cihac, ii, 22. Deşi pleca spre bătrîneţe, aceasta muiere e încă. . . nebună, lm. Ce frumoasă, ce nebună e albastra-mi dulce floare ! eminescu, o. i, 55. O, dragii mei prieteni! Luptaţi, dntaţi, iubiţi... Rămîneţi pururi veseli, nebuni şi fericiţi, cern a, p. 61, cf. 42. Ah, iar sînt copilul nebun de-altădată! O floare, un flutur m-opreşte din mers. iosif, v. 64. Era veselă, era nebună aşa cum nimeni nu o cunoscuse pînă atunci, arde-leanu, d. 133. în cinstea ta, Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, Voi seri trei odâ^ minulescu, v. 38. Fusese o fătuţă nebună şi\ fără griji. t. popovici, se. 16. Mi-e murgul cam nebun Şi de fugă numai bun. alecsandri, p. p. 72. Ei, Ioneasă Cîrciumăreasă, Ai grajd bun De un cal nebun? corcea, b. 62. I năbun că pîncă nu stă locului, alr i 1 517/295. <^> F i g. N-avu parte De suflete ce cîntă împreună, De viaţa care colcăie nebună, cern a, p. 38. Pe infinita depărtare De azuriu. . . Nebune, Îmbăiate Se-aleargă razele de soare, camil petrescu, v. 98. A trebuit să-rhi pun Căluş pe coardă, Pe-a inimii, că prea era nebună, beniuc, v. 93. <£> (Substan- . tivat) Aş dori-mult să văd pe aceste nebune, zise Elena. Mai ales pe Zde Şeni, deşi nu aprob purtarea lor în timpul carnavalului, bolintineanu, o. 417. Poate să mai doarmă cineva de răul nebunelor istor de privighetori? creangă, p. 131. Mimi — o nebună, Ce ştiind ca să-ndrăgească, de nimica nu e bună. macedonski, o. i, 82. Iepurii, nebunii... Stau în două labe unii, Alţii peste cap s-aruncă, coşbuc, p. ii, 19. Mîine-poimîine e şi nebuna cealaltă de măritat, rebreanu, i. 88. Cînd văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlboreşte, îi luă ceaunul mormăind: văd că te-ai săturat şi-ţi arde de joacă, nebunule. id. R. i, 147. + (Transilv.) Care nu este serios., care este flecar; de nimic. Cf. lb, lm, alr ii/i h 30. 4. Care suferă de o boală mintală, dezechilibrat mintal; dement, alienat, (popular) smintit, (învechit şi regional) nerod (12). Cela ce să va face şi să va arăta cum iaste nebun. . . iară el nu iaste cu adevărat nebun, acela să va certa deplin, după pravilă, prav. 267, cf. 245, st. lex. 171vl/18. Portariul s-au gîndit că iaste nebun şi zts[e]: du-te în calea ta (a. 1692). gcr i, 297/30. Negreşit că mă socotea nebun, negruzzi, s. i, 66. Unde-s şirurile clare din viaţa-mi să le spun? Ah! orga-nele-s sfărmateşi maestrul e nebun! eminescu, o. i, 158, cf. id. n. 7. Doamne fereşte de omul nebun, că tare-i de jălit, sermanul! Pe de o parte îţi vine a rîdeşi pe de alta îţi vine a-lplînge. creangă, p. 243, cf. 157. Vecinii îl credeau nebun, căci ochii lui cenuşii luceau straniu sub fruntea-i palidă, f (1900), 607. Ce vă tot uitaţi la mine? Nu-s nebună! eftimiu, i. 122. Înaltă, despletită, albă ca de var Mi se părea Ofelia nebună, bacovia, o. 78, cf. 38, 181. Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul Celui ce făcu pămîntul din nimic? minulescu, v. 53. S-a întors din război nebun, sahia, n. 58. Cazna ridicolă a unui împărat nebun care a bătut marea cu nuiele ca sâ-i potolească furtuna, arghezi, t. c. 82, cf. alrm i/i h 192, alrm ii/i h 161, alr ii 3 670/250. Omul nebun, cînd vorbeşte , din mîini şi din picere nici cum conteneşte, că cu toate grăieşte, zanne, p. viii, 663. <> E x p r. (Familiar) Eşti nebun?, se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, •sjarpipiS^SŞ^e^faptele sau de afirmaţiile cuiva. Cf. călinescu, e>o. ii, 47; barbu, ş. n. 8. <> (Substantivat) Cela ce va vinde otravă omului necunoscut sau mbunului... să să cearte. prav. SsÎ09^,-©L^SX^J-B3C 171vl/17. Nebunii şi ucigaşii. . . N-au năzâritură de cinste cu-nţelepţie? conachi, p. 285. Gardul, în copilărie, Vecinic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. coşbuc, f. 125. Am intrat pe poarta ospiciului... Nebunii se plimbau în halaturi albe. c. petrescu, s. 193. într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind, bacovia, o. 50. CU despre icrele de crap, eu le pun deasupra celor de ştiucă... numai cît, asemenea salată trebuie cu rinduială făcută, după altă vorbă înţeleaptă: adică să toarne undelemnul un chior, să picure alămîia un zgîrcit şi să le bată un nebun, sadoveanu, 0. ix, 443. Se uită la el mirat, sau poate chiar altfel, cum te uiţi la un nebun, tudoran, p. 1503 NEBUN — 182 — NEBUN 15. Copiii, nebunii şi omul beat vorbesc adevărul. zanne, p. ii, 70. De nebun şi de muierea rea, fiece înţelept fuge. id. ib. 290. Nebunul de la Răstoacă, Tot el cîntă, tot el joacă, se spune despre cel care vorbeşte fără să fie ascultat, id. ib. vi, 274. Cînd grăieşti cu cel nebun, aibi ciomagul Ungă tine. id. ib. viii, 663. Nu te pune cu nebunul şi cu cel prost de minte. id*. ib. 665, cf. 663, iii, 118. Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale şi prostului nici să-i faci, nici să-ţi fucă. negruzzi, s. i, 248. (Ca termen de comparaţie) Atuncea ca o nebună, aleargă, conachi, p. 86, cf. 264, 278. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele ţipau, creangă, p. 240. Setilă... zvîrlea cu doage şi cu funduri de poloboc în toate părţile, ca un nebun. id. ib. 261, cf. 141, 247, 252. Aici mi-ai fost ascuns, Ianulică?... şi eu te căutam ca o nebună, caragiale, o. ii, 241. Petre alerga ca un nebun, agitînd barda, rebreanu, r. ii, 204. Mi s-a făcut părul măciucă. M-am ridicat şi am fugit ca un nebun. v. rom. februarie 1955, 151. Casă de nebuni v. casă. Săptămîna nebunilor ~v. sTpTă'm î n ă. (Regional) Trif nebun — numele unei sărbători băbeşti neprecizate ca dată. ..CÎ, Jl/i„.M..113, 2 850/228. -O E x p r. -"'A (o) face pe no”bunuh= a-şi acorda o imp1Tftanţa'~ex£(gerat'ă, ă.....fî mereu mindru, cu nasul pe sus, nemulţumii.-. CL. alexi, w., barbu, ş. n. 73.J+- Fi g. (Cu valoare ™tl(r~supeHâfîvy Extrem de repede, de tare, de violent; care se face cu disperare. Vîntul. .. fuge nebun Printre tufe-nţepătoare şi nuiele de alun. alecsandri, poezii, 146. Lumea toată, aflînd că vine grozăvia, porneşte să fugă nebună. caragiale, o. iv, 135. Aleargă nebun. ddrf. Românii. .. s-au bătut nebuni, coşbuc, b. 83. Nebun să fug departe de tot ce-aveam mai drag. cerna, p. 69, cf. 96. Se temea de toate umbrele, şi totuşi alerga nebun după umbre, rebreanu, n. 38. Trenul fugea nebun, mironescu, s. a. 132. Pînza sfîşiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. bart, s. m. 51. M-oi repezi nebun în soare, beniuc, v. 12. (Adverbial) Nebun s-aruncă dînsa, din tot al ei avînt, Dar lunecă şi cade. coşbuc, p. ii, 189. <> E x p r. A umbla (sau a fi) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi extrem de îndrăgostit, extrem de pasionat de cineva sau de ceva, a-i plăcea peste măsură de mult cineva sau ceva. Aceste domniţe. .. erau nebune după joc şi pe fiecare noapte rupeau cîte o pereche de conduri de mătase albă, dănţuind. ispirescu, l. 232. Cînd eram fată,... ştii, Mărie, că umblam nebună după el. davidoglu, m. 43. + (Familiar; adesea substantivat şi ca termen de apostrofare) (Om) descreierat, smintit, ţicnit, zănatic. Vărul tău Leonil îi un nebun şi un obraznic şi dacă l-oi mai videa pe-aici, am să-i rup urechile, alecsandri, t. 330. Baba cloanţa cea nebună, Care-aleargă desdnUnd. id. p. i, 12. Pînă azi nici un muritor n-a cutezat să calce hotarele mele pînă aicea; cîţiva nebuni carii s-au încumes a o face, de-abia au ajuns pînă la cîmpia unde ai văzut oasele cele multe, ispirescu, l. 5. Te pomeneşti că nebunul ăsta nu mai vine miine. sahia, n. 103. Mă duc să mă omor. ■ Mă arunc pe linie ... — E nebună rău. sebastian, t. 243. Iţi repet: eşti nebun şi nu-nţeleg să-mi faci asemenea scene, baranga, r. f. 7. <$> (Prin lărgirea sensului) Bată-te Dumnezeu, cocoş nebun! murmură bătrînul. rebreanu, i. 43. 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Scos din minţi, înnebunit; buimac, năuc (2), zăpăcit, aiurit. în loc... să leie copiii sfintei Dumineci cum i-a lăut fata moşneagului. .., ea i-a opărit pe toţi de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. creangă, p. 292. Era nebun de bucurie, ispirescu, l. 226. Mica Rosalba privea nebună de bucurie. vlahuţă, o. a. 137. <> E x p r. A fi nebun de carte, se spune despre cineva care a învăţat foarte mult. Cf. zanne, p. v, 148. 6. Care denotă nebunie (4), care e propriu nebuniei, dement; p. ext. fantasmagoric, bizar. Stilul.. . ajunge exagerat, necorect, plin de comparaţii bizare, aproape nebune, gherea, st. cr. ii, 119. Un glas întunecat îmi sună la ureche şi graiul lui nebun Şi groaznic ca blestemul mă-ndeamnă să le spun. petică, o. 179. Casca-dele-n noapte rîdeau Şoptindu-şi povestea nebună. densusianu, l. a. 25. Dacă mi-am schimbat portul, am făcut-o ca să nu întoarcă lumea ochii după mine şi să nu mă ia a doua oară drept un maniac, cum m-a mai socotit pe vremea cînd umblam cu Oarţă după comorile mele nebune, c. petrescu, a. 324. Melodia... se stingea într-o aiurare nebună, sadoveanu, o. i, 56. 7. Care nu are limite, margini, măsură (atît e de intens, de tare, de mare etc.); p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit; halucinant. Toată nebuna lui mirare cînd David îi arată petecul din veşmîntul lui. heliade, o. n, 131. Spaimă nebună, lm. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor. eminescu, o. i, 20, cf. iv, 40. Aceşti miliardari duc o viaţă de somptuozitate, de un lux nebun, gherea, st. cr. ii, 316. Lasă-ţi patima nebună care sufletu-ţi zdrobeşte, Vino-n codru unde numai vecinic linişte domneşte, f (1897), 196. Unde avea să mă ducă pasiunea asta nebună şi nesocotită? ib. (1900), 570. Parcă-i văd ş-acuma în faptul dimineţii, C-un strigăt de izbîndă, dînd zbor nebun săgeţii. cerna, p. 17, cf. 67. Boierul strigă din caleaşcă: „Hei! cine vrea această pungă? Voinicul ăla s-o ajungă /“ O goană de ogari nebună, Toţi se răped, că toţi o vor. iosif, v. 27, cf. 34. Şi într-un moment de nebună mîndrie am plecat repede înainte fără un cuvînt, fără un gest. petică, o. 328. Apusul se îneca... în nourii de praf pe care Harap îi ridica din fuga lui nebună, galaction, o. 78. Mă uit la tine şi indignat mă mir De unde-ţi vin 1503 NEBUNARE — 183 — NEBUNĂRIŢĂ aceste instincte de vampir, Această-nverşunare nebună, fără scop? topîrceanu, p. o. 16, cf. id. b. 33. Muncitorii aproape goi, cu şiruri de sudoare pe spate şi piept..., creau un aspect de muncă intr-o încordare nebună, sahia, n. 33. îşi repezi calul intr-un avînt nebun, sadoveanu, o. i, 159, cf. 297. Vasul in goana lui nebună de pasăre de noapte ... îşi moaie parcă vîrful aripelor desfăcute în negrul apei. bart, s. m.*15, cf. 40. Cum alergam ca furtuna In fugă nebună, pe beţe! Hi! cal năzdrăvan, beniuc, v. 23. II. Subst. 1. S. m. Numele unei piese la jocul de şah. Cade-n şahul de pe masă şi răstoarnă pe covor Doi nebuni peste un rege. alecsandri, poezii, 87. 2. S. m. (Rar) Măscărici, bufon (la curţile suveranilor sau nobililor). Un rege al Franţei... avea şi el nebunul sau mucalitul său, ca toţi regii cei vechi şi ca toţi cei mari. bolliac, o. 236. Despot avea pe lingă el un soi de caraghioz. .. într-o zi... nebunul scoase săbia şi se făcu că se răsteşte asupra comesenilor lui Despot, xenopol, i. r. v, 76. + Personaj imaginar, invocat ca sperietoare pentru copiii mici. Pentru copiii mărunţi, tot în ceata fiinţelor acestea intră şi ţiganul, ţiganca, baba,.. . turcul, nebunul ş. a., care vin cu traista în spinare şi intră din casă în casă, adunînd pe copiii care plîng. pamfile, duşm. 275. 3. S. f. (Bot.; regional) Ciumăfaie (Datura stramonium). Ciumafaiul se mai numeşte: laur, turbare, ciuma-fetei, cimăfoaie, bolandariţă, porc, nebună, buruian, şez. xv, 150. 4. S. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. VARONE, D., com. din PLENIŢA-BĂILEŞTI. — Pl.: nebuni, -e. — Şi: (regional) neabun, -ă (alrm ii/i h 161/386), năbân, -ă adj., subst. — Pref. ne- + bun. NEBUNĂRE s. f. (Bot.; rar) Măselariţă1 (1) (Hyoscyamus niger). Cf. lm. — Pl.:? — Derivat regresiv de la nebunariţă. NEBUNĂRIŢĂ s. f. (Bot.; popular) Măselariţă1 (1) (Hyoscyamus niger). Cf. lb, polizu, DDRF, GHEŢIE, R. M., BRANDZA, FL. 343, BARCIANU, GRECESCU, FL. 422, ALEXI, W., BIANU, D. S., tdrg, şăineanu, d. u. Otrăvitoare este şi măsă-lariţa... I se mai zice din această pricină şi nebunariţă. simionescu, fl. 203. Ţăranul român, înzestrat cu spirit de observaţie, cînd i-a dat numele de nebunariţă a ştiut bine ce face. Planta aceasta (sau extractul din ea) luat în doză mai mare produce ca un fel de nebunie, ygrec, m. n. 248. — Pl.: nebunariţe. — Nebun -f- suf. -ariţă. Cf. n e b u n ă r i ţ ă. NEBUNĂTEC, -Ă adj. v. nebunatic. NEBUNATECÎE s. f. (Neobişnuit) Exuberanţă, zburdălnicie. Cf. călinescu, ap. iordan, l. r. a. 178. — Nebunatec + suf. -ie. NEBUNATIC, -Ă adj. 1. (învechit şi popular; despre oameni) Nebun (I 2); uşuratic, zvîn-turatic. Ştefăniţă, riebunatecul fiu al lui Vasile. . ., muri de friguri rele. iorga, c. i. i, 48. <0> (Substantivat) Ce mai stai de vorbă cu nebunaticul acesta? Com. marian. + Care denotă lipsă de judecată, de chibzuială. Nefăcînd lucrurilor şi vremilor chiverniseală ..., ci aşa numai pen nebunateca şi zburateca lui socoteală... fără de vreame acea sumă dă oaste dentru ale sale oşti au dăspărţit. R. greceanu, cm ii, 183. 2. (Despre fiinţe) Vioi, zglobiu, zburdalnic, nebun (I 3); zvăpăiat; (regional) năsărîmb (I 1), năsărîmbos. Cf. lb, valian, v., polizu. Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II, 60, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Deveni vorbăreţ, expansiv, copilăros şi nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. vlahuţă, o. a. 112. Zglobie, nebunatecă, iubeşce pe toţi care o complimentează. f (1897), 345, cf. ddrf, barcianu. O ceată de copii nebunatici ne învîrtim pe dinaintea casei lui Aron. rebreanu, n. 90. Nişte copile nebunatice, sadoveanu, m. c. 96. F i g. Vîntul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ. macedonski, o. i, 134. Matei o strînse la piept sărutîndu-i părul nebunatec. d. zamfirescu, v. ţ. 40. Bătrînul îşi trecu încet mina prin părul lui alb, în care vîntul se juca nebunatic, bart, s. m. 62. + (Despre manifestări ale fiinţelor) Care exprimă, trădează vioiciune, neastîmpăr, zburdălnicie. Cf. lm. Buzele ei fragede şi rumeioare se răsfoiră într-un rîs de nebunatică bucurie, odobescu, s. iii, 202. Joc nebunatic, copilăresc, gane, n. iii, 5. Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi şi-n jocuri nebunatice se dau afund, ca iarăşi să apară. bart, s. m. 30. Brazda... dintre sprîncenele lui Stroe Vardaru s-a şters într-o nebunatică izbucnire de rîs tineresc, c. petrescu, a. r. 20. Făceau gesturi nebunatice pline de fineţe şi de fantezie. contemp. 1962, nr. 806, 1/7. <> (Adverbial) Iute şi graţioasă ea sări nebunatec gardul şi dispăru rîzînd prin arborii cei ninşi ai gradinei. eminescu, g. p. 73, cf. id. o. iv, 36. — Pl.: nebunatici, -ce. — Şi: nebunatec, -ă adj. — Nebun + suf. -atic. NEBUNĂRIŢĂ s. f. (Bot.; regional) Măselariţă1 (D- Cf. pontbriant, Di Măsălariţa ..., numită şi nebunăriţă... e o buruiană ce creşte pe lingă drumuri, pe la locuri grase şi cam umede. şez. xv, 74, cf. com. marian. — Pl.: nebunăriţe. — Nebun + suf. -ăriţă. Cf. nebunariţă. 1609 NEBUNEALĂ — 184 — NEBUNEŞTE NEBUNEĂLĂ s. f. L (Popular) 1. Nebunie (4). Cf. costinescu. Ficatul [de cal]... se pisează şi se bea cu rachiu de drojdie pentru ameţeală, tehuială, nebuneală, n. leon, med. 28. Se posteşte ca să apere pe cei ai gospodăriei de boli şi nebuneală, pamfile, s. t. 124. La 28 septemvrie se ţine „Haritonulu de teama boalelor şi a nebunelii, candrea, f. 212, cf. 211, 224, h xii 60, xvi 228. Fapt cu mătrăgună.... Şi de pagubă Şi de urit Şi de nebuneală, teodore seu, p. p. 375. Lungoarea s-o izgoneşti. .. Lungoare cu tăhueală, Lungoare cu nebuneală, Lungoare de nouă feliuri. marian, d. 148. Trif, treăndu-i mai pe urmă nebuneala de care a fost cuprins, s-a făcut sfînt... de aceea s-a numit pe urmă sfintul Trif cel nebun. id. s. r. i, 240, cf. ii, 214, graiul, i, 269, alr ii/i mn 55, 4 176/235, 362, 551, 605, 682, 928, 987, a vi 26. <> Expr. A băga în nebuneli = a face să-şi piardă dreapta judecată, a zăpăci sau a scoate din minţi. Pe mulţi feciori de împăraţi, de crai şi de boieri i-a rănit la inimă şi pe mulţi-i băgase în nebuneli cu ochiul ei ager. mera, l. b. 124. + Idee, fantezie, manifestare de om nebun (12); toană, trăsneală. li vine aşa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpînul averii, caragiale, ap. cade. + (Med.; Mold.) Turbare. Cf. alrm i/i h 178. + (Regional) Boală a albinelor nedefinită mai de aproape; (regional) nebunie (4) (Cîm-pulung Moldovenesc), chest. vi 15/3. 2. (La pl.; rar; în forma nebunele) Zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbîtii. Din sus, de pe costişuri, o fetiţă lin coboară. . . Lingă ea o capră albă zburdă, saltă-n nebunele. COnv. lit. vii, 85, cf. DDRF. D. (Bot.; regional) 1. Ciumăfaie (Datura stramonium). înnebunesc şi cei ce mănîncă seminţe de nebuneală sau laur. pamfile, b. 50. Ce? ai mîncat nebuneală? id. J. i, 128. 2. Măselariţă1 (1) (Hyoscyamus niger). Cf. BUJOREAN, B. L. 386. 3. (La pl.; în forma nebunele) Sălbăţie (Lolium temulentum). Cf. barcianu, alexi, w., JAHRESBER. VIII, 99. — Pl.: nebuneli şi (regional, 12, II 3) nebunele. — Nebuni + suf. -ealâ. NEBUNESC, -EĂSCĂ adj. 1. (învechit) Rău, ticălos, netrebnic (3). Judecă pre el pentru năravul cel nebunesc al lui. coresi, ev. 398. + (Prin Transilv.; despre ciuperci) Otrăvitor. Cf. alr ii 6 405/172, 219. 2. Care denotă lipsă de raţiune, de minte, n e-cugetat (3), nechibzuit, nesocotit (3), absurd, prostesc, nebun (I 2); care depăşeşte limitele obişnuitului (prin lipsă de chibzuinţă); p. ext. exagerat de mare, foarte mare, foarte mult, foarte intens. Li să părea că cu nebuneasca lor vitejie, cu această puţină oaste a lor vor birui. ist. ţ. r. 19, cf. 18. Spre vînt a ştiupi şi piatra la deal a pohîrni aieve lucru nebunesc este. cantemir, ist. 327. Ca aceastea nebuneşti grăiia răspunsuri. r. greceanu, cm ii, 40, cf. 27. în scurtă vreme s-au rădicat acea cheltueală nebunească a straielor (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 262/16, cf. lb. Purtarea cînelui fieştecine o poate socoti nebunească. drăghici, r. 147/16. Carol al XII, regele svezitor, adusese spaimă în tot nordul Europei, dar nebuneasca lui sumeţie se sfărîmă în sfîrşit de statornica cumpănire a lui Petru I. negruzzi, s. i, 177, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu. Alergătură nebunească, lm. După cîte cheltuieli nebuneşti ce ai făcut, nu-ţi mai rămîn mulţi bani sunători, caragiale, o. ii, 255. Pe ţărm averea lasă-ţi şi luxul nebunesc, macedonski, o. i, 168, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CONTEMP. 1948, nr. 108,3/1. Mi-a venit deodată ungînd nebunesc: să te insult, să-ţi spun minciuni, ca să văd cum reacţionezi, demetrius, c. 54, cf. zanne, p. ii, 738. (Regional) Mere nebuneşti = varietate de mere foarte mari, „roşii pe faţă şi cu gust dulce aspru“. Cf. h x 395, şez. v, 43, xv, 69, BULET. GRĂD. BOT. I, 77. — Pl.: nebuneşti. — Nebun + suf. -esc. NEBUNEŞTE adv. 1. (învechit) Fără dreptate, fără temei; (sens curent) din cauza nesocotinţei, nechibzuielii, fără judecată dreaptă, fără chibzuinţă, orbeşte, prosteşte. Unde-aş vrea să mă laud, n-aş face nebuneaşte, t că eu voi să spui dereptate. coresi, l. 382/2. Intoarnă-te înapoi, fiiul meu D[a]p[i]de, iaca eu am făcut nebuneaşte şi foarte tare am greşit (a. 1685). gcr i, 275/36, cf. anon. car. Cine îş lasă creştinătatea sa pentru deşertăciunile lumii, nebuneaşte să înşală. antim, ap. gcr ii, 5/4. Nebuneşte purtînd diregătoria, în scurt timp toate le au răscolit, şincai, hr. i, 198/19, cf. lb. Cîtu-i viaţa înflorită, o cheltuim nebuneşte, russo, s. 29, cf. polizu, pontbriant, d. Dă poroncă armiei de întors în Polonia, căci de cînd am intrat în Moldova, cu gînd de a o supune, am perdut nebuneşte giumătate din ostaşii noştri, alecsandri, t. 1490, cf. costinescu. 2. în mod cu totul exagerat, fără margini, fără măsură; foarte tare, foarte intens, foarte mult; (pe lîngă verbe de mişcare) foarte repede. Cf. lm. Cheltuieşte nebuneşte, ddrf. Şi din nalta bălărie Sare o fetiţă blondă Ca un fir de păpădie ! Geaba fuge nebuneşte Ca să scape de ştrengar. iosif, v. 47. Era sigur că, dacă ar revedea-o, ar iubi-o mai nebuneşte, rebreanu, i. 232, cf. 305. Umbra roţilor şi a cailor se prelungea departe, pe întinsul alb al şoselei, fugind nebuneşte înaintea lor. bassarabescu, s. n. 138. Un locotenent de artilerie... galopa nebuneşte pe drumul mare. brăescu, v. 74. Văzu că trecătorii întorc miraţi capul şi se uită după el. Îşi dădu seama că aleargă nebuneşte, stancu, r. a. iv, 123. In clipa urmă- 1512 NEBUNI — 185 — NEBUNIE toare inima lui îşi reluă nebuneşte bătăile. tudoran, p. 37, cf. alr ii/i h 34/769. — Nebun + suî- -cşte. NEBUNI vb. IV. = înnebuni. 1. Intranz. şi refl. (învechit) A se face rău, duşmănos ; a se mînia, a se îndîrji (contra cuiva), a se învrăjbi; a se răzvrăti. Prespre măsură învrăjbiia ei (m - a m turbat spre e i n. test. 1648, nebunindu-mă asupra 1 o r biblia 1688). cod. vor. 76. Cărtularii şi domnii iudeeşti înşelară-se şi nu înţeleaseră şi de pizmă topiia-se şi nebuniia. coresi, ev. 416. Să nebuniia la uşile cetăţii şi să sprijinia întru mînile lui şi cădea pră uşăle cetăţii şi balele lui cura preste barba a lui. biblia (1688), 2122/9. Toţi să îndrăciră de să nebuniră, anon. cantac., cm i, 161. Nebunindu-se întru sine tiranul cel fără de minte, mineiul (1776), 74r2/36. Se nebuniseră şi îi ţineau cu ostaş, legaţi ca să îi ducă în cule. gorjan, h. iv, 21/6. 2. Tranz. (Popular) A face să-şi piardă dreapta judecată, a scoate din minţi; a strica din punct de vedere moral, a corupe; a prosti, a năuci (1); a înnebuni. Curviia amu pre preamîndru Solomon, spre a idolilor jărtvă, nebuni-l. coresi, ev. 543. Că acealea multora le-au făcut farmece şi pre ibovnicii lor pre unii i-au nebunit iară pre alţii i-au şi omorît (a. 1691). gcr i, 291/28. Lume zisă: dar nu sînt înţâleaptă? — Inţăleaptă, di n-ar nebuni pre niminea înţălepciune ta. cantemir, ap. gcr ii, 95/14. Pre dînsa mai mult decît mai înainte au nebunit-o băutura, aethiopica, 33r/ll, cf. lb. Barbatu m-o nebunit, şez. iv, 232. Dragostea te nebuneşte. reteganul, tr. 119. Umblă dracul ca nebun, Pe cine să-l nebunească, Pe hîda să o peţească. bud, p. p. 56. Goronul ţine nebunul; Nebunul nebuneşte oamenii (Butea), gorovei, c. 36. <> E x p r. (Familiar) Nu mă nebuni!, exclamaţie folosită pentru a exprima mirarea (şi neîncrederea) faţă de cele auzite. Ăsta e ăl care scrie la „Vocea Patriotului Naţionale“. — Nâ mă nebuni ! caragiale, o. vi, 51, cf. 49. •<> Refl. De n-ar fi viţă şi prun, Omul n-ar mai fi nebun, Dar viţa şi prunul este, Omul de se nebuneşte. RETEGANUL, CH. 71. 3. Intra n.z. A-şi pierde facultăţile mintale, a ajunge nebun (I i); (cu sens atenuat) a se zăpăci, a se năuci (i); a înnebuni. Tătarăi ponoslăiesc grecilor pentru că zic că nu poate să fie bozu ca aceala carile să poată faci pre om să nebunească, herodot (1645), 232, cf. 337. Un ţeran ce nebunisă de cap au fost strigînd în gura mare. ureche, let. i, 137/27. De va nebuni..., de vreme fe pre nebun nu-l pot certa trupeaşte, va schimba certarea lui pre băni. prav. 267, cf. st. lex. 171vl/17. Iar unii dintr- -a-celi bătăi au şi nebunit de-u rămas nebuni. NECULCE, L. 119, cf. ANON. CAR., MAN. GOTT. Ea nebunise; au dus-o la Golia. negruzzi, s. i, 32. Dac-ai muri tu, eu aş nebuni ori aş muri şi eu. eminescu, n. 9. Cine m-ar fi văzut fugind pe uliţă ... ar fi crezut că am nebunit, f (1903), 16. Cînd vezi vîrtej, să fugi de el, că de dă peste tine, nebuneşti, şez. vi, 62. Dau să le vorbească, dar în deşert, căci nu aveau cu cine; împăratul şi împărăteasa nebuniseră, reteganul, p. iv, 49, cf. bud, p. p. 76. <£■ R e f 1. Ahileu aii obosăt, s-au nebunit de durere (a. 1802). gcr ii, 196/14. (E x p r.; familiar) A se nebuni după cineva (sau ceva) = a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult, a nu mai putea după ... Ce vorbiţi împreună?-... Ian spuneţi-mi şi mie, că mă nebunesc după cabazllcuri. alecsandri, t. 188. (Intranz.) Feciorul împăratului nebunea după fata moşneagului, şez. v, 66. Mîndruluţ cu păr sucit, După tine-am nebunit, bud, p. p. 34. — Prez. ind.: nebunesc. — V. nebun. NEBUNÎE s. f. 1. (învechit) Calitate sau faptă a celui rău, netrebnic (3), păcătos, răutate, ticăloşie, netrebnicie (3); nesupunere; rătăcire, orbire. Iară care-i lucrează pîntecelui cu saţiut... dentr-acea nebunie drăcească nu poate lesne a se dezbate sau a scăpa, coresi, ev. 83. Să vă întoarceţi den nebuniia voastră, id. ib. 343, cf. 278,375. Doamne, ... tu ştii nebunia mea şi păcatel[e] meale de tine nu se ascunseră (cca 1633). gcr i, 80/13, cf. st. lex. 173v2/l. Feciorii lui Antonie Vodă .. . făce multe giocuri şi beţii şi nebunii prin tîrguri şi prin sate boiereşti de lua femeile şi fetele cu de sila. neculce, l. 65. Împărat sultanul Mehmet sfat au făcut pentru atîta nebunie ce au făcut aceşti oameni în Ţara Muntenească, anon. cantac., cm i, 167. Cu acea oaste să se înfrîneze nebunia şi starea împotrivă a lui calga-sultan. r. greceanu, cm ii, 183. Trezvindu-te ... din nebuniia cea mai denainte, ai mustrat înşălăciunea cea drăcească şi rătăcirea cea pierzătoare de suflet, mineiul (1776), 9rl/25, cf. ddrf. + Spec. Desfrîu, dezmăţ. Iară de ... nu să va afla feciorie la fecioară ... vor scoate pre fecioară la uşăle cosii tătîni-său şi o vor ucide pre ea cu pietri oamenii cetăţii şi va muri, căce au făcut nebunie întru fiii lui Israil acurvi casa tătîni-său. biblia (1688), 1422/5. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuinţă, nesocotinţă (1), prostie. Preablînda firea omenească sălbă-tăceaşte-o, înţelepţiia spre nebunie adauge şi mii de nevoi aduce, coresi, ev. 542, cf. 94.0, nebunie, câtă pagubă feace grecilor, moxa, ap. gcr i, * 61/31. Deci învăţăm: de sugrumat şi de mortăciună să nu se guste aceastea... ce oarecarii dentru nebuniia lor fac aceasta (a. 1641). gcr i, 90/30. O, mare nebuniie a nemulţămitorilor ghergheseani! varlaam, c. 176. O, vai de nebuniia lor săracii! cel mort în ce chip să omoară pre cei vii? (a. 1645). gcr i, 117/19. Dzîsă întru sine cel 1614 NEBUNIE — 186 — NEBUNIE fără de minte ’Ntr-a sa nebunie deşarte cuvinte. dosoftei, ps. 40/4, cf. anon. car. Iară vulpea zise: o, jup[ă]neasă maimuţă, dară aceast[ă] nebunie ai fost avut tu, şi incă vreai să fii împărat preste fiiară şi dobitoace (a. 1705). gcr i, 354/7. Cită nebunie la om! el singur defaimă pricina prin care se deosibeşte din celelalte vieţuitoare. marcovici, c. 13/2, cf. polizu. Din nebunia streină te inveţi minte, alexi, w. Nebunia cu înţelepciunea de-a dreptul se împotrivesc, zanne, p. viii, 666, cf. v, 351. + Neastîmpăr, zburdălnicie, exuberanţă. Cf. polizu, pontbriant, d., costinescu. Rîdea cu-n fel de copilăroasă nebunie. eminescu, n. 83. Iar o pasăre, cuprinsă de o dulce nebunie, Piruie în urma noastră, în lumina argintie, cerna, p. 54, cf. 70. 3. Lucru, faptă, vorbă necugetată (3), lipsită de sens, greşeală, prostie, trăs-n a i e; faptă de om nebun (I 2). Au fost fădnd toate nebuniile beţiii şi alte seamne ca de om bat. prav. 265. Acesta, Ungă alte nebunii multe ce făcea, au făcut şi aceasta, mai mare decît toate. r. popescu, cm i, 275, cf. 288. Mare nebunie iaste a alerga înaintea unuia ce nu te chiamă şi mai mare nebunie iaste a răspunde fără de a te întreba cineva, antim, ap. gcr ii, 6/28. Mare nebunie iaste a lipi inima spre putrejune (a. 1785). gcr ii, 148/6. Din nebunii făr’de vreame vă siliţi Pe Orest ca să-l aduceţi, voinţa să vă-npliniţi. beldiman, o. 17/9. Au îndrăznit a lăsa pe părinţii săi împotriva voinţei lor ... — Adevărat, mare nebunie este aceasta, drăghici, r. 6/26, cf. 89/11. Ce grăiţi voi nebunie? bărac, a. 75/16. Ar fi fost din partea Basarabilor o nebunie a înfrunta şi un miracol a învinge pe neşte regi maghiari ca Ludovic cel Mare şi împăratul Sigismund. hasdeu, i. c. i, 34. Aveai figura unui om ce merge să se ucidă; mi-era teamă să nu faci vreo nebunie, bolintineanu, o. 389. Viaţa-mi pare-o nebunie Sfîrşită făr-a fi-nceput. eminescu, o. i, 212, cf. 40. Aş ride şi mai bine dacă soţia altuia ar fi care vorbeşte aşa nebunii, f (1906), 2. Ce vrai să faci, beizade? Nu îndrăzni în ţară păgînă să faci vreo nebunie, ca să nu-ţi pierzi capul. sadoveanu, z. c. 302. Iancule, român turcit, Lasă-te de haiducit, Lasă-ţi nebuniile, Lasă-ţi haiduciile, Să-ţi dau boieriile, teodorescu, p. p. 292. + Extravaganţă, fantezie. Pentru aceasta mi-am interzis orice pasiune în viaţă, orice sentiment, toate plăcerile, orice nebunie. c. petrescu, c. v. 25. Te întrebi, 22 de mii de lei pe o carte, nu e o nebunie? sebastian, t. 283. + (Mai ales la pl.) Faptă lipsită de seriozitate; năzbîtie, năzdrăvănie, poznă, ghiduşie, ştren-gărie; glumă, farsă. Îndată ce sună . . . semnul bronzului, tot romanul şi străinul leapădă orice interes şi haractirul cel serios şi, cu voia guvernului, să încep nebuniile pe uliţă, ar (1839), 412/38, cf. costinescu. Alcibiad . .. tăie într-o zi coada cea frumoasă a unui cine minunat. . . numai ca, dînd de vorbă concetăţenilor săi asupra acestei nevinovate nebunii a lui, să-i oprească de a cîrti despre dînsul alte lucruri mai rele. odobescu, s. iii, 43. Întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte, dar şi din nebunii, creangă, a. 2. Copiii fac fel de fel de nebunii: joacă o horă, apoi se bat şi aleargă, caragiale, o. vi, 479, cf. i, 20, barcianu. In Moşi au cumpărat cîte o trompetă şi au suflat în urechile oamenilor şi au făcut tot felul de nebunii, pas, z. i, 126, cf. şez. iii, 92, corn. marian. Băieţii aieştia fac niabuniipiste niabunii. alr ii 3 204/386, cf. 3 204/36, 64, 95, 4 399/791. <> F i g. Ce cunoştinţă veche îi era vîntul acesta, ce bine îi ştia el nebuniile lui înşelătoare! bart, s. m. 62. 4. Pierdere a judecăţii datorită unei boli mintale, demenţă, alienaţie mintală, (popular) nebuneală (II); fig. întunecare (trecătoare) a minţii, rătăcire. Iar el şi mai nainte fiind trăsnit, atuncia îl apucă o boală de nebunie şi... îi lovia cu buzduganul în obrazu. herodot (1645), 335. De va face vreo greşală în vreamea nebuniii lui, nu să va certa. prav. 267. Cărţile ceale multe te duc la nebunie. n. test. (1648), 170r/6, cf. st. lex. 171v1/17, man. gOtt. Sculîndu-se noaptea... cu nebunie, au rănit pe nouă oameni pe care i-au tăiat cu toporul (a. 1776). uricariul, xix, 48. Deliriul, adecă nebuniia. Învăţătură, 84/18, cf. drlu, lb. Iaca pozna, soro, că iar i-o venit toana nebuniei... Săracan de mine!... tocmai azi, în ziua logodnii ? alecsandri, t. 521. Lovit... de izbucnirea nebuniei, al cărei germen era din naştere. maiorescu, CR. ii, 294. Alienaţie mentală se numeşte popular nebunie, nebuneală, boUnzîie. candrea, F. 224, cf. bianu, d. s. Sînt solitarul pustiilor pieţe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie. bacovia, o. 21. Ar fi avut momente de adevărată nebunie, camil petrescu, u. n. 187. Să nu se socoată însă drept nebunie delirurile... care apar în unele boli cu febră mare. ygrec, m. n. 14. Ochii lui ardeau ca doi cărbuni, în cearcăne vinete;... pe faţa lui slăbită, durerea lăsase spaimă şi nebunie, sadoveanu, o. i, 148, cf. v, 566, ii x 491, alr ii/i mn 55, 4 176/365, 386, 574. <£> L o c. a d v. (De obicei pe lîngă verbe ca „a-1 iubi“, „a-i plăcea“ etc.) La nebunie sau (rar) pînă la nebunie = foarte mult, enorm. Este o fată foarte frumoasă, pe care o iubesc pînă la nebunie, filimon, o. i, 125. Mi-a citit nişte scrisori de dragoste de la o fată, care-l iubea la nebunie şi dormea cu poeziile lui sub pernă. vlahuţă, o. a. 193. A fost un secret public că ai iubit la nebunie peElla. f (1900), 548. Îmi place la nebunie poezia, ap. tdrg. Mănunchiul plăcu foarte mult Arăpuşchii, căci iubea florile la nebunie, popescu, b. iii, 82. Îmi place la nebunie. bl v, 50. <> E x p r. O nebunie, se spune ca elogiu superlativ despre un lucru, despre o întîmplare, o situaţie excepţională etc. Ţii minte dumineca trecută la Sîn-Dominic.. . Era o nebunie, sebastian, t. 154. (Familiar) 1514 NEBUNIRE — 187 — NECALCULABIL A-i veni cuiva nebunia (sau, rar, nebunie) = a-şi pierde stăpînirea de sine, a se înfuria foarte tare; a-şi ieşi din fire. Cf. polizu. Uite-mi pierd răbdare şi-mi vine nebunie! ap. ddrf. + F i g. Exaltare. Asemenea cu viermele ce deapănă mătasea, mă sîrguiam să mă înfăşur cu pînza cea de nebunia mea ţesută, marcovici, c. 15/23, cf. id. d. 8/19. S-a petrecut o dramă de nebunie religioasă, f (1906), 20. Dacă nebunii divine Vă smulg în ceruri, tremurînd, E că un neam întreg ce vine Se bucură cu voi în rînd. cerna, p. 15. + (Regional) Boală a albinelor nedefinită mai de aproape; (regional) nebuneală (I 1) (Cîmpulung Moldovenesc), chest. vi 15/3. 5. (Bot.; regional) Zizanie (Lolium perenne) (Răşinari-Cisnădie). Cf. păcală, m. r. 25. — Pl.: nebunii. — Şi: (regional) neabunie s.f. — Nebun + suf. -ie. NEBUNÎRE s. f. (învechit) = înnebunire. Cf. drlu. Judecăţi şi prigoniri, Blesteme şi nebuniri. MUMULEANU, C. 117/2. — Pl.: nebuniri. — V. nebuni. NEBUNÎT, -Ă adj. (învechit) = înnebunit. Ce-m spuneţ voi mie că eu sănt nebunit şi ca cum aş fi altul dentr-altă parte (a. 1675). gcr i, 225/12. Au tămăduit pre acei nebuniţ. dosoftei, v. s. noiembrie 129r/32. -4 (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Ieşit din fire, zăpăcit sau orbit de. .. Nebunit fiind cu totul în dragostea polonilor, Bogdan IV ... au trecut iarăşi în Podolia. şincai, hr. ii, 225/8. Robinson, nebunit de bucurie, cînd sălta, cînd striga, drăghici, r. 225/18, cf. ddrf. Nebuniţi de spaimă^ „Alah /“ turcii-ngaimă. iosif, v. 125. — Pl.: nebuniţi, -te. — V. nebuni. NEBUNÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Măselariţă1 (1) (Hyoscyamus niger). Com. din straja-rădăuţi. — Pl.: nebuniţe. — Nebun + suf. -iţă. NEBUNOĂSĂ s. f. (Bot.; regional) Vinariţă (Asperula odorata). Credincioasă pădurii de fag este vinariţa, zisăşinebunoasă. simionescu, fl. 61. — Pl.: nebunoase. — Nebun + suf. -oasă. NEBURICĂT, -Ă adj. (Regional; despre copii) Cu buricul netăiat. Copilul cu multe moaşe rămîne neburicat. zanne, p. v, 430. — Pl.: nebuneaţi, -te. — De la buric. NEBUŞl vb. IV v. năbuşi. NEC s. m. v. neg. NECĂ vb. I. (învechit şi regional)=înneca. 1. T r a n z. A omorî, a ucide (mai ales prin sugrumare, prin gîtuire). Dracii amu cerşură de la Hristos să se ducă în turma porcilor ca aceaia să-i neace, să strice şi să sârbească inimile stăpî-nilor lor. coresi, ev. 237, cf. 285. Muierile ceale ce ş-au necat şi ş-au lepădat feciorii cînilor (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 324/21. Ceia carii şi-au necat feciorii mici. cod. tod. 206. Intrară lupii în turma lu Hristos de o spărgiia şi o neca cum era mai rău. moxa, 380/2. Lupul a necat două oi. REV. CRIT. III, 162, cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 61. Ursul... le neacă (omoară) o vită, oaie, capră. com. sat. v, 3. (F i g.) Cu postul trupulu-ş neca şi-l topiia. coresi, ev. 16. Ereticii... neând şi ucigînd sufletele lor şi ale oamenilor (a. 1642). gcr i, 98/7. <£■ R e f 1. r e c i p r. Va prinde om pre alt om şi se vor neca. paraclis (1639), 257. -4 (Complementul indică plante de cultură) A înnăbuşi, a năpădi, a înneca. Alta [dintre seminţe] căzu în mijloc de mărăcini şi crescură mărăcinii, necară ea. coresi, ev. 350. <£> F i g. Era adînc pămîntul inimiei lui cătră sămânţa învăţăturiei, însă mărăcinii bogăţiei şi grijiei neca-l pre el. coresi, ev. 311, cf. 355. 2. R e f 1. şi t r a n z. A muri sau a face (pe cineva) să moară asfixiat, prin cufundare în apă sau în alt lichid; a înneca. Cei de pre apă necă, iară cei de pre uscat ca un prahu-i răsipi. moxa, 376/10, cf. 353/38. Baiazit i-au gonit pănă la Dunăre şi mulţi se necară în Dunăre. id. 403/12, cf. 348/7. Lacrămile acelora sting văpaia focului nestins şi viermii aceia se neacă într-ănsele (a. 1642). gcr i, 99/21. Şi s-au frînt curabiia şi s-au necat toţi, numai eu am rămas, dosoftei, v. s. noiembrie 152/35. -4 T r a n z. (Despre ape) A trage la fund (omorînd prin asfixie). Să nu neace (să nu mă îniace D) mere vihorul apelor, nece se înghiţă mere adăncatul. psalt. 133. 4. Tranz. (Deapre ape) A inunda, a potopi. Să jelui că-i neacă şi-i strică pămînturile. dosoftei, v. s. februarie 73v/20. — Prez. ind.: nec. — Lat. necare. NECALCULABIL, -Ă adj. (Astăzi rar) Negativ al lui c a 1 c u 1 a b i 1; care nu poate fi calculat, imposibil de apreciat; p. ext. imens, enorm, incalculabil (prin valoarea, efectele etc. ei). Urmările pentru această dietă ar fi necalculabile. bariţiu, p. a. iii, 208. O influinţâ mare din cauza acestei invenţiuni gigantice şi necalculabilă în efectele ei. barasch, i. 33/9. Efectul moral ce produse reprezentarea lui „Mahomet11 fu necalculabil, venitul societăţii filarmonice se înzeci. filimon, o. i, 214. — Pl.: necalculabili, -e. — Pref. ne- + calculabil (după fr. incalcu-lable). 1623 NECALIFICABIL — 188 — NECAZ NECALIFICABIL, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui c a 1 i f i c a b i 1; incalificabil. Acea procedură necalificabilă şi strigătoare la cer a silit pe românii asupriţi şi spoliaţi a recurge îndată la gubernul ţării, bariţiu, p. a. i, 395. — PI.: necalificabili, -e. — Pref. ne- + caliîicabil (după fr. inquali-fiable). NECANONISlT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui c a n o n i s i t; neregulat (1). Poligonon necanonisit. gheom.-trigon. 102r/24. — PI.: necanonisiţi, -te. — Pref. ne- + canonisit. NECĂRE s. f. (învechit) = înnecare. Gf. neca (2). In prunci tineri va fi perire, celor ce înblă pre apă necare. paraclis (1639), 254. — V. neca. NECAZ s. n. 1. Tot ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală, neajuns1 (2),. neplăcere (2), nemulţumire (2), (regional năzbîcă (1), năzdrăvănie (3), (învechit) nesosinţă, patimă (1); (de obicei la pl.) încercări, greutăţi, vicisitudini, (rar) nevolnicii (3). Rugăciunea ... nu-l slobozea, nici-l lăsa să le facă nici un necazu şi toate meşteşugurile lui ceale hicleane ca nişte păianjeni să strica (a. 1654). gcr i, 171/24. Canon care ne stîmpără necazurile lumii aceştiia. biblia (1688), [prefaţă] 4/10. Cirul ieşie la ţară cu slujbe, boiernaşii făce multe năcazuri casălor celor mari a boierilor, neculce, l. 110. Răbdăm cu îndrăzneală ceale împrotivă, gonirile, ticăloşiile, năcazurile şi moartea (a; 1703). gcr i, 348/10. Nu le-au ajuns cîte necazuri le-au făcut mai nainte vreme, ci şi acum legatu-s-au de ei cu năpăşti. anon. cantac., cm i, 206. Făcut-au tîrgoviştenilor mare pedeapsă, . pentru o vină ce avusese că făcuse unui frate al VIadului Vodă un necaz. R. popescu, cm i, 242. Pentru acele suspinuri şi necazuri ale creştinilor, Dumnezeu la osîndă ca aceaia i-au adus. r. greceanu, cm ii, 72. Ieşirea mea de acolo n-au fost cu voia mea; eram odihnii ■ cu atîta şi-mi ajungea din destul necazurile ce petreceam, antim, p. xxv. A neamului tău năcazuri, toate tu îi să le rabzi, beldiman, o. 45/7. Pe mine nu mă sperie necazurile, nici împotrivirile, heliade, o. ii, 415, cf. 17. Să cadă . / în nescai nevoi şi năcazuri grele, drăghici, r. 37/25, cf. 150/4. Poate vedea aicea un casnic bun cîte necazuri şi cîte primejdii pricinuiaşte zarva. bărac, ap. gcr ii, 236/2. Eu sînt singura pricină De supărări, de necazuri şi de morţi fără de vină. conachi, p. 86. Călătorul, primind aici ospitalitate, uită necazele unui supărător drum. negruzzt, s. i, 192, cf. 178, 251. Ai să tragi încă multe năcazuri, dar ai să scapi din toate cu capul teafăr, creangă, p. 222, cf. 7, 212. Voiu să-l scutesc şi pe dînsul sărmanul, că e bătrîn, de necazurile şi primejdiile călătoriei. ispirescu, l. 21. Minciuni cu care caut zilnic să-nşel necazurile mele. macedonski, o. i, 98. Farmecul vieţii fără grijă şi necazuri, f (1903), 162. Spun lumii întregi, cu fală, prin cîte năcazuri am trecut, ib. (1906), 2. Uită şi tu năcazul ce-ţi făcurăm, hogaş, dr. i, 67. Nerăbdător să-i afiu necazul, l-am îndemnat să coboare cîţiva paşi lîngă izvor, acolo este o cioată unde se poate sta de vorbă fără grijă. c. petrescu, s. 172. De cîte ori m-ai ascultat, bine ne-a mers, şi cînd nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. rebreanu, r. i, 280, cf. 166,269. Lăutarii cîntă jalnic prin cîrciumi şi bieţii oameni mănîncă şi beau pentru uitarea necazurilor, bacovia, o. 228. Mi-a spus suspinînd: — Viaţa e plină de necazuri şi de răutate, galac-tion, o. 88. Din cel ce sînt acum, o jumătate E cît p-aci să zboare către stele .. . Las dracului necazurile mele. topIrceanu, p. o. 95. Mînca-te-ar lupii din Borza! Numai necazuri am cu tine. -sadoveanu, o. xii, 411, cf. x, 585. Ne plăcea să ascultăm cum cîntă lăutarii. Mai uitam de necazuri, stancu, r. a. iii, 47, cf. id. d. 46. li era teamă să spere că vor ajunge fără zăbavă şi necazuri la Islaz. v. rom. decembrie 1954, 107. îndrumată de necazurile ei, pasărea îşi înţînase gheruţele printre grunjii sloiului, galan, b. ii, 6. Ce necaz îl pîndea oare de se amăra pe măsură ce treceau zilele? tudoran, p. 171, cf. 163. Mamă-sa îl lua la ea şi-i povestea toate necazurile vieţii ei. t. popovici, se. 127. Se interesează de viaţa lor..., de necazurile şi bucuriile lor. tribuna, 1962, nr. 267, 2/1. Mai bine ai vedea de tine şi de necazurile tale! lăncrănjan, c. i, 10. Auzit-aţi de-un viteaz Care vecinic şede treaz Cît e ţeara la necaz? alecsandri, p. p. 214.U Cîte zile-s într-un an, Atîtea năcazuri am. doine, 94. Numai tu ai putut să-mi faci ăsta năcaz mare. alr ii 3116/29. Mi-a spus tăt năcazu lui. ib. 3 520/260. Năcazurile eştea m-amăresc. ib. 3 706/29, cf. 3 542, 3 712. Necazurile la tinereţe se par uşoare, iar la bătrîneţe foarte amare, zanne, p. viii, 405. Nici în necazuri să te mîhneşti, Nici în fericiri să te mîndreşti. id. ib. 406. Omul în lume se naşte ca să se lupte cu felurimi de necazuri în toată viaţa lui. id. ib. 403, cf. 406, i, 209. <$> Loc. prep. De necazul... = din pricina ... ; de răul. .. Nu putea, să să răpaose şi să-şi caute leacul ranei sale de necazul slujitorilor lui. anon. cantac., cm i, 160. Codrii... au a-i da adăpostire De necazul vreunui tiran aprig, cumplit peste fire. conachi, p. 263. De năcazu focului de vecini, mi-am sculat tăţ pruncii din somn. alr ii 3 012/325. E x p r. A se vedea deasupra necazului = a învinge o greutate (fără a se mai sinchisi de cei care l-au ajutat). Cf. i'amfile, j. n, 156. îi dă necazul de nod = are de înfruntat mari greutăţi; este foarte nenorocit. Cf. ddrf, zanne, p. ii, 320. A da de ziua necazului = a ajunge în împrejurări neplăcute, a da de belea. Cf. pamfile, c. 47. A scoate din necaz = a ajuta la o mare nev.qfle; 1627 NECAZ — 189 — NECAZ (complementul indică copii sau pui de animale) a creşte pînă la o vîrstă cînd nu mai necesită prea multe îngrijiri; a ridica, (regional) a zburătă-tăci. Aveau odată un viţel; îl scoaseseră din necaz — se prăpădise vaca şi rămăsese bietul fără ţîţă. caragiale, s. 79. (Regional) (A îi ) necazul oamenilor, se spune despre o fiinţă plăpîndă, neajutorată (1)- Cf. alr i 1557/361. A îace haz de necaz v. haz. + (Regional) Epilepsie. alrm i/i h 165. + P. ext. Trudă, chin, efort (pentru realizarea unui scop); sacrificiu. Sînt periţi, Cu sărăcie-mpodobiţi Şi de năcaz şi de sudori îs bolnavi pe zi de cinci ori (a. 1774). gcr ii, 103/9, cf. beldiman, ap. gcr ii, 245/41. în mari necazuri naşte mulierea. lm. Cu mult zel, cu mult năcaz şi cu mari jertfe materiale a ridicat oraşul acest templu al muzelor, f (1900), 585. Cînd averea e multă, ea se ţine Cu mult necaz. coşbuc, s. 89. Loc. adj. şi adv. Cu necaz = dificil, anevoie; dureros. Neculai Vodă moldoveneşte nu ştie, ce era un lucru pre cu năcaz boierilor şi ţării, neculce, l. 196. Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vîntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pămîntul se zbate cu necaz, eminescu, o. i, 94. Vin'cu mine la rftprmint, Ia pînza de pe obraz Şi vezi moarte cu năcaz. jarnIk-bîrseanu, d. 149, cf. 320. 2. Stare a celui necăjit (1); supărare, mîhnire, tristeţe; durere, suferinţă. De necazul inimii glăsuia suspinînd: Vai mie ceaia ce te-am născut, mineiul (1776), 101r2/25, cf. 185r2/13. Necazu e pentru oameni, dar aş vrea să ştiu ce ai. pr. dram. 104. Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul Şi veselia deopotrivă, goga, p. 15, cf. 96. Se duceau... unele pe la altele, ca să-şi mai omoare necazu de lipsa celor plecaţi la oaste, bujor, s. 74. A doua zi însă..., sub bătaia trandafirie a razelor soarelui, necazul i se risipi ca prin minune, bassarabescu, s. n. 133. Camarazii erau oameni cumsecade, care îşi credeau la necaz, camil petrescu, u. n. 7. Cu greu năcaz oftă Andrieş Hamură şi i se părea că a căzut de undeva şi vine iar la lume. sadoveanu, o. iii, 228. Pictase împrejurările în care oamenii se strîng împreună la bucurie sau la necaz, conte mp. 1962, nr. 808, 1/4. De-ar fi cucul un viteaz, El mi-ar trece de necaz, alecsandri, p. p. 273. Năcazul şi voia rea S-au pus la inima mea. jarnIk-bîrseanu, d. 214. Tinereţele mele... le trec Şi le petrec Tot cu dor şi cu năcaz Şi cu lacrămi pi obraz. id. ib. 101, cf. 223. Dorul... Mi l-ai trimes, bade, mie Pe fbuă frunze de vie Şi-amu iar îl iei-napoi Şi laşi năcazul la noi. bud, p. p. 31, cf. 6, alr ii 3 684, 3704. în cel mai mare necaz, răbdarea te uşurează cu mîngîierea ei. zanne, p. viii, 404. 3. Enervare, iritare; mînie, furie (împotriva cuiva); ciudă, pică, (astăzi familiar) parapon, (învechit, rar) paraponiseală; (popular şi familiar) năduf (4). De necazu au ieşit den Ţarigrad. r. popescu, cm i, 263. Scaraoţchi... vărsa sudori de necaz, negruzzi, s. i, 89. Ca şi Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aş sfirşi şi eu zicînd: dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteţi frumoase! odobescu, s. iii, 20. Las' şaga la o parte, măi omule;... că vezi că-mi crapă inima-n mine de năcaz, creangă, p. 127, cf. 115. La necaz spune omul multe, caragiale, o. ii, 228. Zme-oaica ..., dacă văzu că nu poate să-i prăpădească, nici să pună mîna pe dinşii, plezni fierea într-însa de necaz, căzu şi crăpă ca necuratul, ispirescu, l. 26, cf. 27. Mie nu mi-e teamă de necazul curţii tale; Apărat sînt de solia-mi ca de nestrăpunse zale! davila, v. v. 167. Stăpînit de necaz, tot sta Ungă repezi corăbii, murnu, i. 18, cf. 10, gorovei, cr. 183. Cînd fapta nu întrece o laudă, nu-ţi pare Că lauda-n Unsoare aduce-a defăimare, După cum şi necazul, urzit într-o insultă Vădeşte adunată-npizmaş otravă multă? arghezi, c. o. 90, cf. id. b. 7. Este uşor de înţeles bucuria pescarilor cînd prind femele cu icre (icran) şi necazul lor cînd le cad masculi sau femele sterpe. c. antonescu, p. 142. De necaz, foc se făcea Şi aşa f le răspundea, pop., ap. gcr ii, 302, cf. şez. iii, 17. <0> L o c. prep. în necazul (cuiva) = pentru a face în ciudă cuiva, pentru a se răzbuna pe cineva. în necazul tău vorbim şi ne purtăm aşa. lm. (E x p r.) A se tăia în necazul nevestei, se spune despre cel care, dorind să le facă altora în ciudă, îşi face lui însuşi rău. Cf. zanne, p. ii, 766, vi, 581. <£- E x p r. De necaz = ca ripostă la o nemulţumire; pentru a-şi vărsa ciuda, mînia. Într-un necaz = sub impulsul enervării; p. ext. în disperare. A-i îi (cuiva) necaz sau a avea necaz (de ceva) = a-i fi ciudă; a-i părea rău, a regreta pentru ceva. Nu ştiu ce-avea fata, că-i era necaz, coşbuc, p. i, 244. Ai isprăvit? — Mi se pare că ţi-e năcaz, f (1906), 16. Scăpa de data asta Pirgu şi mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi să-l văd. m. i. caragiale, c. 11. Am uitat să mă schimb. Ce necaz mi-e. demetrius, c. 49. Hai, du-te dracului... — Ce, ţi-e necaz, mi se pare. preda, î. 153. N-am năcaz de ce s-o-ntîmplat. alr ii 3 490/27. Nu ţ-e necaz cînd te izbeşte un armăsar, ci cînd te trînteşte un măgar. pann, ap. tdrg. A-i îi (sau a avea, a purta) necaz pe cineva = a fi supărat pe cineva; a avea pică, ranchiună contra cuiva. M-aş face un flutur uşor ... M-aş pune pe-o floare de crin, Să-i beau sufleţelul din sîn, Căci am eu pe-o ■ floare necaz, eminescu, o. iv, 5. li făcea rău compătimirea lumii. Avea chiar necaz pe oamenii care se uitau la el cu milă. vlahuţă, o. a. i, 120. Ştii ce necaz aveai pe mine cînd vedeai că nu ştiu ! ap. tdrg. Nu jucase şi-i era necaz pe fetele care au avut noroc, rebreanu, i. 18. Punerea cuţitului înţelege poporul un fapt de răzbunare, adică cînd cineva a avut necaz pe altul, h iv 48. Avu năcaz pă el. alr ii 3 580/886. O purtat ciudă şi necaz pe el. ib. 3 580/605, cf. 3 580/682, 928. li năcaz lui pe mine că n-am făcut cum o 1627 NEGĂCIOS — 190 — NECĂJI zis el. ib. 3 709/157. A(-i) face (în) necaz = a supăra (pe cineva) în mod intenţionat, a căuta să-l întăriţi, a-i face în ciudă. Iuno-i tot face-n necaz, coşbuc, ae. 27. Piticii care-or rămas Pun căciulile pe nas Şi fac la fete năcaz, jabnik-bîrseanu, d. 298. l-o făcut năcaz, alr ii 3 579/53. A-şi vărsa (sau, regional, a-şi scoate) necazul pe cineva = a-şi descărca mînia asupra cuiva. Cf. polizu, ddrf. A vorbi în necaz = a vorbi într-un moment de mînie, de enervare. Cf. ddrf. (Regional) A-l ajunge (pe cineva) la necaz = a supăra, a înfuria din cale-afară, peste măsură. Cind m-o ajunge la năcaz, nici pe asta nu ţi-o las! ciauşanu, gl. — PI.: necazuri şi (regional) necaze. — Şi: (regional) năcăz s. n. — Cf. slavonul h a k a 3 k. NECĂClOS, -OĂSĂ adj. (învechit şi popular) = înnecăcios. 1. Care produce senzaţia de înnecare; sufocant, înnecăcios. Aruncă jos puşca a cărei guri tot fumegă mirosul necăcios de silitră. caragiale, s. 100, cf. DDRF. 2. (Despre alimente) Care se înghite anevoie, dînd impresia că înneacă; înnecăcios. Măceşul... cu poame împuţite şi necăcioase. moxa, 380/29, cf. LM. — PI.: necăcioşi, -oase. — Neca + suf. -ăcios. NECĂCltJNE s. f. (învechit) = înnecăciune. Cf. LM. — PI.: necăciuni. — Neca + suf- -ăciune. NECĂDlNŢĂ s. f. (învechit,, rar; în expr.) A fi cu necădinţă = a nu se cuveni, a nu se cădea. Eu nice dînăoară nu mi-a trebuit leacuri trupului, deci cu necădinţă-i să fac eu adia lingă moarte carea n-am mai făcut in viaţă, dosoftei, v. s. februarie 56r/16. — Pref. ne- + cădinţă. NECĂÎRE adv. v. nicăieri. NECĂÎREA adv. v. nicăieri. NECĂÎRI adv. v. nicăieri. NECĂÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui căit; care este făcut sau dat fără părere de rău. Judecă-se cu robul hitlean dulcele Dumnezeu şi împărat şi-ş întoarce darul său. Insă nu-l întoarse el, că necăite sînt lu Dumnezeu darurile lui. coresi, ev. 284. — PI.: necăiţi, -te. — Pref. ne- + căit. NECĂIÎJREA adv. v. nicăieri. NECĂItJRI adv. v. nicăieri. NEC-iltJRILEA adv. v. nicăieri. NECĂJEĂLĂ s. f. (Prin Transilv.) Necaz (1, 2). Cf. polizu. Dragă mi-o fost lumea mie Dintr-a mea copilărie; Nici amu nu mi-i urîtă, Da-i cu năcăjală multă, mîndrescu, l. p. 161. — Necăji -f suf. -eală. NECiJÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A supune la suferinţe fizice sau morale, a provoca suferinţe fizice sau morale; s p e c. a împila, a obidi, a năpăstui (2). Vă năcăjăscu pre voi cu lipsă de pîine. biblia (1688), 912/1. Să-i necăjască stăpînii ca să plătească haraci fără dreptate (a. 1705). gcr i, 354/33. L-au pus în fiară şi-l năcăja cu foame şi cu bătăi, aethiopica, 38v/5. Isachie Anghel... sili toată cheltuiala aceia să o dea oraşele şi ţerile cu carea ... foarte le necăji, maior, ist. 208/12. + R e f 1. A suferi, a pătimi din punct de vedere fizic sau moral. Ai răbdat, cuvioase,... necăjindu-te cu nemîn-care cumplită, mineiul (1776), 91rl/5, cf. 91vl/21. 2. R e f 1. A depune eforturi (mari) pentru realizarea unui scop; a se trudi, a se munci, a se căzni, (regional) a se canoni. Cf. man. gOtt., lb. Porni să se plimbe de ici-colo prin cancelaria colboasă, necăjindu-se să-şi gonească vedenia babei din minte, rebreanu, i. 211. Se necăjea să-şi croiască drum, cu coatele prin furnicarul de lume ce se grămădea la intrarea cafenelei, id. n. 5. Puşcaşii se necăjeau să scoată un polobocel de vin. sadoveanu, o. i, 232. De cînd mă năcăjăsc să rădic piatra asta. alr ii 3 532/2, cf. 3 468, 3 532. <£> (Glumeţ) Gata, bunicule, haidem, zisei, năcăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi cu nişte cîrnaţi fripţi ce mi-i pusese mama dinainte, creangă, a. 23. <£> Intranz. (Popular) Năcăjind să prindă un bou în funie, mironescu, s. a. 96. După ce au necăjit mult prin baltă..., au ieşit la mal. şez. 1, 258, cf. 100. Năcăjesc mai mult di-un an Să fac pelinu zahar. Şî pelinu-i tot amar. ib. iii, 21. Vai de mama cu feciori, Necăjeşte Pînă-i creşte, Impăratu-i cătăneşte. bibicescu, p. p. 124. Năcăjăsc făr'di rost. alr i 1323/510. + Intranz. (Popular) A trăi, a-şi duce existenţa (în condiţii grele, cu chiu cu vai). Că zînele ştiu toate şi-mi vor spune Fără de sminteală unde năcăjeşte Puiul meu. budai-deleanu, t. v. 52. Ce mai faci? Cum mai trăieşti, draga mea? — Ia, năcăjesc şi eu cum pot. sbiera, p. 307. Ce faci, frate?... — Ce să fac l Ia, năcăjesc, pamfile, văzd. 146. 3. T r a n z. A pricinui (cuiva) o neplăcere (2), un neajuns1 (2); a nemulţumi, a supăra; a deranja, a incomoda. Şi au necăjit \Amoreul pre fiii lui Dan la munte căce n-au lăsat pre ei să să pogoară la vale. biblia (1688), 174V5, cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb. Părinţii 1539 NECĂJI — 191 — NECĂJIT mei, pe carii eu cu nebunia mea am cutezat sâ-i năcăjăsc. drăghici, r. 89/12, cf. valian, v. Făclia ce-n ochii noştri pururea vrei a aprinde Numai cit ne necăjeşte, iar de râu nu ne descinde. CONACHI, P. 281, cf. PONTBRIANT, D. Tu aifoSt bun de călugărit, iar nu de trăit In lume, să necăjeşti oamenii şi să chinuieşti nevasta şi copiii, creangă, p. 47. A fost şi ea femeie ca toate femeile, dar blestemul părinţilor pe care nu-i asculta, ci li tot necăjea, a făcut-o să fie gheonoaie. ispirescu, l. 4, cf. ddrf. Mă mai necăjea el clteodată ... Dar îi părea grozav de rău .. . Venea pe urmă să-şi ceară iertare, camil petrescu, p. 353. Lumea, ţeara-mi strigă hoţ, C-am furat eu caii toţi, Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr' cu stava i-am minat De la nemeşul bogat. Am lăsat o mlnzişoară Să-şi care cu ea la moară, Şi dacă m-o necăji Şi de-aceea l-oi lipsi, jarnîk-bîrseanu, d. 291. Săraca nevasta mea... Apuca-m-oi de iubit, că ea mult m-a necăjit. hodoş, p. p. 149, cf. şez. ii, 187. Nedreptăţile iştea mă necăjesc, alr ii 3 706/192, cf. 3 579, 3 706, a iii 18. -4 R e f 1. A se supăra, a se minia; a protesta, a cîrti. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Mă necăjeam cînd vedeam pre clte un om cu haina sa cea pre dedesupt mai lungă declt căpeneagul. bărac, t. 74/8, cf. pontbriant, d. Şi Dumnezeu s-a necăjit şi l-a blestemat [pe arici] să rămîie ghem, ş-aşa stă d-atunci. jipescu, ap. gcr ii , 261. Cu cît se vedea mai neîndemânatic, cu atît se necăjea mai rău. VLAHUŢĂ, 0. A. 111, cf. DDRF, REBREANU, I. 17. Ea de rumenele-ntreabă Şi de cumva nu găseşte, Doamne, râu se năcăjeşte. jarnIk-bîrseanu, d. 439, cf. 77. Muierea este vas slab, de nimic se necăjeşte şi cu nimic se îmblînzeşte. zanne, p. ii, 283. (învechit şi popular; urmat de determinări care indică obiectul supărării) Năcăjindu-se pe braşoveni pentru nişte vorbe deşarte ce auzise de la dînşii, îi ameninţă că le va prăda cetatea. bălcescu, m. v. 437. Nu te năcăji pre soartă. negruzzi, s. i, 250. Nu te năcăji pe mine. alr ii 3 715/2, cf. 3 715/29, 76. -£> (Glumeţ) Nu te năcăji, că mai rău te superi, i. cr. iii, 119. + T r a n z. (Rar) A face în ciudă, a stîrni invidia cuiva. Ne facem cîte o rochie nouă, cu care să năcăjim pe amicele noastre, f (1900), 584. 4. T r a n z. A nu lăsa în pac^, a h ă r ţ u i, a urmări, a zădărî; a '^îcîi, a £gasa, a plictisi, a deranja. Vrăjmaşii nu-l lăsa, ci-l necăjiia în tot feliul ca să-l surpe din domnie. anon. cantac., cm i, 220. Subt Attila, craiul lor, au foarte năcăjit, nu nu\ai pre strămoşii noştri, ci toată Europa, şincai, hr. i, 57/24, cf. ii, 26/31. Îndată să repeade ... asupra nelegiuiţilor acelora ce nâcăjiapre bătrînul. beldiman, n. p. ii, 88/24. Duhuri necurate... Nu au să-l mai năcăjească prin videni-ngrozitoare. conachi, p. 263. Dacă vreun cuget de gelozie măi necăjeşte, un „adagio sustenutoa mă face să-mi cunosc amăgirea şi să vărs lacrimi de căinţă, negruzzi, s. i, 75. Ian lasă-ne, cucoană hăi. .. nu ne mai năcăji, că destul năcaz avem noi cu rădvanul ista, ardâ-l focu. alecsandri, t. 394. In cetate comanda Gheronţios... Barbarii îl ameninţau, îl necăjeau şi-l zădăreau tot mereu, odobeşcu, s. iii, 636. Vechea ei tuse o necăji, şi o spaimă tainică i se-ncuibă în suflet, anghel-iosif, c. l. 79. Să n-ai grijă că te-or năcăji frigurile. gorovei, cr. 33. Nu mă năcăji, jupîne, lasă-mă în treburile mele. sadoveanu, o. xii, 202, cf. x, 165. O viespe vrlstată galben cu negru mă tot necăjea şi eu o alungam cu cartea, id. e. 100. Aţi necăjit într-o zi, prin gard, un păun care s-a Infoiat pe dată. pas, z. i, 47. Visul iar mă necăjeşte Şi cu tine mă-ntîlneşte. jarnIk-bîrseanu, d. 164, cf. alr ii 3 729/27, 105, 272. <> R e f 1. r e c i p r. S-a năcăjit ei între ei şi s-a luat la bătaie, alr ii 3 579/812. + A tachina. Se găsea însă din cînd în cînd cîte un om care, neavlnd altă treabă, se lega de el şi-l necăjea, slavici, o. i, 227. îi luau vorba din gură şi-l necăjeau rîzînd. delavrancea, ap. tdrg. — Prez. ind. : necăjesc şi (regional) nâcâj (a iii 18). — Şi: (popular) năcăji, (neobişnuit) necăşi (pontbriant, d.) vb. IV. — V. necaz. Cf. slavonul uudsaTH, h à k a jk * „a pedepsi ; a aviza“. NECĂJICIOS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) 1. Care pricinuieşte necazuri ; supărător, chinuitor; enervant. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. negruzzi, s. i, 48, cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. 2. Supărăcios; irascibil. Precum a fost de tare şi viteaz, de nu ar fi fost prea iute, adică necăjicios şi iubitor de slavă deşartă, nu ar fi mai fost altul asemenea lui. gorjan, h. ii, 103/34. O vedea pe dlnsa necăjicioasă şi rea. pann, e. ii, 31/1, Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Ea, O femeie uscată şi naltă, înfiptă la vorbă, încăpăţînată şi necăjicioasă. delavrancea, t. 208, cf. DDRF, şăineanu, D. u., şez. iii, 77. Sf. Ilie era necăjicios rău, cum auzi sări In sus de ciudă. pamfile, s. v. 177. — Pl. : necăjicioşi, -oase. — Necăji + suf. -cios. NECĂJlRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) necăji şi rezultatul ei ; supărare ; enervare. Cf. DRLU, HELIADE, O. II, 351, VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. — Pl. : (rar) necăjiri. polizu, pontbriant, d. — Şi : (neobişnuit) necăşire s. f. pontbriant, d. — V. necăji. NECĂJIT, -Ă adj. 1. Care are un necaz (1, 2), o durere (sufletească); supărat, mîhnit (1), trist, amărît, (astăzi familiar) paraponisit. Au ieşit den Ţarigrad să să ducă la Odriiu... ci pe cale au murit. Unii zic pentru că era bolnav şi necăjit, r. popescu, cm i, 263. N-au putut a să 1642 NECĂJIT — 192 — NECĂJOS ascunde nici de cătră cei ce sta împrejur, fiind năcăjit. aethiopica, 15r/3. Cu tot acest cuvint blajin şi plin de mîngîiere, femeile nu se liniştiră şi ieşiră tot năcăjite, ştergîndu-şi lacrimile, sadoveanu, o. vii, 325, cf. 598, i, 290. Draga mea, nici n-ai idee ce necăjită am fost. Toată noaptea n-am închis ochii, baranga, i. 218. De ce eşti tu necăjit tot timpul? t. popovici, se. 425. Năcăjitu-i omu-atunci, Cîndu-şi dă boii pe junei. jarnIk-bîrseanu, d. 223, cf. 211, 220, 224. De năcăjit ce sînt, Nu văd iarba pe pămînt, Nici n-aud cucul cîntînd. ant. ut. pop. i, 27. iSînt supărat, amărît, năcăjit, alr ii 3706/537, cf. 3226/29, 3 683/29. <> (Substantivat) Nu mă trece cu vedearea... pre mine cel necăjit, mineiul (1766), 200VI/17. + Care exprimă, trădează supărare, mîhnire, tristeţe. Vorbe ... vesele şi necăjite, delavrancea, ap. tdrg. Cu un obraz necăjit, se uita la soră-sa ca la un duşman, d. zamfirescu, r. 138. Văzînd obrazul necăjit... din faţa lui, spuse zîmbind ... t. popovici, se. 375. + (Despre viaţă, modul de trai) Plin de supărări, de amărăciune, de neajunsuri1 (2), de lipsuri; mizerabil (1). Necăjita lui viaţă Se ţine-ntr-un fir de aţă. pann, ap. tdrg. îngreunaţi în tinereţele lor cu o grăsime venită din trîndăvie, ajung slăbănogiţi la nişte bătrîneţe necăjite, ispirescu, u. 26. A rînduit Să ia mîndruţa urît, Să aibă traiu necăjit. jarnIk-bîrseanu, d. 167. Nişte zile amărîte, Necăjite şi tirîte. zanne, p. ii, 356. 2. Care duce o viaţă grea; obidit, năpăstuit (1); nevoiaş (1), chinuit, muncit, trudit; p. e x t. sărac, sărman; (regional) necăjos (2). Undeîngre-oeţ vărtute loviturilor voastre? Preste ... Antonie cel necăjit, cel gol (a. 1802). gcr ii, 197/18. Nemuritorii ardeleni ce deschid restauraţia aveau ochii nu la turma năcăjită de saşi, de unguri şi de sîrbi, dar la cei români... ce sta în picioare cu steagul şi sabia României în mînă. russo, s. 65, cf. 104, polizu. Faţă de om năcăjit, Coajă de lemn putrezit... Nu mai ştiu, zău, ce să fac Sârbele să mi le-mpac. beldiceanu, p. 108. Boii stau în jug supuşi, Gata de plecare; Necăjiţii cărăuşi Merg pe Ungă care. iosif, v. 74. O fi numai un basm pentru oamenii necăjiţi, re-breanu, r. i, 97. Oamenii iştia de pe aici ori îs cărpănoşi, ori prea necăjiţi, sadoveanu, o. ii, 41. Bucatele puţine.. . fuseseră strînse de mult de necăjiţii pămînteni. id. ib. x, 7, cf. id. e. 11. Nu vorbesc de ţăranii români, cehi sau sîrbi, care sînt tot atît de necăjiţi ca noi, ci de boierii speriaţi că ... proletarii vor face revoluţie şi la ei. t. popovici, se. 31, cf. labiş, p. 58. O fatî di om năcăjit o greşît ş-o îmbiat c-on flăcău, şez. ix, 17. Sînt şi oameni care n-au casa lor proprie şi se numesc „oameni năcăjiţi“ sau „saraşiil. chest. ii 8/230. «0> (Substantivat) Au îngenun-chiat la scaunul împărăţiei. — Dar voi, năcăji-ţilor, de ce aţi întîrziat? sadoveanu, o. x, 514. Toţi năcăjiţii şi umiliţii vieţii, gl 1962, nr. 419, 1/6. + F i g. (Despre somn) Chinuit, zbuciumat, agitat, muncit. Somnul oamenilor săraci e necăjit şi vine greu. E ca o prelungire a obidei din timpul zilei, pas, z. i, 246. + (Regional) Slăbănog, pipernicit; schilod, infirm. Cf. bîrlea, b. 81, alr ii/i h 81/47. 3. (Regional; în sintagma) Ouă necăjite = ouă încondeiate (cu migală, în mai multe culori). Cîteodată ouăle lucrate au numai două colori; cele muncite sau năcăjite au mai multe colori, pamfile-lupescu, crom. 189. 4. Nemulţumit (de ceva sau de cineva), contrariat; enervat, întărîtat; supărat (pe cineva), pornit. Doară şi dumitale ţ-au făcut cevaş omul acela de eşti aşa necăjit pre el? bărac, t. 42/20. Membrii comitetului adecă erau şi năcăjiţi, le era însă şi ruşine, bariţiu, p. a. ii, 425. Cînd scorpia este necăjită rău, varsă foc şi smoală, ispirescu, l. 5. Se sculă, puţin necăjit, ca şi cum l-ar fi deşteptat dintr-un vis frumos. vlahuţă, o. a. iii, 65. Eugenia şi Octavia erau de altfel necăjite şi pe părinţi că nu le mai trimeteau bani. agîrbiceanu, a. 456. Vream să-l văd cum îi stă necăjit, cît se poate supăra şi pînă unde. arghezi, t. c. 125. Toată lumea în aşteptare era enervată, necăjită, bart, e. 283, cf. vornic, p. 135. Cu d-ta nu mai poate să vorbească nimeni, zise năcăjit feciorul împăratului, şez. i, 100. li năcăjit că nu i-am făcut cum o zis el. alr ii 3 709/2. — PI.: necăjiţi, -te. — Şi: (popular) năcăjit, -ă, (regional) năcăzit, -ă (viciu, gl.), (neobişnuit) necăşit, -ă (pontbriant, d.) adj. — V. necăji. NECĂJIT (5R, -OARE adj. (învechit) 1. Care pricinuieşte necazuri; supărător, chinuitor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, PONTBRIANT, D. + (Regional; despre oameni) Cicălitor. alr i 1 564/56, 558, 708. 2. Care se necăjeşte (2), care se agită; chinuit, trudit, muncit, zbuciumat. Fiind împleticit întru neaşezările şi deşartele griji ale pătimaşei şi mult năcăjitoarei lumi..., noaptea şi zioa ca un fur am furat cîte un ceas de somn ca să săvîrşesc această carte (a. 1749). iorga, l. i, 505, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. — PI.: necăjitori, -oare. — Şi: (neobişnuit) necăşitâriu, -ie adj. budai-deleanu, lex. — Necăji + suf. -tor. NECĂJdS, -OĂSĂ adj. 1. (Învechit şi popular) Care pricinuieşte necazuri, supărător, chinuitor; care este greu de făcut, anevoios. Iarna va fi năprasnică, primăvara vînturoasă, săcerişul necăjos, rod puţin (a. 1749). cat. man. ii, 141. Octomvrie e necăjos şi suflă rece... El pe unde merge, pîrleşte Şi copacii verzi nu-i iubeşte, pamfile, s. t. 58. + (Regional; despre oameni) Cicălitor (Orlea-Corabia). alr i 1 564/885. 1544 NECĂLĂSIT — 193 — NECĂSĂTORIT 2. (Regional) Necăjit (2). Cf. marian, sa. 124. 3. (Prin nord-estul Olt.) Supărăcios, arţăgos. Cf. CIAUŞANU, Y. 181. — Pl.: necăjoşi, -oase. — Necaz + suf. -os. NECĂLĂSÎT, -Ă adj. (învechit şi regional) Care nu a fost spoit cu cositor. Să nu Intrebuin-tem.. . necălăsite linguri, calendariu (1844), 69/4. — Pl.: necălăsiţi, -te. — De la călăi „cositor“. NECĂLCĂT, -Ă adj. Negativ al lui călca t. 1. (Despre locuri, drumuri etc.) Care nu a fost sau nu poate fi străbătut, unde nu a ajuns, pe unde nu a umblat încjji nimeni; neatins de picior (de om), neumblat (1); pustiu. Şi va lua ţapul preste el fărădelegile lor la pămîntul necălcat şi va trimite pre ţap la pustie, biblia (1688), 831/18. Au gătit ploii iuţi curgere. .. ca să sature pămîntul cel necălcat şi nelăcuit şi să facă să răsară iarbă de păşune? (a. 1795). gcr ii, 159/8. Repede trecea prin căi necălcate. asachi, s. l. ii, 62. Descopere lumei toate Vestita apă de Borsec, In pustiuri necălcate, conachi, p. 222. Ce om, ce fiară, cine Au îndrăznit să vie aice şi-a pătrunde în locuri necălcate de pas de om? alecsandri, poezi^, 318. Locurile pe unde mă rătăcisem erau aproape necălcate de picior omenesc, sadoveanu, o.\vii, 307. M-am mînecat Pe l'a zori de ziori, Pe ia cintători, Pe iarbă necălcată, Pe rouă nescuturată, marian, d. 291. La biseric-am plecat... Pe bură nescuturată Şi pe cale necălcată, id. s. r. i, 185. <)- (Substantivat, f.; învechit, rar) Cărarea mea şi necălcata mea tu eşti sleditoriu. psalt. hur. 117v/l. + F i g. (Despre legi, dispoziţii) Respectat, păzit întocmai. Toată porunca prea înaltului devlet este la noi pravilă necălcată (a. 1815). uricariul, i, 241, cf. valian, v. 2. (Despre rufe, haine etc.) Care nu a fost netezit cu fierul de călcat; şifonat, boţit. Rufe necălcate. — Pl.: necălcaţi, -te. — Pref. ne- + călcat. NECĂLÎT, -Ă adj. Negativ al lui călit; f i g. (Transilv.) lipsit de spirit, de umor, searbăd, nesărat (2); prost, neghiob (1), grosolan. Cf. lb. Auzii imputări destul de necălite de la un loc nu tocmai competent, codru-drăguşanu, c. 227. Această glumă necălită se publică In limba germană in anul Domnului 1875. bariţiu, p. a. i, 631. îl alungau cu sudalme, îl amuţau cu clinii, ori că-i Improşcau vorbe necălite, reteganul, p. iii, 27. <> (Substantivat) Destul, necălitule şi prăpăditule şi prostule şi năucule !. . . taci din gură că te picur. id. ib. i, 39. — Pl. : necăliţi, -te. — Pref. ne- -j- călit. NECĂP0S, -OĂSĂ adj. (învechit) Negativ al lui căpos; acefal. Acefale sau necăpoase. stamati, m. 134. — Pl. : necăpoşi, -oase. — Pref. ne- + căpos (după fr. acéphale). NECĂRÎ adv. v. nicăieri. NECĂRÎI adv. v. nicăieri. NECĂRÎRE adv. v. nicăieri. NECĂRTULĂR s. m., adj. v. necărturar. NECĂRTULĂRIU s. m., adj. v. necărturar. NECĂRTURAR s. m., adj. (învechit şi popular) Negativ al iui cărturar; (persoană) care nu ştie (multă) carte, (om) simplu, care nu este cultivat. Necărtularii mărturisiia-l Dumne-dzău adevărat, iară cărtularii să lepăda dins. varlaam, c. 125. Apostolii era săraci şi necărtu-lari. id. ib. 155. Lăudlndu-i pre ficiorul împăratului de Rlm, mai bogat, numai cu-nţălepciunea cărţii mai gios, ea dzlsă că n-a mearge după om necărtulariu. dosoftei, v. s. noiembrie 161v/28. Cantemir. . . era la fire bllnd şi cu inimă milostivă .. . , necărturar, iară slujit şi la toate priceput, n. costin, let. ii, 39/28. Fieştece om prost şi necărturariu să poată lesne priceape lucrul, molnar, ret. 112/22, cf. clemens. Cine o să stea să asculte la gura unui unchiaş necărturar? ispirescu, ap. cade. Tata a fost gospodar cinstit, dar necărturar ca d-ta. reteganul, ap. cade. — Pl. : necărturari. — Şi : necărturăriu, ne-cărtulâr, necărtulâriu s. m., adj. — Pref. ne- + cărturar. NECĂRTURĂREŢ s. m. (învechit) Necărturar. Toate le dă duhul svlnt : izvoriaşte prorocii, preuţii oblrşiaşte, necărturareţii tnţălepciune au învăţat, dosoftei, ap. hem 396. — Pl. : necărturareţi. — Necărturar + suf. -areţ. NECĂRTURĂRIU s. m., adj. v. necărturar. NECĂSĂTORlE s. f. (învechit) Negativ al lui căsătorie ; faptul de a nu fi căsătorit ; celibat. Zilele lor să veştejesc In necăsătorie sau Intr-un măritiş nepotrivit, marcovici, d. 234/8. — Pref. ne- + căsătorie. NECĂSĂTORIT, -Ă adj. Negativ al lui căsătorit; care nu este căsătorit ; celibatar. (Substantivat) Ca la un pierzătoriu al patimilor şi chip al vieţii ceii dreapte şi ajutătoriu al celor 1558 NECĂSNICIE — 194 — NECESAR necăsătoriţi..., toţi la tine venim, mineiul (1776), 173vl/34, cf. drlu. + (Popular; despre viaţă, trai) Care este specific omului necăsătorit; de celibatar. Viaţă necăsătorită la bătrîneţe e cea mai urîtă. zanne, p. rv, 484. — PI.: necăsătoriţi, -te. — Pref. ne- + căsătorit. NECĂSNICÎE s. f. (învechit) Negativ al lui căsnicie; stare a celui necăsătorit; celibat. Fugind de grijile domesnice ne supunem la alte griji însuşite necăsniciii. marcovici, d. 118/22. — Pref. ne- + căsnicie. NECĂŞÎ vb. IV v. necăji. NECĂŞÎRE s. f. v. necăjire. NECĂŞÎT, -i adj. v. necăjit. NECiŞITtiRIU, -IE adj. v. necăjitor. NECĂTtJRĂ s. f. (învechit) = înnecătnră. 1. Sugrumare sau sufocare prin sugrumare (a cuiva). Se ferească sinre de cumîndari şi de sînge şi de necătură (sugrumări n. test. 1648, sugrumat biblia 1688) şi de currvie. cod. vor. 32/12, cf. im. 2. înnecare (prin cufundare în apă sau în alt lichid); p. ext. naufragiu (1). Petru îndrăzni de ieşi spre apă . .. Nu a vîntului sunet ... iaste vina necăturiei lu Petru, ce neputinţa şi cea puţină credinţă, coresi, ev. 268. Şi ni s-au tîmplat de curabie necătură ca aceasta să ne despărţim unii de alalţi. dosoftei, v. s. noiembrie 154r/36. + Revărsare, puhoi de apă. Nu iaste lesne . . . celuia ce se chinuiaşte întru o necătură a înota bine. coresi, ev. 122. Doarme lîngă paporă şi trestie şi rogoz ... De să va face necătură nu va simţi, biblia (1688), 3811/!!. — PI.: necături. — Neca + suf. -(ăJtură. NECĂZtJT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui căzut; care nu se cade, care nu este îngăduit, permis. Gîndind că-i vrun lucru necăzut, dosoftei, v. s. decembrie 190r/35. Acel mai mare din lucrurile cele necuvioase şi necăzute ce s-au înmulţit (a. 1764). uricariul, i, 309. Nici scrisorilor ... cu poruncă dă zahareale şi alte lucruri necăzute şi necuviincioase nicidăcum nu S-au supus. R. GRECEANU, CM II, 184. — PI.: necăzuţi, -te. — Pref. ne- + căzut. NÎCE eonj., adv. v. nici1. NECECtJM adv. v. nicicum. NECEDĂNRĂOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NECEDINI OARĂ adv. v. niciodinioară. NECEDINI(ÎRÎ adv. v. niciodinioară. NECEDÎNĂOARĂ adv. v. niciodinioară. NECE ODĂNIOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NECERCĂT, -Ă adj. Negativ al lui cercat. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. 1. (învechit) Care nu a fost cercetat, întrebat; care nu a fost luat în seamă, căruia nu i s-a dat atenţia cuvenită, neglijat. Că prin lumea toată sînge ce să varsă A şerbii săi Domnul necercat nu lasă, Nice le uită rugă şi strigare. DOSOFTEI, ps. 30/16. 2. (Popular) Care nu are (suficientă) experienţă. N-a putut face nimic arapul meu, dar ... tu, copil necercat în ale războiului, ispirescu, l. 193. Încă erai un copil necercat în obşteasca bătaie, murnu, i. 185. — PI.: necercaţi, -te. — Pref. ne- + cercat. NECESAR, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Care trebuie să fie, să existe, să se îndeplinească, de care este nevoie, care este indispensabil (în vederea realizării unui scop), cerut, cuvenit, trebuitor (pentru...), neapărat (5); p. ext. util, trebuincios. Condiciunea cea primare din cele necessere pentru a face o nuntă, calendar iu (1794), 31/15. Cînii cei muşcători, carii sînt necesarii (de lipsă) în economie trebuie să se ţină în lanţ. Învăţătură, 107/15. Cea mai primitivă şi necesarie pe atunci din ştiinţe fu astronomia, hellade, o. ii, 70, cf. i, 294. Organele necesarie spre a fecunda, caiet, 69r/24, cf. negulici, stamati, d. Plumînii lucrătoriului sînt siliţi ca să se întinză şi mai mult şi să se ostenească mai mult spre a răsufla cîtăţimea de oxigen necesariu. isis (1859), 1301/9. Călătoriile ce fac de prin satele lor dintre munţi în ţară, după mijloacele necesarii (a. 1860). uricariul, vii, 118. Unii oameni au mai mult decît le trebuie, cînd alţii nu au nici chiar mijloacele necesarii spre a se susţine, filimon, o. i, 96. Dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima, alecsandri, s. 33. Nu poţi cionti dintr-o fiinţă vie organele absolut necesare vieţii, caragiale, n. f. 26. Ceea ce, în adevăr, trebuie să cerem, e ca acele întîmplări să fie posibile, să nu contrazică caracterul personagiilor şi să fie necesare pentru dramă, pentru acţiunea ei. gherea, st. cr. ii, 255. Adunarea unui capital de 250 mii coroane, necesar pentru susţinerea ziarului, f (1906), 10. Nu pune citate care nu, sînt în legătură cu textul sau nu sînt necesare, bul. com. ist. i, 92. Cînd am vorbit de poziţia atributului, am făcut distincţia necesară numai între cel adjectival şi cel substantival. iordan, g. 249. Intr-un dulap dădu peste nişte 1574 NECESAR — 195 — NECESARMENTE hîrtie monetă, necesară prezentului, bacovia, o. 243, cf. 232. Cuprinde numai o mică parte din istoricul tipografiei şi anume, ce am crezut mai necesar, romanescu, zeţ. 18. Se scoală în zorii zilei făănd toate pregătirile necesar fi pentru a porni iarăşi la muncă, ygrec,' m. n. 1)51, cf. 149. Plnă ce nu isprăvesc ş-acest episod, care îmi apare din ce în ce mai necesar, nu mă pot simţi liniştit, sadoveanu, o. ix, 134. Depărtarea medie la care putem trage cu puşca de alice este de maximum 50 m, deoarece, peste această limită, alicele nu mai posedă forţa necesară pentru a ucide vînatul. stoica, vîn. 46, cf. 1, 52. Expresiile proprii pentru noţiunile pe care existenţa în creştere a oamenilor le făcea necesare, vianu, m. 10, cf. 20, 91. Lipsa totală a tihor condiţii de trai absolut necesare sau împrejurări cu totul anormale pot pune hotare de netrecut şi în lumea apelor, c. antonescu, p. 96. Dormea... avînd pe noptieră revolverul şi un geamantan cu lucruri necesare, t. popovici, se. 101. Avea obligaţia de a procura lemnul necesar construcţiilor de corăbii turceşti, arvinte, term. 18. Stabilirea... măsurilor agrotehnice necesare pentru realizarea producţiilor, contemp. 1962, nr. 808, 1/2, cf. nr. 796, 2/4. Deschiderea unui hotel turistic, care să funcţioneze tot anul, ar fi nu numai posibilă, ci necesară, tribuna, 1962, nr. 266, 2/4. <> Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producţie, prin care se creează produsul folosit pentru întreţinerea lui şi a familiei sale. <£■ L o c. v b. A Ii necesar = a trebui. Cînd vînăm cu gonaci e necesar ca să angajăm un număr mare de gonaci, care cunosc bine regiunea, stoica, vîn. 89. Este necesar să grupăm epitetele nu numai după forma lor gramaticală, dar şi după obiectul, sfera şi frecvenţa lor. vianu, s. 23, cf. id. m. 35. Pentru a le putea înţelege, este necesar să distingem clase de funcţii, pe care să le caracterizăm, stoilov, t. f. 7. Este necesar ca în sistemele irigate să se aplice, pe lingă irigaţie, toate măsurile de luptă contra secetei, agrotehnica, ii, 440. Este necesar să se arate că disocierea reversibilă a complecşilor are loc în trepte, chim. an. călit. 59, cf. 46. <0> (Substantivat) M-am privat de cele necesere. calendariu (1794), 37/29. Iar mai vîrtos daca pe lingă această personificaţie se mai adaoge şi grandiosul, miraculosul, imposibilul, naraţia îi devine şi mai atrăgătoare, cu cît omul e mai înapoiat sau mai lipsit de necesarie. heliade, o. ii, 65. Merge... spre a-şi cumpăra cele necesarie. lm. La Şiştov cel puţin puturăm să cumpărăm cele necesare pentru mîncare, adică pîine, brinză şi struguri, bolintineanu, o. 265. 2. Care se produce sau decurge în mod inevitabil, necondiţionat (din ...); care nu poate fi înlăturat, care se produce în mod obligatoriu, (astăzi rar) neapărat (3). [Plante cu] poligamia de nevoie (necesarie). cornea, e. ii, 204/26. Legile naturei sînt fatali şi necesarie. lm. Necesară este judecata A, dacă este înlăturată judecata O. maiorescu, l. 61, cf. 52. Se dovedeşte că pe lume nu sînt dedt cauze necesare, care dau naştere la efecte tot aşa de necesare, conta, o. c. 205, cf. 18. Căldura e efectul necesar al focului, şăineanu, d. u. Dacă metaforele unificatoare sînt necesare, ele sînt şi universale, adică ele se impun oricărui spirit. vianu, m. 85. <0> L o c. a d v. în mod necesar = obligatoriu, neapărat (4), cu necesitate, fără doar şi poate, (rar) necesarmente. Corespunzători diacilor sau gramaticilor din cancelaria domnească erau logofeţii de visterie. Nici pe aceştia nu-i găsim pomeniţi în documentele secolului XV; cu toate acestea trebuie să admitem în mod necesar existenţa lor. bul. com. ist. v, 113. Reforma... s-ar fi produs în mod necesar, chiar dacă biserica catolică n-ar fi abuzat de lunga ei stăpînire fără control, oţetea, r. 317. II. S. n. 1. (La sg. ; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Ceea ce este trebuincios într-un anumit scop ; cantitate trebuitoare din ceva. Cf. costinescu, lm. li lipseşte necesarul, şăineanu, d. u. Necesarul total de îngrăşăminte minerale, agrotehnica, i, 826. Stabilirea... necesarului de seminţe, contemp. 1962, nr. 808, 4/2. S-a alcătuit un plan privind necesarul de seminţe, îngrăşăminte, inventar etc. Gî 1962, nr. 652, 3/4. 2. S p e c. Cutie, trusă care cuprinde obiectele trebuitoare pentru executarea anumitor activităţi; p. ext. obiectele cuprinse într-o astfel de cutie sau trusă. Cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Un necesar de piele, şăineanu, d. u. Necesarul de toaletă, iordan, l. r. a. 481. — Pl. : necesari, -e. — Şi : (învechit) nece-sâriu, -ie (pl. necesarii, f. şi necesarie), neceser, -ă adj., s. n. — Din fr. nécessaire, lat. necessarius. NECE SARIAMÉNTE adv. v. necesarmente. NECESARIEMÉNTE adv. v. necesarmente. NECESĂRIU, -IE adj., s. n. v. necesar. NECESARMENTE adv. (Rar) în mod necesar (I 2), obligatoriu, neapărat (4), negreşit (2); prin firea lucrurilor, inevitabil, fatal. Cf. marin, f. 477. El a fost învins, necesarmente învins, gherea, st. cr. iii, 167. Izvodul acesta, judecat după fragmentul reprodus şi după raportul în care necesarmente a trebuit să se găsească faţă de compilaţia în care a fost utilizat, nu poate fi privit sub nici un cuvînt ca opera lui Miron Costin. bul. com. ist. i, 205. Sînt necesariamente forţat să admir mai mult simţirile curate, drepte, hogaş, dr. ii, 177. Fără să facem vreo ipoteză asupra naturii acestui cîmp, care nu este necesarminte de natură magnetică, teoria prevede, cişman, fiz. ii, 401. 1578 NECESARMINTE — 196 — NECESITATE — Şi : necesarminte, necesariaménte, (învechit) necesarieménte (marin, f. 477) adv. — Din fr. nécessairement. — Necesariamente < it. necessariamente. NECE SARMÎNTE adv. v. necesarmente. NECESÉR, -Ă adj., s. n. v. necesar. NECESITĂ vb. I. Tranz. 1. (învechit, în Transilv. ; la part.) A obliga, a sili, a con-strînge. Ca nu altmintre să fie necesitaţi sau strimtoraţi de foame. învăţătură, 108/3. Nu-s necesitat a cerşi viaţa de la alţii. lm. Mă simţ necesitat a alege răul cel mai mic decît să admit o scriere falsă, f (1881), 234. Din cauza slăbiciunii am fost necesitat să zac în pat. ib. (1888), 313, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. U n i p e r s. A face necesar (I 1 ), a cere (în mod imperios); a pretinde, a reclama, a impune, (învechit) a nevoi (1). Cultura pă-mîntului necesită oarecare instrumente, rom. lit. 417x/9, cf. pontbriant, d., prot-pop., n. d. Laptele... se digeră cu înlesnire, fără să necesiteze multă muncă din partea stomacului. f (1897), 19. N-am vorbit anume aci de C. Negruzzi şi V. Alecsandri, pentru că... necesitează un studiu special, ibrăileanu, sp. cr. 97, cf. şăineanu, d. u. Starea d-nei Pascali necesită o rărire a spectacolelor, călinescu, e. 138. Teoremă a cărei demonstrare necesită consideraţii speciale, stoilov, t. f. 31. Bălţile din Delta Dunării... ar necesita investiţii uriaşe, agrotehnica, ii, 999. Gîndul acesta.. . necesită nu numai curaj, ci şi o anumită filozofie. t. popovici, se. 94. Unele reacţii de oxido-reducere necesită şi ioni de hidrogen, chim. an. călit. 64, cf. 300. Utilizarea sunetului în învăţă-mînt necesită un aparataj adecvat şi o serie de înregistrări care să corespundă programelor. &î 1961, nr. 634, 2/3. Cercetarea acelor probleme care necesită soluţii urgente sau de perspectivă. contemp. 1962, nr. 808, 1/2. — Prez. ind. pers. 3 : necésitâ şi (astăzi rar) necesitează. — Din fr. nécessiter. Pentru 1, cf. şi it. necessitato. NECESITĂTE s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă, trebuinţă, nevoie (1), (învechit şi regional) niştotă (2), învechit) n e v o i r e (I) ; s p e c. chestiune, afacere, situaţie a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. Necesitatea de [a] se despărţi turbură mo-menturile aceste delicioase, calendariu (1794), 29/26. Strimtorînd necesitatea adecă lipsa pănă ce se va chiema veterinariul..., următoarele mijlociri să se ţină. învăţătură, 49/10. O mare necesitate mă sileşte a mă înülni cu un amic. lăzărescu, s. 14/22, cf. stamati, d. Are mare necesitate de somn. filimon, o. i, 134. Comisul a trebuit să fie printre cei dintîi dregători ai statului moldovean, deoarece corespundea unei necesităţi esenţiale a curţii domneşti. bul. com. ist. v, 151. Am să vînd producte din magazie şi-ţi voi trimite banii de care ai necesitate. sadoveanu, b. 45. Se întrevedea chiar necesitatea să se repete spectacolul spre a se putea satisface baremi cererile cele mai simandicoase. rebreanu, r. i, 253. Sub imperiul acestor necesităţi, domnii nu puteau avea altă preocupare, decît aceea de a strînge, cît mai repede, cît mai. mulţi bani. oţetea, t. v. 33. Elaborarea acestor opere a fost impusă, în primul rînd, de necesităţile imediate ale maselor largi, h. rom. 1959, nr. 4, 4. Îmbină posibilităţile tehnicii înaintate cu necesităţile practice ale vieţii. contemp. 1962, nr. 806, 2/1. <> E x p r. Fără (nici o) necesitate = inutil. Mulţi din poeţii sau scribii moderni fără nici o necesitate se pun a face la fabule, heliade, o. ii, 81. Trebuie să te temi d-a întrista pe oameni fără necesitate. pleşoianu, t. iv, 135/23. De primă necesitate sau de (cea mai) mare necesitate = absolut trebuitor; indispensabil (traiului). Stă la gustul scriitorului de a şti cînd să se ferească de hiatus şi cînd este de mare necesitate, heliade, o. ii, 177. Este de cea mai mare necesitate ştiinţa naturei. caiet, 97r/19. Ce circumstanţe sînt de cea mai mare necesitate în ştiinţele botanice silvice? barasch, b. 2. O sporire simţitoare în costul celor mai multe lucruri de prima necesitate pentru public, n. a. bogdan, c. m. 139. Sporirea circulaţiei monetare... a produs o bruscă urcare a articolelor de prima necesitate, oţetea, r. 311. + Lucru de absolută trebuinţă, indispensabil. Să nu facem lux pînă ce sîntem săraci, pînă ce avem d-a suplini multe necesităţi, f (1880), 353. Presa periodică, care în ţerile libere se numeşte o a patra putere în stat..., au agiuns a fi o necesitate şi pentru guverne şi pentru popoare, rom. lit. 522/22. Apa este pentru acvila imperială o absolută necesitate, atît pentru băut, cît şi pentru scăldat, linţia, p. ii, 175. 2. (Caracterul a) ceea ce este de neînlăturat, obligatoriu; (filoz.) totalitatea însuşirilor şi raporturilor interne dintre fenomene, care decurg inevitabil din esenţa lucrurilor şi din legile lor de dezvoltare. Oblăduirea (cîrmuirea) e un lucru măreţ şi de o mare însemnătate ... şi nimic din acele omeneşti nu se poate asămălui cu mărirea ei, fiind statornicită de însăşi necesitatea naturei chiar din ceasul zidirei (a. 1817). uricariul, rv, 300/16. Necesitatea universală a legilor naturei. maiorescu, l. 81, cf. id. cr. i, 71. Pacea ... este o necesitate istorică, scînteia, 1952, nr. 2 395. Dezvoltarea intensivă şi multilaterală a agriculturii este o necesitate obiectivă. lupta de clasă, 1961, nr. 7, 8, cf. der. <> Loc. adv. Cu necesitate = în mod necesar. V. necesar (I 2). Nu întrevăzură fundamentele istorice mai adinei care au produs cu necesitate acele forme [de civilizaţie], maiorescu, 1682 NECESTIV — 197 — NECHEZA cr. i, 264. Idei şi sentimente nasc cu necesitate alte sentimente, gherea, st. cr. iii, 402. Aceasta rezultă din fapte şi rezultă cu necesitate, ibrăi-leanu, s. l. 143. Comte a statornicit şirul în care au trebuit, cu necesitate, să ia naştere ştiinţele şi să se dezvolte, conta, o. c. 13. Metafora s-a ivit cu necesitate dintr-o anumită indigenţă a limbii, vianu, m. 10. Sarcinile puse de partid In faţa industriei constructoare de maşini implică cu necesitate sporirea exigenţei la controlul calităţii produselor, lupta de clasă, 1962,.nr. 1, 17. + Obligativitate, constrîngere. Crearea şi dezvoltarea relaţiilor de producţie socialiste au determinat înfăptuirea unui salt măreţ din domeniul necesităţii în acela al libertăţii, cf 1960, nr. 3, 78. 3. Utilitate; oportunitate. Necesitatea examenului fizic al elevilor, ygrec, m. n. 156. O problemă din cele mai pasionante este aceea relativă la temeiul şi necesitatea unificărilor metaforice, vianu, m. 85. Necesitatea unei arte poetice, v. rom. ianuarie 1954, 153. S-a subliniat ... necesitatea grijii pentru dt mai buna organizare a lecţiilor în condiţiile şcolii serale, gî 1962, nr. 652, 1/4. — Pl. : necesităţi. — Din lat. nécessitas, -atis, fr. nécessité. NECESTÎV s. m. (învechit, rar) Om necredincios (3). Venind poruncă de la necestivul să aibă toţi a să lepăda cu giurămînt de Domnul //[risto]s şi ceia ce nu s-or pleca să le fie moartea gloabă, iară sfîntul nimică nu să temu. dosoftei, v.s. ianuarie 8v/5. — Pl. : necestivi, -e. — Din slavonul hîmîctheti. NECHEĂUN, -Ă s. m. şi f. (Regional) Persoană fără căpătîi; haimana (Peştişani-Tîrgu Jiu). l. rom. 1961, nr. 3, 237. — Pronunţat : -chea-un. — Pl. : necheauni, -e. — Pref. ne- -j- cheaun. NECHEItJRI adv. v. nicăieri. NECHEMĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui chemat; care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). Cf. drlu, valian, v. Imaginile visului se întorc nechemate, il ianuarie 1962, 14. Goştului nechemat î-i locul după uşă. zanne, p. iv, 207. 2. P. e x t. Care nu este indicat, îndreptăţit (să spună sau să facă ceva); nepriceput (3), incompetent, ignorant. (Substantivat) încaltea să-mi iau o nădejde, decît să încurc şi eu lumea ca atîţia alţi nechemaţi, ale căror scrisori le gustă numai şoarecii, gane, n. iii, 155. Cel nechemat, privitorul strein, poate mai mult să presimtă decît să privească frumuseţea trăsăturilor feţei ei. f (1903), 162. + Nepotrivit (2), inadecvat; inoportun. Ceasuri de posace meditaţii 'solitare, luminate doar ici-colo de cîteva nechemate consideraţii asupra sublimului, galan, b. ii, 111. — Pl.: nechemaţi, -te. — Pref. ne- -f chemat. NECHEMĂCIOS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar; în loc. adj. şi adv.) Nechemăcîos înapoi (sau îndărăt) = (In mod) irevocabil. Să se întărească dăruirea aceasta, ca să fie de-a pururea şi nechemăcioasă înapoi, şincai, hr. i, 299/19. Pentru pomenire vecinică s-au făcut acest contract, care să fie pururea nestricat şi nechemăcios îndărăpt. id. ib. iii, 276/11. Cu toate cădinţele, veniturile şi folosurile lor le întoarce şi le dă îndărăpt fiscului crăiesc de pururea şi nechemăcios înapoi., id. ib. 276/20. — Pl.: nechemăcioşi, -oase. — De la chema. NECHERÎI adv. v. nicăieri. NECHÎZ s. n. Nechezat2. Şi-ndeparte se aude un nechez resunător. alecsandri, poezii, 14. Armăsarii osmanului mărit Aruncă largi nechezuri. id. ib. 217. Apare-un cal la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. coşbuc, p. i, 195. Ascult... doar de-oi auzi vreun cîntec ..., vreun fluierat, vreun nechez. luc. iii, 178. In nechezul calului şi-n rîsul omului răzbătea toată puterea şi bogăţia primăverii şi a vieţii, sadoveanu, o. iv, 472. Nechezuri sfîşietoare se întretăiau in lumina săracă a grajdului, camilar, n. ii, 458, cf. 328. Că-n departe auzea Un nechez ce necheza Şi se tot apropia, alecsandri, p. p. 72. Am tot ascultat... Un nichez de cal Spre Movilă-n deal. teodo-rescu, p. p. 448. Ş-am venit p-aici Să-mi găsesc voinici. .. D-aud ninchezul Le trece somnul! id. ib. 494. Cum au auzit moşnegii nechezul calului au zis unul cătră altul: — Hai iute acasă! sbiera, p. 41. S-o aprins ceru şi pămîntul de şuierul şerpilor, de nechezu iepelor, de zbierătul vacilor, şez. vii, 156. Am auzit Sau mi s-a părut... Glasul unui turc Şi-un nechez de murg. pamfile, c. ţ. 46. Nechiază de iapă. alr i 1 101/890, cf. ant. lit. pop. i, 391. — Scris şi: nechiez. — Pl.: nechezuri şi (regional) nechează. — Şi: (regional) nichez, nin-chez, nînchez (tdrg) s. n. — Postverbal al lui necheza. NECHEZĂ vb. I. Intranz. 1. (Despre cai) A scoate strigăte caracteristice speciei; a rîncheza, a mihohoi, (regional) a mihoni, a mihoti. Fieştecarele [dintre cai] spre fămeia aproapelui său necheza, biblia (1688), ap. tdrg. Calul să pleca la dlnsul şi necheza cătinel. alexandria (1784), llr/14. La dreapta timonului are un cursier superb... Bate cu piciorul, Ninchează în aer, Răsună văile, Coama-i fîlfîie vintului. heliade, o. i, 347. Armasarii nechezau, 1590 NECHEZA — 198 — NECHEZĂTOR jucindu-se prin rarişte. russo, s. 128. Puşculiţa-mi rugineşte, Ţinta-n ghioagă se toceşte, Murgul sare, nechezeşte. alecsandri, p. i, 59. Caii lor nechează, văile răsună, bolintineanu, ap. ddrf. Fugarul uşor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei fior. eminescu, o. i, 5, cf. id. n. 14. Stâpîne, zise atunci calul nechezînd cu înfocare, nu te mai olicăi atîta. creangă, p. 234, cf. 235. Nechează Galben-de-soare de trei ori şi toată herghelia de iepe se adună împrejurul lui. ispirescu, l. 28, cf. 301. Murgul nechează încet şi prinde a ronţăi, in vreme ce moşneagul îl mîngâie. păun-pincio, p. 99. Harmasarul nechezeşte,.. . Cucoşul codcodăceşte. f (1897), 46. Iar cînd murgul nîncheză, împărăteasa şi boierii, punînd mîna pe împărat şi pe domniţă, înmărmuriră, delavrancea, v. v. 29. Sapă murgul şi nechează Şi-nspre vale vrea s-apuce. goga, p. 85. Calul joacă, sare, nechează (rîn-chează). pamfile, j. i, 6. Calul cel tînăr... tresări, întoarse capul spre uşă şi necheză prelung. gîrleanu, l. 117. Cînd somnul începe, La cap să-ţi necheze O mie de iepe. topîrceanu, p. o. 156. Caii.. . nechezau fără astîmpăr. sahia, n. 58, cf. 100. Caii sforăiau şi nechezau în tufişuri, sadoveanu, o. i, 279, cf. vii, 305. A nechezat un cal prin apropiere, stancu, d. 319, cf. 256. Un cal a nechezat de parc-ar fi rîs de cineva, galan, b. ii, 170. Deşi picioarele calului se înfundau în pămîntul clisos, îl lovi mereu cu călcîiele pînă cînd îl auzi nechezînd de durere, t. popovici, se. 539. începuseră retragerea. Nechezau cai şi exploziile se răriră. barbu, ş. n. 99, cf. h ii 99, 167, iii 17, vii 208. Calul nîncheză, Ogarii urla, Şoimeii ţipa. teodorescu, p. p. 448, cf. 294. Aseară, cînd însăra, Murgu-afară necheza, jarnîk-bîrseanu, d. 341, cf. 498. Murgule, murguţul meu, Ce nechezi aşa de greu? şez. i, 77, cf. 240. Mergea Ghiţă şuierînd Şi cu murgu neghezînd. mat. folk. 170, cf. alr i 1 101. Pe deal nechează, Pe vale urează (Trimbiţa). gorovei, c. 368. <0> (Prin analogie) [Măgarul] nechează urît. alr ii 5 527/414, cf. 5 527/605. <£> (în context figurat) Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri... Şi în sar a cea eternă veseli nechezînd ei fug. eminescu, o. rv, 132. + (De obicei în construcţii comparative) A striga; a chiui; a răsuna. La Crăciun nechezam ca mînzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul, creangă, a. 10. Nechează zările turbate, ca iepele. De-acum e toamnă, beniuc, v. 76, cf. 118. Junghiule, pătrunchiule, Nu-ngheza ca caii, Nu sbera ca vacile, mat. folk. 1508. Ce e lungă Cît o drugă, Şi de groasă CU o ceapă, Şi nechează Ca o iapă? (Coţofana), gorovei, c. 108, cf. 109. Coţofană brează pe munte nechează (Tunetul), id. ib. 371, cf. pascu, c. 56. 2. (Despre oameni; ironic sau depreciativ) A rîde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul2; a chicoti. Mătuşa Uţupăr nechează şi-i văd pînă-n fundul gurii dinţii verzi, stancu, d. 28. David crezu că era vorba de-o glumă, şi, din obişnuinţă, începu să necheze vesel, galan, b. ii, 141, cf. 139. îi displăcea capul lui Benea ras cu briciul, lucios şi perfect rotund, buza de deasupra foarte scurtă, care nu-l lăsa să rîdă, ci numai să necheze, t. popovici, s. 252. — Prez. ind.: nechez. — Şi: (regional) nechezi vb. IV, negheză, nenchezâ (alr i 1 101/558), nicheză, (ib. 1 101/158, 186, 194, 657), nîncheză vb. I, ninchezi (ddrf, şăineanu, d. u.) vb. IV, nîncheză, înghezâ vb. I. — Cf. r î n c h e z a. NECIIEZĂRE s. f. (Rar) Nechezat2. Cf. costinescu, lm. Mugetul s-amesteca în ninche-zarea cailor, delavrancea, ap. cade, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se auzeau în sat, din vreme în vreme, izbucniri de glasuri şi nechezări de cai. sadoveanu, o. v, 647. — PI.: nechezări. — Şi: (regional) nichezâre (lm, cade), ninchezâre s. f. — V. necheza. NECHEZAT1 adv. (Rar; ironic sau depreciativ; în e x p r.) A rîde nechezat = a rîde într-un mod caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul. Cf. necheza (2). După ce-au rîs amîndoi — unul gros şi altul nechezat — au stat o vreme aşa, fumînd în tăcere. sadoveanu, o. xvi, 52. începu să rîdă, nechezat, cu mînie. t. popovici, se. 240. — V. necheza. NECHEZAT2 s. n. Faptul de a necheza (1); strigăt caracteristic al calului; nechez, nechezare, nechezătură, (regional) nechezet. în curtea spaţioasă se tot auzea... Baterea copitei spărgînd în neastîmpăr, Gunoiul bătăturei cu iarba încolţită Şi ninchezatul ager. heliade, o. i, 219, cf. ddrf. Deodată un nechezat de cal fărîmă liniştea nopţii, sandu-aldea, u. p. 68. Un sforăit puternic şi un nechezat ascuţit al Pisicuţei rupse firul melancolic al cugetărilor mele şi mă făcu să sar grăbit, hogaş, m. n. 166. Nechezarea sau nechezatul cailor, e semnalul de a cere nutreţ, severin, s. 64. Furtuna îi aduse la ureche un nechezat de căi, un ropot de copite. galaction, o. 49. Din desiş se auzi un nechezat de cal. sadoveanu, o. v, 531. Dintr-o dată pădurea se umplu de un nechezat înfiorător, beniuc, m. c. i, 215. Auzi, distinct, nechezatul cailor, scîrţîitul căruţelor, v. rom. ianuarie 1955, 87. Caii.. . îl întîmpinară cu nechezatul lor coborît, aproape omenesc, lovind ieslea cu nerăbdare, preda, d. 5. — PI.: nechezaturi. — Şi: (regional) ninchezăt s. n. — V. necheza. NECHEZĂTOR, -OARE adj. (Rar) 1. Care nechează (D- Cai zburdători Ce-n tropot pe strade trec nechezitori. alecsandri, p. ii, 148. 1694 NECHEZÂTURĂ — 199 — NECINSTE 2. (Despre rîs) Caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul. Avea un rîs fals, nechezător, care mima veselia, t. popovici, s. 12. — Pl.: nechezători, -oare. — Şi: (regional) nechezitór, -oáre adj. — Necheza + suf. -(&)tor. NECHEZĂTCrI s. f. Nechezat2. Venea hreamăt mare, ca de nechedzâturi de cai mulţi. dosoftei, v. s. octombrie 79v/19. Nice se mai aud de sunet, de huiet, de trăsnet căzînd copacii de loviturile armelor, de nechezăturile cailor. n. costin, let. i a, 21/2. La sunetul cel războinic a trîmbiţii [calul] răspunde prin nechezăturile sale. beldiman, N. p. i, 73/9. Calul... scoase 0 nouă nechezătură, care făcu toate urechile să se ridice în sus. popescu, b. i, 38. — Pl.: nechezături. — Necheza + suf. -(ă)tură. NECHÉZET s. n. (Regional) Nechezat2. Se apărau cu spaimă ienicerii Căci ramuri groase li zdrobeau puterea Stropşindu-li spinările cu trosnet, Iar caii cu nechezet dureros Se zvircoleau în chinurile morţii, săm. iii, 426, cf. alr i 1101/880. — Accentuat şi (neobişnuit) nechezét alr i 1 101/880). — Pl.: nechezete. — Nechez + suf. -ei. NECHEZÍ vb. IV v. necheza. NECBEZ1TÚB, -OÁBE adj. v. nechezător NECHIBZUlNŢĂ s. f. Negativ al lui chibzuinţă; lipsă de judecată, de cumpănire, nesocotinţă (1), prostie, nebunie (2); p. ext. faptă, atitudine necugetată, nesocotinţă (2), uşurinţă, necu-g e t a r e. Cf. dm, scl 1960, 529. — Pl.: nechibzuinţe. — Pref. ne- + chibzuinţă. NE CHIBZUIT, -Ă adj. Negativ al lui chibzuit; lipsit de judecată, de înţelepciune (în ceea ce spune sau face); necugetat (3), nesocotit (3), nesăbuit1, (rar) nejudecat (2), neprecugetat, (regional) nechitit. Era leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi. creangă, p. 37, cf. cade. Sfinţi nepricepuţi Şi nechibzuiţi. teodore seu, p. p. 276. + Care nu a fost bine gîndit, bine cumpănit; care denotă nesocotinţă; nebun (I 2), nebunesc (2). Nu scotea nici o vorbă nechibzuită, călinescu, e. o. i, 22. — Pl.: nechibzuiţi, -te. — Pref. ne- + chibzuit. NECHÎFÂR s. m. (Regional) Nătărău (1). Şi începu muierea să strige în gura mare că i s-a hăbăucit bărbatul, că a apucat în mrejele necura- tului, că vai şi amar de zilele ei cu un astfel de nechifăr. păcală, m. r. 154, cf. 140, l. rom. 1959, nr. 2, 54. — Pl.: nechifări. — Şi: nechifor s. m. l. rom. 1959, nr. 2, 54. — Etimologia necunoscută. Cf. neteafăr şi n. pr. N e c h i f o r. NECHÎFOR s. m. v. nechifăr. NECHIMULUlT, -I adj. 1. (Mold.) Care nu are măsură, care se face fără măsură; straşnic, grozav. Cf. klein, d. 114. <0> (Adverbial) Faraonul.. . striga amarnic, nechimuluit striga la ţigan, furtună, v. 14. Nu cheltui nechimuluit. Nu mînca nechimuluit. şez. xix, 60, cf. 12. <> (Substantivat, f.; în 1 o c. adj. şi a d v.) Cu nechimuluita = (care se află) în cantitate foarte mare; cu nemiluita. Cf. klein, d. 114. Odată era un boier ş-avea o fată ş-un băiet şi avere cu nechimuluita, de nu-i mai ştia sama. sevastos, p. 27. Atunci are să fie vai de cel ce a luat cu nechimuluita şi cu hăbăuca muncuşoara altuia, şez. ii, 106, cf. v, 114. Boliştea aceea potopea vitele cu nechimuluita. ib. xvm, 195. Iroseşte din avere cu nechimurluită. i. cr. vi, 315. 2. (Prin sudul Transilv.) Care nu este aranjat, care este dezordonat, cv 1950, nr. 4, 36. — Pl.: nechimuluiţi, -te. — Şi: nechimurluit, -ă adj. — De la chemului. NECHIMURLUÎT, -i adj. v. nechimuluit. NECHITĂ s. f. (Bot.; regional) Gălbenuşi (Crepis setosa). Cf. bujorean, b. l. 386. — Pl.: nechite. — Şi: nepită s. f. bujorean, b. l. 386. — Etimologia necunoscută. NECHITIT, -Ă adj. Negativ al lui chitit. + (Mold.; despre oameni) Nechibzuit. Era leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi. creangă, p. 37, cf. dm, scl 1960, 529. — Pl.: nechitiţi, -te. — Pref. ne- -f- chitit. NECHItJRDĂ adj., s. f. (Regional) (Femeie) „pierdută de cap“ (Ciubăncuta-Dej). coman, gl. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NECI conj., adv. v. nici1. NECIDECtlM adv. v. nicidecum. NECIDINIOÂR adv. v. niciodinioară. NECINSTE s. f. Negativ al lui cinste. 1. Lipsă de mărire, de glorie, umilinţă; desconsideraţie, dispreţ; p. ext. situaţie, întîmplare dezonorantă, ruşine, dezo- 1611 NECINSTE — 200 — NECINSTI noare. Merg amu den bucate în muncă, den slavă spre necinste, den lumină întru întunearec. coresi, ev. 366. Ruşine şi necinste, feaţe ocărite Pizmaşii miei să paţă şi mustrări cumplite. dosoftei, ps. 24/3. Şi nu i-au fost nici de un folos căci au săpat şi singur, ce mai mare defăimare şi necinste de cătră munteni şi de cătră turci. n. costin, let. ii, 61/13. In cîteva rînduri s-au tîmplat grecilor de au păţit necinste şi răutate. neculce, l. 91. îl scoaseră din scaun cu mare necinste şi-l trimiseră la zatocenie. anon. cantac., cm i, 201. Nici el nu ştia sfîrşitul lucrului cum va ieşi, ci ca să nu să întîmple vreo necinste, era bucuros cu dusul [nemţilor.] r. greceanu, cm ii, 30. Dragostea patriei, ruşinea şi frica necinstii... au puteare a popri multe greşale (a. 1773). gcr ii, 86/35. Găsiră cinstitul trup zăcînd fiecum şi cu necinste, mineiul (1776), 103r2/35, cf. 144v2/25. Cu vederea n-o trec Ca s-o trimit cu necinste într-un surgunluc de veac. beldiman, o. 34/24, cf. ar (1830), 192/36. Pentru ce nu părăseşti relele nărăviri ănd o dată cunoşti că-ţi aduc necinste, că te fac urîcios oamenilor, marcovici, d. 10/13, cf. 17/23. Ţine mina pe hangerul de la brîu, pare c-ar fi gata să spele în sîngele tiranului necinstea unei surori siluite de dînsul. odobescu, s. i, 100. Hotărî să ceară dreptate pentru necinstea ce i-a făcut soţia lui. ispirescu, l. 277. Rîvna lui cea mai scumpă în viaţă era să vadă înălţîndu-se un sfînt locaş de piatră, falnic şi frumos, în locul celui vechi şi dărăpănat care îi făcea necinste. rebreanu, i. 224. Ţi-au făcut atîta scîrbă şi au adus atîta necinste numelui şi curţii măriii tale. sbiera, p. 110. + (învechit) Batjocură, ocară; insultă, ofensă; pedeapsă care constă în mustrarea aspră, batjocorirea etc. cuiva. Ei nu se plecară hitleanii, ce se potriviră cu necinste, şi mie şi ucenicilor miei cărei vrea să propoveduiască a toată lumea învăţătura mea. coresi, ev. 471. Le-au făcut mult val şi i-au şi închis, dar fiind fără ştirea craiului, le-au venit saşilor necinste şi i-au slobozit (sfîrşitul sec. xvii). mag. ist. ii, 4/21. Tot un feli trebuie să se pedepsească un musulman cînd mă va necinsti pe mine şi pe înălţimea ta un vezir, tot cu un feli de necinste? văcărescul, ist. 249, cf. 253. Necinstitorul să se pedepsească după mărimea necinstei, caragea, ap. cade. Adu-mi fiarăle îndată, dă-mi necinstea ce voieşti... Nu mă sparie robiia. beldiman, o. 37/5, cf. heliade, o. ii, 352. Mi-a făcut rugăciune în genunchi, ca să-l iert pentru necinstea ce mi-a făcut cerînd pe fie-mea de soţie, filimon, o. i, 174, cf. pontbriant, d. <{. L o c. v b. A face necinste = a necinsti (2). Carele va sudui sau va vătîma pre soli pentru vreo vrajbă ce vor fi avut ei..., iară nu pentru să facă necinste domnului ce i-au trimis, încă şi atunce, ca un suduitoriu de domnie să va certa. prav. 72. După cum iaste faţa căriia-i facu necinste să fie şi munca lor fără de seamă (a. 1700). gcr i, 338/14. 2. Lipsă de corectitudine, de probitate, de onestitate (în timpul îndeplinirii funcţiei). Să nu ne plecăm sineş spre necinste cinstiţi fiind, nici să ne înşelăm sineş. coresi, ev. 529. Vedea avăniile turcilor şi a boierilor şi necinste domniei şi răotăţile ce să făcea săracilor (sfîrşitul sec. XVII). MAG. IST. i, 226/11, cf. LM. Şi pe aici.. . a început să nu se mai întîmple ce se întîmpla pînă acum cîţiva ani. Pe care l-au prins cu necinstea l-au ridicat, stancu, r. a. i, 112. — Pref. ne- + cinste. NECÎNSTEŞ, -Ă adj. (învechit, rar) Lipsit de respect; ireverenţios. Cei tineri să nu îndrăznească a fi împotriva celor bătrîni necinsteşi şi neascultători, muşte, ap. tdrg. — PI.: necinsteşi, -e. — Pref. ne- -f cinsteş. Cf. necinste. NECINSTI vb. IV. Negativ al lui cinsti. 1. T r a n z. A lipsi de cinstea, de atenţia, de grija cuvenită, a desconsidera, a nesocoti; p. ext. a profana. Care necinsteşte sfintele taine se va necinsti de Hs. (a. 1691). ap. tdrg. N-au trecut multă vreame, ci i s-au ivit eresul şi răotatea, că bisearicile jefuia, pre ai bisericii îi necinstea, boiarii şi ţara prăda (sfîrşitul sec. xvn). mag. ist. i, 183/23. Nu necinsti pre Dumnezeu jurînd pre numele lui cel sfînt. antim, ap. gcr ii, 5/1, cf. lb, polizu. Necinstiţi un mormînt. odobescu, ap. ddrf. Nu-şi mai dă seama ... că locuinţa unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? camil petrescu, t. ii, 213. Au tot hargă-ţit-o şi au tot necinstit-o. sbiera, p. 88. <0> Refl. pas. Copilul sîrman, tocma ca un duşman de toţi să sgorneşte şi de toţi se necinsteşte. zanne, p. viii, 561. 2. T r a n z. şi refl. A (se) acoperi de ruşine; a (se) dezonora, a (se) compromite; a (se) batjocori, a (se) defăima. Doamnele.. . boierilor .. . vor cuteza ... a necinsti pre bărbaţii lor. biblia (1688), ap. tdrg. Mulţi tirani au şezut pre ţărînă, iară cel nepriceput au purtat stema şi mulţi puternici s-au necinstit foarte şi slăbiţi s-au dat la mănile altora, n. costin, let. ii, 48/18. Pre domnu l-au necinstit cu cuvinte proaste, r. popescu, cm i, 371. Cine dojăneaşte pre cineva da faţă, îl necinsteaşte. antim, ap. gcr ii, 7/1. Tot un feli trebuie să se pedepsească un musulman cînd mă va necinsti pe mine şi pe înălţimea ta un vizir, tot cu un feli de necinste? văcărescul, ist. 249, cf. marcovici, d. 104/28. Să mă laşi... Ca eu singur, cu puierea-mi Şpre vrăjmaş a-mi răzbuna. De hrăpirea ce-a făcut-o, s-o arăt, să-l necinstesc, pann, e. ii, 50/5. A ! pedant ignorant şi îngîmfat, strigai, vrei să învăţ buchile tale, să mă necinstesc ! negruzzi, s. i, 10. Stă culcat pe brînci şi necinsteşte omenirea puind-o în rîndul dobitoacelor, alecsandri, t. 12. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit 1613 NECINSTIRE — 201 — NECIOPLIRE perii cei albi ai bătrineţelor mele? ispirescu, l. 121. Am descris acest atentat care va necinsti Moldova, această crimă care va feşteli foile istoriei ţerii (a. 1848). uricariul, x, 19. Trei crai îţi veniră Toţi te necinstiră. In faţă te batjocoriră, teodorescu, p. p. 108. O vacă întinată Necinsteşte cireada toată, zanne, p. i, 687. R e f 1. pas. în puţine zile le-au trecut măhniciunea, măntuindu-se şi ei de un nebun, căci totdeauna se necinstea şi ei cu faptele lui cele scărnave (sfîrşitul sec. xvm). let. iii, 255/25. Advocatul şi ori care alt dabagiu de va cuteza a ocări, sau de faţă sau în taină, pre acela cu carele să judecă, dovedindu-l, să se necinstească. pravila (1814), 20/15. + Tranz. (Complementul indică femei) A viola; (complementul indică fete virgine) a dezvirgina. Tu ai necinstit pe logodnica mea, eşti un neruşinat, negruzzi, s. iii, 300. Mie mi-a necinstit fata cu sila. filimon, o. i, 162. Ostaşii... sparg biserici, necinstesc femei şi Ipsilant se preface că nu ştie nimic. id. ib. 272. Te-oi învăţa eu a cerca să necinsteşti nevestele oamenilor, după ce caliceşti bărbaţii. alecsandri, t. 1553, cf. severin, s. 145. Necinstise, la beţie, pe nevasta unui argat. t. popovici, se. 30. — Prez. ind.: necinstesc. — Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste. NECINSTIRE s. f. Faptul de a necinsti ; lipsă de respect, de preţuire faţă de cineva sau ceva; batjocură, defăimare. Cf. heliade, o. ii, 352. Scrisori anonime pline de necinstire şi clivitire au întîrtat în el gelozia, ar (1837), 1052/20, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: (rar) necinstiri. — V. necinsti. NECINSTIT, -Ă adj. Negativ al lui cinstit. 1. Lipsit de mărire, de glorie; (demn de) dispreţuit, (de) desconsiderat; nebăgat în seamă; umil. Şi au cruţat Saul... toate bunele şi nu vrea să le piarzâ pre eale şi tot lucrul necinstit şi defăimat au pierdut, biblia (1688), 2061/16. Fieştecare om avea şi cîte un dumnezeu şi nu den făpturile ceale mari ale lui Dumnezeu, ci den ceale prea necinstite avea în loc de dumnezeu (a. 1747). gcr ii, 40/1. Ştiu, o, soaţelor, că vă pare rău pentru mine văundu-mă aşa, necinstită. mineiul (1776), 144v2/30, cf. budai-deleanu, LEX., LB, HELIADE, O. II, 352, polizu, costinescu. •£> (Substantivat) Pe tine te-am urmat... că să te bucuri Că-l răzbunăm de troieni pe Menelau, precum şi pe tine, Cel necinstit 1 murnu, i. 8. + Dezonorant, ruşinos. Dorind a vedea slava a tot ţiitoriului... n-ai băgat în seamă necinstea vieţii, răbdînd moarte necinstită. mineiul (1776), 59rl/17, cf. pontbriant, d. 2. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc, înşelător. Cf. lb. Cutare barbar şi râu, Cutare e necinstit, Cutare este zgîrcit. mumuleanu, ap. gcr ii, 250/25, cf. heliade, o. ii, 352. Cu cît era de lacom, era şi necinstit: Un rău narav nu poate să n-aibă şi păreche. negruzzi, s. ii, 239, cf. pontbriant, d., ddrf. Mai bine sărac şi curat decît bogat şi necinstit, zanne, p. v, 567. (Substantivat) Se va faee un înşălător, un necinstit, un plastograf şi. .. va fi ruşinea părinţilor, negruzzi, s. i, 298. <$• (Adverbial) A kotărît să nu joace cu cărţile cele blagoslovite decît cu jucătorii carii jucau necinstit, id. ib. 87. + Care vădeşte, trădează lipsa de cinste, de probitate. Dacă-i duc două clondire, îmi dă şi un tricou, şi cizme, zău... — Dar asta-i treabă necinstită 1 tudoran, p. 69. — Pl.: necinstiţi, -te. — Pref. ne- -f cinstit. NECINSTIT(5R, -OARE adj. (Astăzi rar) Care necinsteşte; care acoperă de ruşine, dezonorant, ofensator. La vro câteva case s-au aflat înscrisuri ale cărora cuprindere este necinstitoare pentru crăiasa reghentă. ar (1839), 552/25. Este lucru foarte necinstitor şi vătămător de a face o retragere în faţa unui duşman numeros şi îndrăzneţ, bălcescu, m. v. 500. Dar românii... nu vor trista umilinţă Ce asupră-le aduce un necinstitor tractat, alexan-drescu, o. i, 76, cf. pontbriant, d., costinescu. Erau potrivite ... asemenea acuzaţii necinstitoare pentru serviciile lui, pentru osteneala ce-şi dăduse? iorga, l. ii, 172, cf. marian, t. 80. <> (Substantivat) Necinstitorii necinstesc sau cu cuvîntul sau cu fapta, caragea, ap. cade. — Pl.: necinstitori, -oare. — Şi: (învechit) necinstit6rin, -ie adj. pontbriant, d., costinescu. — Necinsti + suf. -tor. NECINSTIT0RIU, -IE adj. v. necinstitor. - NECIOCÎRTÎT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Negativ al lui' c i o c 1 r t i t ; grosolan, necioplit (1) (Negreni-Slatina), alr ii 3 668/791. — Pl.: neciocîrtiţi, -te. — Pref. ne- + ciocîrtit. NECIOINI vb. IV. Tranz. (Regional) A zăpăci, a deruta; a supăra (Peştişani-Tîrgu Jiu), l. rom. 1961, nr. 3, 237. Cu purtările tăie m-ai necioinit la cap. ib. — Prez. ind.: necioinesc. — Etimologia necunoscută. NECIOPLÎRE s. f. (Rar) Negativ al lui cioplire; lipsă de fineţe, de rafinament (în comportări); bădărănie, grosolănie. Te rog, iubită Anicuţă, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale. alecsandri, t. 183. Şi îmbrăcarea cu şeiac cuprinde o ostentaţie tipică claselor de jos care, îngrijirii clasei de sus, îi 1620 NECIOPLIT — 202 — NEGLĂTIT opune o necioplire programatică, călinescu, i. c. 257. — Pref. ne- + cioplire. Cf. n e c i o p 1 i t. NECIOPLÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui cioplit. Cf. ispirescu, l. 349, zanne, p. iv, 491. + P. anal. (Rar; despre păr, barbă etc.) Care nu a fost tăiat, care nu a fost tuns. Să-l vadă cu o bărboaie necioplită nevăzindu-i obrazul, abea să i se vadă ochii să caute cu ei de subt sprinceane, ţichindeal, f. 59/7. + Fig. Lipsit de fineţe şi delicateţe în trăsături; din topor, grosolan, (regional) neciocîrtit. Ce fiinţi nesuferite! Ce mişcări respingătoare / Ce obrazuri necioplite, hasdeu, r. v. 82. Corpul ei este, am putea zice, cam necioplit, f (1903), 162. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de educaţie (şi de cultură); cu apucături grosolane; bădăran, mojic (2), (popular) pădureţ (15), (regional) moco-fănos, necunoscător (2),negîndit (3), negreblat, nerod (13), (neobişnuit) nedegroşit. Tu eşti om fără simţire Şi un barbar necioplit, pann, e. ii, 142/7. Ştim că noroadele necioplite nu deosibesc între naţionalitateşi religie, ut (1839), 1002/36. Nu băgaţi de samă, boierilor, că-i un biet cioban necioplit. alecsandri, t. 621, cf. 909. Baciul, om necioplit ..., dădu buzna înăuntrul stînei. gane, n. ii, 47. Să-ţi spun drept, nene, eu sînt un german necioplit şi deschis, poate nu-i fi mulţumit de sfatul ce ţi-oi da eu. i. negruzzi, s. vi, 13. Nu-mi place, cînd vin la voi să pun frac şi mănuşi albe-, ştii că eu sînt cam necioplit, hogaş, dr. i, 171. Abia după un timp flăcăul îşi dădu seama că a fost necioplit, t. popovici, se. 524, cf. alr ii 3 668/36. <0> (Substantivat) Cine se uită la un necioplit ca mine, dragii moşului? ispirescu, ap. cade. Ia aminte bine, Că-n bonton sînt pravili grele pentr-un necioplit ca tine. vlahuţă, p. 136. S-au dovedit nişte neciopliţi şi nişte beţivi. sadoveanu, o. xi, 229. + (Despre manifestările oamenilor) Care denotă sau trădează lipsă de educaţie, de cultură, de civilizaţie; grosolan. Avea şi Floricica gusturile ei necioplite, hogaş, dr. i, 178. — PI.: neciopliţi, -te. — Pref. ne- + cioplit. NECISĂLAT, -Ă adj. v. neţesălat. NEGITEŢj -EĂŢĂ adj. Negativ al lui citeţ; care nu se poate citi (cu uşurinţă); ilizibil, indescifrabil. Un cuvînt neciteţ. i. cr. ii, 272. Vedea numai o gravură stîngace şi cîteva inscripţii neciteţe. c. petrescu, r. dr. 35. — PI.: neciteţi, -ie. — Pref. ne- + citeţ. NECLĂD s. n. v. năclad. NECLAR, -Ă adj. Negativ al lui clar; care nu se vede, nu se distinge sau nu se înţelege bine; nesigur (3). Deschise cartea cea veche cu buchile neclare şi cu înţeles întunecai, emi-nescu, n. 58. Neclare sînt, nebune, Acele-nchipuiri ce mă pătrund,, id. o. iv, 70. Dormi greu şi avu visuri triste şi neclare, t. popovici, se. 466. — PI.: neclari, -e. — Pref. ne- -f- clar. NECLARITATE s. f. 1. Negativ al lui claritate. Cf. v. rom. august 1961, 134. 2. Idee sau exprimare lipsită de claritate, confuză, echivocă. Autorii cursului de metodică au izbutit să elaboreze o ediţie îmbunătăţită, înlăturînd o serie de neclarităţi, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 110. -PI.: (2) neclarităţi. — Pref. ne- + claritate. NECLĂTÎRE s. f. (învechit, rar) Negativ al lui c 1 ă t i r e ; lipsă de şovăire; fermitate, hotărîre; intransigenţă. Măcar că vro cîteva zile s-au petrecut în sfada aceasta, neclătirea craiului Vladislav totuşi au învins mai pre urmă şi craiul Sigismund au fost silit a se lăsa de pofta sa. şincai, hr. i, 386/10. — Pref. ne- + clătire. NECLĂTÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui clătit. 1. Care nu se mişcă sau care nu poate fi mişcat, nemişcat, imobil, neclintit (1); fig. solid, durabil. Pune întru sufletul tău temelie neclătită (a. 1644). gcr i, 112/22. Să împinse corabia şi piscul denainte să împlînta şi sta neclătită, n. test. (1648), 171v/24. Stă dar numele cel vechiu ca un temeiu neclătit, m. costin, let. i, 27/11. Şi era toţ stînd în văzduh neclătiţi (a. 1692). gcr i, 303/30. Greuinţa carea asupră-ne vine-, căci mari stînei, în mijlocul drumului, ca neclătite stau. cantemir, hr. 297. Spunerile ceale după legi arătate să proptesc pe stîlpi neclătiţi, adecă pre axiome, micu, l. 157/14. Sta neclătit privind frumuseaţele ceriului, molnar, ret. 127/5. Au stătut ca un stîlp neclătit ţiind în mina sa focul ce ardea (a. 1809). gcr ii, 204/28. Şi-n lumina dimineţii toate stăteau neclătite, ca-ntr-o pace binecuvîntată. sadoveanu, o. xi, 294, cf. x, 292. <£> (Adverbial) Mare tăceare se făcu şi una într-ochii altiia ascuţit şi neclătit căutînd. cantemir, ist. 117. + (Despre fiinţe şi despre acţiunile lor) Statornic; hotărit, ferm. Să fim de pururea neclătiţi întru învăţăturile lu Dumnezeu şi să fugim de dobînda ceaia spurcata. coresi, ev. 549. Au sfat neclătit şi sînt harnici. neagoe, înv. 224/13. Giurâmînturile lui Roman Vodă, cum va fi neclătit de supt poroncile lui craiu. n. costin, l. 195. Jurămînt de credinţă neclâiilă. gt (1838), 491/13. îndemnară însă pe popor... să stea neclătit în credinţa cătră monarh, bariţiu, p. a. ii, 183. Măria-sa veghează neclătit în kotărîrile sale. sadoveanu, f. j. 343. 1628 NECLINTIRE — 203 — NECLINTIT <£■ (Substantivat) Derept aceaia îndrăzniţi ca neşte tari şi neclătiţi, coresi, ev. 202. 2. Care nu se modifică, nu se schimbă, neschimbat (2); p. ext. care nu este sau nu trebuie atins, ştirbit, vătămat, alterat; permanent, constant; veşnic, etern. Lumină neclătită luminează întunecarea ochilor miei (a. 1633). gcr i, 82/27. Să-i hie de la noi dumisale pomană şi ocină neclătită nice dânăoar[ă.] (a. 1635). iorga, s. d. vi, 78. Învăţăturile bisearicii neclătite să le păzeşti (a. 1640). gcr i, 89/15. Această gropniţă era neclătită păr-unde sosi împărăţiia la Darie, herodot (1645), 77. Cu turcul are legătură ţara lor, mai mult de 100 de ani şi stă neclătită, ureche, l. 186, cf. 128. Aceaia tocmală... să stea întreagă şi adevărată şi neclătită, prav. 2, cf. 255. Iată acum toate mădularile trupului goale să ... arătară nemutate şi neclătite (a. 1669). gcr i, 184/27. Ne porunceaşte să păzim poruncile lui neclălite. dosoftei, v. s. noiembrie 164r/4. [învăţătură] vreadnică să o poarte semn pre minile lor şi neclătită înaintea ochilor lor scrisă pre pragurile uşilor caselor lor. biblia (1688), [prefaţă] 3/16, cf. 8/54. Au făcut legăturile de pace şi le-au aşăzat în 25 de ani să fie neclătită, ist. ţ. r. 103. Să fie şi de la noi dreaptă ocină şi moşie boiari-nului nostru /«[i] Mihhăilă Logofătu şi giupănesii dumisali... neclătită şi nerăşuită nici odinioară, în veci (a. 1696). iorga, s. d. xxi, 390. Tuturor a şti se cade că.. . încă de demult neclătit [este] siloghismul Corbului, cantemir, ist. 116. Care danii şi miluiri stau neclătite pomană a acelor răpăusaţi domni (a. 1710). uricariul, x, 57. Această mănăstire s-au afierosit ca să rămîie ... acum şi în vremile viitoare nestrămutată şi neclătită (a. 1765). ib. i, 273. Au găsit izvodul aceştii cărticeale a oarecăruia dascal procopsit dintr-ai besearicii noastre ceii neclătite, tălmăcit după limba cea de rînd (a. 1794). gcr ii, 153/29. Ca toate cîte s-au scris mai înainte să fie adevărate, neclătite şi aşezate făgăduim ... că ... fără de sminteală şi înşelăciune le vom ţinea, şincai, hr. ii, 112/36, cf. iii, 277/28. Moruz Voievod a căruia milostivul Dumnezeu să adaugă anii vieţii întru toată fericirea şi întru neclătita starea domniei (a. 1804). uricariul, i, 367. — Pl.: neclătiţi, -te. — Pref. ne- + clătit. NECLINTIRE s. f. Negativ al lui clintire ; stare de nemişcare, imobilitate, fixitate, nemişcare; înţepeneală, rigiditate; fig. soliditate, stabilitate, trăinicie. Ochii mi-au pierdut vedere, Gura s-o-nchis spre tăcere, Obrajii în veştezire, Mînile în neclintire, conachi, p. 160. Şi nefiind cineva fizionomist putea, fără a se greşi, să-l boteze de nătărău, după căutătura cea speriată şi neclintirea figurei sale. negruzzi, s. i, 17. Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas. alecsandri, poezii, 18. Acum bag eu de seamă ce neclintire-i în aer şi ce tăcere, vlahuţă, o. a. 426. Vînturile trebuiau să-şi sfărîme furia lor vijelioasă de neclintirea zidurilor de lemn. hogaş, m. n. 170. O miţă mă privi de pe acoperişul de olane. Era neagră şi-i sticleau ochii aţintiţi, într-o neclintire desăvîrşită. sadoveanu, o. vi, 553, cf. x, 274, 492. Femeia rămase o clipă în neclintirea ei, trăsnită, vornic, p. 85. — Pref. ne- + clintire. NECLINTIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui clintit; care nu se mişcă, care se află în stare de nemişcare, imobil, nemişcat, nesmintit (1), (învechit) neclătit (1); încremenit. Ostrovul ... fiind neclintit şi întâi şi apoi, până întru zilile mele, atuncea s-au clătit. herodot (1645), 342. Şi cînd privirea-mi cea neclintită De tine-aicea fu părăsită, Dodată în ceruri eu te-am zărit, heliade, o. i, 78. Luna galbenă, prin nouri, îi priveşte neclintită. ar (1839), 582/49, cf. valian, v. Zoe îl privea neclintită, negruzzi, s. i, 19. Căci românul e întocmai precum stîncele măreţe Care-n valurile mărei furtunate şi semeţe Neclintite-n veci remîn. alecsandri, p. ii, 75. Calul stă neclintit... şi ogarii cîteşi cinci, nedînd seama la ceea ce se petrece, se odihnesc ca de popas, odobescu, s. iii, 59. Cuza Vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ioan Roată cît a vorbit el. creangă, a. 159. Acesta cum văzu ce plăcintă i se pregăteşte, înfipse sabia în pămînt, se propti într-însa şi remase neclintit, ispirescu, l. 138. Copacii, cu frunza neclintită, par zugrăviţi, vlahuţă, o. a. 410. Privea neclintit în adîncul cerului, delavrancea, v. v. 1. Rămase neclintit, cu mina întinsă, dunăreanu, ch. 8, cf. 79. Copiii se ridicară şi rămaseră neclintiţi, agîrbiceanu, a. 509. Lăstunii... se învîrtesc ţipînd, în jurul turnurilor albe şi neclintite ale bisericii, hogaş, dr. i, 9, cf. 49, ii, 14. Departe-n zare neclintite, Pădurile de sălcii par Castele negre feodale. minulescu, v. 22. Neclintită-n tremurul luminii, Statura lui s-a proiectat pe zare. topîrceanu, b. 99, cf. 63. Împietrise neclintită pe scaunul de supliciu al coaforului, c. petrescu, c. v. 169. Am umblat multă vreme pe mirişti, prin mlaştini, am sărit pîraie miloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, sadoveanu, o. i, 96, cf. iii, 85. Băiatul se uita la ei drept, cu ochii mari neclintiţi. id. ib. ii, 200, cf. x, 107. Ţeasta [muntelui] se ţine neclintită, tronînd deasupra celorlalte culmi. bogza, c. o. 60, cf. galan, b. ii, 6. Văd că barometrul stă neclintit de trei zile. tudoran, p. 170, cf. 11. Cum ameninţa numai cu săbiile, pe loc sta şi oştile neclintite pînă ce venea ei la dînsele şi le dumica toate, sbiera, p. 120. *0-(Adverbial) Nu îl lăsa dupe urmă şi ochii tăi neclintit Să nu-l piarză din vedere; mă asculţi? fii îngrijit1 heliade, o. i, 435. Inlemnirea zugrăvită pe figură îi dădea o înfăţişare comică şi 1630 NECLIPIT — 204 — NECONSOLAT cum stătea cu mina neclintit întinsă părea un scamator, c. petrescu, i. i, 13. + în care nu se mişcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. Noaptea naltă Ce stăpineşte neclintită Se duce vecinic negrăbită De la o lume la cealaltă, mace-donski, o. i, 54. Plopii, umbre solitare, In văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, topîrceanu, b. 69. In această adăstare încordată, liniştea neclintită a străzii părea uneori un fenomen anormal, c. petrescu, o. p. /i, 263. O ciocîrlie se saltă în tremurarea aripilor in neclintit albastru, sadoveanu, o. iii, 224, cf. rv, 131, id. e. 105. + Care nu este ştirbit, atins, vătămat, stricat; întreg. Vrăjmaşii au rămas ruşinaţi şi domniia neclintită. r. greceanu, cm ii, 109. Suvenirul dulce de-un minut slăvit Printre-a vieţii valuri sta-n veci neclintit / alecsandri, p. i, 212. Fu toamna lungă... Frunza in codru era neclintită, că era cald şi frumos ca vara. pamfile, s. t. 71. 2. F i g. Care nu se modifică, neschimbat (2 ); statornic, stabil, (învechit) nevătămat (i); hotărît, ferm, (învechita neurnit (2). Are legătură cu turcul ţeara lor, mai mult de o sută de ani neclintită, ureche, let. i, 193/8. Cu acest chip... fericirea domesnică să va aşeza pe temeiuri neclintite, marcovici, d. 105/12. In dam au fost lacrimile şi rugăminţile ei, Radul, neclintit în deciziunea sa, ordona să se pregătească serbarea nunţii, negruzzi, s. i, 107. Şi in van fulgeră Joe supra coifelor audace, Neclintiţi stau ş-unii ş-alţii în măreaţă lupta lor. eminescu, o. iv, 136. Aşa rîvneau la strălucirea toată Copiii slabi ai neclintitei firi. cerna, p. 62. înfăţişarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi... cu neclintită şi chinuitoare preciziune. galaction, o. 175. Era iute la mînie şi neclintit cînd îşi propunea ceva. vornic, p. 128. (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzeşti neclintit, De vrei să dştigi în lume nume cum că eşti cinstit, conachi, p. 49. Promovează perseverent şi neclintit o politică de neintervenţie. scInteia, 1962, nr. 5 401. — PI.: neclintiţi, -te. — Pref. ne- + clintit. NECLIPÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui clipit ; care nu clipeşte; fix, imobil. Şi cu neclipit ochi au zărit pre soarele cel tăinuit (a. 1798). gcr ii, 163/26. + (Adverbial) Fără a clipi din ochi; încremenit, fix. Caută cu jale şi neclipit locului aceluia unde era puii ei. beldiman, n. p. ii, 141/14. — PI.: neclipiţi, -te. — Pref. ne- + clipit. NECOCHERĂ s. f. v. nicochera. NECOLdR, -Ă adj. (învechit) Incolor. Oxigenul este un gaz permanent, necolor, insipid şi nemirositor, marin, pr. i, 1/15. Hidrogenul este un gaz permanent, necolor, inspid, fără miros. id. ib. 5/22. — PI. : necolori, -e. — După fr. incolore. NECOMENSURĂBIL, -A. adj. (învechit) Negativ al lui comensurabil; incomensurabil. Cf. g. pop, e. 132/9, id. G. 43.0 asemenea cîtime se numeşte necomensurabilă dacă o privim supt puntul de vedere a valoarei sale numerice. ELEM. ALG. 145/3, cf. ORESCU, T. 34. — PI. : necomensurabili, -e. — Şi : necom-măsurăbil, -ă adj. — Pref. ne- + comensurabil. — Necommă-surabil: prin apropiere de măsurabil. NECOMMĂSURĂBIL, -Ă adj. v. necomensurabil. NECOMPARABIL, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui comparabil; incomparabil. Cf. negulici. Alecsandri era de o gingăşie necomparabilă. f (1903), 62. — PI. : necomparabili, -e. — Pref. ne- + comparabil (după fr. incomparable). NECONDIŢIONAT, -Ă adj. Negativ al lui condiţionat; care se face, se acceptă fără condiţii, fără rezerve sau reticenţe. Virtuţile recomandate de societate erau credinţa, statornicia, supunerea necondiţionată şi, bine înţeles, secretul absolut, oţetea, t. v. 119, cf. scl 1960, 529. — Pronunţat: -ţi-o-. — PI. : necondiţionaţi, -te. — Pref. ne- + condiţionat. NECONSECÎNŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui consecinţă; inconsecvenţă. Politici, numiţi dv. asemenea fapte şi neconsecinţe? heliade, ap. ghica, a. 689. — PI. : neconsecinţe. — Pref. ne- + consecinţă (după fr. inconséquence). NECONSOLAT, -Ă adj. Negativ al lui consolat; (despre oameni) care nu s-a consolat ; p. e x t. care nu poate fi consolat, inconsolabil, nemîngîiat; (despre dureri, suferinţe) care nu poate fi potolit, care persistă. Încleşta mîinile îndelung cu o durere neconsolată, c. petrescu, c. v. 295. <£> E x p r. Sînt neconsolat!, formulă prin care cineva îşi exprimă regretul, consternarea faţă de o întîm-plare neplăcută (de care se simte răspunzător). Sînt neconsolat, spuse Suslănescu închinîndu-se. t. popovici, se. 113. <> (Substantivat) Neamurile se adună, strîng mina celor neconsolaţi, sadoveanu o. ix, 267. — PI. : neconsolaţi, -te. — Pref. ne- + consolat. 1639 NECONTENAT — 205 — NECONTENTĂLUIT NECONTENAT, -Ă adj., adv. v. necontenit. NECONTENlRE s. f. (învechit) Negativ al lui contenire. Cf. drlu. <$> Loc. adv. Cu necontenire = necontenit (2); fără răgaz. Cu necontenire să aducă zaherea dă vînzare (a. 1813). doc. ec. 152. Lăcuitorii... cu necontenire vin la noi, plîngindu-să că n-au de unde să-şi mai răspunză banii curgătoarelor dăjdii (a. 1814). ib. 164. Cu necontenire ai lucrat toate acele spre uşurinţa ţării (a. 1814). uricariul, i, 39, cf. 122, 212. Cercetările şi închiderea persoanelor cu prepus pentru revolta cea de pe urmă urmează cu necontenire. ah (1831), 201/13. Copacii... cu necontenire pica. drăghici, r. 112/5, cf. VAHAN, v. P-al său vrăjmaş... cu necontenire de moarte-l prigoneşte, negruzzi, s. ii, 205. — Pref. ne- + contenire. NECONTENIT, -Ă adj., adv. 1. Adj. Negativ al lui contenit; care nu conteneşte, nu se opreşte, care se desfăşoară sau se repetă fără oprire, fără întrerupere, necurmat (2), continuu, neîncetat, neîntrerupt, (învechit) neîncontenit, (regional) n e -cunten (1); permanent, constant. Să facă necontenită cercetareşcoalelor (a. 1748). uricariul, i, 66. Incepînd a vărsa asupra turcilor un foc necontenit (sfîrşitul sec. xviii). let. iii, 276/37. Să poată lipsi de acum înainte izvodirile din nou a acelor fără rînduială necontenite biruri (a. 1802). uricariul, i, 7. Nu îndrăznea niminea a se apropia de zidire ca să stingă focul din pricina plesnirilor celor necontenite ale bombardelor şi ale granadelor. ar (1830), 141/26. Fulgerile cele necontenite, drăghici, r. 112/17. Telegraful este în mişcare necontenită, ar (1839), 572/6. Lacrimi, vaiete, suspinuri, cînd şi cînd cîte-o suflare, Leşine necontenite şi de viaţă curmătoare. cona-chi, p. 85. Era necontenite jalobele obştiei. negruzzi, s. i, 150. în trei versuri consecutive ni se sugerează aproape senzaţia fizică a curgerii necontenite şi nesfîrşite a vremii, gherea, st. cr. iii, 387. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet Şi cu-a vorbelor căldură, coşbuc, b. 77. O luptă necontenită a fost şi viaţa lui Ibsen. f (1897), 217. Pe moşia boierului era o necontenită mişcare, ib. (1906), 27. Prin această necontenită raportare la evenimentele anterioare, realizează Negruzzi ceea ce s-ar putea numi „stilul naraţiunii“. vianu, m. 236. Totul era, pe aceste străzi şi bulevarde, luminos şi aerian, chiar mişcarea necontenită şi îmbrăcămintea trecătorilor, camil petre seu, n. 85. Am mers trei zile şi trei nopţi necontenate. vîrcol, v. 35. + în număr mare şi fără întrerupere. Necontenite scrisori anonime hrănea amărăciunea, ar (1837), 1052/27. Aplauze necontenite (a. 1848). uricariul, x, 6. 2. Adv. Fără întrerupere, fără încetare, într-una; mereu (II 1), neîncetat, neobosit (2), neostenit (2), necurmat (3), tot, (învechit şi regional) nepristan (1), (învechit) neapărat (2), nelipsit (2), cu necontenire, (regional) necunten (2), (neobişnuit) neizbăvit, nepristă-mit. Să asculte veastea ceaia ce cu sute de limbi necontenit strigă, molnab, ret. 100/15. Tăcere pretutindeni acuma stăpîneşte Şi lătrătorii numai s-aud necuntenit. heliade, o. i, 188, cf. 417. Datoriile .. . adăugîndu-se necontenit s-au înmulţit foarte, marcovici, c. 10/1. Guvernul... au primit necontenit... agiutorurile la care ne îndatoresc tractaturile, ar (1839), 3x/5. Zi şi noapte plîng, suspin necontenit, conachi, p. 134. Ochii mei te urmăresc necontenit, alecsandri, t. 763, cf. 1102. Cînticele poporului... se păstrează necontenit chiar în sînul naţiunilor bîntuite de soartă, odobescu,s. i, 184.Făt-Frumoszbura ..., zbura necontenit, eminescu, n. 23. Pe drum necontenit ceream apă. creangă, a. 15. Întîlnesc un amic care necontenit călătoreşte, caragiale, 0. v, 347. Necontenit te-aş ţine lingă mine. f (1897), 319. Cine va cerceta adevărul va trebui necontenit să întrebe aiurea, pentru a îndrepta greşelile de fapte şi a rectifica judecăţile, iorga, 1. i, 319. Şi-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie, iosif, patr. 39. Fiind necontenit întrebuinţate, pronumele demonstrative au şi forme scurtate, iordan, g. 138. înaintăm necontenit fără să ajungem, camil petrescu, v. 17. îl îmbrăţişă şi-l sărută, lăcrimînd şi bolborosind necontenit, rebreanu, r. i, 140, cf. 245. Ca şi el, şi tu eşti pradă unui farmec negrăit Ce te face zi şi noapte să veghezi necontenit. eftimiu, î. 99, cf. bacovia, o. 188. De vreo trei zile, zi şi noapte, vîntul Necontenit tot bate de la sud. d. botez, f. s. 83. Necontenit m-am gîndit la dumneata să vin să te văd. sadoveanu, o. ix, 157, cf. stoica, vîn. 53, arghezi, t. c. 64. Lumea se modifică necontenit prin munca omenească, vianu, m. 47. Efectivul piscicol poate fi necontenit controlat de om. c. antonescu, p. 17, cf. agrotehnica, i, 284. Visez necontenit un mine Ce n-aş vrea să se facă azi. beniuc, v. 16. Vorbeşti necontenit de oameni şi-i foloseşti pînă la epuizare, baranga, r. f. 83. Pînă în pragul morţii, acesta se străduise necontenit cu copiii, învăţîndu-i carte, tudoran, p. 64. Şi paşi aud grăbind necontenit, Pe drumuri care încă n-au sosit, isanos, ţ. l. 25. Mişca necontenit buzele, mestecînd rugăciuni, t. popovici, se. 156. — PI.: neconteniţi, -te. — Şi: (învechit) necuntenit, -ă, (regional) necontenăt, -ă adj., adv. — Pref. ne- + contenit. NECONTENTĂLUIT, -Ă adj. (învechit, rar) Nemulţumit (1). Mare om, necontentăluit, să întoarce la curtea sa (a. 1701). fn 113. Acel norod necontenteluit nu poate înghiţi acea amară îmbucătură, ib. 148. — Şi: necontenteluit, -ă adj. — De la pref. ne- + content. 1643 NEGONTENTELUIT — 206 — NECREDINCIOS NECONTENTELUÎT, -Ă adj. v. necontentă-luit. NECONTESTAT, -Ă adj. Negativ al lui contestat; care nu poate fi contestat, pus la îndoială, netăgăduit, indiscutabil, incontestabil. [Este] un lucru necontestat că limbele se prefac, russo, s. 79. Alecsandri publică primele sale poezii ce avură atîta răsunet şi care îl ridicară îndată la titlul necontestat de întîiul poet naţional al României. NEGRUZZI, S. I, 339, cf. MAIORESCU, D. I, 105, scl 1960, 529. + (Adverbial) Fără îndoială, indiscutabil, sigur. Necontestat că multe din notele despre viaţa la unguri şi Ieşi sînt luate din propria-i experienţă, iorga, l. ii, 568. — PI.: necontestaţi, -te. — Pref. ne- + contestat. NEC(ÎNTIN, -Ă adj., adv. v. necunten. NECOPRtNS, -Ă adj. v. necuprins. NEC6PT, -OĂPTĂ adj. Negativ al lui cop t. 1. (Despre alimente) Care nu a fost (suficient) supus acţiunii focului; p. e x t. nepătruns de foc (la copt), (încă) crud; (despre aluat) clisos. Pita albă stă pe masă... Nici necoaptă, Nici răscoaptă, jarnîk-bîrseanu, d. 119. 2. (Despre seminţe, fructe) Care n-a ajuns la maturitate (1), care nu este încă bun de mîncat; crud, verde. Generaţia asta nouă e chircită ca un fruct necopt, alecsandri, t. 1199. <£> (Substantivat) Era sămănat grîu prin cetate şi-l secera machedonianii, cel copt şi cel necopt. alexandria, 37/4. 3. (Despre oameni sau despre vîrsta, mintea lor) Lipsit de maturitate (1). Numai copiii cei necopţi, pentru a-şi face o grădină, taie florile şi frunzele din tulpina lor şi le aşază în nisipul spulberat, maiorescu, cr. i, 52. Cupidon... dă gînduri nenţelese Vlrstei crude şi necoapte. eminescu, o. i, 108. — PI.: necopţi, -oapte. — Pref. ne- -f copt. NECOR£TE s. m. v. nicorete. NECOVAlA s. f. v. nicovală. NECOVALNA s. f. v. nicovală. NECOYĂNĂ s. f. v. nicovală. NECOYEAiA s. f. v. nicovală. NECOVEÂnA s. f. v. nicovală. NECOVÎRŞÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui covîrşit; care nu poate fi învins, stăpînit, domolit; nemărginit (3), nesfîrşit2 (13), imens; fără seamăn. Lăsînd în urmă cu mutarea ei domnului, neamului şi iubitului ei soţ . .. necovîrşită mîhnire. R. greceanu, cm ii, 199. Dintru a sa nehotărîtă şi necovîrşită, prea bogată milostivire, spre ticăloşia nevrednicului său rob căutînd (a. 1710). bul. com. ist. i, 307, cf. lb. Nădăjduieşti. .. să-şi potolească lăcomia lor cea mare şi să-şi îngrădească nesaţul lor cel necovîrşit? i. golescu, în pr. dram. 84, cf. valian, v., pontbriant, d. Acum... îl cuprinse cu o putere necovîrşită gîndul... că Lică.. . va veni într-o zi. slavici, n. ii, 172. — PI,: necovîrşiţi, -te. — Pref. ne- + covîrşit. NECRAYALAU s. n. v. năcrăvălău. NECRAyALAU s. n. v. năcrăvălău. NECREDINCIOS, -OĂSA adj., s. m. şi f. Negativ al lui credincios. 1. Adj. (învechit) Care nu este demn de încredere, pe care nu te poţi bizui ; schimbător, nestatornic (1). O, rudă necredincioasă şi răzvrătită, pînă cînd voi fi cu voi? tetraev. (1574), 230. Sînt necredincioşi şi necinstiţi. VĂCĂRESCUL, IST. 258, cf. DRLU, VALIAN, V. Cine necredincios este în vorbă, viclean este şi în lucru, zanne, p. ii, 807. + (Regional) Trădător (Valea Lungă Cricov-Pucioasa). alr ii 3 726/762. + P. e x t. Care denaturează realitatea; lipsit de exactitate, inexact. Aducerea aminte e necredincioasă, maiorescu, cr. ii, 108. O reproducere foarte necredincioasă, prin prea multa împodobire, se dă la începutul volumului. iorga, c. i. i, 112. + S p e c. Care nu respectă credinţa conjugală; infidel. Cum ai putut crede că o proastă feţişoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărăţeşte în inima mea? negruzzi, s. i, 22. Muiere necredincioasă bărbatului. lm. Fata uşuratică va fi femeie necredincioasă. f (1897), 345. Şi-n parcul unde altădată veneau boemii să-şi aştepte Necredincioasele boeme. minulescu, v. 33. 2. Adj. Care nu se încrede (uşor), care nu are încredere (în nimic); bănuitor, sceptic. Nu hi necredincios ce credincios, varlaam, c. 97. Sînt nişte oameni foarte necredincioşi, şi pre cu greu traiu au oamenii ce sînt nedeprinşi cu acel fel de oameni, neculce, l. 263. <£> (Substantivat) Aşa-i omul cînd zidirea lumei se sfarmă, omul cel mai tare seamănă copil, necredinciosul aleargă la doftori, pe care înainte şi în urma primejdiei îi chemăm şarlatani, russo, s. 29. Necredinciosul cu frica în sîn trăieşte, zanne, p. viii, 281. <)> E x p r. Toma necredinciosul, se spune unui om incredul, care se îndoieşte de toate. Cf. id. ib. vi, 405. 3. Adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care nu are o credinţă religioasă (creştină), ateu; (persoană) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei 1668 NECREDINCIOŞIRE — 207 — NEGROFAG creştine, eretic. Necredinciosul Arie fu osindit pentru hula lui. varlaam, c. 139. Lăpăda-rea necredincioşilor şi... chemarea pâglnilor la mila lui i/[risto]s. n. test. (1648), 205r/34. Creştinilor şi oamenii cei necredincioşi şi nebotezaţi nu să cade a avea prieteşug, dosoftei, ap. gcr i, 239/4. Spurcatul Ariia şi cu alţi păgini necredincioşi ... au ocărit sfînta biserică a lui Dumnezeu. anon. cantac., cm i, 198. Fugiţi necredincioşilor ! marcovici, c. 46/14. Cum, de nu cade trăznetul să ardă pe nişte asemenea necredincioşi. negruzzi, s. i, 49. Una din Cele mai mari datorii ale unui bun musulman ... era de a lumina pe cei necredincioşi, ghica, a. 17. 4. S. m. şi f. S p e c. Mahomedan (2); p. r e s t r. turc. Mergînd în anul de acum la Palestina asupra necredincioşilor, Konrad III, împăratul Apusului, ... nu bine s-au purtat. şincai, hr. i, 217/5. Rihard I. .. s-au hotărît de a duce în persoană oştiri împotriva necredincioşilor. ar (1829), 1642/9. învesteşte pe marchizul de Brandenburg, Ioachim, cu comanda supremă a oştirei sculate contra necredincioşilor, xenopol, i. R. iv, 256. De ce nu se uneşte creştinătatea ... şi nu porneşte ca un potop ... să zvirle pe necredincioşi dincolo de mările . .. greceşti! dela-vrancea, o. ii, 196. Urmează a sta potrivnic domnului său, împreună cu alţi boieri de la munteni, care îşi caută foloasele la necredincioşi. sadoveanu, o. xiii, 786. Regele prea creştin Francisc I nu ezită să se unească împotriva adversarului său... cu şeful necredincioşilor. oţetea, r. 329. 5. Adj. (învechit, rar) Care nu poate fi crezut, de necrezut; (învechit) necrezut. Ce necrediîncios giudecă-se de voi (ce 1 u c r u necredincios se judecă lîngă voi biblia 1688) se Dumnezeu morţii rădică? cod. vor. 76/4. —PI.: necredincioşi, -oase. — Pref. ne- + credincios. NECREDINCIOŞIRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a deveni necredincios. Oraşelor care au fost căzut în necredincioşire... nu le va fi slobod a ţinea altă lege, fără numai cea papistă-şească. şincai, hr. ii, 305/25. — Pref. ne- + credincioşire. NECREDINŢĂ s. f. Negativ al lui c r e d i n ţă. 1. Faptul de a nu crede în ceva sau în cineva; stare a celui necredincios (2), îndoială, scepticism. Cf. valian, v. Necredinţa lui Toma. lm. Necredinţa curge din prostia minţii, că nu ne iartă să cunoaştem adevărul din minciună. zanne, p. viii, 281. 2. Faptul de a fi necredincios (3), ateism; nerespectare a dogmelor bisericeşti; credinţă greşită, erezie. Şi nu feace aciea sile multe, derept necredenţa lor. tetraev. (1574), 224. Iară nepoţii acelora, derept necredinţa ceaia reaoa, pierdură acele cetăţi, coresi, ev. 156. Pentru pizma lor, cădzură întru necredinţă şi nu credzură lui Hristos. varlaam, c. 125, cf. 51. Blînd să arăta... şi aiavea pravoslavnic, iară la taină eretic şi avea sfetnici de ai săi, de o leage cu dînsul. Mai apoi ş-au ivit şi necredinţa lui. ureche, l. 163. Au necredinţa acelora va face în deşărt credinţa lui Dumnezău? n. test. (1648), 208v/9. Fraţii săi ... să află in necredinţă. dosoftei, v. s. 221v/34. Oamenii cei închinători de idoli şi păc( ă )toşi cariiîn necredinţă vieţuir( ă), ca şi dobitoacel(e) (a. 1692). gcr i, 304/1. Adîncul necredinţei îneacă toată lumea, antim, p. 3. După ce lumina evangheliei au gonit întuneare-cele necredinţei şi au strălucit credinţă în lume, s-au stins slava grecilor, molnar, ret. 42/13, cf. costinescu. Prorocii au vistit mai înainte nicridinţa... către Hristos (sec. xix). cat. man. i, 322. învinuirea care se aduce clerului nu era corupţia, ci necredinţa lui. oţetea, r. 317. 3. (învechit) Faptul de a fi necredincios (1); comportare neleală, înşel ăciune, trădare; lipsă de fidelitate, infidelitate. Cf. drlu, lb. Jurnalul... impută pe Franţia de egoism şi necredinţă în acea ce să atirnă de Cvadrupla aleanţă. ar (1837), ll1^. Inima nu mă lasă a crede la atita necredinţă, negruzzi, s. i, 49. Ziua şi noaptea se gîndeşte tot la necredinţa muierii, filimon, o. i, 130. Nimic din trecut nu-i rămase în minte, riici chiar necredinţele femeii lui. gane, n. ii, 27, cf. teodorescu, p. p. 328. — Scris şi: necredenţă. — PI.: necredinţe. — Şi: (învechit) nicredinţă (cat. man. i, 322), nicridinţă s. f. — Pref. ne- + credinţă. NECREZĂRE s. f. (Rar) Negativ al lui crezare. Cf. i. negruzzi, s. i, 71. <£> L o c. adj. De necrezare = care nu poate fi crezut, de necrezut. Ce-i dreptul, drag prieten, atare Intîmplare Mi s-ar părea prea lesne un basm de necrezare. f (1890), 195. — Pref. ne- + crezare. NECREZtJT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui crezut; care nu este de crezut, care nu se poate crede; incredibil, (învechit, rar) necredincios (5). Şi dac-a mea vorbă necrezută-ţi pare, Prefă-te că nu ştii de nici o urmare, pann, ap. gcr n, 363, cf. valian, v. + Fantastic, extraordinar, excepţional. Intră cu mai mult de 6000 călăreţi şi pedestrii şi cu o pompă necrezută. bălcescu, m. v. 416. — PI.: necrezuţi, -te. — Pref. ne- -f crezut. NECRÎŞ subst. v. măcriş. NECROFĂG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrăneşte cu cadavre. Cf. i. golescu, c., der. 1664 NECROFAGIE — 208 — NECROPOLĂ — Pl. : necrofagi, -ge. — Din fr. nécrophage. NECROFAGÎE s. f. (Rar) Caracteristica unor animale de a se hrăni cu cadavre ; însuşirea de a fi necrofag. Cf. i. golescu, c. — Din fr. nécrophagie. NECROFdR s. m. (Entom. ; rar) Gropar (Necrophorus). Clnd moare vreun cărăbuş, vin necroforii şi îi dezmembrează platoşa, il martie 1961, 13. — Pl. : necrofori. — Din fr. nécrophore. NECROLdG1 s. m. (în dicţionarele din trecut) Autor de necrologuri2 (1). Cf. negulici, BARCIANU, V., COSTINESCU, SCRIBAN, D. — Pl. : necrologi. — Din fr. nécrologue. NECROLdG2 s. n. (Atestat prima dată la i. golescu, c.) 1. Discurs sau articol în care sînt relevate calităţile morale şi valoarea socială a unei persoane de curînd decedate ; (rar) nécrologie (1). In al 5-le volum... au făcut necrologul acestui însemnat gospodar, povăţ. (1844), 248 /13, cf. stamati, d. Ziarele ... Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog, mace-donski, o. i, 42, of. alexi, w., der. + Anunţ mortuar. Cf. scriban, d. 2. (în dicţionarele din trecut) Registru în care se înscriu numele morţilor dintr-o parohie, dintr-o comunitate religioasă ; p. e x t. listă a persoanelor care şi-au găsit moartea într-o catastrofă. Cf. polizu, costinescu, ddrf, bar-CIANU, ŞĂINEANU, d. U., SCRIBAN, D. — Pl. : necrologuri şi (rar) necroloage (polizu). — Şi: (învechit) necrolôgiu s. n. costinescu. — Din ngr. vexpoXôyiov, it. necrologio, fr. nécrologe. NECROLdGIC, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut ; despre articole, cuvîntări etc.) Cu caracter de necrolog2 (1). Articol necrologic. negulici, cf. pontbriant, d., costinescu, ddrf, ŞĂINEANU, D. U. — Pl. : necrologici, -ce. — Din fr. nécrologique. NECROLOGIE s. f. (în dicţionarele din trecut) 1. Necrolog2 (1). Cf. valian, v., negulici, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Listă a persoanelor decedate la o anumită dată sau într-un anumit interval de timp, publicată într-un ziar, într-o revistă etc. Necro-logia anului, şăineanu, d. u., cf. scriban, d. — Pl. : necrologii. — Din fr. nécrologie. NECROLdGIU s. n. v. necrolog2. NECROMĂN, -Ă s. m. şi f. v. necromant. NECROMANCIAN s. m. (Franţuzism rar) Necromant. costinescu. — Pronunţat : -ci-an. — Pl. : necromancieni. — Din fr. nécromancien. NECROMANCIE s. f. v. necromanţie. NECROMĂND, -Ă s. m. şi f. v. necromant. NECROMANDÎE s. f. v. necromanţie. NECROMĂNT, -Ă s. m. şi f. Persoană care se ocupă cu necromanţia; (franţuzism rar) necro-mancian. Necromani ce lungi tiare port in cap cu mare fală. negruzzi, s. ii, 121. Necromanţii şi vrăjitorii cearcă în zodii şi cu bobii viitorul sufletelor, odobescu, s. ii, 370, cf. gheţie, r. m., alexi, w., şăineanu, d. u. — Pl. : necromanţi, -te. — Şi : (rar) necromân, -ă, (învechit) necromând, -ă (i. golescu, c.) s. m. şi f. — Din ngr. vexpofiàvTiç, fr. nécroman(t), it. negromante. NEOROMANTIC, -Ă adj. (Rar) Privitor la necromanţie, din domeniul necromanţiei. Cf. DL, DM. — Pl. : necromantici, -ce. — Din fr. nécromantique. NECROMANŢIE s. f. Practică obscurantistă care constă în invocarea sufletelor morţilor pentru aflarea viitorului. Făcia farmăca necro-manţiilor. dosoftei, v. s. septembrie 31r/21. Toate meşterşiugurile gheomandiii, hiromandiii, şi a necromandiii deplin învăţase, cânte mir, ist. 259. Descîntecul necromandiii asupra laptelui a descînta începu, id. ib. 287, cf. negulici, pontbriant, d. Ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au pierdut, eminescu, n. 33, cf. barcianu, ALEXI, w. O ştiinţă bogată pentru acele timpuri şi o artă rafinată se întovărăşesc cu credinţa în spirite, în necromanţie şi în tot felul de vrăjitorii, lovinescu, c. iv, 101. — Şi : (învechit) nécromancie (costinescu), necromandie s. f. — Din ngr. vcxpofxovreta, it. necromanzia, fr. nécromancie. NECRdPOLĂ s. f. Cimitir (subteran) din antichitate ; p. g e n e r. cimitir. Cf. negulici. Necropole se cheamară mai întîniu grădinele din Alexandria Egiptului, în care se aflau mormente. lm. Cimitirele întîilor creştini pe care le-am văzut la St. Calixt, şi aiurea, necropolele acelea întunecate ... unde nu mai pătrunde lumina ..., mă înspăimîntă. anghel-iosif, c. l. 217. Necropola de la Apahida ne arată, de altă parte, că cel puţin pentru această regiune . .. forma mormin- 1680 NECROPSIE — 209 — NECRUŢĂTOR telor e cea plată, colectivă. pArvan, g. 628, cf. şăineanu, d. u. Unul din cadavrele păstrate atît de intact în muzeul de la intrarea necropolei. lovinescu, c. iv, 54. + Criptă. Necropola bisericei ce vizităm, odobescu, s. i, 429. Dan nu-l va fi recunoscut ca rudă, şi nu-l va fi primit în necropola domnilor legiuiţi, la Cozia. iorga, c. i. i, 6, cf. 15. Panteonul a devenit un fel de necropolă de onoare, locul de înmormîntare al oamenilor mari ai Franţei, oprescu, i. a. iii, 39. F i g. O necropolă de simţiri, anghel, pr. 58. — Accentuat şi : necropolă, barcianu, alexi, w. — PI. : necropole. — Din fr. nécropole. NECROPSIE s. f. (Med. ; rar) Autopsie. Cf. klopştock, f. 199. Proporţia suferinzilor de migrenă corespunde cu proporţia hipofizelor voluminoase găsite la necropsii, parhon, o. a. i, 261. — Pl.: necropsii. — Din fr. nécropsie. NECROTIC, -Ă adj. (Rar) Necrozat. Celulele necrotice sint turtite şi ieşite din legătură cu alte celule, babeş, o. a. i, 430. — Pl.: necrotici, -ce. — Din fr. nécrotique. NECROZĂ vb. I. Refl. (Despre ţesuturi) A suferi procesul de necroză. Cf. dm. — Prez. ind. pers. 3: necrozează. — Din fr. nécroser. NECROZĂNT, -Ă adj. (Rar) Care provoacă necroza. Cf. ygrec, m. n. 409. — PI. : necrozanţi, -te. — V. necroza. NECROZĂRE s. f. Acţiunea de a se necroza şi rezultatul ei ; p. e x t. necroză. Necrozarea ţesuturilor reprezintă o barieră peste care uredinalele nu pot trece, fiind cu totul inapte pentru viata saprofită. săvulescu, m. u. i, 96. — V. necroza. NECROZĂT, -Ă adj. Atins de necroză; (rar) necrotic. Oasele necrozate sau cariate, turnescu, med. op. 93r. Abcesul durează şi rămîne o fistulă, ceea ce se constată lesne printr-un stilet introdus în canalul fistulei, care dă de osul necrozat. ygrec, m. n. 329. — PI. : necrozaţi, -te. — V. necroza. NECR0ZĂ s. f. Moarte (prin infecţie) a unei porţiuni dintr-un ţesut viu, animal sau vegetal. Cf. i. golescu, c. Toţi aceşti lucrători sînt curînd sau mai tirziu izbiţi de necroză la falca de jos. man. sănăt. 53/24, cî. 321/29. Abcesul, neputînd resufla în afară, poate înăuntru şi atacă chiar osul, formîndu-se ... necroză: os mort. polizu, t. 108/23. Varietatea aceasta provine mai cu seamă din maladiile ce atacă oasele articulaţiii, în urma unei necroze, turnescu, c. 5v, cf. pat. CHIR. 134v, PONTBRIANT, D., ALEXI, W. NecrOZtt este sfîrşitul unor boale ale oaselor, bianu, d. s. Mai tîrziu, cînd s-a format un abces ... într-un punct chiar mai îndepărtat de focarul necrozei..., vedem că abcesul durează şi rămîne o fistulă. ygrec, m. n. 329. Fenomenul de necroză se întilneşte rar la plantele atacate de rugini, săvu-lescu, m. u. i, 96. In solul unde molibdenul era inaccesibil acestor plante, a apărut cloroza şi apoi necroza frunzelor, agrotehnica, i, 213. — PI.: necroze. — Din fr. necrose. NECRUNTĂT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui cruntat; care se face fără vărsare de sînge. Dară lui încă nu i-au fost necruntată biruinţa, tăindu-se de Ştefan şi de ostaşii săi ... mai la 30 000 de turci, şincai, hr. ii, 65/13. Pedeapsa expunerii, destul de infamantă, care constă într-aceia de a lega pe criminal... cu veriga de grumazi, de un stîlp ..., e un fel de răstignire necruntată. codru-drăguşanu, c. 68. — PI.: necruntaţi, -te. — Pref. ne- + cruntat. NECRUŢĂT, -Ă adj. Negativ a lui cruţat; (învechit) necruţător (1). (Adverbial) Coconii fără milă era ucişi şi-i răteza... necruţat. moxa, 354/5. Trăsnetul... să lovească necruţat. beldiman, o. 42/18. Tăia ... orbeaşte, Necruţat şi tirăneaşte. bărac, ap. gcr ii, 238/41. La teatrul românesc Unde relele din fire necruţat se biciuiesc. alecsandri, t. 444. — PI.: necruţaţi, -te. — Pref. ne- -f cruţat. NECRUŢĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui cruţător. 1. Care nu cruţă, care nu are milă, crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos, (învechit) necruţat; p. ext. aspru, înverşunat. Şi peste toate aceste zgomote trecea urletul vîntului, vuietul valurilor uriaşe ale apelor necruţătoare, săm. i, 328. Istoria vă cheamă la luptă necruţătoare cu lumea cea veche. sahia, u.r.s.s. 166. Poetul a fost copleşit de o boală necruţătoare, sadoveanu, e. 76. Intr-o încăierare dezlănţuită brusc... e ceva supraomenesc de necruţător, camil petrescu, o. ix, 37. Întreaga sa operă, Aristofan şi-a închinat-o satirizării necruţătoare a exploatatorilor, v. rom. septembrie 1954, 211. Ducem o luptă necruţă- 1690 NECTAR — 210 — NECUGETAT toare cu duşmanii vegetali şi animali ai plantelor cultivate, agrotehnica, i, 542. Necruţător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieţii, beniuc, p. 12, cf. id. v. 86. Sint mai necruţătoare cu mine însămi decît aş putea fi vreodată cu alţii, il ianuarie 1962, 25. 2. (învechit, rar) Care nu este econom; risipitor. Cf. lb. — Pl.: necruţători, -oare. — Pref. ne- + cruţător. NECTÂR s. n. 1. (în mitologia greacă) Băutură a zeilor, despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. Şi-l hrăneaşte nu cu ambrozie şi nectar al mincinoşilor d\um\nezei elineşti, ci cu mană cerească, molnar, ret. 19/22. Ei sînt ca şi dumnezeii ce se satură din nectar şi ambrosie. pleşoianu, t. iv, 7/21, cf. negulici, stamati, d. Hibe, tu a lui Joe iubită fiică ! Zlnă Ce torni nectarul vesel în cupele cereşti, alec-sandri, t. ii, 255. Zeii beu nectaruri; sînt nebuni că beu? Evoe, dă-mi cupa! Ce fac ei, fac eu. coşbuc, b. 226, cf. alexi, w. Dînsul apoi începu de la dreapta pe rînd în pahare Zeilor dulce nectar să toarne din cana cea plină, murnu, i. 21, cf. id. o. 82. Cîntecele lor răsună ca harfele eoliene, dulci ca ambrozia şi ca nectarul, baranga, r. f. 30. + P. ext. Băutură foarte gustoasă ; s p e c. vin foarte bun. Vedeai o sută de capete plecîndu-se îndărăt, ca să poată suge mai cu comoditate acel nectar ce se scoate din viile sădite pe colinele Apeninului. filimon, o. i, 309. <0> F i g. Tu n-ai deşertat cupa ce încă este plină: Tu nu ştii de~ţi păstrează otravă sau nectar. alexandrescu, m. 125. Cînd toţi sorbeau nectarul, tu beai amar venin, bolintineanu, o. 236. Fiere amestecată cu nectar Mi-ai întins din vecinicul pahar, cerna, p. 29. 2. Lichid secretat de glandele nectarifere ale plantelor şi care, colectat de albine, este transformat în miere; mană (13). Albinele îngrecate de nectarul florilor, molnar, i. iv/2, cf. lm. In timp ce suge nectarul dulce, parfumat, picioruşele albinei şi aripele fluturelui se umplu cu polen, ygrec, m. n. 185. S-ar fi îndulcit acum, în amărăciunea lui, cu nectarul florilor, sado-veanu, e. 43. Acum cea mai înaltă zi A echinoxului se trezi... Lumina biruise-nmii de feluri In spic, în maci, în bobul de nectar, isanos, ţ. l. 61. <£> F i g . Dup-amara dojană a mustrărilor meale veţi dobîndi nectariul dulcii învăţături. mumuleanu, c. 42/13. Prieteşugul este nectarul vieţii, marcovici, c. 44/4, cf. 37/2. 3. (Regional) Materie cleioasă, galbenă, care se află printre celulele fagurilor (Iaşi-Făgăraş). chest. vi/16. — Pl.: (rar) nectare şi nectaruri. — Şi: (învechit) nectăriu s. n. molnar, ret. 6/25. — Din ngr. vixtap, lat. nectar, fr. nectar, germ. Nektar. NECTARIFÎR, -Ă adj. (Despre plante sau părţi ale lor) Care secretă nectar (2). Peduncu-lul este... de obicei fără glande nectarifere. bordeianu, p. 18. Uneori, ţesuturile nectarifere se găsesc pe frunze, ltr2, cf. der iii, 483. — Pl.: nectariferi, -e. — Din fr. nectarifere. NECTĂRII s. f. pl. Glande ale plantelor angiosperme care produc nectar (2); glande nectarifere. Cf. der. — Cf. fr. n e c t a i r e. NECTARtNĂ s. f. (Rar) Varietate de piersică cu pieliţa fără puf. Cf. enc. agr. Fructele se aseamănă mai mult cu nectarinele sau caisele. bordeianu, p. 18. — Pl.: nectarine. — Din fr. nectarine. NECTĂRIU s. n. v. nectar. NECT<5N subst. Totalitatea animalelor acvatice care, fiind dotate cu organe de mişcare şi cu musculatură mai dezvoltată, înoată activ in apă. în necton intră restul organismelor ce se pot mişca prin mijloace proprii (înot), în primul rînd peştii şi mamiferele acvatice, c. antonescu, p. 151. Nectonul cuprinde fiinţele care înoată activ în zona de suprafaţă a mării. b. darw. 137. Din necton fac parte ... toţi peştii care se deplasează în largul mării. der. — Din fr. necton. NECUGETĂRE s. f. Negativ al lui cugetare; p. ext. faptul de a fi necugetat (3); acţiune, faptă necugetată (3), nesocotinţă (2), nesăbuinţă, nesăbuire, ne-chibzuinţa. Cf. drlu, valian, v., pontbriant, d. Am oprit oamenii de la o necugetare, care avea să atragă urgia asupra lor. c. petrescu, r. dr. 88. — Pl.: necugetări. — Pref. ne- + cugetare. NECUGETAT, -Ă adj. 1. Negativ al lui cugetat. Cf. pas, z. i, 26. 2. (învechit) Lipsit de facultatea de a gîndi; (învechit şi regional) negîndit (3). Adause vitelor necugetatelor şi se asămără lor. psalt. hur. 41v/4. 3. Care nu este chibzuit, socotit în acţiunile sale; nechibzuit, nesocotit (3), nesăbuit1; uşuratic. Cf. drlu, valian, v. Ei, doamnă contesă, Lili totdeauna a fost cam necugetată. gane, n. ii, 126. Fata este necugetată, măritîn-du-se, va fi cea mai bună femeie, f (1897), 345, cf. bl vi, 87. <> (Substantivat) Nu va vedea .. . necugetatul pieindu-şi şi părăsindu-şi strinrilor avuţia sa. psalt. hur. 41r/22. + (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod uşuratic. 1698 NECUM — 211 — NECUNOAŞTE De fapt nu plecase atît de necugetat în aventură. c. petrescu, c. v. 30. Se poate ca un om chinuit de sete să se îndrepte repede şi necugetat către o fintînă. ralea, o. 80. — PI.: necugetaţi, -te. — Pref. ne- + cugetat. NECtÎM adv., conj. (învechit şi popular) I. Adv. Nicidecum. Hristos toate le ştiia, necum să fie auzit el nainte de cineva, coresi, ev. 131. Mihai Vodă necum revaşul n-au vrut să-l priimească. amiras, let2. iii, 167. Bagă de seamă... ca necum gîndacul să-l vatemi. economia, 221/25. Sîntem oameni cumsecade, necum hoţi. ap. iordan, l. r. a. 375. Opoziţia era îndreptată exclusiv împotriva domnitorului şi necum în contra bazelor regimului, scl 1963, 21. Şi ce e la Dobrişan E doar numai la sultan, Necum la mâria-ta, Necum în toată ţara. teodorescu, p. p. 473. + (Adesea în corelaţie cu conj. „ci“) Nu numai, nu doară. Să i se taie lui Vasilie spătar şi capul, necum să i se ia bucatele (a. 1633). mag. ist. i, 208/18. Necum să-l aibă înaintea ochilor pre Hristos, ci numai avînd credinţă curată şi chemînd prea cinstit numele lui, se mîntuieşte de nevoi, antim, p. 54. Că necum bani sau argint de-am avea să dăm, ce mii de suflete de am avea, să cade să le putem toate pentru D[umne]zew (a. 1746). ap. tdrg. Loc. conj. Necum că = a) numai că, cu toate acestea. De nu s-ar hi putut ucide [Isus de Irod] ar dzîce ereticii c-au luat cu nălucire iară nu adevărat trup, că de ar hi fost cu adevărat trup, s-ar hi tăiat cu sabia. Necum că ereticii şi fără pricină cutezară a cleveti. dosoftei, v. s. decembrie 238v/19; b) (cu valoare cumulativă) pe lîngă că, afară că. Necum că aceasta n-au făcut, ci încă şi altă răotate mare pre săraca de ţară au adaos. R. greceanu, cm ii, 71, cf. 57. Necum că nimica inimii ş-au izbîndit, ci mai mult asupra lor rele au isprăvit (cca 1700). mag. ist. ii, 201/14. Necum să = (nu numai că) nici vorbă, nici gînd să ... Dară ceia ce necum să dea, ce încă iau. varlaam, c. 24, cf. 39. Cînd va da bărbatul bani în camătă, muiarea lui nicum să nu aibă voie să să desparţă de dîns. prav. mold. 88v/6. Cela ce va mearge de va cerca pre locul altuia şi va găsi comoară, fără de ştirea celui cu locul..., necum să-i lase ceva stăpînul locului dentr-acea comoară, ce încă, de-l va duce la giudeţ, va avea şi certare, prav. 80, cf. 182. Deacă să săvîrşi Saul, necum să facă [David] vreun rău feciorilor lui, ce încă-ii cinsti foarte (a. 1746). ap. tdrg. Traian necum să le dea [dacilor] mai multe daruri, ci cîte obicinuise a le da, încă le au tras. şincai, hr. i, 3/34. Necum să ia de la boieri văcărit, ci încă le-au şi dat bani, din dajdea văcăritului. dionisie, c. 3. El necum să aibă curagiu. reteganul, p. i, 60, cf. iii, 18. II. Conj. (De obicei în corelaţie cu conj. „nici“; cu valoare copulativă) (Şi) cu atît mai puţin; darămite. Nedestoinici fiind nice a căuta spre el, necum să-l ia ei In gura lor. coresi, ev. 112. Letopiseţul nostru cel moldovenesc aşa de pre scurt scrie, că nici de viaţa domnilor, carii au fost toată cîrma, nu alege, necum lucrurile den lăuntru să aleagă, ureche, l, 58. Nu mai poate nice în viaţă, necum după moarte, să o pîrască la giudeţ. prav. 139, cf. 2. Nici văzuţi, nici auziţi, necum ştiuţi era. cantemir, hr. 301. Nici cu ochii asupra lor nu căuta, necum să grăiască cu dînşii. muşte, let. iii, 45/12. Pe unde ... n-au putut străbate ... nici fiare, doară necum oamenii (a. 1793). uricariul, vi, 164. în aceste regiuni muntenoase nici paserile ceriului n-au ce căuta, necum picior de om să fi călcat, i. ionescu, m. 35. Pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. creangă, p. 90. Boierul ne-a îndatorat să-i ghicim nişte întrebări pe care nici oamenii cei procopsiţi nu i le-ar putea spune, necum un sărman prost ca mine. ispirescu, l. 177, cf. 373. Fusese „indignat“ de tăcerea Adinei, — nu mirat, necum întristat, teodoreanu, m. ii, 412. Stăpînul, n-aveai voie, ca pe moaşte, Nici de-a-l zări, necum de-a-l mai cunoaşte, arghezi, c. o, 160. Zamfirescu nu-şi lua nici răspunderea de a citi asemenea corespondenţe contradictorii, necum de a le mai şi arbitra, galan, b. ii, 37. Acestea toate, socot că nu le-a putea face nici lumea-ntreagă, necum Ion Săracul, sbiera, p. 158. La casele din apropiere nu vedeau nici fum, necum foc. reteganul, p. iii, 42. Să nu crezi tu că fără mine poţi îmbogăţi nici baremi pe cineva, necum ferici, id. ib. rv, 22, cf. v, 45. ♦ (în construcţii afirmative) Cu atît mai mult, dar încă. Şivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtâ mi ţi-i stînca, da necum o gîzulie de iapă. hogaş, m. n. 224. Era îndemînatec la toate, necum la jucării. ap. iordan, l. r. a. 375. Şi hoţul cînd merge la furat zice Doamne-ajută, necum ăştia, cari cred că un lucru bun au săvîrşit. reteganul, p. v, 33. — Şi: (regional) nicum adv. — Pref. ne- + cum. NECUMfÎT, -EĂTĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Fără curaj, timid, fricos; nesigur (2), nehotărît (1). Cf. LB, VALIAN, V., GHEŢIE, R. M. — PI.: ? — Cf. încumeta. NECUMPĂTĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui cumpătat. Cf. lb, valian, v., pontbriant, d., odobescu, s. iii, 81, ispirescu, l. 247, ddrf, scl 1960, 529. 2. (Rar) Necontenit (1) (şi exagerat). Cf. lb. Din aceste necumpătate ploi şi pomii pe alocure s-au umplut de omidă, ar (1829), 232/13. — PI.: necumpătaţi, -te. — Pref. ne- -f cumpătat. NECUNOAŞTE vb. III. Tranz. (Neobişnuit) A nu recunoaşte; a nesocoti. De mai 1702 NECUNOSGĂTOR 212 — NECUPRINS multe ori necunoscuse şi trădase autoritatea împărătească. BĂLCESCU, M. V. 413. : — Prez. ind. : necunosc. — Pref. ne- + cunoaşte. Cf.fr. méconnaître. NECUNOSCĂTdR, -OĂRE adj. 1. Negativ al lui cunoscător. Cf. maiorescu, cr. ii, 260, creangă, p. 11, f (1897), 26, vianu, s. 175, TUDORAN, P. 12. 2. (Regional) Grosolan, necioplit (2) (Tămă-dău-Urziceni). alb i 3 668/727. + Ursuz (Gura Sărăţii-Buzău). alr ii 3 676/728. — Pl. : necunoscători, -oare. — Pref. ne- + cunoscător. NECUNOSCÜT, -i adj., subst. I. Adj. Negativ al lui cunoscut. Cf. varlaam, c. 84, ar (1830), 132/49, negruzzi, s. i, 45, creangă, p. 97, petică, o. 250, iordan, g. 147, camil pe-trescu, v. 23, sadoveanu, o. x, 550, barbu, ş. n. 33. + Anonim. Natura a lăsat oameni meniţi a trece necunoscuţi pe calea vieţii, negbuzzi, s. i, 205. <> (Substantivat) Un necunoscut a pus pe hîrtie, în puţine cuvinte, cîteva fapte, iorga, l. ii, 77. Victor Louis era însă un necunoscut, oprescu, i. a. iii, 41. II. Subst. I. S. n. (Rar la pl.) Ceea ce nu este cunoscut (încă) cuiva; ceea ce depăşeşte cunoştinţele omului. De unde îmi simţisem inima bătînd în faţa necunoscutului, iată-mă acum liniştit şi nepăsător, gane, n. iii, 77. înainta spre necunoscutul rece şi ploios înspre care mergea trenul, mille, v. p. 138. Iar azi sînt eu nebunul, acel ce plîng trecutul Şi-n viitor mi-e groază de-ntreg necunoscutul, coşbuc, s. 69. Necunoscutul mă sorbea în imensitatea sa. hogaş, dr. i, 50. Avea încredere în presimţiri, mai ales în cele bune, cum are totdeauna omul în faţa primejdiei sau a necunoscutului, rebreanu, nuv. 301. Neliniştea metafizică a necunoscutului îl îndreaptă totuşi spre religie, lovinescu, c. iv, 122. Gîndul morţii, cu tot necunoscutul, mi se pare anesteziat, camil petrescu, u. n. 347. Pentru toţi patru copiii. .. capitala era necunoscutul miraculos, c. petrescu, c. v. 12. Expresia „în străinătate“ ... însuma primejdiile pe care le ascundea necunoscutul, brăescu, a. 203. Şi-a simţit trupul cum lunecă către acest necunoscut. sahia, n. 72. într-un tîrg de provincie ca al nostru gara este portul, necunoscutul, depărtarea. sebastian, t. 215. Ionică e mîncău.. Colacii, iar nu fiorul necunoscutului, îl duc în biserică. călinescu, i. c. 48. Citesc în ochii lor fiorii groazei de necunoscut, bart, s. m. 13. Necunoscutul se află aci, la îndemîna noastră, abghezi, b. 86. Este adevărat că opera cognitivă a spiritului presupune reducerea treptată a necunoscutului la cunoscut, vianu, m. 40. Episcopul era înfricoşat de necunoscuturilfi vieţii, sadoveanu, o. xii, 140. Dacă nu plecase, o făcuse numai din groaza de necunoscut, t. popovici, se. 161. Se înfruntau două imense necunoscuturi umane. id. ib. 282. 2. S. f. (Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută şi care trebuie aflată pe baza datelor problemei. Cînd numărul ecuaţiilor este mai mic decît numărul necunoscutelor, în general, sistemul este nedeterminat, algebra viii, 208. Ecuaţie reciprocă se numeşte o ecuaţie în care, înlocuind necunoscuta cu inversa ei, ecuaţia nu se schimbă. ALGEBRA IX, 30, Cf. DER. -Pl.: (I) necunoscuţi, -te, (II 1, rar) necunoscuturi, (112) necunoscute. — Pref. ne- + cunoscut. NECtfNTEN, -Ă adj., adv. (Regional) 1. Adj. Necontenit (1). Cf. scl 1963, 21. 2. Adv. Necontenit (2). Tu o mîngîi ne-cunten. scl 1963, 21. — Pl.: necunteni, -e. — Şi: necuntin, -ă (scriran, d.), nec6ntin, -ă (id. ib.) adj., adv. — Cf. necuntenit. NECUNTENÎT, -Ă adj., adv. v. necontenit. NECtJNTIN, -Ă adj., adv. v. necunten. NECUPRÎNS, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Negativ al lui cuprins; care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite (în spaţiu, în timp, în intensitate); nelimitat, nemărginit (2, 3), infinit, imens. Dumnedzău iaste necuprins; loc nu iaste să-l poată încăpea, varlaam, c. 61. Omar negreşit voieşte c-un jurămînt necoprins Să m-apropie mai tare d-al meu stăpîn neînvins. HELIADE, O. I, 427, Cf. DDRF, ALEXI, W. ProduC-ţiuni juvenile ale unui suflet aprins de necuprinsul dor pentru idealul nostru, f (1906), 33. Bătrînii ... uscară Insectele-n vitrine, Ca specii rare, Sălbaticele plante în herbare, Pămintul necuprins în petece de hărţi, camil petrescu, v. 8. 2. Adj. Care nu poate fi cuprins de mintea omenească, mai presus de mintea omenească, neînţeles2, nepătruns (2), (învechit) n e a j u n s2 (1) ; necunoscut (I)- Ce taină necoprinsă este omul pentru sineşi. marcovici, c. 11/23. Acest lucru este omul, noian necuprins de minte, în care se vede gîndul unei minţi nemărginite. conachi, p. 258. Ajungeau şi la noi idei şi cunoştinţe cu totul nouă, neauzite şi necoprinse pentru publicul cel mare. bariţiu, p. a. ii, 73. (Substantivat) Şi nu mai eşti J ... O groapă sub rînjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ţi frunte, demetrescu, o. 48. 3. S. n. Spaţiu, întindere nelimitată, nemăr-ginire, imensitate; infinit. Vezi, zboar-a-tîţia fluturi în necuprinsul firii, goga, p. 115. Tot necuprinsul tace fermecat, Doar de departe vine tremurată O doină de drumeţ întîrziat. cerna, p. 74. O, stelelor!. .. De cum se lasă noaptea-n necuprins, Aşa v-aştept cu sete scîn-teierea. id. ib. 166. Ne strecurăm cu gesturi de 1708 NECURABIL 213 — NECURAT strigoi In necuprinsul unui vast cavou, camil petrescu, v. 53. Pe zidurile vechi de case . . . Presari miresmele aduse din necuprinsuri fără pază. minulescu, v. 111. Stau înţeleşi In taina ierbii şi se-nţeleg cu necuprinsul, arghezi, f. 16. Zlnă, cit mai sînt pe lume Nu te uit şi nu mă las învins. înglnlndu-l, tainicul tău nume Mă Impinge-n largul necuprins, beniuc, v. 49. — PI.: (1, 2) necuprinşi, -se, (3, neobişnuit) necuprinsuri. — Şi: (învechit) necoprins, -ă adj. — Pref. ne- + cuprins. NECURABIL, -Ă adj. (Învechit) Incurabil. Doctorii... fură Intr-adevăr aşa de norocoşi a vindeca un llnăr care pătimea de un letarg . . . necurabil. vasici, m. i, 20/5. Prin curăţenii (purgaţii) . .. mai tare declt să vindece râul... îl fac otita de necurabil. nep. vind. 7/18. Nebunia este curablă şi necurablâ. man. sănăt. 77/25. Beteşuguri periculoase ori necurabile. calendar (1855), 143/12. Statistica ar vorbi despre llnce-zirile necurabile, de pătimiri cronice, ib. (1862), 59/16. — PI.: necurabili, -e. — Şi: necurâblu, -ă adj. — Pref. ne- + curabil (după lat. incurabilis, fr. incurable). NECURÂBLU, -Ă adj. v. necurabil. NECURAT, -Ă adj., subst. 1. Adj. Negativ al lui cura t. Cf. coresi, ev. 42, gcr i, 80/9, biblia (1688), 772/23, cantemir, ist. 81, donici, F. II, 22/16, MACEDONSKI, O. I, 280, GOROVEI, CR. 8, AGlRBICEANU, L. T. 330, SADOVEANU, O. IX, 150, MARIAN, T. 7, ŞEZ. III, 88. 2. Adj. (învechit, rar). Care nu este (încă) vindecat (de o boală). Preuţii ispitiia pre aceia, şi de la aceia judecată lua, au curaţi era de stricăciune, au necuraţi, coresi, ev. 424, cf. 423. 3. Adj. (Regional; despre femei) Care se găseşte în perioada menstruală sau în stare de lehuzie; p. e x t. care, potritiv unor credinţe populare, s-a pîngărit prin atingere cu o femeie aflată in această stare (considerată impură). Femeia sau fata „necurată“ să nu-şi puie flori in cap, că bate clmpul piatra, candrea, f. 22. Se spală şi se şterge de cămeşa lehuzei că să dea necurăţenia tot pe dlnsa, să nu rămlie necurată şi pe cealaltă lume. gorovei, cr. 30. 4. Adj. (învechit; despre animale) A căror carne nu este permis (de biserică) să se mănînce; spurcat. Şi Noe intră in corabie şi ficiorii lui, muiarea lui şi muierile feciorilor lui cu el pentru apele potopului den vite curate şi den necurate. palia (1581), 33/14. Cine va mlnca lup sau vulpe . .. şi ş-altele . .. clte slnt necurate (a. 1640). gcr i, 90/36. A nu mlnca vite necurate, văcă-rescul, ist. 248. 5. Adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care nu crede în Dumnezeu; necredincios (3), păcătos; păgîn. Se dereptul abia se spăseaşte, e necuratul şi păcătosul iuo se vor ivi? cod. vor. 162/12. Derept acea nu voru învie necuraţii la giudeţ. psalt. 1, cf. 15. Că blestemul Domnului, zice, spre casele necuraţilor, iară derepţilor nu numai casele ce şi curţile blagoslovite slnt. coresi, ev. 226, cf. 13, 24, 26. Necuraţii iară să aibă mlnie (a. 1633). gcr i, 83/32. Duceţi-vă de la mine .. ., necuraţilor (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 458/17. Iară voi necuraţii ca pleava, De slrg veţi cunoaşte-vă isprava, dosoftei, ps. 12/9, cf. 32/3. Aceasta e partea omului necurat, biblia (1688), 3721/!. Pusăr(ă) mănule pre păcătoş şi necuraţ (a. 1692). gcr i, 304/4. Făcu necuratul după cearerea lor. mineiul (1776), 145v2/24. <0> (Prin sinecdocă) Laudu-te, Doamne... şi clntare nedestoinică-f aduc dentru gură spurcată şi de la inimă necurată (a. 1633). gcr i, 80/8. De la necurată limbă. . . Priimeaşte-mi ruga, Hr[i]stoase. dosoftei, ap. gcr i, 241/19. + (Substantivat, n.) Necurăţie (2). Tu lăsaşi necuratul Inremiei meale. psalt. 55. 6. Adj. (în sintagma) Duh (sau, rar, spirit) necurat = spirit rău; p. r e s t r. diavol. După vindecarea ce vindecă omul de duhul necurat. coresi, ev. 57, cf. 81, 84. Llcuia Intr-Ins şi multe duhure necurate, varlaam, c. 353. Deade lor puteare spre duhurile necurate, ca să le scoaţă pre iale (cca 1650). gcr i, 194/10. Văzui pe un d[u]A nicurat (a. 1799). id. ib. ii, 171/14. Duhuri necurate . .. Nu au să-l mai necăjească prin vedenii, conachi, p. 263. Vedeţi o biată femeie nevinovată, cu inima simplă şi liniştită. O urmăriţi, vă ţineţi ca nişte duhuri necurate de ea. negruzzi, s. i, 48. Dare-ar duhul necurat Să fie-n veci fărmecat. alecsandri, p. i, 7. Fătu-meu, cum iţi mai e? . .. Te-ai mai dezbărat de duhul necurat care te canoneşte? caragiale, o. ii, 274. Un împărat păgîn . . . avea o fecioară bolnavă rău, „bîntuită de duhul cel necurat“. vlahuţă, r. p. 76. Cele mai multe slăbiciuni vin de la spiritele necurate, f (1897), 55, cf. 42. Acel duh necurat a răspuns că are 19 nume. marian, na. 31, cf. id. î. 89, alr ii 4 230. 7. S. m. (învechit) Duşman, vrăjmaş, prigonitor ; s p e c. (sens curent) unul dintre numele dracului. Faţa necuraţilor ce mă chinuiră. psalt. hur. 10v/19. Nu las( ă) Dumnezeu şerbii şi slugile sale în ponoslul necuraţilor (cca 1550). gcr i, 3/18. De faţa necuraţilor ce m-au strîstuit, Vrăjmaşii miei sufletul mieu ţinură. coresi, ps. 34/5. Cine-ş satură minţele lui cugetă cumu-ş ugoda trupul şi să facă voia necuratului (a. 1610). gcr i, 44/14. Izbăveaşte sufletul mieu de necuratul, cu arma ta. dosoftei, ap. gcr i, 247/17, cf. heliade, o. ii, 28. Babele la noi gonesc pre necuratul afumînd pene prin casă. negruzzi, s. i,66. Necuratului imai zic rumâni[i], îl policresc: naiba, aghiuţă, dracu. jipescu, o. 114, cf. gane, n. ii, 204. Boieriul acela avea o păreche de case... în care se zice că locuia 1711 NECURĂCIUNE — 214 — NEGURĂŢIE necuratul, creangă, p. 301, cf. 304. Să nu-l crezi... căci orişice-ar zice, necuratul vorbeşte printr-însul. slavici, n. ii, 334. Piei necuratule de pe faţa pămîntului. ispirescu, l. 48, cf. 26. în suflet necuratul să pătrundă izbuteşte, mace-donski, o. i, 279. L-aş fi strigat, Dar m-am temut că-i apucat Şi-mi prind cu necuratul treabă, coşbuc, p. i, 242. Aşa se învrăjbiră, fără să vrea, ca şi cum necuratul şi-ar fi vîrît coada. delavrancea, h. t. 148. Ce să fie, bă? se întrebau unul pe altul. — Ucigă-l toaca ! — Necuratul, f (1903), 44, cf. pribeagul, p. r. 124. Ochii baciului de mult sticleau ca ai necuratului din rîpă. sadoveanu, o. ix, 26. Doi copii bolnavi de scar-latină... sînt chinuiţi urît de „necuratul11. ulieru, c. 3. Tu, suflet, nu-ntreba, nemîntuit, Care din cei doi semeni te-a minţit. Domnul din ceruri, bun, sau necuratul, arghezi, f. 53. Nu cumva te ai bine cu ăl necurat? tudoran, p. 29. Făcea al doilea drum, de parcă ar fi fost înfrăţit cu cel necurat, id. ib. 95. Ion acela e cu necuratul, sbiera, p. 161. Unii curteni îşi dau cu socoteală că crăiasa e în legătură cu necuratul şi acela-i fură copiii, marian, na. 129. Cînd tună şi fulgeră să nu ţii mîţă şi cîne în casă că s-ascunde necuratul în ele. şez. i, 126. Dacă strigă cineva noaptea la fereastră, nu e bine. .. a se răspunde.. . fiindcă cel ce strigă este necuratul. gorovei, cr. 102. în comoara de la Ţeţin stăpîneşte necuratul, pamfile, com. 9, cf. id. duşm. 20, id. văzd. 145, alr i 309, 616, alr ii 4 230. Banu e ochiu necuratului, jipescu, o. 113. <0> (Neobişnuit, la f.) Parte din rădăcini se păstrează în casă peste tot anul şi se aprinde, din cînd în cînd, ca să miroasă frumos şi să prigonească pe necurata din casă. marian, s. r. ii, 67. — Pl.: necuraţi, -te. — Şi: (regional) nicurât, -ă adj., subst. — Pref. ne- + curat. — Sensul 5 traduce slavonul HfMHCT'K „necurat“, prin confuzie cu HiMkCTHKTk. NECURĂCITÎNE s. f. (învechit, rar) Necurăţenie (I). Cf. anon. car. — Pref. ne- + curăciune. necurăţenie fl. f. i. Negativ al lui curăţenie; (învechit, rar) necurăciune. Cf. molnar, RET. 95/18, VALIAN, V., BOLINTINEANU, 0. 277, f (1903), 33, ib. (1906), 19, camil petrescu, o. ii, 304, t. popovici, se. 80, chest. v 83/35, 57. II. (Concretizat) 1. (De obicei la pl.) Lucruri murdare; gunoaie, impurităţi, (învechit) ne-curăţie (1). Necurăţeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier în canalul colector, ghica, ap. cade. Arabii... aruncă aici necurăţeniile cetăţii, împinşi de ura fanatismului ignorant, bolinti-neanu, ap. cade. 2. (Prin Maram.) Fantomă, nălucă (1). Cf. alr i 1 405/351, 354. — Pl. : necurăţenii. — Pref. ne- + curăţenie. NECURĂŢÎ vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit) A se abate de la preceptele bisericii, a păcătui (faţă de Dumnezeu sau de morală). Nu necură-ţiiu de la D[o]mnulu mieu. psalt. hur. 12v/9. Puse-i chipu celora ce voru vrea se necurăţească (ce vieţuiescu fărî de lege n. test. 1648, ce vor să facă necurăţiie biblia 1688). cod. vor. 172/3. Că feriiu caile Domnului şi nu necurăţiiu de Dzeul mieu. psalt. 27. 2. Refl. (Regional; eufemistic, despre copii) A-şi face necesităţile (pe el); a se murdări. Poporul crede că copiii care se necurăţesc sau udă pe timpul săvîrşirei tainei sf. botez, crescînd mari, vor fi uşori de principii, gorovei, cr. 29. — Prez. ind.: necurăţesc. — V. necurat. — Sensul 1 traduce slavonul HfMHCTOTICTKORdTH prin Confuzie CU HÎHICTKOKdTH. NECURĂŢIE s. f. (învechit) 1. Negativ al lui curăţie; (concretizat) murdărie (i); necurăţenie (n i). Plin de necurăţii şi de putoare multă. R. greceanu, ap. gcr i, 292/16. Pentru curăţenia oraşului pricinuitoare de sănătate, . . . pentru praf, tină şi celelalte necurăţii (a. 1815). uricariul, v, 438/1. L-am umplut cu totul de necurăţie. pann, p. v. ii, 50/8. Cînd te găteşti de oaspeţi... Te temi ca nu cumva. .. Ochiul lor să vadă vreo necurăţie. negruzzi, s. ii, 267. -O (Cu sens colectiv) Cu toate aceste trebuie să ştiţi fiilor că cînii lor nu să hrănesc, ca la noi, cu tot feliul de necurăţie sau cu carne, ce numai cu poame, drăghici, r. 221/1. + Menstruaţie. Muiarea deaca năştiea prunc, până în 40 de dzile să curăţiia, de bărbat nu să apropia, în besearecă nu întră. Iară acmu.. . muierile fiind întru necurăţia firei fac păcate, varlaam, c. 421. + Excremente. Necurăţie de om. biblia (1688), 741/34. 2. Lipsă de credinţă; p. ext. ceea ce contravine preceptelor religioase şi morale, faptă de om ticălos, fărădelege, nelegiuire, infamie, ticăloşie, (învechit) necurat (6), necurăţire (2), (învechit, rar) necurăţime; faptă desfrînată. învăscură-se cu nedreptatea şi necurăţiia sa. psalt. hur. 62v/ll. Voia păgîniloru a face, înblîndu ... întru pohtiri, întru beţii. . ., întru necurăţie. cod. vor. 158/18. După multă necurăţia lor leapezi ei. psalt. 7, cf. 121, 143. Mitarnicii şi tîlharii şi ucigătorii şi furii. . . şi toţi cîţi întru necurăţiile aceastea întină-se. coresi, ev. 27, cf. id. l. 425/10. Cearem a ta rugăciunea să ne izbăvească de toată necurăţiia (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/11. Să facă judeţ preste toţ şi să vădească toate necurăţiile lor (a. 1618). gcr i, 50/3. întru curvii şi întru necurăţii să îndiletniciia lumea, varlaam, c. 1716 NECURĂŢIME — 215 — NECUVIINCIOS 47. Ceia ce imblâ în poftele necurăţiei trupeşti năprasnice, n. test. (1648), 188r/31. Celor ce zac în faptă spurcate... şi într-alte necurăţii, ce muncă groaznecă şi cumplită le va fi în zioa cea mare. neagoe, înv. 18/25. Omul... se va apro-piia ... cătră sf[i\nte şi necurăţia lui pre dînsul va peri. biblia (1688), 871/9. Fraţilor, fugiţi de curvia şi de toată necurăţia. anon. cantac., cm i, 88. A curaţi sufletul şi trupul de a lor slăbiciuni şi necurăţii. ist. am. 47v/3. Necurăţiia iaste lucru urît şi satanicesc. molnar, ret. 58/18. — PI.: necurăţii. — Pref. ne- + curăţie. Cf. necurat. NECURĂŢÎME s. f. (învechit, rar) Necurăţie (2). După mulţimea necurăţimealor (m u 11 e 1 e lor fărădelegi b 1938) înpe[v]ge-i că te-a măniară, D\oa]mne. psalt. hur. 4r/l. — PI.: ? — Necurat -f- suf. -ime. NECURĂŢÎRE s. f. 1. Negativ al lui curăţire. Cf. filimon, o. i, 145. 2. (învechit) Necurăţie (2). Au făcut necură-ţiri, au poroncit de l-au dezbrăcat şi, aşa gol, cu nuiele l-au bătut, şincai, hr. iii, 33/38. — PI. : necurăţiri. — Pref. ne- + curăţire. — Pentru sensul 2, cf. necurăţi (1). NECURĂŢÎT, -Ă adj. Negativ al lui curăţit; (învechit; despre păcate, greşeli etc.) care nu a fost înlăturat, îndreptat. Pentru ca ... nici imăciune necurăţită şi neştearsă să lăsăm, pus-am în socoteală, cantemir, hr. 110. Păcate ... necurăţîte. văcărescul, ist. 249, cf. DRLU, VALIAN, V. — PI.: necurăţiţi, -te. — Pref. ne- + curăţit. NECURĂŢIT(ÎR, -OARE s. m. şi f. (învechit) Om necredincios (3 ), păcătos; om nelegiuit (2). Potopu lumiii necurăţitoriloru aduse. cod. vor. 172/13. De fărădelegile necurăţitoriloru şi de a spurcaţiloru viaţă izbăvi, ib. 172/19. — PI.: necurăţitori, -oare. — Necurăţi + suf. -tor. NECURMĂRE s. f. (învechit) Negativ al lui curmare. Cf. cr (1832), lâ1^. Loc. adv. Cu necurmare = necontenit (2). Asemenea nu s-a văzut nici o naţie care să fi petrecut cu necurmare zile line şi norocite, marcovici, d. 254/17. — PI.: ? — Pref. ne- + curmare. NECURMAT, -Ă adj., adv. 1. Adj. Negativ al lui curmat. Cf. neagoe, înv. 1/13, maior, p. 3/2, ar (1834), 90x/42,russo, s. 136, eminescu, O. IV, 27, DAVILA, V. V. 111, PAMFILE, I. C. 397, sadoveanu, o. x, 9. + (Adverbial; învechit) Imediat; nemijlocit. Elia .. . îndată necurmat au urmat tătăne-său. şincai, hr. i, 391/27. Să-i slobozim singe necurmat, calendariu (1814), 175/14. 2. Adj. Necontenit (1); p. ext. nesfîrşit2 (12), veşnic. îndată slobozi izvoară de învăţătură limpede şi necurmată. anon. cantac., cm i, 86. Blestema şi cei bătrîni cu necurmate suspinuri. molnar, ret. 32/13. Această viaţă sau, mai bine să zic, necurmată moarte va fi plină de chinuri. maior, p. 163. Angina., . stă întru aprinderea gîtului cu friguri ascuţite, continue, adecă necurmate. învăţătură, 81/8. Acea rază nemurindă, pentru glorie creată... s-a înturnat iară la obîrşia-i necurmată, asachi, s. l. i, 162. [Ploile] ceh necurmate l-au fost tinut vro cîteva zile. ar (1839), 352/34. 3. Adv. Fără oprire, fără întrerupere, fără încetare, într-una; mereu (n î), necontenit (2). Au plouat în cîteva zile necurmat, axinte uricariul, let. ii, 155/14. Necurmat avem poşte sau călăraşi în Moldova, şincai, hr. iii, 167/27. Viţă de viţa lor necurmat au lăcuit în Dacia. maior, ist. 200/30. Un foncţioner ce necurmat... s-au sîrguit cu toată cinstea şi credinţa a servi patriei (a. 1849). uricariul, xiii, 379. Urîtul... mereu şi necurmat în inima copilei se prefira. odobescu, s. iii, 204. Şi calu-i turbat Zbura necurmat, eminescu, o. iv, 27. în război necurmat trăim, caragiale, o. iii, 197. Se fierbe necurmat pînă ce sarea se depune pe fundul ceaunului. pamfile, i. c. 397. Pe o masă lungă, se aduceau necurmat paharele cu bere. agÎrbiceanu, a. 126, cf. 181. Tot aşaşuroia ploaia atunci mărunt, necurmat, fără istov. c. petrescu, a. r. 187. Repetasem necurmat ore în şir. v. rom. iulie 1954, 252. Se străduise necurmat şi ani de zile pusese deoparte cîte doi galbeni, tudoran, p. 46, cf. 182. Şedea acolo şi tot citea necurmat, sbiera, p. 153. Dacă în horă ai intrat, joacă şi tu necurmat. zanne, p. iv, 382. — PI.: necurmaţi, -te. — Pref. ne- -f- curmat. NECUVIINCIOS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui cuviincios. 1. (învechit) Care nu se cuvine, care nu se cade (să fie făcut); nepotrivit (2). Să nu urmeze multe lucruri necuviincioase, precum vedem că fac în bogate locuri, antim, p. xxviii. Să nu fie volnici a ocări şi a-i supăra pe mazili cu necuviincioase urmări (a. 1803). uricariul, iv, 150/13, cf. drlu, heliade, o. ii, 351. <(> (Substantivat) [Ei] poftesc pre domn să facă cele necuviincioase, peste voia şi peste putinţa lui (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 5/32. + Imoral; depravat. Prea cuvioasa Maria Eghipteanca, care era mai întii necuviincioasă..., cum s-au mîntuit? drăghici, r. 94/29. 1722 NECUVIINŢĂ — 216 — NEDEFINIT 2. Care este lipsit de bună-cuviinţă, de respect, de politeţe, care exprimă, trădează lipsă de bună-cuviinţă, de respect, de politeţe; ireverenţios, grosolan, obraznic, (rar) neînfrîna.t. Poliţia au giuruit o soamă insâmnâtoare aceluia ce ar descoperi pe urzitorii acestei necuviincioase satire, ar (1837), 912/16. De ce un om care se zice bine crescut nu-i capabil să facă cutare sau cutare acţiune necuviincioasă sau ruşinoasă? conta, o. c. 167. [î]mi vine foarte cu greu să aduc aşa necuviincioasă pîră împotriva sfîntului împărat. odobescu, s. iii, 71. Fetele atunci au luat altă vorbă, dar din inima lor nu s-a şters purtarea necuviincioasă a spinului, creangă, p. 209. Dumneata eşti necuviincios, camil petrescu, t. i, 508. Este necuviincios din partea unui bun vinător să tragă asupra, unui vînat care, prin poziţia sa, oferă o mai bună reuşită altuia. stoica, vîn. 76. Să stea in odaie... ar fi fost necuviincios, călinescu, e. o. i, 33. li venea să rîdă şi se stăpînea fiindcă ar fi fost necuviincios. t. popovici, se. 177, cf. 23, alr ii 3 668/386. + Licenţios. Voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă cum că războinica noastră Izăbe-la... ar fi păcătuit c-un ţigan, sadoveanu, o. xvii, 373. — PI.: necuviincioşi, -oase. — Pref. ne- + cuviincios. NECUVIINŢĂ s. f. Negativ al lui cuviinţă. 1. (învechit) Faptă, act etc. care contravine legii, dreptăţii; ilegalitate, abuz. Că necuviinţă mi să pare a-l trimite legat. n. test. (1648), 169r/7. Lucruri... carele se fac cu necuviinţă şi fără de cale. antim, ap. gcr ii, 28/22. + Lipsă de credinţă religioasă; necredinţă (2). Cf. lb. 2. (învechit) Ceea ce nu este de dreptul, de competenţa cuiva, lipsă de calitate, de cădere; incompetenţă. In vremile trecute ... necuviinţele nu erau atit de mari pentru proprietate. KOGĂLNICEANU, S. A. 149. 3. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviinţă; impoliteţe, obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie, mojicie (2); obscenitate, indecenţă. Alte necuviinţe . .. făcea locului şi boiarilor. r. greceanu, cm ii, 188. Au putut părăsi calea necuviinţei spre a urma acea a virtuţii. ar (1839), 22/46. Asemenea necuviinţă din partea unui sătean nu li se mai întimplase niciodată. rebreanu, i. 220. Era un noroc pentru mine dacă unul din copii săvîrşea o necuviinţă. c. petrescu, î. ii, 235. Să-i trîntească în obraz ... orice necuviinţă, galan, b. ii, 153, cf. isanos, ţ. l. 29. Nu-şi mai ţinea gura ... învinuind pe împărăteasa cu fel de fel de necuviinţe, reteganul, p. ii, 27. 4. (învechit) Situaţie care nu poate fi acceptată, tolerată. Nefiind şăderea ofiţerilor, cinovni-cilor şi a vameşilor la un loc ... , neguţătorii sosind cu marfa lor la punct, sînt siliţi a o năpusti acolo, în drum, ceasuri... Spre a să stîrpi dar aceste necuviinţe atît dă vătămătoare, comisia găseşte cu cale cele următoare... (a. 1842). doc. ec. 776. — PI. : necuviinţe. — Şi : (învechit, rar) ne-cuvininţă s. f. budai-deleanu, lex. — Pref. ne- + cuviinţă. NECUVINÎNŢĂ s. f. v. necuviinţă. NECUVltfS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui cuvios. Cf. coresi, ev. 46, 416, c. canta-cuzino, cm i, 30 R. popescu, cm i, 432, r. greceanu, cm ii, 58, antim, ap. gcr ii, 8/1, URICARIUL, I, 309, MICU, L. 197/4, ŞINCAI, HR. I, 13/1, 228/30, ii, 8/6,. maior, p. 31/26, 112, valian, v. + (Substantivat, m. ; regional) Unul dintre numele dracului. Pe urmă dîndu-se jos din păr, l-a pus boala pe bietul necuvios să se mai aşeze şi pe scaunul cel fermecat, furtună, v. 28. — PI. : necuvioşi, -oase. — Pref. ne- + cuvios. NECUVÎNTĂT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui c u v î n t a t ; p. e x t. care nu se poate spune, exprima (atît e de mare, de intens etc.) ; care este foarte mare, foarte intens etc. Cu spaimă necuvîntată au strigat: „o, tinereţilor, înturnaţi-vă /“ ar (1839), l2/38. — PI. : necuvîntaţi, -te. — Pref. ne- + cuvîntat. NECUVÎNTĂTOR, -OARE adj. Negativ al lui c u v î n t ă t o r. Cf. neagoe, Înv. 3/32, C. CANTACUZINO, CM I, 52, MOLNAR, RET. 11/19, DRĂGHICI, R. 50/17, HOGAŞ, DR. I, 20, VIANU, M. 53, baranga, R. f. 85. + (Substantivat, n. ; mai ales la pl.) Animal. Demnitarii ii mulţumiră din cap ca necuvîntătoarele şi se aşezară pe scaune. stancu, r. a. v, 28. In viaţa mea am ţinut tare mult la cele necuvîntătoare. il septembrie 1960,11. — Pl. : necuvîntători, -oare. — Pref. ne- + cuvîntător. NEDĂJNICÎE s. f. (învechit, rar) Calitatea de a fi neimpozabil; scutire de impozit. Va cere a i să hărăzi dreptul nedăjniciii (a. 1838). doc. ec. 701. — Pref. ne- + dajnic + suf. -ie. NfiDĂR s. m. v. neder2. NEDEĂIE s. f. v. nedeie. NEDEFINISĂBIL, -Ă adj. (Rar) Indefinibil. Cf. negulici, costinescu. — Pl. : nedefinisabili, -e. — După fr. indéfinissable. NEDEFINIT, -Ă adj. Negativ al lui definit Cf. GENILIE, G. 5/5, NEGULICI, POLIZU, HASDEUj 1732 NEDEGROŞIT — 217 — NEDEPENDENT I. c. I, 28, COSTINESCU, CARAGIALE, N. F. 8, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CĂLINESCU, E. O. I, 77. + (Gram.) Nehotărît (4). Şi pronumele nedefinit cunoaşte des funcţiuni stilistice, iordan, stil. 132. — Pl.: nedefiniţi, -te. — Pref. ne- + definit (după fr. indéfini). NEDEGROŞIT, -Ă adj. (Neobişnuit; despre oameni) Necioplit (4). Şi ţăranii, cîtu-s de nedegroşiţi, au şi ei diplomaţia lor. filimon, O. II, 351, cf. BARONZI, L. 115. — PI. : nedegroşiţi, -te. — Cf. fr. d é g r o s s i r. NEDÎI s. n. (Prin Ban.) Gleznă. Cf. ddrf. — Pl. : nedeie. — Etimologia necunoscută. NEDÉIE s. f. 1. Serbare populară cîmpe-nească organizată, de obicei, cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. Sosind acolo, la cel praznic... la nedeea. herodot (1645), 14, cf. 110. Mai mare sudalmă să cheamă ănd va sudui neştine pre altul... în mijlocul tirgului sau la vreo nedeae. prav. 230. Răsipa sărbătorilor şi nediaelor elineşti. dosoftei, v. s. noiembrie 180r/10. Hramul bisericii este ... o zi în care se face aici ruga sau nedeie, adică întrunire de oameni din mai multe sate din munţi. i. ionescu, m. 605. Cu fete din alte sate fac ei [feciorii] cunoştinţă mai lesne şi mai de aproape pe la hramuri, rugi sau nedeie. marian, nu. 68, cf. coşbuc, p. ii, 168. La tîrgul din Găina, care seamănă cu nedeiele din Ţara Haţegului..., se fac, ca de obicei, cunoştinţe între feciori şi fete. pamfile, s. v. 156. Surorile nu se mai prefiră pe la govii şi nedei. al lupului, p. g. 17. Lasă, maică, lasă, dragă, C-or veni nedeiele, Nedeiele cu jocurile, viciu, col. 123, cf. frîncu-candrea, m. 103. Să nu faceţi cumva să nu veniţi la nedeie. boceanu, gl. Nedeia e o sărbătoare. densusianu, ţ. h. 275, cf. arh. folk. vi, 382, chest. ii 376/10, mat. dialect, i, 138. + (Regional) Tîrg (ţinut în zi de sărbătoare) ; s p e c. tîrg săptămînal. Cf. pascu, s. 313, pamfile, c. 48. 2. P. e x t. (Prin nord-vestul Transilv.) Loc pe care se adună oamenii să petreacă şi să danseze (la nedeie 1). caba, săl. 37. 3. (Transilv.) Vîrf de munte (fără vegetaţie sau acoperit cu iarbă şi muşchi). Hai pe vîrful nedeii (vîrful muntelui), precup, p. 48. Sîngele mi-l năbuşea Şi de-a dura se ducea Pe nedeia muntelui, Spre fîntîna corbului, f (1886), 296, cf. bugnariu, n. 264/226, chest. iv 85/270, 117/264. + Loc pe unde se trece, peste munte, in localitatea vecină (Runcu Salvei-Năsăud). chest. iv 23/264. — PI. : nedei şi nedeie. — Şi : (învechit) nedeăie, nediăie s. f. — Din slavonul HfA'bAia „duminică“. NEDÉJDE s. f. v. nădejde. NEDEJDÏ vb. IV v. nădăjdui. NEDEJDIUÎ vb. IV v. nădăjdui. NEDEJDIUÎNŢĂ s. f. v. nădăjduinţă. NEDEJDUÎ vb. IV v. nădăjdui. NEDELICATEŢE s. f. 1. Negativ al lui delicateţe. Cf. pontbriant, d., costi- NESCU, BARCIANU, ALEXI, W., CAMIL PETRESCU, U. N. 335. 2. Gest, atitudine, comportare sau vorbă lipsită de delicateţe ; indelicateţe. Titu era convins ... că elocinţa secretarului s-a dezlănţuit mai cu seamă din pricina nedelicateţei lui involuntare. rebreanu, R. i, 301. îi părea râu că prietenul \ săvîrşise o nedelicateţe, c. petrescu, î. ii, 86. Aceste nedelicateţi am ştiut singură să le înfrîng. : SADOVEANU, O. XI, 44. — PI. : ( 2 ) nedelicateţi. — Pref. ne- + delicateţe (după fr. indélicatesse). NEDÉMN, -Ă adj. Negativ al lui d e m n. 1. (învechit) Care nu este în stare, nu poate (să ... ). Văzînd că delicventul e sărac, nedemn de a plăti amenda ..., a confiscat .. . şi calul cu căruţa cărăuşului, i. ionescu, p. 156. 2. Care nu este demn, nu merită, nu este vrednic (să. .. ) ; care nu este la înălţimea aşteptată. Sînteţi nedemni pe Getta în faţă s-o priviţi, alecsandri, t. ii, 275. Dacă critica mea va fi.. . nedemnă şi nepotrivită pentru scrierea ce a provocat-o, ruşinea va rămîne numai pe seama mea. odobescu, s. iii, 10. Ale Golgotei reci piroane Nu te-au lipit atît de strîns de lemn, Cit te-a legat de-acest pămint nedemn, Nemărginirea rănilor umane, cerna, ' p. 8. + Spec. (Jur.) Care nu îndeplineşte condiţiile legale de a prelua o succesiune. Sînt nedemni de a succede şi, prin urmare, excluşi de la succesiune, haman-giu, c. c. 157. O (Substantivat) Copii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu... nu sînt depărtaţi pentru greşeala tatălui lor. id. ib. 158. + Care este lipsit de demnitate ; care denotă, trădează, arată lipsă de demnitate, dezonorant. I se atribuie gratuit infamii şi fapte nedemne, ghica, s. 143. <0> (Adverbial) Este nedemn pentru un vînător corect să tragă asupra vînatului care zace în culcuş. stoica, vîn. 78. — PI. : nedemni, -e. — Pref. ne- + demn. NEDEPENDÉNT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui dependent; independent. Cf. negulici. Aceeaşi dietă să decreteze inarticalarea naţiunei române ca naţiune politică şi nedepen- 1743 NEDEPENDENŢĂ — 218 — NEDESLUŞIT dentă. bariţiu, p. a. iii, 75, cf. pontbriant, d. Este abia un capitol; şi totuşi prin fond şi formă el constituie un corp separat şi nedependinte. hasdeu, i. c. i, viii, cf. lm. într-aceostă comisiune se aleseră mai mulţi partizani ai guvernului decît bărbaţi nedependenţi, sbiera, f. s. 221, cf. BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : nedependenţi, -te. — Şi : nedependinte adj. — Pref. ne- -f dependent (după fr. indépendant). NEDEPENDfiNŢĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Negativ al lui dependenţă; independenţă. Cf. NEGULICI, BARCIANU, ALEXI, W. — Şi : nedependinţă s. f. negulici, pontbriant, d. — Pref. ne- dependenţă (după fr. indépendance ). NEDEPENDINTE adj. v. nedependent. NEDEPENDINŢĂ s. f. v. nedependenţă. NEDEPLÎN, -Ă adj. 1. Negativ al lui d e -pl i n. Cf. f (1906), 3. 2. (Regional; in sintagma) Vacă nedeplină = vacă care fată înainte de vreme (Băbiciu-Garacal). alr i 1 074/887. — Pl. : nedeplini, -e. — Pref. ne- + deplin. NEDEPLINÎRE s. f. (învechit) Negativ al lui (in)deplinire; stare de realizare, de dezvoltare incompletă, insuficientă. Sistima agriculturei... îmbunătăţindu-se in provinţiile învecinate, numai la noi au rămas întru a sa nedeplinire. ar (1829), 472/43. — Pref. ne- deplinire (după fr. imperfection). NEDEPLINlT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui de plinit; care este realizat incomplet, dezvoltat insuficient. Nu avem nevoie a şedea zile întregi afară spre a face desenul cel nedeplinit a unui loc. ar (1839), 632/56. — Pl. : nedepliniţi, -te. — Pref. ne- + deplinit. NÉDER1 interj. (De obicei repetat) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al broatecului. Am un pui de ungurean, se suie pe vîrful unui leuştean şi strigă : neder, neder, neder (Buraticul). pascu, c. 108. — Etimologia necunoscută. Cf. dr. i, 289. NÉDER2 s. m. (Regional) 1. Bărbat tînăr, flăcău (care chiuie la horă). Cf. paşca, gl., gr. s. vi, 241, a ii 8. + Băiat între paisprezece şi optsprezece ani. Com. din loman-sebeş. + Bărbat voinic, puternic,vînjos. i. cr. vi, 252. 2. Omnătîng (11); om zăpăcit, nebun (13). Cf. pamfile, a. r. 252. Tot aşa era cam neder, cam nea-ntr-o parte, brătescu-voineşti, ap. cade. Rămîi înlemnit, cu ochii la neder. lungianu, ap. cade, cf. h xvii 175. N-a ascultat nederul sfatul tovarăşilor, ci s-a dus. muscel, 19. Boierii hotăriră să-l cunune pe neder cu altă mireasă. RĂDULESCU-CODIN, î. 163, cf. VICIU, GL. Cîtă nederu I mare şi prost! i. cr. vi, 252, cf. viii, 316. 3. Om îmbrăcat prost, cu hainele rupte sau în dezordine. Cf. ciauşanu, v. 182. — Pl.: nederi. — Şi: nedăr s. m. h xvii 175. — Etimologia necunoscută. Cf. paşca, gl. NEDEREĂSĂ s. f. (învechit, rar) Nefiinţă (1). Nedereasele (nefaptul psalt. 289/35) meale văzură ochii tăi. psalt. hur. 118r/8. — Pl.: nederease. — Pref. ne- -j- deres. NEDERÎÎPT, -EĂPTĂ adj. v. nedrept. NEDEREPTĂTE s. f. v. nedreptate. NEDESĂYÎRŞlRE s. f. (Rar) Negativ al lui d e s ă v î r ş i r e; imperfecţiune, lipsă, cusur, defect. Nu puţină osteneală am avut, găsind în ele multe. .. nedesăvîrşiri. negruzzi, s. ii, 169, cf. pontbriant, d., costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : nedesăvîrşiri. — Pref. ne- + desăvîrşire. NEDESECĂT, -Ă adj. (învechit) Care nu seacă (niciodată); p. e x t. care nu se termină (niciodată), inepuizabil. Vorbeşte flămîn-dului de bucate delicioase... , scăpătatului de tezaure nedesecate. heliade, o. ii, 65, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: nedesecaţi, -te. — Cf. fr. d e s s e c h e r. NEDESFĂCtJT, -Ă adj. Negativ al lui desfăcut. Cf. POLIZU, COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W., DUNĂREANU, CH. 116, ARGHEZI, VERS. 209, galan, z. r. 48. + (Rar.; despre socoteli, conturi) Care nu a fost lichidat, plătit. Cf. ddrf. — Pl.: nedesfăcuţi, -te. — Pref. ne- + desfăcut. NEDESLUŞÎRE s. f. Negativ al lui desluşire. Cf. alexandre seu, o. i, 176. + (Rar) Formă, imagine neclară. Mai jos, nedesluşirea unui oraş se răsfira, macedonski, o. i, 229. — Pl.: nedesluşiri. — Pref. ne- + desluşire. NEDESLUŞIT, -Ă adj. Negativ al lui desluşit; care nu poate fi distins, recunoscut (cu uşurinţă, cu precizie); lipsit de limpezime, de claritate, greu de înţeles; nelămurit (2), confuz, 1769 NEDESPĂRŢIT — 219 — NEDEZLIPIT (învechit) neauzit. O închipuire întunecoasă, asemănată cu. nălucirea unui vis nedesluşit. marcovici, d. 338/12. Din mii de sunete uşoare şi nedesluşite se naşte ca o slabă suspinare, ieşită din sinul obosit al naturii, odobescu, s. iii, 17. Un sentiment nedesluşit... de părere de rău, de nestatornicie, îi cuprinse sufletul, d. zamfi-rescu, î. 177. Bolborosi cîteva cuvinte nedesluşite. delavrancea, h. t. 42. O nedesluşită melancolie învăluie totul, petică, o. 289. O rană mare i se deschise în inimă. .. , care-i umplea toată fiinţa de o durere nedesluşită, rebreanu, nuv. 232. Cîte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-n-vie? minulescu, v. 53. Privea dusă depărtările nedesluşite prin tainica fulguire a luminii. sadoveanu, o. v, 211. Un amestec nedesluşit de sunete diferite, ca o muzică sinistră, bart, s. m. 16. Caut în zgomote şi murmure, în viori, în naiuri şi ghitare, Ecoul nedesluşit şi turbure. arghezi, vers. 177. Uneori se aud glasuri nedesluşite, bogza, ţ. 50. Se auzea un murmur lung, de oameni mulţi şi strigăte nedesluşite. t. popovici, se. 478. <0> (Adverbial) Ca într-un joc de umbre se vedeau nedesluşit oameni care umblau pe punte, bart, e. 236. Gîndurile i se poticneau mereu, străine parcă şi înverşunate nedesluşit împotrivă-i. galan, b. ii, 176. + (Substantivat, n.) Lumină difuză; clarobscur. îl petrecea din ochi pînă perea în nedesluşitul crăpatului de ziuă. sandu-aldea, u. p. 83. — PI.: nedesluşiţi, -te. — Pref. ne- + desluşit. NEDESPĂRŢIT, -Ă adj. Negativ al lui despărţit; care nu este despărţit, care nu este fragmentat; care nu poate fi despărţit, indivizibil, (rar) neseparabil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, nedezlipit, inseparabil; care e nelipsit (de undeva). Sfîntă troiţă nedespărţită şi neschimbată, ţie ne închinăm, varlaam, c. 146. De-a pururea fiind şi nedespărţită şi neturburată troiţă ni-ai arătat, dosoftei, ps. 509/10. Două steale... pururea nedespărţite. cantemir, ap. gcr i, 323/4. Batîr Jicmon Craiul încă legă jurămînt cu Mihai Vodă, ca să fie nedespărţiţi unii cu alţii. anon. cantac., cm i, 121, cf. drlu, lb, valian, v., polizu. îţi aminteşti pe nedespărţitul nostru tovarăş de locuinţă? ghica, s. 353, cf. pontbriant, d. Un amic devotat şi nedespărţit... emigrat încă sub Lăpuşneanu, îl însoţea, hasdeu, i. v. 15, cf. costinescu. Izbuti a-şi face sabie şi un buzdugan, cari să-i fie tovarăşi nedespărţiţi, ispirescu, l. 139, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Şi vara şi iarna era nedespărţit de pălăria lui cea tare, care din cauza vremii căpătase culoare verzuie, dunăreanu, ch. 65. Mina lui Mircea — cu nedespărţitul creion — se agita din răsputeri, teodoreanu, m. ii, 57. Eram prieteni nedespărţiţi în vremea cea mai fericită, sadoveanu, o. vi, 514. Sînt umbra ta, de-a pururi de om nedespărţită, arghezi, c. o. 15. Goana pe uliţe, împreună, bineînţeles, cu nedespărţitul dine devotat, contemp. 1962, nr. 808, 3/5. <£> (Adverbial) Dihoniţa cu păcură... ce atxrnă nedespărţit în coapsa carului, conv. lit. XLIV, 42. — PI.: nedespărţiţi, -te. — Pref. ne- + despărţit. NEDESTtJL, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui destul; insuficient. C-am avut şi noi minte nedestulă şi întunecată, coresi, ev. 6. împăratul... pentru nedestule oşti nu cuteza să iasă asupra mesilor. şincai, hr. i, 304/8. Oştirea română acum, deşi mică în număr, deşi nedestulâ ca să poată triumfa contra inamicilor numeroşi..., în orice ocazie ar da un exemplu de curaj, bolintineanu, o. 427. — PI.: nedestuii, -e. — Pref. ne- destul. NEDEŞERTĂT, -Ă adj; Negativ al lui deşertat. Cf. polizu, ddrf, alexi, w. + F i g. (învechit) Nesecat, inepuizabil. Nescăzutul şi nedeşertatul izvor ce iaste Dumnezeu. ' coresi, ev. 118, cf. COD. tod. 194. Izvor nedeşertat dumnedzăieşti[i] dulce[ţi]. molitvenic (sec. xvii), 304. Viţa izvorului celui nedeşărtat (cca 1740). arhiva r. i, 163/9, cf. mineiul (1776), 79r2/8, lb. O comoară nepreţuită şi nedeşărtată. marcovici, d. 106/24. Lumea e de chinuri nedeşărtat izvor, alexandrescu, o. i, 119, cf. barcianu. — PI.: nedeşertaţi, -te. — Pref. ne- + deşertat. NEDET, -Ă adj. v. neted. NEDEZGRĂÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui dezgrăit; nedezminţit. Cf. MARDARIE, L. 92, 318, 351. — PI.: nedezgrăiţi, -te. — Pref. ne- + dezgrăit. NEDEZLIPÎT, -Ă adj. Negativ al lui dezlipit; care nu se separă, nu se risipeşte; care nu poate fi despărţit sau izolat, indivizibil; care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată (de cineva sau de ceva), nedespărţit; care e nelipsit (de undeva). Să fii nedezlipit Din braţele maicei tale, în care eşti adormit, conachi, p. 48. Era. .. amicul intim şi nedezlipit al banului Pană Filipescu. ghica, s. 502. Convoiu-ntreg, nedezlipit, îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb şi troienit, alecsandri, poezii, 271. Fiecare începu să mărturisească împrejurările împuşcăturei sale, presurate negreşit cu oarecare nevinovate înfrumuseţări, obicei nedezlipit de talentul oricărui bun vînâtor. gane, n. i, 128. Toată vremea şi-o petreceau nedezlipiţi unul de altul, caragiale, o. ii, 283, 1765 NEDEZMINŢIT — 220 — NEDOT cf. 285. Şi în epoca noastră patriotismul s-a dovedit a fi nedezlipit de lupta pentru dezrobirea socială, lupta de clasă, 1952, nr. 6, 139. <£> (Adverbial) Tu şezi la grajd nedezlipit şi să îngrijeşti de calul meu. creangă, p. 208. — PI.: nedezlipiţi, -te. — Pref. ne- + dezlipit. NEDEZMINŢIT, -Ă adj. Negativ al lui dezminţit; care nu se dezminte, (învechit, rar) nedezgrăit; statornic. Dejunul, pregătit călugăreşte, după vechi şi nedezminţite canoane. ibrăileanu, a. 129. îl privi înţelegător şi cu aceeaşi nedezminţită simpatie, camil petrescu, o. i, 344. Se remarcă printr-un nedezminţit simţ al umorului şi sfătoşeniei moldoveneşti, v. rom. august 1961, 167. — PI.: nedezminţiţi, -te. -r- Pref. ne- + dezminţit. NEDEZRÎTPT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui dezrupt; care nu s-a întrerupt (nici o clipă), care continuă să existe (neîntrerupt). Precum pentru evgheniia neamului românesc, aşa pentru nedezruptă continuaţia lui, oarece şi cu laudă atingînd cîteva am zis. can-TEMIR, HR. 107, cf. BARONZI, L. 115. — PI.: nedezrupţi, -te. — Pref. ne- + dezrupt. NEDIAIE s. f. v. nedeie. NEDIERESIT, -Ă adj. (Grecism învechit) Indivizibil. Forma aceasta numai după socoteala loghicilor nedierisită şi nestricată şi în tot chipul adevărata a fi crede, cantemir, ist. 41. Siloghis-mul corbului... în veci neclătit şi nedieresit să rămîie. id. ib. 182, cf. 15. — PI.; nedieresiţi, -te. — Şi: nedierisit, -ă adj. — După ngr. âSiaipeTOţ. NEDIERISlT, -Ă adj. v. nedieresit. NEDIGÎÎST, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Indigest. Cf. negulici, pontbriant, d. — PI.: nedigeşti, -ste. — După fr. indigeste. NEDIGÎSTIE s. f. (în dicţionarele din trecut) Indigestie. Cf. negulici, pontbriant, d., lm. — Şi: nedigestitine s. f. pontbriant, d., lm. — Pref. ne- + digestie (după fr. indigestion). NEDIGESTItJNE s. f. v. nedigestie. NEDINŢÎRE s. f. (Neobişnuit) Lipsă de dinţi. (F i g.) Acesta ... iaste făcut de preasfin-ţitul dascal şi luminătoriul creştinesc din hrană vîrtoasă în lapte pentru pruncia şi nedinţirea ascultătorilor (a. 1811). bv iii, 33. — PI.: ? — De la dinte. NEDIREPT, -EĂPTĂ adj. v. nedrept. NEDIREPTĂTE s. f. v. nedreptate. NEDISPOZIŢltÎNE s. f. (învechit ) Negativ al lui d i s p o z i ţ i u n e. Cf. pontbriant, d. + (Med.) Indispoziţie. In micile lor nedispo-ziţiuni îşi freacă pe burtă cu pomada camforată. man. sănăt. 197/1. — Pronunţat: -ţi-u-, — PI.: nedispoziţiuni. — Pref. ne- + dispoziţiune (după fr. indis-position). NÎD O CIOPLIT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Grosolan, necioplit (Pecinişca-Băile Herculane). alr ii 3 668/2. — PI.: nedociopliţi, -te. — Cf. cioplit. NEDOMERÎRE s. f. v. nedumerire. NEDOMERlT, -Ă adj. v. nedumerit. NEDOMIRÎRE s. f. v. nedumerire. NEDOMIRlT, -Ă adj. v. nedumerit. NEDOMOLIT, -Ă adj. Negativ al lui domolit; care nu se domoleşte sau nu poate fi domolit; neastîmpărat (1), (rar) nemolit, (învechit şi popular) neostoit; nestăpînit, aprig. Calul sireap şi nedomolit, cantemir, ist. 202. Nişte nedomoliţişi nedumesteciţi vrăjmaşi, pururea nevindecaţi către romani, c. cantacuzino, cm i, 18, cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Din umbră... , răsare conul Leonida, nedomolitul republican, sadoveanu, e. 147. Omul acesta fusese în tinereţă uragan nepotolit, id. o. i, 10. Nedomolitul lui suflet ardea, mistuit de ura veche. id. ib. 33. — PI.: nedomoliţi, -te. — Pref. ne- + domolit. NEDORMÎRE s. f. (învechit şi popular) Negativ al lui dormire. Cf. varlaam, c. 366, polizu, pontbriant, d., COSTINESCU, reteganul, p. ii, 74. + Insomnie. Cf. drlu, descr. aşez. 115. Trtndăvia naşte ... insomnia (nedormirea). ah (1844), 552/66. Boala era numai... dureri de şele şi nedormire. negruzzi, s. ii, 154, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., candrea, f. 224. Tu nu cunoşti amarul unei nopţi de nedormire. eftimiu, î. 175. — PI.: nedormiri. — Pref. ne- + dormire. NEDOT adj., subst. v. netot. 1785 NEDREPT — 221 — NEDREPT NEDRlîPT, -EĂPTĂ adj. Negativ al lui drept. + Complement nedrept — complement indirect, v. indirect. (învechit) Cădere nedreaptă = caz oblic, v. oblic. Cf. EUSTATIEVICI, GR. RUM. 29r/8. 1. (Despre oameni) Care nu este drept (cu semenii săi), care judecă şi apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducindu-i prejudicii (morale sau materiale), care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva, care nedreptăţeşte pe cineva; (în textele bisericeşti) păcătos, vicios. De oameni nederepţi scoate-me. psalt. 291. Şi împăratu nederept şi mai hiclean de tot pămîn-tul. ib. 327, cf. 290, 292. Au fost înainte nederept. coresi, ev. 69. Nu sîmt ca alalţi oameni apucători, nedirepţi. varlaam, c. 7. Pre toţi făcu nedirepţi, numai pre sine să află dirept. id. ib. 9. Văzu pe nedreptul domn că întră în pivniţă. anon. cantac., cm i, 93. Oamenii carii să nasc într-această planetă sînt. .. nedirepţi, iubitori de avuţie (a. 1733). gcr ii, 26/11. Lasă... în inima noastră mîhniri care ne fac nedrepţi către fraţii noştri, marcovici, d. 8/15. Nu-m mai vorbi despre om; el este cel mai nedrept şi prin urmare acel mai nerezonat, ar (1839), 342/44. In fabulă vezi.. .pe dregătorul nedrept, negruzzi, s. i, 336. Autorul e nedrept, eminescu, s. p. 68. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea, vlahuţă, o. a. i, 103. Omul nedrept se teme de toţi. f (1903), 162.1 se părea nedreaptă şi nedreptatea totdeauna îl revolta, rebreanu, i. 108. (F i g.) Îmi părea grozav a-mi închipui amorul atît de nedrept, negruzzi, s. i, 49. Zic că moartea e crudă; eu socot că este numai nedreaptă, id. ib. 244. Trenul ne poartă spre văile şi creştetele Carpaţilor, cari, nedrepţi, despart Maramureşul... de Bucovina cea rîzătoare. f (1906), 39. Ar fi prea mare nenorocirea şi prea nedrept cerul cu bietul Arbore 1 delavrancea, o. ii, 120. (învechit) Mărturie nedreaptă = martor mincinos; sperjur. Sculară-se spre mere mărturii nedereapte. psalt. 62. Să sculară supra mea mărturii nedirepţ ş-au minţitu-ş nedireptatea şie. dosoftei, ap. gcr i, 248/12. <> (Substantivat) E nederepţii în zua de giudeţ în chin a-i vedea. cod. vor. 172/28, cf. 156/14. Iară nedereptul şi păcătosul rău văzu şi rău înţelease, coresi, ev. 24. Nemilostivii şi nederepţii întru foc vor fi tremeşi. id. ib. 41, cf. 42, 261. Oare cuteza-va neştine de voi... să să judece înaintea celor nedirepţi, iară nu înaintea svinţilor? (cca 1618). gcr i, 46/24. Domnul izbăvi nederepţii din năpaste. n. test. (1648), 188r/29. Am zdrobii măsealele nedirepţilor. biblia (1688), 3751/31. Cei nedirepţi şi fără de lege (a. 1750). gcr ii, 58/5. Ticăloşind norocirea şi slava celui nedrept şi asupritor ..., cîntă. heliade, o. ii, 28. Cel nedrept, dreptatea nicicum o cunoaşte, zanne, p. viii, 734. 2. Care aparţine unui om nedrept (1), comis de un om nedrept, care trădează pe un om nedrept; care arată, trădează lipsa de obiectivitate a cuiva; care nedreptăţeşte pe cineva, aducîndu-i prejudicii (morale sau materiale); care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau, p. e x t., de cinste. Că el izbăvi-te-va... de cuvente nedereapte. psalt. 190. Urîiu toată calea nedereaptă. ib. 260. Nederept e cugetul lor. ib. 261, cf. 262. Vei judeca pre cineva cu judecată nedreaptă şi făţarnică, neagoe, înv. 9/2. De se va întîmpla o pricină . . . sau dreaptă sau nedreaptă, răpştesc cei mai mulţi şi zic că este păcat, antim, p. xxviii. Au vroit... cu chipuri nedrepte a trage în stăpînire... o bucată de loc (a. 1804). uricariul, iv, 95/19. Li s-au hotărît a li se plăti păgubirile pricinuite de cătră nedreapta lucrare a ocîrmuirei otomaniceşti. ar (1830), 2601/13. în cîte greşăle poate cădea omul prin nedreptele judecăţi ce face! drăghici, r. 75/3. Aceste fapte nedrepte răciră cu totul spiritele moldovenilor, bălcescu, ap. vianu, m. 247. Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă! eminescu, o. i, 60. Prefer lupta în locul unei dreptăţi nedrepte, id. s. p. 33. Nedreapta rîn-duială Ce-a ţinut pe Creangă-n sărăcie. . . E chemată azi la socoteală, d. botez, f. s. 34. <0- Război nedrept = război dus pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea şi subjugarea altor popoare, sau îndreptat împotriva forţelor revoluţionare. Am hotărît de a nu face niciodată un război nedrept, ist. carol xii, 15r/8. Războiul nedrept pe care-l poartă jj&.~Algetda~~%gp®a de clasă, 1962, nr. 1, 10^T <£> (Adverbial) te griji tu de-aciia şi nernîm~nederept "sad aibi. coresi, ev. 31. Stăpîna mea, mă învinovăţeşti nedrept, negruzzi, s. i, 22. Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept, id. ib. ii, 258. (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut; fig.) Faţa lui uscăţivă, încordată, i se părea nedrept de atrăgătoare, t. popovici, se. 428. <0* L o c. adv. Pe (sau, învechit, cu) nedrept sau (popular, substantivat) pe (sau cu) nedreptul sau (neobişnuit, substantivat) prin nedrept = în mod silnic, samavolnic, nedreptăţind pe alţii; în mod subiectiv; în mod neîntemeiat, fără temei. Nici să ne îmbogăţim cu nederept. coresi, ev. 404. Am făcut ceva cu nedereptul. moxa, 372/25. Să întoarne ţeara care o ţîne cu nedereptul. şincai, HR. i, 243/24. Ziditorul cu nedreptul împărţeşte, Cole-ţi pare cu scumpete, dincolo că răsipeşte. conachi, p. 264. Să întoarcă moşiile părintelui său ce cu nedreptul i le luase, negruzzi, s. ii, 147. Nu se zice că cei prepuşi, cu dreptul sau nedreptul, de atentat să poată figura de alegători. heliade, ap. ghica, a. 675. Nu ne bagă în samă... cu nedreptul, conv. lit. xi, 319. El.se jura că pe nedrept îl bănuieşte, caragiale, o. ii, 225. Pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni, ispirescu, l. 219. Le tot căta vrajmă şi se sculase pe nedreptul asupra lor. id. u. 75, cf. 18. Numai prin nedrept ea poate Pe cei slăbi 1786 NEDREPTATE — 222 — NEDUMERI sâ-i facă treji, Pe fricoşi, bărbaţi viteji, coşbuc, f. 130. Soartea pe nedrept mă bate. id. ib. 131. Pe nedrept în popor se zice că ursul îşi suge iarna labele, stoica, vîn. 88. O para luată pe nedreptul îţi mănîncă o sută drepte, creangă, a. 76, cf. sbiera, p. 4, şez. iii, 15. Din ce cîştigă omul pe dreptate, dracul ia pe jumătate, iară din ce cîştigă pe nedrept îl ia cu stăpîn cu tot. zanne, p. v, 157. + (învechit, rar; despre bunuri materiale) Care este însuşit, agonisit în mod incorect, abuziv, samavolnic. Au zis: să faceţ voao priateni... dentru avuţie nedireaptă. cheia în. 3r/6. — PI.: nedrepţi, -te. — Şi: (învechit) ne-derâpt, -eâptă, nedirept, -eăptă adj. — Pref. ne- + drept. NEDREPTATE s. f. 1. Negativ al lui d r e p- t a t e. Cf. psalt. hur. 7v/23, cod. vor. 62/21, dosoftei, ap. gcr i, 247/2, c. cantacuzino, cm i, . 51, bălcescu, m. v. 580, eminescu, s. p. 35, sadoveanu, e. 51. 2. Situaţie, faptă, acţiune nedreaptă; (în textele bisericeşti) viciu, păcat. Impluţi de toate nedereptăţile, de curvie, hicleşug (cca 1569— 1575). gcr i, *12/35. Lăcuind noi cu leane şi nedreptăţi, coresi, ev. 4, cf. 219. Nedireptăţile opreaşte şi păcatele rugătorilor tăi dezleagă. paraclis (1639), 248. Multe împărăţii pentru nedireptăţi şi vărsări de sînge le piarde. varlaam, c. 24. I-au părăsit şi Dumnezeu se umble după voile inimilor lor, în nedreptăţi, curvii, vicleşuguri. neagoe, înv. 17/11. Să-i întoarceţi pre dînşii de către toate nedreptăţile lor (a. 1749). bv ii, 108. Gîndind la nedreptăţile oamenilor. negruzzi, s. i, 280. înlănţuirea Unui şir de nedreptăţi, coşbuc, f. 129. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas şi satul fără învăţător. rebreanu, r. ii, 93. E o nedreptate rău intenţionată faţă de talentele noi, considerate de unii ca tineret fără experienţă, bacovia, o. 240. li povestea femeii sale toate nedreptăţile pentru care vor trebui să plătească, v. rom. ianuarie 1956, 43. + Persecuţie, asuprire (îndurată de cineva); suferinţă nedreaptă, nemeritată. încă şi despre crai, de ver fi avînd ceva asupreală şi nedireptate, ai' voie să-ţi întrebi şi cu craiul, unde să adună toţi domnii la scaunul ţării. ureche, l. 125. Văzînd nedreptăţile şi asuprealele mişeilor, eustratie, ap. gcr i, 119/6. Cunoscînd nedreptatea ce i-au făcut socru-său, s-au sfătuit cu oarecarei boiari, prieteni ai tătîne-său, şi au fugit. R. popescu, cm i, 233. Multele nedreptăţi ce au avut ţara de la viziriul ce perise în război. r. greceanu, cm ii, 94. Dar această nedreptate, care i s-a întîmplat, De sus aşa i-a fost scrisă. pann, e. ii, 116/11. Strigăm şi protestăm tare Cînd nedreptatea cercăm, alexandrescu, m. 386. Porunci straşnice... să nu mai fie voie a se face cuiva vreo nedreptate fără de ştirea şi de învoirea împărăţiei, odobescu, s. iii, 234. Cucoşul cum vede şi astă mare nedreptate începe a vărsa la apă. creangă, p. 65. — PI.: nedreptăţi. — Şi: (învechit) nederep-tâte, nedireptâte s. f. — Pref. ne- + dreptate. NEDREPTĂŢI vb. IV. T r a n z. A(-i) face o nedreptate (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Bucurîndu-se a nedreptăţi şi a păgubi pe jăluitori de dreptul lor (a. 1818). uricariul, xv, 252. Pentru ce să-şi nedreptăţească părintele, ispi-RESCU, U. 101, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu, d. u. I se părea lui că îl nedreptăţeşte profund, camil petrescu, u. n. 33. De ce să-l nedreptăţim? tudoran, p. 75. Un om atît de cult şi de sensibil, şi-l nedreptăţise, t. popovici, se. 432. <£■ A b s o 1. Repede lumea umileşte, nedreptăţeşte, baranga, r. f. 37. <£> R e f 1. Dar tălmăcirea lor mă simţ dator s-o fac spre a dezamăgi pe oameni din părerile ce şi-au făcut şi spre a nu mă nedreptăţi eu-însumi. heliade, o. ii, 13. — Prez. ind.: nedreptăţesc. — V. nedreptate. NEDREPTĂŢÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a (se) nedreptăţi. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., DDRF, ALEXI, W. — V. nedreptăţi. NEDREPTĂŢIT, -Ă adj. Care suferă sau a suferit o nedreptate (2), care este prejudiciat în drepturile sale. Cf. costinescu. Dacă te crezi nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, creangă, a. 149, cf. ddrf. Are sentimentul că e nedreptăţit. ygrec, m. n. 156. Din tinereţe Ressu înţelesese păsurile oamenilor amărîţi şi nedreptăţiţi. contemp. 1962, nr. 808, 1/4. — PI.: nedreptăţiţi, -te. — V. nedreptăţi. NEDRESUlT, -Ă adj. (Neobişnuit; despre oameni) Natural (13). Simpli cu meşteşug fiţi, înalţi şi fără trufie, plăcuţi şi nedresuiţi. heliade, o. i, 120. — PI.: nedresuiţi, -te. — De la dres. NEDtÎICE adj. Negativ al lui dulce; f i g. (învechit; despre oameni) nerecunoscător, ingrat. (Substantivat) Că acela dulce easte prespre ceea nedulciişi răii. coresi, ap. ccr 13/13, cf. gcr i, 20/7, scl 1960, 529. — PI.: nedulci. — Pref. ne- + dulce. NEDUMERI vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înţeleagă ceva, a pune în încurcătură; a mira1 (1). Pe Titu numai costumul ţărănesc îl nedumerea, rebreanu, r. i, 1793 NEDUMERIRE — 223 — NEDUMERIT 94. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a Hotelului Molière, 11 nedumerea cu totul. c. petrescu, a. 317. E foarte rău să nedumereşti pe spectatori, ap. iordan, l. r. a. 203. Propunerea lui Eliade îl nedumerise, camil petrescu, o. ii, 157. -4 R e f 1. (Regional) A se simţi nedumerit, încurcat, a nu se putea hotărî; a şovăi, a ezita. însă, pe drum, începu iar a se nedumiri, slavici, n. i, 159. Se nedumerise destul, gîndise destul de unul singur. începu să pună întrebări limpezi şi nu-şi ascunse de loc neîncrederea, preda, d. 187. + Refl. (Rar) A-şi manifesta mirarea (1), uimirea. Ce se uită aşa? se nedumeri preşedintele, ap. iordan, l. r. a. 203. — Prez. ind. : nedumeresc. — Şi : nedumiri vb. IV. — Derivat regresiv de la nedumerit. NEDUMERIRE s. f. Negativ al lui d u m e -rire; faptul de a (se) nedumeri, starea celui nedumerit; mirare (i); uimire ; încurcătură ; şovăire, şovăială, ezitare. Stînd multă vreme în nedumerire, cum ne-ar fi cu putinţă să îndepărtăm de la noi ponosul? (a. 1643). bv i, 131. Boldind ochii în toate părţile şi în nedumerire neştiind ce să facă. drăghici, r. 157/31, cf. im. Toată nedumerirea a încetat astăzi în urma cercetărilor, maiorescu, cr. ii, 326. Aşa, cumnată dragă, zise mătuşa Măriuca strîngînd cu nedumerire din umere, creangă, a. 60. Lumea de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie. id. p. 228. Doresc de la tine cîteva cuvinte în privinţa ultimelor evenimente. Te rog nu mă lăsa în nedomirire. caragiale, o. vii, 561, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. întorsei capul şi, spre marea mea nedumerire, văzui un stol de fete şi neveste, hogaş, dr. i, 45. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire. rebreanu, i. 18. Ştirea, făcînd ocolul satului, stîrni curiozitate. Ţăranii şi-o împărtăşeau cu mirare şi nedumerire, id. R. n, 230. Mama, surorile, toţi cei de faţă erau surprinşi pînă la nedumerire de noua interpretare, camil petrescu, u. n. 35. Va fi o surpriză numirea ta. O nedumerire generală, c. petrescu, c. v. 110. Nedumerirea domniei tale e justificată, domnule abate', nu-mi cere însă explicaţii, sadoveanu, o. x, 33. Violenţa neaşteptatei lui pledoarii stîrni în sală interes, nedumeriri, zîmbete. galan, b. ii, 178. Ceilalţi trei se puseră pe rîs, spre nedumerirea lui Ismail. tudoran, p. 70. Anghel asculta cu nedumerire. preda, d. 105. Această nedumerire începu să se preschimbe îm mînie. t. popovici, se. 81. <}Loc. adv. (Rar) Cu nedumerire = în neştire, fără rost. Ajungînd de marginea eleşteului, se aşeză şi el acolo jos şi privind cu nedomirire, ia aşa numai ca să zică şi el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă. ispirescu, l. 34. + Fapt, aspect insuficient lămurit, chestiune neclară, confuză. O nedumerire întru înţelegerile tractaturilor împărăteşti a încheierii acestei păci (a. 1820). uricariul, i, 260. Amar vouă egoiştilor mîndri care aţi dobîndit oarecare ştiinţă, plină şi aceea de îndoieli şi nedomiriri. marcovici, d. 199/16. Fii bun de-mi esplică o nedomerire. filimon, o. i, 315. -4 (Rar) Şaradă, enigmă. Pe toată ziua îmi vei dezlega cîte cinci de aste nedumeriri, negruzzi, s. i, 13. — PI.: nedumeriri. — Şi: (regional) nedo- merire, nedomirire s. f. — Pref. ne- -j- dumerire. NEDUMERIT, -Ă adj. (Despre oameni) Negativ al lui dumerit; care este mirat, surprins, încurcat sau uimit în faţa unui fapt, a unui lucru etc. neaşteptat, neclar. Boierii stau pe gînduri, nedumeriţi, alecsandri, t. ii, 117, cf. costinescu. Chelnerul, curios şi nedumerit ca şi noi, s-a uitat după ea. vlahuţă, ap. cade, cf. ddrf. Nedumerită, crăpa puţintel uşa. f (1897), 40, cf. barcianu. Fata râmase în mijlocul odăii, nedomirită, uitîndu-se cînd la unul, cînd la altul; simţea că se petrece ceva, dar nu înţelegea ce. d. zamfirescu, t. s. 17, cf. alexi, w. Moşul se uita nedumerit, apoi faţa i se lumină de bucurie, dunăreanu, ch. 11. Azi cat nedumerit, nepoate: Cum toate se schimbară, toate! iosif, patr. 6. Se uită un moment la mine nedumerită şi întrebător, hogaş, m. n. 30. Victor părea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicaţie. rebreanu, r. i, 252. Iubita cîntă-un marş funebru, Iar eu nedumerit mă mir. bacovia, o. 26. Oamenii mă privesc nedumeriţi, neştiind ce să facă. camil petrescu, u. n. 296. Medicul regimentului . .. raporta nedumerit că epidemia a reînceput, brăescu, v. 68. O privesc nedumeriţi, aşteptînd de la stăpîna lor altceva decît acest blestem nefolositor, sadoveanu, o. vii, 279. Ne-am adus aminte de chipul cum ne primise în republica literară, nedumerit, supărat ca un străbun, arghezi, t. c. 64. E tanti Aglae, sora lui papa — explică Otilia lui Felix, văundu-l cam nedumerit, călinescu, e. o. i, 18. Asistenţa rămîne o clipă nedumerită, vianu, m. 99. Era tot mai nedumerit, galan, b, i, 120. Ismail se ivi în capul scărilor, nedumerii, tudoran, p. 434. Fusese nedumerit şi nu izbutise să-şi explice de unde acumulaseră atîta venin. t. popovici, se. 81. Mîhnit şi nedumerit dori din toată inima ca ea să nu se mai întoarcă şi să n-o mai vadă niciodată. barbu, ş. n. 80. <)> (Substantivat) Nu era, ci o făcea pe nedumeritul, galan, b. ii, 15. + (Despre sentimente, situaţii etc.) Care este confuz, care nu este clar; care produce confuzie, mirare, nedumerire. Oameni moraliceşte nepătaţi, luaţi însă la goană... din ura nedumerită, personală ori naţională, bariţiu, p. a. i, 399. Nu ştiau ce să facă şi cum să iasă din acea situaţiune nedomirită. filimon, o. i, 201. Era de ajuns ca un cîne de pripas să-l latre. .. pentru ca dînsul, cuprins de o nedomirită spaimă, să se arunce în prăpastie, odobescu, s. iii, 482. 1795 Nedumiri — 224 — NEFĂGUT — PI. : nedumeriţi, -te. — Şi : nedumirit, -ă, (regional) nedomerit, -ă (costinescu), nedomirit, -ă adj. — Pref. ne- + dumerit. NEDUMIRI vb. IV v. nedumeri. NEDUMIRIT, -Ă adj. v. nedumerit. NEDYÎGI subst. (Regional) = midvidă. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. NEERLANDÉZ, -Ă adj. (Rar) Olandez. Pictorii neerlandezi şi veneţieni cunoşteau secretul acestui procedeu, oţetea, r. 285. Brukenthalul e în special bogat în mici maeştri neerlandeji. contemp. 1963, nr. 878,6/7. + (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi şi de flamanzi. Două întrebuinţări curioase ale preteritului în neerlandeză. ll i, 134. Neerlandeza nu face diferenţa între imperfect şi perfectul simplu. ib. 135. — PI. : neerlandezi, -e şi (rar, la m.) neerlandeji. — Din fr. néerlandais. NEESCUZĂBIL, -Ă adj. v. neexcuzabil. NEEXCUZABIL, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Care nu poate fi scuzat, trecut cu vederea. Cf. negulici, pontbriant, d., costinescu, BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : neexcuzabili, -e. — Şi : neescuzăbil, -ă adj. NEGULICI, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. — După fr. inexcusable. NEFĂPT s. n. (învechit, rar) Nefiinţă (1). Nefaptul mieu vădzură ochii tăi. psalt. 289. — Pref. ne- + îapt. NEFAST, -Ă adj. Care aduce nenorocire (1), necaz, supărare; nenorocos; dăunător; fatal. Nefaste (de rău ogur) evenimente, calendar (1852), 46/4. Timpuri nefaste, rom. lit. 1841/17. Comisia centrală... puse de a se tipări şi împărţi prin sate, în mii de exemplare, proiectul nefast votat de ea. kogălniceanu, s. a. 227. Timpurile cele mai nefaste ale istoriei noastre (a. 1865). uricariul, x, 376. De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste... ? eminescu, o. i, 59. O zi nefastă m-a adus pe lume In veacul nostru de melancolie, topîrceanu, p. o. 91, cf. 157.. Te-ai abătut numai sub influenţa nefastă a unui rău prieten, camil petrescu, t. ii, 602. Aducerea la cunoştinţa publicului a urmărilor nefaste ale acestor afecţiuni, ygrec, m. n. 269, cf. 152. S-a isprăvit ciclul de zile nefaste, sado-veanu, o. x, 313. Anul ăsta a fost nefast, căli-nescu, e. o. ii, 225. Primitivul îşi ascunde pârul sau unghiile tăiate, pentru a nu fi folosite de adversari în acţiuni magice nefaste, vianu, m. 26, cf. ralea, s. t. iii, 189. <> (Prin lărgirea sensului) Diminutivele româneşti au ... nefasta proprietate de a cuprinde în terminarea lor silaba intonată, maiorescu, cr. i, 90. — PI. : nefaşti, -ste. — Din fr. néfaste. NEFAVORABIL, -Ă adj. Negativ al lui favorabil; potrivnic, neprielnic, (învechit şi popular) nepriincios, (învechit) nepriitor ( 3 ) ; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme, timp etc.) caracterizat prin condiţii neprielnice (de temperatură, umiditate etc.), (învechit, rar) n e -favoritor (2). Influinţă favorabilă sau nefavorabilă, stricătoare sau nestricătoare, vasici, m. i, 50/26. Acestea erau destule ca să nimicească orice supoziţie nefavorabilă asupra agenţilor din occident ai emigraţiei, ap. ghica, a. 155. Împrejurări nefavorabile (nepriincioase). fătu, m. 106/15. Cu ce putere Petru Rareş au cutezat a combate şi, în multe nefavorabile evenimente, a să susţinea pe tronul părinţilor, calendar (1861), 107/10. împrejurare nefavorabilă copiilor scrofuloşi. f (1906), 19/2. [Lunile] cele mai nefavorabile pescuitului cu undiţa, atila, p. 52. Manuscrisele... cuprind date istorice nefavorabile turcilor, bul. com. ist. ii, 6. [Rîsul] se ascunde de cele mai multe ori în tufişuri dese; în timp nefavorabil, îl găsim în găuri de stînci. stoica, vIn. 95. La alegerea locului pentru livezile de prun, se ţine seama de epoca lor de înflorire şi de gradul lor de rezistenţă la condiţiile climaterice nefavorabile, bordeianu, p. 51. Crearea unor condiţii biologice cu totul nefavorabile. c. antonescu, p.20. Recoltele scăzute sînt atribuite, în special, condiţiilor naturale nefavorabile. scînteia, 1954, nr. 2 934. — PI. : nefavorabili, -e. — Pref. ne- + favorabil. NEFAYORITdR, -OARE adj. (învechit, rar) 1. Care este în defavoarea cuiva sau a ceva; rău. De vro cîteva zile ţirculează aice veşti nefavo-ritoare pentru armele turceşti, ar (1829), 551/49. 2. (Despre timp, vreme etc.) Care se caracterizează prin condiţii neprielnice (de temperatură, umiditate etc.) ; neprielnic. Timpul ne era, aşa ieri, cît şi astăzi, foarte nefavoritor. f (1879), 168. — PI. : nefavoritori, -oare. — De la favor. NEFĂCtJT, -Ă adj. Negativ al lui făcut. Cf. IORGA, S. D. XII, 145, EMINESCU, N. 17, REBREANU, I. 291, TEODOREANU, . M. II, 192, ,,G0R0VEI, -C.^94. <> E X p r. (Substantivat) ..A face o nefăcuîăţl= a comite o prostie, o poznă, o boroboaţa. Să nu faci vreo nefăcută. ciauşanu, v. 182. Ioan iară a făcut o nefăcută. Com. din frata-turda. — PI. : nefăcuţi, -te. — Pref. ne- + făcut. 1806 I NEFĂRTAT — 225 — NEFERICIRE NEFĂRTĂT s. m. v. nefîrtat. NEFĂŢĂRÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui f ă ţ ă r i t. 1. Care nu părtineşte, nu favorizează pe nimeni; obiectiv, drept. Critică . .. dreaptă, nepărtinitoare, nefăţărită. odobescu, s. i, 504. <>Fig. Preţuia valoarea românilor de pe asprul şi nefăţăritul cîmp de război, id. ib. m, 610. 2. Lipsit de prefăcătorie, de ipocrizie; sincer. Pentru poftirile carele mi-aţi arătat cu prilejul dietei..., vă aduc nefăţărită şi fierbinte mulţă-mită. gt (1838), 212/12. Frumos e omul, Doamne, cu inima curată, Cu floarea conştiinţei de crime nepătată, Sincer, nefăţărit. mureşanu, p. 66/3. Aceste cîntece izvorîte din sinul sincer şi nefăţărit al poporului nostru, f (1869), 386. — PI.: nefăţăriţi, -te. — Pref. ne- + făţărit. NEFEĂ s. f. v. nafea. NEFER s. m. 1. Soldat din vechea armată turcă. Atunci sosi... un agă, anume Kara Muselim, cu vreo 800 neferi. dumitrache, ap. gcr ii, 127/5. De la zaveră rămaseră în ţară trupe turceşti, un beşliaga cu ciţiva neferi în fiecare judeţ, ghica, s. iv, cf. 322. Neferii aprigi pe săbii mina pun. alecsandrî, poezii, 381. Din vreo 70 de turci cîţi se aflau la Iaşi, ca negustori sau soldaţi în garda domnească, numai başbeşliaga şi doi neferi au scăpat cu viaţa. oţetea, t. v. 183. în curtea conacului era acum 0 brişcă în care se găseau doi inşi, turci după înfăţişare, şi lingă ei patru neferi călări, camil petrescu, o. i, 65, cf. 68. 2. Soldat pămîntean din corpul arnăuţilor; soldat care făcea parte dintr-o poteră, pote-r a ş. Numire de beşleagă la Movilă, cu 6 neferi pentru a apăra pe locuiţpri de turci (a. 1742). iorga, s. d. vi, 234. Domnul Manole Vodă, de unde era la mînăstirea Cotrocenii, apucă cu beşlegii şi neferii ţării drumul Piteştilor, dumitrache, 32. Au pribegit în ţara Roşiii. .. luînd şi căţva neferi cu mărie-sa (a. 1787). cat. man. i, 86. Cheltuială ce s-au dat la... neferi ce s-au trimis cu porunci pe la ţinuturi (a. 1806). iorga, s. d. iv, 206. Lefile beşlegilor 1 a neferilor domneştii noastre curţi (a. 1814). uricariul, i, 37. S-au rînduit să meargă şi 20 neferi... întru prinderea făcătorilor de rele tîlhari (a. 1823). ib. xiv, 287. Era un şir de odăi.. .în care şedeau idicliii, neferii şi iciolanii domneşti, filimon, o. i, 108, cf. 157. Armîndu-se toţi cetăţenii... în fruntea lor şi cu beşleaga cu neferii săi, plecară a da piept cu fracţiunea şi a prinde pre tîlhari. i. ionescu, m. 250. O ceată de mulţi neferi călare, alecsandrî, poezii, 632. Şapte niferi trimetea Şi Stoenică că-i vedea, Vizionu slobozia, mat. folk. 60. Ştefan Vodă nu şedea, La niferi le poruncea, Calul bine îl ţinea, Şi pe el încăleca, păsculescu, l. p. 229. E x p r. (Regional) A face nefer (pe cineva) == a păcăli. Cf. zanne, p. iv, 484. 3. (Regional) Membru al unei cete de haiduci. Mihul astfel le grăia: Fraţii mei, neferii mei, Lotri, puişori de zmei! alecsandrî, p. p. 209. — PI.: neferi. — Şi: (regional) nifer s. m. — Din tc. neîer. NEFERECĂT, -Ă adj. Negativ al lui ferecat. Cf. cuv. d. bătr. i, 195, creangă, p. 126, DIACONU, VR. 202, DEŞLIU, G. 10, TEODORESCU, p. p. 610, alr sn i h 151. <0> E x p r. Moară neferecată, se spune despre un om vorbăreţ şi flecar. Cf. zanne, p. iii, 237, 248. — PI.: neferecaţi, -te. — Şi: (regional) nefericit, -ă (mat. folk. 708), năfericât, -ă (alr sn i h 151/64), năfiricât, -ă (ib. 151/29), nifere-cât, -ă (ib. 151/531), ninfiricăt, -ă (ib. 151/386) adj. — PI.: neferecaţi, -te. — Pref. ne- + ferecat. NEFERECÎ vb. IV v. neferici. NEFERICĂT, -Ă adj. v. neferecat. NEFERICI vb. IV. 1. T r a n z. A face să fie nefericit, a aduce nefericire. Cf. pontbriant, d., vlahuţă, ap. cade, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă trebuie să te omoare ca să te nefericească? rebreanu, r. ii, 225. <$■ R e f 1. Eu ţie m-am încrezut, Tare m-am neferecit. doine, 231. 2. Refl. (Rar) A se plînge de necazurile, de nenorocirile, de suferinţele sale; a se tîngui. Cf. costinescu. — Prez. ind.: nefericesc. — Şi: (regional) nefereci vb. IV. — Derivat regresiv de la nefericit. NEFERICIRE s. f. Negativ al lui fericire; stare, situaţie a celui nefericit, nenoroc, nenorocire (2), suferinţă (morală); întîmplare, împrejurare care aduce cuiva suferinţă, necaz. Şfada din anul trecut la atîta au venit între Solomon, Gheza şi Ladislav cei dintîi, cît în anul de acum au mers la arme, dară cu nefericirea lui Solomon. şincai, hr. i, 206/17, cf. lb. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat, negruzzi, s. i, 62. îmi rămăsese adînc săpată în memoriă suvenirea nefericirei şi mizeriei lor. caragiale, o. v, 347. O mare nefericire neaşteptată.. . amuţeşte pe om şi îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, gherea, st. cr. i, 356, cf. barcianu. El nu vrea nefericirea soră-si. davila, v. v. 28. Gazetele timp de o zi ar lua notiţă despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. I-am făcut să uite propriile lor nefericiri, brătescu-voineşti, î. 7. O nouă nefericire familială înceţoşează în această vreme sufletul lui Emihescu. călinescu, e. 251. Să-i aducă aminte nefericirea de a fi încă viu. arghezi, b. 51. S-o dus spră năfericirea lui. alr ii 3 208/36, cf. 3 208/53, 64, 76. 1816 NEFERICIT — 226 — NEFLETER — PI.: nefericiri. — Şi: (regional) năfericire s. f. — Pref. ne- + fericire. NEFERICIT, -Ă adj. Negativ al lui fericit; nenorocit (1). Cf. şincai, hr. i, 25/8, alecsandri, T. I, 69, GHEREA, ST. CR. II, 149, BUJOR, S. 51, TOPÎRCEANU, B. 38, SADOVEANU, O. VI, 300, stoica, vin. 99, t. popovici, se. 433, pop., ap. gcr ii, 307. + (Familiar; despre lucruri) Care se află într-o stare (extrem de) proastă, primitivă; mizerabil (D- lată avantaj iile călătoriei cu un barcaz nefericit, faţă de un vapor care în acest port mic nu i-ar fi îngăduit nici să răsufle. TUDORAN, P. 34. — PI.: nefericiţi, -te. — Pref. ne- -f- fericit. NEFERÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Negativ al lui f e r i n ţ ă; faptul de a nu ţine, de a nu urma, de a nu păzi o poruncă, o restricţie etc. Faptele lui ceale rreale sămt aceastea: . . . lăcomia, mânia, neferinţa, lenea, beţia, varlaam, c. 188. — Pref. ne- + ferinţă. NEFER(ÎS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui feros; care nu conţine fier (ca element constitutiv). Cf. dm, ltr2, der iii, 335. + (Despre industrie) Care prelucrează materiale ce nu conţin fier. Cf. dl, dm. — PI.: neferoşi, -oase. — Pref. ne- + feros. NEFlERT, NEFIARTĂ adj. Negativ al lui fiert; şase nu a fiert suficient, dicţ. <£> E x p r^/fFamiîi'ar,) Mămăligă nefiartă = mămăligă ($). Cf. ZANNl^ P. III, 611, CHEST. VIII 15/271Î (Substantivat) \ vorbi fierte şi nefierte = a vorb^ multe şi de toajjţe, şi ce trebuie şi ce nu trebuie\Cf. zanne, p. i|, 846. — PI. Cnefierţ^nefierte. — Pref. ne- + fiert. NEFIÎNŢĂ s. f. 1. Negativ al lui fiinţă; faptul de a nu exista, de a nu fi, inexistenţă; stare a ceea ce nu există, nimic (IU), nonexistenţă, (învechit, rar) n e -dereasă, nefapt; p. ext. neant. [Dumnezeu] ne-au scos din . .. nefiinţă la fiinţă (a. 1654). gcr i, 164/27. Şi ne-au scos din întunerec la lumină şi din nefiinţă la fiinţă, neagoe, Înv. 1/15. Blagoslovit Dumnezeu carele au dat noao a înţeleage ... lucrurile ce s-au făcut den nefiinţă în fiinţă, gavril, nif. 4/7. Doreşte nefiinţa şi va să moară-ndată. heliade, o. i, 390. O tu! care din sînul nefiinţii ai scos pe acest luminos soare ..., luminează întunecatul meu suflet. marcovici, c. 9/4, cf. 15/6. Atunci cînd vom avea temei de a adeveri sau de a arăta nefiinţa unei asemenea întâmplări, ab (1838), 9712. Aşa mărginii în sine-mi, trăiesc aici ca un sînt Şi-m- părat al nefiinţei mi se pare cum că sînt. alexandrescu, m. 262. La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă, eminescu, o. i, 132, cf. 133, MACEDONSKI, O. III, 100, GHEREA, ST. CR. iii, 236. Auzea vorbele lui şi dubita în tot ce se vorbeşte despre fiinţă şi nefiinţă, f (1906), 39. Din nefiinţă cineva veghează, camil petrescu, v. 70. Pieri în noaptea nefiinţii, rece simbol de minciună, topîrceanu, p. o. 128. Toţi aceştia ar înfrunta în mod real moartea, nefiinţa. v. rom. ianuarie 1954, 155. 2. (învechit) Absenţă, lipsă (dintr-un loc, dintr-un post etc.). Mi s-au arătat opredelenie departamentului întâi, făcută în nefiinţa mea (a. 1813). bul. com. ist. iv, 87. Sir Cearl Vagon ... va merge ca ambasador extraordinar pe epoha nefiinţii lui lord Ponsobei, neputîndu-să lăsa necuprins un post aşa de însemnat, ar (1837), 581/2. Pagubile ce în a lor nefiinţă au făcut, să vor plăti înaintea giudecătorilor. ib. (1839), 361/29. Folosindu-se de nefiinţa sa au mers acasă la el. negruzzi, s. i, 226. Chiar dacă m-or judeca în nefiinţă, nu face nimica, i. negruzzi, s. i, 257. — Pref. ne- + fiinţă. NEFINÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui finit; infinit. Cf. negulici. A ta pedeapsă e nefinită Şi venitoriu-ti va fi infernu. f (1869), 388. — PI.: nefiniţi, -te. — Pref. ne- + finit (după lat. infinitus, fr. infini). NEFÎŢĂ s. f. (Grecism rar) Nevăstuică (II 1) (Mustela nivalis). dr. iv, 804. — PI.: ? — Din ngr. vutpiToa. NEFÎRTÂT s. m. (Popular) 1. Negativ al lui f I r t a t. Cf. h iv 181, sbiera, p. 133. 2. (Mai ales art.) Diavol, drac. Cf. candrea, f. 115. Ştie nefîrtatul ce-ai făcut. Com. marian, cf. i. cr. iii, 286. Şi-i spuse moş Adam ce-i spusese şi lui nefîrtatul. pamfile, s. t. 103. — PI.: nefîrtati. — Şi: nefărtât s. m. sbiera, p. 133. — Pref. ne- + fîrtat. NÎFLĂ s. f. (La unele jocuri de cărţi) Carte de valoare mică sau fără valoare; escofilă. Găseşte regulat.. . două nefle care nu-i trebuie, brătescu-VOINEŞTI, ap. CADE. — PI.: nefle. — Din fr. n&île. NEFLETER adj. (Prin Olt.) Prostănac, i. cr. i, 121. — Accentul necunoscut. — PI.:? — Etimologia necunoscută. 1825 NEFLEXIBIL — 227 — NEGA NEFLEXÎBIL, -Ă adj. Negativ al lui flexibil. + (Gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune; (învechit) neplecat. Prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia sint neflexibile. GRAM. ROM1. I, 107. — PI. : neflexibili, -e. — Pref. ne- + flexibil. NEFLUIERĂT, -Ă adj. Negativ al lui fluierat. (Expr.; regional) Brînză neîluierată, se spune despre un cîştig obţinut fără eforturi. Cf. MAT. DIALECT. I, 232. — PI. : nefluieraţi, -te. — Pref. ne- + fluierat. NEFOLOSÎNŢĂ s. f. Negativ al lui folosinţă. Cf. herodot (1645), 219, 296, urica-riul, viii, 132. <£> L o c. a d v. (învechit) Cu nefolosinţă = fără folos, în zadar, costi- NESCU. — Pref. ne- + folosinţă. NEFRĂLGIC, -Ă adj. v. nevralgic. NEFRALGÎE s. f. v. nevralgie. NEFRĂMĂ s. f. v. năframă. A NEFRANGÎBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi frînt, zdrobit, nimicit ; f i g. care nu poate fi combătut, indestructibil. A doua părere insă, referitoare la originea romană a vechilor morlahi, e bazată pe temeiuri istorice nefrangibile. f (1870), 337. — PI. : nefrangibili, -e. — După fr. infrangible. NEFRÉTIC, -Ă adj., s. m. şi f. v. nefritic. NEFRÎT1 s. n. v. nefrită. NEFRÎÏ2 subst. Rocă metamorfică, compactă, de culoare verzuie, folosită ca piatră semipre-ţioasă. Cf. LTR2, DER. — Din fr. néphrite, germ. Nephrit. NEFRITĂ s. f. Boală care constă în infla-maţia riniohilor. Nefrit se zice inflamaţia rărunchilor omului. CORNEA, E. I, 110/16, cf. BIANU, d. s. Nefrita scarlatinoasă trece cîteodată în stare de nefrită permanentă, incurabilă, babeş, o. a. i, 254. La aceste nefrite carnea, ca mîncare, e absolut oprită, ygrec, m. n. 331, cf. dm, der. — PI. : nefrite. — Şi : (învechit) nefrit s. n. — Din ngr. vetppmç, fr. néphrite. NEFRÎTIC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre boli) Care este localizat la rinichi ; renal. Colica nefretică. man. sănăt. 305/29, cf. bianu, d. s. Colica nefritică, adică cea produsă de calculi. YGREC, M. N. 110, cf. 6. 2. S. m. şi f. Persoană care suferă de nefrită. Cf. costinescu. Laptele declorurat se întrebuinţează la eczematoşi şi nefritici. ygrec, m. n. 280. 3. Adj. (Adesea substantivat,n.) (Medicament) care este folosit la bolile de rinichi. Cf. costinescu, scriban, d. — Pl.: nefritici, -ce. — Şi: nefrétic, -ă adj., s. m. şi f. — Din ngr. vetppmxéç, lat. nephreticus, fr. néphrétique. NEFRÎNT, -Ă adj. Negativ al lui frînt ; f i g. (învechit) nebiruit, neînvins, neînfrînt ; ferm. Să stăm nefrînşi cu inima vitează, budai-deleanu, ţ. 170. Numa Vlad cu inima nefiinţă, Şi înarmat, pre păgînul aşteaptă, id. ib. 175. — PI. : nefrînţi, -te şi (neobişnuit, m.) nefrînşi. — Pref. ne- + frînt. NEFf subst. v. naît. NEFTÎÜ, -IE adj. (Turcism învechit) De culoarea naftului; verde-închis. Un biniş postav neftiu (a. 1821). şio iij, 272, cf. barcianu, v., DDRF, ALEXI, W., TDRG. — PI. : neftii. — Din tc. neîtî. NEFtJFĂNĂ s. f. v. năfufănă. NEG s. m. 1. Tumoare mică, rotundă, nedu-reroasă, care se formează pe piele; negel (1), (neobişnuit) mursă2 (2). [Om] avînd negi. biblia (1688), 872/8. Curăţirea şi netezirea obrazului de negi, de pete şi zbîrcituri. piscupescu, o. 155/23, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, lm, tdrg, candrea, f. 25. Doctorul are un neg ca o zgrăbunţă pe tîmpla stingă, ardeleanu, u. d. 80. Negii sînt contagioşi şi inoculabili. ygrec, m. n. 332. Era un om slab, scheletic, cu un neg mare pe bărbie, v. rom. octombrie 1954, 115, cf. bou-reanu, s. p. 6. Pe ceafa groasă, cutată adînc, se vedeau trei negi aşezaţi în triunghi, tudoran, p. 77, cf. mat. folk. 635, 703, şez. xii, 167, alrm i/i h 77, 78, 79, alrm ii/i h 85/784. 2. P. anal. Nod sau excrescenţă care se formează uneori pe organele plantelor. Cf. DS 200, BORDEIANU, P. 96. — PI. : negi. — Şi : (regional) nec s. m. alrm i/i h 77. — Lat. naevus „pată pe corp“. NEGĂ vb. I. Tranz. (Folosit şi absbl.) A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea (unui lucru, unui fenomen etc.) ; a nu recunoaşte, a nu admite (un fapt); a tăgădui. Nici însuşi Engel nu poate niega (tăgădui). maior, ist. 31/32. A nega (tăgădui) fiinţa sufletului este tot una de a nega fiinţa plăsmui-toriului. cornea, e. i, 182/9, cf. isis (1859), 1242/43. Ţi-ar nega existenţa ta. eminescu, n. 1843 NEGABIL — 228 — NEGATIV 53. N-am ce nega, îmi era ruşine de mine însumi. f (1903), 16. Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni şi pe care le cunoşti... din predicile mele. galaction, o. 236. Clatină din cap negînd. camil petrescu, u. n. 425. Nu e nevoie să negi. c. petrescu, c. v. 108, cf. 354. Să nu încerci să negi, că-i de prisos, sebastian, t. 280, cf. 74. Te scormoni toată vremea să afli, să-nţelegi, Te-ncredinţezi aproape, te răzvrăteşti şi negi. arghezi, c. o. 42. Neagă existenţa unui stil funcţional al literaturii beletristice, vianu, m. 147, cf. 45, 70. Negi cu prea mare stăruinţă ca să mă convingi, stancu, r. a. iy, 224, cf. 285. Negînd existenţa unor legi obiective, sociologii reacţionari se situează pe poziţii subiectiviste. v. rom. ianuarie 1954, 225. îşi flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea, galan, b. i, 124, cf. id. z. r. 354. Anton Lupan lua Cornul de aur, în lung, cu barca, să se întoarcă la drumul lui de fier, de care nu putea să nege că se simţea legat, tudoran, p. 59. Suslănescu negă, jură, protestă, t. popovici, se. 104. Mecanicul vru să nege vag, şovăi o clipă. barbu, ş. n. 143. O R e f 1. pas. Predicatul se afirmă sau se neagă pentru toată sfera subiectului. maiorescu, l. 43. Aceste însuşiri nu se pot nega în arhitectură, oprescu, i. a. iii, 17. — Prez. • ind.: neg. — Din lat. negare. NEGĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi negat. Cf. lm. — PI.: negabili, -e. — Nega + suf. -bil. Cf. it. n e g a b i 1 e. NEGARĂ s. f. v. năgară. NEGARE1 s. f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; tăgăduire, contestare, negaţie (1). înlăturarea (negarea adevărului) judecăţii particulare, maiorescu, l. 57, cf. id. cr. i, 354. „Negarea11 implică o atitudine subiectivă (sau mai subiectivă decît „afirmareau), deci amestecul afectului, iordan, stil. 276. Negarea caracterului lingvistic al stilisticii beletristice, vianu, m. 130. Ofiţerul a rîs zgomotos, dînd din cap a negare. v. rom. februarie 1955, 159. Trebuie luptat împotriva diverselor şi multiplelor manifestări de „diplomaţie11 critică, împotriva tendinţelor de negare neprincipială a meritelor unor lucrări. s ianuarie 1962, 12. 2. Negaţie (2). Transformarea limbii latine populare în mai multe limbi romanice, reprezentând un salt calitativ, constituie o negare dialectică, scl 1960, 572. <[> Negarea negaţiei = una dintre legile fundamentale ale dialecticii marxiste, care determină direcţia dezvoltării ca mişcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin preluarea şi dezvoltarea laturilor pozitive ale vechiului şi înlăturarea celor negative. Cf. der. — PI.: negări. — V. nega. NEGĂRE2 s. f. v. năgară. NEGĂTA adv., adj. invar. 1. Adv., adj. invar. (învechit şi regional) Negativ al lui gata; care nu este (încă) terminat; care nu s-a pregătit (pentru ceva). Find negata de a să bate (a. 1617). mag. ist. i, 250/6. Aşa-i amăgeşte, pînă-i apucă moartea negata, varlaam, c. 291. Cei puţini di cei mulţi şi cei negata de cei gata n-au putut suferi, ce au dat dosul, ureche, l. 162. Fiind oştile lui răsipite pen sat pre la gazde şi negata, l-au luat de l-au dus în sus spre ţara leşască (a. 1679). mag. ist. ii, 29/19. Cu greu este cei puţini şi negata a sta împotriva celor mai mulţi. n. costin, let. ii, 46/14. Deşi eram negata, am luat un şal şi am primit-o. negruzzi, s. i, 50. Vîntrele-şi aduc, negata, din codri, şi bîrne Mari, necioplite, coşbuc, ae. 76. O lăsat lucru negata, a i 24. 2. Adj. (Prin nordul Mold.; despre ouă) Care nu are găoace, care este ouat fără găoace. Cf. alr ii 5 712/414, 551. — Pref. ne- + gata. NEGATIV, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. (Mat.; despre valori numerice) Care este mai mic decît zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul minus (1). [Numerele] ce urmează sămnului “ să numesc ... negative, asachi, alghebra, 7r/5, cf. poenaru, e. a. 6/11. Cînd espo-nentul este negativ, adecă are semnul „ — “, atunci trebuie a'mpârţi unimea prin rădăcină de atîtea ori cîte unimi are esponentul. lazarini, m. 184/5. Cîtimi pozitive şi... cîtimi negative. culianu, a. 8. Orice număr pozitiv este mai mare decît orice număr negativ, algebra viii, 11. <£■ Semn negativ = semnul minus (1), folosit pentru caracterizarea numerelor negative (II). După această formă se vor alcătui lesne. . . puterile din rădăcina A — B, de se vor însămna făcuturile cu semnul negativ, aat 180v/14. Această lucrare cere a ... se arăta prin semnul „ —“ ce se pronunţiază minus sau mai puţin, şi-l numim negativ, heliade, a. 3/2. Semnul „—“ se numeşte negativ, g. pop, e. 6/13. 2. (Despre electricitate) Care apare la anodul unui element generator electrochimic. De iaste aşa, cu .bună seamă acest copaciu are în sine electricitate negativă, leon asachi, b. 42/14. Electricitatea steclei s-au luat de pozitivă, iară a răşinelor, a cerei cei tari, de negativă, stamati, f. 114/20, cf. barasch, m. iii, 68/25. Potenţialul este pozitiv sau negativ după semnul electricităţii cu care este încărcat electrometrul. poni, f. 205, cf. 195. Seva . . . transportă spre părţile superioare ale plantei sarcini electrice negative, agrotehnica, i, 219. Electronul este sarcina elementară de electricitate negativă, chim. an. călit. 12. Capătă o sarcină electrică negativă, ib. 17. 1849 NEGATIV — 229 — NEGATOR •0- (Adverbial) Unul şi acelaşi element poate primi unul sau mai mulţi electroni şi să se încarce negativ, ib. 22. 3. (în opoziţie cu afirmativ) Care exprimă o negare1 (1) sau un refuz, care neagă ceva, care are (sau conferă) un sens de negare1. Particulă negativă, heliade, gr. rom. 111/29, cf. id. d. j. 65/7. S-au rostit răspunsul negativ (neînvoitor). ar (1838), 1001/9. O propoziţie negativă, gr. r.-n. ii, 41/20. Pozitive sînt noţiunile care afirmă ceva, negative sînt acele care înlătură o afirmare, maiorescu, l. 34, cf. id. cr. i, 78. Imperativul negativ se deosebeşte de cel afirmativ, iordan, g. 191, cf. 36. Don Diego e aşa de supărat de răspunsul negativ pe care i l-a dat don Bernardo . .., încît îi dă o palmă, călinescu, i. 124. Atunci cînd întrebarea este la forma negativă, se răspunde prin adverbul „ba11, scl 1955, 284. De fiecare dată am primit răspuns negativ, scînteia, 1962, nr. 5 404. <0> (Adverbial) Medicul răspunse ... negativ. calendar (1857), 80/1. + (Substantivat, f.; neobişnuit) Cuvînt sau enunţ cu ajutorul .căruia se neagă ideea exprimată de o propoziţie sau de una dintre părţile ei. Şi-a împlinit ea oare cel puţin angajamentul? La aceasta putem răspunde cu negativa, filimon, o. ii, 190. 4. (în opoziţie cu pozitiv) Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care nu se recomandă, care produce rău, care este periculos. Poate însă un grad potrivit a frigului într-a-tîta întări viiaţa încît dînsul concentrează puterea vieţii.. . , însă aceasta nu este pozitivă, ci negativă întărire, vasici, m. i, 37/20. Precum vezi, ai perspectiva unei compensaţii negative. hogaş, dr. i, 63. îngheţul poate avea şi alte efecte negative asupra plantelor, agrotehnica, ii, 77, cf. i, 757. Asemenea fenomene negative nu sînt altceva decît manifestări de snobism intelectual. s ianuarie 1962, 12. <0* (Adverbial) Asupra pîraielor de munte influenţa omului se face simţită în două moduri: a) pozitiv ... şi b) negativ, prin distrugerea întregului efectiv piscicol. c. antonescu, p. 20. <> (Substantivat) O asemenea construcţie a favorizat crearea unui anume raport între personajele pozitive şi „negativii“ care le stau în cale. gl 1952, nr. 260, 7/2. 5. (Chim., Biol.; despre unele reacţii ale anticorpilor) Care nu se produce în prezenţa antigenului sub influenţa şi în prezenţa căruia a luat naştere; (despre analize medicale) care infirmă prezenţa în organism a unui anumit agent (patogen). Prin neosalvarsan reacţia Wasserman devine mai curînd negativă, ygrec, m. n. 338. II. S. n. 1. Imagine obţinută pe un material fotografic (film, hîrtie etc.) la care distribuţia luminii şi a umbrei este inversă în raport cu cea reală; p. e x t. placă, film sau hîrtie fotografică pe care s-a obţinut o asemenea imagine. 2. (Tipogr.) Literă albă imprimată pe un fond închis, v. molin, v. t. 56. — PI. : negativi, -e. — Din lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ. NEGATIVĂ vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă (12). Electroni, care neavînd pe unde se scurge cu uşurinţă la filament, negativează grila. enc. tehn. ii, 186. — Prez. ind.: negativez. — V. negativ. NEGATIV ARE s. f. Acţiunea de a negativa. Cf. LTR2. — V. negativa. NEGATIVISM s. n. 1. Atitudine de ignorare sau de respingere sistematică a elementelor pozitive pe care le prezintă cineva sau ceva. Cf. contemp. 1948, nr. 104, 23/2. 2. Tendinţă de a se opune oricărei solicitări din afară şi oricărui act comandat, caracteristică în unele boli mintale. CL der. — Negativ + suf. -ism. NEGATIVIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care ţine de negativism (1), referitor la negativism, caracteristic negativismului. Atitudine negativistă, contemp. 1949, nr. 120, 4/2. (Adverbial) Au fost respinse încercările de a prezenta negativist, deformat, adevărurile vieţii noi. scînteia, 1962, nr. 5 420. 2. S. m. şi f. Persoană care are o atitudine negativistă (1), care manifestă negativism (1). D1CŢ. — PI. : negativişti, -ste. — Negativ + suf. -ist. NEGATIVITĂTE s. f. (Rar) însuşirea de a fi negativ. Cf. negativ (II). Negativitatea unei cîtimi. culianu, a. 8. — Negativ + suf. -itate. NEGATÔN s. m. (Fiz.) Electron. Cf. ltr2, dn2. — PI. : negatoni. — Din fr. négaton. NEGATOR, -OARE adj. (Rar) Care neagă, care contestă, care combate (pe cineva sau ceva). Doctrine negatorie de cele mai sacre... drepturi, lm. Pesimismul tinerilor negatori ai generaţiilor noi. lovinescu, c. v, 45. Materialişti şi sofişti, negatori ai credinţelor religioase de veacuri înrădăcinate în conştiinţa oamenilor, trebuiau să opună autorităţii brahmanismului tăişul argumentelor, joja, s. l. 249. <> (Substantivat) De aici tendinţa, atît a apologeţilor cît şi a negatorilor săi, de a ne înfăţişa o concepţie unitară , fără fisuri sau contradicţii, v. rom. decembrie 1963, 102. 1866 NEGATORIU — 230 NEGEL — PI. : negatori, -oare. — Şi : negatôriu, -orie adj. — Din fr. négateur. NEGATORIU, -<ÎRIE adj. v. negator. NEGATRÔN s. m. (Fiz.) Electron. Particulele fi şi razele catodice sînt electroni sau negatroni. macarovici, ch. 198, cf. ltr2. — PI. : negatroni. — Cf. n e g a t o n. NEGATOSCÔP s. n. (Fiz.) Ecran luminos folosit pentru examinarea prin transparenţă a radiogramelor. Cf. dm, ltr2. — PI. : negatoscoape. — Din fr. néatoscope. NEGAŢIE s. f. 1. Negare1 (1); cuvînt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). Cf. i. golescu, c. Negaţie (zicere de nu). calendar (1853), 11/29. O asemine stare de lucruri.. . era negaţia a orice dezvoltări. ROM. lit. 66^24, cf. maiorescu, cr. iii, 173. Cum poate cineva concepe ideea de datorie faţă cu lumea prin negaţiunea aceleiaşi datorii faţă cu sine însuşi, care este şi el o parte a lumii? caragiale, o. vii, 254. Era foarte bătrîn la anul 1848, ale cărui împrejurări i se părură negaţia oricărei judecăţi sănătoase, iorga, l. ii, 499. Cum toţi vor să cucerească opinia publică pe calea negaţiei, atitudinea pamfletară a devenit covîrşitoare. lovinescu, c. v, 161. întrebarea retorică, adică aceea care impune afirmaţia sau negaţia pe care vorbitorul doreşte s-o obţină de la ascultătorii săi, este bine cunoscută de Bălcescu. vianu, a. p. 31. + Functor logic pe baza căruia respingem o expresie, contestînd valoarea de adevăr susţinută în ea. der. + (Lingv.) Cuvînt sau grup de cuvinte cu ajutorul cărora se neagă ideea exprimată de o propoziţie sau de una dintre părţile ei. Particulele de afirmaţie şi de negaţie... nu, niciodată, iordan, g. 57. în limba română, principalele negaţii sînt nu, ba, nici, nicidecum, der. 2. (Filoz.) Acţiunea permanentă de înlocuire a calităţii obiectelor şi fenomenelor în cadrul mişcării universale, al cărei izvor principal rezidă in contradicţiile interne ale lucrurilor şi care implică atît distrugerea cît şi conservarea parţială a însuşirilor anterioare, precum şi ridicarea lor pe un plan superior; negare1 (2). Negarea negaţiei v. negare1. — PI. : negaţii. — Şi : (învechit) negaţiune s. f. — Din fr. négation. NEGAŢ1TÎNE s. f. v. negaţie. NEGĂ1 vb. IV. I n t r a n z. (Prin Mold.) = migăli. Cf. 1. cr. vi, 314, a vi 26, 33. NEGĂIĂLĂ1 s. f. (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Piedică, obstacol. Pluta a căzut într-o negăială, adică împiedicare, unde-i apa vadină sau volburoasă (a. 1847). uricariul, x, 404. — PI.: negăieli. — Etimologia necunoscută. NEGĂIĂLĂ2 s. f. (Prin Mold.) = migăleală. Cf. POLIZU, SADOVEANU, O. XIII, 306, SCL 1963, 21. NEGĂIIÎS, -OĂSĂ adj. (Prin Mold.) = migălos. russo, s. 78. NEGĂSTdRI s.m. v. negustor. NEGĂTÎ vb. IV. T r a n z. (Prin nord-vestul Transilv.) A schingiui. caba, săl. — Prez. ind.: negătesc. — Pref. ne- + găti. NEGEĂ s. f. (Regional) Fată (Ţăndărei-Slobozia). păsculescu, l. p. 48. Tot negele tinerele, id. ib., cf. 363. — PI.: negele. — Etimologia necunoscută. NEGEĂC subst. v. nageac. NEGÎL s. m. 1. Diminutiv al lui neg (i); p. ext. neg (1). Avea un negel în nas din naştere, neculce, l. 336. Negelul de va fi supt falca dreaptă, însămnează norociri vieţii acelui om (a. 1785). gcr ii, 144/24, cf. budai-deleanu, lex., lb. Tînărul este îmbobocit în vîrful nasului cu un negel monstruos, alecsandri, o. p. 316. Nasul lui cel mare, de care rîdeam odată în copilăria mea,... avea un negel tocmai pe vîrf. gane, n. ii, 144. Pe un braţ Simina are un negel. coşbuc, p. i, 247, cf. n. leon, med. 138, grigoriu-rigo, M. p. i, 128. în această zi... cine va coase sau va toarce, se crede că va face negei la mînă. pamfile, s. t. 60. O femeie străină, cu negel deasupra buzei, mă înşfăcă cu degetele îngălbenite de tutun, brăescu, a. 18, cf. h xiv 439. De-mi dai scroafa cu purcei, Iau pe Mda cu negei, mîn-drescu, l. p. 156. Negeii se leagă strîns cu păr de cal şi de la o vreme se usucă şi cad. şez. iv, 121, cf. xv, 115, alrm i/i h 77, 78, alr ii/i mn 21, 6 943/362, a ii 3, 4, 5, 6, 9, 10, iii 1, 2, 17, iv 1, 5. >v> F i g. Casele erau tot mai mărunte, cu coperişele bătucite cu negei mari de muşchi verde, agîrbiceanu, l. t. 99. + (Regional) Bătătură (în talpă) (Pojorîta-Cîmpulung Moldovenesc). alrm i/i h 188/370. 2. (Zool.; regional) Căpuşă (Ixodes) (Piatra Neamţ), alr i 1 206/556. — PI.: negei şi (regional, n.) negele (coşbuc, p. ii, 253), negeluri (a ii 8). — Şi: (regional) nigel (alrm i/i h 77, a iii 3, 5), ningel (alrm i/i h 77, a ii 8, iii 18, iv 3), migGl (alrm i/i h 77, 1870 NEGELAR IŢĂ — 231 — NEGHINĂ lexic reg. 9), mijel (alr i 1 206/556), gingel (alrm i/i h 77), inigel (ib.) s. m. — Neg + suf. -el. NEGELĂRIŢĂ s. f. (Bot.; regional) Rosto-pască (Chelidonium majus). Cf. ddrf, brandza, FL. 117, GRECESCU, FL. 46, BIANU, D. S., TDRG, agrotehnica, ii, 218. — PI.: negelariţe. — Negel + suf. -ariţă. NEGELĂRÎŢĂ s. f. (Bot.; regional) Rosto-pască (Chelidonium majus). Com. marian. Rostopasca... se mai numeşte iarba-rîndunelei sau negelăriţa. şez. xv, 115. — PI.: negelăriţe.. — Negel_+ suf. -ăriţă. NEGELOS, -OĂSĂ adj., s. f. 1. Adj. (în dicţionarele din trecut) Plin de negi (1), cu negi mulţi; negos. Cf. drlu, lb, polizu, lm, DDRF, ALEXI, W., TDRG. 2. S. f. (Bot.; regional) Rostopască (Chelidonium majus). Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — PI.: negeloşi, -oase. — Negel + suf. -os. NEGELÎJS s. m. (Rar) Diminutiv al lui negel (1); (rar) negeluţ. Cf. jahresber. viii, 205. — PI.: negeluşi. — Negel + suf. -uş. NEGELtÎŢ s. m. (Rar) Negeluş. Cf. lm. — PI.: negeluţi. — Negel -f suf. -uţ. NEGHEZĂ vb. I v. necheza. NEGHINĂ vb. I. Refl. (Neobişnuit; despre lanurile de grîu) A se umple de neghină (1). Cf. COSTINESCU. — Prez. ind. pers. 3: neghinează. — V. neghină. NEGHÎNĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu flori roşii-purpurii, cu sămînţa măruntă şi de culoare neagră, răspîndită mai ales în culturile de grîu, z i z a n i e, năgară (2), (popular) mălură (4), (regional) negreaţă (5) (Agrostemma githago); p. r e s t r. sămînţa acestei plante, care, măcinată împreună cu sămînţa de grîu, dă făinii un gust neplăcut şi proprietăţi toxice. Şi dormind oamenii, veni pizmaşul lui şi sămănă întru grîu neghini şi să duse. biblia (1688), 760*/35. Unele [nedreptăţi] precum neghina din grîu curăţindu-le (a. 1773). uricariul, iv, 22/4. Laptele-dnelui..., neghina, odosul, holbura . .. aceastea toate sînt păguboase holdelor, economia, 47/3. Ş-atuncea bine vei vedea Că tu ca grîul vei cădea, Iar cei ce au fost pricina, Ca praful şi neghina, zilot, cron. 79. Sămînţa... nu este curată de neghină, de măzăriche şi de alte buruiene rele. i. ionescu, d. 288. Vrajba dintre noi să piară şi neghina din ogoară. creangă, a. 60. Seminţe toxice, cum sînt seminţele de turtiţă sau de neghină, agrotehnica, ii, 181, cf. h iv 84, x 534. Mă muncesc de vine-o lună Ca să-mi fac străina mumă, Şi-mi făcui curată ciumă, Că-i străina Ca neghina: Nu-ţi ştie dorul şi mila. teodorescu, p. p. 285. Maică, cînd m-ai legănat, Maică, rău m-ai blăstămat. în leagăn mi-ai pus neghină, Să nu am în veci hodină. marian, na. 313. Ochii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca smochina, hodoş, p. p. 48. Atîta mni-s de streină, Ca on h'iruţ de negină într-on mnijloc de ţarină, arh. folk. vi, 237, cf. alr i 1 936/56, 305, 320, 954, 980, 990, alr ii 5173/27, 260, 574, 812, 5 312/520, 531 j 821. Nu e grîu fără neghină (= nu e nici un lucru perfect, fără cusur). Cf. zanne, p. i, 190. <$■ E x p r. A alege neghina din grîu = a alege binele de rău, a despărţi pe cei buni de- cei răi. Cf. lm. (Cu parafrazarea expresiei) Ah! maşteră haină, însăşi tu ales-ai pentru mine grîul de neghină. davila, v. v. 135, cf. zanne, p. i, 224. A semăna neghină (în urechile cuiva) = a produce discordie, ceartă. Vicleanul semănînd neghină în urechile împăratului, dosoftei, ap. tdrg. (Cu parafrazarea expresiei) S-au sîrguit a apuca mai nainte . .. înbrîncirea sămănâtorilor de neghini (a. 1794). gcr ii, 153/23. + Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. Dreaptele . .: porunci şi pravile... le aleaseră dă neghină şi de pleavă (a. 1652). gcr i, 163/7. Cu sabie ascuţită te-ai văzut tăind împreună toate neghinile, adecă învăţăturile . .. ereticilor. mineiul(1776),92v2/11. Pe limba poporului nostru, la nişte astfel de oameni le zicem mişei, ori mici la suflet, sau neghina omenirei. ispirescu, u. 63, cf. pamfile, j. iii, 91. Şi eşti dator ca iarăşi să recazi Cu ploaie şi cu ropot greu de grindeni, Fertilizînd seminţele de azi, Zdrobind neghina lumii, pretutindeni. v. rom. ianuarie 1954, 216. Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea, neştiinţa, Cînd pămîntul însuşi cere mult visatele-i minuni? labiş, p. 59. 2. (Regional) Numele a două plante din familia gramineelor: a) obsigă ( Bromus inermis). Cf. barcianu; b) zizanie (Lolium perenne). Cf. anon. car. ^ 3. (Regional) Albăstriţă (Centaurea cyanus). Cf. PANŢU, PL., BULET. GRĂD. BOT. V, 55. 4. Compus: (regional) neghină-sălba- tică = curcubeu (Lychnis coronaria). Cf. PANŢU, PL. — PI.: (rar) neghini şi neghine. — Şi: (regional) nighină (alr i 1 936/750, 790, 896, 900, 940), neghiră (alr ii 5 312/95), negină, negrină (DOINE, 152) S. f. — Etimologia necunoscută. 1878 NEGHINBA — 232 — NEGHIOBIE NEGHINEĂ s. f. v. neginea. NEGHINÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui neghină (1); neghinuţă. (In comparaţii, cu aluzie la culoarea sau la dimensiunile bobului de neghină 1) De pe-o ramură luă un cărăbuş ... cu aripile fragede, cu ochişorii ca două neghiniţi. gIrleanu, l. 14. Inima ei s-a făcut cit o neghiniţă. sado-veanu, ap. cade. (F i g.) O fetişcană cu ochii de neghiniţă. v. rom. august 1954, 76. — PI.: neghiniţe şi (rar) neghiniţi. — Neghină + suf. -iţă. NEGHINdS, -OĂSi adj. (Despre grîu) Plin de neghină (1), cu neghină. Cf. anon. car., POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — PI.: neghinoşi, -oase. — Neghină + suf. -os. NEGHINIŢĂ s. f. Neghiniţă. Toată lumea şi-a ales Ce-a fost verde şi frumos ... Dară eu ce mi-am ales ? Trei fire de neghinuţă Şi-o drăguţă — cam negruţă. reteganul, tr. 100. Peste o măciuchiţă, Sare o neghinuţă (Puricele). păscu-lesou, l. p. 97. — PI.: neghinuţe. — Neghină -f- suf. -uţă. NEGHIOB, -OĂBĂ adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată, nătărău (1), prost, netot (12), nătîng (II), (învechit şi popular) năuc (1), (învechit şi regional) n ă t î n t o c (1), (regional) nătruţ (1), nătăbîz, nătrui, natantol; (om) cu orizont îngust, preocupat de interese mărunte; (om) neînde-mînatic. Fie cit de nenvăţaţi, Cît neghiobi, cit desfrinaţi, L-e destul că-s neam mărit, mumu-leanu, ap. gcr ii, 249/8, cf. heliade, o. ii, 351. Nimic nu face pe oameni mai neghiobi decît întrebuinţarea tuturor puterilor duhului numai spre aur. gt (1839), 861/57. Trei neghiobi mergînd p-o vale. pann, p. v. i, 83/11. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, eminescu, o. i, 140, cf. 130. De, mă neghiobilor; da ce, aici legaţi voi caii? locul cailor este la grajd, ispirescu, l. 389. Ei, spargi uşa, omule, dărîmi casa, neghiobule ! delavrancea, o. ii, 310. Ţi-oi arăta eu ce-i, neghiobule ! răspunse lupul, contemporanul, iii, 703. Izgoni pe servitoarea neghioabă să n-o vază In ochi. rebreanu, r. i, 200. O, ce neghiob am putut într-o clipă să fiu. topîrceanu, p. o. 10. Acum pricep, rosti un neghiob, arghezi, b. 76. Despre neghiobi ni se spune: se ascund de ploaie în apă. vianu, s. 145. Să-mi paginezi în aşa fel îneît şi cel mai neghiob dintre cititori să observe că am fost cenzuraţi, stancu, r. a. iv, 345. Asta o ştie şi cel mai neghiob plutaş, tudoran, p. 98. Asta nu înseamnă că eu trebuia să fiu atît de neghioabă şi să te pun într-o situaţie penibilă, preda, r. 53. Ieşi afară, prostule şi neghiobule, şez. v, 132. Neghiobul cu năravuri rele cel mai cumplit om pe lume. zanne, p. viii, 42. 2. (Despre fapte, vorbe, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată îngustimea de minte, prostia, stupiditatea sau neîndemînarea neghiobului (1), de neghiob; prostesc, nerozesc, stupid, (rar) neghiobesc. li văd cît de grosolani şi de bruţi sînt în neghioabele lor uneltiri, delavrancea, t. 104. înjurături josnice şi neghioabe. petică, o. 405. Răspunde la întrebările mele... neghioabe, galaction, o. 195. Această ieşire neghioabă făcu pe toti să tacă. călinescu, e. o. ii, 35. — PI.: neghiobi, -oabe. — Etimologia necunoscută. NEGHIOBESC, -EĂSCĂ adj. (Rar) Neghiob (2). Cf. LM, DDRF, BARCIANU, TDRG. — PI.: neghiobeşti. — Neghiob + suf. -esc. NEGHIOBfiŞTE adv. Ca un neghiob (1); în felul neghiobului; prosteşte, nerozeşte. Alta bîrfeşte prea neghiobeşte; Una gîngavă Stă pe gîlceavă. i. văcărescul, p. 342/28, cf. pontbri- ANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. — Neghiob + suf. -eşte. NEGHIOB! vb. IV. Refl. (In dicţionarele din trecut) A deveni neghiob (1); a se prosti, a se tîmpi. Cf. valian, v., polizu, pontbriant, D., DDRF, ALEXI, W. — Prez. ind.: neghiobesc. — V. neghiob. NEGHIOBIE s. f. 1. Calitatea de a fi neghiob (i); prostie, stupiditate, nerozie (1), nesocotinţă (1), nătîngie (1), (rar) netoţie, (învechit şi regional) nătărăie (1). Nu pot îndestul a mă mira de a ta neghiobie, ar (1839), 35*/45. Dezvelii în sluga mai mare neghiobie, negruzzi, s. ii, 236. Cît sînge-a curs din neghiobie Pe bietul nostru glob de lut. topîrceanu, p. o. 57. Privea cu mina comică a unui vinovat care îşi dă seama de neghiobia lui. călinescu, e. o. ii, 235. 2. Faptă sau vorbă de neghiob (1); prostie, nerozie (2), nesocotinţă (2). Se mai căi el... de neghiobia ce făcuse, ispirescu, l. 106, cf. 8, macedonski, o. iv, 97. Auzi, ce să le dea-n gînd? Să spuie pe acasă că iubeşte pe Dan... Ce neghiobie! vlahuţă, o. a. iii, 88. Făcuse o mare neghiobie cu scrisoarea, f (1900), 606. Fata. ... se însenina la cea dinţii neghiobie rostită de el. c. petrescu, s. 118. Simţea apăsător că... nu făcea decît să adauge nişte neghiobii noi unor neghiobii vechi, galan, b. ii, 187, cf. 143. Lui Pepelea nu-i prea plăcea să-l povăţuiască alţii ori să-l mustre pentru neghiobiile lui. sbiera, 1887 NEGHIOBIRE — 233 — NEGLIJA p. 3. + (Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. Se tipăreşte-o carte şi e o neghiobie? ... O fi ... ins-o mulţime s-o cumpere o cer! macedonski, o. iv, 97. Prozatorii însăilau neghiobii care nu interesau pe nimeni, stancu, R. a. i, 181. — PI.: (2) neghiobii. — Neghiob + suf. -ie. NEGHIOBÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Faptul de a se neghiobi. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. — V. neghiobi. NEGHlRĂ s. f. v. neghină. NEGÎNĂ1 s. f. (Bot.; rar) Garoafă (Dianthus caryophyllus). Cf. brandza, fl. 195, panţu, pl. — Etimologia necunoscută. Cf. neghină. NEGÎNĂ2 s. f. v. neghină. NEGINEĂ s. f. (Bot.; rar) Garoafă (Dianthus caryophyllus). Cf. lb, polizu, lm, brandza, fl. 195, alexi, w., panţu, pl., şăineanu, d. u. — Şi: neghineâ s. f. ddrf, barcianu. — Negină1 + suf. -ea. NEGÎNDÎRE s. f. (învechit) Negativ al lui g î n d i r e; lipsă de prevedere, de judecată sau de înţelepciune. Nu de negîndire[a] şi de lene[a] voastră să perdeţi dulceaţa ce-u gătit voao Domnul (cca 1550). gcr i, 3/22. Ne vom osîndi pentru negîndirea noastră, dosoftei, v. s. octombrie 52r/17. — Pref. ne- + gîndire. NEGÎNDlT, -Ă adj. 1. Negativ al lui gîn-d i t. Cf. R. GRECEANU, CM II, 179, BACOVIA, O. 210, t. popovici, se. 145, alr ii 3152/228. + (Adverbial; neobişnuit) Fără să gîndească, iraţional. Şi-l va iubi ca pe un idol, negîndit, nejudecat, cu tot focul inimei ei. f (1897), 345. 2. Care apare, se produce pe neaşteptate; neprevăzut, neaşteptat. Acesta spăimîntîndu-se de viforul negîndit... însuşi pre sine s-au omorît. şincai, hr. i, 58/3. La această fericire negîndită fruntea ei se lumină, filimon, o. i, 134. Lucru negîndit, dragul tatei, să aud aşa vorbe tocmai din gura ta. creangă, p. 192. + (Regional; despre oameni) Prefăcut (Arieşeni-Vaşcău). alr i 1 558/93. 3. (învechit şi regional) Care nu are facultatea de a gîndi, (învechit) necugetat (2); s p> e c. idiot din naştere. Nu înţelease, asămă-ră-să vitele negîndite şi se tocmi lor. psalt. hur. 42r/4. Om negîndit. alr ii 3 670/284. + F i g. (Regional) Grosolan, necioplit (2) (Sînmihaiu Almaşului-Zălau). alr ii 3 668/284. — Pl.: negîndiţi, -te. — Pref. ne- + gîndit. NEGLĂSNICĂ adj. (învechit; în sintagma) Slovă neglasnică (şi substantivat, f.) = consoană. Cf. i. golescu, c., valian, v. Limba românească are patruzeci şi una de slove, care se împart în trei soiuri: glasnice, neglasnice şi glasnico-neglasnice. negruzzi, s. i, 8. — Pl. : neglasnice. — Pref. ne- -f glasnică. NEGLEGENŢIA s. f. V. neglijenţă. NEGLEGIĂ vb. I v. neglija. NEGLEGÎT, -Ă adj. v. neglijat. NEGLÉS, -EĂSĂ adj. v. neglijat. NEGLIGĂ vb. I v. neglija. NEGLIGÂT, -Ă adj. v. neglijat. NEGLIGE1 s. n. v. neglijeu. NEGLÎGE2 vb. III v. neglija. NEGLIGENT, -Ă adj. v. neglijent. NEGLIGENŢĂ s. f. v. neglijenţă. NEGLIGENŢIA s. f. v. neglijenţă. NEGLIGÉT, -Ă adj. v. neglijat. NEGLIGIĂ vb. I v. neglija. NEGLIGÎNT, -Ă adj. v. neglijent. NEGLIGÎNŢĂ s. f. v. neglijenţă. NEGLIJA vb. I. T r a n z. A lăsa la o parte, în părăsire, a omite din cercul atenţiei, al interesului, al preocupărilor, a trece cu vederea, a nu avea grijă, a nu se îngriji de ... ; (învechit) a negriji, (neobişnuit) a neglijarisi. Să nu négligé a vizita azilele moderne, barasch, i. f. 21/22. Neglijînd a le lega bine acolo unul de altul..., tunurile... au început a rola şi a se da tot la o parte, isis (1859), 322/48. O materie ce pînă acum a fost neglijată într-un mod neespli-cabil. ap. ghica, a. 149. Noi ar trebui... să restaurăm aceste mituri... dacă se întîmplă cumva să le fi negles cronicele, hasdeu, i. c. i, 113. Toţi acei scriitori, cari neglijează starea economică,... cad într-o eroare foarte mare. f (1880), 213. Muşteriul cel nou. îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. caragiale, o. i, 193, cf. vii, 234. Luat-aţi sama cum advocatul public de astăzi négligé interesele statului? i. negruzzi, s. iv, 281. Îşi strînsese într-un caiet versurile, dar îl pierdu pe urmă şi... negligiă să le copie, din nou. iorga, l. ii, 1911 NEGLIJABIL — 234 — NEGLIJENŢĂ 487, cf. i, 257. Distincţia schiţată aici este, de obicei, neglijată, chiar în limba literară, iordan, g. 139. Încep oamenii să se intereseze de evul mediu, aşa de neglijat şi de urît de cei mai mulţi dintre clasici, oprescu, i. a. iii, 34. Nici un lingvist nu poate neglija faptele stilistice ale limbii comune, vianu, m. 127. Acest studiu era neglijat înainte, l. rom. 1953, nr. 1, 18, cf. v. rom. octombrie 1954, 114. Mai mult decît uimitor pare... faptul că tocmai literaţii au neglijat şi continuă să neglijeze un.. . mediu de inspiraţie cum este sportul, tribuna, 1962, nr. 267, 2/1. Dan ne scrie că-l neglijăm, că aşteaptă un rînd de la noi. t. popovici, se. 252. <> Refl. pas. Se va neglija cu totul vechea manieră franceză. oprescu, i. a. iii, 34. Diametrul ionului se poate neglija faţă de grosimea norului de ioni. chim. an. călit. 34. -4- R e f 1. A nu avea grijă de persoana sa; a se lăsa, (regional) a se năpusti (3). Cf. PONTRRIANT, D., ŞĂINEANU, D. U. — Prez. ind. : neglijez. — Şi : (învechit) negligiă vb. I, négligé (part. negles) vb. III, negligâ (barcianu, alexi, w.), neglegiă (lm) vb. I. — Din fr. négliger. Cf. lat. n e g 1 i g e r e. NEGLIJABIL, -Ă adj. Care poate fi lăsat la o parte sau trecut cu vederea, care nu trebuie luat în seamă ; p. e x t. fără însemnătate, de mică valoare. Se elimină dintr-o propoziţie părţi care sînt ori pot fi importante, chiar foarte importante din punct de vedere gramatical, dar neglijabile în ce priveşte sensul, iordan, g. 235. Glandele endocrine nu pot fi considerate ca organele cele mai neglijabile, parhon, b. 115. Variaţiile de presiune datorite măririi sau micşorării cantităţii de lichid sînt neglijabile, marian-ţiţeica, fiz. ii, 112. -O Cantitate neglijabilă — a) (Mat.) cantitate foarte mică, care poate fi lăsată la o parte într-un calcul, fără ca aceasta să influenţeze rezultatul; b) f i g. lucru sau persoană fără însemnătate, care poate fi trecută uşor cu vederea. — PI. : neglijabili, -e. — Din fr. négligeable. NEGLIJARE s. f. Acţiunea de a (s e ) n e g 1 i-j a şi rezultatul ei ; (învechit) negrijire. V. omitere. Cf. pontbriant, d., costinescu, lm, ddrf, contemp. 1949, nr. 160, 7/2, scînteia, 1953, nr. 2 757. — V. neglija. NEGLIJARISÎ vb. IV. Tranz. (Neobişnuit) A neglija. Mă neglijariseşti... şi nu cred să merit, alecsandri, t. 1 372. — Prez. ind. : neglijarisesc. — Neglija -f suf. -arisi. NEGLIJAT, -Ă adj. Căruia nu i s-a dat atenţia cuvenită, (învechit) necercat (1); care dovedeşte lipsă de îngrijire, neîngrijit. Cf. pontbriant, d., costinescu, lm, gheţie, r. m. Doamna doctor Probotă va trece peste aceste regretabile lapsusuri din educaţia mea neglijată. c. petrescu, î. ii, 52. Se va da gradinei un aspect neglijat, de părăsire, oprescu, i. a. iii, 34. <)■ (Adverbial) Cravată... destul de negles legată, f (1871), 452. — PI. : neglijaţi, -te. — Şi : (învechit) negligât, -ă (gheţie, r. m.), negligét, -ă (pontbriant, d.), negleglt, -ă (lm), neglés, -eâsă adj. — V. neglija. NEGLIJÉ s. n. v. negii jeu. NEGLIJÉNT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care nu-şi îndeplineşte îndatoririle cu destulă grijă; indolent, (învechit) negrijitor. Cf. NEGULICI, PHOT.-POP., N. D., COSTINESCU, LM, barcianu, alexi, w. <> (Substantivat) Au menirea de a crea în mase o opinie publică sănătoasă împotriva celor leneşi şi neglijenţi, lupta de clasă, 1953, nr. 11, 37. + Care nu se îngrijeşte de ţinuta sa, care are o ţinută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit (2). In portul înadins négligent şi în vorba familiară, căuta să-şi dea o înfăţişare cît mai democrată, c. petrescu, c. v. 183. 2. (Despre acţiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenţie, de grijă, de interes (faţă de ceva, de cineva sau de sine). Surise cu modestie făcînd un gest neglijent cu mina. c. petrescu, c. v. 161. Atitudinea aceasta neglijentă, lăsătoare faţă de problemele limbii literare... , bîntuie, din nefericire, literatura multor harnici autori de cărţi pentru copii. v. rom. octombrie 1954, 226. <¿> (Adverbial) Umbla destul de neglijent îmbrăcat, ralea, s. t. iii, 201. O haină a Tatianei, scurtă, neagră, e aşezată neglijent pe marginea unui scaun. stan cu, u.r.s.s. 42. O foaie neglijent ruptă din maculator, t. popovici, se. 250. — PI. : neglijenţi, -le. — Şi : (învechit) ne-gligént, -ă, negUglnt, -ă (lm) adj. — Din fr. négligent. NEGLIJENŢĂ s. f. Faptul de a fi neglijent (i); atitudine, faptă care denotă lipsă de grijă, de atenţie, de interes (faţă de ceva, de cineva sau de sine); (rar) neîngrijire (2), (învechit) negrijă, negrijinţă, (învechit, rar) negrijuire. Cf. negulici, ARisTiA, plut. Oare evenementele astea din urmă, întîmplate sub regimul tău şi prin negligenţa la, oare ele să fie realizarea acelor promisiuni ale tale? hasdeu, i. v. 197, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. în urma cîtorva neglijenţe îl pofti să facă mai puţină politică şi mai multă treabă, rebreanu, i. 234. Parcă-am fi la o masă de bridge şi. .. din neatenţie, din neglijenţă m-aş uita la cărţile dumitale. sebastian, t. 61. De multe ori din neglijenţă se pot înţepa literele, 1918 NEGLIJEU — 235 — NEGOCIATOR productnd pagube, romanescu, zeţ. 25. Ignoranţa şi neglijenţa copiştilor schimbaseră textul unor opere încît ajunse de nerecunoscut, oţetea, r. 215. Trebuie grabnic curmate neglijenţele în finisaj, în instalaţie, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 66. — Pl.: neglijenţe. — Şi: (învechit) negligenţă, neghgénfia (lm), negliginţă (negulici, pont-briant, d.), neglegânţia (lm) s. f. — Din fr. négligence. — Negligenţia, negle-genţia < lat. negligenţia. NEGLIXÉU s. n. (Franţuzism) Rochie de casă pe care o poartă femeile dimineaţa; (învechit) matineu (1). V. capot, camizolă, halat. Cf. stamati, d., pontbriant, d. Un neglige ce părea o negură de argint scălda în albeţa sa fantastică şi diafană figura ei naltă. EMINESCU, G. P. 84, cf. GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar, a fi cu toaleta nefăcută definitiv. Sînt de abia îmbrăcată, sînt în neglije. negruzzi, s. iii, 75. — Pl.: neglijeuri. — Şi: neglijé, negligé s. n. — Din fr. négligé. NEGLOBÓS, -OĂSl adj. (Regional) „Rudimentar, necioplit“ (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. — Pl.: negloboşi, -oase. — Etimologia necunoscută. NEGÓCI s. n. = minegoci. Cf. l. costin, GR. BĂN. 145. NEGOCIÁ vb. I. Tranz. 1. A duce tratative pentru încheierea unei convenţii (politice, economice etc.); (învechit şi popular) a neguţa (1). Convenţia comercială... negoţiată sub ministerul de externe al lui B. Boerescu. maiorescu, d. ii, 3. Avea şi misiunea oficioasă... de a negocia pacea, iorga, l. i, 323. Negociase şi tratatul din 1595 al lui Mihai cu cellalt Bathory, Sigismund. id. l. r. 106. <£■ A b s o 1. în acea solie boierul moldovenesc... negoţiază şi conclude ... în numele lui Mircea cel Mare. hasdeu, i. c. i, 7. <£■ Refl. i m p e r s. Reiz efendi a făcut cunoscută voinţa sultanului... că priimeşte tractatul din 6 iulie 1825 şi că voieşte a se negoţiia cu Rusia, cr (1829), 1932/5. + A intermedia, a mijloci (o afacere, o căsătorie); a încheia (o căsătorie) în urma unor discuţii şi pe baza unor condiţii prealabile. Propune şi negoţiază căsătoriile. calendar (1859), 84/6. Am avut un minut ideea de a negoţia o căsătorie în Moldova. ghica, a. 459. Mişunau samsari care negociau tot felul de afaceri, pas, z. iv, 147. 2. (Complementul indică diverse operaţii comerciale de vînzări de titluri, de rente etc.) A efectua, a opera; a comercializa. Guvernul.. . l-a însărcinai să meargă din nou la Paris pentru a negoţia renta, maiorescu, d. i, 541. Avem o poliţă a d-sale, iscălită în alb, şi sîntem autorizaţi ... s-o negociem pentru 15 mii de lei. d. zamfirescu, t. s. 43. Nepoţii negociind moştenirile în boarfe lăsate de bunici, arghezi, b. 50. — Pronunţat : -ci-a. — Prez. ind. : negociez. — Şi: (învechit) negoţiâ vb. I. — Din fr. négocier. NEGOCIABIL, -Ă adj. Care poate fi negociat. Cf. pontbriant, d., costinescu, lm, dm. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl. : negociabili, -e. — Şi: (învechit) negoţiăbil, -ă adj. pontbriant, d., costinescu, lm. — Din fr. négociable. NEGOCIABILITE s. f. (Rar) Calitatea de a fi negociabil, de a putea fi negociat. Negoţiabili-tatea obligaţiunilor sau acţiunilor, lm. — Pronunţat: -ci-a-. — Şi: (învechit) nego-ţiabilitâte s. f. — Din fr. négociabilité. NEGOCIAL, -Ă adj. (învechit) Comercial. Cf. i. golescu, c. Societatea negoţială de Hudson. genilie, g. 45/27. Comisia negoţială. buletin, g. (1840), 2902/14, cf. costinescu. Scrisori negoţiali. lm. — Pronunţat : -ci-al. — Pl. : négociait, -e. — Şi: negoţiâl, -ă, negoţiăle adj. — Din it. negoziale. NEGOCIANT, -Ă s. m. şi f. (Învechit) 1. Negustor ( 2 ) ; s p e c. negustor angrosist. Ducesa era constrînsă a juca rol de femee acelui négociant. calendar (1854), 116/31, cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Negoţianţi de grîne. lm. <£■ (Adjectival) Libertatea trecerei prin Bosfor s-au dştigat nu numai pentru Roşia, ci pentru toată lumea negoţiantă. ar (1829), 1902/34. 2. Negociator (2). Negoţianţi trimeşi din partea amînduror părţilor spre a tracta de împăcare. lm. — Pronunţat: -ci-ant. — Pl. : negocianţi, -te. — Şi : negoţiânt, -ă s. m. şi f. — Din fr. négociant. NEGOCIATOR, -OĂRE s. m. şi f. 1. (învechit) Negustor (2). Versuri... cetăţeanului şi marelui negoţiator din Pesta (a. 1816). bv iii, 155/30. 2. Persoană care negociază (I) (în numele său sau al altuia); (învechit) négociant (2), (învechit, rar) neguţător (v. negustor 1). Dacă împotriva vrăjmaşilor statului se orînduiesc generali şi negoţiatori iscusiţi, împotriva desfrî-nării şi a viţiurilor care dărăpănă toate trebuie să se înto[ Loc. adj. (învechit) De negoţ = a) destinat vînzării, de vînzare. Mai făcut-au şi alt obicei, de tot boul de negoţ, cornărit cîte un leu. neculce, l. 178, cf. lb; b) comercial. Să fac vreo spiculaţie de negoţ cu ceea ce mai aveam, gorjan, h. iv, 135/20. Starea bună a sa de negoţ e izvorul de căpetenie a bogăţiei sale. gt (1839), 15717. Învoiala de negoţ cu Polonia ajungînd la sfîrşit, ne-am folosit de aceasta, delavrancea, o. ii, 138. + Tranzacţie comercială; tîrg, învoială. Cirid au fost la datul banilor, n-au avut să ni-i dea, deci 1935 NEGOŢA — 237 — NEGRAIE noi ne-am lăsat de negoţul dumisale (a. 1704). URICARIUL, XXI, 155, cf. GHEREA, ST. CR. II, 89. Rar prilej ca acesta să faci negoţuri bune. vornic, p. 159. Hai să batem mina, adică să facem negoţul, dr. v, 86. 3. (învechit şi popular; concretizat) Marfă (4). Trec neguţători den ţara noastră cu dobitoace şi cu alte negoaţe (a. 1604). rosetti, b. 77, cf. 75, moxa, 400/3. Au fost cumpărînd negoţ de carile le era de treabă, herodot (1645), 3. Oricine ... nu va plăti vama cea domnească ... să cade să piardză tot negoţul, prav. 46, cf. 47, 48, 342. Corăbii multe cu de tot negoţul, fl. d. (1680), 51r/9. Pe acea apă vin şi ies negoaţe in multe părţi. ib. 59r/12. îmbla prin ţeri şi pre la prinţi de-şi vindea negoţul, şincai, hr. iii, 8/27, cf. grecu, p. 410. Pre mulţi corăbiiari împreună cu corăbiile şi cu negoaţele sale i-au prăpădit. maior, p. 110/10. Diregîndu-se împreunarea acestor mari riuri, transportul negoţului... ar ave cale dreaptă pe apă. ar (1829), 632/25. Tîrgurile erau slabe şi negoţul se vindea fără preţ. popovici-bănăţeanu, v. m. 105, cf. 113. Neguţitorul vinde negoţ, h xviii 144. Şi negoaţele mai mice Le-am luat toate In caice . .. Alune şi nuci Turtişoare dulci, marian, nu. 334. Un vînt volvurat, Naiele a-nturnat, Negoaţele a înecat. sevastos, n. 137, cf. 132, reteganul, p. iii, 20. Cînd l-o vădzt negustorii în tîrg, Dughenili dişchide, Negoaţîli întinde, arh. folk. iv, 121, cf. ii, 130. Să-n iei nişte negoţă. alr ii 3 645/235. Am mai venit cu negoţ la oraş. mat, dialect, i, 82. + (Prin Transilv. şi Maram.) Bunăstare; avere, bogăţie. Cf. reteganul, ch. 116. Şi în casă nu-i negoţ, Cît ar duce-un pui în clonţ. bIrlea, c. p. 119. I sărăman, n-are negoaţă. alr i 1 590/270, cf. 1 590/268. 4. (Regional) Numele unui joc de copii (Copăcel-Făgăraş). h xvii 39. — Pl.: (rar) negoţuri şi (învechit şi popular) negoaţe. — Şi: (învechit) negoţiu (lb, pontbriant, d., costinescu), (regional) neguţ (pl. neguţuri, alr i 1 590/24, 30, 77) s. n. — Lat. negotium. NEGOŢĂ vb. I v. neguţa. NEGOŢĂRE s. f. v. neguţare. NEGOŢĂTOREĂSĂ s. f. v. negustoreasă. NEGOŢĂTORfiSC, -EĂSCĂ adj. v. negustoresc. NEGOŢĂTORl vb. IV v. negustori. NEGOŢĂTORÎME s. f. v. negustorime. NEGOŢĂl'ORIU s. m. v. negustor. NEGOŢETORl vb. IV v. negustori. NEGOŢETORÎE s. f. v. negustorie. NEGOŢÎ vb. IV v. neguţa. NEGOŢI vb. I v. negocia. NEGOŢIĂBIL, -Ă adj. v. negociabil. NEGOŢIABILITĂTE s. f. v. negociabilitate. NEGOŢIĂL, -Ă adj. v. négociai. NEGOŢIĂLE adj. v. négociai. NEGOŢIĂNT, -Ă s. m. şi f. v. négociant. NEGOŢIĂRE s. f. v. negociere. NEGOŢIATÎÎR, -OÂRE s. m. şi f. v. negociator. negoţiatOriu, -Orie s. m. şi f. v. negociator. NEGOŢIĂŢEG s. f. v. negociaţie. NEGOŢIAŢICNE s. f. v. negociaţie. NEGOŢIĂRE s. f. v. negociere. NEGOŢITOR s. m. v. negustor. NEGOŢITORÎSC, -EĂSCĂ adj. v. negustoresc. NEGOŢITOR! vb. IV v. negustori. NEGOŢITORÎE s. f. v. negustorie. NEGOŢIU s. n. v. negoţ. NEGOŢÎTĂT0RI s. m. v. negustor. NEGRĂICĂ s. f. (Regional) Numele unei specii de ciocănitoare ; (regional) chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, suşcă, ţipătoare, cio-cănitoare-de-munte, ciocănitoare-neagră, ghio-noaie-neagră, ghioroi-negru, horoi-de-brad, îm-păratul-pădurii, vîrdare-neagră (Dryocopus mar-tius) (Sviniţa-Orşova). Cf. băcescu, păs. 115. - Pl. : ? — Neagră (v. negru) + suf. -aică. NEGRAIE adj. (învechit) Neagră (v. negru 9). Valea negraie (a. 1556). cuv. d. bătr. i, 244/17. + (Substantivat) Persoană negricioasă. Melanthia să tîlcuiaşte negraie, femeaie neagră. dosoftei, V. s. decembrie 235r/33. - Pl. : ? — Neagră (v. negru) + suf. -aie. 1965 NEGRAR — 238 — NEGREALĂ NEGRAR s. m. (Regional) 1. Specie de guvizi, de culoare aproape neagră (1) (Gobius melanostomus) (Mamaia), băcescu, p. 39, cf. 112. 2. Cioban care are oi negre (1); ţăran care posedă oi negre. Cf. scl 1963, 22. 3. „Orăşean îmbrăcat în haine civile“ (Rîm-nicu Vîlcea). lexic reg. 83. — PI.: negrari. — Negru + suf. -ar. NEGRĂTIC, -Ă adj. (Învechit, rar; despre oameni) Negricios. Cei din Araviia, negratici cu începătură de barbe (a. 1805). grecu, p. 231. — PI.: negratici, -ce. — Negru + suf. -atic. NEGRĂIT, -Ă adj. 1. Care nu poate fi spus, exprimat, descris (atît e de mare, de intens, de frumos, de bun etc.), nespus (2), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. extraordinar, excepţional, nemaipomenit. Bucu-raţi-vă cu bucurie negrăită şi slăvită, cod. vor. 140/24. îmbrăcat cu lumină neatinsă şi cu slavă negrăită, varlaam, c. 377. Au scris vedeniia cea plină de taine negrăite (a. 1775). gcr ii, 106/19. Veselia cea negrăită, mineiul (1776), 6r2/20. Acea slavă şi lumină a negrăitelor bunătăţi. varlaam-ioasaf, 32r/13, cf. lb. Nu înceta de a arăta către mine negrăita ta bunătate, marcovici, d. 5/14, cf. 162/9. Atîtea minuni negrăite. gorjan, h. i, 150/20, cf. 3/35, iv, 155/13, polizu, pontbriant, d., lm. E de o frumuseţă negrăită drumul acesta pină sus la Polatiştea. vlahuţă, 0. A. II, 133, cf. DDRF, RARCIANU, ALEXI, W. în clipa durerii negrăite Voi pune-n mintea voastră lumina ce nu piere, petică, o. 192, cf. 77. O frumuseţe albastră, negrăită, se lăsa din stele pe pămint. galaction, o. 66, cf. 321. Primăvara asta timpurie, după semnele ei, ti umplea inima de nişte doruri negrăite, v. rom. noiembrie 1953, 162. <£> (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) O, lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce, Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce, eminescu, o. i, 179, cf. vlahuţă, p. 47, coşbuc, p. i, 264. Eram copil şi-n mintea mea poveştile erau însufleţite de o viaţă negrăit de dulce, petică, o. 277, cf. şăi-neanu, d. u. Niciodată o zăpadă n-a fost atît de albă. Atît de negrăit de albă. Părea albastrâ-verzuie. tribuna, 1961, nr. 216, 5/1. 2. (învechit, rar; despre copiii mici) Care nu poate (încă) vorbi. Prunc negrăit, mineiul (1776), 53n/35. <> (In credinţe populare) Apă negrăită = apă adusă de la izvor sau de la fîntînă de către cineva care în tot timpul acestei acţiuni nu vorbeşte; (regional) apă mută. Se descîntă cu o creangă de busuioc cu apă neîncepută şi negrăită, i. cr. ii, 186. 3. (învechit, rar; despre oameni) Care nu se înţelege, nu ajunge la un consens cu altul. Şi urii credea grăitelor de Pavelu, iară alţii nu credea. Negrăiţi (fără să se înţeleagă b 1938) era urulu cătră alaltu, duseră-se. cod. vor. 104/11. 4. (învechit, rar) De care nu se ţine socoteală, care nu se ia în consideraţie. Zilele ceale mai denainte negrăite (nu se mai pun la număr b 1938) vor fi pentru că s-au pîngărit capul rugii lui. biblia (1688), 982/32. --P1.: negrăiţi, -te. — Pref. ne- + grăit. NEGREALĂ s. f. 1. însuşirea de a fi de culoare neagră (v. negru 1); culoare neagră, negru (2), negreaţă (1), (rar) negri m e. Eu voi arăta corbului negreala, moxa, 380/9, cf. anon. car., lb, polizu. Razele lunei se răsfrîngeau . . . răspîndind pe cer şi pe rîu o dulce lumină ce se îngînă cu negreala malurilor depărtate, odobescu, s. i, 142. 2. Materie colorantă de culoare neagră, vopsea neagră; negru (3), (rar) negreaţă (3). Intr-o specie de negreală au înnegrit o dată. marian, ch. 44. Negreala pentru boit negru. pamfile-lupescu, crom. 136. Băga faţa La nălbeală . . . , Sprîncenele La negreală Şi de horă se gătea, teodorescu, p. p. 88. Un fel de căneală, de negreală, de negreşte pielea, alr ii/i mn 112, 2 833/812, cf. alr ii 3 409/130, 762, 886. + S p e c. Material lichid folosit pentru spoirea suprafeţelor active ale formelor de turnătorie. Cf. dl, dm. 3. (învechit şi popular) Cerneală. Comisia epitropicească de aici va lua.. . pentru alte cheltuieli, precum hărtie şi negreală, zecimea din anualele orfaniceşti venituri (a. 1817). uri-cariul, v, 28/22. îndată am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat, negruzzi, s. i, 7. Mi-oferiră masa lor, hîrtie şi negreală. f (1869), 368. însemnat cu negreală foarte albie şi aproape necitibil. sbiera, f. s. 76. Sau negreala s-o gătat, Ori pe mine m-ai uitat? jarnik-bîrseanu, d. 142, cf. alr sn iv h 920. 4. (Munt.) Funingine. Intră cu mîinile mînjite de negreală şi pârul vîlvoi, cu ilicul ars. pr. dram. 268. Luam cu degetul negreală de pe gura cuptorului şi ne zugrăveam mustăţi, vlahuţă, o. a. ii, 86, cf. alr. i 683/980. 5. (Regional; la pl.) îmbrăcăminte de doliu. în Macedonia văduvele poartă toată viaţa lor negrele, marian, î. 404. 6. (Prin Mold.) Murdărie (1). Cămaşa ca să reziste „la negrialîu, să nu se murdărească uşor, „sî-ncătrăneşti cu omag şî cu stirigoaiu. diaconu, p. 18. + (La pl.) Rufe murdare (de dat la spălat); (regional) negreaţă (4), negre (v. negru 8), negritură (2). Du prosopul la lada cu negrele. Com. din piatra neamţ. 7. (Regional)' Cearcăn la ochi (Negreşti-Baia Mare), alr ii/i h 13/346. Are negreală supt ochi. ib. 1969 NEGREANGA — 239 — NEGREŞIT 8. F i g. întunecime, întuneric; obscuritate. Cf. tdrg. Sălciile de pe maluri păreau nişte monştri in negreala deasă, dunăreanu, ch. 115. — Pl.: negreli şi (regional) negrele. — Negru -f suf. -eală. Cf. negri. NEGREĂNCA s. f. art. Numele unui dans popular, „horă urmată de sîrbă“. vabone, d. 119. — De la negru. NEGREAŢĂ s. f. 1. Negreală (1). Mulţime de logoşi preste samă de negri şi nu le era negreala tot de un fealiu. dosoftei, v. s. octombrie 45v/31. Negreala cea amestecată cu galben (a. 1773). gcr ii, 91/31. Zulnia . . . naltă ca crinul, Cu ochii muri de negreaţă, conachi, p. 82. Dacă. . . negreala trupului iţi vine dintr-o pricină pe care n-o ştii, scaldă-te in scăldătoare de românită. pamfile, b. 50. Nici corbul negreaţa, nici pardosul pestriciunea a-şi muta poate, cantemir, ist. 105. Corbul in zadar se spală, că negreaţa nu ş-o pierde. zanne, p. i, 438. 2. Fiinţă, obiect, pată de culoare neagră (v. negru 1). [Satana] dintru atîta lumină ce avea s-au făcut decit toate negreţele . . . mai negru şi mai întunecai, antim, p. 78/15, cf. lm. Pârul. . . Punea negreţi Albastre pe straniul obraz, macedonski, o. i, 214. Din pajişte a ieşit 0 negreaţă a pămîntului — un lungan gol pină la mijloc, sadoveanu, o. xiii, 878. Neagră ca toate negreţurile din lume la un loc. în bul. fil. v, 25, cf. n n 259, graiul, i, 86. + (Regional) Cavitate pe care o prezintă dinţii calului pînă la vîrsta de şase ani; (regional) muscă (II 3), mursă2 (1), mişină (4). 3. (Rar) Negreală (2). După ce au scurs negreaţa dintr-însa, pun negreaţa sau negreala aceasta într-o covată, marian, ch. 43. 4. (Regional; la pl.) Rufe murdare (de dat la spălat); (regional) negrele (v. negreală 6), negre (v. negru 8). V. negritură (2). (Cristeşti-Botoşani). alr sn iv h 1 153/414. 5. (Bot.; regional) Neghină (Agrostemma githago) (Săcuieu-Cluj). alr i 1 936/290. 6. (Med.; regional) Amauroză. M-am spălat de negreaţă, Şi m-am spălat de orbălţâtură, de roşeaţă. păsculescu, l. p. 134, cf. 143. 7. F i g. (Regional) întunecime, întuneric; obscuritate.. V. negură. Pe şesul neted, vezi în faţa ta parcă un alt cer, un fel de negreaţă întinsă... şi nenumărate lumini risipite. slavici, o. ii, 90. I-o negreaţ-afară, alr i 1 267/590. Ce negreaţă mare se vede. alr ii 3 409/682, cf. 3 409/514, 537, 551, 574, 791. — Pl.: negreţi şi (rar) negreţe, negreţuri. — Lat. nigritia sau negru -f suf. -eală. NE GREBLAT, -Ă adj. Negativ al lui greblat. Cf. JARNlK-BÎRSEANU, D. 426. + F i g. (Regional; despre oameni) Grosolan, necioplit (2) (Petreştii de Jos-Turda). alr ii 3 668/250. — Pl. : negreblaţi, -te. — Pref. ne- + greblat. NEGRECÎU, -ÎE adj. v. negriciu. NEGRESĂ s. f. Femeie de rasă neagră (v. negru 1). Ţin nişte netrebnice libovnice, şi mai adesăori negrese, ist. am. 70v/14, cf. costinescu. O negresă întovărăşită de un domn scurt şi gras. c. petrescu, î. i, 12. In zăpada albiturilor o pată neagră — capul micii negrese cit o nucă de cocos, bart, e. 383, cf. v. rom. aprilie 1954, 62. — Pl. : negrese. — Din fr. négresse. NEGREŞIT, -Ă adj., adv. 1. Adj. (învechit şi popular) Negativ al lui greşit; care nu greşeşte, nevinovat (1) ; care nu se înşală ; care nu poate greşi, infailibil; sigur, cert. Nici o cetate veche să nu strici, fiind negreşită, herodot (1645), 64. Îngerii sintu negreşiţi, încă se vor cutremura de frica giude-lului (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 457/15. Precum mi să pare, negreşiţi sintem. cantemir, hr. 482. Incredinţînm-nepnn negreşita sa gură ... că el ştie ceea ce ne trebuieşte (a. 1774). uricariul, i, 173, cf. mineiol (1776), 142r2/17. li recunoşteam pe toţi; mi-i destăinuia o ştiinţă superioară şi negreşilă. galaction, o. 243. Fiul de la născut Pînă la căsătorit Nu-i înaintea părintelui negreşit, marian, nu. 577. + (învechit, rar) Exact, precis, fără rest. Cit exact (negreşit}. HELIADE, ap. URSU, T. Ş. 201. 2. Adv. Fără îndoială, desigur, sigur; p. e x t. neapărat (4), (rar)necesarmente, (învechit şi regional) nesmintit (3). Acest Triod l-am cumpărat cu popa Stănilă Cîrjă, cu banii mii, negreşit (a. 1773). iorga, s. d. xiii, 206. Au alergat spre partea spaniolilor, negreşit pentru a-i sili să nu facă nici un râu peruvie-nilor. ist. am. 31r/8, cf. 35v/16, 65v/7. Ceale următoare zicem acealea care negreşit urmează din vreun lucru şi dintr-acela ca dintr-o rădăcină odrăslesc. molnar, ret. 75/22. De nu era doamna Maria, negreşit aş fi murit de foame, kotzebue, u. 10v/14. Vor purta de grijă a se da îndată şi negreşit (a. 1822). uricariul, xi, 354. Cînd 6m fi chemaţi de stâpînire, ca să ne orinduiascâ în slujbele ţării, negreşit vom vorbi pentru norod. golescu, 1. 94. Omor negreşit voieşte c-un jurâ-mînt necoprins Să m-apropie mai tare d-al meu stăpîn neînvins, hel'iade, o. i, 427. Negreşit că n-ar voi să-şi primejduiască viaţa, marcovici, d. 145/9, cf. id. c. 108/4. Negreşit vor să mă pedepsească pentru această mare greşeală, drăghici, r. 15/4, cf. 159/2. Găsi nişte tăbliţi... negreşit că Olga le pierduse, negruzzi, s. i, 45, cf. 19, 46, 51. Să i-o dai negreşit, filimon, o. i, 127. Dumneaei e negreşit domnişoara Lina? alecsandrî, t. 873.' Sînt negreşit o mulţime de specii, odobescu, 1976 NEGREŢ — 240 — NEGRIJI s. iii, 64, cf. 42, 61. Ministrul l-a primit foarte bine şi i-a spus că a doua zi... să ia parte negreşit la concurs, caragiale, o. ii, 70. Sint mulţi oameni ca mine şi ca tata? Şi o să trăim cu dînşii? Negreşit, îi răspunse calul, ispirescu, l. 148, cf. 83. Negreşit, Nicuşor nu e primit în curtea lui conu Mişu. brătescu-voineşti, î. 14. Peste două zile trebuia să plece negreşit la post. bassa-rabescu, v. 14. Maşina e gata? Fiindcă trebuie negreşit să plec. rebreanu, r. ii, 121, cf. i, 19, 43, 189. Are să-i spuie oarece, negreşit, are să-i dea o povaţâ. arghezi, p. t. 60, cf. id. v. 40. Era negreşit ceva atît de îngrijit în prospeţimea ei... că rămase covîrşit de încîntare. vornic, p. 49, cf. 41. Dacă nu- va şti să răspunză cu gura... urma negreşit să răspunză cu capul său. pop., ap. gcr ii, 366. Negreşit şi foarte cu grabă să meargă îndărăt, bota, p. 83. Să vii negreşit mîine pînă la mine. alr ii 3 125/791, cf. 3 125/29, 36, 414, 514, 531, 537, 551, 784, 833, 836, 872, mat. dialect, i, 213. — Pl.: (1) negreşiţi, -te. — Pref. ne- + greşit. NEGRfÎŢ, -EĂŢĂ adj. (Regional) Negricios. Cf. marian, ch. 51. — Pl.: negreţi, -eţe. — Negru + suf. -eţ. NEGRI vb. IV = înnegri. 1. Tranz., refl. şi intranz. (învechit şi popular) A face să devină sau a deveni negru (1) ori negricios; p. restr. a (se) acoperi (de nori); a (se) bronza. Apa deîn ceriu... înălbeaşte şi negreaşte. coresi, ap. hem 1023. Seară fiind, grăiţi: senin e, negreaşte-se ceriul, tetraev. (1574), 227. Vînturile m-au negrit, cantemir, ist. 262, cf. anon. car. Norii ce negresc văzduhul, antim, p. 44. Funingina negreşte cînd te atingi de ea. negruzzi, s. ii, 221. Mă negrii ca cerneala, reteganul, tr. 148. + T r a n z. şi refl. A (se) murdări. Cămeşui-ca-ţi s-a negri, La mămuca s-o trimeţi. marian, î. 127. 2. T r a n z. F i g. ( învechit) A denigra, a ponegri, a defăima. Cf. anon. car. Au negrit pe Antonie Vodă că nu e harnic de a domni, şincai, hr. iii, 106/27. — Prez. ind.: negresc. — V. negru. NEGRICIOS, -OÂSĂ adj. De o culoare care se apropie de negru (1), care bate în negru, n e-grişor (1); (despre oameni) cu pielea, părul, ochii de culoare închisă, brunet, oacheş, (învechit, rar) negratic, (regional) n e g r o s; (despre părţi ale corpului) de culoare închisă, aproape neagră; (popular) negriu, negruş (1), (regional) negriciu, negreţ, negroi, negrui. Cf. lb, polizu, pontbriant, d. Graurii... cu penele negricioase şi presărate cu pete albe sau sure. odobescu, s. iii, 31, cf. marian, ch. 51, alexi, w., tdrg. Vine de peste deal de la Mănăsti-reni un român mărunţel şi negricios, sadoveanu, o. vii, 290. Postelnicul vîrî cartea la brîu şi lovi din palmele lui negricioase, mici şi subţiri. camil petrescu, o. i, 29. Era un bărbat negricios, cu ochi rotunzi, id. ib. iii, 160. Faţa negricioasă i se făcuse aproape pămîntie. v. rom. septembrie 1953,10. Domnul Filip, directorul.. . era negricios, bondoc şi foarte gras. pas, z. i, 283. Noră frumoasă, Nu ca mine, negricioasă. reteganul, tr. 142. Ochi holbaţi şi negricioşi. şez. iv, 18. De-ar fi cît de negricioasă, Ea se ţine că-i frumoasă, bud, p. p. 56. + (Substantivat) Persoană mînjită, murdărită, acoperită de praf, de funingine etc. Se bălăbănea acum în mijlocul negricioşilor, care de bună seamă că erau de meserie fierari şi turnători, pas, l. i, 256. — Pl. : negricioşi, -oase. — Negru + suf. -icios. NEGRICÎU, -IE adj. (Prin Transilv.) Negricios. Cf. LM, DR. IX, 419. alr ii 3 403/95. — Pl.: negricii. — Şi: negreciu, -ie adj. lm. — De la negricios, cu schimbare de suf. NEGRICIÜNE s. f. (Rar) însuşirea de a fi negru (Dî culoare neagră; p. ext. loc, spaţiu etc. întunecos, întunecime. Cf. costinescu. Numai niţică gimnastică şi ieşim curînd din negriciunea asta. ap. tdrg. Dealurile mai joase sînt presărate cu vii, dar mai în sus se strînge negriciunea unor adevărate păduri. călinescu, i. c. 62, cf. id. s. 718. — Negru + suf. -iciune. NEGRÎJĂ s. f. (învechit) Negativ al lui grijă; lipsă de grijă, neglijenţă. AfUnd vina slujitorilor, căci adecă pentru negrija lor au fost trecut goţii în Misia... , pre toţi i-au scos din slujitorie. cantemir, hr. 207. Corabia... fu sfărîmată prin spargerea cazanului... Pricina nenorocirii au fost negrija care este de obşte la americani, cînd călătoresc, gt (1838), 522/38. La negrija administraţiunei militare mai venise şi altă fatalitate, bariţiu, p. a. ii, 505, cf. dm. — Pref. ne- + grijă (după lat. incuria). NE GRIJI vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A neglija. Nu negriji a mai invita pe Elisabeta de a rămîne statornică în refuzul ei. asachi, s. l. ii, 90. Hotărîrea de a nu negriji mai mult pe vecina sa. i. negruzzi, s. iii, 24. O fată care îşi negrijeşte corpul..., îmblă nespălată, marian, o. ii, 39, cf. dm. <£> Refl. pas. Se negrijeşte... graiul românesc prin puţinele şcoli primare, sbiera, f. s. 146. — Prez. ind. : negrijesc. — Pref. ne- -f griji (după fr. négliger). Cf. neîngriji. 1982 NEGRIJINŢĂ — 241 — NEGRI TURĂ NEGRIJÎNŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui g r i j i n t ă ; neglijentă. Cf. puşcariu, l. r. i, 379. — Pref. ne- + grijinţă (după fr. négligence). NEGRIJÎRE s. f. (învechit) Faptul de a n e g r i j i; neglijare. Scriitorii jurnalelor . .. vor putea afla o scuză pentru negrijirea formei. MAIORESCU, CR. I, 205, cf. DM. — V. negriji. NEGRIJÎT, -Ă adj. Negativ al lui g r i j i t. 1. (învechit) Care este neglijat. Nici o ramură a instrucţiunii publice nu era mai negrijită şi chiar dispreţuită decit era pedagogia. BARIŢIU, P. A. ii, 635. 2. (Prin Mold.) Care nu este rînduit, curăţit, dereticat. Clnd te muţi dintr-o casă-n alta să n-o laşi nemăturată şi negrijită. şez. i, 127. 3. (Popular; de obicei în legătură cu verbul „a muri“) Care nu a fost împărtăşit, cuminecat. El murise... Ba încă negrijit şi nespovedit. filimon, o. i, 293. Să moară aşa negrijită. n. rev. r. i, nr. 1, 42. Cui era sortit să moară, murea negrijit. stancu, r. a. iii, 10. Luminare n-apuca, Negrijit sufletu-şi da. teodorescu, p. p. 530. Rău-i... de cel ce moare negrijit. şez. iii, 115. 4. (învechit) Care nu este dotat, pregătit de luptă. Iaste foarte negrijită cetatea noastră Damascul. . . , deci să trimiţi oaste multă. dosoftei, v. s. decembrie 194r/l. Pînă începusă a să ingloti turcii, sta oarece bine şi bieţii moldoveni, măcar că era oaste de strînsură, negrijiţi şi fără arme. neculce, l. 236. — PI. : negrijiţi, -te. — Pref. ne- + grijit. NEGRIJIT OR, -OARE adj. (învechit) Neglijent (1). Ajunse a fi cel mai... negrijitor subprefect, negruzzi, s. i, 111, cf. dm. — Pl. : negrijitori, -oare. — Negriji -f- suf. -tor. NEGRIJUÎRE s. f. (învechit, rar) Neglijenţă. Poate zice neştine că să află şi aici letopiseţe, ci răspunsul îi iaste gata, că acela ce l-au făcut, den neştiinţă să vede să-l fie scris, sau den negrijuire. c. cantacuzino, cm i, 5. — De la griji. NEGRILlCĂ s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui, cu fructul o capsulă conţinînd numeroase seminţe negre, folosite drept condiment; cer-nuşcă, negroaică, negruşcă (2), chimen-negru, chimion-negru (Nigella sativa). Cf. lm, ddrf, BRAND ZA, . FL. 518, BARCIANU, TDRG, PANŢU, PL., DM. — PI. : negrilici. — De la negru. NEGRÎME s. f. (Rar) Negreală (1). Cu îndrăzneala. . . carea la lumina negrimei tale [a corbului] neapărat am, mă rog. cantemir, ist. 280, cf. lb, polizu, costinescu, marian, CH. 52, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Corbul puii albi îi scoate, iară firea în negrimea lor îi întoarce, se spune pentru a arăta că adevărata fire a omului iese întotdeauna la lumină. Cf. ZANNE, P. I, 436. — Negru + suf. -ime. NEGRlNĂ s. f. v. neghină. NEGRIOR, -OARĂ adj. (Popular) Negrişor (1). Cîrciumăriţă .. . Negrioară La cosiţă. teodorescu, p. p. 557. — Pronunţat: -gri-or. — PI.: negriori, -oare. — Negru -f- suf. -ior. NEGRÎŞE s. f. pl. (Regional) Oi de culoare neagră (1) (Cărpinet-Vaşcău). chest. v 75/16. — Negru + suf. -iş. NEGRIŞdR, -OĂRĂ adj., s. m. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui negru (i); care bate în negru, cam negru, negricios; negruţ (1), (popular) negrior, (rar) negruşor. Cf. anon. CAR., POLIZU, COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W., tdrg, dm. Iată, veniră rîndunele Negrişoare, frumuşele, pop., ap. gcb ii, 327. Ochii tăi cei negrişori Umplu-mi trupul de fiori. jarnIk-bîrseanu, d. 31. Ia gîciţi de cin’ mi-i dor? ... De-un flăcău cam negrişor. id. ib. 32, cf. 59. Ochii-s negri, negrişori. şez. iii, 19. Avu mama doi feciori Cu ochii cam negrişori. hodoş, p. p. 205. <£> (Substantivat) Cîndu-i mirla mai beteagă, Vine cucul ş-o întreabă; Rău ţi-i ţie, surioară, Rău ţi-i ţie, negrişoară? jarnîk-bIrseanu, d. 206. 2. S. m. pl. (Prin nordul Munt.) Numele unor bureţi comestibili, neidentificaţi mai îndeaproape, care cresc mai ales toamna, pe copacii căzuţi. Cf. hem 757. — Pl.: negrişori, -oare. — Negru + suf. -işor. NEGRITEĂN, -Ă s. m. şi f. (Rar) Om de rasă neagră. V. negru (4). Cf. şăineanu, d. u., graur, e. 120. — Pl.: negriteni, -e. — Cf. rus. HerpHTSHKa. NEGRIT(5R, -OĂRE adj. (învechit) Care înnegreşte. + F i g. (Substantivat) Defăimător, denigrator. Cf. anon. car. — Pl.: negritori, -oare. — Negri + suf. -tor. NEGRITtJRĂ s. f. I. înnegrire; (concretizat) material care se foloseşte la vopsit în negru (2). în etajul de jos erau atelierele de talpă, 1996 NEGRIU — 242 - NEGRU in al doilea, atelierul de negrilură şi sus, uscă-toarea. ardeleanu, d. 101, cf. dl. 2. (Regional) Rufă murdară (de dat la spălat). V. negreală (6), negreaţă (4), negru (8). Corn. marian, cf. mat. folk. 1556, lexic reg. 114. 3. (Prin nord-estul Olt.; cu sens colectiv) Struguri negri (1). ciauşanu, gl. — Pl.: negrituri. — Negru + suf. -itură. NEGRÎU, -lE adj. (Popular) Negricios. Cf. lh. Au răvărsat mulţime de apă şi un feliu de arină (năsip) negrie, ar (1829), ll2/46, cf. PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg, pascu, s. 221, dm. Potca cu ochi verzii, Potca cu ochi negrii, teodorescu, p. p. 387. Pîn'ce-s, bade, cam negrie, Casa voastră nu-mi trebuie, reteganul, tr. 142. De cind bădiţa s-a dus, Cirpă roşă n-am mai pus, 'Numai neagră şi negrie, bibicescu, p. p. 45, cf. chest. v 158/98. Şopîrlă (verde-negrie) pe la pîncete. alr i 1 179/552, cf. alr sn i mn h 240, a iii 7, v 15. — Pl.: negrii. — Negru + suf. -iu. NEGllOĂICĂ s. f. (Bot.) Negrilică (Nigella sativa). PANŢU, PL. — Pl.: negroaice. — Negru + suf. -oaică. NEGROI, -OĂIE adj. (Transilv.) Negricios. Cf. lm, vaida, densusianu, ţ. h. 326. Murgă cam negrpie. alr i 1 491/335, cf. alr ii 3 403/316, alrm sn i h 177, 178. — Pl.: negroi, -oaie. — Negru + suf. -oi. NEGROID, -Ă s. m. şi f. (La m. pl.) Una dintre rasele umane, care prezintă caractere asemănătoare cu cele ale rasei negre; (şi la sg.) persoană care face parte din această rasă umană. Cf. dl, dm, der. <)• (Adjectival) Rasa negroidă. — Pl.: negroizi, -de. — Din fr. negroide. NEGRtfS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Negricios (Ciceu Giurgeşti-Dej). alr i/i mn h 26/266. Femeile negroasă. ib. — Pl.: negroşi, -oase. — Negru + suf. -os. NEGROŞTIORÎT adj. (Regional; în sintagma) Caş negroştiorit = caş care se face din cel dinţii lapte muls de la oi (Mădei-Piatra Neamţ). chest. v 91/45. — De la groscior. NfiGRU, NEAGRĂ adj., subst. 1. Adj. (Despre obiecte, părţi ale unor fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui, a penelor corbului; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului; păcuriu, (regional) muriu. Procoveţ de Zarba, impregiur cu orşinicu negru (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 202/21. Pămîntul cel negru şi întunecat (ante a. 1633). gcr i, 82/20. Află-să şi stînci negre de piatră, ureche, l. 116. Văzu . . . şoarici, unul era albu, şi altul negru (a. 1654). gcr i, 165/28. Cel rîmlean pre un cal negru. m. costin, ap. gcr i, 200/18, cf. anon. car., lex. mars. 230. Intr-un cuib cîte şasă oao, unul negru, altul albu (a. 1784). gcr ii, 136/36. Eram pe-un cal aprig care-ntrecea vîntul; Negrele lui coame atingeau pămîntul. alecsandri, p. i, 189, cf. bolintineanu, o. 33, 41, 329. Vede Eufratul... Şi corăbiile negre legănîndu-se pe rîuri. eminescu, o. i, 144. Un flăcău cu negre plete, coşbuc, b. 199. M-am uitat spre geam. Cîţiva pomi priveau posomoriţi şi negri la mine. f (1903), 8. Pune jos oleacă albele cofiţe, Scutură de rouă negrele-i cosiţe, iosif, v. 77. Acum pentru înţîia oară vedea ce ochi negri, catifelaţi şi dulci avea. brătescu-voineşti, 1. 11. Un colţun negru de lină vrîstat cu roş. hogaş, dr. i, 1, cf. 7. Ar fi uşor să redau toată culoarea neagră a tabloului. ibrăileanu, sp. cr. 77. Ici-colo coperi-şele caselor se ridicau negre, posomorite, rebreanu, nuv. 230. O fată cu şal negru în cerdacul nins. bacovia, o. 92, cf. 70. Din căsuţa lui de humă A ieşit un greieruş, Negru, mic, muiat în tuş. topírceanu, b. 54, cf. 70, 86. Foile de hîrtie au mers sub muşamaua neagră, c. petrescu, î. ii, 32. Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti. arghezi, f. 19. De balconul Teatrului zării spînzurînd, ca o bucată de noapte, drapelul negru. id. t. c. 21. Pieliţa [cireşii] este întinsă, fină, lucioasă, de culoare roşie-închisă, aproape neagră la maturitate, bordeianu, v. 312. Purta o pălărie neagră, mare, cu marginile late şi tari. v. rom. august 1954, 20. Pînă în anii din urmă poziţia stratigrafică a şisturilor negre n-a putut fi precizată, oncescu, g. 158. Corpurile de culoare neagră reţin toate radiaţiile solare, agrotehnica, ii, 80, cf. i, 182. I se arătase răposata maică-sa în rochie neagră, galan, b. ii, 73. Pe ţărm. . . se mai ghiceau nişte lotci negre, trase pe nisip. tudoran, p. 35, cf. 75. Copacul negru . . . îşi răsfăţa scheletul deşirat peste buruienişul dimprejur. deşliu, G. 41, cf. 45. Părul negru, bogat, îi cădea pe frunte, t. popovici, se. 42, cf. 8. Straturi negre, nevăzute de a soarelui privire, Să-şi răstoarne sub brăzdare chezăşia de belşug. labiş, p. 59, cf. 39. Pentru reacţiile în care se formează precipitate albe sau de culoare deschisă, se utilizează plăci cu email negru. chim. an. caut. 82, cf. 228. Teras ámentele negre, umede, luceau uşor. barbu, ş. n. 10. Pete galbene, roşii, negre, se învîrtesc ameţitor, il ianuarie 1962, 12. Doi ochi ca la dumneata, Zău că nu mai pot afla, Aşa negri, frumuşei, jarnîk-bîrseanu, d. 37, cf. 73, 130, 232. Mîndra-mi rupse inimci, Ea 2003 NEGRU — 243 — NEGRU mi-o rupse, ea mi-o leagă C-un fir de mătase neagră, hodoş, p. p. 86. Face-te-ai neagră cerneală, şez. i, 173, cf. iii, 155. Cit cu ochii cuprindea, Brazdă neagră răsturna. mat. folk. 1 489, cf. 1259, alr i 30/337, 31/90, 1 234/926. Aluniţele negre, dar podoaba muierilor, se spune pentru a arăta că şi un cusur poate fi uneori util. Cf. zanne, p. ii, 1. în pămîntul negru se face pita albă. id. ib. iv, 82. Rîde vîrşa de baltă şi dracul de porumbele negre sau dracul rîde de porumbe negre şi pe sine nu se vede, se spune despre o persoană care rîde de defectele sau de greşelile altora şi nu le vede pe ale sale. Cf. id. ib. 684, vi, 557. Am o coteicuţă neagră, Tot cîmpul aleargă Şi tot urdă face (Coasa care coseşte), sbiera, p. 320. Şimileagă leagă, Limba ţi se leagă C-un fir de mătase neagră (Piperul), id. ib. 321. Am o mănăstire verde cu călugări negri în ea [Pepenele cu sîm-burii din el], id. ib. Cîmpul alb, oile negre. Cine le paşte le cunoaşte (Cartea), id. ib. 322, cf. pascu, c. 122. <£> (Regional; într-o imprecaţie) Călca-te-ar vaca neagră ! (= călca-te-ar trenul!). (Urmat de determinări nume de culori care precizează nuanţa sau care formează împreună cu „negru“ nume de culori compuse) Nouri negri-vineţi. eminescu, n. 37. Cîntăreţul se făcu negru-verde. delavrancea, v. v. 24. Blana mistreţului e formată din peri tari şi aspri, pe spinare are o coamă... de culoare neagră-cenuşie. stoica, vIn. 90. <£> (în denumirea unor toponimice compuse) Biruia pînă la Marea Neagră, biblia (1688), [prefaţă] 7/28. Ne aflam în parchetele de pe Cracăul Negru, hogaş, dr. i, 9. <$> Rasă neagră = rasă de oameni cu pielea brună închisă, părul creţ şi buzele groase, originară din Africa. Piine neagră = pîine preparată din făină integrală de grîu, secară etc. Cf. costinescu, ddrf. Ei mîncau acasă, la mătuşa lui care l-a crescut, numai pîine neagră, c. petrescu, c. v. 120. Urmînd aşa, cu pîne neagră din grîu măcinat la moara de apă şi necunoscînd nici medicamente, nici zahar — eu m-am simţit totdeauna bine. sadoveanu, o. ix, 451. în seara aceea ni s-a dat pîine cazonă, neagră şi caldă. t. popovici, se. 276. Pâmînt negru — a) cernoziom. Cf.’ alr ii 5 061/172, 272, 574, 769, 784, 876; b) (regional) pîrloagă. a iv 5. (Regional) Drum negru = drum de căruţă, peste cîmp. <■)> (După un nume de animal, de plantă, de mineral etc., denumeşte o specie sau o varietate a acestora) Să ia de la băcan. . . icre negre moi. pann, p. v. iii, 64/9. Pusnicul Chiriac. . . care-şi cănea părul şi barba cu cireşe negre, creangă, p. 111. Cioară neagră, marian, o. ii, 25. Cireaşe negre. dr. ii, 707. Se întrebuinţează capsulele de mac negru. ygrec, m. n. 93. Capra neagră trăieşte în munţii înalţi şi liniştiţi, stoica, vîn. 92, cf. 63, 65. Lignit negru, cantuniari, l. m. 154. Stibiu negru, macarovici, ch. 318. Foarte preţuite slnt şi icrele lui negre. c. antonescu, p. 141. Muştarul negru este o buruiană care produce aceleaşi pagube ca şi muştarul de cîmp. agrotehnica, ii, 175. O să vă dau cîte-un pahar de vin negru, fiert, baranga, r. f. 89. Coarnă neagră, h v 3. Frunză verde iarbă neagră. jarnîk-bIrseanu, d. 321. Puişor de mierlă neagră Cîntă-n codru să s-aleagă, şez. i, 173. Dovleac negru, alr i 855/926. Pepene negru. ib. 857/750, cf. 857/786, 790, 900, 922, 926, 954, 960. Urzică neagră, ib. 1 945/578. Răsfug negru. îb. 1 945/764. Brad negru. ib. 1 949/180. Prune negre, alr ii 6 082/29, cf. 6 082/272, 762, 791, 812, 872, 886. Şopîrcă neagră, ib. 6 225/272. Gîndaci negri. ib. 6 556/192. Mălăiel negru. alr sn iii h 629/2. Bînzoi negru. ib. h 745/272. Gărgăune negru. ib. h 745/848. Bungari negri. ib. h 750/325. <^> E x p r. Ba e albă, ba e neagră, se spune despre cei nehotărîţi sau despre cei îndărătnici şi cîrcotaşi. Cf. marian, o. ii, 64, zanne, p. v, 11. Nici albă, nici neagră = a) fără multe ezitări, dintr-o dată, nici una nici două. (Cu parafrazarea expresiei) Şi neagră sau albă, fără să-i vorbească, Deteră să plece, pann, p. v. iii, 76/5; b) nici aşa, nici aşa, nici laie, nici bălaie, nici în car, nici în căruţă. Cf. zanne, p. v, 13. Albă, neagră, asta este, se spune pentru a arăta că un fapt împlinit nu mai poate fi modificat. Cf. id. ib. 12. (învechit şi regional) A nu-i zice (sau spune, scrie cuiva) negri ţi-s ochii = a nu face nici o imputare cuiva, a nu mustra, a nu supăra cu nimic pe cineva; a nu da cuiva nici o atenţie, a nu lua în seamă pe cineva. Şapte ani departe de mine şi nu mi-ai scris măcar: negri ţi-s ochii. ap. tdrg. Umbla în toate părţile fără să-i zică nimeni: negri ţi-s ochii, sevastos, ap. tdrg. <0 (Adverbial) Biserica era negru îmbrăcată, cu stema marşalului şi cu numele bătăliilor în care el s-au deosăbit. ar (1838), + (Despre oameni) Care apar- ţine rasei negre; p. e x t. care are pielea de culoare brună închisă. încă şi arapii sînt pîrliţi şi negri de pripala soarelui (cca 1750). gcr ii, 64/38. Văzui un uriaş negru (a. 1808). id.ib. 199/20. De la Nord America se aude despre o revoltă făcută în Virginia de către robii negri. 2003 NEGRU - 244 — NEGRU cr (1831), 279x/6, cf. bălcescu, m. v. 392. Doi arapi negri ca fundul ceaunului, ispirescu, l. 107. lancu, ţiganul cel mare, negru şi buzat, îşi făcea loc in cămaşa lui roşă printre oşteni. sadoveanu, o. v, 581. Craiul negru povesteşte Basmul pe moldoveneşte. arghezi, s. p. 124. Eu, omul negru, am fost mai apoi Trimis să mă bat intr-un mare război, deşliu, g. 43, cf. 41, doine, 290. Ţiganul, cînd văzu pe voinic, se făcu, din negru, vinăt. şez. i, 69. La poarta-m-păratului, Nemerit-a, poposit-a, D-un arap negru buzat. mat. folk. 1 242. Pe arap, cit de mult îl vei spăla, tot negru va rămînea, se spune despre lucrurile pe care nu le putem schimba după voia noastră. Cf. zanne, p. vi, 7. + (Despre locuri, ţinuturi etc.) Locuit de oameni care ajj£i?ţiftsrasei negre. Noi sîntem solii păcii venipjfciin depărtarea Ţinuturilor negre, petică, 0/n48. <0> Continentul negru = Africa. fi 2. S. n. Culoare neagră (1); negreală (1), /negreaţă (1). Cum se protiveaşte reacele caldului şi, albului negrul... , aşa se protiveaşte şi mitariul imi^Mturiei^ConTiSi, ev. 447. Şi-n negru-mbracă toate ar'nopţii palid domn. eminescu, o. i, 96. Norii-ntunecaţi Tivesc cu negru culmea, coşbuc, s. 144. Un costum roş se îmbină armonios cu negrul brazilor, ibrăileanu, a. 145. Se duc pe Dunăre la vale coşciuguri albe, plutitoare Pe negrul apelor murdare, minulescu, v. 22. Vasul în goana lui nebună de pasăre de noapte ... îşi moaie parcă vîrful aripelor desfăcute în negrul apei. bart, s. m. 15. Negrul este dureros pentru ochi. barbu, ş. n. 137. (F i g.) Caragiale înnegreşte pe conducători cu tot negrul paletei sale. ibrăileanu, sp. cr. 257. <£> (Popular) Negrul ochiului = pupilă. -v> L o c. a d v. (De obicei in legătură cu verbul „a (se) îmbrăca“) în negru sau (învechit, rar) în negre = în veşminte de culoare neagră, în doliu. îmbrăcaţi în negre şi spoiţi cu funingine, gorjan, h. i, 139/14. In negru şi în lacrimi prieteni-mi s-arată. macedonski, o. i, 43. Amîndouă sînt în negru îmbrăcate, f (1900), 605. Şi-mbrăcată-n negru toată, minulescu, v. 94. In negru să-mbrăca, La-mpăratul alerga, şez. ii, 34. (F i g.) Voi îmbrăca în negru De sus pînăjos Singurătatea-mi. beniuc, v. 65. <> E x p r. Negru pe alb = în mod sigur, clar, neîndoios; în scris. Am să-ţi dovedesc negru pe alb. pamfile, j. ii, 156. Cum n-ai ştiut, Zamfirescu? N-am pus afiş la şcoală, negru pe alb? sebastian, t. 210. Ce scrie negru pe alb? Este, domnule, una sută boi şi douăzeci vaci? bart, s. m. 86. Tot ce ştia el era de multă vreme la minister scris negru pe alb. galan, b. ii, 164. Aberaţie? Vrei să-ţi arăt negru pe alb? baranga, 1.173, cf. zanne, p. v, 441. A face albul negru = a denatura adevărul (despre cineva sau despre ceva). Cf. zanne, p. v, 12. A deosebi albul de negru = a deosebi binele de rău. Cf. dl. Cît e negrul bobului = foarte puţin. Cîtu-i negrul bobului macară cevaşi a sminti peste soco- teala omenească este. cantemir, ist. 110, cf. 240, zanne, p. i, 120. A i se face (cuiva) negru (sau, rar, negru-verde) înaintea (sau dinaintea) oehilor == a se supăra, a se mînia foarte rău. I s-au făcut negru-verde dinaintea ochilor. bărac, t. 47/9. Şi unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor şi a tremura de mînios. creangă, a. 5. Lui Mogoş i se făcu negru înaintea ochilor, săm. vi, 426, cf. zanne, p. ii, 360. (Glumeţ) Negru-n negru = negru intens, negru compact. E impresionată de culoarea ei, negru-n negru, arghezi, c. j. 204. 3. S. n. Materie colorantă de culoare neagră (1), vopsea neagră; negreală (2), (rar) negreaţă (3). Cf. dl, dm. <£> Negru de fum = pulbere neagră (1) formată din particule fine de carbon, obţinută prin arderea parţială a unor hidrocarburi şi care are numeroase întrebuinţări în industria cauciucului, a cernelurilor (tipografice) etc.; (popular) chinoroz. Cf. cade. întreprinderile producătoare de negru de fum. leg. ec. pl. 28. Din gaz metan se poate face . . . bachelită, negru de fum şi cloroform, contemp. 1949, nr. 120, 10/2, cf. agrotehnica, ii, 80, dl, dm. Molecule de negru de fum. v. rom. august 1960, 80, cf. ltr2. Negru de anilină = colorant de culoare neagră (1) folosit mai ales la vopsirea fibrelor textile. Cf. dl, ltr2, der. Negru animal (sau de oase) = cărbune animal, v. cărbune. Cf. NICA, L. vam. 166, CADE, ltr2. + (Rar) Rimei. Pudra se topise de pe obraji, negrul curgea de sub gene. c. petrescu, c. v. 198. 4. S. m. Bărbat care aparţine rasei negre (v. negru 1). V. n e g r i t e a n. Cf. costinescu. Adunarea legiuitoare, în o sesie secretă, au fost primit bilul (legiuirea) de emanţi-paţie (de slobozenie) negrilor, ar (1834), 80735. Dansurile .. . exotice necunoscute erau vechi jocuri de negri, pe care ea le învăţase din copilărie în ţara în care se născuse, bart, e. 364. E trist că există pe lume oameni care nu văd în negru un om, ci un sălbatic, scînteia, 1952, nr. 2 626. + (Familiar) Persoană plătită de cineva pentru a executa în numele lui, parţial sau total, anumite lucrări. 5. S. m. (Popular) Cal de culoare neagră (1). Cf. ddrf. Ortomane, Hoţomane! Bate-ţi negrul Pe de-ntregul Şi te du. alecsandri, p. p. 11. La fundul grajdului, Este ieslea Negrului, La picioare-i aricit Şi pă el zbîrlit. mat. folic. 1 239, cf. 1 240, 1 243. 6. S. m. şi f. Compuse: negru-moale sau neagră-moale = soi de viţă de vie autohton, cu bobul negru-violet, rotund şi brumat. Cf. der, h ii 11, 58, 125, 141, 165, 193, 219; negru-vîrtos = soi de viţă de vie autohton, cu bobul rotund, negru-violaceu. Cf. der; neagră-băşi-cată = numele unei varietăţi de struguri nedefinită mai îndeaproape. Cf. h ii 11; negru-apătos = numele unei varietăţi de struguri nedefinită mai îndeaproape. Cf. jipescu, o. 53. 2003 NEGRU — 245 — NEGRU 7. Adj. (Popular; despre albituri, haine etc.; p. e x t. despre oameni) Murdar (1). Cf. lb. Cînd cîrpeşti cămeşi negre (murdare), faci sugel. gorovei, cr. 315. Ce folos de tine, dragă, Că eşti albă şi spălată Şi trăieşti tot supărată, Că io-s negru şi urit Şi trăiesc tot libovit. jarnik-BisteEANU, d. 375. Abia acum m-am apucat şi eu de zolit... mi s-au strins o mulţime de rufe negre, sbiera, p. 307. O mîndră care mi-e dragă, Să poarte şi ie neagră, Mă duc la ea, că mi-e dragă. şez. ii, 221, cf. i, 143. Toată lumea tot mă-ntreabă Di ci porţi cămeşa neagră, mat. folk. 1 426. E păcură pe el cămaşa de neagră. ALR I 640/690, cf. ALR SN IV h 1 153, A II 8. 8. S. n. Murdărie (D- Radu Comşa văzu că unghiiJ^jinietXflMlui şiră" net^ate^6a^negru dmesuM. c. petrescu, I. ii, 189, cf. marianul £1. E x p r. (Nici) cît (e) negru sub unghie fe.arte puţin; de loc. Nu fuse cu putinţăyt . cît e nepir^wU^nghieJ,ainio^(iJli^Mpsâ-'RMeK H-63/16, cf. baronzi, l. 45. Nevasta nu ieşea din cuvîntul bărbatului tuci cît negru subt unghie. ispirescu, l. 285, cf. 207. Se silea să nu-i găsească nimeni nici atîta cusur cît e negru sub unghie, rebreanu, nuv. 199. Racii să gătesc anevoie şi mai ales să mănîncă anevoie şi n-alegi nimic dă ei, că n-au carne nici cît negru sub unghie, stănoiu, c. i. 83. N-aveau nevoie . . . nici cît negru sub unghie, galan, b. ii, 18. El îşi făcuse numai ostineală mai multă şi trudă mai mare, fără ca să fi stricat băiatului nici cîtu-i negru subt unghie, sbiera, p. 76. Aş păcătui de moarte dacă o aş învinui numai cît e negru sub unghie, reteganul, p. ii, 49, cf. zanne, p. ii, 455. + (Regional; la f. pl.) Rufe murdare (de dat la spălat); (regional) negreală (6), negreaţă (4), negritură (2). A luat şi.. . a aruncat-o la negre, în coşul cu rufele murdare, caragiale, o. v, 149. 9. Adj. (în opoziţie cu luminos) A cărui transparenţă este întunecată; lipsit de lumină, cufundat în întuneric; întunecat, obscur, (învechit) negraie. V. mohorit. De pe muche, de pe stîncă chipuri negre se cobor, alexandrescu, m. 13. Lasă tot, neagră chilie, Comanac, metanii, rasă. alecsandri, p. i, 18, cf. 194. Peneş stă pe cîmp de pază, Noaptea-i neagră-n juriil său. id. ib. ii, 107, cf. id. poezii, 481. Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace. eminescu, o. i, 207. Rătăceam într-un pustiu negru, fără nădejde să mai dau de vreun adăpost, caragiale, o. v, 201. Se duse . . . în pădurea neagră. ispirescu, l. 118, cf. coşbuc, p. i, 317. Codrul negru-a jale geme, Frunza-i tremură, r (1906), 7. Se tînguiesc Tălăngi pe căi, Şi neguri cresc Din negre văi. iosif, v. 60, cf. 103. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare. bacovia, o. 15. In negrul gol al craniilor reci, Noi, Ca şi voi, La fel simţim, minulescu, v. 13. Bate vînt cu ploaie-n geamuri Şi e noapte neagră-afară. topîrceanu, b. 73, cf. id. p. o. 56. Tîrguşorul se vedea acum sus, pe deal, negru pe pînza roşie a asfinţitului. sadoveanu, o. ii, 138. în noaptea aceea neagră care ne împresura, toţi îşi încordau auzul, bart, s. m. 53. Se lăsase noaptea de mult, noapte neagră, de martie, tudoran, p. 45. Cîmpul era negru în înserare, barbu, ş. n. 103. Bate vîntu-n ceapţă neagră. jarnIk-bîrseanu, d. 178, cf. 62. E negură neagră, alr i 1 267/860, cf. 1 267/874. Bursă (sau piaţă) neagră sau tîrg negru = comerţ clandestin (la caje'maîîtrrile se vînd cu preţ de speculă); lojB^unde se practică acest comerţ. Cf. dl, n-k( Preţ negru =j preţ de speculă. Cf. dl, dm] Listă neagrăyt listă pe care sînt înscrise numelejinot-persoane contra cărora o organizaţie, un grup sau un individ urmează a întreprinde represiuni sau alte acte abuzive. înainte, lista neagră era folosită de industriaşi cu asentimentul guvernului şi cuprindea numele muncitorilor care conduceau grevele, contemp. 1958, nr. 368, 6/5. Şi în ce calitate figurez pe listele voastre negre, întocmite desigur la Bucureşti, la tribunalul legionar? beniuc, m. c. i, 82. Lumea neagră — (în basme; în opoziţie cu lumea albă) lumea de sub pămînt. Ca să mergi de pe lumea albă în lumea neagră, trebuie să-ţi dai drumul prin fîntîna zmeilor, şez. ii, 202. <0> F i g. (Adverbial) Revoltele lui Eminescu rămîn încrustate negru deasupra societăţii putrede in care a trăit suferind, sadoveanu, e. 73. + Compact, des (şi întunecat). Pe acoperişurile vagoanelor se înghesuia o mulţime neagră, ^laştl'a 'suU ndapiVusploioasă. barbu, ş. n. 38. S. n. F i g. Jntunecime, întuneric. is_____ducewmdoml surorei sale, pe care i-o răpise Erones, şi o dusese în negrul pămîntului. odobescu, ap. vianu, m. 231. Ea priveşte-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor. coşbuc, p. ii, 210. Şi-am rămas în turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. minulescu, v. 15. Să nu se năpustească o ceată de călăi pitulaţi în negrul codrului, c. petrescu, r. dr. 8. L o c. a d v. La negru = cu preţ de speculă. Udau lîna şi sustrăgeau jumătate din ea, amestecau grîul cu neghina, vindeau tone de zahăr la negru. t. popovici, s. 75. 11. Adj. (Despre oameni) Livid, pămîntiu la faţă; p. e x t. (de obicei determinat prin „de supărare“ sau „de supărat“) foarte supărat, mînios (I 1), furios. Hassan, de mirare, e negru-pămînt, Nu ştie de-i vis, ori aieve-i. coşbuc, p. i, 205. Cînd venise acasă noaptea tîrziu, arăta negru de supărare, preda, d. 66. Puk, negru de supărare, se făcu mai aproape. contemp. 1962, nr. 796, 2/4. Şi de acolo s-a luat, Tot negru de supărat, Şi la soacră-a alergat. bibicescu, p. p. 322. 12. Adj. F i g. Trist, apăsător, deprimant, dezolant; greu. De o neagră presimţire sufletul nu-l poci scăpa, heliade, o. i, 428. Faţa lui 2003 NEGRU — 246 — NEGRU I roşie ca morcovul şi fruntea fără nici o zbircitură arăta că pentru el viaţa n-avusese zile negre. negruzzi, s. i, 58; Şi tot aşa şi iar aşa, pînă i se făcea viaţa neagră şi aici, ş-apoi iar se întorcea în Iaşi. creangă, a. 136. Doară va ajunge să puie mina pe un aşa tîlhar vestit, care îl pusese pe aşa gînduri negre, ispirescu, l. 376. Vestea neagră ce ai să-mi spui se teme de sunetul vorbelor. i. negruzzi, s. vi, 91. Gînduri negre începură să-mi frămînte creierii, f (1906), 38. Serile -trecură negr.e una după alta. dunăreanu, 234. Moşneag albit de zile negre, Aşa îl pomeTiftşe satul, goga, p. 23. Tot tristă stă şi-acuma î/k turnul, singuratec La sfat în ceasuri negre cu dorul ei noptatec, petică, o. 167, cf. 279. Cum negre gînduri cad pe mine Cînd mă gîndesc că am să mor. bacovia, o. 170. Iar te-au apucat gîndurile negre, sadoveanu, o. i, 142, cf. jarnîk-bîrseanu, d. 307. Eu pun masa să mănînc Şi-mi vine un negru gînd. şez. iv, 141. Ca să vadă şi să creadă Cum mi-i inima de neagră, hodoş, p. p. 81, cf. 86. Strînge bani albi pentru zile negre, gane, n. iii, 14, cf. românul glumeţ, 25, zanne, p. v, 54, 55, 472. <^> E x p r. A face (cuiva) zile negre = a supăra, a necăji foarte tare (şi In permanenţă) pe cineva. Băiatul îi făcea zile negre. Era un ştrengar, agîrbiceanu, l. t. 415. + Fără noroc, cu ghinion; care aduce ghinion, nefericire. Negru a fost ceasul cînd m-am încrezut în tine. camil petrescu, t. ii, 258. C-am picat în negru loc Chiar cum pică lemnu-n foc, Fără urmă de noroc. jarnIk-bîrseanu, d. 179. + (Rar) Mizerabil (1). Starea lui materială trebuie să fi fost destul de neagră, dacă fu nevoit să-şi retragă capitalul de 25 lei. călinescu, i. c. 129. + (învechit, rar; despre oameni) Nefericit, nenorocit (X)~^biceai-es.tg,j^i acum pre cei ce sînt ifi^ceva nenorocire a-i ch£ma-~-negri. maior, nsjrmp. 13. S. n. Fi g. întristare, mîhnire, jalK De cînd badea mi s-a dus, Negru-n curte mi s-a pus. ■ bibicescu, p. p. 118. <^> Expr. A vedea (sau a zugrăvi) (toate) în negru = a fi pesimist. Cf. CADE, DL. F i g. (Popular; despre ^oftmeni) Rău la inimffpîWid,' liam.- •Sik'aiiirGchişorii mei, Multă lume văz cu ei, Dar nu văz oameni d-ai mei, Ci tot negri străinei. jarnIk-bîrseanu, d. 200. Nici n-am. . . surori, Pare că-s picat din nori; Numai negri streinei, şez. i, 114. (Regional) Vîntul negru = numele unui vînt de apus (care aduce uscăciune); sărăcilă. în regiunea Constanţa bate, mai ales vara, vîntul negru, denumit şi sărăcilă. agrotehnica, i, 272, cf. alr i 1 231/984. Tuse neagră = tuse convulsivă, v. convulsiv. Cf. alr ii 3 663/886. Limbă neagră = limbă încărcată, v. încărcat.. Cf. alrm ii/i h 69. Bubă neagră = cancer. Cf. alrm i/i h 173. <>Expr. A avea maţe negre v. maţ (I 1). A avea suflet negru sau a fi negru la suflet (sau la inimă) ori a fi negru în cerul gurii = a fi rău, neîndurător. Cf. zanne, p. ii, 203, 441, alr ii 3 186/531. + (Despre oameni sau despre acţiunile lor) Nelegiuit (2), ticălos, criminal, infam. Cene va scorni pîră pentr-acestă ocin(ă) ce mai sus scris ... să hi negru ca Iuda de Scariot (a. 1642). gcr i, 93/28. Păcătoşii negri şi spurcaţi şi întunecaţi (cca 1650). cuv. d. bătr. ii, 458/2. Degeaba cauţi, i-am strigat pri^Jmrdâf^é^oap^de^Mlajnul negrei ■ tqjfi*«f&pte. topIrceanu, b. 99, cf. şez."tv>s219. (Substantivat; popular; în sintagma) Saptă-mîna negrilor — a doua săptămînă după Paşt), ,Ktind, după credinţele populare, cei care m/ir îh'-acest interval ajung în iad. Cf. marian,^ I. 43, ______ ________________: 15. S. m. art. Ünuï dintre numele diavolului. Cînd la vremea strînsului şi a împărţitului, ştiu că s-a umplut de bucurie negrul, pamfile, d. 120. 16. Adj. F i g. Grozav, teribil, cumplit, crîncen; ruşinos, dezonorant. O pagină neagră în istoria limbii, heliade, o. ii, 45- Pe unii din articolii programei naţiunii îi atribuia unei negre trădări şi unei ţesături infernale, ghica, s. 139. De ce să nu-i dau pe faţă această neagră vînzare? filimon, o. i, 129. Fericirea boierului se schimba în neagră amărală. f (1906), 27. Am cunoscut pe vremuri un scriitor de mare talent, care îmbătrînise în cea mai neagră sărăcie. vlahuţă, o. a. ii, 284. O mină groaznică de frate Care mă poartă ... Pe poteca grea de ură neagră Dintre două lumi la pîndă. camil petrescu, v. 56. Mai întîi cade la întristare neagră şi stă cu faţa la părete pe patul lui o jumătate de zi. sadoveanu, o. xiii, 130. Problema privea mai ales exploatarea braţelor de muncă şi starea de robie neagră a plugărimii. id. e. 52. Abia putea rosti cuvintele din pricina unei beţii negre, în care o ţinea de două zile încheiate, fără răgaz. t. popovici, s. 245. 17. Adj. (în sintagmele) Post negru = post complet, fără mîncare şi fără băutură ; ajunare. După aceea am să ţin post negru douăsprezece vineri în şir. sadoveanu, b. 54. Du-te şi le spune ... ţin post negru, galan, b. ii, 56, cf. alr ii/i h 194. (Regional) Săptămînă neagră — săptă-mîna dinaintea Paştilor (începînd de miercuri). V. mare1 (Yll).Cf. alr ii/i mn 110,2 808/334. (Regional) Vineri negre = zilele de vineri din timpul anului, în care se ajunează. Timpul stătu. îl însemna totuşi cu vinerile negre în care se purta de colo-colo, fără hrană, fără apă . .. cu broboada cernită peste gură. sadoveanu, b. 63. — PI. : negri, -e şi (rar, n.) negruri. — Lat. niger, -gra, -grum. — Sensul 4, după fr. nègre. NEGRtJI, -tJIE adj. (Regional) Negricios. Cf. cosTiNEScUj lm. Scobai lungăreţ fi [cu] solz albi, spinarea negruie deschisă, alr j 1 746/600. 2004 NEGRUŞ — 24? — NEGURĂ — PI.: negrui. — Negru + suf.' -ui. NEGRlJŞ, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Popular) Negricios. Cf. lb, pontbriant, d., lm, marian, ch. 51, mat. dialect, i, 25. 2. S. m. (Prin Transilv.) Pupilă, alr i/i h 19. — PI.: negruşi, -e. — Negru + suf. -uş. NEGRÎÎŞCĂ s. f. 1. Plantă erbacee cu flori albe-albăstrii cu vinişoare verzi pe dinafară şi cu numeroase seminţe negre; cernuşcă, negruţă (v. negruţ 2), nigeluţă (1), piperuţă, chimion-de-cîmpuri (Nigella arvensis). Cf. PANŢU, PL., DM. 2. (Bot.) Negrilică (Nigella saliva). Cf. PANŢU, PL. — PI.: negruşte. — Negru + suf. -uşcă. NEGRUŞ OR., -OÂRĂ adj. (Rar) Negrişor (1). Cf. COSTINESCU, DDRF. — PI.: negruşori, -oare. — Negru + suf. -uşor. NEGRTJŢ, -1 adj., s. f. 1. Adj. Negrişor (1). Cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, dqrf, tdrg, alexi, w. Eşti negruţă? — Da, şopti Edith. Puţin prea mult. t. popovici, se. 597. Că eu, pentru că-s negruţă, Mă bucur să-ţi fiu drăguţă. jarnîk-bîrseanu, d. 234. Alei, tu, Ruscuţ-albuţi Cu sprîncenili negruţî. şez. v, 86. Dragă mi-i fata negruţă, Cu groşiţa pe chicuţă. hodoş, p. p. 169. Cireşe negruţă. alr ii 6 076/349, cf. 6 082/325, 349. <0> (Substantivat) Bată-te norii, negruţă, De trei ani mi-ai fost drăguţă. jarnIk-bîrseanu, d. 256, cf. gorovei, c. 353, pascu, c. 183. 2. S. f. (Bot.) Negruşcă (1) (Nigella arvensis). Cf. dame, t. 184, pascu, s. 156, panţu, pl. — Pl.: negruţi, -e. — Negru + suf. -uţ. NEGOIŢ s. m. V. nagîţ1. NEGURĂT, -Ă adj. (învechit) Posomorit, mohorît, supărat; trist. împăratul... de mînie negurat să turba, dosoftei, în da ii1; 723. Viaţa-mi negurată tu poţi s-o faci senină, negruzzi, s. ii, 21. — Pl.: neguraţi, -te. — De la negură. NEGURĂTIC, -Ă adj. (Rar) Neguros (1). Şi-n văzduhul neguratic Nori de corbi se învirtesc. conv. lit. xi, 386. — Pl.: Seguratici, -ce. — Negură + suf. -atic. NEGURĂ s. f. (La pl. cu valoare de sg.) 1. Ceaţă deasă, care apare îndeosebi dimineaţa şi seara, şi care reduce mult vizibilitatea; (popular) negureală (1), negureaţă (1). Neaua sa ca linra. . ., negura ca cenuşa o varsă. PSALT. HUR. 124r/7, cf. PSALT. SCH. 305/3. Şi-i puse imbrăcămînt nuor şi cu negură invăli ea. coresi, ev. 267, cf. 37. Aşa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul. ureche, l. 92. Şi negura nu-i lăsa să priceapă turcii de unde le-ar fi a da războiu lui Ştefan (cca 1650). gcr i, 192/4. Pre aceia îi ţinea întunearecul negurei (a. 1675). id. ib. 224/29. Au trecut demeneaţa pe o negură pe lingă Botăşeni. neculce, l. 34. Cum sbucneşti. . . sfîntulsoari. . . din toate negurile (a. 1784). gcr ii, 137/35. Acest ostrov, măcar deşi este aerul râu, din pricina negurilor din ape ce ies mai totdeauna, dar este roditoriu. amfilohie, g. 30/22. Cînd se ridică negura dimineaţa, calendariu (1814), 83/8. Jurnalul de Londra din 10 noiemvrie însămnează a se fi îndmplat acolo o aşa groasă negură, îneît pe la amiazizi au trebuit a se aprinde luminări. ar (1829), 232x/16. Comiţii sînt cungiurate de un feliu de negură, trăgînd după sine o lungă neguroasă coadă. ib. (1831), 1682/2. Dacă cerul să acoperă cu nori şi să întunecă, nu te deznă-dăjdui, căci peste puţin negura va peri şi va urma lumina, marcovici, d. 14/22. Supărătoarele pîcle a negurilor ce s-au lăsat într-acest ostrov, dră-ghici, r. 224/4. îmi place a naturii sălbatecă mînie Şi negură, şi viscol, şi cer întărîtat. alexandrescu, m. 57. Bradul verde . . . printre negură se pierde, alecsandri, p. iii, 21, cf. ii, 17, pontbriant, d. Şi din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. eminescu, o. i, 148. Se-arată-n neguri luna. Albe stelele sclipind. vlahuţă, o. a, 87. însă pe cei mergători zeiţa-i învăluie-n neguri, Negru-ntunerec vărsîndu-le-n jur. coşbuc, ae. 21. Cînd aceste picături se află în apropiere de suprafaţa pămintului, ele constituie negurele. poni, f. 189. Se lăsau neguri din ce în ce mai groase, f (1903), 44. Drumul e glodos şi greu, Negura se lasă. iosif, v. 74. Dacă negura este deasă şi întunecoasă, se crede că aduce ploaie. PAMFILE, VĂZD. 65, cf. 4, 7, 101, AGÎRBICEANU, s. p. 40. Neguri albe se ridicau spre văzduhuri din văile depărtate şi adinei, hogaş, dr. i, 147, cf. 193. Stă Negoiul mohorît Cu-a lui negură bătrînă, Care-i ţine de urît. topîrceanu, b. 26. Soarele răsări cu o lumină prietinească, negura se risipi curînd şi văzduhul se umplu de strălucire. sadoveanu, o. ii, 94, cf. i, 78, vi, 566. Soarele rămînea ascuns în perdele de neguri cenuşii. bart, e. 386. Cîmpul era tot mai întunecat. Cerul mai jos. Negură. Ploaie, barbu, ş. n. 105. Să se ieie negura, Să trec apa Moldova, cardaş, c. p. 93, cf. alr sn iii h 795. Ce trece prin sat Şi cînii nu bat? (Negura), gorovei, c. 236, cf. sbiera, p. 324. <^> F i g. Ca un luceafăr de vară, Rădicând negura toată, Ai adus senin în ţară. conachi, p. 40. O negură albă îi prinse vederea, eminescu, n. 76. în suflet simt cum negura se sfarmă Şi se-m- 2012 NEGURĂ — 248 — NEGURIŢĂ pleteşte albă. dimineaţă, goga, p. 26. Cit e de ciudată viaţa! După ceasuri lungi de neguri, vezi că vine dimineaţa, eftimiu, î. 95. + P. g e n e r. (Urmat de determinări care indică materia) Masă densă şi mobilă de particule solide. Plutea in vint o negură de scrum. v. rom. noiembrie 1954, 86. 2. întunecime, beznă, obscuritate, (rar) ne-gureală (2). Îngerii ceia ce greşiră nu-i cruţă, ce cu pletiturile de negură (cu lanţurile întunearicelor n. test. 1648, Intu-nearecului biblia 1688) leagă-i. cod. vor. 172/8, cf. lm, eminescu, o. iv, 33. Tăcere ! ... Este ceasul de negură şi taină, macedonski, o. i, 50. In negura pădurii, Castelul îngrădit cu şanţuri uriaşe Stă trist, mucegăit, coşbuc, p. i, 158. Se iviră în negura de la intrare, unul după altul, cei şase băieşi. agîrbiceanu, a. 435, cf. 187. O dată cu negura serii sosiră şi cinci gîşte sălbatice care căzură ca din cer în ghiol, sado-veanu, o. vii, 310, cf. h iv 61, v 6. Am plicat di diminaţa la drum, cu negura, alr sn iii mn h 772/2. «0> F i g. Negura credinţii ceii reale. mineiul (1776), 98vl/38, cf. 99rl/2. Te-au cuprins negura cea multă a necunoştinţii. varlaam-ioasaf, 120r/13. Negura îndoielilor (a. 1826). uricariul, x, 89. Au acoperit ochii principesei cu o negură de întristare, asachi, s. l. ii, 20. Negura de gelozie ce se răspîndise pe faţa mea întru vederea unui tînăr ofiţer, negruzzi, s. i, 38. Sînt cari nu se mulţumesc cu o nobleţe de trei sau patru secule şi merg cu originea familiei printre negurile timpilor, ghica, s. 222. Cîntece de veselii, Care fac a da uitării negurile supărării. alecsandri, t. 868. Exegeza unui singur cuvînt. .. împrăştie toată negura, hasdeu, i. c. i, 13. Prin negura egoismului nu străbate lumina adevărului. maiorescu, cr. ii, 110. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi, eminescu, o. i, 129. Raza ce a lucit cîţiva ani asupră-mi se stinge şi trebuie să intru iarăşi în negura vieţi-mi trecute, odobescu, s. i, 129. După anii duşi în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitărei. vlahuţă, p. 25. Este stăpînit încă în mare parte de negura ideilor scolastice, petică, o. 447. Ţi s-o lăsat negurile pe faţă, măi Hutane. hogaş, m. n. 214. Amesteca această observaţie într-o prelungă şi ostenitoare negură care-i pătrundea în suflet. sadoveanu, o. ix, 161, cf. x, 317. Erai tăcut din fire . .. Aveai lumini pe frunte şi neguri în privire, eftimiu, î. 172. O tristeţe şi mai plină de neguri îi învălui ochii, stancu, r. a. iii, 232. Coborî şi peste el o negură de mîhnire. beniuc, m. c. i, 121. Lumea mai are de străbătut cine ştie cîtâ negură, camilar, n. i, 341. Ochii lui se întorceau plini de neguri spre chipul distinsei sale soţii, vornic, p. 62. + F i g. (Rar) Haos, neant. De-atunci negura eternă se desface în făşii, De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii. eminescu, o. i, 132, cf. 140. 3. F i g. (Urmat de determinări, de obicei introduse prin prep. „de“) Mulţime, cantitate, număr mare, imens de fiinţe sau de lucruri; (regional) negurime. V. puzderie. Cînd astă negură de turci va prăda şi va pustii ţara, pe ce vei domni măria-ta? negruzzi, s. i, 140, cf. ghica, s. xix, lm. Neguri de brădet se-ntind. iosif, v. 59. Părintele Gherasim cu diaconul şi cîntăreţii mitropoliei, urmat de toată negura călugărească, hogaş, dr. ii, 62, cf. sbiera, p. 185. Negură de prune, ciauşanu, gl. — PI.: neguri şi (învechit şi popular) negure. — Lat. nebula. NEGUREALĂ s. f. 1. (Popular) Negură (1). Acolo folosindu-se de poziţia locului, chiar şi de negureala atmosferei, bălcescu, m. v. 660. Lumina-mpestriţată nu e nici zare, nici licărire-m-pănată cu negureală: e ca văzu orbeţului cînd zăreşte d-abieluşa ca prin sită. jipescu, o. 14. cf. alr i 1 263/878. 2. (Rar) Negură (2). Ce vînt te-a suflat pe sub atîta negureală de pădure. . . pînă la moară la mine? galaction, o. 47. — Negură + suf. -eală. NEGUREĂŢĂ s.f. 1. (Popular) Negură (1). Cf. baronzi, l. 115. Dimineaţa cam pe ceaţă, Pe ceaţă, pe negureaţă. Pe vale că-mi venea. mat. folk. 32. Mă sculai joi de dimineaţă, Pe rouă, pe negureaţă. ib. 675, cf. 19, 1 248. Mîine-n zori de zi Pe rouă, pe ceaţă Şi pe negureaţă. mateescu, b. 18, cf. 116. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Tu, ceaţă Negureaţă! De-ai fi vorbitoare Şi-ndatoritoare, Eu te-aş întreba, pop., ap. gcr ii, 299. Intr-o joi de dimineaţă, Mult e ceaţă Negureaţă. teodorescu, p. p. 509. D-o ceaţă că da, Ceaţă neguraţă, Peste lumea toată. mat. folk. 1 233, cf. 1 231. 2. (Prin nord-estul Olt.) Nori negri şi întune-coşi, aducători de ploaie. V. negreaţă. Cf. vîrcol, v. 96. — Negură'+ suf. -eaţă. NEGURÎCĂ s. f. (Regional) Neguriţă (Colacu-Panciu). diaconu, vr. 19. Neguricî, hăi, Ia-ti di pi văi! id. ib. — Negură + suf. -ică. NEGURÎME s. f. (Prin nord-estul Olt.; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Negură (3). ciauşanu, gl. — Negură + suf. -ime. NEGURIŢĂ s. f. Diminutiv al lui negură (1); (regional) negurică. Un nuoraş mic ca o neguriţă l-au acoperit, dosoftei, v. s. septembrie 37v/13, cf. pamfile, văzd. 64, dm. Ridică-te, neguriţă, De pe pari, de pe nuiele. jarnIk-bîrseanu, D. 134, cf. 161. Ce te legeni făr'de vînt..., Făr'de vînt, făr'de ploiţă, Făr'de leac 2017 NEGURIU — 249 — NEGUSTOR de neguriţă? marian, î. 105. Neguriţă de pe vale, Scoate-mi pe badea-n cărare, doine, 117, cf. şez. iv, 223. Sori neguriţi... Nu cumva-ai vădzut un ficioraş a mneu? vasiliu, c. 20. — PI.: neguriţe. — Negură + suf. -iţă. NEGURÎU, -IE adj. (Rar) Neguros (1). Zarea înaltă era închisă de coamele neclintite ale munţilor negurii din miazăzi, hogaş, dr. ii, 3, cf. DM. — PI.: negurii. — Negură + suf. -iu. NEGUROS, -OĂSĂ adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1), cu negură, ceţos, pîclos, (rar) neguratic, neguriu, (în dicţionarele din trecut) nebulos (3); p. ext. întunecat, mohorît (2), posomorit, obscur; de culoare închisă. Pămînt întunecos şi neguros. biblia (1688), ap. tdrg. Iarna foarte friguroasă şi neguroasă, calendariu (1814), 68/4, cf. lb. Marea neguroasă, heliade, o. i, 338, cf. asachi, s. l. i, 132. Pe ţermurile neguroase ale Nevei. negruzzi, s. i, 332, cf. pontbriant, d. Sub cerul neguros al Parisului, alecsandri, s. 154.-Ochii săi, învăluiţi în nişte gene lungi şi neguroase, i se înecară în lacrimi, bolintineanu, o. 369, cf. lm. Visul amăgitoarei Loreley, de pe ţărmurile neguroase ale Rinului, odobescu, s. iii, 112. Cei întîi fulgi de zăpadă înecînd cu puful lor de argint aerul neguros şi rece al munţilor, eminescu, g. p. 109. Voi avea plăcerea să mai stau de vorbă cu d-ta la un pahar, într-o noapte neguroasă. caragiale, o. vii, 172. Transportaţi-l pe tărîmul artei, de sub cerul neguros al patriei sale, sub cerul albastru şi plin de soare al picturii italiene. MACEDONSKI, O. IV, 72, cf. DDRF. Rîzi CU hohot la privirea neguroşilor Bucegi? coşbuc, p. i, 165, cf. alexi, w. în urmă zarea se stingea în întunericul munţilor neguroşi. sadoveanu, o. i, 280. Noaptea neagră şi neguroasă se întinse pretutindeni, id. ib. ii, 60. într-o Sară neguroasă Care vîră frică-n oase Mergeam în negustorie într-o pădure pustie, marian, sa. 201, cf. alr ii/i mn 116, 3 783/848. <£> F i g. în durerile şi furtunile negurosului nostru trecut, doina şi cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viaţă şi energie, sadoveanu, e. 17. 2. F i g. (Despre oameni şi despre ochii, privirea etc. lor) Mohorît (3), posomorit, trist, (în dicţionarele din trecut) nebulos (3). Niciodată n-a văzut ochi mai neguroşi şi mai plini de amurg de toamnă, decît ochii lui Eminescu. sadoveanu, e. 135. La acestea se gîndea cu amar Stroe Vardaru... privind neguros la ropotul ploii. c. petrescu, a. r. 54. Ochii-i erau neguroşi, scăldaţi în lacrimi, vornic, p. 17. 3. F i g. Neclar, imprecis, confuz, nebulos (4). Orice progres începe printr-o stare neguroasă şi plină de nedomiriri. ghica, s. xxii. Idealul iubirei este nehotărit, neguros, gherea, st. cr. i, 166. Susţine cu puternice argumente că atunci joacă mai bine cînd mintea îi e cam neguroasă. i. negruzzi, s. i, 230, cf. petică, o. 312. Orice om cu mintea limpede nu poate amesteca visuri neguroase şi atitudini lirice acolo unde operează cifrele, sadoveanu, o. xii, 528. — PI. : neguroşi, -oase. — Negură -f- suf. -os. Cf. lat. nebulosus. NEGÜS s. m. 1. Titlu purtat de suveranii Etiopiei; persoană care are acest titlu. Cf. dl, dm, der. 2. Produs de panificaţie în forma unui băţ. Com. din bucureşti. — Accentuat şi : négus. — PI. : neguşi. — Din fr. négous, germ. Negus. NEGUSTOR, -OARE s. m. şi f. (Rar la f.) 1. (învechit, rar; în forma neguţător) Negociator (2). Neguţători sîntu şi antipati sintu, cum se ia soţu spre soţu. cod. vor. 14/2. 2. Persoană care se ocupă cu comerţul particular; comerciant, (învechit) negociator (D> négociant (1). Neguţătorul bagă-ş toată avuţia sa în negoţul ce face. coresi, ev. 78. Să jeluiesc neguţătorii că nu pot îmbla de furi şi de tâlhari dintr-acele sate (a. 1604—1618). rosetti, b. 77. Ar fi înşălăndu-se negoţătoriul acela şi lui singur foarte i-ar pare rău (a. 1642). bv i, 127. Un neguţătoriu de adaoge banii şi avuţia. VARLAAM, c. 295, cf. HERODOT (1645), 257. Pentru bogăţiile şi pentru negoaţe în multe chipuri, care negoaţe aducea la dînsa multe fealiuri de neguţători, cheia în. 90v/31. Porunciră de să strânseră . .. toţi neguţătorii, ist. ţ. r. 3. Negu-ţitorii... nu da un ban cu datorie nimănui. neculce, l. 337. Încărcînd corabia cu marfa mea şi cu a altor neguţători care da chirie (a. 1783). gcr ii, 128/35. Cu boieri, cu nigustori (a. 1784). id. ib. 138/2. Puţineii lucrători şi neguţători ce să află în Leşasca sînt streini, ist. carol xii, 28r/5. Neguţătorilor. .. încă le va fi şi trebuie să le fie secur şi deschis prin ţeri a merge, şincai, hr. ii, 101/4. Doi sau trei negoţitori s-au înturnat de acolo bogaţi, maior, p. 4/6. Să se dea unui vrednic neguţitoriu capital bun. ţichindeal, f. 402/2. Văzui negustori în rînd Cari-nşel şi lipsă vînd. pann, ap. gcr ii, 323. La un neguţător mare Cărui vederea-i slăbise Fără nici o invitare Un doctor vestit venise, alexandrescu, o. i, 309. în una din acele trei uliţe locuia un neguţător căruia, din cauza deosebitelor obiecte de vînzare ce ţinea în magazinul său, nu-i putem da nici o calificaţie definitivă, filimon, o. i, 145. Numai negustoriul, zicea moş Nichifor, trăieşte din săul şi pe sama lui. creangă, p. 111, cf. 119. Un negustor poate să fie ruinât de concurenţa altuia, gherea, st. cr. ii, 309. Şi-a venit un negustor, Plin de bani. coşbuc, f. 80. Samsarlîcul negustorilor de făină, pamfile, i. c. 2021 NEGUSTORAŞ — 250 — NEGUSTOREŞTE 231. Mi-a dat un răvaş... către un negustor bogat din Brăila, galaction, o. 77. In faţa magazinelor apar negustorii, sahia, n. 54. Are treabă cu un neguţător cu care face ea afaceri. sadoveanu, m. c. 79. Erau cîteva şandramale aci, închiriate negustorilor ambulanţi, pas, z. i, 13. Negustorii se leagănă în scaune, iar meşteşugarii tropăie lingă mese. v. rom. mai 1954, 200. Mult vinaţ se trece Că-l vinde Rădiţa, Rada crîşmăriţa Şi-l beau cazaclii, Negustori de vii. alecsandri, p. p. 121. De-ar fi dorul vînzător Eu m-aş face negustor. jarnIk-bIrseanu, d. 92. Se face neguţător, iar cătana, om de casă. reteganul, p. iii, 21. Avu tata doi feciori, Amîndoi neguţători. doine, 22, cf. hodoş, p. p. 35. Fetiţă de negustor, De nu te-oi iubi, să mor. şez. i, 173. A plecat o greconiţă (negustoare) cu mult negoţ pe cocie la oraş. densusianu, ţ. h. 240, cf. pamfile, văzd. 125- Negustorul vinde cu cotul, şi hoţul (îi) fură cu totul, zanne, p. v, 442. Tot negoţul neguţătorului de înşelăciune spînzură. id. ib. viii, 403. <> Negustor ambulant v. a m b u 1 a nt. <> Expr. Negustor greu ca îulgul pe apă (sau cu marfă de un leu) sau negustor de piei de cloşcă (sau de ploşniţă, de purici) = negustor sărac, care face comerţ cu mărfuri mărunte, lipsite de valoare. Cf. romanul glumeţ, 31, zanne, p. v, 442, 443, pamfile, j. ii, 156. <> (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care arată felul comerţului) Neguţători de cartoane, alr ii 6 481/260. Neguţători de haine. ib. 6 481/325. Negustori de lucruri fimieşti. ib. 6 481/386. Neguţător de aur. alr sn ii h 571/250, cf. alrm sn 1 h 385. <£• (Adjectival) Omului neguţătoriu care caută mărgăritariure scumpe. n. test. (1648), 18 /22. — PI.: negustori, -oare. — Şi: (învechit şi popular) neguţător, (învechit şi regional) negu-ţit6r, (învechit) neguţătoriu, neguţitoriu, nego-ţătdriu, negoţitor, (regional) negustoriu, ne-găstori (alr ii 6 481/141, alr sn rv h 1 015/141), negoţîtători (alr i 1 591/144), năgustori (alr i 450/556), năguţutori (alr i 1 574/85), năgo-ţîtM (alr 1 1 574/100, 138), nigustGr, niguţi-tor (ştefanelli, d. c. 52), niguţîtor (alr i 1 591/24, 26, 107), nigîţători (ib. 1 574/320) s. m. — Lat. negotiatorius sau neguţa + suf. -tor. NEGUSTORAŞ s. m. Diminutiv (cu sens depreciativ) al lui negustor (2). S-a secfestrat 244 perechi misăzi blane de oaie ale lui Naumcea, neguţătoraşul de la Baia de Aramă, cr (1833), 282/41. Deci tabla-n cap dacă ia.. . Să întorcea la oraş Ca şi un negustoraş. pann, ap. gcr ii, 360, cf. pontbriant, d., ddrf. Mă cheamă David, răspunse negustoraşul. cazimir, gr. 14. Nu mai era acum pe aceeaşi treaptă în tagma negustorească ... cu negustoraşul din Obor. v. rom. decembrie 1954, 60. Se trage din oameni de mahala, poate negustoraşi, poate mardeiaşi. STANCU, r. a. iv, 319, cf. ii, 400. — PI.: negustoraşi. — Şi: (învechit) neguţător aş s. m. — Negustor + suf. -aş. NEGUSTOREASĂ s. f. Femeie care se ocupă cu comerţul particular; soţie de negustor (2); negustoriţă. Cf. polizu, costinescu. Nici clientul, nici negustoreasa nu-i dau de rost. cazimir, gr. 42. Mama-mare era spălătoreasă... şi totodată negustoreasă de prescuri şi luminări la biserică. pas, z. i, 27, cf. alr sn iv h 1 016. + (Peiorativ) Femeie care caută să tragă foloase prin orice mijloace sau în orice împrejurare. (F i g.) Negoţătoreasa de vulpe. lm. — PI.: negustorese. — Şi: (învechit) negu-ţătoreâsă (costinescu), negoţătoreâsă s. f. — Negustor + suf. -easă. NEGUSTORESC, -EĂSCĂ adj. 1. Care se referă la negustori (2), care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor; care aparţine unui negustor, al negustorului. Arzînd mai jumătate din oraş, case multe nego-ţitoreşti (sec. xvm). ap. ddrf. Turcii neguţi-tori... şi partea neguţitorească de creştini. gheorgachi, let. iii, 293/32. Viaţa mea iaste neguţătorească şi acest meşteşug lucrez, aethiopica, 4V/13. Părţii neguţitoreşti şi a tîrgoveţilor să lasă dreptăţili unii slobodi neguţitorii (a. 1818). gcr ii, 221/9, cf. lb, polizu. Făcea parte din toate braşlele neguţătoreşti. filimon, o. i, 146, cf. pontbriant, d. Harabagiul nostru s-a hotărît ca de-acum să aibă a face mai mult cu parte negustorească, creangă, p. 111, cf. barcianu, alexi, w. Mai bine tocmeală ţigănească şi plată negustorească, zanne, p. v, 632. 2. Care se referă la negoţ (2), destinat negoţului, de negoţ; comercial. Neguţitoreştile vase ale Moldovei ce se poartă în Dunărea (a. 1835). n. a. bogdan, c. m. 118. De la deschiderea navigaţiei... au intrat în port 220 vase neguţitoreşti. gt (1838), 602/l, cf. lm. Nu trimise pe Ion Vodă pentru a cuceri Moldova, ci simplu numai pentru nişte treburi neguţitoreşti. hasdeu, i. v. 240. Porunceşte să se alcătuiască condici noi pentru orînduiala judecătorească, neguţitorească, criminalicească. c. gane, tr. v. 455. In dimineaţa asta maşinăria negustorească a Amsterdamului s-a declanşat, sadoveanu, o. ix, 245. — PI.: negustoreşti. — Şi: (învechit) neguţă-toresc, -eâscă, neguţitorese, -eăscă, negoţă-toresc, -eăscă (lb), negoţitoresc, -eăscă adj. — Negustor + suf. -esc. NEGUSTOREŞTE adv. Ca un negustor (2), în felul negustorilor. Era îmbrăcat negustoreşte. sandu-alde a, a. m. 137. După un răstimp se întoarse avocatul şi-i spuse grăbii, negustoreşte . . . rebreanu, i. 241. ll recunoscu pe căpitan îmbrăcat negustoreşte, camil petrescu, o. iii, 169.. •$> Expr. (învechit) A merge neguţi- 2025 NEGUSTORI — 251 — NEGUSTORIE toreşte = a merge cu pas aşezat, nici prea repede, nici prea încet. De la Belgrad. .. neguţitoreaşte mergînd, cale de triizăce zile. M. COSTIN, LET. I, 7/10. — Şi: (învechit) neguţătoreşte (pontbriant, d., lm, ddrf), neguţitoreşte adv. — Negustor + suf. -eşte. NEGUSTORI vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (învechit şi popular) A cumpăra şi a vinde o marfă pentru a realiza un profit, a face negoţ (2); a practica meseria de negustor (2). Mulţi şi dintru greci au mers, unii să privască, alţii să să negoţitorească. herodot (1645), 200. Multe feluri de oameni locuiesc, negustoresc, agonisesc, simion dasc., let. i, 33/26. Nu să cade cliricilor să ţie prăvălie de circiumă şi să negoţătorească intr-insele (a. 1652). ap. tdrg. Numărînd talantul, le-au poruncit, zicînd: negu-ţitoriţi pină voi veni. biblia (1688), [prefaţă] 3/11, cf. cod. pijşc. 82. Neguţitoresc şi cu boi de negoţ. n. costin, let. ii, 87/31. Neguţitorii. . . ce şed de negustoresc aice în ţară (sec. xvm). let. iii, 222/5. Desăgarii ... aşezindu-se prin tîrguri să aibă voie a neguţitori (a. 1783). n. a.bogdan, c. m. 79? S-ar crede necinstiţi dacă s-ar umili a negustori, ist. am. 13v/18. Un bogat neguţător ce se neguţătorea la Siria, văcărescul, ist. 247. Frate-său cel mai mare .. . neguţito-rindu-se cu petri scumpe, se aşezase cu lăcaşul în Ţarigrad. şincai, hr. iii, 8/25, cf. ii, 142/8. Băcani sau pricupeţi care să neguţătoresc cu marfă amărunt (a. 1802). doc. ec. 73. Să se dea unui vrednic negoţitori capital bun, îndată ar începe mai bine a negoţitori. ţichindeal, f. 402/3. In anul trecut s-au aflat în slujba numitului la Cimpina, unde să neguţătorea cu porumb (a. 1818). doc. ec. 185. Vor putea asemenea lăcuitorii. . . să meargă să se neguţătorească prin celelalte cetăţi şi porturi (limanuri) ale înaltei Porţi, cr (1829), 2932/10. Ar putea ... să se neguţătorească cu toată Evropa şi cu tot felul de materie şi de marfă, piscupescu, o. 15/23. Cîţi urmează a neguţitori în partea aceea, se numesc armatori gvinieni. drăghici, r. 16/3. Le dedei de fiecare cîte o mie de galbeni în dar, povăţuindu-i a se neguţetori cu minte şi cu băgare de seamă aci. gorjan, h. i, 35/33. Muierea cu bărbat... nu poate să se neguţătorească (a. 1840). ap. tdrg. Neguţător vechi de vinuri, neguţătorindu-se cu buţi şi cu fabricarea lor (a. 1849). doc. ec. 958, cf. filimon, o. ii, 133. Se neguţătoreşte cu violine, dar cînd îi cade în mini un instrument bun, nu l-ar da pentru Veneţia întreagă, f (1885), 282, cf. pamfile, j. iii, 91. Construieşte treizeci de corăbii cu care pleacă să să negustorească peste mare. ll i, 101. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîştiga Cu săracii-l împărţea, teodorescu, p. p. 604, cf. 539, 595. Se învoiră să neguţătorească la un loc şi pe urmă să împărţească câştigul. sbiera, p. 230, cf. 216. C-arn negustorit De ne-am procopsit, mat. folk. 204. Cu peşte m-am arînit, Cu peşte am negustorit, graiul, i, 7, cf. alr ii 3 640/27, 76, 105, 172, 228, 284,37911 848. <^Tranz. (Complementul indică ob ectu supus schimbului sau substitutul lui) Dei mult neguţătoreaşte aceasta, aethiopica, 6r/6. Să cumpărăm mărfuri şi să le neguţetorim la Surat. gorjan, h. iii, 135/32. Cei mai mulţi arapi fiind încă varvari... , stăpînitorii sau împăraţii lor .. . îi neguţitoresc tocmai ca pe nişte dibo.toace ce să vînd în tîrg. drăghici, r. 245/11. Ce neamuri anume erau aceia care-şi trimeteau reprezentanţii lor să negustorească mărfurile sau productele lor? n. a. bogdan, c. m. 13. Mai bine v-aţi pricepe să negustoriţi arpagic, contemp. 1948, nr. 112, 6/2. 2. Intranz. (învechit şi popular; adesea figurat sau în contexte figurate) A face să devină obiect de comerţ, a folosi ca obiect de comerţ; a comercializa. Ai luat hrana săracilor de negoţetoreşti şi precupeşti. moxa, 386/3. Neguţătorind şi politicind cu înţelepciunea. dosoftei, v. s. decembrie 216v/26. învaţă pre fiul său să neguţitorească cu dînsa [înţelepciunea] mai bine decit cu aurul, biblia (1688), [prefaţă] 3/47. Tranz. La [duhovnicul] cel de la ţară. . . spune păcatele . . . mai mari, iar la cel de la oraş, păcatele . . . mai mici, neguţătorind şi meşteşugind taina ispovedaniei. antim, p. 154. Cînd bărbatul neguţătoreşte cinstea nevestii, este slobodă nevasta să-l desparţă. caragea, l. 43/18, cf. grecu, p. 249. Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine, deşliu, g. 10. 3. Intranz. şi refl. (învechit şi popular) A se tocmi, a se tîrgui. Am auzit preoţi înjurîn-du-se în altar, pe alţii negustorind în biserică, ca în tîrguri. ardeleanu, u. d. 42. Cei ce cu ale credinţei în lume se neguţătoresc, aceia cu drept cuvînt fiii satanei se socotesc, zanne, p. viii, 403. 4. Tranz. (învechit şi regional) A da cu dobîndă; p. e x t. a fructifica, a valorifica. Ne îndeamnă cu credinţă să neguţitorim talantul ce ni s-au dat. biblia (1688), [prefaţă] 3/39, cf. gcr ii, 154/2, tdrg. Ştii ce, stăpine? Dă-mi mie banii dumitale, să-i negustoresc, rădulescu-codin, î. 2. — Prez. ind.: negustoresc. — Şi: (învechit şi popular) neguţători, neguţitori, (învechit) ne-guţetori, negoţători, negoţetori, negoţitori, (regional) negostori (alr sn iv h 1 015) vb. IV. — V. negustor. NEGUSTORIE s. f. 1. (La sg.) Activitate economică privind circulaţia mărfurilor, vînzarea şi cumpărarea lor, schimb de produse sub formă de vînzare-cumpărare; negoţ (2), comerţ, (turcism învechit) pazarlîc. V. trafic, schimb. Ne-guţătoriaşi banii ce folosu-ivor aduce? varlaam, c. 322. Făcut-au şi grecii streini, ce vinea pentru neguţitorie, biserici, herodot (1645), 145. ll măguliră de-l dusără cu sine într-o cale departe cu neguţă-toriaşi deaca mearsără la Eghipet, îl vîndură ca pre 2027 NEGUSTORIE -r 252 - NEGUŢA un rob. dosoftei, v. s. decembrie 228r/4. Intru această vreme au făcut să nască neguţitorie in eparhiile sale. ist. carol xii, 14r/14. Halepul este mare cetate şi cu bună neguţitorie. amfilohie, g. 25/1. Neguţătorilor... să le fie slobodă neguţitoria. şincai, hr. ii, 177/10, cf. iii, 13/6. Părţii neguţitoreşti... să lasă dreptăţili unii slobodi neguţitorii (a. 1818). gcr ii, 221/10. Să se dea slobozenie la neguţâtoria griului. cr (1829), 652/9. Evropeii.. . merg acolo spre neguţitorie. drăghici, r. 39/22. Sistema de monopol să zice cînd cineva numai singur vre să aibă privilegi (slobozenie) de neguţătorie. gt (1838), 1 &jbb. Nici o neguţătorie nu e mai bună, nici o tovărăşie mai dreaptă, cîştig şi pagubă pe din doo şi pe loc. pr. dram. 276. Am să-l dau ... să înveţe neguţitoria. negruzzi, s. i, 297, cf. ddrf, alexi, w. Negustoria lui Nastratin-Hogea, ce cumpăra cîte două ouă d-o para şi vindea cîte nouă. zanne, p. v, 445, cf. vi, 216. Cu un urcior de bragă Negustorie întreagă, se spune despre un negustor sărac. Cf. id. ib. v, 444. Negustoria, ori o vinzi, ori te vinde. Cf. id. ib. 445. <$> (în legătură cu verbul „a face“) Fu ca o corabie care face negoţetorie (a. 1694). gcr i, 313/2, cf. polizu, costinescu. Apucă-n călătorie să facă negustorie. alecsandri, p. p. 386. Făcea ca şi taică-său negustorie de vite. rădulescu-codin, î. 1, cf. alr sn iv h 1 015. <> (La pl. cu valoare de sg.) Să fie slobod amînduror noroadelor a face neguţitorii unii la alalţi. n. costin, l. 307. Neguţi-toriile sînt schimbătoare, sadoveanu, o. xm, 283. 2. Afacere, întreprindere comercială. Din negoţitorie ca această n-au cîştigat. hero-dot (1645), 256. Avînd tovărăşie la o neguţitorie. donici, f. ii, 33/4. De vei păgubi în vreo neguţitorie, să-ţi fie de învăţătură, negruzzi, s. i, 251. Neguţitoria stupilor este multă şi în dobîndă. eminescu, n. 153. Mai făcea el, nu-i vorbă, şi alte negustorii, creangă, p. 112. Unde e Marin Sterea? Ăla e singurul talent în negustoria asta. camil petrescu, t. ii, 24. Mergea bine negustoria lumînăr arului, stan cu, d. 242. <0> Fig. Să nu ne pară noao că să împuţinează avuţia noastră cînd dăm milostenie..., că este o neguţitorie cu dobîndă (a. 1691). ap. tdrg. + (Rar; concretizat) Prăvălie. Un miros greu de untdelemn şi aromate pe care-l simţea întotdeauna cînd trecea spre port pe lingă negustoria bogatului grec. v. rom. februarie 1956, 19. 3. (învechit; concretizat) Marfă (4). Era oraş bogat şi vestit pentru neguţâtoria ce aducea pe mare. n. test. (1648), 256v/10. [Corăbiile] le încărcăm ... cu alte striine .. . neguţitorii. biblia (1688), [prefaţă] 3/42, cf. 1521/31. Pe lîngă aceste îmbla şi cu neguţitorii, cu ceară şi cu altele (sec. xvm). let. iii, 255/31. — Pl.: negustorii. — Şi: (învechit şi popular) neguţătorie, negoţetorie, negoţitorie, (învechit) neguţitorie s. f. — Negustor + suf. -ie. NE GUSTORlME s. f. (Cu sens colectiv) Mulţime de negustori (2); tagma, breasla negustorilor. Alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime. ispirescu, l. 39, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. De astă dată negustorimea moldovenească lua parte... la manifestaţiile vieţii politice, n. a. bogdan, c. m. 144. Oborul e negustorimea şi meseriaşii care-şi au averile şi muncesc la rostul lor. v. rom. decembrie 1954, 55. Vechea boierime şi chiar negustorimea cea mare umbla îmbrăcată la fel şi iarna şi vara. camil petrescu, o. ii, 97, cf. 94. — Şi: (învechit) negoţătorime s. f. lm, barcianu. — Negustor + suf. -ime. NEGUSTORÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a negustori. Cf. polizu. — V. negustori. NEGUSTORIŢI s. f. Negustoreasă. Negustori-ţ(ă) săracă (a. 1768). iorga, s. d. v, 254. Muma lui Mihai Vodă încă doară n-au fost cufăriţă, ci neguţătoriţă. şincai, hr. ii, 246/13. Neguţito-riţele, gătite şi ferchezuite, vin de se rătăcesc prin aleele livezii, negruzzi, s. i, -<817. Să-ţi vorbesc ... de unili femei, negustoriţe ajunse. jipescu, o. 45. Adela ne privea pe rînd, pe negus-toriţă şi pe mine, zîmbind subţire, ibrăileanu, a. 120. O negustoriţă oarecare, ce purta numele de Iloaia. n. a. bogdan, c. m. 107, cf. dm. Auzii de numele dumitale, Că eşti negustoriţă mare. sevastos, n. 135, cf. 146, alr sn iv h 1 016. — Pl.: negustoriţe. — Şi: (învechit) neguţătoriţă, neguţitoriţă s. f. — Negustor + suf. -iţă. NEGUSTORIU s. m. v. negustor. NEGUSTORES, -OĂSĂ adj. Care se pricepe la negustorie (1). Erau, printre aceste botoaşe, multe, foarte multe şi de cumpărat, căci era om negustoros bătrînul. moroianu, s. 23, cf. dm. Rumânii fac pintru ei, nu pre vînd, da ei-s mai negustoroş. graiul, i, 471. — PI.: negustoroşi, -oase. — Negustor + suf. -os. NEGUŢ1 s. m. v. nagîţ1. NEGIJŢ2 s. n. v. negoţ. NEGUŢA vb. I. T r a n z. (învechit şi popular) 1. A negocia (1). Bucatele răpitoriului toate să vor da muierii ceia ce s-au răpit, macar c-au fost numai cum are fi neguţată nunta între dînşi. prav. 181. Ion Vodă trimise pe episcopul Isaia Rădăuţeanul cu alţi deputaţi de frunte pentru a neguţa un tractai de pace. hasdeu, I. v. 24, cf. 51. (F i g.) O mătuşă a mea, Casandra lui Filip Cîrnu, a prins a cerca ici-colo 2035 NEGUŢARE — 253 — NEHOTĂRIEE să neguţeze un mire potrivit, sadoveanu, n. f. 79. ^ Re f 1. jmper s. Să va negoţa de pace. .. , cetind'numai ca să se facă negoţiaţiile în Constantinopole. ar (1829), 742/42. + Refl. şi refl. r e c i p r. A se tîrgui, a se tocmi; a încheia o tranzacţie (comercială). Să negoţară ... să-i dea bani mulţi. fl. d. (1680), 27v/17. N-am eu coraj acuma să mă neguţez. sadoveanu, b. 98. Plăti — fără să se negoaţe, contrar obiceiului — 0 cursă întreagă unei trăsuri de piaţă, galan, b. i, 479, cf. doine, 277, alr i 1581/381, 552. <> 1 n t r a n z. Aici veneau . .. negustori din Lem-berg. Armenii neguţară întăi cu dînşii, apoi se duseră şi ei în acea mare cetate a Galiţiei. iorga, c. i. i, 199. Negoţind se face vînzarea. zanne, p. v, 440. <£> Tranz. O bute de vin am neguţat şi n-am bani să o plătesc, neculce, l. 21. Duse boii la tîrg... un român care-i negoţa întreabă: „de ce-s aşa mititei?u şez. i, 210. 2. A cumpăra. Şi mă mai rog şi de altu rîs, să-mi nigoţi şi să mi-l trimiţi (a. 1620). rosetti, b. 90, cf. let. iii, 118/23. S-au găsit un turc niguţîtori să cumperi oi di la tatăl acestui Ali-xandru, stăpînul lor, şi le-au neguţatu-li (a. 1753). ştefanelli, d. c. 52. Vin neguţau la corăbii pletoşii feciori din Ahaia, Unii cu fier lucitor şi alţii în schimb cu aramă, murnu, i. 149. Călugării neguţară de la, un bulgar doi asini. sadoveanu, o. x, 283, cf. 572, xm, 65. De-ar fi dorul vînzător, Face-m-aş eu negustor, Negu-ţa-l-aş... Şi l-aş vinde. şez. iv, 235, cf. ii, 213. Unul se face cumpărător şi îl negoaţă. pamfile, j. ii, 9. 3. A vinde. Această parte de ocină o am vîndut lui Patraşco .. . şi mi-au dat toţi banii deplin . .. şi am neguţat pămîntul cîte un zlot bătut (a. 1662). uricariul, xxiii, 251. Ei negoaţă pămîntul cu cotul. fl. d. (1680), 56v/8. S-a dus cu boii de negoţ Şi boii i-au negoţit, Înapoi s-a înturnat. mat. folk. 793. — Prez. ind.: neguţez şi (rar) negoţ. — Şi: (învechit şi popular) negoţâ vb. I, (popular) negoţi vb. IV, (învechit) nigoţâ, (regional) niguţă (alr ii 3 645/365) vb. I. — Lat. negotiare sau de la negoţ. NEGUŢĂRE s. f. (învechit şi popular) Acţiunea de a n e g u ţ a. dicţ. — Şi: negoţăre s. f. n. a. bogdan, c. m. 129. — V. neguţa. NEGUŢĂTOR s. m. v. negustor. NEGUŢĂTORÂŞ s. m. v. negustoraş. NEGUŢĂTOREĂSĂ s. f. v. negustoreasă. NEGUŢĂTORlSC, -EĂSCĂ adj. v. negustoresc. NEGUŢĂTORÎŞTE adv. v. negustoreşte. NEGUŢĂTORI vb. IV v. negustori. NEGUŢĂTORÎE s. f. v. negustorie. NEGUŢĂTORIŢĂ s. f. v. negustoriţă. NEGUŢĂTORIU s. m. v. negustor. NEGUŢETORÎ vb. IV v. negustori. NEGUŢETORIOĂRĂ s. f. (învechit, rar) Diminutiv al lui neguţetorie(v. negustor i e 2); afacere de proporţii reduse. Hotărîi ca să bag în vreo neguţetorioară acei puţini bani. gorjan, h. ii, 6/10. — Neguţetorie (= negustorie) + şuf. -oară. NEGUŢITOR s. m. v. negustor. NEGUŢITORÎ SC, -EĂSCĂ adj. v. negustoresc. NE GUŢITORfiŞTE adv. v. negustoreşte. NEGUŢITORl vb. IV v. negustori. NEGUŢITORlE s. f. v. negustorie. NEGUŢITORÎŢĂ s. f. v. negustoriţă. NE GUŢIT ORIU s. m. v. negustor. NEHĂRNIC, -Ă adj. (învechit şi popular) Negativ al lui harnic; care nu este vrednic (de ceva); leneş. Cf. dosoftei, ps. 53/4, gcr ii, 74/8, alexandria, 114/23, ispirescu, l. 109. (F i g.) Am vrut... să le arăt cum ei au început a lepăda cuvintele sale strămoşeşti şi a lua în locul lor alte străine, cu mult mai neharnice. budai-deleanu, lex. <£> (Substantivat) împărăţia romană s-au împărţit toată în crăii. .. de tirănia şi de hlăpiia unor neharnici, ce nici numele împărătesc să-l aibă nu li se cuvenea. c. cantacuzino, cm i, 44. Nevrednice şi neharnice l Tu vrei să tai solul lui Alexandru. ALEXANDRIA, 144/9. — PI.: neharnici, -ce. — Pref. ne- -f harnic. NEHOTĂRÎRE s. f. 1. Negativ al lui h o t ă-r î r e; lipsă de hotărîre, şovăială. Cf. vlahuţă, n. 163, camil petrescu, u. n. 295, sadoveanu, o. xi, 326, bart, e. 343, vianu, s. 140. 2. (Rar) însuşirea de a nu fi (încă bine) conturat, format; lipsă de precizie, de claritate. Nehotărîrea cuvîntului e întîia pricină care ne-a făcut să-l înlocuim prin altul mai limpede, mai desluşit, gherea, st. cr. i, 54. Fata era în vîrsta nehotărîrii formelor, d. zamfirescu, î. 2. — Pref. ne- -f hotărîre. 2056 NEHOTĂRÎT — 254 — NEICĂ NEHOTĂRÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui ] h o t ă r î t. Cf. kogălniceanu, s. a. 141, REBREANU, R. I, 18, BACOVIA, O. 212, GALACTION, O. 185, c. PETRESCU, C. V. 135, SADOVEANU, O. xvm, 458, vianu, s. 141, v. rom. martie 1955, 193, GALAN, B. II, 153, T. POPOVICI, SE. 383. 2. (Mat.; învechit, rar; despre mărimi) Infinit. Cf. lazăr, t. 13r/13. 3. Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, confuz, vag. Zarea nehotă-rîtă... revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. macedonski, o. în, 47. Pămîntul doarme încă în lumina umedă şi nehotărîtă a dimineţii. vlahuţă, R. p. 63. Un vuiet surd şi nekotărît frămînta depărtările zărilor, hogaş, dr. i, 109. Susurul colosal şi nehotărît al imensului curs de viaţă. id. m. n. 56. Legenda a înălţat în neguri nehotărîte şi biserica păstorului Bucur. c. petrescu, c. v. 252. O- (Adverbial) încet şi nehotărît, începu a lua dimensiuni mai mari capul ei buclat, f (1903), 4. Se lăsa purtat de gîndurile care întotdeauna izvorăsc nehotărît şi neisprăvit, cînd mergi drum lung, în ploaie. c. petrescu, î. i, 133. Se auzea, nehotărît, că domnişoara Olimpia s-a logodit, sadoveanu, o. ix, 160. 4. (Gram.) Care nu precizează, nu individualizează ; nedefinit, (învechit) nehotărîtor. Românii au doao feliuri de articule, adecă unul hotărît, altul nehotărît. rudai-deleanu, lex. Pronumele nehotărîte ... sînt acestea... alboteanu, gram. 40r/8. Numele de persoană pot primi şi articolul nehotărît...: „un Eminescu nu se naşte oricînd“. iordan, g. 83. O problemă deosebită în cadrul obiectului direct pronominal ridică pronumele nehotărîte. scl 1959, nr. 2, 194. Adjectivele pronominale nehotărîte stau de obicei înaintea substantivului determinat. gram. rom2, i, 174. <0> (învechit) Timpul nehorărît sau (substantivat) nehotărîtul = perfectul compus. Cf. heliade, gr. rom. 41/24, gr. r. (1835), 41/4. Ei nicăieri n-au voit a întrebuinţa timpul săvîrşit a verbului, ci tot cel nehotărît. negruzzi, s. i, 256. (învechit) Modul nehotărît sau nehotărît zălog = infinitivul. Nehotărît zălog, zălog iaste care nici vreame, nici număr, nici faţă, nici neam cel adivărat nu arată anume: a sta, a ceti şi alte. st. lex. 251r/4, cf. ALBOTEANU, GRAM. ROM. 47r/21. — Pl.: nehotărîţi, -te. — Pref. ne- + hotărît. NEHOTĂRÎT<5R, -OĂRE adj. Negativ al lui hotărîtor. + (Gram.; învechit) Nehotărît (4). Articulul îi de două feliuri: hotărîtoriu şi nehotărîtor iu. VIDA, GRAM. 35/31, cf. GR. R.-N. I, 15/14, alboteanu, gram. lv/15. Modul nehotărîtor — infinitivul. Cf. diaconovici-loga, gr. rom. 84/2, heliade, gr. rom. 42/27, i. golescu, b. 32/17, vida, gram. 289/31. Modul nehotărîtor nu arată nici persoană, nici numeru. gr. r.-n. i, 95/1. — Pl.: nehotărîtori, -oare. — Şi: (învechit) nehotărîtoriu, -oare adj. — Pref. ne- + hotărîtor. NEHOTĂRÎTORIU, -OĂRE adj. v. nehotărîtor. NEI s. n. v. nai. NEIĂDĂ s. f. v. naiadă. NEIASÎTĂ s. f. (învechit, rar) Pelican (Pelecanus onocrotalus). Podobiiu-me nesătu-ratul (neiasiteei hc2, pelicanului d) pustiniei. psalt. 207, cf. dhlr ii, 516. — Pl.: neiasite. — Din slavonul NEtacUTh. NEICĂ subst. sg. (Popular, mai ales în Munt.) 1. Nene (2). V. bade. Iubite neică, mai întîi nu lipsesc a cerceta despre scumpa d-voastră sănătate, caragiale, o. i, 169. Roagă-te, neică, de popă, Clopotul tot să ţi-l tragă, Să resune văile, pop., ap. gcr ii, 344. D-alei, neică frăţiori, ... Ce grea sete m-a coprins, Inimioara că mi-a-ncins I teodorescu, p. p. 439, cf. alrm i/ii h 224/5. + Termen pe care şi-l atribuie fratele mai mare cînd vorbeşte cu sau despre cel mai mic. Fiindcă e pricina aşa, Lasă nunta să nuntească, Şi vin la neică afar\ Ca să-ţi dau şi eu un dar. păscUlescu, l. p. 168. 2. (Adesea urmat de un nume de persoană) Nene (4). îl vedea lucrînd cînd la alde neică Burcilă, cînd la aleşii ori la fruntaşii satului. ispirescu, l. 206. Dar neică Barbu cum trăieşte? odobescu, s. i, 74. încotro, neică? — întreabă pe Moş Gheorghe cel mai bătrîn dintre cei doi ţărani străini, sp. popescu, m. g. 38. Dintre ai noştri e aicea neică Hergă. camil petrescu, o. iii, 258. Coboară drumul nisipos şi plin de bolovani neică Moise Muscalu. il februarie 1961, 23. Şi nu sînt, neică, curcani, Ci sînt boieri de divan. păsculescu, l. p. 240. Da n-auzi, măi, neică Ioane, Trage plugul de pe vale. ant. lit. pop. i, 104. A nemerit-o ca neică Stan cu oiştea în gard. zanne, p. vi, 315. + Termen pe care şi-l atribuie un bărbat cînd vorbeşte cu o persoană mai tînără. Onofrei al meu, iubite, Vin la neică să te pup ! coşbuc, p. i, 331. Aşa vă e cîntecul? Apăi aveţi de-a face cu neică, sadoveanu, a. l. 202. 3. Termen afectiv cu care o fată se adresează flăcăului iubit sau vorbeşte despre el; bade. Cf. şez. ii, 184. + Termen pe care flăcăul şi-l atribuie cînd vorbeşte cu sau despre fata iubită. Lasă, nu-ţi mai fie frică ... Vino-ncoa la neica-n braţe, eftimiu, 1. 83. Foicică trei zambile, Dragele neichii copile, Da-v-ar Dumnezeu d-un bine ... Să vă pot iubi pe toate, teodorescu, p. p. 320. Mîndra neichii-i ochişea, Aşa-mi rupe inima, hodoş, p. p. 33. Frunzuliţă aluniţă! 2063 NEICULEAN — 255 — NEISPRĂVIT Am avut o mîndruliţă Şi mi-a fost cam tinerea, Draga neichii turturea, bibicescu, p. p. 17. Feţişoara, fata mea 1 Dă şi neichii-o floricea. ANT. lit. pop. i, 347. 4. Nene (6). Bine-i lingă puiculiţă ! neică, neiculiţă. alecsandri, t. 195. Văzurăţi, neică, ce nunie-l apucase? eftimiu, I. 76. — Gen.-dat.: neichii. — Şi: (regional) nică s. m. cv 1950, nr. 1, 32. — Nene sau nea3 + suf. -ică. NEICULEAN sub st. sg. (Rar) Neiculiţă (3). Unde mi se repeziră, neiculene, ăi arapi ca nişte zmei/ ispirescu, l. 107, cf. jahresber. viii, 196, DM. — Neică + suf. -ulean. NEICULÎŢĂ subst. sg. (Popular) Diminutiv al lui neică. 1. Cf. neică (2). Lasă, neiculiţă, că-l aud ei şi cum îl tragem noi, îi spuse Mitru rîzînd. camil petrescu, o. ii, 456. Nu-ţi mai sparge bojocul, neiculiţă, explica cineva liniştit în spatele lui Filip. gal an, b. i, 17. „Da cum aşa, neiculiţă hai /“ îl întrebară cu toţii încetişor. sbiera, p. 251. 2. Cf. neică (3). Foaie verde lămăiţă, Prăpădi-te-ai, neiculiţă, Prin flori şi prin grădiniţă, mat. folk. 322. 3. Cf. neică (*)• Bre I da ce mai palmă, neiculiţă 1 ghica, s. 509, cf. alecsandri, t. 195. Mi se ridică, neiculiţă, nişte palaturi măreţe, împodobite cu de toate frumuseţile, ispirescu, l. 104, cf. 229, id. u. 39. — Neică + suf. -uliţă. NEICUŞ0R s. m. (Popular şi familiar) Neiculiţă (1). Cf. caragiale, o. vi, 151. Cine-mi dă, neicuşorilor, o ţigară — întrebă el, că foc găsesc la altul, pas, l. i, 19, cf. 268. — PI.: neicuşori. — Neică + suf. -uşor. NEICtJŢ subst. sg. v. neicuţă. NEICtÎŢĂ subst. sg. 1. (Popular şi familiar) Neiculiţă (D- Să fie opt luni de cînd nu te-am văzut, neicuţule. delavrancea, o. ii, 311, cf. h ii 256. 2. (Popular) Neiculiţă (2). De cînd neicuţa s-a dus, Trei garoafe-n poartă-am pus. teodo-rescu, p. p. 279, cf. 336. Măi neicuţă depărcior, Nu-mi trimite-atîta dor. hodoş, p. p. 43. Fu, lună, te-aş întreba: N-ai văzut pe neicuţa? rădulescu-codin, î. 113. S-a dus neicuţa, s-a dus, N-a lăsat nici un răspuns, Nici guriţă dă ajuns, vîrcol, v. 52, cf. ant. lit. pop. i, 129. 3. (Regional) Tată. Tu s-asculţi de maică-ta, Pînă-o veni neicuţa. mateescu, b. 97. — Şi: neicuţ subst. sg. — Neică + suf. -uţă. NEIFARŢ subst. (Prin Ban.) Ienibahar (Myrtus pimenta). Cf. jahresber. iii, 322. — Şi: naifarţ subst. Com. din ban. — Din germ. Neugewiirtz. NEIMITĂBIL, -Ă adj. Negativ al lui imita-bil; p. ext. minunat (3), excepţional. Ne arătau în scrierile lor neimităbila frumuseţă a linibei. negruzzi, s. i, 334. Operile celebrului şi neimitabilului Paganini. filimon, o. ii, 317. Neasemuitul dar ce are autorul, dar excepţional, care-l va face neimitabil, fără pereche, gherea, st. cr. i, 10, cf. DM. — PI.: neimitabili, -e. — Pref. ne- + imitabil (după fr. inimitable). NEIMPORTĂNT, -Ă adj. Negativ al lui important; care nu are (prea) mare valoare. — Pfc: neimportanţi, -te. — Pref. ne- + important. NEI0S, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Acoperit cu zăpadă, cu multă zăpadă. Cf. polizu, pontbriant, d. Răsună şi culmea Olim-pului noios, locaş al nemuritorilor, odobescu, s. i, 201, cf. dm. + (Despre unităţi de timp) în care ninge mult. Martie, martie noios şi fevruarie ploios, odobescu, s. i, 233. + (Substantivat, m.) Luna decembrie. Cf. polizu, pontbriant, d., marian, s. r. i, 97, ddrf. Luna lui decemvrie se mai numeşte şi dechemvre..., ningău sau neios, luna cînd cade neaua sau zăpada, pamfile, s. t. 148, cf. alecsandri, p. p. 34. — PI.: neioşi, -oase. — Şi: noi6s, -oâsă adj. — Nea2 -f suf. -os. NEISĂN s. m. (Turcism învechit) Naist. Adusese pe cel mai vestit taeîm de lăutari, tot meşteri aleşi dintre cei mai buni, scripcari, cobzari şi neisani. ghica, s. 170. — PI.: neisani. — Şi: neizăn (tdrg), naisân (şio iij, 268) s. m. — Din tc. neyzen. NEISPRĂYÎT, -Ă adj. Negativ al lui isprăvit. Cf. CORESI, EV. 6, VALIAN, V., NEGRUZZI, S. II, 157, ALECSANDRI, P. I, 185, EMINESCU, O. I, 158, D. ZAMFIRESCU, R. 76, IORGA, L. II, 569, SADOVEANU, O. VIII, 633, T. POPOVICI, SE. 151, zanne, p. ii, 840. + (Adesea substantivat) (Persoană) care nu are nici o situaţie, nici un rost, care este fără căpătîi, de nimic. Ce se poate face cu un neisăprăvit? sadoveanu, o. xviii, 604. Să nu iei vreun neisprăvit, sâ-ţi amărască toată viaţa. v. rom. martie 1954, 110, cf. 263. — PI.: neisprăviţi, -te. — Pref. ne- + isprăvit. 2074 \ NEISTOV — 256 — NEÎNCETAT NEIST(ÎV subst. (Învechit) Nebunie (4). Multele cărţi intru, neistovu (la nebunie n. test. 1648, spre nebunie biblia 1688) te întoarseră, cod. vor. 80/25, cf. coresi, l. 129/10. — Pref. ne- + istov. NEISTOVÎT, -i adj. Negativ al lui istovit; (despre oameni) care nu oboseşte, mereu activ; p. ext. inepuizabil, nesfîrşit2 (I 2), continuu. Biet mucenic neistovit al pinii. topîrceanu, p. o. 71. Acum ştia din ce adine de veac ii veneau puterile neistovite, clnd ceilalţi, unul cîte unul, cădeau, c. petrescu, î. i, 261. Au găsit acolo, în regiunea ecuatorială ... , mina cea mai bogată şi mai neistovită: mina de lucru a malaezilor. sadoveanu, o. ix, 265, cf. id. e. 217. Tolstoi nu sare însă niciodată în afară de curentul neistovit al vieţii, vianu, s. 163. Cuvintele i se prezintă în cantităţi enorme, în serii neistovite, l. rom. 1953, nr. 3, 41. De la primii paşi chiar, [Bistriţa] trăieşte o neistovită fierbere, o veşnică răzvrătire împotriva a tot ce-ar îndrăzni să i se pună de-a curmezişul, v. rom. martie 1954, 221. Furat iarăşi de neistovita-i limbuţie. galan, b. ii, 16. — PI.: neistoviţi, -te. — Pref. ne- + istovit. NEIUBITtTRĂ s. f. (învechit, rar) Lipsă de iubire. Chio neiubiturei de slavă iaste. coresi, ap. dhlr ii, 359, cf. scl 1960, 529. — De la iubi. NEIÎREA subst. (Prin Olt.; in e x p r.) A fi în neiurea sau (adverbial) a vorbi neiurlea = a aiura, a delira, alr ii/i h 108. — Şi: neiurlea adv. alr ii/i h 108/858. — Cf. aiurea. NEItJRLEA adv. v. neiurea. NEIZĂN s. m. v. neisan. NEIZBĂVÎT, -Ă adj. Negativ al lui izbăvit. Cf. şez. i, 14. + (Adverbial; neobişnuit) Necontenit (2). Se făcuse acum ziua mare şi ţinea bombardamentul neizbăvit, de nu se mai înţelegea om cu om. mihonescu, s. a. 118. — PI.: neizbăviţi, -te. — Pref. ne- + izbăvit. NEÎMBLĂT, -Ă adj. v. neumblat. NEÎMPĂCĂT, -Ă adj. Negativ al lui împăcat. Cf. dosoftei, v. s. septembrie llr/5, heliade, o. i, 444, pann, e. i, 102/9, gane, n. i, 8, creangă, a. 135, delavrancea, t. 76, topîrceanu, b. 84, teodorescu, p. p. 171. + Neînduplecat, aprig, înverşunat; crud, crunt. Ei sînt nişte vrăjmaşi neîmpăcaţi, ist. am. 85v/7, cf. heliade, o. ii, 35. Este pentru om vrăjmaşul cel mai cumplit şi neîmpăcat, marcovici, c. 74/9, cf. alexandrescu, m. 21. Ura cea neîmpăcată ... îmi vine mai mult din prevedere, filimon, o. i, 107. Vremea ce răstoarnă cu coasa-i nempă-cată A falei omenirei vechi marturi. alecsandri, p. i, 156, cf. id. s. 10. Cu o ură nempăcată mi-am şoptit atunci în barbă, eminescu, o. i, 147. Dar cine eşti! — Un frate Al vostru şi un sol al soartei neîmpăcate, petică, o. 132. In ea se simţea mai mult decît în alte femei.. . duşmana neîmpăcată şi vecinică. m. i. caragiale, c. 20. Am dus în spinare duşmănia neîmpăcată a unor oameni puternici şi trufaşi, galact.ion, o. 32. Armele vi le gătiţi Că pe noi ne-a-ncongiurat Paşa cel neîmpăcat, alecsandri, p. p. 210. — PI.: neîmpăcaţi, -te. — Şi: nempăcăt, -ă adj. — Pref. ne- + împăcat. NEÎNCEPtJT, -Ă adj. Negativ al lui început. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., D. BOTEZ, F. S. 16. Apă neîncepută — (în credinţele populare) apă, căreia i se atribuie puteri miraculoase, scoasă în zorii zilei dintr-o fîntînâ sau dintr-un izvor, înaintea tuturor celor care folosesc fîntîna sau izvorul; apă neatinsă, apă mută. Şi cu apa nencepută udă rumena-i guriţă, alecsandri, p. iii, 65. Să mă spele în toate zilele cu apă neîncepută. ispirescu, l. 15. In Oltenia, babele deseîntă deocheatului cu trei pietricele în apă neîncepută. grigoriu-rigo, m. p. i, 51. De-ţi găsi plumb, să-l topim, să-l turnăm într-o cană cu apă nencepută. delavrancea, o. ii, 31, cf. graiul, i, 460. — PI.: neîncepuţi, -te. — Şi: nenceput, -ă adj. — Pref. ne- -f început. NEÎNCETĂRE s. f. Negativ al lui încetare. Cf. biblia (1688), 61V17, I. VĂCĂRESCUL, p. 391/6. <£> L o c. adv. (învechit) Cu neîn-cetare = necontenit (2). Lucea acea văpaie şerpuind cu nencetare. negruzzi, s. ii, 86. Stau în umbră ş-o privesc cu nencetare. conv. lit. xi, 344. — Şi: nencetăre s. f. — Pref. ne- -f- încetare. NEÎNCETAT, -Ă adj. Care nu încetează, nu se opreşte, nu se întrerupe (niciodată), care se desfăşoară sau se repetă fără oprire, fără întrerupere, continuu, necontenit (1), nepărăsit (2), necurmat (2), (învechit) neîncontenit, (regional) necun-ten; permanent, constant; veşnic. Iaste tot veselie şi bucurie şi cîntări neîncetate, varlaam, c. 95. Făcu pamenţi neîncetate, herodot (1645), 76. Goliciunea lor cea neîncetată... le strică boiul. ist. am. 85r/3, cf. budai-deleanu, lex., ar (1830), 152/47. El n-a gustat din bucuria 2086 NEÎNCHIPUIT — 257 — NEÎNDEMlNATIC vieţii, neîncetat peregrin, arghezi, t. c. 60. Există neîncetate împrumuturi stilistice, vianu, m. 143. Creşterea neîncetată a producţiei agricole. scînteia, 1953, nr. 2 788. Din neîncetata lor înfruntare nu putea ieşi nimic viu. t. popovici, se. 395. Ridicarea neîncetată a nivelului de trai. lupta de clasă, 1961, nr. 4, 20. Perfecţionarea neîncetată a maşinii, contemp. 1962, nr. 796, 1/4. + (Adverbial) Fără întrerupere, fără încetare, într-una; necontenit (2), (învechit) neapărat (2), (regional) necunten (2). Să aveţi dragoste unul cătră alalt neîncetat, n. test. (1648), 185r/23, cf. gcr i, 131/39. învăţaţi neîncetat, neagoe, înv. 8/26. Nevoi şi scîrbe ce vin totdeauna neîncetat de la cei ce stăplnesc pămîntul. antim, p. 4. îl sileşte neîncetat a cerceta, a află şi a pâtrundi prin toati (a. 1787). cat. man. ii, 174. Au avut trebuinţă neîncetat să înveţe limba cea veche, heliade, o. ii, 282. Prin alte staturi a Europei neîncetat se fac căna-luri. ar (1830), 10V48, cf. ib. (1837), 37x/23. Nu trebuie să plîngi neîncetat asupra mormîn-tului. marcovici, d. 15/10. Neîncetat era întrebat despre Coribut. asachi, s. l. ii, 12. Plugarul dă neîncetat cu strămurarea, i. ionescu, c. 39/11. De atunci neîncetat văd capul acela şi mi-e tot frică, negruzzi, s. i, 147. îl găseşti aducîndu-ne aminte neîncetat despre puterea geniului său. bolintineanu, o. 430. Fumul cel vînăt, roşia ceaţă, Creşte, se-ntinde neîncetat, beldiceanu, p. 60. Ea neîncetat îşi cîntărea cugetările sale cu ale mele. sbiera, f. s. 358. Marea e plină de stînci înalte, pe al căror vîrf laridele zboară neîncetat. f (1906), 30. Şi-o tînără fată cu dînsul De-abia în lume-au plecat — Încît îţi vine şi plînsul Printre-ntrebări, nencetat. bacovia, o. 193. Combinele făurite aici se vor perfecţiona neîncetat. contemp. 1962, nr. 796, 1/4. — PI.: neîncetaţi, -te. — Şi: nencetât, -ă adj. — Pref. ne- + încetat. NEÎNCHIPUIT, -Ă adj. I. Negativ al lui închipuit. Cf. biblia (1688), 541/54- 2. Care, prin înfăţişarea sa neobişnuită, prin caracterul deosebit etc., întrece puterea închipuirii ; inimaginabil. Cf. budai-deleanu, lex. Mese încărcate cu poame, dulceţuri, prăjituri, fel de fel de bunătăţi neînchipuite, carâgiale, o. ii, 270. Ororile neînchipuite, contemp. 1950, nr. 185, 3/6. Timpurile acelea neînchipuite, urzite, cu frumuseţi de basm- ar£hezîP c. jT 77""' ~Ftinţe spăimîntătoare (şi de proporţii neînchipuitei bogza, c. o. 46V.<> De neînchipuit = a) lo-tf. adj. care întrece puterea_inQhipuiriij''Câre nu poate fi închipuit; b) loc. a d v. foarte, extrem de .. ., excepţional de . .. Fată, frumoasă de neînchipuit, de douăzeci şi trei de ani. bră-tescu-voineşti, p. 305. <> (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Avea o voce moale, neînchipuit de caldă, camil petrescu, o. i, 331. Cînd... Oltul iese din munţi, ca pe poarta înaltă şi veche a unei cetăţi cucerite, apele lui se găsesc dintr-o dată neînchipuit de mari şi de puternice, bogza, c. o. 253. Ne-a călăuzit prin sălile neînchipuit de mari directorul uzinei. scînteia, 1954, nr. 2 795. Neînchipuit de dulce, neînchipuit de aspră, neînchipuit de dragă. galan, b. ii, 47. Am dus-o greu. Neînchipuit de greu. baranga, r. f. 14. Condiţii neînchipuit de grele, scînteia, 1962, nr. 5 403. Aceste erori... neînchipuit de fine din imaginea universului. contemp. 1962, nr. 796, 1/1. — PI.: neînchipuiţi, -te. — Pref. ne- + închipuit. NEÎNCONTENÎT, -i adj. (Învechit) Necontenit (1). Sint căzuţi orăşanii în dulcele dăsfrînări ce aduc neîneontenite amărăciuni lor. mumu-leanu, c. 2/12. <)> (Adverbial) Această boală in vite merge spre creştere şi neîncontenit mor (a. 1828). doc. ec. 424. — PI.: neînconteniţi, -te. — Pref. ne- -f- pref. în- + contenit. Cf. încontinuu. NEÎNDĂMÂNĂTIC, -Ă adj. v. neîndemînatic. NEÎNDÂMÎN s. f. v. neîndemînă. NEÎNDEMÂNATIC, - adj. v. neîndemînatic. NEÎNDEMÎNĂRE s. f. 1. Negativ al lui îndemînare; lipsă de îndemînare; neaju-torare, (rar) nătîngie (3). Cf. urigariul, iv, 30/16, doc. ec. 439, ar (1837), 782/l, vlahuţă, d. 15, SADOVEANU, O. IX, 22. 2. (învechit, rar) Neajuns1 (2). Cea mai însemnătoare împrejurare care face de a simţi astăzi comerţul din lăuntrul Prinţipatului felurite neîndemînări.. . este lipsa mijloacelor de a să transporta (a. 1843). doc. ec. 802. 3. (învechit, rar) Faptul de a nu îndeplini, executa, realiza ceva. Cămărăşia. .. privind la neîndemînarea acestor trebuinţe ca la o pagubă ..., grăbeşte plecat a raportui cinstitii Direcţii (a. 1848). doc. ec. 949. — PI.: neîndemînări. — Pref. ne- + îndemînare. NEÎNDEMÎNĂTIC, - adj. Negativ al lui îndemînatic. 1. (învechit) Care stînjeneşte, incomodează; nepotrivit (2), incomod. Ieşirea arendarilor (posesorilor) de pe moşii şi intrarea celor noi este păgubitoare şi nelndămănatică pentru amîn-două interesurile. i. ionescu, c. 66/9. 2. Care nu are îndemînare, abilitate, care nu are pricepere, siguranţă, nepriceput (3), (rar) nătîng (I 2), (regional) macuc, natantol, năsărîmb (12), neblez-n i c; care trădează lipsa de îndemînare, de 2093 NEÎNDEMÎNĂ — 258 — NEÎNDURĂTOR pricepere sau de siguranţă; stingaci. în manuscriptul lit. B, provincialismii neindemînatici şi expresiunile de un caracter puţin literar abundă. odobescu, s. ii, 352. A găsit adeseaori asemenea naive şi neîndemânatice încercări de ştiinţă cu scopuri practice, iorga, l. i, 411. Mişcarea mistreţului e greoaie şi neîndemînatică. stoica, vîn. 90, cf. 87. Cu mîini neîndemînălice, Varga se îmbrăcă. t. popoyici, s. 267. <0> (Adverbial) Suduie neîndemânatic, smucind de hăţuri două vite flămînde. SAHIA, N. 47. — PI.: neindemînatici, -ce. — Şi: (regional) neîndemânatic, -ă, neîndămănâtic, -ă adj. — Pref. ne- + îndemînatic. NEÎNDEMÎNĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Lipsă de comoditate, de condiţii prielnice; incomoditate. De nendemîna locului... s-au minunat, dosoftei, v. s. ianuarie 14v/13, cf. budai-deleanu, lex. 2. Situaţie grea, împrejurare nefavorabilă. Mai lesne tu găsi-vei un vultur mort ce zboară ... Dedt, atunci cînd ţara e la neîndemînă, O lipsă de-ndrăzneală în inima română, alecsandri, t. ii, 73. *0’Loc. adv. (învechit) Cu neîndemînă = greu, dificil, cu eforturi. Şi pre noi cu neîndămînă ne-au făcut. n. costin, l. 40. + (Prin Munt.) Suferinţă fizică, rău fizic. Slăbiciunea sau nendămîna pe care o simte omul vara după o căldură prea mare. hem. 3024. — Şi: neîndămînă, nendemină, nendămină s. f. — Pref. ne- + îndemînă. NEÎNDEMNĂTdR, -OĂRE adj. (Regional; despre oameni) Care nu se îndeamnă la lucru. V. leneş. (Secuiu-Craiova). h v 145. Sînt oameni învăluiţi, oameni răi, oameni neîndem-nători. ib. — PI.: neîndemnători, -oare. — Pref. ne- + îndemnător. NEÎNDEPLINIT, -Ă adj. Negativ al lui îndeplinit. + (Substantivat; rar) Neisprăvit. Disperarea întunecată a vreunui neîndeplinit care nu şi-a putut da examenele, petică, o. 437. — PI.: neîndepliniţi, -te. — Pref. ne- + îndeplinit. NEÎNDUPLECAT, -Ă adj. Negativ al lui înduDlecat: hotărît. ferm: d. e x t. crud. neînduplecat, galaction, o. 288. Era un flăcău tăcut, cu privire pătrunzătoare şi părea neînduplecat în serviciu, v. rom. noiembrie 1953, 162. Mama e neînduplecată în privinţa asta. t. po-povici, s. 109. <£■ (Adverbial) Va să zică, cu cît Mircea te-ar iubi mai mult pe tine, S-ar cădea să mă urască mai nenduplecat I davila, v. v. 141, cf. beniuc, v. 105. + (Rar) Inveterat, înrăit. Era un fumător neînduplecat, sadoveanu, o. ix, 138. — PI.: neînduplecaţi, -te. — Şi: nenduplecăt, -ă adj. — Pref. ne- -f- înduplecat. NEÎNDURĂRE s. f. Negativ al lui îndurare; lipsă de îndurare, de milă1 (I 1); asprime, cruzime, (învechit) nemilostivnicie. Răsplătire vei lua La neîndurarea ta... Căci ai vrut să mă omori, conachi, p. 31. Nemărginita-ţi nendurare O piatră grea pe pept mi-a pus. f (1906), 39. <5- L o c. adv. Cu neîndurare = într-un mod care denotă lipsă de milă1 (II), cruzime. Moartea repede ... Palaturi şi colibele Calcă cu nendurare. asachi, s. l. i, 152. Vecinul meu a strins cu nendurare grădini, livezi, cirezi, hambare, arghezi, vers. 98. L-am contrazis cu neîndurare, galaction, o. 103. — Şi: nendurăre s. f. — Pref. ne- + îndurare. NEÎNDURĂT, -Ă adj. (Astăzi rar) Neîndurător. Cf. budai-deleanu, lex. îmi cereau milă, prietenie, sprijin către părinţii cei neînduraţi. gane, n. iii, 147. Nu am fost victimă iară neîn-duratelor dureri, eminescu, o. i, 211. Om aspru şi neîndurat, slavici, n. ii, 55.0 moarte nendurată a vrut a-l secera, macedonski, o. i, 43. Luntraşule, nu te arăta neîndurat faţă cu ţărîna spulberătoare. marian, î. 357. <$> (Adverbial) Sufletele surori le aruncă soarta adese, le aruncă nendurat. f (1903), 40. + Care exprimă neîndurare. Pentru propria-ţi viaţă Unde ai judecătorii, nenduraţii ochi de gheaţă? eminescu, o. i, 226. — PI.: neînduraţi, -te. — Şi: nendurăt, -ă adj. — Pref. ne- + îndurat. NEÎNDURĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui îndurător; care nu iartă, fără milă1 (ii); nemilos, necruţător (1), (astăzi rar) neîndurat. Egoistă, cheltuitoare numai pentru plăcerile ei, neîndurătoare, tirană, f (1897), 345. Va luci suverb nenăsătnare . . . Steaua re-am iubit. Pururi. NEÎNFRICARE — 259 — NElNQRIJIRE — PI.: neîndurători, -oare. — Pref. ne- + îndurător. NEÎNFRICARE s. f. Negativ al lui î n f r i - c'a r e; lipsă de teamă; curaj, vitejie, (învechit) neînfricoşare. N-a existat în lume partid care să lupte pentru interesele oamenilor muncii cu consecvenţa, perseverenţa şi neînţricarea cu care luptă pentru aceste interese partidul comunist. scînteia, 1953, nr. 2 563. — Pref. ne- + înfricare. NEÎNFRICAT, -Ă adj. Negativ al lui 1 n f r i -cat; care nu se teme, care nu se înspăimîntă; curajos, viteaz, (învechit) neînfricoşat. Cf. budai-deleanu, lex. El a crescut şi a trăit aşa neînfricat, agîrbiceanu, s. p. 16. Erau flăminzi şi goi, da-n fiecare Trăia, neînfricat, un luptător. d. botez, f. s. 38. Raţiunea umană... cu adevărat eliberată ... a devenit neînfricată, lupta de clasă, 1961, nr. 10, 18. <$* (Adverbial) Emil Racoviţă... a luptat neînfricat împotriva teoriilor reacţionare în biologie, contemp. 1953, nr. 375, 5/6. — PI.: neînfricaţi, -te. — Pref. ne- + înfricat. NEÎNFRICOŞARE s. f. (învechit) Negativ al lui înfricoşare; neînfricare. Aţi intrat cu neînfricoşare pînă în chentrul ţerei duşmanului. ar (1829), 68V12. — Pref. ne- -f înfricoşare. NEÎNFRICOŞAT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui înfricoşat; neînfricat. De trei ori neînfricoşatele şiruri ale lui Mihai se răpăd. vlahuţă, r. p. 30. — PI.: neînfricoşaţi, -te. — Pref. ne- + înfricoşat. NEÎNFRÎNAt, -A adj. Negativ al lui i n f r î -nat. Cf. antim, ap. gcr ii, 6/1, marcovici, d. 207/8, filimon, o. i, 118, f (1903), 3, rebreanu, i. 280. + (Rar; despre vorbe, atitudini) Indecent, necuviincios (2). Glume bine făcute îşi luau zborul; erau puţini aceia care-şi îngăduiau cuvinte neînfrînate, fulgerări spontane, sado-VEANU, E. 102. — PI.: neînfrînaţi, -te. — Pref. ne- + înfrînat. NEÎNFRÎNT,-A adj. Negativ al lui înfrînt; — PI.: neînfrînţi, -te. — Pref. ne- -f- înfrînt. NEÎNGĂDUINŢĂ s. f. (învechit) 1. Negativ al lui îngăduinţă; lipsă de înţelegere, de indulgenţă, de toleranţă, de bunăvoinţă (reciprocă) ; p. e x t. diferend, conflict. Să meargă să prade de iznoavă Ţara Ungurească pentru multe neîngăduinţe şi amestecături, ureche, l. 154, cf. 72, 142. De era mai nainte de acel săbor ceva neîngăduinţă între aceste biserici, era şi de nădejde că se vor tocmi, simion dasc., let. 26. 2. Faptă care nu poate fi îngăduită. Patru Vodă, dînd ştire la împăratul de neîngăduinţă lui Ion Vodă şi a boiarilor, au trimis împăratul multe oşti turceşti şi tătărăşti asupra Ţării Moldovei. R. popescu, cm i, 303. — PI.: neîngăduinţe. — Pref. ne- + îngăduinţă. NEÎNGÎNDURÎT, -1 adj. (Regional) Prefăcut, făţarnic, ipocrit (Sibiu), alr i 1 558/125. Om neîngîndurit. ib. — PI.: neîngînduriţi, -te. — De la gînd. NEÎNGRAdÎT, -A adj. Negativ al lui î n g r ă -d i t. Cf. budai-deleanu, lex. + F i g. Care nu este limitat, restrîns; (învechit) nemărginit (4). Proprietate individuală neîngrădită, galan, b. ii, 92. — PI.: neîngrădiţi, -te. — Pref. ne- + îngrădit. NEÎNGRIJI vb. IV. Tranz. (învechit) A neglija. Care orator a putut să neîngrijească citirea poeţilor? cr (1832), 2882/l. Aceste reguli, din nenorocire, sînt foarte mult neîngrijite în compoziţiunea despre care tratăm, filimon, o. ii, 255, cf. 81. <0* I n t r a n z. Se vede că el neîn-grijise de vechea rană ce o dobîndise încă din 1462, la asediul Chiliei, xenopol, i. r. rv, 120. — Prez. ind.: neîngrijesc. — Derivat regresiv de la neîngrijit. NEÎNGRIJÎRE s. f. (Astăzi rar) Acţiunea de a neîngriji şi rezultatul ei. 1. Stare de delăsare, de paragină; paragină (3). Arendaşii taie pădurile, strică livezile şi lasă morile şi hanurile în neîngrijire. filimon, o. i, 155. 2. Lipsă de grijă, de atenţie, nebăgare în seamă; neatenţie, neglijenţă. Nu să ştie deacă lumina s-au adus acolo din neîngrijirea poliţiei, NEÎNGRIJIT — 260 — NEÎNTURNAT — PI.: neîngrijiri. — Şi: nengrijire s. f. — V. neîngriji. NEÎNGRIJIT, -Ă adj. Negativ al lui îngrijit. 1. Care este lăsat în stare de delăsare, de paragină; părăginit; neglijat. Omul nelnvâţat e ca un copac neingrijit. negruzzi, s. i, 8. Scaiul măgăresc apare în izlazuri, în lucernierele neîngrijite, în pîrloage. agrotehnica, ii, 245. Curtea era neîngrijită, iarba şi bălăriile creşteau în voie. v. rom. aprilie 1957, 76. 2. Care nu se îngrijeşte de ţinuta sa; care nu este îngrijit, curat, dichisit; neglijent (1), dezordonat. Lizuca nu e frumoasă, e tunsă mic, e neîngrijită, ibrăileanu, s. 7. Se prezintă urîtă, îmbătrînită, cu zbîrcituri pe faţă sau cu mîinile neîngrijite, ygrec, m. n. 117. 3. (învechit) Lipsit de griji; liniştit. Cu dobitoacele omul, în petrecere unită, Pe verdeaţă şi la umbră trăia viaţă nengrijită. conachi, p. 296. <0> (Adverbial) De ce tocmai cînd la uşă-ţi eu treceam neîngrijit, Cu cuvîntul cest de fete, ca cu-n glonte m-ai pocnit! pr. dram. 363. — PI.: neîngrijiţi, -te. — Şi: nengrijit, -ă adj. — Pref. ne- + îngrijit. NEÎNTÎRZIĂT, -1 adj. Care nu întîrzie, care are loc fără întîrziere, care trebuie executat fără amînare, care nu suportă amînare; (învechit) neapestit. V. imediat. Neştiutori de o asemene tristă catastrofă, făceau pregătiri pompoase pentru neîntirziata sosire a Brandei. asachi, s. l. ii, 52. Fusese alaltăieri slobozii din temniţă printr-o poruncă neîntîrziată a lui Boliac. camil petrescu, o. ii, 455. <> (Adverbial) Aceste cete numeroase neîntîrziat încungiurară oastea Poloniei, asachi, s. l. ii, 9. M-am gîndit să las furculiţa în farfurie şi să mă scol neîntîrziat. CAMIL PETRESCU, U. N. 111, cf. id. O. II, 312. Trebuia să-i dea neîntîrziat de urmă. VORNIC, p. 171. — PI.: neîntîrziaţi, -te. — Pref. ne- + întîrziat. NEÎNTtfRS, -OlRSĂ adj. Negativ al lui întors. Cf. CANTEMIR, HR. 7, BUDAI-DELEANU, lex. <^> Expr. A se duce (sau a merge) pe drum neîntors = a muri. De n-ar fi avut soacră-sa Constandia milă să-l aplece la o capră, s-ar fi dusşiGhiţă pe drum neîntors. sadoveanu, o. xvii, 172. (A dormi) somn neîntors = (a dormi) somn adînc, liniştit, fără zbucium. (Cu schimbarea construcţiei) Războinicii se odihnesc neîntorşi, cu mina pe spada mîncată de rugină. il ianuarie 1962, 8. — PI.: neîntorşi, -oarse. — Pref. rae-+ întors. NEÎNTRECUT, -Ă adj. Negativ al lui întrecut; p. ext. grozav, excepţional, I extraordinar, minunat (3). Neîntrecuta poezie poporală, eminescu, s. p. 21, cf. caragiale, o. i, 209. Neîntrecuta artistă a fost sărbătorită şi aplaudată, f (1903), 71. Un rar talent, o tehnică nentrecută. ib. 164. Neîntrecutul editor al basmelor române, tipograful Petre Ispirescu, aci şi-a făcut ucenicia, romanescu, zeţ. 12. Porumbelul sălbatic ... e un zburător neîntrecut, stoica, vîn. 122, cf. bordeianu, p. 101. — PI.: neîntrecuţi, -te. — Şi: nentrecut, -ă adj. — Pref. ne- + întrecut. NEÎNTRERUPT, -i . adj. Negativ al lui întrerupt; care nu se întrerupe, care are loc fără întrerupere, fără oprire, continuu, necontenit (1), (învechit) n e r u p t; p. ext. permanent, veşnic. Paturi de odihnă neîntreruptă, care şerpuiesc în jurul păreţilor. iorga, c. i. i, 110. După două ceasuri de un mers aproape neîntrerupt, ieşirăm deasupra Agapiei. hogaş, dr. i, 31. Ol... Nentreruptă disonanţă de schingiuiri Ce-ţi dă fiori! minulescu, v. 33. Drumul morţii... Se-ntinde-ntortocheat, enorm, Neîntrerupt ca un meridian diform. ' camil petrescu, v. 69, cf. 71, id. u. n. 210. După o activitate neîntreruptă de 30 ani... se retrase. romanescu, zeţ. 15. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, bart, s. m. 49. înconjurată... de un vast şirag neîntrerupt de mărgăritare şi briliante.. . , Marea noastră e astăzi una din frumuseţile supreme ale României, arghezi, b. 11. Simbolizînd neîntrerupta-i curgere din veacurile trecute spre cele viitoare, bogza, c. o. 200. Vocabularul... se află într-o stare de schimbare aproape neîntreruptă, l. rom. 1953, nr. 1, 21. Există, deci, în natură, ... un schimb neîntrerupt al acestor substanţe, agrotehnica, i, 172. Combaterea buruienilor trebuie să fie neîntreruptă. ib. ii, 130. Clara s-a ales cu cîteva ceasuri de somn neîntrerupt, galan, b. ii, 111. Un proces unic şi neîntrerupt. . . consolidează şi lărgeşte relaţiile de producţie socialiste la sate. lupta de clasă, 1961, nr. 9,39, cf. nr. 12,25, scînteia, 1962, nr. 5 402. <0> (Adverbial) Şi nentrerupt te cleatini între ba da şi nu. arghezi, c. o. 41. Amintirea, ca pîrîul, Pe subt puntea cenuşie, Duce aurul şi grîul Nentrerupt, unde nu ştie. id. f. 14. Fumă neîntrerupt pînă-l podidi o tuse seacă. t. popovici, se. 118, cf. 59. Merse neîntrerupt trei zile şi trei nopţi, popescu, b. i, 5. — PI.: neîntrerupţi, -te. — Şi: nentrerupt, -ă adj. — Pref. ne- + întrerupt. NEÎNTURNĂT, -Ă adj. 1. (Popular) Negativ al lui î n t u r n a t. (Expr.) A se duce (sau, rar, a se lua) pe drum neînturnat sau pe cale neîntumată = a muri; a dispărea. Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nentur- 2117 NEÎNŢELEGĂTOR — 261 — NEÎNVINS natâ. eminescu, o. i, 31. Gheorghe că mi s-a luat Pe drum lat neînturnat. marian, î. 576. 2. F i g. (învechit, rar) Neînduplecat. Împietrirea ta şi inima ta neînturnată. n. test. (1648), 207v/12. — PI.: neînturnaţi, -te. — Şi: nenturnât, -ă adj. — Pref. ne- + înturnat. NEÎNŢELEGĂTOR, -OĂRE adj. 1. Negativ al lui înţelegător. Cf. psalt. 260, coresi, ev. 529, gcr i, 79/3, varlaam, c. 74, prav. 219, NEAGOE, ÎNV. 17/15, DRĂGHICI, R. 150/6, ARDE-LEANU, D. 286, GALAN, B. II, 18, ZANNE, P. II, 753. + (Regional) îndărătnic. Cf. alr i 1560/227, 350, 896. 2. (învechit) Neînţeles2. în limbă neinţeleaptâ (neînţelegătoare d). psalt. 315. Nu se mai auzea alta decît nişte... glasuri neînţelegătoare, bel-diman, n. p. i, 171/25. — PI.: neînţelegători, -oare. — Şi: nenţele-găt6r, -oâre adj. alr i 1 518/695. — Pref. ne- + înţelegător. NEÎNŢELEGERE s. f. Negativ al lui înţelegere. + Dezacord; conflict, diferend; ceartă; (învechit) neaşezare, netocmeală, netoc-mire, (învechit, rar) neaşezămînt. Mihai tăcea, jenat de pîcla aceea de neînţelegere ce-i învăluia. d. zamfirescu, r. 30. Cînd se iveau neînţelegeri, judecata se făcea prin jurători. i. brăescu, m. 50. Să împrăştie nourii neînţelegerilor, rebreanu, r. i, 189. Era mai bine să-l lase să bănuiască o neînţelegere oarecare. t. popovici, se. 523. Sigur că nu aveţi motive de neînţelegere, il ianuarie 1962, 41. + Confuzie creată datorită interpretării greşite a unei afirmaţii, a unei situaţii etc. — PI.: neînţelegeri. — Pref. ne- + înţelegere. NEÎNŢELES1 s. n. (învechit, rar) Negativ al lui înţeles1; faptul de a nu cunoaşte, de a nu pricepe ceva. Găsit-am multă lipsă şi greşeale în scriptura lui pentru neînţelesul limbiei şi cărţii greceşti, n. test. (1648), [prefaţă] 5r/12. — PI.: neînţelesuri. — Pref. ne- + înţeles1. NEÎNŢELES2, -EĂSĂ adj. Negativ (Adverbial) Cuvintele lui erau puţine şi bolborosite neînţeles. c. petrescu, r. dr. 51. Vorbeşte nănţăles. alr ii 3 155/36. + (Substantivat, n.; rar; de obicei la pl.) Nelămurire (3); enigmă. Să nasc o mulţime de neînţelesuri şi amestecări aducătoare de confuzie, de rîs şi de nedumerire, ar (1837), 1101/41. Erauatîtea mici neînţelesuri în atitudinea ei din ultima săptămînă. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 152. — Pl.: neînţeleşi, -se. — Şi: nenţelGs, -eăsă adj. — Pref. ne- + înţeles2. NEÎNVINS, -Ă adj. Negativ al lui învins; care nu este sau nu poate fi învins; nebiruit, neînfrînt; invincibil; (învechit) nefrînt; p. ext. neînduplecat, neclintit (2). Cf. budai-deleanu, lex. El stătu nenvins la toate propunerile, asachi, s. l. ii, 14. O atracţiune neînvinsă se transmitea în inima oamenilor, filimon, o. i, 175. Cînta 2122 NEJDIE — 262 — NELĂUT de dor şi chin ... Şi de chemări, de patimi neînvinse. IOSIF, v. 100. — PI.: neînvinşi, -se. — Şi: nenvins, -ă adj. — Pref. ne- + învins. NlĂJDIE s. f. (Regional) Lucru neaşteptat, neobişnuit (3), bazaconie, minunăţie (1)5 P- ext. poznă (Durneşti-Botoşani). Cf. i. cr. rv, 206. Curgea la drăcăraie cită frunză şi iarbă din tătă lumea să vadă ce nejdie s-a tîmplat. ib. — PI.: nejdii. — Etimologia necunoscută. NEJELMICĂ s. f. V. nejelnică. NEJÎLMNICĂ s. f. v. nejelnică. NEJELNICĂ s. f. (Bot. ; prin Bucov.) Silnică (Glechoma hederacea). Cf. panţu, pl. — Şi: nejelmică (bianu, d. s.), nej&mnică (panţu, pl. 275), nejernică (bujorean, b. l. 386) s. f. — Etimologia necunoscută. NEMERNICĂ s. f. v. nejelnică. NEJl vb. IV v. năji1. NEJÎD subst. sg. v. năjit. NEJÎT, -Ă subst. sg., adj. v. năjit. NEJÎTNICĂ s. f. v. năjitnică. NEJTJDECĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui judecat. Cf. hamangiu, c. c. 299, v. rom. ianuarie 1950, 125. 2. (Rar) Nechibzuit. Cf. valian, v., l. rom. 1959, nr. 3, 66. — Pl.: nejudecaţi, -te. — Pref. ne- + judecat. NEJUDECĂTĂ s. f. (Neobişnuit) Negativ al lui j u d e c a t ă. (Loc. a d v.) Cu nejudecată = fără a fi fost judecat, fără o sentinţă de condamnare, în mod samavolnic. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viaţa cui pofteau, cu nejudecată, pentru că nici o judecată nu era mai dreaptă decît a lor. arghezi, c. j. 5. — Pref. ne- + judecată. NELĂCOM, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui lacom; (învechit) cumpătat (la mîncare), ponderat, sobru. Era domn blînd ... la judecată drept, nebeţiv, necurvar, nelacom, ureche, l. 205. Multe piese nu mîncăm, fiind nelacomi şi eu şi Anastasie, sadoveanu, o. x, 382. — Pl.: nelacomi, -e. — Pref. ne- + lacom. NELĂCOMÎE s. f. (învechit) Negativ al lui lăcomie; cumpătare (la mîncare). Nepreţuită este sinătatea, dar se ţine cu mare curăţenie, cu nelăcomia a multor feluri de mîncări. gorjan, h. ii, [prefaţă] 2V/17. — Pref. ne- + lăcomie. NELĂIĂT, -Ă adj. v. nelăut. NELĂMURIRE s. f. 1. Negativ al lui lămurire. Cf. pontbriant, d., costinescu. 2. (Rar) Lipsă de claritate, de precizie (a contururilor); lumină confuză. Noaptea ... umple văzduhul de umbre, învăluie lucrurile în nelămurire, măreşte singurătatea în jurul meu. SANDU-ALDEA, A. M. 121. 3. Fapt insuficient elucidat; chestiune neclară ; (rar) neînţeles2. Am o nelămurire. -Pl.: (3) nelămuriri. — Pref. ne- + lămurire. NELĂMURIT, -Ă adj. Negativ al lui lămu-r i t. 1. (Regional; în sintagma) Gnu nelămurit — boabe de grîu amestecate cu pleavă, rămase pe arie (după ridicarea paielor); (popular) năsadă (1) (Zidurile-Găieşti). alr i 912/750. 2. Care nu se poate distinge (precis); cu contururi incerte; nedesluşit, confuz. Cf. pontbriant, d., ddrf. Parcă vedea, gîndindu-se la asta, o ţarină pustie, uscată,. .. prin care umbla încovoiată o fiinţă nelămurită, sadoveanu, p. s. 20. Umbrele nelămurite ale oamenilor ... le vedea mişcîndu-se încordate, id. m. 185. Pe pardesiul de stofă i se aşternuse o dîră de cărbune de o formă nelămurită, barbu, ş. n. 52. + Greu de precizat (în cuvinte), de explicat, de definit, de lămurit; neînţeles2. Printr-această datorie nu trebuie să înţelegem un sentiment de nelămurită dragoste către toţi oamenii, marcovici, d. 482/26. îmbujoraţi, surîzînd amîndoi de-o fericire nelămurită, s-au despărţit, bart. e. 134. Prin inima lui Felix trecu un fior de neplăcere nelămurită. călinescu, e. o. i, 49. Se simţea în viaţa orăşelului ceva ciudat, nelămurit, vornic, p. 221. O oprea, ceva, nu ştia ce, un sentiment nelămurit de teamă. t. popovici, se. 249. + Obscur, dubios, suspect. Învîrtise nişte afaceri nelămurite, după care îşi cumpărase douăzeci de hectare de pămint. c. petrescu, î. ii, 141. — Pl.: nelămuriţi, -te. — Pref. ne- + lămurit. NELĂPCEĂ s. f. v. nelepcea. NELĂtJT, -Ă adj. (Popular) Negativ al lui lăut; nespălat, murdar (1); spec. (despre oameni) nespălat pe cap; p. ext. care nu s-a pieptănat. Cf. anon. car., lb, valian, v. De cînd erau însuraţi, numai sîmbăta dinţii scăpase nelăut. conv. lit. xliii, 915. Dacă-i apucă 2140 NELĂUŢI 263 — NELEGIUIRE ziua nelăuţi. marian, s. r. ii, 53. De cinci ani nepieptănată Şi de şapte nelâiatâ. rădulescu-codin, î. 187. Ţoală nelăută. alr i 636/75, cf. 639/75, 107, 118, 640/65, 69, 75, 85, 87, 90, 107 295. <$> (Substantivat; folosit ca epitet injurios) Voroveşte, nelăute! alr ii 3 391/260. + (Regional) Care nu păstrează curăţenie (Feneş-Alba Iulia). Cf. alr n/102. — PI.: nelăuţi, -te. — Şi: (regional) nelăiăt, -ă adj. — Pref. ne- -f lăut. NELĂUŢI vb. IV. Refl. (Prin Transilv.) A se murdări. Cf. lb. Cămeşa s-o năluţît. alr i 640/107. Prunci, nu vă băgaţi su pat că vănălău-ţiţi. alr sn vi h 1824. — Prez. ind.: nelăuţesc. — Şi: neluţi (l. rom. 1961, nr. 1, 21), nălăuţ!, năluţi vb. IV. — V. nelăut. NELCOŞĂG s. n. v. nielcoşag. NELCOŞI vb. IV v. nielcoşi. NELCUŞ0S, -OĂSĂ adj. (Regional; despre oameni) Prefăcut (Miceşti-Alba Iulia). alr i 1 558/136. — PI.: nelcuşoşi, -oase. — Cf. n e 1 c o ş i. NELEAPĂCĂ s. f. v. neleapcă. NELEÂPCĂ s. f. 1. (Popular) Vacă (sau, p. g e n e r., oaie, iapă etc. h v 147, glosar reg.) care are (mai puţin de) doi ani, care este nevirstnică pentru gonit. V. minzată (v. mînzat II). Una iapă neagră ce au fost neleapcă (a. 1735—1747). dr. iv, 877, cf. gheţie, r. m. Cînd se întîmplă ca o vacă să se gonească la o vîrstă de minzată, se zice că s-a gonit sau că a fătat de neleapcă. dame, t. 29, cf. ALEXI, W., PAMFILE, CR. 245, GRAUR, E. 121. Vaca: viţică, minzată, neleapcă, gonitoare, giuncă, vacă. h iii 306, cf. v 147, xi 516, xii 287, i. cr. vii, 91, 316, ciauşanu, v. 182, a v 14, 15, 16, 20, 31, vi 4, 15, 26, 33, l. rom. 1961, nr. 1, 24. E x p r. A făta (de) neleapcă = a lepăda (fătul). Cf. alr i 1074/600, 684, 690, 704, 710, 727, 746, 840, 890, 898, 922, 932, 954, 990, alr ii/784. (Adjectival) Trupul unge-ţi-a Tot cu unt de vacă Şută şi neleapcă. teodorescu, p. p. 391. Să caute o vacă neleapcă a făta. sbiera, p. 163. + Juncă care a fătat înainte de a împlini vîrsta de 3 ani; vacă la primul fătat. Cf. ddrf, candrea, f. 359, conv. lit. xliv2, 619, tdrg, cade, scl 1955, 119, ib. 1963, 22. Vacele cari fată la doi ani le se zice nelepce. h iii 425. Dacă vaca fată la doi ani se zice neleapcă. ib. xn 115, cf. 301, şez. iii, 70, com. marian, vîrcol, v. 96, cv 1949, nr. 7, 33, a v 18, glosar reg. + Vacă sau juncă stearpă; (regional) minzată (v. mînzat 14). Cf. baronzi, l. 115. 2. (Regional) Epitet pentru o femeie care a născut fără a fi măritată. Cf. h ii 246, rădu-lescu-codin, ciauşanu, v. 182. + (Prin nordul Munt.) Fată bătrînă. rădulescu-codin. — PI.: nelepci şi nelepce. — Şi: (regional) neleapâcă (ddrf), neleăptă (baronzi, l. 115), neleăptcă (h ii 246), meleăpcă (ddrf, com. marian), meleăptă (baronzi, l. 115), meleătcă (ddrf, scl 1955, 119, com. marian, a v 14, 15, 16, 18, 20, vi 4, 15, 26, 33), mieleăpcă (a xn 287) s. f. — Din slav. *nelëtka. Cf. ucr. h e ji h t b a, rus. HajienKa. NELEĂPTĂ s. f. v. neleapcă. NELEĂPTCĂ s. f. v. neleapcă. NELECUÎT, -Ă adj. Negativ al lui lecuit; (învechit) care nu poate fi lecuit, care nu are leac, de care nu te poţi vindeca, de care nu poţi scăpa. V. incurabil. O mâhnire fără mingîiere şi o urâciune... cit însemna patimă nelecuită, zilot, cron. 84. Celui ce scria că poezia este o boală nelecuită, alexandrescu, o. i, 241. — PI. : nelecuiţi, -te. — Pref. ne- + lecuit. NELEGITIM, -Ă adj. Negativ al lui leg i-t i m ; p. r e s t r. (despre copii) născut în afara căsătoriei; natural (I 4), bastard. — PI. : nelegitimi, -e. — Pref. ne- + legitim (după fr. illégitime). NELEGIUIRE s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale, fărădelege, infamie, ticăloşie, (învechit) necurăţie (2), necurăţire (2), necurat (5), (învechit, rar) necu-r ă ţ i m e ; nedreptate (2) ; (învechit) păcat, sacrilegiu. Au făcut şi voao nelegiuire spurcînd pre . .. Apolon. aethiopica, 85r/13. Ii turbură capul ca să nu vază nelegiuirea întru carea nelegiuitul vrea să cază. molnar, ret. 68/14. Să laudă nebunul în nelegiuirile sale. i. golescu, în pr. dram. 66. îngrozit de a sa nelegiuire, i-e frică, heliade, o. ii, 28, cf. 222. Unindu-te cu un om înţelept, vrei... să se uite nelegiuirile tale ! ar (1839), 92/31. Acest sînt simţimînt ce se manifestă în noi de cîte ori voim să comitem vreo nelegiuire, filimon, o. i, 104. Nu făptuieşte nelegiuire acel ce caută să răzbune şi să scape ţara sa de duşman ! alecsandri, t. ii, 40, cf. i, 51. Şi-n loc ca să te mustre a ta nelegiuire... Bastard ţi-ai numit fiul pe care l-ai creat ! macedonski, o. i, 252. Nelegiuirile sociale sînt atît de provocătoare, încît mulţimea exasperată va 21B1 NELEGIUIT — 264 — NELESNIRE fi silită să-şi facă singură dreptate, rebreanu, r. I, 178, cf. 236. N-a făptuit nici o nelegiuire. stancu, R. a. m, 138. Astea sint nelegiuirile lui Spînu. tudoran, p. 38. (La sg. cu valoare de pî.) Ce vrei? — Să-ţi scap numele de ocară, sufletul de osindă şi domnia de nelegiuire! DELAVRANCEA, O. II, 147. — Pl.: nelegiuiri. — De la nelegiuit. NELEGIUIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui I e g i u- 1 t. Cf. LB. 2. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acţiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam, (învechit, rar) păginos. Nu s-au îndoit de a să folosi de el... spre a acoperi oarecare planuri nelegiuite, ar (1837), 202/35. Această nelegiuită şi crudă supus-a ta, Decît tigrii, decît şerpii mai rea la inima sa. conachi, p. 121, cf. 87. Cruzi, nesimţitori, infami, nelegiuiţi, negruzzi, s. i, 48. Dară împăratul nu-i da răgaz să puie în lucrare o faptă aşa de nelegiuită, ispirescu, l. 52. Vîntul rău suflase în ţară să rătăcească minţile şi să le împingă la năruire şi fapt nelegiuit, c. petrescu, r. dr. 23. Gîndea că tocmai în nopţi ca astea îşi ticluieşte Filică acţiunile lui nelegiuite, mihale, o. 504. (F i g.) Blăstemul ţării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit! alecsandri, p. ii, 120. Porţile-or geme-n război şi Mînia cea nelegiuită Sta-va pe suliţi, culcată pe spate, coşruc, ae. 18. <0> (Substantivat) îi turbură capul ca să nu vază nelegiuirea întru carea nelegiuitul vrea să cază. molnar, ret. 68/14. Vrei să mă omori! Şi pentru ce? — Pentru că eşti un nelegiuit. negruzzi, s. i, 22. Mă pune sub paza unui nelegiuit, filimon, o. i, 153. Ce faci, nelegiuita? a răcnit Bubuc. sadoveanu, d. p. 134. E un nelegiuit, li murise nevasta şi, a doua zi după înmormîntarea ei, a dat un bal. pas, z. iv, 10. + (învechit şi regional) Necredincios (3). Era întocmai ca ţăranii cei nelegiuiţi ai ţârii sale; rîzînd de toţi popii şi de toate posturile. HASDEU, I. V. 40, Cf. ALR Il/l MN 103, 2 774/682. + (Regional; substantivat) Copil care a murit nebotezat (Şimand-Arad). alr i 1 399/61. 3. (Prin Transilv., Maram. şi Bucov.; despre soţi) Care trăieşte cu cineva fără a fi căsătorit cu el. Cf. alr ii 4 392/235, 386. <0> (Substantivat) Doi nelegiuiţi, alr ii 4 392/353. — Pl.: nelegiuiţi, -te. — Pref. ne- + legiuit. NELÎÎI1 s. n. (Olt.) Vas de lemn în formă de pîlnie cu ţeava de metal, folosit la umplerea butoaielor cu vin sau cu alte lichide. V. 1 e i c ă. Cf. vîrcol, m. 87. Du-te de ia neleiu de la moaşa. BOCEANU, GL., Cf. PAŞCA, GL., GR. S. V, 122, ALRM SN I h 158, LEXIC REG. 49. — Pl.: neleiuri. — Din slav. *nalej. NELEÎ2 vb. IV. T r a n z. (Prin Olt.) A netezi (2). Vezi de-ţi neleieşte părul cum se cade. BOCEANU, GL., cf. cv 1951, nr. 5, 25. + R e f 1. A se lustrui prin frecare. Cf. sterescu, n. 1052. — Prez. ind.: neleiesc. — Cf. polei2. NELENEŞ, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui leneş; activ, harnic. Fost-au acestu Ştefan Vodă ... om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gîndeai, acolo îl aflai, ureche, l. 111, — Pl.: neleneşi, -e. — Pref. ne- + leneş. NELENEV(5S, -OASĂ adj. (învechit) Negativ al lui lenevos; activ, harnic. Întreg la minte, ndenevos. ureche, let. i, 145/10. Să ne asemănăm lui Moisi şi lui Ilie, rîvnitori şi nelenevoşi. antim, p. 23. — Pl.: nelenevoşi, -oase. — Pref. ne- + lenevos. NELEPCEĂ s. f. (Prin Transilv. şi Olt.) Diminutiv al lui neleapcă (1); (regional) nelepcuţă. Cf. şăineanu, d. u., viciu, gl., com. din zagra-năsăud. <£> E x p r. A făta nelepcică = a lepăda (fătul), alr i 1 074/825. + Juncă care a fătat înainte de a împlini vîrsta de 3 ani. Com. din zagra-năsăud. — Şi: nelăpceâ (şăineanu, d. u., viciu, gl.), (cu schimbare de suf.) nelepcică s. f. — Neleapcă -f- suf. -ea. — Nelepcică: cu schimbare de suf. NELEPCICĂ s. f. v. nelepcea. NELEPCtJŢĂ s. f. (Regional) Nelepcea. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. — Pl.: nelepcuţe. — Neleapcă + suf. -uţă. NELESNE adv. (învechit) Negativ al lui lesne; greu, anevoie, dificil. Rîpă naltă şi nelesne călcată, dosoftei, v. s. octombrie 42v/12. Păcatele nelesne curăţite, id. ib. noiembrie 110T/26. <£■ (Adjectival) Multe greutăţi şi nelesne lucruri. id. ib. noiembrie 176r/28. + (Substantivat, f.) Situaţie grea, dificilă; greutate, dificultate. Apoi primi pre mina sa turma lui //[ristojs. Şi cînd s-au suit într-acesta scaun, era multă nelesne. dosoftei, v. s. decembrie 232r/15. — Pref. ne- -f lesne. NELESNÎRE s. f. (învechit) Negativ al lui 1 e s n i r e; situaţie grea, dificilă; dificultate, greutate. De nu să va întimpla vreo zăticneală 2161 NELIMITAT — 265 — NELIPICIOS sau altă nelesnire. prav. cond. (1780), 80. Ritorica... ca o făclie slobozitoare de raze ne povăţuiaşte întru atîtea întunearece şi nelesniri. MOLNAR, RET. 24/8. — PJ.: nelesniri. — Pref. ne- + lesnire. NELIMITĂT, -Ă adj. Negativ al lui limitat; care nu are limite; necuprins (1), nemărginit (2), (rar) ilimitat. Cf. climescu, a. 88, l. rom. 1953, nr. 2, 19, scInteia, 1962, nr. 5 407. Puteri nelimitate = puteri discreţionare, v. discreţionar. Cf. c. petrescu, a. 421. — PI.: nelimitaţi, -te. — Pref. ne- limitat. NELINEŞTlRE s. f. v. neliniştire. NELINIŞTE s. f. Negativ al lui linişte. 1. Stare de agitaţie, de frămîntare, de neastîm-păr; tulburare, îngrijorare, panică (nelămurită), (învechit) neodihnă (2), neodihnire, nepace. V. anxietate. Inima începu a mi se bate şi simţii o nelinişte, negruzzi, s. i, 67. Ori de cîte ori o funcţie organică este contrariată, împiedecată, simţim o nelinişte, o suferinţă, conta, o. c. 52. îi apucau uneori momente de nelinişte, de griji, de alarmări surde, vlahuţă, d. 253. Am o nelinişte care-mi apasă inima, f (1900), 582, cf. 608. Mii şi milioane de ochi galvanizaţi De ură, de nelinişte şi teamă, camil petrescu, v. 65. Aveam sfiala şi neliniştea noului sosit. galaction, o. 93, cf. 318. înţeleg prea bine . .. indignarea, neliniştea, sebastian, t. 359. Făcu drumul la Iaşi cu tulburare şi c-o nelinişte a imaginaţiei, sadoveanu, o. ix, 160. îl cuprinse, grea ca plumbul, neliniştea, stancu, r. a. iv, 143. Neliniştea nu-l slăbea din jocul ei de ace. vornic, p. 187. Gherghina tresări, se ridică, se uită în urma lui cu nelinişte şi încordare, preda, d. 7, cf. 46. Cînd m-am întors în tranşee, însă, m-a cuprins o nelinişte ciudată, v. rom. mai 1955, 54, cf. ianuarie 1955, 82. Răsuflă greoi, ca şi cum ar fi vrut sa gonească o nelinişte. t. popovici, se. 90, cf. 131,159. Nu era întîia oară cînd simţea neliniştea surdă de la începutul interogatoriului, barbu, ş. n. 137. Nelinişti, gloanţe, nu-ti mai aminti, tribuna, 1962, nr.. 266, 1/3. 2. Mişcare, acţiune continuă; neastîmpăr. îi vedeam ochii în lumina albă a felinarelor. Străluceau jucînd în nelinişte, vornic, p. 16. După vanitate şi lene, nota cea mai izbitoare a boierimii e veşnica nelinişte, oţetea, t. v. 62. — PI.: (1, rar) nelinişti. — Pref. ne- -f- linişte. NELINIŞTI vb. IV. T r a n z. (Complementul indică fiinţe) A face să-şi piardă liniştea, să devină neliniştit, a pricinui nelinişte (1), îngrijorare; a frămînta, a tulbura, a îngrijora, (învechit) a neodihni, a nepăciui. Edmund a răpit pe Leontina .. . pentru a nelinişti în somnul dimineţii pe toţi oaspeţii, conv. lit. iv, 294. Agită şi neliniştesc inima noastră, f (1897), 325. Gerul, ca gerul, dar lupii baciului mă cam nelinişteau. hogaş, dr. i, 60. Cîntă încet, ca să nu neliniştească iepurii şi albinele odihnite, în drumul către prisacă. arghezi, t. c. 79. <£> Refl. Mă nelinişteam la gîndul că nu vom avea decît trei... repetiţii pînă la spectacol. v. rom. iulie 1954, 251. — Prez. ind.: neliniştesc. — Derivat regresiv de la neliniştit. NELINIŞTIRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) nelinişti; p. ext. (învechit) acţiune cu caracter revendicativ, mişcare de nemulţumire. Au urmat asemine oarecare neliniştiri din partea poporului, ar (1839), 302/ll, cf. 192/4. — PI.: neliniştiri. — Şi: (învechit) nelineş-tire s. f. — V. nelinişti. NELINIŞTIT, -Ă adj. Negativ al lui lini ş-t i t; care se mişcă (II), se agită, se frămîntă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitaţie, de frămîntare, de neastîmpăr, agitat, frămîntat, tulburat, îngrijorat, (învechit) neodihnit (3), nepaşnic, (învechit, rar) nepăciuit, nepăciui-t o r; care exprimă, trădează nelinişte. D-ta nu trebuie să fii neliniştită, f (1906), 30. Neliniştiţi, cu-auzul străbatem tăcerea, camil petrescu, v. 44. îşi friza cu degetele neliniştite. .. şuviţele bretonului, teodoreanu, m. ii, 14. Se aude murmurul consternat al celor pe care îi priveşte înmormintarea. Par să fie foarte mulţi, neliniştiţi şi treji în întuneric, bogza, a. î. 662. Oamenii priveau neliniştiţi bezna, barbu, ş. n. 105. (F i g.) Boierii tineri, cu cai focoşi şi cu săbii neliniştite, sadoveanu, o. iii, 203. <> (Substantivat) Bolile de stomac pot preface uneori pe gastropat într-un neliniştit, ygrec, m. n. 33. — PI.: neliniştiţi, -te. — Pref. ne- + liniştit. NELINIŞTITOR, -OĂRE adj. Negativ al lui liniştitor; care provoacă nelinişte (1), care tulbură, îngrijorează; tulburător, îngrijorător, (învechit) neodihnitor. Era o dimineaţă cenuşie, friguroasă, neliniştitoare, t. popovici, se. 382, cf. 226. <£• (Adverbial) Degetele începură să-i tremure neliniştitor, id. ib. 45. — PI.: neliniştitori, -oare. — Pref. ne- + liniştitor. NELIPICIOS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui lipicios. (F i g.) Să fie slobod de frică şi de ambiţie, nelipicios mitei sau ameninţării. kogălniceanu, s. a. 63. 2169 NELIPSIT — 266 — NELUCRAT — PI.: nelipicioşi, -oase. — Pref. ne- + lipicios. NELIPSIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui lipsit. Gf. VARLAAM, C. 50. 2. Care este totdeauna prezent, care nu lipseşte niciodată (de undeva), care nu se desparte de cineva. Pe doica de sine nelipsită o avea. pann, e. ii, 159/8. Cine mai intîlneşte tipurile acele originale ... de lăutari nelipsiţi la sărbători, alec-sandri, s. 26. Împăratul cel nou. . . hotărî ca frate-său năzdrăvanul şi bătrînul ce-i găzduise să fie nelipsiţi de lîngă dînsul. ispirescu, l. 276. Un grilaj, nelipsitul grilaj albicios al fotografilor. bassarabescu, s. n. 16. Aici în pavilion, naşii noştri luau mesele vara ... cu nelipsiţii şi numeroşii lor mosafiri. galaction, o. 329, cf. c. petrescu, c. v. 357. Nelipsitul foc... arde într-un cotlon, sadoveanu, o. vii, 302, cf. x, 514. Eram seară de seară nelipsiţi de la teatru. stancu, u.r.s.s. 71. Caracuda . .. este tovarăşul nelipsit al crapului, c. antonescu, p. 110. Nelipsit de la adunările din casa lui Găvrilă, se credea foarte înţelept, t. popovici, se. 136, cf. 36. + (Adverbial; învechit) Neapărat (4); necontenit (2). Nelipsit învăţîndu-i pururea ca să-i suie la cunoştinţa lui. dosoftei, v. s. octombrie 41r/28. Rugătorii noştri călugări... încă sînt datori ca să-i facă sărindar nelipsit la S. jărtfelnic (a. 1731). uricariul, v, 257/24. Dorul care mă arde zi şi noapte nelipsit, conachi, p. 95. Căci sîngele de martiri e plantă ce rodeşte Curînd, tîrziu, odată, dar însă nelipsit, alexan-drescu, o. i, 79. — PI.: nelipsiţi, -te. — Pref. ne- + lipsit. NELlV, -Ă adj. (Regional) Slăbănog (Sîngeorz Băi-Năsăud). paşca, gl. — PI.: nelivi, -e. — Etimologia necunoscută. NELOCUlBIL, -Ă adj. Negativ al lui locuibil; care nu poate fi locuit. V. insalubru. — PI.: nelocuibili, -e. — Pref. ne- + locuibil. NELOCUIBILITATE s. f. (Neobişnuit) Faptul de a nu putea fi locuit, caracterul a ceea ce este nelocuibil. Cuvintele din pasagiul de mai sus despre nelocuibilitatea ţărmului danubian nordic. hasdeu, i. c. i, 197. — Nelocuibil + suf. -itate. NELUĂRE s. f. Negativ al lui luare. Gf. ar (1837), <0>Expr. (învechit) Neluare aminte sau neluare de seamă = nebăgare de seamă, neatenţie, neglijenţă. Din neluare aminte surpaţi fiind, mineiul (1776), 121rl/21. Se vede că această intîmplare s-au pricinuit prin neluarea de samă a unei camariere. ar (1837), 68x/4. — Pref. ne- -f luare. NELUĂT, -Ă adj. Negativ al lui luat. Cf. PRAV. 62, VALIAN, V., BARBU, Ş. N. 136. <> E x p r. Neluat în seamă sau (învechit) neluat aminte = nebăgat în seamă, neobservat sau ignorat. Să nu mă laşi, Doamne sfinte, Neluat de tine aminte, dosoftei, ps. 233/6. Stătea la umbră, zîmbitor ..., neluat în seamă de nimeni, galan, b. i, 19. + (învechit, rar) Care nu poate fi luat, furat. Păzind până la sfărşenie creştinească viaţă şi nume în mijlocul necuraţilor ca o moşie luminată şi o bogăţie neluată, dosoftei, v. s. decembrie 191v/23. — PI.: neluaţi, -te. — Pref. ne- + luat. NELtfCĂ s. f. v. nălucă. NELUCRARE s. f. Negativ al lui lucrare; (învechit) lipsă de activitate, de acţiune; inactivitate. S-au folosit din această nelucrare a duşmanului, spre a face gătirile cuviincioase pentru o lovire hotărîtoare. ar (1829), 291/b, cf. ib. (1837), 1072/38. Să nu luăm niciodată nelucrarea drept odihnă, marcovici, c. 58/2. Spiritul său cel întreprinzătoriu... n-au şezut în nelucrare. asachi, s. l. . ii, 107, cf. 13. Ba-thori... sta în acea iarnă în nelucrare. bălcescu, m. v. 68. Cit pentru cei sănătoşi, pe care împrejurări deosebite îi ţiu într-o nelucrare silită, societatea le este datoare cu muncă, kogălniceanu, s. a. 80. Această nelucrare, această apatie... nu se poate atribui numai la nenorocirea că emigraţia n-a fost niciodată adunată la un singur loc. ap. ghica, a. 795. Mi-am pierdut toată iarna în nelucrare. alecsandri, s. 139. + (învechit ; în legătură cu verbele „a rămîne“, „a ţine“, „a lăsa“) Faptul de a nu fi aplicat, folosit, exploatat. Codul lui Vasilie... ca unul ce era necomplect, au rămas de mulţi ani în nelucrare (a. 1817). uricariul, iv, 304/3. El nu este obicinuit ca alţii să-şi ţie banii în nelucrare. pr. dram. 278. Ocne părăsite... se numesc astfel, căci sînt lăsate în nelucrare. filimon, o. i, 294. <>Eîpr. A lăsa în nelucrare = a nu da curs unei acţiuni judiciare. Dacă o acţiune sau o altă cerere introdusă la instanţă este lăsată în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părţii care a introdus cererea, aceasta se perimă. pr. drept 808. — Pref. ne- + lucrare. NELUCRĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui lucrat. Cf. prav. 8, mineiul (1776), 107vl/23, văcărescul, ist. 25/32, lb, marcovici, d. 12/12, SAHIA, N. 17, T. POPOVICI, SE. 118. 2. (învechit; despre oameni şi manifestările lor) Care nu este (suficient) cultivat, instruit; 2178 NELUCRU — 267 — NEMAIPOMENIT spe c. care nu este convertit ia credinţa creştină. Mearsâ... la acea limbă nelucrată, carea o lucră, dosoftei, v. s. noiembrie 185v/14. Mulţi neînvăţaţi au o inimă curată şi adesea cuceria să vede unită cu un duh nelucrat, marcovici, d. 373/8. — PI.: nelucraţi, -te. — Pref. ne- + lucrat. NELtJCRU subst. (Rar) Negativ al lui lucru; faptul de a nu lucra, suspendare a activităţii. Femeile serbează cu nelucru... în anumite zile, pentru ca piatra sau grindina să nu le strice cînepa. pamfile, a. r. 167. — Pref. ne- + lucru. NELUMESC, -EASCĂ adj. (Rar) Negativ al lui lumesc; care este (sau pare a fi) din alt mediu decît acela în care se desfăşoară existenţa umană. Parcă sînt într-un peisaj nelumesc, camil petrescu, u. n. 275. — PI.: nelumeşti. — Pref. ne- + lumesc. NELUMINAT, -Ă adj. Negativ al lui luminat. Cf. barbu, ş. n. 40. + F i g. (Adesea substantivat) (Persoană) puţin (sau de loc) instruită, cultivată. Nu se mai saturau de agonisit averi pe spinarea proştilor şi neluminaţilor. sadoveanu, p. m. 107. — PI.: neluminaţi, -te. — Pref. ne- + luminat. NELUMÎT, -Ă adj. (Rar) Care nu s-a bucurat de plăcerile vieţii, care nu a apucat să petreacă (încă); (regional) nepetrecut (2). Eşti tînăr şi nelumit. vissarion, b. 183. Păşeşte pragul mănăstirii la 18 ani. Intră aşadar în chilie nelumită. călinescu, i. c. 215. Penibil este strigătul acestei biete fete nelumite. în scl 1963, 23. — PI.: nelumiţi, -te. — De la lume. NELUTĂTEC, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui lutatec; nepămîntesc. Pîrjoleşte-mi cu focul nelutatec păcatele mele. dosoftei, în dr. iv, 835. — Pref. ne- + lutatec. NELUŢÎ vb. IV v. nelăuţi. NEMAIALTUL, -A pron. neg. (Neobişnuit; în e x p r.) Ca nemaialtul = ca nimeni altul, care nu se poate compara cu nimeni. Un prunc ca nemaialtul pe lume. sbiera, p. 118. — PI.: nemaicdţii, -tele. — Pref. ne- + mai1 + altul. NEMAIAUZIT, -Ă adj. Care sau cum nu s-a mai auzit, nu s-a mai pomenit; p. e x t. extraordinar; neauzit (2), nemaipomenit. Cum se poate ca el să mă supuie la această nemaiauzită înjosire? filimon, o. i, 173. Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiauzit? ispirescu, l. 2. <> (Adverbial) Crezi că e posibilă asemenea obrăznicie? Asta-i nemaiauzit 1 vornic, p. 121. — PI.: nemaiauziţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + auzit. NEMAICÎNTĂT, -Ă adj. (Neobişnuit) Care nu s-a mai cîntat (de nimeni, niciodată). Ghiersul meu nemaicîntat Indlcitu-i şi uitat. ARGHEZI, VERS. 237. — PI.: nemaidntaţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + cîntat. NEMAICUNOSCUT, -Ă adj. (Rar) Care nu a mai fost cunoscut, întîlmt (de nimeni, niciodată) ; p. e x t. extraordinar. Cf. arghezi, b. 157. — PI.: nemaicunoscuţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + cunoscut. NEMAHSPRĂVÎT, -Ă adj. (Rar) Care nu se mai termină, fără sfîrşit. Frunză de răchită, Boală nemaiisprâvită. jarnik-bIrseanu, d. 208. — PI.: nemaiisprăviţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + isprăvit. NEMAIÎNTÎLNÎT, -Ă adj. Care nu a mai fost întîlnit, cunoscut sau auzit (de nimeni, niciodată) ; p. e x t. extraordinar. Dezvoltarea nemaiîntîlnită a forţelor de producţie, lupta de clasă, 1961, nr. 9, 12. In ţara noastră mişcarea sportivă a avut o dezvoltare nemaiîntîlnită, căpâtînd o amploare de masă. tribuna, 1962, nr. 266, 2/1. — PI.: nemaiîntîlniţi, -te. — Pref. ne- + mai1 4- întîlnit. NEMAIPOMENIT, -Ă adj. Care sau cum nu s-a mai pomenit (de nimeni, niciodată); p. e x t. extraordinar; neauzit (2), nemaiauzit, nepomenit (2), nespus (2). V. nemaiîntîlnit, nemaivăzut, nemaicunoscut, nepetrecut (1). A dat dovadă de un nemaipomenit sînge rece. f (1903), 156. Parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită. rebreanu, r. i, 126. în noaptea aceea s-a mai întîmplat un lucru nemaipomenit, sadoveanu, o. vi, 220, cf. xi, 86. O nemaipomenită privelişte. arghezi, s. p. 37. Nemaipomenit amestec de foarte nou şi foarte vechi. c. petrescu, a. r. 9. Mămucuţă Doamne l oftă bătrînul, năucit de atîtea lucruri nemaipomenite, galan, b. i, 292. E o noapte nemaipomenită, baranga, r. f. 18, cf. 20. Părea să aibă şi alte virtuţi, pe Ungă nemaipomenita lui dibăcie de trăgător, tudoran, p. 20. împăratul a socotit acest fapt ca o călcare nemaipomenită a rînduielilor casei domnitoare. vornic, p. 111. Se făcea o hărmălaie nemaipo- 2191 NEMAISOCOTIT — 268 — NEMĂRGINIRE menită, t. popovici, se. 334, cf. 95. Poveşti trecute din gură-n gură despre o nemaipomenită împărăţie a stufului, contemp. 1962, nr. 796, 2/7. <> (Adverbial) La Constanţa, privită întîia dată, marea creşte nemaipomenit spre cer. camil petrescu, n. 84, cf. id. o. ii, 381. <> (Adverbial; ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Un tovarăş nemaipomenit de hotărît. galan, b. ii, 139. — PI.: nemaipomeniţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + pomenit. NEMAISOCOTÎT, -Ă adj. (Prin Bucov.) Nenumărat (2). Grea oaste s-a rădicat, Sute că s-au adunat, Sute nemaisocotite. marian, nu. 467. — PI.: nemaisocotiţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + socotit. NEMAIŞTltfT, -Ă adj. (Rar) Despre care nu se mai ştie nimic, care nu mai poate fi precizat; care a fost uitat. Intr-o vreme, la-nceput Şi-ntr-un leat nemaiştiut... Casele erau de lemn Şi ulucile de scînduri. arghezi, s. p. 17, cf. id. c. o. 60. — PI.: nemaiştiuţi, -te. — Pref. ne- + mai1 + Ştiut. NEMAIVĂZUT, -Ă adj. Cum nu s-a mai văzut (de nimeni, niciodată); p. e x t. extraordinar. Iţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute. minulescu, v. 39, cf. arghezi, b. 55, id. c. o. 73. Băiete, băiete, sîntem la începutul unei dandanale nemaivăzute, barbu, ş. n. 24. Pată pe albul nemaivăzut dl acestei zăpezi, tribuna, 1961, nr. 216, 5/1. — PI.: nemaivăzuţi, -te. - — Pref. ne- + mai1 + văzut. NEMĂRĂ s. f. v. nimară. NEMĂRGINE s. f. (Rar) Nemărginire. Cînd soarele-şi termină al său drum. şi s-afundă In umede nemargini, în locuinţa nopţii, Ajunseră acolo unde un lac rău zace. heliade, o. i, 313. <£» F i g. Mă lăsam tîrît de rîul lin al cugetărilor sale, într-o nemargine de vise. eminescu, g. p. 16. — PI.: nemargini. — Pref. ne- + margine. NEMAT15D s. m. (La pl.) Clasă de viermi cilindrici cu corpul subţire şi nesegmentat, a căror lungime variază după specii; (şi la sg.) vierme din această clasă. Cf. enc. agr. In sol trăieşte... o microfaună variată: protozoare, nematode, viermi, agrotehnica, i, 417, cf. 394. Un alt nematod dăunător, răspîndit în ţara noastră, e nematodul rădăcinilor, ltr2, cf. der. — Pl.: nematozi şi (n.) nematode. — Din fr. nâmatodes. NEMĂNGĂIĂT, -Ă adj. v. nemîngîiat. NEMĂNGÎIÂT, -Ă adj. v. nemîngîiat. NEMĂR£Ţ, -EĂŢĂ adj. (învechit) Negativ al lui măreţ; care nu este fudul, arogant, care este modest (1), apropiat de oameni. Să fim şi noi blînzi ca oile, cum învaţă şi Hristos pre apostoli şi să fim răbdători şi nemăreţi. coresi, ev. 202. Că aşa se arăta de bun şi de blînd! Tuturor uşe deşchisă şi nemăreţu de vorovie cu toţi copiii, neculce , l. 205. Acest Baiazit zic că au fost om darnic, nemăreţ. r. popescu, cm i, 238. Om înţălept, nemăreţ şi cinstitor, amiras, let. iii, 102/32. Au fost om darnic, nemăreţ, mînca şi bea cu toţii (începutul sec. xviii). mag. ist. i, 94/20, cf. 344/2, baronzi, L. 115, DDRF. — Pl.: nemăreţi, -e. — Pref. ne- -j- măreţ. NEMĂRGENÎT, -Ă adj. v. nemărginit. NEMĂRGINlME s. f. (Rar) Nemărginire. Nemărginimea ceriului, barcianu. — Cf. nemărginire. NEMĂRGINIRE s. f. Negativ al lui mărginire; calitatea a ceea ce este nemărginit ( 2); întindere nemărginită, necuprins (3), nemărginit (2), imensitate, infinit, nesfîrşire; timp nelimitat; (rar) nemargine, nemărginime. O întindere nemărginită, precum nemărginirea Tăriei, heliade, o. ii, 33, cf. marcovici, d. 197/28, id. c. 14/23. Una cîte una s-aprindeau stelele tremurînd în nemărginirea albastră a cerului, eminescu, g. p. 101, cf. id, n. 70, id. o. i, 132. Întregpămîntul.. . se cufundă în nemărginirea neagră şi mută. delavrancea, ap. cade. [Noaptea] a-nseilat nemărginirea cu raze de argint şi aur. mace-donski, o. i, 64, cf. 71. Atita sfîntă pace Dom-neşte-acuma peste-ntreaga fire, Că sufletul aripile-şi desface Ca să se piardă în nemărginire, iosif, v. 136. Cînd intră în cîmp, în nemărginirea înecată de flori dese, aerul parcă era mai greu. gIrleanu, l. 110. Cerul albastru, limpede ca o pînză întinsă acoperind nemărginirea, rebreanu, i. 212. Am văzut comoara nopţii înstelînd nemărginirea. eftimiu, î. 62. Vibrează în nemărginire cîntarea tainică de bucium, ca o tînguire seculară, sado-veanu, o. i, 219, cf. II, 51, 552, vii, 341. Toată firea Iţi arăta deasupra şi-n jur nemărginirea. arghezi, c. o. 20, cf. id. vers. 182. Au ieşit cu toţii la marginea mării şi gustă nemărginirea ei. tribuna, 1961, nr. 215, 12/3. Aici, pe cîmp, nemărginirea bolţii e întreagă, il ianuarie 1962, 7. *$> (La pl. cu valoare de sg.) Nemărginirile ceriului şi a mărei între care mă gîndesc, dau aripi închipuirii mele. alecsandri, o. p. 290. Răsăritul începuse a inunda nemărginirile. 2203 NEMĂRGINIT — 269 — NEMĂRITATĂ hogaş, DR. cf. 175, id. M. n. 165. <> L o c. a d v. (Rar) (Pîn5) la nemărginire = la infinit. O lume ... In care cresc pe-ncetul, pîn’la nemărginire., Făpturile osebite, conachi, p. 260. — PI.: nemărginiri. — Pref. ne- + mărginire. NEMĂRGINIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui mărginit. Cf. valian, v., polizu, pont- BRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U. 2. Care nu are margini (II), care se întinde, se continuă la infinit, necuprins (1), nelimitat, infinit, (învechit) nescris (2), n e -ţărmurit (1)5 P- ext. ^foarte lung; foarte mare; foarte numeros, (învechit) nescris (2).$i din lăţimea cea nemărginită a Nilului, la strîmtoare din gură cădea apa. aethiopica, 50r/21. Nime nu să mai teme ele fortune, dipărtările nemărginite au pierii de pe faţa pămîntului. ar (1831), 2122/27. O întindere nemărginită, precum nemărginirea Tăriei. heliade, o. ii, 33. Şi eu sînt un belciug ai acestui lanţ nemărginit, marcovici, d. 5/7, cf. id. c. 11/10. Călători pe văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, conachi, p. 103. Turnul din care-odată bărbaţi renumiţi Vedeau române tăieri, pe cîmpi nemărginiţi, alexandrescu, m. 10. Visul zboară pe ţărm nemărginit, alecsandri, p. i, 134. Vede ieşind dintr-o pădure-n depărtare cele şepte iepe alungate de un roi nemărginit de ţînţari. eminescu, n. 20, cf. 45. Nestatornica zare a nemărginitei cîmpii. odobescu, s. iii, 17. Nemărginită bolt-a nopţii, Deschide-ţi tainica ta carte Şi-ascultă-mi glasul zbuciumării. goga, p. 117. Dormiţi în pace Sub cerul cel nemărginit 1 iosif, v. 35, cf. 30. Ochiul nostru înota în văzduhul deşert de sub picioarele noastre, îmbrăţişînd nemărginitul cerc închis în depărtare de piscurile negre ale munţilor, hogaş, dr. i, 21. Soarele.. . împărăştia o lumină dulce pe întinderile nemărginite de peste Prut. sadoveanu, o. v, 512. Întorşi cu faţa la sfinţit, priveau... într-acolo peste pustiul nemărginit de apă. bart, s. m. 66. Nemărginită se întindea... Balta Dunării, camil petrescu, n. 63. Ţara este un şantier nemărginit. gl 1962, nr. 419, 1/2. (Adverbial) Mă făcea să uit că sînt muritor, în sinul plăcerilor ce nemărginit se lănţuia. marcovici, c. 15/18. Diviziunea muncii se va aprofunda nemărginit, iar numărul de specialişti va creşte, lupta de nr* 9, 58. + (Substantivat, n.) 4t4emăiginiEeî în tot nemărginitul, în multul-nalt de ape ... Ai zis să fiu tărie Şi solidar cu toate. heliade, o. i, 358. Directorul... privi pe rînd la fiecare băieş, apoi ochii lui se fixară iarăşi în nemărgenit. agîrbiceanu, a. 381. Cei de pe nemărginitul mărilor simt mereu patria aproape. scînteia, 1962, nr. 5 407. + (Neobişnuit) Interminabil. Nemărginit aş fi să vreau toate faptele românilor a le scrie, maior, ist. 87/13. 3. Care nu cunoaşte limite (în intensitate); neţărmurit (2), imens, extrem, (învechit) neco- vîrşit. Smerenia nemărginită, antim, p. 91. Luciul cel nemărginit al milostivirii tale. mineiul (1776), 8v2/37. Străluceaşte nemărginita înţelepciune, ca-lendariu (1814), 103/14. Nemărginita ta bunătate. marcovici, îyjjjL cf. 4/9, 8/23, 17/9, id. c. 9/7, 17/1, 2ij2i.(Fricailui era nemărginită, drăghici, r. 72/8, cf. 61/11. Cu nemărginită încredere mă razim asupra rivnii, asupra energhiii . . . d-voastre. ar (1834), 901/9. Spaima lui Neago şi a casnicilor, nu mai puţin şi a sătenilor, era nemărginită, asachi, s. l. ii, 41. Nemărginita-i frumseţe ca soarele lumina, pann, e. ii, 26/13. Nemărginita (puterŞ Revarsă în toată firea prin-ţipiul de-nviere¡conachi, p. 290. Mă simţii cuprins de un(jdor) nemărginit de ştiinţă, alecsandri, o. p. 25B; cf. id. poezii, 6, id. t. i, 92, 233. Coloniile lumi pierdute ... Sînt atrase în vwţâ-de utfaop nemărginit, eminescu, o. i, 132. (DoruLmeu era acum nemărginit, creangă, a. 36. (Abuz) nemărginit, macedonski, o. iv, 40, cf. i, 106. Toată fiinţa lui respira o nemărginită (mimate^ vlahuţă, o. a. iii, 11. ¿upjr&k ei nemărginită trăieşte numai spre a procura fericirea celor din jurul său. f (1906), 3, cf. 31, 39. Simt fărîmală-n urlete păgîne Nemărginita lumilor ^urere^j goga, c. p. 145.SÂ~şpună nopţii, vîntului, tăcerii, Povestea lui dCdQt-kemărgj,nit. cerna, p. 167. Mă simţeam năpădii de o^sUă)nemărginită. brăt£§cu-voineşti, î. 1. Pe şesuri şi-n văi era o'ttâcere) nemărginită, sadoveanu, o. ii, 12, cf. vii, 333, id. e. 173. Mugetul lor ¿g^fiare... răspîndeşte deasupra înălţimilor ofgroazâjnemăr-ginită. bogzas«&sp. 59. Cunosc moaestiaasta care ascunde o(trufie nemărsinită. baranga, r. f. 84. <£> (AdverbialŢiSă bucura nemărginitprivindu-le. drăghici, r. 90/23, cf. 121/11. Ochii ei nemărginit de măriţi, din fundul orbitelor negre-gălbui, aveau ceva spâirrdntător. mille, v. p. 129, cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U. 4. F i g. (învechit) Liber de orice constrîn-gere; neîngrădit. Prezidentul alege 21 mădulări dintr-o listă de 63 candidaţi propuşi lui de cătră adunare, iar 6 mădulări alege el după nemărginită a sa plăcere, cr (1829), 2381/8. — PI.: nemărginiţi, -te. -— Şi: (rar) nemărgenit, -ă adj. — Pref. ne- + mărginit. NEMĂRlRE s. f. Negativ al lui mărire; (învechit) lipsă de îngîmfare, de semeţie, de aroganţă; modestie (1). Boierii văzînd aşa milă şi nemărire, începusă toţi a se lipi şi a-l lăuda, neculce, l. 206. — Pref. ne- + mărire. NEMĂRITĂTĂ adj. Negativ al lui măritată (v. măritat2; (neobişnuit)neneves-tită. Cf. VARLAAM, C. 387, F (1903), 21, MARIAN, NU. 15, jarnIk-bîrseanu, d. 447. <> (Regional) Fată nemăritată = fată bătrînă, v. fată. Cf. marian, nu. 15, ALRM i/ii h 387. «0* E x p r. 2206 NEMĂSURARE — 27Îh— NEMERNIC (Rar) A îi ca îata nemăritată = a fi fără nici un rost în lume. Gf. zanne, p. ii, 133. — PI.: nemărilate. — Pref. ne- + măritat2. NEMĂSURARE s. f. (Neobişnuit) Imensitate; infinitate. Cf. pontbriant, d. — De la nemăsurat. NEMĂSURĂRNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Nemăsurat (2); imponderabil. între toate materiile ce le numim nemăsurarnice (impon-derabilia) in trupul nostru cel de căpetenie loc cuprinde căldura (calor). antrop. 142/4. — PI.: nemăsurarnici, -ce. — Pref. ne- + măsură + suf. -amic. NEMĂSURĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui măsurat2. Cf. teodorescu, p. p. 299. 2. Care nu poate fi măsurat, calculat (atît e de mare, de numeros etc.); p. e x t. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic; (învechit şi regional) nesocotit (D- V. incomensurabil. Nemăsurata tatăl, nemăsurata fiiul, nemăsuratu sfintul duh.. . urul iaste nefaptu şi urul iaste nemăsuratu. psalt. 337. Tu părinte al tuturor ... Singur numai covârşeşti vreame nemăsurată. m. costin, ap. ocr i, 203/14. Mila ta cea nemăsurată. dosoftei, ps. 59/10. Din nemăsurată pizmă au venit, ispitindu-l (a. 1700—1725). gcr ii, 21/19. Bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor tale. mineiul (1776), 8v2/38. îndurarea cea nemăsurată, ib. 175rl/9, cf. 207vl/28. De la începutul rîului Vistula pre nemăsurate depărtări vine. maior, ist. 276/14. Să fie pus la mijloc din nemăsuratele venituri numa cîte un galben. BUDAI-DELEANU, LEX., cf. LB, VALIAN, V. Tu bagi pe inima noastră, cu grijile ce-i ai date, Din greşele mititele în greşeli nemăsurate, conachi, p. 281, cf. polizu, macedonski, o. i, 29. Dar cît de nemăsurată, cit de nespusă trebuie să fie durerea ce produce scena aceasta asupra unui părinte, gherea, st. cr. ii, 66, cf. ddrf, bar-cianu, alexi, w. Mie mi-a fost dat nemăsurate Dureri să sufăr, murnu, o. 335. în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. brătescu-voineşti, î. 18. Muntele nemăsurat şi diform ... inspira neîncredere şi nelinişte, ibrăileanu, a. 160. Nemăsurata dorinţă a lui Ohu de a fi văzut şi admirat, galan, b. ii, 138. *£> (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Luă punga cu tutun şi-şi răsuci o ţigară nemăsurat de groasă, t. popovici, se. 315. 3. (învechit) Care depăşeşte (cu mult) limitele îngăduite, normale; exorbitant. V. excesiv, exagerat. Preţuri nemăsurate (a. 1773). uricariul, rv, 30/11. Luxul (cheltuiala nemăsurată întru arătareamărireişeaua bogăţiei). ar (1832), 192/10, cf. ib. (1837), 712/31. Am văzut zarafi fără capital, fanfaroni şi mâhneşti, cari sărăcesc lumea prin dobînzile lor cele nemăsurate. filimon, o. i, 93. + (Rar; despre oameni) Care arată lipsă de stăpînire, de cumpătare în comportări; impulsiv. Ca orice răsfăţat al muzelor, şi acesta era îndrăzneţ şi nemăsurat. CARAGIALE, O. III, 271. — PI.: nemăsuraţi, -te. — Pref. ne- + măsurat2. NEME pron. neg. v. nimeni. NEMENCIUN(ÎS, -OĂSĂ adj. v. nemincinos. NfÎMENI pron. neg. v. nimeni. NEM£NIE s. f. (Regional) Calitatea de rudă, rudenie; p. ext. (concretizat) neam (12). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, alexi, w. A-şi procopsi şi părtini pe „ judeţii“ lui, nemeniile, şi pe toţi cei oploşiţi sub pădu-chioasa-i aripă, ciauşanu, r. scut. 67, cf. 89, h ii 23. S-au găsit nemenii. ciauşanu, gl., cf. vîrcol, v. 96. -£> F i g. Arheologi de fantazie, a căror nemenie a început a se-nmulţi la noi. odobescu, s. i, 391. —PI.: nemenii. — Neam + suf. -enie. NÎMER subst. (Prin Transilv.) Vînt rece şi puternic care suflă în sud-estul Transilvaniei, de la nord-est şi est. Crivăţul. . . poartă în Transilvania numele de nemer. agrotehnica, i, 271. — Şi: nemera subst. ltr2 xviii, 551. — Din magh. nemere. NÎMERA subst. v. nemer. NEMEREĂLĂ s. f. v. nimereală. NEMERÎ vb% IV v. nimeri. NEMERÎRE s. f. v. nimerire. NEMERIŞ(ÎRI s. m. pl. (Bot.) Nemţişor (II 1 a) (Delphinium consolida). Cf. ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Probabil contaminare între nemţişor şi merişor1. NEMERÎT, -Ă adj., s. m. şi f. v. nimerit. NEMERIT(ÎR, -OĂRE adj. v. nimeritor. NEMERIT(ÎRIU, -OĂRE adj. v. nimeritor. NEMERNIC, -Ă adj. I. (învechit şi regional) Care a venit din altă parte, străin de loc, venetic, pribeag; (în limbajul bisericesc) trecător, vremelnic. Prişletu-s (nemearnic s î n t d) eu în pămîntu. psalt. 252, cf. 75, 219. 2223 NEMERNIC — 271 — NEMERNIC Cum poţi să birui acest pămint in care nimearnic eşti. palia (1581), 110/17. Nemearnic am fost şi m-aţi dus in casă. varlaam, c. 21, cf. 273, cheia în. 17r/H. S-au strins din tîrgoveţi şi den slugile neguţitorilor şi oameni nemernici. m. costin, let. i, 232/1. Ca şi toţ părinţii miei am fost nemearnic într-aceastâ lume (a. 1673). gcr i, 212/21. Strein şi nemearnic sînt eu cu voi. biblia (1688), 15x/55. Cea întîi întemeiere... s-au început din cinzăci de famelii nemernice a americanilor, ist. am. 14v/4. Acest spital... s-au făcut spre primirea şi căutarea şi tămăduirea de bolnavi neputincioşi şi săraci, atît din pămîn-teni, cit şi din streini nemernici (a. 1799). uricariul, i, 86, cf. lb. Acest crăişor nemernic, Bogat şi foarte cucernic, bărac, a. 42/17, cf. conachi, p. 298. In locul oştenilor români, se aduseră albanezi nemernici, negruzzi, s. i, 277, cf. 117. Nu te bucura aşa degrabă că încă eşti nemernică pe aceste locuri..., zise ciocîrlanul. creangă, p. 95, cf. alr ii 3 687/833. -y- (Substantivat) Mearseră mulţi şi de în iudei şi cinstiţii nemearnici. coresi, l. 63/3. Nemearnicii să priimim, năpăstuiţii să le folosim, varlaam, c. 403. Vădua şi săracul omoriră şi veritul (nemear-nicul d, p r o i d i t u 1 h) uciseră. psalt. 195. Tot lucrul să nu faceţi cel de loc şi cel nemearnic. biblia (1688), 831/46, cf. 2902/33. Cînd nemernicul, adică lăcuitorul ce şade pe moşiia altuia, îş va părăsi viia lui în trei ani deplin nelucrată, atunci stăpînul moşiii să arate domniii meale. prav. cond. (1780), 84. In Belgi aşa te-ai purtat, ăl pre line, nemernicul, toţi te-au iubit şi cinstit şi cei mai mari şi cei mai mici. şincai, hr. ii, 189/9. Aşteaptă-n grab a vedea Şi nunta-ţi sfîrşit să dea Cu acest tînăr, nemernic, Erou vestit şi puternic, pann, e. v, 26/13, cf. mace-donski, o. i, 101. Vrednică de laudă era primirea lor de oaspeţi faţă de cei nemernici şi drumeţi. sadoveanu, o. xii, 241. Pe cel nemernic să nu-l depărtezi de casa ta. zanne, p. viii, 407. + (învechit; substantivat) Adept, prozelit. Scrisu-o-au nemernicilor răşchiraţi in Pontu. n. test. (1648), 181r/20. Urmarea bisericei apusieneşti iaste ... că ar voi să-şi înmulţească nemernicii săi într-aceastâ ţeară (a. 1826). uricariul, xiv, 143. + Care este fără căpătii, vagabond, rătăcitor; (învechit) neputernic. Cf. heliade, o. ii, 351, pontbriant, d., costinescu, alr ii 2 885/833, 3 687/414, 514, 520, 531, 537. 2. (Despre fiinţe) Care este vrednic de milă1 (I 1), sărac, sărman, nefericit, (livresc) mizer (1); slab, neputincios (1); nepriceput (3), incapabil. Nenorociţii aceia sta nemernici, neştiind de sînt aiavea aceale ce au zis. BELDIMAN, N. P. I, 113/11, cf. POLIZU. Acum trupa cam şchioapă, cam nemernică, era plină de dorinţa a se produce şi plină de speranţă în viitoriul ei. negruzzi, s. i, 343, cf. m, 153, 186. Se socotea nemernică, umilită, nenorocită, slavici, N. II, 207, cf.. ollănescu, h. o. 194, alexi, w. Cînd veniră fraţii lui, îl găsiră şezînd tot în cenuşe, suflînd tot în foc, umilit şi tot nemernic ca mai înainte, vissarion, b. 24, cf. 20. Acelea sînt ale fratelui meu slab şi nemernic, aşa de slab prin natura-i vremelnică, sadoveanu, o. ix, 210, cf. alr ii 3 687/235, 848, 876, 987. (Substantivat) Iubitor la nemearnici (a. 1618). gcr i, 47/7. Părinte atotputearnic! Rogu-mă, ca un nemearnic (a. 1802). id. ib. ii, 193/2. Un ajutoriu unui nemernic, beldiman, n. p. i, 112/23. Gheor-ghe Geantă... pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vînat, la conacul de amiazi. odobescu, s. iii, 15. întrebaţi pe bieţii nemernici de săteni, să spuie ei dacă mai cunosc cine le e stăpin. i. cr. iv, 264. + (Rar; despre obiecte) Mic, sărăcăcios, meschin (D- Ce măruntă şi nemernică i se pare [casa]. O cameră şi o sală. sahia, n. 96. + (Mai ales despre abstracte) Care este fără valoare, fără importanţă, fără semnificaţie; banal, meschin (5). Cf. barcianu, alexi, w. Te-ntoarce iarăşi la traiul tău nemernic. petică, o. 157. De cînd nu mai intra la Mărioara ea simţea cît de nemernice sînt toate consideraţiile care o ţin legată de casa aceasta. agIrbiceanu, l. t. 389. 3. Care are un caracter josnic, care comite acte josnice, care este lipsit de scrupule; ticălos, netrebnic (3), mişel (I 6), mîrşav (3), mizerabil (3), infam, păcătos, (învechit) nimicit (2). Cf. pontbriant, d. Obrazul ascuns sub năframă E marlur păcatului meu... Plopii rari vîjie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună în rîs, ce nemernică sîntl coşbuc, p. i, 65, cf. ii, 184. Şi sub gorun aceleaşi jurăminte Răsună: „Moarte domnilor nemernici /“ iosif, v. 115. Iscoadele nemernice scoteau... tot ce ascunsese bietul creştin, galaction, o. 279. Ai fost nemernic, Cellino... cît nu meritam eu. camil petrescu, t. ii, 241, cf. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 294. Trăgînd ... buzduganul de argint, făcu trei paşi şi bătu pe nemernicii boieri în frunte şi-n piept, sadoveanu, o. v, 580. Pe chipul tău nemernic rînjeşte moartea, v. rom. septembrie 1954, 50, cf. alr ii 3 687/551, 682. <£> (Substantivat) Un om care acum doi-trei ani nu era decît un ticălos ciohodar ..., iar acum înoată în allasuri, nu poate fi decît un nemernic, filimon, o. i, 107, cf. 204. Taci, nemernicule I Nu-ţi mînji sufletul cu astfel de cugete păcătoase, alecsandri, t. 1 339, cf. id. poezii, 475. N-a apucat să ridice nemernicul mîna şi a picat grămadă trăsnit. caragiale, o. iv, 135. El socotea, vezi, că a băut ca un nemernic, şi d-aia se îmbătase aşa. ispi-rescu, l. 106, cf. 108. Ce pizmă de nemernic I macedonski, o. i, 169. Nemernicule, ţi-ai băut pămîntul! f (1903), 66. Cînd am vrut... să te peţesc, M-aţi gonit ca pe-un nemernic, eftimiu, î. 98. Ce te-ai culcat aici, nemernice, să te vadă împărătiţa şi să fugă din grădină sârbită de urîţenia ta? vissarion, b. 26. De ce stai ca un nemernic? ev 1950, nr. 5, 18. Antipatia lui... 2223 NEMERNICI - 272> / NEMEŞ2 venea din presimţirea că Olimpia este o nemernică. CĂLINESCU, E. 0. II, 84, cf. STANCU, D. 130. Să fi fost şi el aici, actorul, cine ştie ce chefuri ar fi avut,... nemernicul, demetrius, a. 38. + (Regional) Mîndru (13) (Scărişoara-Abrud). Cf. alr ii 3 687/95. — PI.: nemernici, -ce. — Şi: (învechit şi regional) nimernic, -ă, (regional) nămernic, -ă (alr ii 3 687/36, 64) adj. — Din slavonul HdM'kpkN'H „care vine“. NEMERNICIvb. IV. 1. Intranz. (învechit şi regional) A pribegi, a rătăci (fără rost, fără căpătii); a vagabonda. Pasă tu şi casa ta şi nemerniceaşte unde vei nemernici, căci au chemat Domnul foamete, biblia (1688), 271x/25, cf. ll1^, 362/12, 1872/26. In Cârmii... cu trude nemernicind prorocul llie, corbul ii aducea lui hrană trupească, mineiul (1776), [prefaţă] 2/6. Au pătimit mult despre un neam cumplit şi războinic care nemerniceşte pe cimpuri şi prin păduri, care nu stă niciodată doao zile la un loc. ist. am. 75r/l, cf. lb. Umblînd nemernicind din loc în loc pin la Burdujăni (a. 1821). cat. man. i, 644. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri, drăghici, R. 41/12, cf. 160/6, negruzzi, s. iii, 404. Ca biet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la uşele oamenilor, creangă, p. 139, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Grozav se-nduioşă cînd mă brodise Pe mal nemernicind pustiu şi singur, murnu, o. 63. <0> R e f 1. Se nemernici pre cimpuri de fiară spăimintat. MUMULEANU, ap. DDRF. 2. Intranz. (învechit) A ajunge, a se aşeza, a se stabili în altă parte, în altă ţară. Deprinderile Eghipetului în care aţi nemernicitu. biblia (1688), 841/15, cf. n. costin, l. 159. Socotesc că n-ai nimernicit la-mai nenorocită ţară şi oraş precum al nostru (a. 1819). uricariul, vii, 75. R e f 1. Tatăl mieu ... s-au pogorît la Eghipet şi s-au nemernicit acolo. biblia (1688), 1442/28. 3. T r a n z. (Neobişnuit) A aduce într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. Prima lovitură a soartei îi dobor a şi-i nemernicea, stancu, r. A. iv, 9. — Prez. ind.: nemernicesc. — Şi: (învechit) nimernici vb. IV. — V. nemernic. NEMERNICIE s. f. 1. (învechit) Starea celui nemernic (1); timp petrecut în pribegie. Înainte de-a sosi sfîrşitul. • • nemerniciei meale. biblia (1688), [prefaţă] 4/38, cf. lb, pontbriant, d., lm, barcianu. + (Concretizat) Ţară străină, loc străin. Celui râu toate rudele, străine şi toată moşiia, nemernicie îi este. can-TEMIR, ist. 37, cf. TDRG. 2. Starea celui nemernic ( 2 ), condiţie vrednică de plîns, jalnică; sărăcie; neputinţă (1), slăbiciune. Muzele-n nemernicie spăimîntate -umblau şi mute. asachi, s. l. i, 49. Prin aceste graiuri, firea stîrni toată măiestria, Şi a omului sălbatic îmblînzi nimernicia. conachi, p. 299, cf. polizu. Cei trăiţi în sărăcie Pling pe-a lor nemernicie, macedonski, o. i, 41. Ce imagine dureroasă a nemerniciei noastre, gherea, st. cr.iii, 336, cf. ddrf, alexi, w. Aveam nevoie să spun ceva, să mă ridic, să strălucesc, dar vecina mea zîmbea nemerniciei mele. sadoveanu, o. vi, 584. 3. Caracterul celui nemernic ( 3 ) ; faptă nedemnă, comportare mîrşavă ; josnicie, ticăloşie, infamie, mîrşăvie, mişelie (2), netrebnicie (3), păcă-toşie, păcătoşenie, (regional) mîrşăvenie. Cf. polizu. Lăsîndu-l cufundat în cugetări adinei asupra nemerniciilor lumeşti, gane, ap. cade. Ziditorul carele ştia de altădată nemernicia acestui înger. ispirescu, ap. cade, cf. alexi, w. -Pl.: (3) nemernicii. — Şi: (învechit) ni-mernicie s. f. — Nemernic + suf. -ie. NEMERNIClJŢĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Pînză groasă de bumbac, (ieşit din uz) americă; p. ext. stambă proastă, ciauşanu, v. 182. — Probabil contaminare între americuţă şi nemernic. NEMÉSNIC s. m., adj. v. namestnic. NEMÉSNII subst. pl. v. namestie. NEMESTECĂT, -Ă adj. Negativ al lui mestecat4; (învechit) curat. Că scafa în mărule Domnului, viru nemestecat împlut de mestecare. psalt. 150. — Pl. : nemestecaţi, -te. — Pref. ne- + mestecat4. NEMESTl vb. IV v. nămisti. NEMÉSTH subst. pl. v. namestie. NEMESTNICÎE s. f. (învechit, rar) Moştenire (!)• DOSOFTEI, MOL. 92. — Nemestnic (= namestnic) + suf. -ie. NEMEŞ1 subst. (Regional) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape (Scăieni-Ploieşti). h xi 401. — Accentul necunoscut. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. n e m e ş2 (3). NfiMEŞ2, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Nobil maghiar, de obicei mic sau mijlociu ; p. ext. persoană care aparţinea unei categorii sociale de stăpîni de pămînt fără titluri nobiliare ; p. g e n e r. boier. Să grăiţi acelui neamiş mare... ca să slobodzească pre feciorii noştri ce avem ocolea (a. 1593—1597). rosetti, b. 50. Nici 2234 NEMEŞ2 — 273 — NEMEŞESG craiul are voie să piiarzâ pre vreun nemişu, fără numai de-l va dovedi de viclenie, ureche, l. 126. Iară mainte decît aceaste tîmplări, neamişii de Ardeal să rupsease de la Racoţii. m. costin, o. 177. Tu, Iafet, ocărmuieşte şi apără pre aceşti doi ca un împărat şi neameş. n. costin, let. i, 47/25, cf. n, 85/21. I-au dat robi tătarilor, sumă mare de neameşi şi toate oştile (începutul sec. xvm). mag. ist. i, 317/30. Duca Vodă au trimis pe un nemiş din ţinutul Hotinului, anume Gligorie Cornescul, ce era foarte meşter de scrisori. neculce, l. 41, cf. cantemir, hr. 473. Mihai Vodă încă făcu sfat cu toţi boiarii şi cu nemişii Ardealului, anon. cantac., cm i, 135, cf. 132. Pe acest zapis a fost făcut acest neamiş hrisovul lui Alion Vodă (a. 1732). iorga, s. d. xii, 222. Nesuferit şi neplăcut lucru era acesta domnilor şi neamişilor aceii ţări. muşte, în mag. ist. iii, 85/5, cf. 11/21. Preoţilor şi celor de bun neam, neamişilor,.. . pace de la Domnul (a. 1762). iorga, s. d. xii, 290. Nemeşi unguri din Ungaria de sus. văcărescul, ist. 266. La tărgu Sibiului ştiu că vor veni şi din nemeş şi din popi nemţeşti şi din alţii (a. 1795). iorga, s. d. viii, 30. Cei ce s-au prins, mai toţi era nobili sau nemeşi sau olătaşi. şincai, hr. iii, 201/34, cf. 59/7. Au poroncit şi însuşi nemeşilor secui (a. 1804). uricariul, iv, 95/27. Beşcherec era din Ardeal de acasă Şi nemeş, precum ne mărturiseşte. budai-deleanu, t. v. 30, cf. 46, id. ţ. 363. Săteanul (iobagiul) nu se sparie de neameş. ţichindeal, f. 15/20. Dieta decise iute ca să iasă 2 554 nemeşi călăreţi, bariţiu, p. a. i, 552, cf. ii, 264. O companie de nemeşi maghiari, avînd în fruntea lor pe corniţele Em. Andrasy. ODOBESCU, S. III, 150, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., barcianu, alexi, w. Din mijlocul acestor mici nemeşi s-a ridicat şi o personalitate literară. iorga, l. r. 75, cf. id. l. ii, 158. Nemeşii s-au strîns la sfat. beniuc, v. 105. Iartă, Doamne, pe Corbea... C-o da bir ca birnicii, Găleata ca nemeşii, Bănetul ca vameşii, teodore seu, p. p. 519. Lumea, ţeara-mi strigă hoţ, C-am furat eu caii toţi, Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr'cu stava i-am minat De la nemeşul bogat, jarnîk-bîrseanu, d. 291, cf. densusianu, ţ. h. 42. Apoi a nemiş n-o fost slobod să meargă în odoru, adică-n gredină. arh. folk. i, 180, cf. vi, 298, ant. lit. pop. i, 272. + (La pl. art.) Nobilime (maghiară), de obicei mică şi mijlocie. Şi nemeşii cărei le zicu şleahtă, nu aşa de crai ascultă, cum de leage, carele le-au făcut ei. ureche, l. 112. Iar nimăşii şi ceealaltă ţară să sfătuiră să omoare pre Bator Gabor (începutul sec. xvm). mag. ist. i, 245/6. Iar românii, despuiaţi de orice drepturi, deveniră robi-iobagi ai nobilimii ungureşti, ai nemeşilor. odobescu, s. iii, 518. + Compus: (învechit şi regional) nemeş-birău = primar (nobil). Au dat la popa 1 mirţă dă oves, la nemişu-bireu 16 potori (a. 1774). iorga, s. d. xii, 267. Rodnic Acsenie au plătit la nemiş-birao (a. 1781). id. ib. 262, cf. 238. Domnule nemeş-birău, Nu ţinea pe mîndra rău, Pentru că o iubesc eu ! bud, p. p. 51, cf. 80. 2. Adj. Care făcea parte din rîndul nemeşilor2 (1), care aparţinea nemeşilor2; p. e x t. de familie boierească, de neam mare. Se duceau la unguri sau la Ieşi, şi luînd de acolo oameni, fie nemeşi sau proşti, şleahtici ori mojici..., îi înjugau şi arau. negruzzi, s. i, 246, cf. alec-sandri, p. i, 26. Voi vi-s oamin nemiş şi tătuş musai să vă scot d’in rai. alexici, l. p. 239. <0> F i g. Nemeşul şi preveleghiatul oraş Dobra (a. 1815). iorga, s. d. xiii, 90. + (învechit, rar; în sintagma) Piatră nemeşă = piatră preţioasă. Aur, argint, pietri neamişe. coresi, l. 290/17. 3. Adj. (Prin Olt.) De dimensiuni potrivite, nici prea mare, nici prea mic; p. e x t. frumos. Cf. ciauşanu, v. 182. Oală nemeşă, id. ib., cf. arh. olt. xxi, 271. 4. S. m. pl. (Prin vestul Munt.) Papuci. Cf. TOMESCU, GL. — Pl.: nemeşi, -e. — Şi: (învechit şi regional) nemiş, -ă, neamiş, -ă, (învechit) neâmeş, -ă, nimăş, -ă s. m., adj. — Din magh. nemeş. NEMEŞUL, -EĂ, -ÎCi s. m., adj. Diminutiv al lui n e m e ş2. 1. 8. m. Cf. n e m e ş2 (!)• El însuş abia scăpă de prinsoare, Lăsînd această sâbioaie de joc Unui nemeşei de la Vaidei. budai-deleanu, t. v. 41, cf. 160. Şi-i copilul tinerel Şi-i sînge de nemişel Şi vi-ţi folosi de el. bud, p. p. 14. 2. Adj. (Prin nord-estul Olt.) Cf. n e-meş2 (3). Cei din curtea bisericii, cari au rămas jos, ţin un înspăimîntător ison cu clopotele lor de toată mina: unele mai mari, altele mai potrivite, nemeşele, pamfile, văzd. 130, cf. ciauşanu, v. 182. — Pl.: nemeşei, -ele. — Şi: (regional) nemişel, -eâ s. m., adj., (2, cu schimbare de suf.) neme-şică (ciauşanu, v. 182) adj. — Nemeş2 + suf. -el. — Nemeşică: cu schimbare de suf. NEMEŞESC, -EĂSCĂ adj. Care se referă la nemeşi2 (1), care aparţine nemeşilor2, de nemeş2. Se vede „cum au dat Petrea Curea... pentru Văsiiu din Glodeani, de l-au plătit de bir nemeşescua (a. 1637). iorga, s. d. vi, 78, cf. anon. car. Nu se desparte statul boieresc şi nemeşăsc de statul ţărănesc (a. 1712). uricariul, v, 248/16. Caută-ţi alt nebun ca să te slujească, Din ce oară aşa mi-este hotărîta După pravila ta nemeşească ! budai-deleanu, t. v. 73, cf. 90. Popii români să dea şi ei decima, dacă seamănă în locuri nemeşeşti. bariţiu, i>. a. i, 185. Cavaleria moldovenească se compunea din toţi proprietarii teritoriali... numindu-se oaste nemeşească. hasdeu, i. v. 77, cf. polizu, pontbriant, d., lm. Mare a fost mulţumirea... iobagilor români 2236 NEMEŞEŞTE _ 274 — NEMETENII de la graniţe, cînd s-au văzut deodată scăpaţi de robia nemeşească. odobescu, s. iu, 524, cf. MÎNDRESCU, UNG. 93, DDRF, BARCIANCU, ALEXI, W. Tot cai nemeşeşti, Tot misiri turceşti, Tot cai potcoviţi Bine-nchingiuiţi. teodorescu, p. p. 57. Eu mi-s viţă nemeşească, Copiluţă românească. bud, p. p. 14, cf. 80. La bir că l-au pus, Birul nămeşesc Şi ardelenesc Şi moldovenesc, i. cr. iii, 96. — Pl.: nemeşeşti. — Şi: (regional) nemişesc, -eâscă (alr ii 3 352/260), nămeşesc, -eăscă adj. — Nemeş2 + suf. -esc. NEMEŞfiŞTE adv. Ca nemeşii2 (1), în felul nemeşilor2. Cf. polizu, pontbriant, d., lm. Calcă nemeşeşte. mîndrescu, ung. 93. — Nemeş2 + suf. -eşte. NEMEŞI vb. IV. T r a n z. A face (pe cineva) nemeş2 (1) sau boier. Acolo i-au dus de le-au împărţit hotare şi ocine şi locuri de sale şi tîrguri şi i-au nemişit pre toţi. simion dasc., let. 12. Mai frăţeşte au lucrat Ioann Dragfi... cu patru români pre carii i-a nemeşit în anul de acum. ŞINCAI, HR. II, 132/34, cf. lb. — Prez. ind.: nemeşesc. — Şi: (regional) nemişi vb. IV. — V. nemeş2. NEMEŞlCĂ adj. v. nemeşei. NEMEŞÎE s. f. I. Starea, calitatea, rangul de nemeş2 (1); (învechit) nemeşug (1). Cf. ANON. CAR., POLIZU, PONTBRIANT, D., DL. 2. (Cu sens colectiv) Clasa nemeşilor 2 (1), totalitatea nemeşilor2 (dintr-o regiune, dintr-o localitate etc.), mulţime de nemeşi; nemeşime, (învechit) nemeşug (2). Nemeşia cea privile-gkiată! BUDAI-DELEANU, t. v. 66, cf. 32, 160, lb, ddrf, alexi, w. Aice-n hîrtii aşa sună, Că de-acum De nemeşie Scrum să s-aleagă şi fum! beniuc, v. 156. — Nemeş 2 + suf. -ie. NEMEŞlG s. n. v. nemeşug. NEMEŞÎME s. f. (sg.) Nemeşie (2). Cf. lb, MÎNDRESCU, UNG. 93. — Nemeş2 + suf. -ime. NEMEŞOĂICĂ s. f. (Rar) Soţie sau fiică de nemeş 2 (1); (regional) nemeşoaie. Cf. lb. — Pl.: nemeşoaice. — Nemeş2 + suf. -oaică. NEMEŞOĂIE s. f. (Prin Transilv. şi Maram.) Nemeşoaică. Cf. lb, şez. rv, 158. Nemişoaia şede-n vatră Şi mînîncă nespălată, bud, p. p. 60, cf. 80, densusianu, ţ. h. 52, 326. — Pl.: nemeşoaie. — Şi: nemişoăie s. f. — Nemeş 2 + suf. -oaie. NEMEŞtÎG s. n. (învechit, mai ales în Transilv.) 1. Nemeşie (1). Cu plecăciune mă rog, ca unui cinstit ce va fi rămas, să mi să dea, mai vîrtos, cartea de nemişug — că trimiţ mărturiseală cum că mie mi se cade (a. 1750). iorga, s. d. xii, 56. Cît se vor lăsa de sfînta unire cu pravoslavnicii, adică cu calvinii, îndată să-şi piardă şi nemişugul. şincai, hr. m, 42/1. Gheorghie Ciulai. . . ş-au căpătat nemişugul de la Ladislav I. id. ib. 53/37. Familia lui Ioann Corvin precum şi el au avut sămn de nemeşug corbul cu inelul în gură. maior, ist. 88/25. O hîrţoagă de nemeşug are. budai-deleanu, t. v. 67, cf. 160. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeşugul său să nu se laude, ţichindeal, f. 381/13. Nemeşii adunaţi i-au lipsit de nemeşug, dîndu-i ca iobagi nobilului Ponoreanu din Ponor, densusianu, ţ. h. 302, cf. arh. folk. i, 181. 2. Nemeşie (2). Acolo au găsit ţara toată închinată turcilor, cu tot nemeşugul (începutul sec. xvm). mag. ist. i, 317/13. Au luat tot nemeşugul Ardealului, amiras, let. iii, 136/23. Nemeşug, nemeşug! Nu te-oi prinde eu la plug, Ca să vezi şi tu, sireace, Pînea albă cum se face?! beniuc, v. 155. Cui oare-ar fi putut Din juzi, să-i spună tot ce l-a durut Şi ce-l mai doare, cum că nemeşugul N-a fost ucis şi-nmormîntat cu plugul! v. rom. august 1961, 13. — Şi: nemeşlg (t. papahagi, m. 170), nemişug s. n. — Din magh. nemesseg. NEMET1 s. n. (De obicei cu sens colectiv) Neam (12). De-or veni de bunăvoie, îi prindem cu tot nemetul lor aici. odobescu, s. i, 83, cf. barcianu, alexi, w. Dacă ascultai tu pe mama. . . te duceai în Ţara Ungurească, la nemeturile mele, şi te însurai cu o ţigancă de ale albe. galaction, o. 72. — Accentuat şi: (rar) nemet, şăineanu, d. u., tdrg. — Pl.: nemeturi. — Neam + suf. -ei. NEMET2 s. n. v. nămete. NEMETĂL s. n. (Chim.) Metaloid. Celelalte elemente care nu au aceste proprietăţi fizice şi se deosebesc de metale şi prin caracterul lor chimic se numesc nemetale sau metaloide. macarovici., ch. 227, cf. der. — Pl.: nemetale. — Pref. ne- + metal. NEMETE s. m. v. nămete. NEMETÎÎNIE s. f. v. nămetenie. NEMETENII s. f. pl. (Regional) Neamuri. V. neam (12). (Ştefăneşti-Drăgăşani). ciauşanu, v. 182. — Nemet1 + suf. -enie. Cf. n e m o t e n i e. 2251 NEMETEŢ — 275 — NEMIJLOCIT NEMETÎÎŢ s. n. 1. (învechit şi regional) Văl subţire cu care se acoperă capul; ţesătură din care se fac văluri pentru cap. 65 de lei pe tulpane de nemeteţ (a. 1658). ubicariul, xvi, 202. Datu-i-au de au înghiţit un nemeteţ uns şi trăgîn-du-l afară i-au adus maţele la gură. n. costin, let. ii, 18/25. [Vamă] de un nemeteţ, 110 bani (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. iobga, s. d. xxi, 190. Avea pe cap numai un voal (nemetezi) foarte subţire, ab (1829), 281/30. Drept suvenir al acestei neaşteptate intîmplări i-au cerut nemetezul ei. asachi, s. l. ii, 23, cf. ddrf. Pe-oglinzi de marmuri negre, un negru nimitez. eminescu, o. i, 96, cf. bul. fil. iii, 266. + S p e c. Văl de mireasă. Cf. barcianu. Legea ta de nimiteţ, Mult eşti supţirel şi creţ. marian, nu. 247. + S p e c. Pînză (subţire) cu care se acoperă faţa mortului. Bărbatul, sau unul dintre neamuri,... se porneşte la oraşul din apropiere ca să cumpere cele necesare pentru mort... tulpan, materie pentru sucnă, papuci, nimiteţ. marian, î. 91, com. din bilca-ră-dăuţi. 2. (Regional) Dantelă. Com. din straja-rădăuţi. — PI.: nemeteţuri. — Şi: nemetez, nămeteţ (ddrf), nimiteţ, nimitez s. n. — Cf. rus. h a m e t k a. NEMETEZ s. n. v. nemeteţ. NEMEŢl vb. IV v. nămeţi. NEMl vb. IV. RefL recipr. (Prin Olt.) A se Înrudi, a fi rudă cu .. . Cf. lexic reg. 37. — Prez. ind.: nemeşe. — V. neam. NEMIĂZ s. n. v. namiază. NEMffiZ s. n. v. namiază. NEMlC adv., pron. neg., subst. v. nimic. NEMÎCA adv., pron. neg., subst. v. nimic. NEMlCĂ adv., pron. neg., subst. v. nimic. NEMICÎ vb. IV v. nimici. NEMICÎE s. f. v. nimicie. NEMICNICÎE s. f. v. nimicnicie. NEMICNIClT, -Ă adj. (învechit, rar) Nimicit, distrus, zdrobit. Armele, vitejii şi toate au tăcut. Aşa orce mărire nemicnicită piere! alexan-drescu, o. i, 249. — PI.: nemicniciţi, -te. — V. nemicnici (= nimicnici). NEMIEJ(ÎR subst. (Regional) Diminutiv al lui n e m i a z; masa de dimineaţă; prînzişor (Făureşti-Drăgăşani). chest. viii 2/12. — Nemiaz + suf. -or. NEMIESÎT, -1 adj. (Prin Ban.) „Prăpădit“. NOVACOV1CIU, C. B. I, 15. — PI.: nemieslţi, -te. — Etimologia necunoscută. NEMIEZl vb. IV. T r a n z. (Prin Olt. şi Munt.; complementul este „vitele“) A lăsa să se odihnească la ora prînzului. Nemezeşte vitele. alr ii 5 668/928, cf. 5 668/876. — Prez. ind.: nemiezesc. — V. nemiaz. NEMIJLOCIT, -Ă adj. Negativ al lui mijlocit; care se face fără mijlocirea vreunei persoane, fără interpunerea vreunei fapte, intîmplări etc. din afară, pe o cale neocolită; direct. Ţăganii să împart in două, adică: unii să află in nemijlocită stăpânirea haznelii şi să ocîrmuiesc de cătră însuşi clrmuirea oblastiii, iară alţii slnt robi (a. 1818). gcr ii, 222/8, cf. valian, v., lm. El a cintat aşa ziclnd nişte esperinţe nemijlocite. .. prin cari o trecut eroul său. f (1880), 331. Aceşti oameni erau Intr-un contact nemijlocit cu un public oarecare, eminescu, s. p. 13, cf. ddrf. Nici el nu avusese plnă azi reprezentarea nemijlocită a morţii, acum simţea însă că o umbră grea îl învăluie, camil petrescu, o. ii, 575. O expresie nemijlocită a avîntului creator al maselor, contemp. 1953, nr. 353,3/3. Pe Sandu Crai îl readuse la sentimentul existenţei nemijlocite marşul apăsat.. . al unei companii de soldaţi. beniuc, m. c. i, 54. Lucrînd măcar un timp în contact nemijlocit cu probleme concrete, galan, b. ii, 110. Se remarcă, de asemenea, ampla dezvoltare luată în ultimii ani de reportajul literar, legătura nemijlocită pe care practicarea acestui gen o asigură scriitorului cu toate domeniile construcţiei socialiste, s ianuarie 1962, 10, cf. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 72. Mi-a dat posibilitatea de a lua contact nemijlocit cu problemele organizării muncii, contemp. 1962, nr. 808, 1/2. Această muncă s-a făcut cu participarea nemijlocită a membrilor comisiei economice. scînteia, 1962, nr. 5 401. «O (Adverbial) Limba lor nu e în stare a ne învăţa curat şi nemijlocit declt numai tot ce au ei mai rău şi mai stricat. heliade, o. ii, 283. Am văzut că lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit In parlament, ci pe drum diplomatic, ap. ghica, a. 165, cf. ddrf, f (1897), 5. Proiectanţii din uzine slnt mai nemijlocit legaţi de atelierele uzinelor, scînteia, 1960, nr. 4 843. Intr-un astfel de magazin dispar tejghelele, cumpărătorul putînd alege nemijlocit marfa. ib. 1962, nr. 5 403. + Care urmează imediat (în timp sau în spaţiu); care se continuă, se succedă fără pauză sau interval 2268 NEMILĂ — 276 — NEMILOSTIVIRE despărţitor. Adresa fu înaintată ... împăratului, dar n-avu nici un rezultat nemijlocit, sbiera, f. s. 222. Căci aici, în nemijlocita ei apropiere, el simţea cum se apropie de departe un nor duşman. agîrbiceanu, l. t. 313. Muntele Negruţa îşi apleca pădurile negre de brad în nemijlocita apropiere a satului, id. a. 112. + (Adverbial) Fără întîrziere, numaideclt, îndată, imediat. în locul lui Alexandru V Coconul nu au urmat nemijlocit Alexandru IV Iliaş. şincai, hr. iii, 18/5. Elia nemijlocit au urmat lui Dabija. id. ib. 101/2, cf. valian, v. Nemijlocit după ce a repausat... este datină de a i se închide ochii ca să nu vadă jalea şi durerea cea mare a celor ce-l încunjură. marian, 1. 41, cf. 55. — PI.: nemijlociţi, -te. — Pref. ne- + mijlocit. NEMÎLĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Negativ al lui milă1; lipsă de milă1; p. e x t. caracter al celui nemilos, duritate, asprime. Cum au putut încăpea întru înţelepciunea acelui domn acea nemilă de ţeară. m. costin, let2. i, 289. Strigară cu glas omenesc probrăzînd nemila şi crudelitatea împăratului, dosoftei, v. s. decembrie 247v/32. Omul care-n viaţa-i n-a gustat de nicăieri Decît dispreţ şi nemilă, batjocură şi loviri, hasdeu, r. v. 73, cf. ddrf. Bătrînul duhovnic în nemila jurămîntului său n-a ştiut că, închizînd o cale, deschide alta alături, popa, v. 39. 2. (învechit) Faptă care denotă lipsă de milă1, care arată cruzime; urgie, necaz (1), rău. Minciunile şi făţările ... şi nemilele . . . cheamă-se soţ... dracului (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 227/13. De ar fi vrut D[u]mnezeu mai mare nemilă omului să facă .. . i-ar fi luat muiarea înapoi, ţichindeal, f. 438/7. -PI.: (2) nemile. — Pref. ne- + milă1. NEMUOSÎRDIE s. f. (învechit) Lipsă de milă1 ; p. e x t. faptă nemiloasă. Să fugim de nemilosîrdie. coresi, ev. 343. Dintr-aceste nemi-losîrdii multe ... au început ţara a scăde şi a sărăci foarte tare. n. costin, let. ii, 27/8, cf. scl 1960, 529. — PI.: nemilosîrdii. - — Din v. sl. HeMHrtocpTiAie- Cf. milo-s î r d i e. NEMIL (ÎS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui m i 1 o s; care nu iartă, nu are milă1 (I 1); necruţător (1), nemilostiv, neîndurător, (astăzi rar) neîn-durat, nemiluit (1), (învechit) nemilostivitor, nemilostivnic. + F i g. (Despre boli) Incurabil. — PI.: nemiloşi, -oase. — Pref. ne- -f milos. NEMILOSTENIE s. f. (învechit) Negativ al lui nii i 1 o s t e n i e; lipsă de milă1; p.. e x t. faptă care denotă lipsă de milă1. Carile sînt [njăravurile lui. Sînt măriile şi.. . făţăriile şi supărăturile şi nemilosteniile. cod. tod. 224. Cum pier bogaţii pentru nemilostenie şi să duc în matca focului, varlaam, c. 282. — PI.: nemilostenii. — Pref. ne- + milostenie. NEMILOSTÎY, -Ă adj. Negativ al lui m i 1 o fiţi v; nemilos. Cf. coresi, ev. 36, moxa, 372/24, varlaam, c. 59, neagoe, înv. 6/21, c. cantacuzino, cm i, 75, marcovici, c. 20/14, DRĂGHICI, R. 156/6, NEGRUZZI, S. I, 31, FILIMON, o. I, 199, zanne, p. VI, 675. <> (Substantivat) Derepţii plată au, iară nemilostivii, nemiluire. coresi, ev. 40. + (Adverbial) Fără milă1 ; cumplit. Fulgerele şi trăsnetele pre nepriatini pînă în pămînt aşternea şi nemilostiv îi prăpădea. cantemir, hr. 202. Denaintea lui i-au luat, cît se cutremura locul de groaza lor, dezbrăcîndu-i dă haine, bătîndu-i nemilostiv, anon. cantac., cm i, 161. S-au abătut asupră-i toate urgiile biblice, mai nemilostiv ca asupra lui Iov. c. petrescu, a. r. 17. + F i g. (Rar; despre boli) Incurâbil. A fost lovit de o boală nemilostivă, care l-a ţinut aproape un sfert de secol mort între cei vii. ghica, s. 671. + Fig. Teribil, grozav. Toate acele nemărginite epopee vînătoreşti, care, prin nemilostiva lor monotonie, sperie şi obosesc azi ochii călătorului, odobescu, s. iii, 80. Bal viscole nemilostive, sadoveanu, o. vi, 231. Hotărî să înfrunte iar căldura nemilostivă şi setea. id. ib. x, 319. + (Regional; substantivat, f. pl.) Una dintre denumirile ielelor. Ielele se mai cheamă şi nemilostive. pamfile, duşm. 260, cf. gorovei, cr. 10. Cînd treci într-o marţi sau într-o sîmbătă peste o apă, fă-ţi cruce şi suflă deasupra apei, ca să nu le îmbolnăveşti, căci atunci se scaldă nemilostivele, candrea, f. 66. — Pl.: nemilostivi, -e. — Pref. ne- + milostiv. NEMIL O STIVÎRE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui milostivire; lipsă de milă1. Cf. varlaam, c. 216, dosoftei, v. s. octombrie 62r/22, mineiul (1776), 77r2/36, gorjan, h. i, 161/28, valian, v. (Substantivat, f.; în loc. a d v.) Cu ] nemiluita = în cantitate foarte mare, din belşug«/ .^fară socoteală, fără măsură; cu ghiotură, ^p^Î6^)^&u^mumăr^^rCL-^B.i^-^fi^e începură apoi să piară cu nemiluita, agîrbiceanu, s. p. 30. Flori, cu nemiluita, deasupra ierbei fragede. gîrleanu, l. 131. Trăsura din oraş cere bani cu nemiluita, lungianu, ap. cade. Ţi-e mătură condeiul şi mîna cît copita, De te lăţeşti atita şi cu nemiluita? arghezi, s. p. 26. Trufia şi benchetuirile cer bănet cu nemiluita, v. rom. februarie 1954, 15. Bâtrînul Jurca sări deasupra viermuielii de trupuri şi, împărţind ghionturi cu nemiluita, îl trase afară pe cel bătut. x. po-povici, s. 274. A văzut oaste multă de tătari, ba şi turci, venind cu nemiluita înspre ei. rădulescu-codin, l. 83. Aduni cu ţîrîita şi împărţi cu nemiluita, zanne, p. v, 11. — PI.: nemiluiţi, -te. — Cf. mi 1 ă1. NEMINCIN0S, -OĂSĂ adj. (învechit şi popular) Negativ al lui mincinos. Cf. molitvenic (sec. xvn), 303, mag. ist. ii, 131/18, mineiul (1776), 106vl/27, c. cantacuzino, cm i, 20, VALIAN, V., PAMFILE, VĂZD. 13. L O C. adv. Pe nemincinos = fără exagerare, într-adevăr. Om înalt şi gros, cu ceafă de trei palme, pe nemincinos. ISPIRESCU, ap. DDRF. — PI.: nemincinoşi, -oase. — Şi: (învechit) nemenciunos, -oăsă adj. molitvenic (sec. xvn), 303. — Pref. ne- + mincinos. NIMENEA pron. neg. v. nimeni. NEMÎNTE s. f. (Rar) Negativ al lui minte; lipsă de minte, de judecată, de pricepere, de inteligenţă; prostie. Aceasta povestea ei cu fală, Cum nemintea pe oameni înşală. budai-deleanu, ţ. 207. L-a ascultat cum bîiguie în neştirea trudită a neminţii lui. popa, v. 157, cf. scl 1960, 530. — Pref. ne- + minte. NEMINT(ÎS, -OĂSĂ adj. (învechit şi popular) Negativ al lui mintos. Cf. ar (1834), 40^20, 83729, negruzzi, s. iii, 145, jipescu, o. 97, hem 642, ciauşanu, r. scut. 56, cv 1949, nr. 9, 33, lexic reg. 46. + (Prin nord-estul Olt.) Smintit, zăpăcit, aiurit. Cf. vîrcol, v. 96, coman, gl. + (Substantivat; regional) Pierde-vară (Strehaia). alr sn iii h 776/848. — PI.: nemintoşi, -oase. — Şi: (regional) ne-minţos, -oăsă adj. vIrcol, v. 96, coman, gl., alr sn iii h 776/848, lexic reg. 46. — Pref. ne- + mintos. NEMENŢÎT, -Ă adj. (învechit) Care nu dă greş niciodată; care nu se dezminte, nedezminţit. Ascultă dară şi pre neminţitul tău Apollon cum şi fără voie ş-au mărturisit pre //[risto]s. dosoftei, v. s. noiembrie 165v/26. Spune într-adevăr dacă nu sînt mulţi vînători... cari ar putea cu tot dreptul să ia această poetică antiteză ca deviză neminţită a vredniciei lor vînă-toreşti? odobescu, s. iii, 158. — PI.: neminţiţi, -te. — De la minţi. Cf. minţi t2. NEMINŢ(ÎS, -OĂSĂ adj. v. nemintos. NEMISTUÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui mistuit. Cf. polizu, costinescu, maiorescu, cr. i, 352, id. d. i, 136, ddrf, şăineanu, d. u., c. antonescu, p. 51. + F i g. (învechit, rar) Care nu este organizat; haotic. Un chip era a firii în toată lumea, cărui chip i-au zis Haos, groasă şi neamistuită mamină. n. costin, l. 47, 2286 NEMISTUITOR — 278 — NEMIŞCĂTOR 2. (Despre foc, flăcări etc.) Care nu se mistuie (2), care nu se consumă, nu Încetează; (rar) nemistuitor (2). (Fig.) în flacără nemistuită S-aprinde sufletul şi arde. petică, o. 54. Nemistuitul jar de soare Dă foc la vetre şi cuptoare. arghezi, c. o. 93. — Pl.: nemistuiţi, -te. — Şi: (învechit) ne-amistuit, -ă adj. — Pref. ne- + mistuit. NEMISTIJIT(ÎR, -OARE adj. (Rar) Negativ al lui mistuitor. 1. Care nu se mistuie (1) (repede, bine, uşor); indigest. Ei s-au îndopat cu mîncări grele şi nemistuitoare, gane, n. i, 220. 2. (Despre foc, flăcări etc.) Nemistuit (2). Ercule, nemaiputînd de durerea focului celui nemistuitor ce-l pătrunsese pînă la ficaţi, porunci oamenilor săi să ducă pe un vîrf de munte lemnele trebuincioase spre a face un rug. ispirescu, u. 77. — Pl. : nemistuitori, -oare. — Pref. ne- + mistuitor. NÎ5MIŞ, -Ă s. m., adj. v. nemeş2. NEMIŞCARE s. f. Negativ al lui mişcare ; stare a ceea ce nu se mişcă (II, 2), imobilitate, neclintire; absenţă a oricărei mişcări (I 2), linişte. Tăcere este totul şi nemişcare plină, heliade, o. i, 189. în nemişcarea obiectelor ce ne înconjurau . .. tropotul cailor şi sunetul zurgălăilor aveau ceva fantastic, alec-sandri, o. p. 283. în extazul lui de sfînt Era stei de nemişcare şi cu ochii în pămînt. mace-donski, o. i, 100. Brazii stau în nemişcare, Printre ramuri ploaia pică, Nici o creangă nu tresare, topîrceanu, b. 24. Pulberea fină de zăpadă, răscolită din nemişcarea de două săptă-mîni, s-a învălurat în dune ciudate, c. petrescu, a. 274. în ţiitoare trebuie să stăm în absolută nemişcare, stoica, vîn. 69. + Lipsă de acţiune, de activitate; inactivitate; pasivitate, inerţie. Inspiraţi de adevărata iubire de pace şi numai pentru ca ţeara să scape odată de această nemişcare, a lăsat spre dauna sa din dreptul său. bariţiu, p. a. iii, 425. Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare, N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător? alecsandri, p. ii, 5. — Pref. ne- + mişcare. NEMIŞCAT, -Ă adj. Care nu se mişcă (11, 2) sau care nu poate fi mişcat din loc, imobil, neclintit (1), nesmintit (1), (învechit) neclătit (1); p. ext. imobilizat. La război stă ca un zid nemişcat, neculce, l. 201, cf. mineiul (1776), 165V2/9, 195v2/16. Apucîndu-l amîndoi îl ţineau nemişcat, negruzzi, s. i, 165. A dormit toată noaptea nemişcat, caragiale, o. ii, 280. Tăcută ca şi dînsul, în loc stă nemişcată. macedonski, o. i, 248. „Aş vrea ca şi la-ntorsul meu, Să fii aici, să-mi dai să beuil — Iar ea, tot nemişcată stînd Cu ochii-n jos,... Rosti sfioasă: „Cîndcoşbuc, f. 157, cf. 123. Nemişcată ca o statuă, cu răsuflarea oprită, şede o frumoasă femeie, f (1906), 30, cf. (1903), 67. O babă şade pe prispă ... nemişcată, parc-ar fi de lemn. rebreanu, i. 10. Sentinele nemişcate par momii, camil petrescu, v. 59, cf. id. u. n. 135. Prin scocuri, nemişcată, apa doarme, minulescu, v. 73. Stăteam locului nemişcat, galaction, o. 82, cf. 190. Pui sfios de căprioară A ieşit la luminiş... Cu blăniţa zgriburită, Stă şi-ascultă nemişcat, topîrceanu, b. 24, cf. 25, 43. Rămase nemişcat aşa, poate un ceas, poate două. c. petrescu, c. v. 221. Curtenii îmbrăcaţi în purpură de aur stau ca nişte statui nemişcate, vissarion, b. 67. Ştiuca . .. stă la pîndă ca o pisică, nemişcată. c. antonescu, p. 119, cf. 96. Un sistem de referinţă poate fi considerat ca nemişcat în spaţiu. marian-ţiţeica, fiz. i, 12. Aruncă în unda ei nemişcată sumedenie de peşti feluriţi, tudoran, p. 71, cf. 60, 183, 449. Vancea rămase nemişcat în picioare, vornic, p. 164. N-avu astâmpăr să rămînă aşa, nemişcat, t. popovici, se. 61, cf. 106. Dincolo de şinele de fier cădeau umbrele prelungi, negre şi nemişcate ale unor plopi. barbu, ş. n. 51. Rămase nemişcat, dar fără să vrea . . . prindea toate zgomotele casei, il ianuarie 1962, 32. Făt-Frumos însă nu se clinti din loc, ci rămase nemişcat ca o stană de piatră, popescu, b. ii, 13. + Ţeapăn, rigid, încremenit, fără viaţă, inert. Un obrăzar de ceară părea că poartă el. Atît de albă faţa-i ş-atît de nemişcată, emi-nescu, o. i, 96. Cuprins de-un fel de vagă presimţire, Pîndii pe-ascuns figura-i nemişcată, topîr-ceanu, b. 93. ■♦■Fi g. Hotărit, ferm. Fu dezlegat... de giurămintul său, dacă el totuşi au rămas tare şi nemişcat în sfatul său. şincai, hr. iii, 230/23. — Pl.: nemişcaţi, -te. — Pref. ne- + mişcat. NEMIŞCĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui mişcător. Cf. m. drăghici, f. i, 23r/12, EMINESCU, O. I, 174, DDRF, ŞĂINEANU, D. U. + (în sintagmele) Avere nemişcătoare sau bun, lucru nemişcător, rar, proprietate etc. nemişcătoare (şi substantivat, f. pl.) = avere, bun care nu poate fi strămutat dintr-un loc în altul; avere imobilă. Cele nemişcătoare lucruri ale muierii, asemenea şi ceale de sineşi mişcătoare, adică ţigani şi vite, să nu să preţuiască. prav. cond. (1780), 92, cf. 130. Pe aceste monastiri, cu toate averile lor mişcătoare şi nemişcătoare ..., le-au dezbinat (a. 1785). uricariul, i, 105. De va şi veni vreun pămintean la legea turcească, să-şi piardă patria, robii şi toate cele nemişcătoare. văcărescul, ist. 255. Din dobînda şi cea mişcătoare şi cea nemişcătoare, numita casă va lua parte după numerul ostaşilor, şincai, hr. i, 271/27. Din lucrurile ceale nemişcătoare ale copilului, precum: moşii, casă, livezi, vii, 2291 NEMIŞEL 279 — NEMÎNGÎIAT dugheane, mori, epitropul nu poate nici a instreina, nici a pune amanet, man. jur. (1814), 88. Starea celor mai mulţi hăl&duitori a acelor plaiuri rezimînd în lucruri nemişcătoare ... să cuvine a să judeca totdeauna mai temeinică (a. 1819). doc. ec. 227. Toate vînzările prin mezat a nemişcătoarelor lucruri să vor face de judecătoriile de întîia cercetare a judeţelor, cr (1831), 29379, cf. gorjan, h. i, 24/20. Averile lor mişcătoare şi nemişcătoare să se iaie. negruzzi, s. i, 232. Cei din a doua clasă se ridică pe averile lor neîncetat, cumpără proprietăţi nemişcătoare, bolintineanu, o. 422. Ai familie, copii, şi ce avere ai, mişcătoare şi n/mişcătoare? camil petrescu, o. ii, 562. — PI.: nemişcători, -oare. — Pref. ne- + mişcător (după fr. immobile, lat. immobilis). NEMIŞEL, -EĂ s. m., adj. v. nemeşei. NEMIŞESC, -EĂSCĂ adj. v. nemeşesc. NEMIŞÎ vb. IV v. nemeşi. NEMIŞOÂIE s. f. v. nemeşoaie. NEMIŞtiCi1 s. n. v. nemeşug. NEMIŞtÎG2 s. n. v. nemuşug. NEMITARNIC, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui m i t a r n i c; care nu primeşte mită (1), incoruptibil; p. ext. cinstit, integru. Un drept şi nemitarnic răsplăţilor care vede şi preţuieşte lacrămile tale. marcovici, d. 15/20. Judecător. . . nemitarnic şi cunoscător de inimi. id. ib. 205/20. Răsplătirea o vom primi de la nemitarnicul judecător, id. c. 109/12, cf. 31/22, ddrf. — PI.: nemitarnici, -ce. — Pref. ne- + mitarnic. NUMITE adv. (Rar) Darmite. El n-avea para frîntă, nemite cu ce să le-nzestreze. caragiale, o. iv, 142. Eu nm pătimit zilele astea de dinţi, aşa că n-am putut nici să-citesc, nemite să scriu. id. ib. vii, 87, cf. dm. — Pref. ne- + mite. Cf. cogeamite, pasămite. NEMÎNCĂRE s. f. Negativ al lui mîncare; faptul de a nu mînca (1), de a nu se alimenta, abţinere de la mîncare (3); p. ext. foame. Cf. ar (1839), 531/39. O vită splinează din cauza goanei, din oboseală, din nemîncare. grigoriu-rigo, m. p. ii, 20. Nemîncarea joacă şi ea un rol în credinţele poporului, candrea, f. 71. Cîteva zile de nemîncare. galaction, o. 310. Sleit de nesomn şi nemîncare şi de harţa asta pe viaţă şi pe moarte în care trăia, popa, v. 81. Veneau în fugă . .. în picioarele goale, rupţi, verzi şi pămîntii de nemîncare. il iulie 1960, 36. Să calc pe urmele tale, Cu dăsagii la spinare, Leşinat de nemîncare. teodorescu, p. p. 307, cf. marian, d. 45. + S p e c. (învechit) Post. Moarte silnică ai răbdat, cuvioase,. . . necăjîndu-te cu nemîncarea cumplit. MiNEiuL (1776), 91n/6, cf. costinescu, ddrf. — Pref. ne- + mîncare. NEMÎNCĂT s. n. Negativ al lui mincat1; faptul de a nu mînca (1). <£> Loc. adv. şi adj. Pe nemîncate (sau nemîncat) = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mîncat ceva, pe stomacul gol. Bea apă multă pe oboseală şi pe nemîncate. grigoriu-rigo, m. p. ii, 20, cf. dr. ix, 290, parhon, b. 43. Tu, maică, m-ai blăstămat Vinerea pe nemîncat. reteganul, tr. 65. (Regional) De nemîncate = dis-de-dimineaţă. — PI.: nemîncate. — Pref. ne- + mîncat1. NEMÎNDRU, -i adj. (învechit) Negativ al lui m î n d r u. 1. (Adesea substantivat) (Om) lipsit de înţelepciune; p. ext. nebun (I 2). înţeleageţi nemîndriloru că nu semteţi înţelepţi! (a. 1600). cuv. D. bătb. ii, 45/9, cf. gcr i, 8/30. 2. Modest (D- Era om nemîndru, blînd. m. costin, ap. ddrf. Boiariu.. . nemîndru, lin şi cu dreptate, muşte, în mag. ist. iii, 74/7. Cel mai prost şi mai nemândru om, fără de făţârie. conachi, p. 297. — PI.: nemîndri, -e. — Pref. ne- + mîndru. NEMÎNGĂIĂT, -Ă adj. v. nemîngîiat. NEMÎNGÎIĂT, -Ă adj. (Despre oameni) Care nu se poate mîngîia, consola, neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit (i); (despre dureri, necazuri etc.) care nu poate fi liniştit, domolit, potolit, alinat. Lăcuia înaintea raiului şi plîngea nemîngîiat. moxa, 347/21. Pre al său prea dulce băiat Văzu l murind nemîngîiat (a. 1801). gcr ii, 187. Au nu iaste viaţa aceasta... năcăjită acum de nemăngăiate necazuri? maior, p. 37/9, cf. lb. Au stătut pînă a doua zi nemîngîiet întru această stare, drăghici, b. 114/21, cf. valian, v. Aşa de dureri cuprinsă, în necazul ei cel mare, Nemîngîieta Zulnie... se topeşte, conachi, p. 83, cf. russo, s. 125, polizu, pontbriant, d., costinescu. Se întorcea acasă nemîngîiată, cu gîndul că fiu-său nu mai are leac. caragiale, o. ii, 273, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Acesta fu singurul cuvînt care izbi pe nemingăiata copilă, galaction, o. 192. Nădejdea cea deznădăjduită, mîngîierea cea nemîngîiată sînt balsamul ei care e tot atît de dulce ca şi suferinţa. rebreanu, nuv. 252, cf. labiş, p. 58. <> F i g. Şi tu erai mîndră atunci, o, ţară nemîngîietă! russo, s. 135. + Care trădează, exprimă o-durere nepotolită, nefericire. Ochii tinerei femei 2304 NEMÎNGÎIERE — 280 — NEMORTAG sînt plini de lacremi şi-i strălucesc nemîngăiaţi. f (1906), 37. Răspunsul a fost numai un mut şi nemîngiiat suspin, c. petrescu, a. r. 36. + Care este lipsit de bucurie, de mulţumire, de fericire. Critica ar putea reînvia ... psihologia poporului românesc cu toată viaţa lui tristă, nemingiiată. gherea, st. cr. iii, 195. — PI.: nemîngiiaţi, -te. — Şi: (Învechit şi regional) nemîngăiăt, -ă, nemăngăiât, -ă, nemăngîiăt, -ă adj. — Pref. ne- + mîngîiat. NEMÎNGÎIERE s. f. Negativ al lui m î n g î - i e r e; p. e x t. tristeţe, durere adîncă, neîmpăcată; nefericire. Cf. valian, v., alexi, w. Copii fără sprijin ne scurgem viaţa Din dor şi din nemingiiere. goga, p. 59. Găsi-vei tu vreodată liman nemingiierii, Să-i ierţi pe-aceia care te-au hărăzit durerii? cerna, p. 20, cf. 166. Ei purtau mare nemingiiere in sufletul lor, că erau aproape de sfirşitul vieţii şi nu le dăduse Z)[umne]ze« măcar un copilaş, i. cr. i, 102. — Pref. ne- + mîngîiere. NEMÎNÎE s. f. (învechit) Negativ al lui m î n i e1. Dumnezeu ... Neminie aduce în toată zi. coresi, ps. 15/2. — Pref. ne- + mînie1. NEMÎNIOS, -OĂSĂ adj. (învechit; adesea substantivat) Negativ al lui mînios; (persoană) care nu se mînie1 (1) sau nu poartă duşmănie; p. e x t. (om) blînd, bun. Cf. psalt. sch. 43/29. Să arătăm păcatele noastre neimputătoriului şi nemîniosului despuitoriului nostru, coresi, ev. 20. Să fie cu iertare spre toţi, nemînios, nefăţarnic, nepriimitor de daruri. eustratie, prav. 8, cf. gcr i, 47/29, ddrf. — PI.: nemînioşi, -oase. — Pref. ne- + mînios. NEMOĂJNIC, -Ă adj. v. nemojnic. NEMOĂRTE s. f. sg. (Neobişnuit) Negativ al lui moarte; nemurire (2). Să scriu eu cum vorbeşti tu ... am trece amîndoi la nemoarte ! vlahuţă, o. a. ii, 98. — Pref. ne- + moarte. NEMOĂŞNIC, -Ă adj. v. nemojnic. NEMODERĂNŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui moderanţă; lipsă de cumpătare, de moderaţie. Nemoderanţa... şi oţiul dărăpănă pă omul în mai mari viţiuri, şi în urmă în stricăciune. gr. r.-n. ii, 117/12. — Pref. ne- + moderanţă. NEMODERÂT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui moderat; lipsit de cumpătare, de moderaţie: Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. — Pref. ne- -f- moderat. NEMOJNIC, -Ă adj. (Prin Ban. şi Olt.) Care nu este în stare sau nu este vrednic să facă ceva. De nemoajnic ce eşti, nu-ţi îngrijeşti opincile, l. costin, gr. băn. 145, cf. cv 1949, nr. 9, 33. — Pl.: nemojnici, -ce. — Şi: nemoăjnic, -ă, nemoâşnic, -ă (l. costin, gr. băn. 145) adj. — Din ser. nemocnik. NEMOLÎT, -Ă adj. (Rar) Nedomolit. Cai sirepi §i nemoliţi. cantemir, ap. ddrf. <$> F i g. Pe sub valuri uriaşe, nemolite-n clătinare... Trec în stoluri, trec răzleţe prin prăpăstiile enorme Vietăţi necunoscute, conv. lit. xi, 343, cf. graur, e. 90. — PI. : nemoliţi, -te. — Cf. ser. n e u m o 1 i v, rus. h e y m o ji h-mwii, rom. nedomolit, moale1. NEMOMÎT, -Ă adj. (învechit) Care nu poate fi amăgit, ispitit, înşelat. (F i g.) Rugăciunea ... ajunge la nemomita urechea stăpînului. antim, p. 48. — PI. : nemomiţi, -te. — De la momi. NEMORĂL, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui moral2 ; imoral. Înţeleg foarte bine că faptele lor sînt nemorale, gherea, st. cr. i, 280. Năzuiţi numai spre ce au alţii caraghios şi nemoral. D. ZAMFIRESCU, î. 57. — PI. : nemorali, -e. — Pref. ne- + moral2 (după fr. immoral). NEMORALITATE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui moralitate; imoralitate. Gazetele noastre înştiinţează cu întristare nemoralitatea (relele obiceiuri) care stăpîneşte în Londra, cr (1829), 3012/26, cf. 25074, hasdeu, 1. v. 38. D. Maiorescu vrea să apere lucrările d-lui Caragiale împotriva învinuirii de nemoralitate. gherea, st. cr. ii, 58. — Pref. ne- + moralitate (după fr. immoralité). NEMORÎRE s. f, v. nemurire. NEMtfRT, NEMOĂRTĂ adj. (învechit) Negativ al lui mort; nemuritor (2), Nemort numele unui ostaş... rămine (a. 1694). fn 45. Pînă astăzi într-acea monetă (adecă intr-acei bani) să vede, vrînd în tot chipul acela să lasă pomenire nemoartă de mari faptele lui. c. cantacuzino, cm i, 16, cf. 3. — PI. : nemorţi, -oarte. — Pref. ne- -f mort. Cf. n e m u r i1. NEMORTĂC, -Ă adj. (învechit, neobişnuit) Negativ al lui mort ac; nemuritor (1). (Substantivat) A mortaci ş-acelor nemortaci d[o]mnitoriule. dosoftei, v. s. noiembrie 165732. 2320 NEMOŞAG — 281 — NEMŢESC — PI.: nemortaci, -ce. — Pref. ne- + mortac. NEMOŞÂG s. n. v. nemuşug. NEMOTENIE s. f. (învechit şi regional) 1. Legături de familie, de rudenie; înrudire. (F i g.) Minciuna ... oare ce nemotenie are cu gluma? ţichindeal, f. 158/9, cf. 213/23. 2. Rudă, neam (I 2). De la care nemotenie au moştenit acea avuţie, ţichindeal, f. 291/21. Cum ajung cu mortul în ţinterim, o femeie dintre neamurile acestuia, muma, soţia, sora, ori altă nemotenie, aleargă înaintea procesiunii, marian, î. 322, cf. ddrf. Să-ţi trăiască logofeteasa.. . , spuneau nemoteniile. al lupului, p. g. 14, cf. ALRM i/ii h 252, A II 2. 3. (Prin Bucov.) Bocitoare. Cf. ddrf. -PI.: (2, 3) nemotenii. — Neam + suf. -otenie. Cf. n e m e t e n i e. NEMOTÎvb. IV. Refl. (Rar) A se înrudi cu ... Cf. SCL 1963, 23. — Prez. ind.: nemotese. — Neam + suf. -oti. NEMPĂCÂT, -Ă adj. v. neîmpăcat. NEMŞTÎG s. n. v. nemuşug. NEMŢĂŞTE adv. v. nemţeşte. NEMŢEĂN, -Ă adj. Care aparţine judeţului Neamţ ori oraşului Piatra Neamţ, sau care este originar de acolo. Cenaclul literar al grupului de poeţi nemţeni şi-a reînceput activitatea după vacanţa de vară. contemp. 1949, nr. 105, 4/5. O ştire din anul 1898... pomeneşte de un memoriu al plutaşilor nemţeni adresat primului ministru. arvinte, term. 29. + Care se referă la mănăstirea Neamţ, care aparţine acestei mănăstiri. Colaborase deci la dînsa români aproape din toate provinciile care aveau o cultură: călugări nemţeni, un prelat muntean şi un... oculist român din Cluj. IORGA, l. ii, 328. — PI.: nemţeni, -e. — Neamţ (n. pr.) + suf. -ean. NEMŢESC, -EÂSCl adj., subst. 1. Adj. German sau austriac. Zicu-i şi ţara de 7 oraşă, din limba neamţască, iară locuitorii ţării îşi zicu ardeleni, ureche, l. 124. Oşti streine nemţeşti. ist. ţ. r. 4, cf. anon. car. Pius zice că de la Flac, cuvîntare nemţească, vine vlahos. c, cantacuzino, cm i, 30, cf. 132. Cu grabnică pornire pînă la Bran mergîndu, unde şi streajă nemţească era. r. greceanu, cm ii, 37, cf. 26, gcr i, 333/35. Eu am numit lexiconul mieu romănesc-nemţesc. budai-deleanu, lex., cf. valian, v. Nu putem proba cum că autorul... ar fi învăţat în şcoli nemţeşti, eminescu, s. p. 71. Auzi un hohot de rîs înăuntru, apoi cîteva vorbe nemţeşti din^cari nujnţelese decît cuvîntul baron, f (1903), 20. Ce-i asta, bre? — l-a întrebat vodă în limba lui pe jumătate nemţească, galan, z. r. 54. Vine vaporii1 nemţesc din sus. tudoran, p. 25, cf. mat. folk. 633, 1 140, 1 510, alr ii 2 775/27, 362, 414. în mină pungă turcească şi în ea sermea nemţească, se zice despre slujbele cu numiri pompoase, dar care aduc venit redus. Cf. zanne, p. v, 518. Tarara nemţească (= vorbărie nesfîrşită). id. ib. vi, 233. <£> (învechit; despre oameni) întru lauda împăratului lor nemţesc, ist. ţ. r. 4. Şi pedestraşi nemţeşti încă s-au luat din Kaşovia. şincai, hr. ii, 210/2, cf. i, 383/20, ii, 11/34, 307/18. Toţi aceştia sînt sudiţi nemţeşti (a. 1814). doc. ec. 170. <$■ Cafea nemţească = şvarţ. Cum vă place cafeaua, domnule director? Turcească sau nemţească? alec-sandhi, t. i, 294. Milă nemţească v. m i 1 ă2 (1). <£> (Ca determinativ, urmînd după un nume de plantă, indică specii sau varietăţi ale acesteia) [Porumb] nemţesc, cincantin, mărunt, mărunţel, portocaliu, chircă sau moldovenesc, cu ştiuletele scurt şi subţire, bogat în boabe şi şiruri, iar firul mănos în ştiuleţi. pamfile, a. r. 68. Liliac nemţesc sau dumitriţă, floare de grădină, şez. xv, 56. Mere... nemţeşti (pomul foarte roditor, poamele mari şi frumoase, verzui, carne fragedă, acrie). dr. ii, 705. Prune ... turceşti, nemţeşti, ringlouri. ib. 707. <0> E x p r. (Glumeţ) Cald nemţesc = frig. Aşa îndrăcit cald nemţesc de mult n-am mai pomenit, caragiale, o. iii, 62, cf. zanne, p. vi, 232. + (Substantivat, f.) Limba germană. Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în streinătate numai cu franţu-zască şi nemţască. creangă, a. 152. După ce nu ştie româneşte, a uitat şi nemţeasca, pas, z. i, 306. 2. Adj. (Despre obiecte) Fabricat, lucrat, făcut de germani ori austrieci (sau în Germania ori în Austria). Puşti nemţeşti frumos făcute (a. 1818). gcr ii, 225. Asta-i o drăcărie nemţască, de care eu n-am nici o nevoie, sadoveanu, o. ix, 405. Li se zicea la mesele astea joase „boiereşti11, iar celor înalte, pe patru picioare, cînd se puteau pune în casă în voie, „nemţeşti1, camil petrescu, o. ii, 81. Cu un an în urmă încă apăruseră fotografiile de reclamă ale filmelor nemţeşti, barbu, ş. n. 93. Mitru scotoci în raniţă... şi scoase de la fund pistolul nemţesc, t. popovici, se. 65. <£> (Regional) Plug nemţesc = plug de fier. glosar reg. 3. Adj. (Despre îmbrăcăminte; în opoziţie cu oriental) Făcut după moda occidentală; (popular; în opoziţie cu ţărănesc) orăşenesc. Schimbat în haine nemţeşti... vine pe după scenă, millo, în pr. dram. 354. Goană mare se pornise asupra portului zis nemţesc, pre cînd acela era al tuturor claselor superioare din Europa. bariţiu, p. a. i, 524. S-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemţeşti. creangă, o. 188. Luase hotărîrea de a-şi cumpăra 2328 NEMŢEŞTE cu cei şapte poli un rtnd de haine nemţeşti. SLAVICI, O. I, 325, cf. GHEREA, ST. CR. II, 244. L-a îmbrăcat în hainele cele nemţeşti, f (1906), 14. în prag apăru un om îmbrăcat în haine nemţeşti. agIrbiceanu, a. 537. Umblase totdeauna în straie nemţeşti, rebreanu, i. 22. Pun mîna pe oricine întîlnesc în straie nemţeşti pe uliţă, camil petrescu, o. ii, 85. Cît trăieşti, să nu iubeşti Diac în haine nemţeşti, şez. ii, 18, cf. alr ii 2 867/213, 3 290/182, alr sn iv h 1 165, 1 167. 4. S. f. (Regional; art.) Numele unui dans popular (cu lăutari); melodia după care se execută acest dans; (regional) neamţul (3), nemţişorul (I 2). Cf. sevastos, n. 282, pam-FILE, J. III, 9, VARONE, D. 119, GLOSAR REG. 5. S. m. (Învechit) Monedă austriacă, în valoare de 40 de creiţari, care a circulat în Ardeal. Foaie de zestre, 100 de nemţeşti şi o găleată de gnu. pitiş, şch. 106. 6. S. m. (Neobişnuit) Neamţ (1). Cînd veniră mai deunăzi p-aci nemţeştii ăia, i-am ţinut pă mîncare şi pă băutură, petică, o. 238. — PI.: nemţeşti. — Neamţ + suf. -esc. NEMŢEŞTE adv. 1. Ca nemţii (1), în felul nemţilor, în limba germană. O cetate foarte aleasă, ce să zice Clujul şi mainte s-au chemat NEMŢIŞOR el era îmbrăcat nemţeşte, slavici, n. ii, 324. S-a-mbrăcat nemţeşte, delavrancea, o. ii, 283. Dramaturgi de primul rang sînt jucaţi... pentru noi ăştia, surtucarii, îmbrăcaţi, cum s-a zis pînă deunăzi, nemţeşte, arghezi, b. 156. Boieri îmbrăcaţi nemţeşte, cu pălării tari şi fracuri sub pelerine fumurii, câmil petrescu, o. iii, 256. Umblă îmbrăcat nemţeşte, cu scîrţ la pantofi. stancu, d. 87. — Şi: (regional) nemţăşte adv. alr ii 2888/574. — Neamţ -f suf. -eşte. NEMŢÎ vb. IV. Refl. 1. (Rar) A se asimila cu populaţia de limbă germană, a adopta modul de viaţă nemţesc; p. e x t. a se occidentaliza. Pare-mi-se, vere Constandine, că şi Iorgu s-o nemţit, alecsandri, t. 1003. Se plîngea că prea ne nemţim, conv. lit., ap. ddrf, cf. iordan, l. r. 465. 2. (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală ; a se îmbrăca orăşeneşte. Pas de cunoaşte acum care-i boier şi care nu-i, dacă s-au nemţit şi stăpînul meu l russo, s. 17. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se îmbăta. Cf. CIAUŞANU, V. 182. — Prez. ind.: nemţesc. — V. neamţ. t NEMŢIT — 21 damé, t. 186) plantă erbacee cu tulpina dreaptă şi ramificată, cu frunze divizate şi cu flori albastre, roz, rar albe; are întrebuinţare în medicina populară; nemerişori, (regional) gîlcea-vă, pinten, pintenaş, taponişi, toporaşi, toporiş, totnici, buruiană-de-făcut-copii, cizma-cucului, mărarul-cîmpului (Delphinium, consolida). Cf. N. LEON, MED. 52, BIANU, D. S., PANŢU, PL., bujorean, b. l. 386, şez. xv, 92; b). plantă erbacee cu frunzele în formă de palmă şi cu florile albastre-azurii (Delphinium elatum). Cf. panţu, pl., simionescu, FL. 96. Se înşiră simetric pansele sprincenate, garoafe rustice şi nemţişori cu pinteni, cazimir, gr. 65, cf. 250, id. p. 113. Dar iată şi nemţişorul sprinten ... al cărui frate înveseleşte pînă toamna ûrziu marginile de drumuri, simionescu, pl. 96. Se vădeşte minune în gingăşia fără seamăn a caliciului întortocheat şi fraged al florilor acestea de nem-ţişor şi de gura-leiüui de pe masă. camil petrescu, o. ii, 712, cf. h rv 53, 194, ix 482, x 141, 420, 489, xi 427, xvi 224. <$> Nemţişori de grădină = surguci (Delphinium Ajacis). Cf. brandza, FL. 9, PANŢU, PL. 2. (Prin Transilv. şi Mold. ; la pl.) Urechiuşe (Cantharellus cibarius). Cf. păcală, m. r. 27, viciu, gl., şez. vii, 182. 3. (Prin vestul Transilv.; la pl.) Specie de NEMUIRE ani sub îngrijirea unei nemţoaice bătrîne. vlahuţă, o. a. iii, 51. Noi ne credem mai îndrăzneţi şi cădem victima nemţoaicii de la copii, brăescu, v. 19. Nemţoaica de la al treilea a scuturat covoarele peste laptele pus la fereastră, c. petrescu, c. v. 85. -v* (Glumeţ) Credeam noi că ar fi ajuns Gore ceea ce era: nemţoaică la hodorogi? m. i. caragiale, c. 115. 3. (Bot.; popular; mai ales la pl.) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). Cf. bulet. GRĂD.BOT. V, 69, PANŢU, PL., BUL. FIL. V, 13, H III 139, 437, VI 25, vn 148, xi 417, 427, xii 24, 138, com. din ţepeş vodă-cernavodă. — Pl.: nemţoaice şi (3) nemţoici (bu- let. GRĂD. BOT. V, 69, PANŢU, PL.). — Neamţ + suf. -oaică. NEMŢOĂNE s. f. 1. (Regional) Femeie de la oraş; doamnă (din lumea înaltă) (Secăşeni-Oraviţa). Cf. alr ii 2 867/29. 2. (Bot.; prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). Cf. H XVIII 102, DENSUSIANU, Ţ. H. 326. — Pl.: ? — Şi: nimţoâne s. f. alr ii 2 867/29. — Neamţ + suf. ■■^oam) NEMŢOFÎL, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar) Germanofil. Cf. iordan, l. r^ a. 221. Nu puteau NEMUITOARE — 284 — NEMULŢUMIT = a) înrudire directă; (concretizat, cu sens colectiv) rude directe. Am auzit pentru vornicul Iordachi Cantacuzino cum că are pricină cu Gavriliţăştii pentru nişte sale a lui Ilie Cantacuzino, vrind ca să le împartă bună nemuirea lor (a. 1726). iorga, s. d. xi, 82; b) neam, familie aparţinînd clasei sociale suprapuse, din pătura de sus, familie aleasă, nobilă. Vestind cu laudă buna nemuire a lor. molnab, ret. 112/11. Omul cel vrednic ... nu numai că începe buna nemuire sau nobiletatea sa, ci şi pre născătorii lui îi face nobili, ţichindeal, f. 161/15. — V. ncmui. NEMUITOARE adj. (învechit; în sintagma) Cădere nemuitoare = cazul genitiv. Cf. văcă-RESCUL, GR. 25/25, DDRF. — Nemui + suf. -toare. NEMULŢĂMl vb. IV v. nemulţumi. NEMULŢAMÎRE s. f. v. nemulţumire. NEMULŢ&MÎT, -A adj., s. f. v. nemulţumit. nemulţAmit<5r, -OARE adj. v. ncmul-ţumitor. NEMULŢĂMITdRIU, -OARE adj. v. nemulţumitor. NEMULŢEMITORIU, -OARE adj. v. nemulţumitor. NEMULŢUMI vb. IV. T r a n z. Negativ al lui m u 1 ţ u m i; a face să fie nemulţumit (1), a cauza o nemulţumire (2); a supăra, a mîhni (i); a contraria, a indispune; (învechit) a neo-dihni. Spuindu-l chiar pe faţă pre mulţi nemul-ţămeşti. negruzzi, s. ii, 214, cf. pontbriant, d., alexi, w. împleticit în nedibăcia sa... el nemulţămeşte pe supuşii ca şi pe dominatorii săi, cari se înţeleg pentru a-l înlocui, iorga, l. i, 359, cf. scl 1960, 242. în această ambianţă deficienţele nemulţumesc prin contrast, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 69. El a posedat tactul admirabil şi delicateţa supremă de-a nemulţumi pe mulţi, arghezi, t. c. 54. + Refl. (Rar) A se simţi nemulţumit (1). Fata a urmat slujba ei astfel mai multe luni de zile, fără să dea prilegiu nici lighionilor să se plîngă de ea, nici sîntei Vineri să se nemulţumească, fundescu, l. p. i, 137. — Prez. ind.: nemulţumesc. — Şi: (învechit şi popular) nemulţămi vb. IV. — Pref. ne- + mulţumi. NEMULŢUMIND, -Ă adj. (învechit, rar) Care e nemulţumit (1). A te forma, a te creşte, cu-ngrijire m-am silit, Ş-inima-ţi nemulţumindă asupră-mi s-a răzvrătit, heliade, o. i, 429. — PI.: nemulţuminzi, -de. — V. nemulţumi. NEMULŢUMIRE s. f. Negativ al lui mulţumire. 1. (învechit) Lipsă de recunoştinţă; ingratitudine. Va veni să ne giudece ... ca un leu de certare pentru nemulţămirea noastră, varlaam, c. 22. El pentru nemulţămire lui fu gonit. id. ib. 178, cf. lb, valían, v. împărăteasa ceartă aspru şi pe poporul român, îi impută nemulţămire .. . şi multe delicte, bariţiu, p. a. i, 459, cf. polizu, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Stare a celui nemulţumit (1); supărare, mîh-nire, (astăzi familiar) parapon, (învechit, rar) para-poniseală; insatisfacţie, contrarietate; (învechit şi popular) nemulţumită (v. nemulţumit 2), (învechit) neodihnă (2), neodihnire. Partizanii săi nădăjduiesc că a sa fiinţă va astîmpăra oarece nemulţămirea trupelor, ar (1832), 71¡6, cf. ib. (1838), 45726, ib. (1839), 14711. Căci cu mine nu se-mpacă, într-a sa nemulţumire, Sufletul meu ticălosul ce-i pururea în clătire. conachi, p. 103. Intrigile lui pe lîngă patriarchul au adus mare nemulţămire. bălcescu, ap. ghica, a. 254. Mare nemulţumire era în palatele Olimpului, locaş al zeilor nemuritori, de cînd Zevs biruise pe zeii cei bătrîni. odobescu, ap. vianu, m. 230. Pentru unii un semn caracteristic al pesimismului e nemulţămirea în privinţa condiţiunilor de trai. gherea, st. cr. ii, 293. Taica-Pascali... umbla de colo-colo şi mormăia cu nemulţumire, sadoveanu, o. v, 451. în fiecare creţ al feţei lui Cristescu se putea citi desluşit şi nemulţumire şi nedumerire şi nerăbdare. v. rom. martie 1954, 11, cf. ib. septembrie 1955, 60. Bine, bine, l-oi duce, — scînci omul fără să-şi ascundă nemulţumirea, galan, b. i, 49. Simţea ceva nedesluşit, între duioşie şi nemulţumire. t. popovici, se. 320, cf. 182. Salariaţii săi nu au manifestat vreodată vreo nemulţumire, barbu, ş. n. 132. Echipa... s-a retras de pe teren provodnd nemulţumirea tuturor spectatorilor. sp. pop. 1961, nr. 3944, 4/1. + Neajuns1 (2), neplăcere (2), necaz (1). Munca despăgubeşte de multe necazuri şi împacă multe nemulţămiri din viaţă, f (1897), 3. Nu mai găsi în sine nici una din măruntele nemulţămiri ale începutului. sadoveanu, o. ix, 97. Se sileau să-i rezolve nemulţumirile, v. rom. octombrie 1954, 125. Ea îi povestea nemulţumirile ei. t. popovici, se. 51. — PI.: nemulţumiri. — Şi: (învechit şi popular) nemulţămire s. f. — Pref. ne- -f mulţumire. NEMULŢUMIT, -i adj., s. f. Negativ al lui mulţumit. 1. Adj. Care nu este mulţumit (I), care are o nemulţumire (2); supărat, mîhnit, (astăzi familiar) paraponisit; contrariat; (învechit 2352 NEMULŢUMITOR — 285 — NEMURI1 şi regional) nemulţumitor, (învechit, rar) neblagodarnic, necontentăluit. Cf. man. gött. 132. Au hotărît... nedăjduind prin agiu-toriul nemulţâmiţilor lâcuitori acii cetăţi, a o lua fără bătălie, ar (1837), 21/33, cf. valian, v. Altul.. . nemulţămit in toate, Parcă nu cunoaşte preţul minţei de Dumnezeu date. conachi, p. 259, cf. 268, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Ca un artist de-a pururi nemulţumit de sine, De mii de ani natura, în setea de mai bine, Se luptă să deschidă desăvîrşirii cale. cerna, p. 59. Mă miram eu să-mi faci o plăcere, îngîna nemulţumită, f (1903), 159, cf. 165. Criticul pare nemulţumit de felul acesta de a scrie, care s-a demodat, bacovia, o. 227. Multă lume a fost nemulţumită în Europa de pacea de la Versailles, sadoveanu, o. xiv, 15. Mă pregătisem să dau foc tuturor hîrţoagelor dintr-un cufăr, ceea ce în trecut făcusem de mai multe ori, începînd întotdeauna nemulţumit, încă de pe la vreo 20 de ani. arghezi, b. 13. Era adînc nemulţumit, şi totuşi, într-un fel, era mîndru. galan, b. ii, 12, cf. 40, 168. Se uita nemulţumit peste curtea celui la care striga şi de unde nu răspundea nimeni, preda, î. 133. Începu să facă gesturi mari cu braţele, nemulţumit că lumea îl preţuieşte mai mult pe Gavrilă. t. popovici, se. 144, cf. 162, 174. N-avea de ce să se arate nemulţumit. barbu, ş. n. 76. Nemulţămit cu soartea sa. pop., ap. gcr ii, 357. <£■ (Substantivat) Cetăţile Moldaviei... le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulţâmiţilor. negruzzi, s. i, 142. Nu eşti mulţămit cu împărţeala ce s-a făcut, omule? — Nu, domnule judecător, zise nemul-ţămitul. creangă, a. 146. Nemulţumitului i se ia darul. + (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nemulţumire (2). Femeia ... aruncă o privire nemulţumită bărbatului ei. tudoran, p. 18. 2. S. f. (învechit şi popular) Lipsă de mulţumire (3), de satisfacţie, nemulţumire (2); lipsă de recunoştinţă, ingratitudine. Arată-se şi nemulţămita oamenilor împrotiva atăta usteninţă. varlaam, c. 343. Ş-au dat sămn... pentru nemulţămita lor şi păgînia. dosoftei, v. s. octombrie 69v/15. Cînd vei lua vreo facere de bine de la cineva, nu te arăta nevrednic cu nemulţămita (a. 1713). gcr ii, 6/6. — PI.: nemulţumiţi, -te. — Şi: (învechit şi popular) nemulţămit, -ă adj., s. f. — Pref. ne- -f mulţumit. NEMULŢUMITÖR, -OARE adj. (învechit) Negativ al lui mulţumitor. Cf. coresi, EV. 422, VARLAAM, C. 111, 178, NEAGOE, ÎNV. 31/29, r. popescu, cm i, 250, mineiul (1776), 15rl/3, ist. am. 85v/4, şincai, hr. ii, 35/35, drăghici, r. 70/29, ar (1839), 30V57, filimon, o. i, 120, zanne, p. viii, 256, ix, 109. + (învechit şi regional) Nemulţumit (1). [Domnul] aşteaptă pre nebunii şi nemulţemitorii jidovi să se întoarcă. coresi, ev. 305. Nimea să fie răslăbit de suflet, nimea să fie nemulţemitoriu, ce vă bucuraţi toţi şi vă veseliţi, id. ib. 504. Arătîndu-să neînţăle-gători şi necunoscători şi nemulţămitori. varlaam-ioasaf, 131v/15. Baba şi cu odorul de fiică-sa tot cîrtitoare şi nemulţămitoare erau. creangă, p. 284, cf. polizu. + (învechit; substantivat) Răsculat, răzvrătit. Hreamătul nemulţămitorilor răsuna, poporul cel tulburător striga, ar (1829), 60V13. — PI.: nemulţumitori, -oare. — Şi: (învechit şi popular) nemulţămit6r, -oâre, (învechit) nemulţămitoriu, -oâre (şincai, hr. i, 329/22), nemulţemitoriu, -oâre adj. — Nemulţumi -f suf. -tor. NEMURELE s. n. pl. (în nordul Mold.) Diminutiv al lui neamuri. V. neam (I 2). Frunză verde trei smicele, Sarmanele nemurele, Unde-s eu şi unde-s ele ! sevastos, c. 36. Care de care-l striga. .. : „Aoleu, neicuţule, finuţuleli, ş-aşa mai departe cu nemurelele. id., ap. tdrg. Foicică trei smicele, De dorul de nemurele, M[i] s-a umplut trupul de jele Şi inima de durere ! pamfile, c. ţ. 216. Roagă-te la clopotari, Ca să tragă clopotele. Să răsune văile, Să răsune şi valea noastră, Să audă nemurelele de-acasă. şez. xviii, 175. — Neamuri (pl. lui neam) -f suf. -el. NEMURESC, -EĂSCĂ adj. (Neobişnuit) Referitor la neamuri, care aparţine neamurilor. V. neam (I 2). Cf. bl vi, 160. — Pl.: nemureşti. — Neamuri (pl. lui neam) + suf. -esc. NEMURI1 vb. IV. T r a n z. A face să trăiască veşnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cîntînd); a imortaliza. Am nemurit ideea în formă, heliade, o. i, 205. Cîntările lor nemuresc mărirea părinţilor, marcovici, d. 241/21, cf. valian, v. Acela şi-a nemurit valea, acesta şi-a nemurii lunca, f (1883), 166. Ţară ... Ce-ai greşit, de vor toţi proştii slava să ţi-o nemurească? vlahuţă, p. 85. Care este esenţiala încercare a acestui tip, care a nemurit tot atît pe celebrul Shakespeare, pe cît genialul poet dramatic l-a nemurit pe dinsul? gherea, st. cr. ii, 217, cf. tdrg. Din dorinţa de a-şi nemuri numele, ei au creat sau înzestrat... multe din aceste instituţii, păcală, m. r. 319. Ceasuri întregi îşi tortura creierii să cizeleze cîte un vers sau măcar vreo imagine în care s-o nemurească pe ea. rebreanu, i. 186. In grădiniţa din curtea hotelului Dacia ... au călcat, nemurind-o, Pascal- ii, Millo, Nottara. klopştock, f. 99, cf. 170. Artiştii plastici au căutat şi vor căuta să nemurească această nobilă figură, v. rom. noiembrie 1960, 263. — Prez. ind.: nemuresc. — Derivat regresiv de la nemuritor. 2366 NEMURI2 — 286 — NEMURITOR NEMURI2 vb. IV. Refl. şi refl. r e c i p r. (Prin Bucov., Mold. şi Transilv.) A deveni sau a fi rudă cu cineva. Hai să ne-ncuscrim! Să ne nemurim: Tu ai fată, Eu fecior, marian, na. 364. Găsiră că măicuţa se nemureşte cu boierul. i. cr. ii, 35 cf. com. din alba iulia. — Prez. ind.: nemuresc. — V. neamuri (pl. lui neam). NEMURICltfS, -OASĂ adj. (învechit, rar) Negativ al lui muricios; care nu moare niciodată; nemuritor (D- Fiiu ... nemuricios a celui fără moarte, dosoftei, v. s. neoiembrie 131r/30. — Pl.: nemuricioşi, -oase. — Pref. ne- + muricios. NEMURÎE s. f. (Mold.) (Legătură de) înrudire, rudenie. Nemuria dintre familia noastră şi duduca Zoiţa. ap. tdrg, cf. scriban, d., scl 1963, 23. — Pl.: nemurii. — Neamuri (pl. lui neam) + suf. -ie. NEMURIRE s. f. 1. Faptul de a trăi veşnic, de a nu muri niciodată; calitatea de a fi nemuritor (1), (învechit) nemurit o;r i e; (în limbajul bisericesc) viaţă veşnică. Au împodobit şi au îmbogăţit firea omenescului suflet cu nemurirea, cu vecinicia (a. 1702). gcr i, 344/29. Fricosului de moarte, vorbeşte-i de nemurire. heliade, o. ii, 65, cf. marcovici, c. 12/11, 14/26. Nu vei tăgădui cum că nemorirea ce este dată oamenilor foarte mult i înalţă preste animale ? ar (1839), 35x/50, cf. polizu. Fanariotul nostru făcu domniţei tot acele servicii ce făcea odinioară Mercur celui mai mare dintre zeii Olimpului. .. cu deosebire numai că domniţa, neputînd să dea fanariotului nemurirea, făcu să cază în mînile lui pitacul domnesc prin care îl numea vel-cămăraş. filimon, o. i, 103, cf. pontbriant, d. Cînd privesc la tine... Raiul îmi deschide poarta-i radioasă Şi zăresc printr-însa plaiul nemurirei. alecsandri, p. ii, 27, cf. i, 134, 191. Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare, eminescu, o. i, 173, cf. 177, ddrf, alexi, w., tdrg. <$> (în limbajul bisericesc, personificat) i/[ristoa]se, cel ce eşti nemurirea tuturor, mine iul (1776), 203rl/35. <£• Loc. a d v. (Familiar) La nemurire = fără capăt, fără sfîrşit; p. e x t. extrem de tare, de intens, de mult. Te iubesc la nemurire, caragiale, t. ii, 25. în sfîrşit, la „Românul“ un băiat. .. combâtea la nemurire pentru arta naturalistă, petică, o. 362. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; glorie veşnică; (neobişnuit) nemoarte. Istoriia ... cu nemurire împodobeşte cu înţălepciunea sa. n. costin, l. 36. Euclid... au înălţat spre nemurirea numelui său atîtea piramide cîte şi chipuri de tregone şi de tetragone au găsit, molnar, ret. 41/11, cf. 37/6. Să se învrednicească cununilor nemurirei. gorjan, h. iv, 182/25. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sînt de a lor muză nemurirei co/isfinţite. asachi, s. l. i, 117. Apără dreptul, legea, credinţa, Şi recompensa-i e nemurire, alexandrescu, m. 144. Ce-o să aibă din acestea, pentru el, bătrînul dascăl? Nemurire, se va zice. eminescu, o. i, 133. [Poetul] care merge de-a drept la nemurire, Adesea n-are-n viaţă nici pîine, nici noroc, macedonski, o. i, 110. Nemurirea scriitorului... ar fi proporţională cu perfecţiunea limbii din scrierile lui. gherea, st. cr. i, 248. Sînt puţini fericiţi, cărora soarta le îngăduie să intre, fiind vii încă, în panteonul nemurirei. anghel, pr. 37, cf. anghel-iosif, c. M. i, 121. Strălucita mea închipuire era să mai adaoge, în sfîrşit, o nestimată ... la cununa nemuririi mele I hogaş, m. n. 13. (Glumeţ) Are nemurire pe două sute ani. negruzzi, s. ii, 244. -O- E x p r. A trece la nemurire = a face să devină nemuritor (2); a imortaliza. Ocupă-te, te rog, cît mai curînd de aceasta, căci făgăduiesc a te trece la nemurire. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 607. — Şi: (învechit) nemorlre s. f. — De la nemuritor. NEMURITOR, -OÁRE adj., s. f. 1. Adj. Negativ al lui muritor; (învechit, rar) nemuricios, (învechit, neobişnuit) nemortac. Cf. fn 51, gcr i, 257/24, 344/2, ii, 147/21, ist. am. 86r /3, MOLNAR, RET. 24/18, MARCOVICI, c. 14/22, 16/23, 21/21, drăghici, r. 37/27, eminescu, o. i, 172, 181, cerna, p. 27, 51. + (Substantivat) Fiinţă nesupusă morţii, care trăieşte veşnic; s p e c. zeu, dumnezeu. Lăcaşurile morţilor ... să se descopere în ochii muritorilor şi nemuritorilor. heliade, o. ii, 32. Lăcaşuri cereşti unde nemuritori gustă plăceri nemărginite, marcovici, c. 16/26. Nemuritorii toţi, din cer Cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit, alexandrescu, o. i, 211. Verdi împrumută note de privighetori Ca să zboare, dus de ele, pin’ la cei nemuritori, macedonski, o. i, 87. 2. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrităţii eterne; nepieritor ( 2 ), (învechit) nemort. V. v e ş-n i c, etern. Nemuritoriu nume pre lume şie zi-deaşte. prav. iv. Cu multă nevoinţă să-ş agonisască nemuritoriu nume (a. 1650). gcr i, 146/38, cf. 348/18, 362/30. Lucrînd ... lucru minunat şi nemuritoriu (a. 1750—1780). id. ib. ii, 84/37. înalta şi nemuritoarea poemă, marcovici, c. 4/19. Al său nume va rămînea nemuritor, ar (1839), 44^7, cf. (1834), 73727. Dar numele îţi va rămînea nemuritor, negruzzi, s. i, 209. Vir-gil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil, şi alţii pe acesta; şi cu toate acestea sînt nemuritori ! BOLiNTiNEANU, o. 358. Danie ... descrie 2361 NEMURITORIE — 287 — NENAVIDI în versuri nemuritoare cum spiritele nenorocite sînt purtate fără repaos. odobescu, s. iii, 30. Este dar alt element mai însemnai care face o scriere nemuritoare, gherea, st. cr. i, 248. Părintele istoriei, nemuritorul Herodot. xenopol, 1. R. i, 23. Faimosul şi nemuritorul Antim Ivirea-nul, unul din cei mai mari tipografi de la sfîr-şitul secolului XVIII, f (1897), 223, cf. (1903), 2, 15, 62, (1906), 33. Nemuritor e şi Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul, anghel-iosif, c. m. ii, 80. A scris opere nemuritoare, pe care noi le răspîndim cu plăcere, sadoveanu, o. ix, 213. 3. S. f. (Bot.) Imortelă (Helychrysum bractea-tum şi Xeranthemum annuum). Pleviţa . .. este o nemuritoare, şez. xv, 106. Se mişca vioi cerce-tînd fotografii, cununiţe de nemuritoare, sadoveanu, p. m. 66. — Pl.: nemuritori, -oare. — Pref. ne- + muritor. NEMURITORÎE s. f. (învechit) Nemurire (1). S[u]fl[e]teasca nemuritorie. dosoftei, v. s. octombrie 52v/18, cf. molnar, în dr. iv, 386, tdrg. — Nemuritor + suf. -ie. NEMUŞtJG s. n. (Regional) 1. Legătură de familie; înrudire. Cf. mîndrescu, ung. 175. In puterea nemuşugului venea tare adesa pe la curtea boierească, i. cr. iii, 35, cf. coman, gl., alr i 485/160, 229, 251. 2. Neam (I 2). Începe a face fel de fel de ghiduşii... spre a face pe nemuşuguri să rîdă, să vorbească ori să-i adoarmă, pamfile, duşm. 92, cf. alrm i/n h 252, a ii 2. — Pl.: nemuşuguri. — Şi: nemiştig (coman, gl.), nemoşâg (alrm i/ii h 252/18), nemşug (mîndrescu, ung. 175, alrm i/ii h 252) s.n. — De la neam. NEMUTĂBIL, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui m u t a b i 1; care nu trebuie sau nu poate fi schimbat, modificat. Cf. heliade, o. i, 360, pontbriant, D.r lm. Să recunoască drepturi nemutabile mai presus de oricare autoritate. MAIORESCU, CR. III, 123, cf. BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: nemutabili, -e. — Pref. ne- + mutabil (după fr. immuable). NEMUTÂT1 s. n. Negativ al lui mutat1; faptul de a nu (se) muta (II1, 2), de a nu (se) schimba; p. ext. (învechit) statornicie, fermitate. Minunînd pre eparhu... cu nemutatul gîndului său. dosoftei, v. s. ianuarie lv/20. Cunoscînd nemutatul gîndului w[î]/iî[u]Zhî, l-au închisu-l. id. ib. octombrie 66r/33. — Pref. ne- + mutat1. NEMUTĂT2, -Ă adj. 1. Negativ al lui mutat2; (învechit) care nu s-a schimbat, nu s-a modificat. Cf. gcr i, 184/27, dosoftei, v. s. decembrie 232v/16. Cuvintele lui precum sînt nemutate, la mijloc le punem, cantemir, hr. 73, cf. LB, VALIAN, V., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCL I960, 530. 2. (învechit) Veşnic. Va dărui măriii tale... lăcaş nemutat, biblia (1688), [prefaţă] 8/54. — Pl.: nemutaţi, -te. — Pref. ne- + mutat2. NEMtJŢ s. n. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui neam (12). Copii mici în legănuţ, Nu ştiu cine li-i nemuţ. şez. ii, 80. — Pl.: nemuţuri. — Neam + suf. -uţ. NEMUZICABIL, -Ă adj. (învechit, rar; despre texte) Care nu are însuşirile necesare pentru a fi transpus pe note, pentru a fi cîntat; (despre oameni) care nu are pregătire sau talent muzical. în realitate însă cea mai mare parte [a corului] fu recrutată din tot ce are Bucureştii mai nemuzicabil. filimon, o. ii, 244. Prezentă lui Verdi un libret ce fusese declarat de nemuzicabil de către un maestru, id. ib. 299. — Pl.: nemuzicabili, -e. — Pref. ne- + muzică -f suf. -(a)bil. NEMZÄT s. n., adv., adj. v. nemzet. NEMZfiT s. n., adv., adj. 1. S. n. (învechit; în Transilv.) Popor, naţiune (l);p. restr. neam (12). Să lăudaţi pre Domnul toate nemze-turile. în lex. mars. 117, cf. dr. rv, 116. Nu ştii că sîntem nemzaturi? in lex. mars. 117. . 2. Adv., adj. (Prin Ban.; în forma nemzat) (Care este) de demult, din alte vremuri. Cf. L. COSTIN, GR. BÄN. 146. — Pl.: nemzeturi. — Şi: nemzât s. n., adv., adj. — Din magh. nemzet. NENAI (Formă verbală, probabil pers. 2 sg.) Nu ai, nu este, nu există. Dacă nenai puterinţă, la ce mai chichirezi gîlceavă? pann, ap. cade 1 032, cf. bl ii, 176. — Din ţig. nenai. NENATURÂL, -Ä adj. Negativ al lui natural. Cf. GHEREA, ST. CR. I, 168, III, 407, BARCIANU, ALEXI, W., VARLAAM-SADOVEANU, 135, TEODO-reanu, m. ii, 167. -0» (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Păşea nenatural de încet, pipăind ca orbii fiecare treaptă, t. popovici, s. 20. — Pl.: nenaturali, -e. — Pref. ne- -f natural. NENAYIDl vb. IV v. nenăvidi. 3373 NENAVISTIE — 288 — NENE NENAYÎSTIE s. f. (învechit, rar) Ură. DOSOFTEI, MOL. 82. — Pl.: nenavistii. — Din slavonul h6N Refl. recipr. Atunce... unul la alalt se vor vinde şi se vor nevedea unul la alalt. coresi, tetr. 55. — Prez. ind.: nenăvidesc. — Şi: nenavidi, năvidi vb. IV, nevedeă vb. II, nevidi (anon. car.) vb. IV. — Din slavonul HmdKHA'kTH. NENĂVIDITdR, -OĂRE adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care nutreşte sentimente de ură, care urăşte (pe cineva). Nenăviditorii tăi, Doamne, nenăvidescu-i. psalt. 290, cf. coresi, ps. 380/13, scl 1960, 605. — Pl.: nenăviditori, -oare. — Nenăvidi -f- suf. -tor. NENCEPtÎT, -Ă adj. v. neînceput. NENCETĂRE s. f. v. neîncetare. NENCETĂT, -Ă adj. v. neîncetat. NENCHEZĂ vb. I v. necheza. NENDĂMÎNĂ s. f. v. neîndemînă. NENDEMÎNĂ s. f. v. neîndemînă. NENDUPLECĂT, -Ă adj. v. neînduplecat. NENDURĂRE s. f. v. neîndurare. NENDURĂT, -Ă adj. v. neîndurat. NÎNE s. m. 1. (învechit şi regional) Tată. M-au părăsit neanea ş-am rămas de mamă. dosoftei, ps. 83/5. Eu-s, neaneo, hiică-ta Eufro-sina. id. v. s. septembrie 27v/8. Am avut o giumă-tate de mo(a)ră partea no(a)stră moşie dre(a)ptă făcut(ă) de neanea din pajişti (a. 1686). ştefa-nelli, d. c. 10. Mamă, zi să vie nenea Ca să-mi mai scuture lenea, pann, p. v. i, 107/16. Şi socru-tău nu ţi-i nene, Să-ţi deie faguri de miere, marian, nu. 246. Ridică hobotul tău Şi-i vedea pe socru-tău Şi ţi-a părea tată-tău. Ba! po.ate-i şi mai frumos, Numai nu-i aşa milos Cum dl tău nene ţi-a fost. id. ib. 637. Are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest ţigan pogăn! sbiera, p. 125, cf. com. din bilca-rădăuţi şi din straja-rădăuţi. Cînd rămîn pruncii de nene, Străinei îs făr'de vreme, bîrlea, C. P. 120, cf. T. PAPAHAGI, M. 227, COMAN, GL., alrm i/n h 212. + S p e c. (Regional) Tată vitreg, alrm i/ii h 214. + (Regional; la pl.) 3393 NENE — 289 — NENEAGĂ Părinţi (Cotîrgaşi-Vatra Dornei). şez. ii, 209. Nu-i cum icra pi vremea cin neni, moşî (părinţii şi bunicii) noştri iera tiniri ca noi. ib. 2. (Popular) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un frate mai in vîrstă; (popular) neică (1). V. b a d e. Cf. valian, v., POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., puşcariu, l. r. i, 48. Dă-mi şi mie roşcove, nene! stan cu, d. 40, cf. h ii 256. Chivuţa se-ns-pâimlnta Şi câtră neri său grăia. jarnIk-bîrseanu, d. 492. Au, nene şi frăţioare ! Ce fuse şi ăst păcat, D-arde foc la noi in sat? I păscu-lescu, l. p. 209, alr i/ii h 162, alrm i/ii h 224. Tata Lungul, Mama Lata,. Nenea Fluierâtoru (Coşul, vatra, fumul), teodorescu, p. p. 225, cf. gorovei, c. 107. + S p e c. (Regional) Frate vitreg, alrm i/ii h 223. 3. (Regional) Termen de respect folosit de nepoţi pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. Pe mine însă nu cuteza să mă ceară nenea Ghiţă al popii, deşi îmi era unchi, f (1906), 4. Nenea Antonache era fratele mamei, brătescu-voineşti, f. 25, cf. alrm i/ii h 232, 233. 4. (Familiar) Termen de respect folosit (de obicei de cei mai tineri) pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (mai) în vîrstă; (popular) neică (2), (regional) nană1. V. bade, moş (I 2). Eu aşa am grăit cu nenea Enache (a. 1752). iorga, s. d. xn, 61. Neane, dar eşti tu cu minte! Ce duci cinele în spate? ţichindeăl, f. 348/2. Rău îmi pare, nea cutare şi cutare, Că îmi uitai ca pămîntul. pann, h. 50/22. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. negruzzi, s. i, 224. Ha, ha, ha!... răpide mi-l luaşi pe bietul dorobanţ, nene. alecsandri, t. 400. Mă! spune lui nen' tu Chiriacsă nu uite de ce ne-a fost vorba, caragiale, t. ii, 19, cf. 17. Nea Budulea... avea un picior mai scurt decît celălalt, slavici, n. i, 147. Da unde te duci, nene George? ispirescu, l. 139, cf. f (1906), 4. Avusese cîteva, discuţii cu nenea Tomiţă, care o recomandase pe Evantia. bart, e. 319. Nenea Vasilescu şi tovarăşii lui au cîte-o încăpere, în fundul magazinului, arghezi, b. 44. Pot demonta tractorul şi noaptea pe întuneric şi îl fac la loc pe pipăite cu ochii legaţi, dacă mă ajută nea Prodan la carburator, galan, b. ii, 63. Las' că şi nenea Gherasim, cîrmaciul, cu toate că strigă uneori cu asprime, are o inimă, să nu-i găseşti pereche în lume. tudoran, p. 171, cf. 18. Mă băiete, scoal în sus şi pune un scaun lui nean' tău Matei sub picioare, preda, î. 76, cf. 107. Mîine o să meargă la nenea Dobre. barbu, ş. n. 12. Fluieră i făcuse nenea Pahon. reteganul, p. i, 14. Intr-un papuc şi-o opincă, lipa, lipa nea Stănică, se zice despre omul leneş. Cf. pann, p. v. i, 155/20. Vorbi şi nenea Ion, că este şi el om sau vorbi şi nea Vlad, că-i şi el din sat, se zice despre omul prost (care se amestecă într-o discuţie), zanne, p. vi, 160, cf. 88, 162, 163, 169, 253, 274, 441, 442. <£> (Glumeţ) Nenea Acul, ţaţa Aţa îşi pierdură dimineaţa Pe un cot De postav sau şeviot. arghezi, s. p. 27. (Apelativ familiar pe care şi-l dă o persoană mai în vîrstă, vorbind cu cineva mai tînăr) Ştii dumneata că d-atunci trebuie să fie aproape şaptezeci de ani? — Or fi, nento, îmi răspunse el. ghica, s. 15. <)• Nenea Martin — moş Martin, v. m o ş (12). Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? creangă, p. 31, cf. candrea, f. 265. De frică, i se îmmoaie labele lui nenea Martin şi cade. rădulescu-codin, 1. 86. + (Prin Olt.) Unul dintre numele dracului. Te ia nen' tu. arh. olt. xxi, 271. 5. Termen de adresare prin care se exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. Vasăzică ai prins... cîţi ai zis. Păi asta se cheamă pescuit, nene? sebastian, t. 19. La horă, nene, cu ţăranii, în mijlocul poporului, t. popovici, se. 508. 6. (Familiar) Termen întrebuinţat în cursul unei povestiri sau conversaţii şi care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacţie etc.; (popular) neică (4). Şi cind venea ea, nene, dobora copacii, ispirescu, l. 5, cf. 78, 130, 213. Se-ntind, nene, de căldură, De le-ajung genunchii-n gură. coşbuc, p. ii, 48. Cînd ceaţa să ridica, Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului, în buricul pămîntului. păscu-lescu, l. p. 212. 7. (Argotic) Stăpîn al unei case de toleranţă sau proxenet, codoş. V. peşte -1,,Am să mă fac neneu, răspunse, m. i. caragiale, c. 116, cf. bul. fil. ii, 206, 211, vii, 282, scl 1963, 24. — Pl.: (rar) neni. — Art.: nenea. Gen. dat.: lui nenea. Voc. şi: (învechit) neaneo. — Familiar, urmat de adj. pos. pers. 2 şi 3 sg.: nen' tău, nen’ tu, (rar) nean' tău (cu voc. nento), nen' său, nen' su. — Şi: (formă prescurtată) nea, (învechit) neăne s. m. — Cf. bg. h e h h, ser. n e n a. NENEĂCi s. f. (Mold.) Mamă (II). Cf. valian, v. Copilului de peptănat, Neneca peptene din tîrg au cumpărat, donici, f. i, 35/2, cf. polizu. Cînd băbaca la neneaca Vreun mic favor cerea, Neneaca cu bucurie Dorinţa îi împlinea, negruzzi, s. iii, 25, cf. pontbriant, d. O nineaca, cu două fete. alecsandri, t. 404, cf. 329. Bihc-ţi şede mitropolit... unde-i neneacă-ta să te vadă! creangă, a. 137, cf. id. gl., ddrf, barcianu, alexi, w., şio n1, 272. Prima datorie pe care am învăţat-o eu a fost să respect pe babaca şi pe neneaca. sadoveanu, n. f. 8. Trai, neneaco, cu banii băbachii, se spune în legătură cu cineva care trăieşte, petrece pe socoteala sau cu mijloacele altuia. Cf. caragiale, o. vi, 82, zanne, p. iv, 303, 668. -v> (Apelativ pe care şi-l dă mama cînd se adresează copiilor ei) Să nu faci poznă, Guliţă, nineacăi. alecsandri, t. 396. — Şi: nenecă, nineâcă (gen.-dat. nineacăi), ninecă (polizu) s. f. — Din tc. nine. 8394 xtENECĂ — 290 — NENOROC NENECĂ s. f. v. neneacă. NENECUţA s. f. (Mold.) Diminutiv al lui neneacă. Gf. polizu. Ah, nenecuţă, cît eşti de bună! alecsandri, t. 330, cf. şio i^, 272. — Şi: ninecuţă s. f. polizu. — Neneacă + suf. -uţă. NENEDEJDUÎRE s. f. v. nenădăjduire. NENEMERÎRE s. f. (învechit, rar) Negativ al lui n e m e r i r e; faptul de a nu nimeri. Cu toţii in labirintul neplăcerii şi în rătăcirea nenemeririi ar fi rămas, cantemir, ist. 205. — Pref. ne- + nemerire. NENERA vb. I v. ninera. NENERĂT, -Ă adj. v. ninerat. NENEREAlA s. f. v. ninereală. NENERÎ vb. IV v. ninera. NENERÎT, -Ă adj. v. ninerat. NENEYESTÎTĂ adj. (Neobişnuit; despre femei) Care nu este măritată2; nemăritată. Cf. DDRF. — PI.: nenevestite. — Pref. ne- + nevestit (part. lui nevesti). NENGRIJÎRE s. f. v. neîngrijire. NENGRIJÎT, -i adj. v. neîngrijit. NENI s. f. (Prin Transilv.) Nană1. Cf. alrm i/ii h 234. Nenele cele făleţe Nu se ţin cu glodo-veţe. cv 1952, nr. 4, 31. — PI.: neni şi nene. — Din magh. neni. NENÎC s. m. (Rar) Diminutiv al lui nene (4); apelativ familiar pe care şi-l atribuie cineva lui însuşi. Nu se lasă nenicu dus de nas ! BENIUC, M. C. I, 269. — Nene + suf. -ic. NENIMEREALA s. f. (învechit) Negativ al lui nimeVeală; lipsă de reuşită, de izbîndă, de succes (într-o acţiune); insucces. Multă vreme stă făr’ de glas, pentru nenimereala cea făf de nădeajde a celor ce au aşteptat, aethiopica, 3V/1. Pentru că diznădăjduindu-să dragostea, obicinuieş-te a preface nenimereala spre pedeapsă, ib. 38v/l. — Pref. ne- + nimereală. NENIŞ(ÎR s. m. Diminutiv al lui nene. 1. (Popular) Cf. nene (2). Cf. alexi, w., alr i 465/190. 2. Termen de interpelare amicală între bărbaţi. Maiavemtreabă, nenişorule. negruzzi, s. iii, 19. Ce se petrece în casa acelui boier?—Lucruri mari, nenişorule, gugumănii nemaiauzite I filimon, o. i, 230. Stai, nenişorule 1 Am dat peste o sursă pe care n-o cunoaşte nimeni, c. petrescu, 1. ii, 124. Şi ia mai dă-l dracului de birou, nenişorule, că doar n-o să piară ţara dacă o să lipseşti tu cîteva ceasuri, stănoiu, c. i. 95. Nu vrea Carol să mai fie moştenitor? Ducă-se, nenişorule 1 pas, z. iv, 185. 3. Cf. nene (5). Dade unde o mai scoserăţi, nenişorule, şi p-asta ! petică, o. 213. Ţi-am pus lingurile-n brîu, nenişorule! rebreanu, r. i, 25. Ce tot îndrugi, nenişorule! galaction, o. 279. 4. Cf. nene (6). Şi nu trecu o clipă pînă veni, nenişorul meu, o trăsurică mîndră... şi cu patru armăsari trupeşi şi sumeţi. mera, l. b. 191. — PI.: nenişori. — Nene + suf. -işor. NENIULţJC s. m. (Prin Maram.) Diminutiv al lui nene (1); (regional) neniuluţ, neniuţ. Nu fi, nenulucă, jel'e Pă mine-a mă vădui, Pruncii a mhi-i sărăci, ţiplea, p. p. 8. Hei tu, nenulucu mneu, Mama-n casă ş-ar zini, Să t'eme că-i omorî. t. papahagi, m. 99. — Şi: nenulucă s. m. — Nene + suf. -uluc. NENIULtiŢ s. m. (Prin Maram.) Neniuluc. Cf. ţiplea, p. p. 8. — Nene + suf. -uluţ. NENltJŢ s. m. (Bucov.) Neniuluc. Neniuţul meu mult iubit! marian, î. 329. Să fii momii de-ajutor Şi nenuţului de spor. id. na. 318. Să trăiască neniuţu, Că şi-a păzit puiuţu. id. nu. 698, cf. com. din straja-rădăuţi. — Şi: nenuţ s. m. — Nene + suf. -uţ. NENOROC s. n. Negativ al lui noroc; lipsă de noroc, ghinion; neşansă; lipsă de succes (în acţiuni), insucces; p. e x t. stare a celui nenorocit (1), nefericire, nenorocire (2); durere, suferinţă (cauzate de lipsa de noroc). Acel bine l-am pierdut.. . întru atîta nenoroc (a. 1644). gcr i, 110/24. în ziua nenorocului de nevoie să sufere şi scoaterea ochiului, cantemir, ist. 98. A fost mare nedreptate să i să-ntîmple ast râu Din soarta lui cea vrăjmaşă şi din nenorocul său. pann, e. ii, 109/12, cf. polizu. Se plimba... printr-o pădure bătrînă şi plîngea de nenorocul ei. caragiale, ap. cade. Cine-ar putea să ne pUngă-ndeajuns nenorocul! coşbuc, ae. 38. Şi să-mi durezi mormînt pe malul mării, Să-mi ştie şi urmaşii nenorocul, murnu, o. 181. M-am născut, pe semne, într-o zodie ciudată, De m-a bătut nenorocul De pe lumea asta toată, goga, p. 48, cf. id. c. p. 9. Dacă n-ai vedea tot prăpădul pe care l-a 3414 NENOROCI — 291 — NENOROCIT lăsat în urmă înecul ... n-ai crede că a fost pe aici atîta nenoroc, stancu, d. 120. Prea i se ţinea nenorocul pe urme. t. popovici, se. 215. Pînă cînd cu nenoroc Să ne pedepsim cu Foc? teodorescu, p. p. 307, cf. doine, 231. O plecat spre nenărocu lui. alr ii 3 208/2, cf. 3 208/833. — Şi: (regional) nenărdc s. n. — Pref. ne- + noroc. NENOROC! vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A face să fie, să ajungă nenorocit (1), a provoca cuiva un mare necaz (2), o mare suferinţă; p. e x t. a distruge, a nimici. Acel întâi amor m-a nenorocit, negruzzi, s. i, 51. Doamnele cari ar voi să mă orbească m-ar nenoroci foarte mult. alecsandri, o. p. 132. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrîni. creangă, p. 88. Umblă nişte duşmani să pună gheara pe mine, să mă nenorocească. caragiale, ap. cade, cf. alexi, w. Sentiment... care nenoroceşte, care strică echilibrul moral, oprescu, i. a. iii, 35. Dac-o laşi să-i stea ciocan pe cap toată ziua, îl nenoroceşte. galan, b. ii, 84. <£> R e f 1. Dacă vreun om 's-a nenorocit, adică dacă a căzut de pe un car. marian, i. 348, cf. ddrf. Fugi, măi băiete, pînă nu se ridică de jos, că altfel cheamă poliţia şi te-ai nenorocit 1 tudoran, p. 91, cf. 8. — Prez. ind.: nenorocesc. — Derivat regresiv de la nenorocit. NENOROCÎRE s. f. Negativ al lui norocire. 1. Întîmplare cu efecte dezastruoase, care nenoroceşte; p. e x t. necaz (1) mare; pacoste (1); (regional) năcăjie, năzdrăvănie (3). V. catastrofă, dezastru. Şi întru nenorociri a fi fericiţi, biblia (1688), [prefaţă] 3/35. Alţii zic cum el însuşi să-şi fie făcut moarte, dupe atît [e]a nenorociri ce i să întîmpla. c. cantacuzino, cm i, 20. De atunci încoace întîmplîndu-să multe nenorociri acestii ţări cu schimbările stăpînirii, au căzut în desăvîrşita ei scădere, ar (1832), 21/2l. Nenorocirile vremelor au hrăpit o parte din averea ta. marcovici, d. 15/17, cf. 2/12, id. c. 8/19. Eu sînt foarte mîhnit pentru atîtea nenorociri ce ţi s-au întîmplat. drăghici, r. 92/24. Un vas idriot au sosit în 8 fevr. la Triest, aducînd novitaua despre marea nenorocire de care s-au cuprins marina, ar (1834), 891/32. Frigul cel aspru pricinuieşţe multe nenorociri, ib. (1838), 582/4. Ispania să află purure în tot acele distrămări şi nenorociri, ib. (1839), 372. Care este nenorocirea de care voieşti a o apăra? filimon, o. i, 112. Destule nenorociri o căzut pe biata Moldovă. alecsandri, t. 1 479. Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns, ca să nu păţeşti vreo nenorocire, creangă, p. 87. Nu mă judeca după chip. Văd cum nenorocirile au săpat urme adinei şi-ntr-al tău. delavrancea, o. ii, 185. O nenorocire mare mi s-a întîmplat, care poate ne va despărţi pentru totdeauna, f (1903), 16, cf. 17, 20, ib. (1906), 21. Mi s-a întîmplat o mare nenorocire, camil petrescu, u. n. 233. Nenorocirea care a căzut peste capul tău poate să cadă peste soţia oricărui muncitor, sahia, n. 42. O să mă scoată din sărite. Să ştii că eu nu răspund dacă s-o întîmpla o nenorocire, sebastian, t. 29, cf. 243. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ţi-au împietrit sufletul? sadoveanu, o. i, 137. Cu sforţări cumplite se hotărî să lucreze toată noaptea actele privitoare la nenorocirea întîmplată. bart, s. m. 76. Cînd s-a întîmplat nenorocirea asta? tudoran, p. 32. Toate nenorocirile lui Cordiş fură pricinuite de singura dorinţă a vieţii lui: să ajungă directorul şcolii din Lunca. t. popovici, se. 164. Pare resemnat ca în faţa unei nenorociri, il ianuarie 1962, 34. Orice nenorocire, cu un prieten bun, uşoară mi se pare. zanne, p. viii, 421. <> (Personificat) De-abia ajunsesem la vîrstă de 9 ani şi nenorocirea îşi înfipse căngile în mine. alecsandri, o. p. 15. <0> Loc. adv. Din nenorocire = datorită unor împrejurări regretabile; din păcate, din nefericire. Ei, cînd le intră din nenorocire în nună vreo carte de astea de ale pricopsiţilor din ziua de astăzi, numaidecât se supără, heliade, o. ii, 10. Literaturei române el ar fi fost de folos, Dacă din nenorocire şoarecii nu l-ar fi ros. alexandre seu, o. i, 290. Din nenorocire simt bine că nu voi putea niciodată s-o execut după cum ar trebui, f (1900), 608. Din nenorocire, p-acolo n-avui vreme să cercetez dăcît superficial. galan, b. ii, 164. + (Prin Transilv.) Fantomă, nălucă (1). Cf. alr i 1 405/93, 320. 2. Starea celui nenorocit (i); nefericire, durere, suferinţă (mare), nenoroc, (învechit) meserătate (1), mişelătate (1). Fiecare îşi află şi va să-şi afle folosul şi norocirea în paguba şi nenorocirea altuia, heliade, o. ii, 16. Au adus acum pe patria sa în aşa mare nenorocire. ar (1831), 8710. Înţeleptul. .. sufere, cu deopotrivă mulţumire, fericirea şi nenorocirea, marcovici, d. 9/3, cf. 5/7, 8/28, 13/1, 17/14. Care este pricina nenorocirii voastre? drăghici, r. 25/13, cf. 115/25. Din toţi muritorii lumei cel mai în nenorocire... Este omul care-ţi scrie. conachi, p. 99. Pentru mai marea lui nenorocire, era gelos ca un turc. filimon, o. i, 124. Nenorocirea ca şi fericirea fac parte din lumea aceasta. ralea, s. t. 1, 122. — Pl.: (1) nenorociri. — Şi: (regional) năno-rocire s. f. alr ii 3 208/316. — Pref. ne- + norocire. NENOROCIT, -Ă adj. Negativ al lui noro-c i t. 1. (Despre fiinţe) Care se găseşte într-o situaţie vrednică de plîns, care este lipsit de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz (1), o mare suferinţă; nefericit, nevoiaş (1); (învechit, rar) mişelos (1), negru (12). V. b i e t. Cf. heliade, o. ii, 351. Cu, trii zile mai-nainte 3417 NENOROCIT — 292 — NENTRECUT nenorocita soţie a lui Torias purcese de la Sariz la Spania, ar (1832), 62/29. Doi bieţi nenorociţi ’oameni tîrăindu-să dintr-un caic cătră foc. drăghici, r. 166/16, cf. 26/15, 141/4. Nenorocitul lor fiu. ar (1839), 2J/52. Ascultaţi că vi le-a spune nenorocita Zulnie. conachi, p. 82. Plîngeam pe acea nenorocită femeie, negrtjzzi, s. i, 49, cf. 41, 44. Ce pasă bietei turme, în veci nenorocită, Să ştie de ce mină va fi măcelărită. alexandrescu, m. 6. Eşti nenorocită In casa Chiriţei? alecsandri, t. 494. De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi, Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi, eminescu, o. i, 133. Făcîndu-i-se milă de nenorocita străină, şi-a pus în gînd să descopere vicleşugul babei. creangă, p. 98. Nenorocitul animal fugea făcînd nişte salturi nebuneşti şi chelălăind într-un chip infernal, caragiale, o. iii, 163. Va răsări cîndva şi steaua Acestui neam nenorocit? iosif, v. 59. Elenuţa se simţi nenorocită, agîrbiceanu, a. 129. Sînt însă alţii şi mai nenorociţi. Ăia dorm pe cufere sau pe lada de pîine. sahia, n. 114. Eu, din pricina aceasta, n-am să mă înţeleg cu oamenii aceştia şi am să fiu nenorocită, sado-veanu, o. iv, 33. Spune-mi, de ce m-ai primit? — Erai foarte nenorocită, barbu, ş. n. 61, cf. a i 21. (Glumeţ) Şi potopul lui Noe n-a avut atîta apă ca să înece sărmana omenire, cît venin s-a revărsat din vorbele-i hodorogite asupra nenorocitului meu cap. hogaş, dr. i, 38. (Cu sens atenuat) Actorul ridică braţele umilit, nenorocit, avînd aerul că nu pricepe ce i se spune, privind speriat în jurul lui. camil petrescu, n. 15. (Substantivat) Ce poate să nădăjduiască un nenorocit, după ce s-au făcut lăcuitoriu într-o corabie, critil, ap. gcr ii, 152/27. Să judec şi eu, nenorocita de mine (a. 1800). gcr ii, 182/17. Asemenea cu fiinţele cele desfrânate, el se depărtează de nenorociţi, marcovici, c. 6/8. S-au îndemnat de milostivire a alerga cătră agiutoriul acelui nenorocit, drăghici, r. 167/19, cf. 19/30. Doi avocaţi s-au fost însărcinat a face cercetare despre soarta acestui nenorocit, ar (1834), 60x/5. Pustieşte sufletul celor nenorociţi, eminescu, n. 21, cf. gane, n. iii, 126. Ceea ce e mai grav, se descoperă că nenorociţii aceia nu veneau, ci erau aduşi acolo de cătră feţe bisericeşti, caragiale, o. iv, 145. Mîngîiaţi pe cei nenorociţi. macedonski, o. i, 111. Cine să se mai gîndească la nenorocita de ea, în huetul şi bezna acestei nopţi îngrozitoare, vlahuţă, o. a. 354. Nenorocitul făcea sforţări uriaşe, rebreanu, r. i, 174. E o nenorocită care s-a aruncat înaintea trenului. c. petrescu, c. v. 38. Medicii au prilejul să vadă nenorociţi atinşi de grozava boală, paralizie generală, ygrec, m. n. 467. La o stîncă de sare lucrează doisprezece nenorociţi, sadoveanu, o. ii, 483. Nenorocitul de măgar S-a-ncovoiat şi nu-i mai poate duce. arghezi, s. p. 72. Sînt convins că nenorocitul nu are nici o vină. baranga, r. f. 44. + (Despre stări, situaţii etc.) Vrednic de plîns; trist, jalnic. Găsindu-să la nenorocita stare în care să afla, au căzut iarăş la adîncă mîhne-ciune. drăghici, r. 45/27. Vremi furtunoase şi nenorocite, bălcescu, m. v. 7. 2. (învechit şi popular) Sărac, sărman. Cf. iordan, l. r. a. 446, id. stil. 21, 37. <> (Substantivat) Nevinovaţii copii se roagă din inimă pentru fericirea părinţilor; nenorociţii, pentru fericirea făcătorilor lor de bine. marcovici, d. 3/2. + Mizer (2). Provoca anchete care se soldau de obicei cu trimiterea lui într-unul din satele nenorocite ale judeţului, hogaş, dr. i, 38. 3. Care aduce sau care constituie o nenorocire (i); dezastruos, funest, nefast, tragic, (învechit, rar) nenorocitor. Primejdia nenorocită a petrecă-torilor în lumea aceasta, n. costin, ap. gcr ii, 10/24. De cînd ne luptăm cu această nenorocită întâmplare, drăghici, r. 26/4. După multe nenorocite întâmplări a patriii sale, el au abdicat. ar (1837), 712/16. Nu putem să nu ne întrebăm în acelaşi timp ce nenorocită cugetare l-a împins. macedonski, o. iv, 64. Un tânăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit, bacovia, o. 239. Sfîrşitul văduvei lui Irimia Vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. sadoveanu, o. v, 712. Tragedia purifică sufletele spectatorilor de pasiuni asemănătoare cu acele ale căror nenorocite consecinţe le observăm în eroii tragediei, vianu, m. 57. Era la mijloc o istorie veche şi nenorocită, galan, b. ii, 107. 4. Ticălos, detestabil. Ni se vorbeşte şi despre nenorocitul comerţ cu femei şi fete. contemp. 1962, nr. 795, 1/5. + (Substantivat) Termen de dispreţ la adresa unei persoane. Ce ai făcut, nenorocito! ispirescu, l. 5. Taci! Nenorocito. Să n-aud o vorbă, sebastian, t. 208. Nu ştia cum să scape mai repede de-aici şi nenorocitu-ăsta îşi mai bate şi el joc. preda, d. 150. — PI.: nenorociţi, -te. — Pref. ne- + norocit. NENOROCIT(ÎR, -OĂRE adj. (învechit, rar) Nenorocit (3). Va afla ... mijloace sigure de a prevede cutremurile pămîntului şi de a scăpa de nenorocitoarele lor răsturnări, ar (1829), 234723. — PI.: nenorocitori, -oare. — Nenoroci + suf. -tor. NENOROCtfS, -OĂSl adj. Negativ al lui norocos; care nu are noroc (1), care nu are succes, care nu izbuteşte (in ceea ce întreprinde), păgubos (2); care aduce nenorocire (1), n e-f a s t. în vreme ce bietul Robinson să socotea mîn-tuit, nouă nenorocoase ispite îl aştepta, drăghici, r. 212/17, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, ALEXI, W., DHLR I, 246. — PI.: nenorocoşi, -oase. — Pref. ne- -f- norocos. NENTRECtJT, -Ă adj. v. neîntrecut. 3420 NENTRERUPT — 293 — NENUMĂRĂTURĂ NENTRERtJPT, -Ă adj. v. neîntrerupt. NENTURNĂT, -Ă adj. v. neînturnat. NENŢELEGĂTtfR, -OARE adj. v. neînţelegător. NENŢELÎS, -EĂSĂ adj. v. neînţeles2. NENUFĂR s. m. (Bot.; livresc) Nufăr (1) (Nymphaea alba şi nuphar luteum). Cf. pontbriant, D., BARONZX, L. 139, COSTINESCU, CIHAC, II, 600. Pe prefiratele lui ape pluteşte albul nenufar. MACEDONSKI, O. I, 63, cf. 148, GHEŢIE, R. M., alexi, w. Plutind, alături de el, pe o floare de nenufar, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 15. Ce te-a supărat? ţinţarul, Păpurişul, nenufarul? arghezi, vers. 241, cf. 82, id. b. 16. Exilate stele, nenufari şi lotuşi, Asfinţiţi vor merge, stinşi, învinşi, convinşi, beniuc, c. p. 103. Neaua cu sclipiri de nenufar, v. rom. martie 1956, 170. — Pl.: nenufari. — Din fr. nenufar. NENULTJCi s. m. v. neniuluc. NENUMĂRAT, -Ă adj. 1. Negativ al lui numărat2. Cf. lb. 2. Care este în număr atît de mare încît nu poate fi numărat; foarte numeros, fără număr; (regional) nemaisocotit, nesămăluit. V. nelimitat, nemărginit (2), infinit. Alte nenumărate minuni au făcut, varlaam, c. 99, cf. 24, 170. In ţara Ungurească s-au sculat Batie cu nenumărată mulţime de oaste tătărască. cantemir, ap. gcr i 360/30. Nici un lucru cîte sînt supt lună stătătoriu şi neschimbat nu poate fi, nici în nenumăraţii ani pot tot într-acelaşi chip sta. c. cantacuzino, cm i, 56, cf. 26. Cu toată această nenumărată armie n-au putut să ia cetatea, ist. carol xii, 21r/17. Făcu provinţie romană, descălecăndu-o cu nenumărată mulţime de romani, budai-deleanu, lex. i, 44rl/24. Moldovencile.. . creştea patriei fii a cărora virtute 'o au păstrat în mijlocul nenumăratelor primejdii, ar (1830), MP-fi. Intre nenumăratele îmbunătăţiri.. . fără îndoială este aşăzarea în capitalie şi prin polotiile prinţipatului a unui sfat muniţipal. ib. (1832), 131/2. Cît de vremelnice sînt plăcerile lui, iar relele nemărginite şi nenumărate. MARCOvici, c. 24/24. Această frumoasă şi cuminte damă era pilduitoare prin a ei vieţuire şi nenumărate faceri de bine. ar (1837), 58^26, cf. valian, v. Turme nenumărate ca stelele păşteau în cîmpii intime, russo, s. 144, cf. polizu. în sînul ei găseşti Averi nenumărate. ALEXANDRESCU, M. 11, cf. PONTBRIANT, D. Corăbii cu trei poduri, nenumărate vase. alecsandri, p. i, 236, cf. id. T. 102, BARCIANU, COSTINESCU. Stele nenumărate, ca nisipul mării, scînteiază care de care mai mult. bolintineanu, o. 350. Nu voi vorbi dară despre acele nenumărate căi... cîte se află în această peşteră, f (1880), 337. Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte. odobescu, s. iii, 19. El numără în gîndu-i zile nenumărate, eminescu, o. i, 93. Deschizînd lada... nenumărate herghelii de cai, cirezi de viţe... ies din ea. creangă, p. 291, cf. 79, ddrf. Sînt nenumărate băile din Roşia, f (1903), 28, cf. 189, alexi, w. Strîngea galbeni peste galbeni umplîndu-şi nenumăratele lui pungi. f (1906), 27, cf. 15. Din coastele rîpoase ale munţilor se nasc nenumărate izvoare mici. hogaş, dr. i, 31. Lumina soarelui de vară,.. . despicînd vederii nenumărate cline, planuri şi adîncimi, venea spre noi. galaction, o. 209. A încercat în nenumărate locuri, dar a primit acelaşi răspuns, sahia, n. 91. Au fost descrise de nenumăraţi autori, ygrec, m. n. 577. Minunata noastră clasă muncitoare a ştiut să învingă nenumărate piedici şi greutăţi, scînteia, 1952, nr. 2 387. Se gîndea la nevoile lui şi la dmărăciunile-i nenumărate, sadoveanu, e. 103, cf. 28. Sculele şi lucrurile din gospodărie, de lemn, sînt nenumărate. arghezi, b. 105. Ţara noastră are nenumărate ochiuri de apă stătătoare, c. antonescu, p. 16, cf. 31. Rupse în nenumărate bucăţele hîrtia înnegrită, galan, b. ii, 132. Ploaia... mînjise nenumăratele ferestre care dădeau spre stradă. t. popovici, se. 79. Pădurea.. . creează pentru apa de scurgere nenumărate piedici, agrotehnica, i, 164. Astfel dar nu se cuvine, Să vedem aici la tine Cu oşti mari, nenumărate, teodorescu, p. p. 114. <(> (Adverbial) Ea mi-a dat Numărat, Eu îi dau nenumărat! marian, v. 137. <£> L o c. adv. De nenumărate ori sau în nenumărate rînduri = de foarte multe ori, foarte des. Ce folos de jurămintele mele celea mai desperate, repetate de nenumărate ori. f (1903), 4. „Dulce“ apare de nenumărate ori la Eminescu, Alecsandri şi Bolintineanu. vianu, s. 34. Acasă. .. am stat de nenumărate ori de vorbă cu tine. baranga, r. f. 51. îi povestise în nenumărate rînduri că Pavel vine beat în fiecare seară. t. popovici, se. 46, cf. 455. Am auzit de nenumărate ori prozatori talentaţi. .. discutînd cu aprindere, tribuna, 1962, nr. 267, 2/1. (Popular; substantivat) Cu nenumărata = cu nemiluita, v. nemiluit (2). Calul voma bani cu nenumărata, reteganul, p. i, 71. 3. (Neobişnuit) Care nu a fost numerotat. La început sînt unsprăzece foi nenumărate. SBIERA, F. S. 77. — Pl.: nenumăraţi, -te. — Pref. ne- -f numărat2. NENUMĂRĂTtJRĂ s. f. (învechit, rar) Negativ al lui numărătură; număr, mulţime mare. Cunoşti multul mulţîmei greşealelor meale, ce milostivirea ta biruiaşte nenumărătura lor. DOSOFTEI, ps. 504/9. — Pref. ne- + numărătură. 3428 NENUMERABIL — 294 — NEOBOSEALĂ NENUMERÁBIL, -Ă adj. Negativ al lui numerabil; care nu se poate număra1 (l);p. e x t. extrem de numeros, fără număr. Cf. lm. Prin ... nenumerabile evoluţiuni puterea creatoare a naturei a scos din starea primitivă a haosului amorţit formele mişcătoare ale vieţii organice, maiorescu, cr. ii, 164. Există şi mulţimi infinite nenumerabile de lungime nulă. stoilov, t. f. 131, cf. 15. — PI.: nenumerabili, -e. — Pref. ne- + numerabil (după fr. innombrable). NENUMÍT, -Ă adj. 1. Negativ al lui numit; căruia nu i s-a dat un nume; (în practicile creştine) care nu a fost botezat. Cf. costinescu. Ai venit Cu 99 de plăieşi... Cu mirul nemiruiţi ... In numele Domnului nenumiţi, marian, v. 149. 2. (învechit) Nespus (2). Această dulceaţă duhovnicească şi cu multe însemnări iaste şi nenumită (a. 1793). cat. man. ii, 104, cf. costinescu. — PI.: nenumiţi, -te. — Pref. ne- + numit. NENÎJŢ s. m. v. neniuţ. NENVÍNS, -Ă adj. v. neînvins. NEO- Element de compunere care însemnează „nou“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: neolatinism şi a unor adjective ca: neogramatic, neogrecesc. — Pronunţat: ne-o-. — Din fr. néo-. NEOAGĂ s. f. v. nioagă. NE O ANACREONTIC, -Ă adj. Care se inspiră din poezia lirică pseudoanacreontică, care aparţine acestei poezii. E influenţat, ca şi primii Văcăreşti, de lirica neoanacreontică. contribuţii, i, 7. — Pronunţat: ne-o-a-na-cre-on-, — PI.: neoa-nacreontici, -ce. — Din fr. néo-anacréontique. NEOÁSPE s. m. v. neoaspete. NEOÁSPETE s. m. (Rar) Negativ al lui oaspete; inamic. Cf. lm. — PI.: neoaspeţi. — Şi: neoáspe s. m. baron zi, l. 98. — Pref. ne- + oaspete. NE OBICINUIT, -Ă adj. v. neobişnuit. NEOBIŞNUlNŢĂ s. f. (Rar) Negativ al lui obişnuinţă; faptul de a nu fi obişnuit cu ceva, lipsă de obişnuinţă. Cf. polizu, costi- NESCU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u. La neobişnuinţa lui de a umbla pe jos se adăugase viscolul care il chiora. stancu, r. a. iii, 164. — Pref. ne- + obişnuinţă. NEOBIŞNUIT, -Ă adj. Negativ al lui obişnuit; care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. e x t. extraordinar. V. nenă-d ă i t. Pune temei numai... pe munca ta, iar nu pe ajutorul altuia, nici pe vreo întîmplare neobicinuită, marcovici, d. 11/2. Era o neobişnuită frumuseţe de sunete în acea împerechere bizară de cuvinte, vlahuţă, o. a. 395, cf. gherea, st. cr. iii, 388, f (1903), 313. Nu mai era tînără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. sadoveanu, b. 77, cf. ygrec, m. n. 460, oprescu, i. a. iii, 21. Mărimea neobişnuită a ferestrelor, călinescu, e. o. i, 8, cf. c. anto-NESCU, P. 132, T. POPOVICI, SE. 213, ARVINTE, term. 77. Ai sentimentul unei măreţii neobişnuite. gl 1962, nr. 419, 1/2. <$> (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Vederea deosebit de pătrunzătoare şi inima neobişnuit de simţitoare, iorga, l. ii, 57. Numărul acestor prepoziţii este neobişnuit de mare. iordan, g. 207, cf. 211: Luna îşi înălţa discul neobicinuit de apropiat şi imens. c. petrescu, î. i, 16. Scrierile lui Bâlcescu nu au numai un conţinut de o rară densitate de idei, dar şi un cuprins emotiv neobişnuit de cald şi vibrant, vianu, s. 66. Auzea neobişnuit de limpede toate zgomotele de seară. t. popovici, se. 134. + Straniu, bizar, curios, ciudat. Cf. heliade, o. ii, 351. In sufletul tău se petrece ceva neobicinuit, filimon, o. i, 111. Cîţiva cîni... îşi făceau datoria bătind la noi, sau — mai bine zis — la neobişnuita noastră îmbrăcăminte, hogaş, dr. i, 2. Tînărul nostru se mişca sprinten în costumul său neobişnuit. tudoran, p. 12. <£> (Adverbial) Văzindu-ne aşa de neobişnuit îmbrăcaţi, îşi aduse aminte că ... are şi îndatoriri poliţieneşti, hogaş, dr. i, 4. — PI.: neobişnuiţi, -te. — Şi: (învechit) neobicinuit, -ă adj. — Pref. ne- + obişnuit. NEOBLĂDUITOR, -OĂRE adj. (învechit) Care se află sub autonomie paternă, care se află sub tutelă. Cf. ddrf. — PI.: neoblăduitori, -oare. — Pref. ne- + oblăduitor. NEOBOSEĂLĂ s. f. (Rar) Negativ al lui oboseală; faptul de a fi neobosit (2); p. e x t. hărnicie (deosebită), zel (susţinut). Sumeţia şi neoboseala lor sînt neasămănate. ar (1839), 181/lb. Caii... se deosebeau nu prin mărime sau frumuseţe, ci prin răpeziciune şi neoboseală. hasdeu, i. v. 77. în judeţul lui îşi păstrase oarecare popularitate, prin neoboseala 3442 NEOBOSIT — 295 — NEODIHNĂ cu care alerga după trebile alegătorilor, d. zam-. FIRESCU, T. S. 29. — Pref. ne- + oboseală. NEOBOSÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui obosit. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., C. PETRESCU, 1. I, 10. 2. Care nu oboseşte (niciodată); p. e x t. care este in continuă mişcare, în continuă activitate, foarte harnic, foarte activ, neostenit (2), (rar) neodihnit (2). O strîn-sură mare de lucruri în privirea istoriei naturale, adunate de cătră neobositul acest naturalist. ar (1830), 142/24, cf. 2562/45. Fecundaşi neobosita prenoitoare a seminţiilor lumeşti, odobescu, s. iii, 40. Mintea lui zbura neobosită prin labirintul îndlcit al politicii mari. f (1903), 50. <£- F i g. Un iaz tare şi nou închidea calea apei neobosite. rebreanu, n. 79. + Care nu se întrerupe, nu slăbeşte nici o clipă; susţinut, perseverent. Hărnicia şi neobosita muncă a locuitorilor l-au făcut roditoriu. ar (1830), 2572/35, cf. 281/10. Răsplătire plină de mulţumire şi mîngîiere a neobositelor lor ostenelii heliade, o. ii, 11. Am văzut cu oarecare îngrijire şi îndoială latinirea neobosită şi sistematică ce vine din aceste şcoale. russo, s. 74. Oculist apreciat şi miop, desfăşura o activitate neobosită pentru ocrotirea celor ce-şi chinuiesc viaţa într-un întunerec fără sfîrşit. rebreanu, n. 254. Era vorba de a transmite impresia înaintării lor active, neobosite, vianu, s. 119. E rodul unei munci neîntrerupte, neobosite. mihale, o. 391. + (Adverbial) Necontenit (2), neîncetat. Neobosit s-au ostenit atîta pentru besearicâ. molnar, ret. 121/5. In canţeleriile ministeriii din lăuntru să lucrează neobosit zi şi noapte, ar (1839), 571/27. Este necesar ca presa. s.ă afirme clar şi neobosit că în cerinţa calităţii intră implicit şi cerinţa frumosului. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 74, cf. contemp. 1962, nr. 795, 7/6. Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit Pe spinarea vîntului. alecsandri, p. p. 141. — Pl.: neobosiţi, -te. — Pref. ne- + obosit. NEOBRĂZARE s. f. Lipsă de cuviinţă; vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviinţă; obrăznicie, neruşinare, impertinenţă, (învechit, rar) nestidinţă. îi dăduse oarecînd mai nainte Ţibac două palme, pentru neobrăzirea lui. şincai, hr. ii, 169/12. Auzi neobrăzare! Ce? casa boierească e han pe drumu mare? mace-DONSKI, O. II, 55, cf. ddrf, bahcianu, alexi, w. Să aibă neobrăzarea să vină în faţa noastră fără să ne făgăduiască cozonaci şi cel puţin un butoiaş cu ţuică? v. rom. martie 1954, 147. Am întins cu neobrăzare gîtul să văd ce nu ştersese maestrul. STANcu, r. a. i, 167. — Şi: (rar) neobrăzfre s. f. — Cf. neobrăzat. NEOBRĂZĂT, -Ă adj. Negativ al lui o b r ă -z a t ; lipsit de bună-cuviinţă ; obraznic, neruşinat (2), impertinent. Cf. alexi, w., tdrg. Comisarul de la capătul firului — probabil un tînăr licenţiat în drept şi neobrăzat — îl întrebă familiar, stancu, r. a. v, 21, cf. chest. 5/45. <£> (Substantivat) Da bine, mă, neobrăzatule, de tine e să stai aci cu oamenii bătrîni? petică, o. 220. — Pl. : neobrăzaţi -te. — Pref. ne- -f obrăzat. NEOBRĂZÎRE s. f. v. neobrăzare. NE OBSERVÂT, -Ă adj. Negativ al lui observat; fără să fie văzut, (rar) nevăzut; f i g. fără să fie apreciat, preţuit, remarcat. Cf. f (1897) 217. Vînătorul caută să se apropie neobservat de vînat. stoica, vîn. 72. Culoarea generală îi ajută să treacă uşor neobservat pe fundurile pe care trăieşte, c. antonescu, p. 126. — Pl. : neobservaţi -te. — Pref. ne- + observat. NEOCLĂSIC, -Ă adj. Care se inspiră din sau imită arta, literatura sau arhitectura clasică. O clădire în stil neoclasic, cu coloane şi ferestre arcuite, camil petrescu, o. ii, 389. Se opriră puţin înaintea colonadei unui mare teatru în stil neoclasic, călinescu, s. 854, cf. id. e. 49, LTR2. — Pronunţat : ne-o-. — Pl. : neoclasici, -ce. — Din fr. néo-classique. NEOCLASICISM s. n. Curent în artă, literatură şi arhitectură care se inspiră din arta, literatura şi arhitectura clasică. Cf. contemp. 1948, nr. 107, 9/3, der. + Tendinţă de reîntoarcere la principiile şi formele muzicii clasice şi preclasice. Cf. der. — Pronunţat: ne-o-. — Din fr. néo-classicisme. NEOCOLONIALlSM s. n. Politică de menţinere a fostelor colonii, declarate state independente, în situaţia de anexe economice ale imperialismului. Politica neocolonialismului preocupată doar de cîştiguri de moment este complet lipsită de perspective, contemp. 1962, nr. 821, 8/7, cf. DER. — Pronunţat: ne-o-co-lo-ni-a-, — Din fr. néo-colonialisme. NEODÎHNĂ s. f. 1. Negativ al lui odihnă; lipsă de odihnă; oboseală. Cf. ureche, l. 111, heliade, o. ii, 351, pann, e. i, 108/8, ghica, s. 91, ispirescu, l. 8, macedonski, o. iii, 23, VLAHUŢĂ, O. A. III, 75, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u., ARGHEZI, C. 3. 166. 2. (învechit) Nelinişte (1), îngrijorare, grijă; nemulţumire (2). Cf. lb, heliade, o. ii, 351. 3451 NEODIHNI — 296 — NEOGAM Chibzuindu-te adine asupra tuturora pricinilor de neodihnă, întreabă-te: pierdut-am oare tot? MARCOVICI, D. 14/26, cf. VALIAN, V., POLIZU. S-a oprit mai special asupra eventualităţii din urmă, ca asupra unui obiect de neodihnă pentru Poartă, ghica, a. 32, cf. pontbriant, d., costi- NESCU, DDRF, ŞĂINEANU, D. U. <£> L O C. adj. şi a d v. în neodihnă = îngrijorat, neliniştit. Trec rîpile în salturi, trec rîurile-not Ş-aleargă-n neodihnă voinicii cit ce pot. alecsandri, p. iii, 204. 3. (învechit) Zgomot, zarvă; p. ext. agitaţie, dezordine, tulburare. Boierii moldoveneşti . . . s-au fost urît de neodihnele cele multe. şxncai, hr. ii, 172/24. Acea neodihnă şi nesupunere să o cerceteze (a. 1823). doc. ec. 290, cf. lb, heliade, o. ii, 351. Au ajuns a fi pricina de gîlcevuri şi neodihnă (a. 1848). doc. ec. 945, Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. + Uneltire. A început a tinde cursă Sântului Ladislav, pentru carea neodihnă... fu prins. ŞINCAI, HR. I, 208/19. -PI.: (3) neodihne. — Pref. ne- + odihnă. NEODIHNÎ vb. IV. T r a n z. (învechit) A nelinişti, a îngrijora; a nemulţumi. Mehemed Aii rămîne un bolovan greu în spinarea Porţii otomane, care necurmat o apasă şi o neodihneşte. gt (1838), 2/54. Cu toate asigurările ce Mihai dedese nobililor.. . fierberea tot domnea între dînşii. Aceasta începu a neodihni pe domn. BĂLCESCU, M. V. 456, cf. PONTBRIANT, D., TDRG. Banul te neodihneşte. zanne, p. v, 67. <£> R e f 1. Jar neodihnindu-să vreo parte şi mai având cevaş a răspunde, cu soroc să-i trimiteţ aici la domniia mea (ai 1748). iorga, s. d. i, 305. — Prez. ind.: neodihnesc. — Derivat regresiv de la neodihnit. NEODIHNÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (se) neodihni; nelinişte (1), îngrijorare; nemulţumire (2). Trimiţînd doi ofiţiri ostaşi împeratul la Sarmate, ca să-i întreabe despre pricina neodihnirei lor. maior, ist. 180/8, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. — V. neodihni. NEODIHNIT, -1 adj. 1. Negativ a lui odihnit. Cf. costinescu, ispirescu, l. 335, DDRF, T. POPOVICI, SE. 253. 2. (Rar) Care nu se odihneşte, nu stă niciodată; p. ext. neobosit (2). Cf. pontbriant, d. Aţi războit... stînd vecinic în picioare, în veci neodihniţi, alecsandri, p. iii, 217, cf. ddrf. <$> (Adverbial) Scoboară bîrhele neodihnit, ar-GHEZI, VERS. 238. 3. (învechit) Neliniştit, agitat; p. ext. turbulent. Prepuitoarea şi neodihnita firea turcească, n. costin, let. ii, 4/29. Cazacii, cum sînt ei neodihniţi, iar s-au rădicat o seamă, de au mai venit asupra lui Pătru Vodă. r. popescu, cm i, 310, cf. 284. S-au rădicat nişte oameni neodihniţi din banatul Craiovei şi au ales domn pre oarecare Paisie. şincai, hr. iii, 14/36, cf. i, 185/32, lb, valian, v. Secuii erau neodihniţi şi cîrtitori. bălcescu, m. v. 139, cf. pontbriant, d., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. + (învechit, rar; substantivat) Om nerăbdător. I-am zis să fie întru aşteptare că, macar şi în Haţăg, tot în ţară eşti, dară el, ca un neodihnit, n-au vrut să aşteapte (a. 1806). iorga, s. d. xii, 227. — PI. : neodihniţi, -te. — Pref. ne- + odihnit. NE ODIHNIT ÔR, -OARE adj. (învechit) Neliniştitor. Cugetări neodihnitoare turbură adesea inima mea. marcovici, d. 404/14, cf. 2/16, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : neodihnitori, -oare. — Neodihni + suf. -tor. NE OF ALtNĂ s. f. Amestec de benzen şi benzină uşoară, întrebuinţat la curăţirea materialelor textile. Cf. dp, DM, LTR2. — Pronunţat: ne-o-. — Din fr. néophaline. NEOFÎT s. m. 1. Persoană convertită de curînd la o altă credinţă (de obicei la creştinism). Cf. negulici, pontbriant, d., costinescu. Scriau numele neofiţilor sau noilor botezaţi, odobescu, S. I, 452, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SEVER1N, S. 43. 2. P. e x t. Persoană care a aderat de curînd la o cauză, care a intrat de curînd într-o colectivitate (fiind încă neiniţiat deplin). V. î n c e p ă -tor. Copiii sta de amîndoă părţile ale neofitului. gtn (1836), 86 bis 1/1. Acei ce erau în capul acestei mişcări intelectuale erau tocmai de „acei români rătăciţiu .. ., precum îi califică neofitul din „Patria11, russo, s. 66. Neofit în jurnalismul românesc, rom. lit. 1751/39. A-l prenumăra între miniştri mai noi, între neofiţi, maiorescu, d. ii, 230. Astăzi pentru prima oară pui piciorul în altarul muzelor, şi noi căpătăm un neofit. gane, n. iii, 101. Am onoare de a întreba pe d. secund secretar dacă neofitul este prezent, i. NEGRUZZI, S. III, 127, cf. I, 370, ALEXI, W. Graba şi focul neofitului care vrea... să se afirme, iorga, l. ii, 149. Acestea le-a dovedit el atunci, cu toată înfocarea de neofit, c. petrescu, a. 318. — Pronunţat : ne-o-. — PI. : neofiţi. — Din fr. néophyte. NEOGrĂM, -Ă adj., s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) (Persoană) care s-a căsătorit de curînd. Cf. costinescu, gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W. — Pronunţat : ne-o-, — PI. : neogami, -e. — Din fr. néogame. 3458 NEOGEN — 297 — NEOLATINISM NEOGf]N, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine celei de a doua perioade a neozoicului (2), care se referă la această perioadă, care datează din această perioadă. Zona neogenâ a Cariaţilor Orientali a fost afectată de cutări pînă în faza cea mai nouă. oncescu, g. 105. Rezultat al cutărilor neogene, subcarpaţii însoţesc arcul carpatin pe latura externă, mg. i, 100. 2. Subst. A doua perioadă a neozoicului (2), de la sfîrşitul paleogenului pînă la începutul cuaternarului. Cf. dm. Începutul neogenului e marcat printr-o transgresiune marină, ltr2, cf. DER. 3. Subst. Serie de straturi geologice din neogen (2). dicţ. — Pronunţat: ne-o-. — Pl.: neogeni, -e. — Din fr. neogene. NE O GRĂI’, -Ă adj., s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) (Persoană) care introduce şi foloseşte un nou sistem ortografic. Cf. negulici, PROT. - POP., N. D., COSTINESCU. — Pronunţat: ne-o-. — Pl.: neografi, -e. — Din fr. n6ographe. NEOGRAFlST, -Ă s. m. şi f. (învechit) Neograf. Cf. negulici, costinescu. — Pronunţat: ne-o-. — Pl.: neografişti, -ste. — Neograf + suf. -ist. NEOGRAMATIC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (în sintagma) Şcoală neogramatică sau curent neogramatic — curent lingvistic apărut la Leipzig în a doua jumătate a sec. al XlX-lea, a cărui concepţie se sprijină pe principiul regularităţii schimbărilor fonetice şi pe importanţa acordată analogiei în crearea formelor noi. Însăşi ierarhizarea ce se făcea între „legea fonetică“, cu un rol lingvistic precumpănitor,... şi între „excepţia1care nu merita dedt o atenţie secundară, era caracteristică pentru şcoala neogramatică. puş-cariu, l. r. i, 3, cf. 4. Cercetările de amănunt asupra limbii au fost continuate către sfîrşitul secolului al XlX-lea de lingviştii aparţinînd curentului neogramatic. scl 1954, 387, cf. der. 2. S. m. şi f. Adept al curentului neogramatic (D- Nici neogramaticii nu au înţeles caracterul complex al limbii ca fenomen social. scl 1954, 388, cf. ib. 1958, 457. Neogramaticii au adunat pentru aproape toate limbile din lume o mare bogăţie de material care serveşte şi astăzi cercetătorilor, l. rom. 1957, nr. 1, 9. Neogramaticii au stabilit existenţa unor procese regulate în limbă şi le-au concretizat în formule pe care le-au numit legi. graur, i. l. 174, cf. 20. — Pronunţat: ne-o-. — Pl.: neogramatici, -ce. — Neo- + gramatic (după germ. Junggram-matiker, îr. nAo-gramairien, it. neogrammatici). NEOGREC, -EĂCĂ adj. Care se referă la Grecia modernă sau la poporul grec modern, care aparţine Greciei moderne; neogrecesc. Cf. barcianu, alexi, w. + (Substantivat, f.) Limba greacă din perioada modernă (începînd din sec. al XVI-lea încoace). Din secolul al XVI-lea începe perioada modernă a limbii greceşti sau neogreaca. graur, i. l. 205, cf. der. — Pronunţat : ne-o-, — Pl. : neogreci, -ce. — Din fr. néo-grec. NEOGRECÉSC, -EĂSCĂ adj. Neogrec. Influenţele neogrecească, maghiară şi turcească au lăsat relativ puţine urme durabile în fizionomia lexicală a limbii române, scl 1954, 15, cf. l. rom. 1965, 373. — Pronunţat : ne-o-. — Pl. : neogreceşti. — Neo + grecesc. NEOKANTLĂN, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine neokantianismului, privitor la neokantianism, care aderă la neokantianism. Cf. vianu, m. 92. 2. S. m. şi f. Adept al neokantianismului. Din toţi aceştia numai Cassirer are valoare. E neokantian, beniuc, m. c. i, 308. — Pronunţat : ne-o-kan-ti-an. — Pl. : neo-kantieni, -e. — Din fr. néo-kantien. NEOKANTIANISM s. n. Curent fUozofic idealist-subiectiv, răspîndit in Germania la sfîrşitul sec. al XlX-lea şi în prima jumătate a sec. al XX-lea, care preia elementele cele mai idealiste din filozofia lui Kant. Cf. der. — Pronunţat: ne-o-kan-ti-a-, — După rus. HeoKaHTHaHCTBO. NEOLATIN, -Ă adj. (Despre popoare, limbi) Romanic. Intrarea naţiunei noastre cu limba sa în concertul popoarelor neolatine, bariţiu, p. a. iii, 33. Gramaticile şi lexicoanele a feliuritelor limbi neolatine de astăzi, russo, s. 37. Înălţarea limbii româneşti la rangul celorlalte limbi neolatine din Europa, f (1867), 422, cf. ddrf. Românii sînt un popor de viţă romanică, un popor neolatin. XENOPOLj I. R. I, 180, cf. BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu, d. u. Rezultă dar ... că şi în privinţa tezaurului lexical, limba română nu e mai romanică nici mai puţin romanică decît limba italiană, franceză sau oricare alta din limbile neolatine. puşcariu, l. r. i, 194. O situaţie asemănătoare găsim, de pildă, şi în engleză, care nu-i o limbă neolatină, ca a noastră, iordan, stil. 151. — Pronunţat : ne-o-. — Pl. : neolatini, -e. — Din fr. néo-latin. NEOLATINISM s. n. Mişcare culturală şi politică din ţara noastră, din prima jumătate a sec. al XlX-lea, caracterizată prin tendinţa de a dovedi, mai ales pe plan lingvistic, originea latină a poporului român. Uităm că latinismul şi neolatinismul au fost un steag politie ce nu mai 3468 NEOLITIC — 298 — NEOLOGIST prinde loc acum,, russo, s. 78. Cauza care a dus pe Heliade către neolatinism. macedonski, o. iv, 121. — Pronunţat: ne-o-. — Neo + latinism. NEOLITIC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care aparţine celei mai recente perioade a epocii de piatră, care se referă la această perioadă, care datează din sau este caracteristic pentru această perioadă. Poporaţia care a locuit în epoca neolitică regiunea carpato-balcanică era de rasa aceea pe care o găsim In peninsula Balcanului. xenopol, i. R. i, 40. Ţărănimea getică păstrează în straiele cele mai de jos, în sărăcime, primitivitatea neolitică. PÀRVAN, g. 562. Sat din epoca neolitică. bogza, c. o. 201. 2. Subst. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic şi a precedat virsta bronzului ; epoca pietrei lustruite. In aceste primitive opaiţe au ars desigur luminile cu care oamenii neoliticului au fost în măsură să răspundă ... stelelor care veacuri de-a rîndul se aprinseseră pe cer. bogza, c. o. 202, cf. dm, der. 3. Subst. Serie de straturi geologice din neolitic (2). dicţ. — Pronunţat : ne-o-. — PI. : neolitici, -ce. — Din fr. néolithique. NEOLÔÜ s. m. (învechit) Adept al introducerii şi al folosirii neologismelor (2); (Învechit) neologist. Cf. negulici, stamati, d. Pentru înţălegirea versificatorilor, gramaticilor i neo-logilor. russo, s. 15, cf. pontbriant, d., prot.-pop., N. D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. <£• (Adjectival) Nici un purist neolog nu poate întuneca adevărul istoric, russo, s. 89. — Pronunţat : ne-o-. — PI. : neologi. — Din fr. néologue. NEOLOGHÎSM s. m. v. neologism. NEOLOGIC, -Ă adj. Care reprezintă un neologism (2), care se referă la neologism, de origine recentă; (rar) neologistic. Cf. valian, v., NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, alexi, w. Unele din aceste prefixe neologice se leagă de verbe vechi, puşcariu, l. r. i, 403. Ca sens sînt imitaţii neologice, contribuţii, i, 20, cf. ii, 5. Verbe neologice sînt extrem de puţine. varlaam-sadoveanu, 298, cf. 445. Terminologia aceasta are un caracter pronunţat neologic, savant. l. rom. 1959, nr. 1, 67, cf. nr. 2, 38. Procesul adaptării verbelor neologice, ib. 1965, 379. — Pronunţat : ne-o-, — PI. : neologici, -ce. — Din fr. néologique. NEOLOGÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Introducere, folosire a neologismelor (2); (învechit) neologism (1). Cf. valian, v., negulici, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. — Pronunţat: ne-o-. — Din fr. néologie. NEOLOGISM s. n. 1. (învechit) Neologie. Cf. negulici, stamati, d. Neologhismul nesocotit aşa ne-au învălătucit, încît nu mai putem zice cele mai simple lucruri... fără amestecare de vorbe străine, russo, s. 93, cf. prot.-pop., n. d., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Cuvînt nou împrumutat sau format de curînd într-o limbă cu mijloace proprii; (neobişnuit) novicism. Logofătul Conachi are neologisme, dar hultuite pe tulpină românească. russo, s. 52, cf. pontbriant, d. Cel din urmă semn caracteristic în stilul direcţiei nouă... este depărtarea neologismelor celor de prisos, maiorescu, cr. i, 384, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Traduse... o istorie universală, sau, cum îi zice el, care nu prea întrebuinţează neologisme : „Istorie de toată lumealt. iorga, l. i, 509. Eram prigonitor pînă la exces al neologismelor şi găseam în literatura populară şi în popor o perspectivă de noutate, sadoveanu, o. xvi, 439, cf. id. e. 34. Neologismele oferă cazuri mai numeroase de şovăire a accentuării, iordan, l. r. 152, cf. 82. Numele autorului glumeţ al atîtor cuvinte stîlcite şi fraze pompoase... suferea soarta neologismelor rostite de cetăţenii din Obor. arghezi, t. c. 21. A putut exista la un moment dat impresia că neologismele exprimă mai bine, în orice împrejurare, nuanţa gîndirii. vianu, s. 189, cf. id. m. 181. Nu totdeauna neologismele zdruncină situaţia cuvintelor vechi, ci sînt cazuri cînd, dimpotrivă, o consolidează. graur, f. l. 196, cf. 109. Studiul conţine o transcriere a neologismelor recoltate din majoritatea operelor lui A. Pann. scl 1957, 210. Pentru operaţia alegerii buştenilor din care se construieşte o plută ... se foloseşte neologismul „a asorta“. arvinte, term. 63. <> (La sg. cu valoare de pl.) Dar dacă stilul scriitoarei e numai inegal, limba e uneori supărătoare prin goana frenetică după neologismul nearmonic şi inutil, lovinescu, c. vii, 83. în limba literară, neologismul intră firesc, acolo unde e nevoie de el, pentru conciziune şi precizie, sadoveanu, e. 34. După 1835..., neologismul îmbracă o formă adecvată, integrîn-du-se în fonetica specifică a limbii noastre. contribuţii, II, 96. <> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Verbele neologisme de conjugarea I. iordan, g. 13, cf. 70. — Pronunţat : ne-o-. — Pl. : neologisme. — Şi : (învechit) neologhism s. m. — Din fr. néologisme. NEOLOGIST s. m. (învechit) Neolog. Cf. valian, v. Exagerarea neologiştilor. maiorescu, cr. ii, 251. 3476 NEOLOGISTIC — 299 — NEOMENIT — Pronunţat: ne-o-. — PI.: neologişti. — Din fr. neologist. NEOLOGISTIC, -Ă adj. (Rar) Neologic. Cf. DN. — Pronunţat: ne-o-. — PI.: neologistici, -ce. — De la neologism. NEdM s. m. Negativ al lui om. 1. (învechit) Păgîn. Ceia ce de altă oară neoamenri, e iacmu oamerii lu Z)[um]ra[e]-dz[e]ii. cod. vor. 148/2. 2. Persoană lipsită de Însuşirile fizice sau intelectuale ale unui om normal. Toată nenorocirea căzu asupra maică-sa, ea-l dăduse lumei om şi-l lua să-l ţie neom. contemporanul, vi2, 217. Bunica vedea în el un fel de neom, un băieţandru cu mintea slabă, stancu, d. 6. Se pomenea cu ştepii că-l înţepau, să-l lase neom. rădulescu-codin, î. 8. •$> L o c. adj. şi adv. Ca neoamenii = altfel de cum este normal, obişnuit, de cum trebuie, de cum se cuvine între oameni; (popular) pidosnic. Un om mare trebuie în toate să fie ca neoamenii, caragiale, n. s. 9. Se ţinea lumea după dînsul ca după urs. Pasă-mi-te unde era îmbrăcat ca neoamenii, ispirescu, l. 136. M-am îmbrăcat ca neoamenii, sadoveanu, 0. ix, 46. Vorbise ca neoamenii Cărăşel, fără cap şi fără coadă, dar avea poate dreptate, galan, b. ii, 8. <0> E x p r. A (se) face (sau a ajunge) (din om) neom = a face ca cineva să-şi piardă sau a-şi pierde însuşirile de om normal, a face pe cineva să nu mai fie sau a nu mai fi el însuşi; p. e x t. a (se) nenoroci; a (se) distruge. S-au pierdut, s-au stins în tine acel farmec îndrăcit, Ce din om neom îl face pe bărbatul ce-au lovit. pr. dram. 360. Să se facă de poveste-n ţară şi din om neom. pann, p. v. ii, 144/18. [Băutura] strică şi minte, şi sănătate, şi viaţă, şi tot, de-ajungi din om neom. vlahuţĂ, r. p. 68. De ce mi-ai răpit femeia şi copilul, de ce m-ai făcut neom? 1. negruzzi, s. iii, 20. Mă-ta te-a făcut om ca pe toţioameniişitu te-ai făcut neom. delavrancea, o. ii, 188. Ploaia asta te face neom ! sadoveanu, o. vi, 561. Dragostea de la tine M-a prăpădit, vai de mine, M-a făcut din om neom Şi m-a uscat ca p-un pom. teodorescu, p. p. 324. Negru-i, Doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu, Din om te face neom, C-ai dormi şi nu ţi-i somn. jarnIk-bîrseanu, d. 212. M-a făcut din om neom, Nici noaptea nu pot să dorm. şez. ii, 222. Cînd îi era lumea mai dragă l-a făcut din om neom. Com. din vicovu de sus-rădăuţi. Tu mă faci om, eu te fac neom (Rachiul), pamfile, c. 31, cf. zanne, p. ii, 381. + (în basme) Monstru (D- Sluţenia de neom se topea de dragostea fetei. ispirescu, l. 47. Bună ziua, voinice! — Să trăieşti, neomule. reteganul, p. p. 64. 3. Persoană lipsită de calităţile morale pe care trebuie să le aibă un om, persoană lipsită de omenie. Nu-s eu fugarul, rătăcitul, Nu-s un neom fără de scop şi stare? gorun, f. 152. Oameni buni, judecaţi-l..., spuneţi-i hapsînului şi neomului să-mi dea tainul, camilar, c. p. 113, cf. id. n. i, 307. O (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un neom de tată... pe o fiică ce avea o au încuiat într-o cămară strimtă, întunecoasă. gt (1839), 33x/37. — PI.: neoameni. — Pref. ne- + om. NEOMENIE s. f. 1. Negativ al lui o m e n i e; lipsă de omenie; răutate, cruzime, (învechit) neomenire (1). Cf. ST. LEX. 150x/2, mineiul (1776), 45vl/4, şincai, hr. i, 221/7, lb, valian, v., CARAGIALE, O. III, 61, IORGA, I. L. I, 486, REBREANU, R. I, 168. 2. Faptă de om rău, crud, nedrept; (învechit) neomenime, neomenire (2). Ce au de comun acele neomenii cu binele societăţii, cu ştiinţa politicii? heliade, o. ii, 54. Să apere aceste ţări de neomeniile turcilor, ispirescu, m. v. 35. Neomeniile pe care trebuie să le comită sau să le îngăduie în exerciţiul funcţiei, oţetea, t. v. 60. — PI.: (2) neomenii. — Pref. ne- + omenie. NEOMENlME s. f. (învechit) Negativ al lui o m e n i m e; neomenie (2). De voi săgeţile fiind, iar în voi cu iuţime, Pornite ca de la vrăşmaşi (O, ce neomenime). zilot, cron. 342. — Pref. ne- omenime. NEOMENIRE s. f. (învechit) Negativ al lui omenire. 1. Neomenie (l).'£t ce lege aveţi voi, Dacă cu neomenire vă arătaţi cătră noi? beldiman, t. 25/16. [Pravile] împotriva răutăţii şi neomenirii. pravila (1814), xv. Povăţuieşte pre părinţi ca să nu se arate cu atîtă neomenire şi asprime către fiii lor. pann, e. i, vi/14, cf. valian, v. 2. Neomenie (2). Păr de lege-i dă porniri A lucra neomeniri. i. văcărescul, p. 363/10, cf. 104/24. Spre răsplătire de la a lui neomenire. Au sosit luxul, nebunul, conachi, p. 297, cf. POLIZU. — Pref. ne- -f omenire. NEOMENÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui omenit; lipsit de omenie; neomenos (1), inuman. îl băgară la greale şi cumplite cazne neomenite, dosoftei, v. s. noiembrie 135r/ll. Soldaţi neomeniţi încunjurară şi prinseră pe cel nevinovat, marcovici, d. 286/1. Neomenit şi sălbatic obicei, drăghici, r. 194/1. Neomenit zmeu, carele mă ţine cu ctiîta pază grozavă în ladă. gorjan, h. i, 11/2. Ar alina ursitelor neomenita lege. asachi, s. l. i, 83. Un părinte neomenit ţănea de 16 ani închis chiar pe copilul său. ar (1839), 62x/22, cf. valian, v., polizu. Departe... De oameni neomeniţi... La cîmp, 3481 NEOMENOS — 300 — NEOPRIT locaş de plăcere, Eu mulţumit aş trăi. alexan-DRESCU, O. I, 136, cf. COSTINESCU, LM, DDRF. <£• Fig. Ca să afle vreun chip spre a stărpi pre această neomenită ciumă (a. 1819). urica-riul, vii, 77. <£> (Substantivat) Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrîneţelor mele? ispirescu, l. 121. + (Substantivat) Sălbatic. Celălant rob ce sta deoparte şi prăvea toate lucrurile neomeniţilor acelora, drăghici, r. 166/24. — Pl. : neomeniţi, -te. — Pref. ne- + omenit. NEOMENtfS, -OĂSA adj. 1. Negativ al lui omenos; lipsit de omenie ; inuman, crud, pă-gîn (5), (învechit) neomenit. Cf. ghica, a. 273, po-lizu, alexandrescu, o. i,288, filimon, o. i, 113, 274, pontbriant, d., costinescu, lm, ispirescu, l. 378, c. petrescu, î. ii, 144, i. botez, b. i, 10. 2. (învechit) Lipsit de politeţe, de curtenie. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. + (învechit şi regional) Necinstit (2). Cf. ddrf, com. marian. — Pl. : neomenoşi, -oase. — Pref. ne- + omenos. NE (ÎN subst. Gaz nobil neinflamabil, fără miros şi fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi cu descărcări în gaze în special pentru reclamele luminoase. Firmele colorate de neon . .. fuseseră introduse pe scară mare In oraş. stancu, r. a. iv, 425. Lustre de neon. v. rom. septembrie 1954, 56. Al doilea strat, notat cu L, se saturează cu 8 electroni, ca în cazul neonului, chim. an. caut. 13. Lumina de zi pe care o dau şirurile de lămpi de neon îţi creează impresia că te afli nu într-o fabrică, ci într-un laborator, scînteia, 1960, nr. 4 856. La trecerea curentului electric printr-un tub umplut cu neon la presiune joasă, se produce o lumină roşie caracteristică, dek. — Pronunţat : ne-on. — Din fr. néon. NEOPLĂSM s. n. (Med.) Ţesut morbid; s p e c. cancer. Cf. enc. rom. Acest muşchi... nu a putut fi invadat de neoplasm decît foarte recent, parhon, o. a. i, 180, cf. der. — Pronunţat: ne-o-. — Şi: (învechit) neo-plâsmă s. f. cade. — Din fr. néoplasme. NEOPLÂSMĂ s. f. v. neoplasm. NEOPLATONIC, -i adj., s. m. şi f. 1. Adj. Privitor la neoplatonism, care ţine de neoplatonism. Cf. ŞĂINEANU, D. U. 2. S. m. şi f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician. Plotin, principalul neoplatonic. DER iii, 495. — Pronunţat : ne-o-, — Pl. : neoplatonici, -ce. — Din fr. néoplatonique. NEOPLATONICIAN, -i adj., s. m. şi f. (Persoană) care aderă la concepţiile neoplatonismului. Cf. CADE, DN. — Pronunţat: ne-o-pla-to-ni-ci-an. — Pl.: neoplatonicieni, -e. • — Din fr. néo-platonicien. NEOPLATONISM s. n. Doctrină filozofică antică, care reunea în mod eclectic idealismul platonic cu idei pitagoreice, stoice, sceptice şi cu misticismul oriental. Cf. şăineanu, d. u., CADE, DN, DER. — Pronunţat : ne-o-. — Din fr. néoplatonisme. NEOPLAZlE s.'f. Proces patologic de formare a unui ţesut nou, tumoral, prin înmulţirea exagerată a celulelor şi uneori prin modificarea structurii caracteristice a ţesutului iniţial. Cf. DER. — Pronunţat : ne-o-. — Din fr. néoplasie. NEOPOZITIYÎSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii, interpretîndu-le însă de obicei în spirit convenţionalist, subiectivist. Cf. der. — Pronunţat: ne-o-. — Din fr. néo-positivisme. NEOPOZITIVlST, -1 adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care se referă la neopozitivism, care aparţine neopozitivismului. Este ceva nou în aparatul aşa-zisei şcoale neopozitiviste? contemp. 1949, nr. 120, 7/6. 2. S. m. şi f. Adept al neopozitivismului. — Pronunţat : ne-o-. — Pl. : neopozitivişti, -ste. — Din fr. néo-positiviste. NEOPRÉN s. n. Varietate de cauciuc sintetic obţinut prin polimerizare şi caracterizat printr-o mare rezistenţă la căldură, la ozon, la uleiuri şi la diverse substanţe chimice. Cf. dm, ltr8, der. — Pronunţat : ne-o-, — Din fr. néoprène. NE OPRÎRE s. f. Negativ al lui oprire; (învechit, rar) lipsă de stăpînire, de cumpătare. Dar să nu vă ispitească satana pentru neoprirea voastră, ci fiecare să se păzească pre sine în curăţie şi frica lui Dumnezeu, neagoe înv. 18/29. — Pref. ne- -f- oprire. NEOPRlT, -Ă adj. Negativ al lui oprit; care nu se opreşte sau care nu poate fi oprit; nestăvilit. Nu putea cunoaşte că leşii venise cu tărie, puterea turcului mare, mulţimea şi 3494 NEORDINE — 301 — NEORÎNDUIALĂ iuţimea tătarălor neoprită, ce şi dinlăuntru slabi şi plin cu vicleşug, ureche, l. 143, cf. lb, valian, v. Fireasca ta bunătate Ca izvoarele ce cură cu neoprită pornire, conachi, p. 42, cf. polizu, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDBF, BARCIANU, alexi, w. Femeia sughiţa şi pllngea într-una ... şi vorbea mereu, neoprită, preda, î. 183. A putin-cioşilor mină lungă şi ochiul neoprit este, se spune despre cei care abuzează de puterea lor. Cf. zanne, p. iv, 560. <$> (Adverbial) E un moment de pace în care, neoprit, Se pierde doru-n umbra amurgului mîhnit. alecsandri, poezii, 283. + (Adverbial; învechit) Fără greutate, fără piedică, imediat, spontan. Şi şchiopii repede începură a îmbla şi surzii neoprit a auzi (a. 1642). ccr 153/29. Ceea ce-nţelegem bine se arată lămurit, Vorbele cu care-o zicem vin îndată, neoprit, heliade, o. i, 121, cf. ii, 351. — PI. : neopriţi, -te. — Pref. ne- + oprit. NE ORDINE s. f. (Rar) Negativ al lui o r d i -n e; neorînduială (2). Ar fi un fel de sentiment de neordine, ca să nu zic dezordine, ce aţi produce în armată, maiorescu d. i, 556. Înaintea patului o masă murdară... pe ea hîrtii, versuri, ziare rupte... în fine o neordine într-adevăr păgî-nească. eminescu, n. 38. — Pref. ne- + ordine. NEOREALISM s. n. 1. Curent filozofic contemporan care identifică conştiinţa cu existenţa, redusă la un complex de senzaţii independente, considerate unica realitate. Cf. dn. Monismul epistemologic al neorealismului, der. 2. Curent în literatură, artele plastice şi cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendinţă de apropiere de faptul real, de viaţa cotidiană a oamenilor. Şcoala neorealismului italian a devenit şcoala cea mai importantă în domeniul cinematografiei. scînteia, 1954, nr. 2 898. Neorealismul s-a cristalizat în lupta împotriva artei conformiste..., inspirîndu-se din viaţa de muncă şi luptă a poporului italian, der, cf. dn2. — Pronunţat: ne-o-re-a-, — Din fr. néo-réalisme. NEOREALIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine neorealismului, privitor la neorealism. Cineaştii neorealişti au folosit pe scară largă filmările în decorurile naturale, der iii, 496. 2. S. m. şi f. Adept al neorealismului. Cf. dn. — Pronunţat : ne-o-re-a-. — PI. : neorealişti, -ste. — Din fr. néo-réaliste. NE ORGANIC, -Ă adj. Negativ al lui organic; (Biol.) anorganic. Coprinde ... unele neorganice trupuri, episcupescu, a. 27/6. Ţărna ce acopere toată faţa pămîntului este o legătură mijlocitoare între viaţa organică şi neorganică. ar (1830), 32/16. Au fost cunoscută deschilinirea între trupurile vii sau organice şi între cele moarte sau neorganice. antrop. 277/4, cf. J. cihac, i. n. 3/19, caiet, 65r/6, negulici. Toate obiectele naturale se împart în organice şi neorganice. stamati, m. 2/2, cf. 21/20. Plantele ocupă în natură o poziţiune tranzitivă ... între domeniul animalelor şi domeniul neorganic (mineralelor). barasch, m. ii, 224/5. Istoria naturală... îşi întinde domeniul ei deopotrivă şi în lumea neorganică şi în cea organică, rom. lit. 332a/21, cf. MARIN, F. 2/7, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., LTR2. — PI.: neorganici, -ce. — Pref. ne- + organic (după fr. anorganique, inorganique, germ. anorganisch). NEORÎNDUIÂLĂ s. f. Negativ al lui o r î n -d u i a 1 ă. 1. Lipsă de organizare, de disciplină, dezordine, debandadă; p. ext. agitaţie, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. Din neorînduială, den nedreptate şi din răotate să strică şi să mută împărăţiile, c. cantacuzino, cm i, 51. în vremile nestăpînirii... însăşi neorînduialele sînt în loc de pravile (a. 1773). gcr ii, 87/29. Mulţi, împrumutîndu-se sau în vorbă sau în scris de multe ziceri din vreo limbă care cunoaşte, le pun întregi după forma şi însuşirea acelii limbii, lucru care pricinuieşte o mare neorînduială în limbă, heliade, o. ii, 209. Jandarmii carii în pripă se adunase nu au fost în stare a pute înfrîna acele neorînduiele. ar (1832), II1/?. La Barţelona. au urmat neorînduială şi numai prin un atac de cavalerie s-au putut împrăştie revoltanţii. ib. (1837), 30x/25. Din robie se naşte libertatea, din neorînduială iese rînduiala. bălcescu, m. v. 560. Cu-a lor groaznică năvală, cai, călăreţi oborînd, Aduc neorîn-duială într-a duşmanilor rînd. negruzzi, s. i, 122. Aceste cereri de plată sînt cauza nemulţâ-mirilor şi a neorînduielilor generale, i. ionescu, m. 147. Năvălind peste oastea lui Petru Vodă, 0 puse în neorînduială. hasdeu, i. v. 189. S-au întîmplat multe neorînduieli în oraş. alecsandri, t. 1 430. O mulţime de ţărani înarmaţi cu ciomege şi topoare se aşezau de pază la poartă şi în jurul casei; era o neorînduială cum nu fusese niciodată. gane, n. i, 157. Erau ei derbedei... De prădat, ori de făcut neorînduieli, doamne păzeşte 1 petică, o. 229. Răspundea de orice neorînduială, nesupunere sau pagubă ce ar fi pricinuit... autorităţilor sau celorlalţi locuitori, n. a. bogdan, c. m. 180, cf. 54. Se temea să nu fie vorba despre vreo neorînduială în buna gospodărie a domeniului său. c. petrescu, a. 305, cf. pas, l. i, 253. <0> L o c. a d v. (învechit) Cu neorinduială — în dezordine, in debandadă. încercarea lor nu 3499 NBORÎNDUIT — 302 — NEOTERISMOS izbuti; ei se turburară şi fugiră cu neorînduială. odobescu, s. i, 13. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, (rar) neordine. Frumos lucru iaste orlnduiala şi buna aşezare a lucrurilor, după cum neorlnduiala şi amestecarea iăste lucru prea urit. molnar, ret. 108/16, cf. lb. Nu poţi să-ţi inchipuieşti plăcuta neorînduială a lucrurilor şi a straielor, kogăl-NICEANU, în PR. DRAM. 426, cf. VALIAN, V., POLIZU, pontbriant, d. Un amestec capricios de mobile scumpe, dispuse într-o neorînduială intenţionată. VLAHUŢĂ, O. A. 245, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Loc. adj. şi a d v. în neorînduială = dezordonat. Văzu... o femeie jună... cu părul ei cel negru undulînd în neorînduială. filimon, o. i, 115. Ce să văd 1... o femeie ... cu capul gol şi cu pletele zburlite în neorînduială pe umeri, bolintineanu, o. 350. Părul cărunt îi cădea în neorînduială pe frunte, sadoveanu, o. i, 148. De aceea îi erau caii lui cei mai urîţi şi grajdiul lui cel mai în neorînduială. cătană, p. b. iii, 28. -PI.: (1) neorînduieli şi (învechit) neorîn-duiale, neorînduiele. — Pref. ne- + orînduială. NE ORÎNDUIT, -Ă adj. (Astăzi rar) Negativ al Iui o r î n d u i t; care nu este orînduit, organizat sau ordonat; dezordonat. Cf. lb, VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D. în loc de astfel de jocuri neorînduite... se ivi un soi de mică comedie, odobescu, s. i, 41, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Partea neorînduită, nestilizată şi rămasă „ineditâu, a letopiseţului... e de o mare precizie cronologică, iorga, l. i, 101. Bucureştii era o imensă mahala neorînduită. sadoveanu, o. vi, 249. — PI.: neorînduiţi, -te. — Pref. ne- -f- orînduit. NEOSALVARSĂN subst. Substanţă chimică sub formă de pulbere galbenă-deschis, cu acţiune curativă în tratamentul unor boli, mai ales al sifilisului. Cf. der. — Pronunţat: ne-o-. — Din germ. Neosalvarsan. NE OSPĂŢ 6 S, -OĂSĂ adj. (Neobişnuit) Inospitalier. Latele pustii ale Sciţiei. .. cu goliciunea lor neospătoasă. odobescu, s. ii, 258. — PI.: neospătoşi, -oase. . — De la oaspete. NEOSTENIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui ostenit. Cf. lb, heliade, o. ii, 351, valian, V., POLIZU, COSTINESCU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. 2. Neobosit (2). Neostenitul Enacke Iloveanul căzu la pat. c. petrescu, r. dr. 96. S-a format... tipul unui savant harnic şi exact, minuţios în observaţiile sale, neostenit în stringerea şi clasi- ficarea faptelor, vianu, m. 126. <0* F i g. Regret piscurile tale coperite de păduri, Dulcele murmur din moara ce umbla neostenită, macedonski, o. i, 9. + Care nu se întrerupe, nu slăbeşte nici o clipă; susţinut, perseverent. Şi cu neostenite a Dumnedzăirii tocmeale a nevindecate patime va dezlega stricare, dosoftei, v. s. noiembrie 165v/18. Eu însă urmam a intra în tainele cunoaşterilor vechi... printr-o curiozitate neostenită. sadoveanu, o. xvi, 483. Miile de hîrţoage vîndute prin neostenita lor sîrguinţă. arghezi, b. 47. Deşi umbla cu nasul în pămînt, plutonierul îl simţi şi-l întîmpină cu mînie neostenită, galan, z. r. 386. + (Adverbial) Necontenit (2), neîncetat. în două locuri am observat ţapi alergînd neostenit după păreche. sadoveanu, o. xiv, 526. — PI. : neosteniţi, -te. — Pref. ne- -f ostenit. NEOSTOIT, -Ă adj, (învechit şi popular) Negativ al lui ostoit; neastîmpărat (1), nedomolit; continuu; p. ext. (învechit) veşnic. Obori-vei în chin neustoit. psalt. hur. 119r/5. Şi au venit din locuri depărtate Puhoi de seminţii Şi au umplut pămîntul Cu zgomotul neostoitei lupte, iosif, v. 102. Prin galeriile din subsolul gării e o mişcare neostoită, sadoveanu, o. ix, 246, cf. x, 400. Se apucă, încins de o poftă neostoită de avere, să facă tot soiul de afaceri. v. rom. iulie 1954, 24. Viaţa se scurgea mai domol, anii erau mai lungi, nevoiaşilor, în truda lor neostoită, li se păreau nesfîrşiţi. tudoran, p. 46. Urmăresc munca neostoită de pe arie. con-temp. 1959, nr. 410, 2/2, cf. il iunie 1960, 10. <0> (Adverbial) Pe şesul larg... înfloreau fîna-ţurile şi sfîrîiau cosaşii neostoit, sub vibrarea luminii fierbinţi, sadoveanu, o. ix, 369. + (Rar; despre copii) Neastîmpărat (2). Se arată voios ca un copil neostoit, rebreanu, nuv. 42. — PI. : neostoiţi, -te. — Şi : (învechit) neustoit, -ă adj. — Pref. ne- + ostoit. NEOŞĂ vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se Înzăpezi. Cînd împarte de ceriu împăraţii spr-insu, înneao-se (neaoşa-se-vor h) în Selmon. psalt. 127. — Prez. ind. : ? — De la nea2. NEOTENlE s. f. Capacitate a unor organisme de a atinge maturitatea sexuală şi de a se reproduce încă în stadiul larvar. Cf. der. — Pronunţat : ne-o-. — Din fr. néoténie, germ. Neotenie. NEOTERISM(ÎS s. m. (Grecism învechit) înnoire, schimbare, prefacere, inovaţie. Dupe cum s-au urmat pînă la sfîrşitu vieţii răposatului întru fericire domn... făr’de vreun neoterismos (a. 1827). doc. ec. 390. S-au întîmplat a intra 3507 NEOTOMISM — 303 — NEPĂGĂTUIT cîte puţin, puţin feluri de feluri neoterizmi. ap. gAldi, m. phan. 213. Nu se cade să facem astfel de neote(ri)smosuri obşteşti, ap. id. ib. — Pronunţat : ne-o-. — PI. : neoterismi şi (n.) neoterismosuri. — Din ngr. vewTepiafJuSç. NEOTOMISM s. n. Curent idealist-obiectiv care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d’Aquino. Cf. cf 1960, 222, dn. Neotomismul exercită o puternică Inriurire asupra existenţialismului catolic. DER. — Pronunţat: ne-o-, — Din fr. néo-thomisme. NEOTOMÎST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care se referă la neotomism, care aparţine neotomismului. Cf. cf 1960, 226. 2. S. m. şi f. Adept al neotomismului. — Pronunţat: ne-o-. — PI. : neotomişti, -sie. — Din fr. néo-thomiste. NEOZÔIC, -Ă adj., subst. 1. Adj. Care se referă la ultima eră geologică, care aparţine acestei ere, care datează din sau este caracteristic pentru această eră. în fazele neozoice s-au produs cutări In unele bazine, oncescu, g. 284. Pe teritoriul ţării noastre, in Carpaţi, in bazinele interne ale Carpaţilor şi pe marginea platformelor precarpatice, depozitele neozoice au o largă răspindire. ltr2. 2. Subst. Ultima eră geologică, care cuprinde timpul scurs de la sfîrşitul mezozoicului şi pînă in zilele noastre ; cainozoic, era terţiară. în neozoic, Carpaţii Meridionali se comportă ca un bloc rigid basculant, oncescu, g. 254. Spre sfîrşitul neozoicului..., în urma răcirii accentuate a climei, s-a produs mare glaciaţie, care a acoperit cea mai mare parte a Europei, ltr2. xi, 423. 3. Subst. Serie de straturi geologice din neozoic (2). — Pronunţat : ne-o-. — PI. : neozoici, -ce. — Din fr. néozoïque. NEP subst. v. nip. NEPACE s. f. (învechit) Negativ al lui pace; conflict (armat), război. Nu vreo rădăcină veninată să crească şi nepace să facă. coresi, l. 571/20. Vei face sfîrşit de la o vreme acestor nepăci şi vărsări de sînge. m. costin, o. 299. în zilele nepăcii... 1 asupra pravoslaviei vitejeaşte s-au nevoit, dosoftei, v. s. septembrie 33v/ll. Simţindu de nepace, nu da un ban cu datorie nimărui. neculce, l. 337. S-au lungit multă vreme nepace între nemţi, Ieşi şi turci. amiras, let. iii, 98/4. Prăpădindu-să hrisoavele la vremea nepăcii (a. 1754). uricariul, ii, 242/33. + Nelinişte (1), tulburare. Cf. heliade, o. ii, 351. Fug de zgomot, de nepace, Singurătatea iubesc, pann, p. v. ii, 7/11, cf. baronzi, l. 115, DDRF. — PI.: nepăci. — Pref. ne- + pace. NEPĂCINIC, -Ă adj. v. nepaşnic. NEPARŢIAL, -Ă adj. Negativ al lui parţial; imparţial. Nu numai om de stat bine informat, ci încă un istoric de tot neparţial. hasdeu, i. v. 245. Judecata lui limpede, neparţială şi iubitoare de adevăr, f (1903), 50. — Pronunţat: -ţi-al. — PI.: neparţiali, -e. — Pref. ne- + parţial (după fr. imparţial). NEPASIONĂT, -Ă adj. Negativ al lui pasionat; p. ext. (rar) care nu este copleşit de pasiune în judecăţile, aprecierile sale. V. obiectiv, imparţial. Am probat... cu o sumă de documente şi nici un om nepasionat nu are nici o trebuinţă de a mai recurge şi la fabule, bariţiu, p. a.' i, 158. Dar se vor găsi şi spirite nepasionate care să preţuiască modul nostru de a lăuda cu maturitate, macedonski, o. iv, 45. — Pronunţat: -si-o-, — PI.: nepasionaţi, -te. — Pref. ne- + pasionat. NEPĂŞNIC, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui paşnic; p. ext. agitat, neliniştit. Neascultători de părinţi, neînţelegători, nepa-cinici şi nemilostivi, neagoe, Înv. 17/17. Maica pre pruncul ei cel nepacinic şi plîngătoriu voiaşte la întunearec să-l împace, ţichindeal, f. 349/20, cf. lb, polizu. Turma flănundă, care nu găsea încă iarbă, se făcea tot mai sălbatică şi nepacinică de foame şi fuga-ncoace şi-ncolo. MARIAN, S. R. II, 121, cf. BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: nepaşnici, -ce. — Şi: nepăcinic, -ăadj. — Pref. ne- + paşnic. NEPĂZĂ s. f. Negativ al lui pază; (învechit) lipsă de grijă sau de îngrijire. Nu-i i moartea de acea rană, ce-i iaste pentru nesocotinţa şi nepaza lui. prav. 129. Şi de aicea au început a avere cîrmă Daţiia şi Ţara Ungurească, cu alte ţări cîteva supusă împărăţiei Rîmului, den nepaza împăraţilor, n. costin, l. 151. Nici să se vearsă undeva... miare, căci prin nepaza aceasta albinele se învaţă rău şi se fac jefuitoare. tomici, c. a. 78/25, cf. polizu. Cîţi din nepază şi din fapte de prisos nu vă călătoriţi fără voie p-ailaltă lume? jipescu, o. 74, cf. ddrf. — Pref. ne- -j- pază. NEPĂCĂTUÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui păcătuit; care nu a păcătuit, fără păcat; imaculat. Cf. lb, pontbriant, d. — PI.: nepăcătuiţi, -te. — Pref. ne- + păcătuit. 3618 NEPĂCIUI — 304 — NEPĂSARE NEPĂCIUI vb. IV. Tranz. (învechit) Negativ al lui p ă c i u i; a nelinişti, a tulbura. Pre cei mai învăţaţi şi mai făcători de bine decît el să nu-i nepăciuiascâ, nici să-i facă să plîngă. ţichindeal, f. 302/2. Miţă şi cîni în stupină nu trebuie suferit, nici închis, ca să nu năpăciuiască albinele, tomici, c. a. 153/15, cf. barcianu, alexi, w. Frunză verde de pelin, Inima mea cea cu chin, Cine o năpăciui N-aibă loc unde muri. epure, p. 44. Bucuria lor nu era nepăciuită de nimenea, cătană, ap. t. papa-hagi, c. l. 33. — Prez. ind.: nepăciuiesc. — Pref. ne- + păciui. NEPĂCIUIRE s. f. (învechit) Negativ al lui p ă c i u i r e; neînţelegere; dezbinare, vrajbă. Eu vă prorocesc că în casa voastră va fi un vifor foarte lung de nepăciuire. maior, d. 56. Cită nepăciuire şi vrajbă au intrat întră oameni. ţichindeal, f. 113/7, cf. 125/15. Toată Evropa au adus-o la nepăciuire şi la turburare. dionisie, C. 226, cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. — Pref. ne- + păciuire. NEPĂCIUÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui p ă c i u i t; lipsit de pace; agitat, neliniştit. Vremi nepăciuite (a. 1700). iorga, s. d. v, 97. — PI.: nepăciuiţi, -te. — Pref. ne- + păciuit. NEPĂCIUÎT OR, -OĂRE adj. (învechit, rar) Neliniştit; agresiv. De vor fi albinele nepăciui-toare, trebuie îmblînzite. tomici, c. a. 66/26. — PI.: nepăciuitori, -oare. — Nepăciui -f suf. -tor. NEPĂMÎNTEĂN, -Ă adj. Negativ al lui pămîntean; p. ext. care se consideră că vine sau pare a veni din altă lume, care pare detaşat de cele pămînteşti. V. nepămin-tesc. Ion Ozun şi-l închipuise wpămîntean şi devorat de o iremediabilă melancolie, c. petrescu, c. v. 59, cf. 384. O viaţă aş vrea, o viaţă oarecare, Atît de strîmtă-ncît să pot dormi Şi uita vocile nepămîntene. isanos, ţ. l. 16. — PI.: nepămînteni, -e. — Pref. ne- + pămîntean. NEPĂMÎNTÎSC, -EĂSCĂ adj. Negativ al lui pămîntesc; p. ext. imaterial, supranatural ; (învechit, rar) nelutatec. V. nepă-m î n t e a n. Cîntăreaţa . . . părea fiinţă fărmă-cătoare, nepămîntească. contemporanul, rv, 86. Ochii, de un albastru nepămîntesc, ... străluceau subt sprîncenele subţiri, camil petrescu, o. i, 515. Femeia parcă avea ceva nepămîntesc în ea, ceva de amazoană sau de zeiţă păgînă. beniuc, m. c. i, 188. — PI.: nepămînteşti. — Pref. ne- + pămîntesc. NEPĂRĂSlT, -Ă adj. 1. Negativ al lui p ă r ă s i t; (învechit) care nu poate fi părăsit, neglijat; obligatoriu. Cunoscutu-mi-am datorie nepărăsită să neguţitoresc duhovnicească neguţi-torie. biblia (1688), [prefaţă] 4/37. <ţ> (Adverbial) Că cu nevoie amu şi nepărăsit iaste datoriul nostru a aduce lucru Domnului de toate ... şi cu bună mulţemită să slăvim şi să mărim şi să ne închinăm voiei lui ceaia sfîntă. coresi, ev. 19. 2. (învechit) Neîncetat. Să-l măreşti [pe Dumnezeu] cu glas necurmat şi cu cîntări nepărăsite, neagoe, înv. 1/14. Vieţuia... cu rugi nepărăsite şi cu lacrămi. dosoftei, v. s. noiembrie 144r/27. Şi-ţi voi zice cîntare nepărăsită. id. ps. 230/13. Au slujit deplin înaintea lui Dumnezeu, întru ruga sa şi întru nepărăsite jirtve. n. costin, l. 57, cf. lb, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. <> (Adverbial) Nepărăsit să strigaţi ficşcare de voi. coresi, ev. 323. Imblă nepărăsit după zisa lui Dumnezeu. moxa, 346/4. Nepărăsit tănjiia cumu-şi va înfrămseţa sufletul, varlaam, c. 366. Nepărăsit izvorăşte şi setea sufletului potoleşte (a. 1643). gcr i, 107/28. Singur Ştefan Vod în frunte oştilor sale, nepărăsit îmbărbăta pre ai săi (a. 1650—1675). id. ib. 192/8. Acei iscusiţi ucenici.. . carii o proslăvea nepărăsit, dosoftei, v. s. octombrie 48v/20. Peste măsură ploaie sloboziră 40 de zile şi 40 de nopţi nepărăsit. n. costin, l. 59, cf. 585. Pentru tot folosul cel de obşte silind, zis-am şi zic şi nepărăsit voi zice. cantemir, ist. 67, cf. 110, ddrf. — PI.: nepărăsiţi, -te. — Pref. ne- + părăsit. NEPĂRTĂŞÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Care nu este părtaş la ceva, care nu se bucură de ... Ca să nu fie de tot nepărtăşită de cinstea curţii şi casa lui Iordachi vornicul, au pus paharnic mare pe fiiul său Constantin, axinte uricariul, let. ii, 191/34. — PI.: nepărtăşiţi, -te. — De la părtaş. NEPAS s. n. (Neobişnuit) Nepăsare (2). Argatul care de sine Purtase grije mai bine, Cu nepăs şi mojiceşte Acest răspuns îi trînteşte. PANN, P. V. II, 43/3. — PI.: nepăsuri. — Derivat regresă de la nepăsare. NEPĂSĂRE s. f. Negativ al lui păsare1. 1. Lipsă de griji, de frămîntări; situaţie, stare în care se află cel lipsit de griji, de frămîntări. O viaţă întreagă de om, petrecută într-un cîntec şi o nepăsare, gane, n. iii, 178. Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori şi doarme-n văi. coşbuc, b. 118. ^ Loc. a d v. (Popular) 3628 NEPĂSĂTOR — 305 — NEPĂTRUNS în nepăsare = cu inima uşoară, nepăsător, vesel. Astfel de cîntare Cînta-n nepăsare Draga copilită cu glas aurit, alecsandri, p. i, 288. Doi amar mi-l chinuiesc, Dar el cintâ-n nepăsare Parcâ-ar fi la masă mare. id. p. p. 77. 2. Lipsă de interes faţă de ceea ce se petrece în jur; indiferenţă, indolenţă, apatie, pasivitate (1); (neobişnuit) nepăs. [Plăieşii] se uitau cu nepăsare la pregătirile ce se făceau pentru moartea lor. negruzzi, s. i, 174. Liniştea aparentă a două fiare ce stau de se observă cu o prefăcută nepăsare. filimon, o. i, 132. Incuria şi nepăsarea către amintirile strămoşeşti sînt o ruşine şi o impietate. odobescu, s. i, 345, cf. ni, 32. Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane, răspunse mama cu nepăsare. creangă, a. 119. Eu care am fost neîncetat Înconjurat de nepăsare, sărac, gonit sau defăimat. macedonski, o. i, 218, cf. 48. Orice dor e scris să moară, Inima cînd ţi-o cunoaşte: Frumuseţea ta de-l naşte — Nepăsarea ta-l omoară, vlahuţă, o. a. i, 67. O nepăsare soră cu trîndăvia. f (1906), 3. Ce să-l drăcuieşti, Ioane, că nu-i de glumă ! reluă Titu intărîtat puţin de nepăsarea lui. rebreanu, i. 107. Urmă să citească, lulnd un aer din ce in ce mai pronunţat de nepăsare. bassarabescu, s. n. 146. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atit de bine — Aceeaşi nepăsare de oameni şi de tine. bacovia, o. 123. Pe sufletu-mi ce palpita odată Se prinde nepăsarea, ca o crustă. cazimir, l. u. 88, cf. 90. E un fel de nepăsare parcă, mai curtnd un soi de nesimţire, camil petrescu, u. n. 361. Moşul privea toate cu o nepăsare de gheaţă, c. petrescu, î. i, 105. Ura e preferabilă singurătăţii şi nepăsării, călinescu, s. 395. Dar lipsa patimii şi a părtinirii nu este pentru Bălcescu atitudinea nepăsării, vianu, s. 83. Nuţu se mulţumi să-şi răsfrîngă buzele a nepăsare... şi tăcu. galan, b. ii, 55. Schiţă un gest de nepăsare cu mina. vornic, p. 142. Cum să-ngăduim neghina, nepăsarea, neştiinţa, Cînd pămîntul însuşi cere mult visatele-i minuni? labiş, p. 59. — Pref. ne- + păsare1. NEPĂSĂTOR, -OARE adj. Negativ al lui păsător; care nu-şi face griji, necazuri, calm, senin; (sens curent) care nu manifestă nici un fel de interes pentru ceea ce se petrece în jur, indiferent, indolent, apatic, (regional) nebriştit. Românul cel nepăsător, românul care... se veseleşte cînd lumea se sfarmă, russo, s. 26. Găsit-ai vreodată român nepăsător, Cînd draga lui moşie îi cere ajutor? alecsandri, t. ii, 73, cf. id. p. iii, 134. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmor-mîntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsă-toare. eminescu, o. i, 134. Doctorul şcolii i s-a părut prea nepăsător, vlahuţă, o. a. i, 105. Trece nepăsător pe Ungă ea. f (1897), 66. Dacă vei vedea-o stînd Nepăsătoare, Să-i spui că m-ai lăsat rănit, coşbuc, p. i, 79. Şi-n goana cea nebună călcam nepăsători Parfumurile sfinte şi brazdele de flori, petică, o. 140. Cîntaţi, păsări ale cerului, nepăsătoare la durerile noastre. delavrancea, a. 34. In înserarea limpede şi rece, Nepăsători, soldaţii merg pe creastă, camil petrescu, v. 77. Să fii mai mîndră, să te-arăţi nepăsătoare. eftimiu, î. 109. Mai bine singuratec şi uitat, Pierdut să te retragi nepăsător, bacovia, o. 115. Dar regele privea spre ei Nepăsător — Privea spre stele, cum le stingea pe rînd furtuna. minulescu, v. 69. Călugărul privea... toată uriaşa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător şi sătul, galaction, o. 208. Iubesc, cînt şi... nepăsător cultiv A sufletului gratuită zestre. topîrceanu, p. o. 48. Întorcînd spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. sadoveanu, o. vii, 327. Cu totul nepăsător faţă de interesul pe care-l stîrnise, Filip citea repede, concentrat. galan, b. i, 60. Se uitau nepăsătoare la copiii care se jucau alături, tudoran, p. 197. Ia mai lasă-mă-n pace, tată, a spus el nepăsător, preda, î. 54. Dormea mereu, nepăsător şi nemişcat. t, popovici, se. 106. Aşteptau nepăsători în altă odaie, barbu, ş. n. 139. Zăreşte despre soare Cîrduri, cîrduri de cucoare, Călătoare, zburătoare, Şi de -el nepăsătoare. alecsandri, p. p. 145. F i g. Soarele măreţ, nepăsător, îmbrăţişa cu fălnicie pămîntul. f (1900), 542. Foi după foi cad... le las să se veştejească şi să cadă nepăsătoare lîngă trunchiul meu. anghel, pr. 105. Numai peste fire în zenit Va luci superb nepăsătoare, Solitară steaua ce-am iubit, Pururi mîndră, neîndurătoare, beniuc, c. p. 100. + (Rar) Care nu prezintă interes deosebit, fără importanţă. Ei vorbiră multe, de toate. Începură cu lucruri nepăsătoare, cum se începe totdeauna. gane, n. i, 108. — PI.: nepăsători, -oare. — Pref. ne- + păsător. NEPĂTIM(ÎS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Care nu e pătimaş; curat, imaculat. Au mărturisit pre //'[risto]s, D[\i\m,n[e]dzău nepătimos. dosoftei, v. s. noiembrie 165v/27. — PI.: nepătimoşi, -oase. — De la patimă. TvEPĂTRTjNS, -Ă adj. Negativ al lui pătruns. 1. Care nu a fost (încă) pătruns; care nu poate fi pătruns; s p e c. prin care nu răzbate lumina, întunecat, întunecos; p. ext. (despre frunziş, desişuri etc.) foarte des. Razile soarelui au împărtăşit de a sa frumoasă lumină pînă şi cele mai nepătrunsă desimi, drăghici, r. 154/23. Sub frunzişul nepătruns, Inima îşi dezvăleşte sentimentul său ascuns, negruzzi, s. ii, 13. Prin acel întuneric des şi nepătruns, Făt Frumos vedea albind o umbră de argint, eminescu, n. 11. Zise, şi-apoi a plecat, scoţînd pe puternica Vesta Din nepătrunsele-odăi. coşbuc, ae. 36. 3631 NEPÄTRUNZIMB _ 306 — NEPILDUIT Păr... negru ca nepătrunsa întunecime a nopţii adinei, f (1903), 4. Ştefan... Repede-a ales Pe ăţiva viteji, S-aştepte prilej în crtng nepătruns, De ceaţă ascuns, iosif, v. 122. Noaptea nepătrunsă e asemeni cu mormîntul. petică, o. 159. Noaptea fu mai nepătrunsă şi pustie, c. petrescu, c. v. 268. Sus văzduh de păcură; în jur un zid nepătruns de întuneric. sadoveanu, M. 185. <£> F i g. Acoperă cu un văl nepătruns viaţa mea cea trecută, mabcovici, d. 2/2. De mii de ani în sînu-i dormind, zace ascunsă Singurătatea mută, sterilă, nepătrunsă. alecsan-dri, poezii, 90. Se vor aşterne peste noi In straturi nepătrunse Zăpezile uitării, beniuc, v. 32. + (Despre figură, ochi) Care nu trădează gîn-durile, sentimentele ; impenetrabil. Ochii lui nepătrunşi, întunecaţi şi mari, a căror priviri totuşi erau atît de luminate, f (1897), 13. Liniştea şi seriozitatea lor,... figura nepătrunsă. sado-veanu, o. ix, 336. 2. F i g. Care nu poate fi pătruns cu mintea, de neînţeles; tainic, misterios (1), necuprins (2), (învechit) neajuns2 (1). Este hotărît, întru ale tale nepătrunse taine, ca acest an să fie cel după urmă al vieţii noastre, marcovici, d. 17/24. Acea putere nepătrunsă a spiritului pe care o numim imaginaţiune. caragiale, o. i, 250. Şi ochii lui ascund în adîncime Măreaţa taină nepătrunsă mie a ceasului cel poruncit să vie, Să sfarme jalea din viitorime, goga, p. 126. Eu nu-nţeleg această durere nepătrunsă. petică, o. 136. <£> (Substantivat) Cînd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns, eminescu, o. i, 132. Pătrundeţi nepătrunsul şi spuneţi-ne unde Ne ducem cînd mormîntul asupră-ne s-a-nchis? MACEDONSKI, O. I, 48. — PI. : nepătrunşi, -se. — Pref. ne- + pătruns. NEPĂTRUNZÎME s. f. (Fiz. ; învechit) Impenetrabilitate. Unele [însuşiri] sînt comune tuturor trupurilor, pentru care se numesc însuşiri generale, între aceste se pot socoti următoarele : întinderea, nepătrunzimea. stamati, f. 5/10. — De la pătruns (după fr. impénétrabilité). NEPĂŢÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Negativ al lui p ă ţ i r e ; lipsă de experienţă. Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. — Pref. ne- + păţire. NEPĂŢÎT, -Ă adj. (învechit şi popular) Negativ al lui păţit2; fără experienţă. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Simina, pe cît de harnică şi de sprintenă în mijlocul gospodăriei, pe atît de nepăţită şi de neîndemîna-tecă în faţă cu flăcăii, rămîne cea din urmă. EMINESCU, N. 139, cf. BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : nepăţiţi, -te. — Pref. ne- + păţit2. NEPETRECtJT, -Ă adj. 1. Negativ al lui petrecut; cum nu s-a mai petrecut; p. e x t. (rar) extraordinarele petrecu însă ceva nepetrecut: marea fugi din margini, ahghezi, c. j. 166. 2. (Regional) Care nu s-a bucurat de plăcerile vieţii, care nu a apucat să petreacă (încă); (rar) nelumit (Mărăşeşti). Cf. graiul, i, 308. Amărit şî vai di mini Şî nipitrecut pi lumi. ib. — PI.: nepetrecuţi, -te. — Pref. ne- + petrecut., NEPIERIT ÖR, -OÄRE adj. 1. Negativ al lui p i e r i t o r. Cf. alexandrescu, m. 191, MACEDONSKI, O. I, 190, ŞĂINEANU, D. U. 2. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrităţii eterne; nemuritor (2). înălţimea voastră se va ambiţiona să rădice un nepieritor trofeu al libertăţii noastre (a. 1774). uricariul, i, 178. Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare, vlahuţă, o. a. ii, 224. [Podul] a făcut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, id. R. p. 10. Balzac ne-a dat tipuri naturaliste neperitoare, ca Rastignac, Baron Hulot. gherea, st. cr. ii, 105, cf. ddrfx? barcianu, alexi, w. Ce-mi aminteşti de vechiul dor, Cernită zburătoare? De un suspin nepieritor, De-o altă arătare? cerna, p. 42. Voi să ridice şi el un monument nepieritor în amintirea celei mai de seamă fapte sau împrejurări din viaţa sa. HOGAŞ, DR. I, 33, cf. ŞĂINEANU, D. U. Mi-aU făcut nepieritoare impresie amintirile literare ale lui Alphonse Daudet, galaction, o. 16, cf. 327. Au îmbogăţit cu opere nepieritoare patrimoniul.. . intelectual şi artistic, ygrec, m. n. 196. în opera lui Caragiale, tinerii scriitori din ţara noastră vor găsi modele nepieritoare de observaţie adîncă. contemp. 1950, nr. 223, 2/7. — PI.: nepieritori, -oare. — Pref. ne- + pieritor. / NEPILDUIT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui p i 1 d u i t; pentru care nu^eiistă asemănare sau precedent; unic; excepţional, extraordinar. în mijlocul unei primejdii nepilduite, înţălepciunea a doi monarhi... au putut stinge îndată toate primejdiile, ar (1829), 781/15. Dorim a statornici pomenirea acestei fapte nepilduite pănă la cea mai depărtată vechime. ib. I29-714. Nenădăjduita şi nepilduita întîrziere a lucrărilor (a. 1835). iorga, s. d. xxi, 525. Cruzime nepilduită, băl.cescu, m. v. 539. Şi rezultatul acestei neauzite, nepilduite şi deşănţate revizuiri ne este astăzi supus spre aprobare. kogălniceanu, s. a. 128. Soarta ne-a tratat... c-o nătîngie nepilduită, negruzzi, s. iii, 155. Sigismund August... se distinsese ... prin o toleranţă religioasă nepilduită în celelalte state catolice, hasdeu, i. v. xviii, cf. costinescu. 3537 NEPILDUITOR — 307 — NEPLEGARE Cu o vitejie nepilduită şi luptînd împotriva inspumatelor valuri, o scoase şi pe dlnsa la mal. conv. lit. xi, 101. Ne ameninţa... o ruină financiară prin nepilduita uşurinţă cu care s-a dat concesiunea, maiorescu, d. i, 486, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — PI.: nepilduiţi, -te. — Pref. ne- + pilduit. NEPILDUITdR, -OĂRE adj. (învechit) Negativ al lui pilduitor; care nu trebuie sau nu poate să servească drept pildă. Vatămă în cel mai nepilduitor chip driturele popoarelor. ar (1839), 321/27. — PI.: nepilduitori, -oare. — Pref. ne- + pilduitor. NEPIPĂÎT, -Ă adj. Negativ al lui pipăit2 ; p. ext. (astăzi rar) care nu poate fi pipăit; impalpabil. V. imaterial. Cf. valian, v. Frumuseţea este... nepipăită, f (1897), 27. Farmece aş fi voit să fac Şi printr-o ureche de ac Să strecor pe un fir de aţă Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă, arghezi, vers. 173, cf. 174, id. c. j. 98. — PI.: nepipăiţi, -te. — Pref. ne- -f- pipăit2 (după fr. impalpable). NEPÎTĂ s. f. v. nechită. NEPLACĂBIL, -Ă adj. (învechit, rar) Implacabil. Motivele care au făcut să se nască în sufletul meu ura neplacabilă către persoana voastră sînt acestea ... filimon, o. i, 366. — PI.: neplacăbili, -e. — După lat. implacabilis, fr. implacable, it. implacabile. NEPLĂTNIC, -Ă adj. Negativ al lui platnic; (adesea substantivat) (persoană) care nu îşi achită (la timp) datoriile, obligaţiile băneşti. V. insolvabil. Cf. valian, v. — PI.: neplatnici, -ce. — Pref. ne- + platnic. NEPLĂCERE s. f. Negativ al lui plăcere. 1. Lipsă de plăcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva. V. silă, dezgust, resentiment. Carele într-a-dins poartă haine sparte şi imoase, acela se socoteşte a fi om scump şi vrednic de sdrbelnică neplăcere, ţichindeal, f. 63/9, cf. valian, v. în seda giudeţului şi... afară în curte, nu s-au auzit vreun cuvînt de împotrivire sau de neplăcere. ar (1839), 23x/16, cf. vasici, m. i, 99/21. El observă neplăcerea ei. rebreanu, r. i, 190. Cu toată neplăcerea, Deliu trebuia să se ducă. bart, e. 252. Neplăcerea provocată de metafore provenea de asemenea din lipsa reprezentărilor fanteziei, vianu, m. 69. 2. Neajuns1 (2), necaz (1), nemulţumire ( 2 ), (regional) năzbîcă (I). Să zice că aceste neplăceri nu ar fi urmat deacă ambasadorul Frânţii ar fi lucrat cu mai mare curăţie în a lui traetarisiri cu crăiasa, ar (1834), 771/47. Cauzează comodităţii reprezentanţilor ştiinţei numai nelinişte şi neplăcere, f (1897), 19, cf. ib. (1906), 30. Să nu ştie vecinii că am trecut pe aici. Ai putea avea neplăceri, barbu, ş. n. 111. Cele dimii bătăi în fereastră... le întîmpinase cu bucuria ştirbă a celor pentru care aşteptarea unei neplăceri de neînlăturat ajunge... chinuitoare, galan, b. ii, 173. Crâişorul, ca să nu facă neplăcere la vreunul dintre soldaţii săi,... s-a dat jos chiar însuş. bota, p. 94. — PI.: (2) neplăceri. — Pref. ne- + plăcere. NEPLĂCUT, -Ă adj. Negativ al lui plăcut; care nu este pe placul cuiva, care nu este convenabil, care nu corespunde preferinţelor, gusturilor cuiva, care cauzează o neplăcere; p. ext. jenant, penibil. Lucru foarte neplăcut şi lui Dumnezeu şi oamenilor. R. greceanu, cm ii, 184, cf. clemens. Fricosul suspină păn şi la iâeea neplăcutelor întîmplări. ar (1832), 42/3. Lui Santana... să găteşte în patria sa o neplăcută primire, ib. (1837), Sl1^, cf. (1839), 47x/42, valian, v. Emoţiunile pot fi subdivizate în două mari categorii: în plăcute şi neplăcute. conta, o. c. 162. Eram foarte turburat de neplăcute afaceri familiale, caragiale, o. vii, 355. Eşti stăpînă pe poziţia d-tale, pe care poţi să o faci cum doreşti, plăcută sau neplăcută, f (1906), 31/2. Mărturisirea Otiliei. .. aducea un element neplăcut, călinescu, e. o. i, 61. Osişoare subţiri... fac neplăcută de multe ori consumarea cărnii de peşte. c. antonescu, p. 38. Laptele capătă un miros neplăcut, agrotehnica, i, 737, cf. 767. Se degajă un miros foarte neplăcut. chim. an. călit. 193, cf. 211. Se hotărî să nu se mai gîndească la lucruri neplăcute, il ianuarie 1962, 34, cf. alr ii 3 712/64. <> (Adverbial) Notarul fu neplăcut surprins că omul acesta începe să-i spioneze chiar şi paşii, agîrbiceanu, a. 424. Filip ridică din umeri, neplăcut surprins de această lăudăroşenie, galan, b. ii, 125. Să nu-şi închipuie cumva că e „agentul“ lui Teodorescu... Lucrul i-ar fi fost neplăcut, t. popovici, se. 391. E mai neplăcut să vezi cum lauda sinceră se urcă la cap. contemp. 1962, nr. 808, 2/6. — PI.: neplăcuţi, -te. — Pref. ne- + plăcut. NEPLECĂRE s. f. Negativ al lui plecare; (învechit) atitudine de semeţie, de îndrăzneală (nejustificată). Cf. coresi, ev. 293. Iaste mitarniţă pentru mînie,... pentru graiuri de ruşine şi neplecare. dosoftei, v. s. octombrie 96r/28. — Pref. ne- + plecare. 354B NEPLECAT — 308 — NEPOMENIT NEPLECĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui plecat. Cf. NEAGOE, ÎNV. 12/30, ANON. CANTAC., cm i, 86, val ian, v. + (Gram.; învechit) Neflexibil. Părţile .. .plecate adecăsint cinci.. ., iară neplecate trei. macarie1, gram. 3v/23. 2. (învechit) Neînduplecat. Precum era milostiv celor ce să da şi să închina lui, aşa neplecat şi neîmblînzit era celor ce-i biruia, c. cantacu-zino, cm i, 79. Nici o faptă, pînă şi cea mai mică, nu va putea scăpa să nu se pună în cumpăna dreptului şi neplecatului judecătoriu. maior, p. 9/10, cf. budai-deleanu, lex. — PI.: neplecaţi, -te. — Pref. ne- + plecat. NEPLÎN, -Ă adj. 1. (Regional; şi substantivat) (Om) mîncăcios (Ineu-Arad). alr ii 4 057/64. Năsătulule, năplinule. ib. 2. (Munt. şi prin Dobr.; în loc. a d v.) De neplin — înainte de vreme; prematur. A fătat dă neplin. alr i 1 074/790. A făcut viţelu dă neplin. ib. 1 074/900, cf. 1 074/880, 954, 960, 980, 986. — PI.: neplini, -e. — Pref. ne- + plin. NEPLODÎRE s. f. (învechit) Negativ al lui p 1 o d i r e; faptul de a nu putea procrea; sterilitate. Auzi Dumnedzău rugăciunea lor şi le deade rod la vreame dumnedzeescul Necolaie şi se slobozi din neplodire muma (sec. xvn). ap. hem 1 341. — Pref. ne- + plodire. NEPLODIT<5R, -OARE adj. (învechit) Negativ al lui p 1 o d i t o r. 1. Care nu poate procrea; sterp, steril. Avraam avea muiare neploditoare. coresi, ev. 454. 2. Care nu rodeşte sau care dă rod sărac; sterp. Acel pămînt pre mai multe locure iaste neploditoriu, rău, năsipos, pietros şi fără apă. fl. d. (1680), 70r/20. — PI.: neploditori, -oare. — Şi: neploditoriu, -oăre adj. — Pref. ne- + ploditor. NEPLODITORIU, -OARE adj. v. neploditor. NEPLiÎDNIC, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui p 1 o d n i c; care nu poate procrea; steril, sterp. (Substantivat) Ferecaţi neplodnicii. coresi, ap. dhlr ii, 516. — PI.: neplodnici, -ce. — Pref. ne- + plodnic. Cf. slavonul HenAOAkHik. NEPLOUĂRE s. f. (învechit şi popular) Secetă. Această icoană... la vreme de neplouare scoţindu-se cu litanie afară din monastire (a. 1723). uricariul, i, 401. La vreme de neplouare şi foamete (a. 1809). bv iii, 6, cf. h iv 91, xi 89. La neplouare e bună şi grindina (= la nevoie ne mulţumim cu orice), zanne, p. i, 36. — De la ploua. NEPOCĂÎT, -Ă adj. Negativ al lui pocăit; care nu s-a pocăit; (învechit, în limbajul bisericesc) care nu a primit iertarea păcatelor; p. e x t. păcătos. Vine de năprasnă moartea şi răpeaşte pre noi nedereptaţi şi nepocăiţi. coresi, ev. 74. Au lovit de-au despicat lumea ce vărtoasă şi nepocăită, varlaam, c. 46. li ajunge amarnica moarte nepocăiţi de păcatele lor. neagoe, Înv. 5/24. Petrecea nepocăit ca şi întâi, dosoftei, v. s. noiembrie 149r/2. Este cu putinţă să se afle cineva atîta de vrăjmaş luişi, cît să lase să treacă şi aceste trei zile şi să râmîie nepocăit? antim, p. 185. Eu nu grăiesc acuma cătră păcătoşii aceia carii sînt cufundaţi în toată plasa de păcate, nepocăiţi, împietriţi, maior, p. 39/5, cf. valian, v. <£> F i g. După răimea ta, nepocăită inimă, cruţi ţieşi mănie în ziua mâniei (a. 1569-1575). gcr i, *13/15. — PI.: nepocăiţi, -te. — Pref. ne- + pocăit. NEPOFTÎT, -Ă adj. Negativ al lui poftit2. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CARAGIALE, O. VII, 296, ispirescu, l. 207, hogaş, m. n. 21, rebreanu, I. 13, EFTIMIU, î. 101, ARGHEZI, s. p. 118, id. t. c. 216. (Substantivat) Nepoftitul n-are scaun, se spune despre cei care se amestecă in treburile saii în vorba altora, Cf. pann, p. v. i, 24/27, ispirescu, l. 32, zanne, p. iv, 223. + Care nu este dorit. Pe dedesuptul atîtor sentimente nepoftite îl năpădea şi-o amărîtă de bucurie, galan, b. ii, 152. — PI.: nepoftiţi, -te. — Pref. ne- + poftit2. NEPOLĂR, -Ă adj. (Despre molecule sau grupări de atomi) Care nu are moment electric permanent. Gruparea nepolară dintr-o moleculă de acid gras. der. — PI.: nepolari, -e. — Pref. ne- + polar. NEPOMENIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui pomenit; p. ext. (învechit) despre care nu se (mai) vorbeşte, nu-şi (mai) aminteşte nimeni, uitat; p. ext. care datează de multă vreme, vechi, străvechi. Poate că el a adus meşteşugul la desăvîrşire, dar indienii şi chinezii lucrează acest meşteşug din veacuri nepomenite, cr (1833), 2641/4. Să supuie pâ numiţii clăcaşi la păzirea netăgăduitelor îndatoriri ce de nepomeniţi ani au către această proprietate (a. 1845). doc. ec. 861. [Locurile] ce nu se stăpîneau de nimeni din nepomenit veac. băl-cescu, m. v. 300. <> (Prin Ban.) Joia nepomenită = joia din săptămîna albă (uneori şi cea 3556 NEPONDERABILITATE — 309 — NEPOT de după Paşti şi de după rusalii). Românii din Banat numesc joia din săptămina albă joia nepomenită... De asemenea caracter este şi joia după Paşti şi cea după rusalii. Tustrele joile acestea formează o treime nefastă, nenorocoasă. marian, s. r. i, 255. + (Regional; substantivat, f. pl. art.) Ielele. Cf. candrea, f. 158. 2. Nemaipomenit. In 15 dec. au urmat. . . In Londra nepomenita şi aşa de mare fortuna cu omăt, încît capitalia au rămas două zile fără novitatele din afară, ar (1837), 18-73. Bunătatea lui cea nepomenită, creangă, p. 250. Şi ţinu veselie mare şi nepomenită mai multe săptămîni. ispirescu, l. 204. Cu speranţe m-amăgesc, îmi creez năluci de aur, întîmplări nepomenite. macedonski, o. i, 220. Turgheniev ... in descrierea naturii avea o măiestrie nepomenită. gherea, st. cr. ii, 210. Ne strîngeam în jurul lui Buium, privind cu ochii lacomi la bogăţiile nepomenite ce le scotea din sarcina purtată pe umeri, brăescu, a. 26. Iar el se cunună cu fata împăratului şi făcu o nuntă de alea nepomenite. rev. crit. i, 186, cf. ciauşanu, gl. Az iarnă o fost pe ici un frig nepominit. alr ii 3 466/235. «v> (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Cuvinte dulci, nepomenit de dulci, eminescu, n. 124. Păsări c-un viers nepomenit de subţire şi piuitor. delavrancea, s. 90. Era o lună nepomenit de frumoasă, id. t. 25. în Iaşi i se făcu ... un alai nepomenit de frumos, iorga, i. l. i, 470. Rola era . .. , după părerea tuturor, nepomenit de leneşă, brăescu, a. 23. — Pl.: nepomeniţi, -te. — Pref. ne- + pomenit. NEPONDERABILITATE s. f. (învechit) Imponderabilitate. Cf. PONTBRIANT, D. — Pref. ne- -f- ponderabilitate (după fr. im-pondArabilitA ). NEPOPRÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui poprit; p. e x t. „irezistibil“. Cf. VALIAN, V. — Pl.: nepopriţi, -te. — Pref. ne- -f poprit. NEPORNÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui pornit. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. 2. (Regional; despre aluat) Care nu a dospit, nu a crescut (Pecinişca-Băile Herculane). Cf. alr ii 4 026/2. — Pl.: neporniţi, -te. — Pref. ne- + pornit. NEP(ÎT, -OĂTĂ subst. 1. S. m. şi f. Persoană considerată în raport cu bunicii sau cu unchii şi mătuşiJe sale. Nimea nu va fi să stea derept tine. .. , nici tată-tău, nici muma, nici feciorul, nici fata, nici nepoţii-ţi? coresi, ev. 37, cf. 538. De aci-i prinseră şi-i duseră la Amulie ... elu-i văzu voinici şi frumoşi şi află că-i sămt nepoţi, moxa, ap. gcr i, 59/22. Am vândut a mea... moşie lui Ifrim, feciorul lui Grigorie suliţaşul, nepotul lui Calapod (a. 1619). gcr i, 53/10. într-acesta an au murit şi Ioan, fecior împăratului de Mosc, nepot lui Ştefan Vodă. ureche, l. 99. Cu feciorii mei şi cu nepoţii mei cîţ Dumnezeu va da (a. 1650). gcr i, 134/24. Dirept aceea lăudăm pre marele Constantin, căci au fost denţru împăraţi şi fiiu şi nepot. biblia (1688), [prefaţă] 6/35. Am pus domn dintre noi, care este şi nepot lui Matei Vodă. ist. ţ. r. 9, cf. 57. Acela dară era nepot lui Traian. c. cantacuzino, cm i, 25. Grecii îi dedese muiere greacă, fată unui boiar mare, nepoată împăratului grecesc. R. popescu, cm i, 243, cf. anon. car. Asară sosiră şi chir Constantin Ion .. ., nepotul jupînului Nichi (a. 1770). iorga, s. n. 119. Pomenirea dreptului Avraam şi a nepotului său, lui Lot. mineiul (1776), 53n/16. Viaţa lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, feciorului... şi a lui Cacasino nepotului lui (a. 1799). gcr ii, 168/23, cf. budai-deleanu, lex. Ea este .. . nepoată a împăratului Paulu I de Roşia, ar (1837), 1072/27, cf. ib. (1839), 32/4. Eu, nepotul lui Pîcală, Care-n orice timp şi loc Rîd de proşti, rîd de Tîndală Şi de dracul îmi bat joc. alecsandri, t. i, 316, cf. lm. Am să iau nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni. creangă, a. 18. Nepoată ţi-e? Şi-a arătat Spre fată. coşbuc, p. i, 230. La vatra încălzită Te-aşezi în toată seara cu droaia de nepoţi, f (1900), 604. Avere-ai azi şi dumneata Nepoţi, să-ţi zică: Moşu. goga, p. 33. Noi toţi sîntem aşa de tineri, Că am putea să-ţi fim nepoţi, iosif, v. 48. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte, rebreanu, r. i, 237. Fără copii, dar cu un numeros contingent de nepoţi şi nepoate, de veri şi verişoare. c. petrescu, c. v. 177. Spre sară bătrînul Vasile Bujor chemă pe nepoţi la el acasă, sadoveanu, o. iii, 130. Locuise-ntr-o chilie Toată viaţa cu ei toţi, Ba avea şi trei nepoţi, arghezi, s. p. 22, cf. id. vers. 565. Amîndoi nepoţii erau în vacanţă, t. popovici, se. 53. N-am fraţi să vă-ndrăgească, Nici surori să vă plivească, Nici nepoate Să vă poarte, jarnîk-BÎRSEANU, D. 210, cf. ALR i/ll h 172. îşi cunoaşte moşul nepoţii, se spune pentru a arăta că ştii cu cine ai de-a face. Cf. zanne, p. rv, 491. Vara verei, Cina lelei, Nepoata cumătrei mele, se spune pentru a arăta o (legătură de) rudenie foarte depărtată. Cf. id. ib. 675. <£> (Cu determinări indicind linia rudeniei) Avraam... şi Lot, nepotul lui de frate, era iubitori de priimire streinilor călători, cheia în., ap. gcr i, 237/3,1, cf. st. lex. 149v/2, 176v/2. Elisaveta şi Salomiia, moaşe, nepoate sfintei Anei de surori, dosoftei, v. s. septembrie 10v/28. Numai un copilaş, nepot de fiiu Brîn-covanului, au scăpat, că l-au luat în saraiul împărătescu. neculce, l. 279. Nepot de frate lui 3560 NEPOT — 310 — NEPOTRIVIRE Şârban Vodă era, fecior răposatului Drăghici Cantacuzino. R. greceanu, cm ii, 32. Şi era fecior di suflet, fiind nepot di soru (a. 1784). gcr ii, 135/3. Era nepot din fată lui Gordian. şincai, hr. i, 19/17. Nepoată de frate. lb. Nepoată de soră. ib. Bărbucică, nepot de fată al banului Barbu Văcărescu. ghica, s. 45. Poate că acesta-i vestitul Ochilă... nepot de soră lui Pîndilă. creangă, p. 244, cf. alr i/ii h 172. <> (Rar) Nepot de nepot = strănepot. Elin Adrian, nepotul de nepot al lui Traian... spre acel război s-au gătit. c. cantacuzino, cm i, 27. + (Familiar; mai ales la voc.) Cuvînt cu care o persoană se adresează alteia mai tinere sau unui copil. Glumeţ, îi place-a zice lui Negrea, viteaz darnic: Am să mă fac, nepoate, din Cîrjă, buzdugan. alecsandri, poezii, 204. în ce te bizui de te îndîrjeşti aşa, nepoate? creangă, a. 57. Lasă-l, nepoate, port eu grijă de el. f (1906), 4. Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. Eşti tînăr; ai deschis ochii încoace, după Cuza. galaction, o. 64. Măi nepoate! măi Ioniţă! Ia mai adu o plosciţă. pop., ap. gcr ii, 303. Dragele mele nepoate, Nu vă'potjuca pe toate. jabnIk-bîrseanu, d. 362. Cumpăna, nepoate, E bună la toate. zanne, p. v, 224. + (Adjectival; regional; în sintagma) Roi nepot = roi derivat din altul, roit în aceeaşi vară (Stejar-Lipova). chest. vi 135/27. 2. S. m. şi f. (De obicei la pl.; adesea în corelaţie cu strănepot) Urmaş, descendent. Iară ai lu Avraam şi ai lu Iacov nepoţi chema-se pre ei iudei, coresi, ev. 156. Nipoţilur şi strinipoţilur (cca 1609). cuv. d. bătr. i, 175/17. Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rîndul şi povestea ţărilor... să rămîie feciorilor şi nepoţilor. ureche, l. 57. Izrailteanii, nepoţii lui, vor fi întru robiia Eghipetului. cheia în. 5r/7. Cîţi nepoţi de ai lor au domnit. biblia (1688), [prefaţă] 7/31. Garduri vii... care barem se fac cu ceva osteneală, dară ţin din nepoţi în nepoţi. economia, 116/8. Adam a noastră zidire Veni la grea osîndire, Cu el dimpreună toţi Ai săi viitori nepoţi (a. 1802). gcr ii, 193/22. Carele cu suspinurile altora zideaşte casă, nu-i vor vieţui nepoţii într-însa. ţichindeal, ap. gcr ii, 212/34. Să ne jertfuim cu toţii, Să ne laude nepoţii Că am murit pentru ţară. bărac, ap. gcr ii, 241/26. Proverbul zice: blestemul ce vi-l faceţi va cădea nepoţilor păn-într-al şaptelea neam. eminescu, s. p. 2. Cu florile ce vi le-a dat mormîntul Nepoţii voştri azi se-mpodobesc. cerna, p. 162. Nepoţilor le las instincte rele, Duşmanilor, o dragoste de frate. topIrceanu, p. o. 95. Să fi rămas din rude-ngropaţi niscai nepoţi? arghezi, c. o. 132. Aicea, printre ardeleni, mă simt acasă, In fiecare văd un nepot de-al lui Horia. BENIUC, V. 27. 3. S. m. şi f. (Popular; adesea determinat prin „de buric“) Copil considerat în raport cu moaşa (I 3) sa. Ilinca mi-i nepoată, e ca şi a mea, de cînd i-am tăiat buricul mi-a fost dragă. contemporanul, vii2, 5. [Moaşa] şi nepoata sa pe care o numeşte de acum înainte „nepoată de buric“, marian, na. 420, cf. 281, 283, ddrf, h ix 62. Moaşă îmi este carea mi-a tăiat buricul, iar eu sînt ei „nepot de buric11, liuba-iana, m. 25, cf. com. din parva-năsăud. Moaşa ajută pe nepoata, taie buricu. alr ii/i mn 71, 2 659/812. Acela care a fost moşit de cineva îi este nepot. alr n/848, cf. mat. dialect, i, 262. + P. e x t. (La f.) Femeie în raport cu moaşa (13) care a asistat-o la naştere. Cf* marian, na. 54. 4. S. m. şi f. (Prin Maram. şi vestul Transilv. ; şi în sintagma nepot de fin, alr i/ii h 219/360) Fin. Cf. alr i/ii h 218, 219. 5. S. f. (Prin Ban. ; în sintagma) Nepoata iederei = numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d. 119. — Pl. : nepoţi, -oaie. — Şi : (învechit) nipôt, -oătă, (regional) năp<5t, -oătă (alr i/ii h 172) s. m. şi f. — Lat. nepos, -tis. NEPOTÎNŢĂ s. f. v. neputinţă. NEPOTISM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influenţa personală în favoarea rudelor sau a prietenilor ; promovare prin protecţia rudelor sau a prietenilor influenţi. V. f a v o r i t i s m. Cf. stamati, d., pontbriant, d., lm. Nepotismul, favoritismul au ajuns la culme... Naşterea îşi însuşeşte drepturi, iar meritul. . . zace uitat. i. negruzzi, s. iv, 325. Dacă trebuie să fim cu toţii contra nepotismului, asta nu însemnează, cred eu, că trebuie să fim şi contra nepoţilor, caragiale, o. ii, 156, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — Din fr. népotisme. NEPOTOLIT, -Ă adj. Negativ al lui potolit; care nu se potoleşte, nu încetează, nu se calmează; neadormit (2). — Pl. : nepotoliţi, -te. — Pref. ne- + potolit. NEPOTREĂBNIC, -Ă adj. (învechit) Care nu este bun de nimic, care nu foloseşte (la nimic). Onisim, orecînd ţie nepotreabnic, e acmu, ţie şi mie, foarte ajutoriu iaste. coresi, l. 531/20. + Ticălos, mizerabil (3); păcătos; netrebnic (3). Mi-am ţinut trupul şi l-am învăţat să nu cumva aimintrea să propoveduiesc, însumi nepotreabnic să fiu. coresi, l. 311/13. Se întoarse în lucrure nepotreabnice, şi-şi călugări muiarea şi se amestecă cu alta. moxa, 381/25. — Pl. : nepotreabnici, -ce. — Din slavonul NfnoTp’fcKHNk. NEPOTRIVIRE s. f. Negativ al lui potrivire; lipsă de potrivire, de concordanţă, de conformitate ; dezacord, discrepanţă, distonanţă. 3565 NEPOTRIVIT — 311 — NEPOVESTIT Nu mă puteam sătura privind nepotrivirea izbitoare dintre această smerită milogeală şi faţa lui plină şi roşie, hogaş, dr. i, 22. Descoperea o imperceptibilă -nepotrivire a minutarelor. c. petrescu, a. 432. Mustaţa-i zburlită şi ameninţătoare ca ţepii de arici părea pusă pe harţă, într-o deplină nepotrivire cu celelalte de pe chip. tudoran, p. 66. II străbătu ... senzaţia străinătăţii, a nepotrivirii lui in aceste locuri, t. popovici, se. 169. — Pl.: nepotriviri. — Pref. ne- + potrivire. NEPOTRIVÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui potrivit. Cf. negruzzi, s. i, 348, filimon, o. i, 117, sadoveanu, o. xvi, 479. + (învechit) Care nu are aceeaşi mărime (unul faţă de celălalt); inegal. Şi zilele cu nopţile sînt nepotrivite mai mult: căci, cînd se vede mai jos, avem ziua mai mică. genilie, g. 93/7. Oricare punt se va afla afară din perpendiculară, va fi în nepotrivită depărtare de aceleaşi estremităţi A şi B. poenaru, g. 25/6. Din cele două coarde nepotrivite, cea mai mică este mai depărtată de centru, id. ib. 54/22. + (învechit) Eterogen. Voiam să împreun lucruri nepotrivite, marcovici, c. 15/5. 2. F i g. Care nu este indicat, care nu se recomandă, nu se justifică (intr-o anumită împrejurare); deplasat, nechemat (2), (învechit) necuviincios (1), neîndemînatic (!)• Dacă critica mea va fi... nedemnă şi nepotrivită,. .. ruşinea va rămîne numai pe seama mea. odo-bescu, s. iii, 10. <£> (Adverbial) Aş dori să întreb ... însă îmi dau seama c-ar fi nepotrivit. sahia, n. 49. Vru ... să-l îmbrăţişeze, dar simţi că acum ar fi cu totul nepotrivit, camil petrescu, o. ii, 223. — Pl.: nepotriviţi,-te. — Pref. ney + potrivit. NEPOTRÎVNIC, -Ă adj. Negativ al lui potrivnic; (învechit, rar) fără seamăn, neasemuit. Era foarte frumoasă şi nepotrivnică, naltă la stat. dosoftei, v. s. noiembrie 161v/8. — Pl.: nepotrivnici, -ce. — Pref. ne- + potrivnic. NEPOTÎJC, -i s. m. şi f. (Regional) Nepoţel. Formaţiunile diminutivale cu sufixele -oc, -uc(ă), -uţ( ă) sînt mult mai frecvente dedt în limba literară:. .. măsucă, nepotucă. candrea, ţ. o. 24, cf. 51. — Pl.: nepotuci. — Nepot + suf. -uc. NEPOTtJŢ, -Ă s. m. şi f. (Rar) Nepoţel, lm. — Pl.: nepotuţi, -e. — Nepot + suf. -uţ. NEPOŢEL, -eă, -ici s. m. şi f. Diminutiv al lui nepot (1); (rar) nepotuţ, (regional) nepotuc. Şi cînd fu de 20 de ai fata, nepoţeaua sa Maria, fu prelestită şi căzută în păcate. dosoftei, v. s. octombrie 92v/7, cf. lb, polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Dumneata... mi se pare... ai o nepoţică?... Şi după cît am auzit, foarte frumuşică, bujor, s. 140. Ca să-i scoată la ţărm, unii dintre moşnegi îşi iau nepoţeii în spate, sadoveanu, o. ix, 285. Stai de nu ne săgeta, Că noi ţie că ţi-om da Surioara soarelui, Nepoţica zînelor, Frumoasa frumoaselor, teodo-rescu, p. p. 81. Numai una mi-a scăpat: Stăn-cuţa din Beligrad, Nepoţica de-mpărat. mat. folk. 114. + (Familiar) Termen de dezmierdare folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoană mai tînără sau un copil. Să vezi dumneata, nepoţelu moşului, această împărăţie a fost şi ea odată mare şi puternică, ispirescu, l, 101. Nepoţele hăi, Ioniţă, Copilaş de Novăciţă. alecsandri, p. p. 149. Merserăm la tîrgurele, Cumpărarăm Fier ş-oţele Şi făcurăm secerele Pentru nouă nepoţele, teodorescu, p. p. 139. Boierul... Şi-a strîns nepoţi şi nepoţele, Tot copile frumuşele... Şi cu ele-n ămp s-a dus Şi la secerat le-a pus. marian, s. r. i, 27. — Pl.: nepoţei, -ele. — Şi: nepoţică s. f. — Nepot -f suf. -el. — Nepoţică: cu schimbare de suf. NEPOŢlCi s. f. v. nepoţel. NEPOŢÎE s. f. (învechit) Stare, calitate de nepot (1); p. ext. legătură de consangvinitate. Spiţele nepoţiei [sînt] feciorul şi fata, nepotul şi nepoata, prav. gov., ap. tdrg, cf. anon. car., lm. — Nepot + suf. -ie. NEPOYiŢUlRE s. f. (învechit) Negativ al lui povăţuire; lipsă de îndrumare sau, p. e x t., îndrumare greşită. De vor fi copii supt ocrotirea părinţilor, fiind încă nevîrstneci, şi vor greşi, atunci să vinuiesc părinţii pentru ... rea creştere şi nepovăţuire. prav. cond. (1780), 130. — Pref. ne- + povăţuire. NEPOYESTÎT, -i adj. 1. Negativ al lui povestit. Cf. LB, BUDAI-DELEANU, LEX. 2. (învechit şi popular) Nespus (2). Tot oraşul era plin de lumină nepovestită, plină de miros, dosoftei, v. s. octombrie 46v/27. Aşternutul lui ţăpuş[i] ascuţite şi tot aurul mării supt dînsul ca nişte tină nepovestită, biblia (1688), 381z/10. Ei să bat cu o sălbătăcie nepovestită. ist. am. 82v/4. Toate. huzmeturile le-au înzecit şi mai bine ludele le-au sporit, le-au înmulţit, le-au adus la o sumă nespusă, nepovestită. I. GOLESCU, în PR. DRAM. 79, cf. HELIADE, O. II, 351. Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui era nepovestită, drăghici, r. 61/4, cf. 31/4. Era o copilă roabă, ale cării frumuseţe şi delicatenţii era cu totul nepovestite, căci întrecea 3674 NEPRASNB — 312 — NEPREGETARE mintea şi firea omenească, gorjan, h. ii, 80/15, cf. valian, v. [Cartea] mai descopere... nepovestita înţelepciune a tinerei Areti. pann, e. i, viii/8. Nepovestită fu mlhnirea tatălui său cînd auzi spuindu-i-se astă intlmplare. ispirescu, l. 82. Împăratul şi împărăteasa, auzindu-l că vorbeşte aşa de galeş şi aşezat, fură cuprinşi de o milă şi jale nepovestită, popescu, b. ii, 14. <£> (Adverbial) Lumină fulgerlnd nepovestit. dosoftei, ap. gcr i, 257/41. <> (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Este nepovestit de frumoasă astă copilă minunată, popescu, b. i, 85. — PI.: nepovestiţi, -te. — Pref. ne- + povestit. NEPRÂSNE s. f. v. năprasnă. NEPRÂZNĂ s. f. v. năprasnă. NÎÎPREA s. f. (Prin nord-vestul Olt.) Piază rea (paşca, gl.), necuratul (v. necurat 7), diavolul (id. ib.). — Etimologia necunoscută. NEPREĂSNĂ s. f. v. năprasnă. NEPREĂSNIC, -Ă adj. v. năprasnic. NEPRECEPĂT(ÎR, -OĂRE adj. v. nepricepător. NEPRECUGETĂT, -i adj. (Rar) Negativ al lui precugetat; p. ext. nechibzuit. Am venit să te văd, ca să te opresc de a face poate un pas neprecugetat. i. negruzzi, s. iii, 243. Aşa se spune la ţară oamenilor care, cuprinşi de vreo dorinţă, fac deodată lucruri neprecugetate. AGÎRBICEANU, L. T. 166. — PI.: neprecugetaţi, -te. — Pref. ne- + precugetat. Cf. necugetat. NEPRECUPEŢIT, -i adj. Negativ al lui precupeţit; p. ext. fără rezerve; necondiţionat, nepregetat (2), nepregetător (2). Armata noastră populară ... se bucură de sprijinul neprecupeţit al celor ce muncesc. scInteia, 1952, nr. 2 438. Toate succesele obţinute in anii puterii populare ... se datoresc sprijinului neprecupeţit de zi cu zi pe care statul democrat popular l-a primit din partea maselor, ib. 1953, nr. 2 581. — PI.: neprecupeţiţi, -te. — Pref. ne- + precupeţit. NEPRECURMĂT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui precurmat; p. ext. fără de sfîrşit; permanent, continuu. [Proclamaţia] se sileşte a găsi o scuză măsurilor silnice decretate.. . luînd ca pretext că cele mai multe moşii din Ţara Românească, fiind date cu arendă, contrac- tanţii ar încerca pagube şi ar alerga la pretenţii neprecurmate, kogălniceanu, s. a. 216. Emigraţii ... au investit cu deplină putere neprecurmată pe subînsemnaţii. ap. ghica, a. 649. Petru Movilă începu o luptă neprecurmată împotriva eresurilor ce se strecurau supt numele impunător al patriarhului, iorga, l. r. 136. <> (Adverbial) Să cumpere asemenea vase' [de cositor]... spre a lipsi acele zadarnice cheltuieli ce să fac neprecurmat (a. 1832). doc. ec. 508. Ochi-ţi păraie de lacrămi vor vărsa neprecurmat. Inima-ţi ca o făclie va arde neîncetat, pann, e. iii, 45/25. Vreau al tău prieten să fiu neprecurmat. i. negruzzi, s. ii, 149. — PI.: neprecurmaţi, -te. — Pref. ne- + precurmat. NEPREDICATÎV, -Ă adj. (Despre verbe, propoziţii) Negativ al lui predicativ; care nu poate forma singur predicatul. V. auxiliar. Există verbe ... nepredicative, care au nevoie de alte cuvinte pentru a forma predicatul, iordan, g. 167, cf. id. l. r. 272. Verbele nepredicative pot avea şi funcţiuni predicative atunci clnd au sens de sine stătător. gram. rom2, i, 206. — PI.: nepredicativi, -e. — Pref. ne- + predicativ. NEPREGĂTIT, -Ă adj. Negativ al lui pregătit. Cf. demetrius, c. 65, baranga, i. 175. + Căruia ii lipseşte pregătirea, calificarea, informaţia necesară (într-un domeniu); care nu are nivelul cerut. Alţii. . . le răspundea Că-n ţara noastră nepregătită Orice reformă e formă rea. alecsandri, t. i, 378. Nu eram nepregătit în această lăture a preocupărilor timpului, sado-veanu, o. xvi, 446. — PI.: nepregătiţi, -te. — Pref. ne- + pregătit. NEPREGEDUITOR, -OĂRE adj. v. nepregetător. NEPREGET s. n. (Rar) Negativ al lui p r e -get; lipsă de şovăire, hotărire, fermitate, promptitudine; rîvnă neobosită, zel, (învechit) nepregetare. Cită filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de şaptesprezece ani! caragiale, n. s.-9. Toată lumea îl lăuda pentru bărbăţia, vrednicia şi nepregetul lui. ispirescu, ap. tdrg. <> Loc. a d v. Cu nepreget = fără întîrziere sau fără şovăire. Cu nepreget luînd amîndoi lungăreţele suliţi, S-au năpustit ca şi leii ce mistuie carnea de crudă, murnu, i. 143. — Pref. ne- + preget. NEPREGETĂRE s. f. (învechit) Negativ al lui pregetare; (rar) nepreget. Plăcută e 3588 NEPREGETAT — 313 — NEPREŢUIT cetirea bună, dar se dobîndeşte cu nepregetare. gorjan, h. ii, [prefaţă] 2/10. — Pref. ne- + pregetare. NEPREGETÁT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui pregetat. 1. Care nu pregetă, care nu are preget; p. e x t. harnic, activ; pripit. Vom vedea scriitorul afectînd modestia în belşugul cunoştinţelor, pe bărbatul nepregetat suferind cu greu silita sa nelucrare. odobescu, s. i, 311. Ea . . . odrăsli. .. pe Néstor şi Periclimenos Nepregetat la fire. murnu, o. 188. 2. Care nu încetează, nu se opreşte, nu slăbeşte, continuu, susţinut; p. ext. neprecupeţit. El înmulţeşte talantul prin nepregetată silinţă, dar şi cu zmerită cumpătare. marcovici, d. 137/13. Printr-o stăruinţă nepregetată, printr-o muncă continuă a ajuns omul a-şi clădi casă pe seama sa. odobescu, s. iii, 325. în timp de douăzeci de ani aceasta a fost lucrarea nepregetată a românilor, id. ib. 443. <> (Adverbial) Nepregetat se sărguiesc cei ce de sineşi şi-au dat măreaţa numire de filozofi. marcovici, c. 12/14. — Pl.: nepregetaţi, -te. — Pref. ne- + pregetat. NEPREGETĂT0R, -OARE adj'. Negativ al lui p r e g e t ă t o r. 1. Care nu pregetă, hotărît, ferm; p. ext. iute, activ, harnic. Pe Nemrot îl numeşte tare şi nepregeduitor. n. costin, let. i, 52/25. Decheval.. . fiind... la bătaie nepre-getătoriu. . ., s-au sculat în anul acesta cu oaste asupra romanilor, şincai, hr. i, 1/5. Nici darul Dejanirei n-o fi fost mai arzător. Pentru umerii lui Hercul, Zeul nepregetător. ollănescu, h. o. 348. 2. Care nu încetează, nu se opreşte, nu slăbeşte, continuu, susţinut; p. ext. neprecupeţit. Slavă neprigetătoarelor osteneli ale luptătorilor că am luat în stăpînirea noastră faţa fruntei ce o războiam. cr (1829), lll2/3. — Pl.: nepregetători, -oare. — Şi: (învechit) nepregetátóriu, -oáre, nepregeduitór, -oáre, neprigetátóriu, -oáre adj. — Pref. ne- + pregetător. NEPREGETÁTÓRIU, -OÁRE adj. v. nepregetător. NEPREGÍNDÍT, -Ă adj. (învechit, rar) Improvizat. (Substantivat) Nepregîndite [Titlu], i. văcărescul, p. 515. — Pl.: nepregîndiţi, -te. — Cf. p r e g î n d i. NEPREITÓR, -OÁRE s. m., adj. v. nepriitor. NEPRESTÁN adv. v. nepristan. NEPRfiTEN s. m. v. neprieten. NEPRETENÎE s. f. v. neprietenie. NEPRETEŞIÎG s. n. v. neprieteşug. NEPREŢUIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui preţuit. Cf. VARLAAM, C. 81, LB, BARIŢIU, P. A. I, 568, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Care nu poate fi calculat, apreciat, incalculabil; p. ext. foarte preţios, foarte valoros; (învechit) nestimat. Însărcinîndu-se de comoara aceasta nepreţuită. .. apucă tot acel drum pe care venise, beldiman, n. p. ii, 187/15, cf. gorjan, ii. ii, [prefaţă] 2/16. Trăinicia păcii în toate zile mai mult mărturiseşte atît ocîrmuirilor cum şi popoarelor facerile de bine cele nepreţuite, ar (1834), 601/40. Cuprinderea Siriei adusă lui Mehemed folosuri nepreţuite. gt (1839), 100x/51. Am eu mere aurite, Scumpe şi nepreţuite, bărac, a. 14/8. Istoria mai are şi nepreţuitul dar de a judeca cu nepărtinire faptele contimporanilor noştri, kogălniceanu, s. a. 52. în sfîrşit am cheia acelui strălucit viitor pe care-l visez de atîta timp. Ce nepreţuită fericire! filimon, o. i, 126. O! poete ! văd prea bine Că minciuna pentru tine E nepreţuit odor. alecsan-dri, p. i, 211, cf. 139. Cetirea unor romane şi novele ca .. . „Amintirile de copilărie“ de nepreţuitul Creangă. . . ne-a întărit în convingerea că se poate formula de-a dreptul un nou principiu estetic în privinţa romanului modern, maiorescu, cr. iii, 25. Comorile nepreţuite ale poeziei poporale, f (1906), 21. Veghez .. . Sub pomul fermecat Ce poartă-al fanteziei Nepreţuit tezaur. iosif, v. 140. Bibliotecile.. . Sînt pline De tomuri grele Pergamente şi colecţii vechi nepreţuite. camil petrescu, v. 7. Revăd oraşul pribegiei mele — Nepreţuit motiv de inspirare. minu-lescu, v. 216. Starea mea sufletească din acest răstimp ..., lecţiile nepreţuite ce ascultam . . ., cine ar putea să ţi le spună, galaction, o. 247. Cinele ajută pe vînător ... fiindu-i un colaborator nepreţuit şi indispensabil, stoica, vîn. 52. Răsfoiesc file după file din nepreţuitele cărţi ale lui Caragiale. sadoveanu, o. vi, 326, cf. ix, 609. <£> Piatră nepreţuită — piatră preţioasă, v. piatră. + Faţă de care simţi o afecţiune deosebită; foarte scump, foarte drag. O, frate nepreţuite ! Trebuieşte, prea iubite, Să ne luptăm amîndoi. pann, e. ii, 128/5. Zile nepreţuite ale copilăriei, Tovarăşi ai vieţei şi fii ai bucuriei. alexandrescu, m. 113. Fiinţa pe care o întîlnise la o cotitură îi devenise deodată nepreţuită. sadoveanu, o. ix, 123. Cum putea să ştie ce drag, ce nepreţuit avea să-i fie într-o zi omul acesta micuţ şi amărît. tudoran, p. 66. <£> (Substantivat) Nepreţuita I şopti el, uitîndu-se la ea. eminescu, n. 72. — Pl.: nepreţuiţi, -te. — Pref. ne- + preţuit. 3598 NEPREVĂZIU — 314 — NEPRICEPUT NEPREYĂZÎU, -IE adj. v. nepreveziu. NEPREVĂZÎJT, -Ă adj. Negativ al lui prevăzut; care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut, imprevizibil, nebănuit (2); care intervine inopinat, neaşteptat, negîndit (2), fortuit. Falimentul poate să fie. .. neprevăzut sau simplu, cînd este pricinuit din a sa greşeală, cr (1832), 2341/13. Oarecare neprevăzute întîmplâri au împiedecat cercetarea tablelor. ar (1834), 1181/22. O Intlmplare neprevăzută i-a adus o soluţie, rebreanu, r. i, 242. Vînătorul învaţă in toate împrejurările neprevăzute să îndure orice cu sînge rece şi răbdare, stoica, vîn. 62. O imagine a emoţiei am încercat-o sfîşietoare într-o neprevăzută vizită la abator, arghezi, b. 8. Intervenise o înUmplare neprevăzută, stan cu, r. a. iv, 245. Cel de al doilea război mondial s-a terminat cu rezultate neprevăzute pentru imperialişti. scînteia, 1954, nr. 2 903, cf. galan, b. ii, 146. (Adverbial) Mă pregăteam să ies ca să aud cucul; cînd, dintr-o dată, neprevăzut şi cu grabă, a pornit un vînt învierşunat. sadoveanu, e. 5. + Care nu a fost cunoscut mai dinainte, inedit; p. ext. neobişnuit, insolit. Prin artificii neprevăzute, oamenii aveau iluzia că trăiesc în singurătate, oprescu, i. a. iii, 44. Varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii... făcea din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice, călinescu, e. o. i, 8, cf. bogza, ţ. 81. + (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. neaşteptat sau necunoscut, care survine pe neaşteptate; (la pl.; rar) întîmplări, situaţii inedite. Acolo e mai mult neprevăzut şi mai mult Dumnezeu, sadoveanu, o. ix, 226. Ei au de răsturnat neprevăzutul; tremură, bîlbîie, ajung peltici şi... dau greş. arghezi, t. c. 71. îşi dădeau seama că numai el e în stare să-i ducă la liman în înttmplările atît de încărcate ale acestei nopţi... prea pline de neprevăzut, camil petrescu, o. ii, 7. Neprevăzutul din ghicitoare naşte mai întotdeauna rîsul copiilor, atunci cînd îi află dezlegarea, l. rom. 1953, nr. 2, 53. Neprevăzutului îi râmîne şansa de a se manifesta de la caz la caz. beniuc, m. c. i, 496. Regia... a condus avalanşa de nepre-văzuturi, a îndrumat o trupă de actori talentaţi. contemp. 1963, nr. 873, 5/3. — Pl.: neprevăzuţi, -te. — Pref. ne- + prevăzut. NEPREYEZfU, -ÎE adj. (învechit) Negativ al lui p r e v e z i u; opac. Prin unele trupuri neluminătoare trece lumina, prin altele nu. Acelea se numesc prevăzii, iară aceste neprevăzii. stamati, f. 66/21. Fără geam la fereastră, numai cu hîrtie şi cu burduhan neprevăzii [sic], ap. tdrg 1248. — Pl.: neprevezii. — Şi: neprevăziu, -ie adj. TDRG. — Pref. ne- + preveziu. NEPRIĂTNIC s. m. v. neprietnic. NEPRICEPĂ vb. I. Refl. (învechit, rar) A fi nedumerit, a sta la îndoială, a sta în cumpănă. începu Neron a să nepricepa şi a gîndi de dînşii, cum va face să biruiască ... pre svinţii. dosoftei, v. s. februarie 79v/34. — Prez. ind.: nepricep. — Cf. nepricepător. NEPRICEPItOR, -OĂRE adj. (învechit) Negativ al lui pricepător. 1. Nepriceput (2). Şi voi înşivă sînteţi oameni cu inimă de ţărînă ca şi noi, şi cu fire neprecepă-toare de toate, coresi, ev. 6. <£> (Substantivat) înţelepţii de nu vor da svat şi învăţătură spre folosul nepricepătorilor... vor hi giudecaţi la dzua giudeţului. varlaam, c. 246. 2. Nepriceput (3). Traducerea lui va fi fost desnaturată mai tîrziu prin copietorii nepricepători. f (1877), 399. — Pl.: nepricepători, -oare. — Şi: (învechit) neprecepăt6r, -oăre adj. — Pref. ne- -f pricepător. NEPRICEPERE s. f. Negativ al lui pricepere. 1. Faptul de a nu pricepe, de a nu înţelege; p. ext. (învechit) lipsă de minte, de judecată, prostie, (regional) nebleznicie. Nepriceperea şi netrebnicia nasc împărechieri şi între rudenii (a. 1713). gcr ii, 5/38, cf. lb, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, GALAN, B. II, 105. + (învechit) Taină, mister (2). împărăteasa ... nu putea să cunoască cele trei cruci... Ce şi aceasta nepriceapere o dezlegă Macarie patriarhul cu o ciudesă. varlaam, c. 364. 2. Faptul de a nu se pricepe, de a fi lipsit de iscusinţă, de îndemînare sau de competenţă într-o acţiune; neîndemînare (1), neajutorare. Au poruncit de au tras tunurile de la punte mai în gios, şi cu nepriceperea sa nu s-au putut folosi cu ele. şincai, hr. ii, 210/23. Ştiu dinainte ceea ce au de gînd să izvodească puternicii pămîntului şi adeseori rîd cu hohot de nepriceperea şi slăbiciunea lor. creangă, p. 190, cf. ddrf, alexi, w. Averea părintească însă (nu din răutate, ci din nepriceperea unchiului) s-a încurcat şi s-a micşorat, galaction, o. 113. — Pl.: nepriceperi. — Pref. ne- + pricepere. NEPRICEPUT, -Ă adj. Negativ al lui priceput. 1. (Despre manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost priceput, înţeles; p. ext. care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omeneşti. Să lăudăm taina aceasta nepricepută, varlaam, c. 131. Sfatul lui Nardonie era tare şi nepriceput. herodot (1645), 483, cf. pontbriant, d. în 2606 NEPRICINUITOR — 316 — NEPRIETEN inima lui zace un dor nepriceput, alecsandri, poezii, 371. Şoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, macedonski, o. i, 32. 2. (Despre oameni) Care nu pricepe, nu înţelege sau înţelege greu; p. ext. lipsit de minte, de judecată, prost, (învechit) nepricepător (1), (regional) nestemnic (2). Va fi ţăran di cei neînţelegători (nepricepuţi şi proşti munt.). prav. 219. Alei! femeie nepricepută 1 Ce-ai făcut?! creangă, p. 88. Nebuni şi orbi! Nepricepuţi ca vîntul! Noi singuri, noi, ne adîncim mormîntul! cerna, p. 126. Cu cheile s-or jucat Mulţi pruncuţi Nepricepuţi; Nu ştiu în foc le-au ţipat, O'n apă le-au aruncat, pop., ap. hem 1 766. Domnul le grăia: — Sfinţi nepricepuţi Şi nechibzuiţi, Vreţi să m-ispitiţi. teodorescu, p. p. 27. Iar femeia ca femeia ..., Femeie nepricepută, — Turcilor se-n-făţişa Şi lor, frate, le spunea, mat. folk. 85. (Substantivat) Văzuiu nepricepuţii şi stătuiu. psalt. hur. 108v/26. Bărbatu fără minte nu cunoaşte şi neînţeleptu (nepriceputu h) nu înţelege aceasta, psalt. 193. Mulţi tirani au şezut pre ţărînă, iară cel nepriceput au purtat stema. n. costin, let. ii, 48/17. Vai, nepri-ceputule, şi streinule [de minte! cantemir, ap. gcr i, 324/31, cf. gcr ii, 94/21. Părutu-s-au, întru ochii celor nepricepuţi, a muri. mineiul (1776), 81v/29. Stăi, nepriceputule, că buzduganul ista îl avem moştenire de la strămoşul nostru; şi nu-l putem da nici pentru toată lumea, creangă, p. 57. + F i g. (Regional) Bădăran, necioplit (2). Cf. alr ii 3 668/182, 987. 3. (Despre oameni) Care nu se pricepe (la ceva), care este lipsit de iscusinţă, de îndemînare sau de competenţă într-o acţiune; neînde-mînatic (2), (rar) nătîng (I 2), (regional) macuc, natantol, năsărîmb (I 2), nebleznic, (învechit) nepricepător (2). Tu cu pîinea şi cuţitul Mori flămînd, nepriceput, coşbuc, b. 13. ' Va fi o mamă nepricepută, însă duioasă, F (1897), 345. Doamne din cer, Sînt nepriceput ce să cer Pe borangic, pe dimie şi pînză. arghezi, v. 244. + Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusinţă. Privea ... la zugrăveala nepricepută a meşterilor ce înfăţişase în linii stîngace şi disproporţionate chipurile sfinţilor. ARDELEANU, U. D. 123. 4. (învechit, rar) Care nu poate fi sesizat cu ajutorul simţurilor; imperceptibil. Aurul întru aşa de mici şi de nepricepute părţi se desparte, şincai, înv. 3. — Pl.: nepricepuţi, -te. — Pref. ne- + priceput. Pentru sensul 4, cf. lat. imperceptibili s. NEPRICINUIT OR, -OARE adj. (învechit) Negativ al lui pricinuitor; care nu caută ceartă; paşnic2 (1). [Neguţătorul] ... va fi zmerit, blînd, plecat, cucernic ..., nepricinuitor întru nici un feli de zminteală sau scandelă (a. 1792). iorga, s. d. xii, 189. — Pl.: nepricinuitori, -oare. — Pref. ne- + pricinuitor. NEPRICOPSIT, -Ă adj. Negativ al lui pricopsit. 1. (învechit) Lipsit de învăţătură, de instrucţie, de cultură. Zis-am mai sus şi pentru cuvintele vîrîte în limba noastră prin neprocopsiţi tâlmaci a cărţilor besericeşti. budai-deleanu, lex., cf. lb, polizu. Tocmai cînd un ministru din afară învaţă niţică carte românească, îl dă afară şi vine altul nepricopsit, bălcescu, ap. ghica, a. 430, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Popular şi familiar) Sărac, nevoiaş (I); p. ext. care nu e bun de nimic, neisprăvit. Doi feciori — băieţi buni, aminteri, da cam nepricopsiţi, caragiale, o. ii, 223. Intr-un tîrziu şi-au amintit De-acel copil neprocopsit, De-acel bun-de-nimic. id. ib. iv, 364. Atîţia oameni... au ştiut să-şi croiască o cale cu mult mai bună..., el tot neprocopsit a rămas. vlahuţă, d. 322. <£> (Substantivat) Şi pe ei un om cu minte nu-i socoteşte cinstiţi, Ci-i judecă totdeauna ca nişte neprocopsiţi, pann, e. i, 46/14. Nepricopsitul a fugit şi de atunci trăieşte aşa. caragiale, s. 70. In doi ani... şi-a cheltuit nepricopsitul toată averea, bassarabescu, s. n. 141. Încă nu e măritată, dar o să fie dacă se întoarce nepricopsitul ăl de frate-meu, Mitrea. sadoveanu, m. c. 181. Să ştii că nepricopsitul iar s-a însurat, pas, z. i, 101. Voi, neputincioşi Şi nepricopsiţi, Codrul părăsiţi, Vii ca să pliviţi, Porumb să prăşiţi, teodorescu, p. p. 496, cf. alr sn iii h 776/872. — Pl.: nepricopsiţi, -te. — Şi: neprocopsit, -ă adj. — Pref. ne- + pricopsit. NEPRIELNIC, -Ă adj. Negativ al lui- prielnic; nefavorabil, (învechit şi popular) nepriin-cios, (învechit) nepriitor (3). Cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 49, SADOVEANU, O. IX, 217, OPRESCU, I. A. m, 49, stan cu, u.r.s.s. 191, agrotehnica, i, 311, tudoran, p. 54. + P- ext. Potrivnic; ostil, inospitalier. De aici însă şi pînă la Pietrele Roşii hotarul este neprielnic, mehedinţi, p. 39. — Pronunţat: -pri-el-. — Pl.: neprielnici, -ce. — Pref. ne- -f- prielnic. NEPRIETEN s. m. 1. (învechit) Negativ al lui prieten; duşman; inamic. Ei au... biruit cu război pre nepriiateni, şi ei au început întăi strîmbătate. herodot (1645), 209, cf. 495. Mai apoi, după ieşirea neprietinilor şi a vrăjmaşilor din ţară, daca au strînsu Ştefan Vodă trupurile morţilor, movilă de cei morţi au făcutu. ureche, l. 95. Ce nu scorneşte limba amară a neprietenului! m. costin, ap. gîdei. Desfaimă 3610 NEPRIETENESC — 316 — NEPRIETNIC protivnicul (nepriiatinul d) numele tău pâră în cumplit, psalt. 147. Acel nepriiatin de svinţi Leon împărat, dosoftei, v. s. septembrie 23r/ll. Va moşteni seminţia ta cetăţile nepriiatinilor. biblia (1688), 1^128, cf. 552/14. Era tiran şi să temea de nepriiatini. n. costin, l. 71. Ave mulţi şi mari neprietini la Duca Vodă. neculce, l. 62, cf. 208. împăratul iarăş împrotiva nepriia-tenilor cu oaste mărgînd. cantemir, hr. 200. Ceilalţi boiari, ce să nevoia să slujască domnu-său în dreptate, de nepriiateni fură biruiţi, anon. cantac., cm i, 123. Cunoscînd pre slujitorii săi îndoiţi, mai mult stăruindu-le inimile spre neprieteni decît spre dînsul, să-l rătuiască ca pre un domn (începutul sec. xvm). mag. ist. iii, 370/12. Neprietenii lui Ziolkievski au sârnit. .. că el dimpreună cu prietenii săi vrea să fugă şi să lase tabăra, şincai, hr. iii, 11/14. Lupi-s neprietenii din afară, Cîni-s ostaşii cei păzitori. budai-deleanu, ţ. 364. Avea pre unii din domnii cei mari neprieteni, carii în tot chipul îi făcea pacoste, ţichindeal, f. 174/12. Şi întîmpină pe cumplitul lui nepriaten pe o stîncă de piatră, beldiman, n. p. i, 150/18. Spune-mi care neprieten voieşte a îl nimici? heliade, o. i, 433. îndată ce cîştiga o izbîndă asupra neprietenilor, el nu lipsea a ridica şi un monument. negruzzi, s. i, 196. Corăbii se-narmează Şi mări străbat şi-aduc nenorocire La neprieteni, murnu, o. 294. Ipsilanti trimise atunci o misivă generalului Brune ... prin care-l ruga să nu dea ascultare duşmanilor săi, care vor să-l înfăţişeze drept un neprieten al Franţei, c. gane, tr. v. 145, cf. com. din straja-rădăuţi. <£> F i g. Dumneata eşti ori prea neprieten al adevărului ori prea prieten al mieu. cr (1829), 752/23. 2. (Regional) Una dintre denumirile diavolului. Numele duhului e pomenit sub forma unui epitet.. .: necuratul, neprietenul, pocitorul. CANDREA, F. 118, cf. ALR Il/l MN 95, 2 744/182. — Pronunţat: -pri-e-, — Pl.: neprieteni. — Şi: (învechit şi regional) neprâten s. m. — Pref. ne- -f- prieten. Cf. slavonul h t n p h - HiThHTi. NEPRIETENESC, -EĂSCĂ adj. Negativ al lui prietenesc; care arată, trădează lipsă de prietenie; duşmănos, ostil. Ştefan ... lăsîndu inima cea neprietenească.. . s-au împăcat cu craiul leşesc, ureche, l. 108. + F i g. (Rar) Lipsit de confort; rece, neprietenos. în patul neprietenesc al otelului rece, începu să viseze la pămîntul ţării, sadoveanu, m. 177. — Pronunţat: -pri-e-. — Pl.: neprieteneşti. — Pref. ne- 4- prietenesc. NEPBIETENÎE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui prietenie; lipsă de prietenie; duşmănie, ostilitate. Zice că, ce cu amară neprietinie s-au început, aceea cu dulce frăţie să se istovască şi să se plinească, cantemir, ist. 229, cf. budai- deleanu, LEX., LB, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, alexi, w. Ei primiră dregătoriile şi păstrară în inimile lor neprietenia. iorga, l. i, 314. — Pronunţat: -pri-e-. — Pl.: neprietenii. — Şi: (regional) nepretenie s. f. budai-deleanu, lex., LB. — Pref. ne- + prietenie. NEPRIETENOS, -OASĂ adj. Negativ al lui prietenos; lipsit de prietenie, de bunăvoinţă, duşmănos, ostil; p. ext. care nu este sociabil, comunicativ, morocănos (1). Faţă de semenii săi [fazanul] este neprietenos, preferind singurătatea, stoica, vîn. 119. Noul venit era un om rău şi neprietenos, de care lumea se cam ferea, preda, m. 127. Devenise uscat.. . , foarte rigid, tăcut şi neprietenos. t. popovici, se. 281. E tînăr ca şi el, dacă are 30 de ani. Tăcut şi neprietenos, barbu, ş. n. 83. -v> F i g. Se menţinea aceeaşi ceaţă de Baltică, umedă şi neprietenoasă, sahia, u.r.s.s. 39. <> (Adverbial) Alecu Ruset zise, fără să se clintească şi zîmbind neprietinos ... sadoveanu, o. x, 319. + Care exprimă, trădează duşmănie, ostilitate, lipsă de prietenie. Avu iarăşi o pornire neprietinoasă pentru monahul acela. sadoveanu, o. ix, 154. Ochii lui neprietinoşi se întoarseră c-o încercare de zîmbet spre mine. id. e. 130. + F i g. (Despre încăperi, interioare etc.) Lipsit de confort, de intimitate; (rar) neprietenesc. încăperea în care locuia profesorul era simplă şi neprietenoasă, v. rom. februarie 1956, 25. Abia cînd se văzu în sufrageria mare, neprietenoasă, ... răsuflă uşurat, t. popovici, se. 114. — Pronunţat: -pri-e-. — Pl.: neprietenoşi, -oase. — Pref. ne- + prietenos. NEPRIETEŞtJG s. n. (învechit) Negativ al lui p r i e t e ş u g; lipsă de prietenie; duşmănie, ostilitate; vrajbă; conflict. întru acesta neprie-teşug fiind athineii [cu perşii], sosişi Aristagor... cerşind agiutor de la athinei. herodot (1645), 304. Mare neprieteşug avînd Matei Vod cu Vasilie Vod. m. costin, ap. gîdei. Aşijderea între dînsu mari şi grele pricini era de neprieteşug. n. costin, l. 459. Trag mai mult spre gîlcevi, netocmirişi alte reale, pentru neprieteşug (a. 1704). fn 156. în vremea mai dinainte şi trecută s-ar fi fost stîrnit orice nepreteşug, însemnată spadă şi harţ de toţi ştiut între maiestatea noastră şi măritul Ştefan Voievodul, şincai, hr. ii, 98/9. — Pronunţat: -pri-e-, —■ Şi: (regional) ne-preteşiig s. n. — Pref. ne- + prieteşug. NEPRIETNIC s. m. 1. (învechit) Duşman; inamic. Biru[i]ţ[i]-veri nepriiatnicii şi nu-ţ[i\ vor cuteza, paraclis (1639), 261. 2. (învechit şi regional) Una dintre numirile diavolului. Şi avea dreptate neprietnicul. pamfile, d. 115. 3615 NEPRIGETĂTORIU 317 — NEPRIITOR — Pronunţat: -pri-et-. — Pl: neprielnici. — Şi: (învechit) nepriátnic s. m. — Din slavonul NenpnM\ThN'k. NEPRIGETĂTdllIU, -OÁRE adj. v. nepre-getător. NEPRIHĂNIRE s. f. Negativ al lui p r i h ă -n i r e; calitate a ceea ce este fără prihană, iară păcat, fără vină, pur, curăţenie, puritate; spec. castitate. [Tacit] admiră la germani neprihănirea vieţii de familie, lovi-nescu, c. vii, 176. Dar unde este azi.. . neprihănirea preotului? galaction, o. 170. <£> F i g. Sub tălpile lor zăpada şi-a pierdui neprihănirea. STANCU, D. 377. — Pref. ne- + prihănire. NEPRIHĂNIT, -Á adj. Negativ al lui pri- h ă n i t; fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, imaculat; spec. cast; (învechit) neprihănitor. A trăi o viaţă curată şi neprihănită, marcovici, d. 441/25, cf. 348/9. O principesă atît de frumoasă ca şi Elena Lace-demona, însă fără îndoială cu mult mai neprihănită decît ea. asachi, s. l. ii, 5. li călăuzea o neprihănită conştiinţă, negruzzi, s. i, 244. Au nu e fecioară neprihănită? delavrancea, s. 30. Oh! minune! Duhuri mîndre şi senine, Suflete neprihănite! De amor vă e ruşine. d avi la, v. v. 125. Ar fi putut să fie stareţ Nepismă-tăreţ Şi arhimandrit Neprihănit, arghezi, v. 181. Şi-n priviri Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri, minulescu, v. 50. Ca el erau ciobanii pe vremea mea. .., neprihăniţi ca fata mare. galaction, o. 65. Mi-e fecioru-n lanţuri pus Şi-i bătut de soartă Şi îl ştiu neprihănit, Săritor la toate Pentru omul necăjit Şi a lui dreptate, tribuna, 1961, nr. 216, 1/4. <¡> F i g. Albeţi neprihănite curgeau din cer. macedonski, o. i, 80. Nu-mi ieşea din minte acel schivnic bătrîn ca brazii pădurilor neprihănite, hogaş, dr. i, 17, cf. id. M. n. 90. E feerie de argint Cristalizat în ţurţuri lungi Şi pe cît ochii ţi-i alungi, Pe cît ajungi, E marmur alb., neprihănit, Pustiu şi nesfîrşit. arghezi, v. 71. Cu paşii rari, scufundîndu-se uneori pînă-n brîu în zăpada neprihănită, rebreanu, nuv. 283. Venise iarna albă cu omătul neprihănit. brăescu, a. 25. Poiana e de un alb neprihănit. sadoveanu, o. ix, 202. Oraşul, vechi şi dărăpănat, pierdu strălucirea pe care i-o dăruise albul neprihănit al zăpezilor, stancu, r. a. rv, 7. — Pl. : neprihăniţi, -te. — Pref. ne- + prihănit. NEPRIHĂNITOR, -OÁRE adj. (învechit) Negativ al lui prihănitor; neprihănit. Pentru aceasta s-a însemnat iconomia acestui neprihănitor lăcaş a fi întru desăvîrşită curăţenie. piscupescu, o. 102/18. — Pl.: neprihănitori, -oare. — Pref. ne- + prihănitor. NEPRIINCldS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui p r i i n c i o s; (învechit şi popular) nefavorabil, neprielnic; rău, dăunător; p. ext. (învechit) duşmănos, răuvoitor. Izbăvit acum de gîndurile cele nepriincioasă. drăghici, r. 298/15. Se pare că timpul nepriincios şi neîndestulata purtare de grijă pentru soldaţi ar fi născut tifus. ar (1837), 152/31. Vro cîteva gazete au înspăimîntat la Paris pe public cu înştiinţări nepriincioase în privirea Africei. ib. (1838), 572/26. Deşi timpul era nepriincios, totuşi craiul... au cercetat trupele, ib. (1839), Acest loc aşezat în strimturi era foarte nepriincios oastei turceşti. arhiva r. i, 109/9. împrejurări nefavorabile (nepriincioase). fătu, m. 106/15, cf. polizu, costinescu. Aceste condiţiuni de trai, atît de nepriincioase pentru viaţa intelectuală, gherea, st. cr. iii, 169, cf. ddrf. O floare răsădită în strat nepriincios. coşbuc, s. 107, cf. barcianu, alexi, \v. Se crede că, dacă visează cineva că mînîncă pîne proaspătă, i se va întîmpla ceva nepriincios. gorovei, cr. 357. — Pl.: nepriincioşi, -oase. — Pref. ne- + priincios. NEPRIÎNŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui p r i i n ţ ă. 1. Duşmănie, ostilitate; prigoană, persecuţie. Vine pre noi scârbă şi frică pentru vicle-şiugul şi nepriinţa vrăjmaşilor noştri, varlaam, c. 91. Subt poala priinţii sau a nepriinţii, pururea chipul adeverinţii ascuns şi acoperit să rămîie. cantemir, ist. 33, cf. hem 1 763. 2. Infidelitate (conjugală). Au iertat nepriinţa soţiei, sbiera, p. 48. 3. Pagubă, vătămare, neajuns1 (2). In cele ce-s de lipsă slăveşte bunăvoinţă, Căci lipsa lor dovedeşte că ţi-ar fi de nepriinţă. conachi, p. 269. Iar alta măcar supusă la a unuia voinţă, Este slobodă şi-n pace despre orice nepriinţă. id. ib. 299. — Pl.: (3) nepriinţe. — Pref. ne- + priinţă. NEPRIITOR, -OARE s. m., adj. (învechit) Negativ al lui p r i i t o r. 1. S. m. Duşman, vrăjmaş; răufăcător. Deci am înţeles că s-au aflat acel nepreitor ce-au făcut acea pagubă (a. 1616—1631). rosetti, b. 86. Intr-o clipală ari audzi că-i număsc: mişei, cămătari,... giurători pe strîmbul şi nepriitori (a. 1714). gcr ii, 12/27. 2. S. m. Una dintre denumirile diavolului. Se întoarcă-se dintru întorearecu în lumiră şi dintru despusul nepreitoriului cătră Dumnedzeu. cod. vor. 78/18. Cela ce marea şi duhurelor necurate oprea şi cu cuvîntul zdrobiia dracii, cum acmu prins fu şi căzu în clucsele pierză- 3622 NEPRISTAN — 318 — NEPTUNIAN toriului şi nepriitoriului. coresi, ev. 84. Aceştia sînt fii împărăteşti, e pleavele sânt fii nepriitoriului. id., ap. g-cr i, 17/25. Încă din zavistia nepriitoriului căzînd în greşeală, dosoftei, v. s. septembrie 14r/10. 3. Adj. Nefavorabil, neprielnic; refractar. Cf. budai-deleanu, lex. Naţia a căria eu sînt mădular este modestă (sfiită), tăcută, nepriitoare fineţii şi rostirilor celor frumoase, ar (1839), 351/47. — Pl.: nepriitori, -oare. — Ş i: nepreitir, ■oăre s. m., adj. — Pref. ne- + priitor. NEPRISTĂN adv. (învechit şi regional) 1. Neîntrerupt, necontenit (2); mereu (II 1), permanent. Prea-sv(ă)nt numele, cel de preste toate numele, a lu Dumnezău neprestan să se cânte şi să se slăvească (a. 1688). iorga, s. d. xva, 5. Apoi deci, 16 ani neprestan,. . . cîtâ avuţie au trebuit să aibă de au putut sta atîta împotrivă şi a răbda? c. cantacuzino, cm i, 15. [Răutăţi] nu numai în creştini, ci şi în turci neprestan făcea. r. greceanu, cm ii, 52. Au dat.. . învăţătură .. . ca să facă preoţii denii, liturghii... în toate zilele nepristan (începutul sec. xvm). mag. ist. rv, 169/13. In toată vremea ce va lipsi tovarăşu dumitale de acolo, vei sta napristan la Iahtul isprăvnicatului (a. 1819). doc. ec. 204. Ne aflăm muncitori ai ocnii Slănic, ciocănaşi şi măglaşi cu mîinile şi cu dobitoacele în slujba ocnii napristan (a. 1837). ib. 660, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. <£■ (Adjectival) Doi-trei beţivi nepristani ai localului, ap. scl 1963, 24. + (Prin Munt.) „Continuu acolea şi cu ochii cercetători“. rădulescu-codin, 1. 352. Cînd i-a dat paharu, Domnu, care sta nepristan să vază, a zărit inelu, şi atunci a chemat pe fată. id. ib. 271. 2. îndată, numaidecît (1), imediat; fără întîr-ziere, fără zăbavă. Zici că ai trebile dumitale şi nu te poţi îndeletnici de a fi napristan, iarăşi arată-ne curat,... şi noi nu avem să te luăm... cu lanţul (a. 1818). bul. com. ist. v, 299. Sînt nişte slujitori de la curte: vin în goană cu-naltă poruncă să-l aducă napristan la Craiova. CARAGIALE, O. II, 237, cf. CHIRIŢESCU, GR. 253, şăineanu, d. u. Dar jandarmii rămăseseră chinciţi în colţul lanului, dovedind năpristan că aşteaptă şi că au plan socotit. POPAj v. 176. Frate Ioane, io plec la Bucureşti, plec năpristanu ... Boierii ăia ai mei m-au făcut dă ruşine rău. camil petrescu, o. ii, 382. + Neapărat (4). Vine-o sărbătorică, fie ea cît de mică, el nepristan trebuie să se afle la biserică, pamfile, b. 82. — Şi: neprestan, napristân, năpristăn adv. — Din slavonul Hmp-fcCTdHkNO. t. NEPRISTĂMÎT adv. (Neobişnuit) Necontenit (2). Nu ieşeau o dată la tras cu năvoadele fără să calce firul apei şi să dea o raită spre ţărmul de dincoace, din care pricină nepristămit se jeluiau stăpînirii atamanii chirhanului. chiri-ţescu, gr. 13. — De la nepristan. NEPRIVĂZĂT0R, -OĂRE adj. (învechit,rar) Care nu este transparent, străveziu; opac. Cristalurile sînt neprivăzătoare, de color cenuşiu închis sau castaniu. J. cihac, i. n. 362/9. — Pl..: neprivăzători, -oare. — Cf. n e p r e v e z i u. NEPROCOPSÎT, -Ă adj. v. nepricopsit. NEPRODUCĂTiÎR, -OĂRE adj. (învechit) Negativ al lui producător; p. restr. (despre pămînt) neproductiv (1). [Pămîntul] n-ar întîrzie să ajungă neproducător dacă nu i-ar da cineva înapoi această materie pe care o iau plantele, er 99v/6. — Pl.: neproducători, -oare. — Pref. ne- + producător (după fr. impro-ductif). NEPRODUCTIV, -Ă adj. 1. Negativ al lui productiv; p. restr. (despre pămînt) care nu rodeşte sau care dă roade sărace; (învechit) neproducător. Cf. scl 1954, 299, scînteia, 1954, nr. 2 894, gl 1954, nr. 419, 1/6. 2. (învechit, rar) Care nu aduce profit, care nu este rentabil. Că darea într-o ţară este legitimă, că nu-i o cheltuială neproductivă, ştiinţa trebuie să o acunoască şi să o proclame ca principiu nestrămutat, rom. lit. 2592/18. — Pl.: neproductivi, -e. — Pref. ne- -j- productiv (2, după fr. impro-ductif). NEPROTIVIT(ÎR, -OĂRE adj. (Neobişnuit) Negativ al lui protivitor; p. ext. care nu poate fi contestat. Ingăduiesc şi dau costeiul din Blaj... care cu preabună, nezărvitoare şi neprotivitoare cădinţă au venit de moşie la preanălţia sa. şincai, hr. iii, 276/28. — Pl.: neprotivitori, -oare. — Pref. ne- -f protivitor. NEPRUD£NŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui prudenţă; lipsă de prudenţă; faptă nechibzuită, nesocotită; imprudenţă. Următorii lui Aurelian, înţelegînd neprudinţa cea mare ce o comisese acesta prin părăsirea Daciei Traiane, întreprinseră mai multe expediţiuni asupra goţilor, f (1881), 175. — Pl.: neprudenţe. — Şi: neprudinţă ş. f. — Pref.: ne- + prudenţă (după lat. impru-dentia, fr. imprudence). NEPRUDÎNŢĂ s. f. v. neprudenţă. NEPTUNIĂN, -Ă s. m. şi f., adj. (învechit) 1. S. m. şi f. Adept al neptunismului. Cf. negulici. 8632 NEPTUNIC — 319 — neputernig 2. Adj. Neptunic. Stinca aceasta ..'. se găseşte mai cu seamă intre terenurile neptuniene şi plutoniene. cobîlcescu, g. 18/13, ci. pontbriant, D., LM, ŞĂINEANU, D. U. — Pronunţat: -ni-an. — Pl.: neptunieni, -e. — Din fr. neptunien. NEPTUNIC, -Ă adj. Care se referă la fenomenele de precipitaţie din mediul marin; (despre terenuri, roci) format prin acţiunea apei sau în apă, (învechit) neptunian (2). Pămînturile formate din cauză neptunică, i. IONESCU, D. 138, cf. CANTUNIARI, L. M. — Cf. germ. neptunisch. NEPTUNÎSM s. n. Concepţie geologică potrivit căreia toate rocile ar fi de provenienţă sedimentară. Cf. barcianu. Neptunismul nu putea cuprinde dezvoltarea arhitecturii scoarţei.. . din care cauză, la începutul secolului XIX, a fost înlocuit cu plutonismul. ltr2, cf. der. — Din fr. neptunisme. NEPTUNIU s. n. Element chimic transuranian, obţinut pe cale sintetică, prin reacţii nucleare. Cf. dm. Studiul proprietăţilor chimice a arătat că neptuniul... se aseamănă foarte mult cu uraniul, ltr2, cf. der. — Din fr. neptunium. NEPURTARE s. f. Negativ al lui purtare. (E x p r.; învechit) Nepurtare de grijă = lipsă de grijă, de atenţie (faţă de cineva sau de ceva); neglijenţă. De să întîmpla pentru nepurtarea de grije a jirtvitoriului să să stingă focul,... pre jirtvitoriului acela... cu moarte îl pedepsea (cca 1750). gcr ii, 51/6. De vor fi copii supt ocrotirea părinţilor, fiind încă nevîrstneci, şi vor greşi, atunci să vinuiesc părinţii pentru nepurtarea de grijă a fiilor lor. prav. cond. (1780), 130. Nimic nu-i lăsat cu nepurtare de grijă într-aceste sate. ist. am. 19r/4. — Pref. ne- + purtare. NEPURTĂT, -Ă adj. Negativ al lui purtat. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care nu a fost (încă) îmbrăcat; p. ext. nou. Haina lucrată, fie şi nepurtată, îşi pierde preţul ei. ZANNE, P. III, 184. 2. (Popular; despre oameni) Care nu a umblat prin lume, care nu cunoaşte lumea, viaţa. Copiii ţi-ai lăsat, Mititei şi nenvăţaţi Şi prin lume nepurtaţi, marian, !. 125. 3. (Regional; despre drumuri) Pe care se circulă puţin. V. neumblat, necălcat. (Tătăruşi-Paşcani). vasiliu, p. l. 249. într-o zi trecea Dumnezeu şi cu sfîntu Petrea pe-un drum aşa cam nepurtat, id. ib. — Pl.: nepurtaţi, -te. — Pref. ne- -f purtat. NEPUS, -i. adj. Negativ al lui p u s. (E xp r.) i» nepusă masa sau (substantivat) eu «Snns ta masă ^ Tară tottraere, precipitat; ne neaşteptate, prin surprindere. 4m scăpat Focşani cum am putut... cu nepus m masa. triSwu, t. i, 117.- De-ar veni azi... să-mi j - nfliDOrtu, m-aş porni cu nepusă masă. aîUCb 195 Apoi l-au legat cot la cot şi l-a trimis fam m nepus în masă ****,«. i, 43. Filip îl întâlnise pe ară U luaS6 T TT' ~ Mm ne nepusă masă - pentru gmdarile lui. galan, t ok Din Călăraşi plecase pe nepusa masă B' n,',mresti. id. ib- n> 147’ 0 urmărea mereu, Tnepusă masă întreba: . ■ ■ unde-i fata aceea? T. popovici, SE. 135. __ Pl.: nepuşi, -se. __ pref. ne- + Pus" NEPUSTÎ vb. IV v. năpusti. xn?T>iT<4TÎTU S. m. art. (Regional) Una dintre BBPObiu^> herţa Mare.Satu M denuimnle diavoiu v ^ ^ ^ ^ Cu Vin roşu strecurat/..._ CmnîJce-ţ-l şl cocu, Mînînce-l mucezii«, Şî vina ^Etimobgifnecunoscută. NEPUTfiNŢl b. i. v. neputinţă. \VPI1TERE s. f. 1. Negativ al lui putere. FV 312 NEAGOE, ÎNV. 7/12, IOVESCU, N. 28 L O o.' a d V. (Învechit) Cu neputere = -VI Fără-de-numarul peaştelui... taste r» d“ *« ri«P"«n!5 Wî »»limitate. V- -1 Jnuterile lor. 1>SALT- hor. 9V/21. Ce cur'ăţeşte toate fărălegile tale, ce vendecă . umorile (b o al ele C2, nepu tenie h, toate lango ^ ^ tde psalt. 211. F i g. \tupliu Dumnedzeu semăscoaţă den neputearea Votului. PSALT. HOR. 45 /U- TiMed ■ învechit) Adinamie. Iar la bărbaţi - LV nrin metahensirea lor, neputere să rind P vărsările de sînge în somn, tLmc’ °-27,a ^ - >‘™tm sensul 3, Cf. fr. adynamie. xtîPUTMNIC, -*■ adî- ,(învec^) Negativ al , „„ternic; neputincios (1); p. ext. a <îte fără căpâtîi, (ta^chit şi regional) C n i î* (IV» sărac. Înfricoşa pre neşte n e m e r -ce varlaam, c. 104. Lauda muieri nep ^ Bimitrie, întru ii[ri>[tos] nevoinţei, . u e vrăjmaşul cel neputear- 155v2/7- ❖(Substantivat) Mâmte neputernicul din mm le celor mai tari Sti varlaam, C. 23. în ceriu ca un 3643 NEPUTINCIOS — 320 — NEPUTINCIOS puternic toate le orlnduiaşte şi le tocmeaşte. .. iară aice gios, ca un neputearnic iaste clevetit şi vinuit. id. ib. 182. Rămîind întru răspunderea datoriilor către vistierie numai cei neputernici (a. 1819). doc. ec. 217. + (învechit, rar) Decăzut din drepturi. Cela, ce va otrăvi pre cineva, nu numai îl vor pedepsi cu cumplită certare, ce încă şi cuconii lui, ce vor rămînea pre urmă, vor fi neputearnici, fără nice o cinste, prav. 108. — Pl.: neputernici, -ce. — Pref. ne- + puternic. NEPUTINCIOS, -OÂSĂ adj. Negativ al lui p u t i n c i o s. 1. Lipsit de putere fizică, de forţă, slab, nevolnic (2), becisnic, (învechit) neputernic, neputinte; spec. vlăguit de boală, de bătrlneţe; nemernic (2), (regional) nătruţ (2), nătîng (I 2). Că nu mîncarea multă creaşte trupul, ce şi neputincios mai vîrtos face-l. coresi, ev. 221, cf. 533. Neşte muieri slabe şi neputincioase, varlaam, c. 104. Sultan Baizit, auzind acestea, şi fiind neputincios, au socotit să dea împărăţiia lui Ahnat, fie-său. r. popescu, cm i, 260. Cu tunetul glasului îndem-nează pre fieştecare la luptă ... şi de ar fi fost şi neputincios şi nevreadnic ca Tersit, îl preface în viteaz Ahilevs. molnar, ret. 7/21. Era neputincios şi zăcea bolnav în părţile cele mai dinlăuntru ale ţinutului său. şincai, hr. i, 215/9. Să lucrez nu mai pociu. Sînt bătrîn şi neputincios. kotzebue, u. 10v/16. Mina mea această slabă, braţul cel neputincios, beldiman, o. 9/5. Cei ce te însoţesc, dacă sînt tineri, au trupuri neputincioase-, dacă sînt bătrîni, au suflete prostite. ispirescu, u. 26. Bătrîne neputincios! dela-vrancea, o. ii, 241. Mormăi... apuclndu-se să-şi frece nervos ochelarii, Incît fără ei figura lui părea neputincioasă şi mai acră. rebreanu, r. ii, 77. Nu mai găsi acolo decît vreo cîţiva [cîini] bătrlni neputincioşi, galaction, o. 311. Se zice că pe vremurile vechi era obiceiul ca oamenii bătrîni şi neputincioşi de pe cîmpia noastră... să fie omorîţi. pribeagul, p. r. 102, cf. alr ii/i mn 50, 2 272/605, 646, 876, 886, ib. 2 274/192, 228, 958. <$» F i g. Pe strunele neputincioase S-ar zămisli cîntarea sfîntă, Dînd înţeles vieţii mele. goga, p. 51, cf. 18. [Cărţile] cădeau neputincioase pe sobă, pe şifonieră, pe divan. i. botez, b. i, 136. Ziua de ieri... S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă După ce vremea-ntreagă M-a urmat, pas cu pas, plnă azi, La amiazi. arghezi, vers. 195. Orice val în clipa cînd se naşte are înfăţişarea unei cute de apă, mici, netrebnice, neputincioase, tudoran, p. 450. Aceeaşi apă mai încolo. .. plescăia moale, neputincioasă, t. popovici, se. 408. <£* (Substantivat) Să agiutăm asupriţilor, neputincioşilor. varlaam, c. 409. Cel neputincios să iasă den mîna silnecului. biblia (1688), 3651/43. Ai să te lupţi c-un fricos Şi-o să-l biruieşti îndată ca pe un neputincios, pann, e. ii, 140/4. Dar uite ce vorbeşte gîrbova şi neputincioasa 1 creangă, p. 191. Tu, gogeamite flăcău în putere, să-i tragi la aghioase şi eu, o biată neputincioasă, să moţăi deşteaptă, caragiale, o. ii, 248. Apoi norocul numai de cei îndrăzneţi se ţine, nu de neputincioşii cu inima-n izmene, rebreanu, r. ii, 82. Rolla recurgea In asemenea împrejurări la arma neputincioşilor. Se lăsa moale... şi se făcea ghem. brăescu, v. 29. Zicea: Voi neputincioşi şi nepricopsiţi, Codrul părăsiţi, teodorescu, p. p. 496. + (învechit şi regional) Bolnav; infirm, schilod. Mă vindecă, că neputincios sîmtu. psalt. hur. 4r/13. De eşti sărac, Bate şi ţi să va deschide... De eşti neputincios, Mai bine să ceri decît să furi. pann, p. v. ii, 29/25, cf. alr ii/i h 115/272. (Substantivat) Derept aceaia-s în voi mulţi neputincioşi şi nesănătoşi, coresi, ev. 245. Clnd faci cină, cheamă mişeii, neputincioşii, neavuţii, ologii, orbii şi fericit fi-veri. id. ib. 419. Neputincioşii ce sint într-acest oraş. .., stricaţi unii la măni, alţii la picioare, unii lipsiţi de viderea ochilor (a. 1783). uricariul, v, 324/24. Iară de bătrîni şi de cei neputincioşi a rîde cineva cînd se poticnesc, aceia e o dreaptă nebunie, ţichindeal, f. 108/17. Am dat peste un orb ... — Cine este acolo? —Un biet neputincios, ispirescu, l. 303. + Spec. Impotent. Se recomandă bărbatului să nu mănînce ouşoarele ce se găsesc în găină, ca să nu devie neputincios, candrea, f. 70. <£> (Substantivat) Tot cu un lăcat... se descîntă în Ţara Oaşului pentru a dezlega pe un neputincios de pe urma unei vrăji. id. ib. 308, cf. yghec, m. n. 183. 2. (învechit) Sărac, nevoiaş (1); p. ext. lipsit de trecere, de influenţă. Deci cărei au avut putinţă şi prieteni, mai curînd au dat, şi i-au slobodzit, iar cărei au fost mai neputincioşi au şădzut mult închişi, neculce, l. 112. Noi sîntem o ţară mică şi făr’ de oameni, neputincioasă şi făr’ de ajutor de nici o parte. Iar turcii sînt puternici, mari şi biruiesc toată lumea. anon. cantac., cm i, 173. -O (Substantivat) A sa direaptă agonisită să o dea şi să o împartă neputincioşilor. varlaam, c. 163. Să le hie milă de cei mai neavuţi, de cei mai neputincioşi, id. ib. 266. Ştefan Vodă n-au dat nici un ban nimului, ci au rămas toţi cu lacrămile pre obraz şi alt n-avea ce face făr de numai aceea ce au obiceiu neputincioşii, de blestemă, şi ei încă blestema, ist. ţ. r. 124. + (Regional) Cerşetor (Făcăieni-Feteşti). alr i 451/695. 3. (Adesea urmat de determinări care arată natura efortului) Care nu are forţa, posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapabil. Norul tot îngroşîndu-să şi împins fiind de vînt în ochii vrăjmaşilor îi făcea cu totul neputincioşi de a şti că treci craiul sau ba. ist. carol xii, 26v/9. Sîntem neputincioşi de a pătrunde cu înţelegire lucrurile lui Dumnezeu. 3644 NEPUTINGIOŞIE — 321 — NEPUTINŢĂ drăghici, r. 37/19. Se simţea infrint şi neputincios, iar simţămintul acesta îi aprindea sîngele şi-i umplea creierii de planuri şi hotârîri care de care mai năzdrăvane, rebreanu, i. 90. Ploaia batea departe afară. Şi mă durea mina ca o gheară Neputincioasă să se strîngă. arghezi, v. 161, cf. id. t. c. 57. Trăia... cu sentimentul că între el însuşi şi drumul vieţii lui se căscase o prăpastie care-l punea în situaţia de martor neputincios şi ridicol al propriilor sale năzbîtii. galan, b. ii, 87. -O (Substantivat) Numai aurul, el singur îmi lipseşte-n astă lume, Numai el, dar fără dînsul sînt un biet neputincios. macedonski, o. i, 124. + (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. Al meu e cîntul ce-n pustie Neputincioasa jale-şi plînge. goga, p. 11. Ascultă-mi glasul zbuciumării Neputincioase şi deşarte, id. ib. 117. Cu cît se gîndea mai mult că vrea să-l înşele, cu atît mînia neputincioasă i se înfigea mai tare în suflet, rebreanu, nuv. 156. Un val de furie neputincioasă îl cuprinse, turburîndu-i vederea. bart, e. 213. Se înveseli... de neputincioasa şi comica lui spumegare. c. petrescu, a. r. 20. O cuprindea atunci o mînie neputincioasă. T. POPOVICI, SE. 46. 4. (învechit) Imposibil, irealizabil. Ştiu că toate poţi şi ţie nu e neputincios nemica. biblia (1688), 3812/21. Cirul cineva va ave . . . răbdare, poate săvârşi toate acele lucruri ce le socoteşte neputincioasă, drăghici, r. 87/25. -y- (Substantivat) Puternicul Dumnezeu, căruia cele neputincioase toate să pot. r. greceanu, cm ii, 38. + (învechit, rar; despre o împărţire) Care nu iese exact, la care rămîne un rest. O fracţie poate fi socotită ca cum ar reprezenta pe cîtoriul a unei împărţiri neputincioase, asaciii, e. i, 74/11. — PI.: neputincioşi, -oase. — Pref. ne- -f putincios. NEPUTINCIOŞÎE s. f. (Neobişnuit) Neputinţă (3). O impertinenţă timidă şi o neputincioşie. scl 1963, 24. — Neputincios + suf. -ie. NEPUTlNTE adj. (învechit) Negativ al lui p u t i n t e; neputincios (1). Un vierme neputinţe, ieşind şi el la soare, înalţă capul ager şi cearcă-a s-apăra, mureşanu, p. 99/19. — Pref. ne- + putinte (după lat. impotens, -ntis). NEPUTINŢĂ vb. I. Intranz. (învechit) A-şi piere forţa fizică, vlaga; a slăbi. Cf. pontbriant, d. <£> F i g. Că la Dumnezău nu va neputinţa tot cuvîntul. biblia (1688), 7891/36. — Prez. ind.: neputinţez. — Şi: neputinţi vb. IV. PONTBRIANT, D. — De la neputinţă. NEPUTINŢĂ s. f. Negativ al lui putinţă. 1. Lipsă de putere fizică, de forţă, de energie, slăbiciune, nevolnicie (2), bicisnici e, nemernicie (2), (regional) nevoio-şetură; spec. stare, suferinţă provocată de boală, de bătrîneţe; p. e x t. (mai ales la pl.) bătrînete; boală; infirmitate, (învechit) neputere (2). Vindeca toate neputenţile şi toate boalele întru oameni, tetraev. (1574), 205. Unora le vine neputinţa den saţiu şi den beţie, coresi, ev. 60. Aducea la dînsu toţi bolnavii, cu neputinţe şi cu chinuri în multe chipuri ţinuţi, varlaam, c. 153. Pentru destule neputinţe i să va tâmpla moarte, prav. 126. Să vindece toată boala şi toată neputinţa. n. test. (1648), 12v/18. Alţii care aveau nepo-tinţe .. . veniia şi să vindeca, ib. 172r/27. Mator .. . iaste .. . [omul] până la optzeci: de acia mai multă neputinţă şi dureri şi boale (a. 1652). gcr i, 164/10. Cu neputinţe cumplite şi cu chinuri de boale fiind cuprins, mineiul (1776), 85rl/3. Ajuţi pre cei cu neputinţe şi goneşti duhurile ceale necurate, ib. 100v2/22. Breasla calicilor ... aflîndu-se în multe neputinţi, stricaţi unii la mini.. . , unii lipsiţi de viderea ochilor (a. 1783). uricariul, v, 325/4. Prezidentul nostru, după o uşure neputinţă de cîteva zile, astăzi se află foarte bine. cr (1830), 3311/8. Aşadar cel dintâi folos al unirei căsniceşti este a să ajuta în toate stările vieţii, a se mîngîia în durere,... a îngriji unul de altul în vreme de neputinţă. marcovici, d. 160/10. Mitropolitul nu era în stare la neputinţele sale să viziteze în persoană purtarea economiei, bariţiu, p. a. iii, 471. Nu vă las altă avere Decît pe asinul mieu, Care-mi servi cu credinţă Pînă-acum la neputinţă. mureşanu, p. 192/14. Ce ne facem noi, babo, zise într-o zi unchiaşul, de vom ajunge niscaiva zile de neputinţă ori de nevoie, ispirescu, l. 95. Lacrimile îi curgeau şiroaie, buzele-i tremurau ... — Acum duceţi-vă, că e prea mult pentru mine ... M-a biruit neputinţa, camil petrescu, o. ii, 223. Blazarea e un semn al bălrîneţii şi al neputinţei. t ianuarie 1962, 4. E x p r. A-l apuca (sau a-1 găsi, a-I trece) pe cineva neputinţa = a pierde (momentan) capacitatea de retenţie, (familiar) a se scăpa pe el. Cf. polizu. Vărsase pe ea şi o trecuse neputinţa, m. i. caragiale, c. 25. ♦ (în textele bisericeşti) Imperfecţiune; defect, cusur, scădere. Ce, derept neputinţa fireei noastre, şi cu negrija leaneei de ne biruim şi vrăjmaşul împiedecămu-ne. coresi, ev. 26. Neputinţa rodului omenesc, varlaam, c. 13., Neputinţa firei muiereşti. id. ib. 367. Ce este omul? o nimica. Slăbiciune şi neputinţă, neagoe, Înv. 10/21. Neputinţa firii omeneşti, mineiul (1776), 38r2/28. + (Popular) Impotenţă. Cf. n. leon, med. 138. De neputinţă se vindecă bărbaţii pătimaşi, căror le-au secat puterile trupeşti, cătînd măciucă de scai voinicesc, grigoriu-rigo, M. p. I, 130, cf. candrea, f. 222. + (Regional) Apoplexie (Tătăruşi-Paşcani). h xii 594. 3648 NEPUTINŢĂ — 322 — NEPUTREZIRE 2. (învechit) Sărăcie, lipsă, nevoie (2), mizerie (1); p. e x t. situaţie umilă. Domnul au învăţat ceia ce simt mai slobodzi de nesosniţe, de neputinţe, să le hie milă de cei mai neavuţi, de cei mai neputincioşi, varlaam, c. 266. Au trimis... la Odriiu... cu pocloane la vizirul şi la alţii ai Porţii, după obiceiu, şi ca să facă jalbă de slăbiciunea şi de neputinţa ţării. h. greceanu, cm ii, 94. Turcii nu cred, nici să uită la neputinţele creştinilor, id. ib. 95, cf. 186. 3. Faptul de a nu (se) putea, de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona, (învechit) netreb-n i c (2), (neobişnuit) neputincioşie; incapacitate, neajutorare; p. e x t. imposibilitate. Mainte, nu pre iuşor zise Domnul, de-aciia şi neputinţă puse înainte, că nu e să între bogatul în impărăţiia lu Dumnezeu, coresi, ev. 312. După bătălie,... au văzut neputinţa a să uni cu această armie, ar (1831), 791/39. înţelese ... neputinţa realizării viselor lui. eminescu, n. 71. De fapt, era neputinţa de a trece de la o stare la alta. ibrăileanu, a. 32. Cîteva zile, cîteva nopţi, înnebunită de neputinţa de a-şi bizui gelozia pe ceva, spionase tot, bănuise tot. galan, b. ii, 35, cf. 82. Concepţia lor despre feudalism vădeşte însă neputinţa lor de a cunoaşte legile de dezvoltare a societăţii, lupta de clasă, 1961, nr. 11, 33. Loc. adj. şi a d v. Cu neputinţă = imposibil; irealizabil; p. e x t. imaginar, ireal. Să n-aibă ucenicii a zice că cu neputinţă sînt aceale învăţături, coresi, ev. 340. Pentru aceia să zice meşteşug şi măiestrie, pentru că dă acest feliu de povăţuiri care oricine le păzeaşte îi iaste cu neputinţă a greşi întru cuvîntare. molnar, ret. 13/7. Să cade a şti că scopul mieu n-au fost să adun toate cuvintele cîte sînt obicinuite la români... căci aceasta ar fi fost cu neputinţă unui om singur a săvîrşi. budai-deleanu, lex. Cu neputinţă era să scape corabia de înfricoşatul minut al scufundării, drăghici, r. 11/11, cf. 160/23. Cu neputinţă este a hotărî despre a lor număr. ar (1834), 80x/3. Focul sporise atîta, încît să părea cu neputinţă a-l stinge, ib. (1838), 191/27. Cel ce se amestecă în multe de ale lumii, este prea cu neputinţă a nu-şi pierde sufletu. gorjan, h. iv, 202/1. E cu neputinţă de a contesta economiei politice dritul de ştiinţă, rom. lit. 2591/23. Dacă se găseşte un om ce vine de pune tot cuvîntul la locul lui,.,. strigaţi că e cu neputinţă a strica obiceiul, negruzzi, s. i, 257. O lume întreagă de închipuiri... îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară şi mai cu neputinţă, eminescu, n. 42. Lumea ... cea aievea ne părea cu neputinţă. id. o. i, 141. Oricît di voi tu şi oricare altul să mai meargă înainte de aici, este cu neputinţă. creangă, p. 93. Cercă să umble sprijinindu-se în toiagul său, dar îi fu cu neputinţă, căci şi acesta se tocise, ispirescu, l. 59. Căldura miezului de iuliu era covîrşitoare şi ar fi fost cu neputinţă de înfruntat, hogaş, dr. i, 7. E cu neputinţă de explicat... ce se petrecea în capul meu. galaction, o. 57. Să vă găsească aici?.. . Pentru nimic în lume. E cu neputinţă, sebastian, t. 274. Să rămîie rece E cu neputinţă, arghezi, vers. 268. Conţinutul gîndirii şi forma exprimării ei sînt intim întrepătrunse şi cu neputinţă de separat, vianu, m. 46, cf. 96. I se pare cu neputinţă să ţie un jurămînt ca acela pe care l-a făcut, camil petrescu, o. ii, 29. Moţii sînt legaţi de munţi cu lanţuri trainice, cu neputinţă de rupt. bogza, ţ. 21. Ochii... păreau făcuţi din sticlă cenuşie, cu neputinţă de străbătut, vornic, p. 149. 1 s-a întîmplat ceva îngrozitor, cu neputinţă de îndurat, preda, d. 155. + Ceea ce nu se poate realiza, nu poate exista; imposibilul. Oare logica lungită. .. din deducţie în deducţie nu cumva duce drept la neputinţă şi la groapa absurdului? russo, s. 84. — PI.: neputinţe şi (învechit) neputinţi. — Şi: (învechit) neputenţă, nepotinţă s. f. — Pref. ne- + putinţă. NEPUTINŢÎ vb. IV v. neputinţa. NEPtJTRED, -Ă adj. Negativ al lui putred; (învechit) care nu putrezeşte; p. e x t. (adesea f i g.) veşnic, etern. Că mirul are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului suge-o şi-l păzeaşte şi-l ţine neputred, coresi, ev. 139. Cunoaştere a toate lucrurile putrede şi trecătoare, că sînt umbră înaintea celor veacinice şi neputrede (a. 1642). gcr i, 99/10. Rămîne gol de veşmîntul cel neputred a svîntului botedz. varlaam, c. 15. Să vor sătura de hrană neputredă, id. ib. 95. Şi făcu masă de leamne neputride, de doi coţi de lungă, biblia (1688), 662/50. Şi acolo ş-au dat fericitul său suflet în mîinile lui Dumnezeu celui viu de la carele cunună neputredă s-au învrednicit a lua. mineiul (1776), 87v2/24. <0> (Substantivat) Să socotească omul lucrurile ceale dumnezăieşti deusebi de ceale omeneşti, cum s-are dzice, ceale neputrede şi curate dintru ceale putrede şi spurcate. EUSTRATIE, PRAV. 12/7. — PI.: neputrezi, -de. — Pref. ne- + putred. NEPUTREJtJNE s. f. (învechit) Negativ al lui putrejune; veşnicie, eternitate, nemu-rire (!)• Va da căruiaşi după lucrul lui. Unora pentru răbdare a lucrure bune: mărire şi cinste şi n(e)putregiune (cca 1618). gcr i, 51/7. Au pătimit pentru împărăţia cerească şi pentru a sa mîntuire pentru care luară cununa neputrejunii (a. 1777). cat. man. i, 561. — Pref. ne- + putrejune. NEPUTREZÎRE s. f. Negativ al lui putrezire; p. e x t. (învechit) veşnicie, eternitate, nemurire (D- Să te îmbrace pre tine în neputre-zire, şi întru fără moarte slavei de veaci (a. 1642). 3652 NEPUTREZITOR — 323 — NERĂBDARE gcr i, 102/21. Slavă şi cinste şi neputrezire. n. test. (1648), 207v/17. Iară cînd să va îmbrăca putredul acesta in neputrezire şi mortul acesta întru fără moarte, atuncea va fi cuvăntul ce-i scris (a. 1650—1675). gcr i, 233/32. Şi iat(ă) ceriu şi pămînt nou să făcu, cu schimbare, din putrezire viind în neputrezire (a. 1692). id. ib. 303/33. — Pref. ne- + putrezire. NEPUTREZITOR, -OARE adj. Negativ al lui p u t r e z i t o r ; p. e xt. (învechit) veşnic, etern. Slava neputrezitoriului Dumnezău. n. test. (1648), 207r/l. Pasă întru împărăţiia cea cerească şi cununa ta carea iaste gătită ţie dintru florile ceale neputrezitoare. cheia In. 2r/14. Fierul, piatrile, leamnile şi toată firea neputrezitoare, să putrezească şi să să răsăpască (a. 1756). uricariul, XIV, 184/19. — PI. : neputrezitori, -oare. — Şi : neputrezi-tôriu, -oăre adj. — Pref. ne- + putrezitor. NEPUTREZITORIU, -OĂRE adj. v. nepu-trezitor. NEPUTÜT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui putut; care nu se poate, nu este cu putinţă ; imposibil. Iar celea di deasupra sînt neputute povesti de om. herodot (1645), 135. Că lui D[u]m,n\_e\zeu nemic nu iaste neputut (a. 1675). gcr i, 224/2, cf. DDRF. — PI. : neputuţi, -te. — Pref. ne- + putut. NERĂHNIN interj. (Prin Maram. ; în descîn-tece) Să nu-i fie de deochi ! ev 1951, nr. 3, 43. — Cf. r î h n ă „deochi“. NERĂMZ s. m. v. naraniz. NERĂMZĂ s. f. v. naramză1. NERAŢIONĂT, -Ă adj. Negativ al lui r a ţ i o-n a t ; p. ext. (rar) lipsit de raţiune ; iraţional. Cf. alexi, w. Ca toţi oamenii cu rude multe, trecuse şi el prin toate momentele de nesiguranţă, de nehotărîre, de frică chiar, pe care compătimirea neraţionată a persoanelor iubite le strecoară în sufletele celor ce merg să-şi pună viaţa în primejdie. D. ZAMFIRESCU, R. 73. — Pronunţat : -ţi-o-. — PI. : neraţionaţi, -te. — Pref. ne- + raţionat (după fr. irraisonné). NERĂBDĂRE s. f. Negativ al lui răbdare; lipsă de răbdare; starea celui nerăbdător; neastîmpăr (provocat de aşteptare), încordare, înfrigurare ; dorinţă arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina (repede) ceva. Cf. budai-deleanu, lex. Aleargă cu mare nerăbdare întru întîmpinarea lui. beldiman, n. p. ii, 204, cf. lb. Au hotărît să-i scoată din asămine nerăbdare, drăghici, r. 107/15. Cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plăcintarul jos tablaua din cap. negruzzi, s. i, 285, cf. 239. Nu poţi crede cu ce nerăbdare aştept să fiu logodită, alecsandri, t. i, 210. Cînd copoii vestesc apropierea vînatului, nerăbdarea îl face [pe vînător] să tresară mai mult dedt frigul. odobescu, s. iii, 42. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ispirescu, l. 112. Ochii lui s-aprindeau de-o nerăbdare, de-o nelinişte care-i iuţea într-un mod dureros bătăile inimii, vlahuţă, o. a. iii, 82. Aşteaptă deci cu cea mai mare nerăbdare să sosească ziua celor 40 de sfinţi. MARIAN, S. R. II, 147, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Trenul singur Ne poartă nerăbdarea mută. minulescu, v. 76. Toţi tremură, cred, de nerăbdare, cu mîna pe armă. camil petrescu, u. n. 319. Aşteptau să se-mpărţească Avuţia părintească. întristaţi, binenţeles, Nerăbdarea le da ghes. arghezi, c. o. 120. Numai neastîmpăr, nerăbdare şi dogoare de rug, el trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea. id. t. c. 64. Aşteaptă cu multă nerăbdare fiecare sîmbătă. v. rom. februarie 1954, 118. Zilele începură să treacă greu şi nerăbdarea ne măcina inimile, contemp. 1954, nr. 379, 4/2. Răsuna un strigăt subţire, gîtuit de bucurie, de nelinişte şi nerăbdare, t. popovici, se. 68. (Glumeţ) îmi voi permite să mă duc, deoarece păstrăvii mă aşteaptă cu mare nerăbdare, sadoveanu, o. xiv, 547. <0> L o c. adj. şi a d v. Cu (sau, învechit, în) nerăbdare — (în mod) nerăbdător. Toată ţara aşteaptă cu nerăbdare punerea în lucrare a înaltelor, bunelor şi patrioticelor sale cugetări, he-liade, o. ii, 63. Toţi aşteaptă cu nerăbdare venirea acestei însămnate persoane, ar (1831), SO1/^. O mare parte. . . aşteaptă cu nerăbdare alegerea ce va face crăiasa, ib. (1838), 2342/16. Şi ce comedii face? întrebă Păturică cu nerăbdare. filimon, o. i, 129. Privesc în nerăbdare... Dorind, pîndind semnalul războiului, alecsandri, poezii, 221. Fugim?... Zmeul a intrat în casă, sînt cu nerăbdare să ies din turn. id. t. i, 449. Damele ... se aşezară la umbra unui stejar, unde aşteptau cu nerăbdare timpul prînzului. bolintineanu, o. 329. Nepotul împăratului Verde ne-a fi aşteptînd cu nerăbdare, creangă, p. 262. Aşteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. slavici, o. i, 214. Toţi aşteptau cu nerăbdare să scape cu orice preţ din acest adăpost părintesc, c. petrescu, c. v. 87. Otilia îi dădea din cînd în cînd mici însărcinări... pe care începuse a le aştepta cu nerăbdare, căli-nescu, e. o. i, 77. Aştepta cu nerăbdare întoarcerea lui. v. rom. ianuarie 1955, 82, cf. 243. întorcea capul din cînd în cînd, privind întrebător, poate cu nerăbdare, poate neliniştit, la fiecare om din echipaj, tudoran, p. 437. + Enervare, iritare. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său, pînă ce sărind de pe scaun: 3660 NERĂBDAT — 324 — NERĂUTATE iartă-mă, domnul meu, strigă, negruzzi, s. i, ’ 255. în fiecare creţ al feţei lui Cristescu se putea citi desluşit şi nemulţumire, şi nedumerire, şi nerăbdare, v. rom. martie 1954,11. + (învechit, rar) Neputinţă de a suporta suferinţa. Lacrimi, vaiete, suspinuri, cînd şi cînd cîte-o suflare . . . Pină cînd, din nerăbdare, Ikanok .. . căzînd la a ei picioare . .. i-au zis . . . conachi, p. 85. — Pref. ne- + răbdare. NERĂBDĂT, -Ă adj. Negativ al lui r ă b d a t; (învechit) care nu poate fi suportat; insuportabil. Pentru aceaia şi vine cătră Hristos şi acea boală nerăbdată a feciorului-ş spunea, coresi, ev. 274. Geru nespus şi putoare nerăbdată. cod. tod. 224. Săracul cînd n-are ceale de treaba hrănii socoteaşte patima nerăbdată (a. 1700). gcr i, 338/30, cf. lex. mars. 215, Făcea dureri nerăbdate sfîntului. mineiul (1776), 79rl/8, cf. ddrf. — PI.: nerăbdaţi, -te. — Pref. ne- + răbdat. NERĂBDĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui răbdător. 1. Care este lipsit de răbdare, care nu ştie să rabde, să aştepte, să se stăpînească; p. e x t. nervos (3), iritabil; (învechit) lipsit de îngăduinţă, intolerant. Era atunce nirăbdă-toriu şi mînios. neculce, l. 205, cf. budai-deleanu, lex. Coribut, nerâbdătoriu, începu el întâi lupta resbelului pre care-l aţîţase. asachi, s. l. ii, 9. Nu fi aşa de nerăbdător! De unde ştii că nu s-or schimba lucrurile în bine şi pentru d-ta! creangă, p. 235. Fetele, nerăbdătoare, voiră a şti ce zicea în cartea aceea, ispirescu, l. 50. Nuntaşii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători, galaction, o. 73. Fugarii băteau nerăbdători din copite, sadoveanu, o. i, 155. Se urcă în gafirioleta la care armăsarii albi, nerăbdători, îşi umpluseră zăbalele de spumă. camil petrescu, o. ii, 108. Devenise nervos, nerăbdător, la gîndul că ar putea să intre în cine ştie ce complicaţii, id. ib. 309. Scoase cei doi cai lucioşi, ţesălaţi şi nerăbdători, t. popovici, se. 120. 2. (De obicei urmat de determinări) Care este cuprins de nerăbdare, care doreşte, aşteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva; neastîmpărat (3). Ah, sînt prea nerăbdătoare Să-l văd că s-a înturnat. negruzzi, s. ii, 76. îi spunea cîte de nerăbdătoare să vază ... pe soţul ei. caragiale, o. ii, 290, cf. 291. Copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca nişte braţe nerăbdătoare să-l apuce, vlahuţă, o. a. iii, 70. Stă sub un cer de gheaţă pîndind nerăbdător Să treacă-o căprioară, ollănescu, h. o. 26. Copiii nerăbdători aşteaptă în odaia din dreapta semnalul cînd vor putea intra, brătescu-voineşti, î. 15. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său şi despre Amara, rebreanu, r. ii, 223. înţeleg că eşti nerăbdător să porneşti într-acolo. c. petrescu, c. v. 352, cf. 266. Oamenii se pregăteau voioşi şi nerăbdători să se întoarcă la ceea ce lăsaseră acasă înainte de război, t. popovici, se. 97. La marginea miriştii, Nerăbdători aşteaptă tractoriştii. labiş, p. 64. Argintarul, nerăbdător să vază ce minune o mai face ..., îi zise: sări măciucă, pop., ap. gcr ii, 356. <£■ F i g. Dac-aş şti că vii, Te-aş pîndi din foişor, Peste străzile deşarte, Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător, cazimir, l. u. 47. Deschide colivia, fă să zboare Cîntecele mele nerăbdătoare, isanos, ţ. l. 52. + Care exprimă nerăbdare. Se auzeau bătăi nerăbdătoare cu bastonul în pavaj. c. petrescu, î. i, 12. — PI.: nerăbdători, -oare. — Şi: (învechit) nerâbdătoriu, -oare adj. — Pref. ne- + răbdător. NERĂBDĂTORII], -OĂRE adj. v. nerăbdător. NERĂMZĂT, -Ă adj. v. naramzat. NERĂMZlU, -ÎE adj. v. narangiu. NERAU, -REĂ adj., s. n. art. 1. Adj. (Rar) Negativ al lui rău; lipsit de răutate; bun. Zeii cei buni ca şi cei nebuni, cei răi ca şi cei nerăi. ispirescu, u. 4. <0> (Substantivat) Nereii (nemănioşii h, cei l'ără de răutate d) şi dereptii lipiră-se mie. psalt. 43. 2. S. n. art. (învechit) Bunătate, blîndeţe; dragoste; curăţenie. Hrăneşte nereu (nereu-t a t e d) şi vezi dereptate. psalt. 70. Şi păscu ei în nereul (ce nu în reu h) înremiei sale. ib. 163. Eu cu nerăul mieu îmblai. coresi, ps. 65/5, cf. 97/11, 217/13, 272/10. Ceia ce ne-păstuiesc şi turbură noi a-i învăţa cu nerăul nostru, id. ev. 338. — PI.: nerăi, -rele. — Şi: (învechit) nereu (pl. nerei) adj., s. n. art. — Pref. ne- -f rău. NERĂUTĂTE s. f. Negativ al lui răutate; lipsă de răutate, bunătate; (învechit, în textele bisericeşti) lipsă de păcate, curăţenie. Giudecă-mi, Doamne, după dereptatea mea şi fără reul (nereutatea d) mieu pre mere. psalt. 9. Hrăneaşte nereu (nereutate d) şi vezi dereptate. ib. 70, cf. 79. Păzeşte nerăutatea şi cunoaşte dreptatea, neagoe, înv. 14/11. Iară pre mine pentru nerăutatea sprejiniş şi mă-ntăriş denaintea ta în veaci (a. 1680). gcr i, 248/33. Şi încă să ţine de nerăutate. biblia (1688), 3632/44. Cu nerăutate şi cu dreptate şi cu curăţenie. mineiul (1776), 182v2/l. — Pronunţat: -ră-u-. — Şi: (învechit) nereu-tăte s. f. — Pref. ne- + răutate. 3667 NERĂZBĂTUT _ 325 — NEREGULAT NERĂZBĂTÎJT, -Ă adj. Negativ al lui răzbătut; p. ext. care nu poate fi răzbătut, care nu poate fi pătruns, străpuns. îl dărui... cu o platoşe sau pieptar de fier nerăzbătut. ispmESCu, u. 46. + F i g. Care nu poate fi învins, depăşit, rezolvat. Chestiunea . .. nu este o piedică nerăzbătută a dezvoltării noastre naţionale . .., dacă va fi regulată cu prudenţă şi dreptate, odobescu, s. iii, 479. — Pl.: nerăzbătuţi, -te. — Pref. ne- + răzbătut. NERĂZBÎT, -Ă adj. Negativ al lui răzbit; p. e x t., (rar) care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece, de nepătruns. O înghesuială nerăzbită cum e la orice iarmaroc, caragiale, o. i, 121. Eol. . . domnea peste ostrovul Cel plutitor şi-mprejmuit de-a-ntregul Cu ziduri nerâzbite de aramă. murnu, o. 159. — Pl.: nerăzbiţi, -te. — Pref. ne- + răzbit. NERDENCHI subst. (sg.) v. nardinchi. NERECUNOSCĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui recunoscător; lipsit de recunoştinţă; ingrat, (învechit) nemulţumitor, nedulce. Cf. POL1ZU, PONT BRIANT, D., C0ST1NESCU. în loc de prieteni am găsit nişte ticăloşi nerecunoscători. caragiale, o. ii, 256. Apoi. .. zise fiului celui mic: — Ai fost nerecunoscător, ispieescu, l. 214, cf. gorovei, cr. 7. I se părea că ţăranii au fost nerecunoscători, rebreanu, r. i, 192. Am fost un fiu nerecunoscător, un frate egoist, un tată denaturat, camil petrescu, b. 231. <> (Substantivat) Şerban era îndreptăţit să vadă în Cantemir un nerecunoscător, iorga, i. l. i,308. Cei ambiţioşi, cei mîndri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea, rebreanu, nuv. 251. Vorbea anume cu glas tare, ca s-o audă nerecunoscătorul. t. popovici, se. 49. Nerecunoscătorului nici să-i aduci aminte de cele ce i-ai făcut; destul îi este bătaia cugetului său. zanne, p. viii, 256. — Pl.: nerecunoscători, -oare. — Pref. ne- -f recunoscător. NERECUNOŞTINŢA s. f. Negativ al lui recunoştinţă; lipsă de recunoştinţă; faptul, însuşirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. Cf. polizu. Nu crezuse că un copil sărman, crescut şi înaintat de dînsul, ar fi putut să ajungă cu nerecunoştinţa pînă la gradul de a-l sărăci, filimon, o. i, 245, cf. pontbriant, d., costinescu. Vreau ... să încerc pînă unde pot merge prietenii mei cu nerecunoştinţa, caragiale, o. ii, 255, cf. ddrf. Nerecunoştinţa este totdauna un fel de slăbiciune, f (1897), 196, cf. barcianu, alexi, w. Aceştia.. . nu-şi amintise, în nerecunoştinţa lor, de iertarea ce li se acordase de Poartă, iorga, l. ii, 84, cf. şăineanu, d. u. Nerecunoştinţa la om, cea mai mare greşeală. zanne, p. viii, 256. — Pref. ne- + recunoştinţă. NEREDUCĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui r e d u c ă t o r ; (Mat. ; învechit) care nu se poate simplifica; ireductibil. Aceasta ar fi 0 prubă cum că fracţia este nereducătoare, pentru că un număr împărţit prin 1 nu schimbă, asachi, e. i, 79/7. — Pl. : nereducători, -oare. — Pref. ne- + reducător (după fr. irréductible). NEREGULARITĂTE s. f. Negativ al lui regularitate. 1. Lipsă de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. Cf. heliade, d. j. 49/15. Aici ai toată teoria frigurilor, a nere-gularităţii pulsului, a zguduirilor sale. man. sănăt. 142/14. Insă neregularitatea umbletului lor [a cometelor] a insuflat în inima unora din astronomii noştri o temere destul de serioasă. barasch, m. ii, 122/2. Aceste flori sînt remarcabile prin neregularitatea formelor lor. id. i. n. 167/10. 2. Abatere de la norma, de la forma obişnuită. Poezia antică... se bucura de oarecare licenţă ce în poezia modernilor s-ar considera de o neregularitate sau imperfecţiune, heliade, o. n, 170. Altă categorie de verbe neregulate o constituie auxiliarele . . . Neregularităţile diferă de la unul la altul, iordan, g. 195. + Accident de teren. Căile cetăţii sînt strimte şi cele mai multe formale din scări de piatră, din pricina neregularităţii ţărmului, bolintineanu, o. 292. Arhitectul este obligat să profite de toate nere-gularităţile terenului, oprescu, i. a. iii, 44. Insecte. . . ascunse pe sub pietrele din albie sau în neregularităţile malului, c. antonescu, p. 19. O astfel de grapă se aşterne mai bine pe neregularităţile terenului, agrotehnica, i, 909. — Pl. : (2) neregularităţi. — Pref. ne- -f- regularitate (după fr. irrégularité ). NEREGULĂT, -Ă adj. Negativ al lui regu- 1 a t. 1. Lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate ; (învechit, rar) necanonisit. Cf. tem. gheom. i, 41r, ar (1838), 402/14, asachi, e. iii, 81/9, poenaru, e. a. 74/21, drăghiceanu, c. 121, f (1903), 7, camil petrescu, V. 70, YGREC, M. N, 397, SADOVEANU, O. ix, 38, xrv, 504, bart, s. m. 17, bordeianu, p. 20, C. ANTONESCU, P. 84, BENIUC, V. 27, GALAN, B. ii, 129, t. popovici, se. 538, barbu, ş. n. 128. + (Despre armate, trupe) Care este format din ostaşi cu instrucţie neomogenă, nesistematică, constituiţi în unităţi ocazionale de luptă. Oştile neregulate nu costă mult. Nici o lege nu ne 3675 NEREGULĂ — 326 — NEROD opreşte a le forma, bolintineanu, o. 427. Oastea lui Ipsilanti fiind, formată din trupe neregulate, fiecare soldat făcea de capul lui şi anarhia era grozavă unde se aflau arnăuţi. oţetea, t. v. 255. Pusese mereu chestiunea organizării trupelor neregulate, camil petrescu, o. ii, 553. + (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. Curenţii calzi... fac clima coastelor pe care le scaldă mai caldă, mai umedă, dar mai neregulată, în ceea ce priveşte presiunea atmosferică. agrotehnica, i, 248. Debitul rîurilor a devenit foarte neregulat, ib. 553. 2. Care constituie o abatere de la norma, de la forma obişnuită. <£> Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obişnuită, avind forme proprii, specifice. Avem apoi, la aceeaşi conjugare, verbe aşa zise neregulate, iordan, g. 188, cf. graur, i. l. 267. + (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. [Bradul] căzu cu vuiet înnăbuşit pe pămîntul neregulat al poienii, sadoveanu, o. ix, 194. Coborîm pe un drum neregulat, din stîncă în stîncă. bogza, ţ. 61. — PI. : neregulaţi, -te. — Pref. ne- + regulat. Cf. fr. irrégulier. NEREGULĂ s. f. Negativ al lui regulă. Cf. barbu, ş. n. 120, graiul, i, 203. + (De obicei la pl.) încălcare a legii, neorînduia-lă (1); s p e c. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. Născocirea a luat sfîrşit... ofiţeri şi civili, ajungînd pe mina judecătorilor pentru nereguli, pas, z. i, 112. — Pl. : nereguli. — Pref. ne- + regulă. NEREIDĂ s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă. Pe aceste mozaicuri sînt felurimi de dobitoace, copii cu aripi, nereide dasupra pe monstruri de mare. cr (1830), 424V24, cf. prot.-pop., n. d. — Pl. : nereide. — Din fr. néréide. NEREMZI vb. IV. Tranz. şi refl. (Olt.) A (se) potrivi; a (se) găti, a (se) dichisi; a (se) înfrumuseţa. De trei ceasuri se neremzeşte şi tot nu mai e gata. boceanu, gl., cf. paşca, gl. Să te neremzeşti ca o fată mare. cv 1950, nr. 4, 37, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. — Prez. ind. : neremzesc. — Etimologia necunoscută. Cf. n a r a m z i u. NEREMZlU, -ÎE adj. v. narangiu. NERÉU adj., s. n. art. v. nerău. NEREUTĂTE s. f. v. nerăutate. NÉRGES adj. (Prin Transilv. ; despre cai) Cu şira spinării curbată. Cf. dr. v, 214. — Pl.: nergeşi. — Din magh. nyerges. NERICÎŞTI adj. pl. (Regional; în sintagma) Pere nericeşti = soi de pere de culoare roşie şi foarte dulci (Rădăşeni-Fălticeni). şez. v, 68. — Etimologia necunoscută. NERÎTIC, -Ă adj. (Geol.) 1. (în sintagma) Regiune (sau zonă) neritică = zonă a mării situată în apropierea ţărmului, deasupra platformei continentale, pînă la adîncimea de 200 m. Depozitele sedimentare care se formează în regiunea neritică... sînt, în general, foarte fosiliere. ltr2. în zona neritică s-a format cea mai mare parte a depozitelor sedimentare marine. DER. 2. Care provine din regiunea neritică (1), care este specific acestei regiuni. Formaţiune neritică. oncescu, g. 44. Suita de depozite are deci un caracter neritic,... specific faciesului. id. ib. 65. — Pl.: neritici, -ce. — Din fr. neritique. NER<5D, -OĂDĂ adj., subst. I. Adj. 1. Care are mintea mărginită, care pricepe greu un« lucru, care acţionează fără judecată; prost, netot (12), neghiob (1), nătărău (1), (învechit şi popular) năuc (1), (învechit şi regional) nătîntoc (1), (regional) nătruţ (1), nătăbîz, nătrui, nerodoi. Cf. lb. Să trăiască căsătoria! Şi nerod acel ce laudă holteiia. negruzzi, s. i, 74. Faceţi voi în lături, irozi nerozi ce sînteţi. alecsandri, t. i, 86. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? eminescu, o. i, 83. Că prea-şi batea joc toţi de el, Ba că-i nerod, ba că-i mişel, caragiale, o. iv, 345, cf. şăineanu, d. u. Eu sînt Scamă Doftoriciul, cel ce toate lecuieşte, Nu ca babele neroade, ci frumos, doftoriceşte. eftimiu, î. 12. O lebădă şi cîteva maimuţe înconjurau dihania neroadă, Ce se lăsase moale pe lăbuţe, topîrceanu, b. 97. Proastă eşti, neroadă eşti, Că tu nu te nădăieşti. reteganul, tr. 125. Murgu-mi este cam nărod, Eu de coama lui mă-nnod Şi trec Oltul ca năvodul, ant. lit. pop. i, 441, cf. a ii 2, 8. <0> (Cu sensul peiorativ atenuat) Ce nărod te face dragostea! f (1900), 606. <£> (Despre minte, cap etc.) Pomul se cunoaşte din roadă Şi omul din mintea neroadă. pann, p. v. i, 9/7. <£> (Substantivat; adesea cu sensul peiorativ atenuat) Zi mai bine că pentru tine o să fie rău, nerodule 1 filimon, o. i, 130. O tăiaşi groasă, nene ... — Taci, nerodule ! alecsandri, t. 405. Vă citează toţi nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. eminescu, o. i, 149. De se va încerca, norodul, să ne zică ceva, îl facem nebun şi tot noi vom fi mai crezuţi decît dînsul. ispirescu, l. 157. 3685 NEROD — 327 — NERODOI Un veac ce nu coprinde decit patimă în el Şi în care tot nerodul are dreptul să vorbească, mace-donski, o. i, 119. Numai nerozii pot să fie atit de lipsiţi de mîndrie bărbătească, rebreanu, i. 101, cf. 250. Ştia să taie sticlă poleită Şi toţi nerozii îl credeau geamgiu, topîrceanu, p. o. 3. Neroadei nu i-a fost nimic, cu toate că soba căzuse peste ea. brăescu, v. 28. Treceau pe la bordeiul ascuns aeolo-n bozii, Şi teferii şi răii, fireşte, şi nerozii, arghezi, vers. 573. Pasărea ... înfuleca bob după bob. — Aşa, codato! Aşa, neroado ! se pomeni Erhan aprobînd-o. galan, b. ii, 6. Uită de la mină pin’ la gură. O fi amorezai, nerodul, baranga, r. f. 47. N-ai vrut... Să m-asculţi pe mine, Ci tu, ca neroadă, Tot mişcai din coadă Şi-ţi deschideai ciocul, De răsunai Locul, teodorescu, p. p. 454. Zice că de la Zăicani a venit un car de nărozi guşăţi şi s-o descărcat caru la ştei şi s-o umplut satu de nărozi. densu-sianu, ţ. h. 109. Nerodul gură are de vorbit Şi cap n-are de gîndit. pann, p. v. i, 94/5. Mai bine c-un înţelept la pagubă, decît cu un nerod la cîştig. păsculescu, l. p. 111. Banul şi pe nerod îl face iubit, zanne, p. v, 64. + Care aparţine nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de raţiune, stupid. Şi te-o strînge-n două şiruri, aşezîndu-te la coadă, în vro notă prizărită sub o pagină neroadă. eminescu, o. i, 134. După toate regulele romanelor sentimentale şi neroade, trebuie să fie o Dulcinee, gherea, st. cr.i, 188. Am tras o spaimă neroadă. .. Bine c-am avut un vizitiu energic ! rebreanu, r. i, 216. De prisos ţi se pare tot ce ai lăsat în urmă, neroade şi de o zi frămîntările, dezbinările şi luptele, galaction, o. 223. O, blăstămată fie clipa Cînd ai purces apoi în ţară, Să-mi porţi ,,Luceafărul“ prin lume, în cap cu proza ta neroadă. topîrceanu, p. o. 74. I-am zîmbit cu o neroadă recunoştinţă, camil petrescu, u. n. 177. Mi-or spus tovarăşii ceia să mă apuc de muncă, Să nu mai răsfir lăcrămile în plinset nerod. vintilă, o. 38. + (Prin nordul Olt. şi sud-vestul Transilv.; despre oameni) Idiot. Cf. alr ii 3 670/812, 833, 836. 2. (învechit şi regional) Nebun (I 4). Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 247, LB, POLIZU. (Substantivat) Şpital pentru ai nărozi. alr ii/i h 114/2. Casa nerozilor (sau, regional, dă nărozi) v. casă. + (Regional) Măscărici la nuntă sau la priveghi (Glîmboca-Caransebeş). Cf. alr ii/i mn 81, 2 689/27. + (Prin vestul Munt.; despre oi) Bolnav de capie. Cf. tomescu, gl., alr 11 802/782, 790. + (în sud-vestul Transilv.; despre cai) Nărăvaş. Cf. a ii 3, 7,8. + (Regional) Buruiană năroadă = mătrăgună (Atropa bella-donna) (Costeşti-Băile Herculane). alr i 1925/840. Bureţi nărozi = soi de bureţi necomestibili; (probabil) bureţi nebuni (Dobra-Deva). Cf. alr ii 6 405/105. 3. (Prin Olt.) Bădăran, necioplit (2). Cf. alr ii 3 668/836, 848. 4. (Prin Olt. şi Ban.) Flecar. Cf. alr ii/i h 30. II. Subst. (în forma nărod) Capie (a oilor). Cf. pamfile, cer. 197. — PI.: nerozi, -oade. — Şi: (învechit şi regional) narod, -oâdă (lex. mars. 247, alr ii/i h 30/886), (regional) nărod, -oâdă, (învechit) nor6d, -oădă adj., subst. — Din bg. Hepona. NERODÎRE s. f. (Popular) Negativ al lui rodire; faptul, însuşirea de a nu rodi, de a nu produce roade, lipsă de roade; p. ext. secetă. Cf. lb, polizu, pontbriant, d. O mulţime de comune au fost bîntuite de nerodire în anul 1866. î. ionescu, m. 125, cf. ddrf, babcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Cînd lupii urlă mereu, însemnează moarte, război şi nerodire. şez. xiii, 104. <£> F i g. Cu cît va petrece un neam întru neîngrijire. .. despre învăţături, cu atît mai mult va fi el defăimat ...; şi pururea acel neam... va fi pe calea amorţirii şi a nerodirii (sec. xix). cat. man. ii, 180. + (învechit, rar) Loc, teren care nu rodeşte, c$re nu produce roade sau care produce foarte puţin. Nerodirea pustiei o ai lucrat, mineiul (1776), 122vl/24. + (Med.; rar) Sterilitate, bianu, d. s. 696. — Pref. ne- + rodire. NERODITOR, -OARE adj. Negativ al lui roditor; care nu produce roade; (rar) nerodnic. Cf. mineiul (1776), lllv2/14, calen-dariu (1814), 90/16, clemens, lb, ar (1830), 32/22, drăghici, r. 42/1, 90/16, negruzzi, s. i, 12, POLIZU, pontbriant, d., babcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., alr II 6 118/27, 76, 260, 873, 926, zanne, P. I, 258, II, 718, rv, 686. + (Despre unităţi de timp) în care se produc roade foarte puţine. Anul în care iaste acea planetă, friguros, ploios, .neroditori (a. 1733). gcr ii, 26/18. + (învechit şi popular; despre femei) Steril, sterp. Anna neroditoarea cu credinţă vine cătră Dumnezeu, coresi, ev. 224, cf. mineiul (1776), 106ri/28, lb, alrm i/ii h 309/178. — PI.: neroditori, -oare. — Şi: (regional) năroditor, -oâre adj. alr ii 6 118/76. — Pref. ne- -f roditor. NERODNIC, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui rodnic; neroditor. Cf. polizu, beniuc, c. p. 47. -O F i g. Nerodnică osteneală! Deşartă trudă ! negruzzi, s. i, 261. — PI.: nerodnici, -ce. — Pref. ne- + rodnic. NEROD (ÎI, -OAIE adj. (Prin Olt. şi sudul Ban.; adesea substantivat) Nerod (I 1). Cf. bl v, 144, gr. băn., n. rev. r. viii, nr. 6, 87, ciauşanu, GL., alr ii 3 679/876. + (Regional) 3689 NEROMÂNESC - 328 — NERUMENIT Idiot (Balş). alr ii 3 670/876. + (Regional) (Om) fără rost, fără căpătîi (Balş). alr ii 2 885/876. — PI.: nerodoi, -oaie. — Şi: nărodoi, -oaie adj. — Nerod + suf. -oi. NEROMÂNESC, -EĂSCĂ adj. Negativ al lui românesc; (despre modul de exprimare, de pronunţare al cuiva) care este greşit din punctul de vedere al limbii române. Construcţie neromânească. — PI.: neromâneşti. — Pref. ne- + românesc. NEROSTÎT, -Ă adj. Negativ al lui rostit; p. ext. (învechit) nespus (2), extraordinar. Dar odoarile şi nerostite comoare de aur, argint şi alte pietre . . . au adus numai trecătoare înavuţire spaniolilor, ar (1837), 50V8. — PI.: nerostiţi, -te. — Pref. ne- + rostit. NEROZESC, -EĂSCĂ adj. Care aparţine nerodului (I 1), privitor la nerod, specific nerodului, n e r o d (I 1); care denotă, trădează nerozie (1), prostesc, neghiob (2), nerod (I 1), (rar) neghiobesc; p. ext. fără rafinament, grosolan. Cf. anon. car., lb. Nu vezi la ei noi croieli, Ori streine feţi, vâpseli, Ci tot mode strămoşeşti, Gusturi proaste, nerozeşti. mu mu le an u, c. 152/18. Prejudecăţile şi nerozeasca orbire a celor mari îi face să crează că sfîntul prieteşug este o pradă lesne pentru dînşii. marcovici, c. 41/20. Fugi de fleacuri şi de vorbe nebune şi nerozeşti. pann, P. v. I, 142/22, cf. PONTBRIANT, D., DM. — PI.: nerozeşti. — Nerod + suf. -esc. NEROZEŞTE adv. Ca nerozii (II), în felul nerozilor;. prosteşte, neghiobeşte. Cf. anon. CAR., LEX. MARS. 219, PONTBRIANT, D. Toţi, de orice sex ... şi de orice vîrstă, au o educaţie artistică iperrafinată, şi nu pot plăti nerozeşte, oricît ar fi eticheta de naţională, o marfă de contrabandă artistică, caragiale, o. v, 267, cf. CIAUŞANU, GL. — Nerod + suf. -eşte. NEROZÎE s. f. 1. Calitatea de a fi nerod (II),neghiobie (1),prostie, (rar) n e-t o ţ i e, (învechit şi regional) nătărăie (1), (învechit) nărozenie; (cu sens atenuat) naivitate (2). Cf. anon. car., lex. mars. 247. Cînd ai în pungă, cucoană dragă, Lumea te iubeşte . . . chiar nerozia ţi-e lăudată, pr. dram. 280. Prostia şi nerozia se rudesc cu nebunia, pann, p. v. i, 80/3. Deşertăciunea face pre oameni să-şi sape nerozia în piatră, negruzzi, s. i, 315. Mulţi mintea ne-o măsoară chiar după limbuţie Şi cred că nerozia e dată la tăcuţi, id. ib. ii, 272, cf. polizu, pontbriant, d. Ochii lui erau plini de o superstiţioasă nerozie, eminescu, n. 39, cf. ddrf, alex;, w., tdrg, şăineanu, d. u. Socotesc nerozia mai rea decît o lovitură de puşcă, sadoveanu, o. xi, 273, cf. ARGHEZI, T. C. 42, BARANGA, I. 200. Cu greu suferă omul nerozia altuia, iar a sa nici cum o simte, zanne, p. viii, 403. 2. Vorbă sau faptă de nerod (II), prostească, prostie, neghiobie (2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanţă, fleac, nimic (III), năzdrăvănie (1); p. ext. aberaţie, absurditate. A spune acoperit sau pe ascuns ceea ce se poate spune, fără pericol şi fără a călca cuviinţele,.. . este curat o platitudine, o nerozie, heliade, o. ii, 80. Să nu faci această nerozie, măi băiete, filimon, o. i, 129. Am fost o copilă . .. am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma trebuie îndreptată. caragiale, o. vi, 110. Combinaţia, care i s-a părut foarte ingenioasă, a fost o nerozie, rebreanu, r. i, 47. Venii să spun la oameni ce văzui şi ce-auzii. .. Hai cu mine bade Toader şi-ai să vezi de-s nerozii, eftimiu, 1. 121. Ce-am să-i spun? Şi abia acum îmi dau seama că fac o nerozie, sahia, n. 25. I se părea o nerozie pînă şi gîndul că ar mai putea trece o zi fără ca adevăraţii făptaşi să fie prinşi, popa, v. 107. Fă muiere, nu mai spune şi tu nerozii. . . Lasâ-l în pace acum. camil petrescu, o. i, 16. îi mamă la tri copii şi tot umblă după nârozii. alr ii 2 960/833. + Poznă, năzdrăvănie (2), nebunie (3). Ia mai mergeţi şi pe la casele voastre, ajungă-vă neroziile, galan, z. r. 187. Copiii ăştia fac tot mişălii şi nârozii. alr ii 3 204/833. — PI.: (2) nerozii. — Şi: (regional) nărozie s. f. — Nerod + suf- NERUMEGĂT, -Ă adj. Negativ al lui rumegat. Cf. budai-deleanu, LEX. + F i g-(Familiar; despre cunoştinţe, idei etc.) Care nu a fost asimilat, aprofundat. O compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, eminescu, s. p. 46. Stăpîni pe cîteva cunoştinţi banale şi nerumegate, ibrăi-leanu, sp. cr. 242. -4- F i g. (Despre manifestările oamenilor, mai ales despre vorbele lor) Nechibzuit, nesocotit (3). Se feresc foarte tare ca să nu le iasă din gură nişte cuvinte nerumegate sau chiar nişte minciuni, marian, nu. 112, cf. id. o. i, 167. — PI.: nerumegaţi, -te. — Pref. ne- + rumegat. NERUMENÎT, -Ă adj. Negativ al lui rumenit; (popular) care nu şi-a dat cu fard, nu s-a fardat. Uită-te, bade, la mine, Că-s mîndră, nesăpunită, Roşie, nerumenită. jarnik-bIrseanu, d. 254, cf. 439, podariu, fl. 91. — PI.: nerumeniţi, -te. — Pref. ne- + rumenit. 3696 NERUPT — 329 — NERV NERÎJPT, -Ă adj. Negativ al lui rupt. Cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. + (învechit) Neîntrerupt, continuu. îndată stătură vitejeşte, dind foc nerupt din tunuri. muşte, let. în, 43/10. <£> (Adverbial) Dind pe nerupt din tunuri, id., ap. ddrf. — PI.: nerupţi, -te. — Pref. ne- + rupt. NERUŞINĂRE s. f. Negativ al lui ruşi-nare; lipsă de ruşine; p. ext. comportare, afirmaţie, faptă lipsită de bună-cuviinţă, impertinenţă, neobrăzare, (învechit, rar) nestidinţă. Nu ştiu cu ce îndrăzneală şi cu ce neruşinare, acela ce va fi scris întîi o va fi făcut. c. cantacuzino, cm i, 49. Să se fălească întru neruşinarea sa şi să întinză corupţia şi desfrîul. heliade, o. ii, 106. Cînd gîndesc că se făcea că doarme! în adevăr, asta e neruşinare ! negruzzi, s. iii, 449. Ai văzut neruşinare? Sîmbătă, amiaza mare, Fără nici o-nştiinţare A venit, s-a instalat Şi s-a pus şi pe cîntat. arghezi, vers. 589. Neruşinarea asta era obicinuită la marii boieri, la cei din protipendadă, camil petrescu, o. ii, 129. îmbrăcară, făţiş, pielea neruşinării, stancu, r. a. iv, 158. Era totuşi prea mare neruşinare să te arăţi în faţa oamenilor, după ce-ai făcut. t. popovici, se. 260. — Pref. ne- + ruşinare. NERUŞINAT, -Ă adj. Negativ al lui ruşinat. 1. (învechit, rar) Care nu s-a făcut de ruşine, care nu trebuie să se ruşineze; p. e x t. cu fruntea sus, demn, m î n dru (I 2). Nevoiaşte-te şi te arată înaintea Domnului ca un lucrătoriu neruşinat, coresi, l. 515/16. 2. Care este lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă, obraznic, impertinent, neobrăzat, (învechit) neruşinos; p. ext. imoral, depravat, stricat, (popular şi familiar) parşiv (3). Cf. budai-deleanu, lex. Rîzi, muiere neruşinată! alecsandri, t. i, 255. Să vă admir curajul în vi-nure vărsate, în sticle sfărîmate, hurii neruşinate Ce chiuie-n orgii? eminescu, o. i, 23. Ea începea să-l ocărască, făcîndu-l neruşinat şi mincinos, caragiale, o. ii, 225. Aşa eram să zic şi eu, răspunse de la spatele ciobanului boierul cel neruşinat, ispi-rescu, l. 250. (Substantivat) Tu ai necinstit pe logodnica mea, eşti un neruşinat! negruzzi, s. iii, 300. Să nu te mai arăţi în ochii mei, neruşinato. alecsandri, t. i, 362, cf. 207. Nu vedeţi, neruşinaţi, Cît o să vă defăimaţi? teodo-rescu, p. p. 105. + Care denotă, exprimă, trădează neruşinare. Vă voi arăta că toată comedia asta e o neruşinată năpastă a clevetitorilor mei. negruzzi, s. i, 229. El a posedat tactul admirabil şi delicateţa supremă de-a nemulţumi pe mulţi şi cu atît mai vîrtos cu cît aceştia i-au făcut cele mai neruşinate declaraţii de camaraderie literară, arghezi, t. c. 54. Tele- gramele vor cuprinde ... nişte pretenţii din ce în ce mai neruşinate, galan, b. ii, 133. în tăcerea care se lăsase cineva începuse să rîdă. Avea un rîs subţire şi neruşinat, preda, d. 71. — PI.: neruşinaţi, -te. — Pref. ne- + ruşinat. NERUŞINdS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui ruşinos; (învechit) neruşinat (2). Că aşa sînt muierile ceale curvele, mai vîrtos de toţi neruşinoase şi fără de greaţă şi necuvioase. coresi, ev. 547. Depărtăm de la noi acea purtare neruşinoasă şi acele patimi turburătoare care să nasc numai din uitarea datoriilor noastre. marcovici, d. 30/13. <£> (Substantivat) Să aibă omul ruşine cînd face rău, iar nu bine. Şi către neruşinoşi a zice: Parcă mi-e ruşine mie, Că nu ţi-e ruşine ţie. pann, p. v. iii, 32/9. — PI.: neruşinoşi, -oase. — Pref. ne- + ruşinos. NERY s. m. 1. (La pl.) Coarda dorsală a sturionilor, uscată la soare şi folosită în alimentaţie. Nevre, de 70 ocă, 1 leu vechiu (a. 1726— 1733). n. a. bogdan, c. m. 160. Coarda dorsală a sturionilor, zisă la noi „nervi de morun“ ... se scoate şi se usucă bine la soare, antipa, p. 711, cf. t. papahagi, c. l. Nervuri de cegă şi de morun, nica, l. vam. 116. <£■ (învechit) Nevre de bou = partea groasă a ligamentului cervical posterior al boului sau al calului care, uscată, este folosită ca instrument de lovire; vînă de bou. Un nenorocit... lungit la pămînt şi măsurat de-a lungul spinării cu patru nevre de bou. ap. tdrg. 2. (Anat.; mai ales la pl.) Fiecare dintre filamentele care leagă diversele părţi ale corpului cu centrii nervoşi, conducînd la aceştia impulsul senzaţiilor şi transmiţînd de la aceştia spre periferie comenzile. Nervul mirositori. amfilohie, g. f. 275r/3, cf. 274r/15. Sistema nervelor. v. popp, a. m. 10. Nevrele sau organele simţirei. teodori, a. 76/4. Nervă opticească. vîrnav, l. 140r/4. Gingiile au multe vinişoare fără nervuri, pov. 23/20, cf. 8/2. Alunile..., stafidile hrăneşte nevrile. piscupescu, o. 194/22. Slăbiciunea nevrelor ori şi din ce pricină de boală se va trage, se tămăduieşte ... prin întrebuinţarea băilor de apă rece. descr. aşez. 105/10, cf. valian, v., negulici, polizu. Cuvîntul „idee“ .. . arată impresia produsă asupra inteligenţei noastre prin nervi sau imaginea acestei impresii rămasă în memorie, maiorescu, l. 17, cf. 25. Fiece nerv este alcătuit din două feluri de fibre nervoase, conta, o. c. 29. A foamei simţire E şarpe, ducîndu-şi a ei zvîrcolire în pîntec, în sînge, în nervii-ndîrjiţi. macedonski, o. i, 146. ■ Suferinţele omeneşti sînt înfăţişate aşa cum trebuie şi pot să fie asemenea suferinţi, la oameni cu nervii sănătoşi, gherea, st. cr. ii, 111. La partea posterioară străbate în ochi nervul optic, poni, f. 3701 NERV — 330 — NERVIST 390. Viaţa sa intelectuală îi adusese obişnuitele indispoziţiuni de nervi, bacovia, o. 241. Trei ceasuri răbdarea oamenilor a stat întinsă, ca nervii unui dinte bolnav, sadoveanu, m. c. 102. Nervii senzitivi răspund cu acelaşi fel de senzaţii, oricare ar fi natura agentului care i-ar acţiona. vianu, m. 92. Nervii i se destinseră într-o baie călduţă, camil petrescu, n. 27. Nervul circon-flex îşi are originea aparentă comună cu cel radial. parhon, o. a. i, 123. Nervii măduvei spinării, c. antonescu, p. 44, cf. 47. Singurătatea deplină, întunericul veşnic, bîjbîiala în spaţiul necunoscut te roade încet, încît îţi slăbeşte nervii, barbu, ş. n. 44. <$> (Cu aluzie la excitabilitatea nervilor) Cînd te văd aşa, mi se zgîr-cesc nervile. negruzzi, s. iii, 58. Parfumul din camera celebrei noastre Calipso din Pasagiul Român poate să le iriteze nevrele. filimon, o. i, 377. Îmi irita nervele cu strîmbăturile lui. alecsandri, t. 1313. Nemaiputîndu-şi stăpîni nervele, se repezi ca o săgeată asupra obraznicului. gane, n. ii, 150. Aceste excursii sînt făcute pentru odihnă, pentru a linişti nervii de zgomotul şi grija oraşului, gherea, st. cr. iii, 285. Natura şi cerul plin de soare păreau că voiesc să ajute nervii lor obosiţi, bacovia, o. 242. Rîsul acesta îi lua nervii în răspăr şi-l întrista, galan, b. ii, 175. <0> Boală de nervi = boală nervoasă, v. nervos (2). Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. Proiecţiuni cinematografice reprezentînd persoane bolnave de nervi, f (1900), 597. <> E x p r. A avea nervi = a fi enervat, a avea o izbucnire nervoasă, (regional) a avea meşi2. Obrazul... s-a uscat, glasul s-a ascuţit, cîteodată are nervi şi nu vrea să vadă pe nimeni, c. petrescu, a. 451. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. Nu vei putea să suferi scălăm-băturile şi declamările lui, fără sâ te apuce nevrele de rîs. filimon, o. i, 373. A fi în nervi = a fi enervat; a fi în starea de spirit necesară pentru ceva. Acum cînd sînt în nervi... mă opreşte mila. pas, z. i, 98. A avea nervii slabi = a fi uşor iritabil sau impresionabil. Începi să joci „pe doamna“ cu nervi slabi, f (1906), 2. Văz că ai nervii slabi, galan, b. ii, 132. Stare de nervi = starea omului nervos (3); nervozitate, încordare. Din multe şi multe adunate, am căzut într-o stare de nervi cum rar mi s-a-ntîmplat. caragiale, o. vii, 131. 3. (Bot.; rar) Nervură (1). Nervile ce să văd prin frunze, amfilohie, g. f. 243v/6, cf. LTR2 xi, 426. 4. Tendon, ligament (cu nervi 1); muşchi (străbătut de nervi). Dezrădăcinarea nervului tendinos, adecă a vînăi muşchiului de supt limbă. învăţătură, 111/11. Aceast-adăogire De păr, de zgîrci, de nerve, această prelungire Absurdă a spinării, [coada], e proba cea mai mare D-o minte mărginită, heliade, o. i, 298, cf. pontbriant, d. Să te întorci de-acolo cu nervele oţelite. alecsandri, s. 144, cf. lm. Nervii.. . de nobil animal [ai calului], in presimţirea groaznicei furtune, vibrau-vibrau. galaction, o. 79. [Nevăstuica] are un corp foarte mlădios. E tot muşchi şi nervi, forţă şi flexibilitate, stoica, vIn. 111. 5. Fig. Putere, vigoare; bărbăţie; ritm susţinut. El se grăbi a scrie sultanului... că nervul oştilor e cu dînsul. bălcescu, m. v. 180. Era atîta nerv în ritm, atîta suflare marţială în executarea bătrînului cîntec popular, că m-aşezai pe laviţă ... şi-ncepui să-l acompaniez. caragiale, n. s. 51. Un şir de întîmplări, o serie de detalii ale vieţii din închisoare se încheagă în povestiri concise, pline de nerv. l 1960, nr. 55, 2/2. O reprezentare cam prea blajină şi idilică a vieţii paralizează... nervul epic al multor schiţe, gl 1962, nr. 419, 2/7. — PI.: nervi şi (învechit, n.) nerve, nervuri. — Şi: (învechit) n6rvă, rievră s. f., nevru (pl. şi, n., nevre) s. m. — Din lat. nervus, it. nervo, fr. nerf, — Nevru < ngr. vcupov. NERYÂL, -Ă adj. (Rar) Nervos (2). Percepţia fiecărui obiect extern ne dă în principiu o întipări-re nervală. conta, o. c. 123. — Pl.: nervali, -e. — Din fr. nerval. NERVATtJRĂ s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor (5) unui sistem tehnic; nervaţie (3). Cf. LTR2. — Pl.: nervaturi. , , — Din fr. nervature, germ. Nervatur, it. nervatura. NERVAŢIE s. f. 1. (Bot.) Ansamblul şi modul de dispunere a nervurilor (1). Cf. grecescu, fl. 5. [Frunzele] au o nervaţiune penală, bordeianu,' p. 360. Nervaţiunea frunzei. LTR2. 2. (Zool.) Ansamblul şi modul de dispunere a nervurilor (2). Nervaţia redusă a aripilor. fauna r. p. r. viiij, 34. 3. (Tehn.) Nervatură. Cf. ltr2. — Pl.: nervaţii. — Şi: nervaţiune s. f. — Din fr. nervation. NERVAŢIUNE s. f. v. nervaţie. NfiRVĂ s. f. v. nerv. NERVlSM s. n. Concepţie fiziologică care susţine că sistemul nervos influenţează un număr foarte mare de activităţi organice. Cf. dm. Nervismul atinge forma cea mai evoluată în concepţia lui I. P. Pavlov. der. — Nerv -f- suf. -ism. NERVÎST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine nervismului, care se referă la nervism, 3708 NERVOS — 331 — NERVOS specific nervismului. Cf. iordan, l. r. 314. Explicaţie pur nervistă. contemp. 1954, nr. 407, 7/6. Se remarcă o dezvoltare creatoare, originală a concepţiei nerviste, aţii in lucrările clinice, cit şi în cele experimentale, ib. 1956, nr. 486, 3/4. 2. S. m. şi f. Adept al nervismului. Babeş, fără să fie nervist consecvent, atribuie sistemului nervos un rol important, contemp. 1954, nr. 407, 7/6. — Pl.: nervişti, -ste. — Nerv + suf. -ist. NERVÖS, -OĂSĂ adj. 1. Care are nervi (4), musculos, vînos; p. ext. puternic, viguros; care denotă forţă, energie. Afla-va... în mici domniile lor, chiverniseale şi cumpătări cu multul mai isteaţe şi mai nervoasă decît la mari crâii. cantemir, hr. 106. Cunoscînd... păstrarea unor particule şi terminaţii, rămăşiţe a unei limbi sintetice strînse şi nervoase, vom vedea că singură limba românească... a păstrat mai mult haracterul unei limbi cultivate oarecînd. HELIADE, O. II, 249, cf. 98, VALIAN, V., NEGULICI. Nicu Bălcescu scria lesne, stilul său era limpede, strîns, nervos şi elegant, ghica, s. 682. Românul ce din secuii... Cu-a lui nervoase braţe victorii a produs, mureşanu, p. 69/8, cf. pontbriant, d., costinescu, lm. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor, eminescu, o. i, 15, cf. alexi, w. Caii de munte însă au ceva din firea caprelor: cu piciorul subţire şi nervos, cu unghia fină şi sensibilă, hogaş, dr. i, 89, cf. şăineanu, d. u. In făptura lui măruntă, nervoasă şi atentă este ceva din sălbătăciunea de pădure, sadoveanu, o. xiv, 495. 2. Care se referă la nervi (2), care aparţine nervilor; alcătuit din nervi (2); care este provocat de nervi (2), de natură nevrotică (2); (rar) nerval. Viţă nervoasă, amfilohie, g. f. 256r/14. Apoplexia nervoasă sau spasmodică se cunoaşte după firea melancolică, kretzulescu, m. 130/24. Cu doi ani înaintea morţii, căzu în friguri nervoase (lungoare). vasici, m. i, 110/19. S-ar fi prelungit coşmarul... dacă o agitaţie nervoasă nu mă deştepta, negruzzi, s. i, 295. Centrele nervoase ale funcţiunii de relaţiune sînt îreierul şi măduva spinării, conta, o. c. 29. Vinul... aduce podagră şi de multe ori îţi aduce atacuri nervoase, contemporanul, ii, 247. O regăsea atît de străină, cu glasul acela strident, cu ticuri nervoase, cu ochii sticloşii c. petrescu, c. v. 20. Leziunile nervoase ar putea să influenţeze mai uşor un teren pregătit de turburări endocrine, parhon, o. a. i, 295. Excitaţii transmise prin fibrele nervoase. c. antonescu, p. 36. Orice nevroză se datoreşte supraîncordării proceselor nervoase în scoarţa cerebrală, v. rom. ianuarie 1960, 104. Substanţa albă a creierului este constituită din fibre nervoase. der. <£. Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoşi şi a căilor de transmisiune centripetă şi centrifugă din organism. Mîncăreală viă.. . care aruncă dezordinea în tot sistemul nervos. man. sănăt. 325/3. Osebite cazuri pentru care această apă este mai aplicată sînt.. . atonia generală a trupului şi slăbiciunea sistemului nervos, fătu, d. 174/5. Sistemul nervos nu are ... altă funcţiune decît pe aceea de a pune în legătura cea mai strînsă animalul cu lumea exterioară. conta, o. c. 29. Sistemul nervos joacă mare rol la tragere, stoica, vîn. 44. Sistemul nervos şi organele de simţuri au... rolul de a stabili legături între organism şi mediul înconjurător. c. antonescu, p. 43, cf. 36, 44. La om, emanaţiile foarte slabe excită sistemul nervos, agrotehnica, i, 229. (F i g.) Sute de mii de galerii subţiri, întortocheate şi tremurate, ca un complicat, uriaş şi fragil sistem nervos al muntelui, se împrăştie pe sub toată suprafaţa lui. bogza, c. o. 90. Sistem nervos central — ansamblul alcătuit din creier, cerebel, bulb şi măduva spinării. Cf. der. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul, fără a fi cauzată de o leziune organică cunoscută; boală de nervi. Boalele nervoase. episcupescu, practica, 276/25. Aicea se numără şi o mulţime de boale nervoase, nep. vind. 6/12, cf. descr. ape, 5/10. Profesor de boale nervoase la Facultatea de medicină din Bucureşti, f (1900), 597. Este o boală nervoasă care loveşte mai mult pe orăşeni, ygrec, m. n. 333. Mă găseam în primăvara anului, în cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase, arghezi, p. t. 93. 3. Care nu-şi poate păstra calmul, care se enervează uşor, iritabil, mînios (I 1), (familiar) nevricos; p. ext. emotiv. Dragomir e nervos, rău. gherea, st. cr. ii, 153. Bătrînul a devenit nervos de dureri şi necazuri, f (1897), 213. Sînt nervoasă de o bucată de timp. c. petrescu, c. v. 261. Un om nervos va fi întotdeauna un trăgător nesigur, stoica, vIn. 44. <£> (Glumeţ) Un ţînţar, nervos şi foarte Slab de constituţie, In zadar vrea să ia parte Şi el la discuţie. topIr-ceanu, b. 47. <£■ F i g. Un lan de porumb îşi mişca vîrful foilor nervoase, d. zamfirescu, v. ţ. 26. + Care se găseşte într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. Un camarad stăruitor mă cheamă Grăbit, nervos, De teamă Să nu-nceteze pînă vin, prin şanţ, Miraculoasa scenă, camil petrescu, v. 110. Rămîn un timp nervos, pe gînduri. id. u. n. 296. Unchiul Petrică umblă la mustăţi, nervos, sahia, n. 50. Nu suportă să-l întreb ce face, unde umblă... E veşnic întunecat, nervos, baranga, r. f. 36, cf. alr ii 4 166/928. + (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, iritare, nerăbdare. Găsi două scrisori pe care le luă cu o nerăbdare nervoasă, filimon, o. i, 296. Toţi rîd cu prea multe mişcări nervoase, camil petrescu, v. 110. Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă. rebreanu, r. ii, 63. 3709 NERVOZICEŞTE — 332 — NERVURĂ Cu un gest nervos ei stinseră atunci lumina. bacovia, o. 207, cf. 19. Mă gîndeam la prietenul meu,. . . băiatul plin de avint, cu gesturile foarte repezi şi nervoase, sadoveanu, o. vi, 509. + (Adverbial) Cu nervozitate. Alaltăieri, în faptul zilei, mă deştept tresărind: bate cineva foarte nervos la geam. caragiale, o. iv, 115. Ea.. . începu să-şi plimbe, nervos, degetele prin părul lui. rebreanu, r. i, 245. La casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Şi-o chem ca să vadă cum plouă, bacovia, o. 19. Tresărea, clipea nervos, ridica din umeri.. . vorbind vertiginos, dar fin şi nuanţat, teodoreanu, m. u. 29. Întreaga lui fiinţă era grămădită nervos asupra baltagului, sadoveanu, o. vii, 345. Bătrînul, ce urmărea de pe chei toate mişcările, scrîşni nervos din dinţi, bart, s. m. 63. Pascalopol lovea nervos în birou, călinescu, e. o. i, 134. Bălean, care aşteaptă nerăbdător ... bate nervos în geam. davidoglu, m. 18. Îşi scuipă nervos chiştocul ţigării, il ianuarie 1962, 30. — PI.: nervoşi, -oase. — Şi: (învechit) nevr6s, -oâsă adj. polizu, pontbriant, d., costinescu, LM. — Din lat. nervosus, it. nervoso, fr. nerveux. — Nevros < nevru sau nevră. NERVOZICEŞTE adv. (Neobişnuit) Din punctul de vedere al nervilor (2), al sistemului nervos. Pesimistul modern e un degenerat nervoziceşte, e un enervat, gherea, st. cr. ii, 296. — Nervos + suf. -iceşte. NERYOZÎSM s. n. (Rar) Iritare bolnăvicioasă a sistemului nervos; boală de nervi. Cf. bianu, d. s. — Din fr. nervosisme. NERVOZIT vb. I. T r a n z. şi refl. (Prin Transilv.) A (se) enerva, a (se) supăra. Zadarnic te nervozitezi; pe Nuţa nu de la mine trebuie s-o peţeşti. agîrbiceanu, a. 319, cf. alr i 1 565/14*8. — Prez. ind.: nervozitez. — Derivat regresiv de la nervozitate. NERVOZITATE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă, iritare, surescitare; p. e x t. nerăbdare. Mişcările sale avea oareşicare nervozitate, rom. lit. 310x/6. Iată, după caligrafia mea, în ce stare de nervozitate m-a pus obligaţia de a-mi revedea patria. caragiale, o. vii, 77. Boala aceasta este atît de generală, încît chiar secolul acesta se numeşte secolul nervozităţii, f (1900), 511. O nervozitate neîncetată îl agila, anghel, pr. 79. Punînd în legătură nervozitatea şi nepăsările lui Titu cu zvonul acesta, se temu să nu izbucnească cumva vreun scandal, rebreanu, i. 188. Totul era clar: ca înaintea unei bătălii, dar fără nervozitatea aceea. t. popovici, se. 481. Sentimentele fetei se ghicesc din nervozitatea cu care aşteaptă comunicarea, gl 1962, nr. 419, 1/3. Loc. adv. Cu nervozitate = în mod nervos, crispat ; p. e x t. cu nerăbdare, precipitat. Am cilii plicul, desfăcut cu nervozitate, stînd rezemat de bara de alamă, camil petrescu, u. n. 168. Întorc cu nervozitate paginile, citesc scrieri amuzante, cărţi de aventuri, stancu, u.r.s.s. 34. — Nervos -f suf. -itate (după germ. Nervosität, fr. nervosité). NERYURÄT, -Ă adj. (Rar) Care este străbătut de nervuri (3). Celelalte 5 pene sînt albe, cu o bandă lată, terminală... la care se alătură în jos o porţiune. .. nervurală sur. linţia, p. ii, 166. — PI. : nervuraţi, -te. — De la nervură. NERVURAŢIE s. f. (Rar) Ansamblul şi modul de dispunere a nervurilor (3). Desenele longitudinale întunecate ale penajului. .. sînt nuantate priti nervuratie. linţia, p. ii, 172, cf. 271. — PI. : nervuraţii. — Nervură -f suf. -aţie. NERVtJRĂ s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare libero-lemnoase care străbat ţesutul din limbul frunzei şi ies uneori în relief; (rar) nerv (3). [Pe frunze] se arată ca nişte vergi umflate trase în diferite direcţiuni (nervuri). barasch, b. 16. Numeroasele nervure ale unei frunze, i. ionescu, m. 72, cf. grecescu, fl. 8. Limbul este ... cu nervuri proeminente, bordeia-nu, p. 18. [Frunze] lungi de aproape un metru şi cu nervurile paralele, c. antonescu, p. 155. Modul de dispunere a nervurilor în limbul frunzelor e foarte variat, ltr2. <£> (Prin lărgirea sensului) Petale mici cu palide nervuri Îmi plouă tot parfumul din păduri, cazimir, l. u. 9. <[> F i g. [Motorul] acţionează un vast sistem de maşini prin nervurile lui de oţel. lovinescu, c. viii, 136. + P. e x t. (Rar) Fiecare dintre ramificaţiile cele mai subţiri ale rădăcinii unui copac. Oltul pare... un arbore puternic, ale cărui mii de complicate rădăcini se răspîndesc pe suprafaţa unui munte întreg, încît, dacă ar putea fi smuls cu totul,. .. din fiecare stîncă s-ar desprinde o nervură rănită, bogza, c. o. 90. 2. Fiecare dintre fibrele de natură cornoasă, ramificate în formă de reţea, care străbat membrana aripii unor insecte. Cf. dm. 3. (La pl.) Reţea de dungi de altă culoare decît fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafeţe; (şi la sg.) fiecare dintre dungile care formează această reţea. Cf. şăineanu, d. u. Remigele, mai ales cele secundare, aproape unicolore, fără nervură, linţia, p. ii, 166. 4. (Arhit.) Element de structură, de obicei reliefat, care întăreşte intradosul unei bolţi, 3716 NESAŢ — 333 — NESAŢIU* avînd totodată şi o funcţie decorativă; mulură decorativă care conturează muchiile unei bolţi, marginile unei nişe etc. sau care, formînd raze ori reţele, decorează intradosurile unei bolţi gotice. V. ciubuc. Din briul superior... se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. odobescu, s. i, 442. Tocurile de la uşi şi ferestre sint şi ele de piatră cioplită, cu nervure sau ciubuce, id. ib. ii, 216. Forma bolţilor se poate vedea şi astăzi, căci consolele pe cari se rezemau nervurile lor de piatră se disting încă destul de bine. mon. ist. i, 71. Înrîurirea tot mai mare a goticului se simte şi în nervurile de piatră care se urcă, închipuind bolta, iorga, c. i. ii, 25. Pereţii străpunşi de ferestre imense... accentuează mişcarea pilaştrilor care, prin mănunchiul lor de nervuri, se pierd în spaţiul nelimitat, oţetea, r. 258. 5. Proeminenţă longitudinală, transversală sau înclinată pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de maşină etc., care serveşte la mărirea rezistenţei sau a rigidităţii piesei, la mărirea suprafeţei de schimb de căldură etc. Piesele de fontă cu nervuri se vor suda de preferinţă la rece. ioanovici, tehn. 180. Operaţiunea propriu-zisă a trasării se execută pe o placă de fontă,... consolidată transversal cu nervuri puternice, pentru a o face cît mai rigidă, orbonaş, mec. 162, cf. 147. Pentru ca pistonul să fie mai uşor, el a fost făcut gol pe dinăuntru şi cu nişte nervuri de întărire. soare, maş. 116. Nervurile pot fi continue (acoperind întreaga suprafaţă) sau întrerupte. ltr2. + Fiecare dintre elementele aşezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei şi a mări rezistenţa scheletului avionului. Cf. dp. La unele aripi cu îmbrăcăminte metalică, talpa nervurii poate fi însăşi îmbrăcămintea aripii, ltr2. + (La construcţii) Grindă de beton armat aşezată de obicei între grinzile principale ale unui planşeu, turnată împreună cu placa planşeului, astfel încît să alcătuiască o piesă in formă de T sau L. Cf. dp, ltr*, der. 6. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeţ. Cf. dm. — Pl.: nervuri şi (astăzi rar) nervure. — Din fr. nervure. NESĂŢ s. n. Negativ al lui sa ţ. 1. Poftă exagerată de mîncare sau de băutură, lăcomie, insaţiabilitate; p. ext. dorinţă nemăsurată de cîştig, de bogăţie, cupiditate, aviditate; lipsă de cumpăt; (rar) nesaţietate. Şi să viem sufleteaşte, fraţilor, nu cu nesaţiul şi cu beţia, coresi, ev. 504. Deci, de voi tăia nesaţiul şi lăcomia,... cinste să aib de la domnia ta. moxa, 372/11. Nu iaste nice o hiarâ prin munţi şi prin pustii mai cumplită de nesaţiul şi scumpeatea în casele celor bogaţi, că aceasta iaste maică lăcomiei şi nemi-losteniei. varlaam, c. 306. Arăta nesaţiul turcesc şi lăcomia lor. ureche, l. 185. Boierii... nu mai pot birui, nici mai pot sătura nesaţiul Ducăi Vodă. n. costin, LET. ii, 26/8. Că nu era putinţă domnului a-i sătura, după cel mare nesaţiu al lor ce avea. R. greceanu, cm ii, 72. Mai pre mulţi i-au omorît nesaţiul decît sabia ! maior, p. 2/16. Se încearcă... a pune cap nesaţiului proprietarilor de moşii, kogălniceanu, s. a. 211. Prevede vrajba, neunirea, nesaţiul şi trădarea zămislind în inimile lor. negruzzi, s. i, 272. O voluptate fără nesaţiu Nu face ochii mai luminoşi, macedonski, o. i, 222. 2. P. e x t. (De obicei urmat de determinări) Rîvnă continuă pentru ceva, dorinţă sau plăcere intensă (şi continuă) care nu poate fi potolită. Şi de-mi este dragă, de-mi place viaţa, E d-ast sfînt nesaţiu ca să te privesc: heliade, o. i, 157. îmi veni poftă ca să mai fac şi alte taxiduri, pornit fiind de nesaţiul averii, gorjan, h. ii, 57/8. Priveau cu nesaţiu serenitatea feţii sale. filimon, o. i, 339. Cu tot nesaţiul lui de omor, fac uneori ca o lacrimă de dor... să-i roureze geana, odobescu, s. iii, 51.01 vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, eminescu, o. i, 235. împăratul era în grădină ca să vază merele cele aurite şi să-şi împace nesaţiul ce avea de a se uita la dînsele. ispirescu, l. 72. De pe plută, din goană, ochii noştri beau cu nesaţ frumuseţile acestea care curg şi nu se mai sfîrşesc. vlahuţă, o. a. 419. în o asemenea categorie de spirite ... intră cei... răpiţi de nesaţiul dezlegării problemei, macedonski, o. iv, 142. Tot sufletul i s-a urcat în ochii care privesc cu nesaţiu. brătescu-voineşti, î. 18. Stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesaţiu lumina. rebreanu, p. s. 104. Raţele se scăldau cu nesaţ în ochiul de baltă, brăescu, a. 72. O privea lung, cu nesaţiu. bart, e. 352. Am citit cu nesaţ, în acei ani ai primei tinereţi, operele lui Tolstoi. sadoveanu, e. 192. în materie de filozofie, citeşte cu nesaţ paginile de materialism biologic. ralea, s. t. iii, 189. Laudă ţie, Natură şi forţă vie,... Tu, care-ai născocit soarele, ... Ai creat spaţiul, Fiinţele chinuite de nesaţiul vieţii. isanos, ţ. l. 65. — Şi: (învechit) nesăţiu s. n. — Pref. ne- + saţ. NESAŢIETĂTE s. f. (Rar) Negativ al lui saţietate; nesaţ (1). Cf. barcianu, alexi, w. — Pronunţat: -ţi-e-, — Pref. ne- + saţietate. NESĂŢIU1 s. n. v. nesaţ. NESĂŢIU2, -IE adj. (învechit, rar) Nesăţios (2). Mihai Vodă ... să-şi plinească lăcomia cea nesaţie. n. costin, let. ii, 82/35. 3720 NESĂBĂDUINŢĂ — 334 NESĂNĂTOS — PI.: nesaţii. — De la saţiu. NESĂBĂDUINŢĂ s. f. v. nesăbuinţă. NESĂBĂDUÎT, -Ă adj. v. nesăbuit1. NESĂBUINŢĂ s. f. Lipsă de judecată, de chibzuinţă într-o împrejurare dată; faptă, atitudine care trădează iipsa de judecată, de chibzuinţă; nesocotinţă, necugetare, (rar) nesă-buire. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. — PI.: nesăbuinţe. — Şi: (rar) nesăbăduinţă s. f. scriban, d. — Nesăbuit1 + suf. -inţă. NESĂBUÎRE s. f. (Rar) Nesăbuinţă. Nese-buirea [sic] preoţească nu trebuie să socotească a fi botezat omul mort fiind. ap. tdrg. — De la nesăbuit1. NESĂBUIT1, -Ă adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, necugetat (3), nesocotit (3). dicţ. <$■ (Substantivat) Cel ce insă umblă mereu cerând, este un nesăbuit căruia trebuie să-i lipsească vreo doagă, ispirescu, l. 247. Acest nesăbuit mă obligă să mai iau o pilulă, v. rom. martie 1954, 168. + (Despre acţiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedeşte, exprimă, trădează nesăbuinţă; p. e x t. lipsit de sens, de raţiune; cu totul exagerat, deplasat. Preţurile veniturilor moşiilor sufăr scădere şi păgubire ... cu cărăturele acele nesăbăduite de la o margine a ţării la alta (a. 1824). uricariul, v, 186/23. Nesăbuitele ciudăţii ale unor aşa discordante contraste, odobescu, s. iii, 99. Iar alţii zilele-şi petrec In al orgiilor vîrtej: Un trai nesăbuit şi sec, Întins pe patimi ca un vrej 1 vlahuţă, p. 53. Eram cufundaţi într-o critică nesăbuită. d. zamfirescu, î. 45. Ce minte nesăbăduită a aşternut cu pietre aşa de ascuţite cărările acestor munţi, hogaş, dr. i, 68. Să se mustre de atîta slăbiciune şi neîntemeiere a pretenţiunilor lui nesăbuite, ardeleanu, d. 63. Scopul era... să protesteze împotriva unei legi nesăbuite. brăescu, a. 137. Ce vorbe nesăbuite spui. căli-nescu, s. 626. Se uită îngrijorat în jur să vadă ce zic cei doi de un rîs atît de nesăbuit, camil petrescu, o. ii, 40. Cristescu ridică spre tavan palmele desfăcute, chemînd mărturia cerului asupra unor pretenţii atît de nesăbuite, galan, b. i, 11, cf. id. z. r. 206. — PI.: nesăbuiţi, -te. — Şi: (regional) nesă-băduit, -ă adj. — Cf. magh. szabadni. NESĂBUIT2, -Ă adj. (Regional) Negativ al lui s ă b u i t; f i g. lipsit de fineţe, de delicateţe în trăsături, în alcătuire; p. e x t. grosolan, necioplit (2). Ursul este lăbărţat sau nesăbuit, de aceea se zice despre unii oameni „este ca un urs sau merge ca un ursu. h iv 54. Om nesăbuit, alr ii 3 668/192. } — PI.: nesăbuiţi, -te.— Şi: nesibuit, -ă adj. chest. ii 49/116. — Pref. ne- + săbuit „croit, cioplit“. NESĂDEĂLĂ s. f. v. năsădeală. NESĂLNICtE s. f. v. năsilnicie. NESĂMĂLUlT, -Ă adj. (Regional) Negativ al lui sămăluit; care nu poate fi numărat (atît este de numeros), extrem de numeros; nenumărat (2). Grea oaste s-a ridicat, Sute că s-au adunat, Sute nemaisocotite Şi mii nesămă-luite. marian, nu. 467. — PI.: nesămăluiţi, -te. — Pref. ne- + sămăluit. NESĂMŢITOR, -OĂRE adj. v. nesimţitor. NESĂMUlT, -Ă adj. v. nesemuit. NESĂNĂTĂTE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui sănătate; starea celui bolnav; p. e x t. boală. Domnul să se milostivească de noi şi nesănătatea noastră şi boala să vindece, coresi, ev. 262, cf. lex. mars. 218. Dintru nesănătate întru sănătate prefăcîndu-l. mineiul (1776), 89v2/16, cf. lb. + (învechit, rar) îmbolnăvire. Să se facă două spitaluri de nou, afară din Bucureşti, spre a să redica cele din politie carele pricinuiesc nesănătate. ar (1829), 312/8, cf. cr (1829), 72x/18. — Pref. ne- + sănătate. NESĂNĂTdS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui sănătos. 1. (Astăzi rar) Bolnav, suferind. Stricatul nesănătos avîndu-şi trupul, coresi, ev. 427. Această gazetă mai înştiinţează că prinţul Miloş era oarece nesănătos, din pricina răcelii, ar (1834), 1121/15. <£> (Substantivat) Derept aceaia-s în voi mulţi neputincioşi şi nesănătoşi, coresi, ev. 245. + (Regional; despre oameni) Bolnăvicios (Secăşeni-Oraviţa). alr ii/i h 105/29. + Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. Cuvintele acelea dovedeau o închipuire de sine nesănătoasă, d. zamfirescu, a. 89. 2. Care dăunează sănătăţii; s p e c. (despre locuinţe, încăperi etc.) insalubru. Insulă... nesănătoasă din pricina mlaştinilor de prin pregiur. ar (1839), 521/4. Recunoaştem că o locuinţă e umedă şi nesănătoasă ... cind încăl-ţămintele se acopăr de mucegai în dulapuri, f (1903), 163. Odaia în care locuia Eminescu era nesănătoasă şi din această pricină băiatul căpătă o boală de urechi, călinescu, e. 78. Munca în salină era grea şi nesănătoasă, camil petrescu, o. ii, 26. 3733 NBSĂPARNIŢĂ — 335 — NESĂTURAT 3. F i g. Care denotă o orientare greşită. Exista în practica unor întreprinderi tendinţa nesănătoasă de a subaprecia această îndatorire, de a depăşi consumul de metal admis, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 15. — Pl.: nesănătoşi, -oase. — Şi: (regional) năsănătos, -oâsă adj. alr ii/i h 105/29. — Pref. ne- + sănătos. NESĂPÂRNIŢĂ s. f. v. nisiparniţă. NESĂRĂT,-Ă adj.l. Negativ al lui sărat. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, M. I. CARAGIALE, C. 8, SjEZ,„.I,„17.,_ZANÎiE, P. II, 153, III, „ 606, v,3.987'1lr 'ii 4 094/29, 36, 53,''F4r~7-6^272, 31*0/ 316. ■$> Expr. (Substantivat; regiortedj A trăi cruda cu nesărata = a o duce cînd mali bine, cînd mai rău. Cf. zanne, p. iii, 536. + ’"(Subst aaţivat, n.; regional) Mîncare prepapftă fără sare saulSîTptiţiDrâhsare ppn^X t:''mîhcare proastă, fără gust. Copiii mi-au leşinat, Tot mîncînd la nesărat ! mat. folk. 167. 2. F i g. (Despre oameni sau despre manifestări ale oamenilor, mai ales despre vorbe şi glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd, (regional) necălit; p. ext. (despre manifestări ale oamenilor) fără conţinut, fără sens, prostesc. Să nu căşti cînd înşiră cuvinte nesărate, negruzzi, s. ii, 253. Fii sigur, amice, c-or putea găsi epistolele mele proaste, nesărate, ghica, s. 90. Asculta şi el la vorbele lor cele nesărate şi necumpătate. ispirescu, l. 247. Le ungea capetele cu smoală şi alte multe glume nesărate le făcea. contemporanul, iv, 299. Poeţii... Zbîrnîie toţi, din dible sparte, Un cîntec vechi şi nesăraţi vlahuţă, p. 54. Mihai, astea sînt glume nesărate l d. zamfirescu, v. ţ. 23. Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu răţoielile nesărate ale cine ştie cărui vînător de gologani. hogaş, m. n. 29. Erau vechile cunoştinţe, domnii cari îi făceau giumbuşuri nesărate! galaction, o. 312. Uitat-am ziua şi văleatul Ce-au înfrăţit pe vremi, odată, A mele stihuri de aramă Cu proza ta cea nesărată, topîrceanu, p. o. 73. Acasă... izbucnea iritarea pe omul stîngaci, nesărat şi cu nas de proboscidian. c. petrescu, c. v. 236. Trece peste toate glumele, poreclele şi farsele voastre, oricît de nesărate şi deocheate sînt cîteodată. id. a. r. 29. Auzise, de-atîtea ori, la popotă, glume nesărate, triviale, camilar, n. i, 155, cf. t. popovici, se. 85. + (Prin nord-estul Olt.; substantivat, f.) Năzbîtie. Cf. ciauşanu, v. 183. — Pl.: nesăraţi, -te. — Pref. ne- + sărat. NESĂRĂTtJRĂ s. f. (Rar) Negativ al lui sărătură; fig. lucru, lucrare, vorbă, glumă etc. lipsite de spirit, de haz. N-au mai rămas decît oarecari cucoane să se prăpădească după nesărăturile lui Bourget, ce te fac să-ţi rupi fălcile cu căscatul, macedonski, o. iv, 109. — Pl.: nesărături. — Pref. ne- + sărătură. NESĂTtJL, -Ă adj. 1. Negativ al lui sătul; care nu se simte sătul, flămînd, înfometat; (regional) care se satură greu, m î n -c ă ci o s. (Fig.) Ci mă tem ca să nu fie sufletul tău rămas cumva nesătul de faţa lui Dumnezeu, pentru păcatele mele. ap. iorga, c. i. ii, 229. [Rîul] bubuie şi se prăvale Şi rupe copacii-n cale, De lasă rîpile goale... Nesătul, nesăţios, A ros munţii pîn' la os / deşliu, m. 22. Chiar de ne muşcă dureri încă, cu guri nesătule, Pentru ce-i viu în noi toţi... Oameni, păziţi de orori Viaţa şi visele / labiş, p. 55. •O» (Substantivat) E un nesătul, zanne, p. iv, 114, cf. alr i 783/87, 530, 704. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesăţios (2), nesăturat (I 2), (învechit, rar) neseţătos. Bogatul cela neînţeleptul, aşa nesătul, aşa se arată, coresi, ev. 398. Din ce în ce sînt mai ticăloşi, mai nesătui, stancu, d. 102. Să-mi iscălească mîndra, Să fiu cu tronul iscălit Că-s nesătul de iubit. mat. folk. 251. <£- (Substantivat) Nu vă pică obrazul de ruşine? Nesătuilor! t. popovici, se. 488. — Pl.: nesătui, -tule. — Pref. ne- -(- sătul. NESĂTURĂRE s. f. Negativ al lui sătu-rare; (învechit) faptul de a fi nesăţios (1), lăcomie la mîncare; f i g. faptul de a fi lacom, de a nu se mulţumi cu ce are, de a căuta să obţină tot măi mult, lăcomie. îngreuna ţara cu nesăturarea ce avea. muşte, let. iii, 22/14, cf. 91/28. Nesăturarea şi lăcomia mii de răutăţi aduce, ţichindeal, f. 26/6. Iată rodul leneviei noastre, a nesăturărei noastre şi a prea-curviei noastre, gorjan, h. i, 139/3, cf. conachi, p. 118, polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. — Pref. ne- + săturare. NESĂTURĂT, -Ă adj., s.m. I. Adj. 1. Negativ al lui săturat; care nu s-a săturat (cu ce a mîncat), care se simte (încă) flămînd. V. nesătul (1). Cf. polizu, pontbriant, d., ddrf, f (1903), 56. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesăţios (2), nesătul (2), (învechit, rar) neseţătos. Cf. pontbriant, d. Nesăturat de voluptatea perfidă care ameţeşte, densusianu, l. a. 129, cf. şăineanu, d. u., alr ii 3 685/235. <£> (Substantivat) Trufaşul cu ochiul şi nesăturatul cu înrema. psalt. 206, cf. coresi, ps. 273/4. 3. Fig. (învechit) Care nu poate fi astîmpă-rat, potolit, stăpînit, limitat; (astăzi rar) nesăţios (3). Spăimîntîndu-se, cu nesăturată 3739 NESĂŢIOS — 336 — NESCĂPAT fugă au fugit, şincai, hr. i, 114/17. Toate aceste sârbe erau pricinuite de nesăturata poftă de bani a egumenilor, f (1897), 223. II. S. m. (învechit) Pelican (Pelecanus onocrotalus). Podobiiu-me nesăturatul pustiniei, fui ca de noapte corb în turn. psalt. 207, cf. coresi, ps. 275/3. — PI.: nesăturaţi, -te. — Pref. ne- + săturat. — Sensul 2, calc după slavonul H6MCKiTh, prin confuzie cu HerhiTQ. NESĂŢIOS, -OĂSĂ adj. 1. Negativ al lui s ă ţ i o s; care nu se simte (niciodată) sătul, care nu are saţ la mîncare, la băutură; p. e x t. lacom la mîncare, la băutură. Pururea greşim ... godinelor şi corbilor mîncători de stîrv semă-nîndu-ne şi a tuturor dobitoacelor neînţeleapte şi nesăţioase închipuindu-ne. coresi, ev. 287. Un lup nesăţios, ne culce, l. 266. Mi-au venit în cap copiii tăi nesăţioşi după lapte, sahia, n. 32. Milioane de omizi, înviate de căldura soarelui, pornesc nesăţioase, sadoveanu, o. vi, 233. + (Regional; despre alimente) Care nu satură, nu ţine de saţ. Cf. alr i 782/51, 56, 528, 540. 2. F i g. Care nu se satură cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2), nesăturat (I 2), (învechit, rar) neseţătos, nesaţiu2. Atila... era şi nesăţios în slavă şi în oştiri, c. cantacuzino, cm i, 78, cf. 21. Viclean, nesăţios şi lacom, făcut numai pe prădat, beldiman, e. 63/16, cf. 112/6. Şi-n a sa fără de lege, Purure nesiţios, Cu o ploaie de ciomege Pre ai mei fii din cin mi-au scos. ar (1839), 42/54. Omul este nesăţios. Cu cît are tot ar vrea să mai aibă. ispirescu, l. 269, cf. 199. Întreaga operă a lui Balzac e prezentarea burgheziei nesăţioase, bolnavă de virusul ce o va duce la pieire. sadoveanu, e. 254, cf. ALR I 783/412, 594, alr ii 4 057/762. (Prin lărgirea sensului) Păcatul iaste un lucru nesăţios. Nu-i soseşte cu unul sau cu două, ce totdeauna să aprinde şi arde tot mai spre multe răutăţi să facă. varlaam, c. 17. Toţi aţi pierit şi pre toţi pre voi iadul cel nesăţios cu gura sa v-au înghiţit, cheia în. 15r/12. Clopotul... nu încetează de a bate pe toată ziua şi a trimite mii de oameni la jertfelnicul nesăţioasei morţi. marcovici, c. 16/10. *v* (Substantivat) Începe a pricepe că războiul acesta e, dintr-o parte, al nesăţioşilor, sadoveanu, m. c. 74. 3. F i g. (Astăzi rar) Care nu poate fi astîm-părat, potolit, stăpînit, (învechit) nesăturat (I 3); p. ext. mistuitor (3), devorant. Şi săturată fiind sabiia cu atîtea ucideri, cască varvarii gura, ca să-şi sature şi iubirea de argint cea nesăţioasă, molnar, ret. 33/22. Atila, craiul hunilor, din nesăţioasa rîvnă de a stăpîni singur în anul de acum au omorît pre Bleda, fratele său. şincai, hr. i, 80/7. [Luna] părea a privi cu o nesăţioasă bucurie la atîţia înamoraţi. filimon, o. i, 136. Tremurînd, arzind ca-n friguri, în dorinţi nesăţioase, neculuţă, ţ. d. 8. + (Adverbial) Cu nesaţ, cu plăcere, cu voluptate. Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa. eminescu, o. i, 174. Nu făcuse altceva decît să cerceteze nesăţios vaporul de fier. tudoran, p. 48. — Pronunţat: -ţi-os. — PI.: nesăţioşi, -oase. — Şi: (învechit) nesiţi6s, -oăsă, (regional) nesăţtis, -oăsă (alr i 782/540), năsăţtâs, -oăsă (ib. 782/51, 56), nisăţ6s, -oăsă (ib. 782/528) adj. — Pref. ne- + săţios. NESĂŢtfS, -OĂSĂ adj. v, nesăţios. NESĂVÎRŞÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui s ă v î r ş i t. Cf. ureche, l. 59, lb, polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. <£> (Gram.; învechit) Vremea cea nesăvîrşită = timpul imperfect. Cf. eustatievici, gr. rum. 53r/l. 2. (învechit) Nesfîrşit2 (I 2) (în spaţiu sau timp); etern, veşnic. De vă veţi feri, viaţă nesăvîrşită fără grije veţi moşteni, moxa, 346/41. Iată, cel tare e mult şi... nesăvîrşit. biblia (1688), 3791/9. Cu nesăvîrşite... şi vecinice laude cineşi pre împăratul său binecuvîntară. c ante mir, ist. 31. [Atmosfera] are a sale margini şi hotară, unde întru urmare nu este nesăvîrşită. amfilohie, g. f. 135v/16. 3. (învechit) Imperfect; cu defecte. Cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. <$> (Substantivat) Că pre singuri ucenicii fără-de-credinţă-i vinuiia şi ca unor nesăvîrşiţi imputa lor. coresi, ev. 276. — PI.: nesăvîrşiţi, -te. — Pref. ne- -f săvîrşit. NfiSCAI adj. nehot. invar. v. niscai. NESCAIYĂ adj. nehot. invar. v. niscaiva. NESCAR adj. nehot. invar. v. niscai. SCARE adj. nehot. invar. v. niscai. NESCĂRELE adj. nehot. invar. v. niscai. NESCAREVĂ adj. nehot. invar. v. niscaiva. NĂSCĂRI adj. nehot. invar. v. niscai. NESCARIYĂ adj. nehot. invar. v. niscaiva. NESCARIVĂI adj. nehot. invar. v. niscaiva. NESCAYE adj. nehot. invar. v. niscaiva. NESCĂPĂT, -Ă adj. Negativ al lui scăpat; (învechit) de (sau din) care nu se (mai) poate scăpa. Pururea ... de nescăpată urgie aflîndu-se, ... să nu se Unească, cantemir, ist. 181. 3753 NESCĂZUT — 337 — NESCURTAT Să inştiinţă de obiceaiul acebr cetăţeani şi de locul aceii închisori nescâpate. varlaam-ioasaf, 59v/25. — Pl.: nescăpaţi, -te. — Pref. ne- + scăpat. NESCĂZÎJT, -Ă adj. 1. Negativ al lui scăzut; p. ext. complet; deplin; desă-vlrşit. De-i vrea fi credinţa nescăzută şi împotriva vîntului pre lesne vrea fi stătut Petru şi nice o frică nu vrea fi prins el. coresi, ev. 268. Să ne fie noo de pururea izvor de viiaţă în veaci nescăzut (a. 1646). gcr i, 119/19. Puterile nescăzute ale celui sănătos, iorga, l. i, 289. Om frumos la fapte şi cu nescăzută bună purtare, galaction, o. 173. 2. (învechit) Care nu scade, nu se împuţinează, nu se consumă niciodată; p. ext. etern, veşnic. Toţi să împleţi den nescăzutul şi nedeşertatul izvor ce iaste Dumnezeu, coresi, ev. 118, cf. cod. tod. 194. — Pl.: nescăzuţi, -te. — Pref. ne- + scăzut. NESCHIMBÂRE s. f. Negativ al lui schimbare; (învechit, rar) faptul de a fi statornic; statornicie, constanţă. Ca un mucenic ai neschimbare. mineiul (1776), 134vl/37. — Pl.: neschimbări. — Şi: (învechit) nescîm-băre s. f. pontbriant, d. — Pref. ne- + schimbare. NESCHIMBÂT, -1 adj. 1. Negativ al lui schimbat. Cf. agîrbiceanu, a. 423, iordan, g. 82, stancu, u.r.s.s. 123, scInteia, 1953, nr. 2598, stoilov, t. f. 183, c. antonescu, p. 36, vrănceanu, g. d. ii, 13, t. popovici, se. 206, chim. an. călit. 287. + Care nu s-a primenit, nu şi-a schimbat lenjeria, hainele. Bate, Doamne, pe lelea, De ce ş-a pierdut cheia, C-a rămas lada-n-cuiată Şi ea umblă neschimbată! jarnîk-bîrseanu, d. 424. 2. (Astăzi rar) Care nu se schimbă, care nu este supus schimbărilor, neschimbător, stabil, statornic, neatins (1), neclintit (2), (învechit) n e c 1 ă t i t (2); p. ext. care are un caracter permanent, constant. Să-i scoată uric de domnie neschimbată în zilele lui. m. costin, let. i, 217/26. Nici un lucru cîte sînt supt lună stătătoriu şi neschimbat nu poate fi. c. cantacuzino, cm i, 56. Neschimbată luare-aminte. ar (1839), 59x/15. Pentru oricare zidire asta-i lege neschimbată, conachi, p. 266. -v> (Adverbial; învechit) Ca să le fie lor ocină ... cu tot venitul ce s-aleage în naiasta ( 1) parte, neschimbat nici întors (a. 1614). gcr i, 45/10. Să faceţi rugăciuni de mulţumire cu cîntări pentru toate cele ce ne-au dat, cu rugă curată şi cu trup şi cu suflet, neschimbat, neagoe, înv. 4/18. + (Despre faţă, privire etc.) Imobil. Arald, ce însemnează pe tine negrul port Şi faţa ta cea albă ca ceara, neschimbată? eminescu, o. i, 97. Era cel mai bun mijloc să scape de privirea neschimbată a mamei. t. popovici, se. 342. — Pl.: neschimbaţi, -te. — Pref. ne- -f schimbat. NESCHIMBĂTOR, -OĂRE adj. Negativ al lui schimbător; care nu se schimbă, nu este supus schimbărilor, neschimbat (2), stabil, statornic; care nu se poate schimba, imuabil. Alţii... sînt... neschimbători din rău. antim, p. xxvi. Fizica, şi după ea chimia, ne formează în chip definitiv convingerea că lumea anorganică este stăpînită de legi neschimbătoare. CONTA, o. C. 13, cf. DDRF, ŞĂINEANU, d. u. + S p e c. (Rar; despre sărbători) Cu dată fixă. Serbătorile, şi cele neschimbătoare şi cele schimbătoare, trebuie serbate liber după vechiul calendar de rit grecesc, ap. iorga, s. n. 96. — Pl.: neschimbători, -oare. — Pref. ne- + schimbător. NESCÎMBĂRE s. f. v. neschimbare. NESCOPÎTĂ s. f. (Rar) = mustopită. Cf. polizu, ddrf. NESCRÎPTIC adj. (în sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei unei instituţii sau întreprinderi, de obicei pentru lucrări temporare. Cf. DM. — Pl.: nescriptice. — Pref. ne- + scriptic. NESCRÎS, -Ă adj. 1. Negativ al lui scris. Cf. PSALT. 56, GCR II, 62/1, ABGHEZI, S. P. 36, beniuc, v. 55, graur, i. l. 10. + (Despre legi, obiceiuri) Care se păstrează prin tradiţie orală. Obiceaiul ce iaste nescris şi de va fi bătrîn, are putearea legii, eustratie, prav. 18/19. A analiza cestiunea proprietăţii teritoriale la români după vechile noastre legi nescrise, hasdeu, i. v. 42. 2. (învechit) Nemărginit (2). Den ceriu deştinse mîntuitoriul nostru şi nu se delungă den ceriu şi la ceriu fiind, nu lăsa pămîntul, ce pretutindenea era, derep’ ce amu că nescrisă iaste dumnezeiia. coresi, ev. 462, cf. 163. Vei vedea atunce ce-i de oaste mare ... Mii şi lighioaie şi sute nescrise, dosoftei, ps. 217/9. «$> (Substantivat) în pîntecele feateei încăpuse neîncăputul şi cu trup scrise-se nescrisul, coresi, ev. 209. — Pl.: nescrişi, -se. — Pref. ne- -f scris2. NESCURTĂT, -Ă adj. Negativ al lui scurtat; p. ext. (învechit, rar) întreg, neştirbit. (F i g.) [Credinţa] o păziţi curată şi nescurtată. antim, p. 4. — Pl.: nescurtaţi, -te. — Pref. ne- + scurtat. 3762 NESECABIL — 338 — NESFIALĂ NESECĂBIL, -Ăadj. (Rar) Nesecat. Ascultam poeticul zgomot al torentului... pe care răsfrîn-gerea razelor lunei îl prefăcea într-un rîu adamantin nesecabil. filimon, o. ii, 138, cf. pontbriant, d., barcianu, alexi, w. — PI.: nesecabili, -e. — Calc după fr. intarissable. NESECAT, -Ă adj. Negativ al lui secat; care nu seacă, nu secătuieşte, nu se usucă; f i g. inepuizabil; continuu; (rar) nesecabil, nesecătuit. Cf. lb. Durerea şi plînsul nesăcat îi amorţisă simţurile, asachi, s. l. ii, 56, cf. polizu. Au arătat bogăţia nesecată a poeziei vechi germane, f (1897), 235, cf. ddrf. Un izvor nesăcat de lacrimi, f (1906), 13. Comoară nesecată De basme bătrîneşti şi vechi zicale, iosif, v. 155. Dormi în paza nesecatului izvor De priviri, Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase, minu-lescu, v. 85. Interesele vitale ale limbii literare cer ca ea să nu se rupă de izvoarele nesecate ale limbii vorbite, l. rom. 1953, nr. 2, 19. Marii noştri scriitori clasici au găsit nesecate izvoare de inspiraţie în producţiile populare, scînteia, 1953, nr. 2 757. Istoria partidului nostru este un nesecat izvor de învăţăminte, lupta de clasă, 1953, nr. 8, 83. Bălţile acestui fluviu îi oferă minunate condiţii de viaţă, datorită.. . unui nesecat belşug de hrană. c. antonescu, p. 105. Comoara nesecată a experienţei acumulate, lupta de clasă, 1961, nr. 12, 20. — PI.: nesecaţi, -te. — Pref. ne- + secat2. NESECĂTUÎT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui secătuit; nesecat. Şi în alte locuri,... alţi oameni proaspeţi, dintr-o parte şi alta, n-au contenit să curgă din izvor nesăcâtuit. c. petrescu, î. ii, 15. A dezmorţit din zăcămintele ... pămîntului o comoară .. . nouă şi veşnic nesăcă-tuită. id. R. dr. 27. — PI.: nesecătuiţi, -te. — Pref. ne- + secătuit. NESECUR, -Ă adj. V. nesigur. NESEMĂNĂT, -Ă adj. Negativ al lui semănat. Cf. polizu^ alexandrescu, o. i, 143, BARCIANU, ALEXI, W. , ŞEZ. XV, 41, ZANNE, P. I, 255. O- E x p r. A umbla nearat, nesemănat v. n e a r a t. — PI.: nesemănaţi, -te. — Pref. ne- + semănat. NESEMEŢ, -EĂŢĂ adj. (învechit) Negativ al lui semeţ; care exprimă smerenie, umilinţă. Fă-ţ[i] în besearică ruga nesemaţă. dosoftei, v. s. ianuarie 14r/29. — PI.: nesemeţi, -e. — Pref. ne- -f semeţ. NESEMNIFICATIV, -Ă adj. Negativ al lui semnificativ; lipsit de semnificaţie, de importanţă. Cf. arghezi, t. c. 68, s. c. şt. (iaşi), 1958, 72. <£> (Substantivat, n.) Artistul, în societatea burgheză, a fost împins... să se refugieze în zonele comode ale nesemnificativului, copiind — cu ochi de fotograf — tot ce vedea. contemp. 1949, nr. 164, 8/1. — PI. : nesemnificativi, -e. — Pref. ne- + semnificativ. NESEMUlT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui s e m u i t ; neasemănat (2). Putearea credinţei nesemuită (a. 1644). gcr i, 112/28. D[umne]ză« ... să facă lumea cu nenumărată şi nesămuită mintea şi înţelepciunea sa (cca 1680—1695). id. ib. 311/21, cf. barcianu, alexi, w. — PI. : nesemuiţi, -te. — Şi : (învechit) nesă-muit, -ă adj. — Pref. ne- + semuit. NESEPARĂBIL, -I adj. (Rar) Negativ al lui separabil; nedespărţit ; inseparabil. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : neseparabili, -e. — Pref. ne- + separabil (după fr. inséparable). NESÉTRU s. m. v. nisetru. NESEŢiTdS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Nesăţios (2). S-a molepsit dă la neseţătosul Suţul. I. GOLESCU, în PR. DRAM. 75. — PI. : neseţătoşi, -oase. — De la nesaţ. NESFĂRÎMĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui s f ă r î m a t. Cf. i. ionescu, c. 79/20. 2. (învechit) Care nu poate fi sfărîmat, distrus. Făcutu-v-aţi călători neabătuţi din calea cea strimtă şi colţuroasă... şi, ca nişte stîlpi nesfărîmaţi, întărindu-vă inima pre piatra credinţei purtătorilor de chinuri, mineiul (1776), 73rl/2. — PI. : nesfărîmaţi, -te. — Pref. ne- + sîărîmat. NESFEĂ s. f. v. nisîea. NESFETÎT, -Ă adj. (Regional) Care nu est.e reuşit, care nu este potrivit (Bonţ-Gherla). Cf. PAŞCA, GL. — PI. : nesfetiţi, -te. ■ — Cf. s f e t i, s f a t. NESFIĂ s. f. v. nisfea. NESFIĂLĂ s. f. (învechit) Negativ al lui sfială; lipsă de sfială ; îndrăzneală, cutezanţă, curaj. Miră-să însă mulţi acea sculare a ovreilor ... ce îndrăznire şi nesfiială să fie fost? C. CANTACUZINO, CM I, 25. 3778 NESFIE — 339 — NESFÎRŞIT* — Pronunţat: -sfi-a-. — Pref. ne- -f sfială. NfiSFlE s. f. v. nisîea. NESFIÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui sfiit; lipsit de sfială; îndrăzneţ, cutezător, curajos. Calcă, române, plin de mîndrie, Ridică-ţi fruntea sus, nesfiit, f (1877), 279. — Pl.: nesfiiţi, -te. — Pref. ne- + sfiit. NESFINŢÎRE s. f. (învechit, rar) Negativ al lui sfinţire; profanare, pîngărire. Creştinii noştri, nici în mijlocul furiei în care au fost aduşi, mînile sale nu le-au întinat cu nesfinţirea bisericilor, ap. bariţiu, p. a. iii, 659. — Pref. ne- + sfinţire. NESFÎRŞÎRE s. f. Negativ al lui s f î r ş i r e; calitatea a ceea ce este nesfîrşit2 (12); întindere continuă, nelimitată, nemărginire, imensitate; (urmat de determinări introduse prin prep. „de“) cantitate, număr foarte mare, infinitate. O nesfîrşire de valuri vine să bată şi să se spargă de zidul redacţiei unde sînt robit, anghel, pr. 104. O corabie rătăcită a unui biet pescar se pierde în nesfîrşirea albastră, petică, o. 283. Sus, în nesfîrşirea albastră, vulturii se roteau cu neobosită măreţie. galaction, o. 164. Pe această nesfîrşire de are, din senin, se iscă furtună, stancu, d. 1^8. Nesfîrşirea verde a pădurilor de porumb, id. r. a. i, 12. — Pref. ne- -f sîîrşire. NESFÎRŞÎT1 s. n. Negativ al lui s f î r ş i t1; faptul de a nu (se) sfîrşi. Loc. a d v. şi adj. La nesfîrşit = (care are loc) fără întrerupere, într-una, necontenit. Această gradaţie este susceptibilă a se întinde la nesfîrşit, adică pînă la adevărul absolut, conta, o. c. 145. Priveam pe fereastră, cu condeiul oprit, această zi udă şi pUngătoare la nesfîrşit. bacovia, o. 211. Alături vin, la nesfîrşit, coloane De oameni, d. botez, f. s. 13. Ar fi voit să meargă mereu, la nesfîrşit, un drum fără liman, bart e. 46. Repet aşa, copilăreşte, la nesfîrşit, fiindcă-mi place să-ţi rostesc numele, baranga, r. f. 6. Repetă aceste cuvinte la nesfîrşit. t. popovici, se. 312, cf. 206. Tot mai dorea ploaia aceea... o auzise numai în nopţile de toamnă, curgînd la nesfîrşit. barbu, ş. n. 8. — Pref. ne- + sîîrşit1. NESFÎRŞÎT2, >Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Negativ al lui sfîrşi t2. Cf. neculce, l. 13, minu-lescu, v. 18. 2. Care nu se sfîrşeşte nu are limite (în timp sau spaţiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfîrşit, infinit, interminabil, (învechit) nesăvîrşit (2); etern, veşnic; necurmat (2). Primiţi fi-văm de judeţul derept întru împărăţiia lui ceaia nesfîrşită şi fericită. coresi, ev. 20. Păcătoşii şi nederepţii nesfîrşită şi în vecie muncă vor avea. id. ib. 42. în vecu nesfărşitu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 462/3. Să vor duce spre ... răpaosul cel ceresc, întru veselie netrecută, întru dănţuire nesfârşită (a. 1643). varlaam, ap. gcr i, 106/40. Mai bârfea de zicea că nesfârşita muncă [a iadului] are sfărşenie (a. 1652). gcr i, 163/23. Să-l răpaose pre însul pururea şi întru veacii nesvărşiţi (a. 1669). id. ib. 185/19. Cum să putem răbda a fi pururea şi totdeauna într-o văpaie nesfârşită (a. 1700). id. ib. 338/28. Un cîntec nesfîrşit, încet, dulce, ieşind din roirea fluturilor şi a albinelor, eminescu, n. 8. Romanţa primelor dureri Şi-a nesfîrşitelor înfrîn-geri. minulescu, v. 235. Comoara găsită, Belea nesfîrşită. zanne, p. v, 198. <0> (Adverbial) Fu întrebat: den doao să-şi iubească muncă; aicea au nesvârşit. moxa, 374/15. Glasul mulţimii părea un cor în multe voci repetînd nesfîrşit acelaşi refren, rebreanu, r. ii, 91. Afară ploaia se auzea şuroind nesfîrşit şi monoton, c. petrescu, c. v. 100. 3. (Cu valoare de superlativ) Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens; (învechit) necovîrşit. Bucurie nesfârşită (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 226/9. Dumnezeiasca pronie, din a sa milă nesfîrşită, s-a milostivit, în aceşti ani de nelinişte, să te ţie stăpînitor. R. greceanu, cm ii, 9, cf. 11. Cerul poate fi socotit ca un poligon regulat alcătuit de nesfîrşite laturi. asachi, g. 66r/7. Vecinica şi nesfîrşită bunătate a lui Dumnezeu n-a perit din lume. marcovici, d. 15/6. Poeţii timpului secase nesfîrşitele comori ale închipuirei lor. filimon, o. i, 117. Un număr nesfîrşit de fibre senzitive trimit muşchilor... un număr nesfîrşit de îmboldiri diverse, conta, o. c. 158. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcaşi,... turmele nesfîrşite de animale. odobescu, s. iii, 79. Mi se pare că, în momentul acela, înmugurea seminţa unei nesfîrşite, nespuse plăceri, i. negruzzi, s. vi, 155. Cu mila-i nesfîrşită, ceriul, clipirii voastre-nduioşate, I-a dat cea mai curată rază. goga, p. 8. Iar în făptura ta nencăpătoare, Atîta nesfîrşită adorare, Că se răvarsă-n lăcrămi şi fiori, cerna, p. 73. Ţara mea-i departe tare, însă nu m-a pus pe gînduri nesfîrşită depărtare, eftimiu, î. 20. Privesc cîmpia nesfîrşită, peste care se lasă corbii. bacovia, o. 234. Cîte nu poţi sâ-ntîlneşti Cînd drumu-i lung Şi nesfîrşită e năzuinţa ce te mină Tot mai departe, minulescu, v. 10. Vei sta privind în bezna nesfîrşită, Cu ochii ficşi, întunecaţi şi seci. topîrceanu, p. o. 146. Eresurile şi înşelările lor erau cu mult mai puţine decît adevărurile, care erau nesfîrşite. sadoveanu, o. ix, 166. Aceste grandioase lucrări... sînt o dovadă a posibilităţilor nesfîrşite pe care le oferă 3784 NESIBUIT — 340 — NESIGURANŢĂ natura, scînteia, 1952, nr. 2 399. li era o milă nesfârşită mai cu seamă de el însuşi, care e atît de neînţeles în viaţă, camil petrescu, o. ii, 127. Sufletul acestor oameni nu cunoaşte jalea şi marile disperări ale cîmpiilor nesfîrşite. bogza, ţ. 25, cf. 65. Ar fi vrut să se ridice, dar o lene nesfîrşită îl făcea să adoarmă din nou. harbu, ş. n. 129. Autorul continuă în vremea noastră spiritul comediei cetăţeneşti pornită de Aristofan şi continuată de un lanţ nesfîrşit de autori, tribuna, 1962, nr. 266, 1/4. (Adverbial) Simţise că o iubeşte nesfîrşit. barbu, ş. n. 112. <£> (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Manifestările artisti- ce, psihologice, sociale, sînt... nesfîrşit de complexe, gherea, st. cr. iii, 58. Dacă s-au păstrat nesfîrşit de multe documente de la domnii de odinioară, ele sînt mai toate numai acte de proprietate, iorga, l. i, 69. [Biserica] venea parcă sub coastă, era nesfîrşit de mică şi de veche, era de lemn şi acoperită cu şindrilă, galaction, o. 39. Sînt nesfîrşit de fericit I grăi cu politeţă aleasă leahul, sadoveanu, o. v, 593. II. S. n. întindere nelimitată în spaţiu (v. nemărginire, nesfîrşire) sau In timp (v. eternitate, veşnicie, vecie); infinit. Un val străveziu... acoperea imensitatea solemnă a nesfârşitului, hogaş, m. n. 180. Din nesfîrşit, se pare, Un secundar fantastic punctează veşnicia, camil petrescu, v. 62. Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, şi-n tăcere, nesfârşiturile parcă aşteptau cuvîntul mîntuirii. sadoveanu, o. i, 304. Şi-n pridvor, un ochi de apă Cu o luntre cît chibritul, Ca-n crîmpeiul ei să-ncapă Cerul tău şi nesfârşitul. arghezi, v. 13. Secunda-ntrece veacul şi timpul se-ncovoaie Pe-o sfoară cît e firul de păr şi se agaţă Vecia, nesfârşitul, pe un crîmpei de aţă. id. c. o. 64. — PI.: (I) nesfârşiţi, -te, (II) nesfârşituri. — Şi: (învechit) nesvărşit, -ă adj. — Pref. ne- + sfîrşit2. NESIBUÎT, -Ă adj. v. nesăbuit2. NESÎGUR, -Ă adj. Negativ al lui s i g u r. 1. Care nu oferă siguranţă, pe care nu poţi conta; incert, îndoielnic, nebulos (4), (învechit, rar) neadeverit. Cf. budai-deleanu, lex., polizu. Nu poate face nimic pentru noi şi... ne trimite la un viitor nesigur, bălcescu, ap. ghica, a. 597, cf. pontbriant, d., ddrf. Nesigure favori avînd la toţi de dat, Azi mie, mîne altuia, cu multă înlesnire, ollănescu, h. o. 268. Doctor, meserie nesigură, să umbli după clienţi, căli-nescu, e. o. i, 29. -4- S p e c. Lipsit de stabilitate, de rezistenţă. La baltă sau în loc mlăştinos... pămîntul este foarte nesigur, stoica, vIn. 51. A trecut peste gheaţa nesigură a Borcii... căruţa goală, galan, b. ii, 167. + S p e c. Primejdios, expus. Se miră de ce au ales un loc atît de nesigur pentru întîlnirea lor. barbu, ş. n. 33. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate, nehotărît (1), ezitant, şovăielnic; p. ext. timid, stîngaci. Se simţi şi de astă dată, ca întotdeauna, nemulţumit şi nesigur, d. zamfirescu, a. 14. Privea la început în jurul ei sfioasă, nesigură, bart, e. 102. Urcă nesigur treptele de sdndură subţiată şi prăfuită, t. popovici, se. 79, cf. 369. + (Despre acţiunile, manifestările etc. fiinţelor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărîre, de încredere, de fermitate sau, p. e x t., timiditate, stîngăcie. Dan avea mişcările jenate şi nesigure, vlahuţă, d. 15. In curînd va veni vremea cînd cei dintîi paşi nesiguri vor fi făcuţi de scriitorii noştri în această direcţie, iorga, l. ii, 2. Rînd pe rînd, o puzderie de copii şi-au întins nesigure mîini după faldurile rochiei, anghel, pr. 23. îmi simt paşii nesiguri, sahia, n. 16. Cele dintîi cîntece, sfioase şi nesigure încă, s-au înălţat spre stele, în nopţile tinereţii lui. sadoveanu, o. vi, 298. îl văzu îndreptîndu-se spre căpiţa de fîn, cu paşi nesiguri, cu umerii îngustaţi parcă, camil petrescu, o. ii, 139. 3. Lipsit de claritate; care nu se vede, nu se distinge bine, neclar; confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat încă. Un licean cu trăsături nesigure, pieptănat cu cărare, t. popovici, se. 113. Dincolo de şosea, peste un acoperiş mărunt, dmpia ... se clădea către orizont în fâşii nesigure, fragmentate bizar de apele ferestrei cu două rînduri de sticlă, galan, b. ii, 40. — PI.: nesiguri, -e. — Şi: (învechit) nesecur, ■ă adj. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pref. ne- + sigur. NESIGURANŢĂ s. f. Negativ al lui siguranţă. 1. Starea a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranţă, incertitudine; p. ext.lucru, situaţie nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală); (neobişnuit) nesiguritate. Nestatornicia în cele obşteşti, nesiguranţa în partea fieşcăruia, toate acestea au lipsit, ar (1834), 1171/25, cf. polizu, pontbriant, d. Omul primitiv este frămîntat de sentimentul nesiguranţei, mai mult decît cel cult. conta, o. c. 137. Avînd la orizont nesiguranţa ca un punct de întrebare fix, pescarul poate încerca diversiunea şi uitarea, sadoveanu, o. xiv, 475. <> E x p r. Nesiguranţa zilei de miine = incertitudine, nelinişte cu privire la viitor, mai ales sub raport material. Sărăcia... e întovărăşită de absoluta nesiguranţă a zilei de mîne. gherea, st. cr. iii, 75, cf. 282, ddrf, barcianu. Muncitorii mineri trăiau veşnic în nesiguranţa zilei de miine. contemp. 1952, nr. 291, 3/1. 3787 NESIGURITATE — 341 — NESIMŢIT» 2. Şovăială, ezitare; îndoială, dubiu; nelinişte (1). Din corespondenţa agenţilor suedezi se poate vedea grija de rege ..., toate nesiguran-ţele, contrazicerile şi scăderile gindurilor şi sentimentelor sale. iorga, l. i, 138. Pe această pagină am sprijinit, ani de zile ..., nesiguranţele inimii mele. galaction, o. 348, cf. 183. Protestantismul a proclamat teoria care atribuie mîntuirea exclusiv lui Dumnezeu, dar tocmai prin aceasta o ridică peste nesiguranţele faptelor noastre milostive, oţetea, r. 323. Plutea in aer o nedumerire, o nesiguranţă, v. rom. mai 1955, 123. Pe feţele oamenilor se citea nesiguranţa, ib. august 1955, 54. — Pl.: nesiguranţe. — Pref. ne- -f siguranţă. NE SI GURITĂTE s. f. (Neobişnuit) Negativ al lui siguritate; nesiguranţă (1). Nesigu-ritatea ca şi greutatea poziţiunii mele... mă nelinişteau, sbiera, f. s. 359. — Calc după germ. XJnsieherheit. NESDjÎNŢĂ s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui silinţă; lipsă de silinţă (v. 1 e n e), de imbold, de tragere de inimă; p. e x t. delăsare, indolenţă. Că din nesilinţa ce ave şi mazilii la datul banilor,... nu ave purtare de grijă de a strînge banii la vreme (a. 1803). uricariul, iv, 149/23, cf. budai-deleanu, lex. Pentru lenevire, neştiinţă, neascultare ... vor afla loc canonisiri şi pedepse, ar (1829), 1872/3, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. La celelalte studii era slab, din nesilinţă. galaction, o. 114. — Pref. ne- + silinţă. NESILIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui silit. Cf. VĂCĂRESCUL, IST. 255, budai-deleanu, lex., LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., stan cu, r. a. iv, 297. + Spec. (învechit) Care nu a fost siluit; p. r e s t r. virgin. Dumnezeu ii apără pană acum, de poate zice fieştecine că sînt ca o fecioară neatinsa şi nesilită. URECHE, l. 114. 2. (Despre gesturi, mişcări) Natural (I 3), spontan, degajat. Avea pe obraz un zimbet nesilit, sadoveanu, o. x, 13. Avea ochii albaştri, gînditor-i, un obraz foarte curat, o gură copilărească şi tristă şi mişcări nesilite, t. popovici, s. 189. — Pl.: nesiliţi, -te. — Pref. ne- + silit. NESÎLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. NESELNICl vb. IV v. năsilnici. NESILNICÎE s. f. v. năsilnicie. NESIMŢÎBIL, -Ă adj. (In dicţionarele din trecut) Nesimţit2 (2). Cf. pontbriant, d., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : nesimţibili, -e. — Calc după fr. insensible. NESIMŢIBILITĂTE s. f. (învechit) Nesimţire (D- Cf. canella, v. Iar surtucarul, înstrăinat de ţărani prin haina nemţească, ... în această avariţie de cuvinte, în aceste gesturi indiferente, vede nesimţibilitatea ţăranului, gherea, st. cr. ii, 244. — Calc după fr. insensibilité. NESIMŢIRE s. f. Negativ al lui simţire. 1. Faptul de a fi nesimţitor (3); lipsă de bun-simţ, de judecată, de delicateţe, de bună creştere, (învechit) nesimţibilitate; faptă, atitudine etc. a omului nesimţit2 (2). Cu adevărat mare nesimţire iaste a socoti pre înşine, întru o foamete, desăvşîrşit a fi sătui şi întru nenorociri a fi fericiţi şi la sărăcia cea de cereştile comori a fi foarte bogaţi, biblia (1688), [prefaţă] 3/34. Nesimţirea şi nesocoteala unor fel de oameni. r. popescu, în mag. ist. iv, 164/17. SUeascâ-se stoicosul întru a sa nesimţire Să lucreze, ca nebunii, a se lipsi de simţire, conachi, p. 278. 2. Indiferenţă, răceală; lipsă de sensibilitate. Peruvianul are atîta nesimţire pentru toate lucrurile lumii, cît nu se poate spune. ist. am. 63r/20. Ş-apoi omul făr’de patimi avut-ar fi vro fiinţă, Decît numai nesimţire fără ghimpe de căinţă? conachi, p. 267. Trebuia să aibă cineva toată nesimţirea lui, ca să nu cadă ameţit la picioarele ei. negruzzi, s. i, 17. Ce folos că mîzgîlise poezii, cînd sufletul lui fusese înţelenit de nesimţire? rebreanu, i. 231. 3. (De obicei în legătură cu verbele „a fi“, „a cădea în ... “, „a se trezi din ...“ sau cu echivalente ale acestora) Stare de amorţire, de inconştienţă. Vrăjitorii,... pre corb în somnul nesimţirii băgînd, pre vidra din scaun pohîrniră. cantemir, ist. 239. Şi-n nesimţire cade pe-a jilţului său spată. eminescu, o. i, 95. Subt coaja strînsă caier, Stă păstrat un pic de aer Ca, trezit din nesimţire, Puiul mamii să respire, arghezi, vers. 681. — Pref. ne- + simţire. NESIMŢIT1 s. n. Faptul de a nu simţi. <0> Loc. a d v. Pe nesimţite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. — Pref. ne- + simţit1. NESIMŢIT*, -1 adj. Negativ al lui simţit2. 1. (învechit) Nesimţitor (2). Iaste neşte lemn mort şi nesimţit, varlaam, c. 429. Ne-nchi-nam idolilor muţ[i] şi nesîmţt/[i]. dosoftei, v. s. noiembrie 140r/25. Necuraţii şi nesimţiţii idoli. id. ib. 163r/35. + (Regional) Idiot din naştere (Gura Sărăţii-Buzău). alr ii 3 670/728. 2. Lipsit de sensibilitate; lipsit de bun-simţ, de delicateţe, de cuviinţă, de bună creştere, nesimţitor (3), (în dicţionarele din trecut) 3798 NESIMŢITOR — 342 — NESÎLNIG nesimţibil; care denotă, trădează nesimţire (1). De-o prosperitate animalică şi nesimţită. c. petrescu, c. v. 122. <> (Substantivat; de obicei ca termen de apostrofare) Să scapă acum pe el. Nesimţitul 1 id. î. ii, 227. Iţi şade, nesimţitule, frumos Să stai acolo cocoţat, Să laşi pe taică-tu pe jos? arghezi, vers. 556. Tovarăşa Filip nu-ţi calcă-n bucătărie... iar tu năvăleşti, zău, ca nesimţita! galan, b. ii, 59. Nu puteau fi singuri din pricina bandei acesteia de nesimţiţi. T. popovici, se. 110. 3. Care nu este simţit, perceput, care scapă simţurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. între el şi intre tine, nesimţită, nevăzută Am să fiu întotdeauna să-i dau sabia căzută, eftimiu, î. 100. învăţătorul a suflat în lampă şi a ieşit din odaie cu paşi nesimţiţi. sadoveanu, o. v, 287. Dacă izbuteşte dihania să se apropie nesimţită, va ataca pe. căprioară. id. ib. xiv, 582. Pasul, nesimţit în veşminte, Vrea tot mai încet să o ducă, Imaterial şi lin. arghezi, vers. 178. + (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiş. Calu-i.. . spre munţi încet porneşte Ducînd lin şi nesimţit Pe stăpînul lui iubit, alecsandri, p. ii, 20. Viaţa organică .. . începu cu formele cele mai simple ca să ajungă pe urmă treptat şi nesimţit la formele foarte complicate ce le are astăzi, conta, o. c. 182. Amurgul cobora nesimţit, mohorînd din ce în ce văzduhul, rebreanu, nuv. 286. Nesimţit, ieşise în acest timp la uşorul pridvorului Chira cămărăşiţa. sadoveanu, o. xiii, 275, cf. xiv, 507. + (Adverbial) Fără a-şi da seama, în mod inconştient sau intuitiv. Doi domni în vîrste diferite se preumblară îndelung pe peron atrăgîndu-mi atenţiunea prin vorba lor română, şi nesimţit gîndeam că ei aştepta pe oarecine. f (1880), 279. — PI.: nesimţiţi, -te. — Pref. ne- + simţit2. Cf. s i m ţ. NESIMŢITOR, -OĂRE adj. 1. Negativ al lui simţitor. Cf. ar (1837), HO^l, arghezi, c. o. 42, id. t. c. 39. + (învechit, rar) Lipsit de valoare, de importanţă sau care are o valoare, o importanţă (foarte) redusă. Cei ce fac stărostie să nu iaie nimic decît un lucru măsurat şi nesim-ţitoriu. pravila (1814), 98/12. Coloanele s-au scoborît în văile Rumeliei cu o pierdere nesăm-ţitoare. ar (1829), 69V14. 2. Căruia li lipseşte facultatea de a simţi, care nu este înzestrat cu simţuri; (învechit) nesimţit2 (1). Piatra nu are suflet, ci iaste nesimţitoare, molnar, ret. 85/11. Vîrtoase, nestn-ţitoare stînce,... Cine-mi va spune năcazul greu Ce sînte acum sufletul mieu? budai-deleanu, ţ. 180. Dar nici toate cetele cereşti pot preface în ţărînă nesimţitoare şi mută întregimea fiinţei mele. marcovici, c. 12/10. îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe-un butuc nesimţi- toriu. creangă, p. 329. începu să dea cărţile cu liniştea nesimţitoare a unor pîrghii mecanice care deapănă mişcarea moale a primei porniri. delavrancea, s. 135. Unde-s feciorii mei? am strigat în zadar. Glasul mi-l întorceau pereţii nesimţitori de var. vintilă, o. 38. + (Care se găseşte) în stare de nesimţire (3), de inconştienţă ; p. ext. mort. E nesimţitoare... ar trebui un doftor, alecsandri, t. 975. Eu n-am fost — n-am putut,... am căzut în zăpadă nesimţitor, pe calea de-a veni la voi. eminescu, g. p. 60. A face nesimţitor pe bolnav, ygrec, m. n. 4. Moartea calului s-a petrecut în ziua cea mai frumoasă ... El s-a culcat ca un om şi a rămas nesimţitor, arghezi, c. j. 79. 3. Lipsit de sensibilitate; lipsit de bun-simţ, de delicateţe, de cuviinţă, de bună creştere; nesimţit2 (2), (în dicţionarele din trecut) nesimţibil. De au fost şi vrăjmaş acelui neam, de a-l face tot de tilhari şi de furi, nesimţitoriu au fost. c* cantacuzino, cm i, 50. Nimica altă n-am face decît am mînca, am bea şi am dormi pănă în sfîrşit, atît de nesimţitori ne-am face încît n-am avea nimic deosebire de dobitoacele cele necuvîntătoare. drăghici, r. 50/16. Ş-o femeie simţitoare d-o lua un nătărău, Or un simţitor o proastă, nu poate fi alt mai rău. Iar d-o fi unul şi altul, amîndoi nesimţitori, Se lovesc la duh, la minte şi trăiesc ca frăţiori, pann, ş. ii, 38/16. (Substantivat) Apoi spre răsplata tuturor acestor jertfe o azvîrliţi...: cruzi, nesimţitori, infami, nelegiuiţi! negruzzi, s. i, 48, cf. 18. îmi pare rău că am îndrăgit cu atîta foc pe o nesimţitoare, ispirescu, l. 271, cf. arghezi, vers. 710. + Indiferent, impasibil. Mă sfîrşesc, amar mă doare, Şi n-am milă cui să cer; Toate sînt nesimţitoare: Oameni, elementari, cer. i. văcărescul, p. 193/4. — PI.: nesimţitori, -oare. — Şi: (învechit) nesimţit6riu, -oăre, (regional) nesămţit6r, -oăre, nisimţitor, -oare (heliade, o. i, 87) adj. — Pref. ne- + simţitor. Cf. fr. insen-s i b 1 e. NE SIMŢIT ORE ŞTE adv. (învechit, rar) Pe nesimţite. Unul a altuia pofta nesimţitoreşte tare pătrunde, cantemir, ist. 30. — Nesimţitor suf. -eşte. NE SIMŢIT (ÎRIU, -OĂRE adj. v. nesimţitor. NESÎP s. n. v. nisip. NESIP(5S, -OĂSĂ adj. v. nisipos. NESIŢlOS, -OĂSĂ adj. v. nesăţios. NESÎLNEC, -Ă adj. v. năsilnic. NESÎLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. 3806 NESÎLNICEŞTE — 343 - NESOCOTI NE SÎLNICfî ŞTE adv. (învechit, rar) Cu violenţă; cu asprime; năvalnic (I 1), tumultuos. Cf. lb. — Nesîlnic + suf. -eşte. NESÎLNICÎ vb. IV v. năsilnici. NESÎLNICÎE s. f. v. năsilnicie. NESLĂBÎT, -Ă adj. Negativ al lui slăbit; care nu slăbeşte, nu se potoleşte, susţinut; p. e x t. care nu încetează, permanent, continuu. Celelalte şerbe Se strînseră prin casă şi-ncepură S-aprindă neslăbitul foc în vatră. mtjrnu, o. 343. Sînt necesare eforturi neslăbite pentru a dezvolta rezultatele obţinute, gheor-ghiu-dej, r. 11. Este o sarcină de seamă a sindicatelor de a desfăşura o luptă neslăbită pentru întărirea disciplinei socialiste, scînteia, 1954, nr. 3 066, cf. ib. 1953, nr. 2 754. (Adverbial) Al său cuget îl munceşte neslăbit. pann, e. i, 64/14. — PI.: neslăbiţi, -te. — Pref. ne- + slăbit. NESMENTlT, -Ă adj., adv. v. nesmintit. NESMINTIT, -Ă adj., adv. 1. Adj. Negativ al lui smintit; care nu este clintit, mişcat (din loc), necliiytit (1), nemişcat; p. e x jtT^oare numeşte sau nu poate fi abătut, atins, zdruncinat, schimbat (de nimeni sau de nimic), njătpa nesmintita credinţă lipiră-se (a. 1648). gcr i, 131/3. Capul cel de buăru, a hiară vestită, Sămnează puteare ţărăi nesmintită. dosoftei, ap. gcr i, 250/36. Cătră stăpînul... său ţîindu-şi credinţa şi mintea cea bună cu gînd nesmintit, id. v. s. noiembrie 112v/21. Obiceiele nesmentite şi nebetejite şi le-au păzit, cantemir, hr. 107, cf. budai-deleanu, lex. Mare cu adevărat trebuie a fi cineva ca să poată ţinea nesmintită înălţimea unui atît de înalt început, marcovici, c. 127/24. Urmînd legei nesmintite ce natura sa i-a dat, Mai tîrziu un cuib ş-a face în al tău sîn înfocat, asachi, s. l. i, 108. Fericirea noastră nezmintită ţine! i. văcărescul, p. 86/6. Gîndul meu zburînd colindă ... Şi mai nimic nu găseşte să fi rămas nesmintit Din ceea ce-au fost odată. conachi, p. 212. Dorinţă nesmintită de a se arăta credincios, bălcescu, ap. şăineanu, d. u. <£> (Adverbilal) îi tăiase limba Leon... şi tot vorovea şi după tăietură curat şi nezmintit. mineiul (1776), 180rl/24. 2. Adv. (învechit şi regional) Fără schimbare, fără abatere, fără greşeală, cu rigurozitate, r i g u r o s; p. e x t. în mod regulat, constant. Matematiceaşte cursul anilor foarte nesmintit au însămnat. cantemir, hr. 191. Nici vechimea obiceiurilor nezmintit ţinea (a. 1780). gcr ii, 124/24. Să aibă a lua de la ocnă şepte mii ocă sare pe tot anul, nesmintit (a. 1793). uricariul, ii, 178, cf. iv, 184/6. Deşi furtuna te cuprinde, Pe drumul tău pas’ nesmintit, asachi, s. l. i, 128. Flăcăul se înfiinţa nesmintit, veşnic spre miezul nopţii, scîrţiind puţin portiţa ca să-i dea de ştire, rebreanu, i. 180. 3. Adv. (învechit şi regional) Neapărat (4), negreşit (2); desigur. în anul al doilea [vinul] trece, de nu în fermentaţie putredă, nesmintit în cea oţetoasă. codru-drăguşanu, c. 56. Trebuie să-mi am nesmintit şi cît mai curînd consistoriul meu regulat, bariţiu, p. a. iii, 207. Cînd va miji de ziuă nesmintit călări să fiţi. negruzzi, s. i, 116. Nesmintit trebuia să recunoşti că acest om e superior celorlalţi, f (1869), 330. Inima poetului, stînd între trecut şi prezent şi comprimată între ambele, trebuie nesmintit să fie frîntă. ib. (1871), 483. Altul în locul lui Ercule de ar fi fost, nesmintit că ar fi asurzit, ispirescu, u. 40. Intr-adevăr, zise el, e o carte foarte curată. Te simţi mai înălţat după ce ai cetit-o şi nesmintit te simţi cu mult mai bun. agîrbiceanu, a. 150. Apoi să veniţi nesmintit, să nu cumva să faceţi să nu veniţi, rebreanu, nuv. 39, cf. alr ii 3 125/64, 95, 310, 316. — PI.: nesmintiţi, -te. — Şi: nezmintit, -ă, (învechit) nesmentft, -ă adj., adv. — Pref. ne- + smintit. NESOCOTEĂLĂ s. f. (învechit) Negativ al lui socoteală; nesocotinţă (1). Adusese a mulţi nesocoteala şi nebunia mare cumpănă acestui pămînt. m. costin, ap. gîdei, 318. Fiind 0 cămară de desupt la mijlocul cloponiţii, din nesocoteală, s-au fost băgat acolo... iarbă de puşcă (începutul sec. xvm). mag. ist. ii, 196/5. — Pref. ne- + socoteală. NESOCOTI vb. IV. T r a n z. A nu respecta, a nu preţui (la valoarea cuvenită), a desconsidera, (neobişnuit) a necunoaşte; a nu ţine seamă de...,a ignora, a neglija; s p e c. a încălca (o lege, o dispoziţie). Cela ce mănîncă nedestoinic, osîndă şie mănîncă şi bea, nesocotind trupul D[o]mnului (a. 1689). cuta i, 285/2. Rămase întru vicleşugul său, nesocotind... învăţătura aceasta (a. 1705). id. ib. 355/10. A nesocotit tot felul de osteneală, heliade, o. ii, 59. Literatura rumânească, pînă în vremea răposatului şi vrednicului de toată aducerea aminte rarului bărbat Enăchiţă Văcărescul, era cu totul nesocotită în Ţara Rumânească. cr (1830), 3351/20. Viteazul domn nesocoti o primejdie aşa de învederată şi trecu cu toată prada sa de cealaltă parte a rîului. bălcescu, m. v. 73. Dar toată osteneala aş fi nesocotit, De-aş fi putut să sufer naravul lor cel iute. negruzzi, s. ii, 241. Nu nesocoti cuvintele mele. alecsandri, t. 1 434. Viaţă şi domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc, bolintineanu, o. 46. Recunoşteau că turcii,... monopoliund esportul productelor noastre... nesocoteau tractatele. 3814 NESOCOTINŢĂ — 344 — NESOCOTIT f (1880), 270. Ai trecui cu vederea şi ai nesocotit vlnatul numit grives. odobescu, s. iii, 24. Să nesocotiţi pe un confrate bătrln — ... nu merge. caragiale, o. vii, 425. Vom nesocoti orice primejdii şi vom da prin foc şi prin sabie ca să biruim, ispirescu, m. v. 13. Zîna invrâjbirei rinjea, sălta şi bătea în palme de bucurie că-şi izbîndise asupra celor ce o nesocotise, id. u. 7. în această zi nu se reşchireazâ, pentru că se încurcă iţele şi minţile aceleia care nesocoteşte pe st. Păresimi. marian, s. r. ii, 215. Şi nesocotesc Scriptura Cînd păcătuiesc de-a rîndul Şi cu fapta, Şi cu gîndul. minulescu, v. 169. La bănuiala că l-am fi nesocotit s-a revoltat atît de mult. arghezi, t. c. 35. Unde prisoseşte darul, Să nesocoteşte-amarul. zanne, p. ii, 378. — Prez. ind.: nesocotesc. — Pref. ne- + socoti. Cf. nesocotit. NESOCOTINŢĂ s. f. Negativ al lui socotinţă. 1. însuşirea de a fi nesocotit (3); lipsă de judecată, de înţelepciune, de chibzuinţă (în acţiuni), neghiobie (1), nebunie (2), (învechit şi regional) nătărăie (1), (învechit) nesocoteai ă, nesocotire (1); p. ext. uşurinţă, imprudenţă (în acţiuni); (învechit) nepăsare (2), indolenţă. Drept aceaia, nu în deşărt fi-vor venite năpăştile, ce ca o săgetare sînt, ce împung ascuţit şi lenivoşii den nesocotinţă rădică, coresi, ev. 266. Să nu vă năpăstuiască satana pentru nesocotinţa voastră (cca 1618). gcr i, 46/1. Deci... pentru nesocotinţa sa ..., toţi vor hi giudecaţi. varlaam, ap. gcr i, 105/17. După cum mi să pare mie, nu vor veni la atîta nesocotinţă grecii pentru ca să iasă la război. herodot (1645), 360. De va dărîma neştine în pădure ... şi cu nesocotinţa lui va scăpa săcurea den mină şi să va prileji de va lovi vreo vită şi o va omorî,... să dă vită drept vită. prav. mold. 10r/13, cf. 45r/21. Cu nesocotinţa vor să-şi piardză toată nevoinţa. eustratie, prav. 1, cf. budai-deleanu, lex. Iaca, ci nesocotinţă în capul mieu 1 drăghici, r. 85/19. II vom vedea în privinţa lor generos pînâ la nesocotinţă. bălcescu, m. v. 415. Cîţi alţi pe lume îşi văd, ca dînsul, virtutea şi norocul spulberate prin nesocotinţa lor! odobescu, s. iii, 210. Numeroase plute... s-alunecă cu nesocotinţă în această strîmtoare. gane, n. i, 79. Se învinovăţea de slăbiciune şi nesocotinţă, ardeleanu, d. 227. Natura îmbelşugată a acestui pâmînt binecuvîn-tat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia şi nesocotinţa omenească, bart, s. m. 46. 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (3); nechibzuinţă, nesăbuinţă, necugetare, prostie. De ţi-aş spune lucrul, eşti într-o stare prea pornită, ai face vro nesocotinţă şi s-ar pierde tot. negruzzi, s. iii, 484. Am să te pedepsesc amar pentru nesocotinţa ta. ispirescu, l. 87. O singură nesocotinţă a tovarăşului meu dăduse lucrului o întorsătură | aşa de caraghioasă, hogaş, dr. i, 135. Nesocotinţele curg droaie din gura lor. severin, s. 103. -Pl.: (2) nesocotinţe. — Pref. ne- + socotinţă. Cf. n e s c o c o t i t. NESOCOTIRE s. f. 1. (învechit) Nesocotinţă (1). Saţiu nici dinioarâ nu avea, nici-ş mai sătura el inima lui ceaia pizmaşa, ce întru nesocotire căzu. coresi, ev. 399, cf. lb. 2. Faptul de a nesocoti, de a nu lua în consideraţie, de a neglija sau de a ignora; p. ext. stare a celui nesocotit (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Cea mai mică atenţiune, o privire binevoitoare ... mă vor plăti de extrema nesocotire sub apăsarea căreia am îmbătrînit. caragiale, o. vii, 247. O nesocotire abuzivă a unui contract civil sau comercial, cod. pen. r.p.r. 596. Nesocotirea acestei legături, credinţa că sunetele singure pot fi purtătoare de expresii stilistice, pot conduce pe cercetător la unele din acele concluzii arbitrare şi subiective, vianu, s. 212. — V. nesocoti. — Pentru sensul 1, cf. nesocotit. NESOCOTIT, -Ăadj. Negativ al lui socotit. 1. (învechit şi regional) Nemăsurat (1); imens. Cheltuială nesocotită spre tot lucrul tipăriei au dat. varlaam, c. 6. Traianu au adus apoi nesocotită mulţime de romani du pretutinde-nea. c. cantacuzino, cm i, 32. Nu cu puţină strădanie şi nesocotite dări şi necazuri domnul şi ţeara le slujise. R. greceanu, cm ii, 195. Feliurimea şi mulţimea peştelui este nesocotită. golescu, î. 81. Perirea oamenilor este nesocotită. ar (1829), 1392/39. Urma-vom cu ochii cetele nesocotite de arcaşi şi de lănceri... ce stau puse la şireag printre ieroglifele templelor egiptene. odobescu, s. iii, 79. De unde dumnealui s-o cheltuit de-a golit, D-zeu să-i umplă cu sute nenumărate, cu mii nesocotite, cu 70 de părţi mai multe ! viciu, col. 187. + (Substantivat, f.; învechit, rar) Faptă nesocotită (1). Pre cela ce face mari şi nesocotite, slăvite şi minunate, cărora nu iaste număr, biblia (1688), 3651/31. 2. Care nu este luat în seamă, îngrijit, de care nu se ţine cont, dispreţuit; lăsat în părăsire. Cătră el cinre vinre, pietriei vii, de la omu nesocotită (nebăgată în samă biblia 1688), iară de la Dumnedzeu aleasă cinstită, cod. vor. 146/7. De ... va sta vreun loc nesocotit (nebăgat în seamă munt.) ... şi de-l va lua cineva la vedeare, să nu aibă nice o certare, prav. 40. Acest moşnean nu va griji de dîns, să-i aducă vreun vraci bun ... ce-l va lăsa aşa negrijit şi nesocotit, ib. 93. Cum are hi ştiut că se va lăsa nesocotită cetatea aceea. m. costin, ap. gîdei, 318. în lume nu este răsplată, Dreptatea este blestemată Şi omul bun nesocotit. macedonski, o. i, 39. De unde izvorăşte atitudinea lui Caragiale, ce interese nesocotite ori jignite, ce dureri vorbesc în satira lui? ibrăileanu, sp. cr. 3817 NESOCOTITOR — 346 — NESOSINŢĂ 250. + (Rar) Fără valoare, lipsit de importanţă. O clipeală, o zimbire, Un dar mic, nesocotit, Săvîrşeşte o robire, conachi, p. 16. 3. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, necugetat (3), nesăbuit1; nebun (I 2); p. e x t. uşuratic, imprudent. Cf. budai-deleanu, lex. Credi-mă, nesocotitule tinere,... dacă eu, încă fiind la Hamburg, aş fi ştiut aşa, nu te luam cu mine. drăghici, r. 13/9. Potlogarii... pîndeau pe nesocotitul pedestru care zăbovise a se întoarce acasă, negruzzi, s. i, 16. Urzeşte ea o crudă răzbunare în contra nenorociţilor fii ai nesocotitei Niobe? odobescu, s. iii, 55. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tînjală... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit, creangă, p. 38. O, băiatul meu, toată \viaţa ai să fii nesocotit, demetrius, c. 55. O, tu, hm nesocotit, La aceasta ai venit, Ca să mă omori pe mine? teodşrescu, p. p. 117. <£> (Adverbial) Cu reă'credifiţă şi cu rea învăţătură şi nesocotit ocăriră sv\\]nta şi adevărata lui Z)[u]mn[e]zăw besearică. dosoftei, v. s. octombrie 60v/26. «0* (Substantivat) Să pleace neplecaţii şi nesocotiţii, ca asinii, coresi, ev. 106. Nesocotitule l pe semne nu ştii că pe noi, femeile, dacă un paing ne sparie, moartea nicicum nu ne îngrozeşte? negruzzi, s. i, 22. Ce fel, nesocotitule, în ceaunul ăsta voieşti să faci mămăligă? gane, n. ii, 44. Fugi d-aci, nesocotitule, zise împăratul, ispi-rescu, l. 82. Sînt un nesocotit, care am lăsat lumea civilizată, d. zamfirescu, v. ţ. 194. + (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă (1), nechibzuit, absurd, prostesc; temerar, nebunesc (2). El află turma neplecată şi neascultătoare şi besearica răzvrătită şi cu obiceaiuri reale şi nesocotite (cca 1650). gcr i, 193/2. Fapta nesocotită aduce perire. m. costin, ap. gcr i, 204/34. Amăgit de nădejdi plăcute, urneşte întreprinderi nesocotite, marcovici, d. 8/6. Fiecare poate socoti ce fel de către vor fi avut pentru nesocotita lor curiozitate, gorjan, h. i, 100/17. Un fel de pornire furioasă şi nesocotită îl făcea să caute pretutindeni ... victime ale plăcerilor sale. filimon, o. i, 114. Ideile şi principiile ... nefiind cunoscute părţii celei mai mari din tinerime, a blama pe unele şi a aplauda pe altele rămîne un fapt nesocotit, eminescu, s. p. 17. Nişte vorbe nesocotite ce le-am zis şi eu atunci, într-un necaz, creangă, a. 158. Să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemaţi de zmei pentru nesocotita lor îndrăzneală. ispirescu, l. 219. — PI.: nesocotiţi, -te. — Pref. ne- + socotit. NESOCOTITĂ», -OlRE adj. (învechit; adesea substantivat) Negativ al lui socotitor; (om) nesocotit (3). Vedeţi, nesocotitori, şi miraţi-vă. coresi, l. 62/16. Cine nu se derep-tează den boală, nici se pocăiaşte,... mai iute şi mai mare amar şi chinu-i vine lui, ca unui nesocotitoriu fără de minte. id. ev. 149. Cuvintele cu pildă aiavea şi curată învăţătură fac şi nesocotitorii şi zăcătorii ridică-i mai vîrtos spre ascultare, id. ib. 297. — PI.: nesocotitori, -oare. — Nesocoti + suf. -tor. NESOMN subst. Negativ al lui somn. 1. Faptul de a nu fi dormit; p. e x t. oboseală, istovire provocată de starea de veghe. Florica, trudită de grijă şi de nesomn, se opri puţin să se odihnească, bujor, s. 46. Ea, pe un scăunel, doborîtă de nesomnul nopţilor de veghe..., îşi aplecă capul în jos, gata, gata să cadă. arde-leanu, d. 46. îşi va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte, c. petre seu, î. i, 4. Sleit de nesomn, de nemîncare şi de harţa asta pe viaţă şi pe moarte, popa, v. 81. Nesomnul, căci nici să dorm nu m-a lăsat, nu m-a ucis. vissarion, b. 229. Cu toate că e frînt de oboseală şi de nesomn, nu se îndură să nu fie de faţă. camil petrescu, o. ii, 183. De nesomn, trăsăturile i se subţiaseră şi se întunecaseră parcă. t. popovici, s. 427. Ochii lui Mitru, arşi de nesomn, se întorceau spre blidul uriaş al cîmpiei. id. se. 59. Dădu de un taxator, cu ochii vineţi de nesomn, barbu, ş. n. 113. 2. Insomnie. Cf. pontbriant, d., costinescu. Nemîncat şi nebăut nu putea să doarmă. Şi luptîndu-se cu foamea, cu setea şi cu nesomnul, se socotea unde s-ar duce ca să iasă la lume. ispirescu, l. 100. în pieptul lui Daniil clocoteau cuvinte arzătoare: toată tulburarea lui din nopţi de nesomn, sadoveanu, o. ii, 598. în ceasurile-i de nesomn şi de durere, icoana frumosului popa Tonea era de acum să i se înfăţişeze veşnic. galaction, o. 176. Dormi, Serdici? îmi dau seama că aceeaşi întrebare mi-o punea şi el, în nopţile de nesomn, sahia, n. 117. După o noapte de nesomn, Fancialli îşi căuta stîmpărul în răcoarea dimineţii, p. constant, r. 73. — Pref. ne- -f somn. NESOMNÎE s. f. (învechit) Insomnie. Cf. negulici, MAN. sănăt. 196/7, 324/6, scl 1960, 527. — Calc după fr. insomnie. NESOMNOIMÎS, -OĂSĂ adj. Negativ al lui somnoros; fig. (învechit) treaz, vigilent. Să fm păzitori nesomnoroşi. dosoftei, v. s. noiembrie 158v/24, cf. lb. — PI.: nesomnoroşi, -oase. — Pref. ne- + somnoros. NESOSÎNŢĂ s. f. (învechit) Întîmplare neprevăzută; p. ext. necaz (1), neajuns1 (2). Nu numai despre partea boalelor şi nesosinţelor, ce şi de altă parte, că nice de duhurile ceale necurate nu iaste slobod trupul omului, varlaam, c. 3822 NESOŢ — 846 — NESPUS 250. Ceia ce slnt mai slobodzi de nesosinţe, de neputinţe, să le hie milă de cei mai neavuţi. id. ib. 266, cf. anon. car. — PI.: nesosinţe. — Cf. sosi. NESdŢ adj. invar. (Rar) Negativ al lui soţ; care este fără pereche, desperecheat. Mărunta străzii pulbere se-nfruntă Cu-n ciucure, lîng-un pantof nesoţ. v. rom. ianuarie 1954, 178. — Pref. ne- + soţ. NESPĂIMÎNTĂRE s. f. (învechit, rar) Negativ al lui s p ă i m î n t a r e; curaj, îndrăzneală; vitejie. Bravura, nespăimîntarea şi iroica hotă-rîre a ofiţărilor şi a mărinerilor. ar (1829), 61/28. — Pref. ne- + spăimîntare. Cf. n e s p ă i -m î n t a t. NESPĂIMÎNTĂT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui spăimîntat; viteaz; curajos, îndrăzneţ. Cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. — PI.: nespăimîntaţi, -te. — Pref. ne- + spăimîntat. NESPiLlT, -1 adj. Negativ al lui spălat2; care nu s-a spălat sau nu a fost spălat; p. e x t. murdar (1), jegos, (popular) nelăut; neglijent (!)• Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D. Mă arătă cu bucurie la vro şese copii zdrenţeroşi şi nespălaţi, alecsandri, o. p. 50. De prin crişme şi prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri mari şi nespălate o lumină murdară. eminescu, n. 34. Ei aveau trei copii trenţăroşi şi nespălaţi ca vai de ei. ispirescu, l. 313. Să nu mănînce cu lingura nespălată, candrea, f. 243, cf. 326. Lina care nu a suferit nici un proces de curăţire se numeşte lină nespălată, ionescu-muscel, fil. 411. Ai să rămîi acolo o lună de zile, nedormit, nemîncat, nespălat, arghezi, c. j. 222. Vai, ce lună şi ce bine 1 Şi bădiţa nu mai vine. Ori i-i râu ori nu i-i bine, Ori maică-sa i-o fi dat Astă seară de cinat Dintr-un taler nespălat I jarnIk-bîrseanu, d. 100. Haide, mîndră, pin'la cruce, De vezi neamţul cum mă duce; Cu cămaşa nespălată, Cu inima supărată, id. ib. 317, cf. 455. Minincâ nespălată Şi se culcă neînchinată ! mat. folk. 1429, cf. alr i 639, 640, alr ii 3 390, 3 391. E x p r. A fi nespălat la gură = a vorbi în termeni necuviincioşi, injurioşi, obsceni, a fi spurcat la gură. Fiind din firea ei foarte rea şi nespălată la gură, în loc să tacă şi să-şi caute de drum, începu a-şi bate joc de Mărţişor, marian, s. r. ii, 108, cf. zanne, p. iii, 253. Gură nespălată = persoană flecară, care vorbeşte vrute şi nevrute. Gurile nespălate găseau cauza acestei întârzieri fatale cînd în nesîrguinţa stipendiştilor, cînd în lipsa de control din partea celor ce i-au trimes, sbiera, f. s. 187. A mîncat-o nespălat, se zice, în glumă, la adresa cuiva care a suferit o neplăcere, un afront la care n-a putut riposta. Cf. zanne, p. iii, 634, barcianu, alexi, w. + (Substantivat ; de obicei ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătîi ; neisprăvit. Din cinci nespălaţi cîţi merg cu Harap Alb, i-a veni el vreunul de hac. creangă, p. 248, cf. 265. Acuma, apucat de nostalgia culiselor, întocmise o trupă de nespălaţi şi luase cu chirie locul viran de pe Podul Mogoşoaii. caragiale, o. i, 10. O căpătat şi el grai, nespălatul, lăncrănjan, c. i, 16. — PI. : nespălaţi, -te. — Pref. ne- + spălat. NESPERAT, -Ă adj. Negativ al lui s p e r a t ; (despre un eveniment fericit) care nu a fost sperat (dar s-a realizat) ; p. e x t. care întrece aşteptările; nenădăjduit (2). Istoria unui galbîn, povestită în întunericul şi în tăcerea nopţii, era pentru mine o petrecere nesperată, alecsandri, o. p. 44. Printr-o întîmplare nesperată, am primit ziarele din ultimele luni. contemp. 1949, nr. 162, 3/1. — PI. : nesperaţi, -te. — Pref. ne- + sperat (după fr. inespéré). NESPORNIClE s. f. (învechit, rar) Faptul de a nu avea spor (într-o acţiune, într-o lucrare), de a nu putea înainta, progresa (mai) repede. Cu toate aceste nu o dată mă aflam biruit de greutatea şi măhnicioasa nespornicia lucrului. BUDAI-DELEANU, LEX. — Nespornic + suf. -ie. Cf. s p o r n i c i e. NESPRĂVĂ s. f. (învechit, rar) Pornire spre ceartă. Cf. lb, cihac, ii, 287. — PI. : nesprave. — Etimologia necunoscută. NESPRÂVNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Certăreţ. Cf. LB, CIHAC, II, 287. — PI. : nespravnici, -ce. — Nespravă -f suf. -nic. NESPtJS, -Ă adj. 1. Negativ al lui s p u s. Cf. neculce, l. 365, f (1903), 160, CERNA, p. 23. 2. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atît e de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil, negrăit (1), (învechit şi popular)- nepovestit (2), (învechit) nenumit (2), nerostit, (învechit, rar) neeuvîntat; p. e x t. nemaipomenit, extraordinar ; (în limbajul bisericesc) miraculos (1), supranatural. Şi dintru ea slavă nespusă fi-va (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 460/18. Nespusa şi negrăita a lui bucurie şi veselie, coresi, ev. 75. In năpastea ceaia nespusa (a. 1581). gcr i, 31/38. Şi acolo va hi chin cumplit şi cu dureare nespusă. 3831 NESPUŞ/ — 347 — NESTAŞNIG cod. jroD. 226. Curvie nespusă era într-insul. ureche, Îl. 157. Veseliţi sinteţi cu bucurie nespusă şi slăvim, n. test. (1648), 182r/28. Făptorml necuprins, neurmat şi nespus, dosoftei, v. s. noiembrie 165v/13. Cea nespusă şi veacinică împăraUia ceriurilor. biblia (1688), [prefaţă] 8/53. Şt* au cunoscut cu lucrul o parte oarece de ântare ingereasc(ă) şi nespus(ă) bucurie (a. 1692). gcr i, 298/20. Lăcomie de avuţie nespusă avea. n. costin, l. 554. Cu mari greime de oşti şi cu nespuse puteri s-au sculat a oşti într-aceste părţi. c. cantacuzino, cm i, 14. Fără veste pă suptu munte au mers de au lovit Ctmpul Lungu şi nespuse jăcmănii şi râotăţi săracilor au făcut. r. greceanu, cm ii, 51. Să arătă de nespuse minuni făcătoare, mineiul (1776), 181rl/34. Făr di vesti îl agiunsă Primejdie ce nespusă (a. 1777). gcr ii, 112/29. A cunoaşte şi a înţelege pre D[u]mnezeu ziditoriul a toate, că este nemărginit, nespus, necuprins (a. 1794). id. ib. 150/37. In pâmîntul care le place, netăindu-se, viţele aduc nespusă roadă, economia, 147/5, cf. budai-deleanu, lex. Simţea o tinereţe şi dragoste nespuse în ideile şi măsura coprinse în versurile de mai sus. heliade, o. ii, 127. Robinson, umpUndu-să de nespusă bucurie, au zis... dră ghici, r. 17/11. Toată noaptea mulţimea nespusă de oameni să mişca prin uliţile, chiar ca valurile mării, ar (1838), 2381/8. După ce Vkzuviul au încetat acuma izbucnirile sale, să îmbulzăşte numărul nespus de streini spre a să sui pe acele înfricoşate înălţimi, ib. (1839), 462/24. Nimic n-a fi în lume... Carele să mă strămute de nespusa fericire, De a mă-nchina la tine ca la o dumnezeire I conachi, p. 101. Simţesc o nespusă compătimire pentru soarta ei. negruzzi, s. i, 41. El împrumuta pe toţi junii cu bani, luîndu-le dobînzi nespuse, filimon, o. i, 146. Ochii de o adîncime nespusă, eminescu, n. 39, cf. id. o. i, 175. Zări într-o depărtare nespusă o schinteie ce abia licărea, ispirescu, l. 201, cf. macedonski, o. i, 3. Dar ăt de nemăsurată, cît de nespusă trebuie să fie durerea ce produce scena aceasta asupra unui părinte, gherea, st. cr. ii, 66. Era cerul de o frumuseţen espusă. d. zamfirescu, v. ţ. 77, cf. 30. Cu o graţie nespusă îşi ridică mînile şi-şi răsfoi părul bogat. f (1903), 4. Nu voi putea să-ţi ajut, cu toată nespusa-mi durere, murnu, i. 20. Umezeala şi răcoarea dimineţii dădeau întregii firi o nespusă frăgezime, hogaş, dr. i, 3. Naum ridicase ochii c-o uimire nespusă, sadoveanu, o. ix, 159. Părea câ-i face o plăcere nespusă să se înconjoare cu o atmosferă de teroare, t. popovici, se. 101. <^> (Adverbial) Iubitu-mî-i nespus, psalt. hur. 43r/17. Pe Soliman îl amuza nespus acest bărbat roşcat şi vioi. camil petrescu, o. iii, 177. <> (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Te gîndeşti la multe alte nopţi, nespus de fericite. vlahuţă, s. a. i, 74. Dido, cu pasul încet, nespus de frumoasă regină, coşbuc, ae. 23. Eu sînt nespus de mîndru. f (1906), 2. [Trandafirii galbeni] îmi erau nespus de dragi, galaction, o. 345. Erau nespus■ de conservatori şi tenaci. sadoveanu, o. ix, 214. Glasul lui venea ca după un drum nespus de lung. arghezi, t. c. 24. Venea spre gratii nespus de repede, camilar, n. i, 98. Cum adică? Făcu Ieremia, nespus de mirat, tudoran, p. 42. Se vedea că îi pare nespus de bine că Ţurlea îşi amintea de el. preda, d. 55. Se întoarse însă curînd şi răspunse cu un glas nespus de blînd. id. m. 148. Totul era nou, neîntilnit şi nespus de curat. t. popovici, se. 228, cf. 320. (învechit şi regional; acordat ca un adjectiv) Dintr-acest deal este o vedere nespusă de frumoasă, golescu, î. 81. O pradă nespusă de mare veţi avea. ispirescu, m. v. 40. Au ajuns de la o vreme foarte afund în pădure, într-o desime nespusă de mare. sbiera, p. 172. Bucuria păcurarilor era nespusă de mare. reteganul, p. iv, 40. — PI.: nespuşi, -se. — Pref. ne- + spus. NESTĂJNIC, -Ă adj. v. nestaşnic. NESTĂRE s. f. (învechit) însuşirea de a fi instabil, nestatornic (1), indecis; instabilitate; incertitudine. Vreamea cu vînturi tari urmează, apoi de mijloc şi mare nestare a aerului (a. 1695). fn 65, cf. 154. Din pricina vremelnicii nestări, adecă neştiind şi nefiind hotărît ce se deie bir pre an,... s-au dus în ţări străine (a. 1756). URICARIUL, i, 354. «0» E x p r. Nestare la cuyint = faptul de a nu-şi respecta cuvîntul dat. Insă, pentru nestare la cuvînt a lui Decheval,... nu multă vreme au putut a să stărui acea pace. CANTEMIR, HR. 82, cf. 128. — De la nestătător. NESTĂSNIC, -Ă adj. v. nestaşnic. NESTAŞNIC, -Ă adj. (Regional) 1. (Despre oameni sau despre firea lor) Vioi, zburdalnic; impulsiv, aprig; p. e x t. schimbător, nestatornic (1). Se învoi a împlini dorinţa fierbinte a surorii sale care era de o natură nestasnică şi vivace, f (1872), 159. Unul dintre copilaşi... îi fură pălăria din cap şi fuge cu ea năstaşnic. slavici, n. I, 30, cf. H XVIII 161. Am văzut că e nestaşnic băiet. l. costin, gr. băn. 146, cf. ALR I 1 517/9, LEXIC REG. 49, L. ROM. 1960, nr. 5, 35. 2. (Despre animale) Lacom (Vîlceaua-Tîrgu Jiu). COMAN, GL. — PI.: nestaşnici, -ce. — Şi: nestăjnic, -ă (ev 1951, nr. 2, 34, alr i 1 517/839, 842, 850, 856, ib. 1568/9, 42, 63, 839), nestâsnic, -ă, năstăşnic, -ă adj. — Etimologia necunoscută. Cf. ser. n e s -tasen. 3836 NESTATORNIC — 348 — NESTEMATĂ NESTATORNIC, -i adj. 1. Negativ al lui statornic. Cf. ist. ţ. r. 117, ar (1830), 261/23, polizu, bolliac, o. 47, odobescu, s. iii, 15, CERNA, P. 133, HOGAŞ, M. N. 73, GALACTION, O. 119, BOGZA, C. O. 210, SClNTEIA, 1953, nr. 2 599. <£• (Substantivat) Ar zice cineva că eram un nestatornic, gane, n. iii, 91. 2. (Prin Ban.; despre copii) Neastîmpărat (2). Cf. alr i 1 517/51, 87. — PI. : nestatornici, -ce. — Pref. ne- + statornic. NESTĂMĂTĂ adj. v. nestemată. NESTĂPÎNÎRE s. f. Negativ al lui s t ă p 1 -nire. + (învechit) Lipsă de conducere; p. e x t. anarhie. In vremile nestâpinirii, cind însăşi neorînduialele sînt în loc de pravile (a. 1773). gcr ii, 87/28. împărăţia apusului încă nu avea oblăduitoriu,... drept aceea, după zece luni şi şeptesprezece zile de nestăpînire, senatul Romei şi ostaşii dimpreună au ales august pre Iulie Maiorian. şincai, hr. i, 86/19. — Pref. ne- + stăpînire. NESTĂPÎNÎT, -Ă adj. Negativ al lui s t ă -p î n i t; care nu poate fi stăpînit sau nu se poate stăpini; nedomolit, năprasnic (I 2). — PI.: nestăpîniţi, -te. — Pref. ne- + stăpînit. NESTĂTĂClOS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Instabil. Vreamea nestătăcioasă (a. 1693). fn 12. Ceriul nestătăcios (a. 1694). ib. 29, cf. 55. — PI.: nestătăcioşi, -oase. — Pref. ne- + stat + suf. -ăcios. NESTĂTĂT(ÎR, -OĂRE adj. 1. (învechit) Negativ al lui stătător. Cf. coresi, ev. 330, VARLAAM, C. 289, M. COSTIN, o. 179, N. COSTIN, L. 302, CANTEMIR, IST. 133, CONACHI, P. 81, PONTBRIANT, D., COŞBIJC, P. II, 90, ALEXI, W. 2. (Regional; despre copii) Neastîmpărat (2) (Borlovenii Vechi-Băile Herculane). alr i 1 517/12. — PI.: nestătători, -oare. — Pref. ne- + stătător. NESTĂYILÎT, -Ă adj. Negativ al lui stăvili t. Cf. topîrceanu, b. 65. + Care nu poate fi oprit, reţinut, impetuos, neoprit; p. e x t. irezistibil. Intr-un elan nestăvilit, o prinserăm în mijlocul nostru şi... ne învîrteam în jurul ei răcnind, brăescu, v. 24. La toate gîndea, pe toate şi le amintea, ca întotdeauna, cu o nestăvilită mulţumire de sine. c. petrescu, a. r. 189. Acţiunea de revalorificare a tot ce este înaintat în operele scriitorilor noştri din trecut reprezintă unul din aspectele importante ale revoluţiei culturale în nestăvilit avînt. contemp. 1953, nr. 363, 1/1. Porniră mai repede, copleşiţi amîndoi de un nestăvilit dor de viaţă, camilar, n. i, 341. Simulînd o indignare nestăvilită, întrerupse avalanşa strigătelor lui. t. popovici, s. 17. (Adverbial) Se răsturnă, ca un sac plin scăpat din braţe, în fotoliu, unde continuă să rîdă nestăvilit, stancu, r. a. v, 56. Voi, cei mai buni, mîndria ţării, înaintaţi nestăvilit Spre ţărmul zilelor de aur. frunză, z. 41. — PI.: nestăviliţi, -te. — Pref. ne- + stăvilit. NESTEMĂT, -Ă adj. v. nestimat. NESTEMĂTĂ adj. (în sintagma) Piatră nestemată (şi substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atrăgător şi duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatră preţioasă, (prin Olt.) piatră nestimîndră. Cf. budai-deleanu, lex. Reprezenta douăsprezece semenţie ale lui Israel, prin douăsprezece pietre nestimate în fiecare pătrat, heliade, o. ii, 180. Dulămi cu flori de aur la piept, împodobite Şi-ncinse cu paftale de piatră nestimată, alecsandri, poezii, 200. Coroana lui avea deasupra, în mijloc, crucea toată de aur, împodobită cu cinci pietre nestimate. eminescu, n. 156. Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate aşa de mari şi frumoase ca acestea? creangă, p. 217. Aici erau rînduite cu meşteşug tot felul de arme, unele împodobite cu nestimate, altele numai aşa fără podoabe, ispirescu, l. 21, cf. 38. în fundul astei mări, Nefolositorul aur ş-ale noastre nestimate, Scule şi mărgăritare trebuiesc dar aruncate, ollănescu, h. o. 252. Pe capul ei strălucea o diademă de petrii nestimate. f (1903), 4. Din fiecare vers voi face Cîte-un breloc de-argint, în care Gîndirile-mi vor sta alături Ca nişte pietre nestimate, minulescu, v. 38. A cules toate economiile din anii cînd era burlac şi a făcut datorii, ca să răscumpere cutiile cu nestemate, c. petrescu, c. v. 353. Aşa-i de bogat acest boier, incit nu i se mai ştie sama zloţilor şi a pietrelor nestemate, sadoveanu, o. xiii, 381. Şi-n vîrful cîrligului... Este-o piatră nestimată Ce plăteşte lumea toată 1 alecsandri, p. p. 202. Luminat De-o piatră nestimată, De pe fruntea-i coronată. teodorescu, p. p. 21. Dragă mioară, în cap cu patru coarne Şi-n vîrfu coarnelor, Cîte-o piatră nestimată, De-mi plăteşte ţara toată. mat. folk. 159. Dar în vîrful coarnelor Să-mi vezi ce avea el, frate? Numai pietre nestimate, De lumina lumea toată I păsculescu, l. p. 296. Colo sus la Rusalim, La o tufuţă de smochin, Lîng-o piatră năsălmată. arh. folk. vii, 93, cf. 121. Am două pietre nestimate; încotro le-arunc, acolo se duc (Ochii), gorovei, c. 248. (într-o poezie populară; ca determinant al diminutivului pietricică) Pernişoare mititele Stau boierii tot pe ele, Pe la patru colţurele, Tot cu scumpe petricele, Petricele nestimate Care-n lume nu se poate, pop., ap. gcr ii, 300. <> Fig. Blînd îmi răsai cu faţa ta blajină... Cu tin’ răsar 3844 NESTEMNIC — 349 — NESTINS atitea nestemate Din îngropatul vremihr tezaur. goga, p. 27, cf. 117. In sfîrşit, o nestimată încă, la cununa nemuririi mele! hogaş, m. n. 13. Lună cu miner de nestimate, lesnea, c. d. 109. Mii de studenţi... păşesc pragul acestor şcoli, dornici să primească şi să-şi însuşească cultura şi educaţia cari şlefuiesc nestematele talentului. contemp. 1948, nr. 112, 14/1. A doua zi dimineaţă, soarele a răsărit în senin şi, după ploaia nopţii, codrul a lucit de mii şi mii de nestemate ca flori fără nume şi degrab trecătoare, sado-veanu, n. p. 140. Citind versurile populare adunate de Eminescu, te surprinde plăcut faptul că ele îţi evocă poezii devenite nestemate ale creaţiei eminesciene, beniuc, p. 18. + P. ext. (Rar) De piatră scumpă. Împăratul perşilor au pierdut o mărgea nestemată, caria asemene pănă atunci şi de atunci încoace n-au fost. BUDAI-DELEANU, Ţ. 116, cf. PETICĂ, O. 475. Şi astfel năzuinţele i se păreau mai preţioase şi mai dragi, ca o comoară nestemată, rebreanu, i. 377. — PI.: nestemate. — Şi: nestimâtă, (regional) nestămâtă (graiul, i, 83), năsălmâtă, năstămâtă adj. — Din lat. aestimatus, după modelul cuvintelor negative formate cu pref. ne-, NESTEMNIC, -i adj. 1. (Olt.) Foarte dibaci, foarte priceput; p. ext. năzdrăvan (4). Poate-l pîndeşte [pe lup] vrun nestemnic de puşcaş... n-ar vrea s-ajungă guler la cojoc. PLOPŞOR, C. 12, cf. CIAUŞANU, GL., LEXIC REG. 30, mat. dialect, i, 232. + (Despre cai) Care are o pată albă sub coadă (şi este considerat din această cauză înzestrat cu însuşiri neobişnuite). Com. din izvoarele-băileşti. 2. (Regional) Nepriceput (2) (Obislavu-Rîm-nicu Vîlcea). i. cr. iv, 251. — PI.: nestemnici, -ce. — Şi: năstGmmc, -ă adj. mat. dialect, i, 232. — Etimologia necunoscută. NESTIDÎNŢĂ s. f. (învechit, rar) Negativ al lui s t i d i n ţ ă; lipsă de sfială, de respect; neruşinare, neobrăzare, impertinenţă. Eşti bătrîn fără de ruşine şi ai ca cînii nestidinţă. dosoftei, v. s. noiembrie 146v/31. Nu mă urni de la tine, De cuvinte obiceai şi de a mea nestidinţă. id., ap. gcr i, 241/21. — Pref. ne- + stidinţă. NESTIMAT, -Ă adj. (învechit) Nepreţuit (2), inestimabil. Oareând ne serveam cu limba maghiară, în anii din urmă cu cea germană, astăzi... cu cea română, cu dulcea limbă a mamei noastre, folos mare şi nestimat! codru-drăguşanu, c. xiu. Două luni fură de ajuns ... banului ca să preţuiască aceste rare şi nestimate calităţi, filimon, o. i, 200. Insă toate aceste nestimate resurse naturale ar răminea în suferinţă dacă judeţul Mehedinţi n-ar fi înlesnit de natură şi cu strecurarea şi transportarea productelor sale. i. ionescu, m. 75. Cerbul, în repaosul său cumpănit pare a simţi de ce preţ nestemat este sfînta podoabă ce el poartă, odobescu, s. iii, 59. — PI.: nestimaţi, -te. — Şi: nestemăt, -ă adj. — Cf. lat. inaestimabilis, fr. ines-t i m a b 1 e. NESTIMÂTĂ adj. v. nestemată. NESTIMÎNDRĂ adj. (Prin Olt.; în sintagma) Piatră nestimîndră — piatră nestemată, v. nestemată. Parcă ar fi fost bătută cu pietre nestimîndre. plopşor, c. 49, cf. id. v. o. — PI.: nestimîndre. — Contaminare între nestimată şi rnîndră. NESTINGÎBIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi stins, oprit, potolit. însetat de setea nestin-gibilă a puterii şi lipsit de orice pudoare politică. alecsandri, t. 1651. Acea veselie nestingibilă a fetelor tinere, eminescu, n. 104. — PI.: nestingibili, -e. — După fr. inextinguible. NESTÎNS, -Ă adj. Negativ al lui stins; care (mai) arde (cu putere); care nu poate fi stins; (despre foc) viu, iute; p. e x t. (despre sentimente, senzaţii) care nu se curmă, nu încetează sau nu poate fi atenuat, domolit, potolit; care durează etern, veşnic (cu aceeaşi intensitate). Şi ardzîndu-i cu cărbuni de foc nestins, cod. tod. 225, cf. anon. car. Dar nici a întoarce fără tine acasă Libovul nestins şi inima mă lasă. budai-deleanu, ţ. 138, cf. lb. Ura mea este nestinsă şi nu se va îndupleca, heliade, o. i, 411. Iadul nu se-ndură De lacrimi, vaiete şi plîns. Focul ce arde-ntr-a lui gură Este etern, este nestuis. negruzzi, s. ii, 118. Să le dăm In foc, în foc nestins, Sau să le înecăm, alecsandri, t. i, 268. Părăsi pe juna fanariotă, lăsîndu-i... dorul nestins al viselor de aur ce o dezmierdase în trecut, filimon, o. i, 118. Făt-Frumos bău putere şi-un fel de foc nestins îi cutreieră cu fiori de răcoare toţi muşchii, eminescu, n. 10. Naţiunea noastră şi-a transmis din generaţie în generaţie ... acel germen de nestinsă poezie care întotdeauna a trăit şi va trăi. macedonski, o. iv, 29, cf. pontbriant, d., ddrf. Din doru-i nestins şi-n veci călător O doină domol se-nfiripă. goga, p. 53. O contrazicere nestinsă, un abis! rămine între noi. galaction, o. 222, cf. 227. De unde ai nestinsele puteri? labiş, p. 64. Trupu-i cătrănea ... Apoi foc îi da Ş-astfel o mustra: ... Arzi în foc nestins, De noi trei aprins, alecsandri, p. p. 118. Porunci-ţ-aş, zeu, pe soare Dor nestins şi lungă jale. jarnIk-bîrseanu, d. 133; Datoria veche e comoară nestinsă, zanne, p. v, 261, <£> Focul (cel) nestins v. foc. Var nestins = var în forma în care iese din cuptorul de calcinat 3861 NESTOIA — 350 — NESTRĂMUTAT var. Arunându-vă în var nestins, nicidecum nu v-aţi ars. mineiul (1776), 76v2/16. — PI.: nestinşi, -se. — Pref. ne- + stins. NESTOIA vb. I. Refl. unipers. (Regional) A se domoli, a se înmuia. Gerul s-a mai nestoiat. pamfile, c. 48. — Prez. ind. pers. 3: nestoiază. — Cf. o s t o i, neostoit. NESTRĂPĂ s. f. v. năstrapă1. NE STRĂBĂCI6 S, -OĂSĂ adj. (învechit; despre locuri, drumuri) Care nu este sau nu poate fi străbătut, pe unde nu se (poate) pătrunde. Bizia şi Selibria au scăpat şi de gefuire ... fiind, nu numai cu tari ziduri încungiurate, ci şi în locuri neslrăbăcioase aşezate, şincai, hr. i, 246/37, cf. baron zi, l. 100. — PI.: nestrăbăcioşi, -oase. , — După lat. impenetrabilis. NESTRĂBĂTUT, -Ă adj. 1. Negativ al lui străbătut; care nu a fost (încă) străbătut. Cf. şincai, hr. i, 370/19, budai-deleanu, lex., asachi, s. l. ii, 46, alecsandri, p. ii, 302, EMINESCU, N. 67, ISPIRESCU, L. 75, IORGA, L. I, 92, HOGAŞ, DR. I, 30, SADOVEANU, O. X, 447. 2. (învechit, rar; urmat de o determinare introdusă prin prep. „cu“) Care nu este deprins, familiarizat (cu ...). Să nu rămîie ceva neînsemnat, pentru ca să nu le zică vecinii lor di prinprejur că au fost adormiţi sau neînvăţaţi şi nestrăbătuţi cu istoriia. ureche, l. 67. — PI.: nestrăbătuţi, -te. — Pref. ne- + străbătut. NESTRĂMUTĂRE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui strămutare; faptul de a rămîne neschimbat, definitiv; p. ext. trăinicie, durabilitate; hotărîre, fermitate; dîrzenie. Şi pentru aceasta s-au făcut acest arhieresc hrisov, întărit cu iscălitura şi cu pecetea smereniei noastre, spre adeverinţa, întemeierea şi nestrămutarea aşezămînturilor şi învăţăturilor noastre, antim, p. xvi. Nestrămutarea nădejdii voastre, mineiul (1776), 76rl/19. Poroneim domniei voastre vel-vistiernic, ca pentru mai temeinică statornicie şi nestrămutare acestei alcătuiri, să se facă şi osebit hrisov al domniei mele (a. 1814). uri- CARIUL, I, 223, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, barcianu, alexi, w. El n-a putut să primească educaţia de energie şi de nestrămutare a omului viu la minte şi la suflet dîrz. arghezi, t. c. 61. <£> L o c. a d v. Cu nestrămutare = în mod hotărît, ferm, neabătut (2). Este hotărît cu nestrămutare a merge în ajutorul fiinţei care a trimis năframa pe pîrîu. gane, n. ii, 70, cf. iii, 7. — Pref. ne- + strămutare. Cf. nestrămutat. NESTRĂMUTĂT, -Ă adj. Negativ al lui strămutat. 1. (învechit) Care nu se mută sau care nu poate fi mutat, schimbat din loc, stabil; p. ext. trainic, durabil. Tu eşti ... acela ce scuturi lumea supt ceriu din temeiuri şi stîlpii ei nestrămutaţi (a. 1650—1675). gcr i, 228/16. [Baniţa] întemeindu-să în pămînt, a sta drept, nestrămutată (a. 1824). doc. ec. 338. Dasupra lor o movilă cu mărire au înălţat, Ca să fie totdeauna monument nestrămutat, negruzzi, s. i, 131, cf. pontbriant, d. In zadar vuieşte Cerna şi se bate De-a ei stînci măreţe, vechi, nestrămutate. alecsandri, p. i, 212. Voi, o monumente d-eternă admirare, Nestrămutate-aţi stat! bolin-TINEANU, 0. 186, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu, d. u. + (învechit) Inamovibil. Sta-rostea şi proestoşii... să nu fie nestrămutaţi, ci proestoşii să se schimbe pe fieşcare an, iar starostea la fieşcare doi ani (a. 1824). doc. ec. 328. Judecătorii sînt nestrămutati din dregătoria lor. cr (1829), 1522/21. 2. F i g. (Despre oameni şi acţiunile lor, despre întîmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic; ferm, hotărît, (învechit) neurnit (2). Cf. budai- deleanu, lex. Un prieteşug nestrămutat, beldiman, n. p. i, 156/4, cf. lb. Prietenii îşi urează o dragoste nestrămutată, marco-vici, d. 2/26, cf. 325/20. Credeţi, domnule agă, că vă voi păstra o recunoştinţă nestrămutată pentru tot ce veţi binevoi să faceţi în privinţa istoriei mele. kogălniceanu, s. 236. A sa nestrămutată prietenie cătră guvernul britanic, ar (1839), 121/35. Pravili nestrămutate, Ce păstrează în iveală a dreptăţilor scări toate, conachi, p. 299, cf. polizu. Fii nestrămutat în credinţa ta. bolliac, o. 245. Iţi trimit încă şi acest estract, care arată opinia lui Kossuth şi hotărîrea nestrămutată întru aceasta, bălcescu, ap. ghica, a. 358, cf. pontbriant, d. Împăratul rămînea nestrămutat în acea dispoziţiune. odo-bescu, s. iii, 537. Luă hotărîre nestrămutată a ţinea feciorii şi viitoarele nurori pe lingă sine. creangă, p. 3. Credinciosul şi nestrămutatul d-tale admirator şi prietin, caragiale, o. vii, 268. Busuioc însă a rămas nestrămutat în hotărîrea sa. ispirescu, l. 382. Cu această credinţă nestrămutată se naşte, gherea, st. cr. ii, 240, cf. ddrf. Măreţ înălţa-se-va pînă la stele Nestrămutatul Aeneas al tău. coşbuc, ae. 17, cf. barcianu. Acei ochi înzestraţi cu tăria nestrămutată a hotărîrei ferme, f (1906), 30. S-a mîniat în toată legea cînd a văzut hotărîrea mea nestrămutată de-a locui la şcoală, agîrbi-ceanu, a. 333. Faţă cu hotărîrea nestrămutatului meu tovarăş, trebui să înclin pentru drumul pe apă. hogaş, dr. i, 151. Cuvînta avînd în ochi strălucirea de argint, aflătoare în căutătura omului în clipele de hotărîre nestrămutată, mironescu, s. a. 51. Hotărîrea medicului era nestrămutată. c. petrescu, r. dr. 30, cf. 44. Norocul a făcut.. . să apară omul însufleţit de cele mai bune intenţii 3857 NESTRĂMUTĂTOR — 351 — NESUPERINŢĂ şi, pe deasupra, cu o voinţă nestrămutată, roma-nescu, zeţ. 16. Nestrămutata voinţă de pace a popoarelor. scInteia, 1952, nr. 2 389. Mi-am făcut... o convingere nestrămutată despre valoarea breslei, sadoveanu, e. 139. Tresări auzind vorbele acestea care cuprindeau hotărire nestrămutată. vornic, p. 207. Adevăraţii discipoli ai făuritorilor comunismului ştiinţific au îmbinat fidelitatea nestrămutată faţă de marxism cu atitudinea creatoare faţă de teorie, lupta de clasă, 1961, nr. 11, 7. *$> (Adverbial) Să se chivernisească toate nestrămutat, antim, p. xiii. Şi desătinele şi goştinile satelor tncă să plătească la mănăstiri, care mi le-au păzit nestrămutat (a. 1743). uricariul, i, 55, cf. 73. S-au dat de cătră noi această slobozenie ... ca să se păzască şi să se urmeze nestrămutat (a. 1804). ib. iv, 89/21. De aceea îţi scriu lămurit şi nestrămutat. kogălniceanu, s. 190. De dincolo de negrul ţărm al vieţii, înalţă spada ta, nestrămutat. cerna, p. 107. — PI.: nestrămutaţi, -te. — Pref. ne- + strămutat. NESTRĂMUTĂTOR, -OARE adj. (în dicţionarele din trecut) Negativ al lui strămu-t ă t o r. Cf. polizu, pontbriant, d. <£> (Gram.; învechit) Verb nestrămutător = verb intranzitiv. Cf. polizu, pontbriant, d. — PI.: nestrămutători, -oare. — Pref. ne- -f strămutător. NESTRĂVEDÎÎRE s. f. (învechit, rar) Opacitate. Cf. PONTBRIANT, d. — Pref. ne- + străvedere. NESTRICĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui stricat. Cf. alecsandri, t. i, 448, iorga, C. I. I, 10, SADOVEANU, O. IX, 211, 219, ZANNE, p. v, 94. + (învechit) Care nu poate fi stricat, distrus, desfiinţat; p. e x t. etern, veşnic. Aşezămînt nestricat şi temelie nemişcată, păzitoriu şi folositoriu şi apărătoriu ai fost cetăţii tale. mine iul (1776), 165v2/8. Slava ce-ntovărăşeşte Lucrurile minunate, Acum iarăşi îţi găteşte Cununi de flori nestricate, conachi, p. 38. 2. (învechit) Virgin, cast. Polixenia fusease răpită de un om rău,... ce, cu darul lui D[n]m-n[e\zău, au scăpat curată şi nestricată, dosoftei, v. s. septembrie 26r/23. Cearce-se împăratului feţişoare nestricate, biblia (1688), 3562/l. Fecioară nestricată, mineiul (1776), 30vl/37. 3. (Popular) întreg, sănătos, intact; nevătămat (1). Bolnavul rămăsese tăcut... visa, mişcat, închipuindu-şi toate. Căci imaginaţia rămăsese în el încă nestricată, sadoveanu, o. ix, 164. Dă-te, Stanciule, legat, C-aşa poruncă mi-a dat, Să te ducem nestricat, pamfile, c. ţ. 60. «$■ F i g. Exemple care ... sperăm că vor face o impresie destul de adîncă asupra oricării inteli- genţe nestricate, maiorescu, cr. i, 343. Eleonora era o fiinţă ciudată şi plină de contraziceri. . . deşi ar fi putut citi cineva o inimă nestricată şi un fond de multă bunătate, gane, n. i, 101. — PI.: nestricaţi, -te. — Pref. ne- + stricat. NESTRICĂClOS, -OĂSĂ adj. (învechit) Negativ al lui stricăcios; care nu este supus stricăciunii, care nu se strică, nu poate fi stricat, nu se degradează, nu se alterează; p. e x t. etern, veşnic. Numai aceale nestricăcioase frămseţă a doritului /f[risto]s chitea, dosoftei, v. s. noiembrie 163r/25. Şi împuns fiind în coasta ta cea nestricăcioasă. mineiul (1776), 154vl/37. Sufletul omului iaste nemuritoriu pentru că iaste un lucru nestricăcios şi fără materie, molnar, ret. 24/19. Pre om dintru acea fericită şi nestricăcioasă şi nemuritoare viaţă l-au pogorît (a. 1882). cat. man. i, 354. — PI.: nestricăcioşi, -oase. — Pref. ne- + stricăcios. NESTRÎMBĂTdR, -OARE adj. (într-o poezie populară, probabil din necesităţi prozodice) Negativ al lui s t r î m b ă t o r; drept, obiectiv. Lăsa-m-oi de răzeşie, Să apuc în haiducie, Ca să-mi fac sfîntă dreptate Cu cea ghioagă de pe spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrîmbă-tori! ant. lit. pop. i, 17. — PI.: nestrîmbători, -oare. — Pref. ne- -f strîmbător. NESUFERÎBIL, -Ă adj. (învechit) Insuportabil. Cf. pontbriant, d. Capitala lor atunce e nesuferibilă, căci acoperită de negura umedă şi întunecoasă, aceste împiedecă pe oameni a ieşî la stradă, f (1872), 308, cf. gheţie, r. m., bar- CIANU, ALEXI, W. — PI.: nesuferibili, -e. — De la suferi (după fr. insupportable). NESUFERICltfS, -OĂSi adj. (învechit) Negativ al lui sufericios; insuportabil; inacceptabil; intolerabil. Au trimis soli la Petru şi la Asan, vrînd să facă pace cu vlahii, ci în zădar, pentru răspunsul cel fălos şi sumeţu al varvarilor şi pentru condiţiile cele ruşinoase şi nesufericioase a romanilor, şincai, hr. i, 227/33. Ciuma şi foametea, două rele nesufericioase, întrase în oastea turcului, id. ib. ii, 65/37. — PI.: nesufericioşi, -oase. — Pref. ne- -f sufericios (după lat. insuppor-tabilis). NESUFERÎNŢĂ s. f. (învechit) Negativ al lui suferinţă. 1. Faptul de a nu putea suferi pe cineva sau ceva; lipsă de simpatie, de toleranţă; aversiune. întinsele sîlbe pe cîmpul cel verde Arată la lume esemplu frumos, Că nesuferinţa şi ura se 3866 NESUFERIRE — 352 — NEŞGAI pierde Pe unde lipseşte est om păcătos, mureşanu, p. 95/3. Mătuşa ei nu-i mai putea suferi cîntecile şi de această nesuferinţă se împărtăşea şi amicul ei. f (1897), 343. 2. Nerăbdare. Auzind de a lui Vlad vitejie, Dorit-am să fiu la cea-nălţată Bătălie ce are acum să fie Şi a cării fîrşit Evropa toată ll aşteaptă cu nesuferinţă, Poftind creştinilor Biruinţă. budai-deleanu, ţ. 148. Toţi aştepta cu nesuferinţă După a lui Janalău socoteală, id. ib. 374. — Pref. ne- + suferinţă. NESUFERÎRE s. f. (Astăzi rar) Negativ al lui. su ferire; aversiune; duşmănie. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Manlache, clocotind de o ură nouă, nu scăpă nici un prilej să arate colţii vlăjganului cu faţa turtită... de altfel, nesuferirea şi duşmănia se încrucişară pe drum. popa, v. 345. — Pref. ne- + suferire. NESUFERÎT,-Ă adj. Negativ al lui suferit. 1. Care este greu de suportat sau care depăşeşte puterile, rezistenţa cuiva, care nu poate fi suferit, insuportabil; p. ext. cumplit. Şi prăvitorii văzînd să împlea de milă şi de jale, durindu-i vădnd muncă nepovestită şi nesuferită. dosoftei, v. s. noiembrie 169r/l. Pentru nesuferitele răotăţi ce făcea,... l-au mazilit. R. gre-ceanu, cm ii, 139. Căldura cea nesuferită a soarelui (a. 1795). gcr ii, 157/37. Durerea ranei făcîndu-să mai nesuferită de ostineală şi calul călind de obosire, s-au culcat, ist. carol xii, 76v/7. Spasmosurile... au sporit cu aşa furie, încît săparea nesuferite, ar (1831), 781/4, cf. drăghici, r. 57/11. Asupririle şi nebuniile lui cele nesuferite provocase în mai multe rînduri răscoale, asachi, s. l. ii, 119. Plin de speranţă aştept de la excelenţa voastră curmarea acestei vieţi nesuferite, bolliac, ap. ghica, a. 639. Nu mai pot duce această nesuferită sarcină 1 creangă, p. 100. în odaie era o căldură nesuferită, vlahuţă, o. a. iii, 12. Starea văduvelor în general nu e de invidiat; la ţară mai cu seamă această stare e nesuferită. gherea, st. cr. ii, 257. S-ajungă el la bătrîneţe să-l mănînce procesele şi avocaţii 1 I se părea o ruşine nesuferită, rebreanu, i. 340. într-o după-amiază nesuferită de vară, colonelul... lucra în cabinetul său. brăescu, v. a. 35. <£> (Adverbial; legat de un adjectiv prin prep. „de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Punea un fel de căldură, de alintare stîngace şi proastă care la vîrsta în care ea se afla, era nesuferit de ridiculă. vlahuţă, n. 15. + S p e c. (învechit, rar; despre preţuri, costul unor mărfuri) Exagerat, exorbitant. Să păzească un drept şi o cumpănită plată... fără a cere preţ dă plată nesuferit (a. 1824). doc. ec. 323. + Care nu este sau nu poate fi îngăduit, permis. Se hrănea de pe la creştini cu cerire de milostenie prin târg, lucru cu totul nesuferit tagmei călugăreşti (a. 1803). uricariul, vii, 128. 2. Care displace, care repugnă; p. ext. urîcios; detestabil, odios. Cu atîta mai nesuferit este Engel în lucrul acesta decît Sulţer. maior, ist. 196/4. De nimeni nu e iubit, E la toţi nesuferit. mumuleanu, ap. gcr ii, 249/30, cf. bălcescu, m. v. 393. Ajunse a fi cel mai nesuferit şi mai negrijitor subprefect, negruzzi, s. i, 111. Otilia simţi că în curînd nu se va mai putea reţine şi va da un brînci nesuferitei intruse, călinescu, e. o. ii, 234. Amîndoi, atunci, nu bănuiau cum au să se simtă într-o zi... ea cu nesuferita, urîta închipuire a lui Manole. demetrius, a. 17. Gura care e-mpuţită Altui e nesuferită, zanne, p. ii, 173, cf. viii, 517. <£> (Adverbial) în ultimele săptămîni... se poartă cu dînsa din ce în ce mai nesuferit, c. petrescu, c. v. 310. — PI.: nesuferiţi, -te. — Pref. ne- -f suferit. NE SUFERITOR, -OĂRE adj. (învechit) Negativ al lui suferitor; care nu poate suporta ceva, care nu rezistă la ceva; care nu tolerează, nu suportă, nu îngăduie (pe cineva sau ceva), intolerant. Iară altor svetnici s-au părut acest sfat foarte cu greu şi primejdios între un nărod nesuferitoriu de stăpîni streini. n. costin, l. 230. Era nu numai nesuferitoriu de osteneli, cişi fricos. şincai,hr. i, 1/8. Mînzii... numai supt puţină povară trebuie siliţi, carea se poate înmulţi din zi în zi, ca se nu se înveţe nici prea iuţi la tras, nici prea nesuferitori de greutate. economia, 77/27. Dumnezeu le sufere pre toate; pentru ce dar eu să mă fac mai nesuferitoriu decît Dumnezeu? beldiman, n. p. ii, 114/14, cf. LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: nesuferitori, -oare. — Şi: nesuferitâriu adj. — Pref. ne- + suferitor. NESUFERITORIU adj. v. nesuferitor. NESUPUNERE s. f. Negativ al lui supunere; atitudine, faptă etc. care contravine legii, unei dispoziţii etc. — Pref. ne- + supunere. NESYĂRŞÎT, -Ă adj. v. nesfîrşit. NEŞANSĂ s. f. Negativ al lui şansă; ghinion, nenoroc. Neşansa însă le-a închis gura repede, klopştock, f. 335, cf. 237. Am să mă mărit cu un cavaler mai mult sau mai puţin cruciat, cum de altfel s-a întâmplat, spre neşansa lui. c. petrescu, î. ii, 256. — PI.: neşanse. — Pref. ne- + şansă. NEŞCAI adj. nehot. invar. v. niscai. 3873 NEŞCHIT — 353 — NEŞTIINŢĂ NEŞCHÎT, -Ă pron. nehot. v. neşcît. NEŞCÎT, -Ă pron. nehot. (învechit) Cîtva, puţin, niţel. Inmicşurat-ai elu cu nişchitu (puţin hd) ceva de îngeri, psalt. 11. Mai bire e nişchitu (puţinei h, puţînelulD) dereptului, decîtu multă bogăţie păcătoşilor, ib. 68. Şi o aştepta preste neşchit să moară, coresi, ev. 346. Ce-i viiaţa voastră? Aburu-i, carele să arată neşchit şi apoi piiare. n. test. (1648), 179r/23, cf. anon. car. <£> (Adjectival) După zile neşchite venre Filicsu cu Drusiliia, muiiarea sa. cod. vor. 64/7. Şi blagoslovi ei şi umnojiră-se foarte şi vitele lor nu nişchite (nule împuţi-n ă hd). psalt. 232. Mie nu deade nici dinioară neşchită dulceaţă ca pre voia mea să mă veselesc. coresi, ev. 31. Sluji derept aceaia Iacov derept Rahila 7 ani şi numai neşchite zile păru lui. palia (1581), 115/19. Să postească neşcîte zile. dosoftei, v. s. noiembrie 153v/14. <> F i g. Ieri eram întunecaţi, iar astăzi luminaţi.. ., ieri eram în neşchit suflet, iar astăzi întru suflet dulce, coresi, ev. 116. — PI.: neşclţi, -te. — Şi: neşchit, -ă, nişchit, -ă pron. nehot. — Lat. nescio-quantus. NEŞCOLĂT, -Ă adj. (Regional) Care nu are şcoală, care nu este instruit (prin şcoală). Mă, mocanule, neşcolat, nenvătat (Beclean-Dej). alr ii 4 851/260. — PI.: neşcolaţi, -te. — De la şcoală (după germ. ungeschult). NÎŞTE art. nehot. v. nişte. NEŞTERS, -EĂRSi adj. Negativ al lui şters; care nu poate fi şters, distrus, înlăturat; p. e x t. care nu poate fi uitat, care rămîne veşnic. Cf. budai-deleanu, lex. Lanţurile munţilor ce să întind de la miazăzi spre miazănoapte şi de la răsărit la apus arată urme neşterse de o silnică învăluire, ar (1830), 81/20. Aceasta ar fi pentru noi o ruşine neştearsă. kogălniceanu, s. a. 182. Iubirea lui o să-i rămîie în suflet neştearsă. d. zamfirescu, v. ţ. 159. Fiecare îmbolnăvire lasă urme neşterse asupra ochilor. f (1906), 19. — PI.: neşterşi, -se. — Pref. ne- + şters. NEŞTÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) Negativ al lui şti; a nu şti. Că sculară-se spre mere mărturii nedereapte şi nu ştia (neş-tiuiu h) întreba-mi. psalt. 62. — Prez. ind.: neştiu. — Pref. ne- + şti. NEŞTICAVĂI art. nehot. (învechit, rar) Nişte (1). Cameniţa au întărit-o cu neşticavai oşti. neculce, l. 44. — Cf. niscareva, niscaiva. NEŞTIINŢĂ s. f. Negativ al lui ştiinţă. 1. Faptul de a nu şti, de a nu avea ştiinţă de ceva; situaţie în care se află cel care nu ştie ceva, nu are ştiinţă de ceva; neştire. Ispitiia să înţeleagă. Iară Domnul desfăcu loru neştiinţă, răspunse şi zise. coresi, ev. 168. Neştiinţa meste-cătoriului de sînge sprijineaşte pre vinovat. prav. 220. In trei chipuri greşaşte omul, sau den slăbiciune, sau den neştiinţă, sau de în firea cea rea. cheia In. 64v/18. El au răspuns că nimică de acea mărturie nu ştie şi prin neştiinţă l-au pus (a. 1800). uricariul, x, 144. Vezi că a ei neştiinţă e un mijloc priincios Pentru a mea izbutire. heliade, o. i, 441. Sau din neştiinţă sau din preagiudecată, nu cunoaşte alte mijloace de a stăpîni răutatea decît pierzînd pe cel vinovat. ar (1830), 192/7. în neştiinţa acestor evenimente memorabile, Branda... se acufundă în codrii cei seculari, asachi, s. l. ii, 72. în neştiinţă, voit-au măcar să ştie? kogălniceanu, s. a. 123. Pricina de nu ţi-am scris din Transilvania nu a fost lenea,. .. dar neştiinţa de te afli încă acolo, bălcescu, ap. ghica, a. 245. Luceşti în ceriul tău. fără să ştii că un suflet moare. Şi în neştiinţa ta eşti şi mai frumoasă, eminescu, n. 73. Şi nu ştia unul de altul al cui e şi din ce neam s-ar trage. Şi crescură în neştiinţă, delavrancea, o. ii, 187. (în corelaţie cu ştiinţă) Ceale ce am greşit cu ştiinţa şi cu neştiinţa (a. 1702). gcr i, 346/1. Greşealele... sau cu ştiinţa sau cu neştiinţa pînă aci făcute, maior, ap. gcr ii, 201/32.' Noi nu ştiam... nici o faptă neomenoasă să fi săvîrşit, nici cu ştiinţă, nici cu neştiinţă, ispi-rescu, l. 378. Neştiinţă de carte = analfabetism, Norod ţinut în sărăcie, în biruri grele, în neştiinţă de carte, camilar, n. i, 33. Lupta împotriva hqştiinţei de carte trebuie să fie considerată ca o datorie patriotică a fiecăruia cetăţean. contemp. 1953, nr. 371, 1/2. în anii puterii democrat-populare, milioane de oameni ai muncii de la oraşe şi de la sate au lichidat neştiinţa lor de carte, scînteia, 1953, nr. 2 681, cf. 2 830. 2. (învechit) Faptul de a nu vrea să ştie, de a nu ţine cont de cineva sau de ceva; s p e c. faptul de a nu respecta legea; p. e x t. fărădelege ; păcat; (învechit) neştiut1, neştiutură. Tinreaţele meale şi neştiinţa (fără de lea-g ele b 1938) mea nu o pomeni, psalt. hur. 19v/19. Se înfrînse neştiinţa (necunoştinţa biblia 1688) oamerilor. cod. vor. 148/24. Şi nici pre o cale .nu îmbla, ce pre multe căi ale fără-de-legiei, şi în neştiinţe îmblîndu, întru ale trupului păcate fiind, coresi, ev. 417. Să va întuneca cu beţia şi cu neştiinţa, varlaam, c. 162. 3. Lipsă de cultură, ignoranţă; p. ext. obscurantism. De puţină ştiinţă şi socoteală au fost... Vor rîde toţi şi vor ocări răutatea şi neştiinţa lui. c. cantacuzino, cm i, 50. Pentru acea multă prostie a voastră... şi neştiinţă (a. 1741). gcr ii, 28/9. Acest neam... iaste cufundat în întunericile a cei mai groase neştiinţă. 3881 NEŞTINE — 354 — NEŞTIRE ist. am. 63r/14. Intru adincul neştiinţei au suru-pat pre români, maior, ist. 253/26. Noian al neştiinţii. piscupescu, o. 1/19. Acela care nu ştie nimic, trebuie să tacă ca să nu-şi mărturisească neştiinţa, i. golescu, ap. ddrf. Toate era învălite in horbotul neştiinţii. ar (1837), 96r/39. Subt chip de învăţaţi multă neştiinţă se ascunde. russo, s. 91. O concentrare de neştiinţă pretenţioasă. maiorescu, cr. i, 232. încearcă zadarnic să-şi acopere neştiinţa printr-un adevărat potop de limbuţie. macedonski, o. iv, 50. Mă ruşinez de neştiinţa mea proprie, f (1897), 31. îi istoveau bolile, îi ticăloşea neştiinţa, sadoveanu, o. vi, 290, cf. id. p. m. 140. Neştiinţa şi dobitocia, izvorul greşalelor. zanne, p. viii, 747, cf. 746, ii, 821. — PI.: (rar) neştiinţe. — Pref. ne- + ştiinţă. NEŞTÎNE pron. nehot. (învechit) Cineva, careva; oricare, fiecare. Iară se neştinre de voi lipsitu iaste de mîndrie, se ceară ... şi da-se-va lui. cod. vor. 110/20. Şi să văm vedea neştine că greşaşte, să nu-l osîndim. coresi, ev. 18, cf. 49. Unde nu va să ajute Dumnezeu, în deşert se nevoiaşte niştine. moxa, 376/33. De nu-ş va lepăda neştine păcatele, nu va putea să dobîndească pre Hristos. varlaam, c. 72, cf. 162. Să poată afla pe neştine prostan şi neştiutoriu, să-l sparie cu mărturia sfintei scripturi (a. 1645). bv i, 151. Căutînd neştine la mine, fie blagocestiv. herodot (1645), 134, cf. 238. Să va fi prilejit nescui să-ş împarţă vreun lucru sau vreun loc. prav. 9. Zice-va neştine: dar cum de i-au lăsat cei de pe urmă împăraţi ce au fost a Rîmului? m. costin, let. i, 31/32. Că oarecîte şi-ar ceare neştine în numele tău, neoprit va lua de la tine ce eşti pururea, dosoftei, ps. 505/7, cf. id. v. s. octombrie 70r/2. Grăi D[o]mnul cătră Moisi faţă la faţă ca cînd ar grăi neştine cătră priiatinul lui. biblia (1688), 632/37, cf. 3401/55. A se pune în price cei mai mici cu cei mai mari este nebunie, cu cel de potrivă de se apucă neştine în price şi încă nu se poate, axinte uricariul, let. ii, 135/26. Oare poate socoti neştine mai mare mînie decît aceasta? (a. 1700). gcr i, 338/12. Cu ce gură va putea neştine să grăiască cu adevărat bucuria lor. antim, p. 10. Eu aud aice că cîntă niştine cu un glas minunat (cca. 1750). gcr ii, 85/3. Şi tocmirea zidurilor cu neputinţă iaste a povesti neştine. mineiul (1776), 29rl/24. Pentru un păcat... să se pedepsească neştine de veci în munca iadului? văcărescul, ist. 249. îndată ce neştine te-au pierdut o dată, aceasta iaste pentru de-a pururea (a. 1794). gcr ii, 151/36. Pentru că neştine cunoaşte întunecat, arareori lucrul acela care-l cunoaşte întunecat iaste pricina, ci mai totdeauna omul. micu, l. 30/1. Învăţînd mai-nainte pre gazda sa (de-l va cerca neştine) să spună că s-au dus acasă, şincai, hr. ii, 247/22. Neştine Sîlea cu mînuri şi cu picioare A sui pe măr. budai-deleanu, T. 272. E mai cu treabă cînd face neştine un lucru prin sine, decît cînd îl face prin alţii (a. 1809). gcr ii, 202/7. Cînd se prinde neştine asupra vinii, atunci, şi fără a se începe cercetarea, tot se va pune la o popreală (a. 1822). uricariul, iv, 291/7. Chelul, după proverbul ce-avem în limba noastră, orice i-ar zice neştine, nu să mînie. mumuleanu, c. 33/12. Ca să-şi mîntuiască neştine sufletul, este îndestul să crează. marcovici, d. 345/27. Faptele.. . care sînt foarte de ruşine a le povesti neştine. gorjan, h. i, 5/19. D-o lua seamă neştine, Vede că seamănă foarte, pann, e. i, 118/13, cf. 30/23. Luă şi dînsul nişte haine, numai să nu zică neştine că nu s-a gătit, ispirescu, l. 33, cf. 109, 260. <$> (Adjectival) Om neştine mergea den Ierusalim întru Erihon şi în tîlhari căzu. coresi, ev. 387. Om neştine făcu cină mare şi chemă mulţi. id. ib. 412. în ce chip să rădică neştine om pre aproapele său. biblia (1688), 1422/25. + (în construcţii negative, cu valoare de pronume negativ) Nimeni. Neştine să nu cugete că eu-s nebun, coresi, l. 378/11. Să nu poată neştine să slobozească ţiganul său înaintea vîrstei sale de doaozeci de ani. caragea, l. 5/12. — Gen.- dat. nescui. — Şi: niştine pron. nehot. — Lat. nescio + qui -f ne. NEŞTÎRE s. f. Negativ al lui ştire; neştiinţă (1), (învechit) neştiutură. loanu se acoperi cu neşlirea şi după tocmeală întreba. coresi, ev. 524. Lectorii noştri s-au convins deja că numai neşlirea nomenclaturei împedecase a discernă originea olteană a vechii dinastie princiare din Moldova, hasdeu, i. c. i, 161, cf. barcianu, alexi, w. <> (învechit) Neştire de carte — neştiinţă de carte; faptul de a poseda puţină învăţătură. Toată absoluta neştire de carte şi puţinătatea de judecată sănătoasă serbează o intimă căsătorie cu cea mai despletită rea-credinţă, falsificînd pretutindeni demonstra-ţiunea noastră, hasdeu, i. c. i, xi. L o c. a d v. în neştire = a) fără a-şi da seama, fără a şti cum; la întîmplare; absent, distrat; p. e x t. 'involuntar. Prin viaţă trecem în neştire. macedonski, o. i, 185, cf. f (1903), 314. Aşa îmbrăcat se lăsă în neştire pe scăunaşul de dinaintea focului, sadoveanu, m. 188. Necăjit de oboseala care mă cuprinse, păşeam în neştire, oprindu-mă la fiecare douăzeci de paşi să desluşesc cantonul lui Mocrea. dunăreanu, ch. 115. Stăm tăcuţi De teama fără nume ca nu cumva-n neştire, Să facem să răsară vreo pală amintire. petică, o. 142. Cu capul în palmă, se uita în neştire la gheata din piciorul sting, rebreanu, i. 277. Fără voinţă te laşi dus în neştire, pierzînd firul oricărei orientări, bart, s. m. 40. Jimborean se plecă şi-i trase rochia sură peste genunchi şi-şi duse, în neştire, mîna la cască, camilar, n. i, 76. Mînca în neştire, singur cu gîndurile lui. 3883 NEŞTIUT1 — 355 — NEŞTIUTURĂ galan, b. ii, 54. Absent, cu fruntea încreţită, Ilie apucă lingura în neştire şi sorbi, preda, d. 42, cf. labiş, p. 30, t. popovici, se. 69; b) fără rost, fără sens, în mod inutil. Ibovnica lui Nâiţă S-a făcut călugheriţâ, Şi-l tot cată în neştire Colo sus la monâstire. teodorescu, p. p. 288; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfîrşit. Şi-atunci vei plînge-aşa-n neştire Şi vei înnebuni de dor. iosif, patr. 65. Dormiră toţi în neştire pînă la vremea cinei, mironescu, s. a. 113. Cîte o femeie din sat... spunea, în neştire, cum este în iad şi cum este în rai şi cine e pe acolo, galac-tion, o. 8. Pllnge în neştire, prosteşte, sahia, n. 41. Se înmulţise omul în seminţii şi neamuri; Deocamdată gloată şi apoi omenire, Fricoasă-ntîi şi apoi năvalnică-n neştire, arghezi, c. o. 43. Ar fi vrut... să poată privi în neştire prin fereastra pătrată, v. rom. octombrie 1954, 135. Te trăgea el de haină, îl trăgeai tu, vă repezeaţi unul altuia pumni în neştire, pas, z. i, 64. Se întreba în neştire: De ce a fugit? De ce m-a lăsat? barbu, ş. n. 128. (Rar) Din neştire = din nebăgare de seamă; involuntar. Un mîrîit de dine o face să tresară, ş-un ţipăt de gîscan, închis din neştire într-un cerdac, i-aruncă inima din loc. delavrancea, s. 34. — Pref. ne- + ştire. NEŞTIUT1 s. n. Negativ al lui ştiu t1. Cf. dosoftei, v. s. decembrie 214v/2, arghezi, s. p. 98. + (învechit) Neştiinţă (2). Păcatul tine-reaţelor meale şi neştiutul mieu nu pomeni. psalt. 42, cf. coresi, ps. 59/8. Cu neştiutul stricară turma, moxa, 355/21. — Pronunţat: -şti-ut. — Pref. ne- + ştiut1. NEŞTltJT2, -Ă adj. Negativ al lui ştiu t2. 1. Care nu este (încă) ştiut, cunoscut, cercetat, descoperit, necunoscut (I); p. ext. anonim; tainic, ascuns, nepătruns (2); obscur, umil. Neştiutele lucruri ale tuturor oamenilor înaintea tuturora descoperi-le-va. coresi, ev. 537, cf. 276. De se va clăti închietura capului, neşte streini neştiuţi vor veni şi-ţi vor aduce dobîndă. paraclis (1639), 260. Veniţi să ne pogorîm în locurile ceale ascunse şi neştiute. varlaam, c. 88, cf. 142. Să arată să fie locu pustii şi neştiut, herodot (1645), 277. Vrăjesc să cunoască niscare lucrure neştiute (a. 1645). gcr i, 116/11. Cînd îşi punea împărat, ei lua un om neştiut şi strein, neagoe, Înv. 184/19. Autorul cel neştiut aşa scrie despre moartea lui Simeon. şincai, hr. i, 177/23, cf. lb, ar (1839), 891/35. Deasupra tuturora se ridică cine poate, Pe dnd alţii, stînd în umbră şi cu inima smerită, Neştiuţi se pierd în taină ca şi spuma nezărită. eminescu, o. i, 133. Sălbatecă şi neştiută floare! Surîsul tău în suflet mi-a rămas, cerna, p. 126. Apele şerpuitoare, Cu scoborîri şi creşteri De sute de izvoare, îşi îngînau eternele lor basme în fundul neştiut al negrei peşteri, iosif, v. 101. în cimitirul lui se odihnesc... multe rude, ştiute şi neştiute, galaction, o. 13. Acuma parcă pentru-ntîia dată, în hărţile cu neştiute nume, El vede, vie, o întreagă lume. d. botez, f. s. 21. S-ar mai putea vreodată, pe hîrtie, Ca mîna mea cu cremene să scrie Un căprior înalt, fecior şi ciut Ca meşterul sălbatic neştiut? arghezi, f. 43. •‘v’ (Substantivat) Dumnezeu ... ştie cealea neştiutele, coresi, ev. 61. Să să cinstească [sfinţii] şi cei neştiuţi cu cei ştiuţi, varlaam, c. 148. Cela ce ştie şi vede toate ştiutele şi neştiutele. anon. cantac., cm i, 99. Mihu să uită la cel neştiut cu gura căscată, kotzebue, u. 5r/9. + (învechit; substantivat, f.) Taină, mister (2). Fără vestea (neştiuta c, n e s p u s u h) şi ascunsul mîndria ta ivitu-mi-ai. psalt. 99. Vieţuim şi viaţa iaste neştiută, m. costin, o 88. + (Rar; substantivat, n.) Necunoscut (II 1); neprevăzut. Se gîndea cîteodată la mine, privind în neştiut, cu ochii ei negri şi vicleni, sadoveanu, o. vi, 500. Dacă ochilor tăi le-ar plăcea Nevăzutul şi neştiutul, ai putea Veni la mine. arghezi, vers. 185. 2. (învechit) Neştiutor, ignorant; nepriceput (2). Istoriia deşteaptă şi pre cei leneşi şi neştiuţi spre mare lucruri, n. costin, l. 38. Nu numai unii den neştiuţii greci zic cum că rumânii nu pogoară den ostaşii şi bunii romani, c. canta-cuzino, cm i, 48. Să te-arăţi supărată Pentru un prost neştiut? conachi, p. 14, cf. t. papahagi. c. l. — Pronunţat: -şti-ut. —= PI.: neştiuţi, -te. — Pref. ne- -f ştiut2. NEŞTIUTOR, -OARE adj. Negativ al lui ştiutor; (învechit) neştiut (2). Cf. coresi, ev. 524, neculce, l. 230, varlaam-ioasaf, llr/2, maior, ist. 251/12, russo, s. 85, d. zamfirescu, v. ţ. 130, galaction, o. 124. + Ignorant. Nu trebuie să creadă că el a rămas chiar aşa de neştiutor, preda, d. 104. <£• (Substantivat) Se află pe lume, prietene Mitreo, oameni care luptă pentru dreptatea sărmanilor şi luminarea celor neştiutori, sadoveanu, m. c. 60. + Inocent, candid, naiv (i); p. ext. inofensiv. Sărman copil neştiutor, Ce plîngi sărmana ta comoară, Asemeni rozelor ce mor, Tot ce ni-e drag e dat să moară, iosif, patr. 44. Ele timide, neştiutoare, sînt seduse de primul guraliv, brăescu, v. 19. <$> (Substantivat) Aide, de, sărutaţi-vă! Ei, ca nişte neştiutori, au plecat capetele, au mişcat buzele, dar nu s-au atins, delavrancea, o. ii, 329. — Pronunţat: -şti-u-. — PI.: neştiutori, -oare. — Pref. ne- + ştiutor. NEŞTIUTTÎRĂ s. f. (învechit) Negativ al lui ştiutură; neştire. Neştiutura nu ne va mîntui la judecată, coresi, ap. bv i, 520/5, cf. anon, car. + Neştiinţă (2). Nu vă asemănrareţi cu acela întîiul al neştiuturilor (neştiinţei 3887 NEŞTU — 356 — NETED n. test. 1648) voastre pohtiri. cod. vor. 142/18. + Taină, mister (2). Şi de acea neştiutură mare ei vrea să ştie. coresi, ev. 83. — Pronunţat: -şti-u-. — Pref. ne- + ştiutură. NfiŞl’U art. nehot. v. nişte. NET, -Ă adj. 1. (Despre venituri; In opoziţie cu brut) Din care s-au scăzut toate cheltuielile, impozitele; curat. Venitul brut fiind de 7 galbeni de falce şi din aceştia scăzindu-se 3 galbeni, cheltuielile de falce, remîne 4 galbeni folos curat, din cari 2 pentru renta pămîntului de fiecare falce şi 2 pentru profitul net din cultura unei fălci. i. ionescu, d. 327, cf. şăineanu, d. u. «$> (Prin lărgirea sensului) Cultivatorul găseşte în economia rurală toată indicările necesarie pentru a ajunşe să dobîndească productul net, beneficiul curat, cîştigul industriei sale. i. ionescu, d. 240. + (Despre greutatea mărfurilor) Din care s-a scăzut daraua; neto. Cf. dl, dm. 2. Clar, precis; hotărît, categoric. Rezultatele ... cele mai nete au fost date de tratamentul chirurgical, parhon, h. 148. Originea maramureşeană a majorităţii traducerilor biblice... este dezminţită în mod net de divergenţele de ordin lexical, cl 1957, 88. (Adverbial) N-a fost respins net... dar considerentele lui Dumescu i-au fost repetate, rebreanu, r. i, 259. Englezul mulţumi, dar refuză net orice trataţie, bart, s. m. 102. Ziarele net fasciste îşi continuau cu vehemenţă atacurile lor. stancu, R. a. iv, 157. -4- (Rar) Cu contur precis, care iese în evidenţă. Dunga [pantalonului] netă şi tăioasă, ca o lamă. teodo-reanu, m. ii, 164. — PI.: neţi, -te. — Din fr. net. NETĂINIC, -A adj. Negativ al lui tainic; (învechit; şi substantivat) (persoană) care nu ţine, nu păstrează secretele. Netainicul după slobozirea cuvîntului, în prepusul descoperirii se chinuiaşte. cantemir, ist. 222, cf. pont-briant, d. — PL: netainici, -ce. — Pref. ne- + tainic. NETÂM-NESĂM adv. v. nitam-nisam. NETÂM-NISAM adv. v. nitam-nisam. NETÂRE adj. (învechit şi regional) Negativ al lui tare; (şi substantivat) (om) lipsit de forţă fizică; (om) slab, neputincios (1). Cu vrearea lui să cade să să facă metania săracilor şi celor bătrîni şi netari. eustratie, prav. 35/17, cf. scl 1960, 529, 607, l. rom. 1961, nr. 2, 149. — PI.: netari. •— Pref. ne- + tare. NETAgADUÎT, -A adj. Negativ al lui tăgăduit; p. e x t. care nu poate fi pus la îndoială, care nu se discută; indiscutabil, incontestabil, necontestat; cert, categoric. Toţi judecătorii după datorie netăgăduită să se adune de dimineaţă la departamenturi. prav. cond. (1780), 58.. S-au lepădat de netăgăduita lor datorie, piscupescu, o. 8/12, cf. heliade, o. ii, 352. In curgerea acestui an s-a dat învăţăturii publice înlesniri nuouă care era de o netăgăduită trebuinţă şi de un simţitor folos, cr (1834), 901/30. Uitară că o posesie îndelungată aduce drepturi pozitive şi netăgăduite, bălcescu, m. v. 398. Adunarea. .. a socotit de netăgăduită datorie, în numele suferinţelor patriei, ajutorul şi cooperaţia d-voastră. ap. ghica, a. 797. Este o probă netăgăduită, eternizată de peste 2000 de ani. f (1897), 38. Fără îndoială, acesta e un adevăr netăgăduit. petică, o. 408. Valoarea operei lui Anton Pann e netăgăduită şi sensul ei pozitiv e evident. v. rom. noiembrie 1954, 150. Acum se trudeau, înfruntînd cu netăgăduită hotărîre luxul şi îmbelşugarea care-i împresura, vornic, p. 138. ■O (Adverbial) Este netăgăduit că.. . ei au întrebuinţat aice o ticăloasă înrîurire. ar (1830), 232/47. Netăgăduit este că omul neînvăţat e ca un copac neîngrijit, negru zzi, s. i, 8. — PI.: netăgăduiţi, -te. — Pref. ne- -f- tăgăduit. NETAMADtJiT, -A adj. Negativ al lui tămăduit; care nu s-a vindecat; p. e x t. (învechit; despre boli sau bolnavi) incurabil. Să scape de viaţa cea netămăduită şi de rătăcirea cea făf de folos, aethiopica, 41r/25. Bolnavul ce-ş rămîne, adică iş leapădă doftorul şi rămîni netămăduit (cca 1800). gcr ii, 182/5. Priveşte boalele cele netămăduite năvălind asupra unei mulţimi de deznădăjduiţi, marcovici, c. 22/19, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. — PI.: netămăduiţi, -te. — Pref. ne- + tămăduit. NETE adj. (Regional; şi substantivat) (Om) prostănac. Cf. pamfile, a. r. 252, ciauşanu, v. 183, chest. v 167/79. — Şi: netu adj. ciauşanu, v. 183. — Cf. neteteu, netot, neterez. NfiTED, -A adj. 1. (Mai ales despre obiecte sau părţi ale lor) Cu suprafaţa dreaptă, lipsită de asperităţi, moale1 (III); cu suprafaţa lucioasă. V. lustruit. Un copaci mare den pădure adusese, neted, şi... s-au suit pă dînsul. r. popescu, cm i, 400, cf. gcr ii, 92/38. De va fi unghie din a ei fire cu totul netocmită şi nu neatedă, apoi îngrozeaşte cu nenorocire (a. 1785). gcr ii, 146/8. Alegînd cinci pietri neatede din vale, bune de a le arunca din praştie, le puse în taşca sa cea păcurărească. calendariu (1814), 121/25, cf. budai-deleanu, lex. în cap, în faţa uşei, un 3897 NETED — 357 — NETED jeţ de nuc prea neted Şi vechi din alte zile. heliade, o. i, 220. Un moşneag . .. Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă, alecsandri, p. i, 41. Şi pe coaste sînt palate ... Cu scări netezi, colonade. eminescu, o. iv, 131. Mesteacănii bătrîni şi pletoşi cu trunchiuri netede şi albe. hogaş, dr. i, 69, cf. IOANOVICI, TEHN. 136, STOICA, VÎN. 32. Scoarţa de pe trunchi şi ramuri este cenuşie-roşiatică, netedă, bordeianu, p. 283. Solzi rotunzi, cicloizi, cu marginea netedă, c. anto-nescu, p. 66. Operculul este neted, fără striuri. id. ib. 186, cf. agrotehnica, ii, 78. ■<> F i g. [Poezia] e naivă şi fără pretenţie pentru că e moale şi netedă, nu aspră şi ciotoroasă ca următoarea elegie, negruzzi, s. i, 265. Muşchi neted sau fibră (musculară) netedă ■= muşchi sau fibră musculară care nu prezintă striaţii. Elasticitatea pielei scade datorită, pe cit se pare, în bună parte tot lipsei de funcţiune a muşchilor netezi, parhon, b. 58. Acţiunea medicamentelor digitalice asupra altor organe cu fibre netede. danielopolu, f. n. ii, 37. + (învechit, rar; substantivat) Strălucire. Cine a sta povesti neatedul zidiului şi părţile zidiului tocmite cu aur. dosoftei, v. s. octombrie 46v/23. + (Regional; despre fiinţe) îngrijit, cochet. Asta-i lelea neteda, Cu suveica nu şti da, Da la joc să şti-ndesa. şez. i, 104. Ciuciulica neteda, Şăpte ani de cînd să la Şi lăută nu era. ib. ii, 214. 4- (Despre piele; p. ext. despre părţi ale corpului) Fără creţuri, fără zbîrcituri, întins; catifelat, mătăsos; (rar, despre fiinţe) care are pielea fără creţuri, fără zbîrcituri, întinsă sau catifelată. O! mie ca sufletul Romică Dragă, neasămănată copilă! Dă mur sa proaspătă mai dulcică, Decît o turturea mai cu milă, Decît o mieluşică mai blîndâ, Mai neatedă şi dăcît oglindă. budai-deleanu, ţ. 124. O! dezmiardă, pîn’ce fruntea-mi este netedă şi lină. eminescu, o. i, 42. Sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri. id. ib. 82. O, cit de neted şi cît de drăgălaş Ţi-e braţul, parcă-i totul din flori, coşbuc, s. 63. Are faţă netedă, fină ca a unui copil, f (1906), 30. O frunte netedă şi largă se ivea în trei pătrimi de sub căciula lui mare. hogaş, dr. i, 127. Ce neted este obrazul ei / pas, z. i, 69. + Fi g. (învechit, rar) Sincer, cald^C« greu e a cunoaşte pre om ! şi cu cît sînt ale cuiva mai dulci şi mai neaţede cuvintele, cu atita mai mult trăbuie a fi în pază. ţichindeal, f. 10/28. + (învechit, rar; în opoziţie cu păros) Fără păr. Frate-mieu e flocos, iară iu-s neated. palia (1581), 105/7. + (Despre păr) Lins, întins. O ! Făt-logo-fete, Cu netede plete, cu părul de aur. alecsandri, p. i, 64, cf. alr i 16. <$> (Adverbial) Părul său negru ca nori de ploaie De-alung pe umeri neted cădea, alecsandri, p. i, 20. Pieptănat nfted. alr i 16/280. + (Rar; despre consistenţa unei substanţe) Omogen. Amestecul formează o pastă netedă, f (1903), 167. + (Prin nordul Munt. şi al Olt.) Teafăr, nevătămat (1). Am scăpai nieted sau zdravăn, alr sn v h 1 439/784, cf. 1 439/812. 2. Spec. (învechit; despre figuri, corpuri geometrice) Plan. Oglinde ce sînt netide, întoarse, adîncate. amfilohie, g. f. 33r/2, cf. gheom.-tri-gon. 6V/14. 3. (Despre locuri, terenuri) Care este lipsit de accidente; întins,, plan, şes. Are cîmp frumos şi neted şi mare şi multe ape cură printr-însul. herodot (1645), 33, cf. budai-deleanu, lex. Piaţa se întinde ovală pe un neted şes. negruzzi, s. i, 36. Ce netedă cîmpie ! Cum ochiul se uimeşte I alexandrescu, m. 88. Pe cîmpul neted ies românii cu-a lor pluguri! alecsandri, p. iii, 41. Aşezările omeneşti obişnuite caută locuri netede pe care se dezvoltă, ralea, o. 102. Un singur pogon de pămînt nu e neted, întins ca în palmă. bogza, c. o. 271. Peste munţi şi peste dealuri, peste oraş şi peste cîmpia care se întindea, netedă, pînă la Tisa, pogorî ceaţa, stancu, r. a. iv, 137. Şi curînd s-a apucat Cîmpul neted de arai,. alecsandri, p. p. 387. + (Despre ape) Cu suprafaţa liniştită, lipsită de valuri. O mlaştină cu stuf şi cu richită, în mijlocul căria a rămas o lumină de apă netedă, odobescu, s. iii, 109. Vuietul conteneşte, "Tiruitoare apa se aşază între maluri, potolită, netedă ca o oglindă, vlahuţă, o. a. 408. + (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgaşuri; plat, drept, uniform; lin. Toată valea să va îrhplea şi tot muntele şi măgura să va aşăza şi ceale strîmbe vor fi dereapte şi căile aspre neatede. n. test. (1648), 69v/12, cf. odobescu, s. iii, 15. Drumul e întins şi neted ca-n palmă, vlahuţă, n. 46. Veneau cu fete şi feciori, Trăsnind rădvanele de crai Pe netede poteci de plai. coşbuc, b. 18. Cărarea Netedă pe deal urca. id. p. i, 259. Cocie bună, luată anul trecut din tîrg de la Dobriţîn. — Ce-ai ştiut face cu ea aci pe drum neted? t. popovici, se. 14. (în contexte figurate) Instrucţia publică va intra în curînd pe o cale mai netedă şi mai roditoare. alecsandri, s. 5. Inimă, ce-ţi pierzi cărarea cînd eşti pe cel mai neted drum, şi te crezi pe drumul cel mai neted cînd eşti gata să dai în rîpă. galaction, o. 194. <> (Adverbial; in e x p r.) A-i fi (sau a-i veni) neted = a-i fi uşor, comod (să facă ceva), a-i fi la îndemînă. Orcum neted nu ne vine, De orşice nu n-e bine. pann, p. v. ii, 154/23. Lui îi venea neted, vezi bine, să se lupte coşcogeamite namila de om cu oameni de boiul nostru, ispirescu, u. 61, cf. pamfile, j. hi, 91. A merge (ceva) neted = a decurge normal, a se desfăşura fără complicaţii, fără dificultăţi. Toate cu măsură sînt clădite şi pentru aia merg strună şi netid. jipescu, o. 113. + (Rar; despre paşi; în opoziţie cu săltăreţ) Care alunecă lin; uşor, elastic. Se auzeau hohote şi paşi netezi de dans. f (1906), 39. + (învechit, rar; despre oameni; în opoziţie cu g î r b o v i t) Drept. Sau eu mint, sau a grăi pociu că acea nevoinţă deşartă carea o fac 3897 NETEFLETE — 358 — NETEPLII cei bâtrlni ca să meargă neatezi, isteţi, împodobiţi, curaţi... nu pentru altă aia, ce ca să li se pară că nu-s bătrîni, ce tineri, muşte, ap. MAG. ist. iii, 32/31. 4. Fig. Desluşit, clar, limpede, net (2); p. e x t. deschis, făţiş, direct. însă pentru ca mai descîlcit şi mai netedă să dăm istoria începăturii neamului lor, poftim pe cititoriul nostru ... să nu să oţărască. cantemir, hr. 89. Această bghică. .. este împărţită în două părţi: la parte întâie, autoriul trahtariseşti metafizica cu un chip pre pe scurt şi netid (simplu) (a. 1825). cat. man. ii, 115. Un stil neted de-a porurea în consunet cu geniul limbei. bariţiu, p. a. ii, iv. Pricina era netedă; Neagoe aflînd în Rîmnic că Mir cea ... ar fi mas de conac, noaptea pe ascuns la schit la Cotmeana..., năpădise pe la miezul nopţii, odobescu, s. i, 89. Dinaintea provocării lui şi a declaraţiilor netede ale martorilor, nu aveam decît două căi de ales. gane, n. iii, 71. Cu bucurie, Neagu, cuvîntu-ţi m-a pătruns; Ai fost în vorbă neted precum se şi cuvine, i. negruzzi, s. ii, 143. Ştie ea răspunde Grai pe-ales, neted ca apa. coşbuc, b. 76. Concluzia a fost netedă, c. petrescu, c. v. 324. La clasici. .. asistăm la o tendinţă netedă şi severă de a separa artele, oprescu, i. a. iii, 13. Să cîntăm ce trăim în sunete netede, zilnice, Aşa cum ştim, cum simţim! deşliu, g. 9. (Adverbial) Bine ar fi ca însuşi fabula poetului, bună, rea, s-o mai îndrepteze cineva... spre a putea a se citi mai lin şi mai neted după rînduiala versurilor, heliade, o. ii, 118. Scrie patriarhului la Ierusalim neted şi lămurit, f (1897), 223, cf. coşbuc, s. 10. Peste vreo cîteva zile i-am scris neted şi convenabil, camil petrescu, u. n. 156. Eu, în locul tău, m-aş instala să-i spun neted: uite, nu mă mişc de aici pînă nu-mi rezolvi chestia, c. petrescu, c. v. 54. E înspăimîntat şi nu se sfieşte să-şi spună neted impresia, căli-nescu, i. c. 81. — PI.: netezi, -de şi (învechit, f.) netezi. — Şi: (învechit) netid, -ă, (învechit, rar) nedet, -ă (herodot, 1645, 360) adj. — Lat. nitidus, -a. NETEFLÎÎTE adj. pl. v. nătăîleţ. NETEGEĂ s. f. (învechit; în e x p r.) Netegea pe ipingea = numerar, bani peşin, bani gheaţă. Cf. şio nr 272, zanne, p. iii, 197, TDRG. — Din tc. netice „consecinţă, efect, rezultat“. NETEHÎRS s. m. v. antihrist. NETEJÎT, -Ă adj. v. netezit2. NETEJ0R, -OĂRĂ adj. Diminutiv al lui neted; p. e x t. (învechit şi regional) curăţel, îngrijit; (regional) netezel (1). Prun- cul... zăcea gol şi netegior, nice leac prăvuit, ce cu totul preacurat, dosoftei, v. s. decembrie 237v/16, cf. lm. Ciuhă, Buhă Din pădure, Şepte ai De cînd te lai, Netegioară nu erai! marian, o. i, 215, cf. dr. vi, 242. — Pl.: netejori, -oare. — Neted -f suf. -ior. NETEMĂTOR, -OARE adj. Negativ al lui temător; (învechit) îndrăzneţ, curajos; viteaz. Cf. lb, polizu, pontbriant, d., bar-cianu, alexi, w. Fata lui, netemătoare cum era. .., ar da dincoace, sandu-aldea, u. p. 120. <0* (învechit şi popular) Netemător de Dumnezeu = necredincios (3). Cf. cod. puşc. 81, lb, barcianu. — Pl.: netemători, -oare. — Şi: (învechit) ne-temătoriu, -oare adj. cod. puşc. 81, lb, pontbriant, d. — Pref. ne- + temător. NETEMĂTdRIU, -OĂRE adj. v. netemător. NETEMEINIClE s. f. Negativ al lui temeinicie; spec. (Jur.) viciu al unei hotărîri date de un organ de jurisdicţie, care constă fie în greşita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie. Cf. der. — Pref. ne- -f temeinicie. NETÎMERE s. f. (învechit) Negativ al lui temere; curaj, îndrăzneală; vitejie. Astădzi vene noauă bucurie şi în loc de frică pace şi neteamere. varlaam, c. 91. Cu multă neteamere te ia ... şi te face de rîs (a. 1691). gcr i, 291/33. Pedeapsa cea de moarte iaste oare folositoare şi neapărat trebuincioasă spre neteamerea ... lăcui-torilor? (a. 1773). id. ib. ii, 87/14. Neteamerea ar îndemna pre fieştecare la orice păgînătate. molnar, ret. 103/10, cf. lb, i. văcărescul, p. 96/6, polizu, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Netemere de Dumnezeu = necredinţă (2). Cf. lb. — Pl.: netemeri. — Pref. ne- + temere. NETEMtJT, -Ă adj. (Rar) Curajos, îndrăzneţ; viteaz. (Adverbial) Generalul înaintează netemut. BRĂESCU, V. A. 147. — Pl.: netemuţi, -te. — Pref. ne- + temut. NETEPLÎI subst. pl. (într-o ghicitoare; cu sens neprecizat, probabil) Fiinţe. Patru neteplii Duc patru sute de mii Şi le duc la împăratul Şi le taie-ndată capul Şi le schimbă numele Şi rămîne albele (Boii, carul, sacii cu grîu). păscu-lescu, l. p. 73, cf. 363. — Etimologia necunoscută. 3908 NETEREAZĂ — 359 — NETEZI NETEREAZĂ s. f. (Regional) Femeie proastă, toantă (Stăneşti-Curtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 3, 66. . — Pl.: netereze. . — Etimologia necunoscută. Cf. nete, nătărău. NETETEU s. m. (Prin nord-estul Olt.) Om prost, mărginit (4), nătîng (II). Cîtă neteteu ! şi degeaba, că-n tobă nu prea are nimic: a crescut aşa-n voia soartii. i. cr. vii, 53. — Etimologia necunoscută. Cf. nete, netot. NETÎÎZ subst. (Rar; în e x p r.) A nu se da netezului = (probabil) a nu se da bătut, a nu se potoli. Curgea sudorile de pe fiul împăratului şiroaie şi nu se da netezului nici cit. ispirescu, L. 254, Cf. BARCIANU, DM. — Etimologia necunoscută. NETEZĂ vb. I v. netezi. NETEZĂT, -Ă adj. v. netezit2. NETEZĂTOR, -OĂRE s. n., s. f. v. netezitor. NETEZĂTtJRĂ s. f. v. netezitură. NETEZEĂLĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Netezime (I). Cf. budai-deliîanu, lex., PONTBRIANT, D., LM. — Netezi -f suf.- -ealâ. NETEZfiL, -EĂ adj., s. f. pl. (Regional) l. Adj. Netejor. (Ironic) Săraca mîndruţa mea, Cit e ea de netezea, Demineaţa cînd se scoală, Cioarele din cap îi zboară, Iară sara cînd se culcă, Gîndeşti că-i o cioară smultă. marian, o. n, 38. 2. S. f. pl. Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Sinaia), h xi 409. — Pl.: netezei, -ele. — Neted + suf. -el. NETEZÎ vb. IV. T r a n z. 1. A înlătura asperităţile, neregularităţile (de pe o suprafaţă), a face să devină neted (1), uniform; a nivela (2), a îndrepta, (regional) a niveli. V. lustrui. Grăpîndu-se cu grapa cea cu colţiide fer şi riturile sau fînaţele, pre aceastea le netezeşte, economia, 23/17, cf. budai-deleanu, lex. Şi grapele spinoase ... Ingroapă-ncet seminţa şi cîmpul netezesc. alecsandri, poezii, 44. Se opri să mai netezească coasa cu gresia, rebreanu, i. 50. Această operaţie se execută după şlefuială, spre a netezi perfect neregularităţile rămase pe suprafaţa pieselor, ioanovici, tehn. 339. Netezea calm cu cuţitul untul întins pe franzelă, vornic, p. 164. Noi giucăm şi tropăim, Pămîntul să-l netezim, alecsandri, p. p. 384. (F i g.) In dam Bolintineanu, Creţianu, Dăscălescu se încercară a netezi poezia asta trasă de păr. negruzzi, s. i, 340. Simpatica muzică a lui Weber. . . pare că netezeşte cu o suflare lină toate asprimile, toate nesăbuitele ciudăţii ale unor aşa discordante contraste, odobescu, s. iii, 99. încer-cîndu-se a netezi şi a descărca măcar întrucîtva pre Ion Cumplitul de oribilele crime, sbiera, f. s. 63. Abso 1. Luni întregi se frămînta cu născocirea unei maşini combinate, care să pietru-iască, să netezească şi să asfalteze automat. v. rom. octombrie 1954, 89. Am un purcel Cu trupul de lemn, Cu limba de oţel; înainte cură-ţeşte Şi în urmă netezeşte (Gealăul). gorovei, c. 172. O R e f 1. Ferul numai prin foc se în-mlădie, se netezăşte şi se face strălucitor, russo, s. 135. R e f IT~p*a s. [(Zo\^oŢJe~pune într-o strachină, jse^jieiezeşle bine pe deasupra şi apoi se duce cu strachină cu tot la biserică, marian, s. r. ii, 74. <> E x p r. A netezi calea (sau drumul) = a înlătura dificultăţile, a crea condiţii favorabile; a înlesni, a uşura. Herdelea trăgea nădejdea acum să-l înduioşeze şi să netezească drumul spre o împăcare adevărată, rebreanu, i. 261. Noile cercetări de stilistică literară ... au trezit însă anumite obiecţii... Este datoria ştiinţei să le aducă pe toate în lumina deplină a conştiinţei, să le examineze pe rînd şi să netezească astfel drumul cercetărilor, vianu, m. 123. (Refl. pa s.) Lupta trebuie dusă cu o amploare crescîndă, urmărind cu perseverenţă rezultate reale . . . , netezindu-se astfel căile spre dezarmarea generală, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 38. + (Popular) A trece cu fierul de călcat peste o haină uşor boţită; a călca (rufe neapretate). Cf. alr sn iv h 1 231. 2. A trece cu mîna sau, rar, cu un obiect peste ceva pentru a potrivi, pentru a îndrepta etc., a aranja, (regional) a nelei2; p. e x t. a mîngîia (II 4), a dezmierda; (învechit) a alina, a consola. Netedzîşi-mă luminînd. dosoftei, mol. 75. Şerpele cu a lor mînă vrînd cu toţi a-l netezi, beldiman, e. 101/20. Păr în aur îi străluce Şi pre spate şi-l nătează. bărac, ap. gcr ii, 177/13. îşi netezea barba cu mulţe-mire. negruzzi, s. i, 287. Bărbaţi şi femei.. . îşi netezeau giubelele şi trămiteau pe slugi înainte cu ploscile şi cu blidele de mîncare. filimon, o. i, 176. Stăi să te privesc, Părul tău să-l netezesc. alecsandri, p. i, 104. Te-aş privi o viaţă-n-treagă în bununa ta de raze, Pe cînd mîna ta cea albă părul galben îl netează. eminescu, o. i, 152. Fiul craiului încălecînd îl netezeşte pe coamă, creangă, p. 197. Mînile-i albe şi slabe netezesc inconştient penele de struţ ale unui evantai, vlahuţă, o. a. iii, 7. Mă netezi linguşitor pe frunte, f (1903), 16. Cu amîndouă rrunile ei mici, şi ude încă, mă netezi pe frunte moale şi drăgălaş, hogaş, m. n. 19. îşi netezi cu palmele părul pieptănat lins. sadoveanu, o. x, 94. Toţi tăceam respectînd întristarea bătrînului ce-şi nete- 3918 NETEZIME — 360 — NETEZITOR zea barba-i căruntă, bart, s. m. 24. Puse [hîr-tiile] pe birou, netezindu-le prelung cu dosul palmei, t. popovici, se. 87. Mina pe dîrlogi punea, Pe spate mi-l netezea, teodorescu, p. p. 523. îl dezmerdă şi începu a-l netezi cu mina pe cap. şez. v, 131. Turcul că o neteziră, Cătră ea din grai grăiră: — Taci, tu, mindră, nu mai pllnge. bud. p. p. 14, cf. alr ii 3394/29, 836, 886. -OFig. Pînâ ai bogăţie şi eşti sănătos, lumea cu nenumărate făgăduinţe şi blînde lingă-şituri te va netezi, maior, p. 115/20. <£■ R e f 1. Se netezeşte pe obraz clipind din ochi. r (1906), 16. <$> T r a n z. şi refl. (Prin analogie) Nimănui nu face nimica; numai ce să linge şi să netezeşte, zise şorecelul. ţichindeal, f. 148/2. Lebăda la umbră pe piept se netezea, alecsandri, poezii, 526, cf. 124. Cucuţule porumbac, Deaeâ vrei să-mi fii pe plac, Netezeşte-ţi penele, Ca mîndra sprlncenele. jarnîk-bîrseanu, d. 400. + (Regional) A masa1 sau a atinge uşor (in scop terapeutic) (Perieni-Bîrlad). şez. i, 83. (Refl. p a s.) Se tot netezeşte buba cu piatra, ib. + (Glumeţ) A lovi, a bate. Moşneagul a rămas pleşuv şi spetit, de mult ce-l netezise baba pe cap şi de cercat In spatele lui cu cociorva dacă-i copt malaiul. creangă, p. 294. la-n să te netezesc o ţîră cu ciubotele, camilar, n. ii, 324. Unii oameni de-aceştia mai scorniră minciuna că lelea Nastasie ar cam netezi... pe Ileana cea frumoasă şi leneoasă cu cite o despicătură de lemn, ca s-o facă harnică şi bărbată. rete-ganul, p. i, 51. — Prez. ind.: netezesc. — Şi: (învechit) ne-teză vb. I, nătezi vb. IV, năteză vb. I. — V. neted. NÎETEZÎME s. f. 1. Faptul de a fi neted (1), însuşire a unui obiect de a avea suprafaţa lipsită de asperităţi, însuşire a unui loc de a fi lipsit de accidente; (rar) netezitură (1), (în dicţionarele din trecut) netezeală. Cf. lm. Din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfăţişarea unui smlrc. călinescu, e. o. i, 119. Săpa încet, cu migală, dlnd stlncilor colţuroase netezime şi armonie, v. rom. octombrie 1955, 155. 2. (Concretizat) Suprafaţă plană, netedă (1) sau lipsită de accidente; neteziş. Netezimea aplecată e fiece netezime seau trup carele cu faţa pămlntului... formează vreun unghi ascuţit. m. drăghici, f. i, 30v/2. Pe alocuri se vedeau netezimi de oglinzi, dar pe dedesupt simţeai cum fierbe necontenit şuvoiul de apă. săm. v, 17. -PI.: (2) netezimi. — Neted + suf. -ime. NETEZÎRE s. f. Acţiunea de a netezi. 1. Operaţie prin care se înlătură asperităţile, neregularităţile de pe suprafaţa unui obiect, accidentele de teren etc. V. nivelare. Cf. polizu, ddrf. Alezorul serveşte pentru rectifi- carea sau netezirea pereţilor găurilor, ioano-vici, tehn. 219. Nivelarea sau netezirea se face cu un instrument simplu, agrotehnica, i, 907. 2. Aranjare ; p. e x t. mîngîiere (3), dezmierdare. + (Rar) Masaj uşor. Netezirea ... se face cu faţa palmară a mlinii, Inceplnd de la partea sănătoasă şi treclnd foarte uşor peste locul bolnav. ygrec, m. n. 294. — PI. : neteziri. — V. netezi. NETEZÎŞ s. n. Suprafaţă plană, netedă (1) sau lipsită de accidente; netezime (2). Vremea din moşoroi face neteziş, surpă crucea de la cap, bătătoreşte locul, delavrancea, s. 214. E un joc fermecător de sântei pe netezişul alb, poleit de soare, vlahuţă, o. a. 385. Pe-un neteziş... pe-alocuri Se coace via. murnu, o. 112. Cu plecarea acestui din urmă clrd, pleclnd şi orice nădejde de vlnătoare, m-am hotărlt, In sflrşit, să mă urnesc din nămolul cleios şi să ies, cit mai degrabă, la neteziş. cazaban, v. 79. — PI. : netezişuri. — Neted + suf. -iş. NETEZIT1 s. n. Faptul de a netezi. — V. netezi. NETEZÎT2, -Ă adj. 1. Care nu mai are neregu-larităţi, asperităţi, lipsit de neregularităţi, de asperităţi, de accidente. Şi zidi in locul ei altă sflntă biserică cioplită, şi netezită şi săpată cu flori (a. 1654). gcr i, 172/17. <£> F i g. Sint unul din aceia ce vin in urma ta, Pe calea netezită şi-ncearcă a clnta. eftimiu, I. 172. 2. (Despre păr) Potrivit, aranjat, bine pieptănat, lins; (despre oameni) cu părul aranjat, bine pieptănat, lins. [Părul] la călclie bate Netezit In jos pre spate, bărac, ap. gcr ii, 177/16. Fata babei era Impopoţată şi netezită pe cap, de parc-o linsese viţeii, creangă, p. 284. Vin de şezi, flrtate împărate, Să-ţi slăvim capul tău împodobit Şi să-ţi spunem că ţi-i părul netezit. şez. xii, 17, cf. alr i 16/320, 351, 600, 618. — PI. : neteziţi, -te. — Şi : (regional) netezât, -ă (alr i 16/69), netejit, -ă (şez. xiii, 203) adj. — V. netezi. NETEZITOR, -OÀRE adj., sub st. I. Adj. (Rar) Care serveşte pentru a netezi. Cf. lm. II. Subst 1. S. n., s. f. Mistrie specială de metal, a cărei paletă e îndoită în unghi diedru şi care e folosită la netezirea muchiilor sau a unghiurilor la o construcţie. Uneltele zidarului sint: ...malaua, mahalaua sau netezitoarea. damé, t. 103. Uneltele zidăriei sint: cuhnea ..., cumpănă, cot, netezitor, h iii 50, cf. xvm 76. 2. S. f. Unealtă agricolă folosită la nivelarea pămîntului (după arat) ; tîrşitoare. V. grapă. Primăvara, terenul se nivelează cu netezitoarea 3924 NETEZITURĂ — 361 — NETOT sau cu grapa, agrotehnica, i, 617. Netezitoarea cu cuie reprezintă o trecere spre grapă. ib. 907, cf. der. 3. S. n. Unealtă manuală folosită pentru îndreptarea şi netezirea muchiilor formelor de turnătorie. Cf. dm, ltr2, der. 4. S. n. Maşină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. Cf. dm. 6. Subst. (Regional) Pieptene des. Cf. alr ii 3 394/250, 334, 574. — PI.: netezitori, -oare. — Şi: (regional, II1) netezătâr, -oâre s. n., s. f. h ii 254, xvii 152. — Netezi + suf. -tor. NETEZITtJRĂ s. f. 1. (Rar) Netezime (1). Şi fieştecare îşi făcea încungiurarea lui şi ce trebuie să zic netezitura zidului, şi cea bună alcătuire şi tocmire ce era la toate, mineiul (1776), 29rl/33, cf. PONTBRIANT, D., LM. 2. (învechit, rar) Găteală, dichiseală. Ticălos şi de ruşine lucru iaste a vedea vreo muiare mare, sănătoasă, carea de nemică altă nu gîndeaşte fără numai ca ori jore unde umblă tot de nete-zături, de căutătoare (oglinde), de schimbarea hainelor, ţichindeal, f. 262/27. — PI.: netezituri. — Şi: (învechit) neteză-tură s. f. — Netezi + suf. -tură. NETID, -Ă adj. v. neted. NETÎHN adj. (Regional; adesea substantivat) (Om) neastîmpărat (1). Cf. gheţie, r. m., tdrg, şăineanu, d. u. Alei! Doamne Mihnule, Mihnule, netihnule 1 alecsandri, p. p. 201. — Cf. tihnă. v NETÎMPLĂRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a nu fi de faţă; absenţă. Intru netîmplarea lui s-au vîndut acele case (a. 1715). uricariul, xxii, 362. — Cf. î n t î m p 1 a. NETÎNG, -Ă adj. v. nătîng. NETÎNTtfC, -OĂCĂ adj. v. nătîntoc. NÎITO adj. invar. Net (1); (în special despre greutatea mărfurilor; în opoziţie cu b r u t o) din care s-a scăzut daraua. Neto, curat; cînd cineva de la un lucru va scădea tara. iarcu, d. s. ii, 438/26. De fiecare balot recepţionat se prinde o fişă pe care se scrie data intrării, felul linii. .., cubarea, greutatea bruto, tara şi greutatea neto. ionescu-muscel, fil. 410, cf. dm, dn, der. <$> (Substantivat) Neto . .. greutatea curată adecă greutatea mărfii fără ambalaj. I. PANŢU, PR. 4. — Scris şi: netto. — Din it. netto, germ. netto. NETOATĂ s. f. v. nototă. NETtfCMA conj. (învechit) Darămite, cu atît mai mult (sau mai puţin); cu toate că, chiar dacă. Că n-au fost cetind în limba lor, ce în limbă streină, carea mulţi n-au fost înţelegînd neci popii, netocma ascultătorii (a. 1651). bv i, 188. Să strînge noroade de privie acel galion moschicescu, că nici cu gîndul nu gîndie, netocma să vadză galion moschicescu să vie la Ţarigrad. neculce, l. 151. Au însurat atunce şi pre Şeremet, dîndu-i împăratul o rudă a sa, dzi-cîndu-i să-ş facă copii, să-ş uite feciorul ce era zălog la turci, netocma că l-a scoate el şi pre acela. id. ib. 259. — Pref. ne- + tocmai. NETOCMEĂLĂ s. f. Negativ al lui tocmeală; (învechit) lipsă de înţelegere; neînţelegere, disensiune, dezacord, ceartă, vrajbă, discordie. Iuo săntu zavisture şi războie, acie e netocmeale şi toate realele lucrure. cod. vor. 126/22, cf. biblia (1688), 2941/13. Aceste sămâ-nături de netocmeală şi de neiubire între acei trei au aruncat Jicmontu. n. costin, l. 589, cf. cantemir, hr. 63. Vâzînd turcii atîta netocmeală întru creştini, pentru lăcomia lor, curînd să întoarseră procleţii de turci asupra lor. anon. cantac., cm i, 129. Ştiind toate a noastre netoc-mele, Socotea cum că de samă bună Că o ţară învrăjbită ori azi, ori mîne Trebuie să cază în mini străine, budai-deleanu, ţ. 151. — PI.: netocmeli şi (învechit) netocmele. — Pref. ne- + tocmeală. NETOCMÎRE s. f. Negativ al lui tocmire; (învechit) lipsă de înţelegere; neînţelegere, disensiune, dezacord, ceartă, vrajbă, discordie. Unde-i pizma şi mîniia, acolea-i netocmire şi tot lucrul rău. n. test. (1648), 178v/12. De va tuna noaptea, netocmire însămnează şi oarecarii împăraţi vor face vrajbă, fl. d. (1680), 10r/5. Netoc-mirile între comendanţi râzvrâtescu cele ce. era hotărît să să facă (a. 1699). fn 70. Trag mai mult spre gîlcevi, netocmiri şi alte reale (a. 1704). ib. 156. Văz, zice, pogorîndu-se pre voi şi pre ţara voastră, pentru netocmirea bisericii şi pentru mulţimea fărdelegilor voastre, mînia lui Dumnezeu. ANON. CANTAC., CM I, 92. — PI.: netocmiri. — Pref. ne- + tocmire. NETOT, -OĂTĂ adj., subst. I. Adj. 1. (Rar) Negativ al lui tot. Cf. lb, pontbriant, d., JIPESCU, O. 33, DDRF, BARCIANU. 2. (Adesea substantivat) (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; prost, nătărău (1). 3938 NETOŢESG — 362 — NETREBNIC neghiob (1), tîmpit, idiot, (învechit şi popular) năuc (1), (învechit şi regional) nătîntoc (1), (regional) nătruţ (1), nătăbîz, nătrui. Cf. polizu. li trebui copii! Un neam de netoţi.. . ! hasdeu, r. v. 10. Ce-mi văzură ochii!.. . Florin cu furca la brîu?. .. EH apoi, netotul ista de însurat îi? alecsandri, t. 907, cf. lm. Ah, netoatelor! v-aţi potrivit oamenilor şi v-aţi despărţit în două tabere, contemporanul, iv, 503. N-are altă scăpare decît să scoată el, din punga lui, şi să plătească drumul netoţilor, care nu vor să înţeleagă ce va să zică interese superioare ale naţiei, sp. popescu, m. g. 22. S-a răstit la mine moşul, m-a făcut năuc, netot, eftimiu, î. 76. Ieşi afară, macioala şi nătoata dracului!... Ce mai aştepţi? iovescu, n. 236. De ce vă mai răstirăţi la mine? Sînt netot, Nu ştiu nimic, aşa e, dar fac şi eu ce pot. arghezi, s. p. 96. Rîde ca netoata, stan cu, d. 429. Păi cine-o să te ia pe tine, măi netotule? tudoran, p. 24, cf. alecsandri, p. p. 354, h iv 100, xvm 175. Ce stai, mîndruţă, la poartă, Ori eşti proastă şi netoată? jarnIk-bîrseanu, d. 156. Că-naintea lui ieşea Toţi cu toţii, Toţi nărozii, Şi iar toţii, Toţi netoţii, corcea, b. 19. Haidamacu hoţilor, Netotul netoţilor, mateescu, b. 65. II. S. m. şi f. Persoană dintr-un anumit grup de ţigani nomazi, răspîndiţi* odinioară prin Ungaria şi Transilvania. Netoţi, oameni fără casă şi fără şatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol, netunşi, despletiţi şi nepieptănaţi, înveliţi în cîte-o otreapă, o rogojină sau un ţol vechi, rupt şi soios, ca într-o manta, ducînd copiii în circă sau în glugă, ghica, s. xii. Aceşti copii... jigăriţi şi hărtăniţi, ca nişte netoţi, ispirescu, l. 174. Amestecaseră rudari, lăieţi şi netoţi, mace-donski, o. iii, 25. Netoate care se certau pe grămezile de balegi uscate, id. ib. Voi, Hoţi, Toţi Să fugiţi ca nişte netoţi, teodorescu, p. p. 200. Mai înainte, au fost şi alt soi dă ţigani „nătoţi“ ... umblau mai mult dăspoiaţi toţî cu răşchitoare-n mîini. şez. iii, 36, cf mat. folk. 608, zanne, p. vi, 234. — Pl.: netoţi, -oate. — Şi: (regional) ned6t (l. costin, gr. băn. 145), nătot, -oâtă adj., subst. — Pref. ne- + tot. NETOŢESC, -EĂSCĂ adj. (în descîntece) De netot (II), specific netoţilor. Brîncă neto-ţească ... Brîncă turcească, mat. folk. 1149. Bubă ţigănească, Bubă netoţească, . . . Bubă turcească, ib. 1 150. — Pl.: netoţeşti. — Netot + suf. -esc. NETOŢlE s. . (Rar) Prostie, nerozie (1), neghiobie (1); fp. ext. faptă, vorbă prostească. Cf. lb,. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., fi EV. CRIT. IV, 145, sima, m. 184. — Pl.: netoţii. — Netot + suf. -ie. NETRABUÎT, -Ă adj., s. m. art. v. netrebnit. NETRĂBUÎT, -Ă adj., s. m. art. v. netrebuit. NETREĂBĂ s. f. (Rar) Negativ al lui treabă; (învechit) lipsă de valoare, de importanţă. S-au sfătuit despre cele două milioane de bani de aramă ce se bătuse ..., dară neguţitorii pentru netreaba banilor acestora au suit preţul marfelor. şincai, hr. iii, 219/23. <0> Loc. adj. De netreabă = care este lipsit de valoare, de importanţă, de folos. Să-ţi vie bogăţie carea iaste mai de netreabă decît gunoiul. varlaam-ioasaf, 109r/5. — Pref. ne- + treabă. NETREBNIC, -I adj. 1. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate: inutil, (învechit) ponetrebnic. Şi iaste în chipul smochinului, ce nu face nici un rod de trebuinţă oamenilor şi dobitocului, ce tot iaste netreabnic rodul lui. coresi, ev. 452. Domnul care nu va judeca pre dreptate... va fi că un vas netrebnic, gătit spre pierzare, neagoe, ap. gcr i, 168/39. Nimenea nu-i poprea... pen-trucă-i închidea cu zidul şi făcea netrebnice zidurile lor (a. 1773). gcr ii, 92/29, cf. cod. silv. Pecurarii... au obicinuit a le afuma. . . părul, coama, lina cea netrebnică, economia, 89/5. Ai cheltuit averea ta în lucruri netrebnice. maior, p. 130/3, cf. ţichindeal, f. 224/2, CARAGEA, L. 19/16, HELIADE, O. II, 352. Au socotit să arunce în mare toate ăte la aşa primejdie le era netrebnice precum: tunuri, coleturi de marfă, drăghici, r. 11/14. Războiul cel mai norocit în Asir nu este altcevaş decît o vărsare de sînge netrebnică, gt (1839), 41/41. Afară de aceasta fieştecare soi de pămînt prieşte mai mult creşterei unor buruieni netrebnice decît altora. i. ionescu, c. 174/5. Jumătate arătură şi jumătate loc netrebnic, pietriş, id. p. 502. Ţesetură de netrebnice cuvinte, conachi, p. 277. Cea întîi nevoie a omului este a înţălege şi a fi înţăles. Cît de clasic ar fi un om neînţăles, munca lui e netrebnică, russo, s. 83. Să contribuiţi prin influenţa d-voastre la curăţirea ortografiei de acea literă parazită care servă de umplutură netrebnică. alecsandri, s. 6. Armele unui soldat învins, dovedite netrebnice, gane, n. ii, 200. Viaţa mea se scurge întocmai ca viaţa unei gîze netrebnice, rebreanu, nuv. 250. Îşi scosese paltonul, căciula şi şoşonii, ca pe nişte lucruri netrebnice, sadoveanu, o. vi, 633. Vorba a rămas aici — ca un ou răscolit: stă netrebnic şi n-a mai ieşi din el pui pînă la învierea a doua. id. ib. xm, 659. Aceste „invincibile“ maşini de război au devenit, în cîteva clipe, numai prin curajul unui om, două netrebnice mormane 3942 netrebnic — 363 — NETREBNICI de fier vechi, stancu, u.r.s.s. 130. <0> (Substantivat) Dacă ne supără rima ... s-o azvirlim ca pe o netrebnică şi să ne apucăm să scriem versuri albe. macedonski, o. iv, 32. + (Urmat de determinări introduse prin pre. „de“) Incapabil, inapt. Chitul. .. icni corabia dintr-însul însă mai de tot zdrobită şi cu totul netrebnică de plutit, gorjan, h. ii, 12/32. 4-(învechit) Ilegal; care este lipsit de temei. Numai aceaia să zice netreabnică diiată carea iaste făcută împotriva pravililor. pravila (1814), 129/16. Schimbul urmat s-au cunoscut netrebnic de vreme ce însuşi afierositoriul opreşte pe episcopie... să nu înstrăineze afierosirea sa (a. 1815). uricariul, ii, 20. Pricinuirea pîriţilor vameşi. .. este cu totul netrebnică (a. 1825). doc. ec. 359. Întocmirea ce arată cinstita agie că au făcut unii din neguţători... să socoteşte netrebnică şi nu poate fi cunoscută nicicum stăpînirii (a. 1837). ib. 676. 2. (învechit; adesea în formule stereotipe) Vrednic de milă1 (II)» mizerabil (i); umil, modest (1), smerit; p. e x t. (sens curent) incapabil, nevrednic. Cînd veţi face aceastea toate, ziceţi că netrebnici robi sîntem, că ce-am fost datori să facem făcut-am. coresi, ev. 19. Mă rog qu umilenie, nu mă uitareţi la svănta rugă, pre un mişel şi netriabnic şerb lui Dumnezău şi dumilorvostre svinţi creştini, do-softei, în bv i, 245. Al blîndeaţilor mării[i] tale nevreadnic şi netreabnic rob, Constandin (a. 1700). gcr i, 340/27. Nu înceta a te ruga... pentru netreabnicii robii tăi, ca să aflăm har. mine iul (1776), 176vl/6. Rumpe iubirea de sine şi depărtează-i lucrare Şi omul de viu rămîne intr-o netrebnică stare, conachi, p. 276. I se istoveşte sub ochi odorul fără preţ al vieţii ei netrebnice şi întunecate, vlahuţă, n. 94. Ce poate fi mai trist dedt să te simţi netrebnic, să vezi că sufletul tău nu se leagă prin nimic de marele suflet al neamului tău. id. o. a. 502. Învaţă, îi zise, privindu-l încruntat, căci altfel rămîi prost şi netrebnic, sadoveanu, o. ix, 30. Cu zlmbet voi părăsi banchetul In care mi-a fost rolul de simplu privitor. Setos, flămlnd, netrebnic şi veşnic visător, beniuc, c. p. 47. Slnt netrebnică şi nevoiaşă Şi ţie mă rog, maica Domnului. păsculescu, l. p. 139. <£> (Substantivat) De ce altul să facă ceea ce el nici cu gindul nu gîndise, necum să se fi apucat să facă, netrebnicul. ispirescu, u. 83.' Iată o moară plină de înţelepciune şi de mare folos pentru netrebnici ca tine. hogaş, dr. i, 53. Ce puţin îi trebuie unui netrebnic din mahalaua cu nume ruşinos ca să fie fericit, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 278. <£■ (Prin analogie) Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă, însă, cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. gorovei, cr. 48. + (Regional) Leneş. Com. din straja-rădăuţi. 3. Condamnabil, reprobabil; ticălos, păcătos, nemernic (3), (învechit şi popular) nebun (I 1), (învechit) nebunesc (1). Toţi ucloniră-se preură şi nu fură op (şi nu fură t r e b n i c i c, şi netrebnici fură c2); nu e făcătoriu bine. psalt. 102. Şi netreabnicul rob aruncaţi-l întru întunearecul de afară. Adia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor, coresi, ev. 318. Obiceiurile cele rele şi netrebnice şi păgubitoare de obştie (a. 1768). uricariul, i, 339. Gînd netreabnic. mineiul (1776), 44rl/l. Ţin nişte netrebnice libovnice. ist. am. 70v/13. Moştenirea va fi lăsată la o faţă netreabnică şi defăimată. pravila (1814), 148/19. Scoate-mă din-tr-un prepus, Pe acest netrepnic prinţip spune-mi unde l-ai răpus, beldiman, o. 56/24. Pornirile cele netrebnice şi desfrlnarea năravurilor, marco-vici, d. 163/11. L-au rugat ca să-l ierte pentru netrebnicile cugetări în care mai înainte căzusă. drăghici, r. 75/1. Omul face mai multe jertfe pentru o femeie netrebnică decît pentru una cinstită, filimon, o. i, 130. Eu te las a cugeta, Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpa chiar ţeara ta. hasdeu, r. v. 129. Fiinţă netrebnică şi păgubitoare omenirii... , dă-mi paloşul ce mi-ai furat, ispirescu, l. 227. El a purtat de grijă robului său netrebnic, galaction, o. 186. Această gogire în îndoială îi păru lui însuşi netrebnică, camil petrescu, o. ii, 31, cf. rete-ganul, p. ii, 32. <£■ (Substantivat; de obicei ca termen de apostrofare) Păcatul şi sufktul şi mintea netreabnici şi ticăiţi face. coresi, ev. 426. Tu, victimă de-o oarbă prigonire, Ai fost ca un netrebnic lăsat în părăsire 1 alecsandri, poezii, 471. Vreau să fie pedepsiţi Toţi acei netrebnici, davila, v. v. 71, cf. teodoreanu, m. ii, 193. Cît a lucrat mînă-n mină cu Răghină, fusese un netrebnic! galan, b. ii, 118. Tocmai el ia apărarea unui netrebnic care n-a ostenit un singur ceas în viaţa lui. v. rom. aprilie 1957, 81. Stanca greu se supăra Şi de mumă-l suduia, Vorbă-ndat-i trimetea Şi netrebnic că-l făcea. teodorescu, p. p. 640. Auzind aceasta, netrebnica de maică s-au bucurat foarte, socotind că în chipul acesta se va putea curăţi mai lesne de ficior, sbiera, p. 24, cf. şez. iii, 115, zanne, p. viii, 409. + (învechit, rar) îngrozitor, cumplit. Cătră neîmputatei şi netreabnicei boale şi chinuirei şi neîncetatei muncă tras iaste şi osîndit. coresi, ev. 307. — PI.: netrebnici, -ce. — Şi: (învechit) ne-trGpnic, -ă, (regional) netrfonnic, -ă (bul. fil. iii, 180), nitrevnic, -ă (şez. iii, 83) adj. — Din slavonul Hcrp’kEKHiv. NETREBNICI vb. IV. Refl. (învechit, rar) A deveni netrebnic (3); a se înrăi, a se ticăloşi. Toţi s-au abătut, împreună să netreb-niciră. biblia (1688), 3982/2. — Prez. ind.: netrebnicesc. — V. netrebnic. 3943 netrebnicie — 364 — NEŢ2 NETREBNICIE s. f. 1. (învechit) Lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. Cf. lb. [Această vorbă] arată netrebnicia lucrurilor după ce le-a trecut vremea. I. GOLESCU, ap. TDRG, cf. HELIADE, O. II, 352, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. 2. (învechit) Umilinţă, smerenie; p. ext. (sens curent) incapacitate, neputinţă (3). Dumnezeu n-au căutat la micşorarea şi netrebnicia mea, nu s-au uitat la sărăcia şi la streină-tatea mea, n-au socotit prostia şi neştiinţa mea, ci au căutat la bogăţia şi noianul bunătăţii sale. antim, p. 4. 3. Ticăloşie, nemernicie (3); faptă ticăloasă, mîrşavă; (învechit) nebunie (1). Nepriceaperea şi netrebnicia nasc impăreckieri şi între rudenii. antim, ap. gcr ii, 5/37. Să nu cuteze nimine prin netrebnicie şi nelegiuire să între cu obrăznicie în cutezeri ca aceste (a. 1804). uricariul, iii, 60. Netrebnicia şi mişelătatea nu se pot afla la un mexican, ar (1829), 1631/48, cf. costi-nescu. + (Neobişnuit) Cusur, viciu. Trei netrebnicii curînd te lasă gol... pofta nesăţioasă, băutura piste măsură şî cărţile de joc. zanne, p. viii, 409. -PI.: (3) netrebnicii. — Netrebnic -f suf. -ie. NETREBUlT, -Ă adj., s. m. art. 1. Adj. (Regional) Care nu mai este bun de nimic (Vaşcău). teaha, c.. n. 246. 2. Adj. (Prin Ban. şi nordul Olt.) Lipsit de putere, slab (alr ii/i mn 50, 2 272/2); bleg (alr ii 3 721/836). 3. Adj. (Regional) Chior (Valea Lupului-Haţeg). a iv 3. 4. Adj. (Regional) Flecar (Peştişani-Tîrgu Jiii). alr ji/i h 30/836. 6. S. m. art. (Regional) Unul dintre numele diavolului. Cf. CIAUŞANU, GL., ALR Il/l MN 95, 2 744/182. — PI.: netrebuiţi, -te. — Şi: (regional) netra-buit, -ă (alr ii/i h 30/836, a iv 3), netrăbuit, -ă (alr ii/i mn 50, 2 272/2), netribuit, -ă adj., s. m. art. — Cf. t r e b u i. NETRECĂTdR, -OĂRE adj. Negativ al lui trecător; (învechit; despre drumuri, locuri) care nu poate fi străbătut. In pămăntu pustiniu şi netrecut ( netrecătoriu c2). psalt. 118. Locul loruş cela îngerescul făcutu-l-au cale netrecătoare şi neîmbiată, coresi, ev. 370. — PI.: netrecători, -oare. — Pref. ne- + trecător. NETRECÎJT, -Ă adj. 1. Negativ al lui tre-c u t, Cf. delavrancea, o. ii, 319. <> Netrecut prin şcoală = analfabet, incult. Cu hîrca cu totul goală Ca un netrecut prin şcoală, pann, p. v. ii, 132/6. 2. (învechit şi popular; despre locuri, drumuri, obstacole) Care nu este sau nu poate fi străbătut, peste care nu se poate trece. în pămăntu pustiniu şi netrecut (netrecăto-riu c2. neîmblatu h d). psalt. 118. Locul loruş cela îngerescul făcutu-l-au cale netrecătoare şi neîmbiată, ca o propaste fără fund şi netrecută. coresi, ev. 370. Săriţi! ţipă Statu-palmă.. . Astupaţi cărări şi drumuri, tulburaţi apele-adînci, Puneţi stăvili netrecute sus din ceruri pînă jos. alecsandri, poezii, 237. 3. (învechit) Care nu trece niciodată; veşnic; permanent. Bucurii şi veselii întru netrecuţii veaci (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 226/11. Ca să-i hie... ocină în veaci netreacot (sic !) (a. 1607). gcr i, 43/26. Vor sta cine cum ş-au gătat întru vecia netrecută, cod. tod. 226. Slava şi măriia neschimbată şi nenpuţinată, întru veaci netrecuţi şi nesvărşiţi ai. varlaam, c. 11. Atunce schimbă omul dulceaţa ceştii lumi trecătoare cu binele şi cu dulceaţa veacului ce va să hie netrecut. id. ib. 47. Şi binele cel netrecut de în veaci să-l dobîndim, carele toţi îl poftim de la Hristos. eustratie, prav. 5/3. Pocăiania ne agoniseaşte binele cel veacinic şi netrecut, maior, p. 8/13. Vor merge la tartar în veci netrecuţi, alexandria, 137/19. <$> (Substantivat) Mentea ... aleage ceale netrecute den ceale trecătoare, varlaam, c. 161. ■O (Adverbial) Ca vrem face noi vecirilor noştri aşa şi el va face noao netrecut (a. 1619). gcr i, 55/36. — PI.: netrecuţi, -te. — Pref. ne- + trecut. NETRELl vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Olt.) „A petrece, a fi multumit într-o situatie“. cv 1950, nr. 4, 37. — Prez. ind.: netrelesc. — Etimologia necunoscută. NETREMNIC, -Ă adj. v. netrebnic. NETREPNIC, -Ă adj. v. netrebnic. NETRIBUlT, -Ă adj., s. m. art. v. netrebuit. NETRtJFĂ s. f. (învechit) Negativ al lui t r u f ă; lipsă de trufie; modestie (1), simplitate. De îmblarea calei ustenise-se Hristos, gră-iaşte evanghelistul, ca să arate noao netrufa lui şi nemăriia. coresi, ev. 157, cf. scl 1960, 529. — Pref. ne- + trufă. NEŢII adj. v. nete. NEŢ1 s. n. (Prin Transilv. şi Ban.) Fileu, plasă. Cf. lexic reg. 119, mat. dialect, i, 262. — PI.: neţuri. — Din germ. Netz, magh. necc. NEŢ2 s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea atinge marginea de sus a plasei. 3955 NEŢĂRMURIT — 365 — NEUMBLAT — PI.: neţuri. rr- Din engl. net, prin apropiere de germ. Netz. NEŢĂRMURIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui ţ ă r m u r i t; care nu are limite, margini (I 1), care se întinde, se continuă la infinit, nemărginit (2), necuprins (1), nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung; foarte mare; foarte numeros. Peste această privelişte neţărmurită, arşiţa de cuptor aruncase o reţea subţire de aburi fumurii, hogaş, dr. i, 68. 2. Care nu cunoaşte limite (în intensitate); nemărginit (3), imens. Oare ce desfătare vînă-torească mai deplină, mai neţărmurită, mai senină... poate fi pe lume decit aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruţa în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? odobescu, s. iii, 15. Dragostea de singurătate, atît de neţărmurită la toţi vînă-torii umplea pieptul tînărului. p. zamfirescu, v. ţ. 32. între cronicarii care într-o frază călită ca de un meşter faur evocau tot sufletul românesc, şi între poezia lui Mureşanu ... deosebirea este neţărmurită, petică, o. 415. O bucurie neţărmurită îi furnica prin toate mădularele, sadoveanu, o. iv, 568. Lenin avea încredere neţărmurită în forţele creatoare ale poporului, scînteia, 1953, nr. 2 563. O neţărmurită dragoste pentru ţară se desprinde din versurile poeţilor, beniuc, p. 147. întregul popor muncitor întîmpinâ cu dragoste neţărmurită aniversarea a 40 de ani de la făurirea Partidului Comunist din România. lupta de clasă, 1961, nr. 4, 33. Ne-am despărţit de anul 61 şi am primit pe urmaşul lui... cu neţărmurită încredere în viitor, contemp. 1962, nr. 795, 1/1. + (învechit, rar; despre oameni) Atotputernic. Starea lor fericită de domni neţărmuriţi preste ţeară şi popor are să dureze tot aşa în vecii vecilor, bariţiu, p. a. ii, 46. — PI.: neţărmuriţi, -te. — Pref. ne- + ţărmurit. NEŢESĂLĂT, -Ă adj. Negativ al lui ţ e s ă -lat. Cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w., i. botez, şc. 49. + P. a n a 1. (Depreciativ; despre oameni) Cu părul încîlcit, zbîrlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănat, care este încîlcit, zbîrlit; p. ext. neîngrijit (2), murdar (1). Cf. pontbriant, d. Izbucni în drumul mare o brişculiţă arendăşească tîrîtă de trei căluşei de sat ce-i mina de pe capră un ţigan strenţeros şi neţeselat. odobescu, s. i, 384. El are nevoie de zorzoane poleite, să şi le punâ-n corpul neţesălat, cara-giale, n. f. 99. Un băietan ca de vreo 15 ani, îmbrăcat cu pantaloni scurţi, dar murdar şi neţesălat ca un ţigan, i se anină de spate. d. zamfirescu, r. 8*9. Cu barba ca un ţap, cu părul necisălat, cu ochii ca de broscoi, delavrancea, o. ii, 214. S-a apropiat de mine o domnişoară cam neţesălată, stancu, r. a. ii, 275. Foicica foaie lată, Suveicată, fluturată Şi la cap neţă-sălatăi ciauşanu, v. 117. + F i g. (Glumeţ) Care nu a fost bătut. Femeia neţesălată e ca moara neferecată, zanne, p. ii, 149. — PI.: neţesălaţi, -te. — Şi: (regional) neţe- selât, -ă, necîsălât, -ă adj. — Pref. ne- + ţesălat. NEŢESELĂT, -Ă adj. v. neţesălat. NEŢUl vb. IV. T r a n z. (Regional) A broda (Fibiş-Lipova). lexic reg. 119. — Prez. ind.: neţuiesc. — Neţ1 + suf. -ui. NEUITĂT, -Ă adj. Negativ al lui uitat; care nu se uită, nu poate fi uitat; a cărui amintire a rămas neştearsă, vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. veşnic, etern. Să aibă numele măriei tale pomană neuitată în veaci. n. test. (1648), ap. gcr i, 125/12. Mulţi sînt împăraţi şi stăpînitori care au cîştigat un nume neuitat şi fără sfîrşit pe acest pămînt. r. greceanu, cm ii, 7. Doi favoriţi puternici, cuprinzînd ovalul obrazului, arat de vine albastre, făcea din D. B. o fizionomie neuitată, russo, s. 28. Mulţimea-ngenuncheată ascultă lăcrimînd Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate, alecsandri, poezii, 569, cf. gane, n. m, 120, bacovia, o. 60, scînteia, 1954, nr. 2 912. <£• (Art., precedînd numele sau calitatea unui decedat, ca formulă de evocare) Mîn-tuirea noastră o datorăm. .. neuitatului nostru naş. f (1897), 603. Luîndu-mi, în cuvinte mişcătoare, rămas bun de la în veci neuitatul meu prieten, m. i. caragiale, c. 10. — PI.: neuitaţi, -te. — Pref. ne- + uitat. NEtJMĂ s. f. Semn de notaţie muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cîntarea liturgică. Cf. cade, dl, dm. + Parte dintr-o frază muzicală religioasă, care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvînt sau care se execută fără cuvinte, prin vocali-zare. Cf. tim. popovici, d. m., cade. — Accentuat şi: Mumă. cade. — PI.: neume. — Din fr. neume. NEUMBLĂT, -Ă adj. Negativ al lui umblat. 1. (Despre drumuri, locuri etc.) Pe care nimeni nu a umblat încă, nestrăbătut (1), necălcat (i); care este foarte puţin circulat, frecventat, pe care se umblă foarte puţin; p. ext. care nu este populat; pustiu. în pămîntu pustiniiu şi netrecut (neîmbiat h d). psalt. 118. Veseleaşte-te, pustie neîmbiată, var- 3962 NEUNDE — 366 — NEURINĂ laam, c. 185. Le-au mai dăruit dincolo de munţi o ţeară neumblată din Comania. şincai, hr. i, 257/30. Intr-un loc neumblat ducîndu-să, împreună cu hiarele s-au sălăşluit (a. 1809). gcr ii, 203/14. Merse, şi merse cale lungă neumblată pînă ce dete de o altă colibă, ispirescu, l. 358. Pornea de dimineaţă în pădure... pe potecile cele mai neumblate, c. petrescu, f. ii, 242. Ca loc de adăpost stabil îşi alege păduri mari, dese şi neumblate, stoica, vîn. 95. Drumu-i neumblat. beniuc, v. 47. în dreapta, un drum, cel mai părăginit şi mai neumblat dintre toate, galan, b. i, 51. Pe cărare neumblată, Pe rouă nescuturată. marian, v. 129. + (Regional; despre terenuri) Care nu este cultivat (Braşov). Cf. alr i 915/180. 2. (Rar) Care nu este încă folosit, întrebuinţat, uzat; nou. li trebuia o sculă mai nouă, neumblată, Ca să doboare codrul întreg şi dintr-o dată. arghezi, c. o. 135. Oală neumblată. Com. marian. + F i g. Curat, imaculat, pur. Bucură-te uşa Domnului cea neumblată. mineiul (1776), 205vl/28. — PI.: neumblaţi, -te. — Şi: (învechit) ne-îmblât, -ă adj. — Pref. ne- + umblat. NEUNDE subst. (Rar) Neant. Armăsarii-n lumea largă Călcau Dunărea s-o spargă, Cu cirezele năuci, Speriate de năluci, Năvălind să se afunde Aiurite, în neunde. arghezi, s. p. 126. — Pref. ne- + unde. NEUNÎRE s. f. Negativ al lui u n i r e. Cf. FN 68, ŞINCAI, HR. III, 181/35, BUDAI-DELEANU, T. V. 30, ŢICHINDEAL, F. 35/7, NEGRUZZI, S. I, 272, xenopol, i. r. iv, 220, zanne, p. viii, 84. + (învechit) Neînţelegere, discordie, vrajbă, dezbinare; diferend, conflict. Dobitoacele s-au înmulţit foarte tare şi neunirea intrind între (Unsele ş-au făcut război, ist. am. 88v/16. Cea mai mare neunire este că meşterii cer să fie slobozi ... a deşchide prăvălie (a. 1823). doc. ec. 289. Ştiţi că copiii cu înlesnire Găsesc sujeturi de neunire, alexandrescu, o. i, 220. — Pref. ne- -)- unire. NEURAL, -Ă adj. Care face parte din sistemul nervos, care e în legătură cu sistemul nervos. dicţ. Canal neural = şanţ care brăzdează ectodermul embrionului, din pereţii căruia ia naştere sistemul nervos, dicţ. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neurali, -e. — Din fr. neural. NEURAL GÎE s. f. v. nevralgie. NEURASTENIC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Privitor la neurastenie, specific neurasteniei; care suferă de neurastenie. Cf. şăineanu, d. u., cade. 2. S. m. şi f. Persoană bolnavă de neurastenie. Cf. cade. Neurastenicul e mai totdeauna obosit, fără a fi muncit, ygrec, m. n. 333. — Pronunţat : ne-u-. — PI. : neurastenici, -ce. — Din fr. neurasthénique. NEURASTENIE s. f. Boală caracterizată prin tulburări funcţionale ale scoarţei cerebrale şi manifestată prin stări de oboseală, dureri de cap, insomnie, depresiune psihică etc. Cu încetul s-a încetăţenit numele de nevrastenie pentru un complex de simptome nervoase. f (1900), 511. Neurastenia este o nevroză caracterizată prin o slăbire a forţei nervoase, bianu, d. s. 506. O lovitură fizică, bătaie gravă sau o boală infecţioasă grea pot da naştere... unei neurastenii, ygrec, m. n. 333. Fie din cauza surmenajului, fie din cauza unor abuzuri ereditare, adolescenţa îi e pătată de o atroce neurastenie. ralea, s. t. iii, 171. + Criză de neurastenie. Veghea, chinuit de neurastenii, toată noaptea, iar cea mai mare parte a zilei dormea. v. rom. martie 1956, 49. — Pronunţat : ne-u-. — PI. : neurastenii. — Şi: (învechit, rar) nevrastenie s. f. — Din fr. neurasthénie. — Nevrastenie < fr. névrasthénie. NEURASTENIZA vb. I. T r a n z. şi refl. A (se) îmbolnăvi de neurastenie. Vechii conducători ai închisorilor lăsau o oarecare libertate închişilor, fiind convinşi că aceasta tulbură pe deţinut, neurastenidndu-l. sahia, u.r.s.s. 35. — Pronunţat : ne-u-, — Prez. ind. : neuraste-nizez. — Neurastenie + suf. -iza. NEURASTENIZĂNT, -1 adj. (Rar) Care produce neurastenie. Erau ţinute ore întregi la poartă, în frig, în arşiţă sau în burniţa toamnelor neurastenizante. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 358. — Pronunţat : ne-u-. — PI. : neurastenizanţi, -te. — De la neurasteniza. NEURASTENIZĂT, -I adj. Bolnav de neurastenie ; p. e x t. cu nervii slăbiţi, sensibilizaţi. Seara omului enervat şi neurastenizat al civilizaţiei burgheze va fi o seară de o linişte dulce, necesară nervilor osteniţi, gherea, st. cr. iii, 305. <)> (Substantivat) Acuma altă literatură trebuie neurastenizaţilor veacului al XX-lea. SADOVEANU, O. XIX, 49. — Pronunţat : ne-u-, — PI. : neurastenizaţi, -te. — V. neurasteniza. NEURÎNĂ s. f. Substanţă organică toxică, existentă în materiile intrate în putrefacţie. Cf. MACAROVICI, CH. 578. — Pronunţat: ne-u-. — Din fr. neurine. 3972 NEURITĂ — 367 — NEUSTOIT NEURlTĂ s. f. v. nevrită. NEURMĂT, -Ă adj. 1. Negativ al lui urmat. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., TEODOREANU, M. U. 297. 2. Fig. (învechit; de obicei în limbajul bisericesc) Neasemănat (2), unic. D[u]mw[e]ză« ... ceriului şi pămîntului... făptoriul necuprins, neurmat şi nespus, dosoftei, v. s. noiembrie 165v/12. Chem întru ajutoriu adîncul cel neurmat al milostivirii tale. mineiul (1776), 119rl/37. Mă învredniceşte a fi moşteanu împărăţiei cereşti, a vedea şi a mă îndulci neurmatei luminii tale şi bucuriei cei nespuse (a. 1777). cat. man. i, 561. O frumseaţă neurmată, Fecioarei aceea dată. bărac, a. 18/11. — PI.: neurmaţi, -te. — Pref. ne- + urmat. NEURNÎT, -Ă adj. 1. Negativ al lui urni t. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. 2. Fig. (învechit) Neclintit (2),nestrămutat (2). Hotărîre neurnită (a. 1815). uricariul, iv, 189/2. 3. (învechit; despre dificultăţi, situaţii dificile etc.) Care nu poate fi înlăturat, îndepărtat, de neînlăturat, de neînvins. Trebuinţa fiindu neurnită şi neapărată, rămîne a i se da cea desevărşită hotărire, de la îndurarea şi milostivirea înălţimei tale (a. 1813). uricariul, i, 197. Vedem fără îndoire greutăţi neurnite, căci a se întîmpina plata lefilor numai cu iratul alcătuit de la aşezarea birului este cu totul peste putinţă (a. 1814). ib. 218. — PI.: neurniţi, -te. — Pref. ne- + urnit. NEUROCHIRURGIE s. f. Chirurgie aplicată la sistemul nervos. Cf. dm. Neurochirurgia modernă s-a dezvoltat în sec. al XX-lea, datorită tehnicii şi aparaturii perfecţionate, der. — Pronunţat: ne-u-. — Din fr. neurochirurgie. NEUROClT s. n. (Anat.) Neuron. Proliferarea ... celulelor ce formează capsula neuro-citelor din ganglionii spinali, parhon, b. 108, cf. dm. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neurocite. — Cf. germ. Neurozyten. NEUROLdG s. m. Medic specialist în boli nervoase. Cf. i. golescu, c. Din punctul de vedere al colegilor mei neurologi, era un caz banal de oboseală a sistemului nervos, preda, r. 27. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neurologi. — Şi: (învechit) nevrolog s. m. i. golescu, c. — Din fr. neurologue. — Nevrolog < ngr. veupoXoyoş. NEUROLOGIE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia şi patologia siste- mului nervos. Nevrologhia ... carea lucrează pentru nerve. teodori, a. 58/14, cf. i. golescu, c., valian, v. Nevrologia are drept sfîrşit studiul aparatului simţurilor şi a inervaţiei. kretzu-lescu, a. 447/2. Nevrologia (cunoaşterea ne-vrelor). cornea, e. i, 195/24, cf. pontbriant, d., barcianu, alexi, w. Congresul român de neurologie, psichiatrie şi psychologie din 1930. ygrec, m. n. 666. + (învechit, rar) Sistem nervos. Neurologia sau sistemul nervos prin care omul se pune în relaţie cu tot ce-l înconjoară. polizu, p. 89/20. — Pronunţat: ne-u-. — Şi: (învechit) nevro-loghie, nevrologie s. f. — Din fr. neurologie. — Nevrologie < ngr. veupoXoYÎa. NEURdN s. m. (Anat.) Element de bază, structural şi funcţional, al sistemului nervos, compus dintr-un corp celular protoplasmatic şi din prelungiri protoplasmatice; neurocit. Intre torentul circulator sanguin şi celulele nervoase (neuroni) există o fină membrană despărţitoare. ygrec, m. n. 334. O problemă importantă din punctul de vedere al reacţiei oricărui neuron motor... o constituie faptul că am observat leziuni destul de caracteristice, chiar atunci cînd nervul era numai secţionat, parhon, o. a. 1, 65. Neuronii pot avea funcţie motorie sau senzitivă, der. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neuroni. — Din fr. neurone. NEUROPTER s. n. v. nevropter. NEUR O SIMPATIC, -Ă adj. Care se referă la sistemul nervos al marelui simpatic, care aparţine acestui sistem. Se spune că mai sînt un fel de savanţi, care îşi respectă meseria, pentru afecţiuni neurosimpatice. bacovia, o. 241, cf. DL, DM. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neurosimpatici, -ce. — Din fr. neurosympathique. NEUROYEGETATÎV, -Ă adj. Sistem nervos neurovegetativ — totalitatea organelor nervoase de transmisiune ale organismului, care reglează funcţiile viscerale. Cf. der iii, 500. + Care ţine de sistemul nervos neurovegetativ, care aparţine acestui sistem. Nevroza astenică în mod special este caracterizată prinir-o largă reprezentare a unor tulburări de ordin neurovegetativ. v. rom. ianuarie 1960, 100. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neurovegetativi, -e. — Din fr. neurovegetatif. NEURdZĂ s. f. v. nevroză. NEUSTOlT, -Ă adj. v. neostoit. 3985 NEUŞ — 368 — NEUTRALIZA NEtîŞ, -Ă adj. v. neaoş. NEUŞNIC, -Ă adj. (Prin vestul Olt.) „Care nu ştie ce face; într-o parte“, boceanu, gl. Umblă neuşnic ca nime-n lume. ib. — PI.: neuşnici, -ce. — Etimologia necunoscută. NEUTRAL, -Ă adj. 1. (învechit) Neutru (3). [Coloniile] s-au mărginit a rămînea năutrale (nici cu o parte, nici cu alta), maior, t. 276/10. Oare făcut-am noi bine a râmine neutrali (de nici o partidă) la pretenţiile coroanei de Portugalia? ar (1829), 55x/8. Măsurile Engliterii... au fost pină acum cu totul neutrale, cr (1830), 63^11. Belgia va rămînea un stat neatărnat şi neutral, ar (1839), 592/25. Au îndemnat pe puterile mari a declara astă ţearâ neutrală. calendar (1862), 33/12. Poziţiune neutrală... confirmată printr-un act diplomatic, odobescu, s. iii, 379. 2. (Gram.; Învechit) Care este specific substantivelor neutre (1). Neutru este acela care arată o fiinţă nici bărbătească, nici femeiascâ şi primeşte articolul neutral, gr. r.-n. i, 26/7. + (Despre sensul cuvintelor; rar) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvîntului; care se poate referi la obiecte de orice gen; neutru (1). Acest cuvint nu se articulează decit... clnd are însemnare neutrală, iordan, g. 151. Vorbirea populară şi cea familiară se servesc la tot pasul de cîteva formule în care intră, subt forma lor feminină, dar cu înţeles neutral, primele două numerale din seria cardinalelor, id. stil. 137. 3. (Rar) Neutru (2). Sub numire de ape neutrale Inţălegem pe acele care lucrează In trupul omenesc mai mult prin sulfatul de soda şi de magnezia. fătu, d. 113/17. Un sol devenit acid prin spălare, readus In stare neutrală, nu-şi modifică structura, agrotehnica, i, 435. — Pronunţat: ne-u-, — PI.: neutrali, -e. — Şi: (învechit, rar) năutrăl, -ă adj. — Din lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral, germ. neutral. NEUTRALĂ vb. I. Tranz. fact. (învechit, rar) A neutraliza (2). Întrebuinţează [varul] asemenea cu cea mai mare ispravă asupra tărlmurilor cu calcare din nou desţelenate sau uscate, ca să le neutraleze acidurile vegetale vătămătoare. BREZOIANU, R. 94/24, cf. CALENDAR (1862), 19. — Pronunţat: ne-u-. — Prez. ind.: neutralez. — V. neutral. NEUTRALICÎŞTE adv. (în dicţionarele din trecut) în mod neutru (3). Cf. pontbriant, d., LM. — Pronunţat : ne-u-. — Neutral + suf. -iceşte. NEUTRALITĂTE s. f. Situaţie, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianţe militare şi întreţine relaţii paşnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (3) a unei persoane sau a unui grup social. Vedem tractate de eternă amicie, de eternă pace... ce asigură neutralitatea unor ţări. heliade, o. ii, 55. Englitera niciodată nu a ieşit din hotarăle neutralitatei ( neamestecării) sale către don Mighel şi către nepoata lui. cr (1830), 4261/12. Trebuie se fi fost silit pe Prusia cătră o adevărată neutralitate. ar (1831), 1671/4. Bem a scris lui Fuad-Efendi o scrisoare, In care se plinge că turcii nu păzesc neutralitatea şi lasă pe austrieci să intre în Valachia. ghica, a. 339. Eu susţin aci că politica noastră este dictată de o neutralitate absolută, alecsandri, s. 157. A predominat vechea idee a neutralităţii, maiorescu, d. ii, 21. Cea mai deplină neutralitate, cea mai strictă nepărtinire arătate către luptătorii de peste Dunăre, odobescu, s. iii, 379. Se folosi de această opunere a nobililor pentru a sili pe regele ungur să păstreze neutralitatea, xenopol, i. r. iv, 122. Partidul lui unchiu-meu e pentru rămînerea In neutralitate, camil petrescu, u. n. 42. Mai intîlneşti oameni care de la adăpostul neutralităţii lor foarte confortabile tot au îndestul suflet. c. petrescu, î. ii, 66. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomaţia franceză i-a neutralizat acţiunea, obţinlnd de la Filip cel Frumos neutralitatea Ţărilor de Jos. oţetea, r. 159. Nu poate exista neutralitate faţă de alternativa război atomic sau pace. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 37. — Pronunţat : ne-u-. — Gen.-dat. şi : (învechit) neutralitatei. — Din fr. neutralité. NEUTRALIZA vb. I. 1. Tranz. A anihila acţiunea unei forţe prin altă forţă contrară, a contracara, a zădărnici; a face inofensiv, a reduce la pasivitate, la zero, a paraliza (1). Cf. i. golescu, c. Secretul dè a neutraliza trăsnetul, mn (1836), 87, cf. valian, v. Reacopere apoi peste tot această grămăzuie cu o deasă cămaşă de pămînt ordinar, pentru a absorbi şi a neutraliza mirosul amoniacal. brezoianu, a. 46/29. Nu puteam a-mi hotărî o mai bună alegere de substanţă decît camforul In îndoita ţintă de a înăbuşi cauza d-a dreptu a boalei şi d-a-i neutraliza efectele, man. sănăt. 99/5, cf. marin, pr. i, 159/23. S-a învoit... pentru ca să neutralizeze puterile Germaniei, rom. lit. 2791/10, cf. polizu, pontbriant, d. Maximilian I rămînea ostil, dar diplomaţia franceză i-a neutralizat acţiunea, oţetea, r. 159. Vrea să ia contact înüi cu duşmanii, ca să-i neutralizeze, stancu, 3992 NEUTRALI ZANT — 369 — NEUTRU R. a. iv, 372. Aceştia erau periculoşi şi trebuiau neutralizaţi, t. popovici, se. 401. Prezintă date concludente cu privire la strădaniile claselor posedante de a neutraliza ţărănimea, v. rom. februarie 1960, 103. <$■ R e *f 1. r e c i p r. Dorinţa de viaţă şi dorinţa de moarte se neutralizează una prin alta. gherea, st. cr. i, 208. + Refl. (Lingv.; despre opoziţii) A suferi o neutralizare (1). Cf. der. 2. T r a n z. f a c t. (Chim.) A face să devină neutru (2); (învechit, rar) a neutrala. Proprietatea [varului]... de a neutraliza acidurile vegetale dăunătoare, brezoianu, r. 96/21, cf. prot.-pop., n. d. [Calciul] neutralizează acizii care se formează în plantă, agrotehnica, i, 196. <0> R e f 1. pas. Se adaugă cîteva picături de acid clorhidric... apoi se neutralizează exact cu amoniac, chim. an. călit. 122. <£■ R e f 1. reci p r. Proprietăţile acidului şi ale bazei se neutralizează reciproc, marin. pr. i, xvi/33. — Pronunţat: ne-u-. — Prez. ind.: neutralizez; pers. 3 şi (învechit) neutraliză. — Din fr. neutraliser. NEUTRALIZĂNT, -Ă adj. (Chim.; rar) Care neutralizează (2). ape min. 20. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neutralizanţi, -te. — Din fr. neutralisant. NEUTRALIZĂRE s. f. Acţiunea de a (s e) neutraliza; (în dicţionarele din trecut) neutralizaţie. 1. Cf. neutra liza (1). Cf. maiorescu, d. iv, 353, caragiale, o. vii, 247. Catarsisul ar fi... starea de echilibru şi seninătate sufletească pe care o trăim la sfîrşitul spectacolului tragic, ca un efect al neutralizării milei prin spaimă şi a spaimei prin milă. vianu, m. 57. + Spec. Acţiune a focului unei armate asupra inamicului, prin care se urmăreşte întreruperea activităţii de luptă a inamicului, încetarea manevrelor lui şi în general dezorganizarea acţiunilor sale. Cf. der. -f S p e c. Regim juridic special al unui teritoriu, stabilit prin convenţii internaţionale, potrivit cărora statele semnatare se obligă să nu transforme acel teritoriu în teatru de război sau în bază de operaţii militare. Cf. der. + (Lingv.) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiţii, a unei opoziţii existente între două unităţi lingvistice. 2. Reacţie chimică dintre un acid şi o bază din care rezultă o soluţie ce nu mai prezintă nici proprietăţi de acid şi nici proprietăţi de bază. Cf. neutraliza (2). Neutralizarea materialului carbonizat cu bisulfat de natriu se face în acelaşi mod ca la carbonizarea cu acid sulfuric, ionescu-muscel, pil. 423. Neutralizarea sulfatului de amoniu cu făină de fosforite s-a dovedit a fi o măsură bună. agrotehnica, i, 692. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neutralizări. — V. neutraliza. NEUTRALIZĂT, -Ă adj. (Chim.) Făcut sau devenit neutru (2). Cf. lm, dl. — Pronunţat: ne-u-. — PL: neutralizaţi, -te. — V. neutraliza. NEUTRALIZATĂ, -OĂRE adj. (Chim.) Care neutralizează (2). Cf. lm. Dacă întrebuinţăm pulbere piroxitată, pentru curăţitul interiorului ţevilor folosim substanţe neutralizatoare speciale, stoica, vIn. 47. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neutralizatori, -oare. — Neutraliza + suf. -tor. NEUTRALIZĂŢIE s. f. (în dicţionarele din trecut) Neutralizare. Cf. negulici, costinescu, lm. — Pronunţat: ne-u-. — Din fr. neutralisation. NEUTRÎNO subst. (Fiz.) Particulă elementară neutră, stabilă, care însoţeşte dezintegrarea radioactivă cu emisiune de pozitroni. — Pronunţat: ne-u-. — Din fr. neutrino. NEUTRON s. m. (Fiz.) Particulă elementară din nucleul atomului lipsită de sarcină electrică. Nucleul cuprinde particule neutre, numite neutroni, cişman, fiz. ii, 101, cf. marian-ţiţeica, fiz. i, 131. Pe masa lui de lucru au apărut tot felul de tratate despre neutroni, pile atomice şi explozii în lanţ. v. rom. aprilie 1957, 117. Atomii sînt. constituiţi din particule mai mici', neutroni, protoni şi electroni, chim. an. călit. 12. Pămînturile rare îşi găsesc utilitatea şi în tehnica atomică, mai cu seamă datorită capacităţii unora dintre ele de a absorbi neutronii termici, scînteia, 1962, nr. 5 407. — Pronunţat: ne-u-, — PI.: neutroni. — Din fr. neutron. NEUTR6NIC, -Ă adj. Care se referă la neutroni; care provine de la neutroni sau corespunde neutronilor, dm. — Pronunţat: ne-u-. — PI.: neutronici, -ce. — Neutron + suf. -ic. NEÎJTRU, -Ă adj. 1. (în sintagmele) Cere (sau, învechit, fel) neutru (şi substantiv^, n.) = gen gramatical caracteristic numelor ae obiecte (inanimate); (astăzi rar) ambigen. [Genul] neutru sau dă nici unul. văcărescul, gr. 25/1, cf. iordan, g. 77. Existenţa neutrului, în română, ca gen opus masculinului şi femininului, a fost contestată, fără îndoială pe nedrept, scl 1957, 407. Substantiv neutru (şi substantivat, n.) = substantiv de genul neutru. Problema celor două desinenţe ale pluralului neutrelor ... este suficient de complexă, ll i, 104. Pluralul substantivelor neutre româneşti se formează cu desimi NEUTRU — 370 — NEVASTĂ nenţele -uri, -e şi -i. graur, i. l. 125. (învechit) Verb neutru — verb intranzitiv. Verburile neutre sint care nu să pot face pasive, căci nu sînt nici lucrătoare, nici pâtimitoare. tempea, gram. 155/10. Verburile de mijloc sau neutre, diaco-NOVICI-LOGA, GR. ROM. 113/3, cf. ROSETTI-CA-zacu, i. l. r. i, 430. Vocală neutră — vocală medială, v. medial. Vocalele mediale î, ă şi a, nefiind nici anterioare, nici posterioare, pot fi numite şi vocale neutre, gram. rom1, i, 59. + (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent faţă de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvîntului; care se poate referi la obiecte de orice gen; (rar) neutral (2). Cînd spun: ce-i asta?-, a luat-o la fugă; alta la rînd etc., „asta11, „o“ şi „alta11, deşi feminin In ce priveşte forma, sînt neutre (cu adevărat, ca in limba latină) din punctul de vedere al sensului. iordan, g. 77. 2. (Chim.) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; (rar) neutral (3). Numitele neutre sări amestecate în apă aromatică cu sirop de nalbă, ar (1830), 4342/l, cf. negulici, marin, pr. i, 226/23, barasch, m. iii, 155/31. Dacă într-o soluţie oarecare concentraţia ionilor de hidrogen... este egală cu aceea a ionilor de oxidril... se spune că soluţia este neutră. chim. an. călit. 44. Pe o lamă de microscop se pune o picătură din soluţia neutră a sării de aluminiu, ib. 129. + (Fiz.) Care nu are sarcină electrică. Toate corpurile din natură sint în stare neutră sau sînt încărcate cu electricitate neutră, poni, f. 197. Aşadar, din punct de vedere numeric un ultramicron este neutru, chim. an. călit. 79. 3. (Despre state, popoare etc.) Care este în stare de neutralitate, care nu face parte dintre beligeranţi sau dintre părţile adverse; (învechit) neutral (1). Să spuie sultanului că, de nu vor a le face ajutor sau a sta neutri, apoi ungurii vor căuta a nu avea trebuinţă de el şi a-l supăra în Valachia Mare, Mică şi Moldova. bălcescu, ap. ghica, a. 318. S-a întîmplat. .. să fie anunţată o vizită a unor gazetari elveţieni, olandezi... în sfîrşit din ţările neutre, c. petrescu, I. ii, 66. <$>Zonă neutră sau teritoriu neutru — teritoriu situat între graniţele a două ţări, pe care nu staţionează forţe armate. dm. P. e x t. (Despre persoane sau grupuri sociale) Care nu se încadrează într-o tabără sau alta, într-un curent sau altul etc.; care se abţine de a se pronunţa pro sau contra, păs-trînd o atitudine rezervată, pasivă. V. imparţial, indiferent. Necunoştinţa limbii ne-au făcut să uităm datoriile naţionale şi să fim neutri, mumuleanu, c. 58/2. Nimănui nu este iertat de a rămînea neutru, rom. lit. 671/38. Ambiţia de a zugrăvi o lume necunoscută, faţă de care scriitorul este neutru, rămîne o deşertăciune. v. rom. mai 1957, 181. E vorba... de rînduri trimise de către cititori, unii neutri, alţii porniţi pe subsemnatul, contemp. 1962, nr. 808, 2/6. <0>(în context figurat) [Gara] era singura instituţie pe care o cunoşteam nu prietenoasă, dar neutră, a tuturor, braescu, a. 241. + Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv şi nici în sens negativ, care nu trezeşte nici un interes deosebit, care este nesemnificativ, indiferent; care exprimă indiferenţă, lipsă de participare; s p e c. lipsit de valoare afectivă sau stilistică. V. inexpresiv, şters. Mă aflam atunci în una din acele stări sufleteşti care s-ar putea numi neutre, hogaş, dr. i, 44. Întîmplarea nu e niciodată neutră. E tristă, ori comică, în orice caz emoţionantă, ibrăileanu, s. l. 94. Sub culoarea lui neutră simţirăm o paliditate extremă. arghezi, t. c. 65. Trec, de obicei, drept neutre cuvintele şi formele limbii literare, ale limbii normate, vianu, m. 145. Omul din spatele mecanicului scoase un „de“ neutru, fără nici o căldură. barbu, ş. n. 146. Lăsăm pentru moment la o parte primejdia ce-o reprezintă picturalul în sine, descrierea neutră de peisaj, tribuna, 1962, nr. 267, 3/1. Localrticii se pare că au plătit vechi poliţe băcăuanilor, cîştigînd la mare luptă un meci ce se anunţa destul de neutru. contemp. 1962, nr. 806, 2/5. + (Lingv.; despre foneme) Care nu participă la o anumită opoziţie fonologică. — Accentuat şi: neutru. — PI.: neutri, -e. — Din lat. neuter, -tra, it. neutro, fr. neutre. NEV s. m. Tumoare benignă a pielii, adesea ereditară sau congenitală, uneori colorată în brun, cenuşiu sau albastru; (popular) aluniţă. V. neg. Nevul pigmentar să prezintă sub 2 forme, bianu, d. s., cf. der. <$> Nev vascular = angiom. Nevii vasculari se tratează cu electroliză. YGREC, M. N. 343, cf. DER. — PI.: nevi. — Din lat. naevus. NEVĂRNIC, -Ă adj. v. năvalnic. NEVASTĂ s. f. 1. (învechit; azi regional, in sintagma nevastă nouă) Mireasă (II). Om şi împărat cheamă-se Dumnezeu şi tatăl, iară ginere fiiul şi cuvîntul lui; nevasta beseareca lu Dumnezeu.. . iară nunta, arvuna fiiului cătră besearecă. coresi, ev. 303. împreunarea între bărbat şi între muiare, adecă între mire şi între nevastă, iaste credinţa cea tare. varlaam, c. 231. Să împreună un mire cu nevasta-ş. id. ib. Şi iarăşi călugăriţa să cheamă mireasa (nevasta munt.) lui Dumnedzău. prav. 196. Nevasta nouă se numeşte mireasa şi-n comitatul Zarandului, precum şi în unele părţi ale Transilvaniei. marian, nu. 176. 2. (în opoziţie cu fată; relevă starea civilă a unei femei) Femeie măritată de curînd; p. g e n e r. (adesea folosit ca termen de adresare) femeie (căsătorită). I să arătă wi[n]iwZ 4004 NEVASTĂ — 371 — NEVĂSTOAICĂ mîcenic Iulian în chip de călugăr şi-i zîsâ: ce ţi-i, nevastă? dosoftei, v. s. octombrie 56r/5. Văzuiu o nevastă şăzînd deasupra unii pietri. mineiul (1776), 138rl/19. Iar pe apriga nevastă o mîndrie îngîmfată îndeamnă de precurvie să se păzească curată, conachi, p. 285. Multe fete şi neveste Fură inimi făr' de veste! alecsandri, p. i, 90. Pe un pat de scînduri goale doarme tînăra nevastă, eminescu, o. i, 84. O ceapă, un usturoi şi o bucată de mămăligă rece din poliţă sînt destul pentru o nevastă tînărâ ca tine. creangă, p. 6. Bună vremea, nevastă l caragiale, o. vi, 264. Cînd harnica nevastă slăbeşte în verigă, Urzeala vine, scade pîn'lîngă lopăţică. beldi-ceanu, p. 68. Hohoteşte-un stol de fete, Iar nevestele s-adună, coşbuc, p. ii, 56. La sînul tău vin în amurguri, Sfioase, fetele fecioare, Şi dimineaţa vin neveste Cu şorţul prins în cingătoare. GOGA, P. 16, cf. PAMFILE, CR. 195, PĂCALĂ, m. r. 124. întorsei capul şi, spre marea mea nedumerire, văzui un stol de fete şi neveste. hogaş, dr, i, 45. Printre fete se mai rătăceşte şi cîte o nevastă tînără. rebreanu, i. 13. Nevasta stătu pe gînduri, cumpănind în sine adevărurile. sadoveanu, b. 52. Fără veste Pe la porţi răsar neveste. topIrceanu, p. o. 35. O nevastă tînără, rumenă şi sănătoasă a adormit ca un copil. brăescu, m. b. 107. De cea dintîi nevastă ce-ar trece la fîntînă Cu strugurii-i de lapte, umflaţi ca-ntr-un ciorchin, S-ar ruşina statuia, arghezi, vers. 167. Şi eu, nevastă-nvălită, Mi-or zice că sînt fugită. jarnIk-bîrseanu, d. 233. De cînd iubesc neveste Creşte barba fără veste. id. ib. 367. Ziua fată se arată şi pe noapte tot nevastă, se zice despre cei făţarnici, zanne, p. i, 24. Ieri se juca între fete, Ş-astăzi şade-ntre neveste, se zice despre cei a căror situaţie s-a schimbat dintr-o dată. id. ib. ii, 127. Pînă a se văita fetele, se vaită nevestele, se zice despre cei îndestulaţi care se vaită că nu au. id. ib. iv, 498. •<)> (Regional) Nevastă tînără — vătăşiţa miresii. Vătăjiţele numite în unele locuri şi vor-niciţe sau neveste tinere, marian, nu. 233. 3. (De obicei urmat de un pronume posesiv sau de un substantiv în genitiv) Femeie considerată în raport cu soţul ei; soţie, (învechit şi popular) muiere1 (2). Cf. lex. mars. 252. Pasă, fătul mieu, şi îţi caută nevasta în cămară (a. 1760). gcr ii, 6*8/27, cf. man. gOtt. 10. Scrie la nevastă-ta acasă. i. golescu, ap. gcr ii, 256/31. Şi luîndu-şi ziua bună de la împărăteasă, nevasta sa, ieşi spre seară din cetate. gorjan, h. i, 3/12. Nevasta-mi cu pruncii pe âmp rămăsese, alecsandri, p. i, 41. Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat borta-n perete şi nevasta — o icoană. eminescu, n. 43. Nevasta acestui serac era muncitoare şi bună la inimă, creangă, p. 37. Iată ce pricopseală îţi făcu nevasta ce ţi-ai ales. ispirescu, l. 64. Aşa cum e săracă ea, Aş vrea s-o ştiu nevasta mea. coşbuc, p. i, 118. Mîne vin cu nevasta să vă facem o vizită, f (1900), 530. Ţi-i cam acru vinu, vere, Dar ţi-e harnică nevasta, Arz-o focul de muiere! goga, p. 76. Am nevastă, copilaş... Nu mă du la moarte ! IOSIF, V. 76, cf. PAMFILE, S. T. 92. Eu ŞÎ CU nevasta mea, Irina, am fugit de pe moşia aceea şi sălăşluim acu în satu ista. bujor, s. 163. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeţ, în care totuşi se simţea amărăciunea. rebreanu, r. i, 58. Mi-e nevasta bolnavă în sanatoriu, camil petrescu, u. n. 190. Invitaţii erau ai nevestei, nu ai lui. c. petrescu, c. v. 178. Uite, aici e Elisabeta, nevasta ta. sahia, n. 53. Nevastă-sa îi murise, aşa că treburile casei le făceau băieţii, vissarion, b. 9. O raţă pestriţă cu ciocul sur. A făcut-o nevastă-mea pe varză, azi la prînz. sebastian, t. 203. Nevastă-ta îi pare pricepută, Dar după faţă cam trecută. arghezi, s. p. 56. Neveste-mii nu-i venea să creadă, stancu, r. a. i, 129. Intervenţia ne-vesti-sii în discuţia lor se potrivea ca nuca-n perete, galan, b. ii, 42. Pentru toate nevestele, absolut toţi bărbaţii lor sînt nevinovaţi, baranga, r. f. 61. Era un pescar bătrîn care avusese şase neveste, tudoran, p. 57. La capul patului nevasta lui... îşi sugea mereu buzele, t. popovici, se. 142. Uniforma asta ...os-o spele nevastă-mea şi o s-o cîrpească puţin, barbu, ş. n. 116. Apoi nevasta-şi lua Şi-napoi cu ea pleca. jarnIk-bîrseanu, d. 490, cf. şez. ii, 23. Fata mîndră mai curată El ş-o face de nevastă, alexici, l. p. 184. Calul şi nevasta să n-o dai pe mina altuia. zanne, p. i, 351. Pînză şi nevastă noaptea să nu-ţi alegi. id. ib. iii, 269. Mai uşor e a păzi o turmă de iepuri decît o nevastă frumoasă, id. ib. iv, 509. 4. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. sevastos, n. 282, PAMFILE, J. III, 91, VARONE, D. 119. Nevasta care-i nevastă, nevasta ca şi-o cruce, nevasta potrivită, nevasta leneşă, nevasta păcătoasă, nevasta bolnavă, jocul nevestei = nume dat unor hore; melodie după care ele se execută. Cf. PAMFILE, J. III, 9. VARONE, D. 119. — PI.: neveste şi (rar) neveşti (alecsandri, t. ii, 188). — Din v. sl. HfK-fecra. NEVĂDÎ vb. IV v. năvădi. NEYĂLITtfR, -OARE adj. v. năvălitor. NEVĂSTĂNCĂ s. f. (într-o poezie populară) Nevastă (2). Da-n cocie cine şede? Şede o ţancă, nevăstancă, Fugită de la bărbat, bud, p. p. 6, cf. 80. — PI.: nevestence. — Nevastă + suf. -ancă. NEViSTÎCĂ s. f. v. nevestică. NE VĂ ST OĂICĂ s. f. (în descîntece) Nevăs-tuică (n i) femelă. De copoi, de copoaică, De 4009 NEVĂSTOAIE — 372 — NEVĂSTUICHE nevăstuică, de nevâstoaică, De urşi, de ursoaică. mat. folk. 591. De cine, de cînoaică, De nevăs-tuică, de nevăstoaică, De albină, de albinoaică. gr. s. vi, 137. — PI.:? — De la nevăstuică, cu schimbare de suf. NEVĂSTOAIE s. f. (în poezia populară) Nevastă (2). Nevestoaie, nevestoaie, Cum îţi cheamă bărbatul? doine, 40. Frunză verde trei mărunte, Nevăstoaie de la munte, Trage tulpanul pe frunte, şez. viii, 61. — PI.:? — Şi: nevestoăie s. f. — Nevastă + suf. -oaie. NEVĂSTtfl s. m. pl. (Prin Transilv.) Nume purtat de tinerii căsătoriţi în primele şase săptămîni după nuntă. Mirii în timp de şase săptămîni se numesc nevăstoi. frîncu-candrea, m. 171. în Munţii Apuseni ai Transilvaniei mirii în timp de şese săptămîni se numesc nevăstoi. marian, nu. 740. — Nevastă + suf. -oi. NEVĂSTÎTCĂ s. f. (Prin Transilv. şi Maram.) Nevestică (12). Dragă nevăstuca mea Nu t'e ustură răşina Da t’e ustur-a ta zină. t. papa-hagi, m. 99, cf. alr ii/i h 166/105. — Pl.: nevăstuci. — Nevastă + suf. -ucă. NEVĂSTUICĂ s. f. I. (Popular) Diminutiv al lui nevastă. 1. Nevestică (I 1). Nevăstuică trece iute, torcînd lîna din fuioare, alecsandri, poezii, 64. Ciuma ... Dă la fugă... Culegînd în calea ei Pruncuşorii mititei, Nevăstuice tinerele, Copiliţe gingăşele. alecsandri, p. p. 36. Puică, Ce mai nevăstuică, Cum mai bea la ţuică! bibicescu, p. p. 187. 2. Nevestică (I 2). Ştii că eşti curioază, nevăstuică dragă. Unde ai găsit astfel de idei? kogălniceanu, în pr. dram. 428. Păstorul Paris dacă ar fi avut noroc Să aibă cunoştinţă cu nevăstuică lui, Menelau trăia în pace. ne-gruzzi, s. ii, 209. I s-a făcut omului de-nsurat, na! Dar lasă, Guguţă, maică; am să-ţi dau o nevestuică, de te-i linge pe degete! conv. lit. xi, 68. Nevăstuică lui Petrea rînduia pe măsuţa cu trei picioare crapul la proţap, sadoveanu, o. vi, 642. Maică, măiculiţa mea, Să-mi ţii nevăs-tuica bine, Cu colac şi cu smochine, şez. ii, 7. Nevăstuică mea-i sîrboaică ... Mititică, durdu-lică. ib. vii, 168. + (Regional) Pupăză (Upupa epops). Din cauză că pupăza e foarte frumos împodobită şi poate că şi de aceea pentru că ea a fost... dintru început nevastă, româncele din unele locuri o numesc nevăstuică. marian, o. ii, 173. 3. (Art.) Numele unui joc de brîu; melodie după care se execută acest joc. Cf. varone, d. 119. II. 1. Mic mamifer carnivor cu corpul lung, subţire şi suplu, cu picioarele scurte şi cu botul ascuţit, avînd o blană moale, deasă, galbenă-brună vara şi alburie iarna; (regional) neviscă, măriuţă (I 2), nevestea (v. nevestică II 1), (maghiarism regional) mocăş, (grecism rar) nefiţă (Mustela nivalis). Cine va mînca lup ... sau nevăstuică... ş-altele altele cîte sînt necurate... să se pocăiască (a. 1640). gcr i, 90/35. Aceastea voao necurate den Urătoarele ce să tîrăsc pre pămînt, pisica,... chiţoranul şi hameleon şi nevăstuică. biblia (1688)j 772/13, cf. cantemir, ist. 26. Vedem cum că acel sînge nice din muşcarea vreaunei năvăstuici, şarpe sau a altei jivine veninoasă ... se naşte, calen-dariu (1814), 184/10, cf. lb. Animalele sălbatece ce se prind şi se ucid în judeţul Mehedinţi sînt urşi... nevăstuici, veveriţe, cerbi. i. ionescu, m. 95. Nevăstuicile cu trup prelung şi mlădios şi cu guşe albe... se furişează printre răzoare, vînînd cuiburi de păsărele, odobescu, s. iii, 185. O nevăstuică îşi iese din gaură pusă-n margine de drum, se pune-n două labe se uită ca o păpuşă isteaţă împrejur şi iar — vîşc! intră la adăpost, slavici, o. i, 268. întrebă pe puii ei cari erau balauri, şerpi, nevăstuici. ispirescu, l. 348. Serbează pe St. Alexie... pentru ca să nu le muşte şerpii şi helgele sau nevăstuicele. marian, s. r. ii, 194. Cu grabnic Umblet mişcîndu-şi frumos tot trupul în chip de şopîrlă, sare pe fag nevăstuică, privind cu mirare la mine. coşbuc, P. II, 63, cf. N. LEON, MED. 98, CANDREA, F. 173, 278. Dorm doi pui de nevăstuică Supt o brazdă de otavă, goga, p. 65. Pielea de nevăstuică e bună pentru orice muşcătură, gorovei, cr. 215. O nevăstuică albă, cu cravată castanie, m-a privit o clipă cu ochişori de rubine, sadoveanu, o. xvm, 623. Nevăstuică e puţin mai mică decît hermelina. stoica, vIn. iii. Nevăstuicile se vor juca în ogradă Cu purceii şi cu raţele grămadă. arghezi, vers. 188. El închipuie o povestire în care cocoşul sălbatic este mîncat de nevăstuică, aceasta de vulpe şi vulpea de lup. vianu, m. 112, cf. h i 15, ii 79, 99. Parcă are un cap de nevăstuică. h iv 54. Ia piele de nevăstuică, o moaie în apă neîncepută, spală rana şi o leagă. şez. i, 124. Cel muşcat de nevăstuică să se spele la rană cu apă scursă peste o piele de nevăstuică întinsă şi uscată pe un crăcan de lemn. pamfile, b. 48. Nevăstuică mică, dar rău te pişcă, zanne, p. i, 566. <0> F i g. Muieruşca, nevăstuică, Ochi de linx, bot de curuică, Nu sta locului nicicum. HELIADE, O. I, 234. 2. (Prin Bucov.) Iarba-ciutei (Doronicum austriacum). Cf. panţu, pl. — Pl.: nevăstuici şi (popular) nevăstuice. — Şi: (popular) nevestuică, (regional) nevăstuiche (alr i 1173/77), năvăstuică s. f. — Nevastă + suf. -uică. NEVĂSTUICHE s. f. v. nevăstuică. 4014 NEVĂSTUIE — 373 — NEVĂZUT NEYĂSTÎJIE s. f. (Regional) Nevestică (îl). Nevăstuie, pui de crin, Ţucu-ţi dragostea din sîn, De-ai fi tu drăguţa mea, Nici uri dor n-aş mai avea. doine, 61. — PI.: nevăstui. — Nevastă + suf. -uie. NEVĂSTtJŢĂ s. f. (Popular) 1. Nevestică (II). Cf. LB, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. O nevăstuţă îi spuse că a văzut-o mergînd spre pod. t. popovici, se. 568. Dragostea de nevăstuţă, Ca floarea din grădinuţă. jarnîk-bîrseanu, d. 17, cf. 412. Tot se primbl-o ne-văstută, C-o bătut-o bărbatu Ca să-şi lase năravu. f (1903), 163. 2. Nevestică (I 2). Noi voiam ca advocatul doctor Ion Florea să aibă o nevăstuţă artistă la pian. agîrbiceanu, l. t. 285. Nevăstuţă, draga mea! Eu pe tine te-aş griji, De-ar avea cine-mi cosi. marian, sa. 137. De-aş trăi cît aş trăi, Feată mare n-aş iubi, Ci aş iubi o copiliţă, Să fiu veara cu drăguţă Şi iarna cu nevestuţă. reteganul, TR. 95. Voieşte a lua Nevăstuţă altuia, doine, 272. îmi ia nevăstuţă de lîngă vatra focului şi o duce în lumea lui cea păcătoasă. MERA, L. B. 201. — PI.: nevăstuţe. — Şi: (regional) nevestiiţă s. f. — Nevastă + suf. -uţă. NEVĂTĂMĂT, -Ă adj. Negativ al lui vătămat. 1. (Despre oameni sau despre animale şi despre părţi ale corpului lor; adesea în corelaţie cu viu, întreg) Teafăr, întreg, intact, (regional) neted (i); s p e c. care nu este lovit sau rănit. Pre o samă de boiari vii, nevătămaţi i-au prinsu. ureche, l. 131. Fărde veste şi pre el să-l lovească, să-l ia den Cîmpul Lungu viiu, nevătămat. r. greceanu, cm ii, 51. După aceea intrînd în casă, veade pre copil dormind nevătămat (a. 1802). gcr ii, 189/36. Socoteşte că după firea lui trebuia îndată să-l spintece, iar el. . . l-au lăsat nevătămat, drăghici, r. 103/18. Cînd sînt zile şi noroc, treci prin apă şi prin foc şi din toate scapi nevătămat, creangă, p. 235. In locu-i remase un tînăr fecior de împărat, viu, nevătămat, ispirescu, l. 197, cf. d. zamfirescu, v. ţ. 192. Pustiul larg al opcinii pleşuve, la care ajunsei întreg şi nevătămat, mă împresură de pretutindeni, cu cercu-i rourat de verdeaţă scînteietoare. hogaş, m. n. 184. Epiderma... e întreagă şi nevătămată, c. antonescu, p. 32. Nu frica-i horcăia în gîtlej, ci pornirea oarbă, pornirea nimicitoare a Erhanilor în ananghie! Pornirea asta, în stare să-i scoată nevătămaţi din împrejurări care pe alţii i-ar frînge. galan, b. ii, 13. Dacă se întoarce Laszlo într-un ceas şi-i nevătămat, garantez, vornic, p. 220. Du-ceţi-vă pe drumul cel pustiu pînă la palatul zmeului şi dacă vă veţi întoarce teafări şi nevătă- maţi să ştiţi că vă dăruiesc iertarea, popescu, b. ii, 63, cf. alr sn v h 1439. Cine s-atinge de mărăcini, nevătămat nu scapă, zanne, p. i, 209. <> (Prin analogie; despre plante) O să-mînţă, un tubercul.. . trebuie să aibă embrionul sau mugurele nevătămat, viu şi sănătos, agrotehnica, ii, 18. (Prin analogie; despre obiecte) îndatoritul poate să-şi ceaie zălogul nevătămat precum l-au fost dat. pravila (1814), 51/12. Iaste îndatorit ă păzi nevătămate lucrurile ce au rămas de la întîia femeaie. ib. 99/28. Asemine s-au găsit lada de fier în care să afla nevătămate documenturile crăieşti a soţietăţii de siguripsire. ar (1838), 361/38. Partea corăbiei dinspre mare era dezgropată pînă la chilă, lăsînd să se vadă întreg bordajul, nevătămat şi fără urmă de putrezeală. tudoran, p. 76. + (învechit) Neclintit (2). Legăturile dragostei să le păzească nesparte şi nevătămate, coresi, ev. 93. Toată tocmeala păzi-se-va nevătămată, id. ib. 524. 2. Fig. (învechit) Integru, cinstit; obiectiv, imparţial. De începătură, de neamul, de firea şi de obiceaile neamului acestuia s-ar fi pomenit, cu inimă nevătămată, de faţă să le punem, cantemir, hr. 135. Să mergeţi la faţa locului,... să li să tragă toată moşiia cu sfoara... cu sufletu nevătămat, făr> de a căuta hatîr la vreo parte (a. 1790). bul. com. ist. v, 290. — PI.: nevătămaţi, -te. — Pref. ne- -)- vătămat. NEYĂZÎÎT, -Ă adj. Negativ al lui văzut; care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. e x t. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. Nevăzutele rane ale trupului să le vindece, coresi, ev. 386, cf. 184. Falanga şi oştitura nevăzuţilor vrăjmaşilor noştri (a. 1650—1675). gcr i, 228/35. Iară părmntul era nevăzut şi netocmit şi întunearec zăcea deasupra. biblia (1688), ap. gcr i, 280/25. In anul acesta vor fi două întunicimi de soare, nevăzute însă în părţile noastre, ar (1832), 82/9. Voi a cărora nevăzută putere rădică toată fiinţa, marcovici, c. 8/18. Ce putere nevăzută şi odihnei surpătoare Se rădică în simţirea bietei inimioarei mele? conachi, p. 82. Toarce baba mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, alecsandri, p. i, 8. Fata împăratului se preface într-o păsărică şi zboară nevăzută prin cinci străji. creangă, p. 267. Ea duce sufletele cari o pricep în lumea cea nevăzută de muritori, f (1903), 28. Nevăzut, în umbră, Plînge Jiul, greu. cerna, p. 116. Ca purtat în umbră de-o mînă nevăzută Tot fuge-n cercuri fusul şi tot mai iute stoarce Din caier Una. iosif, v. 42, cf. 104. Şi trecem înainte cu ochii aţintiţi Spre zarea nevăzută, petică, o. 140. Prin boltitura de frunze bîzîiau roiuri nevăzute de gîngănii. agîrbiceanu, s. p. 18. O suflare dulce şi lină ... curge veşnic, ca un rîu nevăzut. hogaş, dr. i, 31, cf. id. m. n. 12. O mînă nevăzută şi caldă, camil petrescu, v. 54, cf. 31, 84. 4018 NEVEDEA — 374 — NEVERTEBRAT Lunecam pe drumuri nevăzute, ascunşi In ninsoare. BAC0VIA, O. 210, cf. MINULESCU, V. 195. Drumul pe care-l străbate de mii de ani in întuneric, nevăzută, necunoscută, nebănuită, se-bastian, t. 315. Rare fîlfiiri de aripi nevăzute tremurau în cadenţă pierzîndu-se în zenit, bart, s. m. 80. Era întuneric', ploua cald din cerul nevăzut, sadoveanu, e. 167. In mine-i scris destinul cu slove nevăzute, arghezi, c. o. 16, cf. id. f. 40. Vă place mai mult hîrşîitul coasei.. . Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh, be-niuc, v. 24. Alţii presimţeau sub cer O schimbare nevăzută, labiş, p. 45. <> E x p r. Nevăzut-neauzit = cu totul necunoscut; neobişnuit, extraordinar. Cf. cantemir, ist. 173, ciauşanu, gl., zanne, p. ii, 648. A se ¡ace (sau, învechit, a îi) nevăzut = a pleca brusc, a dispărea dintr-o dată şi adesea pe furiş (de undeva). Atunce li să arătă de-l cunoscură şi fu nevădzut. varlaam, c. 94. S-au făcut nevăzut rădicînd 2 804 vergi de aur. ar (1830), 282/19. Cuconul Tachi s-au făcut nevăzut. alecsandri, t. i, 66, cf. 420. Turcul se făcu nevăzut, gane, n. ii, 103. Cum n-a mai întins masă mare, prietenii s-au făcut nevăzuţi, cara-giale, o. ii, 254. Unchiaşul se făcuse nevăzut. delavrancea, o. ii, 371, cf. 155. li luase legătura... şi se făcuse iarăşi nevăzut, hogaş, dr. i, 7. Se gîndea cum s-ar putea furişa mai la o parte şi apoi să se facă nevăzut, rebreanu, r. ii, 131. Se strecură printre oameni, se făcu nevăzută, sadoveanu, o. vi, 504. Jean, care înţelegea bine chestiile delicate, se făcuse nevăzut. bart, e. 249. Femeia cu mustăţi se făcuse nevăzută şi nu se mai ivi. tudoran, p. 19. Notarul se făcuse nevăzut, t. popovici, se. 479. <£> (Substantivat; adesea în corelaţie cu văzut) Că pentru el fură zidite toate carele-s în ceriure şi carele-s pre pămînt, văzutele şi nevăzutele. n. test. (1648), 269r/26. Cele văzute şi nevăzute sînt făcute pentru dînsul. neagoe, înv. 10/25. O mulţime nenumărată de văzute şi nevăzute. creangă, p. 243. Dacă ochilor tăi le-ar plăcea Nevăzutul şi neştiutul, ai putea Veni la mine. arghezi, vers. 185. (L o c. a d v.) în nevăzut = fără un obiectiv precis, în gol. Privea în nevăzut, cu buzele subţiri şi strînse. c. petrescu, c. v. 352. Lisimach ascultase cu privirea gînditor pierdută în nevăzut, id. R. dr. 20. + (Rar) Care nu este băgat în seamă, observat, luat în consideraţie; neobservat. Ea trece aproape nevăzută înaintea noastră, iorga, c. i. i, 94. + (învechit, rar) Neplăcut, nesuferit (2). Au cunoscut că tuturor este urît şi nevăzut, ureche, let. i, 206/12. — Pl.: nevăzuţi, -te. — Pref. ne- + văzut. NEVEDEĂ vb. II v. nenăvidi. NEVEDEĂLĂ s. f. v. năvădeală. NEVEDÉNIE s. f. (învechit, prin Ban.) Invidie, pizmă. Cf. anon. car. — Şi : neveiénie (lex. mars. 155), nevezénie (ib.) s. f. — Din slavonul H(K-kAtHHi6. NEVEDÉRE s. f. Negativ al lui vedere. Cf. conachi, p.. 103. + (învechit) Orbire. Pre-mpăratul l-au lovit nevedeare şi sta de să mira ce l-au lovit, dosoftei, v. s. octombrie 90r/27. „Loveaşte dară limba aceasta cu nevedeareu, şi-i lovi pre ei cu nevedeare după cuvîntul lui. biblia (1688), 2692/55. — Pref. ne- + vedere. NEVEDÉRNIC, -Ă adj. (învechit, prin Ban.) Invidios, pizmaş. Cf. anon. car. — Pl. : nevedernici, -ce. — Cf. nenăvidi. NEVEDÎ vb. IV v. năvădi. NEVEDÎRE s. f. v. năvădire. NEVEDÎT s. n. v. năvădit. NEVEDITtJRĂ s. f. v. năvăditură. NEVEIÉNIE s. f. v. nevedenie. NEVELEĂNDRĂ s. f. (Regional; în e x p r.) Ţine-ţi neveleandra = taci din gură! (Fundă-tura-Dej). Cf. alr i 69/255. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NEVELÎ vb. IV v. năvădi. NEVENDECÂT, -Ă adj. v. nevindecat. NEVENOYÉNIE s. f. (învechit, rar) Nevinovăţie. Cf. lex. mars. 152. — Cf. slavonul HfEHHCBhHi „nevinovat“. NEVENOVÉSTE adv. (învechit, rar) în mod nevinovat, cu nevinovăţie. Cf. lex. mars. 218. — Cf. nevenovenie. NEVERTEBRÂT, -Ă adj. (în sintagma) Animal nevertebrat (şi substantivat, n.) = animal caracterizat prin lipsa coloanei vertebrale şi a unui schelet osos intern. Cf. J. cihac, i. n. 12. Din lumea nevertebratelor care mişună astăzi. .. insectele sînt cele mai numeroase. simionescu, f. r. 248. In straturile formate din cel mai vechi mîl marin petrificat se găsesc cele dintîi urme de animale nevertebrate, c. anto-nescu, p. 9, cf. 10. — Pl. : nevertebraţi, -te. — Pref. ne- + vertebrat (după lat. inverte-bratus, fr. invertébré). 4034 NEVERDE — 376 — NEVEŞTED NEVÎRDE adj. Negativ al lui verde. (Regional; substantivat; în expr.) Neverzî, neuscate = vrute şi nevrute, v. vrut (Zim-nicea). alr ii 3 025/899. îmi spune neverzi, neuscate, ib. — Pref. ne- + verde. NEVESTEĂ s. f. v. nevestică. NEVEŞTEJIT, -Ă adj. v. neveştejit. NEVESTE SC, -EĂSCĂ adj., s. f. 1. Adj. (Popular) Privitor la nevastă (2), de nevastă, specific nevestelor. Dragostele nevesteşti Mi te bagă pe fereşti. jarnIk-bIrseanu, d. 393. Dra-gostile nevesteşti Te uscă de. te pîrleşti. doine, 55. Că dragostea nevestească Te bagă în boală cîinească Şi mă scoate-n primăvară Galben ca turta de ceară ! mat. folk. 856, cf. com. sat. v, 106. Port nevestesc. alr ii/310. <$> (Regional) Mere nevesteşti = numele unei specii de mere nedefinite mai de aproape (Brădişorul de Jos-Oraviţa). Cf. anon. car., com. liuba. 2. S. f. (Regional) Melodie care se cîntă în momentul cînd pleacă mireasa la casa mirelui. Nevesteasca... se cîntă la această ocaziune de 4 sau 3 inşi dintre cuscri şi tot atîţia din partea miresei, marian, ntj. 604. — PI.: nevesteşti. — Nevastă + suf. -esc. NEVESTEŞTE adv. (Rar) Ca nevestele (2), în felul nevestelor. Cf. klein, d. 79. Cu mîni-cele sufulcate şi-mbrobodită nevesteşte, lelea Safta scoate apă cu cumpăna din fîntîna de lingă poartă, jun. lit. 1904, nr. 4, 49. — Nevastă + suf. -eşte. NEVESTl vb. IV. I n t r a n z. şi refl. (învechit) A se logodi; a se mărita (1). Cela ce să va amesteca fetei ceia ce s-au nevestit şi s-au sfinţit lui D-zeu (a. 1652). ap. tdrg. -4- (Regional) A deveni nevastă (2). Eu, mămucă, m-oi topk'i Cît oi prind'e-a nevest'i. t. papahagi, m. 67, cf. lexic reg. 114. — Prez. ind.: nevestesc. — V. nevastă. NEVESTICĂ s. f. I. Diminutiv al lui nevastă. 1. Cf. nevastă (2). Feată mare n-oi iubi, Ci-oi iubi o nevestea, S-o am de ibovnicea. teodorescu, p. p. 315. Dragostea de nevestică, Ca o poamă pîrguită. id. ib. 338. Alelei, tu, nevestică, Nevestică, mîndrulică, Cum creştinii ai urît Şi păgîn ai îndrăgit? jarnîk-bîrseanu, d. 488. Aice au aflat o femeie care şedea la foc: „Bună sara, nevăstică“, îi zise el. sbiera, p. 200. Cît oi fi şi-oi mai iubi, Nevestea n-oi mai iubi. MAT. FOLK. 856. 2. Cf. nevastă (3). Îşi luă de nevestică p-o fată care-l voi. pann, p. v. ii, 123/27. Taica ţie să ţi-o ia, Să o ai de nevestea, Iară eu de nororea. f (1871), 326. Eu n-aş vrea să-mi fie şchioapă nevestica! coşbuc, b. 202. Nevestica Că-şi gătea, Măiculiţa că-şi lua. teodorescu, p. p. 573, cf. 617. Nevesteaua mea, Ian tu să te scoli, Mîne pînă-n zori, Cu ceaţa-n spinare, Cu roua-n picioare, corcea, b. 34. Fratele cel mai mic ar fi împărăţit mult şi bine fără sfîrşii în fericiri şi veselie împreună cu nevestica sa. popescu, b. iii, 72. II. (Regional) 1. (în forma nevestea) Nevăs-tuică (II 1) (Mustela nivalis) (Petrova-Vişeu de Sus), alr i 1 173/348. 2. (Bot.) Narcisă (Narcissus). Cf. morariu, pl. 463, cv 1950, nr. 11 — 12, 40, alr sn iii h 640/260. — Pl.: nevestele. — Şi: (regional) nevesteă, nevăstică s. f. — Nevastă -f suf. -ică. — Nevestea: cu schimbare de suf. NEVESTÎE s. f. (Regional) Situaţia de nevastă (2); perioada de după căsătorie a unei femei. Cămăşile fără gură. .. sînt bune pentru fetele mari şi nevestele în primul an de nevestie. pamfile, i. c. 360. Bghinele din nevestie Un purcariu-l poate scrie. arh. folk. i, 165, cf. lexic reg. 21. — Nevastă + suf. -ie. NEVESTIOĂRĂ s. f. Nevestică (II). Cf. ddrf. Asară fusei fecioară, Miazănoapte neves-tioară, Iar acum în zori de zuă, lacătă-mă şi văduă. pompiliu, b. 28. — Pl.: nevestioare. — Nevastă + suf. -ioară. NEVESTÎRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a (se) n e v e s t i. Spre pofta nevestirii inima [fecioarei] a-i pleca, cantemir, ist. 288. — V. nevesti. NEVESTÎT s. n. (Prin nordul Transilv.) Faptul de a fi nevastă (3), calitatea de nevastă. Cf. lexic reg. 12. — Cf. nevastă, nevesti. NEVESTOĂIE s. f. v. nevăstoaie. NEVESTtJICĂ s. f. v. nevăstuică. NEVESTCŢĂ s. f. v. nevăstuţă. NEVEŞTED, -Ă adj. Negativ al lui veşted; care nu s-a veştejit; p. e x t. (învechit, rar) veşnic, etern. Să luaţi cununa măririi cea neveştedă (a. 1746). ap. tdrg. — Pl.: neveştezi, -de. — Pref. ne- -f veşted. 4049 NEVEŞTEJIT — 376 — NEVINOVAT NEVEŞTEJIT, -Ă adj. Negativ al lui veştejit; care nu s-a veştejit; p. ext. (Învechit şi popular) veşnic, etern. Premi-vreţi ne-veştedzita a slaveei curură. cod. voh. 162/28. Lua-veţi cea coronă neveştezită a slavei, n. test. (1648), 185v/32. Cununile ceale neveştejite dobîn-dind. mine iul (1776), 175v2/28. Excelentul Her-mann a primit cununa cea neveştejită ... două luni după convertirea mea. galaction, o. 239. Slavă nepovestită şi neveştezită. ap. marian, î. 185, cf. MACEDONSKI, O. I, 37. — PI.: neveştejiţi, -te. — Şi: (învechit) ne-veştezit, -ă, (regional) nevestejit, -ă adj. — Pref. ne- + veştejit. NEVEŞTEZICldS, -OĂSl adj. (învechit, rar) Care nu se veştejeşte; p. ext. veşnic, etern. Să luaţi... neveştedzîcioasă cunună. dosoftei, v. s. noiembrie 141r/23. — PI.: neveştezicioşi, -oase. — Cî. veşted. NEVEŞTEZÎT, -Ă adj. v. neveştejit. NEVEZÎÎNIE s. f. v. nevedenie. NEVEZlE s. f. (învechit, prin Bucov.) Invidie, pizmă. Aceste raporturi... au atras asupra sa nevezia şi ura multora dintre boieri. sbiera, f. s. 61. — Cf. slavonul HKK’kA'bHHie, rom. nevedenie. NEVIĂŢĂ s. f. (învechit, rar) Moarte (2). Intr-un minut să se schimbe din viaţă-n ne-viaţă! conachi, p. 87. — Pref. ne- + viaţă. NEVICIĂT, -Ă adj. Negativ al lui viciat; s p e c. (despre acte) • a cărui valabilitate nu este viciată (de un aspect ilegal). Numai con-simţămintul neviciat, acordul părţilor ce au capacitatea necesară — acord liber exprimat — dă naştere unui contract valabil, pr. drept, 498. — Pronunţat: -ci-at. — PI.: neviciaţi, -te. — Pref. ne- + viciat. NEVlCICĂ s. f. v. neviscă. NEVTDÎ1 vb. IV v. năvădi. NEV1DÎ2 vb. IV v. nenăvidi. NEVINDECAT, -Ă adj. Negativ al lui vindecat; p. ext. (învechit şi regional; despre boli) incurabil. Topindu-se de foame şi de mâncarea păsărilor şi de spirare nevendecată. psalt. 315. Simtiu rană foarte iute şi (ne)vindecată (a. 1633). gcr i, 81/31. S-au făcut tămăduitoriu a nevindecate boale. dosoftei, v. s. noiembrie 171r/22. Lui Antiohi Vodă i-au rămas rană nevendecată. neculce, l. 173. Părul din mijlocul satului era odinioară... spitalul unde zăcea bolnavii nevindecaţi, părăsiţi in sărăcia lor de toţi. russo, s. 99. Lung şir de spectri palizi ce merg ca să arate Lui Singer a lor feţe şi răni nevindecate, alecsandri, poezii, 304. Unde-i rana-n veci nevindecată? cerna, p. 147, cf. reteganul, tr. 13. <> F i g. Iată cum judecă acest june nevindecat in părerile lui. negruzzi, s. i, 258. F i g. (învechit, rar) Iremediabil, ireparabil. Orice greşeală se va întimpla in săvîr-şirea meşteşugului acestuia nendreptată şi nevindecată rămîne în veaci. maior, p. 89/24. + F i g. (învechit, rar) Care nu se şterge, nu dispare. Şi pomenirea ce scrie Cu slove nevindecate Faptele cu vrednicie Ce-n lume ai revărsate, conachi, p. 38. — PI.: nevindecaţi, -te. — Şi: (învechit) ne-vendecăt, -ă adj. — Pref. ne- + vindecat. NEVINOVAT, -Ă adj. (Adesea substantivat) 1. Negativ al lui vinovat. Cf. cod. vor. 144/2, psalt. 20, varlaam, c. 35, ureche, l. 111, 178, prav. 167, eustratie, prav. 24/21, cantemir, ist. 26, r. popescu, cm i, 331, antim, P. XXIV, CARAGEA, L. 85/30, AR (1832), 12^14, drăghici, r. 65/30, f (1880), 298, delavrancea, o. ii, 148, topîrceanu, p. o. 145, camil petrescu, U. N. 427, GALAN, B. II, 158, BARANGA, R. F. 61, ALECSANDRI, P. P. 177, JARNlK-BÎRSEANU, D. 101. -4-(învechit) Fără păcat, curat; drept. Fuse nevinovată calea mea. psalt. 28. Cu dereptate şi nevinovaţi să lăcuim şi să îmblăm in năravul cela bunul, coresi, ev. 199. Atîta de svînt şi nevinovat să moară cu moarte rea. varlaam, c. 55. Fericiţi cei nevinovaţi care îmblă în legea Domnului, neagoe, înv. 418. + (învechit, rar) Scutit de îndatoriri, fără sarcini; liber. De va lua neştine muiare de curînd, să nu iasă la războiu şi să nu puie preste el nice un lucru, nevinovat să fie întru casa lui. biblia (1688), 1432/14. 2. Care nu e atins de rău, care ignorează răul, care este incapabil de a comite un rău, inocent, candid, naiv (I), (învechit) n e z 1 o b i v ; care denotă, exprimă inocenţă, candoare, naivitate (1). Toate cîte fac şi scriu oamenii astăzi nu sînt, zic, pentru noi. .., ci pentru simpla şi nevinovata tinerime, heliade, o. ii, 194. îi un vînător... groaznic .. . Almintere un copil blînd şi nevinovat ca o fată mare. alecsandri, t. 948. Nu zlmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului. eminescu, n. 3. Mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. creangă, a. 36. Ia un porumbel alb nevinovat, îl încarcă cu cordele .. ., îl aruncă in sus. ispirescu, l. 275. Mi se părea o fiinţă dintr-altă lume, un înger nevinovat în trup de om. f (1903), 39. Şi gîndul ei nevinovat Se-ntunecă de-atîta jale, Cînd vede cum s-a spulberat Podoaba 4061 NEVINOVĂŢIE — 377 — NEVÎRSTNEC mîndrelor petale, iosif, patr. 44. Păşunea mea tu să fii Cu păpădii Eu să fiu boul tău alb şi nevinovat, arghezi, vers. 188. Frumuseţea are In ea totdeauna ceva nevinovat, camil petrescu, o. iii, 92. Se scărpina în cap şi întrebă rîzînd, nevinovat ca un copil, tudoran, p. 434. Privirile albastre îi erau nevinovate, dureros uimite. t. popovici, se. 203. *v> (Ironic) în loc să zbiere ca alţi copii, după groaznicul obicei prost al acestor îngeraşi nevinovaţi, el a-nceput să rîză. caragiale, o. ii, 301. F i g. Le străluceau baionetele în soarele dimineţii — nevinovată şi limpede, sahia, n. 84. -4- Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. Toată lumea atunci îi strică şi toată şopta nevinovată i se pare un complot asupra vieţii sale însuşi, heliade, o. ii, 18. Teatru naţional... este adevărata shoală a moralului şi izvorul plăcerilor nevinovate, ar (1837), 551/31. Dintr-o vorbă nevinovată înţelegea tot felul de aluzii ascunse, t. popovici, se. 323. — Pl.: nevinovaţi, -te. — Pref. ne- + vinovat. NEVINOVĂŢIE s. f. 1. Negativ al lui vinovăţie. Cf. ANTIM, P. XXIII, ISPIRESCU, L. 118, GALAN, B. II, 32, ZANNE, P. VIII, 150. 2. Faptul de a fi nevinovat (2); starea sau calitatea unei fiinţe care nu este atinsă de rău, care ignorează răul, care este incapabilă de a comite un rău; candoare, naivitate (1), inocenţă. Ah! şi mai mult mă robeşte cu cît mai mult îi vorbesc, Vîrsta, nevinovăţia-i inima mi-o stăpînesc. heliade, o. i, 437. Cît era de dulce 1 Cum nevinovăţia îi împodobea tinereţile! mar-covici, c. 68/15. Se putea observa atît de bine nevinovăţia în tînără ei faţă. f (1900), 583, cf. arghezi, c. o. 172. Bucuria vieţii de copil se revarsă, parcă, îmbrăţişînd întreaga lume,... în nevinovăţia lui. l. rom. 1953, nr. 3, 66. <$> F i g. In loc să povăţuiască tinereţea cătră bine, o împinge la viţiuri şi pătează haina cea curată a nevinovăţiei, negruzzi, s. i, 323. Razele se joacă Viclene şi copilăroase în nevinovăţia lor eternă, camil petrescu, v. 100. Loc. a d v. Cu nevinovăţie = în chip nevinovat (2), cu candoare. Se lipi de mă-sa cu un soi de îngerească nevinovăţie, hogaş, dr. i, 73. Negoiţă povesti cu nevinovăţie tot ce i se întîmplase. galaction, o. 300. Domnilor colegi, urmează prietinul meu zîmbind cu nevinovăţie, cînd am ajuns, am văzut şarpele plutind la faţa bălţii. sadoveanu, o. ix, 462. Auzind bietul om vorbele păgubaşului, au prins a schimba feţe, dară tot se îmbărbătă şi-i zise cu nevinovăţie: „Ce? eu să-ţi plătesc boul?“ sbiera, p. 254. — Pl.: nevinovăţii. — Pref. ne- + vinovăţie. NEVIOLĂBIL, -Ă adj. (Rar) Inviolabil. Cf. negulici. Persoana deputatului este neviolabilă. BARIŢIU, P. A. II, 51, cf. HAMANGIU, C. C. XIV. — Pronunţat : -vi-o-. —■ Pl. : neviolabili, -e. — După fr. inviolable, lat. inviolabilis. NEVIOLABILITĂTE s. f. (Rar) Inviolabilii tate. Cf. negulici. — Pronunţat: -vi-o-. — După fr. inviolabilité. NEVlSCĂ s. f. (Regional, mai ales în Mar am., Ban. şi Transilv.) Nevăstuică (Q 1) (Mustela nivalis). Cf. klein, d. 203, lb, gheţie, r. m., alexi, w., vaida. De nevitcă sînt şi descîntece. şez. iii, 204, cf. t. papahagi, m. 227. D'iscîntă d'i navîscă şî d'i şqrpi. arh. folk, v, 157, cf. ALR I 1 173, MAT. DIALECT. I, 82, GLOSAR REG. — Pl.: nevişti şi nevişte. — Şi: nevişcă (caba, săl. 91, alr i 1 173/259, 266, 269, 270, 281, cv 1950, nr. 11—12, 40), nevicică (rl vi, 210, alr i 1 173/215, 360, 363 ; pl. nevicice, alr i 1 173/363), nevitcă, neviscă (alr i 1 173/80), navîscă, năviscă (klein, d. 203, lb, alr i 1 173/35, 90, 94, 96, 116, 308, 315), nivicică (alr i 1 173/214, 268; pl. nivişti, iJb.) s. f., nivisc (ib. 1 173/295; pl. nivischi, ib.) s. m., niviscă (ib. 1 173/305, 320, alr ii/284, glosar reg.), niviţcă (glosar reg.) s. f. — Din ucr. HeBHCTKa „noră“. NEVISCTjŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui neviscă (Bîrsana-Sighetul Marmaţiei). chest, v 173/8. — Pl. : neviscuţe. — Neviscă + suf. -uţă. NEVÎŞCĂ s. f. v. neviscă. NEVlTCĂ s. f. v. neviscă. NE VIZIBIL, -Ă adj. (Rar) Invizibil. Cf. negulici. — Pl. : nevizibili, -e. — Pref. ne- vizibil (după fr. invisible). NEVIZIBILITĂTE s, f. (Rar) Invizibilitate. Cf. negulici. — Pref. ne- + vizibilitate (după fr. invisibilité ). NEVÎRC, -Ă adj. v. năvîrc. NEVÎRCOLĂT, >Ă adj. (în descîntece, cu sens neprecizat, probabil) Care nu este tulburat (sufleteşte). Cf. şez. xxiii, 22. De-i deocheată De fată curată, Necurată, Cu inima nevîrcolată. GR. S. VI, 93. — Pl. : nevîrcolaţi, -te. — Cf. v î r c o 1 i. NEVÎRSNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic. NEVÎRSTNEC, -Ă adj. v. nevîrstnic. 4074 NEVÎRSTNIC — 378 — NEVOI NEVÎRSTNIC, -i adj. Negativ al lui v î r - s t n i c; care este (încă) la vîrsta copilăriei, care este (foarte) tînăr; mic (II). V. minor. Gf. gcr ii, 125/35, bul. com. ist. iv, 103, ar (1834), 23^5, ib. (1837), 712/11, marcovici, d. 418/14, NEGRUZZI, S. II, 145, DELAVRANCEA, A. 55, şez. iii, 113. (F i g.) Azi încă omenirea ... Nevîrsnică se află. i. văcărescul, p. 47/1. (Substantivat) Pentru ceale ce epitropul va mistui din ale nevîrstnicului. pravila (1814), 29/23. Tutorele sau curatorele nu se poate căsători cu nevîrstnica ce se află sub tutela sa. hamangiu, c. c. 47. Temele predilecte ale literaturii pentru cei nevîrstnici capătă conţinut nou. il aprilie 1961, 44. — PI.: nevîrstnici, -ce. — Şi: (învechit şi regional) nevirsnic, -ă, nevrisnic, -ă (ar 1834, 231j5), nevristnic, -ă, (învechit, rar) nevîrstnec, -ă (gcr ii, 125/35) adj. — Pref. ne- + YÎrstnic. NEVÎRSTNIClE s. f. (învechit) Starea celui nevîrstnic; vîrsta, perioada copilăriei. V. minorat. Nevîrstniciia să înţelege însă la feciori pînă la vîrsta de ani patrusprezece, iar la fată pînă la doisprezece ani. prav. cond. (1780), 102, cf. pravila (1814), 35/13. Aceşti preoţi... sînt siliţi să cuvinteze către toţi copiii satului, din mica nevîrstnicie şi pînă la ziua căsătoriii. golescu, î. 69. In cursul nevîrstniciei regelui, muma sa Sofia purta demnitatea de regentă. asachi, s. l. ii, 33. Nu e vorba de nevîrstnicie, de silă, de înşelăciune, ci de bună învoială. BOLINTINEANU, O. 323. — Nevîrstnic + suf. -ie. NEVÎSCĂ s. f. v. neviscă. NEVLEG, -EĂGĂ adj. v. năvleg. NEV OÂIE s. f. v. nevoie. NEVtfD s. n. v. năvod2. NEVODĂR s. m. v. năvodar. NEVOÎ vb. IV. 1. Tranz. unipers. (învechit) A necesita (2), a reclama. Nu poate să fie nici o nevoie ca să nevoiască stricarea vieţii a unui cetăţean (a. 1773). gcr ii, 87/36. Cultul, atît roman cît şi acel al religiilor introduse în Dacia prin coloniştii aduşi aice din provincii, nevoia ridicarea a o mulţime de temple, xenopol, i. r. i, 199. 2. Refl. (învechit) A suferi, a se chinui. Sfinţii oteţi şi patriarşi... pînă la sînge jun-ghearei nevoiră-se, ogodind ţie. coresi, ev. 157. Aşa rămasă Pelaghiia în muntele Eleonului... nevoindu-să şi făcînd bunătăţi ca aceastea. dosoftei, v. s. octombrie 54r/14. Şi zise Saul: „nevoiescu-mă foarte şi cei streini de fealiu dau război întru mine“, biblia (1688), 2172/46. Te vei nevoi pe acest căluţ şi ie-i ţinea de noi cum vei putea, sadoveanu, o. x, 24. <> R e f 1. pa s. Aceştia să nevoiră în Rîm... în dzîlele lui Neron împărat, dosoftei, v. s. octombrie 64r/6, cf. septembrie 27r/22. <£■ T r a n z. Acmu nime nu iaste să ne nevoiască pentru credinţa noastră. varlaam, c. 376. + T r a n z. A păgubi. Nu-l nevoiască (să nu păgubească b 1938) omul pre vecinu-şi. biblia (1688), 892/36. 3. Tranz. (Astăzi numai la diateza pasivă) A sili, a forţa, a constrînge, a obliga. De multe ori muncindu ei nevoiia-i să hulească (s i -litu-i-am să hulească biblia 1688). cod. vor. 76/18. Nu nevoiesc să vie după mine, numai cine va vrea cu voie să vie, acela să vie cătră mine. coresi, ev. 67, cf. 545. Mulţi mun-ciia şi-i nevoia să hulească ei. id. l. 127/6. Şi Titu încă nu era nevoit ca să-l obrâzuiască (a. 1569—1575). gcr i, *15/33. De a lui bună voie, de nime nevoit, nici asuprit, a vîndut a lui direaptă ocină şi moşie (a. 1591). id. ib. 38/25, cf. 45/2. Gostrie.. . nevoiia pre toţi să-i dea bir. moxa, 349/15, cf. 350/26. Nevoindu-i să jrătvească idolilor, nu să-nduplecară. dosoftei, v. s. septembrie 4r/23. Au nevoit pe cocon filosoful cu mare nevoinţă, pînă la aceaia vreame de l-au învăţat toate învăţăturile lui. fl. d. (1680), 79v/13. Văd pe un bătrîn pe care l-au nevoit picioarele a se întoarce îndărăt, că vine spre mine suspinînd (a. 1819). uricariul, vii, 75. La Sevila se arată astăzi un copil ce nu vede decît noaptea şi ziua este nevoit de a fi purtat de nună. ar (1830), 241/31. Trupele noastre au început de aproape a îndesa pe rebeli şi i-au nevoit a să trage. ib. (1831), 821/30. Cheltuielile cele mari pentru ţinerea oastei şi a floatei l-au nevoit a-şi asupri ţara. ib. (1832), 122/44. Nevoia pe călugări şi pe călugăriţe de a se căsători, asachi, s. l. ii, 8, cf. 11, 63. Pentru secară nu este nevoit gospodarul ca să aleagă cu otita grijă sămînţa ca pentru grîu. i. ionescu, c. 180/28. Şi, tîrîn-du-mă de plete cu-a lui vrajă păn-aice, Nevoiţi un poet liric la picioare să vă pice. pr. dram. 364. E nevoit să-şi facă şi casă de locuit, ne-gruzzi, s. i, 192. Societatea ce se afla aici fusese nevoită a se închide în casă şi a căuta distracţii în convorbiri, bolintineanu, o. 414. Nu-ţi face una copii, iei alta..., nu ca la noi, să fii nevoit să trăieşti ca una beteagă pînă la sfîrşitul vieţei şi copii, tufă. creangă, p. 118. Sînt nevoit să cutreier lumea, ispirescu, l. 2. Din buna lor voie, de nime siliţi, nici nevoiţi ne-au vîndut moşia lor. sbiera, f. s. 47. Deodată fu nevoit să se oprească pe loc. f (1903), 158. Furăm nevoiţi a cere la stariţa schitului pe cineva care să ne călăuzească, hogaş, dr. i, 6. In vremea iernii e nevoit să se acopere cu şube. sadoveanu, e. 94. Sîntem nevoiţi a include în aceeaşi solă porţiuni de sol diferite, agrotehnica, i, 600. 4. Refl. şi in tranz. (învechit şi popular; de obicei urmat de determinări care arată 4082 NEV#I — 379 — NEVOIAŞ scopul efortului, al strădaniei) A face eforturi; a se sili, a se strădui, a se trudi, a se osteni. Nevoiaşte-te (grăbeaşte n. test. 1648) şi ieşi curundu dintru /er[u]s[a]/[i]m. cod. vor. 42/8. Ne-am nevoit ş-am trudit, iară mintea noastră şi firea doară nu se-au de toate domirit. coresi, ev. 6. Eu am nevoit de am găsit şi iapă cestui creştin de om (a. 1604—1618). rosetti, b. 77. Iată şi eu. .. călugărul Moxa Mihail, cît mi-[a]it fost ştiinţa şi am preceput eu, am nevoit de am scris, moxa, 399/34. Murat... foarte nevoia să treacă marea. id. 401/4. Tremisă carte la patriarhul... cu rugămente să nevoiască să întoarcă pre Arie. varlaam, c. 134, cf. 297. Mulţi scriitori s-au nevoit de au scris rîndul şi poveastea ţărilor, ureche, l. 57, cf. 95. Datoriu iaste tatăl... să nevoiască în tot chipul, să smintească să nu să poată faci ucidere de la fecior, prav. 326, cf. 315. Nevoiţi giudecători foarte cu deadins şi vă învăţaţi de cunoaşteţi legile ca nu cumva să faceţi cuiva vreo strîmbătate. eustratie, prav. 14/14. Nevoiţi-vă să vă afle curaţi şi nespurcati. n. test. (1648), 189v/6, cf. 167v/7, 263v/14. Neîncetat să vă nevoiţi a face bine. neagoe, Înv. 22/3, cf. 19/5, 21/3, 32/14. Să nevoiaşte şi lucreadză cu toată voia lui (a. 1661). gcr i, 179/36. Mult m-am nevoit ş-am cheltuit şi n-am folosit, dosoftei, v. s. noiembrie 112r/19. Apucatu-m-am şi cu multă usîrdie am nevoit şi dascăli de tipografie am adus (a. 1678). gcr i, 236/25. Rog dară să primiţi cu bucurie cea bună îndurare cu care ne-am nevoit pentru folosul obştesc, biblia (1688), [prefaţă] 5/13. Nevoia cu tot mijlocul ca să rădice domn de pămînt. ist. ţ. r. 5. Vom nevoi foarte, cum am putea să te apărăm de vrăjmaşul tău. n. costin, l. 523. Şi pre aceasta în scurt şi pre cît voi putea a ţi-o perigrapsi mă voi nevoi. cantemir, ist. 129. Silindu-te şi în tot chipul spre bune fapte nevoindu-te, mai vîrtos cu milostenii. R. greceanu, cm ii, 10, cf. 79. Cu neadormiţi ochi să ne nevoim ... să se facă şi să se aşeze şi acolo la oraşul Galaţilor o elinească şcoală (a. 1765). uricariul, i, 273. Începu a se nevoi să scoaţă inelul (a. 1783). gcr ii, 131/9. Foarte mult le foloseaşte a să nevoi ca să aibă bună ţineare aminte, micu, l. 70/16. Te dogenim, îndemnăm şi rugăm... ca să te nevoieşti a întoarce pre numita crăiasă şi pre alte persoane mai multe, şincai, hr. i, 338/12. Unde e stăpînul nimene ştie Şi nimene a şti să nevoieşte. budai-deleanu, ţ. 147. Tot focul Etnii să vedea aprins în Roma, ca cînd chiclopii s-ar fi nevoind a face lanţuri pentru toată lumea, beldiman, n. p. i, 44/21. Mă nevoiesc să-mi umplu sufletul şi inima de entusiasmul lor. marcovici, c. 33/9. Cea mai mare zi de vară nu ave dccît trisprezece ceasuri, în cursul cărora să nevoia a-şi săvîrşi toate slujbele, drăgiiici, r. 152/4. Prin toate modurile se nevoia a ăştiga amoriul acestei sclave, asachi, s. l. ii, 53. Guvernul britanieesc s-aă nevoit a să împotrivi urmărilor, ar (1839), 102/41. In zădar Ştefan Vodă se nevoi a opri pre turci să treacă acel rîu. arhiva r. i, 106/23. Nevoindu-se cu silă să se urce pîn'la ea. ne-gruzzi, s. ii, 6. Văzîndu-l păzitoriu cum se nevoia a-şi scoate calul şi căruţa din noroi, i se făcu milă de el. ispirescu, l. 374. De două luni de cînd se nevoieşte el, n-a văzut măcar un drac... să se ia la harţă cu dînsul. stănoiu, c. i. 168. Împăraţii şi cu craii Fac cetăţile cu aii, Şi-ncă se mai nevoiesc De cu ziduri le-ntă-resc. marian, î. 498. -4-(învechit) A năzui (3) (depunînd eforturi, grăbindu-se etc.). Să ne nevoim a petreace adîncul postului; şi şi spre alalte lucrure bune să ne nevoim. coresi, ev. 77. Nu se nevoiia nimenilea la războiu. moxa, 353/17. Nevoind spre cele de folos, ureche, let. i, 103/11. Şi eu mă nevoiiu către dragostea domniilor voastre, neagoe, înv. 163/16. Toate se mişcă..., toate se nevoiesc şi se grăbesc către sfîrşitul lor. marcovici, c. 65/4. + R e f 1. (învechit) A se deprinde, a se obişnui; a se ocupa, a se îndeletnici cu... Să ne nevoim, fraţilor, cu postul şi cu rugăciunea, coresi, ev. 85, cf. 56. Nevoiţi-vă în darul duhului, id. l. 325/21. Un lucru numai ce avea pururea să înveaţe... a să iscusi în tocmealele ceale de războaie. Că într-aceasta să nevoia tinerii din-tr-aceaia vreme, varlaam, c. 16. Nevoindu-te cu înfrînarea şi cu rugăciunile, mineiul (1776), 82v2/12. 5. R e f 1. şi i n t r a n z. (învechit; cu determinări introduse prin prep. „de“) A avea grijă, a se îngriji (de ceva sau de cineva). In toate chipurele nevoitu-m-am de a lor tărie. coresi, ev. 187. De casa sa bine să să nevoiască (a. 1618). gcr i, 47/9. Tu te nevoiaşte şi de o mîntuire a mea şi de a ta. mineiul (1776), 192r2/3. T r a n z. De să va svărşi cela ce au lucrat ş-au nevoit via sau lazurile... şi de nu vor rămânea feciori sau altă rudă pre urmă, atunce poate stăpînul... să-şi ia acealea toate înapoi, prav. 55. 6. Refl. şi i n t r a n z. (învechit; cu determinări in dativ sau introduse prin prep. „asupra“, „împotriva“) A se împotrivi, a lupta, a ţine piept, a rezista. Cine va birui nevoia năpăştilor ... nevoiaşte-ş sine şi se tescu-iaşte. coresi, ev. 528. Aşa de bine să nevoi asupra firei sale şi atîta-ş înfrămşe sufletul. varlaam, c. 367. în dzîlele nepăcii de cătră eretici asupra pravoslaviei, vitejaşte s-au nevoit împotriva acelor boiari de-atunci. dosoftei, v. s. septembrie 33r/12, cf. 144r/6. Nevoindu-vă înşivă cu tărie..., vă ascundeaţi în peşteră rugîndu-vă. mineiul (1776), 1262/2. — Prez. ind.: nevoiesc. — V. nevoie. NEVOIAŞ, -Ă adj. 1. Care este lipsit de posibilităţi materiale, care nu are nici cele nece- 4083 NEVOIAŞ — 380 — NEVOIE sare traiului, sărman, sărac, (învechit şi popular) n e a v u t, (popular şi familiar) nepricopsit (2), (învechit) neputincios ( 2), (învechit, rar) mesericos, (regional) p ă m î n t i t (2); p. e x t. necăjit (2), nenorocit (1). Le aduce aminte cit au fost de săraci şi nevoiaşi, n. test. (1648), 257r/6. Banii adunaţi să dau la casa săracilor spre a fi împărţiţi între cei mai nevo-ieşi. ar (1830), 102/47. A dat-o altuia, pre care îl socoate mai nevoiaş declt dînsul. negruzzi, s. i, 253. Averea şi-a făcut-o împrumutînd pe oamenii nevoiaşi şi lulndu-le dobînzi îngrozitoare. demetrescu, o. 137. Copil de oameni nevoiaşi. ollănescu, h. o. 172. Sîntem nevoieşi de tot, Şi-ai fraţi mici — şi sînteţi mulţi, iosif, patr. 33. Sîntem nevoiaşi de te miri cum mai răsuflăm. rebreanu, r. i, 144. O femeie nevoiaşă... veni la schit, galaction, o. 317. Rău se necăjea ănd nu vedea la oameni nevoiaşi nici o clintire. contemp. 1953, nr. 327, 4/5. A fost odată un om tare nevoiaş, sbiera, p. 225. <£* (Substantivat) Impărţeau bucăţica de pîne cu orfanii, cu văduvele şi cu alţi nevoiaşi, creangă, a. 152. Dacă a muri, o nevoieşâ mai puţin pe lume. contemporanul, iv, 391. Găsea de cărat lemne nevoiaşilor din alte străzi, dunăreanu, ch. 18, cf. chest. ii 8/23, 26, 155, 184, 192, 229, 241 a, 243. +(Rar; cu determinări introduse prin prep. „de“) Care este lipsit (de ceva). Un ţigan nevoiaş de lemne s-a dus la pădure, sbiera, p. 286. (Prin lărgirea sensului; despre locuri, aşezări, regiuni etc.) Cu toate acestea nu mă aflam decît în nevoieşa vale a Pipirigului. hogaş, dr. i, 47. 2. (Popular) Lipsit de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios (3). V. neajutorat (2). Parcă era femeie... trăsuri amestecate Se gîl-cevea pe faţa-i de nevoiaş bărbat, heliade, o. i, 173. Se văzu mic şi nevoiaş pe lîngă frate-său. vissarion, b. 14. Bătrînul avea nişte cai cam nevoiaşi, preda, î. 115. Omul nevoiaş se îneacă pe uscat, romanul glumeţ, 32. <£> (Substantivat) Plîngea cu amar şi grăia; O, vai de mine I Şi nevoiaşul de mine! Cum puternicii căzură? Şi neputernicii să rădicară, alexandria, 119/20. Nevoiaşul la toate Zice că nu poate, pann, p. v. i, 104/8. Duceţi-vă de scoateţi şi pe nevoiaşul acela din noroi, ispirescu, l. 155. Pe fiecare an şcoala aruncă un strat de nevoiaşi din care societatea n-are ce face. vlahuţă, o. a. 189. Mai bine cu un vrednic la pagubă, decît cu un nevoiaş la dştig, pann, a. 18/5. + (Rar) Pipernicit. Lut la dreapta, lut la stingă, tufe de mesteacăni nevoieşi deasupra capetelor noastre..., toate acestea făceau drumul nesuferit, hogaş, dr. i, 89. 3. (învechit) Care creează dificultăţi, griji; p. e x t. buclucaş. Dieta se împiedeca de legea cea feudală şi nevoiaşă, care ţinea ca la alegeri să fie respectate naţiunile şi confesiunile, bariţiu, p. a. iii, 198, cf. 105. Tot frămintindu-se cu firea ca să afle ca ce ar putea să fie în nevoiaşul acela de tron, îşi amăra viaţa, ispirescu, u. 95. — PI.: nevoiaşi, -e. — Nevoie + suf. -aş. NEV(ÎIE s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă, cerinţă, trebuinţă, necesitate (1), (învechit şi regional) n i ş -t o t ă (2); s p e c. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. Cf. coresi, ev. 542. Câutat-au Domnul nevoia mea. palia (1581), 117/4. Mie-mi pare c^are hi bine aşa pentru nevoia ce iaste acmu (a. 1618). gcr i, 52/19. Tot să cade să margă după dîns, să să afle la nevoia lui. prav. 167. Pentru nevoia trupului dormia puţintel, cul-cîndu-să numai intr-o cămaşe şi desculţ, dosoftei, ap. gcr i, 253/8. N-au simţit nici foamete, nici seate, nici răceală, nici câte nevoi a trupului (a. 1692). gcr i, 297/22. Văzîndu o lipsă ca aceea şi nevoie ce avea creştinii de apă, nu s-au lenevit a face o pomeană ca aceea. r. greceanu, cm ii, 87, cf. 70, 71. Se face cunoscut de obştie că nu sint supuse la nevoia disfa-cerei acele moşii (a. 1820). uricariul, i, 264. Nevoia somnului ostenea genele mele. ar (1839), 211/38. Aşa-i că iar te-a ajuns nevoia de mine? creangă, p. 222. îi chema la Buda.. . nevoia inexorabilă de pîne pentru trup şi, pentru suflet, de lumină, iorga, l. ii, 215. Simţea o nevoie ciudată de a arăta lumii întregi că e fericită. rebreanu, i. 119. S-a încovoiat aşa, fără nevoia de a mai suge cu tamponul semnătura, sahia, n. 72. O imperioasă nevoie de armonie purifica mişcările şi glasurile, temperînd vulgarele izbucniri. teodoreanu, m. u. 337. Rîvna şi nevoia nesţăpînită de muncă, arghezi, b. 17. Veşmintele au apărut din nevoia de a ocroti corpul împotriva frigului, vianu, m. 10, cf. 22. Fiindcă acum, în anii bătrîneţii, nevoile mi-au fost mici, am pus deoparte rodul strădaniei mele. tudo-ran, p. 65. La întoarcere simţise astăzi nevoia să intre Intr-o clasă. t. popovici, se. 167. Simţi nevoia să auzi, după multă vreme, o voce omenească. barbu, ş. n. 44. <£> (Personificat; de obicei în proverbe şi zicători) Nevoia a făcut pre oameni să-şi afle cele ce le era de trebuinţă. heliade, o. ii, 186. Nevoia învaţă pre cărăuş. negruzzi, s. i, 249. Nevoia n-are stăpîn. ba-ronzi, l. 66. Iaca, jupîneşică dragă, cum învaţă nevoia pe om ce să facă. creangă, p. 125. Nevoia vinde, nevoia cumpără, şez. i, 6. Nevoia schimbă legea, zanne, p. v, 380, cf. ii, 374, viii, 401. •O Loc. adj. şi a d v. (învechit) De (sau cu) nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. Nu numai auru şi de toată dulceaţa aceştii lumi cade-se să lăsăm, ce nici de acea hrană cu nevoie să te grijeşti. coresi, ev. 220. Multe de nevoi lucruri... le dştigăm fără osteneală, dră- 4084 NEVOIE 381 — NEVOIE ghici, r. 99/3. Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd vremea, stănoiu, c. i. 224. <£> E x p r. Fără nici o (trebuinţă şi) nevoie sau (învechit) fără de nevoie = în mod (absolut) inutil, în mod gratuit. Cum s-au indurat a da ţara în pradă, fără nici o nevoie, numai pentru frica cea blăstămăţească. neculce, let. ii, 229/18. Aceşti doi prenţipi, fără nici o trebuinţă şi nevoie, şi împrotiva politicii, făcînd adunare de toţi grecii, au venit cu toţii plini de vin (cca 1750— 1780). gcr ii, 83/29. La nevoie = cînd este necesar, cînd împrejurările o cer. Beciul privi-ghitorului.. . putea să tăinuiască, la nevoie, o domniţă, creangă, a. 74. O pălărie neagră şi mare putea, la nevoie, să mă apere şi de ploaie şi de soare, hogaş, dr. i, 1 .La nevoie îl strîngem puţin cu uşa. il ianuarie 1962, 39. (Rar) La ultimă nevoie = în ultimă instanţă, în cele din urmă. Numai la ultimă nevoie şi strîns de amicii săi şi-a prezentat cererea, iorga, l. ii, 215. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util (cineva sau ceva). Iară de va hi nevoie de preot... atunce să n-aibă preotul canon de opreală (a. 1652). gcr i, 161/10. Dumneata eşti tînăr şi e firesc să nu mai fie nevoie de mine. şincai, ap. iorga, l. ii, 216. Avem nevoie de fonduri spre aceasta şi le vom înfiinţa, heliade, o. ii, 44. A să aibă nevoie de un intrigant precum era el. negruzzi, s. i, 142. Mare nevoie mai au de fier pentru potcovit caii. creangă, p. 57. Avea nevoie de dînşii. id. ib. 247, cf. 88, 237. O să ai nevoie, poate, Cîndva, de lacrimile toate, arghezi, vers. 304, cf. id. t. c. 25, 39, id. s. p. 32. Nelu. :. mai are şi el nevoie de bani de buzunar, c. petrescu, c. v. 226. Atunci întoarce-te. Am nevoie de tine. sebastian, t. 287. Eşti tare slăbit.. . Ai nevoie de hrană, camil petrescu, o. iii, 199. Vişinul are nevoie de asemenea de locuri adăpostite. bordeianu, p. 300. Să nu pierdeţi securile, o fi nevoie de ele. t. popovici, se. 302. A avea (sau a fi) nevoie = (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) a trebui (să...). Un sat am cumpărat şi am nevoie să ies să-l văz. coresi, ev. 413. Nevoie avea a scrie să întărească fraţii (a. 1569—1575). gcr i, *10/32. Alţii au meşterşugul scripturilor, iară nu fac cealea ce zic scripturile, şi aşa au nevoie a se afunda (a. 1644). id. ib. i, 110/36. Mai de mult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. negruzzi, s. i, 36. Să deie Dumnezeu să n-aib nevoie a face ceea ce a făcut Mircea Vodă la munteni, id. ib. 138. Tu vorbeşti... despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. odobescu, s. iii, 15. O să fie nevoie probabil să mergi undeva în provincie. barbu, ş. n. 25. (învechit) A(-i) Ii cuiva (de) nevoie = (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) a fi obligat (să ...); a fi necesar (să ...). Inr-aleanu grăindu iudei-loru, nevoie-mi fu a meni chiesariu. cod. vor. 102/10. De nevoie-m fu a scrie voao (a. 1618). gcr i, 49/12. JDe nevoie mi-au fost... să-mi poci plăti dalfHia. varlaam, c. 5. Iară măine sau poimâine de nevoie-ţi iastă să te duci de la dăns. id. ib. 362. Faptele celor mai de demult ce într-acest pămînt s-au întîmplat şi s-au făcut. .. de nevoie încă le era şi ne iaste a le şti, pentru ca să putem şi traiul vieţii noastre a tocmi. c. cantacuzino, cm i, 5. Era de trebuinţă şi de nevoie ca să se puie şi în lucrare, dîndu-se în mîinile copiilor prin şcoli, heliade, o. ii, 201. (Popular şi familiar) Zor-nevoie = cu orice preţ, neapărat (4), numaidecît (2). Bă-trînul.. . vrea zor-nevoie să mă ginerească. caragiale, ap. tdrg. A-şi face (sau, învechit, a i se uşura) nevoile == a defeca (şi a urina). Căzu ighemonul Radul într-o boală groaznică şi cumplită şi alte răutăţi mult îl încungiurară şi nu i să mai putea uşura nevoile, anon. cantac., cm i, 92. Pe unul l-a ucis glonţul într-un anume loc, ruşinos, cînd îşi făcea nevoile, c. petrescu, 1. ii, 14. + (învechit; la pl.) Treburi, afaceri. Cînd să va fi răsturnat vreun car şi vor fi şi oameni de faţă îmblînd după alte nevoi. prav. 39. Cînd vor veni... den ţara... lui vod cu nevoi la dumnia-voastră, să le fiţi cu agiutoriu (cca 1650). iorga, d. b. 84. <£> E x p r. A-şi căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese şi obligaţii, fără a se amesteca în lucruri care nu-1 privesc şi fără a incomoda pe alţii, a-şi vedea de treabă. Ba mai bine-ţi caută de nevoi şi-ţi ie tălpăşiţa, pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară, alecsandri, t. i, 38. Ce . .. nu-mi caut de copilăria petrecută în Humu-leşti şi de nevoile mele? creangă, a. 74. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie (1) în care se află cineva, (învechit) neputinţă (2); stare de jenă financiară.De ară fi pus avuţiia bogaţii depreună, n-ară fi mişeii în nevoie, coresi, ev. 42. Cela ce de mare sărăcie va fura, iară nu mult, ce numai cît va mînca şi cît se va îmbrăca, acesta să se iarte . .. pentru că să cheamă c-au furat de nevoie. prav. 51, cf. 177. Va fi greotate şi nevoie între oameni (a. 1779). gcr ii, 164/81. M-am deprins cu nevoia, şincai, ap. iorga, l. ii, 216. Aflîn-du-se în mare nevoie... împrumutîndu-se, au dat în posesie pe o vreme vama portului, ar (1830), 2611/12. Tata a luptat cu nevoile şi cu sărăcia toată viaţa, vlahuţă, o. a. 251. Trăia la praguri şi-n nevoi, coşbuc, f. 72. Măria ta ! Sîntem bătuţi de nevoi, La noi în zadar ară plugul, goga, p. 59. Pe Nadina o ştie veşnic în nevoie de bani. rebreanu, r. i, 165. Nevoia m-aduce, conaşule, că altfel nu te supăram eu. brăescu, v. 46. Ciobănaş cu oili, Bată-mi-te ploili Şi iarna nevoili. cardaş, c. p. 283. Bogatul nu crede nevoile săracului, zanne, p. v, 87. -v> (Personificat) Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeţi la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi, eminescu, 4084 NEVOIE — 382 — NEVOIE 0. i, 60. Cînd îl destupă, ce să vadă l Iese din ulcior Nevoia, lungă de o jumătate de prăjină. pamfile, d. 67, cf. 79. Nevoia găseşte mijloace cuviincioase la orice trebuinţă, că ea ne învaţă la orice în viaţă, zanne, p. viii, 401, cf. dr. 1, 50. <0> E x p r. (Popular) A încăleca pe nevoie = a scăpa de lipsuri, de sărăcie. Să ia pe fata împăratului, că ştiu c-ar încăleca pe nevoie, creangă, p. 78. Muncea în dreapta şi în stînga, ca doar-doar a încăleca pe nevoie, id. ib. 140. (învechit) A-şi prinde nevoile = a face faţă pentru un timp lipsurilor materiale. Bani mulţi în ţară la neguţitori era, de da oamenilor de-şi prindea nevoile, neculce, let. ii, 399/19. + (Popular) Epitet dat unui om sărac, neajutorat (2) sau care nu ştie să se descurce; sărăcie. Ia, să apucăm noi doi în două părţi. .. căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi, ispirescu, l. 95. Or trimis carte la curte Că ele-s fete de frunte Ş-o venit carte-napoi Că-s toate nişte nevoi! jarnîk-bIrseanu, d. 433. Tu copilă, tu nevoie, Vin'la noi să-ţi fac pe voie. doine, 232. Nu-s nevoie ca tine. gr. s. i, 137. Amîndoi: două nevoi. Rîncedul cu mucedul. ciauşanu, gl. Moşiile Mărită urgiele Şi oile Însoară nevoile, zanne, p. v. 436. E x p r. Om de nevoie — om de nimic; om nevoiaş (2). Lovite-ai cu capul de toate pietrile, om de nevoie ce eşti. conv. ut. xix, 396. + (Regional) Epitet dat unui animal (mai ales cal sau bou) bătrîn şi neputincios (1).V. gloabă, mîrţoagă, dîrloagă, dîrdală, rablă. Trageţi boi, trageţi nevoi Că nu trageţi lemne groase. RETEGANUL, TR. 177, cf. DR. V, 103. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă materială sau morală, un necaz, o nenorocire; stare a celui care are de suportat o suferinţă, un necaz, o nenorocire; (de obicei la pl.) greutăţi, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. Scrăbi şi nevoi aflară-me. psalt. 264. Am scăpat den grijă şi den nevoie, coresi, ev. 73. Să nu ne slăbim de suflet întru năpăşti şi in nevoi. id. ib. 184. Multă frică şi nevoie era întru creştini, varlaam, c. 424. Tătarii sînt oameni războinici, suferitori la toate nevoile. ureche, l. 116. Fiecine iaste volnic... să mîn-tuiască ... pre sine de nevoie şi de perire. prav. 122. Cunoscind nevoia ce va veni şi scăderea asupra oamenilor ce vor fi lăcuitori în Ţara Moldovei (a. 1646). gcr i, 119/1. Furi carii făcură ucidere şi multe nevoi (a. 1691). id. ib. 289/22. Ei, ca cei cu nevoie, s-au sfătuit ei în de ei. neculce, let. II, 222/36. Cine se întrestiază de binele altuia, alţii rid la nevoie lui (a. 1779). gcr ii, 122/14. Ei poftiră ca să-i sufere împăratul să treacă la dînsul preste Dunăre şi să-i spună nevoile sale. maior, ist. 180/9. Cea mai mare nevoie e însă cu prisoasele. codru-drăguşanu, c. 66. Nu umbea... nici la poveştile bătrîne şi glumeţe ale ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. eminescu, n. 3. Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, id. o. i, 147. M-am chinuit de l-am crescut şi l-am scos din toată nevoia, creangă, p. 81, cf. 91. Vom ajunge niscaiva zile de neputinţă ori de nevoie, ispirescu, l. 96, cf. 12. Mîncatu-s de nevoi Ca iarba de cele oi! jarnIk-bîrseanu, d. 191. Nevoile ce ţi se întîmplă arată p-al tău prieten, zanne, p. viii, 402. ^Loc. adj. De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaş, (învechit) nevoiaş (3). Jivinele cele mai voinice şi mai grase erau cele mai de nevoie. Se puneau cu partea dinapoi în tină şi.. . grohăiau cu încăpăţînare. galaction, o. 296. <0> E x p r. La nevoie sau la vreme (sau zi, loc etc.) de nevoie = într-un moment dificil, în vreme de restrişte, la necaz. Nu numai... răbdarea şi hrăboria ... să arătăm la nevoie, ce şi înţelepţie şi blîndeaţe a avea. coresi, ev. 70. Avînd bucurie Ştefan de ai sei, cum se aflară toţi pregiur el la loc de nevoie şi de grijă, ureche, ap. gcr i, 72/7. Dumnezău ce-mi eşti cu bine, La nevoaie sprejineală. dosoftei, ps. 16/12. Să-l caute la vreme de nevoie. anon. cantac., cm i, 160. Au mai făcut şi nişte scărişoare săpate întru acest zidiu, ca, la vreme de nevoie, să se poată apăra din cetate prin meterezuri. drăghici, r. 165/3. Te va învăţa ... ce să faci la vreme de nevoie, ispirescu, l. 21. La nevoie se cunoaşte prietenul şi la boală nevasta. zanne, p. iv, 499. Ruda la vreme de nevoie se cunoaşte, id. ib. 570, cf. viii, 401. (învechit şi popular) A îi la (mare) nevoie = a fi într-o situaţie grea, a fi în impas, a fi la ananghie. Le spune cum... vor să fie sufletele lor la mare nevoie (a. 1632). gcr i, 76/20. (învechit) A avea nevoie (de sau de către, despre cineva sau ceva)= a avea neplăceri, dificultăţi, a avea de suferit (din partea cuiva sau a ceva). Avînd Platiianii nevoie multă de cătrâ Thivei, mearsără de să închina la Loconi. herodot (1645), 345. Au trimis sol la dînsul den sfatul boiarilor de Ardeal, arătînd nevoia ce au despre Mihai Vodă. n. costin, l. 596. Să nu aibă nici o nevoie cela cu viia. prav. 16. Nu au mai putut sta turcii într-acel vîrf de munte, de unde avea cetatea nevoie, neculce, let. ii, 199/1. Şi-i vor face zapis, cum că nu va avea nici o nevoie şi să-l ducă pînă unde este poronca. axinte uricariul, ap. gcr ii, 19/1. Împărate, avem nevoie de cocori, că vin la noi şi ne măruncă poamele, alexandria, 92/3. A nu avea (nici o) nevoie (de cineva sau de ceva) = a) (învechit) a nu avea nici o grijă, a nu-i păsa (de cineva sau de ceva). De n-au nici o nevoie de alţii, n-au a întră întru împărăţia lu Dumnezeu, coresi, ev. 311. De netrebnice urmări să n-aibi nici o nevoie. pann, e. iii, 20/8; b) (regional) a nu avea habar, a nu şti nimic. N-am nevoie de ce s-o întîmplat. alr ii 3 490/130, cf. 3490/386. (Regional) Mai e nevoie = mai este de îndurat, mai va (pînă)... Mai e nevoie pîn-o veni primăvara. alr i 1 385/740. A-şi băga viaţa în nevoi sau 4084 NEVOIE — 383 — NEVOIE ' a băga (pe cineva) la (mare sau grea) nevoie = a intra sau a băga (pe cineva) intr-o (mare) încurcătură, într-o situaţie (foarte) dificilă, primejdioasă. Şi-l băgă la mare nevoie cu pîra la turci. n. costin, let. ii, 18/24. Pe semne păcatul şi aţa îi trage Amîndoi viaţa în nevoi să-şi bage. pann, ap. gcr ii, 363. Dragul meu tovarăş, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. creangă, p. 234. A da de nevoie = a ajunge într-o situaţie neplăcută, dificilă, a o păţi, a da de bucluc. Pururea cu muierea ta bine te îndestulează, ca să nu dai de nevoie cu bărbatul altiia (a. 1812). gcr ii, 208/13. (învechit) A se da în nevoie = a avea de îndurat o nenorocire, a se nenoroci. Înfricoşîndu-să cineva îşi pierde şi ci ari, şi aşă să dă în nevoi, de care nedejdi nu mai are (a. 1800). gcr ii, 181/18. (învechit şi regional) A face (cuiva) nevoie = a provoca (cuiva) neajunsuri, necazuri, a-i face (cuiva) un rău; a chinui. Hicleanul.. . rădică oamerii spre noi şi face nevoie lor şi noao. moxa, ap. gcr i, 56/11. Pre ardeleani nu-i lăsa să odihnească, ce pururea le făcea nevoie, ureche, let. i, 98/29. Cela ce va vătăma foarte rău pre cineva sau de-i va face altî nevoie mare. prav. 254, cf. 323. Cu grele jurămînturi să lega, cu boierii cari era de acel neam, că nu-i va omorea nici le va face vreo nevoie (a. 1654). gcr i, 171/20. începuiu a giura pre bălaur să nu-mi facă nevoie, dosoftei, v. s. octombrie 82r/35, cf. gcr i, 349/37. Să lega cu boiarii, carii era de acel neam, că nu-i va omorî, nici le va face nici o nevoie. anon. cantac., cm i, 93. La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie. jarnIk-bîrseanu, d. 223. (Regional) A scăpa (sau a ieşi) deasupra nevoii = a scăpa de griji, a ieşi la liman. De-acum sîntem scăpaţi deasupra nevoiei; acuşi te pun în Piatră, creangă, p. 124, cf. ciauşanu, gl. (învechit) A păţi (sau a pătimi) nevoie = a suferi, a pătimi. Noi, păţind nevoie, au ne vom lăsa ţara, au vom face tocmală cu dînşii. herodot (1645), 244. Furtuşag mare să cheamă. .. cînd fură şi pate nevoie tot satul. prav. 30. Şi deşi pat nevoaie şi scârbă... Le iai tot greul, dosoftei, ps. 43/15. Văzu un cucon păţind nevoaie de frig şi l-au îmbrăcatu-l cu a sale hairte. id. v. s. septembrie 13r/5. (învechit) A pune la nevoi = a pedepsi; a amenda. Ş-am vrut să-i prindem să-i punem la nevoi (sec. XVII). iorga, d. b. i, 18. + (învechit) Impozit, dare, bir; tribut. Şi de aci se găti să se ducă din ţară, măcar că boierii cu toţii apăra să nu se ducă din ţară, ci să dea acea nevoie, că alţii vor da şi ţara tot nu va hălădui. Ci Petru Vodă nici într-un chip nu vru să se apuce de acea dare. simion dasc., let. 259, cf. 285. Scoasă Antiohi Vodă nevoi grele pe ţară, că ave şi datorie la Ţarigrad, gîndindu că s-a plăti, neculce, l. 178. Nu mai avea nici o parte Antioh Vodă dintr-acele nevoi multe ce scotea, id. let. ii, 314/17. 4. Situaţie grea, critică, periculoasă, primejdioasă; primejdie, pericol. Nu numai aceasta nevoie preimeaşte a noastră parte (nu numai această parte a noastră prime jduiaşte biblia 1688). cod. vor. 10/4. De multe ori în nevoia morţiei am fost. coresi, l. 379/17. Fost-au acest Ştefan Vodă... la lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi săyîrîea. ureche, l. 111, cf. 64. Cu toţîi îmbla să stîngă [focul],. .. neştiind den afară ce nevoaie le vine. dosoftei, v. s. octombrie 87v/23. Oarece oraş va fi în nevoie mare de cutremur. fl. d, (1680), 8r/10. Oamenii... de mare nevoie turcească, lăsa şi caru. dionisie, c. 192. Politica noastră să fie, la o nevoie mare, a nu sacrifica libertatea, bălcescu, ap. ghica, a. 554. Peste multe nevoi ai să dai şi multe primejdii ai să întîlneşti. ispirescu, l. 22. In vremuri grele, la nevoi şi necazuri, moş Şărban li vorbea drept şi iscusit, bujor, s. 68. L o c. adj. şi adv. Cu (mare sau multă) nevoie sau (rar) cu nevoi = (foarte) greu, anevoie, dificil, anevoios. Cu mare nevoie e a răbda bolnavul cîndu-l duci dentr-un loc într-altul. coresi, ev. 59. Cu multă nevoie făcură pace cu taifalii. varlaam, c. 393. Cela ce-şi va lăsa cinul său şi să va apuca de alt cin mai cu nevoie şi mai în grea petreacere, nu să va chema că hicleneaşte mănăstirea şi besearica. prav. 298. Cu nevoie poate să scrie cineva să înţeleagă toţi. n. test. (1648), vv/23. Abia cu nevoie putum de ne pogorîm la şes. dosoftei, v. s. octombrie 79r/34. Era răsipit şi amestecat şi cu nevoie a găsi a fieştecăriia zi cap, ce era să-l citească, fiind foarte cu nevoie cititorilor (a. 1683). gcr i, 260/23. Intr-această cărţulie, o, iubiţi cetitori, nu veţi afla voroave cu nevoie la înţeles (a. 1700). id. ib. i, 337/25. Răutăţi, carele cu nevoie să pot îndrepta, antim, ap. gcr ii, 6/35. Cu vai nevoie = greu, cu mare greutate. Mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn cu vai nevoie zicîndu-mi: scoală, duglişule. creangă, a. 52. In sfîrşit, cu vai nevoie, gîngăvi: „Îs orb, îndu-raţi-vă /“ ap. ddrf. Cu vai nevoie mă ţineam de dînsul. hogaş, m. n. 131. (învechit) Cu nevoie = primejdios, periculos. Aflînd într-un loc rîpos şi cu nevoie o mică peşteră, lăcui într-însa. mineiul (1776), 18v2/5. <>Expr. (învechit) A fi (sau a sta) în nevoie = a fi, a se afla în pericol. Trebui să ne agiutaţi la partea care iaste mai în nevoie, herodot (1645), 489. [Sufletul] pentru multele lui păcate, sta în nevoie să-l piarză. antim, p. 62. (Regional) A îi nevoie de cap = a fi pericol de moarte. Să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo, că este nevoie de cap. ispirescu, l. 41. (învechit) A lua nevoie = a se expune unui pericol, a se pune în primejdie, a-şi primejdui viaţa. Pentru ce şi noi nevoie luom în toate ceasurile? (a. 1569-1575). gcr i, *13/24. + (Adverbial; învechit) Greu, dificil. Ci nevoie este a opri cei puţini pre cei mulţi 4084 NEVOIE — 384 — NEVOIE şi cei slabi pre cei tari. simion dasc., let. 229. + (învechit, rar) Inconvenient, piedică. Arătă oarecare nevoi şi greutăţi a primi această sarcină. GORJAN, H. iv, 216/24. 5. (Astăzi numai în locuţiuni şi expresii) Constrîngere; violenţă; oprimare. Lăudat e amu carele e cu bună voie a lui de iaste bun, nu de vreo nevoie ce vine spr-insul. coresi, ev. 24. Părăndu-te cineşi de nevoia şi de strămbătatea sa ce-au avut de cătră tine. varlaam, c. 100. Deci fiind leşii coprinşi de atîta nevoie, începură a grăi rău de craiul său. ureche, l. 103. De va fi fost acea silă a fecioarei foarte cu o nevoie mare ca aceia, atunce să va omorî vinovatul. prav. 200, cf. 5. Avea creştinii mare nevoie şi batjocuri multe de cătră tătarii cei păgâni. fl. d. (1680), 58v/18. Nu din lăcomie s-au făcut aceasta... ce de mare nevoie şi asuprele ce-i venea de la turci (a. 1729). muşte, ap. gcr ii, 25/7. <0> L o c. a d v. De (sau, rar, din) nevoie = (în mod) silit, fiind constrîns (de cineva, de împrejurări); p. e x t. prin forţa împrejurărilor. Tuturor creştinilor nu le se cuvine, nici le e dată de nevoie să-şi derepteze poticneala păcatelor, coresi, ev. 25. Aştepta scumpeatea griului şi pohtiia atunce să desfacă el jitniţa, şi atunce de nevoie mişeii să cumpere, ca să-ş înmulţească aurul. id. ib. 401. Iară de nu va fi pre voia lui, ce de nevoie va mînca, să se pocă-iască (a. 1640). gcr i, 90/39. Acesta de nevoie au ieşit din ţara tătărască. ureche, l. 118. Lacomul... din vrearea, nu din nevoie cearcă paiul scuturat, n. costin, ap. gcr ii, 11/30. De nu vă închinaţi de voie, voi vă veţi închina de nevoie, după pagubă, alexandria, 35/3. Ursul dă nevoie joacă, zanne, p. i, 679. (învechit) De nevoia (cuiva sau a ceva) = din cauza.. ., datorită (cuiva sau a ceva). Au pribegit Pătru Vod în ţara ungurească, de nevoia văru-său lui Roman Vod (a. 1650—1675). gcr i, 190/25. Casele lor de nevoia zăduhului, ei le acoapere cu pămînt. fl. d. (1680), 53r/15. Întîrziară cîtvade nevoia iernei. bălcescu, m. v. 57. De voie, (ori) de nevoie sau (învechit) au de voie, au de nevoie = vrînd-nevrînd, mai mult de silă decît de bunăvoie. De vreame ce va şti bărbatul cu adevărat cum muiarea lui face preacurvie, şi el rabdă şi o ţine în casă şi tace, atunce însămneadză lucrul, cum o iartă, au de voie, au de nevoie, prav. 139. Deci silindu-o, de voie, de nevoie, spusă povestea sa. dosoftei, v. s. octombrie 341r/35, cf. 41v/24. Şi aşa turcii, de voie, de nevoie, le-au căutat a sta de războiu şi... în cea de apoi tot i-au răzbit puterea nemţească, r. greceanu, cm ii, 92. Să vedea aceia unde vrea să cază de voie, de nevoie, siliţi fiind de rău. mineiul (1776), 18rl/2. De voie, de nevoie, trebui să se scoale, creangă, p. 7. De voie ori de nevoie, directorul nu mai era cel de dinainte de război, t. popovici, se. 147. De voie, de nevoie, bea Grigore agheasmă, se zice cînd cineva e obligat să facă ceva împotriva voinţei sale. zanne, p. vi, 470. + (învechit) Forţă, putere. Frănseră-se codrii cu nevoie şi topiia-se munţii, psalt. 321. Fost-au Chiros împărat vestit cu războaie, cu aveare peste tot şi multă nevoie, m. costin, ap. gcr i, 204/4. 6. (Popular) Lucru, fapt ieşit din comun, care miră, uimeşte; ciudăţenie, minunăţie (1), drăcovenie, drăcie. Miţa... să uită şi se mira ce nevoie e aceasta, ţichindeal, f. 293/11, cf. 60/6. Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ispirescu, l. 281. Solii întrebară acum dacă Albu-împărat s-a gătit de nuntă şi dacă fata îşi mai ţine cuvîntul. Auziţi acum nevoia?... El nici nu ştie că nenorocita este măritată, vissarion, b. 60. <ţ>Loc. a d v. Nevoie mare sau (rar) nevoie de cap = foarte, grozav, teribil (de ...). Bre ! ... Dar nelegiuit mai este I — Nevoie mare, cocoane, filimon, o. i, 158. Vrăjmăşia lor e groaznică, nevoie de cap, vor să-şi răpească una de la alta pămînt. ispirescu, l. 5. Era o zînă... subţirică şi drăgălaşe şi frumoasă, nevoie mare 1 id. ib. 7. li plăcea, nevoie mare, să fie pe stog. sandu-aldea, a. m. 180. Bolnavul de aplecate simte o greutate la stomac... şi-l trage la somn, nevoie mare. grigoriu-rigo, m. p. i, 7. Şi cum privesc ei amîndoi, înduioşaţi nevoie mare, I-apucă dorul de părinţi, iosif, v. 31. li va merge nevoie mare de râu. gorovei, cr. 43. Se aveau bine, nevoie mare, încă de pe cînd erau surori, stănoiu, c. i. 193. Se credeau deştepţi nevoie mare. preda, d. 68, cf. 51, 182. Ion ieste dăştept, nevoie mare dă dăştept. alr i 247/932. + (Familiar; în imprecaţii şi exclamaţii; de obicei art.) Dracul. Du-te, dar, la nevoia şi rămîi cu reaua întîm-plare (a. 1765). gcr ii, 78/11. El din vasul carele va mînca şi va bea creştinul, o dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, şi pentru ce? nevoia să-l ştie. ţichindeal, f. 57/19. Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap ... — Las-o încolo, la nevoile, căciula, ispirescu, l. 110. Cine mama nevoii puşcă noaptea în Valea Cucului? beniuc, v. cuc. 42. Din gură: fugi la nevoi, Din inimă: vino, că voi, se zice despre cineva care se preface că refuză un lucru pe care de fapt îl doreşte, zanne, p. ii, 168. ^7. (învechit şi popular) Boală (la om); s p e c. (criză de) epilepsie. Şi cînd avem în trup vreo nevoie noi în toate chipurele cugetăm a întări el. coresi, ev. 57. O muiare avea duh de nevoie de optsprăzeace ani şi era zgircită şi nu putea să se scoale de aciia. id. ib. 404, cf. gcr i, 19/13. Din băutură fără măsură l-au lovit cea nevoie şi-atîta l-au ţinut de mult... cît toţi s-au gîndit că au murit, cantemir, hr. 296. îi va apuca nevoia şi vor fi cu ochii crunţi întorşi şi cu părul răspîndit întru acea turbată stropşală. maior, ist. 209/10. Inima din corb... o vei zdrobi şi o vei da... la cei cu boală rea (nevoie). 4084 NEVOIEŞI — 385 — NEVOINŢĂ GOROVEI, CR. 385, ci. PĂCALĂ, M. R. 263, VICIU, col. 202, coman, gl. <£• Aflat la nevoie = epileptic. hem 1192. <£> E x p r. (Popular; folosit mai ales In imprecaţii) A-l călca (pe cineva) nevoia (sau nevoile) = a se îmbolnăvi de epilepsie, a avea crize de epilepsie. Călca-te-ar ha nevoie! hem 1192. Ibovnica ta. .. Parc-o calcă nevoia I reteganul, tr. 161. Năcaz mie nu mi-o face, Măcar trei nevoi să-l calce, doine, 240. — Pl.: nevoi. — Şi: (învechit şi regional) nevoâie s. f. — Din v. sl. HiKOHia. NEYOIEŞÎ vb. IV. R e f 1. (Regional) A slăbi, a se debilita. De greutatea atitor lacrimi vărsate. . . se nevoieşise de tot. iovescu, n. 263, cf. 55. — Pronunţat: -vo-ie-. — Prez. ind.: nevoie-şesc. — V. nevoiaş. NEVOIEŞÎE s. f. (învechit, rar) împrejurare grea, dificilă. Nevoieşiia lucrurilor tîmplătoare intre muritori îndemânarea au scornit, cante-mir, ist. 316. — Pronunţat: -vo-ie-. — Nevoiaş + suf. -ie. NEYOINCIOS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Greu, dificil, anevoios. Cf. budai-deleanu, lex. — Pronunţat: -vo-in-. — Pl.: nevoincioşi, -oase. — Cf. n e v o i, nevoie. NEVOINÎC, -Ă adj. (învechit, rar) Negativ al lui voinic; incapabil, valian, v. — Pl.: nevoinici, -ce. — Pref. ne- + voinic. NEYOINICÎE s. f. (învechit, rar) Incapacitate. valian, v. — Nevoinic + suf. -ie. NEVOINŢĂŞ s. m. (învechit, rar) 1. Om sărac, nevoiaş (1). dosoftei, ap. rosetti-cazacu, i.l.r. i, 130. 2. Martir2 (2), mucenic2 (1). Pre alţii trimitea la urgie, între carii era şi acesta marele nevoinţaş Theodor, carele au fost acestuia şi stăpîn şi egumen, dosoftei, v. s. decembrie 244r/15. — Pronunţat: -vo-in-. — Pl.: nevoinţaşi. — Nevoinţă + suf. -aş. NEVOINŢĂT, -Ă s. m. şi f. (învechit, rar) Martir2 (2), mucenic2 (1). Marele Evsevie nevoinţatul. dosoftei, v. s. noiembrie 143v/l, cf. 144r/3. — Pronunţat: -vo-in-. — Pl.: nevoinţaţi, -te. — De la nevoinţă. NEYOÎNŢĂ s. f. (învechit) 1. Greutate, dificultate. Să nu ne se pare că numai înşine isprăvim nevoinţă biruirei. coresi, ev. 16. Luo copilul la dînsul, crescîndu-l şi pedepsindu-l cu nevoinţă şi cu politiia vieţii călugăreşti, mineiul (1776), 57vl/26. înţălepţăi nevoinţăle de multe ori le biruiesc (cca 1800). gcr ii, 181/19. Cercetând noi izvodul şi puind înainte strîmtoarea şi nevoinţă care urmează. .. nicidecum nu este chip a urma plata lefelor fără scăderea a unor lefi din izvod (a. 1814). uricariul, i, 219, cf. 212. Erau deprinşi cu tot felul de nevoinţe. stănoiu, c. I. 159. -O- L o c. a d V. Cu (multă) nevoinţă = cu greu, anevoie. Plugariul cu multă trudă ară şi seamănă cu nevoinţă şi cu lacrăme. coresi, ev. 78. Acest caic ... cu multă nevoinţă abia putînd a se apropia oarece în prijma cîrmei.. . l-au tras cu agiutoriul frînghiii pînă lingă corabie, drăghici, r. 11/23. 2. Necaz (1, 2), suferinţă, chin; tortură. Mai apoi obîrşi nevoinţă cu mucenicie, dosoftei, v. s. septembrie 22v/31, cf. noiembrie 127v/23. Şi-ncă-m vez şi nevoinţă şi-mi audzi şi de sus-pinuri. id., ap. gcr i, 242/1, cf. 251/31, 257/18. Şi să voieşti a-m plăti chiriia cu lacrămi, cu suspinări.. ., cu nevoinţă, cu defăimare? (a. 1750). gcr ii, 47/12. I se veştejise frumseţile de multa nevoinţă. mineiul (1776), 51vl/35, cf. 26n/27, 43r2/32, 92rl/19. <> L o c. a d v. Cu nevoinţă = aspru, fără milă1. Teofil purtîn-du-se şi el împotriva sfintelor cu nevoinţă. ib. 78r2/19. în nevoinţă = chinuit, torturat. îl lăsară să-ş petreacă în nevoinţă. dosoftei, v. s. septembrie 13r/24. Au întărit pre mucenicii care sta în nevoinţă şi cînta. mineiul (1776), 41rl/l. 3. Trudă, strădanie, străduinţă, osteneală, silinţă, stăruinţă, efort; zel, asiduitate. Să ne nevoim într-alalte nevoinţe cu lucrure bune. coresi, ev. 28. Nevoinţă de folosul sufletului răsfiră-se. id. ib. 88. După multă nevoinţă birui Bogdan Vodă pe tată-său. ureche, l. 79. Cu nesocotinţa vor să-şi piardză toată nevoinţă. eustratie, prav. 1/18, cf. 3/17. Au căutat a se surpare toate nevoinţele lui Craiu. m. costin, let. i, 289/12. Carte... cu lungă nevoinţă şi cu lexicoane de agiuns tălmăcită, dosoftei, ap. gcr i, 251/15. Fost-au dară gîndul şi ne-voinţa noastră, ca tot trupul hronicului... în doauă tomuri (adecă cărţi mari) să-l împărţim. CANTEMm, hr. 50. După dreptate ai luat răsplătirile nevoinţelor tale. mineiul (1776), 65rl/l. Nevoinţă fiilor latineşti nu totdeauna au fost întocma întru învăţătura cea gramaticească. maior, ist. 240/11, cf. id. p. 80/20. <>Loc. adj. Cu nevoinţă = stăruitor, silitor, zelos. Cu dorire era pentru fapte şi cu nevoinţă ca să le săvîrşească. arhiva r. i, 66/11. E x p r. Cu (multă sau mare, bună) nevoinţă sau cu toată nevoinţă = cu tragere de inimă, cu rîvnă (deosebită); în mod insistent, stăruitor. Să nu fii lenivos, ce cu toată nevoinţă ceteaşte şi ia aminte, coresi, ev. 5. Cu bună nevoinţă să i\e nevoim den cel lucru rău spre cela bunul. 4092 NEVOINŢĂ — 386 — NEVOIT id. ib. 26. Cu toati nevoinţa fac voauă scriso[a]re, pentru mîntuirea voastră (cca 1618). gcr i, 49/11. Văzînd acest sămn, cu nevoinţa întrebă Xerxis pre vrăjitori, herodot (1645), 373. Gligorie Ureche ce au, fost vornic mare, cu multă nevoinţă cetind cărţile şi izvoadele, şi ale noastre şi cele striine, au aflat cap şi începătură moşilor. ureche, l. 57. Înţelepţii şi putearnicii... cu mare osîrdie şi nevoinţă. . . cearcă şi sapă pă-mîntul (a. 1646). gcr i, 118/16. Să înveţe cu multă nevoinţă şi să să roage lui Dumnezău. n. test. (1648), 191r/7. Cu toată nevoinţa am silit a scrie voao. ib. 200v/14, cf. 245v/34. De să va întîmpla să vă şi biruiască vrăjmaşii voştri, ei nu vă vor goni cu toată nevoinţa. neagoe, Înv. 241/24. Să nu ne lenevim spre lucrurile ceale bune, ce cu mare nevoinţă să ne păzim a le umplea, gavril, nif. 5/13. Fieştecarele cugetă întru inima lui cu nevoinţă spre răutăţi, în toate zilele, biblia (1688), 42/38. Au lăsat acel loc crijecilor ca cu nevoinţă pururea să oştască crijecii asupra păgînilor. n. costin, l. 206. Au pus cu toată nevoinţa meşteri fîntînari de au adus o fîntînă cu apă foarte bună. R. greceanu, cm ii, 87. Cu (sau prin) nevoinţa cuiva = prin munca asiduă a cuiva, datorită eforturilor depuse de cineva. Cu nevoinţa prea sfinţitului mitropolit chir Teoftt.. . ne-au dăruit dar ca acesta, carte pre limba rumunească (a. 1644). gcr i, 110/2. Sfînta scriptură prin nevoinţa măriei tale să citeaşte şi cunoscută să face şi la mari şi la mici. biblia (1688), [prefaţă] 8/9. Costandin Vodă făgâduindu-i că cu nevoinţa lui îl va băga în Ardeal, ist. ţ. r. 30. Cu nevoinţa Irimii[i] Vodă au stătut legături de pace între hanul tătărăscu şi între Zamoschii. n. costin, l. 583. L-au ales la domnie ... cu nevoinţa şi cheltuiala lui Şerban Vodă. neculce, l. 93. A pune (sau, rar, a face, a avea) (multă) ne-voinţă (sau toată nevoinţa) = a depune eforturi (deosebite), a-şi da (toată) osteneala, a se strădui (din toate puterile). Eu vă las a şti cîtă nevoinţă am pentru voi. coresi, l. 459/17. Puse multă nevoinţă cu cetăţeanii şi cu mare chin şi meşterşug de abia dobîndi cetatea, moxa, 379/13. Multă nevoinţă punea de slujea lui Hristos. varlaam, c. 106. Chiemă pre împăratul prin soli, zicînd cum toată nevoinţa vor puni împrotiva celorlanţi greci, herodot (1645), 357. Leşii n-au nevoinţă să strîngă avuţie, ureche, l. 113. Cela ce nu pune nevoinţă să socotească pre cel bolnav, ce se dzice pri cel otrăvit, cum l-au fost socotind şi la alte boale, face prepus cum să-l fie el otrăvit, prav. 111. Aceasta am făcut la tălmăcirea aceştii sfinte scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă cheltuială, biblia (1688), [prefaţă] 4/41. Numai să puie nevoinţă craiul, să-l aşează domnu în scaonul tătîne-său. n. costin, l. 178. Drept aceia au pus măriia sa nevoinţă împreună cu unchiul măriii-sale. .. de o au făcut cu tărie, ca multora scăpare şi apărare să fie. R. greceanu, cm ii, 87. Fiind om isteţ, au pus nevoinţă, au învăţat cartea şi limba turcească, canta, let. iii, 184/10. Intr-un an să nu poată, punînd nevoinţă, învăţa atîta din limba cea ungurească, maior, ist. 165/7. A pune nevoinţă la... = a insista, a stărui pe lingă (cineva). Nicolai Vodă . .. i s-au rugat, mergînd la Ţarigrad, să puie nevoinţă la Poartă pentru slobozitul boierilor ce era trimişi la Vama. AXINTE URICARIUL, LET. II, 145/26. 4. Necesitate (1)> nevoie (i). Caracterul ajutoarelor ce trebuiesc date este arătat prin natura nevoinţelor. kogălniceanu, s. a. 79. — PI.: nevoinţe. — Nevoi + suf. -inţâ. NEVOINŢESC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Care este plin de lipsuri, de griji, de nevoi (2). Nevoinţasca viaţă răhnind, pre la mănăstirile bărbăteşti pregiur Iordan şi la pustie cutreierînd. dosoftei, v. s. ianuarie 14T/7. — Pronunţat: -vo-in-, — PI.: nevoinţeşti. — Nevoinţă + suf. -esc. NEVOlOS, -OĂSĂ adj. (învechit) Anevoios. Anul va fi roditoriu, însă pre mare nevoios. calendariu (1814), 69/17, cf. lm. Paşii noştri deveniră mai grei, urcarea mai nevoioasă. emi-nescu, g. p. 153. F i g. Nevoioasa şi nedi-bacea mea rostire, odobescu, s. iii, 510. — Pronunţat: -vo-ios. — PI.: nevoioşi, -oase. — Nevoie + suf. -os. NE VOI O ŞETURĂ s. f. (Prin sud-estul Tran-silv.) Slăbiciune, neputinţă (1), nevolnicie (2). Corazia dă la inimă şi dîn gură o am, da nu mă lasă nevoioşetura bătrîneţii. gr. s. v, 27, cf. 45. — Pronunţat: -vo-io-. — Nevoios + suf. -etură. NEVOÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (s e) nevoi şi rezultatul lui. 1. Necesitate (1). Cf. nevoi (1). Văzînd lumea şi toate cîte sînt într-însa că să mişcă cu o nevoire, cunoscui cum să fie Dumnezău cela ce le ţine pre aceastea. varlaam-ioasaf, 125r/14. 2. Chin, suferinţă. Cf. nevoi (2). Sfîrşire şi nevoire face-va Domnui. . . spre toţi ce lăcuiesc pre pămînt. coresi, ev. 36. 3. Greutate, dificultate. Cf. nevoi (4). Rîvnă numai de patriotism şi mîndrie naţională să între între noi ş-atunci toate nevoirile ni să vor părea lesnicioase, mumuleanu, c. 69/6, cf. lb, valian, v. — PI.: nevoiri. — V. nevoi. NEVOÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Chinuit (fiziceşte), torturat. Rădicînd acel mult nevoit . . . trup a mucenicului de la acel loc neve-deros unde era, adusără de-l pusără în vedeare. dosoftei, v. s. noiembrie 101y/14. 4097 NEVOITOR — 387 — NEVOLNICI — PI.: nevoiţi, -te. — V. nevoi. NEVOITOR, -OĂRE adj. (învechit) 1. Stăruitor, zelos. Făcea cinste oamenilor celor nevoitori. varlaam, c. 133. Şi era varvarii întru această... mult mai nevoitori, herodot (1645), 449, cf. 314. De care lucru şi el s-au apucat cu osîrdie şi spre toţi blînd şi milostiv şi nevoitor spre lucruri bune besericilor s-au arătat, ureche, l. 157. Fraţilor cu nevoitoare inemă şi cu smerit cuget slujiia. dosoftei, v. s. ianuarie 8v/30. Fiind nevoitori de a coprinde ţări, locuri, întru lauda împăratului lor. ist. ţ. r. 4. Ştefan Vodă dentii să arăta spre toţi plecat şi milostiv şi spre fapte bune silitoriu, spre beserici nevoitoriu. n. costin, l. 429. Toţi spun şi mărturisesc că era nevoitoriu spre slujbe şi spre ispovedanii. anon. cantac., cm i, 91. Scris-au şi Toma vornicul Cantacozono la nepoţii lui, la Cupă-reşti, ca să fie nevoitori pentru Duca visternicul. neculce, l. 37. Este nevoitor spre plinirea poruncilor (începutul sec. XVIII), mag. ist. iv, 146/21. Anton Bonfin, istoric ungur şi de lucrurile ungureşti foarte ispitit şi nevoitoriu scriitoriu. can-temir, hr. 281. A m\yx\cenicilor celor nevoitori... cinstita pomenire, mineiul (1776), 85vl/20. <0> (Substantivat) împărăţiia ceriului iaste cea bunătate ce va să fie ce o răpesc cei nevoitori, cîţi... cu tărie pîlcuiescu-se şi se luptă şi rabdă năpăştile şi nevoile, coresi, ev. 528. Ni să cade noao să cinstim nevoitorii sventei beserici. varlaam, c. 133. Scriind bună laudă nevoitorilor. mineiul (1776), 7v1/28. Am împreună cu mine nevoitori carii să ostenesc cu mine şi să învaţă cătră calea călătoriei Celui de sus. var-laam-ioasaf, 74v/16. 2. Harnic, muncitor (13). O, Doamne,... dă... robilor tăi.. . să nu hie leaneşi ce să hie nevoitori. varlaam, c. 302. Pre cei iubitori de usteneală mai nevoitori face (a. 1642). gcr i, 100/1. Au adunat toate bunătăţile, ca şi albina cea nevoitoare. gavril, nif. 12/16. <£> (Substantivat) Şi dacă nevoitorul cu nădejde va săpa, El îşi va dobîndi dorul, comoara a dezgropa, pann, p. v. ii, 91/11. — Pronunţat: -vo-i-. — PI.: nevoitori, -oare. — Şi : nevoitoriu, -oare adj. — Nevoi + suf. -tor. NEVOITORIU, -OARE adj. v. nevoitor. NEVOLNIC, -Ă adj. 1. (învechit) Negativ al lui volnic. Cf. budai-deleanu, lex., lb, VALIAN, V., POLIZU, CIHAC, II, 461, DDRF, BAR-cianu, alexi, w., şăineanu, d. u. + (Substantivat) Supus; rob; iobag; serv. Tatarii pre ioni îi rîd, zicînd cum nu-s volnici, ce sănt robi iubitori de stăpâni şi nevolnici şi zic cum sânt fricoşi şi blâstămaţi. herodot (1645), 253. De-i întîlni în lunga ta cărare, Robi şi nevolnici, suflete-nserate, Treci înainte, lasă-i în uitare! cerna, p. 67. Cînd trecea papa în butcă, la moşiile noastre, toată turma nevolnicilor se aşternea la pămînt, în genunchi, c. petrescu, a. r. 20. 2. Lipsit de putere fizică, de forţă, slab, neputincios (1), becisnic; p. ext. schilod, infirm; incapabil să facă ceva (mai ales să muncească); care nu e bun de nimic. Sînt un viarme nevolnic, iară nu om. dosoftei, v. s. septembrie 15r/5, cf. anon. car. Şi-i făcură... Cînd puternici, cînd nevolnici. conachi, p. 303, cf. i. ionescu, d. 117. Acest stolnicul Petre, un om de rînd, un stolnic, Ce pînă la domnie s-a prefăcut nevolnic, alecsandri, t. ii, 73. Voi, laşi dătători de porunci, Mai rîdeţi, Nevolnică turmă, Mai rîdeţi, că-i rîsul din urmă. coşbuc, b. 159. Oştean tu mişel şi nevolnic, Care nimic nu plăteşti la sfat şi nimic în războaie, murnu, i. 30. Cu pitici aşa nevolnici Tocmai el să-şi puie mintea? iosif, v. 86. N-a fost în stare, nu pentru că era trîndav şi nevolnic. pas, z. i, 141. Părea un biet moşneag nevolnic, care nu făcea nici bine, nici râu nimănui, tudo-ran, p. 137. Iertaţi-mă, oameni buni, sînt un bătrîn beteag şi nevolnic. v. rom. decembrie 1954, 143, cf. şez. v, 114. (F i g.) Flămîndă şi nevolnică putere! cerna, p. 155. <0> (Adverbial) Unul dintre aceştia se străduia nevolnic să lovească iepurele de tablă, tudoran, p. 18. (F i g.) Barba rară, crescută nevolnic, ca iarba-n sărătură. galan, z. r. 171. <£> (Substantivat) Mulţi nevolnici vendecă ei (a. 1600). cuv. d. bătr. ii, 150/15. Calicii şi orbii şi şchiopii şi nevolnicii adă încoace, varlaam, c. 359. Să apropiia cătră acel nevolnic ş-i zis(â): vre-veri, părinte, să te ieu în chilie me ... ? (a. 1692). gcr i, 304/29. Cel neputincios nevolnic să nu se supere cu slujbă întru nimic (a. 1766). uricariul, ii, 219/9. Interesul de a se ocroti nevolnicii şi betegii rămaşi pe urma multelor războaie, n. a. bogdan, c. m. 176. Mai ştia, din dovezi trecute, că uneori nevolnicul avea, el, dreptate, c. petrescu, r. dr. 52. Membrii familiei fără profesiune: soţia, copiii, bătrînii, nevolnicii. nom. prof. 83. Piere tineretul lumii şi rămîn nevolnicii, sadoveanu, m. c. 56. Ursita pentru mine? Doar o plasă, nevolnicii să-iprind mai bine-n leasă. v. rom. septembrie 1954, 65. Au stat în tranşee atîta vreme şi tot nişte nevolnici au rămas, pas, z. iv, 32. Dacă-ţi începe a scoate filozofi din toţi nevolnicii, ce s-a face lumea fără proşti? galan, b. ii, 231. Rămîne să-mi iau baba şi pe nevolnicul ăsta (a arătat pe orb care adormise) şi să plecăm, davidoglu, o. 68. — PI.: nevolnici, -ce. — Pref. ne- + volnic. Cf. v. sl. h ( k o a k h "k. NEVOLNICI vb. IV. (învechit) 1. Tranz. Negativ al lui volnici; a, asupri. Bogaţii nevolnicescu voi. cod. vor. 118/14. 4101 NEVOLNICIE - 388 — NEVRITIC 2. Refl. A păcătui, a greşi (fără voie). Să va ruga preotul pentru sufletul ce s-au nevolnicit. biblia (1688), 107x/38. — Prez. ind. : nevoinicesc. — V. nevolnic. NEVOLNICIE s. f. 1. (învechit) Negativ al lui v o 1 n i c i e ; stare de supunere, de umilinţă ; asuprire,. opresiune, constrîngere. Cf. GCR I, 291/23, BUDAI-DELEANU, LEX. 2. Slăbiciune, neputinţă (1), incapacitate, (regional) nevoioşetură. Cf. pontbriant, d., ddrf. Doar mila ta n-o să se stingă Cind două mini tremurătoare Îşi impreun-nevolnicia în chip de rugă şi iertare, goga, p. 112. Nu ne opreşte nimeni ca să. vorbim aşa. — Ba da, vericule. — Cine, mă Tudorică? — Nevolnicia noastră, pas, l. i, 268. 3. (Rar; la pl.) Greutăţi, vicisitudini, necazuri (1). într-o unire cu toţii... Patriei lor să slujească la a ei nevolnicii, ap. tdrg. — Pl. : nevolnicii. — Nevolnic + suf. -ie. NEVRALGIC, -Ă adj. Privitor la nevralgie, (provocat) de nevralgie. Cf. negulici, lm. <£> E x p r. Punct (sau centru) nevralgic = a) parte a corpului în care e localizată o nevralgie; punct sensibil, dureros ; b ) f i g. parte dificilă, greu de rezolvat a unei situaţii, a unei discuţii, a unei probleme. Prezintă pînă astăzi puncte nevralgice, s. c. şt. (iaşi), 1956, 40. Sudura... constituia un punct nevralgic: nu se făcea în ritmul cerut de constructori. scInteia, 1960, nr. 4 845. — Pl. : nevralgici, -ce. — Şi : (învechit) ne-frâlgic, -ă adj. negulici, costinescu. — Din fr. névralgique. NEVRALGIE s. f. Durere acută simţită pe traiectul unui nerv (2). Cf. negulici, pont-brîant, d., babcianu. l-am găsit pe amîndoi plimbîndu-se prin birou, de parcă aveau nevralgie. camil petrescu, p. 217. O durere mare în piept datorită unei simple nevralgii, ygrec, m. n. 275. — Pl. : nevralgii. — Şi : (învechit) nefralgie (negulici, costinescu, alexi, w.), neuralgie (lm) s. f. — Din fr. névralgie. NEVRASTENlE s. f. v. neurastenic. NEYRiX s. n. Sistem nervos central. Acest nevrax sau sistem nervos central este închis în canalul osos. ygrec, m. n. 333, cf. 335. — Din fr. névrax. NEVRĂ s. f. v. nerv. NEVRĂPIT(ÎR s. m. v. năvrăpitor. NEVREDNIC, -Ă adj. Negativ al lui vrednic; care nu este vrednic ; care nu este capabil de. . . , (învechit) netrebnic (2); care nu merită ceva. Eu am nădeajde ce puteţi cunoaşte că nu seţi nevreadnici. coresi, l. 386/10, cf. ŞĂ1NEANU, D. U., SCRIBAN, D., DM. — Pl. : nevrednici, -ce. — Pref. ne- + vrednic, NEVRÊTIC, -Ă adj. v. nevritic. NÉVRIC, -Ă adj. (învechit) Care se referă la nervi (2), de nervi, al nervilor. Cf. veisa, i. 172/24. Podagra (durerea de picioare) ne-vrică. CORNEA, e. i, 133/11. <0> Friguri nevrice = febră tifoidă. Aceste friguri... ţiind îndelungat, se prefac în friguri nevrice (lăngoare). id. ib. 70/20. — Pl. : nevrici, -ce. — Nevră + suf. -ic. NEVRIC s. f. (Familiar; mai ales la pl.) Atac de nervi, criză nervoasă; (popular), pan-dalie. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. O apucau nevricale şi spărgea oglinzile, vlahuţă, o. a. 149. Urechile îi vîjliau de ţipetele nevestei. .. care li dovedea, torturată de nevricale, că el e de vină. delavrancea, s. 118. Oricine are nevricale şi ofuri la inimă. g. m, zamfirescu, sf. m. n. i, 177. Nimeni nu poate nega, zise împăciuitor doctorul, că, pentru nevricale, tratamentul moral este bun. bart, e. 377, cf. 239. Sînt acolo cuconeturi din lumea mare, cu nevricale. pas, z. ii, 179. Matei porni spre Călăraşi hotărlt să-i „răcorească nevricalele“. galan, b. ii, 73. + Isterie. Cf. polizu, alexi, w. — Pl. : nevricale. — Din ngr. vcupixdc. NEVRICOS, -OASĂ adj. (Familiar) Nervos (3). Cf. polizu. Fie, soro, la naiba ! că prea eşti nevricoasă! cabagiale, o.- ii, 129. Omul, bunioară ..., dintr-un nu ştiu ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee I id. ib. vi, 67. + Isteric. Cf. polizu. <£• (Substantivat) Gesturi care seamănă prea mult cu convulsiunile unui nevricos, filimon, o. ii, 224. — Pl. : nevricoşi, -oase. — Din ngr. veupwoç. NEVRlTĂ s. f. (Med.) Leziune inflamatorie sau degenerativă a unui nerv (2). Cf. costinescu. De un deosebit interes slnt cercetările care au arătat rolul tulburărilor metabolice in apariţia nevritelor. parhon, o. a. i, ix, cf. 29. — Pl.: nevrite. — Şi: (învechit) neurită s. f. LM. — Din fr. névrite. NEVRÎTIC, -Ă adj. 1. (în dicţionarele din trecut) Nevrotic (1). Cf. negulici, costinescu. Remedie nevritice. lm, cf. alexi, w., scriban, d. 4115 NEVRlSNlC — 389 — NEVROZĂ 2. Privitor la nevrită, care aparţine nevritei, de nevrită. Cf. scriban-, d. — PI.: nevritici, -ce. — Şi: (învechit) nevrotic, -ă adj. negulici. — Din fr. nevritique. NEVRÎSÎNIC, -i adj. v. nevîrstnic. NEVRÎSTNIC, -Ă adj. v. nevîrstnic. NEVROGRÂF s. m. (Med.; învechit) Specialist în nevrografie. Cf. negulici, costinescu. — PI.: nevrografi. — Din fr. nevrographe. NEVROGRAFÎE s. f. (Med.; învechit) Descriere ştiinţifică a nervilor (2). Cf. pontbri- ANT, D., COSTINESCU. — Din fr. nevrographie. NEVROLOG s. în. v. neurolog. NEVROLOGHÎE s. f. v. neurologie. NEVROLOGÎE s. f. v. neurologie. NEVROM s. n. (Med.) Tumoare care se dezvoltă în ţesutul sau pe traiectul unui nerv (2). Cf. bianu, d. s. — PI.: nevroame. — Din fr. nevrome. NEVROPAT, -Ă adj., s. m. şi f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; s p e c. (om) bolnav de nevropatie; p. ex t. (om) dezechilibrat, exaltat. Cf. dr. vii, 484, ygrec, m. n. 351. Nevropatul e un egoist care nu trăieşte decît pentru, el. El pierde imediat tot sistemul de reprezentări şi de expresii care-l pun in comunicaţie cu semenii săi. ralea, s. t. ii, 75, cf. 12. — PI.: nevropaţi, -te. — Din fr. nevropathe. NEVROPĂTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparţine nevropatiei sau nevropatului* privitor la nevropatie sau la nevropat. Ereditatea nevropatică, adică a copiilor născuţi din părinţi dezechilibraţi, se stabileşte dificil, ygrec, m. n. 122. — PI.'. nevropatiei, -ce.. — Din fr. nevropathique. NEVROPATÎE s. f. Boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcţiunilor psihice şi psihologice. La doi fraţi ai săi... a izbucnit nebunia înainte de a sa şi. ... această nevropatie se poate urmări în linie ascendentă, maiorescu, cr. ii, 300,. cf. bianu, d. s., DM. — PI.: nevropaţii. — Din fr. nevropathie. r NEVROPTÉR s. n. (La pl.) Grup de insecte cu aripile membranoase, transparente şi străbătute de o reţea deasă de nervuri; (şi la sg.) insectă din acest grup. Cf. şincai, ap. ursu, t. ş. 242. Neuroptere, cu aripi ca răţeaua. 3. CIHAC, I. N. 175, cf. STAMATI, M. 125, BARASCH, i. n. 408, costinescu, pontbriant, d. Neuropte-rele au metamorfism complet cu larvă şi nimfă. simionescu, f. r. 272. (Adjectival) Insectă nevropteră. — Pl.: nevroptere. — Şi: (rar) nevroptérâ (alexi, w.) s. f., neuroptér s. n. — Din fr. névroptère. — Neuropter < lat. neuroptera, fr. neuroptère. NEVROPTÉR s. f. v. nevropter. NEVR(ÎS, -OĂSĂ adj. v. nervos. NEVRÔTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanţe, alimente, medicamente ; adesea substantivat) Care acţionează (ca remediu) asupra sistemului nervos; (în dicţionarele din trecut) nevritic (1). Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 2. Care aparţine nevrozei, privitor la nevroză, care are caracterul unei nevroze; (învechit, rar) nevrozic. La unele persoane cu o inerţie deosebită a sistemului nervos, obligativitatea de a se adapta la aceste schimbări poate determina chiar o anumită stare nevrotică, v. rom. ianuarie 1960, 105. + Care provoacă nevroză. Personalitatea umană sucomba sub presiunea ritmului nevrotic al tehnicii înaintate pornite să desfigureze, în condiţiile capitalismului, psihologia omenească, standardizînd-o. v. rom. ianuarie 1960, 178. + (Despre oameni) Care suferă de nevroză. Cf. cade. — Pl. : nevrotici, -ce. — Din fr. névrotique. NEVROTOMIE s. f. Disecare a unui nerv (2); operaţie chirurgicală care constă în tăierea unui nerv. Cf. pontbriant, d., costinescu. Operaţia de nevrotomie (tăierea nervului sciatic şi a tibianului anterior), enc. vet. 14. — Din fr. névrotomie. NEVROZAT, -Ă adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. învăţaseră a cunoaşte gusturile acelei clase: o iubire nevrozată şi pornografică, o jelanie prefăcută, ionescu-rion, c. 39. Dragoste nevrozată, lovinescu, c. iv, 23. Mediu nevrozat, bul. fil. ii, 225. — Pl. : nevrozaţi, -te. — După fr. névrosé. NEVR(5ZĂ s. f. Nume generic dat afecţiunilor sistemului nervos, provocate de tulburări funcţionale ale scoarţei cerebrale. Cf. i. go- LESCU, c., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. O! feerie a naturii, vindecătoare de nevroze, mace- 4133 NEVROZIC — 390 — NEZBILIŢURI donski, o. i, 64, cf. 63. Veacul de mijloc e epoca clasică a psihozelor şi nevrozelor de tot felul. GHEREA, ST. CR. II, 116, cf. 304, I, 314, DDRF, barcianu, alexi, w. Nevrozele să arată mai cu seamă la persoanele slabe, debile; ele se văd mai des la femei şi sînt citeodată ereditare, bianu, d. s., cf. şăineanu, d. u. Examinînd diferitele organe ale celor suferinzi de nevroze, nu vedem ... nimic anormal, ygrec, m. n. 344. Freud a susţinut că procesului de sublimare ... i se datoresc nu numai visul, dar şi nevroza, vianu, m. 51. Cînd, însă, dintr-o cauză oarecare, în general ca consecinţă a diferitelor nevroze, sinteza mentală e alterată, conştiinţa se afirmă într-o serie de ticuri, de mici obiceiuri mecanizate, ralea, s. t. ii, 13, cf. 67. Nevroza astenică, denumită de unii romancieri „boala secolului nostru“, nu a fost bine studiată din punct de vedere fiziopa-tologic, pînă la experienţele lui I. P. Pavlov. v. rom. ianuarie 1960, 100, cf. 104, contemp. 1962, nr. 808, 1/5. — Pl.: nevroze. — Şi: (învechit) neuroză s. f. YGREC, m. n. 34. — Din fr. nevrose. NEVIMÎZIC, -Ă adj. (învechit, rar) Nevrotic (2). Cf. PONTBRIANT, D. — Pl.: nevrozici, -ce. — Din fr. nevrosique. NÎl VRU s. m. v. nerv. NEYRUT, -Ă adj. Negativ al lui vru t. (Substantivat; în e x p r.) Yrute şi nevrute v. vrut. — Pref. ne- + vrut. NÎWTON s. m. Unitate de măsură pentru forţă (în sistemul metru-kilogram-secundă), de 9,81 ori mai mică decît kilogramul-forţă. Cf. LTR, DM, DER. — Pronunţat: niu-, — Pl.: newtoni. — Din fr. newton, germ. Newton. NEWTONIAN, -Ă adj. Care ţine de sistemul savantului englez Newton, privitor la acest sistem. Cf. negulici, costinescu. Forţele gravitaţionale se mai numesc şi newtoniene. cişman, fiz. ii, 109. — Scris şi: (învechit) nevtonian. negulici, costinescu. — Pronunţat: niu-, — Pl.: newto-nieni, -e. — Din fr. newtonien. NEWTONIANÎSM s. n. (Rar) Sistemul lui Newton cu privire la mişcarea corpurilor cereşti şi la cauzele ei. Cf. costinescu. — Scris şi: (învechit) nevtonianism. costinescu. — Pronunţat: niu-, — Din fr. newtonianisme. NEX s. n. (Latinism livresc) Legătură, înlănţuire (între lucruri, fenomene etc.); relaţie, raport. Să scoată din cuvîntările lui cîteva pasage afară din nexu cu celelalte, să le esplice. bariţiu, p. a. i, 591. Proclamaţiunea din 18 octobre şi acea instrucţiune făcu o adevărată epocă tristă însă măreaţă în istoria Transilvaniei... în nex cu manifestele împărăteşti, id. ib. ii, 299, cf. stamati, d., cihac, i, 177. Nexul braţelor în lupta dreaptă, lm. Nici un nex în vorbele... voastre, id. ib. Poezia... trebuie să ne decline spiritul de la înlănţuirea fără margini a nexului cauzal, să ne manifesteze idei cu început şi cu finit şi să dea astfel o satisfacţiune spiritului omenesc, maiorescu, cr. i, 54, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Intr-acest mod, inteligenţa lui se dezvoltă şi se înzestrează cu o mulţime de cunoştinţi, cari îi permit o evidinţă în necsul firesc al lucrurilor din Iunie, sbiera, f. s. 309. — Scris şi: necs. — Pl.: nexuri. — Din lat. nexus. NEZĂM s. n. v. nizam. NEZĂBAVĂ s. f. (învechit) Negativ al lui zăbavă. (E x p r.) Nezăbavă vreme = nu peste multă vreme; curînd, repede, grabnic. Iară Rodolfu, împăratul nemţăscu, nezăbavă vreme, au trimis sol la Jicmont. n. costin, l. 590. — Pref. ne- + zăbavă. NEZĂBĂVNIC, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui z ă b a v n i c; care nu permite zăbavă, grabnic; p. ext. operativ, eficace. Cercetarea ce au făcut cătră aflarea unui mijloc ca acesta nezăbavnic (a. 1794). gcr ii, 153/27. — Pl.: nezâbavnici, -ce. — Pref. ne- + zăbavnie. NEZiRYITdR, -OĂRE adj. (învechit, rar) Care nu produce zarvă; paşnic2 (1). Cu prea bună, nezărvitoare şi neprotivitoare cădinţă au venit de moşie la prea nălţia sa ca la un moştenitoriu prinţ al Ardealului, şincai, hr. iii, 276/28. — Pl.: nezărvitori, -oare. — Pref. ne- + zărvi + suf. -tor. NEZĂTICNÎT, -Ă adj. (învechit) Negativ al lui zăticnit. + (Adverbial) în mod consecvent, regulat, neabătut (2). Unde oaile şerpelui vii afla nezaticnit le be. cantemir, ist. 252. Aceşti bani, 2 lei, să le dei... pe toată luna nezăticnit (a. 1799). uricariul, i, 90. — Pl.: nezăticniţi, -te. — Pref. ne- + zăticnit. NEZBILIŢURI s. n. pl. (Regional) „Comedii“. Com. din straja-rădăuţi. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. 4146 NEZDRĂVĂN — 391 — NI3 NEZDRAVAN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NEZDRĂVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan. NEZDRĂVĂN, -1 adj. v. năzdrăvan. NEZDRĂViNÎE s. f. v. năzdrăvănie. NEZDRĂVENESC, -EĂSCĂ adj. (Regional; intr-un descîntec) De origine supranaturală (Lunca Cernii de Sus-Haţeg). Cf. com. sat. iv, 107. Friguri nezdrăveneşti. . ., Eu vă scornesc. ib. — PI.: nezdrăveneşti. — Nezdrăvan + suf. -esc. NEZDRĂVENÎE s. f. v. năzdrăvănie. NEZDREVENlE s. f. v. năzdrăvănie. NEZGHEP subst. (învechit, rar) Un fel de eşarfă de tafta pe care o purtau femeile pe cap. Inventariul averei lui Ştefan Vodă... 70 iai[eri], on nezghep, margaritar (a. 1594). hur-muzaki, xi, 398, cf. DHLR II, 552. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din tc. nezghep. NEZGLOBÎV, -1 adj. v. nezlobiv. nezgUbăn s. m. (Regional) Om excesiv de dezvoltat din punct de vedere fizic. V. namilă, matahală. Com. beniuc. — PI.:? — Etimologia necunoscută. NEZÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A prevesti (Ceica-Beiuş). alr i 1 403/305. Nu neu rău. ib. — Prez. ind.: nezăsc. — Etimologia necunoscută. NEZLOBÎV, -Ă adj. (învechit) Care este animat de sentimente bune, care este binevoitor, bun, blînd; p. r e s t r. inocent, nevinovat (2). Nu-ş va delunga ajutoriul său de noi nezglobivul Dumnezeu, coresi, ev. 350, cf. 46, 236, 282. Cade-se noao să fie preutul cela marele cuvios, nezlobiv .. . , lepădat de păcate. id. l. 552/7. S-au vorovitu intr-o sară, ca nişte lupi gata spre vinaX, ca să îneace oaia cea nezlo-bivă, adecă pre Ştefan Vodă. ureche, l. 149, cf. DHLR II, 516, ROSETTI, L. R. VI, 258, T. PAPAHAGI, c. l. <£> (Substantivat) Văzu feciorul de departe viind şi timpină el, că înainte apucă nezlobivul şi de oameni iubitoriul. coresi, ev. 29. — PI.: nezlobivi, -e. — Şi: nezglobiv, -ă adj. — Din V. sl. H63A0EHK'k. NEZMINTÎT, «Ă adj., adv. v. nesmintit. NEZUlRE s. f. v. năzuire. NI1 conj.-- (învechit şi popular; repetat sau dublat de „nici“) 1. (Cînd înţelesul frazei e negativ, exprimă, prin repetare, negarea fiecărei alternative) Nici (II) ... , nici... Eu spun că să vînd, să scap de belea, ea că nu . . . Ni aşa, ni aşa! Atunci ce vreai, fa? preda, m. 179. Umbla nici pe drum, ni pe lingă drum, căci ţapul nu ţinea drumul drept, ispirescu, l. 179. Dar Gruiţa cel mai mic Ni nu bea, Ni nu mînca, Numa şedea supărat, densusianu, ţ. h. 183. Ni nu mîncă, Hi nu bea. mat. dialect, i, 82. Ni seamă, ni teamă (= nici nu-mi pasă, nici nu mi-e teamă), rev. crit. iii, 162. 2. (Cînd înţelesul frazei e afirmativ, exprimă, prin repetare, nehotărîrea între două sau mai multe posibilităţi) Cînd .. ., cînd ... ; acum..., acum ... ; ba ... , ba ... ; aici..., aici. .. Nu crede vizirul că vine şi tot trimite ni pre unul, ni pre altul înaintea lui, să vie mai curund. neculce, l. 50. Lăţcarachi tot triimite la sute de pungi de lua, ni c-o pricină, ni cu alta. id. ib. 101, cf. 161. însă ghetii grecilor au fost mai cunoscuţi, căci şi mai adese peste îmbe malurile Dunării trecea şi ni cu mesii, ni cu thrachii să amesteca, cantemir, hr. 73. Foarte bine, foarte bine! ni din buze mormăia, ni din colţi clănţăia. id. ist. 121, cf. 29, 156, hem 919. A ostenit măicuţa Tot mutîndu-ţi pernuţa Ni la umbră, ni la soare, Ni la cap, ni la picioare, teodo-rescu, p. p. 288, cf. marian, i. 38. Ni una, ni alta. rev. crit. iii, 162. Mirele s-a supărat Şi-ntr-una s-a preumblat. Ni în tindă, ni în casă, Pe şinură de mătasă. bud, p. p. 15, cf. PAMF1LE, C. T. 94, T. PAPAHAGI, M. 112, CIAU-ŞANU, V. 183, BUL. FIL. V, 169, ALR Il/79. — Din slavonul hh. NI2 interj. 1. Cuvînt cu care se atrage atenţia: a) (învechit) Ei! Amu acmu cinre grăiaşte (ni acum n. test. 1648). cod. vor. 130/23. Amu acmu, bogaţii! (ni acmu n. test. 1648) plăngeţi-vă. ib. 132/6. Ni amu, sufkte, cine ară pute spune frica şi cutremurul şi munca ceasului de moarte (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 452/13. b) (învechit şi regional; exprimă adesea şi ideea de admiraţie, de uimire) Uite! ia! vezi! priveşte! Cf. anon. car., lb, lm, ddrf. Ni, măi Vasile, ni, măi oameni buni. vasiliu, p. l. 260. Ni! mă, ce-ţi arăt! coman, gl., cf. alrt ii 133, 332. Ni, ce frumos se vede apusul soarelui. cv 1950, nr. 4, 33, cf. l. rom. 1960, nr. 2, 21, a v 15, 20, vi 26, com. din monor-reghin, MORĂRENI-TOPLIŢA, Ş1EUŢ-BISTRIŢA. Ni, mamă, un om! mat. dialect, i, 183. (Repetat) Ni, ni ce-i colo! rev. crit. iii, 162. <0> (Cu valoare verbală) Ni-l-ai = uite-1, iată-1. Ni-l-ai, că vine ! mat. dialect, i, 82. L o c. a d v. (Regional) Amu ni = imediat, numaidecît, chiar acum. Cf. alr i 328/257, mat. dialect, i, 82, 183. 4162 NI* — 392 — NICĂIERI 2. (învechit) Cuvint care exprimă un Îndemn la acţiune; hai! haide! haideţi! Derept aceasta, ni să dăm vin a bea tatălui nostru şi să ne culcăm cu el. palia (1581), 73/12. Toate cite-i greşit. .. toate sînt scrise, şi le aduce de o laturi mulţi draci nevăzuţi şi dzic aşa: Ni să-l răpim, să-l luom (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 453/19. — Din magh. Hi. NI® interj. (învechit şi regional) Cuvînt cu care se alungă, se îndeamnă sau se cheamă unele animale (clini, viţei, cai). Cf. polizu, PONTBRIANT, D., LM, ŞĂINEANU, D. U., T. PA- pahagi, m. 227, chest. v 77/5, 63, 84. — Din magh. ne. NIĂLCOŞ, -Ă adj. (Transilv.; mai ales despre oameni şi manifestările lor) Mîndru, arătos, gătit, fercheş, elegant, cochet. Gf. conv. lit. XX, 1014, MÎNDRESCU, UNG. 93, DDRF, CABA, săl., frîncu-candrea, m. 55. Se adaugă apoi tot felul de „prime11, „galante11, pentru ca să fie nilcoşe. arh. folk. vii, 55, cf. chest. ii 51/313, alr i 16/133, alu ii 2 964/53, 3 266/279, 284, 310, 316, 334, 346, 349, 353. <> (Adverbial) Eu cos nialcoş cu ciur. alr i 1 762/355. -4- Fudul, înfumurat, îngîmfat, trufaş; afectat. Cf. mîn-DRESCU, UNG. 93, H XVIII 14, VAIDA, CABA, SĂL., FRÎNCU-CANDREA, M. 55, COMAN, GL., ALR SN V h 1 254. — PI.: nialcoşi, -e. — Şi: nilcoş, -ă, neâlcoş, -ă (LEXIC REG. 71, MAT. DIALECT. I, 82, 213) adj. — Din magh. nyâlkos. NIAMBAL subst. v. miambal. NIĂUĂ s. f. v. nuia. NIĂTJŞ, -Ă adj. v. neaoş. NIC adv., pron. neg., subst. v. nimic. NÎCA adv., pron. neg., subst. v. nimic. NICAÎRI adv. v. nicăieri. NICAIÎJRI adv. v. nicăieri. NICARfI adv. v. nicăieri. NICATÎREA adv. v. nicăieri. NICAtJRI adv. v. nicăieri. NÎCĂ1 adv., pron. neg., subst. v. nimic. NlCĂ 2 s. m. v. neică. NICĂIÂR adv. v. nicăieri. NICĂlfiREA adv. v. nicăieri. NICĂIERI adv. (De obicei în construcţii negative) în nici un loc, în nici o parte, în nici un alt caz, la nimeni; (regional) niciunde. Nu era iară pre acel pămint lat necăiurilea păine. palia (1581), 198/5. Acoperemăntu nu câştigai necăiuri să scapu chinuitul, paraclis (1639), 247. îi ziceam să nu margă asupra tătarălor cu oastea, cărei nicăiurile nu au nici o cetate. herodot (1645), 361. Să să fie ascuns să nu să vadză necăiuri (a. 1646). ccr 220/29. Nicăirea nu i-au cutezatu a-i sta împotrivă Radul Vodă. ureche, l. 137. Cînd va fugi ţăranul de la locul şi de la stăpănu-său nime nicăiuri să nu-l prii-mască. prav. 6. Necăiri n-au avut loc adevărat de-a lăcuirea. n. test. (1648), 191r/12. Locul era tot plin de oameni, nu să vedea şesul deşert necăiuri. m. costin, o. 99. N-a paţît nicăiuri ruşine, dosoftei, ps. 65/8. Striga-voiu şi necăire judecată nu e. biblia (1688), dlV-ßO. în toată lumea nu iaste necăiuri pămîntu ca Italia. n. costin, l. 125. Bani nu era necăiuri, vîndzare în vite nu era. neculce, l. 71. Nicăiuri pu-tindu-i afla, au trecut Dunărea, cantemir, hr. 254. Pre domn l-au luat boiarii în chizaşie, cum va sta, nu va fugi necăiuri (începutul sec. XVIII). mag. ist. iii, 362/7. Iar el atuncea au răspuns că de-l vor omori, nu se va duce nicăirile. axinte uricariul, let. ii, 157/10. Nicăiri urme de ale acelora romani ce au fost în Dachia, ca să fie fost mutaţi cu totul într-altă parte, nu iaste. c. cantacuzino, cm i, 44. Tîlhariul şi vinovatul nu să poate ascunde nicăirea. anon. cantac., cm i, 171. De nicăiuri nu vedea pre Theoghen. aethiopica, 3V/19, cf. 46r/13. Nu l-au aflat nicăiuri (cca 1800). gcr ii, 179/27. Cei ce nu vor fi statorniciţi cu şederea lor nicăiurea, care umblă cînd la un ţinut, cînd la altul, vor plăti goştina tot la goştinarii de ţeară (a. 1809). uricariul, vi, 468. Sta în cumpănă războiul, nicăiuri nu atîrna. beldiman, ap. gcr ii, 245/19. Nici o umbră de nădejde de nicăiri nu zăream. heliade, o. i, 414. Nu s-au întîmplat nicăiurea vreo altă bătălie, ar (1831), ll2/45. Nicăiurea vide alt pămînt afară de două ostroave mici. drăghici, r. 46/29. Aşteptatu-l-am, căutîndu-l, dar nu-l găsii nicăire. asachi, s. l. i, 75. Dînsa, voind să coase, îşi căută acul cu de-a măruntul, dar nu-l află nicăiri. gt (1839), 221/42. Norocul ... în lume nicăiuri nu stă statornicit. donici, f. ii, 43/11. De te voi bate eu pre tine, mai mare ruşine nu vei fi petrecut nicăirea. alexandria, 127/24. Nicăiri pasiunea pentru băi nu s-a dezvoltat aşa de mult ca în Roma. f (1880), 309. Se iţeşte el pe colo, se iţeşte pe dincolo, dar pace bună! iezii nu-s nicăiri! creangă, p. 24. Aşa este, jupîneşică, nu-i vorbă, dar ca la casa omului nu-i nicăiurea. id. ib. 135. Nicăiri nu reiese mai clar deosebirea nemăsurată 4179 NICĂIERI — 393 — NICĂRIA între obiectele de hrană aduse din afară decît la zahar. arhiva, i, 141. Aşa-i cel fă?de noroc: Nicăieri să n-aibă loc. beldiceanu, p. 98. Nu găsim dreptatea nicăieri, cînd o cerem faţă de un boier. sp. popescu, m. g. 63. Şi-n suflet, cînd ţi s-a stins iubirea, De-o cauţi pretutindeni, n-o afli nicăirea! coşbuc, s. 118. Nu s-au mai pomenit nicăiri pe rotogolul pămîntului. f (1903), 28, cf. CERNA, P. 159, ANGHEL-IOSIF, C. M. II,. 11. Căutasem fericirea prin toate colţurile pămîntului şi nicăieri n-o găsisem, rebreanu, nuv. 87. De nicăiri nu venea o veste mai blîndă. mironescu, s. a. 122. Nu, nu sînt nicăirea, nici cer, nici munţi, nici văi Ca văile şi munţii răs-frînţi în ochii tăi. eftimiu, 1. 149. In tăcuta odaie,... stau de mult, fără să fi avut nici o corespondenţă de nicăiri. bacovia, o. 207. Tu nu poţi evada pe nicăiri. topîrceanu, p. o. 145. Mi se părea că nu fusesem nicăiri, că nu făcusem nimic, sebastian, t. 135. Nicăieri nu se bănuia prezenţa omului sadoveanu, o. x, 27. Nicăieri mai mult ca în acest domeniu nu se manifestă ceea ce doresc să afirm, oprescu, i. a. iii, 16, cf. călinescu, e. o. ii, 24. Nicăieri nu se mai găsesc obiecte ca acestea rămase de la poporul scitic, stan cu, u.r.s.s. 122. Floră acvatică şi palustră, dezvoltată ca nicăieri în Europa, c. an-tonescu, p. 25. Cu umerii săi înguşti, înălţat şi iute ca spirtul, comandantul roatei a cincea e nicăieri şi pretutindeni, v. rom. decembrie 1954, 119. Nu sînt acasă nicăieri,.. . Mă simt la mine doar aiurea, beniuc, v. 16, cf. galan, b. ii, 139. Nezărindu-şi muşteriul nicăieri, rămase încurcat, în aşteptarea lui. tudo-ran, p. 14. Jlie Zăganu era acasă-, nu plecase încă nicăieri, mihale, o. 161. Nicăiri cît am umblat, Odihnă n-am căpătat, pop., ap. gcr ii, 233/25. Străinu-s ca pasărea, N-am milă nicăirea. jarnIk-bîrseanu, d. 207. Cît am îmbiat eu prin păduri şi munţi, prin codri şi cîmpii, n-am dat nicăiurea de dînşii. sbiera, p. 53. Necări nu-i afla Tăt o soaţă ca şi eu. ţiplea, p. p. 5. N-ai sî mă chemi nicăiuri l graiul, i, 476. N-am fost cu oile hicauri în Banat, densusianu, ţ. h. 156. Anu-i pă la sînt-Ili, Şî nu-i £aţă nicări. t. papahagi, m. 113. Iei nu s-o mai putut duse nieăurea dzi-acolo. gregorian, cl. 52. Nicări nu te-am udat. coman, gl. 65. Mnireasa nu-i nicărire. arh. folk. i, 194. N-am găst necăirea cocanu. alr i 320/150. Pămînt fără viermi nicăiri nu găseşti (= nu există om fără defecte). Cf. zanne, p. i, 239. Cine umblă pe toate drumurile nu ajunge nicăiri. id. ib. vi, 96. <£■ (Cu elipsa verbului) Se trezi pe cînd mijea de ziuă. Cînd colo, iepele nicăieri, eminescu, n. 20. Cînd se uită moş Nichifor la belciug, bărdiţa nicăiri 1 creangă, p. 124. Văzu că pomul înmugurise din nou, iară merele nicăiri. ispirescu, l. 72. Caut-o în sus, caut-o în jos, capra nicăiri. id. ib. 135. Nici o lumină, nicăieri, t. popovici, se. 302. Cîn s-o trezit el, iara numa cu urechile-n mînuri şî capra nicăiuri. şez. iii, 11. + Fără ţintă precisă, în gol, în necunoscut. în odaie mai rămase cîtva timp în picioare uitîndu-se nicăieri, v. rom. aprilie 1956, 34. F i g. (Substantivat) De-a lungul uliţelor, stinsa Trece în sicriu spre nicăieri, lesnea, c. d. 78. Şi veşnicia ne desparte, Mergînd pe drumuri, De undeva spre nicăieri, id. i. 102. + S p e c. La nici un autor, în nici o operă a unui anumit autor. în zilele acestui domn ce s-a fi lucrat nu ştim, că n-am găsit necăiurea scris (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 191/13. Nicăiurea Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, russo, s. 60. — Şi: nicăierea, nicăiri, (învechit şi regional) nicăirea, nicăiurea, nicăiuri, (învechit) nicăire, nicăirile, nicăiurile, nicăiurOea, nicăiri, necăire, necăiri, necăiuri, necheiuri (anon. car.), (regional) nicăiăr (alr i 1368/159), nicăiure (dr. iii, 401), nicădr (a iii 2), nicări, nicăria (bl vi, 190, viciu, s. gl.), nicărie (lexic reg. 114), nicării (alr i 320), nicăriia (ib. 320/51), nicăriie (ib. 320/308, 1368/320), nicărire, nicăriri (t. papahagi, m. 227), nieăurea, nicăuri (alr i 320/26), nicăiuri (ib. 344/370), nicarii (ib. 1 368/266), nicaurea (a iii 2), nieauri, niclieiri (alr i 1 368/40), nichiiâri (ib. 1 368/940), ni-chiiri (ib. 320/940), nicîiări (ib. 1368/980), nicîiiri (ib. 1368/885), năcăiro (ib. 320/394), năcăirea (ib. 1368/394), necăirea, necăiurea, necăiurilea, necări, necării (ib. 320/217, 1 368/218, 269, 348, 354, 360, 361, 1 561/295), necărirc (ib. 320/345), necherii (ib. 1 368/341). — Lat. nec aliubi. NICĂÎRE adv. v. nicăieri. NICĂIREA adv. v. nicăieri. NICĂIRI adv. v. nicăieri. NICĂIRILE adv. v. nicăieri. NICĂItJRE adv. v. nicăieri. NICĂItJREA adv. v. nicăieri. ISJICĂItJRI adv. v. nicăieri. NICĂIURILE adv. v. nicăieri. NICĂltRILEA adv. v. nicăieri. NlCĂL s. n. v. nichel. NÎCĂLĂ s. f. v. nichel. NICĂ(ÎR adv. v. nicăieri. NICĂRI adv. v. nicăieri. NICĂRIA adv. v. nicăieri. 4193 NICĂRIE — 394 — NICHELAT NICĂRÎE adv. v. nicăieri. NICĂRÎI adv. v. nicăieri. NICĂRÎIA adv. v. nicăieri. NICĂRllE adv. v. nicăieri. NICĂRlRE adv. v. nicăieri. NICĂRÎRI adv. v. nicăieri. NICĂtJREA adv. v. nicăieri. NICĂtJRI adv. v. nicăieri. NîCE conj., adv. v. nici1. NICECĂRE pron. neg., adj. neg. v. nicicare. NICECÎND adv. v. nicicînd. NICECtJM adv. v. nicicum. NICEDĂNĂOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICEDĂNÎOĂRÎ adv. v. niciodinioară. NICEDINĂOĂRÎ adv. v. niciodinioară. NICEDINIOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICEDINMÎR adv. v. niciodinioară. NICEDINlORÎ adv. v. niciodinioară. NICEDIRI(ÎRÎ adv. v. niciodinioară. NICEDÎNĂOĂRÎ adv. v. niciodinioară. NICEODĂTĂ adv. v. niciodată. NICEODĂNĂOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICE ODĂNÎ OARE adv. v. niciodinioară. NICEODINEĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICE ODINE OARĂ adv. v. niciodinioară. NICE ODINIOARĂ adv. v. niciodinioară. NICEtÎNDE adv. v. niciunde. NICHElRI adv. v. nicăieri. NÎCHEL s. n. Metal alb-cenuşiu, lucios, maleabil şi ductil, puţin oxidabil, întrebuinţat la fabricarea aliajelor de oţel speciale, a obiectelor de uz casnic, a aparatelor de laborator şi de chirurgie, a monedelor (aliat cu cuprul), la nichelări galvanice etc. Sînt cunoscute 26 feliuri de metaluri, din care fieşcare are cîte mai multe varietăţi, adecă: aur..., nichel. j. cihac, i. n. 404/8, cf. 446/24. Următoarele metale sini fragide. Nu se pot întinde... se numesc de unii semimetale: a) nichel, stamati, M. 14/8, cf. PROT.-POP., N. D., ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u. A ieşit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată, ducînd cu el, din tot norocul ..., numai zgarda cu plăci de nichel de la gîtu-i. galaction, o. 308. Nichelul este foarte dur şi din această cauză se întrebuinţează la fabricarea oţelurilor speciale, la baterea monetelor şi în industria de armament, ioanovici, tehn. 68. îşi strînse termometrul în tocul de nichel. c. petrescu, I. ii, 243, cf. id. c. v. 205. Oţeluri la care se adaugă o cantitate de nichel şi crom. stoica, vîn. 31, cf. 40. Oxidul de nichel, maca-rovici, ch. 417, cf. 410. Amestecul se face... într-un microcreuzet de platină, nichel, argint. chim. an. călit. 100. Mareş scoase două monede uşoare de nichel, barbu, ş. n. 113, cf. alrm sn i h 392. — Şi: (regional) nicher (alrm sn i h 392), nichil (alr ii 4 266/531), nicăl (alrm sn i h 392) s. n., nicălă (ib. h 392/157) s. f., nici (ib. h 392), nicli (ib.), nihel (ib. 392/784), anicli (ib. 392/310) s. n. — Din germ. Nickel, fr. nickel. NICHELĂ vb. I. T r a n z. (Complementul indică obiecte de metal sau suprafaţa unor obiecte de metal) A acoperi (pe cale electro-chimică) cu un strat subţire de nichel. Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. — Prez. ind.: nichelez. — Din fr. nickeler. NICHELĂJ s. n. 1. Nichelare. Nichelajul, cuprajul, argintarea etc. trebuie făcute fără întrerupere. ORBONAŞ, MEC. 446. 2. (Concretizat) Strat depus prin nichelare pe suprafaţa unui metal. Cf. dl, dm, ltr2. — PI.: nichelajuri. — Din fr. nickelage. NICHELÂR s. m. (Rar) Nichelator. Cf. l.rom. 1961, nr. 3, 42. — PI.: nichelări. — Nichel + suf. -ar. NICHELARE s. f. Acţiunea de a nichela; nichelaj (1). în industrie se întrebuinţează în general nichelarea, cromarea şi zincarea. ioanovici, tehn. 74. — PI.: nichelări. — V. nichela. NICHELĂT, -Ă adj. (Despre obiecte de metal sau suprafaţa unor obiecte de metal) Acoperit cu un strat de nichel. Pe un scăuieş, alături, stau 4227 NICHELATOR — 396 — NICI1 înşirate cuţitaşe nichelate, cazimir, gr. 217. Barul era alb, lăcuit, geometric: numai lemn lustruit şi metal nichelat, c. petrescu, c. v. 307, cf. id. a. 291, id. î. n, 104. Era un revolver frumos, de fabricaţie engleză. Gloanţele nichelate parcă rîdeau în deschiderea butoiaşului, sado-veanu, o. vii, 346. A întors Gherasim caii în loc, fluturînd capul nichelat al oiştei pe sub nasul negustorilor. gaIan, z. r. 9. Hamalii tocmai coborau un cufăr de călătorie, ferecat cu chingi de metal nichelat, tudoran, p. 12. + Bătut cu ţinte de nichel. Călăreţi cu cizme noi... îmi furau inima cu caii lor dichisiţi, strînşi în curele nichelate, brăescu, a. 200. — PI.: nichelaţi, -te. — V. nichela. NICHELAT6R s. m. Persoană care se ocupă cu nichelarea obiectelor; (rar) nichelar. Cf. nom. prof. 26, l. rom. 1961, nr. 3, 42. — PI.: nichelatori. — Nichela + suf. -tor. NICHELÎNĂ s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru şi zinc, care serveşte la fabricarea rezistenţelor electrice, a pieselor de precizie care vin în contact cu ape corosive etc. Cf. enc. tehn. i, 401. Întrebuinţarea tuburilor perforate de nichelină va da posibilitatea ca firele să fie vopsite pe bobine, ionescu-muscel, ţes. 76. Sîrmă de nichelină. nom. min. i, 170. 2. Arseniură de nichel, cristalizată în sistemul hexagonal, care se găseşte sub formă de mase minerale compacte, de culoare roşie-arămie. Cf. der. — Din fr. nickâline. NlCHER s. n. v. nichel. NICHÎZ s. n. v. nechez. NICHEZĂ vb. I v. necheza. NICHEZĂRE s. f. v. nechezare. NICHIDÎÎŢĂ s. m. v. michiduţă. NICHIIĂRI adv. v. nicăieri. NICHllRI adv. v. nicăieri. NlCHIL s. n. v. nichel. NICHIPERCEA s. m. art. Unul dintre numele populare ale diavolului. Cf. tdrg, şăineanu, d. u. A vîrît mîna-n buzunar, a scos sfînta icoană a Maicii Domnului şi-a izbit pe nichipercea-ntre coarne, lungianu, cl. 35. Am să mint. Aşa e meseria. — Lua-te-ar nichipercea cu meseria ta. stancu, d. 36, cf. h ix 410. Cum a dat cu ochii la grămada de lemne, le-a răspîndit nichipercea de nu s-a ştiut lemn cu lemn. şez. iii, 106. Baba... s-a îmbrăcat şi-a pornit pe drum,. .. cînd iaca se-ntîlneşte cu nichipercea. pamfile, d. 122, cf. alr ii/i mn 95, 2 744/2. — Şi: (regional) nichipircea s. m. art. alr u/i mn 95,2 744/2. — Etimologia necunoscută. NICHIPÎRCEA s. m. art. v. nichipercea. NICI1 conj., adv. A. Conj. (Cu valoare coordonatoare copulativă; poartă accentul frazei) I. (întrebuinţat o singură dată) 1. (Leagă două propoziţii negative, conti-nuînd şi de obicei întărind în propoziţia a doua, pe care o introduce, negaţia din propoziţia întîi; în limba modernă nemaifiind, singur, negaţie suficientă, apare de obicei urmat de „nu“) De frica lor nu vă teamereţi, nece vă turburareţi. cod. vor. 154/27, cf. 30/19. Grăiaşte deadevăru întru înrema sa, şi nu se gămboseaşte cu limba sa, nece face soţului său reu. psalt. 20, cf. 6, 7, 21, 38. Şi alalţi nu văm osîndi, nici ne văm sălbătăci de osînda vecinilor, coresi, ev. 20. Strîngeţi comoară în ceriu, unde viermii nu o răzbăsc, nici putrezeaşte. id. ib. 52, cf. 24, 29, 42, 62, 76, 83, cod. tod. 222. Suflete, să nu te ciudeşti, nece să te svieşti (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 423/9. Să nu arăţi nemărui, nice să spui cuiva cine ţ-au făcut acest bine. varlaam, c. 389, cf. 4, gcr i, 108/15. Leatopiseţul cel leşescu de... cum au mersu Bogdan Vodă la Ţara Românească asupra Radului Vodă, nimica nu însemnează, nice să află scris, ureche, l. 129. Nu mă poci rădica cătră tine, nice să-mi înalţ mînile meale (cea 1633). gcr i, 82/9, cf. 90/4. Să nu aibă nime treabă cu ocinele lui, nice să-i ceaie altă nemică. prav. 5. Nu-i va munci pre toţi giudeţul, nice-i va putea să-i muncească, ib. 274, cf. 42. Caut aci spre pasările ceriului, carele nu samănă, nece seaceră. n. test. (1648), 8v/28. N-au băgat în seamă învăţătura tatălui lor, nici au păzit legea, neagoe, înv. 20/7. De-ntunearece de gloate Teamă n-am, nice mă poate Veaste rea să mă mâhnească, dosoftei, ps. 17/6. De âte grăiaşte, Pre nime nu sminteaşte, Nice cu limba-nşală. id. ib. 42/7, cf. 11/11, 54/14. De n-arfifostşiFrinis, nici Timoth£u n-ar fi fost. c. cantacuzino, cm i, 4. Am făcut şi am adaos, iar n-am stricat, iar nici datorie am lăsat, antim, p. xxiv, cf. xxvi. Românii cei preste Dunăre nu au fost ghintă nomadă, adecă oameni fără lăcaş stătătoriu, nice nu au fost toţi păstori, precum îi defaimă Lucius. maior, ist. 207/18. Norocul bun nu-i în pat cu pene, Nice să însoţeşte cu trîndava lene. budai-deleanu, t. v. 104, cf. 86. Nimic. . . nu poate să slăbească această nemărginită încredinţare, nici să împuţineze credinţa noastră. marcovici, d. 17/10, cf. 7/17. N-au răgaz, nu au odihnă, nici pot ave mângâiere, Decît numai în suspinuri. conachi, p. 100, cf. 221, 259. Obştia ne-a trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte, negruzzi, s. i, 139. Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge nencetat, 4240 NICI1 — 396 — NICI1 Ca un duh înspăimîntat. alecsandri, p. i, 12. Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe. eminescu, o. i, 173. Pe aici vremea e urîtă, deşi nu plouă, nu ninge, nici e frig. caragiale, o. vii, 23. Muma zmeului, daca văzu că nu se poate urca pe dînsul şi să treacă dincolo, nici să roadă din acest zid, nu mai putea de ciudă. ispirescu, l. 26. Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată! anghel-iosif, c. m. ii, 71. Busuioace, busuioace, N-ai mai creşte, nici le-ai coace! alecsandri, p. p. 341. Nu mi-i foame, Nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codru verde. jarnIk-bIrseanu, d. 122, cf. 151, 320. Plînge de să prăpădeşte, Cu altul nu să însoţeşte, Nici nu se veseleşte, reteganul, tr. 13, cf. 23. Nu mi-i foame, nici nu mi-i săte. alr ii 3 239/29, cf. 3 239/36, 386. 2. (învechit, rar; leagă o propoziţie afirmativă de una negativă) Făr-de-legiuit-am, nici ne-am dereptat înaintea ta. coresi, ev. 156. Deştinse cătră noi, nici nălţimea lăsă. id. ib. 463. 3. (Leagă două sau mai multe părţi ale aceleiaşi propoziţii negative, continuînd şi întărind de obicei negaţia din prima parte a propoziţiei) Nu-s cuvente, nece giceri ce se nu se audză glasul lor. psalt. 30, cf. 1. Dereptu acia nu vor învie necuraţii la giudeţ, nece păcătoşii din sfatul derepţilor (sec. XVI), gcr i, *1/15. Acolo nu va fi vecu, nece anu (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 462/10. Mai mare vătămătură decît trufa şi măriia nu iaste, nice mai iute. coresi, ev. 12. Nu iaste pocaanie acolo, nici ispoveadanie. id. ib. 36. Nu se va lua de la Iuda toiagul crăiesc, nice învăţătoriul de la picioarele lui. palia (1581), ap. gcr i, 36/3. Nu vor avea scîrbă, /uc[e] du-reare. cod. tod. 218, cf. gcr i, 88/16. Va giura văcariul, cum nu ştie de perirea boului, nice de vătămătură lui. prav. 13. De acum nu voi vede soţii miei, nice alţii de pre pământ, molit-venic (sec. XVII), 310. Eu aici în ţară n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă, antim, p. xxiv. Acea dorită zi care nu va avea răsărit, nici apus. marcovici, c. 14/25. Patru luni d-ă rîndul, nesocotind rigoarea iernii, nici numărul cel mare al duşmanului... , s-au războit, bălcescu, m. v. 76. Un om lipsit de simţul cel mai scump ...; pentru care soarele n-are raze, nici cîmpul flori, negru zzi, s. i, 56. La-nceput, pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă. eminescu, o. i, 132. Lişiţile nefiind chioare, nici moarte, au zburat, creangă, p. 46. Badiu care-mi place mie N-are casă, nici moşie, Numai peanî-n pălărie. jarnIk-bîrseanu, d. 39. Lungu-i drumul şi bătut; Nu-i bătut de car cu boi, Nici de turmele de oi. id. ib. 200. Şî m-o blăstămal maica: Să n-am cină cu lumină, Nice prînz cu voie bună. mîndrescu, l. p. 33. <> (Precedat de conj. „şi“) Comparaţia homerică nu este opera unui autor prozaic şi nici a unui poet primitiv, vianu, m. 32. II. (Repetat, o dată sau de mai multe ori, arată excluderea succesivă a ideilor sau noţiunilor exprimate prin propoziţiile ori cuvintele pe care le precedă) 1. (Leagă două sau mai multe propoziţii; în limba modernă apare de obicei urmat de „nu“) Nece ştiură, nece înţeleaseră. psalt. hur. 70r/18. Se giurară sinre nece se mărînce, nece ce se bea. cod. vor. 50/14, cf. 52/27. El aceastea nici le cugetă, nici le grăi. coresi, ev. 59, cf. 3, 20, 70, 76, 82, id. l. 113/2. Să-l cinstim numai cu aceaia cu care el au lăsat, nece adaugem, neci să luom. palia (1581), 11/3. Nece vor mănca, nece vor bea, pănă nu-l vor omorî pre el. n. test. (1648), 166v/l. Nici aţi ascultat ievanghelie şi scriptura, nece înferecaţi ucenicii miei (a. 1654). cuv. d. bătr. ii, 458/8. Tîlmăcirea aceaia asemănare nici au priimit, nici va priimi în veaci. biblia (1688), [prefaţă] 7/9. Nici l-au întrebat, nici l-au judecat, cod. puşc. 82. Nerva încă fiitid de vîrsta adîncilor bătrîneţă... au socotit că nice a trăi, nici a împărăţi mult îi va fi. cante-mir, hr. 80, cf. antim, p. xxvi. Nici cârciumă să nu fie aproape de besearecă, nici popa sau diaconul să nu meargă la cârciumă (a. 1762). iorga, s. d. vii, 53. El nici să bucură pentru cea dinţii, nici să mâhneşte pentru cea de al doilea, marcovici, d. 9/12. O turturică de lăngă soţia moartă Nici nu zboară, nici se duce. co-nachi, p. 87, cf. 100, 272, 276. Măngăie-te, simţitorule Verter, Şarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat, nici şi-a făcut samă, nici s-a bolnăvit, negruzzi, s. i. 63. Munţii pluteau în lumină, Văile-n tăcere lină, Păsările-n umbră sta, Nici zbura, nici nu cînta. alecsandri, o. 117. Nici îl primea, nici îl respingea, gane, n. i, 95. Ai sunat, de bunăvoie, la poarta mea întunecoasă. .. Nici te-aşteptam, nici te chemasem, dar gîndul meu te aducea, macedonski, o. i, 223. Nici nu vede, nici n-aude, Doar îşi scutură pe-o mînă Pârul ei. topîrceanu, b. 25. Zmeu', dog de vînătoare, E frumos la arătare . .. El pe nimenea nu lasă Nici sâ intre, nici să iasă. arghezi, s. p. 113, cf. id. f. 37. Aurică drăgulică! Nici ai grijă, nici ai frică, alecsandri, p. p. 24. Floricică frumuşică, Dorul naibei tare strică Pe mîndruţa ocheşică; Nice bea, nice mănîncă, Nici trăieşte, nici nu moare. jarnIk-bîrseanu, d. 89. De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede! id. ib. 124, cf. 100, 120, 408, 442. Cînd eram la mama mea, Nici săpam, nici seceram, Nici torceam, Nici puneam pînză, Numai tot ziceam în frunză, reteganul, tr. 127. Nici oi bea, nici oi mînca, Pînă nu mi-a închina Tot cea dalbă de mireasă. bud, p. p. 5, cf. podariu, fl. 49. Nici nu-s flămînd, nici nu-s sătos. alr ii 3 239/64, cf. 3 239/27, 53, 95, 172, 219, 235, 272, 362, 705, 728, 784. Albastru, nice nu-i sur, nice nu-i alb. alr ii 3 403/235. Supt poale de ie nouă, Nici mă ninge, nici mă plouă, se zice 4240 NICI1 — 397 — NICI1 despre bărbaţii care se află sub ocrotirea unei femei, zanne, p. iii, 188. Rău mincai, Bine mă săturai; Nici nu fuse, Nici n-ajunse; Dacă mai era, Tot nu strica, id. ib. 615. <£■ (Prin schimbarea topicii, între „nici“ şi predicat apar alte elemente ale frazei; negaţia accentuează în primul rînd aceste elemente) Nu le poate omul nici cu inema glndi, nici cu limba a spune. coresi, ev. 89. Să adevereşti că îmblă cu vicleşug, că nici oaste face, nici pline cumpără, nici el va să vie înaintea oştii, ne culce, l. 230. Am ieşit cu cinste, şi nici seama mi-au luat nimenea, nici datorie am lăsat, antim, p. xxv. Ijici meşteşugul ştie, nici instrurnenturi sau materiia trebuincioasă ave. drăghici, r. 150/26. Nici văzduhul de nour să fi pătimit cernire, Nici mări să se răscolească de-a furtunelor stârnire. conachi, p. 266. Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robeşti la mine. alecsandri, p. ii, 24. Ştii că este o vorbă: Nici pe dracul să-l vezi, da nici cruce să-ţi faci. creangă, p. 28. Nici usturoi (ai) n-a mincat, nici gura nu-i pute. zanne, p. rv, 168, cf. in, 651. 2. (Leagă două sau mai multe părţi ale aceleiaşi propoziţii negative) Nece Intru băsea-recă, nece intru chiesariu ceva greşiiu. cod. vor. 66/23. Nece soarele, nece stealele se iviră. ib. 88/18, cf. 60/16, 134/16. Fratele nu va putea ajuta acolo, nici sora, nici soţul, nici frăţiia, nici vecinii, coresi, ev. 37, cf. 67, 75. Nu să prinde de tine nice foculu, nici apa? (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 149/18. Să nu pofteşti vecinului tău nece muiare-i, nece fata-i, nece feciorul, nece boul (a. 1607). ib. 101/9. Nice va lipsi ploie, nice căldură de soare. cod. tod. 218. Nu le dă platoşe, nice arc, nice sabie, nice suliţî. varlaam, c. 44. Pentru lucrurile lui ceale vitejeşti .. . niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceaia l-au ajunsu. ureche, l. 111. Să nu ia nemică dentr-acel pământ, nice pentru munca lui, nice pentru arătură, prav. 2, cf. 24, 271. Să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogăţia sa. neagoe, înv. 6/31. Nu făţări nice a mic, nice a mare, nice a văduvă, nice a venetici (cca 1650—1675). gcr i, 193/23. Nici înapoi, nici înainte nădejde de scăpare era. r. greceanu, cm ii, 38. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni, antim, p. xxv. Aceea este adeverit, că numele acesta intru început nu s-au zis nice slavi seau slaveni, nice sloveni, maior, ist. 183/22. Nice rugare, nice bani să nu primească de la dlnşii. id. ib. 209/20. în mine nu simţ nice spre mălai, Nici spre mămăligă... plăcere, însă gura mea tot plăcintă cere. budai-deleanu, t. v. 31. Cele pătimite in cursul vieţii mele n-au vătămat nici dragostea mea către patrie, nici cugetările, ar (1831), llx/26. Nu mă turbur nici de una, nici de alta. marcovici, d. 2/15, cf. 12/12. Nu perdu nici curajul, nici speranţa de a recăpăta Litvania. asachi, s. l. ii, 34, cf. i, 149. A dragostelor fire Nu-i supusă nici la fugă, nici la vreo depărtare, Nici la vremi, nici la prefaceri, nici la ori ce strămutare, conachi, p. 83, cf. 101, 268. Nu voi vorbi deci nici de farmecul ochilor ei, nici de glasul ei... , nici de a ei talie mlădioasă. negruzzi, s. i, 38. Zioa de mult trecuse; natura obosită... Se odihnea: nici zgomot, nici cel mai uşor vlnt. alexandrescu, m. 25. Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. eminescu, o. i, 177. Născut cu mii de ochi In mijlocul unor arătări colosale, ele.. . nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. id. n. 31. Casa... era acum toată numai un sloi de gheaţă, şi nu se mai cunoştea pe dinafară nici uşă, nici uşori, nici gratii, nici obloane la fereşti, nici nemica. creangă, p. 255, cf. 94, 143, 176, 183, 186, 204, 252, 289. Dacă artistul este cuminte şi are conştiinţă de valoarea sa, trebuie să fie nici prea încîntat de aplauze, nici prea mîhnit de insulte, caragiale, o. vii, 278. Nici vînturi, nici valurile mării nu putură să le stea împotrivă, ispirescu, l. 24, cf. 29, 42, 267, 324. De ce te temi I Ne vom ascunde în noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros, coşbuc, p. i, 123. Nu-s nici istoric, Nici doctor din Paris sau Bonn, Ci pur şi simplu un bufon, anghel-iosif, c. m. ii, 164. Să nu ocoleşti nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz. delavrancea, a. 98. Şi-au închis tarhatul într-o chilie şi n-au aşteptat nici prlnz, nici hodină. sadoveanu, b. 155, cf. id. o. iii, 441, topîrceanu, p. o. 41. Casele nu mai erau nici de ţară, nici de oraş. c. petrescu, a. 315, cf. 352. Tu n-ai nici sudoare, Nici praf, nici scuipat, arghezi, vers. 209, cf. 194, id. t. c. 61. Cu această vorbă cam în doi peri, care nu spunea nici da, nici nu, sosiră în port. tu-doran, p. 25. Burcea nu era nici mai înalt, nici mai în putere declt Ilie. preda, d. 144. Acela-i un lucru-aşa De nu-l poţi lesne strica, Nice popa, nici birău. marian, nu. 293. Citu-i dealul de mereu, Nu-i drăguţ frumos c-al meu, Nici in sat, nici in oraş. jarnIk-bîrseanu, d. 30. Dorul meu odihnă n-are, Nici la umbră, nici la soare. id. ib. 381, cf. 156, 309, 396. Pi din jos de Sighişoara Trage o cătană să moară; Da trage cu mult năcaz, N-are pînză pe obraz, Nice săruturi de sălaş, Nice lumină de ceară, Nici oameni dintr-a lui ţară. mîndrescu, l. p. 40, cf. 30. Nu mi-ai fost mamă dulce, Că pe mine m-ai lăsat Nici în drum şi nici în sat. bud, p. p. 7. Bată-te crucea de cuc ... Şi te-mpuşc, şi te mănînc, Nici fript bine, nici sărat, pamfile, S. V. 111, cf. DENSUSIANU, Ţ. H. 93. PODARIU, fl. 53. De cînd în codru-am venit, Nici luna nu am văzut. Nici luna, nici soarele, Numai căprioarele ! ant. lit. pop. i, 67. Nu mi-e niş foame, niş sete. alr ii 3 239/886. Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale. negruzzi, s. i, 248. Nici 4240 NICI1 — 398 — NICI1 din coş grăunţe, nici din postavă făină, se zice despre oamenii zgîrciţi. Cf. zanne, p. iii, 131, 283. Nu le rezema nici de umbră, nici de stîlp putred, id. ib. 383, cf. 442, 503, 508. E x p r. Nici în car, nici în căruţă (nici în teleguţă) v. car. Nici aşa, nici aşa v. aşa. Nici laie, nici bălaie v. lai. Nici prea-prea, nici foarte-foarte v. prea. A nu avea (de-a îace) nici în clin, nici în mînecă (cu cineva) v. clin. Nici mai mult, nici mai puţin v. mult. Nici una, nici două (sau nici alta) v. unul. Nici tu ..., nici tu ..., se spune pentru a accentua lipsa mai multor lucruri. Femeia lui Ipale şi cu baba, cînd se trezesc din ameţală, nici tu drumeţ, nici tu copil, nici tu nemica 1 creangă, p. 174, cf. 201. Erau atît de săraci, încit n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, ispirescu, l. 174, cf. zanne, p. iii, 86, 87. 3. (Primul „nici“ se află înaintea predicatului; excluderea succesivă exprimată de negaţia repetată se referă cînd la predicat, cînd la altă parte a propoziţiei; din asemenea cazuri s-a dezvoltat probabil valoarea adverbială a lui „nici“) Nice cerşură aur, nice argint, nice boierie de la împăratul, moxa, ap. gcr i, 60/6. Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară . . . Nici îi maică cu mila Şi nici soră cu gura. jarnIk-rîrseanu, d. 320. Neci-s feată, Neci neveastă, Ci-s o floare De cicoare, reteganul, tr. 112. B. Adv. (Precedă cuvîntul ori cuvintele care poartă accentul frazei, exprimînd o negaţie mai categorică decît „nu“; în limba modernă apare de obicei însoţit de „nu“ şi este adesea întărit cu adv. „chiar“ sau „măcar“) 1. (Stă înaintea predicatului, exprimînd negarea întregii propoziţii) Cine nu va vrea, nici e destoinic să vie după mine! coresi, ev. 67. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi. ureche, l. 84. Ţara Ungurească. .. ai dat pre seama unui ungur, care nici era de sînge crăiesc, m. costin, o. 299. Nebăgînd samă focul în carele fu aruncată, nice gîndi de logodnic. dosoftei, v. s. septembrie 26v/5. Da năvală în toate dzîlele moscalilor. Iară moscalii tot s-apăra, nici să mera, numai s-apăra den tunuri, neculce, l. 341. Viitorul groaznic îmi prevestea durere; Nădejdea mă urîse încît nici m-amăgea. heliade, o. i, 175. Toate ale sale nu vor fi pentru dînsul, ci pentru care nici a visat vre o dată. gorjan, h. ii, 148/8. Părule cu vîrfu-n nouri... O suflare, un vînt numai de care nici vreai să ştii, Intre morţi fără de veste te-aruncară dintre vii! conachi, p. 204, cf. 284. Au tăiat şi schimbat în proiectul comisiunei atâtea puncte esenţiale, încît nici să-l mai cunoască cineva, rariţiu, p. a. i, 641. Te rog încă o dată de vei veni.. ., să te faci că nici mă cunoşti, negruzzi, s. i, 62. Nici îşi pleacă ochii la ei frumoasa fată, Cum nu se uită crinul la iarba cea uscată, alecsandri, poezii, 312. Sultanul doarme-n pace şi gîndu-i nici visează Că însuşi ienicerii jurat-au pe Allah Să deie pradă morţii viziri şi padişăh! id. ib. 349. O, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus ! eminescu, o. i, 146. El nici îşi întoarse capul spre mine. gane, n. iii, 61, cf. ii, 34, iii, 106. Le-am dat bună pace, m-am făcut că nici nu-i văd şi ei s-au dus în treaba lor. creangă, p. 120, cf. 39, 99, 133, 168. Împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Simziana...; dară ea nici nu-l băga în seamă, ispirescu, l. 29, cf. 30. Cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut, coşruc, r. 8. Nici mai aşteaptă Altă vorbă de la zînă, Face cum i-a fost porunca Şi se-ntoarce glonţ la stână, iosif, v. 86. Biata nevastă-sa nici nu bănuieşte ce primejdie îi paşte. REBREANU, R. I, 96, cf. 245, TOPÎRCEANU, B. 97, c. petrescu, c. v. 218. Nu ţin de loc să fiu interesant. — Foarte bine faci. Nici nu eşti. sebastian, t. 56. Nimicul nepipăit să-l caut vrui, Acela care trăsare Nici nu ştii de unde şi cum. arghezi, vers. 174, cf. 257. Poteca străbătută s-a tot îngustat cu timpul şi scaieţii ei. . . caut să par că nici nu i-aş simţi. id. b. 6, cf. 5. Cîţiva soldaţi stăteau plecaţi asupra unui foc mărunt... şi nici nu se clintiră cînd îi acoperi umbra uriaşă a majurului. camilar, n. i, 132, cf. tudoran, p. 9. Nici n-ai bănuit cît de ascuţit este auzul omului, barbu, ş. n. 43. împăratul Roşu avea mulţi duşmani, şi nici să putea altfeli. reteganul, p. ii, 3, cf. alr i 313/100. <£> (învechit şi regional; înaintea verbelor reflexive, intercalat între pronumele reflexiv şi verb) Jidovii nu să nice ating de samareani. varlaam, c. 113. Oamenii nu ave ce mînca, că era săcşorul de făină cîte 15 lei, şi încă nu să nici găsie. neculce, l. 266. <£> (Popular şi familiar; urmat de conj. „că“) Versurile de două silabe .. .nu sînt în uz şi nici că s-ar putea numi versuri, heliade, o. ii, 151, cf. conachi, p. 293. Vie-o lume încruntată, Vie valuri mari de foc . .. Nici că m-or clinti din loc. alecsandri, p. ii, 13. Plug, grapă, teleagă, sanie..., şi cîte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodari, nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. creangă, p. 38, cf. 305, 320. Mă uitam pe furiş cum se joacă apa cu picioruşele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză ... Mai frumos lucru nici că se mai poate. id. a. 66. Aşa luptă nici că s-a mai văzut, ispirescu, l. 223. Cînd mă-nhaţa de păr, Doamne sfinte ..., n-atingeam pămîntul, zburam în văzduh, nici c-am mai văzut aşa putere, contemporanul, v2, 203. Ca noi, meşteri mari, Calfe şi zidari, Alţii nici că sînt Pe acest pămîntl alecsandri, p. p. 191. (Regional; după determinarea „că“ urmează şi negaţia „nu“) Ca iarna asta nici că n-am văzut, alr i 307/750. 4240 NICI1 - 399 - NICI1 2. (Stă înaintea altor elemente ale propoziţiei sau frazei, accentuînd extinderea negaţiei asupra acestor elemente) Tuturor dă şi nemică nu ia, nici ce iaste derept de la om să se dea ceva. coresi, ev. 385. Nu mă lăsa nice pre mene în deşert, vablaam, c. 11. Nice pre uşe nu putea întră. id. ib. 39, cf. 5, 13, 39, 49, 59, 115, 382. După ei, n-au trăit un an nice Cantemir Vodă ş-au murit, neculce, l. 111. Insă nici din pieptul acestui Lichinie au lipsit tirăniia. c. cantacu-zino, cm i, 21. Luntrind până la Markianopoi, cetatea Mesiei, şi nici pre aceasta putînd-o lua, . . . luntrea mai încolo, şincai, iir. i, 27/12. Nu poate fi îndoială nici cît e mai mică, că doaă limbi au avut romanii cei de demult, maior, ist. 266/13. Nu sînt în stare de a prevedea nici măcar întîmplările zilei celei următoare, marco-vici, d. 6/28, cf. id. c. 10/22, 12/8, 13/17, 60/8. Eu n-am asupră-mi nici bani de cheltuială. drăghici, r. 6/11. Nu m-am învrednicit a videa nici macar Londra, id. ib. 15/7, cf. 14/8, 40/20, 50/5, 139/1, 154/3, 167/14. Mie nu mi-i iertată nici atăla mângâiere, conachi, p. 83. Mi s-a întîmplat să o văd o dată, şi n-o pot uita nici acum. negruzzi, s. i, 44. Atunci cerea răţiunea să n-avem nice nume. mureşanu, p. 100/3. Nici cel mai cornorat Nu-i ca mine de-nvăţat l alecsandri, t. i, 103. Eu n-am uitat nici pe răposatul Caraiman, veselul şi priceputul staroste al vînătorilor tămădăieni. odobescu, s. iii, 14, cf. gane, n. i, 46. Buzduganul ista îl avem lăsat moştenire de la strămoşul nostru; şi nu-l putem da nici pentru toată lumea, creangă, p. 57. Bine că am scăpat de belea; că nici lucru curat n-a fost aici! id. ib. 68, cf. 33, 54, 73, 85, 147, 212, 248. Împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă. ispirescu, l. 2. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe, id. ib. 39, cf. 14, 15, 20, 23, 25, 32, 34. E lung pămîntul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i. coşbuc, b. 16, cf. id. f. 157. Noaptea-ncet-încet s-a-ntins ... Nici alăuta nu mai geme, Şi focul e aproape stins, iosif, v. 34. Nechifor Lipan .. . nici pe aici nu s-au arătat, sadoveanu, b. 16. I Nici chiar căpitanul nu-l mai asculta, rebreanu, 'J r. i, 14. Nu se simţea sigur nici de inima lui. id. ib. 249, cf. bacovia, o. 129. Nu ştiam nici pe ce străzi merg, nu auzeam nimic în jurul meu. camil petrescu, u. n. 184, cf. 423. Pe spinarea bolovanilor împietriţi n-a mai crescut nici iarba măcar, sahia, n. 17. La masă... ling strachină, nici pentru o furnică nu rămîne în urma lor. stancu, d. 43, cf. camilar, n. i, 129. Pentru dumneata, Matei, Bărăganu-i numai aşa ... nişte cîmpi... ori nici atîta; numai o ambiţie, acolo, galan, b. ii, 44, cf. tudoran, p. 28, preda, d. 61. Hop, leliţă, lelişoară, Nu lăsa voinic să moară Pentr-un pic de gurişoară. Pentr-o ţlră şi cu treabă Nici chiar popa nu te-ntreabă. jarnîk-bîrseanu, d. 367. Ochişori ca la mîndra N-am văst în toată lumea, Numa-n tîrg la Orăştie La o doamnă-ntr-o code; Da nici doamna, zău, n-avea Ochişori ca mîndra mea l id. ib. 394, cf. 455. Ficiorul cel de împărat au tras toate vorbele lor cu urechea şi au priceput şi nice prea ceea ce-au zis fetele, sbiera, p. 108, cf. mîndrescu, l. p. 38. Că nu ştii cine te ie, Că să ştii cine te ie, Nice mine n-ai tăce. rete-ganul, tr. 177. Nice grijă n-am de ce s-o-ntîm-plat. alr ii 3 490/235, cf. 3 490/141. Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale. creangă, p. 248, cf. zanne, p. hi, 208, 325, 429, 442, 447, 611, iv, 28. <> E x p r. Nici de săminţă sau nici sămînţă de ... v. s ă m î n ţ ă. Nici cît (e) negru sub unghie = (absolut) nimic. A nu avea nici de unele v. unul. A nu avea nici pe dracul (ori pe naiba) v. d r ac, naiba. A nu zice (ori spune) nici cîrc v. c î r c. Nici în ruptul capului v. rupt. Nici atîta = în şi mai mică măsură, şi mai puţin (decît. . .). Se uită el în dreapta, nu vede nemica; se uită în stingă, nici atita. creangă, p. 238. Să-i zici Păsărilă. . . , nu greşeşti; să-i zici Lăţilă. . . , nici atîta. id. ib. 245, cf. 256. (Re^ gional) Nici încotro = în sus şi în jos, în toate părţile (fără o ţintă precisă). Umblă nici încotro. alr i 1 378/56. Nici mai ba v. b a. Nici vorbă v. v o r b ă. <£■ (Adjectival; urmat de art. nehot. „un, o“, învechit de pron. nehot. „unul, una“) Nece uru reu nu aflămu întru omul acesta. cod. vor. 48/23. Binre făcăndu, netemăndu-vă de nece uo frică. ib. 152/23. Nu poate isprăvi nici un lucru bun. coresi, ev. 15. Nici w[n] saţiu nu le iaste lor de dobînde. id. ib. 431. Încă nu era plouat pre pămînt şi nu era neci u[n] om care să lacre pămîntul. palia (1581), 18/1. Nice u[n] păr din capul lor nu va fi perit. cod. tod. 215. Nu vor avea nece o mlhnire (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 226/10. Nu era pre pămînt nice o vită. moxa, ap. gcr i, 57/32. Iară ei nemică de aceastea nu socotiră,... ce-l încungiurară ca neşte cîini turbaţi şi-l legară fără de nice o milă. varlaam, c. 77. Să arate stăpânului sămnul aceii vite perite şi daca să va cunoaşte, nu va avea nice o certare, prav. 12, cf. 8, 13, 16. Ureache vornicul scrie şi el: 45 de ani la domniile ceale dintâi, nici o scrisoare nu să află de lucrurile lor. m. costin, o. 243, cf. biblia (1688), [prefaţă] 3/33. Dece întrat-au tătarii în ţară..., nemărui nefiindu nice o milă de săraca de ţară. neculce, l. 56, cf. c. can-TACUZINO, CM I, 3, 7, R. GRECEANU, CM II, 28. Lipseşte din casa ta şi din toată agonisita ta, făr’ de nici o vină. antim, p. xxvii. N-au pricinuit aice nici o stricăciune, ar (1830), 2522/47. Nici o nenorocire, cit de grozavă va fi, nu ne va aduce la deznădăjduire. marcovici, d. 17/13, cf. 2/5, 6/9, 15/4. De la o vreme nici o îmbucătură macar voia să mai mămnce. drăghici, r. 27/6. Cel d-al doilea rămasă fără nici o slujbă, 4240 NICI1 — 400 — NICI1 in rînd cu toţi s«p«.yi[i] fratelui său. gorjan, h. i, 2/2. Te rog, băbacă, fă toate chipurile de a-mi trimete aceste cărţi, căci nu am afară de ceaslov nici o carte moldovinească. kogălni-ceanu, s. 80. Nici un feli de împăcare sufletul meu nu găseşte, conachi, p. 82, cf. 80, 83, 103, 266. Lăpuşneanul nu întîlnise nici o împiedicare in drumul său. negruzzi, s. i, 142, cf. 64, 148. Ca voi, mici lăcrimioare, N-are-n lume nici o floare Miros dulce, alecsandri, p. i, 122. Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas. id. ib. iii, 18. S-a arătat cu mare părere de rău; dar neavînd nici o putere, a dat drumeţei un corn de prescură şi un păhăruţ de vin. creangă, p. 91, cf. 20, 79, 139, 174, 207, 292. Se puse pe plîns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. ispirescu, l. 2, cf. 5, 8, 13, 35, 42. Nici un zgomot, nici o mişcare, nici o adiere de vînt nu se simte, vlahuţă, o. a. 410. Spui lucruri fără nici o însemnătate, brătescu-voineşti, î. 2. Fără nici o ceremonie mă apropiai de dînşii. hogaş, dr. i, 2. Privi cu uimire la cucoşul cel mare porumbac, cum vine fără nici o frică şi se aşază în prag. sadoveanu, b. 27, cf. 227, bacovia, o. 34, minulescu, v. 137. Nici o şoaptă... nici un ropot.. . Numai din adîncuri sure, Vine vuiet lung de clopot, topîrceanu, b. 17, cf. sahia, n. 17. E a cincea zi de cînd n-a mai venit nici o scrisoare în pensiunea asta. sebastian, t. 14, cf. 243. Lebăda... e foarte curagioasă, nu se teme de nici o pasăre răpitoare, stoica, vîn. 117. Nu e vorba de nici un el şi de nici o ea. ap. iordan, stil. 132, cf. id. l. r. 402, oprescu, i. a. iii, 27. Nici un meşteşug nu este mai frumos şi mai bogat, mai dureros şi mai gingaş totodată ca meşteşugul blestemat şi fericit al cuvintelor. arghezi, t. c. 77. Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung, Şi tot nu pot pe nici o potecă să te-ajung. id. f. 54, cf. id. s. p. 93, id. vers. 257. Multe triburi primitive .. . n-au nici un termen general pentru papagal, vianu, m. 23, cf. 69, 125, 130. Nici un copil de-al meu n-o să mai scurme ţărîna cu palmele, stancu, d. 42, cf. id. u.r.s.s. 9. Nu plătesc la nici o punte vamă, Nu spun unde merg, nu spun cum mă cheamă. beniuc, v. 13. La recentul campionat al maeştrilor, acest oraş nu a trimis nici un reprezentant. sp. pop. 1961, nr. 3 944, 7/4. Fugi la naiba, ghiuj bătrîn, Nu-ţi dau nici un măr din sîn. alecsandri, p. p. 326. De cînd, mîndro, te-am luat, Nici un cîntec mi-ai cîntat. teodorescu, p. p. 631. Bădiţa cu şese boi N-are ce câta la noi, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să nu-l treacă! jarnIk-bîrseanu, d. 38, cf. 128. Nici o faptă fără plată, creangă, p. 28. Cine dodată multe trepte va să sară, piciorul şi-l va frînge fără nici o greşeală, zanne, p. iii, 412, cf. 207, 462, 637. Plinea la spînzurătoare nici un folos mai are. id. ib. iv, 55. Vioara cu o coardă numai, n-are nici o dulceaţă, id. ib. 684. Ciocanul fără gălăgie nici un lucru săvirşaşte. id. ib. v, 177. <î>Expr. Nici un capăt de aţă v. aţă. Fără nici un căpătii v. c ă p ă t î i. Nu e nici o brînză de el sau nu'îace nici o brînză v. brînză. A nu avea (sau a îi fără) nici un Dumnezeu v. Dumnezeu. <$■ (Urmat de pron. nehot. „unul, una“, formează pron. neg.) Nece urul se nu apăre de ai lui. cod. vor. 64/3. Nece uruia de voi păru din capu nu-i va cădea. ib. 92/26. Intru această troiţă nece urul nu iaste mai vechiu. psalt. 337. Nici unuia de aceia... să nu le pare că se muncesc spre spăsenie, coresi, ev. 70. Mearseră în casă, nu lăsă nici unul să între. id. ib. 381, cf. 89, 406, gcr i, 48/37. Nice una de-aceastea nu-i dzise. varlaam, c. 284. De să vor tocmi doi plugari ca să-ş schimbe pămînturile..., iară de nu va fi sămănat nice unul, pot să strice acea toc-mală. prav. 2, cf. 30, 271. Nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie şi nici unul nu au aflat nimic, pănă cînd n-au fost de altul învăţat, c. cantacuzino, cm i, 3, cf. 8. Cîte am lucrat cu mâinile, şi cîte am grăit cu limba, cine va vrea să le socotească ..., nici una nu va afla. antim, p. xxv. Zise că nu i trebuie nici unele de acealea. mineiul (1776), 169r2/6, cf. drlu, lb. Nici unile din cele trebuincioase avea, precum hărtie, călămară, cerneală, drăghici, r. 54/27, cf. pann, e. i, 19/15. Avea pe frunte na-framă albă, iar flori nici una pe-al său obraz l alecsandri, p. i, 23. Din trei feciori, cîţi are tata, nici unul să nu fie bun de nemica? I creangă, p. 188. Nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. id. ib. 310, cf. 78, 118. Se uită la toţi caii din grajduri, şi de nici unul nu i se prindeau ochii, ispirescu, l. 15. Văd copilaşi pe uliţele ninse... Aş vrea s-alerg spre ei, sâ-i strîng în braţe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul. iosif, p. 21. A închis ochii, iar cînd i-a deschis, nici unul nu mai era în casă. arde-leanu, d. 123. Nici unul, pentru nimic în lume, nu ar fi cerut... celuilalt să mai rămîie. camil PETRESCU, U. N. 137, cf. IORDAN, L. R. A. 328, 416, 417. O să-ţi spui multe poveşti. Ai s-alegi. Dar pe nici una nu ai s-o dezlegi, arghezi, vers. 176. Nici unul din marii maeştri ai Renaşterii nu lăsa în seama necunoscătorilor pregătirea culorilor, vianu, s. 175, cf. 39, beniuc, v. 22, tudoran, p. 11. Avusese noroc că nu i se prăpădise nici unul în război, t. popovici, se. 130. în picioare drept sărea Şi pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea 1 alecsandri, p. p. 131. Nici unul dintre cei tineri, şi chiar dintre cei bătrîni, dar voinici, nu ziseră ... pîs. marian, o. ii, 326. Cîte flori pe iaz în sus, Toate cu mindra le-am pus... Şi nici una n-a rodit. jarnIk-bîrseanu, d. 154, cf. 209, 277, pamfile, j. ii, 171, rădulescu-codin, î. 52, ciauşanu, gl., alr II 3 091/105, 260, 284, 3 098/141, 353. Cine goneşte doi iepuri, nu prinde nici unul. ne-gruzzi, s. i, 248. Doi pe unul lesne-l face ca 4240 NICI2 — 401 — NICICÎT nici unul. zanne, p. iv, 206. <£■ E x p r. De nici unele = nimic, nici un lucru. Muncim pînă dăm pe brlnci şi nu ni se ajung de nici unele, stan cu, d. 101. — Şi: (învechit şi regional) nice, neci, (învechit) nece conj., adv. — Lat. neque. NICI2 subst. (Prin sudul Olt.) Partea anterioară, tare, a ritului de porc. Cf. com. sat. iii, 51, dr. iv, 852. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. NICIA1Ă s. f. (Prin Ban.; în loc. adv.) Cu nicială = anevoios, cu migală, migălos. l. costin, gr. băn. 146. Aici trebuie să lucru cu nicială. id. ib. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. NICICACtJM adv. (Regional, mai ales în Mold.) Nicidecum. Intr-acel loc, nici o dată iarna urmează... — Nici o dată 1 Nici cacum! drăghici, r. 67/26. Dar ce folos, dac-ave o fată, pe care o chema Măriuca, şi nu semăna cu ea nicicacum. brăescu, v. a. 53. De auzit, aude prea puţin, cind îi spui „du-tetl ori „vină11; însă de grăit, nu poate grăi nicicacum. sado-veanu, o. xiii, 332. Cu asemenea amiros nu mă primesc albinele nicicacum. id. ib. 673, cf. COMAN, GL., ALR SN V h 1 484/414. — Scris şi: nici cacum. — Nici1 + ca + cum. NICICARE pron. neg., adj. neg. (Popular) 1. Pron. neg. Nici unul, nici una. Ea îmi va fi devotată ca nicicare alta. sbiera, f. s. 277, cf. VICIU, S. GL., CANDREA, Ţ. O. 20, STERESCU, n. 1050, ALR I 343/839, 850. 2. Adj. neg. Nici un, nici o. Nice care cuvînt nu agiunge cătră lauda minunatelor tale. do-softei, v. s. decembrie 200v/25. Mie nu-mi trăbă nicicare parte, alr ii 3 091/2. — Scris şi: nici care. — Gen.-dat.: (cînd are valoare de pron. neg.) sg. m. nicicăruia, f. nici-căreia, pl. m. şi f. nicicărora; (cînd are valoare de adj. neg.) sg. m. nicicărui, f. nicicărei, pl. m. şi f. nicicăror. — Şi: (învechit) nicecăre pron. neg., adj. neg. — Nici1 + care. NICICÎND adv. (De obicei însoţit de o altă negaţie) Niciodată. Domnu Dumnezău.. . care nec(e) cînd nu printr-altă, ce pre binel(e) nostru ne ceartă (cca 1600—1650). gcr i, 141/23, cf. anon. car. Nu se sfiesc a se fuduli... cu prieteşug ce nu le-a fost nicicînd acordat, cara-giale, n. s. 18. Iadul ar fi o groapă foarte adîncă şi colosal de mare în fundul pămîntului, unde cît e lumea arde foc, dar cu toate acestea nici cînd nu e lumină, marian, î. 458, cf. id. na. 16, sbiera, f. s. 313. Nici cînd nu a căzut în boala modernă, f (1906), 3. Acel copil pînă la bătrîneţe nu va fi nici cînd bolnav, gorovei, cr. 25. Pisica sălbătăcită nicicînd nu creşte aşa de mare ca pisica sălbatică, stoica, vîn. 107. Stăpînul, trîndâvind în slava lui, Nicicînd nu se-arătase. arghezi, vers. 288, cf. id. s. p. 23. Sînt un fecior de om sărac, De mic îndătinat cu munca, Dar de la domni eu cu plăcere Nicicînd nu am primit porunca, beniuc, c. p. 29. Se simţea mulţumit, sănătos, vesel şi puternic, cum nu se simţise nicicînd. galan, b. i, 331. Flămînd, m-aruncam în somn ca sinucigaşii; Legănat în fiece noapte de-un gînd, în plasa lui adîncă de răcoare; De nu m-aş mai trezi, De nu m-aş mai trezi nicicînd. jebeleanu, c. 17. N-avea să-l mai vadă nicicînd. tudoran, p. 47. N-aş dori nicicînd, copiii mei, In raiul trist cu sfinţii să m-adun. isanos, ţ. l. 36. Vinele noastre palpită De-o sevă pe care nicicînd Strămoşii în ei n-au simţit-o. labiş, p. 54, cf. 34. Eu nici cînd te-am auzit Şi niciodaf te-am pomenit Vorbind de crai şi de-mpăraţi. teodorescu, p. p. 111. Hop, săracă mîndra mea, De mîncat îmi aducea Lapte acru-ntr-o mărgea, Mîncam şi-mi mai rămînea; Dar acuma însurat, Trăiesc ca ş-un împărat Şi nici cînd nu-s săturat, jarnîk-bîrseanu, d. 394. El nu aştepta niciodată să-l puiă la lucru, ei se apuca totdeauna singur de toate şi nici cînd nu şedea degeaba, sbiera, p. 248. A fost odată o cioară care nu mai avea nici cînd parte de puii săi, căci în tot anul venea uliul şi-i mînca. marian, o. ii, 41. Eu nu am fost nici cind în sat. reteganul, p. i, 16. Dar io n-am s-o bieu nicicînd. alr ii 3 157/76. — Scris şi: nici cînd. — Şi: (învechit) nice-cind adv. — Nici1 + cînd. NICICÎT, -Ă adv., adj. neg., pron. neg. 1. Adv. (învechit şi popular) Nicidecum. începură a nu-l băgarea în seamă nicicît, ci-şi bătea joc de dînsul. anon. cantac., cm i, 161. Uniţii.. . nu-şi rad nici cît barbele. ţiciiindeal, f. 59/6, cf. 228/4, lb. Fata... îl căută toată ziua şi ca să dea de dînsul nici cît. ispirescu, l. 46, cf. 95, 108, ALEXI, w. 2. Adj. neg. (Popular) Nici un pic de. .. Nemica altă n-au căutat, ci numai cum ar putea mai uşor şi mai lesne, cu mai puţintea, sau cu nici cîtă osteneală ale altor streine averi... trage la sine. ţichindeal, f. 192/2. Asta spun de trei ori, sara ănd însară, cînd omul nu doarme şi n-are odihnă niş cîtă. arh. folk. iii, 120. 3. Pron. neg. (Rar) Nimic (II). Nu mă chema nicicum şi nu ştiam nicicît Şi nu-mi era de mine sfială şi urît. arghezi, f. 42. — Scris şi: nici cît. — Nici1 + cît. 4246 NICICUM — 402 — NICIODATĂ NICICÎIM adv. De loc, de fel, în nici un chip, în nici un caz; nicidecum, (învechit şi popular) nicicît (1), necum (I), (regional) nicidecît, nicicacum. Cela, ce va apuca, ce să dzice, va răpi pre vre o muiare, ce va fi giuruită altui bărbat, nicum (nice cum munt.) ca să să poată cununa cu dânsa. prav. 182, cf. 165. Cela ce va veni la mine, nece cum nu va flămânzi. n. test. (1648), 113r/ll. Nu l-au putut să-l plece cu de acest fel de cuvinte nicicum, ist. ţ. r. 21. Mai aduce Topeltin in poveste şi pe un Ioan Zamoski, care zice şi tăgăduiaşte, cum valahii, adecăte rumânii, nicicum nu pot fi rămăşiţă den romani, c. cantacuzino, cm i, 37. Era om viteaz, şi multe războaie au făcut... nicicum nu să aşăza, şi, norocul slujindu-i, pre mai mulţi biruia. R. popescu, cm i, 250, cf. 443. Turcii brăileni n-au vrut să meargă la judecată nicicum. R. greceanu, cm ii, 70, cf. 57, 109. Ah! aceasta nu-mi place nicicum! kotzerue, u. 12v/14. Inse in părţile noastre, intun[e]cimi de lună nu vor fi nicicum. ar (1832), 82/10. Cum pute să facă un lucru ce nici cum il ştie? drăghici, r. 142/18, cf. 162/18. 2,04 însămnează 2 întregi, nicicum zăcini, 4 sutini. asachi, e. i, 53/12. Nu eram isteţ, Nu mă chema nicicum, arghezi, f. 42, cf. ARH. FOLK. III, 83, ALR I 320/840, ALR SN V h 1 484/2. Buretele pînă nu-l storci, apă din el nicicum scoţi, se spune despre cei zgîrciţi care nu dau nimic de bună voie. Cf. zanne, p. iii, 34. Toba, cu o lovitură numai, nicicum îţi clntă, se spune despre cei pe care pedepsele mici nu-i îndreaptă. Cf. id. ib. iv, 665. — Scris şi: nici cum. — Şi: (învechit şi regional) nieecum, (învechit) nececum adv. — Nici1 + cum. NICIDĂNĂOĂR adv. v. niciodinioară. NICEDĂNĂOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICIDECÎT adv. (Regional) Nicidecum. Cf. clemens, lb. Ar avea haz să mă pîrască nevestii! ... Ba, zău, n-ar avea haz nici de cit, pentru că Tarsiţa mi-ar scoate ochii, alecsandri, t. 1 095. N-am să întru-n casa voastă nic de cit. alr i 313/178. — Scris şi: nici de cit. — Nici1 + de cît. NICIDECtÎM adv. De loc, de fel, în nici un chip, în nici un caz; nicicum, (învechit şi popular) nicicît (1), necum (I), (regional) nicidecît, nicicacum. Alerga cătră Arsachi, poruncind mai înainte portăriţii... ca oricarele va vrea să între nicidecum să nu-l lasă. aethio-pica, 23r/24, cf. drlu, clemens. Noi a naşterii trufie nici decum n-am cunoscut, heliade, o. i, 405. Să-mi dai 2500 de rubiele. — Nu e prea mult? ~ Nicidecum, filimon, o. i, 169, cf. stoica, vIn. 113. Tu nu dai nici un bun pe jumătate Sau nu-l dai nicidecum, arghezi, vers. 310. Metafora nu poate fi nicidecum asimir lată cu comparaţia, vianu, m. 28, cf. 40, 65. Argeşul rareori putea fi trecut prin vad şi nicidecum noaptea, camil petrescu, o. ii, 148. Locuitorii unei astfel de planete nu văd decît sorii şi nicidecum sateliţii ce se învîrt în juru-le. contemp. 1962, nr. 796, 1/6. Nu-z dau n'iz dă cum. alr sn v h 1 484/36. Nu să poate nici de cum Cînd frigi să nu iasă fum. pann, p. v. ii, 31117. — Scris şi: nici de cum, nici decum. — Şi: (învechit) necidecum (drlu), (regional) nijdă-cum adv. — Nici1 -f de + cum. NICIDINIORĂ adv. v. niciodinioară. NICllNDĂ adv. v. niciunde. NICIODĂTĂ adv. (Exprimă o negaţie temporală absolută) în nici un moment, în nici o împrejurare, cu nici un (alt) prilej; nicicînd, (învechit) niciodinioară. Nice au eşit Precista niceodată. varlaam, c. 385. Nici odată să nu se înalţe inima ta. neagoe, Înv. 10/9. Goţii, cînd au cuprins acestea supt Graţian, de la romani au luat, iară dachii nici au mai răscumpărat, nici s-au mai sculat dintr-aceia niciodată. c. cantacuzino, cm i, 33. [Turcii] niciodată ca acum n-au păţit ei bătaie şi zdrobire de la nemţi. R. greceanu, cm ii, 90. Să nu greşim niceodată, în laude, in sfătuiri, în răspunsuri, în povăţuiri. molnar, ret, 10/13, cf. 84/7. Cîrcalosul nost pe-aceasta indrăgisă, Măcar că n-o văzusă niceodată. rudai-deleanu, t. v. 115. Cel ce este adevărat sărac nu să plînge niciodată. kotzerue, u. 6r/2, cf. drlu, lr. Niciodată omul nu a fost singur cînd a fost fericit, cr (1830), 20/44. Nici odată o asemenea nădejde n-a rămas înşelată, marcovici, d. 9/20. Niciodată vă lăsăm fără lucru, drăghici, r.. 4/4. Eu niciodată voi bea. id. ib. 29/9. Nimic n-ai dacă n-ai darul de-a nu muri nici odată, conachi, p. 264. Aceste principie. . . n-au fost nici o dată recunoscute în ţările noastre, rălcescu, m. v. 10. Veveriţă îmi este vechi duşman, dar încai nici odată nu s-a ascuns, negruzzi, s. i, 141. Nici odată astă lună... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat, alexandrescu, m. 22. Efectul... nu va putea niciodată să se producă fără o cauză, conta, o. c. 205. Şi fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viaţă să nu te văd pe tine. eminescu, o. i, 92. Degeaba mai baţi apă-n chiuă să s-aleagă unt, că nu s-a alege niciodată, creangă, p. 118. Niciodată nu şi-a dat seamă despre cele ce făcea, slavici, n. i, 18. Noi niciodată n-am ieşit din cuvîntul tău. ispirescu, l. 12. Lacremi de crocodil niciodată nu m-au dus în ispită, f (1906), 2. Niciodată 4264 NICIODATĂ — 403 — NICIODINIOARĂ laerămi să nu verşi in zadar, cerna, p. 68. Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-aşa-nstelată. iosif, v. 132. Niciodată nu-l privise cu luare-aminte. brătescu-voi-neşti, 1. 11. Ar fi trebuit să nu-şi pună niciodată altă îmbrăcăminte, hogaş, dr. i, 6. Deşi-ai rămas acelaşi veşnic, nu eşti acelaşi niciodată. minulescu, v. 107, cf. 45. Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Findcă nu-mi dă niciodată, topîrceanu, b. 55. N-am vorbit niciodată cu el şi nici nu mă interesează, se-bastian, t. 30. Niciodată nu-i voie să curăţim arma pe la gura ţevilor, ci numai dinspre camere. stoica, vin. 47.' Niciodată însă aceste memorii nu se coborîseră la o anumită adîncime turbure a sufletului omenesc, oprescu, i. a. iii, 33. Nu-ţi pierde niciodată, dragă băiete, naivităţile şi temerile delicate şi nu-ţi fie ruşine cu ele. arghezi, t. c. 88. La nu ştiu al cîtulea control, am aruncat o altă mare parte din volum, neplă-cîndu-mi niciodată manuscrisul aproximativ terminat, id. b. 12, cf. id. vers. 273. N-ai iubit niciodată? călinescu, e. o. i, 43. Intre imagine şi obiectul sensibilizat prin ea există grade felurite de asimilare ... Niciodată însă imaginea nu se poate realiza complet, vianu, m. 66. N-am văzut niciodată o noapte atît de frumoasă. camil petrescu, o. iii, 94. Adeziunile erau la Bibănel! Bibănelul nu le înaintase niciodată nicăieri, galan, b. ii, 20. Un singur lucru să nu uiţi: că nu ţi-am cerut niciodată nimic. baranga, r. f. 67. Nu-l apăsa nimic, nu tresărea niciodată în somn? tudoran, p. 44. Nu i-am auzit niciodată certîndu-se. preda, î. 116. N-am să uit niciodată Vorba Partidului dreaptă. vintilă, o. 23. Nu vă veţi mai despărţi, niciodată! deşliu, g. 11. Să nu mai dai în mine niciodată 1 Auzi? Niciodată, cît îi trăi. t. po-povici, se. 18. Aici nu-l vor mai primi niciodată. barbu, ş. n. 11. Oricît de puţin expresivă, poezia nu e niciodată dictată unui secretar sau magnetofon, contemp. 1962, nr. 796, 1/5. Seara desculţîndu-te, La masă punîndu-te, Niciodată să nu-mbuci Pîn-aminte nu-ţi aduci De-a noastre cuvinte dulci, jarnîk-bîrseanu, d. 263, cf. 26, 455. Gardul cu proptele niciodată nu piere, se spune despre cei care au protectori puternici. Cf. zanne, p. iii, 157. Nu se-ncepe niciodată sacul de la fund, se spune pentru a arăta că orice lucru trebuie făcut cu o anumită rînduială. Cf. id. ib. 349. Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată, se spune pentru a arăta că ceea ce faci singur îţi foloseşte mai mult decît ceea ce ar putea să facă altul pentru tine. Cf. id. ib. 443. Mîncarea de dimineaţă şi însuratul de tînăr niciodată nu strică, id. ib. 639. Vorba puţină şi mîncarea puţină niciodată nu strică pe om. id. ib. 640. Cine socoteşte cîte foi intră-n plăcintă, niciodată mănîncă plăcintă (= cine se gîndeşte prea mult la dificultăţile unui lucru, ajunge să nu-l mai facă). Cf. id. ib. iv, 87. Bătaia şi ocara nu se-ntoarce niciodată, se spune pentru a arăta că cel jignit rămîne totdeauna jignit. Cf. id. ib. iv, 266. <£> (în construcţii comparative, sugerînd o situaţie rară, excepţională) Atunci, ca niciodată, gigantul s-au uimit! alecsa^dri, poezii, 326. Cîntecul recruţilor începu a se revărsa din lăută mai lămurit ca niciodată, mai frumos ca orişicînd. sandu-aldea, d. n. 195. Ca niciodată în trecut, am auzit viaţa vuind prin arterele acestui oraş adormit multă vreme, contemp. 1962, nr. 806, 1/3. <[> A fost (odată) ca niciodată, formulă folosită în basme, de obicei la începutul lor, pentru a arăta un timp foarte îndepărtat, nedeterminat. A fost odată, ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari, împărăteşti, O prea frumoasă fată. eminescu, o. i, 167. A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. ispirescu, l. 1. <$> (Folosit ca răspuns la o întrebare, cu valoarea unui „nu“ categoric) Eu să per, eu?.. . niciodată! alecsandri, p. ii, 13. <)> (Substantivat) A fost odată... va fi odată ... Nu spune zarea, dar spune omul — Numai acuma e niciodată.. . Adînc, prezentul închide tomul, bacovia, o. 121. Nu vedeţi cum umblă printre noi strigoii?.. . Cum ne-arată calea către niciodată? lesnea, i. 67. — Scris şi: nici odată şi nici o dată. — Şi: (învechit) niceodâtă adv. — Nici1 -f o + dată. NICIODĂNIOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICIODINIOARĂ adv. (învechit) Niciodată. Veri merge în locul cela ce n-ai mai văzut neci dinioară (cca 1550). gcr i, 3/8. Nece diniorî nu lăsare pre ei (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 417/10. înţeleageţi acmu fără-de-mente întru oameri şi neburii cănduva (nece dănrăfoară] h) înmăndriţi-vă. psalt. 196. Mie nece dini-oară-mi dedeşi un ied. coresi, ev. 22, cf. 23. Şi atunce voiu spune lor că nece dinioară n-am cunoscut voi. tetraev. (1574), 210. Şădea olog den maţele mumîni-sa fiind şi nici dinioară nu. . . imblase. coresi, l. 65/10. De acomu nice diriorî no te voiu vedea (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 192/13. Nu vor avea nece o mîh-nire, ce numai... bucurii... întru netrecuţii veaci fără de dureare nece dînăoară (cca 1600). ib. 226/12. Să să muncascî cu mare chin în vecii netrecuţi şi neslobodziţi nice diniorî. cod. tod. 225. Şi nime de-ai voştri nice odinioară n-au venit (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 10. Un lucru sufletesc nice dinioară n-am făcut (cca 1633). gcr i, 80/29. Nu vom tăcea nice dinăoarî. ■ paraclis (1639), 244. Nice dinior n-au râs, — aducîndu-şi aminte de amarul morţiei (cca 1600—1650). gcr i, 141/6. Porcul nicedă-năoară nu poate căota cătrî soare, varlaam, c. 16. Nici dănăoară nu părăsiia să nu-l laude. herodot (1645), 393. lancul Vodă... au izvodit 4256 NICIODINIOARĂ — 404 — NICORBAŢĂ obicinâ, care n-au mai fost nice odinearâ In ţeară. ureche, let. i, 201/17. Nu să pot certa nice dănîoari (nice o dată munt.) stricaţii şi beteagii. prav. 234. Nice dănâoară nu vom avea răpaos de vrăjmaşul nostru cela ce să luptă cu noi, satana, eustratie, prav. 44/10. Nici odinioară intr-acea ţară cocon frumos şi cuvios ca acela nu se-au arătat (a. 1648). gcr i, 132/21. Era... In grădină un mormînt nou Intru carea nece odănioară nimic nu era pus. n. test. (1648), 132r/15. Au nu aţi cetit nice odănioare? (cca 1650—1675). gcr i, 233/15. Nime ca să n-aibă a gilcevi nici dănăoară (a. 1661). urica-riul, xxv, 59. Norocul.. . Numai mîini şi cu aripi şi picioare n-are Să nu poată sta într-un loc niciodinioare. m. costin, o. 321. N-am aflat nice dinăoari comoară, dosoftei, v. s. octombrie 77r/2. Pre tine nu te-am văzut altă dată, şi nici dănăoar n-ai intrat în m[ă]«[ă]siiVea noastră (a. 1692). gcr i, 297/32. Mărturisind zice, cum că nice odănăoară să nu fie istoria osebită den rhînule stăpînitorilor şi a sfetnicilor ţărălor. n. costin, l. 35. Păzea focul carele la oltariul Boazii ardea, ca nici odinioară să nu să cumva stângă, cAntemir, hr. 97. Să nu mai fie în ţară acel obicei nice odineoară. axinte uricariul, let. ii, 152/10. Pizm( ă)tareţul nici odinioară nu stă fără dureare (a. 1700). gcr i, 341/39. El şi neamul lui procopsală să nu aibă nici odinioară (a. 1728). uricariul, i, 53. Înmulţirea şi covîrşirea pedeapselor nici odănioară n-au făcut pre oameni mai buni (a. 1773). gcr ii, 87/16. Judecătorii să nu să pornească nici odinioară la vreo strîm-bătate. prav. cond. (1780), 60. Aşa iaste viaţa omului, nici odinioară nu are odihnă, maior, p. 22/25. Dar poate că tu nici odinioară De a mele tîmplări triste şi cumplite Niciodată nu vei auzi doară, hudai-deleanu, t. v. 101. Femeia nici odinioară nu ... piarde [lucrurile], pravila (1814), 111/1, cf. uricariul, i, 234. Tulie asculta toate jalobile ceale îndelungate ale lor, şi nici odinioară nu să supăra a-i asculta, reldiman, n. p. i, 4/22. Nici odinioară aşa ceva în lume nu s-au văzut, ar (1829), 122/11. De veţi păzi aceastea fiilor, nici o dinioară vă veţi căi. drăghici, r. 141/20, cf. 147/4. Pe poloni niciodinioară va agiuta. asachi, s. l. ii, 15, cf. 33. li făceau fără voia lor onoare.,. niciodinioară cerută de cătră acel prelat, rariţiu, p. a. hi, 460, cf. i, 271. Să ştie şi cei de jos că judeţul nostru nu se va clăti niciodinioară din cumpăna dreaptă. sadoveanu, o. xiii, 33. (în construcţii comparative, sugerînd o situaţie rară, excepţională) Acestea şi altele multe vorbea bucureştenii cu tîrgoviştenii cu mare turburare a duhului ca nici odinioară, zilot, cron. 82. — Scris şi: nici odinioară şi nici o dinioară. — Şi: niciodinioâre, niciodănioâră, niciodînî-oără, nicidănăoâr, nicidănăoâră, nicidinioră, nicedănăoâră, nicedănîoărî, nicedinăoârî, nice-dinioâră, nicedinior, nicediniorî, nicediriorî, nicedinăoârî, niccodănăoără, niceodănîoâre, niceodineără, niceodineoâră, niceodinioâră, ne-cedănrăoâră, necedinioâră, necedini6rî, nece-dînăoără, neceodănioâră, necidinioără adv. — Nici1 -f odinioară. NICIODINIOARE adv. v. niciodinioară. N1CIODÎNÎOĂRĂ adv. v. niciodinioară. NICIUNDE adv. (Regional) Nicăieri. Ba colo să şadă vaca, ba colo, ba colo; şî nu sădza nis undzi. arh. folk. iii, 95. N-am găsit nisindză socanu. alr i 320/69. N-am găsit nisune socanu. ib. 320/837. — Scris şi: nici unde. — Şi: niciune, niciindă, niceânde (conv. lit. xlvi, 1047) adv. — Nici1 + unde. NIGltJNE adv. v. niciunde. NICÎIARI adv. v. nicăieri. NICÎIlRI adv. v. nicăieri. NICL s. n. v. nichel. NlCLI s. n. v. nichel. NICOCHERA s. f. (învechit) Stăplna casei; p. e x t. doamnă, cucoană. Se vede că băr-batu-tău îi cam . . . nepoliticos cîteodată . . . — Nu te iubeşte cu sevas ca pe-o necochera? alecsandri, t. 1 238. Mi se aprinseseră călcăile după o nicochera măritată, id. ib. 1699. Le-a servit comedioare cu obişnuitele ingrediente de cocoane, duduci, boieri, nicocherale, robi ţigani, şi roabe ţigance. iorga, ap. găldi, m. phan. 213. + Amantă. De nu ţineau boierii cîte-o nicochera, Au Popovici vrodată Ureche mai era? eminescu, în l. rom. 1965, 220. — PI.: nicocherale. — Şi: necochera s. f. — Din ngr. voixoxepd. NICOPISl vb. IV. Tranz. (învechit) A-şi însuşi, a pune stăpînire (pe ceva). Dreptatea obştiei, unii vor să o nicopisască ca o moştenire a lor (a. 1774). uricariul, vi, 425, cf. GĂLDI, M. PHAN. 213. — Prez. ind.: nicopisesc. — Din ngr. vixoTtoiiu) „a învinge“. NICOREĂŢĂ s. f. 1. Soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, cu miros slab de anason, care creşte pe ramurile şi pe trunchiul copacilor ( Lentinus cochleatus).CA. cihac, ii, 216, gheţie, r. m., barcianu, tdrg, alexi, W., PANŢU, PL., CADE, ENC. AGR. 2. (Suspect) Numele unei ciuperci otrăvitoare nedefinite mai de aproape. Cf. ddrf. 4267 NICOREŞTI — 405 — NICOVALĂ — PI.: nicorete. — Şi: nicoreţ s. n. cihac, ii, 216. — Etimologia necunoscută. Cf. nicorete. NICORliŞTI subst. pl. v. nicorete. NICORfÎT s. m. v. nicorctc. NICORETE s. m. . Numele a două ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenuşie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma Georgii şi Clitopilus prunulus). Cf. bahonzi, l. 139, tdrg. Plecai în pădure după ciuperci... Peste puţin mă întorsei cu desagii plini de hribi, de rişcovi şi nicoreşti. hogaş, m. n. 171, cf. h x 101, xii 397, alr ii 6 404/551, a v 14, 25. — Pl.: nicoreţi. — Şi: nicoreţ (h i 97), nicoreţ (baronzi, l. 139, h x 101, a v 14), nicorez (a v 25) s. m., nicoreşti, nişcoreţi (h xii 397) subst. pl., necorete (h x 228, 531, graiul, i, 289, alr ii 6 404/574) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. nico-r e a ţ ă. NICOREŢ1 s. m. (Regional) Păduche (I 1 a) (Pediculus capitis) (Drăguşeni-Paşcani). a vi 26. — Pl.: nicoreţi. — Etimologia necunoscută. Cf. m i ş c o c e, m i ş c o i1, m i ş c o t e i. NICOItfiŢ2 s. m. v. nicorete. NICOREŢ3 s. n. v. nicoreaţă. NICOREZ s. m. v. nicorete. NICOTÎN s. n. v. nicotină. NICOTINĂ s. f. Substanţă alcaloidă incoloră, toxică, lichidă, care se găseşte în frunzele de tutun. Cf. lm. Tutunul cuprinde in sine o otravă din cele mai tari (nicotinul). maiorescu, l. 51, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Tutunul conţine o materie foarte otrăvitoare numită nicotină (alcaloid). bianu, d. s. 757, cf. ds. Nicotină. . . se găseşte... in frunzele de tutun (Nicotină tabacum) în proporţie de 0,6—0,8%. macaro-vici, ch. 612. Există un fumat trist şi necăjit ca o desperare mută, ca o vană consolare, a ţigărilor ieftine şi sărace care se fumează fără ţigaretă, cu degete îngălbenite de nicotină, v. rom. iulie 1954, 219. Velceanu curăţa o pipă, înşirînd pe faţa de masă boabele umede, amare şi puturoase de nicotină, t. popovici, se. 94. Alealoizii din plante — nicotină, morfina... sînt şi ei compuşi cu azot. agrotehnica, i. 178. -O- (Învechit, rar; atribuind calitatea ca un adjectiv) Să amestece adeseori foi de tutun nicotină adecă tabacu şi zeama care vor suge în gura lor să o scuipe afară. meşt. doft. i, 58r/29. — Şi : (astăzi rar) nicotin s. n. — Din ngr. vixotîvt) , fr. nicotine, germ. Nibotin. NICOTlNIC, -Ă adj. (în sintagma) Acid nicotinic — substanţă albă, cristalizată, solubilă în apă, prezentă în toate celulele vii. S-a pus la punct o metodă pentru determinarea stării de precarenţă în acid nicotinic, substanţă legată de apariţia pelagrei, contemp. 1950, nr. 184, 7/1. Acidul nicotinic e sintetizat de plante şi de unele microorganisme, ltr2. — Pl. : nicotinici, -ce. — Din fr. nicotinique. NICOTINÎSM s. n. (Med.; rar) Tabagism. Cf. SCRIBAN. D., DL, DM, DER. — Din fr. nicotinisme. NICOTINIZĂT, -Ă adj. (Rar) Impregnat cu nicotină. Se trezi cuprins în braţe, sărutat lipicios, prin stufărişul nicotinizat al mustăţilor domnului Mareş. t. popovici, se. 79. — Pl. : nicotinizaţi, -te. — De la nicotină. NICOŢIANÎN subst. (Rar) Substanţă solidă şi volatilă extrasă prin distilare cu apă din frunzele de tutun. Materia iute-amară numită nicoţianin. albineţ, m. 150/6, cf. lm. — Pronunţat: -ţi-a-. — Din ngr. vix F i g. Pe nicovala de-aur a poeziei tale Tu baţi şi nu-ţi dai seama că inima ta bate Din ce în ce mai slabă, anghel-iosif, c. m. i, 27. Pe-o nicovală pitpalacul Îşi bate cîntecul fierbinte, rlaga, p. 26. E i p r. (A fi sau a se afla etc.) între ciocan (sau baros) şi nicovală = a fi într-o situaţie dificilă, din care nu există ieşire; a se afla intre două persoane, două părţi în conflict. Cine iaste între năcovalnă şi ciocan, măcar că simte bătaia, dară trebuie să rabde (a. 1703). fn 138. Junele, văzîndu-se pus între ciocan şi nicovală, nu putea face altfel, filimon, ap. TDRG, Cf. BARONZI, L. 50, ZANNE, P. V, 77, 177, + (Regional) Motiv ornamental în formă de nicovală (1), folosit la încondeiatul ouălor. Cf. PĂCALĂ, m. r. 504. 2. Unealtă de oţel pe care se bate tăişul coasei; (regional) batcă, babcă, muchie (5). Cf: barcianu, pamfile, a. r. 126. Coasa o ascute cu cutca, o bate cu ciocanul, punlnd coasa pe nocoveană. h xvii 233, cf. ix 484, i. cr. iii, 227, alr i 942, alr sn i h 53, a ii 3, 7, 12, iii 16. 3. Unul dintre oscioarele urechii medii. în această cavitate se află patru oscioare aşezate în formă de lanţ şi anume: ciocanul, nicovala, osul lenticular şi scărişoara, bianu, d. s. 765, cf. DER. — PI..: nicovale. — Şi: (învechit şi regional) nicovăn s. n., năcovâlă (pl. nâcovale, alr i 942/704 şi năcovali, ib. 1839/704, năcovăli, ib. 942/890, năcoveli, ib. 942/9, 1839/700), năcovalnă (pl. năcovalne, ib. 1 839/805 şi năco-velne, ib. 942/878, 898, 900, 1839/803, năco-velni, ib. 942/803), necovâlnă, (regional) nico-vâlmă (ib. 942/200, 760, 770, 1 839/180, 200, 584, 760, alr ii 5 028/182; pl. nicovalme, alr i 1 839/200 şi nicovălmi, ib. 942/770, 1 839/180, nicovelme, ib. 1 839/760, nicovelmi, ib. 942/760), nicovâlnă (h ii 63, 204, ix 202, xi 410, alr i 942/764, 792, 795, 880, 896, 1 839/764, 792, 795, 885, 896, alr ii 5 028/872; pl. nicovalne, alr i 942/764, 1 839/792 şi nicovălne, ib. 1 839/896, nicovălni, ib. 1 839/764, nicovelni, ib. 942/795, 1 839/885), nicovănă (pl. nicovane, ib. 942/744, 1 839/744 şi nicovăni, ib. 942/887, nicovene, ib. 942/746, nicoveni, ib. 942/730, 1 839/730, 776), nicoveă (ddrf), nicoveâlă (alr i 942/85, 1839/85, a ii 8, iii 7; pl. nicoveli, alr i 942/85, 1 839/85, a ii 8), nacovălă (lm, ddrf, alr i 942/837, 1839/840; pl. nacoveli, alr i 942/837), nacovână (h xi 148), năcovâlmă (alr ii 5 028/192), năcovână (h ii 118, iv 118, ix 172, 396, alr i 942/595, 1839/122, 782, alr ii 5 028/728; pl. năcoveni, alr i 942/595, 1839/782), năcoveălă (alr i 942/109, 129, 1 839/109, 131, a ii 6, 8, 12; pl. năcovele, alr i 942/109, 129, 131, a ii. 8), năcoveănă (alr i 1839/125), necovâlă (lm, alr i 942/584, 890, 1839/720, 837, 890), necovână (ddrf, barcianu, alexi, w., alr i 942/748, 780, 1 839/735, 780; pl. necovăni, alr i 1 839/735 şi necoveni, ib. 942/780, 1839/780), necoveâlă (a ii 12), necoveână (h vii 391, alr i 942/798, 1 839/898, alr ii 5 028/784), nocovălă (alr i 942/594, 695, 710, 720, 980, 986, 1 839/594, 695, 960, 988, alr ii 5 028/723, 769, a ii 12; pl. nocovale, alr i 942/695, 986, 1 839/695 şi nocovăli, ib. 942/710, 1 839/960, nocovele, ib. 942/131, 720, 1 839/988, nocoveli, ib. 942/594, 980,1 839/594), nocovâlmă (ib. 942/164, 166, 174, 1839/156; pl. nocovalme, ib. 942/174 şi nocovălmi, ib. 942/166), noco-vâlnă (h xii 140, xvii 152), nocovănă (tdrg, h ii 195, iv 45, alr i 942/122, 125, 160, 170, 772, 1 839/144, .740, 768, 772, alr ii 5 028/141; pl. nocovane, alr i 1839/144 şi nocovene, ib. 942/122, 170, 1839/768, nocoveni, ib. 942/125, 160, 772, 1839/740), nocoveâlă (ib. 942/131), nocoveănă, nucoyână (ib. 942/740; pl. nuco-veni, ib. 942/740) s. f. — Din v. sl. HdK©KdAo. — Năcovalnă, năcoval-mă etc. < slavonul HaK0BdAhHh5, bg. aaKOBanHaH. NICOVĂLMĂ s. f. v. nicovală. NICOVÂLNĂ s. f. v. nicovală. NICOVÂN s. n. v. nicovală. NICOVÂNĂ s. f. v. nicovală. NICOVE s. f. v. nicovală. 4286 NLCOVEALĂ — 407 — NIGÎŢĂTORI NICOVEĂLĂ s. f. v. nicovală. NICREDÎNŢ s. f. v. necredinţă. NICRIDÎNŢĂ s. f. v. necredinţă. NICROM s. n. Aliaj de nichel şi de crom, cu sau fără alte elemente, care are proprietatea de a rezista la temperaturi înalte şi care se întrebuinţează la fabricarea rezistenţelor electrice. Nicromul. .. serveşte la fabricarea rezistenţelor radiatorilor electrici, enc. tehn. i, 401, cf. DER. — Din fr. nichrome. NICTAGINEE s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale, ale căror flori se deschid numai în timpul nopţii; (şi la sg.) plantă din această familie. Cf. scriban, d., dl, dm. — Pl.: nictaginee. — După fr. nyctaginacees. NICTALOP, -Ă adj. (Şi substantivat) (Persoană, animal) care suferă de nictalopie. Cf. I. GOLESCU, C., NEGUL1C1, COSTINESCU, ALEXI, W., DM. — Pl.: nictalopi, -e. — Din fr. nyctalope. NICTALOPÎE s. f. Afecţiune a retinei şi a nervului optic, datorită căreia bolnavul vede mai bine noaptea decît ziua sau numai noaptea. Cf. COSTINESCU, BIANU, D. S., DM. — Din fr. nyctalopie. NIC'UM adv. v. necum. NICURĂT, -Ă adj., subst. v. necurat. NIDEJDE s. f. v. nădejde. NIDVÎZ subst. v. midvidă. NIEHEZĂ s. f. v. nează. NIELCOŞÂG s. n. (Transilv.) 1. Lux, eleganţă. Nu umbla după nielcoşaguri că eşti bâtrin. Com. din urca-cîmpia turzii, cf. lexic reg. 17. Şi la aiesta-i place nelcoşagu! mat. dialect, i, 82. 2. Ingîmfare, înfumurare, fudulie. Com. din someş guruslău-zălau. Numa nielcoşagu-i de el. ib. — Pl.: nielcoşaguri. — Şi: nilcoşâg (com. din tărcăiţa-beiuş), nelcoşâg s. n. — Din magh. nyalkasâg. NIELCOŞÎ vb. IV. 1. Refl. (Regional) A se găti, a se dichisi (Firiza-Baia Mare). alr i . 790/355. 2. Refl. (Transilv.) A se mîndri, a se fuduli, a se îngîmfa. Mîndră, nu te nelcoşî, Că ieşti urîta lumii. arh. folk. vi, 195, cf. alr sn v h 1 255/53, h 1 256/316, lexic reg. 71. 3. T r a n z. (Regional) A răsfăţa, a alinta (Moftinu Mic-Carei). Cf. alr ii/i h 150/334. — Prez. ind. : nielcoşesc. — Şi : nălcoşă (alr sn v h 1 256/36) vb. I, nelcoşî (lexic reg. 71) vb. IV. — V. nialcoş. NIELCOŞÎE s. f. (Transilv. şi prin Maram.) Cochetărie; fudulie. Cf. cade. Şî-i pune cruce roşiie, C-o murit dă nelcoşiie. alexici, l. p. 80, cf. bîrlea, b. 31, arh. folk. vii, 55. — Şi : nicolşie s. f. arh. folk. vii, 55. — Nialcoş + suf. -ie. NIEREDBĂ s. f. (Prin Ban.) Atitudine incorectă; răutate. Cf. novacoviciu, c. b. ii, 5. Nieredba lui l-o îndemnat la lucru ăsta ! coman, gl. -Pl.:? — Din ser. neredba. NIFĂRTACHE s. m. (Regional) Unul dintre numele diavolului. Dumnezeu a făcut contract cu nifărtache ca cei vii să fie ai lui Dumnezeu, şi cei morţi ai lui nifărtache. pamfile, s. t. 158. — Pl. : — Cf. n e f î r t a t. NlFE subst. (Geol.) Barisferă, centrosferă. Cf. der. — Din fr. nife. NIFÉ11 s. m. v. nefer. NIFERECĂT, -Ă adj. v. neferecat. NIFLETER s. m. (Regional) Tînăr uşuratic, îngîmfat şi copilăros (Ţuţcani-Bîrlad). Cf. i. cr. iii, 186. — Accentul necunoscut. — Pl. : nifleteri. — Etimologia necunoscută. NIGÉL s. m. v. negel. NIGEiUŢĂ s. f. (Bot.) 1. Negruşcă (1) (Nigella arvensis). Cf. brandza, fl. 4, damé, t. 184, BARCIANU, PANŢU, PL. 2. Chica-voinicului (Nigella damascena). Cf. GRECESCU, FL. 38, BARCIANU, PANŢU, PL. — Pl. : nigeluţe. ' — De la Nigella [arvensis, damascena], numele ştiinţific al plantei. NIGHlNĂ s. f. v. neghină. NIGÎŢĂTORI s. m. v. negustor. 4311 NIGOŢA — 408 — NILUŢĂ NIGOŢĂ vb. I v. neguţa. NIGROZÎNi s. f. Amestec de coloranţi negri, solubili în alcool, folosit la fabricarea cremei negre de ghete, a panglicilor pentru maşinile de scris etc. Cf. dl, dm. Nigrozinele solubile în spirt sînt utilizate în cantităţi mari la colorarea maselor plastice, ltr2, cf. der. — Pl.: nigrozine. — Din fr. nigrosine. NIGUSTdR s. m. v. negustor. NIGUŢĂ vb. I v. neguţa. NIGUŢITOR s. m. v. negustor. NIGXJŢÎTOR s. m. v. negustor. NIHĂINIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Bleg (Pecinişca-Băile Herculane). alr ii 3 721/2. — Pl.: nihainici, -ce. — Din ser. nehajnik. NÎHEL s. n. v. nichel. NIHILISM s. n. Atitudine, tendinţă, concepţie sau manifestare care neagă rînduielile, instituţiile, morala, tradiţiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele, superioare; atitudine de negare absolută. Cf. LM, GHEREA, ST. CR. II, 209, DDRF, barcianu, alexi, w. Poezia se reduce, astfel, nu numai la un nihilism intelectual, ci şi la unul estetic, lovinescu, c. v, 172. Asemenea manifestări cosmopolite de nihilism naţional trebuie combătute, scl 1950, 15. Cu fină ironie .. . persiflează ... moda nihilismului total. scInteia, 1966, nr. 6 893. — Din fr. nihilisme. NIHILIST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adept al nihilismului. Cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w., dm. 2. Adj. Care aparţine nihilismului, privitor la nihilism, care dă dovadă de nihilism. Atitudine dispreţuitoare, nihilistă, faţă de limba populară, faţă de vocabularul şi structura ei gramaticală, scînteia, 1952, nr. 2 385. — Pl.: nihilişti, -ste. — Din fr. nihiliste. NIHIU interj. (Regional) Strigăt cu care se alungă cîinii (sau alte animale). Nihiu, cine de zmău, că-s aici şi eu, strigă Sărilă, ieşind de sub podul de aramă. şez. ii, 54, cf. iii, 189. — Accentul necunoscut. — Onomatopee. Nil vb. IV. T r a n z. (Prin nord-estul Olt.) A striga la un cîine pentru a-1 opri să se repeadă la cineva sau la ceva. Cf. ciauşanu, v. 183. — Prez. ind.: niesc. — V. ni2. NULA VET subst. (Prin nord-estul Transilv.) 1. Om demn de batjocură. Cf. bugnariu, n. 52/430. 2. Lucru scump; giuvaer. Cf. bugnariu, n. 52/430. — Accentul necunoscut, — Etimologia necunoscută. NIILĂR s. m. (Regional) Stivă de lemne (de aproximativ un metru cub) (Giorocuţa-Carei). Cf. viciu, s. GL. — Accentul necunoscut. — Pl.: niilări. — Etimologia necunoscută. NIJDĂCtJM adv. v. nicidecum. NIJÎ vb. IV v. năji1. NIJlT, -Ă subst. sg., adj. v. năjit. NIL subst. (Regional) Praştie (Făget-Moi-neşti). alr i 1 697/578. -Pl.:? — Din magh. nyil „săgeată“. NILALATJ subst. „Ajutor la pîrghie“ (Sîn-nicolau Român-Oradea). alr n/316. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NÎLĂ s. f. (Prin Transilv.) Falce sau bucată de pămint. Cf. vaida. Asta-i nila a lui un vecin avut. alr i 376/305. — Pl.:? — Din magh. nyil. NILĂDOĂRCĂ s. f. (Regional) Femeie voinică, grasă, care umblă încet (Orlat-Sibiu). h xvii 175. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. NlLCOŞ, -Ă adj. v. nialcoş. NILCOŞÂG s. n. v. nielcoşag. NILCOŞÎE s. f. v. nielcoşie. NILtJG subst. (Regional) Pilug, pisălog (Izvorul Alb-Piatra Neamţ), a v 33. -Pl.:? — Cf. pilug. NILÎJŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui n i 1 ă (Criştelec-Şimleu Silvaniei). Cf. chest. iv 96/299. — Pl.: niluţe. — Nilă + suf. -uţă. 4337 NILVAN — 409 — NIMBA NÎLYANadv. (PrinTransilv.) Hotărît, precis; clar. I-am spus nilvan. coman, gl., cf. lexic reg. 92. — Din mag. nyilvăn „vădit, evident“. NIM subst. (Regional) Interes (Jina-Sebeş). coman, gl. Nu era în nimu meu, nici în al lui. ib. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NlMA pron. neg. v. nimeni. NIMĂRĂ s. f., adv. 1. S. f. (învechit şi regional) Întîmplare, circumstanţă (neprevăzută). Cf. anon. car. «$> L o c. adj. Cu ne-mară = nesigur, problematic, incert. Sculîn-du-se au început a-şi căuta locuri de aşezămînt mai bun şi mai de hrană loc deeît al loru . . ., pentru că al lor foarte cu nemară de a se hrăni era. spătarul milescu, let.2 i, 124. <£>Loc. adv. într-o nimară = cu o ocazie oarecare, 0 dată. conv. lit. ii, 1014. Cu nimara = la întîmplare, pe nimerite. A zis şi el cu nimara. frîncu-candrea, m. 103. Sosi şi el cu nimara. id. ib., cf. viciu, gl. 2. Adv. (Regional) în grabă; p. e x t. pe nimerite (Bonţ-Gherlâ). coman, gl. — Şi: (1) nămâră (anon. car.), nemără s. f. — Derivat regresiv de la nimeri. NIMÂŞ s. n. v. imaş. NIMAT s. n. v. nimăt. NÎMl pron. neg. v. nimeni. NÎMĂŞ, -1 s. m., adj. v. nemeş2. NÎMĂT s. n. (Transilv., Mold.) Loc (la stînă) îngrădit, uneori acoperit, amenajat pentru adăpostirea oilor sau a altor animale; p. e x t. îngrăditură sau gard din crengi (rămuroase). Cf. h x 188, com. marian, şez. ii, 23, 42. Cînd seeiul serveşte pentru coşer la oi se cheamă nimăt. şez. iii, 87. După ce s-au apropiat de stînă, s-au dat jos de pe cai, lăsînd caii pe lingă nimăt (ocol) să pască. i. cr. iii, 300, cf. chest. iv 120/571, v/36, 39,49, alr i 1 792/798, 1 796/798, alrt ii 165, a iv 2, v 6, 15, vi 3, 4, 8, glosar REG. — Accentuat şi : nimăt. — Pl.: nimete. glosar reg. — Şi: nimat (accentul necunoscut, a v 6, 14, 15, 20, 21, 23, 24, 27, vi 3), nămât (alr 1 1 792/798), nămât (rădulescu-codin, alr i 1 792/798; accentuat şi nâmăt, lexic reg. 83), nămet (a iv 2) s. n. — Din ucr. aaMeT „cort, coşar“. NIMB s. n. 1. Cerc (luminos) convenţional cu care sînt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinţilor şi, în general, In artele plastice, capetele unor personaje importante, au reolă, aură; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. Cf. i. golescu, c. Saloanele din palatele Constantinopolei luceau în nimbi de aur. f (1867), 210. Marele Traian, încununat cu o aureolă circulară sau nimb, ca icoanele sfinţilor noştri, stă în picioare subt umbră de copaci, odobescu, s. iii, Ik.Dintr-o singură fereastră cade-o trîmbă luminoasă Ce-nfăşoară comesenii într-un nimb strălucitor, macedonski, o. i, 103. Nimeni n-a-ntîlnit în cale Fruntea strălucind în nimbul orbitoarei lui lumini, den-susianu, l. a. 72. Doar pe-o parte de podiş A rămas un luminiş De alb în soare, Ca un nimb îndepărtat de arătare, camil petrescu, v. 102. Se-nalţă fumul de tămîie... Şi cu mireasma lui mîngîie Sfinţii cu nimb de foc de sus. arghezi, vers. 70. <£■ F i g. O uşoară abureală de vînt... ne ţinea într-un nimb de praf. ibrăileanu, a. 117. Ava Paul ajunse la gazda lui într-un galop falnic şi-ntr-un mare nimb de pulbere, sado-veanu, z. c. 95. Pe nicovala neagră se iscă nimbul viu. arghezi, v. 94. Pomii pun coroane şi nimburi pentru mine. id. vers. 92. + Aureolă în jurul unui corp ceresc. Cu spaimă, la peri-helie Din zborul meu m-am abătut Şi nimbul dar şi trena lungă Ca o eşarfă de lumină Mi le-am ferit să nu le-ajungă Vreun strop pîngăritor de tină. topîrceanu, p. o. 57. 2. F i g. (Aspect, semn etc. care marchează) prestigiu, măreţie, splendoare, glorie, slavă. Nu-mi lipsea alta decît puterea mea autocrată a o încununa cu un nimb de maiestate care se mă puie alăturea cu suveranii Europei, asachi, e. d. 15. Iată, soarele apune, Voind creştetele nalte ale ţârii să-ncunune Cu un nimb de biruinţă. eminescu, o. i, 148. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire, id. ib. 177. Duşmanii eroului şi mititeii cari voiau să exploateze mărirea lui au degenerat pînă întru a-i falsifica subscrierea, ca să-i întunece nimbul, f (1900), 560. Tinerimea... se învăpăia şi pentru poesie, dorind să-i redştige nimbul legendar, ib. (1903), 3. Simţeam că dacă s-ar adeveri, ar cădea tot nimbul de mărire din jurul acelei familii. agîrbiceanu, l. t. 373. Cu prezenţa lui, ridicase foarte mult nimbul căsătoriei, id. a. 278. Nimbul său era sporit şi [de] faptul că noi învăţam o istorie a popoarelor vechi, alcătuită de el: ciauşanu, r. scut. 16. Precupeţi de har şi nimb? Marfa asta nu-i pe schimb, arghezi, s. p. 103. Nici un sat din lungul Oltului nu-şi poate acoperi fruntea cu un nimb asemănător, bogza, c. o. 201. — Pl.: nimburi şi (învechit) nimbe (i. .golescu, c.), (neobişnuit, m.) nimbi. — Din fr. nimbe. NIMBĂ vb. I. T r a n z. şi refl. (Rar) A (se) înconjura cu un nimb. Realismul autoarei 4348 NIMBAT — 410 — NIMENI se nimba de înţelegerea şi compasiunea pentru micile şi marile mizerii, perpessicius, m. iii, 92, ef. bul. fil. ii, 225. — Prez. ind.: nimbez. — Din fr: nimber. NIMBĂT, -Ă adj. (Rar) înconjurat de un nimb. Cf. lm. — PI.: nimbaţi, -te. — V. nimba. NIMBOSTRĂTUS subst. Grup sau strat de nori inferiori, cu aspectul unei plnze continue, amorfe, de culoare cenuşie închisă, care produce ploaie sau ninsoare de lungă durată; nimbus. Cf. DM, LTR2, DER. — Din fr. nimbo-stratus. NÎMBUS s. m. Nimbostratus. Aceste lacuri albastre se tulbură îndată, covîrşite de treceri grăbite de nimbuşi. sadoveanu, v. f. 99. Nimbus. .. sînt norii negri şi compacţi care plutesc pe la 600—1000 m, sau ceva mai sus. cişman, fiz. i, 560. Norii negri, care apar ameninţători, prevestind furtună, ploaie mare şi cîteodată grindină, poartă numele de nimbus. agrotehnica, i, 253. — Pl.: (rar) nimbuşi. — Din lat. nimbus. NÎME pron. neg. v. nimeni. NÎMEA pron. neg. v. nimeni. NlMELE pron. neg. v. nimeni. NÎMENE pron. neg. v. nimeni. NÎMENEA pron. neg. v. nimeni. NIMENI pron. neg. (în legătură cu o negaţie; învechit şi fără altă negaţie) Nici un om; nici o fiinţă; (învechit) neştine, (regional) nimeric. Nimărui se nu spunri că aceastea vestit-ai mie. cod. vor. 54/5. Nu năpăstuiaşte niminrile. ib. 112/23. Pre zeu tatăl nime nu l-au faptu. psalt. 337. Veţi fugi căndu nimea pre voi nu va goni (cca 1560). cuv. d. bătr. i, 9/2. Noi pildă rea să nu dăm nemunuia. coresi, l. 360/2. Niminilea aşa cUrînd muriia den răstigniţi, id. ev. 137. Nu e nemănuia puteare spăsit să fie. id. ib. 341. Neminea din farisei nu se scîrbise. id. ib. 435. Nimea nu va sta dentre noi în aleanu-ţi. palia (1581), 84/17. Aceasta moşia văndut-am noi de bună voia hoăstră nesilit de nimele (a. 1596). cuv. d. bătr. i, 67/3. Nimenile să nu să mai ameastece preste cartea domniei meale (a. 1602). ib. 113/11. Nimerilea nu le poate înplea deplin (a. 1607). gcr i, 40/25. Nu se afla nime să-l poată încăleca (a. 1620). id. ib. 61/20. Care obiceie nimenilea nu le-au mai putut obicni (a. 1631):. mag. ist. i, 122/17. Nu poate nime să fie întru totu desă- vîrşit (a. 1632). gcr i, 78/40. Pre porunca nimu-luilea nici pre îndemnarea cuiva vrăjmaşi nu-i vom fi (a. 1635). hem 1686. Nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără de apă (a. 1646). gcr i, 118/30. Nemărui nemică nu spuseră, varlaam, c. 102. Să nu să mai teamă de nimerile. herodot (1645), 70. Să nu-mi fie niminerile mai mari. id. 182. Neme să nu se nădăjduiască în puterea sa. ureche, let. i, 120/9. Nu are voie nime (nimenile munt.) să-şi omoare feciorul, prav. 95. Argintul sau aurul sau veşminte a nemurui n-am pohtit. n. test. (1648), 162v/15. Nemeni nu s-au aflat dintru aceşti răzăşi carăi au avut oceni într-acest sat ca să plătească (a. 1649). bul. com. ist. iv, 166. Dumneata ştii că noi nu făţ(ă)rim nim(ă)nuilea (a. 1651). iorga, b. r. 148. Să nu crează cuvintele nemănui fără de întrebare (a. 1652). gcr i, 159/18. Am vândut un loc de casă cu pivniţă de piatră... de nime nesiliţi nici nevoiţi (a. 1652). rul. com. ist. iv, 15. Să nu creadză cuvîntul nimărui pînă, nu va cerceta foarte pre amăruntul, eustratie, prav. 7/5. Nimunui dentăi n-au spus (a. 1658). mag. ist. i, 317/1. Să nu omori pre nimeni făr de judecată dreaptă, neagoe, înv. 5/30. Nimini lucruri pe voie, de tot să nu crează. m. costin, ap. gcr i, 204/17. Dereptăţîle-ţi sînt adeveare, De nu fac nirhăruia scădeare. dosoftei, ps. 58/14. Cunoaşte, o, împărate, că drăciile şi faptele muierilor niminilea nu poate să le biruiască, fl. d. (1680), 90r/12. Nimenilea să nu rămîie căci jîrtvă mare fac. riblia (1688), 2732/46. Pre nime n-am scârbit (a. 1692). gcr i, 298/8. Nu poate să rânduiască bine nimunui (a. 1703). fn 150. N-au dat nici un ban nimului. ist. ţ. r. 124. Singur domnul ţărăi să păzască, ca să nu să facă nemărui strîmbătate. n. costin, l. 577. Că-i încungiurasă de toati părţili, di n-au scăpat mai nimi. neculce, l. 359. Avea craii şi oblăduitorii lor şi nimănui supuşi nu era. c. cantacuzino, cm i, 12. Nimenilea nu le putea sta împotrivă, anon. cantac., cm i, 162. Pentru ca să arate că nu iaste supus nimunui, să scrie în hrisoave samodîrjăţ (adecă singur stăpînitor). r. popescu, cm i, 228. Nimic de cele ce le zisese Bălăceanul nu să văd, nici nimeni la ei nu vin, ci încă fug şi muierile lor. r. greceanu, cm ii, 27, cf. 122. Nimului nimica să nu fie datoare a da nici un ban mic (a. 1702). iorga, s. d. xxi, 87. Nimea dintru fraţii noştri sau din rudenii să n-abă ameastec la aceste părţi de ocină (a. 1703). uricariul, xii, 297, cf. viii, 236/20. Un cal prea frumos, de nime neţînut stînd. cantemir, ap. gcr i, 361/21. Mie nu mi se cuvine ca unui archiereu, să grăiesc pe nimenea de reu. antim, p. xxvi. Să n-aibă a le ţinea în samă nimi (a. 1720). bul. com. ist. iv, 51. Şi nu-l cunoscu nimenea cine iaste (a. 1760). gcr ii, 69/32. Taci şi păzeaşte întru sine-ţi, şi nimărui nu spune, aethiopica, 24v/21. Nimi n-au apucat încă a culegi viile (a. 4367 NIMENI — 411 — NIMENI 1784). cat. man. i, 351. Văzu Alixand.ru oaste lui Darie şi să spăimîntă şi nu vru să spuie nimărui. alexandria (1784), 42r/2. Nu dau voie nimărui a întră în ţara lor. ist. am. 80r/6. Zice de aciia cum că nu are nimenea puteare. molnar, ret. 102/19. Niminea să îndrăznească a vinde ceva cardinalului sau numitului episcop. şincai, hr. i, 242/29. A luat icoana naşterii din besearică fără de ştirea nimuruia (a. 1800). iorga, s. d. xii, 193. Nu o dată mă aflamu biruitu de greutatea şi măhnicioasa nespornicia lucrului, care nimene nu poate să-l preceapă. budai-deleanu, lex. Noi nu dam nimic nimunuia. i. golescu, în pr. dram. 64. Ne-maidînd de acum înainte.. . nimunui nimic (a. 1822). doc. ec. 249. Nimului bine-a făcut, Nici prieteşug a vrut. mumuleanu, c. 136/17. Nu este nimine de istov învăţat (a. 1825). cat. man. ii, 117. Această gazetă nu este a nimului, ci numai pe naţii, cr (1829), 261/30. Nimărui va fi iertat, ori şi cine ar fi a se atinge de ori şi ce avere, ar (1829), 742/16. Nimărui nu pot să spui (a. 1835). cat. man. i, 341. Totdauna noi am fost împreună şi pînă cînd voi putea să lucrez, el nu va fi în sarcina nimului. cr (1836), 461/41. In viitorime nime să nu priimască titlu de student, ar (1837), 561/15. Nimini nu-şi făcu ca mine un astfel de mare plan. heliade, o. i, 420. El.. . nu este al nimului. marcovici, d. 160/25. Nu voi spune nimului această taină. gorjan, h. ii, 145/11. Nimului vină nu bag. pann, e. i, 12/17. Secretul ce... nu cuteza a încredinţa nimărui altuia, nici însuşi domnului, ce nu puţin s-ar fi turburat de o asemene descoperire. asachi, s. l. ii, 13. Nefiind iertat nimunui. .. să tocmească a i să măsura vinurile cu alt cot decît cu al stăpînirii (a. 1842). doc. ec. 769. Îmi poţi face aici acum jurămînt sfînt că nu-ţi vei schimba pînă în sfîrşit această idee? Că nu vei fi a nimului altuia decît a mea pînă la moarte? pr. dram. 140. Şi fiindcă interesul de la nimene nu piere, Toţi căutau să păstreze cele ce au cu plăcere, conachi, p. 304. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui. negruzzi, s. i, 143. Dar la buna-i. predicare Nimini nu da . ascultare, alexandrescu, o. i, 297. Avem profunda convicţiune că dreptul este vecinic şi că nimului nu-i este dat de a-l opri ca să nu iasă ca untdelemnul deasupra apei. i. ionescu, p. 84. Şi gloria te puse l-atîta înălţime, Cît n-aveai tu deasupra-ţi ş-alăturea pe nime. alecsandri, poezii, 253. Dreptul universal sau umanitar.. . nu se poate realiza decît dacă toţi oamenii sînt trataţi deopotrivă, pentru că numai cu condiţiunea aceasta, aceeaşi acţiune poate să folosească la toată lumea, fără să vatăme nimănuia. conta, o. c. 200. O vorbă nu ieşise din gura nimărui în cursul celor din urmă şese mile. conv. lit. xi, 144. Nu este permis nimeni a le modifica. f (1880), 240. Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia. eminescu, o. i, 104. Ştia că de făcut treabă nu mai cade coada nimărui. creangă, p. 287. Mi-am adus aminte că nu te-am rugat a nu comunica rîndurile mele niminui. cara-giale, o. vii, 249. Cum se poate, le zise el, să stea omul trei zile la poarta mea, şi să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ispirescu, l. 44. Averea nimăruia nu este ocrotită, macedonski, o. ii, 62. Nu să va întoarci nimine dintre dânşii (a. 1894). cat. man. i, 318. Nimene nu mai are trebuinţă de mine. f (1897), 225. Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! coşbuc, f. 76. Zice că nu-i trebuie oaspeţi pe nime la cină. f (1906), 1. El scrise în toate părţile scrisori prieteneşti, dădu ştiri unora şi altora, dar provisii, nimăruia. iorga, l. i, 326. Mor multe şiraguri de clipe Şi nimeni nu-mi bate la poartă. goga, p. 109. Nu-i nimeni să-i arunce-n drum o floare? cerna, p. 102. Taina ce-o păstrează n-o spune nimănuie. anghel, î. g. 47. Nu-i nime, nime. .. Linişte şi-ntunecime. iosif, v. 137, cf. brătescu-voineşti, î. 17. El ar vrea să nu întrebe de nime nimic, agîrbiceanu, l. t. 299. Să ajungem teferi şi neturburaţi de nimeni la ţinta călătoriei noastre, hogaş, dr. i, 7. Şi-i părea rău că toate au fost degeaba şi că pămînturile lui au să rămîie ale nimănui, rebreanu, i. 460. O, nimeni nu ştie ce va fi. camil petrescu, v. 33. Ţiere de minte ca dînsul n-avea nime. sadoveanu, z. c. 92. Şi nimeni nu poate înţelege tăcerea lucrurilor, bacovia, o. 228. Nu-ţi cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii, Ci tot ce h-ai spus nimănui, minulescu, v. 49. Plop negru, încrustat în ger.. . Invaţă-mă să uit lumina verii Şi-n cîmp silhui, Să dau tristeţea mea tăcerii Şi gîndurile mele nimănui, topîr-ceanu, b. 86. Puterile lui nu se arătau nimănui de-un folos. c. petrescu, c. v. 49. In uzină n-are să intre nimeni, sahia, n. 37. Bună seara, om al lui Dumnezeu, zise Ion. — Mulţumesc dumitale, om al nimului, îi răspunse gazda. vissarion, b. 99. N-aude nimeni, nu răspunde nimeni, sebastian, t. 16. El pe nimenea nu lasă Nici să intre, nici să iasă. arghezi, s. p. 113. Nu cutează nimenea să-ntrebe. beniuc, v. 59. Nuţu voia să-i spună că pesemne hîrtiile acelea nu trebuiau lăsate în mina nimănui, cu nici un preţ. galan, b. ii, 16. N-am pe nimeni. Sînt singur, baranga, r. f. 67. Eu din partea mea, n-aş întreba pe nimeni, tudoran, p. 74. Nu făcuse nimănui nimic, preda, d. 160. Am ocolit o tufă deasă de măceş şi am intrat dintr-o dată în ţara nimănui, v. rom. august 1958, 62. O răscruce. Nimeni. Trotuarul era pustiu, barbu, ş. n. 114, cf. 9. Nimănui nu i se închideau porţile, il ianuarie 1962, 22. Cine-n lume s-o afla, S-o afla ş-adevăra Merii de mi-o săgeta? Nimenea nu se d-afla. teodorescu, p. p. 81. Trei cupe de vin aş bea. .. La nime n-aş închina. jarnîk-bîrseanu, d. 137. Ştiu că după aceasta nu i-a părea rău nimăruia. sbiera, p. 155. Să depărtară de-acolo pănă în ziua următoare, 4367 NIMENI — 412 — NIMERI nespuind nimerui nimica, reteganul, p. iii, 13. Tu meri acum in cea lume Unde tu nu ai pe nime. pop., ap. gcr ii, 345. Să-grădească ograda Tot cu lin şi cu pelin, Ca să nu mai între nimi. şez. i, 176. Foicică trei gutui, De cînd s-a dus dumnealui N-am dat gură nimului. biricescu, p. p. 388. Şi pe munţi m-au azvîrlit, Nimărui n-am trebuit, marian, v. 220. Pă drum nima. alexici, l. p. 246. Dar la noi mai rar să vii Să nu priceapă nimii. mat. folk. 1 343. Am plecat în ţară strină, Unde nu cunosc pe nimă. hodoş, c. 97. Ba te şi ucidea şi habar n-avea dă nimerea, graiul, i, 211. De-ar fi bătut Dumnezeu Lemnul din leagînul meu, Să nu se legine nime, Să păţească ca şi mine. bud, p. p. 42. Nimi nu i s-a arătat, păsculescu, l. p. 145. Pă nime n-am năcăzît. t. papahagi, m. 49. Mie a nimunui nu-mh treabă, Cît un grăunţ de mac, In patru crăpat, arh. folk. i, 201. Nu-i află rtima. alrt ii, 9. Nu da, Doamne, nimurui Ca mie şî codrului: Codrului i-ai dat cărare, Mie dor şî supărare, ant. lit. pop. i, 31. Să nu spui niminlui ce ţ-am spus. alr i 343/760. Nime nu ştie mai bine unde-l strînge cizma decît cel ce o poartă, zanne, p. iii, 115, cf. 309. Nimeni nu-i suflă în borş, se spune despre cei pe care nu îndrăzneşte nimeni să-i supere, să-i contrazică. Cf. creangă, p. 230, zanne, p. iii, 482. Nimene nu-ţi pune sare în mămăligă (= să nu te laşi niciodată în nădejdea altuia). Cf. zanne, p. iii, 606. Tot el la masa altuia, şi la masa lui nimenea, se zice despre cei zgîrciţi. Cf. id. ib. iii, 646. In oala acoperită niminea nu ştie ce fierbe, se spune despre cei tăcuţi sau despre cei făţarnici şi ascunşi. Cf. id. ib. iv, 14. Nimene nu poate servi la doi domni (= două lucruri deodată nu se pot face). Cf. varlaam, c. 72, zanne, p. iv, 344. De însurătoare şi de coate goale nu scapă nimene. zanne, p. iv, 400. Am o păserea Intr-un vîrf de nuia, Tot se caină ca vai de ea, Că nu mere nime să o ia (Aluna). gorovei, c. 11. <£> Copil al. nimănui = orfan. alrm i/ii h 308/257. <> E x p r. A fi ca nimeni de pe lume = a fi ciudat, a avea comportări ieşite din comun, neobişnuite. Cf. zanne, p. iv, 217. A nu îi cununat cu nimeni = a nu avea nici o obligaţie faţă de cineva, a nu depinde de cineva. Cf. id. ib. 327. + (Substantivat) Om lipsit de valoare, căruia nu i se dă nici o importanţă, nici o consideraţie; om de nimic. Şi el e nimene şi o nemica mare şi un spurcat. ţichindeal, f. 318/18. Ce să fac cu tine... mă nimeo? bănuţ, t. p. 186. Se simţea slab, bătrîn, prost, netrebnic, un fel de nimenea. t. popovici, se. 471. Fugi, nimi! şez. v, 114, cf. novacoviciu, c. b. i, 15. Lasă-l în pace că-i un nime. Com. din bilca-rădăuţi. -^(Regional) Nimea (sau nima) oamenilor (sau a lumii) = om prăpădit, de nimic. Cf. şez. v, 114, viciu, gl. (Regional) Nime-n drum — om fără casă, fără adăpost, chest. ii 8/52. — Gen. -dat.: nimănui şi (învechit şi regional) nimunui, nimului, (regional) nimănuie, nimenui (alr i 343/880, 898). — Şi: nimenea (gen. -dat. nimănuia şi, învechit, nimănuilea, nimunuia, nimuluilea), (învechit şi regional) nime, nimea, nimene, nimi, nimine, niminea (gen.-dat. niminuia), nimini (gen. -dat. niminui, niminlui), (învechit) nimenile, nimenilea, ni-mele, niminerile, niminilea, nemc, nemeni (gen.-dat. nemănui), neminea (gen.-dat. nemănuia, nemunuia), (regional) nima, nimă, nimnea (alr i 343/512), nimni (ib. 342/516, 343/516) pron. neg. — Lat. nemo, -inem. NÎMENILE pron. neg. v. nimeni. NIMENILEA pron. neg. v. nimeni. NIMEREALĂ s. f. Faptul de a nimeri; p. e x t. (învechit) iscusinţă, pricepere. Iar la sudalmă nime nu-ş îndemne sufletul, aducîndu-ş aminte şi unul ca acesta că el încă este om, de-i făcută firea mai mult spre greşeală decît spre nemereală (a. 1712). bul. com. ist. i, 172. Sînt cu duh ş-au o mare isteţime şi nimereală la socotele lor. ist. am. 8v/13. <0> L o c. adv. (învechit) Cu nimereală = în mod potrivit, judicios; cu succes, cu reuşită. Arunca cu săgeţi asupra lor. . . nu ca să-i rănească, ce cît ca să le poprească meargerea înainte, lovindu-i cu nemereală. aethiopica, 52r/12. Acest metod, ce îndeopştie să urmează în Europa, poate a să întrebuinţa la noi cu mare nemereală. ar (1834), Intru tine strigă toate şi spun, că cu nimereală, Ţi-au dat Dumnezeu lăcaşul pe a sferei rotunzeală. conachi, p. 261. La nimereală = la întîmplare, fără a socoti, a gîndi, a aprecia, după cum se nimereşte. Începu să se învîrtească prin cameră, zvîrlindu-şi parcă frazele la nimereală, galan, b. ii, 39. — Şi: nemereâlă s. f. — Nimeri + suf. -eală. NIMERI vb. IV. 1. T r a n z. A găsi, a afla, a descoperi (din întîmplare); a da peste...; a găsi (alegînd dintre mai multe posibilităţi) ceea ce corespunde, într-o împrejurare dată, adevărului sau necesităţii. Omu — iubire Iulie lu Pavel făcea, dzise cătră soţie ce era merşi, prilejire se-i nemerească. cod. vor. 84/15. Voi toţi căţi veţi nemeri aceste căzanie, schimbaţi-vă mintea acea rea (a. 1644). gcr i, 111/13. Vrănd să sap făntănă, nimerii un săcriiu de 7 coţi. herodot (1645), 28, cf. 317. Dumbravă vornicul cu acea samă de oaste au nemerit 400 de oameni.. . şi fără veaste i-au încunjurat şi i-au prinsu pe toţi. ureche, l. 186. Nime nu-i nemereaşte mormîntul. dosoftei, v. s. septembrie 6v/25, cf. noiembrie 99v/16. Cîn va Dumnedzeu şi omul nemereşte sfatul, neculce, l. 104. Ori 4361 NIMERI — 413 — NIMERI cît de departe, şi ori cît de cu trudă i-ar fi a nemeri [adevărul], cantemir, ap. gcr i, 360/16, cf. id. ist. 144. Măcar de am putea unele nemeri, de cele ce au fost de la dachi şi gheţi încoace. c. cantacuzino, cm i, 10. Spune ce lucru îţi trebuieşte, că-l vei nemeri. aethiopîca, 26v/10. Ai nemerit dumnezeiasca înd[u]mnezeire. mineiul (1776), 54v2/31. Duşmanul, ori unde iaste, nu scapă, l-o nemeri. beldiman, o. 23/4. Baba... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă; şi în cinci, şese sate, abia, abia putu nemeri una după placul ei. creangă, p. 4, cf. 118. încerc în toate chipurile, pînă nimeresc fraza care le convine domniilor lor. f (1906), 16. Patima lui crescuse atît de puternică, îrkît simţea bine că are să-l mistuie dacă nu va nimeri calea spre potolirea ei. rebreanu, i. 441. Der regulă, la inspecţii, generalii nimeresc soldaţii cei proşti, brăescu, v. 37. Cînd apele sînt îngheţate şi cînd vidra se vîră printr-o gaură sau crăpătură după vreun peşte, la întoarcere ştie să nimerească cu preciziune locul pe unde a intrat. stoica, vîn. 109. [Epitetele] au mai mult un caracter enumerativ sau sînt un procedeu al limbii vorbite, al acelui mod de a te exprima care încearcă mai multe cuvinte pînă nimereşte pe cel just. vianu, s. 45. într-o zi n-o să nimerim drumurile, camilar, n. i, 426. îşi retrase mina de pe clampa uşii de parcă ar fi nimerit un fier încins, galan, b. ii, 153. Profesorul aproape că nu mai nimerea cuvintele în nici o limbă. demetrius, a. 157. Ilie sufla greu înnodînd şireturile, nu nimerea găurile, preda, d. 141. Andrei începu să se îmbrace în pripă. Abia nimeri nasturii cămăşii, t. popovici, s. 345. Poate a doua zi vor putea nimeri cumva calea spre casă. sbiera, p. 67, cf. 54. Doarme în şanţ, nu nimereşte casa. chest. viii 109/1. A nimerii orbul Brăila, se spune pentru a arăta că poţi izbuti orice cu stăruinţă şi cu perseverenţă. Cf. românul glumeţ, 6, 45, zanne, p. ii, 522, 658, 659, vi, 330, 437, 458. Şi-a nimerit coasa gresia sau îşi nemereşte sacul petecul sau îşi nimeri şchiopul coborişul, se zice despre cei care se aseamănă la defecte, vicii. Cf. zanne, p. ii, 721, iv, 346, v, 207. Mireasa nimereşte masa (= cînd ai nevoie, îndrăzneşti), id. ib. iv, 450. (F i g.) Intrară-ntr-o curte unde neme-riră Ocări, ceartă, gură. pann, p. v. iii, 75/22. <£> I n t r a n z. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „peste“, învechit, „asupra“) De va nemeri vrăjmaşul asupra lui şi-l va ucide, atunce acela nu să va certa nice cum. prav. 311. Şi dacă nemerim peste cineva? întrebă neliniştit, t. popovici, se. 217. între acestea nimeresc peste o urmă de bou. reteganul, p. i, 45. + T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A ghici. Cetirea stealelor gîciia şi nemeriia adevărul (a. 1648). gcr i, 133/24. Eu văd că nimine din voi nu poate să nimerească, trebuie numai să spui. drăghici, r. 98/10, cf. 146/17. Vrei să trăieşti o sută de ani? — Tocmai acum ai nimerit, negruzzi, s. i, 90. Ineluşi învîrteguşi pe-al cui deşti am pus. „Dacă nemereşte, se scoală şi se pune acela care i-a nemeri numele11. alr ii 4352/899. + Intranz. (De obicei cu determinări calitative ca „bine“, „rău“ etc., care precizează sensul) A judeca, a proceda (aşa cum trebuie sau cum nu trebuie); a o brodi, a o potrivi. Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazileşti pre acel domnu harnic şi de treabă şi putineios. neculce, l. 19. Cantemir Vodă nu s-au potrivit.. . şi cu aceasta au nemerit, de i-au ieşit mare laudă de la turci. id. ib. 98, cf. 122. Lupul... în numele omofiliii bizuindu-se, prost nimeri, cantemir, ist. 104. Această dată au nimerit mai bine, căci n-au căzut, drăghici, r. 51/3. Acordîndu-mi mie o aşa amicală şi linguşitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. odobescu, s. iii, 9. Trebuie să găseşti vreun turc sau un creştin învăţat, care să ştie a calcula lunile lunare, ca să nemurească drept, bălcescu, ap. ghica, a. 596. Ne-am iubi şi nu-ndrăznim, Nu ştiu cum să nimerim, bud, p. p. 61. <>Tranz. (Adesea ironic; construit cu pronumele „o“ cu valoare neutră) Aferim, o nemeriş! kotzebue, u. 28v/20. Ştiu c-a nemerit-o bine de ţi-a pus numele Chirică. creangă, p. 149, cf. ispirescu, l. 259. Dragă Corina, ai nimerit-o râu. Sînt într-o zi în care nu am nici un chef de glume, sebastian, t. 164. Ilie porni din nou spre sfat, întrebîndu-se ce grabă mare o fi?... Dacă o fi vreo şedinţă, a nimerit-o. preda, d. 96. <£>Expr. A (o) nimeri ca Irimia (sau ca Ivan, ca Stan) cu oiştea-n gard sau a (o) nimeri ca ţiganul la împărat sau a (o) nimeri ca nuca-n perete, se spune despre un om care procedează exact cum nu trebuie, care îşi face o socoteală greşită, nepotrivită. Cf. baronzi, l. 44, zanne, p. vi, 166, 388. A (o) nimeri (ca ţiganul) miercurea (sau vinerea) la stînă = a ajunge undeva într-un moment nepotrivit. Cf. zanne, p. vi, 390. 2. R e f 1. A se găsi prezent, a fi de faţă (în mod incidental). De să va afla neştine acolea de faţă cu arme, unde să va face ucidere, şi giudeţul nu va putea să cunoască, îndeadins au venit, au tîmplatu-s-au de s-au nemerit acolea. prav. 314. Eu tocmai m-am nemerit pe-acolo cînd s-au întîmplat. rebreanu, i. 59. Fiul meu cel bun, Tu cînd te-ai născut Fost-a veacul bun Ca şi cel d-acum. Noi ne-am nemerit, în braţe te-am luat Şi mi te-am purtat, teodorescu, p. p. 19. 3. Refl. A se întîmpla să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi (să fie...). Judeţul, ca şi dînşii, surd şi el s-a nimeriţ.~CQN-^ temporanul, i, 14. Popa Tonea s-a'nimerit călător, galaction, o. 196. Nu, ăla e frate-miu, că ne-am nemerit doi fraţi să- ne cheme la fel. tudoran, p. 21. <> Loc. a d v. Pe nimerite = 4361 NIMERI — 414 — NIMERI la întîmplare, într-un noroc, la nimereală. Numărul bărbaţilor buni de arme se luase cam pe nimerite, bariţiu, p. a. ii, 309, cf. m, 163. Mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. delavrancea, s. 81. Ne-am întors şi, aşa, pe nemerite, am ieşit pînă unde nu mai puteam merge spre nord. turcu, e. 199, cf. alexi, w. De acolo ştiau merge acasă şi pe nimerite, reteganul, p. i, 44. + R e f 1. r e c i p r. (Popular) A se potrivi. Ai, mîndro, să ne iubim, C-amtndoi ne nimerim, bibicescu, p. p. 25, cf. a v 31. 4. R e f 1. u n i p e r s. A se întîmpla (în mod incidental); a surveni. De să va nemeri aşiaş fieştecum să să tîmple, să găsească vreo comoară, să cheamă să fie a lui. prav. 80, cf. 85. Vorbeau cînd se nimerea, rebreanu, nuv. 107. Cum s-a nimerit, că eu m-am răzleţit încoace cu ursoaica în spinare, galaction, o. 50. O ocazie ca asta nu se mai nimereşte, serastian, t. 344. Cum s-a nemerit, a dat peste preotul Petrea cînd acesta tocmai ieşea de-acasă. sadoveanu, p. m. 250. Mai bine să plec în lume; ce bine s-a nimerit! tudoran, p. 44. Cum să nimere. alr i 1489/96. Nu-i totdeauna cum se chiteşte, ce-i şi cum se nemereşte. creangă, p. 8. <$> I n t r a n z. u n i p e r s. (Regional) Vitrega întrebă pe copii cum a nemerit de s-au întors, ispirescu, l. 334. 6. Intranz. A sosi undeva sau de undeva (pe negîndite, pe neaşteptate, din întîmplare); a veni, a ajunge. Multă lume nemereaşte cu tinre. cod. vor. 58/9. Să şideţi numai 60 de zile, şi apoi... să vă duceţi acasă, de nu va nimeri el într-atătea zile. herodot (1645), 250. De unde au nemerit acest minunat om? dosoftei, v. s. noiembrie 126r/31. Atunce au şi nemerit un agă de la împărăţie cu mazilia, neculce, l. 63. Foiţică ş-o lalea Pînă el să pogodea Iacă Manea nemerea. păsculescu, l. p. 250. <£> (Cu determinări locale arătînd punctul de sosire) Sculă-se, trecu pre apă şi nemeri pre deal. palia (1581), 125/8. Nemerind la Crisos. herodot (1645), 12. Şi aşa 6 zile învăluindu-să prin munte, flămîndu şi truditu, au nemerit la un rîu ce cura spre săcui. ureche, l. 144. Cînd să va prileji neştine cu arme, să nemerească la un loc, după ce să va fi început svada. prav. 315. Şi nemerind la Siracussa am aşteptat zile trei (a. 1705). gcr i, 350/12. Ce neam au lăcuit pre aceste locuri şi ce nume au avut, şi de unde au nemerit pre aceste locuri? n. costin, l. 43, cf. 91. Fugind au nemerit în Sarepta Sido-nului: dosoftei, v. s. septembrie 23v/20. Au nemerit la un părinte călugăr, gavril, nif. 12/7. Rătăci şi umblă oarecîtăva vreme rătăcit şi nemîncat, pîn-îl birui foamea şi nimeri la nişte păcurari, anon. cantac., cm i, 134. Nemerind în oraşul Plachendiia află pre sf[i]ntul Protasie. mineiul (1776), 88rl/7. Jos în vale, pe Bîrlad, Lîng-a Docolinei vad Nemerit-au, poposit-au ... Zece care mocăneşti, alecsandri, p. ii, 104. Dumnezeu însă m-a povăţuit de-am nimerit la casa d-tale. creangă, p. 288. Oamenii ridică de-a curmezişul apei -garduri de bolovani cu o singură deschizătură, prin ea intră scobari, nimerind de-a dreptul în coşurile sau vîrşile din care nu mai pot scăpa. c. antonescu, p. 82. La perdea-n miezul nopţei -Nemerit-au haiducei, Nemerit-au, năvălit-au. alecsandri, p. p. 58. Ş-acum bine-am nemerit La casă de om cinstit, jarnik-bîrseanu, d. 518. Pe cărare-alunecoasă, Nemerirăm l-astă casă. teodo-rescu, p. p. 16, cf. 283. Merse, pănă nimeri la Dumnezeu, şez. i, 205. Fiind vremea nouroasă, Nouroasă şi ploioasă Şi cărarea lunecoasă, Nimerii la altă casă. marian, sa. 18. Acu,petărîmbu-ăla, a umblat el trei zile prîntr-o pădure, că acolo nemerise. rădulescu-codin, 1. 322. Verde floare ş-o lalea, Şi prin codru că trecea, La cinci ulmi că nemerea. păsculescu, l. p. 250, cf. 25, 45, 49, 181. Nimerim la acest domn bun. viciu, col. 160. O nimerit... acasă, alr ii 3 201/141. Unde gîndeşti şi unde nemereşti. romanul glumeţ, 6. <£> (Cu determinări temporale) De am putea nemeri la vremea aceea, tocmai bine ar fi. ispirescu, l. 29. <$> (învechit; despre ştiri, porunci etc.) Să vie .. . la curte pentru mari trebi ce au nemerit de la împărăţie. m. costin let. i, 299/17. Şi acolo i-au nemerit veşti bune. n. costin, l. 582. Dar în scurtă vreme au şi nemerit veste, de la Lupul vornicul, că au trecut veziriul Dunărea, neculce, l. 233, cf. 316. + Intranz. A izbuti să ajungă la locul dorit, să găsească ţinta căutată. La colţul străzii am dat de o firmă veche, cu urme de vopsea galbenă şi cîteva litere răzleţe, care-mi dovedeau că nimerisem, v. rom. iulie 1954, 250. 6. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A atinge, a lovi (ţintind cu o armă, cu un obiect); (popular) a păli1 (3). Vrăjmaşul să va pleca, piatra va nemeri pre altul şi-l va ucide. prav. 88, cf. 124. Nu toate cîte se slobod glonţurile neme-resc. m. costin, let. i, 318/38. Au tocmit puştile şi piua dirept deasupra taberii.. . şi pren găuri îi numerea den puşcile şi pive. id. ib. 321/6. Au aruncat şi cumbarale, dar nice una n-au nemerit casa craiului (a. 1716). gcr ii, 19/15. Aşa nemerea făr'de greşeală, cît cei pătrunşi cu săgeţile să purta făr’de nici o rîn-duială printre mulţime, aethiopica, 58v/22. Prea rar să întîmpla de nu nimerea sămnul în care ţintea, drăghici, r. 152/14. A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit, ne-gruzzi, s. i, 24. Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata, creangă, p. 245. Se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două şi nu-l nimeri, ispirescu, l. 8. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aş fi nimerit desigur şi cîte un graure, odobescu, s. iii, 23, cf. 14. Dacă am fi tras în plin, împuşcătura ar fi ajuns cu 3 m în urma raţei-, deci n-am fi nimerit-o. stoica, vîn. 47, cf. 43, 76. A împuşcat de cîteva 4361 NIMERI — 415 — NIMERIT ori in lună, fără să-i nimerească, sadoveanu, m. c. 21. Paloşul mi-l Invîrtea, In Mogoş îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea, alecsandri, p. p. 154. Unde a început el a da cu tunurile şi pe care cum l-o nimerit, o şi chicat. i. cr. iv, 206, cf. alr i 1219. Fereşte pîn’te nimereşte, barbu, ş. n. 70. Cine nu chiteşte Nu nimereşte ( = cine nu se gîndeşte bine cînd face ceva, nu izbuteşte). Cf. zanne. p. iv, 304. A nu-l nimeri nici în piuă, se zice despre un om şiret, viclean. Cf. id. ib. v, 497. (F i g.) Boieru-ntr-o dimineaţă, de ginere cînd vorbea, De iubit, de jurămînturi parcă nici nu pomenea. Zicea că astea sînt fleacuri şi gugoşi spuse-n zadar, Şi că va să-l nimerească greuleţ la buzunar, pr. dram. 100. •^Intranz. îl lovea orbeşte pe unde nimerea. t. popovici, se. 302. <£> R e f 1. A luat un băţ ca să bată scaunul şi s-a nimerit cu băţul în cap. arghezi, c. j. 17. 7. Intranz. A izbuti să atingă scopul urmărit; a izbîndi în munca întreprinsă; a reuşi. Şi era [losif] om ce nemerea. biblia (1688), 292/7. Nici cu acel sfat n-au putut nemeri, că tăbara cea mare nemţească încă s-au pornit după dînşii. R. greceanu, cm ii, 85. Florilor, luaţi aminte: Flori nevinovate fiţi; Nu prea cereţi iar cuvinte, Că nu-n toate nemeriţi I heliade, o. i, 139. Bătîndu-şi capul, trebuie să nimerească, drăghici, r. 105/9, cf. 100/29, 119/4. Ca să nemereşti trebuie să rabzi, zanne, p. viii, 407. Tranz. O vulpe hitleană nemeri de-şi uda coada în apă. moxa, ap. gcr i, 58/33. Neputînd nimeri într-alt chip acest lucru, herodot (1645), 507. Cele ce va cumpăra otravă să dea tătîne-său, să-l cearte ca pre un ucigătoriu părintelui său, macară că nu va fi putut nemeri să i-o dea. prav. 97. Har şi mul-ţămită să avem şi să dăm filosofilor celor bătrîni... măcar că mai la multe n-au nemerit de a grăi de firile lor adevărul, c. cantacuzino, cm i, 3. Văd că toate le-ai nemerit ca cum ai fi fost însuş teslariu şi pietrariu. drăghici, r. 45/2, cf. 144/7. Cum va-ndrăzni poetu Să cerce să te cînte Ş-a-ţi nemeri portretul Văpsele să fră-mînte? 1. văcărescul, p. 511/6. Cei vechi n-au nimerit sau n-au voit să înfăţişeze animalele sub formele lor reale, odobescu, s. iii, 76. Eşti cărturar de stihuri şi poveşti Şi tot le dregi şi nu le nimereşti, arghezi, c. o. 90. Om nimeri noi să cîntăm în struna lui? v. rom. februarie 1954, 44, cf. sbiera, p. 249, zanne, p. v, 176, alr i 1 499/65. R e f 1. pas. Cu cît s-au nimerit şi ghicit colacii mai bine..., cu atîta şi bucuria celor ce i-au făcut e mai mare. marian, na. 93. <0> R e f 1. Frumuseţile Rucsandrei îl îndeamnă a cerca toate chipurile ca să i se nimerească proiectele sale. asachi, s. l. ii, 14. Deci nu-mi mai rămîne altă de cit a face un asalt asupra politiei şi deacă aceasta nu mi s-ar nimeri, apoi să mă întorc îndată cu armia îndărăpt. ar (1837),62/22. Presupunea că mai înainte numai din tîmplare i s-a nimerit că s-au prins picioarele la loc. sbiera, p. 249. — Prez, ind.: nimeresc şi (regional) nimér (alr i 1 219/45, 842), nimar (ib. 1219/93, 96), pers. 3 şi (regional) nimere, nimâre (alr i 391/83). — Şi: nemeri (învechit şi regional) numeri vb. IV. — Din bg. HaMepa. NIMERÍC pron. neg. (Munt. şi prin Olt.) Nimeni. Brăzdam şî aram cît îni tribuia şî nime-rica nu mă-ntreba că cini ni-a dat loc acolo. graiul, i, 231. Ne 'cem la primăriie, cin’ colo nu dăm di nimeric. ib. 258. Nimeric nu poate să m-ajute. alr i 342/700. Să nu spui la nimerica ce ţ-am spus. ib. 343/960, cf. 343/700, 1 381/700, lexic reg. 30. — Şi: nimerica, nimerieă (alr ii/723) pron. neg. — Nimeri (= nimeni) + suf. -ic. NIMERÍCA pron. neg. v. nimeric. NIMERÎCĂ pron. neg. v. nimeric. NIMERlLĂ s. m. (Familiar) Persoană care nimereşte, care potriveşte bine răspunsurile. Cf. philippide, p. 232. — Nimeri + suf. -ilă. NIMERÍRE s. f. Faptul de a (s e) nimeri. + (învechit) Faptul de a ghici, de a prevedea. Prin mai multe nemeriri a tîmplărilor viitoare ăştigase încrederea cea nemărginită a lui Şte-făniţă. asachi, s. l. ii, 119. + (învechit) Iscusinţă, pricepere. Coribut... dezbătea cu învăţaţii moldoveni feliurite materii cu aşa nimerire, că niciodinioară nu s-ar fi socotit că acest tînăr vinea din cîmpul bătăliei, asachi, s. l. ii, 13. + (învechit) Succes, reuşită. Jongleru (pelevan) italian... cu nemerire s-au producuit pin casele acele mai însămnate. ar (1834), 841/39. Nemeri-rea sirguinţii noastre pentru binele patriei, ib. (1837), 10x/30. în unii să descopere talent..., în puţini fondosul cel clasic neapărat, pentru nemerirea ţintirii lor. ib. (1839), 451/41, cf. barcianu, alexi, w. — Pl.: nimeriri. — Şi: nemerire s. f. — V. nimeri. NIMERIT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Bine găsit, bine ales; adecvat situaţiei, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. Poetul, în feconditatea geniului său de a parodia şi prin-tr-o naivitate din cele mai nemerite, ar voi înadins să facă o glumă sau o jucărie ingenioasă, heliade, o. ii, 73. Cercarea lui era nemerită tocmai precum socotea, drăghici, r. 52/17. Propunea un alt mijloc de scăpare, însă niciunul nu părea mai nimerit decît al Revecăi. asachi, s. l. ii, 64. Am luat nemerite măsuri, ar (1839), 371/26. 4367 NIMERITOR — 416 — NIMFĂ Încercarea de-a organiza viaţa viitorului va putea fi făcută de către junimea română cu ocaziunea foarte nimerită a serbării de la Putna. eminescu, s. p. 20. Crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină pocăinţă, odobescu, s. iii, 47. Italia, fiind deosebită de Franţa, ce era bun şi nemerit pentru prima, putea să nu convie celei de a doua. oprescu, i. a. iii, 52. Este... un prilej dintre cele mai nimerite pentru a studia raporturile metaforelor poetice cu imaginile visului, vianu, m. 54. Totul arăta că e un loc nimerit pentru o aşezare omenească. bogza, c. o. 241. Alt cuvint la fel de nimerit nu găsea, galan, b. ii, 111. Ah, acolo trebuia să fie un om — şi poate cel mai nimerit! tudoran, p. 35. <£> (Substantivat, rar) A-ndrepta în pace patria cătră scopul cel dorit, Intre mii cărări străine nemirita a alege, asachi, s. l. i, 104. + Bun, reuşit, izbutit. Sînt încredinţat că trebuie să fie piesă nemerită. alecsandri, s. 144. Ideea acestui june părindu-mi originală şi nimerită, o împărtăşesc d-tale. negruzzi, s. i, 199. O aşa nimerită şi neaşteptată alegere, ispirescu, l. 38. Versuri mai vii şi mai colorate decit cel mai nimerit tabel, odobescu, s. iii, 82. Alegerea eroului nuvelei e cît se poate de nimerită, gherea, st. cr. ii, 134. + (Adverbial) Potrivit; judicios; izbutit. Efectul unor intrigi oculte, cu atit mai nemerit urzite cu cît ele au izbutit a învrăjbi cu totul între dînşii pe toţi. ap. ghica, a. 769. N-ar fi mai nimerit să ne-nţelegem ca doi oameni de treabă... ? alecsandri, t. 840. Cui putea să se adreseze poetul mai nimerit pentru ca să-i spuie ce e timpul, decît acelor mari ruini de amintire? macedonski, o. iv, 46. Piesa... a fost chiar nimerit aleasă, f (1906), 34. Cred nimerit a da cîteva indicaţiuni pe hîrtie pentru a fi pe înţelesul tuturor, romanescu, zeţ. 55. 2. Adj. Bine ţintit; ajuns la ţintă. (Adverbial) Dă, cîine, şi dă nimerit, de-ţi sfîrşeşte mai degrabă spurcata-ţi slujbă cu care eşti însărcinat, ispirescu, m. v. 7. 3. S. m. şi f. (învechit, rar) Nemernic (3). Nemeriţii tăi din ţară I-au omorît cu ocară. DOSOFTEI, PS. 322/11. 4. S. m. şi f. (învechit, rar) Om venit din altă parte, străin de loc; venetic, pribeag, (învechit şi regional) nemernic (1). Grijea streinii şi nemeriţii. dosoftei, v. s. ianuarie 35v/5. — PI.: nimeriţi, -te. — Şi: nemerit, -ă adj., s. m. şi f. — V. nimeri. NIMERITÎÎR, -OĂRE adj. (învechit) 1. Care găseşte, care descoperă; p. e x t. iscusit, priceput (in găsirea soluţiilor, a metodelor etc.). Se cuvine ca stăpînitoriul să fie foarte nemeri-toriu şi lucrătoriu a tuturor celorlalte mai dintâi fapte bune (a. 1803). uricariul, i, 278, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. Care nimereşte la ţintă. Mearge-vor drept nemeritoare săgeţile fulgerilor. mineiul (1776), 82rl/l, cf. alexi, w. + (Substantivat) Ţintaş. Nemeritor de frunte, barcianu. — PI.: nimeritori, -oare.—Şi: nemeritGr, -oăre, nemerit6riu, -oâre adj. — Nimeri + suf. -tor. NIMERNICj -Ă adj. v. nemernic. NIMERNICl vb. IV v. nemernici. NIMERNICÎE s. f. v. nemernicie. NIMÎSI s. n. v. namiază. NIMfiSTII subst. pl. v. namestie. NIMÎiSTURI subst. pl. v. namestie. NÎMFA s. f. v. nimfă. NÎMFĂ s. f. 1. (în mitologia greco-romană; atestat prima dată In 1674, cf. gcr i, 216) Zeiţă a apelor, pomilor, crîngurilor şi munţilor (personificînd forţele naturii). Nimfele sau zînele era tot fete frumoase, i. c., poezii, 41. Auzind strigările nimfelor, telemahos, 69v/27. Visa la nimfele pădurilor şi la nemuritoarele dumbrave unde zeiele se arăta oamenilor odinioară. heliade, d. j. 39/1, cf. i. golescu, c. Nimfele ce lăcuiesc în adîncul apelor, căpăţi-neanu, m. 41/24. De acolo se risipesc nimfele peste tot pămîntul a îngriji de creşterea florilor, plantelor, de cîntecul paserilor, barasch, m. i, 25/25. Nimfele le văz desculţe, alexandrescu, m. 262. Un trup de o formă minunată, cu nişte mini delicate de nimfă, filimon, o. i, 105, cf. 115, baronzi, i. l. i, 205/20. Ca o nimfă pîndi-toare de sub arbori înfloriţi, Ea la sînul ei atrage călătorii fericiţi, alecsandri, p. iii, 49. Ar fi crezut cineva că vede o scâldătoare a nimfelor din mitologie, bolintineanu, ap. cade. Se vorbeşte însă şi de un geniu al apelor,.de o nimfă, podoabă a pădurilor, xenopol, i. r. i, 203. Iar nimfele blajine şi satirii trufaşi Sus, pe copac, s-adună în chipul mindrei hore. cerna, p. 114. Ai fi zis că te afli sub una din acele bolţi de umbră şi verdeaţă pe care o nimfă pudică o alcătuieşte, la loc tainic, pentru oara misterioasă a băilor sale. hogaş, dr. i, 69. Parcul presărat cu statui De nimfe, Fauni Şi silvani. minulescu, v. 32. Grabnic s-apleacă spre nimfă şi cît ai clipi o ridică De subţiori din ocean. topîrceanu, p. o. 11. Am un corp de nimfă. beniuc, m. c. i, 339. + Epitet pentru o femeie tînără, cu farmec, graţioasă. V. graţie. Priveaşte — şi veade iată — Vine o nimfă curată, Spăimintat la ea priveaşte, Zeiţă o socoteaşte. bărac, a. 67/22. Cînd florile-acelea in mîna-mi căzură, Favor ce-n credinţă eu n-am meritat, 4376 NIMFOMANĂ — 417 — NIMIC Trei tinere nimfe pe rlnd mi-l cerurâ. alexan-drescu, o. i, 111. Cind, ne pregăteam să plecăm, îşi făcu apariţia o nimfă cu păr castaniu, ibră-ILEANU, A. 81, cf. SEVER IN, S. 92. 2. (Entom.) Stadiu în metamorfoza unor insecte, reprezentind faza de trecere de la larvă la adult; pupă, (popular) păpuşă. V. crisalidă. [Viermii de mătase] cînd sînt în stare lor de nimfa... nu au picioare nici vreo clătire. amfilohie, g. f. 310r/ll. Metamorfozele insectelor se fac de obşte prin trei perioade, adecă: perioada larvei, perioada nimfei (bobului) şi perioada perfectă sau dezvoltată, barasch, m. i, 126/17. Nimfe sau crisalide, id. i. n. 400. Nimfa au păpuşa, mihali, c. 98. Omida... se ţine tot de urzici sau pe hamei, iar nimfa, ca un fus scurt, stă spînzurată cu capul în jos. SIMIONESCU, F. R. 373. 3. (Anat.; la pl.) înveliş membranos al mucoasei vulvo-vaginale; (învechit şi popular) buzişoare, buze mici. Nimfele sau buzişoarele (nymphae)... sînt pline de nervi, şi pentru aceea foarte simţitoare, antrop. 247/3. Buzişoarele sau nimfele, s. bărb. 5/16. Nimfile, buzile cele două mici din dosul celor de din afară mari. episcupescu, practica, 288/28. Bubele venerice se fac. .. la femei... pe nimfe şi pe crăpăturile numite mirtoide. cornea, e. i, 129/19, cf. polizu, p. 129/33. — Pl.: nimfe. — Şi: (învechit) nimfa s. f. — Din lat. nympha, gr. vifJicpY], fr. nymphe, it. ninfa. NIMFOMANĂ adj. Care suferă de nimfomanie. Unele iepe sînt tot timpul în călduri, aceste iepe se cheamă nimfomane, enc. vet. 285. — Pl.: nimfomane. — Din fr. nymphomane. NIMFOMANIE s. f. Stare patologică la femei şi la animale femele, care constă într-o excitaţie sexuală exagerată. Satiriasis este la partea bărbătească şi la cea femeiască nimfomanie. episcupescu, practica, 285/12, cf. i. golescu, c., cornea, e. i, 111/20. Pulberea de camfor pe părţile genitale (ruşinoase). .. este un mijloc preţios de a triumfa de lovirile nimfomaniei. man. sănăt. 106/23. Furia uterină, nimfomania. ib. 272/27, cf. pontbriant, d., costinescu, ALEXI, W., BIANU, D. S. — Şi: (învechit) ninfomanie s. f. cornea, e. i, 111/20. — Din fr. nymphomanie, NIMFOTOMlE s. f. (Anat.) Extirpare a nimfei (3). Nimfotomia ... adică spintecarea-dăşchiderea firii muiereşti. i. golescu, c. — Din fr. nymphotomie. NÎMI1 pron. neg. v. nimeni. NIMÎ2 vb. IV v. năimi. NIMIĂZĂ s. f. v. namiază. NIMÎO adv., pron. neg., subst. I. Adv. (învechit şi popular; de obicei în legătură cu o negaţie) De loc, de fel, cîtuşi de puţin, în nici un fel; (regional) neam (II). Se ceară cu credinţă nemică gîndindu-se. cod. vor. 110/23, cf. 2/13, 82/21. Şi nemică nu stejaşte dracul sprinsu. psalt. 184. Nemica adevăr grăiesc, ce tot mînt. coresi, l. 67/8. Nu se afla apă nemică. id. ev. 170, cf. 26, 61, 191, 258. Că cine nu va ceti acealea scripturi, nemică slavele lui Dumnezeu nu poate şti. palia (1581), 9/15. Bău otrava aceaia şi nemică rău nu-i fu. varlaam, c. 445, cf. 83, 373, 402, 405. Să n-aibă nemică parte dentru avearea lui. prav. 98. Pasă cu ei, nemică nu te îndoi, că eu am trimes pre ei. n. test. (1648), 148r/27, cf. 61v/9. Nemic să nu se îndoiască (a. 1661). ib. 180/18. Păgînii... de-mpăcăciune nu gîndesc nemică. dosoftei, ps. 36/4. Nici numele creştinătăţii nu poate să ne folosască nimica (a. 1691). gcr i, 292/34. Tătarii nimică n-au mai stătut, ist. ţ. r. 32, cf. 24. Mihai Vodă nemic zăbăvind, s-au pornit după Irimia Vodă. n. costin, l. 594. Luîndu această veste vizirul nemic lîngă Enec n-au zăbovitu. neculce, l. 72. Numai lui Tucheli porunca aceasta nimic nu i-au plăcut. R. greceanu, cm ii, 51, cf. 57, 85. Nebăgînd nimic în samă lauda şi îngrozirea împăratului.vARiA.A.u-iOA.SAF, 107v/ll,cf. 185v/10. Nemica nu zăbovi sfîntul, ci... porni cătră Antiohia în veşminte proaste îmbrăcat, maior, p. 45/2. El pre tine nemica nu te-au cruţat, beldiman, o. 16/24. Nu-ţi fie frică nimic de aceasta, gorjan, h. i, 22/23. Nu te întrista nimic, pann, e. iii, 54/11, cf. i, 70/15. Al nopţilor întuneric nu mă-ngrozeşte nimică. conachi, p. 103, cf. 273. Dar aceste talenturi nu-i mai serveau nimic. filimon, o. i, 121. Nu cirtea nimic, deşi muncea de dimineaţa pînă seara. t. popovici, se. 37, cf. alr i 1 267/280, a i 22, mat. dialect, i, 82, 183. •0- (Azi în e x p r.) A nu avea nimic a îace = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). Nu are însă nimic a face cu produsul a două numere. stoilov, t. f. 13. II. Pron. neg. (De obicei în legătură cu o negaţie; învechit şi fără altă negaţie) Nici un lucru, (rar) nicicît (3); spec. nici un cuvînt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, primejdios, defavorabil. Nemică să nu gustăm, cod. vor. 50/22, cf. 12/13. Nimică nu ia de la el (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 468/10. Nu aflară nemică toţi bărbaţii, psalt. 151. Iov nemică nu impută lu Dumnezeu, coresi, ev. 148, cf. 68, 98, 149, 221, id. l. 324/10. Nu voi face nemică lor. palia (1581), 68/12, cf. 59/8, 93/17, 127/1. Să nu pofteşti vecinului tău ... nemica ce iaste al lui (a. 1607). gcr i, 40/21, cf. 79/14. 4383 NIMIC — 418 — NIMIC Nemărui nemicâ nu spuseră, varlaam, c. 102, cf. 40, 52, 84, 100. Iară letopiseţul leşesc, de aceşti tătari ce scrie mai sus că au prădatu ţara, nimica nu însemnează, ureche, l. 76, cf. 108. Bărbatul nu va lua nemică den dzestrele muierii. prav. 141, cf. 2, 3, 27, 47, 82, 314. Preoţii şi diaconii fără de voia vlădicilor nemica nice un lucru să nu fie volnic să facă. eustratie, prav. 36/20, cf. 19/13, 22/10. Voi nu ştiţi nemică. n. test. (1648), 121v/24, cf. 102r/25. Iară Iere-miia. -i. nemicâ nu vru să spuie lui (a. 1650). gcr i, 147/26, cf. 120/4. împăraţii cei adevăraţi nimica nu fac făr’ de judecată, neagoe, înv. 8/21, cf. 9/27. Străinii încă n-au ştiut nemică de dinşii. m. costxn, let. i, 4/28. Copilaşul n-au ştiut nemica. biblia (1688), 212x/l. Nimic supt soare iaste stătătoriu, ci toate cîte sînt, în curgere şi în mutări sînt zidite, c. cantacuzino, cm i, 53, cf. 3. El nu vru să spuie nimic. anon. cantac., cm i, 99. Cu strejile lor cele dupre urmă s-au lovit, ci nimic n-au făcut. R. greceanu, cm ii, 30, cf. 39, 40, 74. Nu poci eu să fac de sine-m nimică (a. 1698). gcr i, 316/22. Şi oarecînd, chemînd şi slujnica făr1 de pricină, iarăşi o trimitea înapoi, neporuncind nimica, aethiopica, 19r/20. Că Dumnezeu nimic rău n-au făcut (a. 1773). gcr ii, 95/20. Nimic nu-i lipseşte (a. 1794). id. ib. 151/2, cf. 154/33. Ci nemica ştiind varvarii despre aceea ce se întâmplase, ţinea sărbătoare şi se ospăta, şincai, hr. i, 119/27, cf. 25/32. Nu am vrut jumătate, acuma avem nemica. ţichindeal, f. 26/4, cf. 48/11. înspăi-mîntaţi însă de mişcarea cea repede a trupelor noastre, pre carile nimic le oprea,. .. s-au grăbit de a intra în oraş. ar (1829), 602/38. Nimic nu este aşa de anevoie decît a începe cineva un cuvînt înainte la o carte, heliade, o. ii, 9, cf. 203, i, 186. Nimic nu arăta despre o asemine notă. ar (1831), 1662/45, cf. 152/40. De nimica să nu vă grijiţi. marcovici, d. 1/4, cf. 16/20, 17/7, id. c. 8/4. Nimic vrednic de însemnare au întâmpinat, drăghici, r. 154/31. Eu din nenorocirea mea... nu înţelesei nimic, gorjan, h. ii, 7/18. Din toate avuţiile ei, nimică nu s-au putut scăpa, ar (1837), 702/36. Văd că azi n-aduci nimică; Ce-ai făcut prin cea cîmpie? asachi, s. l. i, 124. De demult nu să auzea nimic de această expediţie, ar (1839), 21/13. Nimică vecinie nu este. conachi, p. 290, cf. 82, 85, 101, 212, 259, 264, 268, 272, 282. în zădar era toate, nimic nu se folosea, pann, e. i, 44/9. Omul nu avea nimică de cele ce impune o persoană soţietăţei. russo, s. 27. Te-ai deprins a socoti amorul o zabavă, nimic mai mult. negruzzi, s. i, 45, cf. 159, 250. Ah, alunei, scumpa mea ană, Nemic poate-a soartei mînă. mureşanu, p. 18/12. Eu nu îţi cei în parte nimica pentru mine. alexandrescu, m. 6. Nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. eminescu, o. i, 133, cf. 54, 82, 92, 176. Luă hotărîre a nu orîndui nemic pentru împărţeală pînă aproape de moartea sa. creangă, p. 3, cf. 25, 128, 188, 219, 255. Barbu mi-a spus multe şi mai nimic despre politică, caragiale, o. vii, 453, cf. 38. Stai, Făt-Frumos, că nu-ţi fac nimic. ispirescu, l. 5, cf. 41. Considerată astfel „Năpasta“ eu n-am nimic de zis. gherea, st. cr. ii, 239. Nu te teme de nimica, f (1897), 127. Fără să ştie nimic tovarăşul lui, îl atinge, ib. (1903), 7. Nimic nu ştiu de tine, senina mea iubire, cerna, p. 12. Nimic nu-nvaţă blestemaţii I Şi eu mi-am zis de-atîtea ori Că dau la dracu meditaţii, iosif, v. 36. Eu nu gîndesc şi nu visez nimic, camil petrescu, v. 117. Nimic tu nu vei auzi din cîte voi avea de spus. bacovia, o. 61, cf. 207, 208. N-a mai sosit în port, de azi noapte, Nimic — Nici flori, nici fructe coapte, minulescu, v. 137. Tîrgul, încă populat, O să-şi ducă-n spate atmosfera udă, Ca şi cum nimica nu s-ar fi-ntîmplat l topîrceanu, p. o. 141, cf. 67. N-ascult nimică. c. petrescu, î. ii, 141. Voi nu ştiţi nimic?... se adresă colonelul răstit celorlalţi doi soldaţi. sahia, n. 76, cf. 27. Nimic nu e mai serios decît fericirea, sebastian, t. 67, cf. 89. Toate cuvintele însă lăsate-n voia singurătăţii lor sînt ca nişte timbre uzate şi nu pot evoca, peste-nconjurul lor îngust, nimic, arghezi, t. c. 76, cf. id. vers. 175, 239, id. c. o. 91. Nimica nu mai am de spus. beniuc, v. 77, cf. 15. La urma urmei, nu-i spusese nimic nou. galan, b. ii, 122. Acesta nu-i răspunsese nimic, tudoran, p. 34, cf. 9. Nu zic nimica, preda, î. 144, cf. id. d. 95. încercă să nu se gîndească la nimic. t. popovici, se. 99, cf. 43, 126. De la drama eroică pînă la farsa bur-lescă, nu lipseşte nimic din întreaga gamă a teatrului, gl 1962, nr. 419, 1/3. O urare strămoşească: Spune-i vieţii să trăiască, Dreaptă-i spusa şi povaţa: Nu-i nimic gingaş ca viaţa. contemp. 1962, nr. 795, 1/4. Nu i-a răspuns nimic, ci s-a ferit doar de apăsarea acelei mini rapace, il ianuarie 1962, 36. Dar inima mea suspină Şi nimica n-o alină I jarnîk-bîrseanu, d. 100, cf. 27, 83, 215. Nu se afla mai nimică acolo. sbiera, p. 162, cf. 239, 322, şez. iii, 4, alr i 1 381, 1 434, 1 524, 1 595, alr ii 3 022, 3 042, 3 100, 3 137, 3 490, a ii 12, v 20, 23, lexic reg. 105. Hodor, hodor şi în pod nimica, se spune despre omul fudul şi sărac, zanne, p. iii, 305, cf. 169, 307, 348, 609, 624. <£> L o c. adj. De (sau, învechit, întru) nimic = care este fără nici o valoare, fără importanţă, mărunt; (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter. Toate pohtele să le omoare şi de nemică să le arate, coresi, ev. 70. Credinţa fără nădeajde întru nemicâ e (a. 1644). gcr i, 112/36. Ca un fiu sufletesc şi de nemica rob (a: 1652). id. ib. 156/30. Un folcel înfiat, deaca-l vor Inpunge cu o-mpuntură de ac, să face de nemică. dosoftei, v. s. noiembrie 142r/8. Să să şteargă ca un lucru de nimică (a. 1692). gcr i, 295/15. Macri, ca un om rău şi de nimic, nu i-au fost milă de sufletul stăpînu-său. neculce, l. 111, cf. 200, 264. Solii... la stat şi la tot chipul schimonosiţi şi 4383 NIMIC — 419 — NIMIC de nimică. cantemir, hr. 255. încă destule cuvinte grozave le zic şi de nimic îi fac, şi că din hoţi să trag. c. cantacuzino, cm i, 46. Om prost, ca şi alţi oameni dă nimic (a. 1799). gcr ii, 166/16. Oameni ticăloşi şi de nimica, beldiman, n. p. ii, 114/22. Ambiţia ... Preface ... Pe iroul cel mare în viclean om de nimică. conachi, p. 283. Toaleta femeilor cochete din zilele noastre. .. rămîne o jucărie de nimic în comparaţie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanarioţi. filimon, o. i, 131. Uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic! eminescu, o. i, 132, cf. 140, 175, id. n. 79. Ura pentru oamenii de nimică, respectul pentru merit şi superioritate, gherea, st. cr. i, 311. Să fie viaţa mea aşa de nimica, ticăloasă şi defăimată, pop., ap. gcr ii, 358. Mai bine te-oi părăsi, Că doar nu eşti ăl voinic Ci, bade, eşti de nimic, jarnîk-bîrseanu, d. 232. Mă văd slabă, de nimică, Mă usuc ca iarba-n stîncă. şez. iii, 62, cf. alr i 1564/100, alr ii 3 668/682. (însoţit de o negaţie) [Scrisoarea] mea socotesc că nu-i de nimica, căci mă grăbeam cind am scris, drăghici, r. 93/20. (învechit) Drept nemică = care nu trebuie luat în seamă. Nice milosteniia nu iaste drept nemică, ca şi cum nu şi s-are fi făcut. prav. 255, cf. 170. L o c. adv. Cu (sau, învechit, întru) nimic sau (învechit) de nemică = în nici un fel, de ioc. Domnul paşte^me^ji^ de nemică nu me lasă. psalt. 39.dCujicmică)nu-i poate ajuta, coresi, ev. 78, cf. 15, 82, 161, 246, 499. Nu sărht cu nemică vinovaţi, varlaam, c. 393, cf. 373. Nu să va certa întru nemică de la giudeţ. prav. 158. Această leage nu-i bună de nemică. ib. 278. Şi întru nemica să nu lăsăm soarta diavolului vrăjmaşul lui Dumnezeu, neagoe, Înv. 2/32. A ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana. creangă, p. 70, cf. 116. Cu nimic n-o amăgeşti. vlahuţă, s. a. i, 46. Meritele literare ale lui Bălcescu nu stau cu nimic mai prejos de acele care-i întregesc figura de cugetător şi luptător. vianu, s. 66, cf. ALR i 312/164, 343, 1 595/339. Pe nimic = fără contravaloarea corespunzătoare, (aproape) gratuit, degeaba. Stăpîna casei unde locuise îl dedese afară, nefiind destul de bătrină ca să găzduiască^e~KîMk)pe studenţii săraci, macedonski, o. in^ 8T] Douăzeci de creţari cîştigaţi pe nimica, vlasiu, a. p. 10. O cumpărau la fel — mai pe nimic, minulescu, v. 201. Le-am dat pe nimic, barbu, ş. n. 16. <£> E x p r. (Adesea în corelaţie cu „mai mult decît“) Alt(a) nimic(ă) sau nimic(ă) alt(a) = nici un alt lucru. Nemică alta nu iaste aşa mai urît lu Dumnezeu decît urîciunile. coresi, ev. 47, cf. 37, 394. Nu le dă platoşe.. ., nice altă nemică. varlaam, c. 44, cf. 73. A nimică altă nu să asamănă isprăvile noastre, id. ib. 160. Mai mult decît fîn şi lemne, nimic alt n-au mai cerut. ist. ţ. r. 67. Aşa de mînăstiri de scrie încă ceea ce acei mănăstiri i să închină şi i să afieroseşte, zice, iar alt nimica nu mai lăţeşte, nici de alte lucruri să mai întinde, c. cantacuzino, cm i, 7. Nimica alta nu vedea... decît apă şi aer. drăghici, r. 7/17, cf. 5/9, 34/38. Nimica alt nu s-au putut afla. ar (1839), 41/24. Nu e alta nimică, decît o stăpînire de spirite rele. f (1897), 43. Mi-s slujnica lor, nimica alta. t. popovici, se. 47. -v- (Substantivat) Printre ziduri, peste turnuri depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, bacovia, o. 62. III. Subst. (Adesea la pl.) Lucru, fapt, vorbă sau fiinţă fără valoare, fără importanţă; fleac. Ce este omul? O nimica, neagoe, înv. 10/20. Din alianţa lui Mihnea Vodă cu Barciai. .. s-au ales o nimică. şincai, hr. iii, 78/25, cf. i, 302/19. Şi el e nimene şi o nemica mare şi un spurcat, ţichindeal, f. 318/19. Eu nu-mi ies din cele ce am apucat şi la părinţii mei nici n-am pomenit astfel de nimicuri, heliade, o. ii, 193. Mă văz umbră, un nimica, o umflătură zadarnică. pr. dram. 226. Şi alte nimicuri spunea, pann, e. iii, 2/26. Neguţitorii îţi vînd feluri de scumpe nimicuri, negruzzi, s. i, 326. Lustruirea, dregerea şi împrospătarea pieliţei obrazului şi alte nenumărate nimicuri femeieşti, filimon, o. i, 131. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeş-teptînd în faţă-mi trecutele nimicuri, eminescu, o. i, 150, cf. 107. Inexactităţile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă, cara-giale, o. III, 11, Cf. v, 251, VI, 112. Să nu dispreţuiască nimicurile vieţei. gherea, st. cr. i, 165. I se păreau rătăcite ca şi dînsa în lumea asta însetată de nimicuri, d. zamfirescu, a. 32, cf. id. R. 160. Pălăriile... nu vor costa multe parale, va fi de ajuns un nimic aranjat cu şic. f (1903), 154. Conta şi Kogălniceanu auzise de la început,... nimicuri de iatac, iorga, l. i, 541. începură să-şi spună o mulţime de nimicuri. agîrbiceanu, a. 242. Ni se porunci un borş cu chitici şi un pui de mămăligă — nimicuri care toate se mistuiră iute sub flămîndele noastre linguri şi furculiţi. hogaş, dr. i, 8, cf. 2. Cîteo-dată, vremea trece cu nimicuri de acestea care rămîn prea intime, bacovia, o. 233. Năzuinţa ce te mînă.. . Spre-ntrezărite aureole, Nimicuri scumpe pămînteşti. minulescu, v. 10. Clteva nimicuri, O perină aci, o cadră .. . , explică Sabina, c. petrescu, c. v. 360. Sînt pedepsit pentru toate nimicurile, brăescu, a. 173. Sînt silit să merg cu viteză redusă, 20 de noduri, înţelegi, e o nimica, sebastian, t. 95. îşi pierd vremea cu nimicuri, t. popovici, se. 160. Cu nimicuri nici cum să te mai încurci, că mai rău te strici, zanne, p. viii, 410. <> L o c. adv. (Regional) Pe (o) nimică pe ceas sau într-o nimică = într-o clipă, repede. Iară eu mă tîrîiam cum puteam pînă la fîntînă în dosul stînei şi pe o nimică pe ceas beam cîte-un cofăiel întreg de apă. creangă, a. 15. Lumea mea cea frumuşa, Se petrece num-aşa; Lumea mea 4383 NIMICA1 — 420 — NIMICIE cea frumuşică Se petrece-n-tr-o nimică. jarnîk-bîrseanu, d. 218. <0* E x p r. Nimica toată=ceva de foarte mică importanţă sau valoare, fără nici 0 însemnătate. Lucra toată săptămîna . .. pentru nimica toată, creangă, a. 26, cf. id. p. 201, 252. Veneau in număr mare să se aprovizioneze pentru iarnă cu carne, pe care o cumpărau pe nimica toată, moroianu, s. 26. Ai născocit o dată Şi o nimica toată, Cît ghimpele, săracul, De mic şi iute acul. arghezi, c. o. 24, cf. alr i 1434/144, 156. + Nimicnicie (2), zădărnicie. Cu piarderea lucrurilor celor veacinice ş-au lipitu-şi inima de deşărtăciunile şi nemicurile veacului acestuia, maior, p. 29/13. Istorie ce este oglinda întru carea vedem luminat. . . popoarăle dărăpănate şi căzute întru prăpastea nimicului. mumuleanu, c. 2/2. + (Mai ales art.) Neant, nefiinţă (1); haos. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. eminescu, o. i, 38. Nimicul trist se apropia mereu, mă împresura, rebreanu, nuv. 95. Tu unifici adevărul cu minciuna, Tu amesteci frumuseţea cu urîtul Şi-ntregeşti prezentul cu trecutul , Cînd nimicul şi cu totul făceau una. minulescu, v. 115, cf. 90. Numai Domnul Dumnezeu stă, iar oamenii trec în nimicul de unde au ieşit, sadoveanu, o. xii, 307. Nimicul nepipăit să-l caut vrui. arghezi, vers. 174. Ştim noi Nimicul dătător de friguri: Odată ne va trece peste diguri, beniuc, v. 8. + (Mat.; învechit, rar) Numărul zero. O nimică, adecă o nulă. ma 17v/15. — Pl.: (III) nimicuri. — Şi: nimica, (învechit şi regional) nimică, nemic, nemica, nemică, (regional) nic (alr i 312/584, alr ii 3 042/514, alr sn v h 1 356/514), nica (alr i 251/510, 528, 532, 540, 1 434/614, alr ii 3 022/514, alr sn v h 1 356), nică (alr i 251/665), mic (alr ii 3 022/514), mica (alr i 251/510, 540, 665, 1 267/280, 666, 1 377/532, 1 381/100, alr n/723) adv., pron. neg., subst. — Lat. ne mica. NIMÎCA1 adv., pron. neg., subst. v. nimic. NIMICĂ2 vb. I. T r a n z. (Regional) A tăia mărunt, a fărîmiţa, a toca; a dumica (Scărişoara-Abrud). alr ii 4 084/95. Să nimni-căm curichi. ib., cf. alr sn v h 1 319/95. — Prez. ind.: nimic. — Şi: nimnicâ vb. I. — V. nimic. NIMÎCĂ adv., pron. neg., subst. v. nimic. NIMICCl vb. IV v. nimici. NIMICCÎE s. f. v. nimicie. NIMICÎ vb. IV. 1. T r a n z. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorînd, distru-gînd, lichidînd); a desfiinţa, a distruge, a pră- pădi, a extermina, a lichida, (învechit) a nimicnici (1). Ştiinţa nouă... a continuat zdrobirea lumei vechi ..., nimicind orice domnie individuală, bălcescu, m. v. 26. Legea era dreaptă şi tare; ea nimiccea înlăuntru pe cei cu inimă vicleană, russo, s. 132. Plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. alecsandri, p. iii, 300, cf. gherea, st. cr. ii, 311. Nicicînd nu a căzut în boala modernă care pe atîtea familii le nimiceşte. f (1906), 3. Padişahul vostru, fără de-ncongior Vrea să nimicească p-acest brav popor, topîr-ceanu, p. o. 30. Ţi-ai scris pamfletul ca să depreciezi un individ şi mai ales ca să-i nimiceşti o încredere în sine. arghezi, t. c. 72. O divizie de husari fusese nimicită, t. popovici, se. 71. Şi neveste văduveşti Şi prunci tineri nemniceşti. t. papahagi, m. 16. + A stîrpi. In crescătorii, fîntînelul e mult mai puţin introdus decît păstră-vul-curcubeu, deoarece creşte încet, dă produşi sterili cu păstrăvul, al cărui puiet îl nimiceşte. c. antonescu, p. 70. + A anula. Orice moralizare intenţionată e contra legilor artistice şi micşorează sau nimiceşte total valoarea artistică a creaţiunii de artă. f (1897), 340. <£> R e f 1. pas. Un autor, dacă merită a se nimici, se nimiceşte numai prin propriele sale scrieri, maiorescu, cr. i, 234. + (învechit) A face să-şi piardă, valabilitatea, a face să-şi înceteze aplicarea Tu ai putut. .. să nimiccezi o pravilă împără -tească. gorjan, h. iv, 228/23. + F i g. A zdrobi, a slei, a topi; a copleşi, a covîrşi. Ea se afla într-unul din aceste momente.. . cînd te simţi învins de plăcere, nimicit de desfătare, negruzzi, s. i, 78. Umbra. . . unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima, eminescu, n. 72. Am pierdut orice putere Nimicită de durere, mace-donski, o. i, 39. Mă simţeam aproape nimicit de ruşine, f (1903), 16. In noaptea aceea, eram cu totul nimicit de viaţa reală, bacovia, o. 207. 2. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili. Cel mai vrednic de jale din toţi muritorii este acela care, nimicindu-să chiar în cugetul său, să des-preţuieşte pe sine. marcovici, d. 438/21, cf. PONTRRIANT, D., F (1897), 6. — Prez.ind.: nimicesc.—Şi :(rar)nimicci(prez. ind., neobişnuit, după modelul verbelor de conjugarea I, şi nimiccez), (regional) nemici vb. IV. — V. nimic. NIMICÎE s. f. (învechit) 1. Nimicnicie (1). Goneşte-nşălătoria şi-ndrăzneşte a privi, Cu-o cătare numai, omul ce te-ngîmfezi a-l slăvi: Vezi într-însul nimicia. heliade, o. i, 409. Se zmereşte... cunoscîndu-şi nimicia. marcovici, d. 430/20. Cîţi oameni îşi ascund nimiccia sub pompoase numiri! negruzzi, s. i, 191, cf. pontbriant, d. Ologi, ciuntiţi, o! Doamne, reduşi la nimicie. Prin chinuri plăsmuite de-a voastră mişelie! alecsandri, poezii, 477. A 4390 NIMICIRE — 421 — NIMICNICIE stigmatisa trufaşa nimicie. odobescu, s. i, 462, cf. alexi, w. 2. Nimicnicie (2). Ne vedem coprinşi de sentimentul ticăloşiei şi al nimieiei. marcovici, d. 340/13. — Şi: nimiccie, nemicfe (lm) s. f. — Nimic + suf. -ie. NIMICIRE s. f. Acţiunea de a nimici. 1. Distrugere, desfiinţare, exterminare, lichidare, (învechit) nimicnicire. Cf. nimici (I). După nimicirea locuitorilor ei... , colonia romană, in vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare, bălcescu, m. v. 6. O! lege-a nimicirei, o, lege nemiloasă! Cînd, cînd s-a toci oare a vremei lungă coasă! alecsandri, p. iii, 281. Anii fioroşi ai evului mediu, ani de crudă barbarie, cari au produs o totală nimicire a tuturor bogăţiilor intelectuale moştenite din anti-citate. f (1903), 2. Este vorba de nimicirea claselor, adică: eliberarea egală a tuturor exploataţilor. sahia, u.r.s.s. 197. + F i g. Moarte. Nu tremurăm la gîndul nimicirii: Noi sîntem mai puternici: noi iubim, cerna, p. 52. Amorul este Un ce banal, prin care Firea drege A Nimicirii opere funeste, topîrceanu, b. 92. 2. (învechit) Desconsiderare, înjosire, umilire; p. ext. josnicie. Cf. nimici (2). Printr-o nimicire ticăloasă a socotit lucru de fală a nu arăta înaintea oamenilor sentimenturi religioase, marcovici, d. 21/3. Chiar pe sine însăşi s-ar fi condamnat la o eternă nimicire, dacă nu s-ar fi judecat şi n-ar fi constatat că e înzestrată cu sentimente pure. f (1903), 182. — Pl.: nimiciri. — V. nimici. NIMICIT, -Ă adj. 1. Redus la nimic, d i s-trus, desfiinţat; p. ext. copleşit, sleit. Discipoli mă urmară cu voinţa nimicită. MACEDONSKI, O. I, 271. 2. (învechit) De nimic, josnic, nemernic (3). Vrei ca să dau pe Palmira vierşunatelor poftiri...? Ea nu este d-a fi roabă nimicitelor făpturi, heliade, o. i, 411. Tu, al familiei mele nimicit ucigător, Ardică-mi ş-a mea viaţă, Gîde împărăţitor. id. ib. 462. Cum îndrăzneşti tu. .., prea nimicito ce eşti, a vorbi aşa stăpînului tău? GORJAN, h. IV, 214/30. <>(Substantivat) Dumnezei! curăţiţi lumea de oricare nimicit, Ce-i place să verse sînge. heliade, o. i, 436. — Pl.: nimiciţi, -te. — V. nimici. NIMICITOR, -OĂRE adj. Care nimiceşte (1), distrugător, mistuitor (2), (învechit, rar) nimicnicitor; p. ext. care tinde să nimicească (1), să distrugă. Nu frica-i horcăia în gîtlej, ci pornirea oarbă, pornirea nimicitoare a Erhanilor în ananghie ! galan, b. ii, 12. Altă corabie aruncată de valuri pe ţărm. .. ţinuse piept vremii şi nemilosului ei aliat, putregaiul nimicitor, tudoran, p. 36. + F i g. Pustiitor, zdrobitor, ucigător; copleşitor. îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, confuze, gherea, st. cr. i, 356. Această excla-maţiune scurtă, însă cuprinzătoare, îmi esprima toată amărăciunea şi durerea nimicitoare ce mi se grămădise în giurul inimei. f (1903), 17. Buzele ei au murmurat cu o duioşie sinceră, nimicitoare: — Nu te-am iubit niciodată, rebreanu, nuv. 224. Vreau numai să mă apăr De bezna ce-mi pătrunde nimicitoare-n trup. LESNEA, I. 99. -- Pl.: nimicitori, -oare. — Nimici + suf. -tor. NIMICMICl vb. IV v. nimicnici. NIMICNICI vb. IV. (învechit) 1. Tranz. A nimici (!)• Nu vede zidiri pustii... Şi vremea le-a pustiit, Vremea le-a nimicnicit, mumu-leanu, c. 106/10. Simţind o deosebită plăcere, ce să poate socoti un fel de nebunie, de a nimicnici fericirea lor cea în fiinţă pentru bănuieli deşarte, marcovici, d. 13/9, cf. 210/28. <0> Refl. pas. Bucalele, ce în multe locuri se afla încă pe la dmp, au pătimit înfricoşai; ba în unele locuri s-au nimicmicit de tot. gt (1839), ÎSS^I. + F i g. A spulbera. Ungurii îl învinovăţiră atunci că el ar fi vrut să stingă nobilimea ..., la care singurul răspuns ce istoria poate da spre a o nimicnici este că Mihai a avut multe ocasii de a face. . . şi tot n-a făcut-o. bălcescu, m. v. 415. + A face să-şi piardă valabilitatea, a face să-şi înceteze aplicarea. Fapta lui Mir cea Vodă... a nimicnicit legislaţia numitului sultan. GORJAN, h. iv, 230/34. 2. T r a n z. şi refl. A (se) desconsidera, a (se) înjosi, a (se) umili. Daca toată slava şi mărirea lor să mărgineşte în numele strămoşilor, . .. naşterea lor îi nimicnicează. marcovici, c. 123/19. Oraculu slăvit Cu totul s-au schimbat şi s-au nimicnicit, donici, f. ii, 41/14. — Prez. ind.: nimicnicesc şi (neobişnuit, după modelul verbelor de conjugarea I) nimic-nicez. — Şi: (rar) nimicmici vb. IV. — Nimic + suf. -nici. NIMICNICIE s. f. 1. Lipsă de valoare, de importantă; meschinărie (3), (învechit) nimicie (!)• Gîndurile zadarnice şi sterpe, făcute pentru modă şi închinate nimicniciei, marcovici, c. 36/11. Ar plînge mai amar a sa nimicnicie. donici, f. ii, 52/20. Drame fără caractere, fără scop, fără legătură, imposibile prin nimicnicia lor. eminescu, s. p. 58. Lepădăturii înfumurate i-a dat inima brînci să-şi făurească şi ea astfel de arc de triumf al nimicniciei sale. ciauşanu, r. scut. 70. Singurătateaşi nimicnicialuiîipăreau mai insuportabile dedt într-o pustietate de nisipuri, fiindcă nu există o singurătate mai cruntă 4396 NIMICNICIRE — 422 — NIMURICI ca acea din mijlocul mulţimilor, c. petrescu, c. v. 58. 2. Deşertăciune, zădărnicie, nimic (III), (învechit) nimicie (2), mişelie (1). Hegesias, filosof pesimist al Greciei, filosoful şi artistul descrietoriu al durerei şi nemicniciei vieţei. gherea, st. cr. i, 53. li stjînse mînile pe piept şi i le sărută, privind nedomirit la nimicnicia omului, d. zamfirescu, r. 282, cf. id. v. Ţ. 75. + (Neobişnuit) Sentiment de zădărnicie. Nimicnicia m-a prins pe stradă, bacovia, o. 86. — Şi: (rar) nemicnicie s. f. — Nimicnici + suf. -ie. NIMICNICÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a nimicnici; nimicire (1), distrugere. O politică fără inimă ar fi îndemnat poate pe Mihai a-şi asigura stăpînirea Ardealului prin nimicnicirea acestei aristocraţii puternice care totdauna era să-i stea împotrivă, bălcescu, m.v. 399, cf. polizu. — Pl.: nimicniciri. — V. nimicnici. NIMICNICITOR, -OARE adj. (învechit, rar) Nimicitor, distrugător. Acest colos de slavă. .. este acum... o nimicnicitoare povară pentru dînşii. marcovici, c. 124/5. — Pl.: nimicnicitori, -oare. — Nimicnici + suf. -tor. NIMICUR(ÎS, -OĂSi adj., s. m. şi f. (Rar) (Persoană) care se ocupă de fleacuri, de nimicuri; (om) de nimic. Cf. scl 1963, 25. Omul nimicuros care nu-şi vede de treabă, ib. — Pl.: nimicuroşi, -oase. — Nimicuri (pl. lui nimic) + suf. -os. NIMICtJŢ pron. neg. v. nimicuţă. NIMICtŢĂ pron. neg. Diminutiv al lui nimic (II). Dar cu pintenogul ce ai?... Nimicuţ. îl mingii, conv. lit. xliv, 207. Cutea a căzut în apă şi eu am rămas cu nimică, nimicuţă. sbiera, p. 233. Să-nveţe negrul călare... Fâr’de nimicuţă-n gură. păsculescu, l. p. 54. Trece badea prin luncuţă Şi nu-i zice nimicuţă, Parcă nu i-a fost drăguţă, pamfile, c. ţ. 202. — Şi: nimicuţ pron. neg. — Nimic + suf. -uţă. NIMlEZ s. n. v. namiază. NIMlflZI s. n. v. namiază. NÎMINE pron. neg. v. nimeni. NlMINEA pron. neg. v. nimeni. NlMENERILE pron. neg. v. nimeni. NlMINI pron. neg. v. nimeni. NlMINILEA pron. neg. v. nimeni. NIMITfÎŢ s. n. v. nemeteţ. NIMITEZ s. n. v. nemeteţ. NlMNEA pron. neg. v. nimeni. NÎMNI pron. neg. v. nimeni. NIMNICĂ vb. I v. nimica2. NIMOĂŞTE adj. (învechit, rar) Slab, uscat. Iară grăsimea, însuş acesta e viţelul hrănit şi dulceaţa-i vedeare sufletească, că e grasă şi prea-dulce, nu nimoaşte şi răslăbită. coresi, ev. 304. — Din slavonul hemoiiih „slăbiciune“. NIM(ÎRNIC, -Ă adj. v. nămomic. NIMŢOĂIÎE s. f. v. nemţoane. NIMURÎC, -Ă s. m. şi f. 1. (Transilv.) Om bicisnic, neputincios, slăbănog, infirm (din naştere); om mic de statură, pipernicit, pitic. Fetele noastre-s dedate a vedea tot feciori zdraveni, voinici, nu nescari nimurigi. f (1890), 38. Du-te şi-i spune aşa: Ascultă, nimuricul pămîntului, adu-ţi aminte cînd ne-ai pingelit cizmele, t. popovici, se. 29. Să trăieşti cu bine, nimuricule I Inc-aşa schidoală nu mi s-a dat în cale. reteganul, p. iii, 62. Strîmbâ-Lemne, văzîndu-se ruşinat de nimuricul acela, dă să pună mina pe el. id. ib. 163, cf. caba, săl. 99. Ăsta o născut nimuric. alr ii 4 177/325. Nici nu te-aşteptai să se însoare şi nimurugu-aiesta. mat. dialect, i, 82. Toţi niumurugii s-au adunat aici. ib. 183. <£> (Adjectival) Să vinzi pămîntul? Da să ştiu că eu, aşa nimurică cum am ajuns, mă duc să-l ar şi să-l samăn şi să-l secer şi nu te lăs! t. popovici, se. 54. Şchimbă pruncii... Care-s slabd', nimurigi, adia îs şchimbaţ. arh. folk. vi, 145, cf. alr ii/i h 115. Nimuric de picior, alr ii/i mn 55, 4 178/325. Are o fată nimurugă. mat. dialect, i, 82, cf. lexic reg. 9. 2. (Prin Transilv.) Cal şchiop; cal slab şi bătrîn. Cf. dr. v, 214. 3. (Prin Transilv. şi Maram.) Cerşetor; om sărac, alr i 451/290, cf. 452/348. — Pl.: nimurici, -ce. — Şi: nimurig, -ă, nimurug, -ă, niomoric, -ă (dr. v, 214), niu-murdg, -ă s. m. şi f. — Din magh. nyomorik. NIMURICI vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Transilv.) A (se) schilodi. Griji că te-a bate, de te-a nimurugi! mat. dialect, i, 82, cf. 213, lexic reg. 71. 4418 NIMURIG — 423 - NINGĂU 2. Refl. (Regional) A se chirci; a se cocoşa; a se gîrbovi. Com. din tjrca-cîmpia TURZII. — Prez. ind.: nimuricesc. — Şi: nimurigi (mat. dialect, i, 213), nimurugi vb. IV. — V. nimuric. NIMURÎG, -Ă s. m. şi f. v. nimuric. NIMURIGÎ vb. IV v. nimurici. NIMURTÎG, -Ă s. m. şi f. v. nimuric. NIMURUGÎ vb. IV v. nimurici. NIMURÎÎŞ subst. (Regional) „Semn, vinie-tă“ (Bonţ-Gherla). coman, gl. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. NIN interj. (Prin Transilv.) Ia! iată! uite! Nin stăi frate în laturi, Să spun şi-a mele sfaturi. pamfile, cr. 46. Nin spune-mi de ce feli băsâ-deşti? alr ii 3 082/349. — Ni2 + n (< pron. mi). NÎNA interj. (Regional; adesea repetat) Nani. Cf. dr. i, 80. — Formaţie onomatopeică. Cf. nani. NINCHEZ s. n. v. nechez. NINCHEZ vb. I v. necheza. NINCHEZÂRE s. f. v. nechezare. NINCHEZĂT s. n. v. nechezat2. NINCHEZÎ vb. IV v. necheza. NINEĂCĂ s. f. v. neneacă. NEVECĂ s. f. v. neneacă. NINECÎIŢĂ s. f. v. nenecuţă. NINERi vb. I. (Regional, mai ales în Transilv.) 1. T r a n z. A alinta, a dezmierda, a mîngîia (II 4), a răsfăţa. Cf. lb. Căţeaua credincioasă pe care Ilincuţa o ninerise de mică. ap. tdrg, cf. gheţie, r. m. Mi-ar fi şi jale ca să mă despărţesc de Bujoriţa, cînd mă gîndesc cum i dau copiii coji şi o nineră (dezmeardă). luc. iii, 333, cf. pamfile, a. r. 252, caba, săl. 91, i. cr. iv, 60. E x p r. Pe cînd ningea pe mirişte sau de cînd a nins în căruţă = demult. Cf. şez. iii, 129, coman, gl. Ningă-plouă = în orice împrejurare, orice ar fi, orice s-ar întîmplă. Ningă-plouă, eu sînt la drum! ciau-şanu, gl. A-i ninge în barbă (sau pe cap) = a încărunţi. Cf. ddrf. (Parcă) îi ninge şi (îi) plouă sau (parcă) îi plouă şi (îi) ninge, se zice despre cineva care e mereu supărat, posomorit, posac. Cf. ddrf. Şi mi s-a rupt surtucul tot, în coate, De cînd tot scriu că-mi ninge şi-mi tot plouă, păun-pincio, p. 49. Ce naiba, parcă tot îţi ninge şi-ţi plouă !..., se minună prietenul de mutra-i posomorită, c. petrescu, c. v. 52. Înăcrită şi ursuză parcă îi ningea şi ploua într-una. iovescu, n. 116. Dacă cu Kirculescu se mai putea schimba o vorbă, acestuia parcă totdeauna îi ningea şi îi ploua, beniuc, m. c. i, 440. Da ce stai, bre omule, aşa scîrbit, de pare că în una îţi ninge şi-ţi plouă? şez. iii, 185, cf. zanne, p. i, 63, ix, 413, com. din zagra- NĂSĂUD, CIAUŞANU, GL., COMAN, GL. Nici nu-i ninge, nici nu-i plouă, se zice despre un om închis, posac, indiferent faţă de tot ce se întîmplă. Cf. zanne, P. I, 63, IX, 413. <>Uni-pers. Te uită cum ninge decembre, bacovia, o. 23. Ninsoare d-o ninge, Pe el mi l-o unge; Ploi cînd or ploua, Pe el l-or scălda, teodo-rescu, p. p. 467. Vîntu bate, Nu străbate; Neaua ninge, Nu-l atinge, jarnîk-bîrseanu, d. 516. (F i g.) Priveşte-a nopţei mîndră coroană Cum las-a ninge stele din ea. alecsandri, p. ii, 72. Ninseseră din piersici suave flori roz-albe. macedonski, o. i, 139. Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe cînd vîntul hoho-teşte-n bulevarde glaciale, bacovia, o. 62. + T r a n z. A acoperi, a înveli, a presăra cu zăpadă. Astă lînă laie — de la cea oaie — mult a nins-o — gerul a strîns-o. pop., ap. gcr ii, 343. Cît am trăit pe lumiţă, N-am văzut verde frunzuţă Ca la mîndra-n grădinuţă; Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră şi nouă, Cît o ninge ş-o brumează, Ea e tot mîndră şi creaţă, jarnîk-bîrseanu, d. 21. Ce eşti, fiică, supărată... Ori te-a nins, ori te-a plouat? id. ib. 231, cf. 288. Tot bine m-ai cumpătat, Nici m-o nins, nici m-o plouat. mIndrescu, l. p. 105. Nici ploaia Să nu te ploaie, Nici neaua Să nu te ningă. hodoş, p. p. 47. <0> E x p r. Nici îl ninge, nici îl plouă = n-are nici o grijă. Supt poale de ie nouă, Nici mă ninge, nici mă plouă, zanne, p. iii, 188. E nins în luna lui mai, se spune despre o persoană care a încărunţit devreme. Cf. id. ib. i, 52. <$> F i g. Aerul părea nins de razele cele argintii şi înamorate ale lunei. eminescu, g. p. 83. Izvorul.. . s-argintuieşte de alba lună care-l ninge, macedonski, o. i, 62, cf. 153. Pe scînteierile de rouă Şi peste cîmpul nins de floare, O beznă grea.. . Să cearnă pace-ador-mitoare. goga, p. 120. + T r a n z. Fig. A încărunţi. Cf. scl 1963, 26. + T r a n z. Fig. A face, a lăsa să cadă. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie; Crengile-aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie. alecsandri, p. iii, 16. In alee, salcîmii şi teii îşi ning zăpada lor. macedonski, o. iii, 39. Codrul ninge frunze triste Pe cărări şerpuitoare, f (1888), 14. O fantezie uriaşă le-a dat un strai la fiecare... Cicorilor le-a dat seninul strîns din privirea omenească, Iar rîsul fărîmat prin lume l-a nins pe foi de romaniţe. anghel, î. g. 11. Luna iese-a-cum; Şi-n albastra noapte Ninge-argint pe drum. iosif, v. 132. Caişii ningeau florile albe ale paştelui. klopştock, f. 183. — Prez. ind. pers. 3: ninge. — Şi: (regional) linge vb. III. h xiv 358, alr i 1 249, 1 250, alr ii 4 566. — Lat. ningere. 4444 NINGEL „ — 425 — NINSOARE NINGflL s. m. v. negel. NÎNGERE s. f. (Rar) Faptul de a ninge; ninsoare (1). Ningere nu iaste, nici ploaie acolo. HERODOT (1645), 99. După ningere de două zile s-au urcat deodată frigul la 15 grade, ar (1829), 2011/25, Cf. COSTINESCU, LM. — V. ninge. NINIÎ1 vb. IV. R e f 1. r e c i p r. (Regional) A se giugiuli. V. ninini2. (Măţău-Cîmpu-lung). Cf. COMAN, GL. — Prez. ind.: niniiesc. — Cf. ninera. NINIÎ2 vb. IV. Intranz. (Prin Munt.; despre ţînţari) A bîzli. Cf. h i 137, iv 144. — Prez. ind. pers. 3: niniieşte şi niniie. — Formaţie onomatopeică. NININÎ1 subst. (Rar) Linguşeală. Ce mă iei cu ninini? pamfile, j. ii, 157. — Formaţie onomatopeică. NININÎ2 vb. IV. T r a n z. (Regional) A alinta, a dezmierda, a mîngîia (II 4), a răsfăţa. V. n i n i ix. Nu i-am spălat şi nininit destul şi nu mi-am mîncat destul viaţa cu ei. preda, 1. 183. — Prez. ind.: ? — Formaţie onomatopeică. Cf. ninera, ni n i ri z 1. NINIRĂ vb. I v. ninera. NINIRĂRE s. f. v. ninerare. NINIRĂT, -Ă adj. v. ninerat. NINIRÎT, -Ă adj. v. ninerat. NINIRIZÎ vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A alinta, a dezmierda, a mîngîia (II 4), a răsfăţa (Cîmpuri-Panciu). Cf. alr i 553/592. 2. A aranja, a netezi (hainele de pe corp) (Ştefăneşti-Drăgăşani). Cf. arh. olt. xxi, 271. — Prez. ind.: ninirizăsc. — Cf. n i n e r a, ninini2. NINIRÎMZÎT, -Ă adj. v. ninirîzît. NINIRÎZÎT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) 1. Care se îmbracă bine, cu gust (Ştefăneşti-Drăgăşani). ARH. olt. xxi, 271. 2. Chivernisit, econom (Ştefăneşti-Drăgăşani). arh. olt. xxi, 271. — Pl.: ninirîuţi, -te. — Şi: ninirîmzît, -ă adj. ARH. OLT. XXI, 271. — V. ninirizî. NINJ vb. I. Intranz. (Regional) A-i fi cuiva somn (Iaşi), alr i 161/516. — Prez. ind.: ninjez. — Etimologia necunoscută. Cf. a m i j i. NINS,-Ă adj., s. f. 1. Adj. Acoperit de zăpadă, pe care s-a depus zăpadă. Cf. ponthriant, d. Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse. eminescu, o. i, 157. Munţi cu fruntea ninsă. id. n. 13, cf. ddrf. Cînd bietul bătrîn intră pe uşă nins şi plin de frig, eu tresar de bucurie. păun-pincio, p. 97. Văd poarta ţărnii... Turnul vechi.. . O casă... două... Toate ninse ! iosif, v. 43. Copacii rari şi ninşi par de cristal. bacovia, o. 35. O, e-atît de bine cînd pe drumuri ninse Intîlneşti o casă cu lumini aprinse, to-pîrceanu, h. 12. <0> E x p r. Nins de ani (sau de vreme) = (despre oameni) bătrîn. Aîta ştiau că acum albi erau caii, bătrîn vizitiul, nins de ani doctorul, anghel, pr. 91. + F i g. Cărunt. Cu părul nins, cu ochii mici Şi calzi de duioşie, Aieve parc-o văd aici, Icoana firavei bunici, iosif, v. 41. Cînd cineva, descriind pe un bătrîn, vorbeşte despre părul său nins... doreşte să pună în lumină vehemenţa impresiei primite de la aspectul acelui bătrîn. vianu, m. 70. + (Rar; despre cai) Care are şuviţe albe de păr. Cf. enc. vet. 152. 2. S. f. (Regional; determinat de „mare“) Ninsoare (1) (Bumbeşti Jiu-Tîrgu Jiu), alr i 1 249/825. — Pl.: ninşi, -se. — V. ninge. NLNSĂTtJRĂ s. f. (Rar) Ninsoare (1). Cf. POLIZU, LM. — Pl.: ninsături. — Nins + suf. -âtură. NINSOÂIE s. f. v. ninsoare. NINSOÂRE s. f. 1. Faptul de a ninge; cădere a zăpezii; (rar) ningere, ninsătură, (regional) ninsă mare. Lovise şi nişte răcele cu ploi şi cu ninsori, m. costin, let. i, 253/6. Lovise ninsoare şi un ger mare. n. costin, let. ii, 33/25. l-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ţinut... vro trei, patru dzili. neculce, l. 107, cf. RUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, LB. O ninsoare îmbelşugată au statornicit iar drum de sanie, ar (1839), 5X/16, cf. polizu, pontbriant, d. Bătrînul munte albit de ninsori, bolinti-neanu, ap. ddrf. Am semne că la noapte o să vremuiască, o să fie furtună cu ploaie şi ninsoare, conv. lit. viii, 441. Ninsoare, fulger, gheaţă, vînt arzător de vară. eminescu, o. i, 94. începe a bura, apoi o întoarce în lapoviţă, pe urmă o dă în frig şi ninsoare cum se cade. CREANGĂ, A. 30, cf. DDRF, TDRG. Pînă CÎnd tot nor, ninsoare, Fără nici o zi cu soare? f ,(1903), 13, cf. 159, alexi, w., candrea, f. 350. Oraşul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va cînta. bacovia, o. 140. Tristeţi pustii, molipsitoare. .. 4462 NINSOARE — 426 — NIOBIU De ce mă urmăriţi mereu Şi, fie ploaie ori ninsoare, Vă ţineţi scai de capul meu? topîrceanu, p. o. 144. După acalmii şi călduri pripite, năvăliseră în trei rlnduri zloate, ninsori şi viscole. sadoveanu, o. xii, 683. Apoi, cînd au ajuns pe un platou, a început ninsoarea, v. rom. octombrie 1955, 165. Zăpada ultimei ninsori, subţirică şi capricioasă, rîdea soarelui cu miliarde de dinţi albi şi mărunţi, galan, b. ii, 113. Ploi şi ninsori şi prăpădenie de vreme rea. marian, s. r. ii, 35. Fulguie a ninsoare, pamfile, c. 44. Vine ninsoare cu uomăt. alr i 1 230/257. Astăzi ploaie, mîine ninsoare şi poimîine soare, zanne, p. i, 12. Dacă nu e ploaie, fie şi ninsoare, id. ib. 51. Pisica cînd se va pune Cu spatele lîngă foc, Frig sau ninsoare ne spune. id. ib. 596. Mii de păsărele zbor: Vine un om fără picioare Şi le mănîncă fără gură (Ninsoarea şi soarele). gorovei, c. 238. (Fig.) Te văd ca o umbră de-argint strălucită... Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele, eminescu, o. i, 37. Răstoarne-se cerul, să-ţi eadă-mprejur Tăria sfărmată în cioburi de-azur... Stihia, deasupra, să macine-n guşe Ninsori de funingini şi ploi de cenuşe. topîrceanu, p. o. 156. Loc. adv. Pe ninsoare = în timp ce ninge. Ies pe lună... Plugurile cu plăvani, Ca să are, Pe ninsoare, arghezi, s. p. 121. 2. Zăpadă, (regional) nea2 (1), omăt. Să să pogoare ca rooa cuvintele meale, ca ploaia pre troscot şi ca ninsoarea pre buruian, riblia (1688), 1502/1. Coboară-se ca roua graiurile mele şi ca ninsoarea pe iarbă, heliade, o. ii, 33. Eu răzbăteam iute troieni de ninsori, alecsandri, p. i, 221. Doritul soare Străluceşte şi dismeardâ oceanul de ninsoare, id. ib. III, 10. Manta albă ca ninsoarea, eminescu, n. 29. Sub troiane de ninsoare zace săncă, zace val. mace-donski, o. i, 163. Cu barba şi pletele albe ca ninsoarea. n. rev. r. i, nr. 1, 30. Io-s Ileana Cosîn-zeana Albă, părcă-s de ninsoare, f (1900), 555. La poalele munţilor acoperiţi iarna de ninsoare şi vara de codri de brazi. ib. (1906), 27. In parc ninsoarea cade rar. bacovia, o. 11. Sclipeşte-n ferestre ninsoarea, id. ib. 154. Ninsoarea albă se aşternuse peste casele mici, cocoşate, ale mahalalei noastre, v. rom. mai 1954, 142. Afară era lună şi căzuse prima zăpadă, un strat de ninsoare, îngheţînd lent. barbu, ş. n. 48. Neatins de vînt, De fulg de ninsoaie Şi de spic de ploaie. teodorescu, p. p. 68. Iată d-un voinic călare, Alb ca fulgul de ninsoare, id. ib. 453. Era o vreme rea: un sfic de ploaie şi altul de ninsoare. şez. vii, 199. F i g. Stelele sclipeau în aer ca o ninsoare de diamanturi. alecsandri, t. 1 212. Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice, Ardeţi acele pînze cu corpuri de ninsori, eminescu, o. i, 60. Caişii zîmbesc sub ninsori. macedonski, o. i, 225. Din cînd în cînd se întorcea spre un domn civil... în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreaţă pe umeri. c. petrescu, î. ii, 72. Vin la geamul meu închis, Ca din basme şi din vis... Valuri, ploi, ninsori de fluturi, arghezi, c. o. 69. Iată mîndră giupî-neasă, Dochiana cea frumoasă... Sufleca ea mînici albe.. . Şi cernea, mări, cernea, Ninsoarea se aşternea. alecsandri, p. p. 390. + F i g. Cărunteţe. Dar şi în părul meu sălbatic A prins ninsoarea firelor de-argint. beniuc, v. 38. Cu toată ninsoarea care-i acoperea creştetul, avea, nu ştiu cum, o înfăţişare haină, dar poate era numai o închipuire, tudoran, p. 37. — Pl.: ninsori. — Şi: (regional) ninsoăie, linsoăre (alr i 1 248/900,1 249/690, 704, 725) s.f. — Nins -f suf. -oare. NINSORÎU, -ÎE adj. (Rar) Alb ca zăpada. Şoimul tău, Miţică dragă, poart-o zale ninsorie. alecsandri, p. iii, 81, cf. marian, ch. 51, ddrf, alexi, w. O creangă ninsurie de cireş înflorit. popa, v. 213. — Pl.: ninsorii. — Şi: ninsuriu, -ie adj. — Ninsoare + suf. -iu. NINSURÎU, -IE adj. v. ninsoriu. NIOĂCĂ s. f. v. nioagă. NIOĂGĂ s. f. (Regional) 1. Om murdar, neîngrijit (2). Neoagele astea de ungureni nu-şi schimbă cămaşa decît la sf. Gheorghe ori sf. Dumitru, al lupului, p. g. 182. + (în forma nioacă) Om cu picioarele strîmbe. Gom. din STRAJA-RĂDĂUŢI. 2. Cal neputincios, slab, urît. V. m î r ţ o a g ă. Cf. dr. v, 108. — Pl.: nioage. — Şi: nioăcă, neoâgă s. f. — Etimologia necunoscută. NIOĂLFĂ s. f. (Regional) Guşă (Negreşti— Baia Mare), alrm ii/i h 89/346. — Pl.: nioalfe. — Etimologia necunoscută. Cf. b o a 1 f ă. NIOĂRCĂ s. f. v. nurcă. NIOĂRŢĂ s. f. (Regional) Guşă. Com. din STRAJA-RĂDĂUŢI. — Pl.: nioarţe. — Etimologia necunoscută. NIOĂTCĂ s. f. (Prin Mold.) Umflătură patologică pe corp, mai ales la gît; (regional) mioagă. Cu gîtul nodoros, nodîlcos, cu nioatce. şez. ii, 229. Are o gnioatcă (umflătură, gîlcă) la gît. pamfile, c. 44. — Pl.: nioatce. — Etimologia necunoscută. NldBIU subst. Element chimic, metal rar alb-cenuşiu, dur, lucios, foarte rezistent la 4471 NIODÎLCĂ — 427 — NIRIŞTE agenţii chimici; columbiu. Cf. poni, ch. 29. Colombiu (sau niobiu) este un metal foarte rar, se aseamănă cu tantalul cu care este asociat. enc. tehn. i, 404. Niobiu este un metal gri strălucitor ce se topeşte la 1950°, insolubil în acizi, macarovici, ch. 401. Dintre combinaţiile niobiului au fost studiate mai de aproape cele ale metalului pentavalent. chim. an. călit. 138, cf. 349, ltr2, der. — Pronunţat: ni-o-. — Din fr. niobium. NIODÎLCĂ s. f. v. modîlcă. NIOMORÎC, -Ă s. m. şi f. v. nimuric. NIORS subst. (Regional) Broască ţestoasă (Vermeş-Buziaş). alr i 1 178/77. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. NIORŢ s. m. (Iht.; regional) Mihalţ (1) (Lota Iota), băcescu, p. 39, cf. 121. — Pl.: niorţi. — Etimologia necunoscută. NIOŢIRLĂN s. m. (Prin Mold.) Şoarece. h x 259. — Pl.: nioţirlani. — Etimologia necunoscută. Cf. c h i ţ o r a n. NIP subst. (Maghiarism, în Transilv.) Lume, mulţime (3). Legea l-o spînzurat, di ce o spus la nip afară, că n-o fost slobod să spuie. arh. folk. vi, 92, cf. alr ii 2 866/325, cv 1949, nr. 3, 34. — Şi: nep subst. cv 1949, nr. 3, 34. — Din magh. n6p. NlPLU s. n. Piesă de legătură in formă de tub, cu ajutorul căreia se face asamblarea a două conducte sau a două piese cu găuri. Cf. LTR, DER. — Pl.: nipluri. — Din engl. nipple. NIPON, -Ă s. m. şi f., adj. (Livresc) 1. S. m. şi f. Japonez (1). Cf. dm. 2. Adj. Japonez (2). Crizantemele sînt din ziua aceea, pentru mine, originare din Japonia. Ceva din parfumul eroinei nipone a rămas în fiinţa lor zveltă şi despletită, galaction, o. 324. Agenţiile de presă anunţă că în Japonia echipa masculină a oraşului Bucureşti... a entuziasmat publicul nipon, contemp. 1960, nr. 715, 2/6. Economia niponă, scînteia, 1967, nr. 7 453. — Pl.: niponi, -e. — Din fr. nippon. NIP(ÎT, -OÂTĂ s. m. şi f. v. nepot. NIPRĂLĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee: a) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu păstăi ale căror seminţe, puţin turtite, au pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). Cf. CIHAC, II, 216, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., tdrg, PANŢU, pl. ; b) Lupinus albuş. Cf. CIHAC, ii, 216; c) Lupulus albuş. Cf. gheţie, r. m. ; d) (în forma nipreală) cutcurig (Helleborus odorus). Cf. panţu, PL. — Pl.: niprale. — Şi: nipreâlă s. f. — Etimologia necunoscută. NIPREĂLĂ s. f. v. niprală. NÎPRU s. m. Numele unui arbore sălbatic nedefinit mai de aproape (Crăcăoani-Piatra Neamţ). Cf. h x 149. — Pl.: nipri. — Etimologia necunoscută. NIPTlRĂ s. f. Ritual creştin care consta în spălarea picioarelor credincioşilor, în joia mare, de către un cap al bisericii; (învechit) umi-vanie. In ziua de gioia cea mare... de este vaia domnului şi pofteşte să se facă umivanie, adecă niptira, după cofe iesă domnul la umivanie, care se face în meideanul curţii dinăuntru. .. de însuşi mitropolitul ţării, făcîndu-se spălarea după toată rănduiala bisericii, gheor-GACHI, LET. III, 311/31, cf. T. PAPAHAGI, C. L., gAldi, m. phan. 213. — Pl.:? — Din ngr. vircn^p „vas pentru spălat picioarele“. NIR subst. (Ornit.; regional) Corcodel (Podi-ceps cristatus) (Murighiol-Tulcea). băcescu, păs. 115. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. NIRĂJ subst. (Regional; in sintagma) Niraju morii = pîrîul morii (Lăureni-Tîrgu Mureş). alr i 1841/231. — Pl.:? — De la n. pr. Niraj (afluent al Mureşului). NIRĂÎ vb. IV. Refl. (Regional; despre porumb) A se strica, a se altera (Zorleni-Bîrlad). i. cr. xiii, 45. Să nîrăiesc popuşoii. ib. — Prez. ind. pers. 3: riirăieşte. — Şi: nîrăl vb. IV. — Etimologia necunoscută. NIRIŞTE s. f. (învechit, rar) Clădire pustiită, ruinată. Fuiu ca de noapte un corbu în turnu (la nirişte ca, în jărîşte d, la afun-dotorea h, printre dărîmături b 1938). psalt. 208. — Accentul necunoscut. — Din slavonul HHpnifK „ruinele unui turn“ 4488 NIROG — 428 — NISCAI NIRdC subst. (Omit.; regional) Corcodel (Podiceps cristatus) (Murighiol-Tulcea). bă-cescu, păs. 115. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. n i r. NIRYĂNA s. f. (în religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare mistică de fericire constînd în eliberarea de grijile vieţii şi în contopirea sufletului individual cu esenţa divină, dobîndită prin contemplaţie şi asceză; p. e x t. stare de fericire, de linişte, de echilibru. Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul şi să-mi Ante nirvana, ţinta supremă a lui Buda-Qakiamuni. caragiale, o. iii, 4. Citise Ramayana... şi vorbea cu aprindere de Buddha Şakya-Muni şi de nirvana, călinescu, e. 169. — Din fr. nirvana. NISĂM s. n. v. nizam. NISAMGÎU s. m. v. nişangiu. NISÂM-NITĂM adv. v. nitam-nisam. NISĂNĂ s. f. (Prin sudul Mold.) Semn făcut din spice de grîu răsucite la vîrf şi aşezate din distanţă în distanţă pe un lan, pentru a delimita porţiunea de lucru ce revine fiecărui secerător. Cf. i. cr. ii, 135, pamfile, a. r. 119. — Pl.: nisane. — Etimologia necunoscută. Cf. ngr. vtodvi. NISANGÎU s. m. v. nişangiu. NISAŞTEĂ s. f. v. nişastea. NISĂŢtfS, -OlSĂ adj. v. nesăţios. NÎSCAI adj. nehot. invar. (învechit şi popular; precedă substantive la plural) Care este, se află Intr-o cantitate nedeterminată, oarecare, într-un număr nedeterminat, oarecare ; (învechit şi popular) niscaiva. Cînd avăm nescari pizmitori spre noi, nu trebuiaşte să ne descoperim cătr-înşii isprăvirea noastră. coresi, ev. 385. Să nu-ţ paie măriei tale că sintem nescari oameni răi şi grei. varlaam, c. 372. Să cunoască niscare lucrure neştiute (a. 1645). gcr i, 116/11. Omul cela, ce-i vor fura bucatele şi avuţiia, poate să cearce pren toate casele, pre unde-ş va prepune, sau va cunoaşte niscare seamne de furtuşag. prav. 30. Nescare oameni de simenţiia noastră (a. 1660). bul. com. ist. iv, 17. Au venit niscari vrăjmaşi asupra ţăriei (cca 1660—1680). gcr i, 177/35. Nescare credincioşi, dosoftei, ap. bv i, 225. Cu umilinţă te rugăm ca, de vei afla niscare lunecături în lucrul acesta al nostru, să nu blestemi (a. 1682). bv i, 250. Iară, de ar ieşi de undeva nescare zapisă asupra aceştie văndzari a noastre, să nu să creadză (a. 1683). bul. com. ist. iv, 36. Avînd grije să nu se facă nescare amestecături pentru dînsul. n. costin, let. i a, 125/8. N-au supărat Nicolai Vodă.. . pre lăcuitori cu niscai dări grele, axinte uricariul, let. ii, 152/5, cf. anon. car. Cînd venea niscare soli de undeva, ei să punea în poartă de-i oprea. anon. cantac., cm i, 166. Niscare izvoade sloveneşti (a. 1713). bv i, 551. Să nu să facă nescai amestecături să nu poată ieşi oamenii lor (a. 1720). bul. com. ist. iv, 48. Niscari izvoade greceşti (a. 1746). bv ii, 92. Vor mai afla niscari zapise a locului acestuia (a. 1761). uricariul, vii, 28. Să ne întoarcă cu niscari cuvinte, mineiul (1776), 110v2/27. De vor fi niscarii copii furi sau tâlhari (a. 1777). cat. man. i, 561. Aseminea grăiri hotărîte pentru nescari întîmplări. molnar, ret. 17/7. Acolo, de putoarea niscărora cărbuni aprinşi bolnâvindu-se, au răposat, şincai, hr. i, 53/25. Niscare coaste, pre care cresc tufe de brad. economia, 91/18. Niscari preposiţii din linba cea latinească, maior, ist. 247/7. Faptele toate... Pre puţine... Să nu fie schimosite, Sau cu nescare nebunii spoite, budai-deleanu, t. v. 107. Să cadă în nescai nevoi şi necazuri grele. drăghici, r. 37/25. Se gîndi niţel, ca cum ş-ar fi pregătit nescai vorbe spre răspuns, gorjan, h. i, 6/9. Toată corabia are cîteva saloane... apoi niscare cămăruţe mici, numite cabine, codru-drăguşanu, c. 50. Niscai locuri pustii Ce sînt lăcaş la sălbatici, conachi, p. 231. Să conchieme la biserică şi pe fruntaşii din celelalte comune ... că are să le vestească nescari ordinaţiuni venite de la împăratul, bariţiu, p. a. i, 660. Ca în nescari vii icoane Tot ţinutul revedeam, mure-şanu, p. 20/15. Nu-i venea a crede să fi făcut bărbatu-său niscai fapte minunate, ispirescu, l. 217. Părinţii respectivi n-au alţi copii legitimi sau niscai rude de aproape, marian, na. 61. El socotea mai degrabă că e vorba de niscai avocaţi ori ingineri hotărnici, c. petrescu, r. dr. 32. Dacă îi zic să-i mai dăm niscai tărîţe, ceva, sfinţia sa se răsteşte la mine. stănoiu, c. i. 116. Cum dai murele? — Trei pitaei cofăielu ... Ori nişcai vechituri să îmbrac copiii, rrăescu, a. 51. Ce-i colo sus, în ceruri, în zenit?... Par nişte porumbiţe, niscai lebezi. arghezi, c. o. 127. Filip îşi plimbă privirile, cu înţeles, de la Lenuţa, care rînduia niscai farfurii într-un dulap, la Olteanu. v. rom. martie 1954, 43. Doi inşi pe care, după felul cum arătau, îi asemuirâ cu niscai clănţăi de la prefectură, pas, l. i, 290, cf. galan, b. ii, 72. S-adună Costandin şi Culai De-i lucră candriului niscai bothiţi de piatră. deşliu, g. 25. A luat vreo 2 400 kg de cereale..., niscai cartofi, ceapă, floarea-soarelui. barbu, z. 116. D-oi mai avea niscai zile, Ca mîine Mă-ntorc la tine. teodorescu, p. p. 614. Nimeriră pe-acolo nescai vînători. reteganul, p. i, 46. Nescari linguri de pleu, Să mănînce cu ele oleu. marian, nu. 666. Nu gîndiţi că vorbim glume Ori niscai basmuri din lume. pop., ap. gcr ii, 315. D-aoleo, 4498 NISCAIVA - 429 — NISCAREVA nene Matei, Roagă-ţe d-ale fomei Să jupoaie nescai tei. zanne, p. vi, 200. Să găsească niţicai gîşte. mat. folk. 99. <£■ (Precedă substantive la sg. cu sens colectiv sau nume de materie) Ei şupesc ... ca nişte lupi zvăpăiaţ[i] şi sălbatici, cîrid răpesc niscare stîrv (a. 1642). gcr i, 95/16. Va aduce niscare dobitoc, de-l va băga în ţarină. prav. 17. Va găsi niscare comoară pre loc domnesc. ib. 81. Va fi băut niscare băutură, ib. 128. Acolo să hie pus niscai pedestrime. m. costin, let. i, 340/1. Au trecut,.. vercine cu niscare vită făr'de răvaşul ierbarilor (a. 1685). bul. com. ist. v, 213. Păstoritul vitelor cu o nebăgare de samă ar fi pricinuit lăcuitorilor de acolo niţcare pagubă (a. 1835). ştefanelli, d. c. 407. Să înainteze pe teritoriul străin şi grosul infanteriei şi niscai cavalerie, v. rom. august 1958, 47. Sus în poarta raiului, Jos poalele cerului, Este-o peatră, Nescar peatră Şi-o chilie De tămîie. marian, î. 177. Să năcreşte neşcai lapte, alr ii 3 494/27, cf. 6 245/27, alr sn i h 139/812. — Accentuat şi: (regional) niscăi. alr i 316/815, 802/940. — Gen.-dat.: (învechit, rar) niscărora. — Şi: (învechit şi regional) niscai (accentuat şi nescăi, alr i 804/846, alr sn i h 139/812), nescari, (învechit) niscar (clemens), niscare, niscari, niscarii, niţcare, nescare, nes-cărele (lb), (regional) nişcai, niţicai, nescar, năşeai adj. nehot. invar. — Lat. nescio qualis. NISCAIVA adj. nehot. invar. (învechit şi popular; precedă substantive la plural) Care este, se află în cantitate nedeterminată, oarecare, în număr nedeterminat, oarecare; (învechit şi popular) niscai. De vor veni aicea nescave oameni... avea-vor pace bună de tote (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 24. Vă vor afla nes* careva diriase răsărite (a. 1660). bul. com, ist. iv, 17. lndată-l au fost căutat pen pozănare de niscareva scrisori, ist. ţ, r, 46, cf. 24. Să teme să şadză în Ieşi, să nu vie nescarivai poghiazuri să-l ie din Ieşi. neculce, l. 56. Nescareva chipuri vreadnice de credinţă, cantemir, ist. 359. Temîridu-se de niscariva amestecături să nu să facă, în multe rînduri au trimis cărţi la dînşii (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 286/23. Poate-fi să să fie învrăjbit domnul rumânilor cu domnii ungurilor şi cu ai saşilor, de niscaiva pricini. r. popescu, cm i, 228. Temîndu-să pentru vreo zminteâlă de niscava oşti nemţeşti ce să auziia că vin den sus, el au primit de s-au încoronai acolea la acel sat. R. greceanu, cm ii, 44. Să nu-i grăiască niscareva cuvinte împotrivă, axinte uricariul, let. ii, 136/31. Oricare va fi câştigai niscaiva drese pentru moşii sau altele în lipsa hatmanului Neculce din ţară să nu să ţie nici într-o samă (a. 1722). bul. com. ist. iv, 84. Niscaiva bucate ce oameni de ţară să nu mistuiască (a. 1756). uricariul, i, 356. Poruncea ca să vie solii şi să aducă, de au, nescareva daruri, aethio- pica, 78r/l. Făr'de a nu face la acestea niscarevaş tîlmăciri reale. prav. cond. (1780), 58. Să ne treimiţi nescareva salami, ananas şi ceva pezăn-tin (a. 1801). iorga, s. d. viii, 38. Să nu supere stăpînirea cu niscareva arătări mincinoase ale mocanilor sudiţi (a. 1811). doc. ec. 125. De se vor arăta nescariva locuitori cu acest feli de jalobe, să se cerceteză cu amăruntul (a. 1815). uricariul, i, 123. Va fi trebuinţă de niscarevaşi scrisori, sineturi (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155. Niscareva vini ca acelea ce se cuprind în sfînta pravilă, zilot, cron. 74. Vor putea afla şi acolea niscaiva bogăţii pămînteşti. piscupescu, o. 67/17. Am ceva d-a împărţi cu niscaiva oameni. heliade, o. ii, 328. După niscareva osebite închipuiri, cr (1830), 4011/36. Negreşit erau nescaiva fiare sălbatice, drăghici, r. 64/14. Cînd doctorul va dovedi asupra vreunui călător niscareva semne de ciumă, omul acela bolnav să va pune în spitalul ciumaţilor, cr (1834), 2982/7. Niscaiva fapte ce era de public.. . defăimate. ar (1839), 141/53. Toderică. . . găsise niscaiva jucători mai proşti decît cei carii veniseră să-l vadă. negruzzi, s. i, 85. Or fi niscaiva musafiri. alecsandri, t. 943. Avea o concepţie teoretică asupra niscaiva remedii legislative, maiorescu, d. i, 41. Că doară n-o fi niscaiva zmei să ne mănînce. ispirescu, l. 50. Dacă dimpotrivă mîna arde, apoi desigur omul are niscaiva legături cu Scaraoschi. gherea, st. cr. ii, 117. Oare să nu fi fost vreo temere ascunsă de Stingă, bărbatul Floarei, sau de niscaiva ciobani.. . ? d. zamfi-rescu, v. ţ. 167. M-ai luat cu graba, Să-mi scoţi la urmă niscaiva ponoase? topîrceanu, b. 96. Să-şi revendice niscaiva drepturi istorice, arghezi, b. 31. Au mai mas de pripas, Niscaiva iazme-m-pletiie Pe niscai comori tăinuite, deşliu, g. 27. Hai, copii, la cei stejari Să tăiem niscaiva pari. alecsandri, p. p. 246. Ce, ţi-am fript niscaiva şerpi? (= ce, ţi-am făcut vreun rău?). Cf. zanne, p. i, 659. (Precedă substantive la sg. cu sens colectiv sau nume de materie, rar şi alte tipuri de substantive) De la Cantemir Vodă nescareva avere nu le-u rămas, că ce era vinitul mînca alţii, neculce, l. 117. Să dau ajutor la niscareva cherestea, văcărescul, ist. 302. Păşit-au vrunu-nainte cu niscavai ¡folosinţă? conachi, p. 300. Calcă-ncet să nu-ţi rupi niscaiva gît pe schelă, il martie 1960, 3. Niscaiva pămînt s-a uscat prea tare. alr i 1 537/592. — Şi: niscarevâ, (învechit) niscarevâşi, nis-carivă, niscavd, niscavăi, nescaivă, nescarevâ, nescarivâ, nescarivăi, nescarvă, nescavâ adj, nehot. invar. — Niscai + va. NlSCAR adj. nehot. invar. v. niscai. NlSCARE adj. nehot. invar. v. niscai. NISCAREVA adj. nehot. invar. v. niscaiva. 4602 NISCAREVAŞI — 430 — NISIP NISCARE VĂ ŞI adj. nehot. invar. v. niscaiva. NÎSCARI adj. nehot. invar. v. niscai. NÎSCARII adj. nehot. invar. v. niscai. NISCARIVĂ adj. nehot. invar. v. niscaiva. NISCAVĂ adj. nehot. invar. v. niscaiva. NISCAVÂI adj. nehot. invar. v. niscaiva. NISÎTRU s. m. Peşte răpitor din familia acipenseridelor, lung pînă la un metru, cu corpul alungit şi îndesat, avînd pe laturi plăci cornoase, cu capul mic, botul scurt, lat şi rotunjit, prevăzut cu patru mustăţi, apreciat pentru carnea şi icrele sale (icre negre) (Acipen-ser giildenstaedti). Să faci plăcintă de icre de nisetru şi de păstrugă i de morun (a. 1749). gcr ii, 43/2, cf. polizu. Cu cîrligele se prind peştii cei mari: morunii şi nesetrii. i. ionescu, m. 86, cf. baronzi, l. 94. Luntrile plecaseră să cerceteze frînghiile şi cîrligele in care se prinde peştele de mare ca moronul, nisătrul, ciga. contemporanul, vij, 44, cf. antipa, f. i. 254, 272, atila, p. 409, 414, 415, nica, l. vam., ds, simionescu, f. r. 246. Altceva nu vă putem pune dinainte decît morun, nisetru şi păstrugă. sadoveanu, o. xiii, 323. Hartane de nisetru, de şalău, Şi alte soiuri, clocotesc în zeamă. v. rom. noiembrie 1954, 64. Pentru Dunărea noastră, cei mai preţioşi migratori sînt sturionii — nisetrul, morunul, păstrugă— şi scrumbiile de Dunăre, c. antonescu, p. 15, cf. 23, l. rom. 1961, nr. 4, 72, h ii 67, v 16, x 356, xiv 445, graiul, i, 71. Dar la masă ce mînca? Numai cegă şi postrugă Şi galbenă caracudă Şi nisetru d-el mărunt, păsculescu, l. p. 175, cf. alr i 1 746/675. — Pl.: nisetri. — Şi: (învechit şi regional) is6tru (LB, POLIZU, PONTRRIANT, D., CIHAC, II, 150, alexi, w., h xviii 261), (învechit) nasetru, (budai-deleanu, lex.), năsâtru (id. ib.), nesitru, (regional) năsedru (h x 152), năsitru (alr i 1 746/675), misGtru (h vii 371), misftru (ib. xii 28) s. m. — Din bg. HeceT-fcp, ecenbp. NISFEĂ s. f. 1. Monedă turcească de aur (sau de argint) cu circulaţie în ţările române, a cărei valoare a variat în decursul timpului. Funduci şi rebiale, mahumudia[le], neasfiele, ruble, sfanţihi găurit (a. 1820). iorga, s. d. xii, 176. Luidor, ţechini, cremniţer şi holandezi, stamboli, misiri, nisfiele, rubiele, funduci (a. 1822). id. ib. viii, 91, cf. polizu. Nesfeaua lei patru. filimon, ap. şio iij, 273. Nisfiele d-alea moi. ispirescu, ap. şio ii1( 273. Cei bogaţi da mahmudele, icosari şi nisfiele de aur. marian, na. 214. Gavril... cîştiga multe firfirici şi nesfiele de de la ţărani, cîteodată şi mahmudele de pe la cucoane, f (1892), 361. li dedea praf, alice şi căte o nisfea pentru fiecare vătui. conv. lit. xxvi, 100, cf. ddrf. Îşi umplu pumnii de bani — icosari, năsfiele, rubiele, costandinaţi, lire, firfirici, pînă şi caimele — şi-i vărsă în fesul cîntăreţului. n. rev. r. i, nr. 1, 169. Monetele mărunte erau cele mai multe de aur: caragroşul sau ichilicul avea valoarea de 2 lei,... nisfeaua de 4 lei. şio i, ccxix. Ciocoiu... îngroapă magmudele şi nisfele d-ali noi. jipescu, o. 57. Tot galbeni şi mahmudele, Icosari şi cu nisfiele. teodorescu, p. p. 567. <> F i g. Pe umerii obrajilor-i joacă şi se schimbă două nirfele de rumeneală. delavrancea, s. 37. 2. (Prin nordul Munt.) Nume dat monedei de 50 de bani de pe la începutul secolului al xx-lea. Cf. mat. folk. 1 210. — Pronunţat: -fe-ea. — Pl.: nisfiele şi nisfele, (rar) nisfeli (polizu). — Şi: nisfiă, năsfiâ, neasfiâ, nesfeă, nesfiâ, nesfie (der) s. f. — Din tc. nisfiye. NISFIA s. f. v. nisfea. NI SIMŢIT (ÎR, -OĂRE adj. v. nesimţitor. NISÎP s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, mobilă, provenită din sfărîmarea rocilor preexistente şi constituită din granule minerale de cuarţ, feldspaţi, limonit, calcit etc., (învechit şi regional) a r i n ă, (regional) homoc; p. e x t. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă şi de obicei lipsită de vegetaţie. în locu cu năsipu, lăsară corabiia. cod. vor. 94/20. Şi ploo spr-inşi ca pulberea peliţe, ca arina (năsipul c2) măriei pasări cu peane. psalt. 157, cf. 290. S-au înmulţit fărădelegile meale mai vârtos decăt năsipul măriei, varlaam, c. 10. Din dealure şi din vălceale sapă năsipul şi-l spală (a. 1680). gcr i, 178/22. Ucisă pre eghipteni şi-i îngropă în năsipu (a. 1750). id. ib. ii, 62/22. Această cruce... s-au rupt şi subt năsip s-au acoperit (a. 1806). uricariul, iv, 369/24. După ţărină vine mîlitura ce se alcătuieşte din năsip. ar (1830), 32/26. Au trebuit a dărîma 45 case, a tăie munţi de năsip pănă la 10 stînjini în lungime, ib. (1832), 32/43. Urme în năsip de unul sau mai mulţi oameni, drăghici, r. 155/26. Nu mai întîmpină năsipul cel subţire carile le făcea mai multe împiedecări încă decît apa. ar (1838), 3862/18. Uscă scrierea prin puţin năsip, pus peste dînsa. filimon, o. i, 169. Făt-Frumos.. . aşternu mantaua pe năsipul încă fierbinte, eminescu, n. 24, cf. 6. Vă dau o mierţă de sămînţâ de mac, amestecată cu una de năsip mărunţel, creangă, p. 262. Merse prin nişte cîmpii numai de nisip, ispirescu, l. 56. Flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins. macedonski, o. i, 103, cf. 29, 67. Agatul, năsipul, cremenea — sînt de asemene acid silicic anhidru, mai mult sau mai puţin curat, poni, ch. 144. 4613 NISIP — 431 — NISIP ARIŢĂ Pe străzi, grămezi de nisip şi pietre, f (1903), 6. Şi cel mai scump nisip tu-l duci în vadul Dunării albastre, goga, p. 16, cf. 55. Locurile rele sînt pămînturi nisipoase şi se numesc nisipuri. pamfile, a. r. 18. Obişnuit, se pune în var şi puţin nisip, spălat întîi, ca să se lipească mai bine varul de pereţi, pamfile-lupescu, crom. 227, cf. 67. Vorbesc manierat, păşind pe nisipul aleii, bacovia, o. 234. Pe nisipul galben-şters, Multicolorele covoare de frunze veştede s-aştern. minulescu, v. 32. Nisipul întrebuinţat la confecţionarea tiparelor trece printr-o serie de operaţiuni. ioanovici, tehn. 83, cf. 81. S-a ridicai grozav temperatura!. .. Pe galbene nisipuri arzătoare. topIrceanu, p. o. 66. Cei doi slujitori înţepeniră mînerele făcliilor în năsip. sadoveanu, z. c. 128, cf. id. o. x, 528. în toate cuvintele lui, deşi multe, se aşeza ceva ca nisipul care înceti-nează avîntul cîntător al undelor, arghezi, t. c. 24. Aceleaşi mîini şi braţe care-au cioplit în stîncă Şi Sfinxul, păzitorul nisipurilor încă. id. c. o. 33. M-am aşezat pe nisip, stancu, r. a. iii, 265. în mare, barbunul, rîndunica, zărganul etc., populează fundurile de nisip sau mîl. c. antonescu, p. 62, cf. 13. In zona centrală [a Moldovei] predomină nisipurile calcaroase. oncescu, g. 13, cf. 25. Liniştea. .. intra pînă în fundul pieptului şi parcă îl spăla ... ca o apă nisipul, demetrixjs, a. 140. Nimeni nu se mira că de ani de zile atîtea corăbii intrau pe Dunăre să încarce gnu şi aduceau în schimb nisip, tudoran, p. 33. Drumu-i bătut cu nisip. jarnik-bIrseanu, d. 313, cf. 107, 303. Ţinea calea la năsîp, Că trecea Călin la Pisc. graiul, i, 63, cf. alr sn ivMNhl 069, a ix 3, 4, 5. Nedreptăţile scrie-le pe nisip, iar binefacerile pe marmoră. zanne, p. v, 439. <>Expr. (Ca stelele cerului şi) ca sau (cît) nisipul (mării) = (în număr) foarte mare, foarte mult. Blagoslovi-te-voi şi înmulţi-voi sănunţa ta ca stealele ceriului şi ca năsipul ce iaste pre ţărmurele măriei, palia (1581), 83/8, cf. 131/12. Au venit cazaci, muscali, ca năsipul. R. popescu, cm i, 442. Oamenii... se înmulţesc ca năsipul mărei. russo, s. 129. I-a venit răspuns Că duşmanii ţării, Cît nisipul mării, Năvălesc grămadă, iosif, v. 122. Creşteţi şi vă înmulţiţi Ca nisipul mării Şi ca stelele cerului, teodorescu, p. p. 167, cf. zanne, p. i, 81, 225. A clădi (sau a face, a funda ceva) pe nisip = a întreprinde o acţiune fără a avea o bază care să o susţină, fără sorţi de izbîndă. Asamănă-să omului nebun carele-şi face casa lui pre năsip. n. test. (1648), 9v/34. Cine ş-au zădit lui-şi casă pre năsăp şi cine pre piatră (a. 1750). gcr ii, 62/37. Prevederile ... se dovedesc astăzi a fi fost fundate pe nisip, pe iluziuni mari. maiorescu, d. ii, 246, cf. zanne, p. iii, 116. A pune (sau a arunca etc. cuiva) nisip în ochi = a face să vadă lucrurile altfel decît sînt; a înşela pe cineva, a arunca cuiva praf in ochi. Cf; zanne, p. ii, 360. <$■ F i g- fără-ndoială | amara mea viaţă D-acum e pentru mine nisip neroditor, alexandrescu, o. i, 251. Azi toate fulgerele-s stînse Şi moarte-s zimbetele toate. Şi nu va mai rodi nisipul Din biata mea pustietate. goga, p. 120. Nisip, cenuşe şi lut Sînt un trecut? arghezi, VERS. 193, cf. 303, id. c. o. 170. + (Regional) Ţarină. Cf. scl 1957, 241. -f (Regional) Mîl (1) (alr ii 2 503/784, 876); nămol (1) (alr sn iii h 827). 2. Depunere patologică de granule fine compuse din oxalaţi, uraţi, sihcaţi etc., care se formează într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. V. 1 i t i a z ă. Cf. bianu, d. s. 341. Litiază vezicală; piatră la băşică, nisip. CANDREA, F. 222, cf. DM. — PI.: nisipuri. — Şi: (învechit) năsip, (învechit şi regional) năsâp (fd ii, 236), (regional) nasip (ib.), nasîp (alr sn iii h 827/833, alr sn iv mn h 1 069), năsip (alr i 369/840, 397/103, 114, 385, alr ii/i mn 117, 3 789/157, 172, 574, 872, alr sn i h 10, a ix 4), nesip s. n. — Din bg. Hacim „prundiş sau nisip îngrămădit“. NISIPAR s. m., s. n. 1. S. m. Persoană care scoate, cară şi vinde nisip (1). Lemnari, zidari, cărămidari, nisipari, tîmplari (a. 1823). doc. ec. 301, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, iordan, l. r. a. 162. Pe cîte ştiu, bunicul meu era nisipar. călinescu, s. 159. 2. S. n. Dispozitiv montat pe o locomotivă, pe un tramvai etc., pentru a distribui nisip (1) la roţi, împiedicînd patinarea acestora. Cf. dl, dm. + Nisiparniţă (2). V. clepsidră. Cf. ltr2. 3. S. m. (Iht.) Nisipariţă (3 a) (Cobitis caspia romanica). Cf. băcescu, p. 39. — PI.; (1, 3) nisipari şi (2) nisipare. — Şi: (regional) năsip ăr (iordan, l. r. a. 162), năsîpâr (băcescu, p. 39), năsîpar (id. ib.) s. m., s. n. — Nisip + suf. -ar. NISIPĂRĂ s. f. (învechit, rar) Nisiparniţă (!)• Cf. costinescu. — De la nisipar. NISIPARIŢĂ s. f. 1. (învechit) Nisiparniţă (1). Cf. POLIZU. 2. (Regional) Un fel de jgheab plin cu nisip (1), pe care învăţau altădată copiii să scrie. Cf. vîrcol, v. 96. 3. Denumire dată la două specii de peşti: a) peşte mic, foarte vioi, care trăieşte în părţile nisipoase ale rîurilor; nisipar (3), nisiparniţă (3 a) (Cobitis caspia romanica). Cf. ddrf, TDRG, BĂCESCU, P. 39, H V 249, IX 201, XVI 10, 22, xvii 230, alr i 1 746/810, alr ii 6 239/848; b) zvîrlugă (Cobitis taenia). Cf. antipa, f, i. 199, id. p. 785, şăineanu, d. u. 4. (Bot.; regional) Studeniţă (Arenaria serpyllU folia). Cf. barcianu, alexi, w., păcală, m. r. 20. 4516 NISIPARNIŢĂ — 432 — NISIPIT — Pl.: nisipariţe. — Şi: (regional) năsapâriţă (h v 249), năsipăriţă (barcianu, alexi, w.), năsipăriţă (băcescu, p. 39, h xvi 10, xvn 230, alr i 1 746/810) s. f. — Nisipar -f suf- -iţă- NISIPARNIŢĂ s. f. 1. Vas mic cu ni-sip(l) foarte fin, din care se presăra nisipul peste o hîrtie proaspăt scrisă, pentru a usca cerneala; (învechit) nisipariţă (1), (învechit, rar) nisipară. Cf. iAliade, o. ii, 352, valian, v., pontbriant, d. 3 călimări cu nisiperniţe. I. IONESCU, D. 111, Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U., DM. 2. Aparat pentru măsurarea timpului prin durata de scurgere a unei cantităţi de nisip (1) dintr-un recipient într-altul; nisipar(2), ceasornic cu nisip. V. clepsidră. Cit despre ceasornic, pentru uşurarea trebii era înlocuit, în acel timp, cu o nisiparniţă, străvechi instrument de măsurat timpul, tudoran, p. 184. 3. Denumire dată la două specii de peşti: a) nisipariţă (3 a) (Cobitis caspia romanica). Cf. antipa, p. 785, răcescu, p. 39, 40, 41, h ix 245, xi 46, 146; b) zvîrlugă (Cobitis taenia). Cf. ATiLA, p. 246, 504, h ix 170. — Pl.: nisiparniţe. — Şi: nisiperniţă, (regional) nisipârniţă (băcescu, p. 39), năsăpărniţă (h ix 146), năsîpărniţă (băcescu, p. 39), nesă-părniţă (h ix 245) s. f. • — Nisip + suf. -arniţă. NISIPĂT, -Ă adj. v. nisipit. NISIPĂRÎE s. f. 1. Carieră de nisip (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DL, DM. 2. (Loc în care s-a îngrămădit) nisip (1) niult (adus de apă sau de vînt). Cf. costinescu, dl, DM. — Pl.: nisipării. — Nisip + suf. -ărie. NISIPÂRNIŢĂ s. f. v. nisiparniţă. NISIPEĂLĂ s. f. (Prin Mold. şi Bucov.) Umplere cu pămînt sau nisip (1) a încăperilor unei case în construcţie, pînă în dreptul pragurilor (lexic reg. 61); (concretizat) pămînt sau nisip (1) depus pînă aproape de Înălţimea pragului, într-o încăpere în construcţie, pentru a o înălţa deasupra nivelului obişnuit (com. din straja-rădăuţi, lexic reg. 61, 114). — Pl.: nisipeli. — Şi: nasipâlă (com. din straja-rădăuţi), nasîpeălă (lexic reg. 114), năsîpeălă (ib. 61) s. f. — Nisipi + suf. -eală. NISIPARNIŢĂ s. f. v. nisiparniţă. NISIPI vb. IV. 1. T r a n z. (Regional) A acoperi, a astupa cu nisip (1) sau cu pămînt. Principele ascunse mai tntii coroana sa... într-o fîntînă, şi după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munţii Carpaţi. şez. iii, 171. Săplnd pămlntul, au dat de trupul sfîntului Dumitru năsăpit de apă. pamfile, s. t. 68, cf. şăineanu, d. u., dm. Dac-am plivit, începem a prăşi păpuşoiul... dup-aceie începem,... a-l năslpi păpşoiul. alrt ii 170. + (Prin Mold. şi Bucov.) A umple cu nisip (1) sau cu pămînt, pînă la nivelul duşumelei, partea din interior a unei case în construcţie. Com. din straja-rădăuţi, Cf. LEXIC REG. 61, 114, GLOSAR REG. 2. Tranz. (învechit, rar) A curăţa de nisip (1). Au năsăpit marea, adâncă fiind de vreo 20 stănj(ăni). herodot (1645), 170, cf. 133. 3. Refl. (Regional) A se preface în nisip (1); a se măcina (l),a se pulveriza. Cf. ddrf. Căpia-tra se năsipeşţe Şi cit lumea nu trăieşte, marian, sa. 238. + A se surpa (Scheia-Suceava). alr i 395/381. — Prez. ind.: nisipesc. — Şi: nasfpi (lexic reg. 114), năsăpi, năsipi, năsîpi vb. IV. — V. nisip. NISIPlRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) nisipi. Cf. costinescu. — V. nisipi. NISIPlŞ s. n. întindere acoperită cu nisip (1); nisip îngrămădit într-un loc; (popular) nisipişte, A îndrepta năsîpişurile mării, beldiman, n. p. ii, 171. Uraganu-acum aleargă pîn’ce caii lui îi crapă, Şi în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă, Aşternîndu-l peste cîmpii cei odată înfloriţi. eminescu, o. i, 45, cf. ddrf. Tyrii lucrează cu zor: ici cern nisipişul o seamă, coşbuc, ae. 21, cf. alexi, w., tdrg. Se scăldau la năsipişuri în apa domoală. sadoveanu, o. vi, 612. Ei sînt ca oceanul ce-neacă vrun mal, Dar cînd se retrage, el lasă Mai fin nisipişul, şi-aduse de val, Ici colo şi perle ne lasă. v. rom. aprilie 1954, 276, cf. dm. — Pl.: nisipişuri.—Şi: (regional) năsipiş, năsîpiş s. n. — Nisip + suf. -iş. NISIPÎŞTE s. f. (Popular) Nisipiş. Cf. molin, r. b. 285, alr sn i h 10/537, a ii 7,8. + Aluviune depusă pe fundul apelor (stătătoare), formată dintr-un strat subţire de mll acoperit cu nisip (1). Fundul bălţilor poate fi şi el de mai multe feluri, după natura depunerilor care se fac pe el, cd: nomol, nisipişte, scrâdiş. antipa, p. 195, cf. dm. — Pl.: nisipişti. — Şi: (regional) năsfpişie s. f. ALR SN I h 10/537. — Nisip + suf. -işte. NISIPÎT, -Ă adj. 1. (Rar) Nisipos (1 ).De aice [se văd] şi neroditoarele năsipite pustiuri, ar (1830), 32/22. Ard în soare Lungi pustiuri năsipite. alecsandri, poezii, 362. Un foşnet uşor prin cărările nisipite mă trezi din reveria 4627 NISIPIU — 433 — NIŞANGIU mea. eminescu, g. p. 84. Unul din lucrători.. . răstoarnă [tiparul] cu faţa in jos, încet, astfel că cele trei cărămizi cad pe pămînt cu fundurile nisipite în sus. pamfile, i. c. 385. 2. (Regional) Brodat cu un punct de broderie mărunt. Apoi, mări, se-mbrăcă C-o cămaşă nisichită, Nisichită cu pui mărunţi, h xii 184. + (Substantivat, m.) Punct folosit la o broderie măruntă (cu pui), făcută pe pieptul şi pe mîne-cile cămăşilor ţărăneşti. Se-mbrăca Rada c-o ie Care nu mai era-n lume, Mînica cu nisipiţî De mi-a luat lumea de minţi, Tot de Rada sînt făcuţi, mat. folk. 1063. Cămeşi cu nasipcit Cari-mblai cu tini gătit, vasiliU, c. 191. — PI.: nisipiţi, -te. — Şi: (regional) nisipât, -ă, nasipit, -ă, năsipit, -ă adj. — V. nisipi. NI Sil* ÎU, -ÎE adj. (Rar) De culoarea nisipului (1); gălbui. Apele nisipii. .. păreau încremenite ca într-o icoană fără margini, cît zarea. camil petrescu, o. ii, 175. S-au ros florile de atlas,... şi catifeaua nisip ie e mîncată pe margini, demetrius, a. 5. Şi mă poartă bine Cum mise cuvine: Ie nisipie, Rochie de cutnie, Ciorapi albişori, Pantofi gălbiori, Pe la toc cu flori. TEODORESCU, P. P. 81; — PI.: nisipii. — Nisip + suf. -iu. NISIPOS, -OĂSĂ adj. 1. Plin de nisip (1), care conţine (mult) nisip, acoperit cu nisip; (rar) nisipit (1). Pămîntul pe alocurea era năsipos. drăghici, R. 155/21, cf. 24/21. Către apus o apă ... Curge mîndră, liniştită, Pe patu-i cel năsipos. alexandrescu, o. i, 129. Pămîntul nesipos şi ud îi luneca sub picioare, conv. lit. ii, 93. Mi-ar place să străbat.. . pustiile nisipoase. odobescu, s. iii, 77. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos, eminescu, n. 46. Locul este nisipos, grîul creşte cît palma şi păpuşoiul cît cotul, slavici, n. i, 8. In deşerturi nesi-poase şi-avusese epopeea, macedonski, o. i, 118. Sol nisipos, stîncos, uscat. p. antonescu, a. 53, cf. 17. Mă duc la Sparta Şi la oraşul nisipos, la Pilos, murnu, o. 24. Ies ca delfinii unşi de pămînt galben şi nisipos, sahia, u.r.s.s. 22. [Chişcarii] trăiesc un timp vîrîţi în fundul nisipos al rîurilor. c. antonescu, p. 75, cf. h iv 70, alr i 1 229/138, alr sn i h 10, a i 23, 26, ii 12, iii 3, 16, iv 5. 2. Ca nisipul (1); sfărîmieios. Un fel de piatră nisipoasă şi cărămizie, ce se găseşte pe la munte în pămînt. şez. iv, 25. — PI.: nisipoşi, -oase. — Şi: (regional) năsi-p6s, -oăsă, năsîpâs, -oâsă (a iii 16), nesipos, -oăsă, nosîpos, -oâsă (ib. n 12), nusîpos, -oăsă (ib; iii 3) adj. — Nisip + suf. -os. NISIŞTEĂ s. f. v. nişastea. NISTESTEĂ s. f. v. nişastea. NÎSTOR s. n. (Regional) Ţapină de lemn, de obicei cu virf de fier, cu care se desfundă canalele pe care sînt coborîte lemnele din pădure (Deda-Reghin). mat. dialect, i, 183. — PI. : nistore. — Etimologia necunoscută. NISTRÎU s. m. Numele unui arbore nedefinit mai de aproape (Naipu-Bucureşti). Cf. mat. folk. 873. Foaie verde trei granate, Pe mijloc de noapte, Ceartă-mi-se bate. Ce frunză se bate? Frunza teiului Şi-a nistriului Şi cu-a bradului, ib. — Etimologia necunoscută. NIŞADAR subst. v. nişadîr. NIŞADÎR subst. v. nişadîr. NIŞADÎR subst. (Turcism învechit şi regional) Clorură de amoniu. Nişadăr, cantorul 50 bani (a. 1761). arhiva r. ii, 331/19. Aşa-numitele săruri de mijloc, adecă: salitru, piatra acră ... , fifirigu (nişadoru). vasici, m. ii, 61/11, cf. ŞIO Ilg, 89, TDRG, N. A. BOGDAN, C. M. 160, ALR II 6 798/682, 990. — Şi: nişadăr (n. a. bogdan, c. m. 160), nişadîr (şio ii2, 89), nişadîr subst. — Din tc. nişadîr. NIŞADOR subst. v. nişadîr. NIŞĂFTĂ s. f. (Regional) Poznă, greşeală (Baia-Fălticeni). şez. xx, 138. — PI.: nişafte. — Etimologia necunoscută. NIŞĂM subst. Numele unei decoraţii otomane. Primind învestitura de la chehaia-bei cu cavaleria cea mare a nişamului-iftihar. drăghici, ap. şio ii2, 89. încărcat de decoraţii, între care şi nişam. ap. şio n2, 89. Să-i aducă din hordie un nişam, un post, un cin. bolliac, ap. şio n2, 89. -PI.:? — Din tc. nişan. NIŞANGÎ s. m. v. nişangiu. NIŞANGÎU s. m. Mare demnitar turc din Imperiul otoman, însărcinat cu redactarea actelor, cu desenarea şi cu aplicarea parafei imperiale. Cazechier care fusese mai înainte nişangi (începutul sec. XVIII), şio ii2,. 89. Au făcut împărăţia în locul lui, vizir, pe Mehmet-Emin-paşa, ce fusese nişangiu (sfîrşitul sec. XVIII), let2. iii, 260. Nisamgiul.. ., cei patru defterdari. bălcescu, ap. şio n2, 89. în cancelaria [vizirului]... se efectuau edictele imperiale, cari purtau diferite nume, în genere ferman sau hat, ordin din partea sultanului, oral sau scris: NIŞASTEA — 434 — NIŞTE în cazul din urmă, dacă avea in capul edictului turana sau semnătura împăratului, pusă de nişangiu (care redacta aceste acte), se numea şi hatişerif, şio i, xxvii. <^> Nişangi-başa = secretar de stat. Atunci au făcut vizir în locul lui pe un nişangi-başa, care era om de nimica (sfîrşitul sec. XVIII), şio n2, 89. — PI.: nişangii. — Şi: nişangi, nisamgiu, nişangiu s. m. — Din tc. nişanci. NIŞASTEA s. f. (învechit) Lamură (de făină). Nişasteaua de oca una 1 ban (a. 1792). şio ii1? 272, cf. mn (1836), 762/26. Ia praf de ochi de rac, prăfuiţi foarte supţire ca nisaşteaua. piscu-pescu, o. 287/5. Să se presare cu nişaştea. id. ib. 306/8, cf. pontbriant, D., lm, ddrf. Rahagiul... cu tahîn şi nişiştea prepară diferitele varietăţi de halva, halviţă şi rahat, şio i, ccxxxviii, cf. ALEXI, w., tdrg. — Şi: nişaştea, nişăşteâ (mn 1836, 762/26), nişeşteă (şio iix, 272), nişiştea, nişteşteă (pontbriant, d.), nişaştea, nişiştea (alexi, w.), nistcsteâ (lm) s. f. — Din tc. nişaste „amidon, feculă“. NIŞAŞTEA s. f. v. nişaştea. NÎŞĂ s. f. 1. Adîncitură (dreptunghiulară, in formă de arcadă etc.) anume lăsată într-un zid, in peretele unei sobe etc., în care de obicei se aşază obiecte decorative, lucruri de uz casnic etc. V. firidă, o c n i ţ ă. Pe ist părete, se află o săpătură în forma unei nişe seau scăfătură lungăreaţă, calendar (1847), 52/21. Deasupra patului, intr-o nişă, o scară de frînghie — mijloc de salvare în caz de incendiu, bart, s. m. 41. Am văzut un bust de bronz stind neclintit, ca toate busturile, într-o nişă adîncă. stancu, r. a. i, 126. Un mic raft ascuns aproape intr-o nişă practicată în zidul in care se afla uşa. v. rom. decembrie 1958, 17. 2. Intrînd amenajat pe o latură a încăperii şi care serveşte ca anexă a unei camere (de locuit). V. alcov. Un dormitor cu o nişe mare, unde era divanul în dreapta spre fereastră, cu uşa de la baie în stingă, v. rom. iulie 1954, 20. 3. Construcţie specială, în formă de dulap sau de cameră, cu pereţii de sticlă, folosită în laboratoare, pentru lucrul cu substanţe vătămătoare. Cf. ltr2. 4. Intrînd amenajat în picioarele drepte ale unui tunel sau în peretele unei galerii de mină, pentru a servi ca refugiu. Cf. ltr2, der. + Cavitate amenajată în radierul sau în pereţii laterali ai unei ecluze sau ai unui stăvilar, pentru adăpos-tirea părţilor mobile (porţi, stavile) la trecerea navelor prin secţiunea respectivă. Cf. ltr2. 5. (în sintagma) Nişă de abraziune = formă de relief avînd aspectul unei firide alungite, apărută la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune, datorită acţiunii valurilor. Cf. der. — Pl.: nişe. — Din fr. niche. NIŞĂŞTE s. f. v. nişaştea. NÎŞCAI adj. nehot. invar. v. niscai. NIŞCHÎT, -Ă pron. nehot. v. neşcît. NIŞCHIŢEL, -EĂ adj. (învechit) Diminutiv al lui n e ş c h i t; puţinei. Doamne, de riişchit (d e n t r u nişchiţelu h) de pămintu imparţi-o în viaţa loru. psalt. 24, cf. anon. car., cuv. d. bătr. i, 295, ddrf. — Pl.: nişchiţei, -ele. — Nişchit -f suf. -el. NIŞCORÎŢI subst. pl. v. nicorete. NISCOBlCI s. m. = mişcorici. + (Regional) Păduche. Cf. scl 1963, 26. NÎŞCOTĂ s. f. v. niştotă. NIŞEŞTEĂ s. f. v. nişaştea. NIŞINĂR s. m. (Zool.; prin Mold.) Alunar (Myoxus avellanarius). Cf. hem 947, ddrf. — Pl.: nişinari. — Nişină + suf. -ar. NIŞINĂ s. f. (Regional) Alună (fructul arbustului Corylus avellana) (Bistricioara-Borsec). Cf. h x 44. — Acoentul necunoscut. — Pl.: ? — Cf. m i ş i n ă. NIŞIŞTEĂ s. f. v. nişaştea. NÎŞTA subst. (Prin Ban.) Ceva neînsemnat, fără valoare, novacoviciu, c. b. ii, 5. Tu eşti „niştau prîngă mine. id. ib. — Din ser. niăta „nimic“. NÎŞTE art. nehot. (Exprimă imposibilitatea de a preciza sau intenţia de a lăsa neprecizată identitatea, cantitatea şi, mai rar, calitatea noţiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află) 1. (Precedă substantive la plural şi exprimă o cantitate nedeterminată, reprezentînd pluralul art. nehot. un, o) Ipac să ştii cum se-au prins neşte meşter den Ţarigrad cum vor treace aceale corăbii (a. 1521). hurmuzaki, xi, 843. Un om în dzi de sîmbătă culegea neşte aşchii şi neşte surceale aduna, coresi, ap. gcr i, 24/6. Şi-l găsiră la un puţ nişte ovreai. moxa, ap. gcr i, 59/35. Şi luară din rodul ei neşte struguri de neam bun de vie (a. 1642). gcr i, 100/18. li lepăda, 4657 NIŞTE — 435 — NIŞTE unde ştia neşte heri salbateci. prav. 91. Zidi în oraş de usebneşte curţi prea frumoase (a. 1648). gcr i, 133/28. Pomeneaşte de nişte cuvinte a lui Pătru. n. test. (1648), 174v/23. Pentru preotul ce va mărturisi strămbu, au socotit nişte dumne-zăeşti părinţi, cum să nu se oprească acela preot de popie, ce să i să ia popia de tot (a. 1652). gcr i, 160/19. Şi neşte muieri dintru noi ne spămăntară (cca 1650—1675). id. ib. 232/2. Stătu cu picioarele pre nişte ramuri, neagoe, ap. gcr i, 165/25. Veni jalobă din tîrg la divan de nişte fămei pre acel vătav nou. m. costin, o. 90. Nişte letopisăţe pre urmă scrisă de o samă de boiari. n. costin, l. 44. Şi aşe căde turcii, ca cînd ar căde nişte pere coapte dintr-un păr, cîndu-l scutură oamenii, neculce, l. 238. Nu zic că den om în om n-au rămas şi aici nişte spuneri şi nişte poveşti, mai vîrtos bătrînii ce povestesc de cele ce au fost. c. cantacuzino, cm i, 6. Sfîrşi Radul Vodă întru nişte întîmplări rele ca acestea. anon. cantac., cm i, 92. La neşte prieteni, boiari mari unguri, ducîndu-l, l-au odihnit. r. popescu, cm i, 286. Au mers nişte ghenerali de ai lui, şi l-au împins afară, axinte uricariul, ap. gcr ii, 19/30. Să apucă de nişte lucruri mari ca acealea (cca 1705). gcr i, 354/10. Fiind măria-sa îndemnat de nişte obraze mari bisericeşti şi mireneşti, pline de zavistii şi de reutate, au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui. antim, p. xxiii. Să afle nişte poduri şi nişte trecători, critil, ap. gcr ii, 152/15. Acum [sabia] tăcea de mulţi ani încoace, Virîtă pentre neşte boloboace. budai-deleanu, t. v. 41. Mergând pre drum pre lăngă nişteaie harbuzării (a. 1808). gcr ii, 200/28. O găină clocea nişte oao de şarpe, cu toată osîrdia (a. 1812). id. ib. 211/29. Pentru că sănt rănduitu spre hotărîre a nistor moşii, nu lipsăsc a nu înştiinţa pe svinţăie ta ca să trimeţu vechilu (a. 1812). iorga, s. d. xi, 66. La judecătoria judeţului Muşcel se vînd cu mezat nişte case ale lui Stănică. cr (1833), 1282/29. El întemeiază chibzuirile şi purtarea sa pe nişte cuvinte sau păreri nestatornice, marcovici, d. 8/3. Scăpa din videre nişte asămine sfinte datorii. drăghici, r. 153/4. Nişte tufe de flori, gorjan, h. i, 4/32. Iată nişte merişoare. bărac, ap. gcr ii, 174/35. Nişte griji mult mai cu cale, Se cuvine să cuprindă minutele vieţii tale. conachi, p. 258. Visă că picase în nişte turme de ţapi furioşi. bălcescu, m. v. 392. Nişte curci îmbătrînite, Gîrbovite şi zburlite Sta sub şură tremurînd. alecsandri, p. i, 206. împăratul arată spinului nişte pietre scumpe, creangă, p. 216. Se apucă şi ea de găti nişte bucate înfricoşate, ispirescu, l. 23. Poate că sînt nişte scăpaţi de la vreun arest. hogaş, dr. i, 4, cf. 6. Nişte bani stau pe colţul mesei, bacovia, o. 204, cf. 227. Nevastă-mea i-a dat nu ştiu ce, să-i cumpere de la Bucureşti, nişte panglici, nişte ace. sebastian, t. 194. Nişte pui de porumbiei, De argint şi de polei, Vin în stoluri, ca o ceaţă, arghezi, c. o. 70. Empedocles socoteşte că ceea ce pune elementele materiale In mişcare, ceea ce le face să se atragă sau să se respingă sînt nişte forţe deopotrivă cu ale iubirii şi ale urii. vianu, m. 41. Căpitanul avea de gind să Intîrzie o după-amiază şi o noapte, pentru anumite socoteli cu nişte simpa-trioţi. tudoran, p. 12. Nădăjduia că Iosiv are să-l împrumute cu nişte bani. t. popovici, se. 15. Foşneau nişte plopi tineri, abia înfrunziţi. barbu, ş. n. 12. Nu slnt, e drept, nişte vulturi. contemp. 1962, nr. 796, 2/1. Ştie să relateze cursiv nişte fapte diverse semnificative, gl 1962, nr. 419, 2/2. Dodată iată nişte lăcuste, pop., ap. gcr ii, 365. Scrie două, trei rînduri Şi-l ajung nişte gînduri. jarnîk-bîrseanu, d. 120. Puse neşte plăcinte într-o merindare. reteganul, p. iii, 58. Am adus nuşte mere. viciu, gl. (In comparaţii) Aceia oameni sănt toţi ca neşte oameni neînţelepţi. coresi, ap. gcr i, 27/36. Le mină ca neşte fierii (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 340/5. Ne dădem ca neşte oi spre giunghiare. varlaam, c. 47. Ca nişte lupi zvăpăiaţ (a. 1642). gcr i, 95/15. Ca nişte lupi într-o turmă făr de nici un păstor, au intrat într-lnşii, de-i snopiia şi-i junghiia. ureche, l. 178. Aceastea cuvinte să cheamă ca neşte izvoade. prav. 223, cf. 18, 21, 62. Să ne fie noao ca nişte păstori, eustratie, ap. gcr i, 77/19. Ca neşte rei şi zavistnici ce era ..., făcură svatu, să ucigă şi pre Lazar (cca 1600— 1650). gcr i, 140/37. Toate meşteşugurile lui ceale hicleane, ca nişte păianjeni să strica (a. 1654). id. ib. 171/25. începură a li să închina ca neştor dumnedzăi. dosoftei, v. s. noiembrie 163v/26. Apostolii.. . poftiia să moară ca nişte săvîrşiţi. biblia (1688), [prefaţă] 6/51. Să-i stăpînească ca pre nişte slugi (a. 1699). gcr i, 330/23. Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii şi alţii, ca pe neşte podani ai lor. r. popescu, cm i, 236. Ca nişte slugi ai lui D[u]mnedzeu. antim, ap. gcr ii, 28/36. Eu vă trimeţ pre voi, ca pre nişte oi în mijlocul lupilor (a. 1747). gcr ii, 38/4. Ca nişte ciini de casă (cca 1750—1780). id. ib. 84/30. Cu cuvintele ca cu neşte flori lţ împletesc cununi, molnar, ret. 8/19, cf. 57/2. Eu nu cutez a socoti ca neşte basne cele ce povestesc scriptorii bizantinenilor despre neamurile schitilor. budai-deleanu, lex. Să vor înălţa apele... şi vor sta ca nişti ziduri (a. 1815). gcr ii, 217/7. Fără muncă, osteneală, ca nişte stăpinitoare, Nici te-ntreabă clnd mănîncă rodul tău cel din sudoare, conachi, p. 291. Românii... se jertfiră ca nişte martiri pentru apărarea civilisaţiei. bălcescu, m. v. 8, cf. 393. Stelele... Luceau ca nişte candeli aprinse p-un mormlnt. alexandrescu, m. 25, cf. 5. Era odată o bcd)ă care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi, creangă, p. 3. Ca nişte păsări triste, aiurite, cerna, p. 75. Alături baionetele sclipesc Ca nişte ochi egali şi siguri, camil petrescu, v. 24. Ca nişte ritmice ciocane Răsună paşii pe asfalt, topîrceanu, b. 66, cf. id. p. o. 17. Munţii se prelungesc in afara 4567 NIŞTE — 436 — NIT arcului carpatic, sub formă de dealuri, parcă ar fi nişte întărituri înaintate, stoica, vIn. xi. S-au strîns copacii-n faţa porţii ca nişte domni veniţi pe jos. arghezi, f. 16. Este ca şi cum ... şi-ar închipui diferitele discipline ştiinţifice ca pe nişte unităţi închise, vianu, m, 128. Ca la nuştu boi. alr ii 6 825/95. <$> (înaintea unui substantiv care redă o idee de calitate negativă, accentuează valoarea peiorativă a substantivului) Voi sînteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni l eminescu, o. i, 151. Pesemne păcatele cele. mari şi grele m-au aruncat şi aici să- învăţ nişte ţopîrlani sălbatici, creangă, a. 77. Iaca nişte papugii,... nişte scîrţa-sărţa pe hîrtie. li ştim noi. caragiale, o. vi, 3. Ai lui Sofron or fost totdeauna neşte otrepe, t. popovici, ş, 163. Săracii boii cornuţi Cum însoară nişte muţi. jarnIk-bîrseanu, d. 454, cf. 433. <> (Precedă substantive la sg., de obicei cu valoare colectivă sau nume de materie) Să-l ungem pre el ca şi cu neşte mir de mult preţ (a. 1642). gcr i, 101/24. Va, mearge neştine să-şi aducă nişte dobitoc den câmp. prav. 18. Cela, ce va fi luat piaţă, ca să aducă neşte negoţ den loc în loc, ib, 47. Toată, nădeajdea că ( ! ca) neşte fum să stinge (a. 1669). gcr i, 184/34. Se umplură de miroseală bună, ca de neşte mir bine mirositoriu (a. 1675), id. ib. 225/23. Muiarâ-se cuventele lor mai vârtos de untul (neşte oloi d). psalt. 106. Pohtesc moartea, şi nu o nemeresc, scurmîndu-o ca neşte comoară, biblia (1688), 3642/15. Bărbatul aceaştie au avut nişte aveare a oarecui pus(â) la el (a. 1692). gcr i, 306/31. Arde un stuh mare, trestie, pe nişte vînt mare. neculce, l. 243. Să făcuse nişte tâlhărit, id. ib. 284. Ca cum am fi întrat peste niştea tinoasă piştealniţă. cantemir, ap. gcr i, 360/21. Nişte lucrătoare doftorie. mine iiil (1776), 159rl/17. Agiunsără la un iezăr cu nişte apă dulce şi limpede, alexandria (1784), ap. gcr ii, 134/13. Ca să-i fie mai moale culcuşul, au aşternut nişte iarbă uscată, drăghici, r. 54/5. Ia şi tu o bucată de mămăligă din colţari şi cu nişte ceapă şi minîncă. creangă, p. 9. A început a cotrobăi prin chilna căruţei să găsească nişte frînghie. id. ib. 125, cf. 122. Tespiu pusese la masă mîncările cele mai bune... şi nişte vin mai bătrîn şi decît dînsul. ispirescu, u. 32. Arh mai cules nişte fasole, n. rev. r. i, nr. 1, 36. Mare lucru n-avem. Dar e nişte raţă pe varză rămasă de la, prînz. sebastian, t. 253. Munţii se topesc, şi pică, Şi curg toţi ca nişte ceară, teodo-rescu, p. p. 113. Să-i ducă nişte pînză pentru o cămeaşă. sbiera, p. 99. Au dat de-o cîmpie, unde; secera trei fete la nişte grîu. id. ib. 116. Au fript nişte carne de iepure, reteganul, p. ii, 71. Se topeşte ca neşte rouă. id. tr. 116. îi leagă de mînuţă neşte coardă de la ceteră să nu se deoache. alr ii 4 226/141, 2. (învechit, înaintea unui substantiv precedat de un numeral; cu valoare de adj. nehot.) Oarecare, nu ştiu ce; un fel de. Nişte trei voinici luninaţi de cânta şi cădea trupul măcenicului. varlaam, c. 457. Era 12 rînduri din pregiur în tot zidiul, ca neşte 12 brîie. dosoftei, v. s. octombrie 46v/20. Fiind închişi neşte şeapte svinţi multă vreame, le purta de grije. id. ib. 73r/13. — Gen. - dat: (învechit) niştor şi nistor, — Şi: (învechit şi popular) neşte, (învechit) niştea, nişteaie, nişti, (regional) niştre (alr ii 3 812/727), neştu (alr i 985/790), nuşte, nişti (alrt ii 63), nâştu, nuştuc (alr ii 2 924/95) art. nehot. — Lat. nescio quid „nu ştiu ce“. NIŞTEA art. nehot. v. nişte. NlŞTEAIE art. nehot. v. nişte. NIŞTER s. n. (Turcism învechit) Lanţetă; bisturiu. Pe aceste: fete gemine unii din gerahi văzîndu-le, au zis că pot să le despartă cu nişterul (a. 1715). şio n2, 157, cf. ddrf, barcianu. Chirurgul (numit odinioară gerah), la care se rapoartă vorbe ca nişter, serpengea şi tiftic. şio i, CCXXXVII, cf. ALEXI, W., TDRG. — PI.: niştere. ddrf. Din tc. nişter. NIŞTEŞTEĂ s. f. v. nişastea. NÎŞTI art. nehot. v. nişte. NIŞTINE pron. nehot. v. neştine. NIŞTOCÎT, -Ă adj. (Regional) Nenorocit (1), prăpădit; lihnit. Com. din banat. Umblă niştocit de foame. ib. — PI.: niştociţi, -te. — De la niştotă. NÎŞTOTĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Lipsă ; sărăcie. Cind iară acolo norodul se-ară însătoşa pentru niştota apeei. palia (1581), ap. dhlr ii, 517, cf. tdrg. Are să fie mişcoiă în ţeară. rev. crit. iii, 160, cf. NOVACOVICIU, c. b. i, 14. 2. Nevoie (1), trebuinţă, necesitate (1). Duceţi acasă griul vostru carele v-aţi cumpărat pre niştotă-vă. palia (1581), ap. dhrl ii, 517. Tipografia rumănească să o rădicăm din poruncă măriei tale, după niştota preutilor rumăneşti (a. 1683). ccr 115/11. 3. Nenorocire (2), nefericire. Pre el nu voiu lăsa... nici Intru niştota. coresi, ap. dhlr ii, 517. — Şi: (regional) nişcotă (rev. crit. iii, 160), miştotă (densusianu, ţ. h. 37,' 56, 325), mişcotă s. f. — Din V. Sl. HHlJliTd. NÎŞTRE art. nehot. v. nişte. NIT s. n. Tijă de metal (cilindrică), prevăzută cu un cap de diametru mai mare decît corpul, 4567 NITAM-NISAM — 437 — NITRAT folosită la nituire. Nituri de alamă... cu sau fără şurupuri (a. 1875). ap. tdrg, cf. ddrf, DAME, T. 87, JAHRESBER. X, 200, NICA, L. VAM., ds, ioanovici, tehn. 154. Niturile se întrebuinţează atunci cînd trebuie să îmbinăm două piese cu suprafeţe plane, soare, maş. 52, cf. 60. Atelierul nostru a cerut din vreme niturile, arătînd în comandă dimensiunea necesară. sciNTEiA, 1952, nr. 2 490. Nu făcuse altceva decît să cerceteze nesăţios vaporul de fier; pipăia tabla, niturile, întăriturile. tudoran, p, 48. Niturile cele mai utilizate sînt executate din oţel laminat rotund, ltr2. Batim niturili. alr ii/i h 296/551. — PI.: nituri. — Din germ. Niet. NITÂM-NISĂM adv. (Popular şi familiar; adesea precedat de „aşa“) Deodată (şi în mod -nepotrivit), pe neaşteptate, nici una nici alta, pe nepusă masă, nici una nici două; (popular şi familiar) tam-nisam. Mai dăunăzi mă-ntîlneşte unul ce-i zic Clevetici şi mă-ntreabă ni-tam ni-sam de sînt ca dînsul, demagog. alecsandri, t. 38. Mă rog de iertare,. că dau busta-n casă nitam-nisam. id. ib. 540, cf. 954, De cînd lumea-i lume, ştiam că sînt virtuţi şi viţiuri. .. Şi acuma ni tam ni sam, să nu mai fie vorba de ele, ci numai de meritele fiştecăreia? contemporanul, iv, 503. Porunceşte. . . să-l culce în nişte case nelocuite, unde culca pe toţi musafirii cari veneau aşa ni-tam, ni-sam. creangă, p. 301. Starostele tău era un prost... Să-ţi trîntească propunerea ni tam ni sam! i. negruzzi, s. i, 64. Ei, cum? Te-a bătut ne-tam, ne-sam? sandu-aldea, d. n. 199. Privii lung şi mirat pe acest călugăr, care, nitam-nisam, se uita chiorîş la mine. hogaş, dr. ii, 5. Aşa nitam-nisam, nici să mă-ntrebe, nici să-i dau voie. klopştock, f. 33. Aşa, nitam-nisam, domnul Daniil Macovei a făcut cunoştinţa fetei şi cel dintâi pas spre căsătorie, sadoveanu, o. ii, 600. Revoluţia nu a venit aşa, netam-nisam, ca o modă de pălării şi cravate, arghezi, b. 143. Ies la gioc tăti poşodicurili nintrebati de nimi şi aşă nitam-nisam, făr di-om pchic di ruşîni tnacar. şez. ii, 209, cf. marian, t. 275, I; cr. iii, 120. — Scris şi: ni-tam nisam, ni tam ni sam. — Şi: netâm-nesâm (scris şi ne-tam ne-sam), netâm-nisâm, nisâm-nitâm (scris ni sam ni tam, contemporanul, Iv, 822) adv. — Din bg. hh TaM bh caM „nici aici, nici acolo; nicăieri“. NÎTAMĂR s.ri. v. mthamer. NÎTĂ interj. (Transilv.; construit cu un pronume în acuzativ) Iată! iacă! ia! uite! Cf. bran, s., vaida. Nită-l-ai cum şede, în loc să lucre. mat. dialect, i, 82, cf. 183, 213. — Ni2 -f [iajtă. NÎTHAMER s. n. (Prin Mold.) Ciocan de nituit, glosar reg. — PI.: nithamere. — Şi: nitamăr (glosar reg.), mithamăr (ib.) s. f. — Din germ. Niethammer. NITILEĂC, -Ă adj. (învechit) Obligat, îndatorat. [Dascălul] să /¿[e] nitileac la toată slujba bisearicii (a. 1807). iorga, s. d. xii, 198, cf. KLEIN, D. 115. — PI.: nitileaci, -ce. — Etimologia necunoscută. NITOFLfiTE adj. v. nătăîleţ. NITOL(ÎG, -OĂGĂ adj. (Regional) Prostănac şi leneş (Mărăşeni-Vaslui). lexic reg, 64. — PI.: nitologi, -oage. — Etimologia necunoscută. NITRĂ vb. I. T r a n z. (Chim.) A efectua o nitrare. (Refl. pa s.) Metanyl se nitrează cel măi greu. ltr2 xi, 480. Hidrocarburile para-finice... se pot riitra şi cu acid azotic diluat, ib. — Prez. ind.: nitrez. — Din fr. nitrer. NITRAGÎN subst. Îngrăşămînt bacterian pentru culturile de plante leguminoase. Preparate, care au fost denumite îngrăşăminte bacteriene, cum sînt nitraginul şi azotogenul sau azo-tobacterinul. agrotehnica, i, 185. Nitraginul, diluat în apă, se aplică seminţelor de leguminoase, înainte de semănat, ltr2. Nitraginul se prepară în laboratoare industriale, ib., cf. der. — Din fr. nitragine. NITRARE s. f. Introducere a unui radical nitro- intr-un compus organic, de of>iceii cu ajutorul acidului azotic sau al unui amestec de acid azotic şi acid sulfuric. Celuloză pentru nitrare. leg. ec. pl. 467. Reacţiile de nitrare ale combinaţiilor aromatice au o importanţă excepţională în industria chimică şi sînt aplicate în numeroase fabricaţii, ltr?. Nitrarea în fază gazoasă, der. — Pl.: nitrări. — V. nitra. NITRĂT s. m. (Chim.) Azotat. Cf. asachi, l. 59x/30, buletin, f. (1843), 23/10, negulici, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, alexi, w. Combinat acidul azotic cu alte corpuri dă săruri, cari să numesc azotate sau nitrate. B.IANU, D. S., cf. NICA, L. VAM. 167, YGREC, M. N. 31. Plantele iau azotul din pămînt, în care azotul se află sub formă de nitraţi. macarovici, ch. 261. NUraţii reprezintă hrana principală azotată pentru plante, agrotehnica, i, 111. <£> Nitrat 4678 NITRĂRIE — 438 — NITROBENZEN de argint = azotat de argint. Injecţiunile de nitrat de argint, medicaţiunile mercuriale, sînt cele două de căpetenie cause a acestor boale. man. sănăt. 350/16. La o temperatură de 190° nitratul de argint să transformă în o masă topită ce curge ca uleiul, bianu, d. s. 74, cf. nica, l. vam. 167. Întrebuinţăm instilaţii de nitrat de argint, ygrec, m. n. 65. Se adaugă o soluţie diluată de nitrat de argint, chim. an. călit. m. — PI.: nitraţi şi (învechit, n.) nitrate. — Din fr. nitrate. NITRĂRÎE s. f. (în dicţionarele din trecut) Loc unde se fabrică nitrul. Gf. i. golescu, c., VALIAN, V., PONTBRIANT, D. — PI.: nitrării. — Nitru + suf. -arte. NITRÎÎŢ s. n. v. nutreţ. NITRÎÎVNIC, -Ă adj. v. netrebnic. NÎTRIC, -Ă adj. (Chim.) Azotic. Spirt de sare nitrică. hol. 8. Ungerile la lingurea cu spirt de sare nitrică cu şervete muiete în apă caldă puse pe stomah. ar (1831), 4561/28, cf. valian, v. Acrime nitrică. asachi, l. 59V12, Cf. PONTHRIANT, D., COSTINESCU, LM. Solul Se îmbogăţeşte în azot organic, amoniacal şi nitric. agrotehnica, i, 110. <£■ Acid nitric — acid azotic. Cf. negulici. Ferul comunică pămîntului o faţă roşetică, care devine mai arătoasă prin acidul nitric (apă tare), brezoianu, a. 17/30, Cf. PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, DER. — PI. : nitrici, -ce. — Din fr. nitrique. NITRlliRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Loc de unde se extrage nitrul. Cf. costinescu, alexi, w. — Pronunţat: -tri-e-, PI.: nitriere. — Din fr. nitridre. NITRIFICĂ vb. I. T r a n z. (Chim.) A produce o nitrificare. Cf. dl, dm. Amoniacul şi sărurile de amoniu fiind repede nitrificate, îngrăşâmintele de amoniu trebuie aplicate numai atunci cînd pot fi utilizate imediat de plante. LTR2. — Prez. ind.: nitrifie. — După fr. nitrifier. NITRIFICÂRE s. f. Proces prin care amoniacul provenit din descompunerea substanţelor organice din sol se transformă în acid azotos şi apoi în acid azotic, sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare; (rar) nitrificaţiune. Cf. lm, dm. Nitrificarea sporeşte mobilitatea calciului şi magneziului. agrotehnica, i, 203. Nitrificarea încetează la temperaturi sub 5° şi peste 55°. LTR2. — PI. : nitrificări. — V. nitrifica. NITRIFIC AT(ÎR, -OĂRE adj. (Chim.) Care produce o nitrificare. Pentru oxidarea amoniacului şi transformarea lui în nitraţi, bacteriile nitrificatoare au nevoie de oxigen, agrotehnica, i, 106, cf. 111. — PI. : nitrificatori, -oare. — Nitrifica + suf. -tor. NITRIFICAŢltNE s. f. (Chim. ; rar) Nitrificare. Cf. costinescu, lm. — Pronunţat: -ţi-u-. — PI. : nitrificaţiuni. — Din fr. nitrification. NITRlL s. m. Substanţă organică, ester al acidului cianhidric. Dacă o amidă perde apă, ea se transformează într-o nouă combinaţiune, căreia s-au dat numele de nitril. poni, ch. 310. Nitrilii se obţin prin introducerea grupei cian (-CN) în combinaţiile organice, macarovici, ch. 591. In natură, nitrilii se găsesc în cantităţi mici. ltr2. Nitrilii acizilor inferiori sînt buni solvenţi, ib., cf. der. — PI. : nitrili. — Din fr. nitrile. NITRÎT s. m. (Chim.) Azotit. Cf. lm. Sărurile [acidului azotos] se numesc... nitriţi. macarovici, ch. 307. O reacţie alcalină indică prezenţa sărurilor alcaline ale acizilor slabi; sînt deci prezenţi: .. . nitriţi, fosfaţi secundari şi terţiari, sulfuri, chim. an. èalit. 352. <$•Nitrit de sodiu = substanţă chimică, incoloră, cristalizată, solubilă în apă, folosită ca medicament in hipertensiunea arterială şi în spasmele arterelor coronare. O reacţie sensibilă pentru ionul mercuros este reacţia cu nitrit de sodiu şi nitrat de argint, ib. 184, cf. der. — PI. : nitriţi. — Din fr. nitrite. NITRO- Elément de compunere care arată prezenţa într-o moleculă a unei substanţe a grupării funcţionale -N02 şi care serveşte la formarea unor substantive ca nitroderivat etc. — Din fr. nitro-. NITROBENZÉN subst. Lichid uleios, gadben deschis, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, provenit din nitrarea benzenului şi întrebuinţat în industrie. Se formează nitrobenzenul, care se recunoaşte prin mirosul caracteristic de migdale amare. chim. an. călit. 251. Nitrobenzenul e foarte toxic, atit în stare de vapori ( inhalare), cîtşi atunci cînd se absoarbe prin piele, putînd produce şi leziuni ale sistemului nervos, ltr2, cf. dm, der. — Din fr. nitrobenzène. 4591 NITROCELULOZĂ — 489 — NI TUI NITROCELULOZĂ s. f. Substanţă solidă, de culoare albă, cu aspect fibros, obţinută prin tratarea celulozei, bumbacului etc. cu un amestec de acid azotic şi de acid sulfuric şi întrebuinţată mai ales ca exploziv; azotat de celuloză. Cf. ltr2. Nitroceluloza umedă poate fi manipulată, transportată şi stocată ca atare, fără pericol de explozie, ib. Nitrocelulozele mai sărace in azot servesc la fabricarea lacurilor, der. — Pl. : nitroceluloze. — Din fr. nitrocellulose. NITRODERIYĂT s. m. Substanţă organică ce conţine în molecula ei gruparea funcţională -N02 legată direct de atomul de carbon. Cf. macarovici, ch. 308, 430, 460, der. — Pl. : nitroderivaţi. — Nitro- + derivat. NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. Cf. negu-lici. Plantele au puţin, animalele au mult nitrogen sau azot. barasch, b. 1, cf. id. i. n. 31, lm, PONI, CH. 28, BARC1ANU, ALEXI, W., DL, DM. — Pl. : nitrogeni, dm. — Din fr. nitrogène. NITROGLICERINĂ s. f. Lichid uleios, incolor sau gălbui, obţinut prin acţiunea acidului azotic asupra glicerinei şi întrebuinţat mai ales la fabricarea dinamitei; trinitrat de glicerină. Cf. ALEXI, W., BIANU, D. S. 745, ŞĂINEANU, D. U., nica, l. vam. 167, dl, dm. Nitroglicerina pură şi neutră e stabilă mult timp la temperatura normală şi poate fi păstrată timp îndelungat. ltr2. Numele ştiinţific al nitroglicerinei este trinitrat de glicerină. der. — Din fr. nitroglycérine. NITRÔS, -OÂSĂ adj. (Chim.) Azotos. Să mai află încă oarecare lacuri selcii şi nitroase. ar (1829), 196V10, cf. i. golescu, c., valian, V., NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ALEXI, W., DER. -r- Pl. : nitroşi, -oase. — Din fr. nitreux. NITROTOLUJÉN subst. Substanţă de culoare gălbuie, cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în solvenţi organici, folosită mai ales pentru obţinerea unor amine. Cf. der. — Pronunţat: -lu-en. — Din fr. nitrotoluène. NlTRU subst. (Chim. ; astăzi rar) Azotat de potasiu. Cf. Învăţătură., 11/8, vîrnav, f. m. i, 63V/4, VALIAN, V., NEGULICI, BARASCH, I. N. 68, PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W.; ŞĂINEANU, D. U. — Din lat. nitrum, fr. nitre. NITRURĂ vb. I. T r a n z. (Chim.) A efectua o nitrurare. Cf. dm. Clnd se urmăreşte ca prim scop mărirea rezistenţei la oboseală, pot fi nitru-rate şi oţeluri crom, cromnichel. . . şi altele similare. LTR2 XI, 477. — Prez. ind. : nitrurez. — Din fr. nitrurer. NITRURĂRE s. f. Tratament termochimic care constă în introducerea azotului în suprafaţa unor piese de oţel, pentru a forma un strat cu duritate mare. Cf. dm, ltr2. Scopul nitrurării e obţinerea, la periferia pieselor, a unui strat cu duritate mai mare şi cu rezistenţă la uzură, la coroziune şi la oboseală, mai mari; uneori, prin nitrurare, se urmăreşte, in principal, mărirea rezistenţei. .. la coroziune, ltr2. Nitrurarea se poate executa in mediu gazos sau lichid, ib. Nitrurarea se realizează prin încălzirea pieselor. DER. — Pl. : nitrurări. — V. nitrura. NITRURĂT, -Ă adj. (Despre anumite oţeluri) Care a fost supus nitrurării. Cf. dm. Pentru mărirea adincimii stratului nitrurat e necesară ridicarea temperaturii, ltr2 xi, 476. Clnd se urmăreşte realizarea unui strat nitrurat cit mai puţin fragil, nitrurarea se poate efectua chiar la 400. . . 430°. ib. Nu se poate mări duritatea superficială a fierului pur nitrurat, cu răcire înceată, ib. — Pl. : nitruraţi, -te. — V. nitrura. NITRIÎRĂ s. f. (Chim.) Azotură. Cf. costinescu, lm. La temperatură înaltă azotul se poate uni direct cu unele elemente, formind nitruri. macarovici, ch. 261. în general, nitrurile slnt dure sau foarte dure, însă au stabilitate termică diferită, ltr2. Nitrurile de fier... au stabilitate termică mică şi se aglomerează uşor la temperatura la care se produce procesul, ib., cf. der. — Pl. : nitruri. — Din fr. nitrure. NITUÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică două sau mai multe piese) A îmbina, a împreuna, a fixa cu ajutorul niturilor. Se introduce nitul în gaura comună a pieselor de nituit, ioanovici, tehn. 156. <0> R e f 1. pas. Ciocan. .. cu care se nituieşte. damé, t. 87. Marginile tolelor de îmbinat se suprapun şi se nituiesc direct, ltr2 xi, 482. în cazul anumitor construcţii cu zăbrele, unele profiluri cu dimensiuni mici se pot nitui pe aripele profilurilor mari. ib. <£> R e f 1. F i g. în inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă, popa, v. 309. 2. A forma un al doilea cap al nitului, după ce acesta a fost trecut, prin găurile pieselor care trebuie îmbinate. Există maşini de nituit 4603 NITUIRE — 440 — NIŢELUŞ care execută nituirea fie prin lovituri, ... fie printr-o presiune puternică asupra nitului. soare, maş. 54. Maşină-unealtă folosită la nituit. LTR2. — Prez. ind.: nituiesc. — Nit + suf. -ui. NITUlRE s. f. Acţiunea de a n i t u i şi rezultatul ei; nituit1, nituitură. Cf. ddrf. Sudajul prin puncte este foarte economic şi tinde să înlocuiască în foarte multe cazuri nituirea. orbonaş, mec. 406. Nituirea cu ciocanul pneumatic se face ca şi în cazul nituirii cu mîna, cu deosebirea că baterea capului nitului se face pe cale automată cu ciocanul penumatic numit şi revolver, ioanovici, tehn. 156, cf. 154. Pentru nituiri de cazane, s-au stabilit. .. relaţii practice între diferitele elemente ale îmbinării, soare, maş. 59, cf. 52, 55. După condiţiile pe cari trebuie să le îndeplinească îmbinarea, nituirea poate fi: de articulaţie, de rezistenţă, de rezis-tenţă-etanşare, de etanşare sau ornamentală. ltr2. Nituirea se efectuează manual sau mecanizat. DER. — PI.: nitiiin. — V. nitui. NITUIT1 s. n. Nituire. Cf. ddrf, enc. tehn. i, 267. — PI.: nituituri. — V. nitui. NITUÎT2, -Ă adj. Care a fost nituit. Cf. ddrf. între două şaibe... se află mantaua nituită de cupru, ionescu-muscel, ţes. 141, cf. dm. <$> F i g. Un flăcău, Gavrilă — bine nituit, subţire la mijloc, ... s-a alăturat de ea. iovescu, Ni 105. + (Rar) Ferecat, ţintuit, bătut cu.. . Era un chimir lat, roşcat, nituit cu bani de aramă. stan cu, d. 21. — PI.: nituiţi, -te. — V. nitui. NITUIT (ÎR, -OĂRE subst. 1. S. m. şi f. Muncitor calificat specializat in operaţiile de nituire. Cf. nom. prof. 22, dm. Nituitorii lucrează în echipe, compuse din 2—5 operatori cu funcţiuni diferite, ltr2. 2. S. f. Maşină cu care se nituieşte. Cf. dp, ltr2. -PI-: (1) nituitori, -oare, (2) nituitori. — Nitui + suf. -tor. NITUITtJRĂ s. f. Nituire. Cf. dm, ltr2. — PI. : nituituri. — Nitui + suf. -tură. i. NITYEGHI s. m. (Entom.; regional) Coro-pişniţă (Gryliotalpa vulgaris) (Bălăceana-Gura Humorului), coman, gl. , — Accentul necunoscut. — PI.: nitveghi. — Cf. ucr. MeflBiflb „urs“. NÎŢCARE adj. nehot. invar. v. niscai. NIŢEL, -tCĂ adj. Care este In cantitate mică, In număr mic, care reprezintă o parte redusă (din total); de proporţii reduse; puţin. Avea şi acolo la Ruşava niţele oşti. ist. ţ. R. 26. Să se puie niţică scamă de cîrpă uscată pă arsătură. pis cupe s cu, o. 280/10. - Mă duc, zise-ndată, niţel fîn să-i cer. alexandrescu, m. 354. Zîna, din fiecare fel de bucate, .. . lua dte niţele şi băga în sîn. ispirescu, l. 39. Aveau niţică dreptate, brătescu-voineşti, p. 169. Măcar niţică scamă de zare, Niţică nevinovăţie, niţică depărtare, arghezi, vers. 173. Fiica împăratului ... ceru grădinarului să-i aducă niţele flori. fundescu, l. p. i, 82. Niţică cînepă ziceam să-mi pui. zanne, p. vi, 168. S-a rugat... să-i mai dea niţele zilişoare. muscel, 89. N-ai niţică varză acră, Să gătim cu carne grasă? păsculescu, l. p. 287. Cîte niţel mălai, alr ii/i mn 110, 2 801/899. + (Adverbial) în mică măsură sau într-o oarecare măsură, întrucîtva, oarecum; timp de scurtă durată , (relativ) puţin timp; puţin. Se mai uşură niţel de mîhnirea ce îi sfîşia rărunchii, gorjan, h. i, 5/27. Aveai teamă că-ţi vom face niţel concurenţă? contemporanul, v2, 483. Vrei să ieşim niţel împreună, să ne plimbăm? brătescu-voineşti, p. 204. Vino, coco-şelul mamii, vino să ne plimbăm şi noi niţel ! rebreanu, nuv. 6. Aspect... foarte interesant, dar niţel deosebit, oprescu, i. a. iii, 43. Mă oprii niţel, căci e vorba de frate-meu Mitreţa. sadoveanu, m. c. 35. în perdeaua de atlas Noaptea i-a intrat de-un ceas. Sfertul lunii de apus S-a urcat niţel mai sus. arghezi, vers. 230. Bacă te uiţi niţel mai lung la ce învîrtesc ei, odată te promeneşti cu un cuţit în gît. tudoran, p. 30. Mai stau niţel să mai treacă cineva de vale, şi mă duc ! preda, d. 7. O maşină cînd se poticneşte, iese niţel din uz, se mai odihneşte, rarbu, ş. n. 23. Poate că niţel mai multe cărţi sub căpătîi nu i-ar strica de loc. contemp. 1962, nr. 808, 2/6. Am trecut şi eu niţel prin viaţă, il ianuarie 1962, 13. Mai aşteaptă tu niţel, Pînă ce vom ospăta, alecsandri, p. p. 197. I se mai moaie niţel Nasul cel de oţel. zanne, p. ii, 306. Mai aşteaptă puţinei, Ca să-ţi spuiu şi eu niţel, Ce-am furat şi ce-am mincat. păsculescu, l. p. 279. <0 L o c. a d v. Niţel cîte niţel = încetul cu încetul, puţin cîte puţin, treptat. împăratul acela al zmeilor mă îndrăgi niţel cîte niţel, gorjan, h. rv, 142/25. Se înteţise ura zăcută, -ntre popoare Şi ura moştenită, niţel dte niţel, Zbuenea în năvă-' lire şi măcel, arghezi, c. o. 46. — PI.: niţei, -ele. — Etimologia necunoscută. NIŢELUŞ, -Ă adj. Diminutiv al lui n i ţ e 1; (regional) niţicuş. Cf. alexi, w. Se simte la început niţeluş miros de dine plouat, p. constant, r. 191. Ajută-mi, Doamne, cu bine Să 4612 NIŢICAI — 441 — NIVEL înşir niţeluşe zile. rădulescu-codin, m. n. 47. <> (Adverbial) Du-te, fata mea, ... dară mai aşteaptă niţeluş. ispirescu, l. 350. Numai niţeluş, jupîne... numaideeît îţi vine rîndul şi d4ale. rebreanu, nuv. 166.' Cuţul negru peste tot... A daţ niţeluş din coadă, arghezi, vers. 215. Vreau să stăm niţeluş de vorbă. stan cu, r. a. iv, 175. Dacă totuşi proiectul nu-i aprobat? Uite, d-aia sîhtem niţeluş neliniştiţi. il martie 1960, 13. Unii fac aşa: crestează niţeluş un deget de la o mînă. i. cr. ii, 240. Mai puse Toader oleacă capul jos, să aţipească niţeluş la umbră, muscel, 31. A plouat niţeiuşi. alr i 1 266/748. — Pl.: niţeiuşi, -e. — Niţel + suf. -uş. NÎŢICAI adj. nehot. invar. v. niscai. NIŢICtJŞ, -Ă adj. (Regional) Niţeluş. Aveţi încredere în voi, dar aveţi niţicuşă şi-n noi. scl 1963, 26. — Pl.: niţicuşi, -e. — De la niţel. NIŢOVĂRĂ s. f. v. niţuvară. N1ŢUICĂ s. f. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai de aproape (Poiana-Tlrgu Jiu), h v 390. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. NIŢUlfiU s. n. v. nuţuieu. NIŢUYĂRĂ s. f. (Bot.) Brînduşă de toamnă (Colchicum autumnale). h ix 509. Flăcăii şi fetele... se încîrduiesc mai mulţi şi pleacă să adune floricele ca: ghiocei, cocărăi, gîgîţele (pe alocuri: niţuvere şi ghicitori), muscel, 36, cf. coman, gl. — Pl.: niţuvere şi niţuveri. — Şi: niţuvară (muscel, 36), niţovără (h ix 509) s. f. — Etimologia necunoscută. NIŢUVERĂ s. f. v. niţuvară. NIUĂNSURI subst. pl. v. nuanţă. NIUMURtJG, -Ă s. m. şi f. v. nimuric. NÎU-NĂTJ interj. (Regional) Cuvînt care imită sunetul clopotului (Rădeşti-Cîmpulung). alr i 353/776. — Formaţie onomatopeică. NltJNDĂ s. f. (Maghiarism, prin vestul Tran-silv.) Maşină de scris, ev 1951, nr. 9—10, 44. — Pl.: rtiunde. — Din magh. nyomda „tipografie“. NIUNItJŢ s. m. (Regional) Tată (Straja-Rădăuţi). glosar reg. Cînd m-am trezit băiat mititel, nu se zicea tată; niuniuţule ! ib. — Pl.: niuniuţi. — Formaţie infantilă. NItJHCĂ s. f. v. nurcă. NIUSÎIE subst. pl. (Regional) Corcie adăugată la sanie, pentru transportat lemne sau fîn (Voşlobeni-Gheorghieni). alr i 833/576. — Din magh. nyoszolya. NIUŢORĂN s. m. (Regional) Speicie des şoarece nedefinită mai de aproape (Somova-Tulcea). h xiv 445. Niuţoranii strică pînea la pădure, taie spicele, ib. — Pl.: niuţorani. — Cf. c h i ţ o r a n. NIUŢUlEU s. n. v. nuţuieu. NÎYĂ. s. f. (învechit şi regional) Unitate de măsură agrară nedefinită mai de aproape; bucată de pămînt agricol de o mărime nedefinită. 3 nive în cîmp (a. 1599). i. brăescu, m. 21. 22 nive în ţarină şi 34 prăjini în Vladnic (a. 1669). bul. com. ist. iv, 24, cf. liuba-iana, m. 74, 85. Niva pe slavoneşte înseamnă pămînt lucrat, semănat, i. brăescu, m. 20. în genere, pămîntele urbariale — spre deosebire de ocoale — vii, plaiuri — se numesc nivi. Com. din ora-viţa. Mănîncă cucurudzu pră nivă. alrt ii 10. — Pl.: nive şi nivi. — Din slavonul hhm. Cf. ser. n j i v a „ogor, ţarină“. NIYEĂ s. f. v. nivel. NIVEDÎ vb. IV v. năvădi. NIVEL s. n. I. Nume dat mai multor unelte şi instrumente care servesc la determinarea liniei (sau a poziţiei, a suprafeţelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferenţele de înălţime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafaţa terestră: a) (Mâi ales în forma nivelă; adesea urmat de determinările „cu bulă de aer“, învechit „cu băşică de aer“, „cu băşicuţă de aer“) Instrument sau dispozitiv pentru determinarea poziţiei orizontale a suprafeţelor, alcătuit dintr-un tub de sticlă curbat, închis la capete, umplut cu un lichid, astfel îneît, în interior, în spaţiul rămas liber, să se formeze o bulă de aer; (popular) cumpănă. V. poloboc. Nivelă — e... un instrument cu care să aşază un plan după orizonul pămîntului. i. gole seu, g. Fir-plumb şi nivo (cumpăna), asachi, e. iii, 236/22. 4632 NIVEL — 442 — NIVEL Adeseori să întrebuinţează şi nivelul cu beşica de aer. id. ib. 239/18, cf. negulici. O nivelă cu băşicuţă de aer. g. pop, g. 182, cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Sub firma regimului constituţional, statul nostru să clăteşte încă nestatornic, întocmai ca picătura... ce nu şi-a găsit încă echilibrul sub ţeava de sticlă a unei nivele, odo-bescu, s. in, 335. Cu ajutorul nivelelor. . . ce se aşază în două poziţii perpendiculare una pe alta, se constată orizontalitatea suprafeţei, ioano-vici, tehn. 366. Abaterile de la orizontală, constatate cu nivela, se corectează prin pene de fier puse sub batiul maşinei. orbonaş, mec. 122. Orizontalizarea feţei se face cu o nivelă cu bulă de aer. id. ib. 163, cf. ds. Grafometrul se aşază pe un tripied şi este prevăzut cu un dispozitiv pentru verificarea orizontalităţii grafometrului (nivelul cu bulă de aer), trigonometrie, 116, cf. h ix 247, alrm sn i h 378. b) (In sintagma) Nivel(ă) cu (sau, rar, de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care serveşte la determinarea planului orizontal, după înălţimea la care se ridică apa în două tuburi gradate; (popular) cumpănă. Cf. stamati, d. Nivelul de apă. . . este compus din două vase de sticlă verticale. . . care comunică între ele prin un tub orizontal de metal, poni, f. 52, cf. alexi, w. în cazul unui strung, se va controla exactitatea suprafeţei conducerii căruciorului... cu ajutorul nivelei cu apă. ioanovici, tehn. 348. Nivela cu apă. . . serveşte inginerilor topometri, la ridicările pe teren, cişman, fiz. i, 258. c) Nivelmetru. Cf. barcianu, v. Nivelele cu lunetă sint folosite în nivelmentele de precizie. ltr2 xi, 490. II. 1. înălţime la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă, în raport cu o suprafaţă dată; (învechit) măsură (12). Cumpăna (nivela) fluidelor in îmbe vasele va ave tot o înălţime, stamati, f. 41/24, cf. negulici. Ţeava areometrului se vîră destul în lichid ca al 22-lea grad să se confunde cu linia de nivea a licuidului. man. sănăt. 82/25. Suprafeţele mărilor toate sînt într-un nivel (ecuilibru de nivela-ţiune), adică nu este una dintr-însele ridicată mai sus, sau alta scăzută mai jos. barasch, m. ii, 138/17. Diferenţa de nivo a celor douăpuncturi. G. POP, G. 247, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., costinescu. Privind peste ambele niveluri, raza visuală m n va fi prin urmare orizontală, poni, f. 53. Dacă licidul are un nivel mai înalt în unul din vase, el se va scurge în celulalt, pănă cînd ambele nivele vor agiunge la aceeş înălţime, id. ib. 205. Diferenţa de nivel între aceste puncte. p. antonescu, a. 283. Nivelul maxim-in aceste epoce [de inundaţie] poate creşte deasupra etia-jului (în 1897) pină la 8,66 m la T.-Severin. antipa, p. 184, cf. ds. Dacă stăm la un nivel mai. ridicat decît vînatul. .. atunci vîntul, de cele mai multe ori, duce mirosul deasupra vîna-tului. stoica, vîn. 66. în apele dulci, cadrele de viaţă — biotopii — se stabilesc pe bazine şi, înăuntrul acestora, pe nivele de adîncime. c. antonescu, p. 7. Aparatul se umple din nou cu apă prin tubul de aducţie, pînă la nivelul sitei superioare, agrotehnica, i, 425. Nivelele în cele două vase comunicante fiind pe aceeaşi orizontală, nu rămîne decît să vizăm după linia xy, ca,să ne dăm seama de înclinaţia terenului. cişman, fiz. i, 258. Reglementează după voie nivelul apelor, contemp. 1962, nr. 796, 2/4. <£> Nivelul mării = punct situat la înălţimea mijlocie a mărilor şi a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Cu cît o ţară se va înălţa peste nivela mărei, clima ei cu otita va fi mai răce. elem. g. 45/2. Ţara de sus... este de 90 pănă la 160 palme mai înaltă decît nivela (cumpăna) mărei. ic. lum. (1840), 192/28, cf. marin, f. 483/31, pontbrianţ, d., culianu, c. 317. Ghioluri mai adinei ca cele din luncă şi cu fundul situat sub nivelul mării. c. antonescu, p. 25. Curbă (sau linie) de nivel — linie care uneşte punctele suprafeţei terestre cu aceeaşi altitudine faţă de o suprafaţă de referinţă; porţiune dintr-o suprafaţă care corespunde acestei linii. Căpitanul Rujinsky aruncase pe tablă nişte curbe de nivel, brăescu, a. 258. Limba scrisă se poate asemăna cu hărţile unui atlas geografic: ele dau mai puţin decît poate prinde ochiul în natură. . . dar dau şi mai mult, de exemplu curbele de nivel, pe care nu le vedem cînd privim un peisaj, puşcariu, l. r. i, 58. Cînd merezurile şi şeile dau denivelări pronunţate, atunci se amplasează perdelele pe curbele de nivel, agrotehnica, ii, 587. Arăturile şi celelalte lucrări agrotehnice se pot face pe curbele de nivel, lupta de clasă, 1961, nr. 7, 10. Lucrări pe curba de nivel şi amenajări de terenuri, pentru plantaţii de pomi, au şi fost efectuate, scînteia, 1962, nr. 5 404. <0> L o c. prep. La nivelul... = în regiunea. .., în dreptul. .. Un simptom important [al ulcerului] e durerea la nivelul leziunei. ygrec, m. n. 550. + Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor şi a subetajelor, care se distinge după fosila cea mai caracteristică pe care o conţine. E. Jekelius a descris în iBucegi, sub creastaGaura-Strunga, un nivel gros de 2—3 m, format din marne cenuşii, oncescu, g. 135, cf. ltr2 xviii, 692. Depozitele pliocene din Depresiunea Transilvaniei. .. cuprind nivele de tufuri andezitice. mg i, 133. + (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi, în raport cu o valoare de referinţă. Această asemănare au făcut să se întrebuinţeze espresiunea de nivel electric in locul potenţialului, poni, f. 205. Nivel de energie. der. 2. F i g. Stadiu, treaptă, grad, indice de dezvoltare, de evoluţie, al calităţii, al cantităţii. Nivela moralităţei fiind gios, orice rădi- 4632 NIVEL — 443 — NIVELARE care a câţiva bărbaţi, deşi pitici, asupra ei, ne loveşte, rom. lit. 2692/13. Totdeauna după o epidemie, ca şi după un război, omenirea caută a-şi recăpăta nivelul, ghica, s. 32. Nivelurile de abstracţiune nu se pot egaliza intre două popoare, maiorescu, cr. ii, 261cf. i, 94. Sînt trei feluri de produceri intelectuale: unele mai presus, altele mai prejos de orice critică, iar altele la'nivelul criticei, caragiale, n. f. 94. Am ajuns foarte simţitor la măguliri, mai ales cînd vin din parte autorizată, din partea unor oameni puşi mai presus de nivelul intelectual comun. id. o. vii, 365. In general se poate zice că la Bucureşti cultura muzicei se află la un nivel înalţ, f (1903), 164. Nimeni nu s-a gîndit vreodată, cum îşi închipuie atîţia buni patrioţi, a căror cultură şi judecată nu stă la acelaşi nivel cu sentimentele pe care le profesează, . .. să facă din elineasca lui Radu Mih-nea... limba statului, iorga, l. r. 121. Lucrul cel mai interesant într-un colhoz este respectul pentru munca cu nivel ridicat, sahia, u.r.s.s. 99. Fiecare din aceste capitole ridică probleme care — fiind dezbătute la un înalt nivel teoretic — sînt de un mare interes pentru toţi oamenii de bună credinţă, contemp. 1948, nr. 108, 2/3. Nivelul material şi cultural al clasei muncitoare din Republica Populară Română s-a ridicat, leg. ec. pl. 421. Faţă de nivelul de dinainte de război, producţia,; industriei grele în ţările de democraţie populară a sporit, scînteia, 1952, nr. 2 372. Concluzia lucrării este sub nivelul întregii lucrări, v. rom. septembrie 1954, 162. Din aceasta decurg în mod evident importantele sarcini care revin cercetării ştiinţifice la toate nivelele ei de organizare, scînteia, 1960, nr. 4 838. Din tot ce face omul, tot omul e mai interesant, cu nivelul lui sufletesc, arghezi, b. 58. Incontestabilul caracter arhaic al creaţiei lui [Homer] nu provine însă din prezenţa metaforelor, care apar la niveluri mai recente ale creaţiei literare, vianu, m. 34. Cristescu începu să priceapă ce se întîmpla în lume, în ţară, la AFSM, în casa şi în familia lui: să priceapă însă la nivelul priceperii fetei, galan, b. ii, 105. [Textele] sînt deosebit de preţioase pentru că arată nivelul tehnicii forestiere, arvinte, term. 14. înviorarea activităţii sportive de mase la nivelul asociaţiilor sportive, sp. pop. 1961, nr. 3 944, 2/2. Nivelul tehnic al partidei, ib. 4/1. Ridicarea nivelului ideologic al cadrelor didactice se refleăă şi în munca lor de zi cu zi. gî 1962, nr. 652, 2/1. Textele rămase la un nivel scăzut literar, gl 1962, nr. 419, 2/5. <£> Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei unei ţări, ale unor clase sau ale unei persoane. Poporul român se bucură din toată inima de realizările obţinute de oamenii muncii.. . în dezvoltarea economiei, ştiinţei, culturii şi ridicarea nivelului lor de trai. scînteia, 1968, nr. 7 749. + Limită, margine (11). Dincolo de nivelul corectitudinii pe care operele beletristice îl confirmă şi-l răspîndesc, se întinde vastul domeniu al faptelor de inovaţie în limbă, vianu, s. 7. • — PL: nivele şi niveluri. — Şi: (la II, învechit) nivelă s. f., (învechit) niveâ s. f., niv6 s. n. — Postverbal al lui nivela. — Nivo < fr. niveau. NIVELĂ vb. I. Tranz. 1. A măsura, cu ajutorul unor instrumente speciale, diferenţa de nivel (II 1) dintre două sau mai multe puncte. A nivela... adică a măsura nivela. i. ' golescu, c. Cu acest aparat se servesc. . . pentru a nivela sau a măsura deosebirea de înălţimea ce este între două locuri, poni, f. 53, cf. DS, SCRIBAN, D. 2. A face (ca toate punctele unui teren) să aibă acelaşi nivel (111); a face netedă, orizontală (suprafaţa unui obiect etc.); a netezi (1), (regional) a niveli. Cf. negulici. Munţii cei mari cu-ale lor stînci, Vreu să-i răstorn prin văi adînci, Să nivelez tot pre pămînt. alecsandri, t. i, 232. Aleele erau refăcute, nivelate cu tăvălugul. mihale, o. 14, cf. fd iii, 194. Taluzele cu înălţimea mai mică decît 4 m pot fi nivelate cu două gredere: unul nivelează porţiunea inferioară a taluzului, iar celălalt. .. porţiunea superioară, ltr2 xi, 491. «O R e f 1. pas. Primăvara, arătura se nivelează, agrotehnica, i, 618. 3. F i g. A face să dispară diferenţele, deosebirile ; a egaliza. Ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii. filimon, o. i, 97. Pe toţi ceilalţi îi nivelează viaţa, — din fericire, d. zamfirescu, î. 31. Distanţele, precum am spus, nu erau... o piedică pentru ca inovaţiile de limbă să se propage şi pentru ca graiul să fie mereu nivelat, puşca-riu, l. r. i, 253. <£> A b s o 1. Nici chiar un stat din cele mai potente în Europa... nu ar mai fi în stare de a nivela şi a deznaţionaliza nici de joi pînă mai apoi. bariţiu, p. a. iii, 55. <£> Refl. pas. La un conţinut de 15% humus, deosebirile fizice dintre solurile argiloase şi nisipoase se nivelează, agrotehnica, i, 339. — Prez. ind.: nivelez. — Din fr. niveler. NIVELAMENT s. n. v. nivelment. NIVELĂRII s. f. Acţiunea de a nivela şi rezultatul ei. 1. Determinarea nivelului (HI) unui teren, a unui traseu cu ajutorul unor instrumente speciale; (învechit) nivelaţie (2). Cf. nivela (1). Cf. negulici. Ghiţă îi punea să-i ajute la probele de măsurat şi nivelare ce făcea, agîr-biceanu, a. 311. 2. Aducere (a unui teren) la acelaşi nivel (ii i); netezire a suprafeţei unui teren, a 4635 NIVELAT — 444 — NIXĂ uriui obiect etc.; (învechit) nivelatie (1). Cf. nivela (2); Cf. pontbriant, d. Se lucrează încă la nivelarea terenului, stancu, u.r.s.s. 110. Vede că s-a lucrat numai la şanţuri, nu şi la nivelări, v. rom. mai 1954, 9. La nivelarea straturilor de pămînt sau de piatră spartă, la lucrările de drumuri, se utilizează buldozere sau gredere. ltr*. Nivelarea terenurilor se execută cu unelte manuale (cazmale, lopeţi, tîrnăcoape etc.) său mecanizat, cu maşini speciale, ib. Nivelarea este necesară.. . şi în cazul irigaţiei prin rigole, agrotehnica, ii, 397, cf. i, 741, 3. F i g. înlăturare a diferenţelor, a deosebirilor; egalizare, (învechit) nivelaţie (3). Cf. nivela (3). Cf. costinescu, maiorescu, cr. iii, 28. Socialismul nu cere nivelarea trebuinţelor. sahia, u.r.s.s. 196. Bărbaţi rebeli la o nivelare-tip. arghe'/.i, b. 54. — PI.: nivelări. — V. nivela. NIVELĂT, -Ă adj. Care a fost supus nivelării; neted, uniform. Cf. pontbriant, d., DDRF, DM. — PI.: nivelaţi, -te. — V. nivela. NIVELATOR, -OĂRE adj., ş. m., s. n. 1. Adj. Care măsoară cu nivela (v. nivel, I). Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 2. Adj., s. m. (Persoană) care nivelează (2), face neted, uniform. Cf. barcianu, şăineanu, d.u. 3. Adj. F i g. Care face să dispară diferenţele, deosebirile, care nivelează (3). Unitatea relativă a limbii române se poate explica şi. .. prin lipsa de centre orăşeneşti, în jurul cărora se dezvoltă de obicei dialectele, prin omogenitatea socială şi contactul nivelator dus pe distanţe mari de păstorii migratori, puşcariu, l. r. i, 322. 4. S. n. (Rar) Nivelă. V. nivel (I). Cf. DM, ii vii 70. — PI.: nivelatori, -oare. — Şi: nivelătGr, -oâre adj., s. m., s. n. barcianu. — Nivela + suf. -tor. NIVELĂŢIE s. f. (învechit) 1. Nivelare (2). Intrările în capitalie s-au îmbunătăţit.. . prin întocmirea a 2,200 stînjîni de şosă în deosebite locuri, prin nivelaţia a 2,053 stînjîni de loc. BULETIN, f. (1843), 115s/12. 2. Nivelare (1). Pentru cumpărătoarea unui instrument de nivelaţie, franci 160 (a. 1846). DOC. EC. 918. 3.-Fig. Nivelare (3). Curgerea nurilor se urmează dupe legea nivelaţiunei; adică apa caută totdauna un loc mai jos spre a se vărsa şi a se pune într-o linie dreaptă cu orizontul. barasch, m. ii, 140/12. — PI.: nivelaţii. — Şi: nivelaţiune s. f. — Nivela + suf. -ţie. NIVELAŢltNE s. f. v. nivelaţie. NIVÉLi s. f. v. nivel. NIVELĂTOR, -OĂRE adj.,. 8. m., s. n. v. nivelator. NIVELÎ vb. IV. Tranz. (Prin nordul Mold.) A nivela (2). Cf. a vi 16, 19, 22, 26. — Prez. ind. : nivelesc. —V. nivel. NIVELMÉNT s. n. Ansamblu de metode, de operaţii şi de lucrări geodezice executate pentru a determina altitudinile diferitelor puncte terestre faţă de o suprafaţa de referinţă dată: Cf. lm. Pentru a putea avea puncte de reper pentru nivelmentul şi ridicarea în plan a detalielor, am pus mai multe semnale în vîrful molizilor. p. antonEscu, a. 263. Nivelmentul topografic a dat comparativ rezultate destul de bune. id. ib. 267. Rezultatele se găsesc trecute în coprinsul prezentei triangulaţiuni la capitolul „Nivel-ment geodezicid. ib.. 284, cf. 29, 253, dm, LTR2, DER. . — PI. : nivelmente. — Şi : (învechit) nivela-mént s. n. lm. — Din fr. nivellement. NIVELMÉTRU s. n. Instrument care serveşte la efectuarea lucrărilor de nivelment ; nivel (Ic). Cf. DM, DER. . — Pl.: nivelmetre. — Nivel + metru. NIVleiCĂ s. f. V. ncviscă. NIVLDEĂLĂ s. f. v. năvădeală. NIYIDÎ vb. IV v. năvădi. NIVIDlRE s. f. v. năvădire. NIVEDÎT s. n. v. năvădit. NIVIDITÔR, -OĂRE s. m. şi f. v. năvă-ditor, NIVlSC s. m. v. neviscă. NIVlSCĂ s. f. v. neviscă. NIVlŢCĂ s. f. v. neviscă. NIVÔ s. n. v. nivel. NlXĂ s. f. (Regional) Sulfat de zinc întrebuinţat ca medicament în unele boli de ochi (Vaslui), cv 1950, nr. 4, 45. — Etimologia necunoscută. 4666 NIXIS — 445 — NÎNĂŞICĂ NÎXIS s. n. (Grecism învechit) 1. Supărare; plictis. Trebuie să socoteşti qă cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite şi să-mi pricinuiască un nicsis. alecsandri, t. i, 200. Nixis, paraxin şi pandalii erau nuanţele gradate ale nevricalelor. TEODOREANU, M. U. 126. 2. Junghi, înţepătură.! Îmi vine aşa un nixis pe la stomah. d. zamfire seu, ap. cade. — Scris şi: nicsis. — PI.: nixisuri. — Din ngr. viŞiţ. NIZĂM s. n., s. m. (învechit) I. S. n. 1. Ordin sau dispoziţie dată de o autoritate; normă de lucru fixată printr-un regulament; statut al unei bresle, în care se arătau drepturile şi îndatoririle membrilor ei. După ce au dat nezamul cetăţii (a. 1715). şio ii2, 89. Poruncim domnia mea d-tale, vel aga, să dai nizam brutarilor a urma nărtul ce li se dă după preţul griului (a. 1791). id. ib. S-au şi adus vătafu din plaiurile Dimboviţii, cum şi potecaşii de acolo... cărora li s-au dat şi nizamul cel cuviin- cios, a fi de acum înainte cu îngrijire şi priveghere (a. 1813). doc. ec. 160. Zabitul... păzind nizamul mărginii cum să cade, i-au strîmtorat cu totul (a. 1814). ib. 164. Unii ca aceia... să se şi pedepsească cu bătaie... de a nu mai urma nimeni împotriva nezamului (a. 1824). ib. 337. Un slujbaş credincios trebuie să se supuie nezamului. filimon, o. i, 243. Nimeni nu va fi asuprit cu o para mai mult peste ceea ce hotărăşte nezamul. id. ib. 287, cf. der. 2. Organizare (legiferată a unei ţări, a unei raiale, a unui judeţ, a unei instituţii etc.); orînduială. Şi într-acele părţi aflîndu-se pentru nizam, luă ştire că craiul unguresc cel nou vine asupra lui. văcărescul, ist. 257. Să pui... toată silinţa pentru paza întocmitului nizam al ţârii (a. 1804). ap. tdrg. Infăţoşîndu-să înaintea noastră anaforaua aceasta a d-lor boierilor rînduiţi spre cercetarea şi nisamul casei răsurelor (a. 1814). uricariul, i, 222, cf. 232, 235. Unii ca aceştia în trebuinţele ţării sau alte ni-zamurişi huzmeturisă nu mai fie (a. 1822). ib. m, 231/9, cf. iv, 62/17. Afară dintr-aceste mai sus coprinse, cîte altele vor privi la nizamul şi întregimea venitului acestor vămi şi se vor coprinde în ponturile anilor trecuţi în care intră şi lucrarea puţurilor cu păcură, cr (1830), 361V4. 3. Armată turcească în termen. 16 mii de oaste pentru nizamul ienicerilor (a. 1822). bel-diman, ap. şio n2, 89. 5 milioane de ţărani s-ău ridicat împotriva stăpînirii feudale a nizamului din Haiderabad. contemp. 1949, nr. 126, 14/2, cf. CADE, DM. II. S. m. Soldat turc în termen. în amîndouă forturile de la Rahova pot fi la vreo 2000 de nizami. odobescu, s. iii, 591. Am înţeles că se luptă cu străşnicie, că-i căsăpesc încă nizamii acolo, în redută, sadoveanu, p. s. 136. -PI.: (I) nizamuri, (H) nizami. — Şi: nezâm, nisâm s. n. — Din tc. nizam. NIZDRĂVĂNÎE s. f. v. năzdrăvănie. NIZGOÎ vb. IV = mizgui. Com. din vaşcău. NIZGUBĂN s. m. (Prin vestul Traiisilv.) Nătărău (1) (Almaş-Arad). coman, gl. — PI.: nizgubani. — Etimologia necunoscută. NIZGUÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional; despre mustăţi) A se ivi, a miji1 (II) (Vînători-Sighi-şoara). alr ii 6 931/157. îi nizguiesc mustăţile. ib. — Prez. ind. pers. 3.: nizguieşte. — Etimologia necunoscută. NIZGUIALĂ s. f. (Regional) Fulguire uşoară. Com. din ţepeş vodă-cernavodă. — Mzgui (= mizgui) + suf. -eală. NIZNĂI adv. Manifestînd ostentativ indiferenţă, nepăsare, dezinteres faţă de cele din jur; ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, n-ar şti nimic. Cum m-a văzut, a sfeclit-o... A întors capu-ncolo şi a început să bea din ţigară ştii, aşa, niznai, caragiale, t. ii, 10. <£> E x p r. A se face niznai sau (substantivat, m. art.) a face pe niznaiul = a se preface sau a pretinde că nu este în curent cu evenimentul petrecut, sau că nu ştie nimic (despre ceva). Cînd prin dreptul crîşmei te făceai niznai şi nu ştiai să potriveşti din gît pe moş Nichifor, nu-l prea vedeai în cheji buni. creangă, p. 108. încă te faci niznai? id. ib. 324. Eu mă făceam niznai. d. zamfirescu, v. ţ. 88. Nu are nici un rost să facă pe niznaiul. stancu, r. a. iii, 59. S-au făcut niznai. Au intrat în vagon, pas, z. iv, 247. Dar Pândele făcea pe niznaiul, învîrtindu-şi capul încoace şi încolo, v. rom. martie 1954, 152. Fac pe nisnaiul, aşa cum mi-a spus Dumi-trana. barbu, ş. n. 67, cf. scl 1963, 27. — Scris şi: nisnai. — Din rus. He 3Haio „nu ştiu“. NIZUÎ vb. IV v. năzui. NIZUIALĂ s. f. v. năzuială. NIZUÎNŢĂ s. f. v. năzuinţă. NIZUÎIIE s. f. v. năzuire. NÎNĂŞ, -Ă s. m. şi f. v. naş2. NÎNĂŞÎCl s. f. v. năşic. 4669 NlNGHEZ — 446 — NOAOZEGI NÎNCHfiZ s. n. v nechez. NÎNCHEZĂ vb. I y. necheza. NÎRĂÎ vb. IV v. nirăi. NÎRNIŢĂ s. f. (Prin nordul Mold.) Femeie proastă şi încrezută. Cf. i. cr. vi, 127. — PI.: nîrniţe. — Etimologia necunoscută. NÎSÂLNIC, -Ă adj. v. năsilnic. NÎSLÎ vb. IV v. năsli. NÎV0D s. n. v. năvod2. NO1 interj. (Transilv., Ban. şi Bucov.; introduce o propoziţie interogativă, imperativă sau exclamativă, întărindu-i sensul) Ei! hei!; ia ! iacă! No, acum te ţine, Vlădicule! şincai, hr. iii, 200/5. No 1 Acum ce vreai? ţichindeal, f. 36/20. Noa,... ce-i oare? camilar, n. i, 319. No, nu mai zice, şopti el înecat, t. popovici, se. 9. Noa ! am venit acuma! Adă-mi banii, sbiera, p. 3. Bună dimineaţa, fraţilor, no, da cum v-aţi hodinit? reteganul, p. ii, 71. No, da ce-ai văzut, frate? id. ib. 72. Noa, dacă te-mpeci, vină şi pune degetul! vasiliu, p. l. 206. Noa, măi băiete, ai văzut unde-i patul lui Petrea Talhariu? id. ib. 209. Nu mai spăla pe lină, ci o pune pe gard să ningă pe ea. Şi-atuncea cheam-o pe soacră-ta şi i-o arată. Zi: Ng, iacătă c-o ald'it! arh. folk. v, 151. Noa, hi! se strigă la cai cînd pleacă, chest. v 77/78. Np haidaţi să-i strigăm pe hornI alrt ii 114, cf. ib. 134. <0> (De obicei cu sens concluziv, arată trecerea de la o idee la alta, mărind conţinutul afectiv al frazei) Vezi, aceasta îmi place, zise crîşmarul, gîndind că el vrea să-i plătească. Iar Tilu zise: No, dacă-ţi place, acum sîntem plătiţi, şi şi-au băgat punga cu bani în sîn. bărac, t. 15/9. No, dacă-i aşa, caut să fac multe. id. ib. 65/2. Ei, făcut-ai ceva, măi frate Frunză ? — Făcut, frate Petre, — Noa, de-amu vină şi-i mînca. vasiliu, p. l. 138. Gata eşti, Ciperi Viteazul? — Gata, răspunse harapu. — Noa, de-amu pe cai şi la drum. id. ib. 202. No, s-o luat şi s-o dus pînt-o pădure, t. papahagi, m. 151. — Şi: noa interj. — Din magh. na. NO2 adv. v. nu. NOA interj, v. no1. NOĂBLĂ adj. v. nobil. NOĂCA adv. v. noaha. NOADĂ s. f. 1. (Anat.; popular; şi în sintagma noada şezutului, pontbriant, d., tdrg) Coccis; p. e x t. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiune de la) rădăcina cozii; (la păsări) tîrtiţă. Prepeliţa se ţine că e cu coadă, Şi ea îi e numai pîn'la noadă, pann, ap. tdrg, cf. damE, t2. 43. Împinse şi el vaca, lipindu-şi palma de noada ei, ceea ce li se păru cărătorilor de apă... un lucru caraghios, pas, l. i, 135. Fugi de lingă ostaşi, că-ţi bag sabia-n noadă, camilar, n. ii, 246, cf. dr. v, 307. Mă duari şălili şi nuada. alr ii/i mn 56, 4 179/605. ❖ Fig. Ingîmfat d-a lui mărime... că se trage de la noadă, heliade, o. i, 135. 2. (Regional) încheietura mîinii (Glimboca-Caransebeş). alr sn iv mn h 1 197/27. — PI.: noade. — Lat. *noda, sg. refăcut din pl. neutrului nodum (cf. cdde 185). Cf. nod. NOĂHA adv. (Prin Mold. şi sudul Munt.) Nu (A I 1). Fost-ai... cu turma... la rogozul cela de lîngă smirc? — Noha. h rv 56. Mergi la pădure? — Noaha! glosar reg. — Şi: noăca (glosar reg.), n6ha adv. — Etimologia necunoscută. NOĂJĂ s. f. 1. (învechit şi regional; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Grup de animale domestice sau sălbatice (care merg în rînd, ca un cîrd de păsări călătoare). Aşe le-u dat turcii năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi. neculce, l. 238. Să poată scoate la drum toate noajele de lupi. sp. popescu, ap. scl 1963, 27. Duşmanii, duşmanii mei, Parcă-s haite de cîni răi, Nişte sluţi, nişte dihănii, Parcă-s noaje de jigănii. pamfile, c.. ţ. 225. O drqie d'e lupi, o ngje d'e lupt', alr sn iii h 676|346, cf. h 676. Noajă. .. [adică] cireadă. lexic reg. 15. Noaje d’e lupi. teaha, c. n. 246. 2. (Regional) Epitet dat unei vite prăpădite (Coşbuc-Năsăud). coman gl. 3. (Regional) Epitet dat unei femei foarte slabe (Coverca-Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — Pl. : noaje şi (rar, 1) noji (tdrg). — Etimologia necunoscută. NOALE, N(ÎA num- ord. v. nouălea. NOA O1 adj. v. nou. NOĂO2 num. card. v. nouă. NOĂOLE, NOĂOA num. ord. v. nouălea. NOĂOLEA, NOĂOA num. ord. v. nouălea. NOĂOSPREZEACE num. card. v. nouăsprezece. NOĂO SPRE ZE ACELE A, -CEA num. ord. v. nouăsprezecelea. NOAOZÎCI num. card. v. nouăzeci. 4692 NOAPTE — 447 — NOAPTE NOAPTE s. f. adv. I. S. f. 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui cînd este întuneric. Alu treile ceasu de noapte, cod. vor. 54/14. Pus-ai inturearecu şi fu noapte. psalt. 215, cf. 289, 332. Veni-va noaptea cînd nimea nu poate lucra, coresi ev. 165. în patru părţi împart noaptea străjuitorii. id. ib. 266. Lura nopţiei (cca. 1580). cuv. d. bătr. ii, 177/4. Chemă lumina zio şi întunearecul noapte, palia (1581), ap. gcr i 34/4. Mă ustenii căt putui cu mintea mea a ajunge zuoa şi noaptea de tipării aceaste svinte cărţi (a. 1642). gcr i, 98/37. Şi când fu întâiul ceas de noapte veni ca un tîlhariu. varlaam, c. 76. Nu te vei teame de frica nopţei (a. 1689). gcr i, 286/12. Făcîndu-să mare veselie pînă la un ceas den noapte. R. gre-ceanu, cm ii, 46. Arma de apărat în frica nopţii (a. 1710). gcr i, 364/9. Această comită răsărea de cu sară la un ceas din noapte, despre răsărit. dionisie, c. 163. Noaptea aceea au trecut fără vreo altă întîmplare. ar (1831), 22/12. Visurile nopţii ne sînt de oarecare folos, marcovici, c. 15/1. Să apropie şi noaptea, drăghici, r. 88/7. în întunerecul nopţei... Leoaica ... goneşte pe ciuta cea îngrozită, conachi, p. 269. Durata zilei şi a nopţei este foarte variabilă în diferitele epoce ale anului, drăghiceanu, c. 39. Era blinda oră a blîndelor şoapte Cînd nu mai e ziuă şi nu-i încă noapte, alecsandri, p. i, 125, cf. id. o. 213. Erau zece ore din noapte, bolintineanu, o. 414. Soarele . .. stătu pe loc încît trei zile n-a fost noapte, eminescu, n. 4, cf. 22, id. o. i, 231. Mă tem să nu ne apuce noaptea pe aici. creangă, p. 203. Ce noapte liniştită, beldiceanu, p. 79. Un strop de apă adunat din ploi sau din roua nopţilor zace veşnic în fundul acestei scobituri. hogaş, dr. i, 20. Un clănţănit uscat de oase seci Strident şi alarmant, Sfîşie noaptea către stele. camil petrescu, v. 45. Nopţile îmi păruseră oprite pe loc, fără sfîrşit. c. petrescu, s. 8. Noaptea-i blîndă, Ceru-mbracă fermecatele-i colori. eftimiu, I. 124. Cum pierzi noaptea cu cetitul / topîrceanu, b. 57. [Iarna] scoate-o lume ca din basme în lumini de felinare — Umple noaptea de fantasme Neclintite şi bizare, id. ib. 70. Iată-l pe G. Topîrceanu descriind cu emoţie armonia muzicală a unei nopţi de vară. vianu, m. 72. La Leningrad, în epoca aceasta, noaptea e extrem de scurtă, mai curînd o umbră de noapte decît o noapte, stancu, u.r.s.s. 112. Bâlcescu, înainte de plecare, a arătat limpede că revoluţia nu este un complot în întunericul nopţii, ci o mişcare vie care trebuie să fie a poporului însuşi, v. rom. decembrie 1954, 92. După multe asemenea nopţi. . . gheţurile se umflă şi trosnesc şi p-ormă încep să curgă sloiuri, tudoran, p. 8. Şoferul A început să cînte răguşit, Uitînd că este noapte, că-i grăbit, labiş, p. 56. S-o scoale pe portăreasă la ora aceea tîrzie din noapte nu se putea. barbu, ş. n. 48. Noaptea se lasă cu frig. il ianuarie 1962, 8. Totul este ca un cîmp înflorit, ca frumosul cer al nopţii lipsit de nori. tribuna, 1962, nr. 267, 1/3. Noaptea s-împarte iarăşi în două!: de seară pînă la cîntatul cucoşilor, jumătate şi pînă la ziuă, jumătate, h iii 24. Pe aici ciobanii împart ziua şi numesc fiecare parte altfel: zori, revărsatul zorilor, prînzul cel mic, amiază, chindia, seară, amurgul serii, noapte, ib. viii 22, cf. ix 212, x 188, xi 7, xm 100, 116, xvi 142, 233, xvm 305. Pîn-aveam şi eu drăguţă, îmi părea noaptea micuţă, Dar de cînd drăguţă n-am, Paru-mi nopţile un an. jarnik-bîrseanu, d. 163, cf. 95, 141. Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. ho-doş , p. p. 54. Face noaptea zi şi ziua noapte, zanne, p. i, 52. Noapte cu soare nu s-a pomenit, id. ib. 53. Orbul de noapte nu se grijeşte şi udul de ploaie nu se teme (= cel care a pierdut deja un lucru nu mai are de ce să se îngrijoreze din cauza lui). Cf. id. ib. 60, ii, 653. Aprinde luminarea înainte de a se face noaptea, se spune despre oamenii grăbiţi. Cf. id. ib. iii, 213. Am o găină neagră şi una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăştie (Ziua şi noaptea). sbiera, p. 324. (Personificat) Dintr-o peşteră, din rîpă, noaptea iese mă-npresoară. alexan-drescu, m. 13, cf. 17. Şi din codri noaptea vine Pe furiş, coşbuc, p. i, 47. De prin munţi şi din prăpaste, pe cărări întunecate, Noaptea-şi coborîse vălul de-ntuneric peste sate. f (1900), 579. Tot ce-mi ţese noaptea Zorile-mi destramă, goga, p. 82. Izvoarele stau mute, iar Noaptea — o crăiasă— Păşeşte aiurită, ca visurile mele. cerna, p. 13. Noapte, noapte, iar mă laşi Singur pe cărări pustii, iosif, patr. 86. ^Noaptea se înălţa din ascunzişuri sugrumînd cele din urmă zvîrcoliri de lumină, rebreanu, i. 68. Iar cînd norii-nvă-luiesc Alba nopţii Doamnă, Peste groapa lui pornesc Vînturi lungi de toamnă, topîrceanu, b. 11. îşi strînge noaptea genele-i bogate, d. botez, p. o. 29. Noaptea îşi înşiră albe Fire de beteală, salbe, Fluturi de mărgăritare, arghezi, vers. 234. Noaptea îşi lasă deasupra acestui cimitir liniştea ei imensă, bogza, c. o. 320./(F i g.)” Vin neguri cu noaptea pe umeri. Şi bezna rnă-'nglu^ te nătîngă. goga, p. 10i£ <$> Noapte bunăT=*> formulă de salut folosită cîM'TFllespârţr_3e cineva in cursul serii (înainte de culcare). Noapte bună, moş Arvinte, Fă hor, hor de-acu-nain-te. alecsandri, t. i, 326. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele — Noapte bună 1 eminescu, o. i, 207, cf. f (1906), 14. Şi-a trimis o gîză mică Să-ţi aduc-o scrisorică Şi să-ţi spună Noapte bună. iosif, v. 138. Se despărţiră zicîndu-şi în acelaşi timp: — Noapte bunăl rebreanu, i. 42, cf. 119. N-aud pe nimeni urîndu-mi „noapte bună“. minulescu, v. 217. înainte de a-i zice noapte bună lui Hara-larnbie, întrebă: — Dar nu mi-ai spus ce ocupaţie ţi-ai găsit? sahia, n. 95. Şi noapte bună, mamă. arghezi, c. o. 106. Noapte bună, cumetrele, 4693 NOAPTE — 448 — NOAPTE Feri-te-ar sîntu de rele. zanne, p. rv, 323. (Rar; cu inversarea construcţiei) Au uitat să ne dea bună noapte, stancu, r. a. i, 96. <$> Capul nopţii v. cap. Crucea nopţii v. cruce. Miezul nopţii v. miez (II). Noapte albă v. alb. Noapte polară v. polar. <£> (însoţit de deter-minări sai^precedat de prepoziţii ca <^în“) ^mtruo ^pe^y arată timpul cînd sau cît se petrece acţiunea verbului determinat) Intru noaptea aceea stătu D[om]nul lingă su. cod. vor. 50/5. Lau j^Joate no0i stratul mieu. psalt. 8. Şi duse ei cu nuor in zi, ţi toată noaptea cu lumiră de foc. ib. 156. Pomeniiu(i^'noapÎÎj numele tău, Doamne, ib. 255. Toată noaptea ne-am muncit, nemică n-am prins, coresi, ev. 329, cf. 513. Intru noaptea ceaia ce-l prinsără (cca 1600). gcr i, 52/1. Au fost Iona în zgăul chitului trei dzile şi trei nopţi, varlaam, c. 92. Şi aşa Oprea s-au amăgit cu acesta sfat şi s-au aşezat iară la dărăbani, intr-acea zi şi într-acea noapte, ureche, l. 209. Să sculară toţi cîţi era... şi să duseră togii MâpiSâ. neagoe, înv. 31/7. Spăl în nopţile toate perinile meale Cu lacrimile, dosoftei, ps. 23/10. Au fugit toată noaptea şi a doao zi, 23 de ceasuri, pînă la cetatea Temişoarii. R. greceanu, cm ii, 93. Războiul au ţinut pănă în noapte, şincai, hr. iii, 25/33. Unde să petrec eu, ticălosul, această noapte? drăghici, r. 40/23. Poate într-această noapte mă vor minca fiarăle! id. ib. 45/30. In trecuta noapte am avut omăt. ar (1834), 981/3. Toată noaptea mulţămea nespusă de oameni să mişca prin uliţile chear ca valurile mării. ib. (1838), 2381/8. Ştii una?... Aştept pe soră-mea in astă noapte, alecsandri, t. i, 264. Ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat în gînd, ieri noapte, de una ca asta. creangă, p. 75. Rămîi aici în astă noapte. id. ib. 214. Răscoli trei zile şi trei nopţi, ispi-rescu, l. 3. Pină-n noapte toţi veniră Şi prin crengi au mas. coşruc, p. ii, 34. în noaptea aceea adormi foarte tîrziu. f (1900), 579. Pe frigul ăsta, să-mi colinzi toată noaptea, din casă în casă. ib. (1906), 4/2. Vor plînge pe plaiuri izvoarele-n noapte, goga, p. 67. Şi iată că acum vine vestea că Chirvăsuţă a pierit intr-o noapte de o mie de ori mai dureroasă decit a celorlalţi! petică, o. 317. Cascadele-n noapte rîdeau Şoptindu-şi povestea nebună, densusianu, l. a. 25. De nopţi întregi luptăm din greu Cu praful sec şi setea, camil petrescu, v. 15. Şi-n noaptea aceea luna părea un chihlimbar, minulescu, v. 21. Am văzut aci-ntr-o noapte Nişte fapte Care m-au scandalizat, topîrceanu, p. o. 23. Toată | noaptea am stat... sub adăpost, sahia, n. 79. ‘ Vin la geamul meu închis, Ca din basme şi din vis ...'Toata'noaptea cît veghez, Pînă-n miez şi după miez .. . Sumedenii de gîngănii. arghezi, c. o. 69. Vai de noi, ce vînt cumplit! Zece zile-a viscolit, Zece nopţi ne-a zguduit, id. s. p. 125, cf. 126. Cîteva zile, cîteva nopţi, înnebunită de neputinţa de a-şi bizui gelozia pe ceva, spionase tot, bănuise tot. galan, r. ii, 35. Avem timp. în noaptea asta nu doarme nimeni, raranga, r. f. 18. în noaptea asta, în această zi... Minerii noştri harnici de pe Jii Farămă muntele în cioburi mărunte, deşliu, g. 46. în noaptea aceea n-a putut închide ochii. t. popovici, se. 13. Ieri noapte Mă strigă. jarnIk-rîrseanu, d. 152. Mi-am luat urît pe o noapte Şi-mi va fi pînă la moarte, id. ib. 179, cf. 247. Cîinele latră la lună toată noaptea şi luna nu-l ascultă niciodată. zanne, p. i, 364. <>Loc. adj. (fie noapte^ a) care acţionează, lucrează etc. în timpul nopţii; din timpul nopţii. Furul cel de noapte nu poate nime să-l ucigă cînd va sta de să va arăta. prav. 120. Cel mai vioi, tu sfinte şi frate, dintre stele, Rămii oprit de-a pururi deasupra casei mele. De noapte paznic ager şi aşteptindu-ţi ora, Mă aperi împotriva şi-a mea şi-a tuturora. arghezi, f. 46. Tractoriştii din brigada de noapte se sculaseră, il ianuarie 1962, 12; b) (despre păsări răpitoare, animale, insecte, fluturi) cu organele vizuale şi auditive adaptate pentru activitate în cursul nopţii; care îşi desfă^^a«%«4tetfifi în cursul nopţii şi doarme ziuaxv. nocturn) [Rîsul] e un animal de noapte, în zorii "zăefse ascunde, stoica, vîn. 94. Dinspre bălţile Jijiei ţipă o pasăre de noapte. il ianuarie 1962, 10. Gîndaci de noapte, alr i 1 895/122. Flutur de rvqpt'e. alr sn iii h 744/228. <0> L o c. a d v. Azi (sau astă) noapte = în timpul nopţii care a trecut; noaptea . trecută. Fapta ta de astă noapte, dragostea şi credinţa despre care mi-ai dat dovadă m-au făcut să-mi iau hotărîrea. filimon, o. i, 142. Azi noapte a plouat, ca de obicei, minulescu, v. 191. Astă noapte ... Mă stng^LxiiJMnde şoapte. jarnIk-hIrseanu, d. 152\La iioapţfl)= în timpul nopţii următoare; cînd va mcepe noaptea următoare. Am venit înadins ca să te scap . .. Poţi ieşi la noapte din palat? alecsandri, t. i, 447. Ştiu că are să aibă de lucru la noapte, creangă, p. 301. Nu prea se simte bine: La noapte poate c-ar dormi la tine. arghezi, s. p. 58. Luceferii la noapte, scăpărători, i-adun Din cerul ca o coadă deschisă de păun. id. f. 12. De strigând la noapte. jarnik-bIrseanu, d. 152f£es^(sau5ey noapte ori (rar) asupra nopţii = a) în timpul nopţii, noaptea (II). Voinicii... luară Pavel prespre noapte întru Antipatridî. cod. vor. 56/14. Steale luminate ce lucesc pre noapte, dosoftei, ps. 27/14. Cînd au fost preste noapte, iar Pîrvul banul a fugit înapoi la voinicii lui. anon. cantac. cm i, 115. Peste noapte veste de la oastea ce mersese înainte la domnu au venit. R. greceanu, cm ii, 37. Le dă răspuns ca să rămîie peste noapte acolo, creangă, p. 249. Fata împăratului... s-a sculat peste noapte, cam despre ziuă, cînd somnul este mai dulce, ispirescu, l. 20. Şi trebuie să pornim la drum asupra nopţii, sado-veanu, b. 274. Bătrînul îmbărbătă pe crăişor zicîndu-i că de va ajunge la locul destinat, el 4693 NOAPTE — 449 — NOAPTE să nu se culce peste noapte in cort, ci să meargă pe ţărmul rîului în sus. bota, p. 94. Ziua fată se arată şi pe noapte tot nevastă, se spune despre cei făţarnici. Cf. zanne, p. i, 24; b) pe neaşteptate, extrem de repede. Vechea comună suburbană a devenit peste noapte strada cutare şi ţine de oraş. contemp. 1962, nr. 808, 3/5. Noapte de noapte sau noapte după noapte = în fiecare noapte; mereu (II 1). Ce demoni cu aripi de îngeri se furişează — noapte după noapte — Prin camerele noastre de culcare. minulescu, v. 235. (Şi) zi şi noapte sau (şi) ziua (şi) noaptc(a), zi, noapte, zile, nopţi, toată ziua (şi) toată noaptea, din zori pînă-n noapte,“"noaptea şi ziua, nopţi şi zile, (învechit) din zi pînă-n noapte, din zi din noapte, (regional) (cu) zi cu noapte, (neobişnuit) zi şi nopţi = ‘'(aproape) continuu, fără încetare, mereu (II1), într-una, tot timpul. In trei ani, noaptea şi dzuoa nepristoindu învăţa, cod. vor. 22/5. Dureare întru înrema mea dzua şi noaptea. psalt. 18. Zi şi noapte încungiură pre suptu păreţii lui. ib. 105. Să se străjuiască zioa şi noaptea, coresi, ev. 71. Şi de pururea să ne învăţăm adevărului, şi zioa şi noaptea, id. ib. 549. Fără de stare vă rugaţi... şi dzua şi noapte (începutul sec. xvi). cuv. d. bătr. ii, 415/5. Şi zioa şi noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul. neagoe, Inv. 1/11. Mă certară din dzî pănă-n noapte, dosoftei, ps. 44/11. Să cugete dzioa şi noaptea, biblia (1688), [prefaţă] 8/18. Am trudit din zi din noapte, antim, p. xxv. Şi dzioa şi noaptea să greuia spre mine măna ta (a. 1710). gcr i, 365/25. Toate trupele şi gvardia naţională stau purure înarmaţi ziua şi noapte, ar (1837), 382/24. Zi şi noapte fumega acolo mirezne. ib. (1839), 9^36. Zile, nopţi petrec cugîndul la dulcea închipuire, conachi, p. 82. Toată firea. .. Lucrează zi şi noapte, sporind cătră înmulţire. id. ib. 270. Roagă-te zi şi noapte să-ţi deie D-dzeu mintea moldoveanului cea de pe urmă. negruzzi, s. i, 251. Este mult timp de cînd îmblu cu această nuvelă ziua şi noaptea... căutînd o clasă de oameni ca să le-o dedic, filimon, o. i, 93. Un negustor sau un industriaş îşi bate zi şi noapte capul să facă cele mai bune combi-naţiuni cu putinţă, spre a-şi spori averea, conta, o. c. 18. Lucra ziua şi noaptea spre a se hrăni cu pîne goală, eminescu, s. p. 5. Mers-au ei, şi zi şi noapte, nu se ştie cît au mers. creangă, p. 275. Această casă este încongiurată cu o pădure deasă şi înaltă, unde stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume; zioa şi noaptea păzesc cu neadormire. ispirescu, l. 6. A învăţat zi şi noapte, f (1906), 14. Aşa ostenim zi şi noapte; tăcem şi dau zvon numai tălăncile. sadoveanu, b. 6. Se muncea cu gîndurile zi şi noapte, să afle vrun mijloc de răzbunare cumplită, mironescu, s. a. 67. Am stat la mansardă o lună. De-acolo, de sus, de la geam, Şi ziua şi noaptea pe lună, Priveam ca la teatru. topIrceanu, b. 62. Se ţine de el din zori pînă-n noapte, sebastian, t. 84. Amintirea curge lin, Curge lină, zi şi nopţi, Ca din teascuri şi din lin, Din ciorchinii mari şi copţi, arghezi, f. 13. Toată ziua, toată noaptea treaz, Cine-mi spune de-o viaţă-ntreagă Să fiu gata pentru care ceas Cînd o taină poate se dezleagă? id. ib. 44. In secţia de laminare e căldură şi zgomot. Clocotul cuptoarelor încinse continuă zi şi noapte, scînteia, 1954, nr. 2 893. Hop sărăcite copile! Cum să uită nopţi şi zile Peste gardul viilor, La jocul copiilor! jarnîk-bIrseanu, d. 401. Mă fierbe în oală seacă, zi, noapte nu va să tacă, se spune despre cei cicăli-tori. Cf. zanne, p. iv, 21. Vesîlă îi un om care lucră cu zi cu noapte, alr ii 3 083/29. Zi cu noapte îi merge tot mai bine acuş. ib. 3 175/872. Zi, noapte călătoreşte şi nu se mai oboseşte? (Gîrla). teodorescu, p. p. 229. Din noapte-n noapte = de la o noapte la alta; fără întrerupere, mereu (II1). (în context figurat) Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopţi în fund, Şi din noapte-n noapte, nopţile urzite Cern ploaia cu nisipul mărunt Ca nişte site. arghezi, vers. 177. Nici zi(ua) (şi) nici noapte(a) = niciodată, de loc. Nice dzua, nice noaptea nu să pot odihni, varla-am, c. 177. Ele nu dorm nici zi, nici noapte. ispirescu, l. 29. Doar ai ştiut tu ceva, De nu te mai pot uita, Nici ziua şi nici noaptea. jarnIk-bîrseanu, d. 16. De (cu) noapte(a) sau (regional) din (ori în, cu) noapte = înainte de răsăritul soarelui; în zori, foarte devreme dis-de-dimineaţă. Scolu-me de noapte, psalt. 109. De noapte măreca-va duhul mieu cătră tire. ib. 323. Să scoală de noapte de se roagă lu i/[risto]s (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 467/16. Ducăndu-se mironosiţile aşa de noapte, vablaam, c. 104. A doua zi de noapte, m. costin, let. i, 319/12. Şi să scoală încă fiind de noapte (a. 1694). gcr i, 313/4. De noapte mlnecîndu. mineiul (1776), 101v2/8. Mergînd un creştin foarte de noapte, duse făclii, ib. 162v2/5. Ei dară de noapte ieşind întrarmaţi din Rossa, pre Vlahii cei acolo aflaţi i-au omorît. şincai, hr. i, 246/7. A să scula prea de noapte şi frumos a se găti. pann, e. ii, 78/26. Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, po-posit-au Şi de noapte tăbărît-au Zece care mocăneşti. alecsandri, p. ii, 104. Într-una din zile flăcăul se scoală de noapte ... şi se duce la pădure să-şi aducă un car cu lemne, creangă, p. 142. Se porni de cu noapte ca să are de grîu. marian, s. r. ii, 149. Muierile din casă... se sculaseră foarte de noapte ca să toarcă, f (1890), 535. Astă-dimineaţă s-a sculat de noapte, coşbuc, p. i, 245. El trecea în cancelarie, unde şi focul şi lampa erau aprinse de cu noapte, d. zamfirescu, t. s. 26. Omul meu trebuie să meargă de noapte la moară în Dumitriţa. rebreanu, i. 137. Am pretins ... sâni se dea cheia de noapte, brăescu, a. 194. De cu noapte vîntul se potolise, bart, s, m. 54. Am plecat dăn noapte la drum. alr ii 2 391/36. Am pornit la drum de cu noapte, ib. 4693 NOAPTE — 450 — NOAPTE 2 391/95. Am plecat în noapte, ib. 2 391/353. O plecat tare cu noapte, ib. 2 391/362. Am pornit la drum din noapte, ib. 2 391/514. Am plecat la drum mai de noapte, ib. 2 391/531. M-am sculat tare de noapte, ib. 3 136/228, cf. 3 454/2, alr sn iii h 772. Cu noaptea în cap = dis-de-dimineaţă, de (cu) noapte. O ieşit la boieresc cu noaptea-n cap. alecsandri, t. i, 242. Baba.. . se sculă cu noaptea-n cap. creangă, p. 6. Dar ce-ai păţit, mă ... de te-ai sculat cu noaptea-n cap? id. ib. 304. Se scula Duţu cu noaptea-n cap şi pleca-n cîntatul cocoşilor, slavici, o. i, 311. Cu noaptea-n cap, din casa lor Pe viscol am plecat, coşbuc, r. 215, cf. marian, s. r. ii, 147. A doua zi, cu noaptea în cap, legară păsările de picioare, le puseră pe băţ şi porniră, dunăreanu, ch. 76. Sluga popii Murăşanu sosi în curtea birtului cu noaptea-n cap. agîrbiceanu, a. 55. Mătuşa Zamfira s-a sculat cu noaptea în cap. sadoveanu, o. i, 73. Dacă ştiam, ai dracului să hie Şi ochii să le iasă, Nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie. arghezi, s. p. 72. Bună dimineaţa, tovarăşi. Am venit cu noaptea-n cap. Dar m-am gîndit că nici voi n-aţi dormit, baranga, i. 198. Copilul de împărat... cu noaptea în cap prinse boii la car şi du-te, băiete, după iarbă împletită în trei. bota, p. 7. + Aspectul atmosferei din timpul nopţii (1). Un soare frumos, o noapte senină mă înveseleşte, negruzzi, s. i, 57. Copii cu ochii mari şi limpezi, Ca raza nopţilor albastre. goga, p. 107. La fereastra iatacului meu, noaptea era atît de neagră şi de opacă, încît ai fi zis că fereastra-i zidită, anghel-iosif, c. l. 67. Noaptea era neagră şi mohorîtă, noapte de toamnă. rebreanu, i. 118. E o noapte udă, grea, te-neci afară, bacovia, o. 15. Clar de noapte parfumat. id. ib. 91. Afară era o noapte albastră de poveste orientală, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 47. Noaptea devine mai albă, mai apropiată de culoarea zilei, stan cu, u.r.s.s. 105. Sătenii noştri spuneau nopţilor ploioase şi pline de vînturi, cînd nu zăreşti nimic înaintea ochilor, nopţi amare. camilar, c. p. 57. Se lumina tulbure undeva în cer, dincolo de noaptea care se subţia, pier-zîndu-şi întunecimea, barbu, ş. n. 59. O noapte cu stele e mai frumoasă decît ziua. contemp. 1962, nr. 796, 2/1. 2. F i g. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime, beznă. Să nu ne poticnim îmblînd în noaptea deşărtării cei lumeşti, biblia (1688), [prefaţă] 4/6. Apele fierbînd clocotitoare,... Îşi îngînau eternele lor basme în noaptea fără fund a negrei peşteri, iosif, v. 103. Ne vom ascunde In noaptea codrului umbros, coşbuc, p. i, 123. în noaptea de afară răsună un zgomot aspru. dunăreanu, ch. 121. Nimic. Pustiul tot mai larg părea.. . Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cînt. bacovia, o. 44. Fug rătăcind în noaptea cetăţii, id. ib. 131. Era noapte ca şi-afară — Noapte ca sub boltuita Cupolă de mănăstire. minulescu, v. 15. Ei se duc părechi, Şi se pierd în noaptea uliţelor vechi, topîrceanu, p. o. 53. Sub coroana palmierului se făcuse aproape noapte, id. ib. 118. Prin noaptea uliţelor strimte alergau ochi mînioşi de facle, lăsînd dungi şi scîntei roşii în urmă. sadoveanu, o. i, 332. <0 (Determinat prin „timp“ „vreme“, „amintire“ etc., arată depărtarea în trecut) Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate, eminescu, o. i, 130. Era o întunecată dramă de dragoste, din nopţile trecutului, sadoveanu, o. vii, 321. + Lipsă de cultură, de civilizaţie, stare de înapoiere. între noapte şi lumină, — o, Moldavio, alege 1 ar (1837), 84/6. 3. F i g. Stare de tristeţe (apăsătoare), de suferinţă morală, de apăsare. Stele-n cer, amoruri pe pămînt, numai în noaptea mea nici o stea, numai în sufletul meu ... nici un amor. eminescu, g. p. 26. Surîsul tău o rază e de soare Şi ochii tăi sînt stele-n noaptea mea. id. o. iv, 67, cf. 176. Lună tu .. . Vin’ ah! vino, luminează Noaptea..mea din piept. i. negruzzi, s. v, 29. Mă simt zdrobit de noaptea ochilor tăi! petică, o. 276. Era cea dinţii licărire de nădejde care lumina în noaptea. din sufletul lui. agîrbiceanu, a. 434. Au în ochi lumină şi-n privire noapte, topîrceanu, p. o. 53. 4. F i g. (Adesea determinat prin „veşnic“) Moarte (2). Că va veni noaptea (ce se zice moartea), dnd nimea nu poate lucra, coresi ev. 174. Braţul tău... îl va azvîrli în vecinica noapte. marcovici, c. 19/20. Se chinuia să moară.. . un copil călcat de noapte, arghezi, vers. 199. II. Adv. (în forma noaptea sau nopţile) în timpul nopţii (I 1). E în dzi dzise Domnul meserearea sa şi noaptea cântarea lui. psalt. 81, cf. 269. Mînea noaptea de multe ori, rugîn-du-se acolo, coresi, ev. 264. Nici noaptea nu-l lasă să răpause. id. ib. 290, cf. 189. Noaptea durmiia la o besearecă. moxa, ap. gcr i, 61/9. De multe ori [diavolul] noaptea arată oamenilor ... de le pare că văd cu adevărat pre vreun om (a. 1645). gcr i, 117/14. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul Vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu. ureche, l. 90. Va veni ca furul noaptea, n. test. (1648), 189r/31. Dzua durori şi noaptea inema-n greu cuget? dosoftei, ps. 39/4. Trimise oşti asupra lor cu banul Manta, şi noaptea fără veste-i lovi. anon. cantac., cm i, 122. Au fugit noaptea de acolo cum inema lui n-au vrut. R. greceanu, cm ii, 51, cf. budai:deleanu, lex. Adesăori nopţile, în vreme de vară, petrece acolo, drăghici, r. 160/30, cf. 163/4. Călcîndu-i împăratul noaptea fără veste... îi găsi. gorjan, h. i, 3/23. O ucidire înfricoşată au urmat în această politie noaptea de marţi trecut, ar (1839), lx/23. Un foc... pe ceriuri în bobote deodată, Noaptea, fulgerînd se vede. conachi, p. 277. Face-m-aş privighetoare, De-aş cînta noaptea-n răcoare Doina cea dezmier- 4693 NOARCĂ — 451 — NOATEN datoare! alecsandri, p. i, 4, cf. 8. Vis frumos avut-am noaptea, eminescu, o. i, 80. Iată ce am glndit, eu, noro, că poţi lucra nopţile, creangă, p. 5, cf. 107, 162. Trebuie să ştii că aici casele nu se-ncing peste zi, ca să te frigă noaptea, cara-giale, o. vii, 443. Acolo, noaptea se zăreşte Lumină pină dinspre zori, Şi toată casa auieşte, Acolo Antă trei surori I iosif, v. 29. C-avea obicei arhivarul Să sforăie noaptea cumplit. topîrceanu, b. 63. La el mă duc să dorm noaptea asta. sebastian, t. 265. Capra neagră umblă ziua in căutarea hranei, iar noaptea se odihneşte. stoica, vîn. 93. Iată, iarna vine albă, Sunînd ţurţurii din salbă... Şi o văd cum îşi agaţă Ciucurii-n pridvor, de gheaţă, Cum îmi pune noaptea-n geam Flori de care vara n-am. arghezi, s. p. 125. Cu toate că i-am spus că nu vreau, Mi-a dat noaptea-n somn să beau întuneric, şi-am băut urna-ntreagă. id. vers. 187, cf. 194, 209, 238. într-o zi i se rupe lui Volklet un nasture în două: noaptea el visează că nasturele s-a rupt în multe bucăţele, vianu, m. 75. Nu trebuie să pleci acum, noaptea, camil petrescu, o. iii, 233. Simţul tactil joacă mare rol la peştii paşnici, care mănîncă noaptea sau în adîncuri obscure. c. antonescu, p. 44. Pot demonta tractorul şi noaptea pe întuneric şi îl fac la loc pe pipăite, cu ochii legaţi, dacă mă ajută nea Prodan la carburator, galan, b. ii, 63. Eu lucrez noaptea săptămîna asta. demetrius, c. 38. Vezi, gheaţa e ticăloasă; o auzi noaptea trosnind, strîngînd pîntecele corăbiei în chingi, tudoran, p. 7. De obicei lucrez noaptea, cînd e linişte perfectă, il ianuarie 1962, 25. Stă de veghe noaptea pînă-n zori. gl 1962, nr. 419, 1/5. Noaptea, în porneală cu oile se duc toţi ciobanii, h x 308, cf. xn 327. Noaptea nu mă odihnesc, Tot la tin\ mîndră, gîndesc. jarnîk-bîrseanu, d. 16. Ziua lucru şi muncesc, Noaptea voi să odihnesc, id. ib. 117. Noaptea nu se mătură casa. şez. i, 52. Ca să ţi se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii, ib. m, 149. Cel ce nu lucrează ziua, flămînzeşte noaptea, zanne, p. i, 23. Ziua mănîncă colaci, Noaptea umblă după draci, se spune despre cei făţarnici care fac pe smeriţii. Cf. id. ib. Noaptea fură, Ziua jură C-un ciolan de cîne-n gură, se spune despre cei ce neagă că au făcut o faptă rea chiar cînd sîht prinşi asupra faptului. Cf. id. ib. 52. Umblă noaptea ca liliecii. id. ib. 508. Noaptea, cînd însetoşază, Sticle şi oale visează, se spune despre omul beţiv. Cf. id, ib. iii, 586. Noaptea, orice vacă-i neagră. id. ib. ix, 414. <0> (învechit, rar, în forma nearticulată) Care popă va cununa noapte... făcători de rău... să i să ia popie (a. 1675). gcr i, 217/27. t~ PI.: nopţi. — Gen.-dat.: nopţii şi (în- vechit) nopţei, nopţiei. — Lat. nox, noctis. NOÂRCĂ s. f. v. nurcă. N6ASPREZEACELEA, -CEA num. ord. v. nouăsprezecelea. NOASTA pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOASTE pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOÂSTRE pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOATÂTE s. f. v. nototă. NOĂTA s. f. v. notă. NOAtAtA s. f. v. nototă. NOĂTEN, -A adj., subst. 1. Adj. (învechit şi regional; despre oi, berbeci, miei) Care a împlinit un an, în vîrstă de un an. Cf. lm, tdrg. Se coc merele domneşti şi iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei după pastramă de bărbăcuţ noaten. sadoveanu, f. j. 554. A ales bietul cioban o oaie noatină care a avut coada ca mina de groasă, rădulescu-codin, î. 308. 2. S. m. şi (rar) f. Miel (II), oaie sau berbec a căror limită de vîrstă variază, după regiuni, de la şase luni pînă la doi sau trei ani. V. mia (1), mioară (1), clrlan, înterţiu. Cf. lb. Să aibă voie numitul a cumpăra oi. .. tot cu preţul cel de an, adică: oaia cu miel taleri 6, i berbecul pe taleri 6, i oile sterpe i noatenii şi tărţăii po taleri trei şi jumătate, cu lîna lor (a. 1827). doc. ec. 392. Un om, băgîndu-se cioban la oi, se tocmeşte pe jumătate de an... cu 4 oi cu miei şi 4 noateni. i. ionescu, m. 196. La sîn-Toader se tund noatini. marian, s. r. ii, 70. Mieii de la odîrnire (înţărcare) pînă în primăvara viitoare să zic noatini. liuba-iana, m. 110. Mioarele şi noatinii (mielele şi mieii) cărora li se rezerva păşunea cea mai fragedă. dragomir, o. m, 10. S-au ivit pe rînd în soare, jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele şi berbecii, topîrceanu, b. 19. Din Una de la oi nu se împărtăşesc decît cu dte un biet şumuiog de pe la noateni. stănoiu, c. i. 104. Puiul de oaie sau capră pînă la un an se zice miel sau ied, de la 1—2, cel de oaie, noatin sau noatină. h v 336, cf. i 6, iv 53, ix 473, 482, xii 261, xvii 254, frîncu-candrea, m. 103, graiul, i, 38, chest. v 73, alr i 1 771/35, 79, 780, 850, a i 13, 18, 23, 26, ii 6, iii 2, 3, 5, 12,16, 17, 18, vi 3. Noatin se numeşte mielul de un an. Com. din jina-sebeş. + (Transilv. şi prin Ban.) Miel (I 1) sau mia (1), fătati primăvara, alr i 1 777/18, cf. 1 777/85, 140,’ a i 20. + (La m.; prin nordul Transilv.) Berbec (în vîrstă de trei ani) care a fost castrat. Cf. alr i 1 777/255, 320. + (La m.; regional) Berbec pentru reproducţie ; (regional) mator1 (2) (Vladimiru-Tîrgu Jiu). Cf. alr i 1 769/815. 3. Adj. (Mold. şi prin estul Transilv.; şi substantivat) (Miel I 1 sau oaie) cu lîna de culoare de la cafeniu închis pînă la negru. 4702 NOATEN — 452 — NOBIL Berbece noaten, oaie noatenă. h x 477. Oi ţigăi, bălâi. ., brumării, noatene. ib. 582, cf. alr i 1 777/227, 518, 536, 538, 540, 542, 550, 578, a v 34, vi 33. 4. Adj. (învechit şi regional; despre lină) Care este tuns de pe oi noatene (1).V. cîrlan. Lina notinâ o mănîncă moliile, dosoftei, v. s. ianuarie 40v/32, cf. alr i 1 777/164. 6. S. m. şi (rar) f. (Regional) Lină tunsă de pe miei (II) şi mioare (1) (în al doilea an, creangă, gl., alr i 1 777/576); „lînă păroasă“ (alr i 1 777/268), miţă1; s p e c. lînă neagră, tunsă de pe noateni (8) (şăineanu, d. u., chest. v 162/115, alr i 1 777/558, a v 33). Trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten. creangă, a. 47. In jud. Suceava, miţele de miel, mieoară şi terţăi poartă numele de noatin. pamfile, i. c. 5. Purta, ca şi comisul, strai de şiac sur şi comanac de noaten. sadoveanu, o. xiii, 655. Noatină, lina de pe mioare şi terţii. Com. marian. Noatin — lină neagră de miel (miţe) de mioare şi de terţii, şez. iii, 83. Moşneagul o luat şi s-o-mbrăcat c-un suman bun de noaten. vasiliu, p. l. 72. Noatină, Una tunsă de pe mioare .. . serveşte la făcut haine, chest. v 162/21. [Din] noaten se fac sumane negre. ib. 162/39. Noatină de mieluţ.. . nu se ţine deolaltă cu Una de oaie. alr i 1 777/259, cf. 1 777/229, 243, 360, 381. Suman de noaten. glosar reg. + (La m.; regional) „O cantitate anumită de lînă nelucrată“. Com. din straja-rădăuţi. 6. S. m. şi f. (Prin vestul Transilv.) Ied, de la naştere pînă la unu sau doi ani. V. i a d ă, miel (I 2), miadă, mioară (2). Cf. a i 31, 35. 7. S. m. şi f. (Regional) Mînz (1), a cărui limită de vîrstă variază, după regiuni, de la şase luni pînă la doi sau trei ani. V. mînză(l), cîrlan, t r e t i n. 3 noateni, însă una iapă murg şi doi cai; unul roib şi altu murg (a. 1802). doc. ec. 70. Pînă la un an, calului i se zice mînz, iar pînă la doi ani, cîrlan, noatin sau strijnec. dame, t. 47. în dacoromână, cîrlan şi noaten au fiecare două sensuri: „mielu şi „mînz“. scl 1957, nr. 1, 81, cf. h i 204, ii 49, 59, 79, 117,131,142,185, iii 48, 67, 459, x 497. Iapa ... are acasă un noaten cît dînsa. şez. vi, 182, cf. chest. v 76/4. Am o noatină neagră, pe dealuri rînchează (Puşca), păsculescu, l. p. 97. + F i g. (La m.) Tînăr, flăcău. V. mînz (2). No, mă rog, noatenilor, săpaţi, săpaţi, nu staţi la poveştii t. popovici, s. 377. — PI.: noateni, -e. — Şi: (învechit şi regional) nâtină (chest. v 162/30, alr i 1 777/166; accentuat şi notină, alr i 1 777/156) adj., s. f., (regional) noătim (rul. fil. v, 182) s. m., noâtin, -ă adj., subst., notine (chest. v 162/29; accentuat şi notine, ib. 162/63) s. m., notinie (ib. 162/72) s. f. — Lat. annotinus, -a, -um „în vîrstă de un an“. NOATENĂŞ ş. m. (Prin Maram. şi Ban.) Diminutiv al lui noaten. Cf. n o a t e n (2). Că şi io, mîndro, m-aş face Noatenaş frumos cornut, Pe tine să te sărut, hodoş, c. 47, cf. alr i 1 777/355. — PI.: noatenaşi. — Şi: notinâş s. m. alr i 1 777/355. — Noaten + suf. -aş. NOĂTIM s. m. v. noaten. NOĂTIN, -Ă adj., subst. v. noaten. NOATI(5R s. m. (Regional) Diminutiv al lui noaten; berbec de doi ani (Călugări-Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 246. — Pronunţat: -ti-or. — PI.: noatiori. — Noaten -f suf. -ior. NOAT(ÎTĂ s. f. v. nototă. NO AU, -UĂ adj. v. nou. NOĂULEA, NOĂUA num. ord. v. nouălea. N(ÎĂR s. m. v. nor1. NOĂTĂTE s. f. v. noutate. NOBÎT s. n. 1. Paradă cu muzică militară ce se executa la curtea domnească, spre seară (şio n2, 90); p. e x t. serenadă executată de muzica militară turcească (tdrg). Dacă inserează, merge mehterhaneaua de face un nobet şi despre doamna şi la beizadele, gheorgachi, let. iii, 306/21. Au venit mehterbaş al paşei, cu toţi mehterii săi, la curtea domnului de i-au zis un nubet. id., ap. tdrg. în cîte dzile au fost zăbava paşei, mehterhaneaua domnului, după obiceiul ce este de bate in toate dzilele nubet. id., ap. şio n2, 90. 2. (învechit) Schimbare. Vezirul, trecînd în serai, merse la sultan Mustafa III, şi-i dete buna vestire de%nobetu împărăţiei ce i-a sosit, văcă-rescul, ist. 277, cf. TDRG. + Obicei, rînduială. La acest veleat... vezirul scoase în taht pe sultan Ahmed II, după nobetul sultanatului, văcă-rescul, ist. 270, cf. şio n2, 90. — PI.: nobeturi. — Şi: nubât s. n. — Din tc. nobet. N<5BIL, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din nobilime (1), aristocrat, patrician (2), (astăzirar) patriciu (3); s p e c. boier. Rînduială judecătorească de obşte pentru Bohemie, Moravie, Silesie, Austrie de jos de Enţ şi de sus de Enţ... în Vienna, la Iosif nobîl de Kurţbek [titlu]. rînd. jud. împarte privileghii şi-i scoate Cu toată viitoare sămînţă Dintru mijlocul deobştii gloate, Dindu-le boierii de moşie, Făcîndu-i nobili prin o hîrtie. budai-deleanu, ţ. 362. Acuma, noblu este fieşcare. id. t. v. 67. Taraful nobililor, vîrnav, f. 64v/18. Vrem fieştecare a fi 4713 NOBIL — 453 NOBILA nobil, cinstind numai rangurile şi dregătoriile şi nesocotind meşteşugurile şi lucrarea pâmîntului. mumuleantj, c. 7/2. Nobilii sînt apururea mîndri. cr (1829), 173x/19. Şi aceasta au fost pricina că n-am putut să aflu ceva mai mult pentru această cetăţuie, ce să pare că ar fi fost in vechime lăcuinţa vreunui noblu leah. kogălniceanu, s. 4. Păn in epoca lui Petru al II-lea, toţi nobilii... datori era, păn la cea de pe urmă curmare a puterii lor, a rămine in slujbă, asachi, i. 377/17. [In Arabia] nobilii se numesc şerifi şi şehi (şeihi). rus, i. iii, 63/2. Unii spuneau că e văduva unui nobil polon, negruzzi, s.. i, 44. Pinprejur sînt cîţiva nobili, de moşii stăpînitori. alexandrescu, o. i, 188. Pămîntul pe care stai d-ta astăzi era al unui mare nobil cu mii de slugi, sahia, u.r.s.s. 101. Acea educaţie îngrijită, comună unor nobili din acea vreme, oprescu, i. a. iii, 19. Şi în Baia ei intrară, Pe la nobili se băgară După vin, pine şi sare Ca să ducă de mîncare. reteganul, tr. 47. 2. Adj. Care aparţine nobilimii (1), din neam de nobili (1), de rang înalt, de viţă (veche), de neam (mare). Un veneţian noble, sau de bun neam născut, ţichindeal, a. m. 15/17. Mlădiţe noble ale vechilor romani, st. inst. 45/2. A cor-posului de cădeţi nobili, ar (1830), 3562/35. Sicriul era purtat de juni nobili, bălcescu, m. v. 395. Locul alergării este zece minute afară de oraş, unde este gătită o galerie de scînduri în felul chinezesc pentru privitorii nobili, negruzzi, s. i, 35. Şi eu, poate, sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. alexandrescu, m. 321. Aparţinea uneia dintre cele mai nobile familii franceze, oprescu, i. a. iii, 23. 3. Adj. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. <0> Metal nobil = metal preţios, v. metal (D- Metalele nobile propriu-zise ca argintul, aurul, platina, ... rămîn totdeauna strălucitoare, deoarece ele, practic, nu se unesc direct cu oxigenul, macarovici, ch. 334, cf. ltr, dl, dm. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore şi inodore care se găsesc, în cantităţi mici, în atmosferă. Ne vom referi în special la gazele nobile, care sînt monoatomice. cişman, fiz. i, 477. [Azotul] a fost înlocuit acum prin gazele nobile argon sau cripton. id. ib. ii, 242, cf. dl, dm. dn, ltr2. 4. Adj. Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină foarte favorabilă pe cineva. V. d e o s e b i t, înalt. în monarhie nu e cea simţire Noablă, de suflet înălţătoare, Ce să cheamă a patriei iubire, budai-deleanu, ţ. 363. Trăbuie să fim buni aceluia, cum auzim povestind despre o faptă noblă (înaltă) a lui. cn 74. O poftă noblă, răvnitoare spre cinste, molnar, i. 161/8. Nu ştiu cum să răspunz la atîtea nobile mijloace, abeţe-dar, 76/27. Aceasta dovedeşte sentimenturile sale cele nobile, cr (1829), 132/5. Să purtă şi prin această nouă ispită cu un nobil curaj, ar (1829), 80V7. întreprinderea-ţi fu dreaptă, a fost nobilă şi mare. alexandrescu, m. 15. înveselit de lumină şi primăvară, se hotărî numaidecît să le dea [banilor] o nobilă întrebuinţare, sadoveanu, o. vi, 633. Bibliotecarul are nobila misiune de a face să pătrundă cultura în rîndurile maselor, de a contribui la ridicarea nivelului politic, cultural şi profesional al oamenilor muncii, scînteia, 1953, nr. 2 779. + Care dă dovadă de superioritate morală, de cinste, de spirit de abnegaţie, capabil de sentimente înalte; generos, ales. Cea mai nobilă făptură, lazăr, p. t. 37/12. Era la suflet curat şi foarte nobil, golescu, e. 45/5. Amorul ei e exaltat, nobil, plin de foc, dar necăjicios. negruzzi, s. i, 48. Nu doară că tăgăduiesc caracterul lui cinstit şi nobil. id. ib. 49. Cerul, vrînd să-ngreuneze Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze, Nobilul său suflet astfel l-a schimbat, bolintineanu, o. 34. Un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer. eminescu, o. iv, 45. Oameni sănătoşi sufleteşte, devotaţi şi nobili, sadoveanu, e. 194. în sfîrşit, m-am decis să apelez la inima dumitale nobilă. călinescu, e. o. i, 97. 5. Adj. Distins, elegant, ales, desăvîrşit; s p e c. fin, graţios. Fac mese mari, cheltuiesc, Chem oaspeţi ce-i linguşesc, Să-i laude că-s galanţi, Sînt nobili, sînt figuranţi, mumuleanu, ap. gcr ii, 248/16. [Avea] un stat înalt şi nobil, un port de maiestate, O frunte mare, scoasă, ce cugetă departe, heliade, o. i, 230. Nobila şi trufaşa lor căutătură, marcovici, c. 113/15. Figură nobilă şi melancolică, negruzzi, s. i, 44. Tânăra Agapiţa, găsind în bărbatul său un om cu maniere nobile. .., se deprinse uşor cu căsătoria, id. ib. 73. Printre procedeele retorice, unul din cele întrebuinţate cu multă preferinţă de Filimon este comparaţia nobilă, adică aceea pusă la dispoziţie de mitologie, floare de stil lăsată moştenire de clasicism, vianu, a. p. 62. Această sobrietate contribuie la înfăţişarea distinsă şi nobilă pe care o au lucrările sale. oprescu, i. a. m, 45. Desena pe paginile albe un nas nobil, un ochi larg deschis cu lumini ciudate. demetrius, a. 263, cf. 60. <> (Adverbial) Vene-ţio măreaţă!. .. în vremile trecute a libertăţii tale, ... Cînd nobil râzămată pe falnicul tău leu, Videai Adriatica. alecsandri, p. i, 164. + (Despre cai) Cu înfăţişare impunătoare, foarte frumos, splendid, superb; p. e x t. de rasă. Aruncîndu-se în zece copce ajunse ţinta, nobilul dobitoc 1 negruzzi, s. i, 42. Nobilul animal de rasă e prins în zbor, e redat în toate mişcările lui cu o putere şi preci-ziune uimitoare, gherea, st. cr. iii, 358. — PI.: nobili. — Şi: (învechit) n6bîl, nobl (rosetti-cazacu, i. l. r. i, 480) s. m., n6ble adj., noblu, -ă s. m. şi f., adj., noâblă adj. — Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble. NOBILĂ vb. I. Tranz. (învechit) = înnobila. 4714 NOBILAR — 454 — NOBILITA 1. A ridica la o treaptă mai înaltă a perfecţiunii, a da distincţie; a înnobila. Traducţiile cele bune înfrumuseţează şi nobileşte limba. HELIADE, O. II, 202, cf. LM. 2. A acorda un titlu nobiliar, a face nobil (1); a înnobila. Cf. pontbriant, d., COSTINESCU. — Prez. ind.: nobilez. — Şi: nobili vb. IV. PONTBRIANT, D., LM, ALEXI, W. — V. nobil. NOBILAR, -Ă adj. v. nobiliar. NOBILĂRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a nobila; înnobilare. Cf. costinescu, lm. — Şi: nobilire s. f. lm. — V. nobila. NOBILĂT, -Ă adj. (învechit, rar) Căruia i s-a acordat un titlu nobiliar; înnobilat. Cf. COSTINESCU. — PI.: nobilaţi, -te. — V. nobila. NOBILE SC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Nobiliar. Iară mai vîrtos pruncilor nobileşti bonă educaţie. ŢICHINDEAL, F. 383/25, cf. LM. — PI.: nobileşti. — Nobil + suf. -esc. NOBILÎ vb. IV v. nobila. NOBILIAR, -Ă adj. Care aparţine nobilimii (1) sau nobililor (1), privitor la nobilime sau la nobili, de nobil, specific nobilimii; (învechit) nobilitar, nobilesc, nobilităresc, (neobişnuit) nobilitaricesc. Institutul nobiliar... se moşteneşte numai prin fii. codru-drăguşanu, c. 58. Boierii erau slujbaşii ţării... ei nu formau o clasă nobiliară ca în Europa, bălcescu, m. v. 10. Pare a fi hierbul.. . unei familii nobiliare. odobescu, s. ii, 210. Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu operele mele? caragiale, o. vii, 217. Regele dă deci toate aceste sate lui Dragoş şi, prin el, fiilor săi Gyula şi Radu, spre a se folosi ei şi moştenitorii lor de acele moşii după dreptul nobiliar, xenopol, i. r. iii, 38. Mai nu era familie polonă de rang nobilar care să nu plîngăpe vreun mort din Moldova, id. ib. iv, 102. Vanitate nobiliară, iorga, l. i, 411. Condiţiunile istorice făceau ca literatura dramatică să nu existe sau să nu fie accesibilă decît unei subţiri pături nobiliare, contemp. 1949, nr. 126, 11/1. Aceştia afişează aroganţa lor nobiliară, ll i, 131. Casa din podgoriile Copoului avea pretentii nobiliare, il noiembrie 1960, 64. — Pronunţat: -li-ar. — PI.: nobiliari, -e. — Şi: (neobişnuit) nobilăr, -ă adj. — Din fr. nobiliaire. NOBILIME s. f. 1. Categorie socială formată din vîrfurile claselor exploatatoare şi cuprin-zînd (în orînduirea feudală) pe posesorii de feude şi de titluri ereditare sau (în orînduirea capitalistă) pe foştii feudali şi pe descendenţii lor, care au păstrat unele privilegii de castă, aristocraţie, boierime, (rar) nobleţe (1), (învechit) nobilitate (1), (italienism învechit) nobilita1 ; nobilii (1) dintr-o regiune, dintr-o localitate etc. înaltei nobilimi a aceştii capitale, mn (1836), 51/24. [în Arabia] poporul se împarte în nobilime şi poporul de jos. rus, i. iii, 63/1. Toată nobilimea era la biserică, negruzzi, s. i, 53. Mitropoliţi aleşi de înaltul cler şi de nobilime, id. ib. 241, cf. pontbriant, d., ddrf. Drepturile de succesiune ale nobilimei egiptene treceau şi la linia femenină. f (1906), 33, cf. şăineanu, d. u. Ţăranii români şi ţăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare, bogza, a. î. 124. Contele Adam făcea parte din nobilimea veche, vornic, p. 90. 2. (Rar) Nobleţe (2). Boierii. .. nu formau o clasă nobiliară ca în Europa, n-aveau nobilimea feodală, de concuistă, de origină, nici dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt. bălcescu, m. v. 10. — Nobil + suf. -ime. NOBÎLIOR s. m. (Latinism rar) Nobil (1) cu rang mai mare. Tot aşa urma [cu doliul] mai de mult şi nobiliorii, în patruzeci de zile. cantemir, ap. marian, 1. 407. — Pronunţat: -li-or. — PI.: nobiliori. — Din lat. nobilior. NOBILÎRE s. f. v. nobilare. NOBILITi1 s. f. invar. (Italienism învechit) Nobilime (1). Sînt împreună cu cea mai naltă nobilita şi chiar cu craiul, la teatre, la împlim-bări obşteşti şi la grădini, golescu, î. 124. — Din it. nobilită. NOBILITA2 vb. I. Tranz. (învechit) 1. (Complementul indică substanţe, materiale etc.) A îmbunătăţi (prin diverse procedee) proprietăţile; a înnobila. Cele mai de frunte organe spre a nobilita şi perfecţiona a noastră materie organică, vasici, m. i, 188/23. 2. (Folosit şi absol.) A acorda un titlu nobiliar, a face nobil (i); a înnobila. Acest prinţ excentric nobilita adesea după amiază, şi aceasta o făcu şi cu fericitul străbun Lascul. codru-drăguşanu, c. 84, cf. barcianu, alexi, w. <0> R e f 1. pas. Pentru excelenţa în arta culinară, zice diploma, ... se nobilita împreună cu consoarta Ana, cu cinci feţi şi trei fete. codru-DRĂGUŞANU, C. 84. — Prez. ind.: nobilitez. — Din lat. nobilitare. 4726 NOBILITAR — 455 — NOBLĂTATE NOBILITAR, -Ă adj. (învechit, mai ales în Transilv.) Nobiliar. Merită drept însemn nobilitar : scutul decorat cu coif militar, codru-drăguşanu, c. 84. în clmpia transilvană.. . 6jl0 e teritoriu românesc, iară unguresc, sau mai exact nobilitdriu, 4/10. bariţiu, p. a. iii, 88. Orice fracţiune a neamului românesc va fi aprofundată sub toate raporturile: teritorial..., dinastic, nobilitar, ostăşesc, hasdeu, i. c. i, viii. Despre importanţa documentelor nobilitare ale familiilor române, odobescu, s. i, 493, cf. alexi, w. -<)> Diplomă (sau carte) nobilitară = act prin care i se acorda cuiva un titlu nobiliar; (învechit) carte de boierie, carte de nemeşug. Apostoleasca mărire s-au Indurat prin prea-nalta sa hotărîre din 20 fevr. a.c., pe domnul superintendentul religiei reformate din Transilvania, Ioan Antal, din deosebită graţie, a-l dărui cu cărţi nobilitare, gt (1838), l1/22. în sesia de la 23, să publică diploma nobilitară (carte de nemeşug sau boierie) a căpitanului Vasilie Velican, român din regimentul al II-lea românesc, ib. 102/54. Exemplele familiilor aristocratice ungureşti... îndemnau pe mulţi saşi fruntaşi ca să se distingă de ceilalţi concetăţeni ai lor prin diplome nobilitarii, unii şi prin baronii. BARIŢIU, p. a. i, 493. — PI.: nobilitari, -e. — Şi: nobilităriu, -ie adj. — Cf. fr. n o b i 1 i a i r e. NOBILITARE s. f. (învechit) Faptul de a n o b i 1 i t a2. 1. îmbunătăţire, perfecţionare (a proprietăţilor); înnobilare. Prin manipulaţia a celor mai fine şi mai perfecte organe despărţitoare (tocătoare) se aduc părţile alcătuitoare organice la gradul cel mai înalt a nobilitărei şi perfecţiei. vasici, m. i, 161/25. Soţietăţile făcute de bărbaţi învăţaţi spre nobilitarea lucrării pămîntului, se zic soţietăţi economeşti. rus, i. i, 64/12. <£> F i g. Să aduceţi, ca pretutindenea, lumina binefăcătoare a culturii pentru luminarea minţilor, pentru nobilitarea inimei. agIrbiceanu, l. t. 322. 2. Acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare. Iosif provoca pe familiile patriciane săseşti ca să ceară nobilitare, bariţiu, p. a. i, 473. — V. nobilita2. NOBILITARICÎSC, -EĂSCĂ adj. (Neobişnuit) Nobiliar; s p e c. boieresc. Starea boie-renească sau nobilitaricească. molnar, i. 249/20. — PI.: nobilitariceşti. — Nobilitar + suf. -icesc. NOBILITĂRIU, -IE adj. v. nobilitar. NOBILITĂT, -Ă adj. (învechit) 1. îmbunătăţit calitativ, perfecţionat, înnobilat. Organele .. .au putere a stoarce din hrană cele mai fine şi spirtoase părţi alcătuitoare şi într-una sînt aşa organizate ca acestea sucuri nobilitate şi perfecţionate să poată trece iară în sînge îndă-răpt. vasici, m. i, 188/21. Omul este asemenea pomului tînăr şi nobilitat prin altoire, f (1879), 313. 2. Care a primit un titlu de nobil (1); înnobilat. A împărţit pămîntul ţărei la cîte familii nobilitate a voit. bariţiu, p. a. i, 644, Cf. COSTINESCU. — PI.: nobilitaţi, -te. — V. nobilita2. NOBILITÂTE s. f. (învechit) 1. Nobilime (1). O! noblătate, vechie adevărată! budai-deleanu, t. v. 66. Toată nobilitatea (boierimea) românească şi cu aceasta mulţi popi voiesc de episcop pe Ioan. bariţiu, p. a. i, 321, cf. lm. 2. Nobleţe (2). Nimene cu nobilitatea sau cu nemeşugul său să nu se laude, ţichindeal, f. 381/14. Cu nobilitate nu numai fiii carii au slujit patriei, ci şi următoriilor din neam în neam să se dăruiască, id. ib. 383/2. Boier e meserie de apărarea ţărei, Iar nu nobilitate. heliade, o. i, 226. Nobilitatea şi rangurile feudali presupuneau avuţii mari, ăştigate sau fără nici o greutate, sau cu prea puţină osteneală. bariţiu, p. a. i, 493, cf. alexandrescu, m. 291. Aceştia au cîştigat nobilitatea pe timpul lui Ioan Huniade. f (1885), 246. Un document din 1269 conţine dăruirea... dreptului de nobilitate. xenopol, i. r. ii, 155. 3. Nobleţe (3). Mărimea pricinii face nobilitatea faptelor, golescu, e. 236/13. Strălucirea adevărului, nobilitatea sentimentelor şi plăcerea cea dulce şi sfîntă spre binele public, genilie, g. i/9. Nobilitatea simţimintelor acestei inime. asachi, s. l. ii, 22. Tăria convicţiunilor sale şi nobilitatea simţămintelor. f (1879), 205. 4. Nobleţe (4). Unea la multa nobilitate un duh nemărginit, pleşoianu, a. 55/1. De a lui nobilitate ş-omenie mă miram, heliade, o. i, 428. Foarte cu nobilitate întru toate s-a purtat. pann, e. i, 103/8. Zădărnicia slavei să-mi lase Vîndemînă Nobilitatea seacă, negruzzi, s. ii, 231. <£> F i g. Orice scriţi, luaţi aminte prea jos a nu vă lăsa, Un stil cît de prost îşi are şi nobilitatea sa. heliade, o. i, 120. — PI.: nobilităţi. — Şi: (învechit) noblă-tâte s. f. — Din lat. nobilitas, -atis. NOBILITĂRfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Nobiliar. Doară zece au doisprezece de au scăpat, fugind la cămp şi la pădure, au în curţile nobili-tăreşti. şincai, hr. ii, 281/33. — PI.: nobilităreşti. — Nobilitar + suf. -esc. NdBÎL s. m. v. nobil. NOBL s. m. v. nobil. NOBLĂTATE s. f. v. nobilitate. 4735 NOBLE — 456 — NOCLAD N(ÎBLE adj. v. nobil. NOBLlîSĂ s. f. v. nobleţe. NOBLEŢE s. f. 1. (Astăzi rar) Nobilime (1). Dinaintea salei de priimire duca au fost comple-mentuit de cătră marşalul noblesei şi de cătră marşalii ţinuturilor guberniei, ar (1829), 621/46. Noblesa Moldovei, cr (1829), 2472/25. Stările unei naţii sint mai întâi: clirosul, noblesa, cetăţănimea şi ţărănimea, elem. g. 51/23. In cursul de vro citeva ceasuri mergea trăsurile înaltei noblesă şi a dregător iilor, ar (1838), 2382/4. Noblesa îi asuprea cu un giug foarte nesuferit, asachi, s. l. ii, 8, cf. buletin, f. (1843), 3152/39. Noblesa începu a murmura împotriva lui Albreht. ist. m. 118/25, cf. sta-mati, d., polizu. Locuinţa ... era situată în strada Caliţii, care pe timpii aceia devenise foburgul favorit al nobleţei şi al amploaiaţilor de toate gradele, filimon, o. i, 119, cf. 176. Aceşti nobili români se bucurau de toate privilegiile nobleţei maghiare, xenopol, i. r. ii, 158. Unul din cele mai însemnate privilegii ale nobleţei a fost, la toate popoarele, acela de a fi scutită de plata dărilor către stat. id. ib. iii, 184. Mai puţin sănătoase, aceste părţi din Paris sînt părăsite de nobleţe, care-şi îndreaptă acum privirile spre alte cartiere, sănătoase, oprescu, i. a. iii, 43. Această nobleţă este teribil de gravă şi înfumurată, călinescu, i. 33. 2. Calitatea de nobil (1), rangul sau titlul de nobil; (rar) nobilime (2), (învechit) nobili-tate (2). V. boierie. Cf. negulici. Catirul unui părinte, Cu proastele lui cuvinte, Nobleţă işi lăuda, alexandrescu, m. 291. Averea lasă-ţi şi luxul nebunesc, Străbunii ce pe buze-ţi mereu se intîlnesc, Nobleţea, — orice titluri, — şi orice vanitate ! macedonski, o. i, 168. 3. Caracter nobil (4), atitudine, însuşire morală superioară; (învechit) nobilitate (3). Cf. stamati, d. Simţiminte adevărate care se disting prin nobleţă lor. maiorescu, cr. i, 82. Şi ca soţ.. . ajungea la culmea nobleţei sale. f (1906), 25. Admirabilă nobleţă omului, ibră-ileanu, s. l. 97. O liniştea însă gîndul că, aşa, nobleţea şi mărinimia rămîneau de partea ei, neştirbite, galan, b. ii, 105. Copleşit de nobleţea hotărîrii lui..., coborî, id. ib. 141. Să-l facă să recunoască superioritatea, bunătatea şi nobleţea lui George. t. popovici, se. 326. 4. Distincţie, eleganţă, (învechit) nobilitate (4). Coşbuc e un poet eminamente original. Original nu numai. .. prin nobleţă formei,, dar şi prin faptul că răsfrînge în creaţia lui un alt mediu, gherea, st. cr. iii, 125. La exterior, simplicitate şi nobleţe romană, oprescu, i. a. iii, 39. — Şi: (învechit) noblesă s. f. — Din fr. noblesse, it. (învechit) noblezza. NOËL!!, -Ă s. m. şi f., adj. v. nobil. NOC s. m. v. nuc. NOCÉT s. n. v. nucet. N<5CIA€rOŞ s. m. Nume dat unui titlu în ierarhia nobilimii maghiare ; persoană care avea acest titlu. V. nemeş2 (1). încă adăo-gea [ungurii] de-l făcea [pe Rareş] notciagoş, zicînd că are moşii şi ocine împreună cu dînşii. URECHE, LET. I, 166/9, cf. SIMION DASC., LET. 150. Banfi Dineş... să făcuse nociagoş dă curind, decii să trufise, să mărise şi făcea şi zulumuri ţării. R. popescu, cm i, 436, cf. mag. ist. ii, 9/24. — PI. : nociagoşi. — Şi : (învechit) notciagoş s. m. — Din magh. nagysăgos „magnific“. NOCÎB, -Ă adj. v. nociv. NOCÎLĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, dispuse în racem la vîrful tulpinii, care creşte prin locurile pietroase şi umede din regiunea alpină (Lepi-dium alpinum). Cf. barcianu, alexi, w., TDRG, PANŢU, PL. — PI. : nocile. — Etimologia necunoscută. NOCÎV, -Ă adj. Vătămător (pentru sănătatea, dezvoltarea, viaţa cuiva), distrugător. Cf. maior, în l. ROM. 1961, nr. 2, 140. Putoarea cea cadăbroasă sau de mortăciune îi va fi nocivă, adecă vătămătoare. învăţătură, 71/22. Se cade. .. a se insămna că foarte nocibu sau vătămătoriu e cărnilor Ungă cuptoriul cald. ib. .109/13, cf. lm. La femeile însărcinate. .. boala poate avea un efect nociv şi asupra fătului, tribuna, 1962, nr. 267, 2/4. Se înregistrează efectul nociv al radiaţiilor asupra plantelor, agrotehnica, i, 242. ■$> F i g. Apărarea creaţiei beletristice de inrîurirea nocivă a curentelor decadente. v. rom. februarie 1960, 94. — PI. : nocivi, -e. — Şi : (învechit) nocib, -ă adj. — Din lat. nocivus, fr. nocif. NOCIVITATE s. f. Faptul de a fi nociv, caracter nociv. Prin reoxidarea acestora, nocivitatea lor dispare, agrotehnica, i, 106. Acţiunea dăunătoare a nicotinei asupra aparatului cardiovascular este încă discutată şi nu există o părere unitară asupra nocivităţii ei. tribuna, 1961, nr. 215, 8/1. <£-Fig. Vigurosul exterminator nu era convins... de nocivitatea acestui gen literar, ll i, 121. — Din fr. nocivité. NOCLĂD s. n. v. năclad. 4747 NOCOROABĂ — 457 — NOCTURN NOCOROABĂ s. f. (Regional şi familiar) Copil mic şi drăgălaş. Corn. din racoviţa- SIBIU. — PI.: nocoroabe. — Etimologia necunoscută. NOCOROBÎTŢ, -Ă adj. (Regional) Prostuţ (Răşinari-Cisnădie). păcală, m. r. 140. — PI.: nocorobuţi, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. noco-roabă. NOCOŢEĂ s. f. (Regional) Numele unei flori nedefinite mai de aproape. Cf. h ix 70, pamfile, duşm. 389, boceanu, gl. — PI.: nocoţele. — Etimologia necunoscută. NOCOYĂLĂ s. f. v. nicovală. NOCOYĂLMĂ s. f. v. nicovală. NOCOYĂLNĂ s. f. v. nicovală. NOCOYÂNĂ s. f. v. nicovală. NOCOVEĂLĂ s. f. v. nicovală. NOCOVEĂNĂ s. f. v. nicovală. NOCSÂM subst. v. nopsam. NOCSĂMĂŞ s. m. v. nopsamoş. NOCTAMBUL, -Ă s. m. şi f. Somnambul. Cf. i. golescu, c., costinescu, lm, ddrf, dm, dn. + F i g. (Familiar) Persoană care îşi pierde nopţile în petreceri. Toţi noctambulii din sala de bacara întoarseră capul, să vadă cine era îndrăzneţul care putea să rişte atît. eftimiu, n. 19. — PI.: noctambuli, -e. — Şi: (învechit) nop-tamMl, -ă s. m. şi f. i. golescu, c., barcianu, ALEXI, W. — Din fr. noctambule. — Noptambul, prin apropiere de noapte. NOCTAMBULĂŢIE s. f. v. noctambulaţiune. NOCTAMBULAŢIUNE s. f. (Franţuzism rar) Somnambulism. Cf. costinescu, lm. — Pronunţat: -ţi-u-. — Şi: noctambulăţie s. f. COSTINESCU. — Din fr. noctambulation. NOCTAMBULÎSM s. n. (Rar) Somnambulism. Cf. COSTINESCU, LM. — Din fr. noctambulisme. NOCTILUC, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Rar; despre unele specii de vietăţi) Care are proprie- tatea de a răspîndi în întuneric o lumină fosforescentă. Cf. lm. 2. S. m. şi f. Protozoar marin, cu corpul sferic, gelatinos, străveziu şi fosforescent, prevăzut cu flagel şi cu un tentacul (Noctiluca miliaris). Mii de lampioane Ar fi aprins pe ape şi-n aer noctilucii Ca-n timpul unei mîndre serbări veneţiane. săm. vi, 633, cf. dn. Noctiluca... determină fosforescenţa apei de mare. der. — PI.: noctiluci, -e. — Din lat. noctilucus, -a, -um, fr. noctiluque. NOCTTÎRN, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care se întîmplă, se produce, se face, acţionează noaptea (II), din timpul nopţii, de noapte; (astăzi rar) noptatic, (latinism învechit) nocturnal. Convorbire nopturnă [titlu], calendar (1851), 111/11, cf. negulici. Adunarea nopturnă. calendar (1854), 102/2. Cu Grigorie Romalo, cînd eram la Paris, duceam uneori, pe lună, plimbările noastre nocturne pînă la Neuilly. ghica, s. 687, cf. prot.-pop., n. d. Şi iată-i pe o culme, nocturnii călători! alecsandri, p. iii, 288. Veneau de la o petrecere nocturnă, eminescu, n. 57, cf. ddrf. Aceste fiare sînt favorizate în atacul lor nocturn. p. antonescu, a. 11, cf. alexi, w. In tăcerea nocturnă, răsună vechiul şi cunoscutul cîntec spaniol, petică, o. 256. în munte, radierea nocturnă se face repede şi răcoarea nopţilor senine e cu atît mai mare, cu cît ziua a fost mai călduroasă. HOGAŞ, DR. I, 92, cf. BACOVIA, O. 102. Terori nocturne, ygrec, m. n. 157. [Ursul] se foloseşte de timpul moale pentru incursiuni nocturne, ca să-şi domolească foamea şi setea. stoica, vîn. 88. Epitetele nu sînt deci legate direct de obiectele peisajului nocturn, vianu, s. 46, cf. id. m. 100. Acţiunea romanelor lui Dickens era legată de interminabile plimbări nocturne în marile oraşe. v. rom. ianuarie 1954, 269. Deveni pentru un timp eroul favorit al paginilor umoristice, al bîrfei diurne şi nocturne din cafenelele intelectualilor, galan, b. ii, Q4,„ Fecioraşi de bani gata, obosiţi în tot .soiul de „antrenamente“ nocturne, tribuna, 1962, nr. 266, 2/1. L o c. adj. şi a d v. în nocturnă = (despre competiţii sportivi) (care se desfăşoară) în timpul nopţii. Carnpionatele continuă astăzi în nocturnă, scînteia, 1960, nr. 4 852. Echipa română... şi-a încheiat cu o frumoasă victorie turneul întreprins în Italia, învingînd marţi, în nocturnă, .. . echipa Lazio. ib. nr. 4 861. Meci de fotbal în nocturnă, ib. nr. 4 862. Meciul... se dispută tot astăzi, dar în nocturnă, pe stadionul Republicii, sp. pop. 1961, nr. 3 926, 5/4. + (Despre păsări răpitoare, animale, insecte etc.) Cu organele vizuale şi auditive adaptate pentru activitate în cursul nopţii (II); care îşi desfăşoară activitatea în cursul nopţii şi doarme ziua; de noapte (II), (astăzi rar) noptatic. Animale nopturne. barasch, i. n. 248. Se zvîrcolesc ca fluturii nocturni pe lîngă lumină. 4764 NOCTURNAL — 458 — NOD f (1897), 9. Pe deasupra apei, trec stoluri întregi de păsări nocturne, petică, o. 283. Viezurele.. . e un animal nocturn, stoica, yIn. 104. Striga este o adevărată pasăre nocturnă, linţia, p. ii, 125. 2. S. f. Compoziţie muzicală alcătuită din-tr-o înşiruire de mici piese instrumentale (asemănătoare cu suita) şi cîntată de obicei noaptea; p. e x t. nume dat unor piese vocale sau instrumentale cu caracter liric, melancolic. Cf. ŞĂINEANU, ALEXI, W., TIM. POPOVICI, D. M. O nocturnă de Chopin. teodoreanu, m. u. 78. Pe acelaşi instrument muzical poate fi executată o sonată sau o gavotă, o nocturnă sau un vals. puşcariu, l. r. i, 102. Primele nocturne. . . trădează influenţa înaintaşului său. m 1960, nr. 3, 19, cf. der. — PI.: nocturni, -e. — Şi: (învechit) nopturn, -ă adj. — Din fr. nocturne, lat. nocturnus, -a, -um. — Nopturn, prin apropiere de noapte. NOCTURNĂL, -Ă adj. (Latinism învechit) Nocturn (1). Beizade Grigorie, întovărăşii de arnăuţii sei..., pe de o parte, şeful pompierilor, pe de alta, încep nocturnalele lor strategii (a. 1848). URICARIUL, X, 15, Cf. LM. — PI.: nocturnali, -e. — Din lat. nocturnalis. NOD s. n. I. 1. Loc unde se leagă două fire, două fîşii de pînză, două sfori etc. ca să ţină strîns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fîşii de pînză etc. unde s-a făcut un ochi, prin care s-a trecut unul din capete şi s-a strîns tare; legătură obţinută astfel. Cf. anon. car. Fără nod. lex. mars. 202. Ai noştri tineri la Paris învaţă La gît cravata cum se leagă, nodul, eminescu, o. iv., 252. Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse aţa. ispirescu, l. 55. Pe masă văzu o pîine de mălai abia începută, o bucată zdravănă de slănină groasă şi nişte sare pisată într-un nod de pînzătură. rebreanu, i. 201. L-am legat cu trei noduri, din superstiţie, c. petrescu, c. v. 149, cf. id. a. r. 194. îşi relua monoclul şi-şi pipăia nodul cravatei, teodoreanu, m. ii, 19. Pregăteşte aţa ceruită şi începe să coase. Da el uitase să facă nod la aţă. sadoveanu, e. 112. Năvodul fusese urzit nod cu nod, ochi cu ochi de singurele mîini ale pescarului îndrăzneţ, arghezi, c. j. 165, cf. id. s. p. 23, 128. Pe patul lor lat... văzu o bocceluţă neagră, strînsă bine cu un nod. barbu, ş. n. 94. [La rană se pune] legătură cu nod de funie ars, pisat şi amestecat cu grăsime, pamfile, b. 57, cf. alr ii 5 759/2, 47, 64, 102, 172, 228, 316, 334, 414, 531, 605, 723, 812, 833, 876, 928, 987. Aţa lungă face noduri, zanne, p. iii, 9. Am un nod, Nu-l pot zvîrli în pod (Fulgerul). sadoveanu, p. c. 5. <^> (Cu determinări care arată felul legăturii) Nod pescăresc, atila, p. 34. Nod în laţ. id. ib. <£■ (Ca termen de comparaţie) Un copil cît nodul, ciauşanu, gl. <£>Loc. adj. în noduri = încîlcit. O, tu crai cu barba-n noduri ca şi cîlţii cînd nu-i perii, eminescu, o. i, 83. <0* E x p r. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgîrcit. Lega paraua cu zece noduri şi tremura după ban. creangă, p. 3. <0> (Adverbial) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale, eminescu, o. i, 170. (E x p r.) A lega pe cineva nod = a lega pe cineva foarte strîns, a lega fedeleş. După ce a curăţit şi păreţii de arme, îl leagă nod, îl vîră sub pat ca pe un ghem. adam, r. 188, cf. dr. iv, 734. 2. Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. Ce viteză avem, căpitane ? — Cred că 20 de noduri pe oră! sebastian, t. 94. în navigaţie se ia ca unitate de viteză nodul = 1 milă marină/oră. marian-ţiţeica, fiz. i, 13. II. P. anal. (Domină ideea formei oarecum rotunde şi îngroşate) 1. Proeminenţă pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer; ochi, ciot. Un lemn gros avea de toate părţile noduri, mineiul (1776), 79rl/13. Ramurele ceale de împlintat se cioplesc tocma pre Ungă nod din gios. economia, 129/27. Via în pămîntul negru scoate viţă lungă, cu nodurile departe, i. ionescu, p. 245. Natura şi i-a gîndit de sigur pe toţi [copacii] crescuţi drepţi, fără noduri, muşchi şi strîmbături. f (1897), 254, cf. c. petrescu, r. dr. 151. Se cunoaşte că griul este în pîrgă... paiul şi spicul sînt galbene, uscate... pe deasupra nodurilor (de pe pai) se mai văd doar urme de verdeaţă. ion botez, str. 6. Nu-i uşor să găseşti un stejar şi drept şi fără noduri şi atît de lung. tudoran, p. 105. <> E x p r. A da în noduri = (despre cereale) a creşte, a se dezvolta. Sămănăturile încep să deie în noduri, pamfile, a. r. 93. A căuta (sau a găsi cuiva) nod (sau, rar, noduri) în papură = a căuta (sau a găsi) cu orice preţ greşeli, cusururi acolo unde ele nu sînt; a căuta princină de învinuire, a învinovăţi pe nedrept, (regional) a căuta cuiva păcate în mîndălaci. Căuta nod în papură lui Mihai. ispirescu, m. v. 57. li căta, curat, nod în papură. contemporanul, Vj, 103. Caută nod în papură (pricină), pamfile, j. ii, 157. Ce tot îi cauţi băiatului nod în papură? stancu, r. a. iv, 101. Îşi vîrî nasul pretutindeni, părînd că este hotărît să găsească nod în papură, tudoran, p. 195. A început... să spună. . . că îi căutăm nod în papură, preda, d. 112. Găsesc obiecţii, noduri în papură, noilor încercări, t ianuarie 1962, 39. + Porţiune mică, rotundă, cu o structură mai compactă, într-o bucată de lemn, într-o scîndură, reprezentînd locul de ramificaţie a crengilor pe trunchi. Începu să numere 4766 NOD — 459 — NOD fibrele mesei de stejar în faţa căreia sta, urmă-rindu-le cum şerpuiesc ocolind nodurile, arde-leanu, u. d. 24. Un om umbla să bage-n casă O scîndură de brad, cam noduroasă. Nu-i vorba că-avea noduri, dar tocmai ca să-ajungă, El scîndură aleasă şi-o alesese lungă, arghezi, s. p. 31. <£> F i g. Ai voit să potriveşti cu rindeaua ta. .. nodurile şi scrijiliturile blestematei trupini sociale, v. rom. ianuarie 1954, 196. 2. (învechit şi popular) încheietură, articulaţie; p. e x t. (învechit) membru (2); p. g e n e r. (învechit) fiecare dintre părţile sau organele din care este alcătuită o fiinţă, (învechit şi popular) mădular (1). Iaste un trup şi are multe nodure, că toate nodurele sînt un trup. coresi, l. 321/17, cf. 263/6, 430/20. Măreţ, adînc şi luciu călătoreşte Rinul. . . Ca un balaur verde ce mişcă-a sale noduri, alecsan-dri, p. iii, 134. Nodul mîinii. alr i 1 759/695. Nodurile piciorului, alr ii/i h 76/836, cf. h 76. Nodul deştului, alr ii/i mn 30, 2 178/762, cf. alrm ii/i h 98. + (Prin Ban.) Gleznă, puşcariu, l. r. i, 197. + (Prin vestul Transilv.) Fiecare dintre cele două oase rotunde de la gleznă; (popular) ouăle picioarelor, (regional) nodeu (2). Cf. teaha, c. n. 246. 3. (în sintagmele) Nod vital — punct situat pe al patrulea ventricul cerebral, de care depind mişcările respiratorii (şi a cărui rupere are ca urmare moartea imediată). Cf. enc. rom., der. (Popular) Nodul gîtului (sau gîtlejului, beregatei, grumazului, de la grumaz) = mărul2 lui Adam. O suferinţă îndelungată la nodul gîtlejului îi grăbi moartea, sbiera, f. s. 238. Rezemat cu ceafa în perete şi lăsînd să se vadă în gulerul prea larg nodul beregatei, c. petrescu, c. v. 28. Nodul gîtului i se ridica şi scobora în scobitura gulerului larg. brăescu, a. 55. Nodu de la grumaz, alr ii 6 948/53, cf. a ii 8. Nodul curului = coccis. Cf. alexi, w., pamfile, j. i, 128. (Eliptic) Tata se suie-n pod Şi mama l-apucă de nod (Cumpăna fîntînii). şez. iv, 101. 4. Umflătură, tumoare, nodul (1), nodo-zitate (2), gîlcă rezultată dintr-o stare patologică ; p. e x t. bătătură. înţepăturile ţînţarilor care. .. ne îmbobocesc pielea în blînde sau noduri cît nuca. atila, p. 85. Această boală face noduri (nişte bube mici), mai ales de-a lungul şirei spinării, stoica, vîn. 129. Nodul din sînul sting era acum cît o corcoduşă de mare şi lipit de piele, camil petrescu, o. ii, 302, A făcut noduri la genunchi... bătînd mătănii, stancu, r. a. iii, 335. 5. (Regional) Cocoloş, bucată de mămăligă sau de aluat. Cf. viciu, gl. Bucăţi de aluat tăiate dintr-o pătură mai moale, sucită, după ce a fost unsă cu „sfărmuri“ de pine prăjite în unsoare, cu ceapă şi paprică. Se fac mai multe „noduri11, bucăţi. Se fierb şi se gătesc cu găluşte sau tăieţei. pribeagul, p. r. 77. 6. (Regional) Măciulie (II). Loveaşte în nodul măciucii, unde era întărit cu fier. beldi-man, n. p. i, 122/14. îl apucai de nod şi-l aruncai în pod (Usturoiul), gorovei, c. 383. + Măsea (II 1 g). Cf. PAMFILE, I. C. 134. 7. F i g. (Adesea determinat prin „în gît“, „în gîtlej“, „în piept“) Senzaţie de înecăciune, de sufocare a celui cuprins de o emoţie sau de o enervare puternică. Dac-am văzut-o plîngînd .. . mi-o venit noduri în gît şi-am început şi eu a plînge. alecsandri, ap. tdrg. Un nod de amărăciune i se sui în gît, iar lacrimile îi umplură ochii. d. zamfirescu, a. 21. Pieptul i se umplea de un nod de durere, ce-l îneca. id. t. s. 16. Ah! bădie, tare sînt nefericită. .. Şi nodul lacrimilor îi tăie glasul, hogaş, m. n. 26. Lui Gheorghe i se părea că un nod îi înecă suflarea. bujor, s. 62, cf. 32. I se urca un nod greu în piept, gata-gata să-l sugrume, rebreanu, nuv. 309. Mi se aşază. .. un nod în gît şi nu mai pot să vorbesc, sahia, n. 50. Simt o gîdilătură în furca pieptului şi un nod care se ridică înfigîn-du-se în gîtlej. bart, s. m. 17. Tuşi, ca să scape de nodul amar care-i strîngea gîtul. camilar, n. i, 184. Se zvîrcoli scurt, luptînd împotriva nodului care-i sugruma răsuflarea, t. popovici, se. 137. <0> E x p r. A înghiţi (cu sau la) noduri = a) (şi în forma a înghiţi nodul) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilinţă (fără a spune nimic). Miniştrii mai vechi aveau să înghită multe noduri, bariţiu, p. a. iii, 9. între alte vorbe iară îi mai zise. Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri, pann, p. v. i, 8/21. Moartea atunci, înghiţind noduri, porneşte prin dumbrăvi, lunci şi huceaguri, supărată ca vai de capul ei. creangă, p. 316, cf. 38. îşi înghiţi cu noduri tot pomelnicul celorlalte dobitoace domestice şi sălbatice, pe care le-ar mai fi avut de înşirat. c. petrescu, a. r. 19. Mitru înghiţi cîteva noduri de sfială, t. popovici, se. 150. înghite la noduri cît pumnul Şi sufere în nas fumul, zanne, p. iii, 583; b) a mînca în silă, cu mare greutate, din cauza unei supărări, neplăceri etc. La prînzul mic înghite La noduri seci in dar. f (1900), 553. Tăcut, am înghiţit mîncarea cu noduri. stan cu, r. a. v, 323. A merge sau a se duce, a aluneca (pe gît) cu noduri = (despre mîncare) a aluneca foarte greu pe gît, a fi mîncată cu greutate (din cauza unei supărări, emoţii, iritaţii). Tot boul mi l-a mîncat Şi la coadă s-a-necat. I s-a dus pe gît cu noduri, pann, p. v. ii, 29/2. Mîncarea, băutura merg tot timpul cu noduri, pas, z. iii, 280. (Regional) A trăi cu noduri fripte == a nu avea ce mînca, a muri de foame. Trăia tot cu noduri fripte învăluite cu răbdări prăjite, reteganul, p. i, 59. A-i sta nod sau ghem (în capul pieptului) = a se scîrbi, a se îngreţoşa (de o mîncare, de oameni etc.). Cf. mat. dialect, i, 232. in. p. anal. (Domină ideea legăturii, a unirii) 1. (De obicei urmat de determinări 4766 NOD — 460 — NODAL introduse prin prep. „de“) Loc de intersecţie a două sau mai multe căi de comunicaţie (şosele, căi ferate etc.). Aviaţia acordă o deosebită atenţie căilor şi nodurilor de comunicaţie, scînteia, 1952, nr. 2 394, cf. 2 385. Staţii şi noduri de cale ferată, lupta de clasă, 1961, nr. 5, 35. Nod rutier, der. 2. (Loc de) legătură a două sau mai multe elemente ale unui mecanism, ale unui obiect etc. Cf. dl, DM, der. 3. (Geom.) Punct dublu al unei curbe în care aceeaşi ramură a curbei se intersectează pe ea însăşi. Cf. dl, dm, ltr2. 4. (Fiz.) Domeniu dintr-un cîmp de unde staţionare în care, datorită interferenţei, una dintre mărimile periodic variabile ale cîmpului are mereu o valoare nulă. Cf. der. 5. (Astron.) Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei. Cf. culianu, c. 270, 271, roma-NESCU, ZEŢ. 66, MARIAN-ŢIŢEICA, FIZ. II, 22, 25. 6. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite faţă de împrejurimi. O altă trăsătură caracteristică a acestor munţi este prezenţa unor noduri orografice din care se desfac culmi în evantai, mg i, 214. <£> Nod hidroenergetic = centru geografic care înglobează o centrală hidroelectrică şi construcţiile hidrotehnice aferente (barajul, lacul de acumulare etc.). Cf. ltr2, der. 7. F i g. (Rar) Adunare mare de oameni, de obiecte etc.; aglomeraţie. O oficialitate de pripas s-a năpustit asupra nodurilor de sate româneşti din provinciile de peste munţi, călinescu, e. 64. 8. Fig. (învechit) Legătură (de prietenie), relaţii între două sau mai multe persoane. Din minutul acela dragostea cea prietenească îi uneaşte cu nodul acela, heldiman, n. p. i, 145/13. Mai lesne iadul cu cerul vor putea a se uni Decît prin oricare noduri noi a ne-nprieteni. heliade, o. i, 423. Pre noduri care sînt mai dulci, te jur fără ispravă, i. văcărescul, p. 285/7, cf. conachi, p. 294. + Căsătorie. Vecia soroc pun La nodu lor cel sfînt. i. văcărescul, p. 101/28. Venise... cu jertvă să-ntărească sfîntul nod. pann, e. v, 80/8. 9. Numele unui dans popular nedefinit mai de aproape; melodie după care se execută acest dans. Cf. varone, d. 119. IV. P. a n a 1. Fig. (Predomină dimensiunea redusă) Copil mic. Cf. ddrf, barcianu, dr. vii, 395. Trei băieţaşi, trei noduri, intră în casă. stancu, r. a. i, 14. Y. Fig. (Predomină ideea dificultăţii pe care o reprezintă desfacerea unui nod I 1) 1. încurcăitură; dificultate, greutate (care trebuie învinsă). Ceale mai clinciuroase a lucrurilor noduri pătrund şi din încîlcitură le descurcă. cantemir, IST. 146. Ce bine ar fi rezultat... dacă astăzi. .. am fi avut dinaintea noastră două proiecte menite a dezlega nodul! kogălni-ceanu, s. a. 117. Sofronie: — Aici e un nod al chestiunii, raranga, i. 209. <£■ Nod gordian = problemă, încurcătură, dificultate mare, greu sau cu neputinţă de rezolvat. Nodul gordian al ortografiei române, maiorescu, cr. iii, 321. <0> E x p r. A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situaţii căreia nu i se poate găsi altă soluţie. Cf. dl. (Regional) A da de nod = a se afla, la un moment dat, în faţa unei mari dificultăţi; a da de greu. Cf. zanne, p. v, 450, vi, 156, ciau-şanu, gl. (Regional) A-i da (cuiva) necazul de nod = a-1 copleşi (pe cineva) necazurile. îi dă necazul de nod. pann, p. v. i, 146/24. 2. Punct, moment culminant în desfăşurarea conflictului unei acţiuni dramatice, a unei piese de teatru, poeme etc. Chemaţi un zeu liberator cînd nodul demn va fi De dînsul şi pe scenă trei persoane vor vorbi, ollănescu, h. a. p. 24. 3. Punct, sursă, izvor esenţial, principal de unde porneşte sau de care depinde soluţionarea unei probleme sau a unei acţiuni. Enigma. .. e lesne de dezlegat şi nodul dezlegării este acesta. f (1897), 203. Germania era pe timpul acela nodul contradicţiilor europene, contemp. 1949, nr. 158, 2/1. Atenţia întregii lumi se afla atunci îndreptată spre Stalingrad. Acolo era nodul războiului. Acolo se făurea viitorul, stancu, u.r.s.s. 177. — PI.: noduri şi (învechit) nodure. — Lat. nodas. NOD vb. I. T r a n z. (învechit şi popular) A Înnoda. Cf. lb. Mîndro, lasă calu-n frîu Şi noadă-mi pustiul brîu. marian, nu. 261. <£> F i g. Fata pîn-ei mărita Zile negre vei noda. zanne, p. ii, 126. — Prez. ind.: nod. — V. nod. NODAL, -I adj. 1. Care se referă la locul de intersecţie a mai multor căi de comunicaţie, artere, ligamente etc. Cf. nod (III). + (Fiz.) Care se referă la nodul (ni 4) unui cîmp de unde staţionare, care aparţine acestui nod. De ambele părţi ale unei suprafeţe nodale vibraţiile particulelor au... sens contrar, marian-ţiţeica, fiz. ii, 23. 2. Fig. Care constituie punctul esenţial, principal al unui lucru, al unei probleme etc.; esenţial, fundamental. Cf. n o d (V 3). Centrul nodal al oricărei preocupări, iordan, l. r. a. 160. Ne aflăm într-un moment nodal al acestei lupte, contemp. 1949, nr. 160, 11/4. Considerăm că acest moment constituie punctul nodal al gramaticalizării. scl 1960, 563. — PI.: nodali, -e. — Din fr. nodal. 4768 NODĂTURĂ — 461 — NODOZITATE NODĂTTÎRĂ s. f. (Regional) 1» încheietură, articulaţie. Cf. lm. încheieturile şi nodăturile lui. gr. s. vi, 157. 2. Loc unde se încheie, se leagă doi căpriori (Hăţăgel-Haţeg). chest. ii 226/48. 3. Za (de lanţ) (Isbiceni-Corabia). alr ii/i mn 152, 3 948/886. Nodăturile, beUugele lanţului, ib. — PI.: nodături. — Noda + suf. -ătură. NODĂŢÎL s. n. (Prin vestul Munt.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Gf. h xiv 244. — PI.: nodăţele. — Nodat (= înnodat) + suf. -el. NODĂŢÎCi s. f. (Bot.; regional) Barba-ursului (Equisetum arvense) (Radovanu-Olte-nita). Cf. alr i 1 952/954. PI.: ? — Nodat (= înnodat) + suf. -ică. NODEĂ1 s. f. v. nodeu. NÎiDEA2 s. m. invar. (Regional) Drac, diavol. Necuratului îi mai zic românii, îl policresc: naiba, aghiuţă,... nodea şi codea, jipescu, o. 114, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. — De la noadă. NODfîI s. n. v. nodeu. NODÎjŢ s. n. (Regional) Extremitate inferioară a gambei (Rudina-Tîrgu Jiu), h ix 110. — PI.: nodeţe. — Nod + suf. -eţ. NODEU s. n. 1. (Prin Ban. şi vestul Transilv.) încheietura mîinii; (regional) nodiţ (1). Cotul să măsură de la cot, începînd peste vîrful degetelor până la nodeiul de Ungă puls. liuba-iana, m. 118. Nod'eu dă la brîncă. alr ii/i mn 27, 2168/64, cf. alrm ii/i h 98/64. 2. (Regional, mai ales în Ban.) Fiecare dintre cele două oase rotunde de la gleznă, (popular) ouăle picioarelor (alr ii/i h 76, teaha, c. n. 246), (regional) nod (II 2); gleznă (dr. v, 279, puşcariu, l. r. i, 197). în fluie-re[le piciorului] sînt dte trei oase: două lungi, care jos fac nodeiele. ap. tdrg. Nod'eu di la piâor. alr ii/i h 76/47. 3. (Prin Transilv.) Genunchi. „Mă dor no-geieleu. Dar se zice şi genunchi, viciu, gl. — PI.: nodeie. — Şi: nodeâ (puşcariu, l. r. i, 197) s. f., nodfi, nogeu s. n. — De la nod. NODÎC, -Ă s. m. şi f. (Popular) Diminutiv al lui n o d (IV); p. e x t. om mic de statură. Cf. lm. I-auzil Un nodîc de fată şi are ibovnici pamfile, a. r. 252. Ni-i ciudă pe nodîcii iştia de băieţi, ap. t. papahagi, c. l., cf. dr. vi, 260, şez. iii, 83. — PI.: nodici, -ce. — Şi: (regional) nodîc, -ă s. m. şi f. — De la nod. NODIŞftR s. n. Diminutiv al lui nod; noduţ (1), noduleţ. Cf. alr ii 5 759/520. — PI.: nodişoare. — Nod + suf. -işor. NODÎŢ, -Ă s. n. şi f. (Regional) 1. încheietura mîinii; (regional) nodeu (1). Cf. alr i 1 759/850, alr ii/i mn 27, 2 168/29. 2. Gleznă. V. nodeu (2). Cf. l. costin, gr. băn. 147, puşcariu, l. r. i, 197, alr ii/i h 76. — PI.: nodite şi (rar) nodiţuri (alr ii/i h 76/29). — De la nod, format probabil după ser. nojiţa „picioruş“. Cf. cdde. NODÎC, -Ă s. m. şi f. v. nodic. NODÎLCĂ s. f. v. modîlcă. NODOLĂN subst. (Anat.; prin Ban.) Femur. Cf. CDDE 185. — De la nod. Cf. ciolan, b o d o 1 a n, h o d o 1 a n. NODORĂR s. n. v. nodurar. NODOR(ÎS, -OĂSl adj. v. noduros. NOD6S, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional) Noduros (2). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., pontbriant, d., lm. barcianu. Lemn nodos. teaha, c. n. 246. — PI.: nodoşi, -oase. — Nod -f suf. -os. NODOZITĂl'E s. f. 1. Formaţie noduroasă ( 2 ) la arbori şi la diverse alte plante; structură caracterizată prin astfel de formaţii; s p e c. excrescenţă care apare pe rădăcinile leguminoaselor, datorită acţiunii unor bacterii. V. nod (HI). Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D. Nodozitatea trunchiului, lm. Mărimea nodozi-tăţilor variază după specia de leguminoasă. ltr2. Cît priveşte distribuţia nodozităţilor, ele pot fi grupate, în special, pe rădăcina princi-pală. ib. Bacteriile din nodozităţi... fixează azotul liber din atmosferă, der. + Frecvenţă a nodurilor (II 1) pe o piesă de cherestea. Nodozitatea este un indice foarte important de calitate a lemnului, ltr2. + Mică ridicătură, rotunjită, pe suprafaţa unui obiect. Cf. dl, dm. 2. (Med.) Nodul (1). Nodozităţi pe sîn, care la presiune să dea lapte, ygrec, m. n. 178. Pipăind sub coaste, simţim nodozităţile canceroase ale ficatului, id. ib. 215. 4786 NÔDÜL — 462 — NODUROS 3. Proeminenţă noduroasă (3) la articulaţiile corpului sau ale unei părţi a lui. Cf. nod (II 2). Nodozitâţile de la articulaţiile degetelor. LM. — PI. : nodozităţi. — Din fr. nodosité. NODÎJL s. m. 1. (Med.) Umflătură, tumoare, nod (II 4), nodozitate (2), (popular) ghin-dură. în cazurile observate de mine, sferulele nu se găseau de regulă în mijlocul nodulelor. babeş, o. a. i, 118. După infecţie, apare pe piele un nodul, ygrec, m. n. 47. Apar „erupţii nupţiale“ sub forma unor mici nodule albe pe cap şi pe laturele corpului, c. antonescu, p. 60, cf. dl, DM, DN. 2. (Geol.) Mică masă de piatră cuprinsă într-o rocă mai puţin dură. Cf. alexi, w., cade. Peste „seria de Iacila“ se dispun concordant depozite calcaro-grezoase sau calcaro-mar-noase, albe sau gălbui, care conţin adesea nodule de silex, geologia, 61. Se întîlneşte [în Bucegi] ... un banc de calcar brun, ... foarte bogat in nodule feruginoase. oncescu, g. 135. — PI. : noduli şi (n.) nodule. — Şi : (rar) nodûlâ s. f. alexi, w., cade. — Din fr. nodule. NODULĂR, -Ă adj. 1. (Med.) Cu noduli (1), care are aspect de nodul. începind cu al 8-lea an şi, cu oarecare regularitate, pînă la bătrîneţe, se observă atit în lobul anterior, cit şi în acel intermediar, iperplazii nodulare. parhon, b. 35. 2. (Tehn. ; în sintagma) Fontă nodulară — fontă sferalitică, v. sferalitic. Importante economii de metal s-au obţinut.. . prin turnarea unor repere din fontă nodulară. scîn-teia, 1960, nr. 4 858, cf. nr. 4 862. — PI. : nodulari, -e. — Din fr. nodulaire. NODtJLĂ s. f. v. nodul. NODULÉy s. n. Diminutiv al lui nod; noduţ (1), nodişor. + F i g. Copil mic (şi drăgălaş). V. nod (IV). Se deschide de perete uşa odăii... prin care năvăleşte o droaie de copii, băieţaşi, fetiţe şi noduleţe mici. brătescu-voineşti, î. 18. «O* (Ga epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Un noduleţ de copil. CIAUŞANU, GL. — PI. : noduleţe. — Nod -f- suf. -uleţ. NODURĂR s. n. 1. Parte a războiului de ţesut care este alcătuită dintr-un fuscel gros, legat de fusul sau sulul dindărăt şi de care se prind capetele urzelii cînd se înveleşte pînza. Nodurariu se numeşte un fuscel ceva mai lung şi mai grosuţ. f (1885), 366, cf. pamfile, a. r. 30. Firele trec prin spată şi se leagă de nodurar. h xvii 141, cf. x 22, 69, 357, 508, 539, xii 33, xviii 33. Un fecior. . . O luat un băţ de nodurari Ş-o apucat prin sat după plugari, i. cr. iii, 305. Am legat pînza cu nodurarul. chest. v/82, cf. a ii 7, viii 4, ix 2. + (Regional) Uruioc (Volovăţ-Rădăuţi). alr i 1 292/385. 2. (Prin Munt.) „Jug de cai“, alr ii/705, cf. 5 297/705, 723. 3. (Regional) Numele a două plante: a) răculeţ (Polygonum bistorta). Cf. brandza, fl. 426, barcianu, rianu, d. s., panţu, pl. ; b) iarbă-roşie (Polygonumpersicaria). Cf. brandza, fl. 426, şez. xv, 48. — Pl.: nodurare. — Şi: (regional) nodorăr (tdrg, alr ii 5 297/705, 723, glosar reg.), nădurâr (glosar reg.) s. n. — Nod + suf. -urar. NODURILE s. n. pl. (Regional) Diminutiv al lui n o d u r i. Cf. n o d (II 2). Orbalţu i-l scoateţi. .. Din toate nodurelele, Din toate-ncheieturile. marian, d. 165, cf. gr. s. vi, 120, teaha, c. n. 246. — Noduri (pl. lui nod) -f- suf. -el. NODURdS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre aţe, sfori, funii, ţesături etc.) Care are (multe) noduri (I 1), cu noduri. Două funii se rupea, Numai una rămînea, Una lungă nodoroasă, Cît un braţ voinic de groasă 1 alecsandri, p. p. 145. ■§> F i g. Neamurile barbare... găsind pînza limbei urzită. .., aruncau cîte un fir de bătătură de a lor, groasă şi nodoroasă. negruzzi, s. i, 267. 2. (Despre arbori, lemne, diverse plante) Cu noduri (II1), plin de noduri; cioturos, (învechit şi regional) nodos. Peştii... pluteau alături cu buştenii noduroşi de stejar, odobescu, s. iii, 16. Toroipanul... şi-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec şi şi-l ferecase cu fier. ispirescu, u. 33. Un stejar lăsa braţe noduroase şi bătrîne peste un norod de dediţiei. galaction, o. 46. Zaharia Duhu arătă cu bastonul noduros, spre ghivecile cu flori suspendate pe suporturi de lemn văpsit verde. c. petrescu, a. 306, cf. id. s. 12. Făceau puţină umbră doi zarzări bătrîni, cu trunchiurile noduroase, sadoveanu, o. vii, 322, cf. iv, 185. Printre ele, cresc rari măslini slabi, noduroşi, abia ducîndu-şi zilele în pămîntul lor pietros, rart, s. m. 54. Un om umbla să bage-n casă O scîndură de brad, cam noduroasă. arghezi, s. p. 31, cf. id. c. o. 217. Vîntul sunq. frunzele sărace ale arborilor, legăna crengile noduroase, stancu, u.r.s.s. 197. Erau şi alţii, cu bastoane grele, noduroase, pas, z. i, 212. Bătrîni sprijinindu-se pe bite noduroase, v. rom. iunie 1954, 127. Arborele creşte drept, strîmb, buburos, nodoros. h iv 52. Tu eşti, brade, clen-guros Şi la trup eşti nodoros. jarnIk-bîrseanu, d. 508. Şi sucită, Şi-nvîrtită, Şi ţăpoasă, noduroasă (Mătura), pamfile, c. 26. <> F i g. Nu simţea nici o plăcere de a lua pe cerbicea sa un jug 4793 NODUŢ — 46â — NOHÜTIÜ atit de noduros, bariţiu, p. a. ii, 634. + (Substantivat, f.) Încîlcitură de plante. Cf. brandza, FL. 496, GRECESCU, FL. 624, PANŢU, PL. 3. (Despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Cu articulaţii proeminente sau cu proeminenţe. Cf. nod (II 2). Şeful de masă luă pachetul de cărţi c-o mină uscată şi nodoroasă. delavrancea, s. 133. Îşi simţea oasele trupului grele, noduroase şi ascuţite, vlahuŢă, o. a. 122. Mîinile... noduroase de muncitor strîngeau voiniceşte coarnele plugului, sandu-aldea, u. p. 7. Erau nişte voinici noduroşi care se plimbau prin munţi ca pe moşia lor. agîrbiceanu, s. p. 16. Nu rămlnea din gîtul de pui decît o lungă, nodoroasă şi încovoiată „miţa popii11. hogaş, m. n. 37. Un cline veni Ungă dtnsul, ii linse mîinile noduroase, îşi culcă pe genunchii lui capul. rebreanu, i. 80. Picioarele lui noduroase şi gîtuite par smulse din butuce. arghezi, p. t. 10. Mîinile nodoroase . . . drămăluiau . .. cele două talismane ale neamului Vardarilor. c. petrescu, a. r. 196. Şi-şi frîngea mîinile uscate şi noduroase. beniuc, m. c. i, 366. Oase noduroase, Din oase mărunte De ciute cărunte, teodorescu, p. p. 60. 4. (Despre obiecte) Care are părţi proeminente, îngroşate, cocoloaşe, asperităţi. V. c o 1 -ţ u r o s. In vîrf nodoros de munte Să roagă cu lacrămi crunte (a. 1802). gcr ii, 192/1. Înghit din oală Prea nodoroase Găluşti vîrtoase. i. văcă-rescul, p. 342/12. Hîrîită, nodoroasă stă în colb rîşniţa veche, eminescu, o. i, 84. Îşi aprinse ţigara, o ţigară grosolană şi noduroasă de tutun ieftin, barbu, ş. n. 122. + (Substantivat, n.; argotic) Ţigară. Cf. călinescu, e. o. i, 27. 5. Fig. Grosolan, necioplit (1). Cine nu ştie măsura n-a ştiut în veci a seri:... Un vers nu avea putere şi ajunge nodoros; Eu mă tem d-a zice multe şi mă fac întunecos, heliade, o. i, 120. Vreo cîteva vorbe trînti.. . D-ale nodoroase, ca nişte ciomege, pann, p. v. ii, 100/16. 6. Fig. (Regional) Prefăcut, făţarnic (Boi-şoara-Călimăneşti). alr i 1 558/795. E nodoros, cine-i ştie gîndurile lui? ib. — PI.: noduroşi, -oase. — Şi: nodoros, -oăsă adj. — Nod + suf. -uros. NODÎFŢ s. n. 1. Noduleţ. Cf. nod (I 1). Cf. lb. Musteţile-s ca la rac, Innodate-s după cap. Şi noduţu-i ca pumnu, Să-ngrozăşte tăt tîrgu. t. papahagi, m. 107. 2. (Bot.; la pl.) Ghiocei bogaţi (Leucojum aestivum şi vernum). Cf. grecescu, fl. 554, PANŢU, pl., simionescu, fl. 13, şez. xv, 36. 3. (Regional) Gleznă, dr. v, 302, teaha, c. n. 246. — Pl.: noduţe şi (rar, m.) noduţi (lb). — Şi: (2) nodâţă s. f. ddrf, barcianu, alexi, w. — Nod + suf. -uţ. NODtJŢĂ s. f. v. noduţ. NOGÁI, -ÁIE s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia mongolă turcizată răspîndită în diverse regiuni dintre Marea Caspică şi Marea Neagră (mai ales în ţinuturile Stavropolului şi Krasnodarului şi în Regiunea Autonomă Karaceai-Cercheză), iar, în trecut, şi în Crimeea şi Bugeac; (la m. pl.) populaţie care locuieşte sau locuia în aceste regiuni. Iară Tatariia cea pustie în care multe oarde sîntu ... nohaii, tumănii. ureche, l. 117. Pe nohai să-i rădice pe toţi în Bugeag, să să ducă la locul lor peste Don. neculce, l. 142. Să morgă Antiohii Vodă şi cu hanul dimpreună să scoală pre nohai din Bugeacu, să să ducă la Don, să trăiască acolo. id. ib. 148. Venit-au şi lui Antonie Vodă poruncă să meargă la oaste la Bugeac, să şcoaţă pă nohai. R. popescu, cm i, 407. Îndată au găsit doi mîrzaci... capete nohailor fiind. r. greceanu, cm ii, 30. Scăpînd tătarii de năvălirea nogailor, se pregătesc iarăşi de a cuceri Moldova, xenopol, i. r. iv, 212. Acolo sînt nohaii, pînă la Crîm şi la Or. sado-veanu, o. xii, 207. Nohaii din pustie rămăseseră tot la cortul de pîslă şi la căruţa lor de lăieşi. id.ib. xiii, 240. Ştii cine erau nohaii: năvăleau cu cuţitele în dinţi, camilar, n. ii, 187, cf. der. 2. Adj. Care aparţine nogailor (I), privitor la nogai. Tătarii însă sînt întorşi de la năvălirea lor asupra Moldovei prin atacul pe care o altă oardă de popoare seminomade, tătarii nogai, o face asupra Crimeei. xenopol, i. r. iv, 212, S-au strîns cătră păşunile dinspre Lehia o sută de mii de călăreţi nohai. sadoveanu, o. xi, 314. - Pl.: nogai,-aie. — Şi: nohái, -âie s. m. şi f., adj. — De la n. pr. Nogai. NOGAŢ s. m. v. nagîţ1. NOGÉU s. n. v. nodeu. NOGHÎŢ s. m. v. nagîţ1. NOGÎŢ s. m. v. nagîţ1. NÓHA adv. v. noaha. NOHÁI, -ÁIE s. m. şi f., adj. v. nogai. NOHOT1 subst. (Prin Olt.; urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mare, belşug (de...). In vara asta s-a făcut nohot de prune şi mere. i. cr. iv, 306. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. NOHÓT2 subst. v. năut. NOHOTlU, -ÎE adj. v. năutiu. NOHÜT subst. v. năut. NOHUTÍU, -ÍE adj. v. năutiu. 4807 NOI1 — 464 — NOI1 NOI1 pron. pers. 1 pl. A. (înlocuieşte persoana vorbitorului inclusă într-un grup cu alte persoane) I. (La nominativ; înlocuieşte numele subiectului propoziţiei, marcind adesea insistenţa; aşezat înaintea predicatului) E noi vinrem in corabie, cod. vor. 18/3. Noi, în numele Domnului... nostru, chiemăm. psalt. 33. Noi acelora lucruri nu ne închinăm, varlaam, c. 48, cf. lex. mars. 231. De greşesc, ca nişte oameni greşesc, şi noi greşim toţi ca dînşii. c. canta-cuzino, cm i, 11. Noi... împărţim ritorica, împreună cu dascali\i\ acestui meşteşug, in doao părţi, molnar, ret. 9/13. Noi nu numărăm ceasurile, fără numai după ce le-am pierdut. marcovici, c. 10/6. Noi plinim pururea cu aleaţii noştri datoriile tractatului, ar (1839), 31/3. Noi n-am fost mai pe jos în vremea noastră, ghica, s. 17. Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu, eminescu, o. i, 129, cf. 146. Dă soarele după deal şi noi tot pe loc stăm. creangă, p. 128. Noi n-avem altă politică decît suveranitatea poporului, caragiale, o. vi, 52, cf. 143. O, pentru morţi şi-ăl lor prinos, Noi vrem pămînt! coşbuc, p. i, 208. Stejarii de furtuni s-or frînge, Noi mai puternic ne vom strînge. cerna, p. 121. Şi noi am fost nebuni după muzică... şi noi am avut slăbiciune de aventurieri, m. i. caragiale, c. 55. Noi stam culcaţi pe catifeaua neagră. racovia, o. 208. Noi nu putem urma acelaşi ţel. topîrceanu, p. o. 4. Noi vă vrem binele, sebas-tian, t. 245. Ţara geme împilată şi noi pribegim ! sadoveanu, o. i, 191. Vîntului, noi... Nu-i putem cînta nimic, arghezi, vers. 244. Noi nu putem detaşa anumite atribute olfactive de obiectele cu care ele sint asociate de obicei, vianu, m. 30. Nici noi nu putem să stăm cu mîinile în sin. stancu, d. 126. Noi sîntem învăţaţi să trăim la umbra brazilor, bogza, ţ. 20. Prin tunuri, flăcări şi ruine, Noi aşteptam vremea ce vine. beniuc, v. 125. Noi, cu căluţii noştri, cu căruţele noastre cu coviltire, parcă sîntem şătrari. camilar, n. i, 13. Noi sîntem puşi pe treabă, tudoran, p. 70. Noi, tovarăşi, celor ce-au căuzut, Cintec de moarte nu le vom cînta. banuş, p. 162. Noi am fost ca pase-rile-n aceste văi. isanos, ţ. l. 53. Noi te priveam de sus, de pe coline, gl 1962, nr. 419, 1/1. Noi n-avem pîne nici o coajă Şi dinii umblă cu covrigi in coadă, zanne, p. iv, 53. <^> (Aşezat după predicat; adesea între predicat şi pronume se intercalează adverbul „şi“, care subliniază subiectul) Văzut-am înţeleptul acela şi noi în toate dzilele. biblia (1688), [prefaţă] 3/25. Plăcuţi ani am petrecut noi împreună, ghica, s. 251. Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios. alexandrescu, m. 162. In sărutări unim noi sărmanele vieţi, eminescu, o. i, 107, cf. 231. Pe la şcoală mai dam noi aşa, cîteodată, de formă. creangă, a. 104, cf. id. p. 27, 125. Ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă. caragiale, o. vi, 103, cf. 138. Să n-avem noi un copil măcar. delavrancea, s. 241, cf. id. o. ii, 330. Nu e mijloc . .. să aflăm la noapte şi noi vreun adăpost? macedonski, o. ii, 57. Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim. coşruc, p. i, 208. In felul acesta petreceam noi. m. i. caragiale, c. 24. Mergem noi singuri, mamă! galaction, o. 165. Om mînca şi noi ce-om putea, sadoveanu, o. i, 199. Am mai văzut noi şi pe alţii cu fumuri la cap. stancu, d. 42, cf. camilar, n. ii, 124. Facem şi noi ce putem, îi mai ajutăm, îi mai învăţăm, galan, z. r. 12. Auzit-am o minciună, Că Mureşu-i apă bună ... Hai, mîndro, se bem şi noi. jarnîk-bîrseanu, d. 63. Umblăm şi noi după însurat, cătană, p. b. i, 24, cf. 18. Nu te teme, fată de împărat, că şi acuma te scăpăm noi. mera, l. b. 23. <> (în corelaţie cu alte pronume personale, indică paralelismul sau opoziţia, subliniind subiectul) Voi pierduţi în gînduri sînte, convorbeaţi cu idealuri; Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri. eminescu, o. i, 35. Dacă nu-ţi şti dumneavoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău? creangă, a. 163, cf. 156. Noi să lucrăm şi ea să doarmă? id. p. 8. Voi ce-aveţi îngropat aici! Voi grîu? Dar noi strămoşi şi taţi. coşbuc, p. i, 209. Ea tăcută, noi tăcuţi, hogaş, dr. i, 7. Voi atingeţi culmea, noi sîntem în mers. topîrceanu, p. o. 54. Cîntecul, lumina, taina, unda, -ntinsu-rile-albastre, Noi le ţinem, noi le strîngem, cei căzniţi, urîţi şi goi... Voi întoarceţi-vă veseli şi slăviţi, întru noroi, arghezi, v. 105. Voi aţi fost şi ştiţi. — Ba n-am fost nici noi. sadoveanu, o. xvii, 178, cf. 207, călinescu, s. 341. El tolăneşte şi noi ne spetim muncind, stancu, d. 105. Întrebau: — Încotro? — Noi, în ţară ... Voi? camilar, N. ii, 61. Ce aţi făcut cu tătarii...? — Ia, ce să facem? Nici ei, nici noi. pop., ap. gcr ii, 367. <$> (Urmat de pronumele personal de întărire „înşine“, precizează obiectul determinat) Noi înşine nu scăparăm dulcei molimi. m. i. caragiale, c. 54. <> (învechit; face corp fonetic comun cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată ,,-şi“, aşezat enclitic şi avînd valoare de pronume posesiv) Şi în toate năravurile să ispovedim noiş. coresi, ev. 213. Să ne supunem noiş. id. ib. 529. II. (La dativ) 1. (înlocuieşte numele unui complement indirect) a) (învechit; în forma accentuată nouă; aşezat de obicei după predicat; şi în construcţii eliptice de predicat) Dă nouă agiutoriu de grije deşartă, psalt. hur. 50r/21. Dzise noao grăind. cod. vor. 60/1. Cire iveaşte noao dulceaţa? psalt. 5. Agiutoriu şi scut noao iaste. ib. 58. Foarte iaste nouai de folos, varlaam, c. 40, cf. 91. Pre cei de jos îi suie şi pe cei suiţi îi pogoară, ca să fie de pildă şi de învăţătură noao. ureche, l. 162. Acest... cuvint... să arată noao. biblia (1688), [prefaţă] 4/3. Tu dereptate şi sf[i]nţie fuseşi noao. molitvenic (sec. xvn), 303. Spune şi nouă, tată, cine este vipera aceea care nu-ţi 4808 NOI1 — 465 — NOI» dă pace. ispirescu, l. 12. Alţii, mai sensibili şi mai scumpi nouă, însă au să sufere grele zbuciumuri. f (1906), 4. Fii nouă deopotrivă suroră şi străină, arghezi, v. 150. Şi strălucea de aur şi argint tot pomul Încărcat cu bunătăţi necunoscute nouă. beniuc, v. 36. Rupe-n două, Dă şi nouă. zanne, p. v, 243. <£■ (Face corp fonetic comun cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată ,,-şi“, aşezat enclitic şi avînd valoare de pronume posesiv) Nu noaoş să strîngem numai, coresi, ev. 404. b) (în forma neaccentuată ne; precedă predicatul) Răutatea şi ruşinea ce ne-au făcut cutarele. prav. 323. Nu ne ţîi parte? dosoftei, ps. 144/16. Nevoia... învaţă multe, care nici prin cuget ne trec. drăghici, r. 50/6. Intr-o noapte doi şcolari ... ne povestiseră nenorocirile lui Robinson Cruzoe. alecsandri, ap. ghica, s. 75. Oricare simtimente înalte, generoase, Ne par ca nişte basme de povestit, frumoase, alexandrescu, m. 5. Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic. eminescu, o. i, 40, cf. 150. Ne-a dat de învăţat după puterea noastră, creangă, a. 27, cf. 76. Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare sau de neîncredere în sine. caragiale, o. iii, 6, cf. vi, 111. Ei tot atît de buni ne par Ca orişicare laş fugar 1 coşbuc, p. i, 257. O lurne-ntreagă ne vorbeşte de departe, densusianu, l. a. 82. Ia să vedem ce ne-a spune? sadoveanu, o. i, 305. Nu ne trebuie război, id. ib. xvn, 241. Şi plantele creşteau, ne făceau semne, isanos, ţ. l. 33. Ne cereaţi firimituri, la geam. arghezi, f. 23. Multe din cuvintele care ne apar astăzi... ca nişte metafore, au fost la origine adevăraţi termeni proprii, vianu, m. 18. în cursul verii, ziua, aerul este cald şi ne apare uscat, agrotehnica, i, 166. Ne sînteţi ca un frate bun ... , îi spuneau soldaţii din pluton, camilar, n. i, 32. Cum ne-o face boierul, aşa-i; altă lege nu-i. galan, z. r. 49. Ne place cîntecul nou, ne place, banuş, p. 152, cf. deşliu, g. 34. Ne-a arătat. .. casa în care a locuit Cehov. gl 1962, nr. 419, 1/2. Asta-i lelea care-o vezi, Care ne făcea scoverzi. jarnIk-bIrseanu, d. 430. Am plecat înainte, căci ne-a fost ruşine a veni cu el. cătană, p. b. i, 14. (Cînd verbul este la conjunctiv sau infinitiv, pronumele se află aşezat după „să“, „a“) Pentr-a ta izbîndă să ne paie bine. dosoftei, ps. 61/1. Lumea.. . Poate să ne arunce cu piatra dacă vrea. macedonski, o. ii, 23. Am ştiut eu dinainte că are să ne iasă şi de cheltuială. creangă, p. 161. Prefectul trebuie să ne dea cheia comediei ăştia, caragiale, o. vi, 90. Are să ne vie apa la moară şi vom vedea ! sadoveanu, o. i, 120. Poetul a stabilit comparaţia între „lună11 şi „o regină moartă11, fără să ne-o mai spună anume. vianu, m. 29. Atit să ne dai. tudoran, p. 8. Mori, mîndră, să mor şi eu, Să ne facă-un copîrşeu, Şi să ne facă o groapă. jarnIk-bIrseanu, d. 57. <$> (Enclitic) Făgăduitu-ne-au că... va... asculta (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 105/13. Fostu-ne-ar fi de vro treabă o asemine vedere? conachi, p. 268. S-a întors acasă trimi-ţîndu-ne din cînd în cînd cele trebuitoare, creangă, a. 26, cf. 76. Spune-ne, surată . .. Nu e mijloc ... Ca să aflăm la noapte. .. vreun adăpost? macedonski, o. ii, 57. Şi fii-ne iubită în rostul tău sublim Şi fii-ne mai scumpă prin cele ce nu ştim. arghezi, v. 150. Scrie-ne, tată, cînd ai să vii? beniuc, v. 76. Eu cu dor, mîndra cu dor, Trebui-ne-ar un doftor, jarnik-bîrseanu, d. 107. Fă-ne pită, draga mamei, mera, l. b. 30. c) (în forma neaccentuată ni; se află înaintea unui pronume reflexiv, a unui pronume personal — cu excepţia femininului „o“ — sau înaintea formelor conjuncte de indicativ prezent, persoanele 1 sg. şi 3 sg. şi pl., ale verbului „a fi“ ori, regional, persoanele 2 sg. şi pl. ale verbului „a vrea“) Pizmaşii tăi ce ni-s cu greaţă, I-ai lăsatu-i în sus de să nalţă, dosoftei, ps. 248/11. Fiica ce ni s-au născut, aethiopica, 68v/7. Tot pămîntul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini, eminescu, o. i, 155. Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, creangă, a. 161. Poale ni-ţi da şi ceva udeală. id. p. 257. O, dar nu pentru visări Ni-e viaţa dată ! coşbuc, p. i, 264. Daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru ceasurile de fericire pe care ni le-aţi procurat. brătescu-voineşti, î. 6. Cîte-un vers ciudat Din marele Poem, pe care voi Ni l-aţi plătit cu bulgări de noroi, minulescu, v. 12, cf. stoica, vîn. 31. Ni-l arătă pe Tudorache cu mîna. stancu, d. 85. Iar de va fi să nu ni se răspundă... Dăm ţării foc. beniuc, v. 88. Orice rar se vede, mai dulce ni se pare. zanne, p. ii, 796. d) (Forma accentuată nouă este urmată de una dintre formele neaccentuate, ne sau ni, care reia complementul indirect exprimat prin forma accentuată; ambele forme sînt plasate înaintea predicatului; cînd verbul este la conjunctiv sau infinitiv, forma neaccentuată este aşezată după „să“, „a“) Noao ne va erta toate păcatele (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 102/11. Nouă ne-a dat drumul p-acasă. ghica, s. 25. Nouă să ne dea zor. alecsandri, t. i, 305. Nouă ni-e frică de trădare, caragiale, o. vi, 103. Nouă nu ne pricinuieşte nici o neplăcere, sadoveanu, o. x, 186, cf. deşliu, m. 45. Nouă nu ne-a purtat noroc, baranga, r. f. 89. Noo ne place viru. alr ii 3 049/95, cf. 3 048/172, 727, 762. •0» (Forma neaccentuată, adesea enclitică, este urmată de cea accentuată şi anticipează complementul indirect exprimat prin forma accentuată ; forma neaccentuată este aşezată înaintea predicatului iar cea accentuată după predicat, sau, mai rar, ambele forme sînt aşezate după predicat; adesea între forma neaccentuata şi cea accentuată se intercalează adverbul „şi“, care subliniază complementul indirect) Pita noastră săţioasă dă-ne noao astăzi (a. 1607), cuv. d. bătr. ii, 104/11. De poţi ceva, agiută-ne noauă. varlaam, c. 51. Dă-ne nouă aceaste 4808 NOI1 — 466 — NOI1 cununi, id. ib. 57. Dumnedzâieşti învăţători pre carii ni i-au dăruit noao. eustratie, prav. 4/16. Să ne fie noo de-pururie izvor de viiaţă (a. 1646). bv i, 158. Ce ne mai trebuiaşte noao mărturie? n. test. (1648), 61v/15. Şimăsura lucrării noastre ni să dă noao (sec. xviu). cat. man. i, 81. Şi ştii şi di faptul celora ce ni l-au dat nouă in casa noastră (începutul sec. xix). şez. xviii, 7. Să ne dai un semn şi nouă de mila măriei tale. eminescu, o. i, 146. Dacă ne-o plăcea şi nouă, ăstora de aici? caragiale, o. iv, 162. Ni-e frică nouă de tine, slavici, o. i, 132. Şi apoi ce strică dacă ne vei spune şi nouă? ispirescu, l. 177. Poate vream să fiu vrun Neron... Ca s-apar posterităţii cum şi el ne-apare nouă. macedonski, o. i, 71. Ni-e dragă şi nouă viaţa şi-averea, coşbuc, p. i, 91. Aceste neajunsuri se temea maica Filofteia să nu ni se întîmple şi nouă. hogaş, dr. i, 7. Ne dai ades prilej şi nouă să stăm de vorbă cu bunicii, minulescu, v. 108. Ce ne-ar păsa nouă de asta? sadoveanu, o. xvii, 199, cf. i, 200. Deci locatarii s-au mutat fără ca să ne dea nouă de ştire, tribuna, 1962, nr. 267, 1/3. Uită-te, bade, la mine.. . Mult ne-ar sta nouă de bine 1 jarnIk-rîrseanu, d. 247. Să ne scn[i] carte şi noauă. bl xiii, 114. 2. (în formele neaccentuate ne, ni\ cu valoare de dativ etic) Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe, eminescu, o. i, 149. Dar viteaz ne-ai mai fost, măi prostule! contemporanul, vij, 97. Cum ni l-au sfirticat nelegiuiţii! sadoveanu, o. i, 196. Frate Răsneţ, Ce ne treci ca un drumeţ? alec-sandri, p. p. 280. Plopul se clăti, Umbra şi-o trăgea; Soarele-i ardea. Sfînta-i Maria Mult să supăra Şi ni-l blestema, păsculescu, l. p. 11. III. (La acuzativ) 1. (înlocuieşte numele unui complement direct) a) (în formă accentuată; precedat de prepoziţia „pe“ şi aşezat după predicat) Şi priînsă cetind, pre noi pomeniţi şi întru ruga voastră pre noi nu uitareţi. varlaam, c. 3. Mama. . . a ascuns pe Păunaş în fîn şi s-a mîniat pe noi! galaction, o. 166. ■£> (învechit; face corp fonetic comun cu pronumele reflexiv în forma neaccentuată „-şi“, aşezat enclitic şi avînd valoare de pronume posesiv) Numai pre noiş să osîndim. coresi, ev. 18. <$> (învechit; fără prepoziţie) Rogu-te se asculţi tu noi. cod. vor. 58/16. Vru amu şi născu noi. ib. 114/9. Cururat-ai noi. psalt. 7. Pridădit-ai noi în mărule dracilor. ib. 327, cf. cuv. d. bătr. ii, 122/16. Au iubit el noi. n. test. (1648), 196r/3. b) (în forma neaccentuată ne; precedă predicatul) Nu ne dodeireţi şi faceţi glîceavă. dosoftei, ps. 74/12. Ne laşi la sminteală. id. ib. 144/16. Toate relele acufunde în a tartarului unde Ce pre-acele ni născu, ar (1830), 2511/16. Visurile ... ce facem deştepţi ne vatămă. marco-vici, c. 15/2. Nevoia ... ne învaţă multe, drăghici, r. 50/5. Nime-n lume nu ne simte, eminescu, o. i, 209, cf. 234, creangă, a. 113. Ne ameninţă o nenorocire grozavă, caragiale, o. vi, 94. Venirăm. . . teaferi cum ne-a născut maica. ispirescu, l. 70. Şi cum ne-ar usca focul de ploaia ce ne scaldă! macedonski, o. ii, 50. Cînd foamea ne va răscula, Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa, coşbuc, p. i, 209. O lume-ntreagă . .. ne cheamă, densusianu, l. a. 82. Ne chemau atîtea interese, bacovia, o. 229. Zări-vom pe-alţii cum sosesc, Cum ne ajung, minulescu, v. 11. Ne-a împrăştiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică, galaction, o. 50. Zadarnic dar ne-amestecă vultoarea. topîrceanu, p. o. 4. Ne-au minat să mergem, sadoveanu, o. i, 337. Zece nopţi ne-a zguduit, arghezi, s. p. 125, cf. vianu, s. 11. Ne ameninţă ploaia, camil pe-trescu, o. iii, 184. Ne lăsaşi lipiţi pămintului. stancu, d. 101. Văile bune, Pline de ceaţă-ale pămintului, ne primeau pe rînd. isanos, ţ. l. 67. Dureroase aduceri aminte Ne tulbură, labiş, p. 53. Măi, arcuşe, frăţioare, Ia întoarce struna, Pentru dorul ce ne doare, deşliu, g. 17. Deacă frunza s-a usca, Cine-amar ne-a cununa? jarnIk-bîrseanu, d. 49, cf. 128. Dacă ne vor simţi? cătană, p. b. i, 59. Vorba nu ne omoară. zanne, p. ii, 825. Abia scăparăm de coasă şi ne puse la secere, id. ib. v, 206. <¡)> (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, forma neaccentuată se află aşezată după ,.să“, „a“) Cum se nă ducă lu D{am\n[o\dzeu. cod. vor. 156/13. Dete ordin... să ne lase singuri, ghica, s. 8. Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, eminescu, o. i, 147, cf. 129. Vrei... să ne zvîrlă baba pe drum? creangă, p. 9. Lumea poate să ne acuze t macedonski, o. ii, 23. Să nu ne bată, Că prea l-am zăpăcit de tot. coşbuc, p. i, 273. Nu vrea să ne vadă, nu vrea să ne audă! galaction, o. 166. Băiatul ăsta vrea să ne vîre în cheltuieli, sadoveanu, o. xvii, 180. Venea argatul Ion să ne păfuge. beniuc, v. 36. Vin, vin să ne ia, vin să ne ducă. banuş, p. 139. Plantele . . . Se străduiau spre viaţă să ne-ndemne. isanos, ţ. l. 33. Nu vii să ne mai vezi? alec-sandri, p. p. 280. <¡)> (Enclitic) Află sutaşul corabie alexăndrească... şi puse-nă întru ea. cod. vor. 84/23. Saturi-nă de pâre lăcrămată. psalt. 165. Adapi-nă cu lacrămi. ib. Iată-ne cu iarna în ţară I alecsandri, ap. ghica, s. 337, cf. eminescu, o. iv, 360. Lumea... se împrăştie huiduindu-ne. creangă, a. 113. Iată-ne şi aproape de vîrful codrului, id. p. 123. Cetăţene, te rog, lasă-ne cu binişorul, lasă-ne. caragiale, o. vi, 123. Iacătă-ne teaferi. ispirescu, l. 70. Şi voi cu toţii, urmaţi-ne. macedonski, o. ii, 207. Invaţă-ne să plingem. coşbuc, p. i, 218. Oamenii, ocolindu-ne, au zis: Cine sînt aceşti vînzători de vis? isanos, ţ. l. 53. Iată-ne sosiţi la noi. alecsandri, p. p. 103. Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijeşte-ne o lună, două. jarnIk-bîrseanu, d. 205. 4808 NOI1 — 467 — NOI c) (Forma accentuată, precedată de prepoziţia „pe“, este urmată de forma neaccentuată ne, care reia complementul direct exprimat prin forma accentuată; ambele forme sînt plasate înaintea predicatului; cînd verbul predicatului este la conjunctiv, forma neaccentuată se află aşezată după „să“) Şi pre noi ne-ascultâ cind te vom ruga-te. dosoftei, ps. 62/3. Ca peatra mormîntalâ pe noi ne-a-nfiorat. alexandrescu, m. 154. Pe noi ştiu că ne-ai ameţit, creangă, p. 252, cf. 79. Şi pe noi ne-a atras ce părea suprafiresc. m. i. caragiale, c. 55. Tot pe noi o să ne pună să coacem porumbul la foc. stan cu, d. 252. Lasă inima în pace, că pe noi ne taie la ramazan ! tudoran, p. 9. Nu este om pe lume Pe noi să ne despreune. jarnIk-bîrseanu, d. 255. <> (Forma neaccentuată ne, uneori enclitică, precedă pe cea accentuată) Ne va pre noi asculta (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 105/13. Fă cum ştii; numai să nu ne bagi şi pe noi în belea, creangă, p. 9. Du-te, doamne, scapă-ţi viaţa şi lasă-ne pe noi. sadoveanu, o. i, 183. Şi ne-au trimis pe noi, aiştia mulţi, să le apărăm binele şi osînza cu sîngele nostru, camilar, n. i, 412. Fraţii mei albi, de ce nu-ndrăzniţi Să ne-ndrăgiţi nici astăzi pe noi, Oamenii negri, deşliu, g. 43. <0> (învechit; fără prepoziţie) Nu nă lăsa noi vîntul. cod. vor. 84/26. 2. (în formă accentuată; precedat de diverse prepoziţii sau adverbe, înlocuieşte numele unui atribut, al unui complement indirect, al unui complemeiit circumstanţial de mod, de loc etc.) Învîrtoşeadză . . . aceasta ce fapt-ai întru noi. psalt. 130. Nu delunga meserearea ta de noi. ib. 327. Fă .. . sfinţi să slăvească-se cu noi (a. 1619). cuv. d. bătr. ii, 122/16. Spune tu acum frate cătră noi: unde te duci dentri noi? (a. 1669). gcr i, 184/14. Sufletele lor .. . să roagă . .. pentru noi. cheia în. lr/15. Darul ce am luat nu l-am luat numai pentru noi. biblia (1688), [prefaţă] 4/17. Aceste sorţi s-au amestecat şi fieşcare din noi au tras unul. ar (1837), 791/10. Nu credeţi pe cei cari vă zic că ar exista între noi oameni cari caută să oprime, ghica, s. 236. Ea se uită la noi. alexandrescu, m. xlix. Cît mi-ar fi iarna de mare, Ce-o să facem, vai de noi! Fără codru, fără soare, alecsandri, p. i, 60. De cîte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte. eminescu, o. i, 114, cf. 35. Se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaş ce venea, ca şi noi, din deal în vale. creangă, a. 31, cf. 28. Pentru nişte sărăcuţi ca noi, e greu de făcut trebi de acestea. id. p. 258. Pleacă şi dumnealui după noi. caragiale, o. vi, 5. De ce ascunzi de noi izvorul mîhnirilor tale, tată? ispirescu, l. 12. Ascultă: e grădina întreagă ce uneşte Simţirea ei suavă cu cîntecul din noi. macedonski, o. i, 117. Vorbim de morţii care dorm Sub noi. coşbuc, b. 216. Numai cîţiva cîni... îşi făceau datoria bătînd la noi. hogaş, dr. i, 2. Fără noi nu se fereca nici desfereca nimic. m. i. caragiale, c. 54. Cenuşa visărilor noastre Se cerne grămezi peste noi. arghezi, v. 29. A bătut vîntul. .. frunzele cad peste noi. bacovia, o. 234. Se sfărîmă pluta cu noi. galaction, o. 62. O blondă apariţie-ntristată Plutea spre noi din umeda genune. topîrceanu, b. 100. Dumneata să nu te amesteci între noi. sebastian, t. 102. Ostaşi ca noi se mai găsesc, sadoveanu, o. i, 183, cf. xvn, 182, 326. Cum se poate organiza în noi reprezentarea „caracterelor“ dintr-o operă? vianu, m. 130. Trec bulgării pe lingă noi, cad, se sparg, stancu, d. 79, cf. 95. Se vor aşterne peste noi, In straturi nepătrunse, Zăpezile uitării, beniuc, v. 32. Am avut azi prilejul să dăm pe faţă gîndurile unora cari n-au ce căuta printre noi. ga lan, z. r. 27. Creanga belşugului, necontenit, Scuturată de noi, rodească, isanos ţ. l. 37. Amanţi ai morţii. . . Eu vă blestem în numele durerii Ce-a ros în noi. labiş, p. 35. Dă-ţi oile-ncoace, La negru Zăvoi, Că-i iarbă de noi. alecsandri, p. p. 1. Şi rămas-am numai doi, Deîmplem lumea de noi. id. ib. 254. Măi bădiţo, buze moi, Mută-ţi casa lingă noi. jarnik-bîrseanu, d. 48, cf. 10. Nu cred că ar fi rău de noi. cătană, p. b. i, 19. Ia-ţi gîndul, puiul mamei, de la acest lucru, că nu-i de noi I mera, l. b. 7, cf. 35. Vinul e pentru noi Şi nu e pentru boi. zanne, p. iv, 182.. <$■ Loc. a d v. (Pe) la noi = a) acasă, în casa noastră, în gospodăria noastră; în familia noastră. Fie-mea Elenca au rămas la noi pentru alte trebi ale ei (a. 1842). arh. olt. vii, 134. Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, creangă, p. 197. Cu ce ocazie pe la noi? caragiale, o. vi; 151. Poţi la noi să vii. macedonski, o. i, 166. Şedeam pe prag la noi. coşbuc, p. i, 117. Ce-ai cătat la noi pe şură? f (1906), 3. N-ai vrea să te bagi la noi? galaction, o. 50. De ce-ai venit pe la noi? stancu, d. 92. Bădiţa cu şese boi N-are ce câta la noi. jarnik-bîrseanu, d. 38. De-aş şti, bade, c-ai veni, Drumul ţi l-aş şindili. . . Pîn'la noi, bădiţă-n prag. id. ib. 139. (Precizat prin „acasă“) Aş vrea să fiu, acuma, în sat la noi acasă, goga, p. 39; b) în satul sau în oraşul nostru, în părţile noastre. Şi eu trimite-voi Ce-i mai mîndru pe la noi. eminescu, o. i, 149. N-aş trăi la cîmp, Doamne fereşte! Halal pe la noi! creangă, a. 126. Mergem la sigur., la noi, opoziţie nu încape, caragiale, o. vi, 152. Are să fie şi la noi răscoală, nene? stancu, d. 129. Pe la noi, pe la Vlădeni, Nu se fac nici chiar coceni, jarnik-bîrseanu, d. 471. (Precizat prin „în sat“) Mult mai bine ar fi fost Să fi rămas în sat la noi. iosif, patr. 33. Tata-i om sărac la noi în sat. beniuc, v. 78; c) în ţara noastră. Nici odineoare nu s-au prezentat la noi o piesă cu mai plăcută mulţămire. ar (1837), 271/13. Cît de frumoasă-i poezia Acestei mîntuiri în drum — La noi. .. S-a-ntors filozofia, coşbuc, b. 236. La noi sînt codri verzi de brad. goga, p. 12. Nu-i departe vremea cînd şi la noi va face rîndu-ială partidul, sadoveanu, o. xvii, 282. Unele 4808 NOI1 — 468 — NOI1 soiuri din cele cultivate la noi manifestă o rezistenţă ridicată, bordeianu, p. 50. La noi, plăticaşi crapul pot înainta în zona apelor salmas-tre. c. antonescu, p. 15. (Precizat prin „în ţară“) Pe unde mergea, drumuri mari de piatră şi şanţuri groaznice trăgea,.. . precum şi pănă astăzi să văd şi aici la noi în ţară. c. canta-ctjzino, cm i, 14; d) în lumea noastră, în universul terestru. Spirtul, care la noi nu îngheaţă, ar fi acolo fpe Saturn] dur ca diamantul. contemp. 1962, nr. 769, 1/6. (Mold.) Ca pe noi = aşa cum trebuie; foarte tare, straşnic. Nu puteau scăpa bietele miţe din mîinele noastre, pînă ce nu ne zgîriau şi ne stupeau, ca pe noi. creangă, a. 37. Noi între noi sau (Mold.) noi în de noi = intre ai noştri, între oameni cunoscuţi, apropiaţi. 7Ve-[a]m învoit noi în de noi ş-am făcut schimbătură cu nişte copii de ţigan (a. 1724). bul. com. ist. iv, 60. Eram numai noi în de noi. creangă, a. 96. E mai bine să fim noi în de noi cît de departe, decît pe loc aici, cu prietini pre care nu-i cunoaştem îndeajuns, sadoveanu, o. xi, 27. B. (La dativ şi la acuzativ; forma neaccentuată ne precedă predicatul şi are valoare de pron. refl.) a) (La dativ) De ce nu ne-am scrie unul altuia sub formă de epistole intime, cele ce ne-am povestit într-astă seară? ghica, s. xxiv. Ne-om da sărutări pe cale. eminescu, o. i, 55. Ne spuneam atît de multe Făr-a zice un cuvînt. id. ib. 112, cf. arghezi, t. c. 64. <£> (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află aşezat după „să“, „a“) Cu oile să ne acoperim goliciunea trupurilor noastre, neagoe, Înv. 12/31. Vrei să ne-aprindem paie în cap? creangă, p. 9. Da ia să nu ne trecem vremea cu vorbele, id. ib. 116, cf. arghezi, v. 58, vianu, m. 35. <> (Enclitic) Şoptindu-ne împreună, eminescu, o. i, 186. b) (La acuzativ) Nă apropiem de Chipru. cod. vor. 24/26. Ne văm învăţa... şi cînd nu priimim, să mulţemim. coresi, ev. 322. Acelora lucruri nu ne închinăm, varlaam, c. 48. Ni simţim datori a da cuvenite laude întregii companii, ar (1837), 271/32. După cîte o bătălie, cînd ne număram, rămîneam uneori numai patru-cinci sute din două mii cîţi eram. ghica, s. 16. Sînt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm. eminescu, o. i, 120. Ne duceam băieţii şi fetele unii la alţii cu lucrul, creangă, a. 63. O trăsură trece pe dinaintea berăriei unde ne aflăm la masă. caragiale, o. i, 301. Făgăduim chiar a ne jertfi, ispirescu, l. 12. Ne-am încălzi sub vatră şi am dormi niţel, macedonski, o. ii, 50. Ne apropiem de Becket. vlahuţă, r. p. 18. La roata morii ne uitam Şi de-n zădar ne frămîn-tam. coşbuc, p. i, 271. Mai puternic ne vom strînge. cerna, p. 121. în drum ne întîlnirăm cu preotul locului, hogaş, dr. i, 4. în haosul vieţii... nu ne-am găsit, bacovia, o. 129. Ne scurgem în coloană, fără şoapte, camil petrescu, v. 17. Ne vom întoarce ... şi rău vom potopi pe vrăjmaşi, sadoveanu, o. i, 191. Ne despărţim de voi cu îndoială, arghezi, f. 23. Viziunea nouă a lucrurilor... de care... nu ne putem apropia decît prin intermediul unei imagini. vianu, m. 42. Ne luăm după ele. stancu, d. 79. Ne-om legăna în valuri largi ca marea, beniuc, v. 88. Ne-om ridica... că ştim munci, camilar, n. ii, 125. Ne-ascundem în case, Fugim în păduri. ranuş, p. 141. Ne aflăm în faţa unor jocuri dificile în cadrul unui turneu, sp. pop. 1961, nr. 3 944, 1/5. Azi ne putem minări cu realizări literare remarcabile, s ianuarie 1962, 8. Amîndoi ne potrivim Şi la plete şi la feţe. alecsandri, p. p. 27. Tare, bade, ne iubim, Dar prea rar ne întîlnim. jarnIk-bîrseanu, d. 68. <> (Cînd verbul este la conjunctiv sau la infinitiv, pronumele se află aşezat după „să“ ori după „a“) Luo-se nădeajdea toată a noastră, cum se nă măntuim noi. cod. vor. 88/23. în toate năravurile... să ne gătim. coresi, ev. 213. Nu trebuie să lăsăm, să nu ne răscumpărăm. prav. 321. Amîndoi ştiam a ne acăţa ca veveriţele pe vîrfurile cele mai înalte ale copacilor, alecsandri, ap. ghica, s. 70. Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa. eminescu, o. i, 174. Poate să ne mai întîlnim la vrun capăt de lume. creangă, p. 192. Trebuie să ne vedem înainte de întrunire, caragiale, o. vi, 121. Să ne retragem, le rog. macedonski, o. ii, 134. Ne-au minat să mergem, să ne căpătuim şi să ne săturam, sadoveanu, o. i, 337, cf. stancu, d. 126. Văzui negri ochişori. .. Veniţi după ei feciori, Să ne facem vînători! jarnIk-bîrseanu, d. 369. <0> (Enclitic) Descărcămu-nă după dzilele adzimelor de la Filipiia. cod. vor. 16/4. Bucură-mu-nă de spăsenia ta. psalt. 13. Închina-ne-vre-am... ei (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 151/21. Rugămu-ne-ndurărilor. eminescu, o. iv, 360. întoarce-ne-vom... acasă, şi helbet! nu ţ-a lua nime din spate ce ştiu eu. creangă, a. 155. Servindu-ne de graiul vorbit, nenumăratele transferuri metaforice ale acestuia trec în sistemul de noţiuni al gîndirii. vianu, m. 39. Mai bine să murim bătîndu-ne pentru dreptul nostru la . . . viaţă, stancu, d. 127. C. (La dativ; în formele neaccentuate ne, ni, are valoare de adj. pos. şi de pron. pos.; în forma ni se află înaintea unui pronume reflexiv, a unui pronume personal — cu excepţia femininului „o“ — sau înaintea formelor conjuncte de indicativ prezent, persoanele 1 sg. şi 3 sg. şi pl., ale verbului ,,a fi“ ori, regional, persoanele 2 sg. şi pl. ale verbului „a vrea“) I. (Indică posesiunea; cu valoare de adj. pos.) Care este al vorbitorului şi al persoanelor pe care acesta şi le asociază în vorbire. Poftim de ne blagosloviţi casa. creangă, a. 10. Numai moartea... Ne poate da averea de gol la fiecare ! macedonski, o. ii, 51. Nu-i nevoie să ne ostenim de pe acum caii. sadoveanu, o. i, 293. Sîntem destui şi masa ne e strimtă, id. ib. xvii, 179. 4808 NOI1 — 469 — NOI* Griul ni se coace Mai repede-n războaie dedt in timp de pace? arghezi, c. o. 47. Eu iubesc, baba iubeşte, Casa ni se pustieşte, jarnik-bîrseanu, d. 413. II. (Indică apartenenţa) a) (Cu valoare de adj. pos.) Care aparţine vorbitorului inclus într-un grup cu alte persoane, care ţine de vorbitor — ca parte a corpului — şi de persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire. Ne văd ochii cum te despoaie, dosoftei, ps. 117/12. Obrazul ni-i negru de-atîta ocară. id. ib. 145/9. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile, creangă, p. 119. Destul acum, că ne-ai făcut capul călindar. id. ib. 252. Ne sfiriie gitlejul de sete. id. ib. 257. Să n-avem.. . un copil măcar... care să ne închiză ochii, delavrancea, s. 241. Sudoarea ne înmuiase trupurile, hogaş, dr. i, 5. Cenuşa ne-o spulberă anii. banuş, p. 133. <£> (Determină abstracte legate de vorbitor şi de persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire) Să ne deşteptăm sufletele, biblia (1688), [prefaţă] 3/36. Au prezentul nu ni-i mare? eminescu, o. i, 149. Şi cînd eşti tristă, Doino, Tu inima ne-o frîngi. coşbuc, p. i, 214. Ni s-a dus în altă ţară Amîndurora, norocul. goga, p. 92. Ori ai vreun farmec, care ne dezleagă viitorul? cerna, p. 55. Ne urmam drumul pe pîrăul Almaşului la deal. hogaş, dr. i, 7. Ni se sporeşte vlaga, arghezi, c. o. 47. Ni-i tristă soarta şi de nimeni plînsă. topîrceanu, p. o. 52. Asta ni-i viaţa! id. ib. Vom trece pe zările Timpului, Stingîndu-ne lumina de o clipă, în veşnicul Nimic, beniuc, v. 32. Să ne-nfrăţim voiniceşte puterile, deşliu, g. 34. <£■ (Enclitic; de obicei precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională sau cu sens local) După datorie-ne, am înştiinţat pricină ce este a zăbăvii (a. 1814). doc. ec. 169. Să ştii că or să nască, în locu-ne fiinţe mai rele. alexandrescu, m. 177. Cînd mai vedeam cum rămîn satele şi locurile frumoase în urmă şi tot altele necunoscute se înfăţoşează înainte-ne, supărarea noastră creştea la culme! creangă, a. 124. Deasupră-ne vulturii pluteau în cer albaştri, arghezi, v. 58. b) (Cu valoare de pron. pos.; ţine locul unui nume legat de vorbitor şi de persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire, înlocuind, totodată, şi numele lor) Viaţa şi-averea.. . Regii ne-o iau cu puterea, coşbuc, p. i, 91. III. (Cu valoare de adj. pos.; indică raporturi între rude) De s-ar fi întimplat să ne trăiască fiica... ar fi întocma de ani cu aceasta, aethio-pica, 68v/6. Ne-aţi scos şi morţii din mormînt. coşbuc, p. i, 208. Flămînzi copiii-n drum ne mor. id. ib. De grăit, văd că grăiţi, toţi, ca-n slove. Da’ nu spuneţi ce ne-aţi făcut feciorii. CAMILAR, N. II, 86. IV. (Arată că vorbitorul şi persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire sînt autorii acţiunii, faptei, operei etc. în discuţie) a) (Cu valoare de adj. pos.) Care este spus, săvîrşit, îndeplinit de vorbitor şi de persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire. Ni-i pre voaie. dosoftei, ps. 117/11. Hai, ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele, eminescu, o. i, 176. Mă 1 spune lui nen’tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba, caragiale, o. vi, 14. Ne zice gîndul că vei pieri, ispirescu, l. 8. El nu ne poate înţelege plinsul. cerna, p. 5. Toate lucrurile ne sînt pe dos. zanne, p. ii, 119. <£> (Enclitic) Cu proza-ne de-acum S-a-ntors filozofia. coşbuc, b. 236. b) (Cu valoare de pron. pos.; ţine locul denumirii acţiunii, operei etc. săvîrşite de vorbitor şi de persoanele pe care acesta şi le asociază în vorbire, înlocuind, totodată, şi numele lor) Batem o depeşă la Bucureşti... Trebuie să găsim pe cineva să ne-o dea la telegraf. CARAGIALE, O. VI, 107. D. 1. (La nominativ; în stilul oficial-adminis-trativ, urmat de apoziţii, folosit ca plural al autorităţii, înlocuieşte numele subiectului acţiunii exprimate de predicat) Eu. Noi, comisarul secţiei 55. caragiale, o. i, 189. Noi, prim-preşedintele tribunalului Iaşi, secţia I. mon. of. (1906), 808. 2. (Ca plural al modestiei, folosit de autori) a) (La nominativ; înlocuieşte numele subiectului acţiunii exprimate de predicat) Eu. Cîţiva cititori. . . se aşteptau să găsească în cartea noastră rezumate ale studiilor citate în note. Noi am socotit însă că astfel de rezumate nu şi-ar avea rostul, rosetti, i. l. r. i, 5. <$> (în vorbirea populară şi familiară) Iar ţăranul.. . atunci întrebă: — Noi, nu bănuiţi, cucoane, mai avem şi altă treabă Şi ziceam: îmi daţi acele cinci capeici, că eu m-aş duce? contemporanul, iv, 823. <> (Vorbitorul se solidarizează cu subiectul acţiunii) Noi sîntem băieţi cuminţi şi bine crescuţi. .. Noi nu sîntem mojici, caragiale, o. ii, 97. ■<)» (Aşezat după predicat, marchează insistenţa) Las’ că ştim noi! caragiale, o. vi, 76. Ehei! cunoaştem noi la marfă; ştim noi cum merg lucrurile, iordan, stil. 126. b) (La dativ; în formă neaccentuată, înlocuieşte numele complementului indirect) Mie, mi. Măria sa. . . au trimis. . . pe duhovnicul lui.. . de ne-au zis au să fac paretisis de bună voia mea... au să mă scoaţă măria sa cu sila. antim, p. xxm. Explicaţia dată. . . nu ni se pare de loc satisfăcătoare, vianu, m. 91. c) (La acuzativ; în forma accentuată precedată de prepoziţia „pe“ şi urmată, uneori, de forma neaccentuată ne, înlocuieşte numele complementului direct; în forma neaccentuată ne, precedată de diverse alte prepoziţii sau adverbe, înlocuieşte numele unui complement indirect sau pe cel al unui complement circumstanţial) (Pe) mine, mă. Este pentru noi o plăcută datorie de a mulţumi tuturor acelora care ne-au ajutat în munca noastră, rosetti, i. l. r. iii, 8. NOI2 — 470 — Noian d) (In forma neaccentuată ne de dativ şi acuzativ, are valoare de pron. refl.) Ne-am impus îndatorirea de a urmări evoluţia vînatului şi a vînătoarei în ţara noastră, stoica, vIn. xi. Ne vom referi la unele din realizările obţinute în 1961 în diferite domenii ale ştiinţei, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 58. — Dat.: nouă (învechit, noauă, noao, nouao, nouauo, nouaî, regional, noo), ne (învechit, nă), ni; acuz.: (pe) noi, ne (învechit, nă). — Lat. nos. NOI2 subst. pl. (Regional) 1. (în superstiţii; adesea urmat de determinarea „de pădure“ sau „cu leac“) Nume dat unor elemente ca: cenuşă, cărbuni, bucăţi de frunză etc. care intră, de obicei în număr de nouă, în compoziţia unor leacuri băbeşti. Cu pietrele v-oi împietri. . ., cu noii v-oi strînge. pamfile, b. 13. Neputînd fi văzute de nimeni, ele s-au aşezat lingă un pîrău şi au început a culege noi de pădure, de pe nouă feluri de lemne. dr. iv, 1 042. Nouă noii cu leac, Pă samă la oi le fac. chest. v. 8/178, cf. 178/97. 2. (Adesea urmat de determinarea „de apă“) Rouă; p. e x t. picăturile de apă care cad de pe roata morii de apă, cînd se învîrteşte, (regional) zori. bîrlea, c. p. 341, cf. 382. E x p r. A lua noi = (în superstiţii) a aduna apă neîncepută pentru a o folosi în descîntece şi la leacurile băbeşti. Se spală cel bolnav de reumatism. . . cu apă neîncepută şi anume, de către o babă... care ştie lua noi. Com. din zahareşti-suceava. A fi luat noi = a) a nu spune o vorbă, a tăcea chitic. Cf. dr. iv, 1041; b) a se îmbolnăvi de reumatism. Com. din straja-RĂDĂUŢI. — Etimologia necunoscută. NOl3 vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. (învechit) A (se) înnoi. Cf. psalt. hur. 85r/2, budai- DELEANU, LEX. — Prez. ind.: noiesc. — V. nou. NOIĂ s. f. v. nuia. NOIĂM s. n. v. noian. NOIAN s. n. I. 1. (Popular; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mare de apă (care curge, v. p u h o i, torent, şuvoi, sau cade din cer, se adună în urma ploilor, a revărsărilor etc.), de zăpadă (care cade din cer, este îngrămădită de viscol, v. n ă m ete, troian etc.). Ce noiam de zăpadă a căzut! h iv 243. Vine un noiam de ploaie, ib. ix 281. Noianul de apă este o mare grămădire de apă ce curge cu o înfăţişare înspăi-mîntătoare. ib. xi 320, cf. v 174, xn 113. Loian . . . apă multă. i. cr. iv, 306, cf. chest. iv supl. •v> F i g. Tînărul cel nerăbdător de a să azvîrli în noianul vieţii, marcovici, d. 3/14. + P. ext. (Prin estul Munt.) Cîmpie întinsă de teren inundabil, folosită ca izlaz. Cf. antipa, p. 195. 2. P. g e n e r. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mare, belşug. Se înecase în noianul de verdeaţă, hogaş, dr. i, 107. S-a făcut anul acesta loian de vin. i. cr. iv, 306. <£> F i g. Noianul cel de lumină.. . al luceafărului zilei, gorjan, h. iv, 47/5. Noianul de lumină trandafirie al zorilor cuprinsese tot cerul, hogaş, m. n. 156. Un colţ de pădure răsărea în faţă... într-un noian de fum şi de negură. rebreanu, nuv. 230. Carbonizate flori, noian de negru, bacovia, o. 25. Tîrziu, cînd peste lanuri, Coboară spre cîmpii Noianuri de umbre argintii, . .. Iubirea mea fugară abia s-a liniştit. topîrceanu, b. 34. Spre sară, din asfinţit, se înălţară nouri negri, soarele se cufundă într-un noian de flăcări, sadoveanu, o. ii, 99. + (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Număr mare de fiinţe, de lucruri, de fenomene etc. (de acelaşi fel); mulţime (1). In O pian, în acel noian de graţii. .., aş găsi frumuseţi îndestule de citat. odobescu, s. iii, 63. Stradele nepavate... ce trec prin noianul de case mici şi rău zidite. eminescu, n. 33. Am intrat, fără speranţă, într-un noian de necazuri, gane, n. iii, 64. Ce penibilă impresie îmi lăsa această cumplită sterilitate de idei, în noianul de vorbe, vlahuţă, o. a. 230. Noianul gîndirilor triste mă prinde în laţul lor. petică, o. 276, cf. 36. Lungi plictiseli în turnuri sumbre. . . Noian de superstiţii, cu hohot sec, tîrziu. bacovia, o. 103. Am ridicat împotrivă-mi... noian de duşmănii, galaction, o. 34. Brazi şi fagi uriaşi.. . ridicau în slăvi noian de vreascuri şi de crengi, id. ib. 210. Sufletul lor viu se pierdea în noianul de rînduri retorice, generale, v. rom. ianuarie 1954, 148. Nimeni nu-i mai potrivit ca el, Bălcescu, care să ridice la nevoie noianul cel mare al ţărănimii. ib. decembrie 1954, 38. Din ce noian de doruri au răsărit aceste accente de suavă poezie! sadoveanu, e. 14. Intră chiar de-a doua zi într-un noian de probleme noi şi străine, galan, b. ii, 101. II. 1. (învechit) Mare2 (1); ocean. De ceaia parte, în vale despre Pelagos, adecă despre noian, sînt alte şanţuri (a. 1715). ap. tdrg. In zădar, zeul puternic. . . Despărţit-a ţâri şi lume, dacă-ntinsele noiane De nelegiuite vase totuşi străbătute sînt. ollănescu, h. o. 33. Pusu-s-au dar în mişcare ca nişte puternice valuri, Cînd pe noianul icaric le tulbură austrul şi vîntul, Din răsărit, murnu, i. 29. <0> In noian = în largul mării2 sau al oceanului. Am împins pînzele şi am plecat în noian (a. 1783). gcr ii, 129/19. + Golf (de mare2 1). Cele doao mări care sînt împrejurul Eghipetului... care au noianuri şi munţi şi ostroave (a. 1806). ap. tdrg. + (Cu determinările „mării“, „mărilor“, „de ape“, 4813 NOIAUĂ — 471 - NOIMĂ „de apă“ etc.) Imensitate, nemărginire. Prin noianul mării, în depărtare, drăghici, r. 207/19. Corăbierul cel înţelept pluteşte în odihnă pe noianul mării, marcovici, d. 13/23. Şi din noian de ape puteri au dat scînteii. eminescu, o. i, 115. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, id. ib. 132. Pe deasupra codrilor, Peste vîrful munţilor, Prin ceaţa măgurilor, Spre noianul mărilor, creangă, p. 220. (Cu diverse determinări abstracte în genitiv) Dum-nezău veacinicul.. . den noianul mărirei şi bunătăţii sale au vrut. . . (a. 1702). gcr i, 343/17. Bogăţia şi noianul bunătăţii sale. an-tim, p. 4. Noianul iubirii de oameni arătîndu-ne. mineiul (1776), 158rI/13. Am. năzuit la noianul milostivirii mării tale (a. 1786). iorga, s. d. xiv, 205. Fulgerul va şărpui în noianul cerurilor. marcovici, d. 277/6. 2. Haos, hău, abis, genune. Dar să începem, măcar că cu greu este şi dincotro caut, noian văd (cca 1770). arhiva r. i, 64/7. Om şi plîntă. .. Iese din noian, conachi, p. 290, cf. 258, 276. Deci cînturilor mele zic Adio tuturora, . . Din ce noian îndepărtat au răsărit în mine! eminescu, o. i, 184. Aşteptam pe fiece minut să mă prăbuşesc în noianul gol şi fără fund de subt picioarele mele. hogaş, m. n. 53. Mă prăfuise timpul dormind peste hîrtii. .. Se întindea noianul de unde nu mai vii. bacovia, o. 93. ■$» F i g. Acest noiam al neştiinţei. piscupescu, o. 1/19. In noianul prăpădirii fără milă-i cufunda. negruzzi, s. ii, 6. Din a neştiinţei noianuri scăpînd. id. ib. 284. — PI.: noiane şi (rar) noianuri. — Şi: (regional) noiăm, loiân s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. uj an (e). NOIÂUĂ s. f. v. nuia. NOIE31BRE subst. sg. v. noiembrie. NOIEMBRIE subst. sg. (Şi In sintagmele luna noiembrie sau lună lui noiembrie) A unsprezecea lună a anului, care urmează după octombrie; (popular) brumărel, brumar, vinicer, iezmăciune, promorar, luna lui brumar, luna brumei, brumarul mare, luna vinurilor, luna aiasmei, luna promoarei, luna promoroacei. M[e]s[e]ţu noiemvrie. paraclis (1639), 254. Pre aceaia vreame, noiemvrie în 25, s-au prisţă-vitu Evdochia. ureche, l. 86. Noievrie 30 de dzîle are. dosoftei, v. s. octombrie 98/14. S-au gătit de nunta fiică-sii. . . a cărora nuntă s-au făcut la luna lui noiemvrie. R. greceanu, cm ii, 55, cf. 65. Pentru leamne de casă vaste bine să taie la avgust, la septemvrie, noiemvrie. antim, ap. gcr ii, 27/11. Iaste bine... pentru înţărcatul copiilor la mai, avgust, noiemvrie (a. 1733). gcr ii, 27/13. La 7 ale lui noiemvre îl porniră cu etpanul măriii-sale către graf Romanţov, mareşalul (a. 1782). gcr ii, 127/34, cf. 203/6, lb. în oraşul acesta s-au simţit acelaşi cutremur de pămint. . . cu o zi mai înainte, adecă în 13 noiemvrie. ar (1830), 2522/45. Au adresuit în 12 noiembrie o ţirculară cătră ofiţiri. ib. (1832), 102/10. 2 alţi învăţaţi s-au suit în aer la 7 noiembrie trecut, ib. (1837), 212/24, cf. polizu, pontbriant, d., cihac, i, 180, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Noiemvrie se mai numeşte şi vinicer, luna vinurilor. . . iezmăciune — luna aiasmei, brumar, brumariu, brumarul mare, promorar, luna brumei, luna promoarei, luna promoroacei şi se pare că chiar şi brumărel. pamfile, s. t. 73, cf. şăineanu, d. u. Ţapul are coarne scurte, pe care, ca şi cerbul, le schimbă în fiecare an în luna noiemvrie. stoica, vîn. 97. Pornesc prin luna octomvrie sau noiemvrie, în stoluri mari, în regiuni mai călduroase, id. ib. 125. Îşi începuseră instrucţia din noiemvrie trecut, sado-veanu, e. 7. Fîntînelul. . . se reproduce prin noiembrie — decembrie, c. antonescu, p. 70. Privi calendarul de pe biroul plin de hîrtii: 2 noiembrie, 1940. barbu, ş. n. 37. Institutul a trimis pe teren, în noiembrie şi decembrie anul trecut, un număr de 60 cadre didactice, contemp. 1962, nr. 808, 1/4. Noiemvre cu cojocu Numai ciucuri, mat. folk. 1 198, cf. alr ii 2 417/414, 514, 520, 531, 537, 886. — Pronunţat: -bri-e. — Şi: noiemvrie, no-vembrie, (învechit) novembre (pontbriant, d.), (regional) noiembre, noiemvre, noievrie subst. sg. — Din slavonul NOWKph, hoh-mkphh. NOIEMVRE subst. sg. v. noiembrie. NOIEMVRIE subst. sg. v. noiembrie. NOlfiŞ subst. (Rar) Zăpadă proaspăt căzută. Noieşul este de mare folos vînătorului la constatarea urmelor şi la urmărirea vînatului. stoica, vin. 18. -PI.:? — Cf. n o i ş t e. NOIEVRIE subst. sg. v. noiembrie. NOlMĂ s. f. 1. (învechit) Sens (al unui cuvînt); conţinut, semnificaţie (a unui enunţ, a unei idei etc.); tîlc, rost. Pre scurt şi cît numai noima să se înţeleagă, iarăşi a le pomeni ne vom nevoi, cantemir, ist. 344. Băgaţi seamă la noi-mele ce să cuprind în slujbe, mineiul (1776), [prefaţă] 5/8. A se păzi construcţiunea şi ortografia şi noima pe deplin, văcărescul, ap. odobescu, s. i, 305. Pentru ca să înţeleagă cineva noimele sale ceale înalte, era trebuinţă să înveaţe buchile hiarălor (a. 1798). gcr. ii, 163/33. Arătînd.. . locuitorilor ţârii noima acestei prea înalte porunci (a. .1802). ap. tdrg. Incăpînd în mina viclenilor. .. să schimbe noima prin răsături şi îndreptări (a. 1833). uricariul, 4821 NOIMĂ — 472 — NOIŢĂ2 viii, 202. Ţi-am zis că o cunosc şi credeam că înţelegi noima, acestui cuvînt. filimon, ap. tdrg. Chemă pe grădinar să-i spuie ce noimă să aibă florile ce trimisese fetelor sale. ispirescu, l. 165. Cercetă el mult şi bine ca să afle noima tainei acelei „pune-te masă, scoală-te masă“, dar nu fu chip să afle ceva. popescu, b. iii, 61. ❖ Loc. adj. şi a d v. Cu noimă = cu înţeles, cu judecată; înţelept, cuminte. Auzi boierul asemenea vrobe cu noimă, ispirescu, l. 182. Spune ceva mai cu noimă. ap. ddrf. (Curent) Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată, (în mod) prostesc, absurd. Atunci Ion se încurca, îngăima vorbe fără noimă, gane, ap. cade. Schimonosind cuvintele şi îndrugîndu-le fără nici o noimă, creangă, a. 90. N-ar trebui să-ţi pui zilele-n primejdie fără nici o noimă. vlahuţă, ap. tdrg. Ar fi o explicaţie şi mi-ar înlesni mie să-mi regăsesc şi să adun tot restul împrăştiat în mine fără noimă, camil petrescu, t. ii, 300. Mă privi şi mă văzu mirat de acea întrebare fără noimă, sadoveanu, a. l. 26. E x p r. (Curent) A nu avea (nici o) noimă = a nu avea (nici un) înţeles, a nu avea (nici o) explicaţie, a fi fără sens, absurd. Condamnă muzica clasică, care n-ar avea nici o noimă. i. negruzzi, s. i, 95. Cu toată povestea şi lămurirea, numele locului n-avea noimă, sadoveanu, o. l. 14. + Idee, gînd; părere. Poruncim. . . să puneţi în lucrare noima sfatului (a. 1783). gAldi, m. phan. 213. Nu mi-ai înţeles bine noima, frate, drăghici, r. 180/7. Adoptlnd această noimă, teodorescu, p. p. 268. 2. (Popular) Justificare, ţel, scop; menire (4); motiv (I 1), cauză. Fără vreo noimă nu se cuvine împăratului a se necăji, gorjan, h. ii, 106/4. Apoi dacă eşti d-ta vecinul din faţă, ai trebuit să-nţelegi noima scrisorii mele. alecsan-dri, t. 1 157. Înţelesese el noima acestei cum-pene. ispirescu, l. 400. Ce noimă au, ce înseamnă acele mii de pagini în cari se descriu picioare goale? gherea, st. cr. ii, 212. Intimitatea lui cu fata, sub ochii îngăduitori ai lui Milescu, începea să nu mai aibă noimă. d. zamfirescu, R. 146. Nu vrea... să meargă la teatru şi pace. — I-auzi, bădiţă, spune şi mata dacă are vreo noimă, brăescu, v. 23. întreb de mine, despre noima mea. lesnea, a. 86. Sufletul îşi poartă trupul anevoie, Căutînd o noimă. id. i. 88. Poposisem, deci, în locuri încîntate, unde timpul n-avea noimă şi fiinţă, sadoveanu, n. f. 57. <£> Loc. adj. şi a d v. Cu noimă = semnificativ. Ca să-l năucească mai tare. .. uneori îi zîmbea cu noimă, privindu-l pe sub geană. gane, ap. tdrg. E x p r. (Rar) A găsi noima = a găsi o soluţie (pentru o chestiune) ; a-i veni (cuiva) de hac. I-am găsit eu noima şi lui Marţi, slavici, n. ii, 160. 3. (Rar) Simbol, convenţie. Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viaţă, eminescu, o. i, 64. 4. (Prin nordul Dobr. şi sudul Mold.) Putere; curaj. i. cr, iv, 305. — Din ngr. v6r]|xa. NOÎME1 s. f. Număr egal cu a noua parte dintr-o unitate; a noua parte dintr-un întreg. Cf. dm. Un întreg este compus din nouă noimi. — PI.: noimi. — Nouă + suf. -ime. NOlME2 s. f. (învechit, rar; cu sens colectiv) Generaţie nouă. Toate şi cu toţii tot dintr-un neam..., dintr-o începătură..., dintr-un părinte. . . una sînt; şi aşe... nici vechimea asupra noimei, capul s-ar rădica; nici fiii şi nepoţii pre părinţii şi moşii săi de proşti i-ar rîde. CANTEMIR, HR. 86. — Nou + suf. -ime. NOIMISl vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A atribui, a acorda un sens, o semnificaţie. Despre titlul ce ziceaţi că l-aţi fi noimisind tot pentru mine, din cîteva hirtii găsite la mine, eu le arunc toate acele hîrtii (a. 1848). gAldi, m. phan. 214. — Prez. ind.: noimisesc. — Noimă + suf. -isi. NOldS1, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Care produce silă; greţos. Fieştecare econom prudent (cu înţălepţie) poate să veadă că ranele cele de răie din sine sînt noioase adecă greţoase, scărbelnice. învăţătură, 95/11. — Pronunţat: no-ios. — PI.: noioşi, -oase. — Cf. it. n o i o s o. NOldS2, -OĂSĂ adj. v. neios. NOIŞdR, -OĂKĂ adj. (Rar; în expr.) Nou-noişor = foarte nou, nou-nouţ. Cf. tdrg. — Pronunţat: no-i-. — PI.: noişori, -oare. — Nou + suf. — -işor. NOIŞTE s. f. (Regional) Prima zăpadă căzută. Cum a dat noiştea, am găsit huciul plin de iepuri. Com. din piatra-neamţ. — Pronunţat: no-iş-. — Nou suf. -işte. NOÎŢĂ1 adj. (Regional; în expr.) Nouă de noiţă = foarte nou, nou-nouţ. Mi-am pierdut pălăria nouă de noiţă. rev. crit. iii, 162. — Nou(ă) + suf. -iţă. NOÎŢĂ2 s. f. Pată mică, de obicei ca o dungă albă, care apare pe unghiile degetelor de la mină. Cf. tdrg, cade, dl, dm. Cînd faci noiţe pe unghie... ai să te înnoieşti cu ceva. i. cr. ii, 211. Noiţele de pe unghii sînt semne de noroc. gorovei, ap. cade, cf. com. marian, com. din straja-rădăuţi. + P. e x t. (Rar) Semn făcut 4830 NOJEALĂ — 473 — NOMAD anume pe unghiile de la mînă. Făcîndu-şi nişte noiţe roze, în formă de semilună, de parcă era întotdeauna pătată pe mîni de sînge. ap. tdrg. — PI.:noiţe şi (regional) noiţi (corn. marian). — Nou + suf. -iţă. NOJEALĂ s. f. (Prin vestul Mold.) Nojiţă (1). Cf. SCL 1963, 27. — PI.: nojeli. — Noji1 + suf. -eală. NOJl1 vb. IV. 1. Tranz. (Prin Maram.) A lega tare, vîrtos. Cf. ţiplea, p. p. 113. E x p r. (Prin Olt.) A nu noji două într-un tei = a nu reuşi să agonisească nimic. Cf. boceanu, gl. + R e f 1. (Despre sînge) A se închega. Sîngele, dacă se învăluie şi se învîrto-şează, se năjeşte. ţiplea, p. p. 113, cf. bIrlea, c. p. 48. 2. Tranz. (Prin Munt.) A pune deoparte; a economisi. Toţi ne ciupesc, toţi ne sărăcesc, nu mai nojim nimic, jipescu, ap. cade. Nu mai nojesc para-n pungă. mat. folk. 386. 3. Intranz. (Prin Munt.) A prospera, a progresa. Numa cu plugu, cu sapa, cu coasa... ani întregi nu mai nojeştil jipescu, o. 68, cf. h iv 164. Dacă vede beţivul că nu mai nojeşte, în loc să se lase de obiceiul dracului, el ştie ce i se năzare. i. cr. i, 76. 4. Tranz. (Regional) A creşte (Gologanu-Focşani). chest. v 2/38. Nojesc oi. ib. — Prez. ind.: nojesc. — Şi: năji vb. IV. — Derivat regresiv de la nojiţă. NOJÎ2 vb. IV. Refl. recipr. (Prin Ban.) A se certa, a se insulta. Se nojăsc ca cînii prin gard. novacoviciu, c. b. i, 115. — Prez. ind.: nojesc. — Etimologia necunoscută. NOJIŢĂ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Cureluşă sau şiret făcut din piele, din păr de animale, din sfoară, din lînă etc. cu care se leagă opincile, fixîndu-se pe picior; (regional) tîrsînă, nojeală. Purta... opinci cu nojiţele legate de picior. ispirescu, ap. cade. Năjiţele opincilor dezlegate. delavrancea, s. 37. Gleznele picioarelor le înfăşură cu nojiţe răsucite, făcute de ei din păr de cal sau de capră neagră sau şi de lînă. moldovan, ţ. n. 174, cf. conv. lit. xliv, 658. Părul de capră... împletit... dă tîrsînele sau nojiţele, aţele cu care se leagă opincile, pam-file, i. c. 3, cf. CHmiŢEScu, gr. 196. Lina care nu e destinată ţesutului... se răsuceşte cu cîrligul, scoţîndu-se „mînuşiH , „nojiţiu, „baieriu. gr. s. vi, 60, cf. 241. Era îmbrăcat curat. .. cu opinci frumos aduse la vîrfuri şi cu nojiţele negre de păr de cal înfăşurate des. sadoveanu, o. vi, 544. Are totdeauna opincile fără petice, nojiţele fără noduri, stancu, d. 80. Purta nişte pan- taloni de tîrg... chinuiţi de la genunchi în jos de nojiţele opincilor, galan, z. r. 216, cf. id. b. ii, 21. Purta un fel de cioareci hărtăniţi, strînşi cu nojiţele opincilor pînă sub genunchi. tudoran, p. 22. Le spui la fetiţe Povestea bunicului, Cioban cu nojiţe Pe Rîpa Calicului. THEODORESCU, C. 13, cf. ALECSANDRI, P. P. 105. Unde văd cosîţîle, Mi să rump nojîţîle. mîn-drescu, l. p. 87. A făcut pielea dă bivol nojiţe subţirele, şez. iii, 75, cf. i. cr. ii, 276, rv, 124, com. din fostul judeţ bihor, chest. v 165/9, 75, alr i 1881/768, alr ii 3 341/130, 172, 182, 192, 762, 784, 812, 848, a vi 4. E x p r. (Regional) Cit ţi-ai lega nojiţă sau nojiţele (la un picior) = foarte repede, într-o clipă. Cf. zanne, p. iii, 254, muscel, 75. + (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal slab şi prăpădit. Cf. dr. v, 215, fd iii, 207. 2. (Prin Transilv.) Legătoare subţire şi îngustă; p. e x t. sfoară. Cf. lb, alr ii 3 938/192. + S p e c. Cureluşă care leagă una de alta părţile îmblăciului. Cf. bocăneţu, t. a. 157. 3. (Regional) Fiecare dintre găurile sau cheotorile de pe marginea opincii, prin care se trece nojiţă (1). A petrecut cite o păreche de aţă neagră de păr de cal prin cele nojiţe. CREANGĂ, A. 25, cf. SIMA, M. 184, PAMFILE, I. C. 45. Opincile se leagă... în „nojiţăil cu curele. MOLIN, R. B. 32, cf. H IX 483, com. MARIAN, şez. ii, 42, com. din straja-rădăuţi, densu-SIANU, Ţ. H. 326, BÎRLEA, B. 79, COMAN, GL., alr 11 881, a v 18, vi 8, 9, 26. + Gaură rotundă făcută ca semn în urechile oilor. Cf. GR. s. ii, 405, chest. v. 156/7, 48, 66, 72. + Organul genital al femeii. Cf. com. din straja-rădăuţi. 4. (Regional) Plantă (medicinală) care creşte în formă de copăcel, cu frunze asemănătoare celor de liliac şi cu floarea albastră, nedefinită mai de aproape. Se face bolnavului o scăldă-toare, fierbînd în apă dîrmozie, frunze de nuc şi năjiţă. pamfile, b. 11, cf. h i 360. — Pl.: nojiţe. — Şi: (regional) năjiţă s. f. — Din bg. HOHCHiţa. NOLĂRJfiZI s. m. pl. (învechit) Fel de mîn-care preparat din aluat. Nolărezii, găluşcile, tăieţeii, macaroanele şi tot felul de îngroşătură de făină, piscupescu, o. 196/11. — Cf. c o 1 ă r e z i. NdLFĂ s. f. (Regional) Guşă (Negreşti-Baia Mare), alrm ii/i h 89/346. — Pl.: nolfe. — Cf. b o 1 f ă. NOMĂD, -Ă adj. (Despre oameni sau despre grupuri de oameni) Care nu are aşezare statornică într-un loc, care nu este stabilit definitiv pe un anumit teritoriu, care rătăceşte; (învechit) nomadic. Era un popol nomad, heliade, 4837 NOMADIC — 474 - NOMENCLATOR o. ii, 82. Neamurile nomade, precum calmuci, chirchizi şi alte cete mahometane în Caucazia. ar (1838), 102/9. Alte naţii sînt nomade (păstori de vite). gt (1838), 352/4. încungiuraţi de popoare nomade. . . nu văzură pretutindene decît stăpîni şi sclavi, rom. lit. 712/18, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Autorul piesei... trata problema aşezării stabile a ţiganilor nomazi, stancu, u.r.s.s. 77. (F i g.) Săraca notă ce bate indignată în geamul vagonului nomad, dar nu e auzită, ba-covia, o. 215. Manifesta simtomele unui îngrijitor diagnostic: iubire nomadă, klopştock, f. 274. <0> (Substantivat) Nomazi, vînători, păscari, păstori, elem. g. 50/19. Nomazii aceştia din nord-est puteau acum să se întindă în bunăvoie, fără nici o protestare din partea Romei. pArvan, g. 92. Nomazii de acolo mii de ani au vieţuit numai în corturi, purtîndu-şi turmele în păşuni, sadoveanu, m. c. 111. In apropiere se afla în popas, în laturea şoselii, la intrarea satului, o tabără de nomazi, id. e. 45, cf. alrm ii/i h 339. + Care se desfăşoară în peregrinări, care nu are caracter stabil; (învechit) nomadic. Petrecînd... o vieţuire nomadă, episcupescu, o. !. 5/16. Sălbătăcia sau viaţa nomadă este cea mai de jos stare şi soartă a omenirii, genilie, g. 131/9. Viaţa nomadă a păstorilor, barasch, m. ii, 154/20. + Albină nomadă (şi substantivat, f.) = specie de albină solitară, asemănătoare cu o viespe, mai subţire decît celelalte, care îşi duce viaţa hoinărind printre flori şi care nu-şi face niciodată cuib, ci depune oul în cuibul făcut de o altă albină. Cf. simionescu, f. r. 315. — PI.: nomazi, -de. — Din fr. nomade, it. nomade. NOMADIC, -Ă adj. (învechit) Nomad. O ţară. .. în care lăcuiesc.. . şi alte nomadice neamuri, ar (1829), 2292/46, cf. lm, alexi, w. + Care se desfăşoară în peregrinări, care nu are caracter stabil; nomad. Mai în floare e negu-ţătoria, ca nedespărţită de viaţa nomadică. rus, i. iii, 61/22. Bela primi pre cumani în statul lui, dîndu-le pomînturi cu păşuni îndămănatice pentru petrecerea vieţii lor nomadice. ist. m. 27/7. + (Adverbial) în felul nomazilor, dintr-un loc în altul, în peregrinări. Astăzi se află parte subt Rossia..., parte în Mongolia pe 53 mile cvadrate, lăcuind nomadic ca păstori, ar (1829), 2452/46. — PI.: nomadici, -ce. ■— Nomad + suf. -ic. Cf. ngr. v o ¡x a 8 i x 6 ţ, germ. nomadisch. NOMADISÎ vb. IV. I n t r a n z. (învechit) A nomadiza. O mulţime de ţigani, dintre care cei mai mulţi, care umbla mai nainte nomadisind prin ţară, sînt statorniciţi cu lăcuinţa prin oraşe şi sate. f. aaron, g. 13/6. — Prez. ind.: nomadisesc. — Nomad + suf. -isi. Cf. fr. nomadis er. NOMADISM s. n. Mod de viaţă al unui popor sau al unei colectivităţi, caracterizat prin lipsa unei aşezări statornice. Cf. dm, dn. Nomadismul tipic este legat de economia bazată pe creşterea extensivă a animalelor, der. Forme de nomadism se întîlnesc şi la populaţii de vînători. ib. ❖ (Prin lărgirea sensului) Nomadismul, rezul-tînd din nesiguranţa existenţei,. . . împinge [minerii] ... să cutreiere provincii şi ţări în căutarea lucrului, oţetea, r. 55. — Din fr. nomadisme. NOMADIZA vb. I. I n t r a n z. (Rar) A duce o viaţă nomadă; (învechit) a nomadisi. Cf. BUL. fil. iii, 266. — Prez. ind.: nomadizez. — Din fr. nomadiser. NOMADIZĂNT, -Ă adj. (Rar) Care duce viaţă de nomad. Romanii au fost prinşi în angrenajul acesta, devenind înşişi, atunci cînd împrejurările o cerură, păstori nomădizanti. puşcariu, l. r. i, 360. — PI.: nomadizanţi, -te. — De la nomad. NOMĂ1 s. f. Stomatită cangrenoasă care apare, mai ales la copii, în urma unor boli infecţioase, fiind însoţită de febră şi de diaree. Cf. bianu, d. s., ygrec, m. n. 344. + Rană cangrenoasă pe mucoasa cavităţii bucale, care apare la unele animale (cîini, pisici) şi care distruge gingiile, limba şi chiar oasele. Noma.. . se observă la cîini şi pisici. enc; vet. 738. — Din fr. noma. N(5MĂ2 s. f. Diviziune teritorial-administra-tivă în Egiptul antic. Sesostris ar fi împărţit întii Eghiptul în 36 de nome sau judeţe, molnar, i. 26/5, cf. i. golescu, c. In Egipt, fiecare nomă adora un zeu deosebit, xenopol, i. r. i, 68. — PI.: nome. — Din fr. nome. N(ÎME s. n. v. nume. NOMENCLATOR s. n., s. m. 1. S. n. Listă de cuvinte alcătuită după anumite criterii şi de obicei în ordine alfabetică; (în special) listă care cuprinde o nomenclatură (I) sau care desemnează profesii, ocupaţii, funcţii, posturi deţinute de cineva într-un domeniu de activitate, într-o întreprindere sau instituţie etc., organizată metodic. Dacă un lexicon ca acesta nu să poate zice lexiconu întru noima adevărată, ci mai vîrtos nomenclator, fiindcă ar arăta săngur cuvintele fără a tălmăci osăbitele noime, budai-deleanu, lex. i, 23 r, cf. i. golescu, c., lm, barcianu. Execută programul de producţie, .. . desene de execuţie, nomenclatorul cu repere al fabricatelor, nomenclatorul de materia- 4846 NOMENCLATORIC - 475 - NOMÎCOS le. leg. ec. pl. 203. A se include in nomenclatorul de specialişti pentru aspirantură titlul de „specialist in traduceri mecanizate“. l. rom. 1959, nr. 3, 79. In nomenclatorul general al ocupaţiilor au dobindit un loc trainic ocupaţii majore ţinind de tehnica cea mai avansată. cf 1961, nr. 1, 124. Pentru diferitele trepte de planificare sau de urmărire statistică se folosesc nomenclatoare de producţie corespunzătoare scopului urmărit, der iii, 529. + Material, marfă, produs prevăzut, înscris într-un nomenclator (D- Lărgirea nomenclatorului de mărfuri.. . asigură sporirea continuă a volumului schimburilor comerciale externe, scînteia, 1960, nr. 4 837. 2. S. m. (învechit) Persoană care se ocupă de nomenclatura (1) unui domeniu al ştiinţei sau tehnicii (prot.-pop., n. d., lm); persoană care întocmeşte o nomenclatură (pontbriant, d., BARCIANU). -Pl.: (1) nomenclatoare, (2) nomenclatori. — Din lat. nomenclator, fr. nomenclateur. NOMENCLATORIC, -Ă adj. (Livresc) Care se referă la nomenclatură (1), de nomenclatură; (rar) nomenclaturistic. Sistemul nomenclatoric este acela stabilit la Congresul internaţional zoologic de la Berna, linţia, p. ii, 3. — Pl.: nomenclator ici, -ce. — Nomenclator + suf. -ic. NOMENCLATURĂ s. f. 1. Ansamblu de termeni specifici unui domeniu ştiinţific, tehnic, artistic etc., organizaţi metodic, de obicei alfabetic; metodă de clasare a acestor termeni. V. terminologie. Instituţiile şi legile străinului cuceritor, datinele lui, costumul sau portul lui îşi au nomenclatura lor proprie. heliade, o. ii, 382, cf. i. golescu, c., negulici, brezoianu, a. 300. După nomenclatura botanicei se zic. CORNEA, E. II, 199/8, cf. STAMATI, D. Nomenclatura corpilor compuşi, marin, pr. i, xiv/1. Ieşi-vom din labirintul unei nomenclature atît de confuze ? hasdeu, i. c. i, 16, cf. 44. Poezia nu este... nici o nomenclatură botanică ori mineralogică şi nici nuvelă sau articol de ziar. macedonski, o. iv, 104. A se acomoda mai mult nomenclaturei deja existente la noi. maiorescu, d. i, 410. Îndeobşte, toate numele rîurilor mai mari sînt rămăşiţe din nomenclatura veche a ţărilor româneşti, xenopol, i. r. i, 226, cf. severin, s. 91. Mijloace de transport... a căror compunere şi nomenclatură va fi determinată prin decizia Comisiei de stat a planificării. leg. ec. pl. 175. In diferite congrese internaţionale de statistică se luase într-o vreme hotărîrea de a se alcătui o nomenclatură sistematică a meseriilor. petică, o. 466. Amestecurile etnice, cînd sînt numeroase, dau naştere unei nomenclaturi topice pestriţe şi complicate, iordan, n. l. i, vi. Nomenclaturi prea abundente, l. rom. 1953, nr. 3, 42. La nici o grupă nomenclatura nu este atît de încurcată, linţia, p. ii, 182. In nomenclatura veche acest peşte se numea Motella tricirrhata. c. antonescu, p. 177. A introdus în ştiinţa solului o clasificaţie şi o nomenclatură care sînt astăzi adoptate în toate ţările, agrotehnica, i, 28. + Listă, catalog etc. conţinînd nume proprii, titluri de opere, denumiri ale obiectelor dintr-un anumit domeniu (organizate într-un anumit fel). Au ieşit o mulţime de sisteme de asociaţiuni avînd toate de scop organizarea muncii. Nomenclatura chiar ar fi lungă. ghica, s. 609. Numele fiului domnesc figurează numai între „marturi11, mai sus de nomenclatura boierilor, hasdeu, i. v. 235. Veţi vedea o nomenclatură întreagă de cărţi scrise anume pentru tinerime, anghel, pr. 179. 2. (Rar) Totalitatea termenilor care alcătuiesc un dicţionar. Cf. prot.-pop., n. d. 3. (învechit, rar) Denumire, calificativ, epitet dat unei persoane, unui grup social etc. Ba încă şi bat pe iobagii de naţionalitate românească, iară alteori îi amărăsc pînă la suflet cu nomenclature scîrnave. bariţiu, p. a. i, 475. 4. S p e c. Schemă de organizare a unei instituţii, conţinînd enumerarea posturilor (pe funcţii) sau a instituţiilor care se află în subor-dinea, sub tutela sa. Restul [de bani] se varsă. . . pentru dezvoltarea restaurantelor şi hotelurilor ce intră în nomenclatura acelui minister, bo (1951), 371. Organizaţiunile comerciale de stat „Aprozar11. . . trec din nomenclatura Ministerului Comerţului Interior, ib. (1951), 582. <£> Nomenclatura conturilor = tablou cuprinzînd denumirea tuturor conturilor evidenţei contabile care se folosesc în întreprinderile, organizaţiile economice şi în instituţiile bugetare, der. — Pl. : nomenclaturi şi (învechit, rar) nomenclature). — Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura, germ. Nomenklatur. NOMENCLATURISTIC, -Ă adj. (Rar) Care se referă la nomenclatură de nomenclatură ; (livresc) nomenclatoric. In lunga d-voastră călătorie de ocol împrejurul lumei şi de salturi nomenclaturistice nu veţi uita nici pe, Béranger. macedonski, o. iv, 80. — Pl. : nomenclaturistici, -ce. — Nomenclatură + suf. -istic. NOMÎŢ s. m. v. nămete. NOMICÔS s. m. (Grecism învechit) Jurist. Cristian Flechtenmacher... adus de guvern din Ardeal, ca „nomicosu. iorga, ap. găldi, m. phan. 214. <^> (Adjectival) Boierii nomicoşi. id. ib. — Pl. : nomicoşi şi nomichi (găldi, m. phan. 214). — Din ngr. vojnxôç. 4851 NOMINA — 476 — NOMINALIST NOMIN vb. I. T r a n z. (învechit) A numi1 (1); a înmatricula. Cf. lm. In cele mai multe părţi locuite de români este datină ca părinţii să nomineze singuri pre nou-născuţii lor copii. MARIAN, NA. 199. — Prez. ind.: nominez. — Din lat. nominare. NOMINĂL, -Ă adj. 1. Care se referă la nume (II), de nume; după nume, pe nume. Această confuziune nominală avea in vedere mai ales Banalul Severinului. hasdeu, i. c. i, 12. La apelul nominal, lipsi, bolintineanu, o. 280. In acest registru se va deschide cite o partidă separată pentru fiecare sursă de venit, iar pentru contribuţia părinţilor, cîte o partidă nominală pentru fiecare părinte, bo (1951), 762. L-au trecut şi pe el pe acele tabele nominale, camilar, n. i, 18. *$> (Adverbial) încă nu probozise nominal pe nimeni în biserică, rebreanu, i. 77. Tell... este nominal capul întregii oştiri, camil petrescu, o. ii, 629. + Care figurează (numai) cu numele (i i); care este de formă, numai în aparenţă, formal. Ca conducătoare nominală a adunărilor, figura o sectară bătrînă. f (1906), 20. Cifrele acestea erau pur nominale, în realitate, domnii trebuiau să satisfacă toate cererile Porţii, oţetea, t. v. 54, cf. 35. 2. (în sintagmele) Valoare nominală — a) valoare înscrisă pe un titlu de credit (obligaţie, cec etc.), plătibilă de obicei la prezentarea lui. Valoarea nominală a biletului, climescu, a. 270. Mărcile poştale şi timbrele fiscale aflate în casă se socotesc la valoarea lor nominală, bo (1951), 1085, cf. der iv, 813. (Substantivat) Sini acţiuni cari nu se plătesc întregi multă vreme şi astfel distingem nominal subscris şi nominal real al acţiunilor, i. panţu, pr. 4; b) valoarea parametrilor unui sistem tehnic, pentru care sistemul e construit să funcţioneze în regim normal. Cf. ltr2. Salariu nominal = sumă de bani pe care o primeşte un salariat pentru munca prestată. In socialism, nivelul salariului nominal este planificat de stat, iar mărimea lui depinde... de cantitatea muncii depuse, der iv, 284. Putere nominală = puterea pentru care a fost conceput un anumit sistem tehnic, indicată de întreprinderea constructoare pe plăcuţa indicatoare sau în fişa sistemului. O locomotivă de o putere nominală de 50 cai. rom. lit. 442/9, cf. der iii, 901. + Care este calculat în bani. Valoarea nominală a acestui împrumut a fost de 31 610 500 franci, ghica, s. 449. 3. (Gram.) Care face parte din categoria numelui (H), care ţine de categoria numelui, de nume, prin nume, care se adaugă la nume, care formează nume. Unele forme verbale. .. se pot întrebuinţa cu sufixe diminutivale nominale. scl 1950, 91. De foarte multe ori substanti-varea se produce prin izolarea adjectivului din grupuri nominale, ll i, 108. în limba latină, infinitivul este o formă în acelaşi timp nominală şi verbală, sg i, 98. Din rădăcina „munc“ se formează tema verbală „munci“ şi tema nominală „muncă11, graur, i. l. 126. Formaţiile în devenite participii îşi trădează originea nominală prin aceea că, în general, pot avea grade de comparaţie şi pot fi substantivate, scl 1959, 242. <$> (Adverbial) Există, adică, anumite noţiuni verbale pe care noi nu le putem exprima decît nominal, puşcariu, l. r. i, 130. <> Flexiune nominală — declinare. Ne putem întreba dacă nu se va ajunge, cu vremea, la simplificarea flexiunii nominale, scl 1950, 310. O lege specifică unei singure limbi este legea suprimării treptate a flexiunii nominale în limba engleză, graur, i. l. 175, cf. id. f. l. 180. Predicat (sau, rar, construcţie) nominalf ă) — predicat alcătuit dintr-un verb copulativ la un mod personal şi un nume predicativ. Predicatul nominal poate avea de asemenea valoare de epitet, scl 1954, 170. Intr-o perioadă mai veche, predicatul nominal indo-european era format exclusiv dintr-un nume. ib. 1955, 291, cf. vianu, m. 187. La încercarea de a schimba diateza unui astfel de verb, am obţine o construcţie nominală. l. rom. 1959, nr. 2, 4. — PI.: nominali, -e. — Din fr. nominal, lat. nominali». NOMINALICfiŞTE adv. (Neobişnuit) Numai cu numele (I 1), fără a exista in mod real. Individ în înţelesul metafizic, individ ca entitate absolut deosebită nu există decît nominaliceşte. petică, o. 357. — Nominal + suf. -iceşte. NOMINALÎSM s. n. (în opoziţie cu realism) Doctrină, în filozofia medievală, conform căreia numai lucrurile individuale au existenţă reală, generalul neexistînd nici separat, nici în lucruri, iar noţiunile generale nu sînt decît simple nume (I 1) ale lucrurilor. Cf. şăineanu, d. u. Nominalismul se găseşte ca un element principal la materialiştii englezi, joja, s. l. 259. Principalii reprezentanţi ai nominalismului au fost: Roscelin din Compiegne, Diins Scot, W. Occam ş.a. der. — Din fr. nominalisme. NOMINALIST, -Ă s. m. şi f. Adept al nominalismului. Cf. şăineanu, d. u. în conflictul dintre „realişti“, care credeau în realitatea ideilor generale, şi „nominalişti“, care susţineau că ideea generală nu e decît un nume, Abelard se declară nominalist, oţetea, r. 185. Se ocupă de problema originii limbii, expune teoriile premarxiste (teoria atomistă a lui Democrit şi teoriile din evul mediu a nominaliştilor şi a realiştilor), l. rom. 1959, nr. 2, 111. Nominaliştii susţineau că numai lucrurile individuale 4856 NOMINALIZA — 477 — NOMOFILAX au existenţă reală, der iii, 529. <£* (Adjectival) Berkeley este un idealist nominalist, vianu, m. 42. — Pl.: nominalişti, -ste. — Din fr. nominaliste. NOMINALIZA vb. I. Tranz. (Complementul indică produse) A indica, a denumi, a specifica în mod concret, pe nume (I 1). Socotim că este necesar ca C.S.P.-ul să nominalizeze în planul de producţie anumite sortimente de mare serie, scînteia, 1960, nr. 4 847. — Prez. ind.: nominalizez. — Nominal + suf. -iza. NOMINALIZAT, -Ă adj. (Despre produse; p. e x t. despre sarcinile de plan) Indicat, specificat în mod concret, pe nume (I 1). In anul 1961, majoritatea întreprinderilor au primit sarcinile de plan nominalizate, lupta de clasă, 1961, nr. 10, 30. — Pl.: nominalizaţi, -te. — V. nominaliza. NOMINATÎF, -Ă s. n., adj. v. nominativ. NOMINATIV, -1 s. n., adj. 1. S. n. (Şi, adjectival, în sintagmele caz nominativ, învechit, cădere nominativă) Caz al declinării a cărui funcţie specifică este aceea de subiect; (învechit) numitoare, v. numitor (1). Cf. văcărescul, gr. 20/3, iorgovici, o. 30/21. Şi veacurile ceale de demult în locul dativului illi, pentru ca să se desclinească de nominativul illi, se văd a fi băgat illui. maior, ist. 239/16. Cădere... nominativă sau numitoare, albo-ţeanu, gram. rom. 25r/7. In număr singurii şi în caz numinativ. heliade, gr. rom. 78/18, cf. i. golescu, c. Substantivele n-au forma specială pentru acuzativ, care, la feminin, este egal cu nominativul, iar la masculin, cu toate celelalte cazuri, iordan, g. 206, cf. 14, 78. Nominativul este şi cazul predicatului nominal (adică, mai exact spus, al numelui predicativ), id. l. r. 293, cf. 242. In limba contemporană — îndeosebi în limba vorbită —, apoziţia se pune aproape totdeauna în nominativ, scl 1954, 119, cf. ib. 1957, 326. Substantivarea adjectivelor neutre apare des în latineşte, în special la nominativ şi acuzativ plural, ll i, 107, cf. graur, i. l. 150. 2. Adj. (învechit) Care se face pe nume (II), după nume; care numeşte. Număratul este personal şi nominatif. i. ionescu, p. 163, cf. pontbriant, d. + (Fin* ’» despre obligaţii, acţiuni etc.) Care (spre deosebire de cele „la purtător“) poartă numele (I 1) proprietarului. Obligaţiile dispăgubirei vor fi nominative, russo, s. 158, cf. doc. ec. 856, lm. — Pl.: nominativi, -e. — Şi: (învechit) nominatif, -ă, numinativ, -ă s. n., adj. — Din lat. nominativus, it. nominativo, fr. nominatif. NOMINATIVIZĂ vb. I. Tranz. (Fin.; complementul indică obligaţii, acţiuni etc.) A preface în obligaţii, acţiuni etc. nominative (2). Cf. scriban, d. — Prez. ind.: nominativizez. — Nominativ + suf. -iza. NOMINÂTOR s. m. v. numinător. NOMINĂŢIE s. f. (învechit) Numire (2) într-o dregătorie, într-o slujbă, într-un post. Cf. stamati, d. Nominaţia acestor magistraţi era pe timp de un an. rom. lit. 3961/19. Se mărgineşte întru a respinge nominaţiunea unui principe strein, concordia, 8^18, cf. pontbriant, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: nominaţii. — Şi: nominaţiune s. f. — Din fr. nomination, lat. nominatio, -onis. NOMINAŢltJNE s. f. v. nominaţie. NOMINA s. f. V. namilă. NdMIZMĂ s. f. (Grecism învechit) Monedă (!)• Luă de la augusta... de cheltuială 200 de nomizme. dosoftei, v. s. februarie 78r/24. — Pl.: nomizme. — Din ngr. vopuajia. NOMOCANtfN s. n. Colecţie de legi împărăteşti bizantine şi de canoane bisericeşti. Nomo-canonul lui Aristin (a. 1865). uricariul, x, 376. Diacul Dumitru povesteşte pe larg şi într-un stil înflorit împrejurările în care a fost adus să scrie acel nomocanon pentru biserica catedrală din Ohrida. bul. com. ist. i, 109, cf. cade. — Pl.: nomocanoane. — Din ngr. vo|Acmavt*)v. NOMOFILĂC s. m. v. nomofilax. NOMOFILĂCE s. m. v. nomofilax. NOMOFILĂCT s. m. v. nomofilax. NOMOFILAX s. m. (învechit) Persoană însărcinată să supravegheze modul cum erau respectate legile (bisericeşti). Diaconul de la mare şi d[a\mn\Q\zăiasca besearică sw[n]ia pa-triarşie fiind nomofilax ce să zice socotitoriu de leage (a. 1632). gcr i, 78/8. Ţădulă pentru rânduire... la rangu de nomofilax (începutul sec. XIX), cat. man. i, 6, cf. găldi, m. phan. 214. Domnul era... nomofilact şi împlinitor orînduielilor şi hotărîrilor. piscupescu, o. 23/17. — Pl.: nomofilacşi. — Şi: nomofilâc (dn), nomofilâce (lm, barcianu, alexi, w.), norno-filăct s. m. — Din ngr. vofiotpuXa^. 4871 NOMOGRAF — 478 — NONĂ* NOMOGRĂF s. m. (în dicţionarele din trecut) Autor de nomografii (1). Cf. i. golescu, c., NEGULICI. — PI.: nomografi. — Din fr. nomographe. NOMOGRÂFIC, -A adj. Care se referă la nomograme, care aparţine nomogramelor; care se referă la nomografie (2). Calculul nomografic se foloseşte frecvent în ştiinţele fizico-chimice, în calculele pentru construcţii de maşini, ltr2 xi, 508. — PI.: nomografici, -ce. — Din fr. nomographique. NOMOGRAFÎE s. f. 1. (în dicţionarele din trecut) Tratat despre legi sau culegere de legi. Cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI. 2. Ramură a matematicii aplicate care studiază modul de întocmire şi de utilizare a nomogramelor, înlocuind calculele numerice cu simple lecturi ale unor reprezentări grafice. Cf. ltr2, dn, der. — PI.: nomografii. — Din fr. nomographie. NOMOGRĂMĂ s. f. Reprezentare grafică, într-un plan, formată dintr-un sistem de puncte şi de linii indicînd o relaţie între două sau mai multe mărimi variabile, cu ajutorul căreia se pot determina valorile uneia sau unora dintre mărimi în funcţie de valorile date ale celorlalte mărimi care intră în relaţia considerată. S-a întocmit şi o nomogramă cu ajutorul căreia se poate citi pe diverse sectoare gradate numărul unui fir în principalele sisteme de numerotare. ionescu-muscel, FiL. 48. Calculul cu ajutorul nomogramelor. . . reduce timpul de calcul, ltr2, cf. DN, DER. — PI.: nomograme. — Din fr. nomogramme. NOMtfL s. n. v. nămol. NOMOLÎ vb. IV v. nămoli. NOMOLÎRE s. f. v. nămolire. NOMOLÎT, -Ă adj. v. nămolit. NOMOLIT6RI s. m. pl. (Regional) „Părţi ale morii“ (Izvoarele-Pucioasa). h iv 132. — Etimologia necunoscută. NOMOL(5S, -OĂSĂ adj. v. nămolos. NOMOTEMISÎ vb. IV. Intranz. (învechit) A legifera. (R e f 1. p a s.) Să se nomothe-misească... de a nu mai fi slobozi nici mitropolitul, nici episcopii să mai cumpere nici un fel de lucru nemişcătoriu (a. 1797). gAldi, m. phan. 214. — Scris şi : nomothemisi. — Prez. ind. : nomo-temisesc. — Cf. ngr. vofzo0eT7)[za. NOMOTESÎE s. f. (Grecism învechit) Legiferare. Nomotesie, legiuire, i. golescu, c. — Pl. : nomotesii. — Din ngr. vo(j.o0eoia. NOMOTÉTIS s. m. (Grecism învechit) Legiuitor. Unul era nomotetis, adică puitor de lege. antim, p. 9, cf. gAldi, m. phan. 214. — Din ngr. vo[AO0é-nr)Ç. NON- Element de compunere care însemnează „nu“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: nonexistenţă, nonviolenţă etc. — Din lat. non, fr. non. NONAGENAR, -Ă adj., s. m. şi f. (Persoană) care a atins vîrsta de nouăzeci de ani. Cf. lm, dl, dm. Era un nonagenar, care abia îşi mai amintea cum îl cheamă, stancu, r. a. ii, 208, cf. dn. — Pl. : nonagenari, -e. — Din fr. nonagénaire, lat. nonagenarius, it. nonagénario. N(5NĂ1 s. f. Formă gravă de gripă. Ar fi auzit că mătuşa Anastasia dă la oraş ar fi izbită de nonă. klopştock, f. 224. Se tămăduise omu de nonă l id. ib. 227. — Din it. nona. NONĂ2 s. f. (Muz.) Interval cuprins între două note ale gamei aflate la distanţă de nouă trepte; treapta a noua de la o treaptă dată. Cf. DN, DER. — Pl. : none. — Din lat. nona. Cf. it. n o n o. NONĂ3 s. f. (Mai ales la pl.) Unul dintre impozitele funciare, din perioada feudalismului în Transilvania, pe care ţăranii erau obligaţi să-l plătească bisericii şi care consta din a noua parte a recoltei lor. Mai înainte de noi au fost cu plătirea şi stoarcerea decimelor, a nonelor şi a altor lucruri de acestea, şincai, hr. iii, 82/14. Acei popi sînt supuşi... la mulţime de asupriri cu plătirea decimelor, nonelor şi alte exacţiuni. bariţiu, p. a. i, 142, cf. der, dn. — Pl. : none. — Din lat. nona. N(5NĂ4 s. f. 1. (în calendarul roman) Denumire dată celei de-a şaptea zile a lunilor martie, mai, iulie şi octombrie şi a celei de-a cincea zi a celorlalte luni. Cf. aristia, plut., barcianu. Numele vine de la faptul că nona era a noua zi înainte de ide. der. 4890 NONCONFORMISM — 479 — NONŞALANT 2. (învechit) Diviziune rezultată din Împărţirea lunii intr-un anumit număr de părţi. Am dat acest privileghion . .. iubitului şi credinciosului nostru, a patra none ale lui februarie în anul domnului 1365. şincai, hr. i, 327/10. — Şi: (învechit) n6ne s. f. — Din lat. nonae. V NONCONFORMÎSM s. n. Tendinţa de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradiţiile unui anumit mediu. Cf. dn. — Din fr. nonconformisme. NONCONFORMIST, -Ă adj. Care nu acceptă şi nu se conformează la uzanţele stabilite, la moravurile, mentalitatea, opiniile etc. curente, care are convingeri proprii; care dovedeşte originalitate. Persoană nonconformists. <£> (Substantivat) Este un nonconformist. — Pl.: nonconfor mişti, -ste. — Din fr. non-conîormiste. N(ÎNE s. f. v. nonă4. NONET s. n. 1. Ansamblu de nouă instrumente sau de nouă voci care execută împreună o piesă muzicală. Cf. der, dn2. Nonetul ceh îşi împrospătează în permanenţă rlndurile căpătînd vigoare, vervă, contemp. 1967, nr. 1093, 6/6. Nonetul interpretează şi diferite alte lucrări, de la trio la octet. ib. 2. Compoziţie muzicală scrisă pentru a fi executată de un nonet (1). Cf. der. — Din fr. nonet. NON-ÎÎU s. n. (Filoz.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. Idealiştii... afirmă dimpotrivă că tot ce este în jur, tot ce există în afara conştiinţei, acest „non-euu al filozofiei burgheze, sînt produse ale spiritului. contemp. 1949, nr. 120, 3/4. — Non- -f- eu. NONEXISTENT! s. f. Ceea ce nu este existenţă; inexistenţă, nefiinţă (1). Ajunge la acea treaptă de subtilizare a gîndului şi a simţirii dincolo de care este nonexistenţă. caragiale, t. ii, 199. — Scris şi: non-existenţă. — Non- + existenţă. Cf. fr. nonexistence. NONINTERYÎNŢIE s. f. (învechit) Neamestec al unui stat in treburile altui stat. Guvernul Franţiei aflînd de aceste adunări, în urmarea sistemei scde de nonintervenţie, adecă a neameste-cării în interesurile staturilor streine, a dat poruncă de a împrăştia cetele împărechetorilor Italiei, cr (1831), 661/6. — Pl.: nonintervenţii. — Din fr. non-intervention. NONIU subst. v. nonius2. N0NIUS1 subst. Rasă de cai din ţara noastră, îndeosebi din Banat şi Transilvania, caracterizată prin talie mare, greutate peste 600 kg, culoare dominantă neagră. Soiuri de cai din regiunea noastră: arab plin sînge, nonius, lipi-ţan. pribeagul, p. r. 69, cf. der. — Din magh. ntfnius. NONIUS2 subst. (Tehn.) Vernier. Cf. stamati, D., LTR2. — Şi: noniu subst. stamati, d. — Din germ. Nonius. nonparEi subst. v. nonpareil. NONPARElL subst. Corp de literă tipografică avînd mărimea de şase puncte tipografice. Cf. v. MOLIN, V. T. 47, ROMANESCU, ZEŢ. 41, LTR2, DN, DER. — Pronunţat: -rei. — Scris şi: (după fr.) nonpareille. — Şi: nonpar£i (romanescu, zeţ. 41, dn), nonparel (molin, v. t. 47, ltr2, dn) subst. — Din fr. nonpareille. nonparEl subst. v. nonpareil. NONSENS s. n. Ceea ce este lipsit de sens, ceea ce este fără sens, fără justificare, raţiune, scop; absurditate. Cum oare să ne putem orienta pe-ntre asemenea nonsensuri? hasdeu, i. v. 248. Acesta era un neadevăr şi o necuviinţă, de altminteri şi un nonsens, maiorescu, cr. i, 360. Dacă natura. .. e numai „un vis al nefiinţei11, un nimic, un nonsens, atunci e foarte la locul ei exclamarea trufaşă, dar cam egoistă, a lui Alfred de Vigny. gherea, st. cr. i, 118. Pare un nonsens dacă nu mi-l explici, d. zam-firescu, î. 30. La tradus să se lase litera şi să se urmărească, nu nonsensul — ca de obicei — ci sensul, ceea ce pare mai natural, iorga, l. ii, 386, cf. id. l. r. 32. Tăcerea şi liniştea, pentru el aii fost un cuvînt van, un nonsens aproape. anghel, pr. 77. Nu trebuie să uite că o incoerenţă, o greşeală, un nonsens adeseori nu se datoreşte autorului, bul. com. ist. ii, 91, cf. i, 40. Un stat care nu se gîndeşte să se apere este un nonsens. camil petrescu, o. iii, 143. Marxismul a arătat tocmai că în istorie sensul s-a împletit cu nonsensul, iar expresia cea mai crudă şi puternică a nonsensului a reprezentat-o asuprirea şi exploatarea, cf 1961, nr. 1, 65. — Pl.: nonsensuri. — Din fr. non-sens. NONŞALĂNT, -Ă adj. (Franţuzism) Lipsit de grijă, indiferent; leneş; care trădează, exprimă nonşalanţă. Cf. alexi, w. Nici conţi nu există, nici generali, nici seniori nonşalanţi, 4905 NONŞALANŢĂ — 480 — NOPTA nici femei elegante, contemp. 1956, nr. 488, 3/1, cf. DN. — Pl.: nonşalanţi, -te. — Din fr. nonchalant, germ. nonschalant. NONŞALANŢĂ s. f. (Franţuzism) Indiferenţă; degajare (ostentativă). Cf. alexi, w. — Din fr. nonchalance. NONVALOĂRE s. f. Lipsă de valoare; lucru fără valoare, fără importanţă. + F i g. Om lipsit de valoare, de capacitate. Cf. scriban, d., dn. — Pl.: nonvalori. — Non- -f valoare. Cf.fr. n o n - v a 1 e u r. NONVIOLENŢĂ s. f. Lipsă de violenţă (în relaţiile dintre state). Era şi epoca in care doctrina nonviolenţei servea cum nu se poate mai bine frazeologiei liberale, contemp. 1949, nr. 120, 5/2. — Pronunţat: -vi-o-. — Non- -f violenţă. Cf.fr. n o n v i o 1 e n c e. N(ÎO adj. v. nou. NCÎOĂ adj. v. nou. NOOCRAŢÎE s. f. (Livresc) Dominaţie a intelectualităţii; tip de stat condus de intelectuali. Cf. dn2. — Din fr. noocratie. N(ÎOLE, N(ÎA num. ord. v. nouălea. N (5 OLE A, N(ÎOA num. ord. v. nouălea. N(ÎOR s. m. v. nor1. NO ORĂ vb. I v. nora. NOORdS, -OĂSl adj. v. noros. NO(ÎT subst. v. năut. NOOTĂTE s. f. v. noutate. NOOTÎ vb. IV. Intranz. şi refl. (Prin Olt.) A se porni, a năvăli (2). Cf. i. cr. iii, 120. — Prez. ind.: nootesc. — De la nohot1. NOPĂL s. m. Plantă erbacee (originară din America) cultivată la noi ca plantă ornamentală şi pe care trăieşte coşenila (Opuntia coccine-lifera). Cf. şăineanu, d. u., cade. — Din fr. nopal, it. nopal. NOPÎRCĂ s. f. v. năpîrcă. NOPÎRLÎ vb. IV v. năpîrli. NOPÎRTCl s. f. v. năpîrcă. NOPOR(ÎJNĂ s. f. v. naporojnă. NOPORdJNE s. f. v. naporojnă. NOPOSTRdC subst. v. năpîrstoc. NOPRAVOLĂ s. f. (Regional) „Ierburi“ (Buhalniţa-Piatra Neamţ), h x 95. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. NOPROST0C subst. V. năpîrstoc. NOPSĂM subst. 1. Subst. (Transilv.) Plata unei zile de muncă. Cf. izv. v, 16. L o c. a d v. Pe nopsam = cu plata în fiecare zi, cu ziua. La noi lucră oaminii pă nopsăm. alr ii 3 174/325, cf. 3 174/334, alr i 455/290. 2. S. m. (Prin vestul Transilv. şi Maram.) Ziler. Cf. alr ii 6 478/353, a i 12, com. din TĂRCĂIŢA-BEIUŞ. -Pl.: (2) nopsami. — Şi: nocsăm (com. din tărcăiţa-beiuş), nopsăm subst. — Din magh. napszăm. NOPSĂMĂŞ s. m. v. nopsamoş. NOPSĂMOŞ s. m. 1. (Vestul Transilv.) Ziler. Cf. caba, săl., izv. v, 16. Nu mai avem pită, aşa că am mărs năpsamoş la primar, cv 1952, nr. 4, 31, cf. com. din tărcăiţa-beiuş. Mi-am băgat nocsamăşi să gat de secere, mat. dialect, i, 82, cf. alr ii 6 411/279, 6 420/310 . 2. (Maram. şi Transilv.) Pălmaş. Cf. alr i 455/270, 278, 290, 298, 305, 320, 333, 335, 337, 339, 351, 354, 576. 3. (Prin vestul Transilv.) Vizitiu. Cf. a i 12, 22, 23. — Pl.: *nopsamoşi. — Şi: nopsămăş (bl ii, 51, a i 12, 22, 23), nopţămăş (a i 23), nocsămăş, napsămoş (accentuat şi năpsamoş; alr i 455/270, 278, 290, 298, 305, 333, 335, 337, 339, 351, 354, 576), nasamâş (alr ii 6 420/310), năpsâmoş s. m. — Din magh. napszâmos. NOPSÎM subst. v. nopsam. NOPTĂ vb. I. Intranz. (învechit şi . regional) = înnopta. 1. A se face noapte (11), a se lăsa noaptea; a se înnopta. Deacă noptă, luă doauă sute de voinici, dosoftei, v. s. noiembrie 167r/35, cf. lb, barcianu. (Refl. impers.) S-o noptat. alr sn iii h 770/105. <0> L o c. adv. Pe noptate = la căderea nopţii, cînd se întunecă; pe înnoptate. Cf. ddrf. 2. A rămîne în timpul nopţii (II) undeva sau la cineva, a-şi petrece noaptea undeva sau la cineva; a înnopta. S-au băgat în gaura lemnului să nopteze. ţichindeal, f. 128/7, cf. 4933 NOPTAMBUL — 481 — NOPTOS alexi, w. Am rămas să noptez acolo, contemp. 1953, nr. 376, 4/3. — Prez. ind.: noptez. — V. noapte. NOPTAMBtiL, -1 s. m. şi f. v. noctambul. NOPTĂRE s. f. (învechit şi regional) Faptul de a n o p t a; înnoptare. Cf. lm. — V. nopta. NOPTĂRI subst. (Maghiarism regional) Calendar (Bocşa-Zălau). alr ii 2 399/279. — PI.:? — Din magh. naptâr. NOPTATEC, -Ă adj. v. noptatic. NOPTĂTIC, -Ă adj. (Astăzi rar) Nocturn (1). Un susur noptatic se înalţă de pre faţa pămin-tului. odobescu, s. iii, 17. Noptaticul lor vis. i. negruzzi, s. ii, 119, cf. ddrf. Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg, Şi-n noptateca răcoare Peste sat se-nalţă fumul, coşbuc, p. i, 315, cf. tdrg, iordan, l. r. a. 165. Cîntăreţul noptatec poposit la piciorul muntelui, perpes-sicius, m. iv, 256. In odaia oltenească intră aerul noptatec, v. rom. iunie 1954, 18. + întunecat, întunecos. Prin locuri noptatece trecem. coşbuc, ae. 47. <0> F i g. Duhul noptatecei pierzări Veghează chiar în mijloc de falnice serbări. petică, o. 112. + (Despre animale) Nocturn (!)• Pe mina lui voinică, Un fluture noptatic s-a lăsat. v. rom. octombrie 1954, 22. — PI.: noptatici, -ce. — Şi: noptătec, -ă adj. — Noapte + suf. -atic. NOPTICfiL subst. (Rar; în loc. adv.) De nopticel = dis-de-dimineaţă; cu noaptea în cap. Să plecăm de nopticel. conv. lit. xliv2, 3. — De la nopticică, cu schimbare de suf. NOPTICÎCĂ s. f. Diminutiv al lui noapte .(II); (regional) noptiţă, (neobişnuit) nopţică. Petrecui ca vai de mine toată nopticică! gorjan, h. ii, 118/6. Toată nopticică. .. Mamă, ochii n-am închis, pann, h. 63/22. Şi de gînduri multe tot fiind muncit, Toată nopticică de loc n-a dormit, id. p. v. i, 37/11. Ca-a-asc toată ziulica şi do-o-orm toată nopticică. alecsandri, t. 899. N-a putut dormi toată nopticică de gînduri. caragiale, s. 55. Lucrau femeile toată ziulica, toată nopticica\ ţeseau, îmblăteau, înălbeau. id. o. iv, 198. Sta greceşte pe tron cît e ziulica şi nopticică de mare. ispirescu, l. 205. Ninge şi viscoleşte toată nopticică. marian, o. i, 274. Nu închisese ochii toată nopticică. delavrancea, v. v. 191. Toată nopticică nu închise ochii. gîr-leanu, l. 27. Ai să vezi sticlind toată nopticică lumini albastre pe la fereşti, hogaş, dr. i, 122. în vorbirea populară se aud mereu propoziţii ca acestea; n-am închis ochii toată nopticică. iordan, stil. 185. Toată nopticică n-am dormit, rete-ganul, p. i, 13. Chipuri cu înfăţişare urîtă nu-i dau pace cît îi nopticică de mare. rădulescu-codin, î. 117, cf. ciauşanu, v. 183. — Noapte + suf. -icică. NOPTICIOĂSĂ s. f. v. nopticoasă. NOPTICOĂSĂ s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze oval-lanceolate, ascuţite şi dinţate, cu flori purpurii sau violete, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspîndeşte seara; lilialcele, micşunea (g), mirodenie (II b), floarea-nopţii, (regional) şibiog, viorea-de-noapte, vioale-de-noapte, vioară-de-noapte, vioale-de-primăvară (Hesperis matronalis). Cf. ddrf, gheţie, r. m. 299, panţu, pl., dm. — Pl.: nopticoase. — Şi: (regional) nopti- cioăsă s. f. DDRF. — Noapte + suf. -icoasă. NOPTIERĂ s. f. Duiăpior sau măsuţă care se aşază lîngă pat pentru a ţine la îndemînă diverse obiecte; măsuţă de noapte. Am găsit pe noptieră. . . tăbliţa copilului, sahia, u.r.s.s. 9. Pe noptiera de lîngă patul larg, lampa..., cu flacăra scăzută, lumina slab odaia, rebreanu, i. 157. Luă lampa de pe noptieră şi o duse pe masă. id. R. i, 243, cf. v. rom. februarie 1954, 128. La fiecare pat — o noptieră, galan, b. ii, 61. Dormea pe jumătate îmbrăcat. . . avînd pe noptieră revolverul, t. popovici, se. 101. — Pronunţat: -ti-e-. — Pl.: noptiere. — Noapte + suf. -ieră. NOPTÎŢĂ s. f. 1. (Transilv., Maram., Bucov.) Nopticică. Nu se coborî... cît fu noptiţa de mare. reteganul, p. iii, 51, cf. 29. Singură n-a ştiut Noptiţa cînd a trecut, marian, na. 320. Şi eu am avut şî amu n-am, Şî-mi pare noptiţa-un an. t. papahagi, m. 40. Loc. a d v. Peste noptiţă = în timpul nopţii, noaptea (II). Mă sculai peste noptiţă, Mă uitai în tîrluliţă, Nu văzui nici o oiţă. mat. folk. 515. 2. (Bot.; Mold.) Barba-împăratului (Mira-bilis jalapa). Cf. pontbriant, d., ddrf, şăi- NEANU, D. U., PANŢU, PL,, DER. — Pl.: noptiţe. — Noapte + suf. -iţă. NOPT(5S, -OĂSĂ adj. (Astăzi rar) întunecat, întunecos. Mai dibuie-nairite, Şi simte-n dos dodată, că zornăie o poartă, Şi-n loc noptos şi negru prizonier l-închide, heliade, o. i, 317. Fugiţi de drumul noptos. pann, p. v. i, 141/18. Ieşind din adîncirea noptosului tartar, alexan-drescu, m. 219. Oltul... cu haiducii lui pîndind în noptoasele păduri ale Teşitului, îşi umfla apele, macedonski, o. iii, 135, cf. ddrf, bar- 4945 NOPTURN — 482 — NOR1 cianu. «0- F i g. Singurică şi umbroasă Dumbră-vioară-n tine viu, Trista-mi inimă noptoasă în repaos să mi-o ţiu. heliade, o. i, 70. Ochii nu mai aveau acea sălbatecă şi noptoasă strălucire. eminescu, n. 120. Privire noptoasă. ap. iordan, L. R. A. 191. — Pl.: noptoşi, -oase. — Noapte + suf. -os. NOPTÎJRN, -Ă adj. v. nocturn. NOPŢĂMĂŞ s. m. v. nopsamoş. NOPŢIĂR, -1 adj. (învechit, rar) Boreal. Aurora (ziora) nopţiară. m. drăghici, f. hi, 38v. — Pronunţat: -ţi-ar. — Pl.: nopţiari, -e. — Nopţi (pl. lui noapte) + suf. -ar. NOPŢÎCi s. f. (Neobişnuit) Nopticică. Toată nopţica de loc n-a dormit, pann, ap. ddrf. — Noapte + suf. -ică. NOR1 s. m. 1. (Mai ales la pl.) Grupare delimitată de picături de apă sau cristale de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă, in urma condensării sau sublimării vaporilor de apă. Noorii străbătură grindire. psalt. hur. 12r/9. Şi-i duse cu nuor dzua şi toată noaptea cu luminră de focu. ib. 65v/23, cf. 123v/13. Rădică nuorii din cumplitele pămîntului. psalt. 281, cf. 26, 201, 204, 221. Nuor şi negură împrejurul lui. coresi, ev. 37. Aceasta lui grăind, fu un nour, de deştinse pre el. id. ib. 532, cf. 177, 178, 267, 534. întunecată apă întru nuori de sus. id. ps. 37/7. Nuori fără de apă, de vînt purtaţi (a. 1569—1575). gcr i, *12/2. Ivi-se u noor din ceriu (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 148/7, cf. 374. Arcul mieu voi pune în nuori. palia (1581), 40/1, cf. gcr i, 83/39, 202/28. Să arătă deasupra lor un nuăr întunecat, varlaam, c. 390, cf. 22, 24, 129, 334, 443. Iaca nuor luminat umbri pre ei. n. test. (1648), 22r/22. Să tinză nuăru ca un şes pînă la dînşii agiungînd. dosoftei, v. s. decembrie 230r/29. Rîdicatu-s-au nuărul de pre faţa soarelui, cantemir, ist. 123. Din ceriu fulgere, din nuori smida şi piatra, id. ib. 170. Vom fi răpiţi spre noorii întru întîmpinarea Domnului (a. 1698). gcr i, 316/7, cf. 302/33, ii, 23/1, 56/27. Au socotit să-şi puie scaunul peste norurile ceriului. R. greceanu, cm ii, 180. Nor,.. . slobozeşti din tine ape. mineiul (1776), 106r2/12, cf. 185rl/25, budai-deleanu, ţ. 78. Apoi rămîne cu ochii pe un nor şi ne spune . . . că acolo e biata fericire, heliade, o. ii, 108. Cerul să acoperă cu nori. marcovici, d. 14/20, cf. 3/17. Au năvălit ca un nour luminat de soare o nespusă mulţime de omăt. ar (1839), 471/28. Cerul era turburat; nori groşi se primblau ca nişte munţi pe el. negruzzi, s. i, 57. La apus se adun nori, se întind ca un veşmînt. alexan- dre s cu, m. 17. Pe cer se afla o mulţime de nori mici. filimon, o. i, 115. Iar pe Ungă alba lună, Nouri vineţi se adună, alecsandri, p. ii, 123, cf. id. o. p. 255, id. o. 201, id. t. i, 400. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi, eminescu, n. 23, cf. 4, id. o. i, 92, 95, 144, iv, 125. Gîndit-ai vreodată că ai să ajungi soarele cu picioarele, luna cu mina şi prin nouri să cauţi cununa? creangă, p. 196, cf. 213, 294. Cerul este acoperit cu nori. caragiale, o. iv, 294. Nourul cel plin de apă, iubitorul de flgoare, în albastru, iată-l, vine repede, minat de vînt. beldiceanu, p. 65. Munţii erau nalţi încît întreceau norii, ispirescu, l. 56, cf. poni, f. 189. O pată de nor, înfiptă pe creştetul bolţii, Vreme-ndelung-a rămas. coşbuc, p. ii, 62, cf. id. f. 77. Norii, jos de tot, se mişcau în palii lungi, d, zamfirescu, r. 254. Cerul era învălit în nori. f (1906), 37/1, cf. 7/2. Pe cer se mişcau alene cîţiva nouri de aramă, dunăreanu, cii. 67. Peste creştet de dumbravă, Norii suri işi poartă plumbul, goga, p. 103, cf. 53, 68. Trist, încărcat de plîns, ca norul, Jeleşte-acum în mine dorul, cerna, p. 120, cf. 78, 157. Cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare, anghel-iosif, c. m. ii, 16. Norii vin . .. ca să se ducă. iosif, v. 33, cf. 55, 63, pamfile, duşm. 314. Suflă austrul subţiind norii printre care încep să se ivească stele, brătescu-voineşti, î. 14. O mică cisternă pe care norii văzduhului erau porunciţi s-o ţină veşnic plină, hogaş, dr. i, 18. Vezi, cînd se despică norii greiŞi negri, Zigzagul de argint al fulgerului viu. camil petrescu, v. 8, cf. id. u. n. 286. Nori leneşi îşi risipesc agale spuma. c. petrescu, s. 142, cf. 43. La spatele cernit al unui nor uriaş se dezvelise o boltă roşie-aprinsă de lumină. rebreanu, Nuv. 10, cf. id. i. 118. Norii lungi, în hore pure, Trec şi ei pe calea lumii, arghezi, v. 34. S-a posomorit şi a cuvintat pămîntului cu fulgere şi nori. id. t. c. 22, cf. id. c. o. 91, id. vers. 167, 298, id. f. 19. Se-ntrezăreau nourii groşi, tirîndu-se. mironescu, s. a. 97. Prin fumul de ţigări, ca-n nouri, Gîndeam la lumi ce nu există, bacovia, o. 32, cf. 126, 204. Şi norii plini şi grei de-o ploaie nouă Au hotărît solemn să nu mai plouă, minulescu, v. 193, cf. 19. Şi străbătînd a norilor perdele. . . Sclipeau în întuneric şapte stele. topIrceanu, b. 87, cf. 11, 23, id. p. o. 117. Norii... au venit deodată călători ca nişte fumuri, d. botez, p. o. 49. Prin văzduh, pe sub păcura nourilor, fugeau coloane de neguri despletite, sadoveanu, o. i, 431, cf. vi, 350. Nori negri s-au pogorît peste pădure, stan cu, u.r.s.s. 170, cf. cişman, fiz. i, 560, agrotehnica, i, 253. Norii se formează dacă există o depresiune barometrică. carafoli-OROVEANU, M. F. I, 78, cf. DEŞLIU, G. 41, v. rom. mai 1957, 35. Să duceţi traiul pulberii hoinare Şi-al nourilor fugăriţi de vînt! labiş, p. 36, cf. 41. Pe cerul acoperit de zdrenţe de 4950 NOR1 — 483 — NOR» nori, plutea o lună rotundă, t. popovici, se. 38. Era o zi de mai, înnăbuşitoare, cu un cer plin de nori. barbu, ş. n. 7. Nori albi trec peste crestele munţilor, contemp. 1953, nr. 359, 1/3, cf. tribuna, 1962, nr. 267, 1/3. Şi pin gratii tot priveşte Ctnd la nori purtaţi de vint Care plouă pe pâmînt. alecsandri, p. p. 141. Grei nori de ploaie vin. pop., ap. gcr ii, 330. Şi din lună şi din nor, Eu cetesc numai tot dor! jarnIk-bîrseanu, d. 143. Cind merg norii asupra vin-tului, are să ploaie, şez. iv, 120, cf. 119. Vin aşa nuviri şi să-mpreună amlndoi nuviri[i]. arh. folk. iii, 141, cf. candrea, ţ. o. 32, 51, vIrcol, v. 96, pamfile, văzd. 61. Nu e cer fără nori. zanne, p. i, 18. Cui i-e frică de orice nor nici o călătorie face. id. ib. 55. Norii cei mici se duc la cei mari. id. ib. Vine-un nour nourat cu gorilă (?) amestecat (Ploaia), şez. vii, 120. Ce trece peste apă şi nu face valuri? (Norul), ib. xiii, 26, cf. pascu, c. 58. <>Fig. Scăpăm de norul nesaţiului şi de bură şi de cufundarea fără de măsură, coresi, ev. 45. Mare şi întunecat nor şi plin dă fulgere şi de trăsnete au căzut pă Ţara Rumânească cu Şărban Vodă. r. popescu, cm i, 446, cf. mineiul (1776), 165r2/27. între norii obrazului strălucesc şi fulgerile măniii. molnar, ret. 8/6. Raze mîn-gîitoare vor lumina întunecosul şi tristul nor ce mă încungiură. marcovici, c. 50/10. [Iubirea] înaureşte cu raze nourii de desfătare, conachi, p. 287. Soarele nostru va răsări iarăşi din norul ce-l acopere, nu vom lucra decît numai cu dreptatea şi frăţia, bolliac, o. 224. Cîteodată, un nor de neîncredere în viitor schimba într-o clipă faţa fizionomiei sale. filimon, o. i, 126. Iar pe fruntea Udrei se lasă un nor. bolintineanu, 0. 51. Cine va şterge de nori fruntea ta? id. ib. 460. Cînd gîndesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, eminescu, o. i, 10. Fruntea lui rămase liniştită, dar se acoperi cu un nour de vise. id. g. p. 61. Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori. macedonski, o. i, 114. De nicăiri o altă rază de lumină nu va mai veni să dea strălucire norilor posomoriţi ai vieţii! hogaş, m. n. 109. Priveam cam cu sfială la ochii lui plini de nouri de mînie. sadoveanu, o. vii, 297. <> L o c. adj. şi adv. Pînă la (sau în) nor(i) = a) (care se înalţă) foarte sus, (care este) foarte înalt. Acei munţi pînă la nouri, acele stânci despicate, conachi, p. 101, cf. 85. Rîndunelele zboară pînă în nouri, încet, pamfile, văzd. 57; b) (învechit) pretutindeni. D[oa]m«e, în ceriu domniia ta şi pănră la nuor. psalt. hur. 30r/21. Se mări pînră la ceriu domniia ta şi pînră.la nuor iu e adevărul tău. ib. 48r/ll. E i p r. A fi sau a trăi (cu capul) în nori = a trăi izolat de realitatea înconjurătoare, într-o lume fantezistă; a fi distrat. Tot în nouri şi visuri ai să trăieşti? i. negruzzi, ap. ddrf, cf. zanne, p. 1, 55. Parcă ar fi căzut din nori, se zice despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. A bate cu fruntea-n nori = a) a fi foarte înalt. Cf. zanne, p. ii, 161; b) a fi mîndru. id. ib. (Regional) L-a purtat prin nouri = l-a bătut tare. id. ib. ix, 414. <£> (Cu sens colectiv) Am voi... Ca nici văzduhul de nour să fi pătimit cernire. conachi, p. 266. Mi-e dor de munţi. .. de Caraimanul Pe veci acoperit de nor. iosif, v. 82. Norul de demineaţă vesteaşte ploaie, zanne, p. ix, 414. Nici de nor de vară să te-ntristezi, nici de senin de vară să te înveseleşti, id. ib. i, 55. După nor şi ploaie Răsare şi soare. id. ib. (Loc. vb.) E nor sau (rar) sînt nori = e înnorat. Va fi nor şi linişte, pamfile, s. t. 123. Du-te dor Pînă e nor. reteganul, ch. 83, cf. alr i 1 228/744, 1 234/85, 1 267/129. îi nuvăr pe ceri. alr ii 2 449/2, cf. 2 449/551, 836. + (Geol.) Nor arzător = masă de gaze şi de cenuşă vulcanică, cu temperatura ridicată (cca 700°C), care este expulzată în atmosferă în timpul erupţiei unui vulcan. Cf. ltr2. înălţarea norului arzător în atmosferă este însoţită de puternice descărcări electrice, der. (Astron.) Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Dimensiunile norilor de stele sînt de ordinul sutelor de ani-lumină. ib. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre, ib. 2. P. anal. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Masă densă (şi mobilă) de praf, fum etc. Văzuiu un nuoru de focu presprea totu pămîntul (cca 1550). gcr i, 2/20. Intră nuor de foc în peşteră, dosoftei, v. s. octombrie 83v/18, cf. cuv. d. bătr. ii, 420/16. Şi văzu prea sfînta un nuor de foc tinsu (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 328/16, cf. cod. tod. 203, 211. Priviţi colo norul cel de colb care se-nalţă pîn'la cer? alecsandri, t. ii, 12. Un nor de colb îi cuprinse, căci Genarul venea în fuga calului, eminescu, n. 15. Un nor de praf ne învăluia în acel vîrtej de goană, delavrancea, t. 35. Pe drum pustiu, un car cu boi Se leagănă încet departe — Cresc nori de pulbere-napoi. iosif, patr. 50. O caravană prin deşert, care se pierde, sufocată în norii de nisip rătăcitor. camil petrescu, v. 15. Vezi un nor de colb ce urcă şi coboară coasta lină? eftimiu, î. 109. Şi lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Şi nori de pulbere Şi fum. topîrceanu, p. o. 80. Se plimba ca un Dumnezeu printre norii groşi ai aburilor cocliţi, sahia, n. 33. Un nor de praf alb învăluie tot timpul concasorul. bogza, c. o. 182. li apăru în faţă, departe, la o cotitură, un nour de pulbere, v. rom. august 1954, 37. Un ion oarecare este înconjurat de un nor de ioni de semn contrar, chim. an. călit., 34. Şoseaua Nordului era pustie. Deasupra plutea un nor mare de praf. barbu, ş. n. 31. Virusul gripei... se elimină în timpul vorbirii, strănutului sau tusei, formînd un nor de picături mici. tribuna, 1962, nr. 267, 2/4. A bătut un vînt 4950 NOR“ — 484 — NORĂ de sus, Nori de praf a răspindit. teodorescu, p. p. 625. + Mulţime compactă (şi mobilă) de fiinţe. Şi nuor de lăcustă în grozâ de goni. dosoftei, v. s. ianuarie 10v/25. Ni-am timpinat cu nuorul cel de lăcuste, m. costin, ap. gcr i, 201/19. Un nour de corbi fîlfîia pe deasupra croncăind. russo, s. 139. Şi toţi pe loc la fugă plec iute, se duc orbi, Cum pleacă din cîmpie un nor întins de corbi, alecsandri, p. iii, 292. Duduind îşi mişcau norul negru de turme bisonii. boureanu, s. p. 18. — Pl.: nori şi (regional, n.) noruri. — Şi: nour (pl. nouri şi, regional, n., noururi, alr i 1 240/388), (învechit şi regional) noor, nuăr, nuîr (gcr i, 49/37), nuor, (regional) noăr (a îx 3), nouor (alr i 1 228/129, 1 234/820, 850), nâure (pl. năuri, ib. 1 240/684, alr ii 2 449/682), nâvăr (pl. nuvări şi nuviri) s. m. — Lat. nubilum. NOR2 s. f. v. noră. NORĂ vb. I. Intranz. şi refl. uni-p e r s. (Popular) A (se) înnora. Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu, tdrg. Au nuvărat tărie de pipăie, alr i 1 228/1, cf. 1 228/200. <0> Intranz. (învechit; construit cu complement intern) Şi va fi cînd voiu noor a noor pre pămînt, să va ivi arcul în nori. biblia (1688), 62/39. + T r a n z. fact. (Rar) A face să se acopere de nori1 (1). Nuorează ceriul de nuori. psalt. hur. 123v/13, cf. graiul, i, 245. <$> F i g. Săgeţile uşoare nourează mîndrul soare, alecsandri, ap. şăineanu, d. u. — Prez. ind.: norez. — Şi: nourâ, (învechit) noorâ, nuoră, (regional) nuără (candrea, ţ. o. 51), nuvără vb. I. — V. nor1. Cf. lat. n u b i 1 a r e. NORADRENALÎNĂ s. f. Hormon analog adrenalinei, care se găseşte în porţiunea medulară a glandei suprarenale şi în terminaţiile nervilor simpatici. Intre adrenalină şi noradre-nalină există în organism un echilibru în care proporţia de noradrenalină variază în extracte între 10 şi 30%. ltr2. Ca şi adrenalina, nora-drenalina este un hormon şi un mediator chimic. DER. — Din fr. noradrenaline. NORĂT, -Ă adj. (Popular) înnorat, noros; p; e x t. ploios. După zi norată, După vînt cu ploi, negură cu ceaţă, Soare mai frumos strălu-ănd s-arată! budai-deleanu, t. v. 103, cf. lb. Dragu mi-i cerul norat Şi voinicul nensurat. hodoş, p. p. 127. Cer nuorat. alr i 1 234/273, cf. 1 234/9, 24, 26, 35, 63, 100, 251, 283, 295, 343, 363, 370, 385, 618, 675, alr sn iii h 786, a îx 1. <£> F i g. Cu faţa nourată. alecsandri, ap. şăineanu, d. u. — Pl.: noraţi, -te. — Şi: nourăt, -ă, (regional) nouorăt, -ă (alr i 1 234/1), nuorăt, -ă adj. — V. nora. NORĂ s. f. 1. Soţie considerată în raport cu părinţii soţului ei. Am venit... a împărţi feciorul de tată-său şi fată de mumă-sa şi nor de soacră-sa. coresi, ev. 205. Noru-sa, muiarea ficiorului său, lui Avram, palia (1581), 47/13. Thamara, noru-ta. biblia (1688), 291/37, cf. anon. car. Grea şi năpraznecă boală pă iubită nora măriii-sale Bălaşa. .. ajungînd. R. gre-ceanu, cm ii, 199. Lupa. . . , nora lui Grigoraş (a. 1712). uricariul, xx, 87, cf. xix, 443. Bocete şi ţipete în fetele şi nurorile lui (începutul sec. XVIII), let. iii, 61/20. Irina cu feciorul şi cu noru-sa au remas în părţile răsăritului. şincai, hr. i, 260/1. Ringala au fost nuoră, nu muiere lui Alecsandru I. id. ib. ii, 26/24, cf. budai-deleanu, lex. Împăratul. . . pentru nor mă cere. pann, e. iv, 25/15. Frumoasă noru dobîndişi. id. p. v. i, 4/11. Scumpa mea... de mi-ai fi noră, eu ţi-aş fi mamă, nu soacră. alecsandri, t. 1 427. Vreu o noră precum nu-i. id. t. i, 208, cf. 176. Baba începu să puie la cale viaţa nurori-sa. creangă, p. 5, cf. 3, 81, 113. Simina era frumoasă, şi nora frumoasă e podoaba casei, slavici, p. 122. Împodobi palaturile şi cetatea... ca să-şi primească nurorile, ispi-rescu, h. 36, cf. 39, 40. De m-ai fi cerut Mamei tale noră-n casă, N-aş fi vrut să merg? coşbuc, b. 13. Lucsanda-i doară preuteasă, Ea-şi cată noră mai aleasă, id. p. i, 127, cf. barcianu, tdrg. Era aşa de frumoasă fata asta pe care, cu voia lui Dumnezeu, va avea-o de noră. agîrbi-ceanu, a. 447, cf. severin, s. 92. Din toate colţurile mesei, strigăte: „Să vă trăiască nora şi ginerele, hai noroc /“ bujor, s. 102. La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă, c. petrescu, î. ii, 185. Moşneagul avea gineri şi nurori, care locuiau cu el. sadoveanu, o. vi, 180. Măriei şi nurorilor le-a făcut culcuş în pod. T. POPOVICI, SE. 130, cf. teodorescu, p. p. 53, 55, 529. O, săracă soacră mare, Ţine-te-n picioare tare, Că ţi-ai căpătat nororă, De gîndeşti că ţi-i sororă. marian, nu. 632. Zis-a maica să mă-nsor, Sâ-i aduc în casă nor, Să o bată de cuptor, Cîteodată şi de vatră, Să nu fie supărată, id. ib. 720, cf. RETEGANUL, CH. 163, DOINE, 104, mat. folk. 1 349. Ia să iau pă noru-mea la judecată să văd ia ce grăieşte, graiul, i, 181. Nunorile au bocit-o. şez. xix, 52, cf. ii, 197, iii, 213. Ieşi nora în obor, Dar fug boii dă s-omor. arh. folk. iii, 152, cf. a îx 4, com. din timişoara şi din piatra-neamţ. Soacra n-aşteaptă pe noră. zanne, p. iv, 609. Dor de noră Ca de horă. id. ib. 514. Nora fără zestre n-are îndrăzneală, se zice cînd supunerea cuiva se datoreşte lipsei de condiţii materiale. Cf. id. ib. viii, 42. Nici ginere fecior, nici nora fată, se zice despre lucruri nepotrivite, id. ib. iv, 374. <$> E x p r. A intrat nora-n 4965 NORCĂ — 485 — NORD-EST blide, se spune despre o femeie neîndemlnatică la treburile gospodăreşti. 2. (Ban.; adesea determinat prin „de frate“) Cumnată. Cf. dr. v, 900, alrm i/ii h 373. — PI.: nurori şi (regional) nore, nori (alrm i/ii h 368). — Şi: nuroră, (învechit şi regional) nor, (învechit) nuoră, nur (lm), nură (id. ib.), (regional) nororă, minoră s. f. — Lat. nurus. — Nuroră, nororă: sg. refăcut după pl. NdRCĂ s. f. v. nurcă. NORD s. n. sg. Punctul cardinal opus sudului, care se află în direcţia stelei polare; p. ext. parte a globului pămîntesc, a unui continent, a unei ţări, a unui oraş etc. aşezată spre acest punct cardinal; ţinut nordic; miazănoapte (I 2), (învechit şi regional) crivăţ, (învechit) septentrion, septentrie, miezul nopţii. 10 gradi de lăţime spre nord. amfilohie, g. f. 133v/3, cf. i. golescu, c. Avem deplină ştiinţă că armia de nord (miazinoapte) . . . de cîteva zile s-au prelungit să mai steie în stare de război, ar (1832), 102/21. Cu cît ţările se află mai aproape de nord (criveţ), cu atîta sînt mai friguroase. cr (1833), 19-746. In trecuta noapte am avut omăt, a căruia îmbielşugare s-au împiedecat de un puternic vînt de nord (miazănoapte), ar (1834), 981/5. Miazănoapte este punctul drept dintre apus şi r[ăsărit] în contra mezizilei (nord, septentrion), genilie, g. 67/4. Răsăritul se mai numeşte şi est sau orient; apusul, vest sau occident; miazănoaptea nord sau septentrie. id. p. 1/20. Din poziţia pămîntului cătră soare şi din zilnica lui mişcare împrejurul seu răsar puncturile cardinale: nordul, sudul, ostul şi vestul, elem. g. 14/3. Nordul sau miazănoapte, eg 4/1. Est, vest, nord şi sud. gs 23v/15. Nord sau septantrion. romano, b. i, 38/10, cf. stamati, d. Mează-noapte. . . sau nord. laurian, m. rv, 201)28. Despre nord, te sui pe o scăriţă ... şi intri într-o săliţă. negruzzi, s. i, 311. Medita la extremitatea de nord a oraşului pe fiul unui bimbaşa. f (1903), 157. Am coborît în gară, pe peron, Să schimb cu iarna cîteva cuvinte. .. Venea din nord. minulescu, v. 124, cf. 139. Umblu cu busola în buzunar şi, oriunde aş fi, eu caut nordul, sebastian, t. 32. Becaţina. .. este o pasăre călătoare. O pasăre din nordul Europei. stoica, vin. 126. Pe viitor, cultura bumbacului va fi extinsă mai la nord. scînteia, 1952, nr. 2 394. In partea de nord se scurge domol Someşul. ib. 1953, nr. 2 777. In Dobrogea de nord se pot deosebi patru zone care au caracteristici morfologice aparte, oncescu, g. 36, Perioada de vegetaţie pentru aceste plante este mai scurtă în nord decît în sud. agrotehnica, i, 77. Deasupra Bărăganului, primăvara a tâbărit asupra iernii, respingînd-o către nord. galan, b. ii, 71. Bătea briza dimineţii de la nord. tudoran, p. 68. Nord geografic, ltr2. Spre nord e un sat pustiu, t. popovici, se. 302. Unde să fie nordul? Se întrebase după un timp. barbu, ş. n. 139. <$» Nord magnetic = direcţie spre care se îndreaptă capătul nord al unui ac magnetic care se poate roti liber (cînd nu se găseşte lîngă un corp feromagnetic). Cf. ltr2. (Adjectival) Polul nord. -4- P. ext. Lumea, popoarele din ţările sau din ţinuturile situate în (sau spre) acest punct cardinal. Întîmpinarea acestor doi poeţi ai nordului... au adaos mult la strălucirea .. . ţeremoniei. ar (1829), 631/24. Carol al XII, regele svezilor, adusese spaimă în tot nordul Europei, negruzzi, s. i, 177. A aruncat ochii pe geniala acvilă a nordului: pe Shakespeare. eminescu, s. p. 58. — Din germ. Nord, it. nord, fr. nord. NORD-AMERICĂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Americii de Nord (p. r e s t r. a Statelor Unite ale Americii) sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie, popor, naţiune care locuieşte în aceste ţinuturi. Cf. iordan, l. r. a. 227, dm. 2. Adj. Care aparţine Americii de Nord (p. r e s t r. Statelor Unite ale Americii) sau nord-americanilor (1), privitor la aceste ţinuturi sau la populaţiile lor, caracteristic Americii de Nord sau nord-americanilor; originar din aceste ţinuturi, dicţ. — Pl.: nord-americani, -e. — Nord + american. Cf.fr. nord-ame-r i c a i n, germ. nordamerikanisch. NORD-AMERICANCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Americii de Nord (p. r e s t r. a Statelor Unite ale Americii) sau care este originară de acolo; nord-ameri-cană (1). — Pl.: nord-americance. — Nord-american + suf. -că. NORD-APUSEĂN, -Ă adj. (Astăzi rar) Nord-vestic. Urzirea unei puternice bariere împro-tiva năvălirilor de pe marginea nord-apuseanâ a Indiii Britanice, ar (1839), 472/39. — Pl.: nord-apuseni, -e. — Nord + apusean. NORD-DUNĂREÂN, -EĂNl adj. Care aparţine teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. Biserica creştină din provinciile romanizate nord-dunărene depindea de episcopatele provinciilor iliriene. rosetti, i. sl. 18. — Pl.: nord-dunăreni, -e. — Nord + dunărean. NORD-EST s. n. sg. Punctul cardinal secundar situat la distanţă egală de nord şi de est sau, 4962 N0RD-EST1C — 486 — NOREA p. gener., între nord şi est; p. ext. parte a globului pămîntesc, a unei regiuni etc. aşezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre acest punct cardinal; (învechit) nord-ost. Cf. i. golescu, c. Nomazii aceştia din nord-est puteau acum să se întindă în bunăvoie, fără nici o protestare din partea Romei. pArvan, g. 92. Apele din nord-estul Europei, c. antonescu, p. 99, cf. DL, DM, dn. — Din fr. nord-est. NORD-ESTIC, -Ă adj. De la sau spre, dinspre nord-est (în raport cu un punct, o regiune etc.); (învechit) nord-ostic. Cf. dl, dm, dn. — Pl.: nord-estici, -ce. — Nord-est + suf. -ic. NdRDIC, -Ă adj. Care este situat, în raport cu un punct, o regiune etc., la (sau în, spre) nord; care provine (sau este originar) din nord; care aparţine nordului, popoarelor din nord; septentrional. V. boreal, arctic. Pă-mîntul este rătund ca un măr domnesc, care rătunjime se numeşte sferă şi glob, coada şi creasta acestui măr mare, adecă a pămîntului, se numesc poluri, unul de la meazănoapte, polul nordic, altul de la meazăzi, polul sudic, său-lescu, i. 27/11. Puterile nordice (acele de la miazănoapte) cu greu vor cunoaşte pe guvernul cel nou. ar (1834), 42x/12. Spurcoaica.. . este foarte rară în Germania şi în ţările mai nordice. j. cihac, i. n. 108/16. Insuşimea acestui ac este a se îndrepta cu un capăt la polul nordic (meazănoapte), iar cu altul la cel austral (miazăzi). asachi, l. 651/37. Precum lăţimea este nordică au sudică, aseminea lungimea poate fi ostică sau vestică, fabian-bob, 19/5. S-au dat poronci ca trupele ce să întrunisă pe marginea nordică . .. să se informeze în brigade. ar (1839), 421/38. Polul nordic (de meazănoapte). ic. lum. (1840), 621/12. Spre nord de la dînsul [de ecuator], acul se pleacă spre pămînt cu polul seu cel nordic, iar spre sud cu cel sudic, stamati, f. 132/16, cf. pontbriant, d. Îşi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros, asemenea zeilor întunecaţi din epopeile nordice, eminescu, n. 34. Polul nordic formează unul din aceste puncte interesante unde esploratorii îşi îndreaptă atenţiunea din toate părţile, f (1880), 249. In formarea poporului francez intră o mare proporţie de sînge nordic, oprescu, i. a. iii, 16. Regiunile nordice. .. n-au clima prielnică. scînteia, 1952, nr. 2 499. Caracterul de platformă apare evident şi deosebeşte profund Dobrogea sudică de cea nordică, oncescu, g. 64. Cuvintele germane din terminologia exploatării forestiere şi a plutăritului au pătruns. .. din graiurile populare germane vorbite în părţile nordice ale ţârii, arvinte, term. 36. + (Substantivat) Persoană care face parte dintr-o populaţie care trăieşte în regiunile de nord ale globului sau care are însuşiri specifice oamenilor din nord. D-ta şi iubita d-tale consoartă nu sînteţi occidentali, nici nordici, caragiale, o. vii, 47. E un bărbat înalt, cu trup puternic şi buze cărnoase, blond,. . . figură de nordic, sahia, u.r.s.s. 189. Nordicii, din ţara negurilor, ar fi... romantici. oprescu, i. a. iii, 15. — Pl.: nordici, -ce. — Din germ. nordisch, fr. nordique, it. nordico. N0RD-<5ST s. n. sg. (învechit) Nord-est. Va fi o întunecime de soare văzută în multe părţi ale Asiei de nord-ost (între răsărit şi miazi-noapte). ar (1830), 34x/42. — Din germ. Nord-Ost. NORD-OSTIC, -Ă adj. (învechit) Nord-estic. Unele sate româneşti, mai ales din acel unghi nord-ostic care primise cu dragoste şi predica husită '..., au trecut la reformă, iorga, l. r. 69. — Pl.: nord-ostici, -ce. — Nord-ost + suf. -ic. NORD-OyÎST s. n. sg. (învechit) Nord-vest. Spre nord-ovest (adecă între miazănoapte şi între apus) sînt ostroavele Chefaloniei. amfi-lohie, g. 16/5. — Din it. nord-ovest. NdRD-UÎiST s. n. sg. (învechit) Nord-vest. Cf. i. golescu, c. — Din fr. nord-ouest. NORD-VEST s. n. sg. Punctul cardinal secundar situat la egală distanţă de nord şi de vest sau, p. gener., între nord şi vest; p. ext. parte a globului pămîntesc, a unei regiuni etc. aşezată, în raport cu un punct, o regiune etc., spre acest punct cardinal; (învechit) nord-ovest, nord-uest. Regele Poloniei pătrunse din nou în Moldova şi. .. la 2o octom-bre el se afla în nord-vestul ţării, iorga, l. i, 313, cf. DM. — Din germ. Nord-West. NdRD-YÎSTIC, -Ă adj. De la sau spre, dinspre nord-vest (în raport cu un punct, o regiune etc.); (rar) nord-apusean. — Pl.: nord-vestici, -ce. — Nord-vest -f suf. -ic. NOREĂ s. f. (Bot.; popular; mai ales la pl.) Barba-împăratului (Mirabilis jalapa). Cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Erburi şi flori sînt: . . . vineţele, norele, misandre. h iv 84, cf. ii 87, 142, îx 306, 338, xi 327. Foicică trei norele. teodorescu, p. p. 451. — Pl.: norele. — Etimologia necunoscută. 4971 NOREALĂ — 487 — NORMA NOREĂLĂ s. f. (învechit şi regional) Nori1 (1) de ploaie. Cerul rar se veade făr de noreală (a. 1811). bv iii, 44, cf. polizu, alexi, w., alr i 1 234/808, 1 240/9, alr ii 2 449/95, 105, TEAHA, C. N. 246. — PI.: ? — Şi: (regional) noureâlă (alr i 1 234/79, 116, alr ii 2 449/27), nuouriâlă (alr i 1 234/122), nuvereâlă (ib. 1 228/5, 1 234/5) s. f. — Nor1 + suf. -eală. NOREĂŢĂ s. f. (Prin Olt.) Vreme închisă, cu nori1 (1) de ploaie. Cf. h xvi 39. Cum e afară? —E cam noreaţă ! ciauşanu, gl. — PI::? — Nor1 + suf. -eaţă. NORÎÎL s. m. v. nourel. NORIÂN subst. (Geol.) Etajul superior al triasicului superior alpin, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode, brahiopode, corali etc. şi prin alge calcaroase; (rar) noric2. în regiunile sale de dezvoltare tipică, din Alpii occidentali, norianul e reprezentat prin dolomite... şi calcare, ltr2. în ţara noastră, depozite ale norianului, reprezentate în general prin calcare, apăr în munţii Hâşmaşului, Rarău, Perşani. der. — Pronunţat: -ri-an. — Din fr. norian. NORIC1 s. m. (Latinism învechit) Sloven. Dintru aceste 42 de limbi au fostu şi slovenii, cari să chiema noriceni (norici). budai-deleanu, lex. — PI.: norici. — Din lat. noricus. NORIC2 subst. (Geol.; rar) Norian. Cf. ltr2. — Din fr. norique. NORICEĂN s. m. (învechit, rar) Sloven. Cf. budai-deleanu, lex. — PI.: noriceni. — Noric1 -p suf. -ean. NORICfiL s. m. (Regional) Norişor (Fundă-tura-Gherla). alr i 1 240/255. — PI.: noricei. — Nor1 + suf. -icel. NORI OARĂ s. f. (în poezia populară) Diminutiv al lui noră (!)• Nurioara că-şi tocmea, Nurioara-şi logodea, Zestre bună că-i dedea. teodorescu, p. p. 617. Hop, leliţă-lelişoară, Fire-ai mamii norioară. doine, 287, cf. marian, nu. 177. De trei zile-i în dospală [—otravă] Să o dau la nurioară. t. papahagi, m. 114. — Pronunţat: -ri-oa-, — PI.: norioare. — Şi: nurioâră s. f. ; — Noră -f suf. ioară. NORIŞOR s. m. Diminutiv al lui nor1 (1); noruleţ (1),nouraş (II), (popular) nourel (1), (regional) noricei, noureţ, noruţ. A poruncit cu minune unui norişor ce era desupra focului, de a plouat şi a stătut vîntul. dionisie, c. 204, cf. polizu. Un norişor roşu vine după noi ca vîntul. ispirescu, l. 318. Cerul era înalt, de un albastru sidefiu, presărat cu norişori mici. camil petrescu, o. iii, 94. Norişor mîndru crengos, Ce veste ne-aduci din jos? reteganul, TR. 57, cf. T. PAPAHAGI, M. 27. — PI.: norişori. — Nor1 + suf. -işor. NORIŞTE s. f. (Transilv., Ban.) Cer înnorat, atmosferă care prevesteşte ploaie. Afară e înnourat, e nourişte. marian, s. r. i, 249, cf. pamfile, văzd. 62. E cu norişte. alr i 1 234/190, cf. 1 228/164, 1 234/166. — Accentuat şi: norişte. alr i 1 234/166. — PI.:? —Şi: nourişte s. f. — Nor1 + suf. -işte. NORÎT s. n. Rocă din familia gabrourilor, cu structura grăunţoasă, care conţine plagioclaz şi hipersten, asociat, uneori, cu olivină. Cf. ltr, ltr2, der. — PI.: norite. — Din fr. norite. NORlŢĂ s. f. (Zool.; rar) Nurcă (1) (Mustela lutreola). Cf. păcală, m. r. 28. Lutreola, noriţa ori niurca. simionescu, f. r. 35. Noriţa.. . este un animal foarte rar, pe cale de dispariţie. stoica, vîn. xv. — PI.: noriţe. — Noră + suf. -iţă. Cf. n e v ă s t u i c ă. NORÎU, -Ie adj. (Munt.) De culoarea norilor1 (1) de ploaie; gri-vînăt. Cf, i. cr. viii, 316, alr i 1 483/896, alr ii 3 403/769, 791, 928. — PI.: norii.— Şi: nuriu, -ie adj. i. cr. viii, 316. — Nor1 + suf. -iu. NORMĂ vb. I. Tranz. 1. A face să se , conformeze unei reguli, a supune unei norme;-' (2). Cf. barcianu, v., lm, alexi, w. Au existat însă şi înainte de acest prag români care au vorbit şi au scris îngrijit şi frumos, care au căutat să normeze expresia, l. rom. 1959, nr. 4, 23. 2. tA stabili norma (3) de lucru. Cf. cv 1950, nr. 4, 49, dl, dm, dn. 4-A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită (în procesul de producţie) şi care nu trebuie să fie depăşită. Anul trecut circa 72% din consumul de metal a fost normat, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. — Prez. ind.: normez. — V. normă. 4986 NORMAL — 488 — NORMAL NORMAL, -Ă adj. 1. Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, care se face, se întîmplă sau se Intîlneşte în mod regulat; obişnuit, firesc; natural (14). V. comun. Nu e starea normală a societăţii, heliade, 0. II, 75, cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. Starea normală a unei societăţi, maiorescu, cr. i, 283, cf. ii, 10. Ceea ce invoc ... este dreptul ce-l au aceşti oameni la existenţă, un drept nor* mal prin aceea că exişti, eminescu, s. p. 4. Această concepţiune... e produsă de viaţa normală, gherea, st. cr. iii, 327, cf. rebreanu, r. i, 65. înlănţuirea ideilor este, In mod normal, foarte asemănătoare, dacă nu chiar identică, la toţi oamenii, iordan, g. 54, cf. 197, 241. Boala are evoluţie normală, c. petrescu, c. v. 97. Acetona e o otravă care există In mod normal în urină, ygrec, m. n. 2, cf. 126. Iese din linia normală a raţiunei şi a bunului gust. oprescu, 1. a. iii, 17. Socotind că îmbucă o bomboană normală îşi rupe dinţii într-o bucată de pietriş din ciocolată, arghezi, b. 63, cf. id. t. c. 60, 71. Un exemplu de context legat prin expresia relaţiilor de timp, normal într-o povestire. vianu, m. 155. Organele de partid şi de stat trebuie să asigure difuzarea normală a presei şi a broşurilor agrotehnice la sate. scînteia, 1954, nr. 2 919. Cînd trebuia să aibă loc, în mod normal, proba de aseară? baranga, i. 209. Cîntecul obişnuit al exploziilor nu era cel normal. mihale, o. 212. După ce clopoţelul a sunat, nu mai avem în clasă condiţii normale pentru a încheia ora. gî 1961, nr. 637, 1/2. Copiii s-au născut în noile condiţii, care li se par, de aceea, ■ normale, contemp. 1962, nr. 808, 3/5. (Adverbial) Viaţa se desfăşoară normal, sahia, n. 64. \ Viaţa e grea în aceste cătune, chiar atunci cînd se desfăşoară normal, cînd soarta nu aduce oamenilor nici una din nenorocirile ei. bogza, c. o. 361. Apa fiind de 775 de ori mai grea decit aerul, e normal ca şi presiunea ei să fie mult mai mare decît a aerului, c. antonescu, p. 29. Lăsase lucrurile să se desfăşoare normal, v. rom. februarie 1955, 251. Glasul lui. . . vibra cu o notă mai sus decît^ra npr,mah~®?~ 93,529. (Substantivat, n.) Grăsimile tfeutre nu depăşesc normalul, parhon, b. 44. /Aberaţia înseamnă... o gravă abatere de la normal, contemp. 1962,^.nr.7-967'l/l. ^ZiWteJ \ior-mală~(şi~svtbstantlvat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact. Cf. i. golescu, c., negulici. Perpendiculara • . • ridicată la puntul de incidenţă se zice normală, poni, f. 146, cf. 342, ltr2, der; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. Cu normala o'd! descriem un cerc. orescu, t. 166/4. Linia normală la un punt al unei curbe e perpendiculara la tangentea dusă prin acel punt. im. Perpendiculara la puntul de contact a unei tangente la o circon-ferinţă se numeşte normală la circonferinţă în acel punt. melik, g. 40. Normala principală admite o orientare care e independentă de orientarea curbei, ltr2, cf. der. Plan normal — plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Mulţimea normalelor formează planul normal al curbei in punctul respectiv. der. Literă normală = literă care indică mărimea pe care o are floarea literelor dintr-un corp sau dintr-un caracter de litere. Cf. v. molin, v. t. 57. -4- S p e c. Care are o mărime, o valoare etc. egală sau apropiată de mărimea, valoarea etc. întîlnită cel mai frecvent. La o puşcă normală cu alice, lungimea ţevilor variază între 68— 76 cm. stoica, vîn. 32. Condiţii normale de temperatură şi presiune, macarovici, ch. 47. Pierderi normale la descărcarea şi înma-gazinarea mărfurilor, leg. ec. pl. 389. Potenţialul normal al electrodului de hidrogen... se consideră egal cu zero. chim. an. călit. 62, cf. 70. Pentru obţinerea de producţii normale, în regiunile secetoase, piersicul trebuie să fie irigat. bordeianu, p. 201, cf. 134. + (Despre organe, procese fiziologice etc.) Care nu depăşeşte anumite limite, care nu este patologic; care se desfăşoară sau funcţionează bine; sănătos (fizic sau psihic). Lucrarea normală a tuturor organelor, povăţ. (1844), 66/5. Giocul normal al facultăţilor intelectuale, rom. lit. 2692/l. Dacă n-ai urechi normale, te face una cu pămintul. topîrceanu, p. o. 79. O bătrîneţe normală sau fiziologică, care permite vieţii omului a continua pînă la 120 — 150 de ani. parhon, b. 10. Păstrăvii orbiţi experimental işi găsesc hrana tot atît de bine ca şi cei cu vederea normală, c. antonescu, p. 47. Rezultate de mare interes au fost obţinute in cunoaşterea mecanismelor de reglare a funcţiilor organismului în stare normală şi patologică. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 59. 2. Conform anumitor norme (2), fixat prin norme. Vor lua de la această comisie instrucţiile normale (cca 1828). uricariul, v, 28/11, cf. VALIAN, V., NEGULICI, STAMATI, D., BARASCH, M. III, 109, POLIZU, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, d., barcianu, v., lm. Există o topică normală \,a cuvintelor în limba română, vianu, s. 215. ¡Să se asigure desfăşurarea normală şi ritmică f a fluxului tehnologic, scînteia, 1962, nr. 5 404. 3. (în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) == a) (învechit) şcoală primară. Să se statornicească în acea casă o şcoală normală şi o gimnazie... Această şcoală normală va fi pentru învăţătura limbei româneşti (a. 1828). uricariul, vii, 179. Şcoalele ţirculare seau normale. ar (1829), 1421/2. Şcoli. .. normale sau începătoare, genilie, g. 150/22. Citeva şcoale aşa-numite normale sau astăzi primărie de cîte trei şi patru clase, bariţiu, p. a. i, 452. „Şcoală normală“ însemna în Ardeal, ca germanul „Normalschuleu, „şcoală primară1'', puşcariu, 4987 NORMALI AN — 489 — NORMAND l. r. i, 413; b) şcoală de învăţămînt mediu în care se pregăteau învăţătorii şi institutorii; (învechit) preparandie. Cf.. negulici, bar-cianu. Era băiatul unui ţăran, cărăuş din Armadia, absolvent al şcolii normale de stat din Deva. rebreanu, i. 346. Şcolile superioare de meserii sînt invadate de elevi care n-au izbutit la liceu, la normală sau la seminar, i. botez, b. i, 192. „Şcoală normală“ ... însemnează ... ceea ce în Transilvania se numea odinioară „pedagogie11, puşcariu, l. r. i, 413. Ar fi trebuit să urmeze la şcoala normală, să fie învăţătoare. t. popovici, se. 374. — PI.: normali, -e. — Din lat. normalis, fr. normal, germ. normal. NORMALIAN s. m. (Rar) Normalist. Cf. IORDAN, L. R. A. 176. — Pronunţat: -li-an. — PI.: normalieni. — Din fr. normalien. NORMALICESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) 1. (în sintagma) Linie normalicească (şi substantivat, f.) = linie normală, v. normal (1). Linie drept căzătoare sau perpendicoler sau normalicească. tem. gheom. i, 3V, cf. ii, 14v. 2. Care aparţine şcolii primare, care se referă la şcoala primară şi la cei care o urmau. V. normal (3a). Drept aceaia străduiţi-vă a vă purta după chiemarea voastră cea dăscălească şi normalicească. înv. dasc. 6/13. <£■ Dascăl normalicesc = învăţător (de şcoală primară). Dascăl normalicesc neunit din Braşov (a. 1809). bv iii, 1. — PI.: normaliceşti. — Normal + suf. -icesc. NORMALÎST, -Ă s. m. şi f. Elev al unei şcoli normale. Cf. normal (3 b). Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u. Tînărul normalist se socoteşte totuşi un nedreptăţit şi un oropsit al sorţii, i. botez, b. i, 156, cf. iordan, l. b. a. 176. Să aducem, în luna dinaintea examenului, pe cineva, vreun normalist ori vreun student să-i prepare, c. petrescu, a. 288. — PI.: normalişti, -ste. — Normal + suf. -ist. NORMÂLIŞ, -Ă adj. (învechit, prin Tran-silv.; în sintagma) Normaliş dascăl = învăţător (de şcoală primară). Cf. normal (3 a). Andrei Şivaillovici... normalis dascăl (a. 1786). iorga, s. d. xii, 188. — Scris şi: (după ortografia maghiară) normalis. — PI.: normalişi, -e. — Din magh. normalis. Cf. lat. normalis. NORMALIZA vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni normal (!)• Cf. dm, dl. Nu i-am dat voie acum, pînă poate se mai normalizează timpurile, t. popovici, se. 416. 2. T r a n z. A face să se conformeze unei norme (2). Cf. normal (2). Distanţele între nituri sînt normalizate în funcţie de diametrul niturilor şi de grosimea pieselor, ioanovici, tehn. 160. <£> R e f 1. pas. Construcţiile diferite după sexul sau numărul subiectelor s-au normalizat, genercdizîndu-se singularul, puşcariu, l. r. i, 346. Trebuia să se normalizeze limba, adică să se stabilească acel nivel al corectitudinii formelor, vianu, s. 193. — Prez. ind.: normalizez. — Normal + suf. -iza. Cf. fr. norma- 1 i s e r. NORMALIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) normaliza. 1. Cf. normaliza (1). Ciorapii elastici au drept scop reducerea varicelor picioarelor ... şi normalizarea circulaţiei, ygrec, m. n. 60. Normalizarea schimburilor economice între ţări. contemp. 1954, nr. 384, 6/5. 2. Cf. normaliza (2). Prin normalizare ... se înţelege operaţiunea de clasificare a materialelor sau a diferitelor piese . .. din punct de vedere calitativ şi dimensional, în scopul de a alege pe cele bune. ioanovici, tehn. 236, cf. 185, puşcariu, l. r. i, 19. + (Tehn.) Tratament termic aplicat pieselor de oţel, cu scopul de a obţine o structură normală cu granulaţie fină. După normalizare, rezistenţele mecanice ale fontelor cenuşii cresc. ltr2. Normalizarea trebuie să se execute la piese şi la semifabricate, ib., cf. DER. — PI.: normalizări. — V. normaliza. NORMALIZAT, -Ă adj. (Despre produse) Care se lucrează conform cu normele stabilite sau într-un interval de timp stabilit. (Substantivat, n.) La atelierul de normalizate au fost angajaţi toamna trecută 20 de tineri, scînteia, 1960, nr. 4 832. + (Tehn.; despre oţeluri) Căruia i s-a aplicat normalizarea (2). Oţelurile şi fontele normalizate au structură uniformă şi fină. ltr2. — PI.: normalizaţi, -te. — V. normaliza. NORMĂN, -Ă s. m. şi f., adj. v. normand. NORMÂND, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Normandiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) populaţie care locuieşte în Norman-dia; nume dat neamurilor germanice ale danezilor, norvegienilor şi suedezilor care locuiau în timpul evului mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda şi în insulele vecine. Cf. valian, v. In apusul Europei, normanii, de nume german, 4996 NORMARE — 490 — NORMATIV fură desnaţionalizaţi de poporul francez în sinul căruia se aşezară, dînd însă provinciei ocupate de ei numele de Normandia, rămas în uz pînă în zilele noastre, xenopol, i. r. ir, 76. Deosebirile dialectale sînt de tot însemnate, aşa că normanul nu înţelege pe gascon. id. ib. m, 56. Au trecut pe-aici greci şi romani, normanzi şi genovezi. Alţii înaintea lor; alţii după dînşii. sadovea-nu, o. x, 424, cf. der. 2. Adj. Care aparţine Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia sau la normanzi, originar din Normandia, caracteristic Normandiei sau normanzilor. Cf. bar-cianu. Treceau căruţe cu sprinteni cai de munte sau cu greoi cai normanzi, lovinescu, c. vi, 166. Carul cu cărbuni, Ce trece tras de-o gloabă normandă şi beteagă. arghezi, vers. 85. — PI.: normanzi, -de. — Şi: (învechit) nor-mdn, -ă s. m. şi f., adj. — Din fr. normand. — Norman Normare tehnică = stabilire a normelor tehnice. Cf. normă (3). Lucrarea cuprinde teme cu privire la.. . organizarea muncii şi normarea tehnică, scinteia, 1962, nr. 5 403. 3. Fixarea numărului de salariaţi precum şi a atribuţiilor şi a remuneraţiei ce revine fiecăruia, în cadrul unei întreprinderi, al unei ramuri etc. Fixarea conducerii şi normarea organelor de execuţie se face prin decizia ministrului. leg. ec. pl. 107, cf. 113, 207, 209. — Pl.: normări. — V. norma. NORMAT, -Ă adj. 1. Care se conformează unor reguli. Cf. norma (1). Cf. lm. Trec, de obicei, drept neutre cuvintele şi formele limbii literare, ale limbii normate, vianu, m. 145, cf. 123. 2. Care se efectuează după norme (3) anume stabilite, care este corespunzător unor astfel de norme; (despre consum) care este corespunzător unor cantităţi dinainte stabilite. Cf bo (1951), 751. 3. (în sintagma) Contabilitate normată = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleaşi în toate întreprinderile şi instituţiile. Cf. cv 1950, nr. 4, 49. — Pl.: normaţi, -te. — V. norma. NORMATÎY, -i adj., s. n. I. Adj. Care stabileşte o normă (2), care are caracterul unei norme sau serveşte ca normă. Cf. barcianu, v., lm. Guvernul local... se mărgini numai a cere . .. acte de o valoare normativă, sbiera, f. s. 174, cf. 214, 289. Higiena socială ca ştiinţă normativă, ygrec, m. n. 70. Numărul formelor verbale avînd valoare stilistică.. . este cu mult mai mare decît rezultă din gramaticile normative curente, iordan, stil. 166. Autoritatea bibliei era un principiu normativ, oţetea, r. 321. Elaborarea. .. proiectelor de decrete cu caracter normativ, leg. ec. pl. 118. Dicţionarul va avea un caracter normativ, adică va da normele de ortografie, accent, pronunţare etc. pentru fiecare cuvînt. scînteia, 1952, nr. 2 385. Cicero... reluînd aceste idei le dă o formă normativă. vianu, m. 62. Fără o limbă unitară, fără o activitate normativă în domeniul limbii, munca de creaţie culturală, precum şi munca atîtor alte sectoare ar fi stînjenită. l. rom. 1953, nr. 2, 5. Gramaticile filologice ale vechilor greci s-au transformat la Roma în gramatici normative şi tehnice, scl 1954, 384, cf. 247. Această lucrare are un caracter descriptiv şi normativ, l. rom. 1959, nr. 4, 27. Respectarea cu stricteţe a prevederilor cuprinse în legi, decrete şi în celelalte acte normative ajută la întărirea statului nostru. lupta de clasă, 1961, nr. 5, 19. II. S. n. 1. Culegere de norme (2), instrucţiuni etc. cu privire la un anumit domeniu de activitate. S-a publicat şi un normativ electoral nou pentru comune şi municipii, bariţiu, p. a. iii, 126, cf. barcianu, alexi, w. + P. r e s t r. (Mai ales la pl.) Regulă (de conduită), directivă; normă (2). Nu există uz general al limbei ca normativ al scrierii, maiorescu, cr. iii, 271. Limba scrisă şi limba literară, dezvoltîndu-se potrivit unor normative de ordin gramatical şi lexical, au un caracter unitar mai evident, contribuţii, i, 68. 2. Dispoziţie, hotărîre care stabileşte o normă (3). Cf. cv 1950, nr. 4, 49. Există toate condiţiile pentru îmbunătăţirea normativelor de consum. scînteia, 1952, nr. 2 391. + Tabel cuprin-zînd duratele medii în care se efectuează anumite operaţii tehnice (folosit pentru stabilirea normelor în producţie). Normativele de muncă se aprobă de conducătorii ministerelor. pr. drept, 515. 3. Valoare a mijloacelor de producţie, a investiţiilor şi a cheltuielilor viitoare necesare pentru activitatea neîntreruptă a unei întreprinderi. Calcularea normativului fondului de 4999 NORMATOR ‘ — 491 — NORMĂ rulment, leg. ec. pl. 472. Oficiul preţurilor va trebui să încheie lucrările în legătură cu calcularea justă a preţului de cost, introducînd în practică normative elaborate, ib. Normativul mijloacelor de rulment... se verifică, se rectificăşise aprobă de către organul tutelar, bo (1951), 1 045. — PI.: normativi, -e. — Din fr. normatiî, (II 2, 3) rus. HopMaTHB. NORMATOR, -OARE s. m. şi f. Persoană calificată în stabilirea şi calcularea normelor de muncă într-o întreprindere. Partidul i-a dat putinţa să se ridice de la un simplu muncitor necalificat la profesiunea de normator. conte mp. 1949, nr. 162, 11/6. Cuvinte noi: . .. normator, partinic (şi partinitate). cv 1949, nr. 4, 25; cf. ib. 1950, nr^ 4, 49. In şcolile tehnice se primesc absolvenţi ai şcolilor medii de 10 ani, pentru a deveni... personal tehnic ca: normator, topo-graf, desenator tehnic etc. scînteia, 1954, nr. 4 194, cf. iordan, l. r. 309. începu apoi verificarea, însoţit de un normator. mihale, o. 24. — Pl.: normatori, -oare. — Norma -f suf. -tor. NORMĂ s. f. 1. (învechit, prin Transilv.) învăţătură (elementară). După norma, adecă învăţătura care mie acuma mi s-au dat luminată înainte, aşez. 34/6. Dascal de normă, işcola neuniţiloru (a. 1790). iorga, s. d. xiii, 109. Bucoavna de normă pentru învăţătura pruncilor. calendabi (1802), 323/15. Normă, va să zică o învăţătură foarte cu leznire la cetanie, scrisoare şi la socoteală. înv. dasc. 6/13. 2. Regulă, directivă, îndrumare etc. fixată prin lege sau prin uz, ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă; normativ (II1). V. o b i c e i, canon. Să rămîneţi slobozi pre lingă ţinerea cărindariului celui vechi, după obiceiul şi norma sîrbilor. şincai, hr. iii, 158/25. Aşa schimbare a literelor e înprotiva normei, iorgovici, o. 19/8. Această normă sau dreptariu se orînduiaşte aici. sţ 22/29, cf. lazăr, a. 182, clemens. A lua drept normă seau canon ale voastre priviri. ar (1829), 143x/20, cf. valian, v. Normă seau regulă, asachi, l. 132/43, cf. stamati, f. 182r. Neavînd învăţ şi normă, FcCntazia fără formă Rătăcit-a, vai! eminescu, o. iv, 292. Norma limbii scrise trebuie să fie cea care există obiectiv şi în realitate în gura poporului de jos . .. iară nu fantasiile. .. filologilor noştri, id. s. p. 21. Toate se petreceau în casa asta după bătaia ceasornicului şi după o normă fixată, vlahuţă, d. 137. Spre a localiza erorile am avut de normă a forma poligoane parţiale, p. antonescu, a. 265. Aceste forme evoluează necontenit, urmînd . . . o anumită normă, petică, o. 486. Adjectivele se întrebuinţează articulat, potrivit aceloraşi norme ca şi substantivele, iordan, g. 105, cf. 12, 36, sadoveanu, o. x, 451, puşcariu, l. r. i, 30. Vînător adevărat sau corect este acela care adoptă şi urmează normele încetăţenite şi stabilite în decursul timpului pentru practica unei vînători oneste, stoica, vIn. 62. Expresia vieţii sufleteşti a personagiilor se combină cu o nouă normă de compoziţie, oţetea, r. 284. Norme pentru conducerea activităţii cooperativelor, leg. ec. pl. 246, cf. 74, 93. Norme internaţionale, precum şi diferite caiete de sarcini dau prescripţii asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească materialele, ioanovici, tehn. 386. Posedă... normele sigure după care se poate judeca arta. oprescu, i. a. m, 14. Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă, beniuc, c. p. 49. Aceste împrumuturi au creat o adevărată normă pentru foarte numeroasele neologisme franţuzeşti şi latineşti, scl 1950, 64. A crea poetic a însemnat pentru tot clasicismul a crea conform unor norme inflexibile. vianu, s. 149, cf. 6. Odobescu nu este de acord cu normele ortografice pe care Asocia-ţiunea voia să le impună, id. m. 168. Normele stricte ale vieţii de partid... prevăd respectarea cea mai riguroasă a cerinţelor statului, partidului, aplicarea consecventă a principiilor centralismului democratic, scînteia, 1953, nr. 2 724. Uriaşele transformări economice şi politice care s-au petrecut în ţara noastră au dat naştere unor raporturi sociale noi, care în mod necesar cer norme juridice noi. contemp. 1954, nr. 389, 5/4. Cunoştinţele de fonetică sînt necesare pentru elaborarea unor norme ortografice şi ortoepice cît mai potrivite cu legile interne ale dezvoltării limbii, graur, i. l. 43, cf. 73. O dată cu venirea lui Kogălniceanu în Bucureşti. .. normele limbii literare muntene exercită o mare influenţă asupra modului de exprimare oratorică, contribuţii, i, 85. Regizorul de operă va găsi fără greutate normele ce trebuiesc folosite pentru fiecare piesă. tribuna, 1961, nr. 215, 10/3, cf. lupta de clasă, 1961, nr. 12, 8. Normă morală (sau-etică) — regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligaţiile sale faţă de ceilalţi oameni şi faţă de societate. Respectarea normelor morale este asigurată de forţa opiniei publice, a tradiţiilor, a conştiinţei morale a individului, der. + (Sport) Totalitatea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obţine un titlu, o calificare etc. Ar trebui revizuite normele, deoarece calitatea, tehnicitatea sportului de masă s-a ridicat neînchipuit de mult. tribuna, 1962, nr. 266, 2/2. + Ceea ce constituie un criteriu de apreciere; îndreptar. Omul de mijloc este norma sau idealul pentru toate acţiunile, ba-rasch, i. 157/25, cf. barcianu, v. De la 1 mai s-a desfiinţat biletele de dus şi-ntors; dar preţurile pentru clasele inferioare s-au redus. .. s-a luat ca normă jumătatea preţului de dus şi-ntors. CARAGIALE, O. VII, 209. 3. (Şi în sintagmele normă de producţie, normă de muncă) Cantitate de lucru sau sarcină de muncă ce trebuie să fie efectuată de cineva 6001 NORMĂLEASCĂ — 492 — NOROC într-o unitate de timp; (concretizat) produs realizat In această unitate de timp. Cf. iordan, l. r. 110. Normele de producţie pentru munca in acord. leg. ec. pl. 283. Pacea lumii e-aicea: e in normele frînte, In izbînzile muncii, înflorite din plin. contemp. 1949, nr. 158, 9/3, cf. nr. 159, 10/1. Iţi doresc să depăşeşti norma, cv 1949, nr. 6, 20, cf. ib. 1950, nr. 4, 49. Un factor de seamă pentru creşterea continuă a productivităţii muncii sînt normele just stabilite, scînteia, 1953, nr. 2 598. Andrei a trecut ieri mult peste normă, davidoglu, m. 18. Toţi tractoriştii îşi îndeplinesc normele indicate în grafice, mihale, o. 407, cf. deşliu, g. 47, 55. Norma de muncă reprezintă sarcina de producţie ce urmează a fi efectuată de unul sau mai mulţi muncitori cu un anumit nivel de calificare şi intr-un timp determinat, pr. drept, 515. Depăşeşte zilnic normele, atît la recoltare, cit şi la transport. contemp. 1962, nr. 796, 2/6. <£> Normă de timp = normă care determină timpul necesar cuiva pentru executarea unei operaţii, unui produs etc. (în producţie), dicţ. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace ştiinţifice, pe baza unor condiţii tehnice date, pentru săvîr-şirea unui proces tehnologic. Un factor puternic de creştere a productivităţii muncii sînt normele tehnice juste, scînteia, 1952, nr. 2 270. Normă de consum = cantitate de material, de combustibil etc. necesară pentru efectuarea unui proces de producţie şi care nu trebuie depăşită. Au fost stabilite diferite norme de consum al combustibilului, scînteia, 1952, nr. 2 392, cf. nr. 2 373. Normă de hrană = necesarul de substanţe nutritive ale unui animal pe timp de 24 de ore. Norma de hrană este condiţionată de specie, rasă, vîrstă, greutate vie şi nivelul de producţie, der. E x p r. A sparge norma v. sparge. 4. Cifră cu care se numerotează colile unei tipărituri (şi care se culege pe prima pagină a fiecărei coli, de obicei cu un corp de literă mai mic decît restul textului). Cf. v. molin, v. t. 56. — Pl.: norme. — Din lat. norma, fr. norme, rus. HOpMa, germ. Norm. NORMĂLEASCĂ adj. (învechit, prin Tran-silv.; în sintagma) Şcoală normălească = şcoală primară. îndreptare cătră arithmetică, întâia parte: alcătuită şi întocmită pentru folosul şi procopseala tuturor scoalelor normăleşti a neamului românesc [Titlu], şincai, î. — Pl. : normăleşti. — Normal + suf. -esc. NdRNIŢĂ s. f. (învechit) Blană (albă) de pui de vulpe. Norniţă, blana 1 leu 8 pot (a. 1726—1733). n. a. bogdan, c. m. 160, cf. CIHAC, II, 218, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. . — Pl.: norniţe. — Cf. n o r i ţ ă. NOROĂNCĂ subst. 1. S. n. (Prin Transilv.; în-forma năranci) Portocal (Citrus sinensis), în locuri de arburi şi copace Cresc rodii, năran-ciuri şi alămii, budai-deleanu, ţ. 325. 2. S. f. (Transilv. şi Maram.) Portocală. Cf. alr ii 3 662/64, 228, 250, 260, 272, 279, 316, 325, 334, 346, 362. Le-am adus copiilor cîte-un noroanci. mat. dialect, i, 183, cf. 262, glosab reg. 3. S. f. (Regional) Lămîie (Groşi-Baia Mare). Cf. alr ii 3 656/349. 4. S. f. (Prin Transilv.; în sintagma) Mere noroance = specie de mere nedefinită mai de aproape. Cf. bulet. grăd. bot. i, 84. — Pl.: noroance şi noronci (alr ii 3 662/316, 346, mat. dialect, i, 262). — Şi: noroânci (pl. noroanciuri, mat. dialect, i, 183), noronc (alr ii 3 662/279) s. n., noronce (ib. 3 656/349, glosar reg.) s. f., nor6nci (alr ii 3 662/260; pl. noronciuri, ib. 3 662/260, 334, 362 şi noroance, ib. 3 662/260), nărânci (pl. năranciuri) s. n. — Sg. refăcut după pl. noroance < magh. narancs. NOROANCI s. n. v. noroancă. NOROC s. n. 1. Soartă, ursită, destin (în limba modernă, favorabil), (popular) norocire (1), (rar) noroceală (1); întîm-plare neaşteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reuşita unei acţiuni, îndeplinirea unei dorinţe etc., şansă, (familiar) baftă. Uneori ne pare că pohta şi cearerea noastră aduce noauă năroc. varlaam, c. 58, cf. 183. Sosi norocul cel rău să pată rău Candavlis. herodot (1645), 6. Cinstea şi nărocul cel de sus şi netrecut agiung împreună cu gloatele tuturor svinţilor (a. 1645). gcr i, 114/31. Norocul lui Ştefan Vodă i-au răzbit şi mulţi din tătari au peritu. ureche, l. 134. Norocul cel bun al ţării să schimbă, că după noroc bun, iată veni şi rău. id. ib. 205. Acela noroc a ei s-au schimbat, cheia" în. 90v/32. Norocul nu iaste alta, numai lucrurile ce ni să prilejesc şi ni să întîmplă, ori bune, ori reale. m. costin, o. 324, cf. 173. Aştepta craiul să-i vie agiutor de la franţoj pre apă. Atunce, nărocul lui cel prost, că au murit craiul franţojesc cel bătrîn. neculce, l. 280. Toate darurile norocului era asupra lui. ist. ţ. r. 105. Cu cea tocmală fiiaşte-care ari putea prea leasne suferi năvălile norocului celui împotrivnic? n. costin, ap. gcr ii, 13/35. Cum vom putea . . . darul norocului în para focului să aruncăm? cantemir, ist. 97, cf. anon. car. La patimile care să afla, multă dureri şi jaii cunoaşti din parte norocului (cca 1800). gcr ii, 182/9, cf. budai-deleanu, lex., 6006 NOROC — 493 — NOROC lb. Veţi răbda lesne. .. soarta dinprotivă a norocului, drăghici, r. 157/16. O jale mare i-au adus răul noroc, pann, e. ii, 109/4. Tot mihnire pentru mine norocul a hotărît. i. văcă-rescul, p. 127/3. în ce valuri norocul mă aruncară ! conachi, p. 100. Să nu se încumăteze fără înţelepciune in noroc şi să nu întreprinză nimic. bălcescu, m. v. 140, cf. POLizu. Am oprit roata norocului: n-am să mă mai tem de nimic! filimon, o. i, 127. Cit îmi pare de bine C-am să mă mărit! Ce noroc pe mine! Ce vis fericit! alecsandri, t. i, 37, cf. 160. De-mi ajuta norocul s-ating visu-mi din zbor, Aş fi numit de lume erou, liberator, id. ib. ii, 192. Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu. eminescu, 0. i, 154. Din cîte noroace ai avut, unul a fost mai mare. id. n. 13. De-oi mai scăpa şi din asta cu viaţă, apoi tot mai am zile de trăit. Dar nu ştiu, zău, la cît mi-a sta norocul, creangă, p. 219. Norocul te-ajută. id. ib. 222. Se îndură norocul şi cu dinsul şi dobîndi un drag de copilaş. ispirescu, l. 41. S-au despărţit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. caragiale, o. ii, 68. O, Jupiter, păstrează-mi norocul neschimbat! f (1897), 339. Cum ţi-ai mai deschis tu ciocul, întristare, Şi mi-ai îngropat norocul C-o cîntare! ib. (1906), 3. Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele şi rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost-al tuturora, goga, p. 11. Mi s-a dus norocul... Nu-l mai plînge, mamă. id. ib. 82, cf. 24, 39. Vestind noroc, departe cîntă cucul, iosif, v. 70. De noroc nu se poate plînge; pe ce-a pus mina, i-a mers. brătescu-voineşti, 1. 57. Norocul mă făcu să dau peste o aşezare omenească, hogaş, m. n. 76. Norocul însă ţine cu drumeţul, id. dr. 1, 2. Norocul lui a fost Zenobia, o femeie ca un bărbat, rebreanu, i. 48. Tînăr eşti, deştept eşti, talent ai; norocul să-ţi fie mare. bassarabescu, s. n. 170, cf. 171. Tu eşti deopotrivă şi cobea noastră şi norocul, minulescu, v. 108. A fost un noroc că în clipa aceea i-a văzut Gică Elefte-rescu. c. petrescu, c. v. 181. E un noroc că am găsit-o. sebastian, t. 290. Cine-o să-mi apuce locul Să-şi fericească norocul? alecsandri, p. p. 278, cf. 86. Viţa noastră au noroc, numa mince nu. şez. i, 276, cf. 239. Bun năroc te-o bătut că mhi-ai dzîs mătuşă, candrea, ţ. o. 35. Ce năroc pîrlit o să ai tu, muică, sterescu, n. 1048. E urîtă şi leneşă, da aia e norocul tău; s-o ceri de nevastă, rădulescu-codin, I. 83. Da nărocu nost Că l-o curăţit D'e hele rele, Că i-o loat pisioarel'e. densusianu, ţ. h. 178. Hei, tu, mîndruluţule, De îmi eşti tu norocu, Vino, ia-mă şi mă du. bIrlea, b. 49. Nu bate, Doamne, omu, Ia-i mintea şî norocu! ant. lit. pop. i, 31. Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul, m. costin, ap. gcr i, 203/27, cf. alecsandri, o. 116, zanne, p. i, 2. Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, ist. 107. Toate fomfoloagele îşi aştept noroacele. pann, p. v. ii, 117/13, cf. zanne, p. ii, 555. Norocul, ştii, atîrnă de la un fir de aţă. alecsandri, t. ii, 108. Fugea el de noroc şi norocul de dînsul. creangă, p. 37. De omul posomorit şi norocul fuge. ddrf. Dacă nu-i noroc şi parte, geaba te mai scoli de noapte. şez. i, 220. Numai de noroc să să plingă omul. tdrg. Fă-mă, mamă, cu noroc şi m-aruncă chiar în foc. id. ib. Cine a mai auzit de noroc cu soroc. id. ib. Norocul meu nici cîinii nu-l mănîncâ. id. ib. Omului, nimenea nu poate să-i dea minte şi noroc, zanne, p. ii, 377. Şede şi norocu-i creşte, se zice despre omul norocos. Cf. id. ib. 730. Băutura beţivă stinge virtutea şi norocul tînă-rului. id. ib. iii, 476. Munca, norocul omului cel mai mare şi mai sigur. id. ib. viii, 417. Norocul stă la om cît floarea la un pom. id. ib. 418. Norocul, cînd voieşte, ce pofteşte dăruieşte. id. ib. Norocul, vrăjmaş cînd nu e după plac. id. ib. Norocul îndată fuge, cum socoteşti că l-ai prins. id. ib. Norocul şi plăcerea stăpînesc o lume-ntreagă. id. ib. 419. Norocul fără vrednicie întru nimic se socoteşte, id. ib. Norocul nu-ţi dă minte, nici măcar cît pui p-un dinte. id. ib. Norocul ca sticla, cît mai mult luceşte, atît mai lesne crapă. id. ib. ix, 111. <£> (în superstiţii) Coada ochiului stîng bucurie de coconi sau de naştere sau de viaţă cu năroc spune, paraclis (1639), 260, cf. gcr ii, 123/34. De vor fi soroci albe pe unghie degetului celui mare, făgăduiaşte noroc în oaste (a. 1785). gcr ii, 146/10. Din seminţuri, primavara, să nu dai nimărui, pînă ce nu-i pune tu întăi din ele, că-ţi dai norocul la roade şi nu se fac. şez. i, 51. Cînd te speli, să nu te ştergi pe picioare, că ştergi norocu. ib. ii, 195. Bucăţica de pîne scăpată din mină nu se lasă nemîncată, că îţi rămîne norocul, ib. 196. Să nu mănînci cu traista cu cărţile de gît, că-ţi mănînci norocul, ib. xn, 159. La sfîntul Vasile, unii spun că-şi aud „partea“ sau „norocul“ ce le este rînduit pentru anul ce se începe. pamfile, CER. 9, cf. id. s. t. 144. în ajun de Crăciun... nu se deschide la nimeni, oricît de mult ar suna la uşă. Cui deschide îi zboară tot „noroculu din casă. id. cr. 33. Norocul fiecărui muritor trăieşte „într-o lume“ — „unde va fi aceea“ — a „noroacelor“. Cînd se naşte omul, acolo i se naşte şi norocul lui. id. duşm. 49, cf. 50, 51. Fiecare casă îşi are „şarpele“ său... Prin Transilvania se spune că norocul unei case atîrnă în întregime de acest şarpe. id. ib. 77, cf. 101. <$» (Personificat; adesea la vocativ) Vino, dar, noroace cumplit, şi rău-ţi isprăveşte, pann, e. v, 64/17. Te-am rugat fierbinte, Ceas să-mi dăruieşti, Ca să văz, noroace, P-aceea ce-mi place. id. ib. 130/14. Norocul e pribeag, Şi de-ţi rîde azi în prag, Mîni se duce pe buceag. beldiceanu, p. 96. Norocul capricios părăsi mînios pe Petec, f (1903), 50. Vai, noroace, de te-aş prinde, Ca p-un cîine te-aş 5006 NOROC — 494 — NOROC întinde, teodorescu, p. p. 278. Ş-arn să te blestem, noroace, Că nu-mi dai ce mie-mi place. id. ib. 304. Eu ... slnt mintea, umblu prin lumea asta sucită şi direg ce strică blăstematul de noroc. — Cum poţi vorbi tu aşa, că eu slnt norocul? reteganul, p. iv, 21. Ajunse în clmpul noroacelor. Hm! Da ce-s noroacele, mă rog? Apoi, ce să fie? Lume şi iarăşi lume, ca şi a noastră, pamfile, duşm. 53. Noroace, noroace, vino încoace... Şi norocul a venit ud tot de roua ce o lua de pe toate cîmpurile. id. văzd. 68. Noroace, s-a născut un copil. Cum să-l ursim? rădulescu-codin, î. 82. (întărit prin repetiţie) Ah, noroc, noroace! Lasă-mă în pace, Nu mai pociu trăi. pann, e. v, 130/2. Hai, năroc, năroc, năroc, Di ti-aş prindi la un loc Să-ţ pui lemni, să-ţ dau foc. graiul, i, 307. <£> Joc de (sau, învechit, la) noroc = joc de cărţi, de zaruri etc., în care cîştigul depinde de întîmplare. Cu străşnicie s-a poruncit pretutin-denea în principat oprirea tuturor jocurilor la noroc, cr (1830), 3922/7. Bacaraoa e un joc de noroc, delavrancea, ap. tdrg. (Regional) Norocul copiilor — ou roşu. pamfile-lupescu, crom. 187. <0> L o c. adj. (învechit, rar) De norocul (cuiva) = care este potrivit cu soarta, cu destinul (cuiva). Era slujitoriu de oaste de nărocul său. dosoftei, v. s. octombrie 61r/20, cf. decembrie 236r/16. <£> Cu sau îără (de) noroc = a) loc. adj. şi a d v. (care este) cu (sau fără) succes, în avantajul (sau în dezavantajul) cuiva; (care se încheie) în mod (ne)fericit. Ştefan Vodă... au împărţit oştii sale steaguri şi au pus hotnogi şi căpitani, care toate cu noroc i-au venit, ureche, ap. gcr i, 70/36, cf. 72/38. După izbînda cu noroc ce au făcut asupra tătarilor . ;. s-au sfătuit cu boiarii săi (cca 1650— 1670). gcr i, 235/25. Izbîndind dară Traian cu biruinţă, pentru oştenire cu năroc ca aceaia în vecinică pomenire să rămîie, au rădicat triizăci de stîlpi. cantemir, hr. 129. Românii, zice, s-au răcoşit asupra lui Isachie înpăratul, cu cari înpăratul fără năroc războaie au avut. id. ib. 133; b) loc. adj. care exprimă, arată, prevesteşte (ne)fericire, (in)succes. Trage-ţi.. . Ochii de la cele fete Cu ochi mari făr’ de noroc. alecsandri, p. i, 8. Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte. eminescu, o. i, 177. De noroc == (care este) de bun augur, (făcut) pentru a-i merge bine, pentru a avea succes. Ie [busuioc] dă mărit o dă năroc. alr ii/i mn 110, 2 802/64. Am prins un ban de năroc. alr ii 3 646/27. ll lasă de năroc. a iii 2. Lo c. a d v. într-un (sau la) noroc = la întîmplare; fără siguranţa că va reuşi. Dumnealui au cumpărat într-un năroc (a. 1737). bul. com. ist. iv, 71, cf. polizu. Să mă duc, într-un noroc, La nevasta vrunui vornic, hasdeu, r. v. 126, cf. barcianu, v. Socotind că a venit vremea... o ceru de soţie într-un noroc, gane, n. i, 96. Mă duc şi eu într-un noroc, creangă, p. 172, cf. 193. Apucă şi el într-un noroc spre răsărit. ispirescu, l. 124. Pleacă într-un noroc, vlahuţă, ap. tdrg. Îmi aduc aminte că unul dintre dînşii a întrebat la noroc. v. rom. iulie 1958, 54. Şi mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc, Doar mi-ar potoli cel foc. alecsandri, p. p. 113. Eu te-oi iubi într-un noroc, Batir de-oi muri şi-n foc. reteganul, ch. 148. <> E x p r. (Regional) Cum (sau ce) a (sau o) da tîrgul şi norocul = la întîmplare, cum s-o nimeri, indiferent de rezultat, fie ce-o fi. Apoi dă, tată, cum a da tîrgul şî norocul, creangă, p. 197. Ei, da ce-a da tîrgu şî narocu, to mă duc. şez. ii, 101. Ce-a da tîrgul şi norocul, m-oi duce. marian, t. 158, cf. zanne, p. v, 627. (învechit) A-i îi (cuiva) scris în noroc să... = a-i fi (cuiva) sortit să. .. O vară premare a lui che-sariu, căria i-au fost scrisă în năroc să fie curvă. dosoftei, ap. tdrg. A(-şi) încerca (sau cerca, căuta, învechit, ispiti, regional, probi) norocul = a întreprinde o acţiune fără a fi sigur că va reuşi. Ţarul Moscului... vre să-şi ispitească nărocul oştii sali. neculce, l. 159. Cătîndu-şi... în felurimi de chipuri norocul. heliade, o. ii, 289. Un om ce voieşte a-şi ispiti norocul călătorind prin ţeri străine, drăghici, R. 5/3. Mustafa-Paşa nedescurajat încă de atîtea învingeri... voia să mai încerce norocul, băl-cescu, ap. vianu, m. 256. Dacă mi-aş cerca norocul? alecsandri, t. i, 432. Despot, a sosit timpul ca să cercăm norocul Noi doi. id. ib. ii, 108. Ei, Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul, eminescu, o. i, 174. Dă-mi voie ca să mă duc şi eu pe urma fraţilor mei; nu de altă, dar ca să-mi încerc norocul, creangă, p. 192. Voi să se scoale şi să plece spre a merge să-şi încerce şi el norocul, ispirescu, l. 35, cf. 14. Porni... cu pas domol Şi cam descurajat să-şi cerce. .. norocul, anghel-iosif, c. m. ii, 10. După o noapte de amărăciune şi decepţie, revenise să-şi mai încerce norocul, rebreanu, r. i, 53. Cocoşul care a fost bătut, mai tîrziu se întoarce la locul de luptă, spre a se lupta din nou, sau zboară în alt loc, unde-şi încearcă iarăşi norocul, stoica, vîn. 114. Trecuseră trei luni de cînd părinţii mei plecaseră să-şi caute norocul. v. rom. septembrie 1954, 125. Se îmbarcă spre a-şi încerca norocul, contemp. 1962, nr. 795,1/5. M-am probit şi io nărocu. alr ii 3 465/2. M-am cercat şi eu nărocu. ib. 3 465/27, cf. 3 465/29, 36, 64, 76, 95, 102, 105, 130, 346, 353, 833, 836, 848. A avea noroc la... = a avea succes la ... , a reuşi la .. . N-avea noroc la vînat. ispirescu, l. 288. Aţi avut noroc la vînă-toare? delavrancea, o. ii, 118. Cei ce caută să ceară sau să împrumute fac aceasta numai ca peste an să aibă noroc la „furtişaguri“. pamfile, cr. 24. A avea noroc porcesc (sau orb, chior, cu carul) sau a-i curge (cuiva) norocu, gîrlă = a obţine (întotdeauna) succese foarte mari în acţiunile întreprinse. Din ziua în care 5006 NOROC — 495 — NOROC s-a tocmit Chirică la Ipate, norocul îi curgea gîrlăi CREANGĂ, P. 153, cf. DDRF, ZANNE, P. I, 649. A îi plin de noroc ca broasca de păr sau (învechit) a-i sta norocul tot împotrivă = a nu reuşi în acţiunile întreprinse; a fi ghinionist. Di cînd s-au mazilit, i-au stătut nârocul, săracul, toi împotrivă, neculce, l. 340. A-i mînca norocul (cuiva) = a fi vinovat de nereuşita unei acţiuni întreprinse de cineva; a nenoroci pe cineva. Ridică-te, neguriţă,... De pe casa badiului, Să i-o văz, mînca-o-ar focul Cum mi-a mîncat el norocul. jarnIk-bîrseanu, d. 161. (în superstiţii) A ii cu noroc = a aduce împrejurări favorabile. Cînd trag arici la casă, acea casă e cu noroc. şez. xix, 141. A-şi face de noroc = a face descîntece, vrăji etc. pentru a-şi ghici soarta sau pentru a-şi asigura succesul în acţiunile întreprinse. Să crească busuioc, Să ne facem de noroc. şez. i, 48. A-i cînta (cuiva) de noroc = (despre păsări) a-i prevesti (cuiva) succes în acţiunile-întreprinse. Pe lunca înverzită cîntă cucul de noroc, beldiceanu, p. 57. Mai bine cîntă-mi de noroc, Suind voios în slavă. cerna, p. 43. Pasăre galbenă-n §ioc, Rău m-ai cîntat d'e năroc. densusianu, ţ. h. 130. A avea noroc (sau norocul) să... = a i se ivi prilejul favorabil pentru ..., a se găsi în situaţia favorabilă pentru... N-am avut noroc să fiu de vrun folos, f (1900), 541. Noroc măcar dac-ai avea Să dai de vreun stăpîn milos, iosif, v. 51. Are totuşi noroc să ajungă la timp. camil pe-trescu, u. n. 357. înţelegea să preţuiască binele în care avusese norocul să intre, sadoveanu, o. vii, 324. Dac-aş avea noroc ... Să văd pe mîndra mea. jarnik-bIrseanu, d. 136. A avea noroc de ... (sau cu ..., regional, pe ... ) = a avea avantajul de a se putea servi de cineva (sau ceva). Ai avut mare noroc de mine... că erai prăpădit, creangă, p. 202. Tot drumul avură noroc de vreme bună. sadoveanu, o. i, 278. Au avut noroc de un vînt bun de la coastă, bart, e. 277. Avea mare noroc cu Dumitru, care era blînd şi nu cîrtea. t. popovici, se. 37. De Ioan n-avui noroc 1 jarnIk-bîrseanu, d. 155. N-ar avea noroc de boi. doine, 104. (Glumeţ) Mă dusei la rîu săc, Găsîi apă să mă-nec Ş-avusei năroc p-un pai, Că pă iei mă răzîmai. densusianu, ţ. h. 197. Am avut noroc cu terciul, că mîncam mămăliga goală, zanne, p. iv, 144. (Eliptic) Noroc cu nasu, Că-şi belea obrazu. id. ib. ii, 305. A avea noroc (sau norocul) că... sau noroc (regional, de la Dumnezeu sau din cer pînă în pămînt) că ... sau norocul... că... = din fericire ..., bine că ... Altă oaste era de cee parte la Nipru. Nărocul tătarilor că nu pute trece, neculce, l. 273. Ian ascultă, Bîrzoaio, ai noroc că eşti de cînd Papură Vodă . . . c-apoi... alecsandri, t. i, 190. Ai noroc, domnule, că eşti părintele Adelei, id. ib. 362. Noroc din ceriu pînă-n pămînt că nu m-o prins meleanul şi har aminul de Trăsnea, creangă, a. 68. Noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare, id. p. 283. Noroc că i se scurtase calea şi ajunse acasă, ispirescu, l. 36, cf. 30. *Ştiu cît de bogate sînteţi în lacrimi, şi de cite ori pe zi sînteţi în stare să muriţi..., noroc că Dumnezeu v-a dat nepreţuitul har de a învia tot atît de des. gane, n. ii, 56. Norocul meu că-n acest an Timpul merge după alt meridian. minulescu, v. 213. Namila cu coarne tot rume-gînd în pace, Noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace, arghezi, c. o. 53. Noroc că ochii amîndurora erau buni. stancu, r. a. ii, 387. Noroc că nu-s stînci în partea aceea, tudoran, p. 72. Se certau des. Noroc că nu stăteau prea mult împreună, barbu, ş. n. 112. Cu otita ai noroc, Că te mişti, nu stai în loc. jarnik-bIrseanu, d. 93. Unde-i norocul să... = ce bine ar fi să. . . Unde-i norocul să pot trece şi eu în ţară 1 suspină Titu cu mîndrie. rebreanu, i. 214. (în legătură cu verbe ca „a avea“, „a fi“, „a da“, „a găsi“, „a sluji“ etc., formînd diferite construcţii stabile) Fiind cetatea în noroc, herodot (1645), 13. Să nu fiu pururea în nărocu. id. 163, cf. 35. li mergea cu norocu. ureche, l. 67. Atîta slujiia şi într-acealea vremi norocul izbîndei lor, cît nici o ţară, nici un pămînt au putut sta împotriva lor. c. canta-cuzino, cm i, 12. Incătro mergea, slujindu-i norocul, biruia, r. popescu, cm i, 232. întâia planeta iaste Saturnus. Şi această planetă e fără noroc (a. 1733). gcr ii, 26/8. Fă-mi, te rog, treabă şi fii mai cu noroc, bălcescu, ap. ghica, a. 611. Intrase acasă cu torba plină, căci avusese noroc în ziua aceea, negruzzi, s. i, 82. Cum îţi merge norocul, dragă? alecsandri, t. i, 74. Cearcă şi tu, să vezi cum ţi-a sluji norocul. creangă, p. 187. Alungă mâhnirea ta, căci norocul îţi rîde din toate părţile, id. ib. 189. De-i avea noroc şi-a veni calul tău mai întâi... să ştii că merg cu tine. id. ib. 273, cf. 90, 200. Soră-sa a avut noroc; iar el, ba. caragiale, o. iv, 158. Lasă Ziţo ... îţi găseşti tu norocul, n-a intrat zilcle-n sac l id. ib. vi, 11. El ţine norocul de păr. alexi, w. Ziua următoare avură noroc. rebreanu, r. i, 269. Mitrea ăsta s-ar putea încăpui; dar e nătîng şi-i scapă norocul, sadoveanu, o. xvii, 196. Dar cine are noroc, se întoarce, zise Nasiasia, zimbind cu tristeţă. id. ib. 241. Făt-Frumos avu şi-acum noroc. arghezi, c. o. 218. Deacă n-am noroc şi bine, Nu mă mai judece nime. jarnîk-bIrseanu, d. 189, cf. 295. Numai să n-aibă noroc, doine, 263. Rău-i... cînd omu n-ari năroc. graiul, i, 307. Frunză verde busuioc: Omu bun n-are noroc, densusianu, ţ. h. 204. Amu ş-o găsit norocu. alr i 1 388/375. O plecat, cine ştie ce năroc o avea. alr ii 3 208/102. <£> (Art.; familiar, în legătură cu verbe ca „a bate“, „a seca“ etc., în imprecaţii sau în urări şi în formule afective care imită imprecaţiile) O, bată-te norocul, că minunată mai eşti1 f (1906), 16. 6006 NOROC — 496 — NOROCI Aoleu, bată-te noroacele, fată. rebreanu, nuv. 6. Să te asculte norocul Ca un cline In tot locul. arghezi, vers. 237. Alba-n car, Alba sub car; Alba e-n tot locul, Seca-i-ar norocul, zanne, p. i, 310. <£> (Singur sau în construcţii cu adjective ca „bun“, „mult“ şi de obicei în legătură cu verbe ca „a da“, „a fi“, „a avea“ etc., în diferite formule de salut, în urări, imprecaţii etc.; adesea cu valoare de interjecţie) Să-ţ margă tot bine şi cu năroc. varlaam, c. 261. Noroc să deie Dumnezeu t alecsandri, t. i, 58. Noroc bun, Tudoro! id. ib. ii, 26. Hai, noroc să dea Dumnezeu / creangă, p. 41. Să-ţi dea Dumnezeu noroc şi izbîndă. ispirescu, l. 16. Balaurul îi răspunse: — Noroc bun, frate. id. ib. 359. La expoziţie, Moş Gheorghe? Noroc şi drum In plin ! spune care mai de care dintre horinceni. sp. popescu, m. g. 30. Noroc, logofeţi de-acum zece ani! goga, p. 44. Hai, noroc şi bucurie, Ce-am vorbit, vorbă să fie ! pamfile, cer. 197. Hai, noroc să dea Dumnezeu, id. J. ii, 157. Noroc bun să dea Dumnezeu, id. ib. Noroc, noroc, Trifoane! strigă Leonte Orbişor din uliţă. rebreanu, r. ii, 59. La origine, cuvlntul „noroc“ a fost urare. Azi, prin derivaţie, a devenit şi o formulă de salut, cv 1949, nr. 9, 20, cf. 18, 19. Un bărbat se apropie de el: — Noroc, tovarăşe brigadier I scînteia, 1952, nr. 2 361. Noroc, răspunse omul la semnul cu mina. camil pe-trescu, o. m, 176. Dacă întîlneşti pe careva, nu te sfii: zi „noroc11 ş-umblă înainte, galan, z. r. 280, cf. id. b. ii, 22, davidoglu, m. 72. Noroc, Anghelache! preda, î. 74. Mult noroc, măi I îi ură de sus. t. popovici, se. 60. Noroc bun, tînăr voinic ! Ce veste, de unde vii? alecsandri, p. p. 21. Noroc, nevastă, la drum ! jarnîk-bîrseanu, d. 270. Năroc bun, mătuşă, candrea, ţ. o. 35, cf. densusianu, ţ. h. 137. Să ai năroc. alr i 439/347. li doresc bun năroc. ib. 439/348. Să-ţ deie Dumnăzău bihie şî năroc. ib. 1 497/118. Năroc şi bine deia Dumniedzo. ib. 1499/98. Să trăieşti şî naroc. alr ii 3 574/95, cf. 3 574/833. (Glumeţ) Să-ţi deie Dumnezeu noroc, cîtă lînă pe cojoc. Com. din piatra-neamţ. (E x p r.) A da noroc (cuiva sau cu cineva) = a) a saluta; b) a închina, a ciocni, a ura. Dăm noroc cu păaru. alr i 1 726/24. + (învechit, rar) Talisman. Ceia ce poartă baere sau nărocul ... aceea să să canonească ani 4 (a. 1652). gcr i, 162/22. 2. Stare sufletească sau situaţie în care omul este fericit; fericire, bine, norocire (2). Nu va afla alt săvârşit chemărei sale... fără numai viiaţa acea vestită şi cu nărocu şi blagoslovită. varlaam, în bv i, 139, cf. POLizu. Văd lucind pe-a ta zimbire Îngereasca ta simţire, Îngerescul meu noroc.^alecsandri, p. i, 144. De noroc i-s umezi ochii, eminescu, o. i, 85. S-atîrnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. id. ib. 117. Soarele mirat sta-n loc Că l-a ajuns şi-acest noroc Să vadă el atîta joc Pe-acest pămînt! coşbuc, p. i, 58. Un brîu purta... Vrăjit era că, de-l va pierde, Norocul ei să piară-n veci. id. ib. 122. Şi-n gîndul meu aş vrea Să cresc norocul vostru cu fericirea mea. cerna, p. 98. Tu fuşi aprinsa faclă a stinselor norocuri Din vremea neuitată de dragoste cerească. petică, o. 125. Un noroc nespus de dulce cobora din ceruri pe pămînt. galaction, o. 98, cf. bîr-lea, b. 49. -f Bunăstare. Cf. polizu. Unica grijă ce-l preocupa era aceea de a crea norocul credinciosului său servitor, filimon, o. i, 149. O asemenea slujbă era începutul norocului meu de curtean, sadoveanu, o. xi, 313. — Pl.: noroace şi (rar) norocuri. — Voc.: noroace şi norocule, noroc. — Şi: (învechit şi popular) năr6c (pl. năroace şi, rar, nărocuri), (regional) noruc (d. pop, m. 154), nar6c s. n. — Din V. Sl. HrtpOK'h. NOROCEĂLĂ s. f. 1. (Rar) Noroc (1). Ai înalta noroceală să vezi în satul tău aşa om ca mine ! jipescu, ap. tdrg. 2. (Prin nord-estul Olt.) Acţiunea de a noroci (4). Cf. CIAUŞANU, V. 183. — Noroci + suf. -eală. NOROCEL s. n. 1. (Popular) Diminutiv al lui noroc. Cf. noroc (1). Cf. ANON. CAR.Mi-aU venit norocel pănă trăia dumne[e]i răposat[a.] mama Zanfira (a. 1770). iorga, s. d. xii, 83. Are-niume norocel Cine moare mititel, stancu, d. 353.Doamne, norocelulmeuL-aubăutboii-npărău. ant. lit. pop. i, 53. (Concretizat) O răsărit aşa un puişor de nuc chiar colo-n fundul grădinuţii... Aista era norocelul fetii. i. cr. ii, 173. 2. (Bot.; prin Munt.) Crucea-voinicului (Anemone angulosa). Cf. panţu, pl. -Pl.: (2) norocele. — Noroc + suf. -el. NOROCEŞTE adv. (învechit, rar) Cu noroc, în chip fericit. Cf. lex. mars. 208. — Şi: năroc6şte adv. lex. mars. 208. — Noroc + suf. -eşte. NOROCI vb. IV. 1. Tranz. (Popular; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînţeles, indică, de obicei, o forţă supranaturală) A ursi, a predestina, a hărăzi, a sorti, a meni (*)• Cf. noroc (D- Aşa noroceşte Dumnezeu pre cei mîndri şi fcdnici. ureche, l. 86. Unii curteni-şi dau cu socoteala că crăiasa e în legătură cu necuratul... că mamonul a norocit-o de s-a făcut crăiasă, reteganul, p. v, 20, cf. pamfile, duşm. 18. R e f 1. pas. Alţi oameni zic că „în seara de Ovidenii“ se „noroceşte“ anul ce urmează, pamfile, s. t. 123. 2. Tranz. A face fericit, a asigura fericirea; a ferici. Cf. noroc (2). Cf. anon. car., BUDAI-DELEANU, LEX., LB, VALIAN, V. Tot Una-mi zice că mă iubeşte flăcăul cela, Vlad, că m-a 6010 NOROCIRE — 497 — NOROCIRE noroci!... nu ştiu, oare să-l cred? pr. dram. 407, cf. polizu, barcianu, v. E fo arte convins că o întimplare extraordinară are să vie. .. să-l norocească deodată, vlahuţă, o. a. 223, cf. alexi, w. Care din doi, covîrşind în puteri, noroci-l-va izbînda, El cu femeia şi-averile ei să se-ntoarne acasă, murnu, i. 53. Arză-te focul urît, Pe toate le-ai norocit, Pe mine m-ai pocăit, bibicescu, p. p. 202. Drept cine slujeşte, Dumnezeu îl noroceşte, pann, ap. tdrg. (Cu subiectul „Dumnezeu“; mai ales la conjunctiv; folosit în urări) Dumnezeu să primească şi să te norocească, dragul mamei flăcăiaş. ispjrescu, l. 341. Dumnezeu să te norocească, să-ţi ajute după inima ta bună. bassarabescu, v. 156. Ai venit, ursitul meu? Noroci-te-ar Dumnezeu! alecsandri, p. p. 51. Dumnezeu să te norocească, Pădureţule, şi să te ferească de pacoste în drumul ce faci! mera, l. b. 156. D-zeu... să-l norocească, că bun suflet de om mai e. sterescu, n. 1168. Dumnezeu să te norocească, omu bunu ce eşti. păcală, m. r. 149. ^(învechit, rar; cu complementul „calea“) Tăce mulcom, pînă atunce, pînă ară cunoaşte cum să Domnul calea lui au vrut noroci au ba. palia (1581), 89/18. Şi va năroci calea ta. ib. 92/6. -4- R e f 1. A deveni fericit, norocos (1); a avea norocul (2)... Cine lipicioase şi urdu-roase melciurile... a pipăi se norociia. cante-mir, ist. 106. Mă bucur norocindu-mă a cornerului pe credincioşii ofiţări şi soldaţi ai garni-zonului de Terţeira. ar (1829), 612/24. Cu mustrare de cuget este a să noroci cineva prin căderea altora, drăghici, r. 246/16, cf. valian, v. Să mă fericesc cu numele dumnilorvoastră.. . Să ne norocim şi noi... — Eu sînt cucoana Chi-riţa. alecsandri, t. i, 119. Mai lesne a să noroci, decît norocirea a o păzi. zanne, p. viii, 417. 3. I n t r a n z. (Prin Olt. şi Munt.) A saluta, a da noroc. Cf. alr i 439/878, 890. 4. Intranz. (Prin Olt. şi Munt.) A închina cu paharul. Norociră, băură, rîseră, glumiră, iovescu, n. 89, cf. ciauşanu, v. 183. Hai să norocim, alr i 1 726/890. — Prez. ind.: norocesc. — Şi: (învechit şi popular) năroci vb. IV. — V. noroc. NOROCIRE s. f. 1. (Popular) Noroc (D-De nu ţi să vor primeni norocirile, să faci cum te învăţ eu. herodot (1645), 163. Au dat dos la fugă, şi cu acea norocire au hălăduit săracii creştini de robie. n. costin, let. ii, 122/4. Oh! oh! oh ! săracă ţară a Moldovei, ce nărocire de stăpini c-aceştia ai avut! nesulce, l. 86. Au şi trimis să aducă pre Niculai Vodă să-i taie capul. Numai norocirea lui, s-au tîmplat un prieten de i-au dat ştire. id. ib. 207. Murit-au ficiorul craiului unguresc... ce-l pusesă turcii crai... Şi nu i-au slujit nărocirea, care mai sus s-au pomenit, id. ib. 365, cf. 282. Cu năro- cirea lui Traian şi a romanilor vrednicie iarăşi fură dachii biruiţi, cantemir, hr. 187. Cine vreodată norocul supt lacată şi norocirea în ladă şi-au încuiat? id. ist. 97. Fâcut-au craiului frumoasf ă) oraţie, pentru norocirea... ce Dumnezeu îl învrednicis(ă) (a. 1700). gcr i, 336/1. Al patrulea idol, Lado, şi pre acela îl avea dumnezeul nunţilor şi a toată norocirea şi-i aducea lui jirtve (a. 1750). gcr ii, 51/15. Prinţipii... socotiră ca o norocire a lor scăderea domnului lor Aladin. văcărescul, ist. 250. Ucisăsi cu mina sa mai mult de 12 vrăjmaşi fără a lua o singură rană prin o norocire nepovestită, ist. carol xii, 67r/4. Au trimis soli la Amurat II, ca să-i poftească norocire la împărăţie, şincai, hr. i, 383/31. Peste puţină vreame aveţi a mă vide biruitor norocirilor (cca 1800). gcr ii, 180/5, cf. budai-deleanu, lex., lb. De va avea grăma-tica norocirea de a se mai da încă o dată în tipar, vei vedea-o curăţită, heliade, o. ii, 191, cf. 192. Dacă o norocire... ţi să înfăţişază, cu cît mai puţin o puteai prevedea, cu otita mai vioaie va fi şi bucuria ta. marcovici, d. 12/19, cf. 11/3. In loc să se bucure de această norocire, că au găsit atîta aur, l-au zvîrlit. drăghici, r. 81/13, cf. 62/31. Cu prilejul înnoirei anului, mă grăbesc ca să-ţi poftesc cele mai mari norociri, cu o viiaţă îndelungată, fericită, kogălniceanu, s. 55, cf. valian, v. Voieşti, prin de cărţi ghicire Să-ţi spui a ta norocire? i. văcărescul, p. 549/3. Dă în cunoştinţă purtările vremii şi schimbările norocirii, pann, e. i, vii/12. Vai! să nu-mi dea norocirea vreun foc să pătimesc, id. ib. 51/5, cf. ii, 116/13. Fără veste se pomeni jos trîntit, Rămîind, ca vai de dînsul, cu piciorul rupt în loc, Avînd mică norocire că n-a fost în vatră foc. id., ap. gcr ii, 365. O femeie săracă veni la curtea împărătească să se bage slujnică... împărăteasa... în toate zilele spunea împăratului cîte-o vorbă bună pentru bărbăţia acestei femei tinere dară săracă. Ea şi începuse a se gîndi la norocirea bietei femei, ispirescu, l. 184. în „voia cea bună“ arătîndu-se felul cum omul îşi înţelege norocirea sau soarta sa, vom înţelege de ce, pe alocuri, se spune că norocul se ţine de cel „beţiv11, pamfile, duşm. 49, cf. 70. în legătură cu dragostea, se mai fac şi vrăji pentru a afla „partea1,1, „norocul“ sau „norocirea“. id. s. t. 144. Om fără norocire, alr i 1 553/343. *v> F i g. Pe cîmpul norocirei objetele în sfadă Spini, flori, verdeaţ-amestec se-nfăţişa grămadă, heliade, o. i, 167. <$> (Regional) Norocire slabă — neşansă, ghinion. Prin Ardeal, „ceasul cel rău“ se numeşte „ceasul cel slab11... Tot prin această parte i se mai zice şi „norocirea slabăli. pamfile, duşm. 265. Ceasului rău i se mai zice şi „norocire slabă“, densusianu, ţ. h. 244. <> L o c. a d v. Din norocire = printr-o întîmplare favorabilă, norocoasă, fericită; din fericire. Numărul copiilor, în analoghie cu acii în vîrstă şi cu bătrînii, din norocire, să 5011 NOROCIRE — 498 — NOROCIT află peste toate proporţiile seau analoghiile cunoscute in statistică, ar (1830), lx/30. Din norocire, atunce au început turbatile valuri a se mai alina, drăghici, r. 12/5. Din norocire, scoposul cel adevărat să Imfăţoşază înaintea ochilor, ar (1834), 36x/44. Un tlnăr.. . au dat din pistol asupra craiului, însă, din norocire, pe nime nu au rănit. ib. (1837), G1^. Din norocire, ea au murit peste două luni. ib. (1839), 71/56. Din mare norocire mai erau pe loc unii cărăuşi mari ardeleni, bariţiu, p. a. ii, 227. Coconul Andronake era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adevăraţi cameleoni ai societăţii. negruzzi, s. i, 71. Ajung trăsura domnească, trag asupra domnului, pe care din norocire nu-l nemeresc. ghica, a. 25, cf. barcianu, v., odobescu, s. i, 262. Din norocire, tatăl meu dormea aşa de dus, încît n-a auzit. . . cum ascuţisem coasa, eminescu, g. p. 114. A voit să se năpustească asupra stăpînului. Din norocire, sosea atunci o haraba încărcată cu muşterii. caragiale, o. i, 55. Din norocire, Scatiu se alese deputat şi se duse la Bucureşti, d. zamfi-rescu, t. s. 49. Din norocire, dădu curlnd cu ochii de avocatul Lendvay. rebreanu, i. 326. Din norocire, pe la sflrşitul lui ianuarie, sosi şi tatăl său la Bucureşti, id. R. i, 254. Cu norocire = bine. Ajunseră cu norocire la ţărm. Ispirescu, l. 25. Să-ţi stăpîneşti împărăţia cu norocire, id. ib. 26, cf. ddrf. <(> E x p r. Norocire că •.. = bine că. . ., noroc că... Ce pun la mlncare, aceaia, norocire că ari stringe. n. costin, ap. gcr ii, 12/17. Norocire numai că sîntem în veacul acesta, heliade, o. ii, 12. Norocire că nevasta şi fata ... se căpuiseră d-un ginere pe potriva lor. id., ap. ghica, a. 691. Au început a sparge uşa... ca să mă omoare. Şi norocire că au proftacsit cămăraşu Tache cu vătaşi. . . şi i-au mai astîmpărat (a. 1834). doc. ec. 546, cf. negruzzi, s. i, 74. <>(în construcţii cu „bună“, ca formulă de salut) Norocire bună!. . . Şi să ştii, Sandule, că ţiu la tine, ca la copilul meu. iovescu, n. 176. 2. Noroc (2), fericire. La norocirea cea negreşită a socotinţei lui Dumnezeu dîndu-şi toată viaţa, mineiul (1776), 142r2/17. Fiecare îşi află şi va să-şi afle folosul şi norocirea în paguba şi nenorocirea altuia, heliade, o. ii, 16. Această călătorie îi va pricinui norocire. drăghici, r. 16/24. Păstrarea vieţii şi norocirei. ar (1834), 32x/26. Ce norocire îi să petreci toată dimineaţa cu mine. kogălniceanu, în pr. dram. 425. Şi-ai primit — ah! norocire !. .. Drept chizăşie ceriul, stelele şi luna. conachi, p. 101, cf. 81, 263, polizu, barcianu, v. Mare norocire te aşteaptă, creangă, p. 191. Cînd eşti în norocire, atunci mai mult să te porţi cu cea mai mare măsură, ca să nu te căieşti în urmă. zanne, p. viii, 416. în cea mai mare norocire un vierme te pişcă pînă ce te usucă. id. ib. Nici la norocire să te mîndreşti, nici la nenorocire să te umileşti, că una te-arată fără minte, şî alta fără curaj. id. ib. 418. Cea mai mare norocire cît o umbră numai ţine. id. ib. 420. + (Rar) Bunăstare. Cunoşti puterea mea, ştii că sînt ocrotit de marea împărăţie; lucrează pentru mine şi norocirea ta e făcută, filimon, o. i, 263, cf. 174. 3. (învechit) Slavă, renume. Cf. norocit (*)• Cartea.. . s-au scos întru pre luminat numeale şi norocirea măriii tale. n. costin, ap. gcr ii, 8/27. — Pl.: norociri. — Şi: (învechit şi popular) nărocire s.f. — V. noroci. NOROCÎT, -Ă adj. 1. (învechit; despre oameni) Norocos (1). Iar stupi şi vinul să făce, că era om nărocit. ne culce, l. 96, cf. anon. car., lex. mars. 208. Fac pe om norocit la vînat. ist. am. 94v/13. Te-am văzut mai drept, mai groaznic, mai viteaz, mai norocit, Izbind pe tîlharul cărui acuma te văz robit. heliade, o. i, 409, cf. valian, v. Vătaful de curte al urmaşului. .. mai norocit. .. începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. filimon, o. i, 128, cf. ddrf, alexi, w. Şi tata Neleus fu vesel, Căci, norocit aşa mult ca tînăr, fusei în bătaie, murnu, i. 234. 2. (învechit; despre acţiuni ale oamenilor, întîmplări etc.) Norocos (2). După nărocită biruinţa lui Traian asupra dachilor. cante-mir, hr. 104. Atila... toate cîte făcea, norocite îi ieşiia. c. cantacuzino, cm i, 78. Leopardul, boul şi şarpele. . . le vesteşte o norocită ispravă. ist. am. 89r/20. Nu fu norocită lui David această biruinţă, calendariu (1814), 122/24. Pînă cînd plutirea este norocită, pentru ce să se teamă neîncetat de furtune şi să să gîndească numai la nenorociri? drăghici, r. 13/25. Noi am făcut un norocit drum, în cari noi am avut toate lucrurile trebuincioase, kogălniceanu, s. 16. 3. (învechit şi popular) Fericit; mulţumit (I). Poftim măriii sale sănătate şi pace cu viaţă nărocitî să petreci măria ta de pururia adevăr. dosoftei, în bv i, 210. O, norocite tlnărule, carele a virtuţilor tale crainic şi martur ai aflat pre Omirul. n. costin, let. i, 36/23. Primeaşte dar şi măriia ta. . . această osteneală a noastră în norocit numele măriei tale. id., ap. gcr ii, 2/39. D[u]mnezăul tuturor. .. să păzească pre măriia ta... în mulţi ani şi prea norociţi, cu pace fără turburare (a. 1700). gcr i, 337/17. Să bucură întru norucitele zile ale prealuminatei oblăduirii tale toţi supuşii tăi de viaţă pacinică {a. 1713). bv i, 488. Pofta răsplătirii iaste o împiedecare mare, car ea nu lasă să trăiască cineva norocit şi cu linişte, antim, ap. gcr ii, 6/8. Din neamul său cel norocit, spre multă înmulţirea neamului său au crescut (cca 1750). gcr ii, 50/16. Pre măriia sa domn nemişcat să-l avem.. . cu pace, cu linişte şi in viaţă năro-cită (a. 1756). bv ii, 133. De vor vieţui supt 5012 NOROCOS — 499 — NOROD1 aceasle folositoare pravile. .. să vor face foarte norociţi la politiceasca împărţire (a. 1773). gcr n, 86/23. Şi te vei lupta cu viaţa cea tâlhărească pănă cînd va arăta cătră tine Dumnezeu vreun sfîrşit mai norocit, aethiopica, 16r/9, cf. lb. Pe alt nu cunosc pe nimeni şi eu, cel mai norocit, Părinteasca-i îngrijire mai mult o am simţit. heliade, o. i, 437. Relele ce ai pătimit... şi a căror aducere aminte te face să pierzi nădejdea unei soarte mai norocite, ţi s-au trimis din cer. marcovici, d. 15/25. Vă învăţăm acele ce socotim de cuviinţă... pentru ca prin aceste să puteţi fi norociţi, drăghici, r. 4/7, cf. valian, v. Mielu-şorul. . . sărmănelul tot vesel. . . Paşte, zburdă. . . 0, norocită orbire! conachi, p. 262. Această norocită popularitate a istoriei vine, mai ales, din două pricini, kogălniceanu, s. a. 52. Aş fi murit norocită şi n-aş fi silită acum a-l blăstema şi a plinge! negruzzi, s. i, 52. Ne vom socoti norociţi cînd vom putea să-ţi plătim măcar în parte astă mare facere de bine. bolliac, ap. ghica, a. 628. La toate-ai fost norocit, alexan-drescu, o. i, 170, cf. 238. Printr-o coincidenţă norocită pentru dînsa.. . avuse ideea de a veni la postelnicul, filimon, o. î, 152. Ca să fiu, dar, norocită, S-o ascult pe ea. alecsandri, t. 1, 411, cf. ddrf. împărăteasa îl sărută plîngînd şi-i pofti întoarcere norocită, popescu, b. ii, 15. + Care este bine ales, potrivit. Un metod foarte norocit pentru vindecarea holerii. ar (1837), 371/33. Oarecare efecte de umbră şi de lumină mai norocite, f (1897), 27. 4. (învechit) Slăvit; însemnat, important. Buciraţi în lură noao cu buciru, în nărocită (slăvită h, b u n ă - n s ă m n a t ă d) dzi de sărbătoarea voastră, psalt. 167. întru o zi nărocită Irod îmbrăca-se întru un văşmînt împărătesc, coresi, l. 56/22. Bucinaţi. . . în nărocită zi de sărbătoarea voastră, id. ps. 223/11.<)> (Substantivat) Intrară întru ascultare cu miiaşii şi cu nărociţii (oameni mai mari n. test. 1648, oamenii ce era mai de folos biblia 1688) cetaţei. cod. vor. 72/7. — PI.: norociţi, -te. — Şi: (învechit şi popular) nărocit, -ă, (învechit) norucit, -ă adj. — V. noroci. NOROCOS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (D> căruia îi reuşesc toate, care izbuteşte în ceea ce întreprinde; (învechit) norocit (1). Nici pre un om n-am auzit, carile n-au murit râu, dezrădăcinat, fiind nărocos pururea, herodot (1645), 163, cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu, pontbriant, d. Sădită de o mînă norocoasă, ea înflorea în fiecare an. f (1906), 18. Iată-lpe Stoicea:... iubit de nevastă, norocos în copii, norocos în roadele pămîntului. galac-tion, o. 51. Puse în mina ochitorului norocos puşca încărcată din nou. tudoran, p. 18. S-a dus pe uliţa mare, N-află fer de trei parale...; Iar pe uliţa din dos, Tot fuse mai norocos, teodores- cu, p. p. 150. -$■ (Substantivat) Cel norocos îşi va cunoaşte starea şi datorinţele. f (1900), 601. 2. (Despre acţiuni ale oamenilor, Intîmplări etc.) Care aduce noroc (1), care decurge sau se încheie în mod favorabil; (învechit) norocit (2). Primăvara şi vara norocoasă, calendariu (1814), 65/10. Ştiuse, prin norocoase, isteţe şi bine nimerite afaceri comerciale a dobîndi o avere însemnată, f (1877), 37. Nu scotea la iveală măcar rămăşiţele informe. . . pe care Zaharia Duhu tot le aflase altădată, în săpăturile cele mai puţin norocoase, c. petrescxj, r. dr. 57. 3. (Rar) Fericit: mulţumit (I). Un fericit cuvînt, căruia, de i-ar urma oamenii, foarte norocoşi ar fi. ţichindeal, ap. gcr ii, 212/29. Cine ştie spre ce sfîrşit norocos va îndrepta D-zeu întîmplarea aceasta, ap. tdrg. — PI.: norocoşi, -oase. — Şi: (învechit şi popular) năroc6s, -oâsă adj. — Noroc + suf. -os. NOROD1 s. n. 1. (învechit) Seminţie; trib; populaţie, neam (I 4). Plecă oamerii (noroadele d) noao. psalt. 90. Adura-se-vor oamerii (noroadele d) depreură. ib. 209. Scoase tot nă-rodul a lui Adam cu toată moşiia limbilor, cod. tod. 195. Singur /f[risto]s au ţinut iubirea de striini, cînd au venit la dinsul năroade multe la un loc pustiu, cheia în. 17r/4. Cîte certăr[i] deade D[u.]mn[e]dzău eghipteanilor pănă au slobodzit pre norodul lui Izrail (cca 1650). gcr i, 145/28. Aceastea-s norodurile lui Isahar. biblia (1688), 1152/46. Să vă strîngeţi toţi dimineaţă după fealiuri şi va fi feliul carele va arăta D[o]mnul, veţi aduce după noroade. ib. 1572/6. Sînt nişte noroade deprinse numai la prăzi. ist. carol xii, 67v/19. 2. (învechit şi popular; astăzi livresc) Popor; naţiune (1), neam (15); (de obicei cu determinări care indică poporul, naţiunea) persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită naţiune, 1 o-c u i t o r. Ceelalţi tătari i-au îngropat pre tot nărodul tătărăsc lângă apa lui Tiris. herodot (1645), 213. Să ieşi den cetatea I [e]r[u]s[a]iwiw-lui, că voi să o potopăsc, pentru păcatele norodului ce lăcuiesc într-însa (cca 1650). gcr i, 147/12. Mai mult nărod lăcuiesc într-această ţară (cca 1660—1680). id. ib. 177/17. Să fii milostiv tuturor oamenilor şi tuturor noroadelor care ţi le va da Dumnezeu pre mina ta. neagoe, înv. 5/27. Oameni şi năroade ce nu-mi sînt ştiute. dosoftei, ps. 55/11. Alte năroade întru ei n-au suferit, fl. d. (1680), 62v/17. Ai tălmăcit [scriptura] spre limba cea de moşie a locului, nu spre trufă... ce pentru mîntuirea noroadelor. biblia (1688), [prefaţă] 8/38. Veniră cătră dînsul arhiereii şi bătrînii năroadelor (a. 1693). gcr i, 310/11. Au spus a tot nărodul c-au murit Cantemir Vodă. neculce, l. 115. Mai bine este să piară unul pentru tot norodul. 5014 NOROD1 — 500 — NOROD1 cantemir, ap. ddrf. Dachii şi gheţii. .. ca hunii şi ca alte noroade dentr-acolo schitice, locuri mai bune de a lăcui căutîndu-şi, în-tr-aceaste părţi ale apusului au venit. c. canta-cuzino, cm i, 9, cf. 7. Va fi nevoie mare pre pămînt şi mânie Intru norodul acesta (cca 1700— 1725). gcr ii, 22/29. Norodul rusesc (cca 1750). id. ib. 52/31. Va judeca norodul său şi seminţiia cea împărătească (a. 1760). id. ib. 71/12. Fericite noroadele acealea care vor să Impărăţească aceaste pravile (a. 1773). id. ib. 86/27. Altă mai multă defăimare nu poate a fi la un norod. . . declt a vieţui fără de pravili (a. 1780). id. ib. 124/15. Lazar, craiul sîrbesc, puindu-se In capul oştilor a noroadelor confederate de atunci, văcărescul, ist. 252. Auziţi aceste toate, Neamuri şi noroadi şi gloate (a. 1784). gcr ii, 143/18. Ave voie fieştecare norod a provinţiilor a să aşăza. ist. am. 10v/7. Iubitoriul de învăţătură şi nevoitoriul nu are să urmeaze acestui norod, molnar, ret. 128/9, cf. budai-deleanu, lex. De acum sînteţi cu toţii un norod şi o familie, beldiman, n. p. i, 22/6, cf. lb. Rusia este cea mai mare, mai întinsă şi cu norod mai mult din împărăţiile Europii. cr (1829), 1511/4. Trebuie dar fiecare norod să-şi aibă neatîrnarea sa. heliade, o. ii, 419, cf. 16, 33. Au perit împreună cu numele lor asupritorii noroadelor, marcovici, c. 98/25. Moartea lui Vitelii şi alegirea norodului să fie înpărat Uiespasian (a. 1837). cat. man. ii, 56. Despinca arătă oarecare nevoi şi greutăţi a primi această sarcină; însă norodul o siliră de o primi, gorjan, h. iv, 216/25. Curierul românesc din 24 ianuarie arată cum că.. . prinţul stăplnitoriu să aştepta In aceste zile cu bucurie în mijlocul norodului său. gt (1839), 272/5. Şi-ţi vor arăta odată.. . între crai şi-ntre noroade care legi dau fericire, conachi, p. 298. Norodul ce locuieşte sub a ta oblăduire, id., ap. ddrf. Astă purtare a turcilor cătră el şi asprimea cu care ei tractau pre norodul moldav îi insuflam cugetul de a scăpa ţara de tirania Porţei. negruzzi, s. ii, 141. Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite, alexandrescu, m. 5, cf. 16. Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod. eminescu, o. i, 147. Domn am stat Moldovei mele şi norodului părinte, vlahuţă, o. a. 51. Inima lui sălta în tact cu inima norodului rus. gherea, st. cr. ii, 211. Acolo dormi şi tu. .. Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sînge duşman, goga, p. 58. Şi peste tot norodul ce-a fost menit la-nfrîngeri Ea îşi ridică dreapta. cerna, p. 60. Veştile nu prea bune pe care le afli din cînd în cînd de la noi despre noroadele de la cîmpie. sadoveanu, o. xii, 24. Se bat o sută de noroade... pentru dreptatea ce-au dobîndit. id. ib. xvii, 315, cf. id. e. 192. Voi muri cu fruntea sus, căci mi-am îndeplinit datoria faţă de norod I camilar, n. i, 365, cf. 211. Soare vrea norodul, ţara. v. rom. martie 1954, 8. Vai de norodul acela unde cei mai răi şî cei mai cumpliţi stăpînesc şî poruncesc, zanne, p. viii, 410. Cînd toţi deopotrivă pentru norod ar munci, nici unul din norod în lipsă s-ar găsi. id. ib. 411. Norodul se măreşte cînd învăţătura sporeşte, id. ib. 413. Pentru un nebun, multe noroade pătimesc, id. ib. 414. Dragostea norodului cu mult mai tare decît orice cetate tare. id. ib. 415. A poruncit norodul Ca să se tocmească podul, Că vine împăratul Cu biciu Clocoticiu; Cînd pocneşte Clocoteşte (Stativele). gorovei, c. 354. <£> F i g. (De obicei urmat de determinări care indică felul, componenţa) Voi, norodul florilor, care zmălţuiţi faţa cîmpu-rilor. marcovici, c. 71/3. împărat carele are cunună slobozitoare de raze şi căruia tot norodul stealelor să supune, molnar, ret. 29/5. Văd păinjenişul între tufe ca un pod, Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod, eminescu, o. i, 87, cf. gherea, st. cr. i, 161. Spicurile ierbii şi spuma miilor de flori de cîmp... se despicau vederii... Priveam în juru-mi noroadele albastre, albe şi gălbioare, roşii şi cafenii... care-şi trăiau atît de drag ziua lor. galaction, o. 39. Un stejar lăsa braţe noduroase şi bătrîne peste un norod de dediţei. id. ib. 46. Cetăţile dintre răchitele-argintii Noroade au cu sutele de mii. arghezi, vers. 182. 3. (învechit şi popular) Totalitatea credincioşilor care aparţin unui cult creştin sau, p. restr., unei parohii, unei eparhii etc. V. poporan, enoriaş. Eu voiu hi Dumnezeul vostru, voi încă veţi hi nărodul mieu (a. 1560). gcr i, 4/15. Pentru ce am dosădit nărodul Domnului, coresi, l. 332/13, cf. 362/3, 554/5. Beseareca sa şi nărodul său încă curat şi sfînt. palia (1581), 10/13. Oricare dascăl făcînd vreo învăţătură în svînta besearică, între tot nărodul, de va sudui sau va ocărî pre vreun vlădic. .. să va certa. prav. 245. Vlădicul au luat de la Dumnedzău de ţine supt mîna lui tot credinciosul norod ce să află întru eparhia lui. eustratie, prav, 37/2. Să ştiţi că... este D[xi]mn[e]zeul nostru şi noi norodul lui sîntem. neagoe, ap. gcr i, 165/9. Cruţă, D\o&\mne, nărodul tău. dosoftei, ap. gcr i, 264/7. Văd întru D[u]m«[e]-dzeu sfînta besearecă nărodul creştinesc şi toată supărarea noastră, cheia în. 4V/19. Păstoriu creştinescului acestuia norod, biblia (1688), [prefaţă] 4/53. Cuvîntul iaste de la D[vi\mnezeu, ca să se teamă norodul şi să nu defăimeaze ceale zise (cca 1700—1725). gcr ii, 20/18. Moaştele. . . le sărută cu lacrăme şi cu multă veselie, împreună cu tot norodul creştinesc, anon. cantac., cm i, 101. Iată că un clopot, cu nota lui sonoră, Vesteşte-n taina nopţii cea mai sublimă oră Care-a sunat vreodată, chemînd la el norodul, anghel-iosif, c. m. i, 152. Era zi de sărbătoare şi biserica cea mare a mănăstirii plină de norod venit, ca de obicei, de prin satele învecinate, stănoiu, c. i. 5014 NOROD1 — 501 — NOROD1 195. Preotul a rostit o rugăciune, apoi a vorbit norodului despre iad şi despre rai. sadoveanu, o. xvii, 178. Baguslojeşti norodul tât. alr ii/i mn 101, 2 767/365. 4. Număr mare, mulţime de oameni. Să muncescu făr’de număr năroade păcătoşi (cca 1550—1580). cuv. d. bătr. ii, 342/3. Văzu năroade, sui intru măgur[&] şi şezu el. .tetraev. (1574), 205. Năroadele văzură ce feace Pavel. coresi, l. 65/18. Ce, derept nărodul ce stă împrejur, zic, ca credinţă să aibă că tu m-ai tremes. id. ev. 96. Şi prinseră pre el şi tot nărodul pre el cu pietri-l omorîră. id., ap. gcr i, 24/8, cf. 17/16, 19/11. Pre mijlocul nuorălui era paturi in pară de foc şi pre iale dzăce nărod mult bărbaţi şi muieri, cod. tod. 203, cf. 202, 205, 210. Pentru năroadele ce stau aicea dziş aceasta (a. 1600—1650). gcr i, 140/19. Nice de casă nu să putea apropia pentru năroade ce să adunase. varlaam, c. 40. Vădzu... că să adună nărod. id. ib. 51, cf. 38, 53. Că cel ce-i iaste voia să să teamă atîta norod di un om, trebuiaşte şi el să să teamă de toţi. ureche, l. 179. Pretutindeni-lea trimetea a strînge mulţime de năroade la naşterea lui (a. 1648). gcr i, 132/31. Să mirară năroadele de învăţătura lui. n. test. (1648), 10r/4, cf. st. lex. 222r/2. Se mirară năroadele de cuvintele ci ieşiia den [rostul său] (a. 1675). gcr i, 221/18. Şezînd //[risto]s în corabia lui Simon au învăţat năroadele. cheia în. 8t/2. Deade i7[risto]s pline ucenicilor, iară ucenicii deaderă năroadelor şi mîncară toţi şi se sâturară. ib., ap. gcr i, 237/28. Tot norodul alerga la dînsul de i să da sub ascultare de-nvăţătură. dosoftei, ap. tdrg. îl scoasără la nărod şi-l împroşcară cu pietrile. id. v. s. octombrie 42r/33. Şi învisără de stătură pre picioarele sale nărod mult. id., ap. gcr i, 215/25. în mijlocul oborului l-au spînzurat, unde nu puţină mulţime de norod era. R. greceanu, cm ii, 60. Aş pohti să stau de faţă cu dînşii înaintea măriei-tale şi înaintea a mult norod, antim, p. xxvi, cf. 3. Neputînd încăpea tot norodul să să închine (a. 1705). gcr i, 358/20. Au venit la el, aducind un slăbănog, ce să purta de patru şi neputîndu-se apropiia de el pentru norod, au descoperit casa unde era (a. 1746). id. ib. ii, 37/20. Ea nu plînge, dar noroade pentru dînsa lăcrămează. conachi, p 255, cf. polizu, pontbriant, d., lm. Un exod nesfîrşit de oameni chinuiţi.. ., un întreg norod adăsta la fîntîni şi la şipotele noroioase. anghel, p. r. 110. Norodul a vociferat din nou. sahia, n. 68. Norodul pune întotdeauna pe socoteala celui mai cunoscut tot ce au făcut alţii, ibrăileanu, sp. cr. 92. Doina ipoteştenilor răbufnea in uliţe, trecea din crişmă-n crîşmă, "uprinzînd magherniţele, răscrucile cu norod mult. camilar, n. ii, 327. Cei şapte voinicei. .. în capul podului, în fruntea norodului, Aştepta pe sora lor. alecsandri, p. p. 153, cf. ţiplea, p. p. 113. Era lume multă de tot. Văzînd mitro- politul de departe atîta norod, zice cătră Pietrariu: ...—Să ştii măi că eşti om vrednic, vasiliu, p. l. 245, cf. 24, glosar reg. <£> (Astăzi rar; cu determinări care arată componenţa) Să vadză nărodul oamenilor, varlaam, c. 63, cf. 67. Ceala ce pofteaşte să se teamă de el atîta norod de om. m. costin, ap. gîdei. Te vor încungiura-te năroade de gloate, dosoftei, ps. 25/11. Mult norod de oameni să strînsese, cit toate uliţele era înpănate dincătro venea. ist. ţ. r. 42. Voi aţ omorît atîta nărod de oameni drepţi şi fără nici o vină (a. 1760). gcr ii, 70/21. Sta acolo noroade mulţi de oameni de privia şi să mira. alexandria (1784), 13v/2. La judecata de apoi. . . noroadele de morţi.. . vor întoarce privirile spre groapa cu întunericul ei muced pe care. o părăsesc. c. petrescu, 1. ii, 76. <> F i g. Vorbele lui mă izbiră ca nişte gloanţe-n cap — şi-n urechi îmi rămase, vîjîind, un vuiet lung şi sinistru ca un norod de glasuri, vlahuţă, n. 164. + S p e c. (învechit) Totalitatea ostaşilor care alcătuiesc o armată; ostaşii care fac parte dintr-o armată. V. gloată. Capetile franţujeşti, vădzînd ace groznică bătăi, au scris cărţi la craiul franţu-jescu să facă paci, să nu să mai bată, că oastea moschicească esti un nărod pre tari, nu pot nimic să prindă cu dînşi la bătăi, neculce, l. 333. Sultan Murat, al patrulea împărat, mare gătire de oaste au făcut... şi însuşi s-au dus cu 300 000 de norod (sflrşitul sec. XVIII), mag. ist. i, 293/11. 5. (în orînduirile bazate pe exploatare, în opoziţie cu clasele dominante; astăzi livresc) Grosul populaţiei; masa muncitoare; s p e c. ţărănimea. Cela ce va porni tot nărodul sau oraşul asupra giudeţului, să-l scoaţă dentr-acel loc..., nu să va certa. prav. 71. Şi au întărîtat pre norod şi pre bătrîni şi pre cărturari, biblia (1688), ap. gcr i, 284/7. Adunîndu-se şi oameni de cinste şi nărod (a. 1698). gcr i, 319/22. Boiarii ungureşti şi cetăţeanii împreună cu tot nărodul vrînd ca pomenirea slavei lui Laslău în veaci nemuritoare să rămîe. cânte mir, ap. gcr i, 362/30. Boiarii ţărîi, cu vlădicii şi cu alt norod, strîngîndu-se la sat la Bădăuţi, s-au sfătuit să trimiţă la împăratul sol. R. popescu, cm i, 286. Ieşit-au şi aga... împreună cu boiarii cei ce era ispravnici la scaun şi cu alalt norod, de au Intimpinat pre domnu. r. greceanu, cm ii, 95. Să nu rămîie în blăstămul norodului; că suspinul săracilor nu rămîne în deşărt. muşte, ap. gcr ii, 25/14. Fiind adunaţi toţi arhiereii şi boierii laşului şi norod foarte mult (a. 1794). uricariul, xi, 269. O, iubite şi cinstite norod ! toate cîte să cheamă că sînt avearile mănăstirilor, aceastea sînt ale norodului averi. ţichindeal, f. 195/6, cf. budai:deleanu, lex. Fii dirept judecătoriu ! Fie-ţi milă de noroade, Ce de mult rabdă dosade. aaron, ap. gcr ii, 194/39. Bietul norod spăimîntat fiind şi amărît de turburările ce mai fusese văzute, zilot, 5014 NOROD3 — 502 — NOROI1 cron. 66. Un slrein nu poate cunoaşte care este din nobleţe şi care din norod, sau pe bogat din sărac, golescu, 1. 43. Trăind intre norod, ne-am obicinui a-l iubi. id. ib. 94. Norodul. .. Tot se-ntrarmează, se mişcă, în picioare s-a sculat. heliade, o. i, 459, cf. 456, marcovici, d. 3/3. Norodul unit cu popimea cea de jos. gt (1839), 1711/34. Ţara întreagă geme sub biciul şi caznele oamenilor domneşti cari despoaie norodul pînă la piele, filimon, o. i, 171. Neguţătorii cei fără conştiinţă înşelau şi sărăceau norodul, id. ib. 217. Uliţa şi curtea sînt pline de norod. .. Să vază de-s mai tare decît un voievod, alecsandri, t. ii, 98. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. creangă, a. 75. Tutulor, nouă, şi împăratului şi-mpărătesei, la toţi boierii, la tot norodul, mie şi d-voastră, ne place la toţi, numai dumnealui nu-i place ! caragiale, o. iv, 161. Ia să se scoale norodul şi să vie colea şi să-i spuie: „Măria ta! uită-te la noi, că noi muncim“. sp. popescu, m. g. 74. Departe se năzare Un greu convoi. . . Sînt mari averi domneşti, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi şi sudori cumplite. . . Năuc se uită-n urma lor norodul, iosif, p. 27. La poarta domnească. .. se strîngea gloata norodului, bul. com. ist. v, 88. Bine ar fi să poată merge cit mai mulţi, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. rebreanu, r. i, 267, cf. 101. O, cum ai răscula norodul, „Sărmana plebe care-a-sudău, — Ai da nebun cu calapodul în rîn-duiala asta crudă ! topîrceanu, b. 67. Boierii. . . ridică de la noroade un alt bir al lor, fără nici un drept, sadoveanu, o. ix, 47, cf. tulbure, v. r. 40. Mă gîndesc numai la binele norodului. pas, l. i, 131. Cînd va voi norodul minţit să o doboare, Dihania flămîndă, cu bîte şi topoare? arghezi, s. p. 48. Mă simt ca un stihar de voievod Ţesut încet cu degetele calde Ale întregului năpăstuit norod. id. f. 5. Cu ce drept cerea patria acest sînge unui norod ţinut în sărăcie? camilar, n. i, 33, cf. deşliu, g. 52. Adunarea norodului spre folos obştesc nu se înţelege răzvrătire. zanne, p. viii, 410. Răsuflare la norod, iar nu împilare, id. ib. 414. — Pl.: noroade şi (învechit şi popular) noro-duri. — Şi: (învechit şi popular) narod, nărod (pl. noroade şi, rar, norodure, bul. fil. v, 37) s.n. — Din slavonul «apoAii. NORtfD2, -OÂDĂ adj., subst. v. nerod. NORODÎT, -Ă adj. (învechit; despre ţări, regiuni, localităţi etc.) Populat. Sfezia.. . este. .. puţin norodită. ist. carol xii, 2r/5. Gubernia. .. prea puţin iaste mai mică decît a Limii, însă îi mult mai norodită. ist. am. 4r/20. N-au putut să afle un om întru o cetate aşa de norodită. critil, 52/6. — Pl.: norodiţi, -te. — De la norod1. NOROD (ÎS, -OĂSl adj. (învechit, rar; despre ţări, regiuni, localităţi etc.) Populat. Tîrgurile cele norodoase. cantemir, ap. ddrf. — Pl.: norodoşi, -oase. — Norod1 -f suf. -os. NOROl1 s. n. 1. Pămînt muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite, cu care formează o masă păstoasă, în care se afundă piciorul, nămol (1), mocirlă (1), (rar) n o r o i a 1 ă, (regional) nămală1, năglod, glod, tină, p a h n ă; pămînt (adus de ape şi) depus pe fundul, pe marginea apelor sau pe terenuri inundabile, m î i(i); loc, teren cu un asemenea pămînt. Cf. anon. car. Grăbind să treacă zaha-raoa codrul şi neputînd dă ploi şi dă năroaie... s-au nuniiat. R. popescu, cm i, 434. în loc de grîne Numa năroi şi baltă rămine. budai-deleanu, ţ. 170, cf. id. lex., lb, valian, v. Zicea cătră un rîu vecinul heleşteu:... — Stau în maluri moi Pe perini de năroi. donici, f. ii, 17/7. Acea apă.. . venea în toate nopţile cu noroi şi cu pietri şi cu var. alexandria, 75/19. M-am trezit în oraşul unde pulberea şi noroiul se succedă cu o regularitate de desperat, negruzzi, s. i, 95, cf. 321. Peste zi începuse un vini rece şi noroiul se învîrtoşa. ghica, s. 243. Stradele nepavate. .. trec. . . prin bălţile de noroi, eminescu, n. 33. Se tăvăli în noroi, pînă se făcu una cu tina. ispirescu, l. 53. Se făcu un noroi cleios şi puturos de ţi se scutura carnea de pe tine. id. ib. 129, cf. 154. Să umble-un ceas desculţe prin noroi, Să tremure de frig pe lingă boi. păun-pin cio, p. 91. De-ar şti vrodată floarea de pom. . . Că-n fructul ei un vierme duşman va sta închis, Nainte ca să lege, s-ar scutura-n noroi. cerna, p. 21. Era o clădire veche. .. stropită de toate noroaiele, anghel, pr. 15. Urlă turbată şi-azvîrle spre noi Cu ghearele-i hîde bucăţi de noroi, iosif, v. 118. Trudiţi, înfrînţi şi cu picioarele rănite de noroi, Grăbim pe malul Oltului umflat de ploi. camil petrescu, v. 86. Noroiul lacom s-a zbicit Şi-a devenit, Cu urmele-ntărite de bocanci, O pîrtie de galbene tipare, id. ib. 107, cf. 31. Petice de gheaţă mustesc din loc în loc de sub noroiul încropit în mici izvoare neastîm-părate. bassarabescu, ap. vianu, m. 223. Cred că aş muri dacă ar trebui să mai stau o săptă-mînă în noroaiele astea infernale! rebreanu, r. i, 175. Plouă, e moină, noroi, bacovia, o. 19, cf. 49. în pridvorul monastirii e noroi, minu-lescu, v. 131. Intr-o noapte, noroiul pînă la genunchi, sahia, n. 75. S-au întreprins lucrări, se secătuiesc bălţi, se deşartă noroaie, sadoveanu, o. ix, 301. Oricît de amară ar fi mămăliga ce mi se dă, nu vreau s-o arunc în noroi. id. ib. xvii, 194. Inima mi-e drumul cu ploile.. . Mi-e bivolul sculat din noroi Cu capul greoi, arghezi, vers. 184, cf. id. b. 81. Uliţele sînt noroioase. Cum ies din casă, pînă mai sus de gleznă mi se umplu picioarele de noroi, stancu, d. 311. 6018 NOROI1 — 503 — NOROI1 Primul război mondial a fost descris de acei scriitori... care l-au văzut nu din cabinetele lor, ci din noroiul şi sîngele tranşeelor. v. rom. decembrie 1953, 269. A pus mina pe lopată şi a început să umple căldarea cu noroi, preda, 1. 159. Prin noroiul de pe străzi Defilau numai o sută, Doar o sută de bărbaţi, labiş, p. 45. Lui Pavel ii era îngăduit orice: să-şi tăvălească în noroi hainele noi, de catifea, să spargă geamuri. t. popovici, se. 26. Se afundă în noroi pînă la glezne, id. ib. 190, cf. 40. Tractoarele — în perioada de probă — lucrează în noroaie, pe terenuri accidentate, contemp. 1962, nr. 796, 1/3. Trupu-i de piele jupea, Pielea cu paie-o împlea, Prin noroi o tăvălea, alecsandri, p. p. 212. Amărîta turturea Cînd se vede sîngurea.. ., Unde vede apă plină Tot cu noroi şi cu tină Merge, şi setea-şi alină, reteganul, tr. 14. Se pune la rană „năroi (mocirlă)'-'-, adecă „pămlnt ud11, spre a scoate usturimea, pamfile, b. 12. <Şeade-n apă pînă-n sapă Şi-n noroi pînă-n cotoi, păsculescu, l. p. 47. Să mai vii, dragă, la noi. Să ştim, drago, că-i veni, Noi drumul ţi l-am găti Iară cu năroi de-l mare, Ca să vii, drago, mai tare. densusianu, ţ. h. 250, cf. 224, chest. iv 44/172 b, alr i 396, 398, alr ii 2 503, 3 364, 5 059, 5 686, alr sn iii h 827, a v 33. Fuge de ploaie Şi dă In noroaie. pann, ap. gcr ii, 373. Pe om cînd îl vezi la vro nevoie, Nu-i mai da brînci în noroaie. id., ap. tdrg. Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală, zanne, p. i, 105. Cînd te baţi cu cineva în noroi, ori te trînteşte, ori îi trînteşti, tot te murdăreşti. id. ib. 225. Cine nu vra să se-nomolească, De noroi să se păzească, id. ib. 226. Cine cu porcii se amestecă, îl bagă în noroi. id. ib. 607. A intrat roata pînă în opor în noroi, se zice despre cineva care este într-o situaţie grea, într-o mare încurcătură. Cf. id. ib. v, 461. Năroiul se aşază la fund. id. ib. ix, 494. (Glumeţ) De-aţi fi în cer ca mine voi V-aţi minuna întotdeauna Cum globul ăsta de noroi Se vede luminos ca luna. topîrceanu, p. o. 57. <0* (Regional; în construcţia) De-a noroiul — joc popular în care jucătorii se prefac, pe rînd, înnămoliţi în noroi1 (1), de unde vin să-i scoată fetele, sărutîndu-i. Tineretul îşi petrece cu diferite jocuri dintre care e preferat ,,d-a năroiuu. arh. folk. iii, 50. Să zoacă d-a năroiu. id. ib. 145. + (Regional) Făgaş sau rîpă (plină cu cioturi) făcută de şuvoiul ploilor (Băiţa-Brad). chest. iv 45/109. + (Rar) Murdărie (1); jeg. Nurcile după ce le aduce la cojocar.. . întăi le spală cu săpun. .. şi cu apă caldă. .. pînă să cură unsoarea dintr-însele, şi le limpezeşte de nu mai curge nici un noroi dintr-însele (sfîrşitul sec. XVIII), ap. HEM 1 570, cf. POLIZU, TDRG, ALR I 639/837, alrm i/i h 184/77. 2. (Regional) Pămînt muiat cu apă, amestecat cu paie şi cu pleavă, frămîntat cu picioarele, din care se construiesc pereţii unor case (Bîrca-Băileşti). chest. ii 86/28. 3. (Regional) Pămînt care a fost arat de două sau de trei ori după ce s-a spart ţelina. Cf. bocăneţu, t. a. 214. + Moină1 (3), pîr-loagă. 4. (în sintagmele) Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) — fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă şi apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă, avînd un rol important în procesul de dislocare a rocii, în transportul ei la suprafaţă şi în asigurarea contrapresiunii necesare asupra unor strate de fluide sub presiune. Mecanismul turbinei hidraulice este pus în mişcare cu ajutorul noroiului de sondă, scînteia, 1954, nr. 1 974, cf. ltr2. Pentru îmbunătăţirea anumitor caracteristici, în cazuri speciale, în noroiul de foraj se adaugă o serie de substanţe, der. 5. F i g. (Neobişnuit; cu determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mare (de oameni, de lucruri, de fapte etc.); mulţime. Ce noroi de oameni o fost azi la tîrg! şez. xx, 138. 6. F i g. Ceea ce copleşeşte, îneacă sau ceea ce murdăreşte şi trebuie înlăturat; caracter, atitudine, faptă vrednică de dispreţ, josnică, nedemnă, murdărie (3); decădere morală, corupţie; mediu decăzut din punct de vedere moral. înfigu-mă în noroiul adîncului. biblia (1688), ap. tdrg. De noroiul cel împuţit al ispitelor spălîndu-te. mineiul (1776), 43vl/26. Mă rog izbăveaşte-mă de noroiul faptelor meale. ib. 79v2/8. Noroiul patimilor, ib. 114r2/10. O rîvnă fanaticească.. . înălţă făr’ de ruşine drept dumnezei toţi joimirii, Şi jugului pre oameni în noroiul rătăcirei. conachi, p. 303. Rămîneţi dară cu bine, sînte firi vizionare. . . Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi, eminescu, o. i, 36. O, eroi!... Cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. id. ib. 149. Mila, într-o dimineaţă, te căieşte şi oftează, Dar te ia frumos de mină şi te-aruncă în noroi, macedonski, o. i, 85. Tăvălesc a mea simţire în noroi ca-ntr-un pîrîu. id. ib. 279. îşi aruncau unul altuia păcatele neamurilor, noroiul şi umilinţele familiei. VLAHUŢĂ, D. 306, cf. HOGAŞ, M. N. 27, CONTEMP. 1949, nr. 120, 4/1. Cu sanie fără clopoţei Trec peste zăpada şi noroiul veacului, beniuc, c. p.' 14. E x p r. A împroşca (pe cineva) cu noroi sau a zvîrli (sau a izbi) cu noroi (în cineva) = a calomnia, a defăima (pe cineva). Vor fi şi de aceia cari vor crede că e merit a lovi cu copita leul care moare, a izbi cu noroi în faţa celui mai loial duşman de principii, f (1900), 560. — PI.: noroaie. — Şi: (Învechit şi popular) năroi, (regional) nardi (com. din straja-ră-dăuţi) s. n. — Din bg. Hapoîi. 5018 NOROI11 — 504 — NOROS NOROÎ2 vb. IV. (Astăzi mai ales regional) 1. Tranz. (Despre ape) A acoperi cu un strat de noroi1 (1), a depune un strat de noroi1; a transforma în noroi a înnămoli. Cf. lb. Năroieşte părmntul. alr ii 2 501/36. [Apa] o năroiat ftnu. alr sn iii h 827/76. Intranz. i m p e r s. Iar o noroit în Ritul Plopului. mat. dialect, i, 83. + (Regional; despre viscol) A acoperi cu nămeţi; a troieni. Cf. a ix 6. <£> Refl. (Despre zăpadă) S-o noroit omătu. alr i 1 252/508. 2. Refl. (Despre oameni, animale, vehicule) A se împotmoli, a se cufunda în noroi1 (1). Cf. anon. car. Ş-au găsit moartea in pârâul. .. in carele, noroindu-se cu calul, au perit. şincai, hr. ii, 153/20. în bătaia aceasta s-au noroit şi au peritu Constantin paharnicul cel mare. id. ib. iii, 97/18. în mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. contemporanul, iii, 657. (într-un joc popular) Dă se şăz tu ai ia? — Mi-s năroit. — Dă cîţ metări? — Dă trii. arh. folk. iii, 145. <0 (Prin analogie) Cin să dusă moşu la cosina lui, află o scroafă năroită-n sînzi. ib. 140. (T r a n z.) Moşule, undz-ai plecat cu calu? — La tîrg, să-l vind. — Da nu mi-l dai mie? — Ţi-l dau, dăcă mi-l năroi-im ban. ib. 90. ^A se murdări cu noroi1 (1). 3. Tranz. (Regional) A închide într-un zid, într-o zidărie; a zidi (Rudăria-Băile Hercu-lane). Cf. arh. folk. iii, 61. în zid m-o puna. .. Pietri tot puna, Pan o năroia, Pan la briuşor, Pan la ţiţişoare. ib. — Prez. ind.: noroiesc şi (regional) noroi. — Şi: (învechit şi popular) năroi vb. IV, (regional) noroiă, năroiâ vb. I. — V. noroi \ NOROIĂ vb. I v. noroi2. NOROIĂLĂ s. f. (Rar) Noroi1 (1). O trăsură cu coşul ridicat.. . lupta în noroiala mahalalei. delavrancea, s. 117. — Noroi2 + suf. -ecdă. NORÎÎINIŢĂ s. f. (Regional) Loc prăpăstios care se surpă mereu (Borca-Borsec). chest. iv 93/569. — Pl.: ? — Noroi1 + suf. -niţă. . NOROKÎS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre ape) Care conţine (mult) mîl, noroi1 (1). Făcuse rumânii doao poduri, moldovenii iar doao, peste apa Tismenul, ce era Ungă Cehrin, băltoasă şi noroioasă. r. popescu, cm i, 443, cf. lb. Nu sufere ca cristalinele lui unde să se amestece cu apele sărate şi noroioase, negruzzi, s. i, 316. Apa ei e atit de noroioasă, că e cu neputinţă a o bea mai-nainte de ce s-ar fi limpezit, f (1867), 274. Multe din ele se furişau.. . pentru a sorbi o-ngkiţitură din apa noroioasă din băltoace. contemp. 1949, nr. 158, 9/5. Apa tulbure, noroioasă, murdară inundă pivniţele şi subsolurile. STAN CU, R. A. rv;, 137, cf. ALR I 426/984. <> (într-un context figurat) Copilul cel de altădată... E azi mocirla noroioasă Cu adîn-cime-ntunecoasă Şi cu miasme otrăvite, mace-donski, o. i, 38. 2. (Despre locuri, drumuri, terenuri etc.) Care este acoperit cu un strat de noroi1 (1), care este plin de noroi1, cu noroi1; mocirlos (1). Un biet vinător.. . bălăcind ca vai de dinsul, pe ploaie şi pe zloată, intr-o luncă noroioasă. odobescu, s. iii, 157, cf. 187. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strimte şi noroioase ce trec prin noianul de case mici. eminescu, n. 33. Primprejur era o uliţă noroioasă, ispirescu, l. 373. Din pămîntul noroios... Doi mesteacăni albi se-nalţă feciorelnic, camil petrescu, v. 117. Sultana alunecă pe cărarea noroioasă şi căzu din nou in drum. id. o. i, 48. Oraşul noroios din pragul Dunării. sahia,n.61. Uliţelesint noroioase. stan cu, d. 311. Aceste soluri sînt noroioase cînd sînt umede, agrotehnica, i, 499. Podele noroioase, alunecoase, t. popovici, se. 191. 3. (Despre oameni) Care este murdar de noroi1 (!)• Se împinseră unul într-altul, zăpăciţi, noroioşi, sahia, n. 82. <$> F i g. [Burghezimea] pune-o talpă noroioasă pe popor şi boierime. macedonski, o. i, 95. — Pl.: noroioşi, -oase. — Şi: (învechit şi popular) năroi6s, -odsă adj. — Noroi1 + suf. -os. NOROÎT, -Ă adj. 1. (Rar) Acoperit sau murdar de noroi1 (!)• Cf. lb. Un bivol trîntit, Trîntit, noroit I păsculescu, l. p. 169. + (Regional) Acoperit cu multă zăpadă; troienit (Valea Seacă-Bacău). Cf. a ix 2. — Pl.: noroiţi, -te. — V. noroi2. NOROITÎJRĂ s. f. (Regional) Loc unde rămîne o mocirlă în urma inundaţiilor. Com. din TURDA. — Noroi2 + suf. -tură. NOR(ÎNC s. n. v. noroancă. NOR(ÎNCE s. f. v. noroancă. NORCÎNCI s. n. v. noroancă. NOR(ÎRĂ s. f. v. noră. NOR (ÎS, -OĂSĂ adj. (Despre cer; p. ext. despre zile, vreme etc.) Plin de nori1 (1), acoperit de nori1; înnorat, (popular) norat. Şi demineaţa astăzi vreame turbure că să ruşiaşte ceriul nuoros. n. test. (1648), 21r/16. începutul 5030 NORSANDEL — 505 — NORVEG iernii vînturos, mijlocul noros, iară sfirşitul cu ploaie şi ger. calendariu (1814), 65/8. Ceriul era nuoros şi termometrul însămna 14 grade. AR (1838), 131/18, cf. PONTRRIANT, D., LM, ddrf. Stam In ziua aceea acasă, plictisit de un tînăr vizitator şi... nu puteam să-l concediez pe o zi noroasă, cu o ninsoare udă. racovia, o. 211. E vremea noroasă; cad leneş picături de ploaie, sadoveanu, o. iii, 240, cf. iv, 40. De e zi noroasă, de e zi albastră, Este ziua noastră, zilnic mai a noastră, beniuc, m. 150, cf. doine, 296. Fiind vremea nouroasă, Nouroasă şi ploioasă Şi cărarea lunecoasă, marian, sa. 18, cf. podariu, fl. 57. A fost ziua nuvăroasă, Tu ai gindit că e frumoasă, l. costin, gr. băn. 147, cf. teaha, c. n. 246. F i g. Acest act naţional. . . este manifestaţia voinţei publice, ce acum pentru intăiaş dată au îndrăznit a se arăta pe nourosul orizon al nenorocitei Moldove (a. 1848). urica-riul, x, 7. + F i g. (Despre oameni) Posomorit, încruntat, trist; (despre ochi, privire, frunte etc.) care exprimă sau trădează posomorîre, tristeţe. Sub fruntea sa noroasă şi zîmbetu-i amar! ma-cedonski, o. i, 260. Stătea drept, cu mîna în pieptar: nouros, gînditor şi parcă gata de-o încercare, galaction, o. 45. Namila se face un voinic cu ochi scînteietori... cu frunte nouroasă. id. ib. 258. Măria sa are o nemulţămire şi stă nouros ca şi văzduhul, sadoveanu, o. xiii, 189. Comisul îşi întoarse după el ochii cu sprinceana nouroasă. id. ib. ■$> (Adverbial) Se uită aşea noros. alr ii 6 820/316. + F i g. (Rar) Neclar, confuz, nebulos (4), obscur, incert. Nu vom sta la polemică în privinţa metafizicei lui nou-roase. gherea, st. cr. i, 94. Scrisoarea, lungă, plictisitoare, plină de filozofie nouroasă, face pe acest pesimist să-şi schimbe părerea, id. ib. 278. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. ionescu-rion, c. 105. — Pl.: noroşi, -oase. — Şi: nour6s, -oăsă, (regional) noruis, -oăsă (alr i 1 234/354), noor6s, -oăsă (candrea, ţ. o. 51), nuorâs, -oăsă, nnoru6s, -uoâsă (alr i 1 234/280), nuvărds, -oăsă adj. — Nor1 + suf. -os. NORSANDEL subst. (învechit, rar; cu sens colectiv) Sardele din mările nordice (conservate prin sărare). Negoţ au primitu, totu anume: ... camfor..., norsandel (a. 1766). iorga, S. D. XII, 81. — Din germ. Nordsardellen. NORTMĂN, -Ă adj. (Rar) Care aparţine ţărilor nordice ale Europei sau locuitorilor lor, privitor la ţările nordice ale Europei sau la locuitorii lor, originar din ţările nordice ale Europei. îl vedem admirînd vitejia nortmană şi credinţa eroică a suedezilor faţă de nenorocitul lor rege aproape nebun, iorga, l. i, 135. — Pl.: nortmani, -e. — Din germ. Nordmann(e). NORtJC s. n. v. noroc. NORtJCĂ s. f. (în poezia populară) Norurea. Nu vrea, mîndruţ, tată-tău Să vă fiu norucă eu. bîrlea, c. p. 26. Soacră-sa ş-o dzîs aşa: — Hăi, norucă, noru-mea. t. papahagi, m. 110. — Pl.:? — Noră + suf. -ucă. NORUCÎT, -Ă adj. v. norocit. NORULEŢ s. m. Diminutiv al lui nor1. 1. Cf. nor1 (1). Cf. polizu. Voalul ei flutură dtva timp ca un fum, ca un noruleţ. sandu-aldea, a. m. 167. <*> (Regional) Noruleţ de ploaie — numele unei sîrbe; melodie după care se execută această sîrbă. Cf. varone, d. 119. 2. Cf. nor1 (2). Din copitele calului se ridicau noruleţi de praf. sandu-aldea, u. p. 175. — Pl.: noruleţi. — Nor1 -|- suf. -uleţ. NORULÎŢĂ s. f. (într-o poezie populară) Norurea. Tu, mîndruţo frumuşea, Noră, noru-liţa mea. cătană, b. 162. — Pl.:? — Noră + suf. -uliţă. NORU(5S, -OĂSĂ adj. v. noros. NORUREĂ s. f. (în poezia populară) Diminutiv al lui n o r ă; (în poezia populară) norucă, noruliţă, noruţă. Ţie să ţi-o iei, Să o ai de nevestea, Iară eu de norurea. f (1871), 326. Am avut o norurea Şi azi e nunta la ea. mat, folk. 1 252. -Pl.:? — Nuroră + suf. -ea. Cf. s o r u r e a . NORtJŢ s. m. (Prin Transilv., Maram., Bucov.) Norişor. Cf. pamfile, văzd. 61. Fost-am, zău, sub cel noruţ, Fost-am la cap de codruţ. JARNIK-BÎRSEANU, D. 510, cf. ŢIPLEA, P. P. 113, A V 20. — Pl.: noruţi. — Şi: nuoriiţ s. m. alr i 1 240/273. — Nor1 + suf. -uţ. NORtJŢĂ s. f. (într-o poezie populară) Norurea. Noruta cea dintîie. t. papahagi, m. 45. — Pl.:? — Noră + suf. -uţă. NORVEG, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar) 1. S. m. şi f. Norvegian (1). Norvegul e mai nou sau mai vechi dedt Homer? arghezi, t. c. 81. 5042 NORVEGIAN — 606 — NOSTALGIC 2. Adj. Norvegian (2). Misterioasele şi ceţoasele fiorduri norvege. stancu, r. a. iii, 167. — PI. : norvegi, -ge. — Derivat regresiv de la n. pr. Norvegia. NORVEGLĂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Norvegiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Norvegia; (rar) norveg (1). Cf. barcianu, dm. 2. Adj. Care aparţine Norvegiei sau norvegienilor (1), privitor la Norvegia sau la norvegieni (1)> originar din Norvegia, ca al norvegienilor (1); (rar) norveg (2). Un autor norvegian, românilor poate prea puţin cunoscut, dramaturgul Bjôrnstjerne Bjornson. eminescu, s. p. 61, cf. barcianu. Un „cargo-boatil norvegian Respiră sufocat şi rar. minulescu, v. 139. I se vedeau limpede cele două maxilare.. ., cel de jos fiind conturat de o barbă norvegiană. tudoran, p. 385. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). Norvegiana este o limbă germanică. — Pronunţat : -gi-an. — Pl. : norvegieni, -e. — Din fr. norvégien. NORYE GIÂNCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Norvegiei sau este originară de acolo; norvegiană (I). — Pronunţat : -gi-an-, — Pl. : norvegience. — Norvegian + suf. -că. N(ÎSA interj. (Maghiarism învechit) Exclamaţie care exprimă un îndemn (la acţiune) ; ei 1 haide I Cf. anon. car. — Din magh. nosza. NOSADRU subst. (Regional) Numele unei specii de peşte nedefinite mai de aproape (Gru-măzeşti-Tîrgu Neamţ). Cf. h x 310. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. Cf. n i s e t r u. NOSÊMA s. f. 1. Ciupercă saprofită parazită care trăieşte In sîngele şi In tubul digestiv al viermilor de mătase ( Nosema bombycis). Cf. ENC. ROM., ENC. AGR. 2. (Apic.) Nosemoză. Cf. enc. agr. — Din ngr. vôoeu(Jia. NOSEM0ZĂ s. f. Boală contagioasă a albinelor adulte, provocată de un parazit; nosema (2). Cf. enc. agr. — Etimologia necunoscută. Cf. nosema. N0SFIŢĂ s. f. v. nostiţă. NOSÎLĂ s. f. v. năsălie. NOSÎPÔS, -OĂSĂ adj. v. nisipos. NOSOCOMÎON subst. (Grecism învechit) Spital. Sfinta monăstire şi nosocomion a s/ţîntu-lui] şi marelui mucenic Pantelimon (a. 1797). gAldi, m. phan. 214. — Pl.: ? — Din ngr. voaroxofjieîov. NOSOFOBÎE s. f. (Rar) Stare patologică manifestată printr-o teamă exagerată de boli. V. i p o h o n d r i ,e. Cf. dn. — Din fr. nosophobie. NOSOGRĂF s. m. (învechit, rar) „Scriitor de boale“. i. golescu, c. — Pl.: nosografi. — Din ngr. vooâypacpoţ. NOSOGRAFÎE s. f. (învechit, rar) Nosologie. Cf. i. golescu, c., antonescu, d. — Din ngr. voaoypacpict. NOSOL(5G s. m. (învechit) Persoană care se ocupa cu studiul şi clasificarea bolilor. Cf. i. golescu, c. Somnul apoplexiei este întocmai ca şi al leşinului de trei deosebite grade şi se numesc la nosologhi comata, episcupescu, practica, 324/12. — Pl.: nosologi şi (rar) nosologhi. — Din ngr. voaâXoyoţ, fr. nosologae. NOSOLOGÎE s. f. Ramură a ştiinţelor medicale care studiază bolile în general, clasificîndu-le după anumite criterii care permit definirea şi delimitarea lor; (învechit, rar) nosografie. Cf. i. golescu, c. Nosologia sau cunoaşterea patimilor. CORNEA, E. I, 184/1, cf. ANTONESCU, D., BARCIANU, alexi, w. — Din fr. nosologie. NOST, NOASTĂ pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOSTALGHÎE s. f. v. nostalgie. NOSTALGIC, -Ă adj. Plin de nostalgie; care predispune la nostalgie. Cf. im. Şi-n sufletul nostru cobori O, dulce, nostalgică jale, Ne farmeci cu visuri. neculuţA, ţ. d. 57. E ceva bllnd, delicat, care îmi dă doruri nostalgice, care mă cheamă spre alte locuri, petică, o. 290. Tristeţi de după-amiezi ploioase Şi de nostalgice obsesii. topîrceanu, p. o. 142. Romantică este însă acea sentimentalitate nostalgică în legătură cu civilizaţiile dispărute, oprescu, i. a. iii, 15. Totul se petrece într-un abur de poezie calmă şi nostalgică. sadoveanu, e. 238. Liniştea sufletului meu nostalgic Se-apleacă peste codrii moldoveni. v. rom. martie 1956, 167. Poeziile... sînt în majoritatea lor evocatoare, uşor nostalgice, tribuna, 1962, nr. 267, 3/1. <£■ (Substantivat, m.) Aceşti oameni.. . sînt triştii nostalgici care s-au 6060 NOSTALGIE — 507 — NOSTIM oprit la jumătate de cale. petică, o. 438. <]> (Adverbial) Vorbeşte, priveşte nostalgic. (F i g.) Izvorul cîntâ nostalgic, lesnea, c. d. 114. Nici pagini cu poeme rămase de-altădată Nu se desfac nostalgic in dreapta-ţi inelată. arghezi, vers. 95, cf. beniuc, c. p. 55, 103. — Pl.: nostalgici, -ce. — Din fr. nostalgique. NOSTALGIE s. f. Sentiment de melancolie, de tristeţe provocat de dorinţa de a revedea un loc iubit (în special pe cel natal) sau de a retrăi un episod din trecut; dorinţă (plină de regrete) pentru ceva greu de îndeplinit. V. dor, a 1 e a n . Cf. i. golescu, c., valian, v., episcupescu, practica, 283/19. Nostalgie se zice patima aceea cind cineva doreşte foarte mult a se întoarce în patria sa. cornea, e. i, 111/6. Un june sclav..., lovit de nostalgie, din zi în zi se pare perind, calendar (1851), 42/15. Nostalgie, boală din dorul patriei, ib. 42/28. In nostalgia mea de stele Simţeam un dor nemărginit De zbor, de pribegit, alecsandri, p. iii, 116, cf. id. poezii, 5. Să tînjească în lîncedă sclavie De-a tronului Moldovii duioasă nostalgie. id. t. ii, 151. Se simt ca ezilaţi în oraşul lor, . .. munciţi de-o nostalgie inversă, eminescu, n. 84. O stringea in iubirea lui.. ., ca şi cum ar fi căutat s-o vindece de-această nostalgie nenorocită. vlahuţă, d. 224. Nostalgia vieţii trecute, gherea, st. cr. iii, 390. Sufletul mă doare de nostalgia dulcilor amintiri, f (1897), 196. In ochii bieţilor pribegi... Sclipeşte vag melancolia Şi nostalgia ^altor ţări. petică, o. 96. în „Vînt dinspre Căli-manu, d. Sadoveanu îşi satisface nostalgia trecutului. ibrăileanu, s. l. 109. Subt farmecul amintirilor, cuprins de o nostalgie dureroasă, vru să se apuce pe loc să răspundă, rebreanu, r. i, 32. Poetul suavelor idile şi al etericelor nostalgii. c. petrescu, c. v. 59. Din trecutul ca un nor de ceaţă, Spre care mă purtau vechi nostalgii, Deodată o sirenă auzii, Chemîndu-mă spre viitor, spre viaţă. d. botez, f. s. 27. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut, teodoreanu, m. ii, 60. Toamna e mai favorabilă nostalgiei, ygrec, m. n. 345. Nostalgia trecutului începe iarăşi gîndul să ni-l frăminte. arghezi, t. c. 28. Nostalgia lui Tolstoi pentru o epocă trecută de glorie naţională. vianu, s. 160. Cei care au fost în liceu în ultimele decenii ale secolului al XlX-lea îşi vor aminti întotdeauna cu nostalgie de timpurile „de atunci“. v. rom. septembrie 1954, 140. Cu nostalgie mă uitam în largul fluviului, ib. octombrie 1955, 114. Trebuia să-mi schimb firea şi să trăiesc în prezent, fără să mai fiu victima nostalgiilor pentru trecut sau a panicilor pentru viitor, ib. ianuarie 1957, 129. Avea nostalgia armoniei şi a muncii descătuşate, contemp. 1962, nr. 806, 3/5. — Pl.: nostalgii. — Şi: (învechit, rar) nos-talghie s. f. episcupescu, practica, 283/19. — Din fr. nostalgie. — Nostalghie < ngr. vooraXyia. NtfSTĂ pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOSTIM, -Ă adj. 1. (învechit) Plăcut (la gust sau la miros); picant. Au adus îndată o gustare proastă, dar nostimă, telemah, i, 5v/9. Are un miros nostim, călătorie, i, 10v. Mirodeniile cele nostime sînt deobşte metaherisite la Lima. ist. am. 8V/19. Carnea paserilor iaste foarte nostimă, ib. 9V/17. 2. (Astăzi familiar) Plăcut (la aspect, în comportări etc.), atrăgător, graţios, simpatic. Ceale mai nostime şi mai plăcute podoabe. cugetări, i, 43r/l. S-au înfiinţat la curte o mare priimire în care s-au înfăţoşat tinerei şi nostimei crăiese corposul dimplomatic. ar (1837), 542/3. Nimic mai nostim decît doi hulubaşi... păreche. alecsandri, t. 340. Am doi copilaşi nostimi, care nu-mi seamănă nici de frică. id. t. i, 370. Categoriile în care se împart fetele: foarte frumoasă; frumoasă; curăţică. . .; nostimă. i. negruzzi, ap. tdrg. Acum cucoana Miţa rîde dulce:. . Şi dumneei e nostimă şi cînd nu rîde, darmite cînd rîde dulce, brătescu-voineşti, !. 199. Roza Lang era o femeie nostimă, cu obrajii de păpuşă, rebreanu, i. 104. în faţa unui băiat nostim, orice cucoană tînără vrea să rămîie numai fermecătoare, id. R. i, 166. <£> E x p r. Nostim şi cu picăţele v. picăţea. 3. (Familiar) Plin de haz, amuzant, spiritual. îşi mişcă atunci buzele atît de dulce, atît de nostim, cit gîndeşte cineva că linge o căpăţînă de zahar. kotzebue, u. 4v/7. Multe istorii de astea mai are coconul Drăgan. Colecţia anecdotelor şi năbădăilor sale ar forma cîteva volume foarte nostime, heliade, o. ii, 428, cf. i. golescu, c. S-a jucat comedia lui Vodevil care e foarte ghiz-davă şi nostimă, negruzzi, s. i, 238. Bată-l vîntu’ de baron 1 Mare ghiduş era şi nostim. ALECSANDRI, T. 72, cf. MACEDONSKI, O. IV, 109. Califului i s-a părut foarte nostimă ideea lui Abu-Hasan. caragiale, o. ii, 260. Deodată piatra... se ridică singură şi un pui de drac nostim şi mititel ieşi de sub dînsa. gane, n. iii, 16. Ea rîde şi te găseşte nostim, vlahuţă, d. 110. Sinceritatea şi. lipsa de diplomaţie a lui nenea Guţă a dat loc la multe scene hazlii. La una din cele mai nostime am fost de faţă. bră-tescu-voineşti, î. 174. Am să-ţi povestesc.. . o scenă nostimă, c. petr_escu, c. v. 249. Ştii că eşti nostimă, măiculiţă? rebreanu, nuv. 6. Rîdeau totuşi ca de ceva nostim, sadoveanu, o. ix, 463. <$• (Adverbial) Vreau să merg în şură, trebuie să fie foarte nostim, călinescu, e. o. i, 115. 4. (Familiar şi ironic) Caraghios, ridicul. Ce ţi se pare mai nostim: catîrul cu potcoave de aur, or nerodul urcat la măriri? caragiale, o. vii, 175. Dar cînd mai porţi şi coarne, ce zici, Prute-scule. .. — Cine i le-a pus, bre? — Nostimă întrebare, cine altul decît femeia lui? contem- 5063 NOSTIMADĂ — 508 — NOSTRU poranul, v2, 502. Nostimă poezie am fi avut graţie tuturor acestor modele! gherea, st. cr. iii, 184. Vedem un om călare pe o trestie... Fiind oraşul mic, îndată din mulţime s-a ştiut cine este acest nostim călăreţ, şez. iii, 66. Cu paşi de-o nostimă măsură Prin întuneric bîjbîiesc prin casă. bacovia, o. 15. <0> (Adverbial) Ce nostim ar fi să adorm aşa I rebreanu, r. i, 227. Caterinca veche ce plînge nostim, bacovia, o. 215. Florile, fîntîna, stropitoarea. Ce nostim e ! SEBASTIAN, T. 366. — PI.: nostimi, -e. — Din ngr. vdarijJLOţ. NOSTIMADĂ s. f. 1. (învechit, rar) însuşirea de a fi nostim (2); graţie. Dulceaţa viersului şi nostimada cuvintilor (a. 1787). gAldi, m. phan. 215. 2. (Familiar) Lucru, întimplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. Cf. călătorie, i, 10v, i. golescu, c. Spunea, desigur, nostimade şi ghiduşii de-ale lui. vlahuţă, d. 74. Are şi conu Mişu trei îngeraşi de copii de la care aude în fiecare zi fel de fel de nostimade, brătescu-voineşti, î. 13. Să-ţi spui o nostimadă a lui. id. ib. 23. O să descriu piesa de astă seară cu nostimadele ei. bassarabescu, s. n. 48. Un vis al Luminiţei nu poate fi decît un vis plin de toate nostimadele, c. petrescu, î. ii, 258. <> L o c. adj. De toată nostimada = foarte nostim (3). — PI.: nostimade şi (rar) nostimăzi (iordan, l. r. a. 68). — Din ngr. voori{J.d5a. NOSTIMI (5R, -OĂRĂ adj. (Familiar) Diminutiv al lui nostim. 1. Cf. nostim (2). Ce frumuseţe are această robşoară l... Ce trupşor frumuşel are şi ce nostimioară este 1 gorjan, h. ii, 121/26. Nostimioară-mi eşti la stat Şi nurlie la umblat. pr. dram. 158. 2. Cf. nostim (3). Gogul mamii cel isteţ, Nostimior ca un stigleţ. alecsandri, t. 104. — PI.: nostimiori, -oare. — Nostim + suf. -ior. NOSTIMIVISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A prefera; a-i plăcea. Poate va nostimivisi aceasta mai mult decît mulţămita mea. kotze-bue, u. 12r/4. Chir Iane, pe mine mă ştii că nu prea nostimivisesc glumele şi fleacurile, id. ib. 14r/5, cf. 15r/22. — Prez. ind.: nostimivisesc. — Din ngr. vooxi|i.euoa. NOSTIŢĂ s. f. 1. Cegă mică (pînă la un kg). Vara se mai prinde nosfiţa sau nostiţa — adică ,,ceguliţă“ pînă la 1 kg. antipa, p. 384, cf. băcescu, p. 41. (Cu sens colectiv) Pleacă pescarii în două luntre [tipărit: lustre] şi prind nostiţă (ceguliţă), crapi, scrumbii, i. ionescu, m. 86. 2. (Prin sud-estul Ban. şi nord-vestul Olt.; in forma nosfiţă) Numele unei specii de peşte nedefinite mai de aproape. Cf. antipa, p. 785, h xviii 261. 3. (Prin Olt.; în forma nosfiţă; în expr.) Fii nosfiţă sau ca nosfiţa = „amestecă-te în orice lucru şi strecoară-te să nu păţi ceva“. H ix 6. — PI.: nostiţe. — Şi: (regional) n6sfiţă s. f. — Din ser. nostvica, nosvica. NOSTRIFICĂ vb. I. T r a n z. (Prin Transilv.) A recunoaşte valabilitatea unui act (mai ales a unei diplome de studii) eliberat de o instituţie din alt stat. V. autentifica, legaliza, confirma, echivala. Cf. bul. fil. vi, 50. — Prez. ind.: nostrific. — Din germ. nostrifizieren, după verbe ca certifica, autentifica. NOSTRÓM s. m. Şef de echipaj al unei nave comerciale, care răspunde de buna întreţinere a navei, a utilajului şi a inventarului ei. Cf. tdrg. Nostromii căutau cu limba scoasă oameni ca să-şi întregească echipajele, tudoran, p. 353, cf. DM, der. — PI.: nostromi. — Din it. nostromo. NdSTRU, NOĂSTRĂ pron. pos., adj. pos. (Pronumele este precedat de articolul „al“, „a“, „ai“, „ale“; adjectivul primeşte articolul numai cînd stă înaintea substantivului, cînd determină un substantiv nearticulat sau cînd, între substantiv şi adjectiv, au fost intercalate unul sau mai multe cuvinte) I. Pron. pos. (înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor şi de un grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) Numai înşine isprăvim nevoinţa biruirei, că a noastră iaste cine va vrea şi să se nevoiască spre ceaia mai bună. coresi, ev. 16. Aşa şi ai noştri... au lăsat, biblia (1688), [prefaţă] 4/49. Dentîi au frînt ai noştri pe turci. R. popescu, cm i, 273, cf. 317. Pagubele sau buturile ce s-au făcut vouă şi la ai voştri, din Ungaria, prin ai noştri, şin cai, hr. ii, 50/30. Are o grădină foarte frumoasă şi o casă... mult mai mare decît a noastră, drăghici, r. 8/16. N-o să aflu într-ai noştri vreun falnic juvaer? eminescu, o. i, 149. Turte ca ale noastre numai băieţii de sas mai aveau, r (1906), 6. Strigătele alor noştri au început. delavrancea, o. ii, 222. li duce pe-ai noştri prin străinătăţi, sadoveanu, o. xvn, 241. O viaţă interioară deopotrivă cu a noastră. vianu, m. 88. De la întîmplarea asta, dacă l-ar fi întrebat orişicine a cui îs vitele... , zicea că-s a noastre11, vasiliu, p. l. 77. <£■ (în construcţii cu valoare partitivă) Au perit cîţiva de ai noştri la acel 5070 NOSTRU — 509 — NOSTRU războiaş. m. costin, o. 162. Doamne! bine-ţi mai şede, jupîneşicâ; parcă eşti una de-ale noastre, creangă, p. 129. Dintre ai noştri e aicea neică Hergă. camil petrescu, o. iii, 258. Nouă ne trebuieşte cineva care să fie.. . mai de-ai nost, dm sat. t. popovici, se. 147. + (Popular; mai ales la pl. m.; indică soţul sau soţia vorbitorului şi soţii sau soţiile persoanelor dintr-un grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) D-apoi cînd or veni ai noştri?... Nevestele lor le ies întru întimpi-nare. creangă, p. 13, cf. iordan, l. r. 376, alr ii/i h 129/172. + (La m. pl.; indică familia, rudele apropiate ale vorbitorului şi ale unui grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) Ne-am iubit, mîndro, pe-ascuns; Ne-am iubit cu multă frică Şi ai noştri n-au ştiut nimică! jarnîk-bîrseanu, d. 55. Ai noştri nu-mi voiesc, Cu tin\ badeo, să-mi trăiesc; Ai noştri nu mă lasă Cu tin\ badeo, să-mi ţin casă l mat. folk. 933, cf. chest. ii 47/51. A noşt or vint însărat. alr ii 3 146/53. M-aş mărita, dar nu mă lasă a noşti. mat. dialect, i, 183. + Ai noştri = partizanii politici. Trăiască ai noştri, d-le lancule I caragiale, o. iii, 161. + (La sg.; indică lucrurile personale, proprietatea, avutul vorbitorului şi ale unui grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) Cheltuim dintr-al nostru. + (La f. pl.; indică preocupările, părerile, obiceiurile vorbitorului şi ale unui grup din care acesta face parte, înlocuind, totodată, şi numele acestora) i La ale noastre mă întorc a zice. c. cantacuzino, i cm i, 9. Ia să lăsăm noi pe copiii ăştia să-şi spuie basmele lor şi noi cu ale noastre, dela-vrancea, o. ii, 330. Spune ce să facem, dacă ştii ce e dă făcut. Dacă nu, lasă-ne dracului cu ale noastre, camil petrescu, o. iii, 216. II. Adj. pos. 1. Care este al vorbitorului şi al unui grup din care acesta face parte. a) (Indică posesiunea) Dintru aceasta lucrare avutulu nostru iaste. cod. vor. 8/25. în salce pre mijloc de ia spăndzurăm organele (harfele b) noastre, psalt. 285. Te-am văzut striin şi te-am adus în casele noastre, coresi, ev. 39, cf. 43, ANON. CAR., KLEIN, D. 388, BUDAI-DELEANU, lex., lb, valian, v. Acum eşti de casa noastră. creangă, p. 312. Gîndul m-a bătut Să mă întorc la casa noastră! goga, p. 35. Vîntul... De pe vîrful şurii noastre Zmulge-n zbor cîte-o şindrilă. id. ib. 104. Să te repezi pînă la bordeiul nostru la conac, sadoveanu, o. xvii, 212. Casa noastră, ca o moară, Face zoană de săcarâ Şi tărîţe de zăpadă, arghezi, s. p. 126. Ce. sta-ncuiat, acum stă căscat, Cheile noastre s-au încovrigat. id. vers. 307. Tu ai să stai aici cu calahalîcul nostru, tudoran, p. 70. Vin’ pe colo, pe sub coastă Pînă la căsuţa noastră, jarnîk-bîrseanu, d. 77. I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă l id. ib. 126. Cînepa noastră nu-i coaptă, f (1897), 81. Nevastă, dragă nevastă, O vint dracu1 la fereastră,... — Măi bărbate, nu fi prost, Că va fi cinele nost. mat. folk. 990. Lucrurile noaste, alr i 297/80. Căşi a noaştre. ib. 373/5. Casile noaşte. ib. 373/69. Casa noastre. ib. 373/387. Marvili noaştre. ib. 1056/45. Marhăle noste. ib. 1 056/351. Cinele nost de bucurie dă * din coadă, alr ii 3 223/836. Vasele noaşte din casă. ib. 3959/29. Ne-ntoarcem la vatra noastră, alr ii/i mn 131, 3 869/157, cf. a i, ii, iii. Arde luminarea noastră Şi facem socoteala voastră. zanne, p. iii, 214. S-a vărsat laptele-n păsatul nostru, id. ib. iv, 68. Cuscrenie groasă într-a noastră casă, se zice cînd se iubesc două rude între ele. id. ib. 329. Noi putem fi fraţi, dar pungile noastre nu sînt surori, id. ib. v, 520. <£> (Ideea de proprietate este atenuată) Munţi\i\ noştri au fost adesea scump azil de libertate. alexandrescu, m. 21. Supt cerul nostru înduioşat E mai domoală hora. goga, p. 13. La vechea noastră stemă... a adăugat... un pardos negru. m. i. caragiale, c. 70. Jderul de copac trăieşte prin pădurile noastre de la munte, stoica, vin. 108. Marea noastră e astăzi una din frumuseţile supreme ale României, arghezi, b. 11. Rîurile noastre de munte. c. antonescu, p. 12, cf. 16. Alăturea cu codrii noştri, străbunii, Ne-om legăna în valuri largi ca marea, beniuc, v. 88. b ) (Indică apartenenţa) Limba rădecă-se întru mădularele noastre, cod. vor. 124/15. Se rădica-rem mărule noastre cătră Dumnedzeu. psalt. 85. Pus-ai scîrbi în spatele noastre, ib. 124. Cu-noscu făptura noastră, ib. 212. Ne grijim noi de ale trupurilor noastre, coresi, ev. 3. Feaţele noastre... le spălăm cu lacrăme. id. ib. 51, cf. 297. Budzele noastre sînt cu noi de faţă. dosof-tei, ps. 37/17. Oameni... pedepsiţi întru a noastră limbă, biblia (1688), [prefaţă] 4/44. Slăbiciunea cea nedespărţită de a noastră fiinţă. marcovici, d. 4/24. 01 Ce balzam măngăitor să întinde asupra fiinţei noastre, ar (1839), 192/42. Mare foc şi potop a căzut pe capul nostru I creangă, p. 27. Cu străjuirea voastră, era vai de pielea noastră ! id. ib. 269. Şi ce-i să cazi, ând viaţa n-o pierdem în zadar, Cînd trupurile noastre sînt pietre de altar, cerna, p. 89. Lacrima noastră secretă pentru dînsul e sinceră şi prietenească, arghezi, t. c. 62, cf. id. b. 10. Metaforele se adresează tuturor simţurilor noastre, vianu, m. 63, cf. 64. Vinele noastre palpită De-o sevă pe care niciând Strămoşii în ei n-au simţit-o. labiş, p. 54. O si vai de capu nost dacă plouă mereu, alr i 325/138. Adam a mîncat mărul însă dinţii noştri strepezesc. zanne, p. vi, 466. <£■ (Determină abstracte legate de vorbitor şi de un grup din care acesta face parte) După veastea eresului a ei noastre credinţă vişu fariseiu. cod. vor. 74/24. După acea luo-se nădeajdea toată a noastră, ib. 88/24. 6070 NOSTRU — 610 — NOSTRU Numai de al nostruş folos grijindu-ne.. . şi de ajutoriia fraţilor nici un cuvint făcind. coresi, ev. 320, cf. 66. Trebuie să lucrăm împreună cu a noastră spăsenie, biblia (1688), [prefaţă] 4/20, cf. [prefaţă] 5/3. Să cunoască fieştecine şi nevinovăţia noastră, antim, p. xxiii. Mare cu multă turburare iaste această viiaţă a noastră. molnab, ret. 119/15. Icoana zilelor noastre celor trecute ni să pare ca un vis lung. marcovici, d. 3/15. Acea întâi a noastră datorie este a rosti indignaţia (oţărirea) de care ne pătrund aceste rele lucruri, ab (1837), 412/34. A noastră poziţie să întăreşte, ib. (1839), 3]/19. Măreţul turn, trist martur l-al nostru trist, apus. alexandrescu, m. 10. Ţi-a fost milă de viaţa noastră, creangă, p. 237. Să ne ducem în treaba noastră, id. ib. 262, cf. 253. Va străluci odată vremii Norocul nost’ al tuturora, goga, p. 11. Nu cunoaştem o potică sau un drum mai scurt pentru ţinta noastră. hogaş, dr. i, 2. Trăiam mai prejos de puterile noastre, m. i. caragiale, c. 74, cf. 84. Avem fiecare scrînteala noastră, mica noastră scrîn-teală. sebastian, t. 125. Amară e viaţa noastră pînă ajungem la bătrîneţe. sadoveanu, o. xvii, 207, cf. 285. O muscă anemică şi aproape sentimentală face pe pasărea singurătăţii noastre visătoare, arghezi, t. c. 27, cf. 81. In fantezia noastră, poezia trezeşte neapărat unele imagini. vianu, m. 67. Nu plînge, iubita mea, Că scrisa noastă-i aşa. jarnîk-bîrseanu, d. 148. Numele noaste, alr ii 2 948/172. Lumele noaştre. ib. 2 948/872. Boala împăraţilor e ca sănătatea noastră, zanne, p. iv, 386. <0> (Precedat de cuvinte cu valoare prepoziţională) Pus-ai noi bat-giocură vecirilor... înteritare şi ocare ce-su împregiurul nostru, psalt. 84. Această pildă... înaintea noastră o pune. coresi, ev. 23, cf. 327. Că-mpregiurul nostru sînt gata s-alearge Cu râu necuraţii, dosoftei, ps. 38/11. Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. eminescu, o. i, 75. A trecut drumul pe dinaintea noastră şi a intrat iar în pădure, creangă, p. 120. Un uliu sus, deasupra noastră, Din aripi bate ostenit, iosif, v. 58. Cu furcile o să-i alungăm dacă vin asupra noastră, rebreanu, r. ii, 231. Fug în urma noastră luminişuri sure. topîr-ceanu, b. 12. c) (Indică dependenţa; în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor faţă de vorbitor şi de grupul din care acesta face parte) D[om\nul nostru /[su]s #[risto]s. cod. vor. 20/12. D[um]«[e]ze«Z părinţilor noştri. ib. 42/2. Doosprăzeace semenţe (rude n. test. 1648) ale noastre, ib. 74/30. Numele Domnului Dumnedzeului nostru mărimu-nă. psalt. 32. Spre tire upuvăiră părinţii noştri, ib. 35. Fum batgiocură vecirilor noştri, ib. 163. Jsus Hristos pre pămînt îmblînd, pentru spăseniia seminţeei noastre, coresi, ev. 96. Să prăznuim întru această duminecă sfinţilor şi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri, id. ib. 182. De văm lăsa datornicilor noştri, şi Dumnezeu are a lăsa noao. id. ib. 282. Să dăm vin a bea tatălui nostru, palia (1581), 73/13. Şi W[a]g[oslo]pira pre Răbeca şi dziseră ei: Tu eşti sora noastră. ib. 94/17. Fraţii noştri sînteţi. cod. tod. 194. Feciorul nostru... s-au născut orb. varlaam, c. 121. Doamne, Domnul nostru cum ţ-ai făcut nume. dosoftei, ps. 27/4. Domnul nostru /[su]s #[risto]s. biblia (1688), [prefaţă] 3/10. lată aiave să veade, că nici o povăţuitură, nici un ajutoriu, nici o luminare avem de la pămînteanii noştri, c. cantacuzino, cm i, 7. Romanii cei din Dachia, adecă strămoşii noştri ai românilor. şincai, hr. i, 21/16. Pribegind cu sabia în mînă, Strămoşii noştri şi cu traista în spate Iş căuta sălaşe, budai-deleanu, t. v. 83. Prezidentul nostru cîteva zile a fost cam bolnav, cr (1829), 751/6. întocmirile acestui Regulament să propun la neamul nostru ca o mişcare spre drumul prefacerilor, ar (1832), 21/46. Portul cel adevărat a strămoşilor noştri, ib. (1837), 129x/32. Voi urma sfintelor învăţături ale fiului tău şi mintui-torului nostru, marcovici, d. 6/1. Numai tu eşti Domnul şi Dumnezeul nostru, id. ib. 7/11. Mir cea cel Bătrîn, unul din cei mai mari şi mai vestiţi voievozi ai noştri, bălcescu, m. v. 8. Ce ar fi agiuns pămîntul acesta, dacă strămoşii noştri ar fi dormitat şi ei! russo, s. 147. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie, negruzzi, s. i, 67. Cetele tartare. .. acest palat, Lipsind oştirea noastră, în treacăt au predat, alexandrescu, m. 11. Gazda noastră zice...: O, priviţi-i cum visează. eminescu, o. i, 101. Voieşti s-atragi atenţia lumii noastre asupra celui mai important element al şcoalei. caragiale, o. vii, 297. Copilaşul nostru nu mai este! creangă, p. 177. Să ne trăiască doamna şi împărăteasa noastră. ispirescu, l. 39. Despre căsătoria fiicelor noastre să nu te mai sfarmi dejaba. f (1906), 2. Şirul scriitorilor nosti. ib. (1906), 9. Padişahul nostru m-a trimis la tine Să-i plăteşti tributul ce i se cuvine! topîrceanu, p. o. 29. Acasă, n-am găsit pe domnu inginer al nostru, sadoveanu, o. xvii, 455. Nici una din valorile stilistice ale imperfectului nu a rămas necunoscută povestitorilor noştri, vianu, m. 226. Cei mai mulţi oameni ai noştri dorm pe ămp. camil petrescu, o. iii, 184. Ce pot face eu singurel, dacă primăraşul nostru nu voieşte, galan, b. ii, 8. Un potop de informaţii... vestind în presă nişte ciudate conferinţe şi disertaţii susţinute de „distinsul nostru compatriot“. id. ib. 88. Ilie, hai la arie, că azi începe ceata noastră să treiere, preda, 1. 21. Cadenţa industrială a României se bucură de o înaltă apreciere din partea prietenilor noştri din toate ţările socialiste, contemp. 1962, nr. 795, 7/6. Zică cine ce va vrea, Eu tot joc pe voia mea... Ori urîtă, ori frumoasă, Că e tot din viţa noastră, jarnîk-bîrseanu, d. 359. Aşa zice popa nost: Să nu mergi la fete-n posti id. ib. 468. Aşa zice popa nost, Cînd moare cel fără rost: 6070 NOSTRU — 511 — NOSTRU Mergeţi tare, Că bani n-are. mabian, I. 287. Şi-a nost tinăr împărat Dimineaţa s-a sculat. id. nu. 107. Preuteasa popii nost Ţese pînza fără rost. doine, 44, cf. mat. folk. 1 013. Birău nost din sat. alr i 382/80. Căsenii noşti. ib. 649/107. Neamu nost. alr ii/i h 136/47. Ramură de-a noastă, alr ii/i mn 70, 2 643/228. Printru vecinu ăsta a nost, că o făcut foc, o trăbuit de n-am sculat de la miezi nopţi, alr ii 3 012/235. Popa nostu-i foarte-învăţat şi deştept, a i 22. Pe copilu nost l-o recutat la armată, ib. m 2. Birăuţul nost din sat Ar trebui ospătat C-un dărab de lemn uscat. ant. lit. pop. i, 194. Din somn la masă coconiţa noastră, zanne, p. iv, 311. Bună-i nora noastră, numai se uită pieziş, se spune despre cei care găsesc cusur la toate, id. ib. 516. <^> (într-un context figurat) Vîntul... mă cruţă, Merge-ncet după căruţă... Suflă-n foc şi în ceaun, E copilul nostru bun. arghezi, vers. 243 (In construcţii cu valoare partitivă) E un tovarăş de-al nostru, sadoveanu, o. xvii, 269. Domnia ta nu eşti moldovan de-ai noştri, după viersul vorbirii pari muntean, id. ib. xvm, 13. Rabelais prezintă analogii cu un scriitor de-al nostru, cu Ion Creangă, vianu, s. 145. + (Familiar; în stilul narativ; în legătură cu numele obiectului care stă în centrul atenţiei vorbitorului şi a unui grup din care acesta face parte) Despre care am vorbit mai înainte. Curioşii noştri se plimbau prin tabără, apoi descălecară la cortul unui colonel, bolinti-neanu, o. 426. Omul nostru caută un pretext şi părăseşte casa stăpînului. filimon, o. i, 97. Atunci lupul nostru începe a mînca hîlpov. creangă, p. 32. Boierul cel bătrîn rînji: — Aha / Vra să zică s-a întors de la Botoşani Arvinte al nostru? sadoveanu, o. xiv, 73. Scriitorul nostru n-apucă să-şi trăiască bine începutul unei reputaţii oarecare şi dispare subit, arghezi, t. c. 60. Călătorul nostru îşi luă rămas bun. tudoran, p. 13. + (în legătură cu unele nume de colectivităţi, de ţinuturi etc., raportul de dependenţă se analizează invers) Aşezată la porţile împărăţiei şi în trecătoarea barbarilor, Dacia noastră mai mult de opt secuii îi văzu trecînd. bălcescu, m. v. 6. Noi avem să dăm noţiuni poporului nostru, ca să cugete, eminescu, s. p. 15. In frumoasa noastră ţară, luna florilor soseşte. beldiceanu, p. 53. Mitreo, se apropie şi pentru ţara noastră eliberarea, sadoveanu, o. xvii, 282. Ţara noastră păşeşte în primele rînduri ale forţelor păcii şi progresului, scînteia, 1952, nr. 2 375. Studiile despre stilul operelor literare au dobîndit o anumită dezvoltare în mişcarea ştiinţifică mai nouă a ţării noastre, vianu, m. 121. Tu, pămînt al ţării noastre, pătimaş cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion. labiş, p. 58. Istoria ţării noastre este analizată de pe poziţiile ştiinţifice ale materialismului istoric, lupta de clasă, 1961, nr. 4, 50. Realizarea multiplă — ţelul societăţii noastre, scînteia, 1967, nr. 7 569. Cronica luptelor poporului nostru pentru libertatea naţională şi socială. ib. D-ar fi pîinea cit de bună, Tot se face clei în gură, Deacă e-n ţeara străină: Mai bine pîine mai proastă, Să se zică-n ţeara noastă! teodorescu, p. p. 285. M-or dus neamuri molă-raiul şi la tîrgu nost, la Fibiş. bl xiii, 116. Asta-i satu nost. alr i 378/85. Moşcian dîn satu nost. ib. 444/79. In părţile noaste, alr ii 2 494/76. In ţinutu nostu. ib. 2 494/141. Cei mai mulţ oameni din satu nost iestă-n stare bună. ib. 3 015/53. 2. (Cu valoare subiectivă) Care este spus, împlinit, săvîrşit de vorbitor şi de un grup din care acesta face parte. Păcatele noastre însuşi rădică spre trupul său. cod. vor. 150/22. Cură-ţeaşte păcatele noastre, psalt. 164. Priimit va fi de Dumnezeu postul nostru, coresi, ev. 50, cf. 68. Cu ale noastre bure lucrure să proslă-vească-se numele slaveei tale (a. 1619). cuv. d. bătr. ii, 122/19. Faptele noastre să vor ceti înainte a toată lumea, varlaam, c. 50. Să roagă lui D\u\mn[o\dzeu pentru noi şi ne văd pre noi şi toate trebile noastre, cheia în. lr/16. Acestea ce zisem pină aici, pentru alţii doară să par că am ieşit din vorba noastră, c. cantacuzino, cm i, 28. Această socoteală cu adevăratu este minunată, dară totuş nu să împrotiveşte socotelii noastre, budai-deleanu, lex. Virtutea.. . la bătrîneţe ne mîngîie, arătîndu-ne... bunele urmări a dreptelor noastre lucrări, marcovici, c. 5/3. Mustrări.. . potrivite cu greşalele noastre. id. d. 4/22. In Africa, domnilor mei, statornicia jărtvelor noastre au aflat a lor mulţămită. ar (1839), 31/15. Elipsa face ca vorbirea noastră să fie şi mai scurtă, dar şi mai vie. iordan, g. 235. In şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat, Ascultînd ecoul rece, înspre toamnă friguroasă, Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat. bacovia, o. 107. Formarea limbilor şi a reprezentărilor noastre mitice, vianu, m. 36. Să-ţi aduci bine aminte De ale noastre cuvinte. jarnIk-bîrseanu, d. 118. + (Ca plural al modestiei, folosit de autori, oratori etc.) Meu (H 2). Cartea noastră este în acelaşi timp o istorie a limbii române, rosetti, i. l. r. i, 6. Cercetarea noastră se găseşte.. . în punctul în care deosebirea categoriilor formale ale metaforei a devenit posibilă. vianu, m. 96. 3. (Cu valoare obiectivă) Vărsaţi înrainte lui inrima vroastră că Z)[u]m[ne]dzâ« e agiutoriul nostru, psalt. hur. 51r/21. Ieşiră întru tănpirul nostru, cod. vor. 100/15. Uiţi... grija (a s u-prirea b) noastră? psalt. 85. Tu vei veni întru ajutorul nostru, marcovici, d. 17/3. — Pl.: noştri, noastre şi (popular) noştri, noaştre. — Şi: (învechit şi popular) nost, noăstă, nostă (pl. şi nosti, noaşte), (regional) noăste, noâstre, (învechit, rar) nâstruş pron. pos., adj. pos. — Lat. noster, nostra. 6070 NOSTRUŞ — 512 — NOTABIL NdSTRUŞ pron. pos., adj. pos. v. nostru. NOT s. n. (Învechit şi regional) înot. Not îmi noată Cerb stretin. teodorescu, p. p. 61. <$-Loc. a d v. în not sau cu (ori a, de-a) notu = înotînd. Trecea înapoi Nistrul cu notul calului. şincai, hr. ii, 127/28. Au trecut în not, înăt fără pierdere de vreme s-au aflat de acea parte. drăghici, r. 167. Să trecem în not apa Mării Negre, teodorescu, p. p. 57. Şi-o trecut a notu şi cele trei mări. şez. ix, 20. — Pl.: noturi. — Postverbal de la nota2. NOTĂ1 vb. I. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) A însemna în scris pe ceva, în ceva, undeva; a înregistra, a înscrie, a consemna, a scrie, (învechit) a notifica (2). Cf. negulici, polizu, antonescu, d., barcianu, v., lm. Notează-n cartea vremii Filozoful proletar: Greve, bacovia, 0. 137. Să-şi dea seama de ce se petrece în jurul lor şi să noteze reflecţiile lor. oprescu, i. a. iii, 33. Secretara ieşi notîndu-şi numele din mers. v. rom. martie 1954, 11. Mă uitam că tot notezi şi notezi, de parcă ai vrea să copiezi întreg registrul, ib. februarie 1955, 231. Se căuta după creion şi carnet să noteze, t. popovici, se. 199. <£> R e f 1. pas. Pe rondelă se notează, de obicei, încărcătura cartuşului, stoica, vîn. 39. Numărul de ordine se notează cu z. chim. an. călit. 13,cf. 72. 2. A arăta, a indica, a semnala; a sublinia, a remarca, a observa, a reţine; (învechit) a notifica (3). Cf. lm. Trebuie să notăm aici o particularitate care arată cit de adevărat l-a simţit autorul nostru pe Ion. gherea, st. cr. ii, 171. De notat, de la început, este că literele dintr-o casă nu trebuie culese niciodată pînă la sfîrşit. romanescu, zeţ. 21. Să notăm, în treacăt, unele aspecte din ce era Oborul cu ani în urmă. arghezi, b. 103. Odobescu. .. uită rareori să noteze temperatura mediului natural pe care-l descrie, vianu, m. 200. Aspectele lumii sensibile notate de poet prin epitetele sale se diferenţiază. id. s. 30. Să notăm... unul din mijloacele de care se foloseşte povestitorul, l. rom. 1953, nr. 3, 67. Notăm că la acest tip de sol, recolta maximă nu atinge nivelul recoltelor maxime de pe alte tipuri de soluri, agrotehnica, ii, 884. R e f 1. pas. Să se noteze bine că principii moldoveni... o considerau mai mult ca un ce precariu. hasdeu, 1. c. i, 9. 3. (Complementul indică elevi, studenţi, unii funcţionari etc.) A pune un calificativ, a aprecia cu ajutorul notelor (15) sau al calificativelor; a clasifica după însuşirile dovedite, după capacitate etc. Fiindcă băgasem în „maşina de palme“ pe un funcţionar..., am fost pedepsit cu „garda pieţei“, notat rău în memoriu şi permutat în reg. 11. sandu-aldea, a. m. 65. V-am notat pe toţi bine, cît se poate de bine. brăescu, a. 260. Eram... un funcţionar superior bine notat, în Ministerul de Finanţe, sadoveanu, o. xiv, 310. Era băiat bun şi bine notat de profesori. C. PETRESCU, c. V. 105. 4. A marca (cu un semn), a însemna prin simboluri (cifre, litere etc.). Cf. negulici, polizu, lm. Am notat prin sublimări deose-bitele-mi stări de emoţie ce mi-au cauzat acele rînduri. caragiale, o. vii, 5. — Prez. ind.: notez. — Din fr. noter, lat. notare, it. notare. NOTĂ2 vb. I. I n t r a n z. (învechit şi regional) = înota. 1. (Despre fiinţe) A se menţine şi a înainta la suprafaţa unei ape prin mişcări ritmice ale (mîinilor şi) picioarelor; a înota. Noatâ-şi noată bou sur. mIndrescu, l. p. 212. Mulţi notară şi ieşiră, Cei mai mulţi însă pieriră. RETEGANUL, TR. 74, cf. ZANNE, P. IV, 391. <£■ (Figură etimologică) Not îmi noată Cerb stretin. TEODORESCU, P. P. 61. 2. (Despre nave sau, p. e x t., despre oamenii de pe nave) A naviga, a pluti. Se nutămu noi întru Italia, cod. vor. 82/30. Nota cu corăbiile pre sînul mării, dosoftei, v. s. februarie 59v/2. Auzind corăbierii răcnetul copilei... au notat spre mal cătră copilă, sbiera, ap. tdrg. — Prez. ind.: not. — Şi: (învechit) nutâ vb. I. — Lat. notare. NOTĂBIL, -Ă adj. Care este vrednic de a fi luat în seamă, de a fi subliniat, remarcat, reţinut; remarcabil, însemnat, important. Cf. i. golescu, c., negulici. S-au găsit proporţii notabile de aceste substanţe, marin, pr. i, 83/30, cf. polizu. Una din cele mai notabile particularităţi ale geniului său este tactica cea sigură şi delicateţa cu care ştiu.. . a conduce scrierile sale. filimon, o. ii, 304. O schimbare notabilă. maiorescu, cr. ii, 143. Orice om practic... va declara, cu sinceritate, că legea astfel cum e formulată nu este aplicabilă... şi că-i trebuie modi-ficaţiuni notabile, odobescu, s. iii, 345. Mai adeseori venea celălalt şi, lucru notabil, And venea acesta, nu mai pătrundea în casă nimeni. galaction, o. 306. Literatura rusă a exercitat o înrîurire notabilă mai ales asupra scriitorilor moldoveni, v. rom. februarie 1960, 138. + (Adverbial) în mod remarcabil. Cf. scriban, d. + (Substantivat, m., mai ales la pl.; adesea ironic) Notabilitate (2). Cf. stamati, d. Unii dintre notabili suferind de astă patimă, calendar (1855), 74/21, cf. antonescu, d., barcianu, v., lm. Pe trotuarul cafenelii... stau notabilii oraşului — reprezentanţii judeţului în vacanţă parlamentară, membrii tribunalului, funcţionari de la prefectură, caragiale, o. i, 29. Aga venea în fruntea notabililor, brăescu, a. 229. Schimbase cîteva opinii de cea mai mare importanţă cu notabilii satului, sadoveanu, o. xiv, 188. Puţin îi păsa lui de ce spun şi de ce fac vechilii şi 6076 NOTABILITATE — 613 — NOTARĂŞ notabilii comunei, v. rom. februarie 1954, 20. S-au adunat, îmbrăcaţi In redingote negre, cu tricolor pe piept, notabilii oraşului, pas, l. i, 289. — Pl. : notabili, -e. — Din fr. notable, lat. notabilis. NOTABILITATE s. f. 1. (La sg.; în dicţionarele din trecut) însuşirea de a fi notabil; însemnătate, importanţă. Cf. i. golescu, c., negulici, antonescu, d. Notabilitatea acelor evenimente, lm, cf. şăineanu, d. u. 2. (Mai ales la pl.) Personaj de seamă, personalitate cu situaţie socială importantă, cu prestigiu, cu vază; notabil. Marele prinţ. .. îşi petrece pănă acum în London, cercetînd notabilităţile şi frumseţile acestuia, gt (1839), 822/46. Notabilitatea locală e boierul Rucăreanu. codru-drăguşanu, c. 5. Cungiurat de.. . notabilităţile ţerei. calendar (1853), 84/23. Notabilităţile politice, rom. lit. 122, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, v., lm. Acest elegant stabiliment public... este tocmai locul public de predilecţiune al tuturor notabilităţilor, caragiale, o. v, 342. Se aşeză în fundul sălei, în mijlocul notabilităţilor. bart, e. 145. După dric sînt toate notabilităţile oraşului, brătescu-voineşti, !. 73. Nu pot să străbat aşa, la ora asta, oraşul. Sînt notabilitate. Mă cunoaşte toată lumea, stancu, r. a. v, 294. Mătuşa Emilia credea că la liceu premianţii trebuiau să fie în mod obligatoriu copiii notabilităţilor: ai generalilor, avocaţilor, inginerilor. t. popovici, s. 137. Tot cheful notabilităţilor adunate la crîşma lui Codîrlă se ducea pe gîrlă. v. rom. februarie 1954, 18. Aproape toate notabilităţile oraşului erau pe vasul său. ib. februarie 1956, 58. Se crede obligat de notabilităţile orăşelului să se ralieze la o sentinţă contrarie convingerilor sale. ib. iulie 1960, 158. — Pl : notabilităţi. — Din fr. notabilité. NOTĂR1 s. m. 1. (învechit) Persoană care rezolva lucrările şi corespondenţa privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia); secretar, (învechit şi regional) nota-răş (1). V. 1 o g o f ă t, diac, pisar, scriitor, cancelarist. Sv[y\nţii m[\i]cen\ï\ci şi notarii Marchian şi Martirie. dosoftei, v. s. octombrie 85v/32. Pavel... a fost din Solun, fiind notarié şi iscălitoriu. .. sv[i]ntului patriarh. id. ib. noiembrie 109v/22, cf. n. costin, let. ii, 73/34, budai-deleanu, lex. + Spec. Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale unei adunări, ale unui sinod etc. Apoi s-a aclamat notar al adunării dl. dr. Nicolae Popovici. f (1900), 586. Notarii au datorinţa a face protocoalele sinodului, ap. puşcariu, l. r. i, 415. 2. (în vechea organizare administrativă) Reprezentant al puterii centrale în comune, exer-citînd de obicei atribuţii de şef al poliţiei şi de secretar comunal; (regional) notarăş (2). Cf. barcianu, v., lm, ddrf. Intrară veseli în curtea notarului, agîrbiceanu, a. 106. Notarul se încrunta la oameni, id. s. p. 30. Cîrciumarul, învăţătorul, Popa Şi notarul.. . Se ceartă pe un scaun vacant de deputat, minulescu, v. 134. Au găsit pe primar şi pe notar fumînd. sadoveanu, 0. x, 613, cf. in, 30. Notar comunal. nom. prof. 67. Trebuie să întreprindem ceva, spune notarul, stancu, d. 114. Avea... notarul doi băieţi, beniuc, v. 36. Şi-a scris această epistolie notarele, întocmai după grăirea soţiei tale. camilar, n. 1,403. Notarul încuviinţă pungindu-şi gura a mare admiraţie, galan, b. i, 286. Notarul cel suspendat din notărie. id. ib. 11, 158. Primarul şi notarul îl respectau din cale afară. t. popovici, se. 130, cf. 73. Cu notariu-s mânios, El scrie cartea pe dos. doine, 29. Carte mîndrii nu-i pot face, Că notoriul nostru zace. şez. iii, 57. <£> Notar consistorial = persoană însărcinată, în vechea administraţie bisericească, cu lucrările de secretariat. Cf. nom. prof. 74. Notar cercual = persoană care se ocupa, în vechea administraţie bisericească, cu lucrările juridice. Cf. f (1903), 156. 3. (în vechea organizare administrativă) Func-ţionar public învestit cu atribuţia de a întocmi şi de a autentifica unele înscrisuri, de a legaliza semnăturile, de a elibera copii legalizate, certificate de moştenitor etc.; (regional) notarăş (3). Celor ce vor fi luate despre acestea cărţi.. . dacă vor fi iscălite de vro faţă bisericească în deregătorie pusă sau de vrun notariu public, tocma aceeaşi credinţă să li se dea (a. 1699). ap. şincai, hr. iii, 188/19. Au fost notariu public în Sibiiu. id. ib. I, 251/9, cf. budai-deleanu, lex., lb, negulici, stamati, d., polizu, antonescu, d., pontbriant, d. Ioan Gliţe notar diplomat, f (1906), 11. 4. (De obicei în sintagma notar de stat) Funcţionar care îndeplineşte atribuţii ce intră în competenţa unui notariat de stat. Notarul de stat poate face singur inventarierea sau să delege pe secretarul biroului de Notariat de stat. bo (1953), 4. — Pl.: notari. — Şi: (învechit, rar) notărie, (regional) notariu (pl. notarii) s. m., notărele s.m. art. — Din lat. notarius, germ. Notar, fr. notaire. NOTAR2 s. m. (Neobişnuit) Persoană care consemnează, care înregistrează, care înscrie. Cîţiva cronicari din cea mai săracă specie, notari fără înţelegere şi adesea fără judecată ai evenimentelor, iorga, l. ii, 1. — Pl.: notari. — Nota1 -f- suf. -ar. NOTARAŞÎŢl s. f. v. notărăşiţă. NOTĂRĂŞ s. m. 1. (învechit, mai ales in Transilv. şi prin Ban.) Notar1 (1). Pomenirea 5080 NOTARE1 — 514 — NOTARIAL sfinţilor mucenici Marchian şi Mar tir ie, notareşii. MINEIUL (1776), 150V2/10, cf. KLEIN, D. 388, lb. -f S p e c. Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale unei adunări, ale unui sinod etc. Aceasta am giu[de]cat noi săb[o]rul preao-ţesc. Eu, notareş săb[o\r[u]lui mare, protopop Ionaşcu Vineţeanul (a. 1738). iorga, s. d. xiii, 208. Popa Şandru Mărginean, notareş soborului (a. 1765). id ib. 132, cf. 173. 2. (în vechea organizare administrativă din Transilv.) Notar1 (2). Cf. calendariu (1844), 70/25. Fără mine, nici popa nici notarăşul nu pot face nimica, f (1886), 343, cf. ddrf. în-tr-una din dimineţi, domnul notarăş ieşi cu vestea, f (1903), 20. S-or pus cu carul pe mine... notarăşul, primarul, casirul. t. popovici, s. 147. De ce să mă duc. .. la notarăş, ori la de-rector, ori la popa, şi să mă rog. id. se. 152. Doară dă Dumnezeu — zicea ea — şi iese din el barem un scriitoraş la cănţălărie la domnul notăraş. beniuc, m. c. i, 69. Toată fruntea satului, primarul. . . şi notăraşul era acolo, reteganul, ap. cade. Pentru badea oacheşu M-a bătut notarişu. doine, 273. Cărăruşă la pîrlaz Bătută de-un primăraş; Frunză verde iarbă mare, Notăraşu-i în carare. şez. viii, 28. Cer apoi voie de la popă, ghirău şi notareş să le deie slobozenia, pamfile, cr. 162. S-o dus cu racii la solgăbirău de la domnu notarăş. candrea, ţ. o. 27. Astăz o loat notarăşu vit'ele şi l'i-o dus la Haţăg. densusianu, ţ. ii. 93. Pă la Alba Iulie. .. am găsit la on notarăş... o sireadă d'e paie. bl ii, 218 + S p e c. (în vechea administraţie bisericească) Persoană însărcinată cu lucrările de secretariat ale con-sistoriului, ale eparhiei etc. Popa Iacov Lăcă-tuşu... notariuş eparhii[i\ Făgăraş (a. 1786). iorga, s. d. xiii, 126. Acest triodion iaste a lui Dimitrie Popp, protopopului Aiudului, precum şi a scaunului Ariiaşului şi notareşului s[fîntu-lui] consistorium (a. 1813). id. ib. 97. Pap Imrea, . . . notariuş (a. 1824). id. ib. 45. Ce vrei să te faci acum? calvin? păpistaş? popă? notarăş? slavici, o. i, 89. 3. (în vechea organizare administrativă din Transilv.; şi în sintagmele notarăş împărătesc, notarăşul ţării) Notar1 (3). Au venit şi un notareş impărătescu şi au scris tot ce s-au aflat: bani, scule şi altele (a. 1743). iorga, b. r. 336. Balmagi Procopie, notarişu locului (a. 1786). id. s. d. xii, 238. Gheorghie Pătraş, notariş (a. (1838). id. ib. 216. Notarăşu ţării. mat. dialect. i, 83. — Pl.: notarăşi. — Şi: (învechit şi regional) notâreş, (învechit) notâriuş, (regional) notârîş, notârîş (vaida), notarăş, notârîş (id.), nătâriş (bl iii, 174), nătariâş (com. din timişoara) s. m. — Din magh. n6târius, notarus. NOTĂRE1 s. f. Faptul deanota1. 1. însemnare, înregistrare, consemnare, notaţie (1). Cf. nota1 (1). Cf. polizu, pont- briant, d., barcianu, V., alexi, w. Au adus în notarea graiului viu aceeaşi preciziune a auzului, aceeaşi intuiţie exactă a sintaxei vorbite, a vocabularului . . . care ne uimesc in proza lui Caragiale. vianu, a. p. 134. Multe din imaginile cele mai evocatoare ale poetului sînt obţinute prin notarea unui epitet, id. s. 38, cf. id. m. 198. + Menţiune privitoare la unele fapte juridice sau la drepturi personale, care se trece în cartea funciară, referitor la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. V. intabu- 1 a r e. Transcrierea şi înscrierea actelor în registrele respective şi notarea sau intabularea lor în cărţile funciare se vor face numai după simpla cerere scrisă a Băncii de credit, leg. ec. pl. 232, cf. der. 2. Calificare, apreciere cu ajutorul notelor (I 5) sau al calificativelor; notaţie (2). Cf. nota1 (3). Caiet pentru notOrea elevilor. 3. Indicare, marcare, reprezentare prin semne grafice, simboluri etc.; notatie (3). Cf. nota1 (4). Actuala ortografie a Academiei nu mai prevede notarea accentului, iordan, g. 35. 4. Luare de note (I 1); p. e x t. notă (I 1). Textul prezent va fi complectat. . . cu alte multe notări, arghezi, b. 14. Scoase. . . carnetul, U răsfoi şi-l desfăcu acolo unde-şi făcuse notările. mihale, o. 78. — Pl.: notări. — V. nota1. NOTARE2 s. f. (învechit) înotare, înot; faptul de a naviga, de a pluti. Nu numai tarului şi corăbiei, ce şi sufletelor noastre va să fie nutarea (v î n s 1 a r e a n. test. 1648). cod. vor. 86/13. — PL: notări. — Şi: nutâre s. f. — V. nota2. NOTĂRELE s. m. art. v. notar1. NOTÂREŞ s. m. v. notarăş. NOTARIÂL, -Ă adj. Care este făcut de un notar1 (3, 4) sau de notariat; care se referă la notar1 sau la notariat, care ţine de notar1 sau de notariat. Acte notariale, lm. Stăruiam.. . pe lingă veneratul meu unchi ca să facă un act notarial asupra intenţiunilor sale. sbiera, f. s. 396, cf. barcianu. Decretul nr. 40.. . privitor la procedura succesorală notarială, bo (1953), 13. Activitatea notariatului de stal se desfăşoară prin birouri notariale de stat, raionale şi regionale. pr. drept, 830. Notariatul de stai avind in competenţa sa şi. . . urmărirea notarială. jn 1959, 1159. Se va urmări acordarea dreptului de a îndeplini acte notariale tuturor comitetelor executive ale consiliilor populare orăşeneşti şi comunale, rl 1968, nr. 7 274, 5085 NOTARIAT — 515 — NOTĂ — Pronunţat: -ri-al. — Pl.: notariali, -e. — Din fr. notarial. NOTARIĂT s. n. 1. Funcţia şi activitatea notarului1 (3) sau a autorităţii însărcinate cu redactarea, autentificarea, legalizarea şi eliberarea unor acte, contracte, certificate, copii etc. V. notărie. Cf. i. golescu, c., pontbriant, d. Lucrările de notariat săvîrşite în cursul anului 1868 sînt: 25 executări silite, 17 sechestre, i. ionescu, p. 191, cf. barcianu, v., lm, alexi, w. In zadar, nu-i plăcea notariatul şi pace. rebreanu, i. 62. 2. (în vechea organizare administrativă) Instituţie publică în care se întocmeau, se legalizau, se autentificau etc. unele înscrisuri, se eliberau copii etc. Se va propune revizia legilor atingătoare de notariat, cr (1836), 30xjbl, cf. pontbriant, d., barcianu, v., alexi, w. <£> Acte de notariat = acte întocmite de un notar1 (3) sau de notariat (2). Dăianu făcea şi acte de notariat, f (1900), 578. Actele de notarial, actele cari se vor prezenta înaintea instanţelor sînt prevăzute cu semnătura şi sigiliul părţii interesate, bul. com. ist. i,35. Secţie (sau tribunal) de notarial — secţie a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea şi autentificarea actelor. Cf. ddrf, cade. 3. (în sintagma) Notariat de stat = organ de stat care îndeplineşte acte menite să înlesnească persoanelor constatarea raporturilor lor juridice, asigurîndu-le ocrotirea intereselor şi exerciţiul drepturilor civile. Actul constitutiv şi statutul, aprobate de adunarea generală de constituire, vor fi autentificate de notariatul de stat. bo (1954), 585. Notariatul de stat. .. are importante atribuţii de procedură civilă nelitigioasă, avînd drept scop să ajute cetăţenii. . . în întocmirea înscrisurilor constatatoare ale raporturilor lor juridice, pr. drept, 830. Notariatul de stat avînd în competenţa sa şi alte probleme ca: certificarea unor fapte incontestabile, efectuarea procedurii succesorale, jn 1959, 1 159. O serie de atribuţii notariale revin şi organelor locale ale puterii de stat din comunele şi oraşele în care nu funcţionează notariate de stat. rl 1968, nr. 7 274. — Pronunţat: -ri-al. — Pl.: notariate. — Din fr. notariat, germ. Notariat. NOTĂRIE s. m. v. notar1. NOTĂRIŞ s. m. v. notarăş. NOTĂRIU s. m. v. notar1. NOTĂRIUŞ s. m. v. notarăş. NOTĂRÎŞ s. m. v. notarăş. NOTĂŢIE s. f. 1. însemnare, înregistrare, consemnare, notare1 (1) ; p. e x t. remarcă, observaţie, constatare (scrisă); foaie scrisă, text scris care conţine însemnări, observaţii, constatări. Au scos... toate... notaţiile şi le puse înaintea sa. ţichindeal, a. m. 31/9, cf. negulici, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w. Observaţia justă a amănuntului se înregistrează în notaţii tot atît de juste, lovi-nescu, c. viii, 34. Căutam să fiu, în notaţiile mele, amănunţit,. . . ascuţit, original, galac-tion, o. 16. Continua să-şi scrie zilnic notaţiile, ca şi înainte, teodoreanu, m. ii, 288. Poetul ne surprinde prin adevărul neaşteptat al notaţiei sale. vianu, s. 30. Un eveniment atît de important nu poate fi redat prin notaţii fugare. contemp. 1953, nr. 375, 3/3. Poezia de notaţie zilnică.. . depăşeşte cu mult sfera ocazionalului. ib. 1958, nr. 590, 3/3. 2. Calificare, apreciere cu ajutorul notelor (15), al calificativelor; notare1 (2). Notaţiunea elevilor după meritul ce au. lm. 3. Indicare, marcare, reprezentare prin semne grafice, simboluri etc., n o t a r e1 (3); p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se notează ceva. Notaţie himică. marin, pr. i, xxxiv/7. Notaţiune algebrică, lm, cf. stoilov, t. f. 196, vrănceanu, g. d. ii, 153. Iată cele mai însemnate din aceste notaţii. „A“ înseamnă zona cu ploi.. . ,,B“ înseamnă zonele de climă secetoasă, agrotehnica, i, 257. Se mai pot folosi, notaţiile n/2, nj5. chim. an. călit. 26. + S p e c. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale şi a diferitelor raporturi dintre ele. Cf. negulici, lm, tim. popovici, d. m. [Cantemir] scrise. .. un tratat despre muzică în turceşte. . ., popularizînd astfel noul său sistem de notaţie ce deveni de uz comun, iorga, l. i, 335. — Pl.: notaţii. — Şi: (învechit) notaţiune s. f. — Din fr. notation, lat. notatio, -onis. NOTAŢItJNE s. f. v. notaţie. NOTĂ s. f. I. 1. însemnare, indicaţie, comentariu, remarcă în scris (publicată) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt; text scris care conţine o însemnare, o indicaţie, un comentariu etc. Cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c., vida, gram. 2/29. Jurnalul de Frankfort din 11 ghenari cuprinde următoarele două note. ar (1834), 57^30, cf. valian, v., iarcu, d. s. ii, 438/29, stamati, d. Iacă notele ce am crezut că ar putea sluji oarecum ca sfaturi pentru căutarea frumuseţei. f (1897), 51. Dar de ce... poetul. . . Să mai lase pe hîrtie ca să treacă-al său condei, Ce fixează note de aur pe al foilor temei? ma-cedonski, o. i, 128. Notele privitoare la viaţa intimă a lui. . . Turgheniev sînt destul de restrînse. sadoveanu, e. 233. <>Expr. (Calc după fr. prendre note) A lua notă (de ceva) = a afla (ceva); a înregistra, a reţine (ceva); a ţine seamă (de ceva). E o plăcere să iai notă despre apariţia unui astfel de volum de cîntece. f (1900), 6094 NOTĂ — 516 — NOTĂ 612. Abia luam notă, cu mijloacele de cunoaştere periferică, de această intilnire. camil petrescu, u. n. 184. îl privi dreaptă.. ., fără să ia notă de dorinţa lui. id. n. 106. Bălcescu ar fi vrut ca guvernul să lucreze în linişte, fără spaimă, fără să ia notă năucit de situaţia de la hotarele ţării. id. o. ii, 618. + (La pl.) însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărţi, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei şedinţe, audierii unei conferinţe, unei lecţii etc.; notiţe (!)• De vei avea vreme, ia note tot despre acea epocă. bălcescu, ap. ghica, a. 609. Studenţii luau note pe care le completau în urmă. brăescu, a. 206. Am luat tot timpul note despre cele văzute. stan cu, u.r.s.s. 5. + (La pl.) Titlu nepretenţios dat unor însemnări sau reflecţii literare scrise (şi publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric, un fapt etnografic etc., redate, de obicei, în formă narativă; comentarii, notiţe (D- Am început chiar a citi.. . notele despre vînătoare coprinse în ,,Onomasticonul“ lui Iuliu Polux. odobescu, s. iii, 61. Voi începe zilele acestea să-mi public notele de călătorie. STAN CU, U.R.S.S. 80. 2. (Mai ales la pl.) Adnotare la un text literar sau ştiinţific (tipărit), cuprinzînd lămuriri sau informaţii suplimentare de amănunt ori asupra unei probleme ridicate de acel text, referinţe bibliografice etc., trecută în josul paginii, la sfîrşitul sau (mai rar) la începutul volumului adnotat; (rar) notiţă (2). Engel scrie apoi, în note, că pentru aceasta au dăruit atunci lui Radul IX Alvintul. şincai, hr. ii, 174/22. M-au ajutat să-mi împodobesc traducerea cu note interesante şi pentru patria mea. pleşoianu, t. iv, 109/32, cf. 105/26. Scrierile sale. .. sînt:. . . 1. Despre pluralitatea lumelor, cu note. Tipărit la Petersburg. 2. Istoria lui Iustin, negruzzi, s. ii, 157. Şi te-o strînge-n două şiruri, aşeundu-te la coadă, în vro notă prizărită, sub o pagină neroadă. eminescu, o. i, 134. Se impune.. . reeditarea, cu note critice, a unora dintre operele de seamă ale lingviştilor, cl 1957, 20. 3. (Şi în sintagma notă diplomatică) Comunicare oficială scrisă, prin care un stat se adresează unui alt stat, expunîndu-şi punctul său de vedere într-o anumită problemă. Cesarocră-iasca agenţie, prin nota ce au dat la acest departament, au făcut arătare (a. 1793). uricariul, xi, 314. S-au făcut cunoscut prin notă cinstitu gheneral consulatu rosienescu, să-l mai înştiinţeză (a. 1814). ib. ii, 4. Au priimit marele cancelariu şi înştiinţare de la general consulat din Iaşi că au dat o notă cătră divanul Moldovei (a. 1820). ib. i, 263. Note diplomatice, ar (1829), 462/29. Am încredinţat secretariului de stat. .. notele ce nu de mult ni s-au trimis de cătră rezidentul franţuzesc, ib. (1830), 21/23. S-a întîmplat o schimbare de note neplăcute între lordul Palmer-ston şi ministrul pricinilor din afară al Frânţii. cr (1832), 31/22. Anglia ar fi îndreptat cătră Belgia o notă, mustrind aspru a ei scopos de război, ar (1839), 152/28. Cinstita. . . aghenţie prin nota de la 11 (23) ale curgătoarei luni cu no. 685 încunoştiinţează secretariatului că. .. este îndatorată a adresa mulţumiri, buletin, g. (1844), 981/5. Consimte, în sfîrşit, să transmită ambasadorului englez la Constantinopol. . . o notă în care enumera nemulţumirile. .. contra Porţii. ghica, s. 122. Un avînt revoluţionar asupra căruia consulul au trimes mai multe note. alecsandri, t. 1396. O notă a lordului Salisbury (numit ministru de externe.. . ) dă tuturor nemulţumirilor cea mai energică expresie, maiorescu, d. ii, 117, cf. scînteia, 1951, nr. 2 918. Notele diplomatice sînt trimise de şefii reprezentanţelor diplomatice sau ai ministerelor, der. + Comunicare făcută, de obicei, în scris de o instituţie; adresă, înştiinţare. La nota cu no. 120.. . jos-iscălitu răspunde (a. 1817). doc. ec. 178. Trebuie să ne ajuţi să trimitem o sumă de note telefonice. . . Note de o importanţă covîrşitoare. galan, z. r. 132. 4. Socoteală scrisă cuprinzînd sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate, pentru consumaţii, servicii etc. Cit pentru piepteni, le-am făcut eu căpătîi şi, după nota ce mi-ai dat-o, eu sînt dator a-ţi răspunde ban[i] (a. 1807). iorga, s. d. xii, 164, cf. polizu, pontbriant, d. Iată nota. . . — Socoteală veche: douăzăci de galbini. alecsandri, t. i, 71. Toate notele d-tale le voi plăti, fără ca să le conzult. f (1906), 31/1. Cînd mergeam înainte, in grup, plăteam eu nota totdeauna, camil petrescu, u. n. 96, cf. 185. îşi aminti că nota la hotel e neplătită de două luni. c. petrescu, a. 387. Au început notele la hotel în întirziere, portarul purtîndu-se obraznic, id. î. ii, 238. Nota la florar se ridică în fiecare săptămînă la zeci de mii de lei. sebastian, t. 354. <£> Notă de plată = document prin care se dispune plata unei sume de către o persoană fizică sau juridică, în numerar sau prin virament, din contul ei disponibil. Cf. der. Notă de comandă = document emis de client către furnizor, prin care se cere livrarea unei anumite mărfi, prestarea unui anumit serviciu sau executarea unei lucrări determinate. Cînd furnizorul este de acord cu nota de comandă..., confirmarea scrisă a comenzii poate înlocui contractul economic, der. Notă contabilă — document folosit pentru înregistrarea operaţiilor economice în conturi. Cf. der. B. Calificativ (exprimat în cifre sau în menţiuni speciale) prin care se apreciază cunoştinţele, lucrările, comportarea unui elev, student etc. Se dăduse notele de peste an şi se ştie că această împrejurare stîrneşte întotdeauna discuţii între şcolari, vlahuţă, o. a. i, 106. Notele ce i s-au însemnat în carnet în cei doi ani dinţii au fost slăbuţe, agîrbiceanu, l. t. 71. 6. Numele unei bancnote emise în Imperiul austro-ungar, în timpul războaielor napo- 5094 NOTĂ — 517 — NOTĂ leoniene. Cit au ţinut războaiele cu Napoleon, s-au fost emis 1060 milioane de aşa-numite note sau bilete negre, bariţiu, p. a. i, 553. II. 1. (Şi în sintagma notă muzicală) Semn grafic convenţional prin care se indică înălţimea (prin poziţia în raport cu liniile şi spaţiile portativului) şi durata intonării (prin formă) unui sunet muzical şi care se foloseşte în notarea1 compoziţiilor muzicale; sunet care corespunde acestui semn. In besearica Răsăritului, melodia cintării in doao forme se află. Grecii cintă după semnele psaltihiei. . . iară ruşii cintă după notele italienilor (a. 1826). bv iii, 515, cf. lb. îşi făcuse socoteala pină la cea după urmă notă şi ştia cîte trăsături de arcuş trebuia să facă. gtn (1836), 252/19. Şi darno eu pe ceteră Cerc armonioase noate. asachi, s. l. i, 154, cf. valian, v. Noatele rătăcite prin văzduh a unei ghitare se aud in depărtare, dacia lit. 265/27, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, v. Auzi prin aerul nopţii tremurind notele dulci ale unui claviriu. eminescu, n. 46. Prin blînde notele lirei de-amor, Glasul ei tremură dulce uşor. id. o. iv, 98. îmi pare rău acu mai mult ca totdeauna că nu pot scrie notele muzicale, caragiale, o. vii, 91. Superbe note din pian ca o fanfară se revarsă, macedonski, o. i, 69, cf. 86. De la o fereastră. .. se revărsau note vesele de piano. petică, o. 256, cf. 263. Cel mai dulce şi mai dumnezeiesc concert, pe care dntă-reţii naturii îl execută pe nişte note necunoscute încă în scara muzicii omeneşti, hogaş, dr. i, 15. Mazurca înaintează voios pînă la nota fatală. c. petrescu, c. v. 204. E-o muzică de toamnă Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ion de violină. bacovia, o. 85. Nota cea mai falsă din caterinca hodorogită, id. ib. 215. Cine-a-runcă pe fereastră note vagi, Desperecheate Din-tr-o veche melodie? minulescu, v. 194. Zvîrle-n aer.. . Trei note scurte, topîrceanu, p. o. 80. Fanfara a plesnit în note aspre şi tari. popa, v. 214. Cornurile începeau să cînte prelung, zvîr-lind în cîmpii rostogoliri de note metalice, sadoveanu, o. ii, 471. îşi scoase din buzunăraşul de la jiletcă „muzicuţa“, suflă în ea o notă dulce şi ne puse să eîntăm. id. e. 110. Mai există încă prejudecata că. . . reuşita unui spectacol de operă depinde în primul rînd de performanţele notelor „acute“, contemp. 1950, nr. 178, 6/3. Lăutarul ăsta ştie şi pe noate. ciauşanu, v. 183. F i g. Codrii [sînt] organe sonoare Unde crivăţul pătrunde scoţind note-ngrozitoare. alecsandri, poezii, 18. -O E x p r . A pune o melodie pe note v. pune. Notă discordantă (sau falsă) = afirmaţie, atitudine, element etc. care nu se potriveşte într-un caz dat, în ansamblu, care face o impresie neplăcută, şochează. A forţa (sau a exagera) nota = a trece dincolo de limitele obişnuite, a întrece măsura (în atitudini, comportare etc.). A fi în notă = a fi în acord, a se afla în concordanţă cu situaţia. (Familiar) Ca pe note = bine, aşa cum trebuie. + F i g. Ton; accent; ţinută. Poeziile lui [Beldiceanu] de durere sînt numai nişte note sincere în durerea adevărată, ionescu-rion, c. 127. Mi-am cumpărat cărţi. . . redactate în stil ştiinţific, în notă serioasă. brăescu, a. 190 + (învechit) Bucată muzicală, melodie (1)» cîntec. Musicul călăreţilor lui Constantin zicea nota fetei româneşti..., iar musicul călăreţilor lui Rakoţi zicea nota lui Kemeni Ianoş. şincai, hr. iii, 79/4, cf. klein, d., lb. Dacă cititorii „României literare“ ştiu muzica, ar putea asemăna cuvintele însemnate cu oarecare întorsăture: urlate, nepotrivite cu noatele şi acompanemîntul. russo, s. 86. + (La pl.) Foaie sau caiet cuprinzînd piese muzicale transcrise. V. partitură. Note de chitară, flaut şi clavir. c.R (1830), 1962/48. Dar, adăugă tinărul, aruncin-du-şi ochii pe pian, unde sînt notele? f (1900), 608, cf. nica, l. vam. 168. Strîngind în mîini un sul de note, cînta pe de rost, sentimental. brăescu, a. 65. Ce de mai note muzicale şi tot lucruri pretenţioase, călinescu, e. o. ii, 74. Intrăm într-o odaie mare. Un pian cu coadă, note muzicale, stancu, u.r.s.s. 42. 2. Trăsătură specifică, element component caracteristic al unei noţiuni. Conţinutul unei noţiuni este totalitatea noţiunilor parţiale din care se compune înţelesul ei. Aceste noţiuni parţiale se numesc note. maiorescu, l. 30. Reuşeşte chiar să adauge o notă la poezia naturii. ibrăileanu, s. 144. Fiecare neam trebuie să-şi aducă nota sa în armonia obştească, sadoveanu, e. 12. Omul Renaşterii nu dispreţuise nici o notă a vieţii, halea, s. t. i, 86. 3. (în dicţionarele din trecut) Semn, marcă2 (i 2> Cf. STAMATI, D., LM, ŞĂINEANU, D. U. + (învechit, rar) înfierare ; acuzare. Fieştecare boieriu fără de notă, în car ea îşi perde capul şi tot ce are, să se poată scula împrotiva craiului. şincai, hr. i, 250/32. Ci mergînd în sus, împăratul l-au deslegat de notă. id. ib. m, 206/24. 4. F i g. Trăsătură, aspect, nuanţă, caracteristică, semn distinctiv. Straiul social pe care îl reprezintă. . . aceste comedii. .. ne arată aspectul unor simţimente omeneşti.. . manifestate însă aici cu o notă specifică, maiorescu, cr. ii, 173. Istoria lui Petru Maior, Lexiconul de la Buda. .. erau aplecate a exagera nota latinităţii noastre. id. ib. 263. Nota caracteristică a invenţiunilor tînărului controlor este nota lugubră, caragiale, o. i, 250, cf. gherea, st. cr. ii, 78. Obiectivitatea e o notă esenţială a acestei scrieri, f (1897), 618. Milescu puse nota lui zgomotoasă în totul, îmbrăţişînd pe Mihai, bufnind pe nări, pocnind din palme. d. zamfirescu, r. 102. Eleneuţa vorbea cu Comăneşteanu, limpede la chip, cu o palidă notă de suavitate în întreaga ei fiinţă. id. ib. 161. Nota de amintire a tinereţilor duioase e pusă alăturea de nota ştearsă, afumată şi banală a vorbelor stereotipe. f (1906), 9. Convorbirile politice sau de artă, plecările şi promisiunile dau o notă mai reală vieţii, bacovia, o. 232. Un 5094 NOTĂLUI1 — 518 — NOTIFICA fel de notă romantică, oprescu, i. a. iii, 53. Nota dominantă a volumului, contemp. 1950, nr. 178, 4/3. Este.. . caracteristic pentru arta de portretist a lui Odobescu asocierea dintre notele fizice şi cele morale, vianu, m. 195. Nota personală este însă puternică la Grigore Alexan-drescu. id. s. 222. Nu ne propunem însă să insistăm asupra notelor comune ale ştiinţei şi artei, cf 1961, nr. 1, 43. In acest an antrenamentele au avut o notă specială, sp. pop. 1961, nr. 3 944, 4/5. — PI.: note. — Şi: (învechit şi regional) noătă s. f. — Din lat. nota, fr. note, it. nota. NOTĂLUÎ1 vb. IV. Tranz. (învechit, rar, prin Transilv.) A însemna, a consemna. (Refl. p a s.) Şaroşi Ianoş. . . dăduse afară tudu-mana preoţilor româneşti supt pecetea împărătească, drept aceea S-au prins şi s-au notăluit. Ş1NCAI, HR. III, 206/23. — Prez. ind.: notăluiesc. — Din magh. notai, (an)notai ,,a însemna,a nota1“. Cf. notă (I 1). NOTĂLUÎ2 vb. IV. Tranz. (învechit, rar, prin Transilv.) A cînta pe note (II 1). Cf. DRLU. — Prez. ind.: notăluiesc. — Din magh. notâl ,,a cînta“. Cf. notă (II 1). NOTĂRĂŞ s. m. v. notarăş. NOTĂRĂŞlE s. f. 1. (Prin Transilv.) Profesiunea notarului1 (2). Faci rău, Iosife, faci rău, începu Marina. Oridt aduce de puţin notă-răşia, în vreme de primejdie. . . — Ce vreme de primejdie? o întrerupse notarul, agîrbiceanu, a. 214. 2. (Regional) Primărie (Roşia-Beiuş). Cf. alr sn iii h 901/310. — Notarăş + suf. -ie. NOTĂRĂŞÎŢĂ s. f. (Transilv.) Soţie de notar1 (2); (regional) notăreasă. Doamnele, conduse de notărăşiţa, porniră să vadă mai de aproape dansul. agIrbiceanu, a. 149, cf. 124. Doamnă notărăşiţă. alr ii 2 867/272. — PI.: notărăşiţe. — Şi: notărăşiţă s. f. alr ii 2 867/95. — Notarăş + suf. -iţă. NOTĂREĂSĂ s. f. (Transilv.) Notărăşiţă. O să vie preoteasa şi notăreasa. rebreanu, nuv. 235. Notăreasa, cu toate silinţele, nu fusese în stare să înveţe nici o boabă ungureşte, id. i. 206, cf. 371. Trebui să primească suplinitoare pe fata moaşei, pe preuteasă şi pe notăreasă. t. po-povici, se. 53, cf* 474. — PI.: notărese. — Notar1 -f suf. -easă. NOTĂRÎE s. f. (Rar) Funcţia pe care o are notarul1 (3). V. notariat (1). Cf. lm, tdrg. Notarul cel suspendat din notarié, galan, b. ii, 158. — Notar1 + suf. -ie. NOTARÎŞ s. m. v. notarăş. NOTĂTÎŢĂ s. f. Numele a două specii de păsări: a) pasăre din ordinul picioroangelor, cu penele negre, mărginite cu roşu, şi cu ciocul lung, negru ( Phalaropus hyperboreus). Cf. cade, dm; b) (prin Olt.) „pasăre negricioasă, cu guşa albă, ce pescuieşte puiet de caracudă mai ales“ (Phalaropus lobatus). băcescu, păs. 117. — PI. : notătiţe. — Etimologia necunoscută. NOTĂTOĂRE s. f. 1. Aripioară care serveşte peştilor la înotat. Cf. da iij, 727. 2. (Bot.) Broscariţă (Potamogeton natans). Cf. PANŢU, PL. — Nota2 + suf. -ătoare. NOTĂŢEĂNĂ s. f. (Regional; mai ales art.) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă. Cf. varone, d. 119. — Etimologia necunoscută. NOTCIAGOŞ s. m. v. nociagoş. N(ÎTES s. n. Carnet pentru însemnări; blocnotes. V. memento (1), agendă. Cf. bl ii, 243. Se pregăteşte cu creionul şi notesul să scrie o nouă carte, alas 25 ix 1938, 11/6. în paginile albe ale notesului se adună însemnările. contemp. 1955, nr. 452, 6/5. Privea din nou pagina din notesul lui Filip. galan, b. i, 68, cf. dn. — Accentuat şi : notés. — PI. : notesuri. — Din fr. notes. NOTIFICĂ vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) A aduce la cunoştinţă, a înştiinţa, a anunţa (în mod oficial). Am onoare de a notifica... că ambasadorul s-ar fi denumit (a. 1848). ap. ghica, a. 164. îndată după moartea mamei sale, Iosif notifica şi Ungariei succesiunea sa la tron. BARiŢiu, p. a. i, 465. Au notificat în 17 guvernului, gm (1854), 4032/39, cf. pontbriant, d., antonescu, d., DDRF. Cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decît după ce a notificat debitorelui cesiunea, haman-gitj, c. c. 354. împăratul... notifică.. . anularea concordatului, sbiera, f. s. 215. Avem onoarea a notifica că. .. pentru. .. primirea acţiilor. .. au fost rugate institutele Albina, Victoria, f (1906), 35. Stratonica îi aduse personal lapte.— Are să vină şi maica stareţă îndată l notifică ea. călinescu, s. 846. <> Refl. pas. Trac- 6108 NOTIFICARE — 519 — NOTIŢĂ latul... ni se notifică la 4 august, maiorescu, d. ii, 183. 2. (învechit) A nota1 (1). Să mai notificăm aici numai pasagiul următor, hasdeu, i. v. 250. 3. (învechit) A nota1 (2). Timpul insă ne-a lipsit spre a vorbi mai pe larg despre acest fapt. .. şi mai bine decît a-l notifica în treacăt. .. am preferit a aştepta, odobescu, s. i, 465. — Prez. ind.: notific. — Din lat. notificare, fr. notifier. NOTIFICARE s. f. 1. Acţiunea de a n o t i-f i c a (1); înştiinţare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a-i pune în vedere că un fapt sau un act (juridic) a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit, notificaţie (1). Notificare din partea Ministeriului Cultului, dîmboviţa (1859), 235x/17, cf. pontbriant, d., barcianu, v., ddrf. Recursul în casaţiune nu va fi primit, dacă nu va fi fost dat... în termen de o lună de la notificarea hotărîrei părţilor, haman-giu, c. c. 73. Creditorii nu pot urmări execuţiu-nea decît după 8 zile de la notificarea acestor titluri, id. ib. 185. Vi se face notificarea, din partea prefecturii, să încetaţi imediat orice acţiune politică, pas, z. iv, 139. Notificarea se face prin intermediul executorului judecătoresc, der. + înştiinţare oficială făcută, printr-o notă diplomatică, de către un stat altor state, cu privire la poziţia sa într-o anumită problemă (internaţională). Cit pentru notificare. . . , această neîm-plinire de formalitate provenise numai din lipsa ambasadorului rusesc de la Constantinopol. ghica, s. 123. Şi mai suprinzătoare a fost atitudinea caimacamilor faţă de o notificare a consulului austriac, oţetea, t. v. 169, cf. der. 2. Act, document prin care se notifică (1) ceva; notificaţie (2). Iscălituri cu tot soiul de caligrafii: unele obscure, ca ale doctorilor pe reţete sau ale portăreilor pe notificări, teodo-REANU, M. II, 459. — Pl.: notificări. — V. notifica. NOTIFICAŢIE s. f. 1. înştiinţare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a-i pune în vedere că un fapt sau un act (juridic) a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare (1). Cf. I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D., CANELLA, V. 377, barcianu, v., costinescu. Notificaţiunea sentenţiei. lm. Accepţiunea, ca şi notificaţiunea acceptaţiunei făcută prin act separat, se va face la tribunalul districtului, hamangiu, c. c. 195. Debitorele se va pune în întîrziere printr-o noti-ficaţiune ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. id. ib. 255, cf. alexi, w. 2. Act, document prin care se notifică (1) ceva; notificare (2). Cf. negulici, lm. — Pl.: notificaţii. — Şi: notificaţiune s.f. — Din fr. notification, lat. notificatio, -onis. NOTIFICAŢItJNE s. f. v. notificaţie. NOTINĂR s. m. (Regional) Păzitor de noateni (2). Cinci cupe de cucuruz notinarului pentru paza noatinilor. Com. din urca-cîmpia turzii. — Pl.: notinari. — Noatin -f suf. -ar. NOTINĂŞ s. m. v. noatenaş. N(ÎTINĂ adj., s. f. v. noaten. NdTINE s. m. v. noaten. NOTÎNIE s. f. v. noaten. NOTIOR, -OARĂ s. m. şi f. Diminutiv al lui noaten (2). Cf. tdrg. Tu să vii la tîrla mea, Să-ţi dau o mia de căldare Ş-un berbece de frigare Ş-un notior. mat. folk. 1 267. — Pronunţat: -ti-or. — Pl.: notiori, -oare. — Noaten + suf. -ior. NOTlST, -A. s. m. şi f. 1. (Familiar) Persoană care ştie să cînte după note (II 1). Cîntăreţii din cafenea.. . nu erau „notişti“. ARDELEANU, D. 288, cf. IORDAN, L. R. A. 183. Ţiganii sînt născuţi pentru muzică. Atita numai că nu sînt notişti. în scl 1963, 27. 2. (Rar) Persoană care copiază note (II 1). Cf. TIM. POPOVICI, D. M. — Pl.: notişti, -ste. — Notă + suf. -ist. NOTÎŢĂ s. f. 1. însemnare, comentariu, informaţie, ştire (de proporţii reduse), de obicei publicate undeva; (învechit) notiţie. V. notă (I 1). „România literară“. . . au început cu o notiţă tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu. russo, s. 151, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. In Cadrul în care s-a restrins această scurtă notiţă biografică nu putem insista mai mult asupra persoanei lui. maiorescu, cr. ii, 334, cf. iii, 7. Vă trimit.. . o notiţă asupra serbării de la Putna. eminescu, s. p. 36. Am să aştern şi eu cîteva notiţe critice. caragiale, o. iv, 1. Partea literară. .. va avea următorul conţinut:.. . articole, notiţe, f (1906), 10. Făcură, urări tînărului şi-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. — Vezi, mai pune şi despre mine cîte-o notiţă din cînd în cînd! îi şopti Gogu. rebreanu, r. i, 180. A „înjura“ e o artă literară tot atît de spinoasă ca şi lauda, în acatiste, în sonete sau la... notiţe. arghezi, t. c. 72. O notiţă interesantă a doctorului Antipa referitoare la nisetri. c. antonescu, p. 141. Un potop de informaţii şi notiţe vestind în presă nişte ciudate conferinţe, galan, b. ii, 6119 NOTIŢIE — 520 — NOTREŢ 87. E x p r. (Rar) A lua notiţă (de ceva) = a înregistra, a reţine. Gazetele timp de o zi ar lua notiţă despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. + (La pl.) Titlu nepretenţios dat unor însemnări sau reflecţii literare scrise (şi publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric etc., redate, de obicei, în formă narativă ; note (Il)> comentarii. Cartea d-lui Alecsandri este. .. o comoară de adevărată poezie şi totdeodată de limbă sănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datinelor sociale. MAIORESCU, CR. I, 120. + (La pl.) însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărţi, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei şedinţe, audierii unei conferinţe, unei lecţii etc.; note (II). Cf. contemporanul, vij, 505. în maculatorul lui de notiţe erau schiţate tot felul de maşini monştri, v. «om. octombrie 1954, 89. 2. (Rar) Notă (I 2). Oriunde se va părea eroare se va pune o notiţă din jos. heliade, o. ii, 121. — Pl.: notite şi (regional) notiţi (alecsandri, s. 121). — Din fr. notice. NOTÎŢIE s. f. (învechit) Notiţă (1).Notiţie... cunoştinţa de ceva. iorgovici, o. 55/10. Gazetele englizăşti cuprind notiţiile următoare asupra gheneralului rusesc, contelui Dibici. ar (1829), 632/37, cf. cr (1829), 1852/22. Gazeta de Braşov.. . în a ei foaie literală dă adeseori notiţii foarte interesante despre Transilvania, ar (1839), 131/29. Mi-au dat cu plăcere toate notiţiile ce i-am cerut. cuciuran, d. 37/28. Acele întâi notiţii asupra munţilor, povăţ. (1844), 146/10. La această notiţie vom agiuta noi care am fost aproape prietin a tînărului poet săcerat fără de vreme. russo, s. 152. El nu este nicidecum competent, neavînd a mănă notiţii pozitive spre a-şi putea sprijini articulii săi (a. 1855). uricariul, v, 194/20. De atunci n-am mai priimit nici o notiţie despre dinsa. filimon, o. i, 333. + (Neobişnuit) Informare. în aceea ce privea originea şi datinile. .. plutea o notiţiune confuză, asachi, s. l. ii, 86. — Pl.: notiţii. — Şi: notiţidne s. f. — Din lat. notitia, it. notizia. NOTIŢIÎJNE s. f. v. notiţie. NOTÎNTdC, -OiCl adj. v. nătîntoc. NOTOĂTE s. f. v. nototă. NOTOCdRD s. n. v. notocordă. NOTOCORDĂ s. f. Organ elastic în formă de nuia, situat în axa corpului animalelor cor-date, sub sistemul nervos central şi deasupra tubului digestiv. Cf. dn. Notocordul se prezintă ca o baghetă elastică care se dezvoltă embrionar din peretele dorsal al intestinului, zoologia, 99. Notocordă este scheletul primordial al cor-datelor şi din ea derivă coloana vertebrală, der. — Pl. : notocorde. — Şi : notoeord s. n. — Din fr. notochorde. NOTdRIC, -Ă adj. (Rar) Notoriu. Cf. alexi, w. — Pl. : notoriei, -ce. — Din germ. notorisch. NOTORIETATE s. f. însuşirea de a fi notoriu, faptul de a fi cunoscut de multă lume, de a avea faimă. V. renume, reputaţie, celebritate. Cf. lm. Cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea — furoarea notorietăţii sau turba importanţei, caragiale, o. vii, 177, cf. alexi, w., severin, s. 144. Eram... încredinţaţi că vom cuceri într-o zi cununele notorietăţii. galaction, o. 19. Sînt mulţi alţii... care, în vremea lor, aveau q mare notorietate, oprescu, i. a. iii, 32. Bitaube.. ., mediocrul traducător al lui Homer, ... ajunsese la oarecare notorietate. vianu, s. 149. <0> E x p r. A îi (sau a deveni, a ajunge etc.) de notorietate publică = a fi (sau a deveni, a ajunge etc.) cunoscut de toată lumea. Planul cooperării lui Tudor cu eteria era deci de notorietate publică în cercurile ruseşti. oţetea, t. v. 116. — Pronunţat: -ri-e-. — Din fr. notoriété. NOTORIU, -IE adj. Cunoscut de multă lume, ştiut de toţi, patent2, (rar) notorie, (peiorativ) patentat (3); p. e x t. remarcabil, renumit. Cf. barcianu, v., alexi, w. Gherasim al Romanului era eterist notoriu. oţetea, t. v. 191. Nu cunoştea o operă notorie dintr-o galerie europeană, călinescu, s. 665, cf. 512. Superioritatea şcolii socialiste faţă de cea burgheză a devenit un fapt notoriu, lupta de clasă, 1961, nr. 6, 75. Şi-a început activitatea publicistică notorie relativ tlrziu. v. rom. iunie 1965, 51. — Pl. : notorii. — Din fr. notoire, lat. notorius. NOT0TĂ s. f. (Bot.; regional) Brădişor ( Lycopo-dium selago). Cf. coteanu, pl. 33, pontbriant, d., CIHAC, II, 217, DDRF, TDRG. — Accentuat şi: nâtotă. lb, barcianu. — Pl. : notote.—Şi: notoâte (barcianu, alexi, w.), noatâte (alexi, w.), noâtătă (ddrf, barcianu), noatôtâ (polizu, cihac, ii, 217, tdrg), netoâtă (bujorean, b. l. 386, morariu, pl. 463) s. f. — Din ucr. hhtot3. Cf. pol. n i e t o t a. NOTRÉTE subst. (Regional) Nutreţ (1) (Bis-triţa-Turnu Severin). lexic reg. 49. — Pl. :? — Cf. nutreţ. NOTREŢ s. n. v. nutreţ. 6131 NOTRI — 621 — NOU NOTRÎ vb. IV v. nutri. NOTRlfÎŢ s. n. v. nutreţ. NOTRÎŢ s. n. v. nutreţ. NdŢIE s. f. v. noţiune. NOŢIONĂL, -Ă adj. Care ţine de noţiune (1), privitor la noţiune, de noţiune. Autorii comici obişnuiesc să pună nume care, prin conţinutul lor noţional,... să samene cu personagiul, ibrăi-leanu, s. l. 75, cf. 13. [La unele cuvinte], atitudinea sentimentală a subiectului vorbitor... copleşeşte sensul propriu-zis, pur intelectual sau noţional. iordan, stil. 13. Scriitorul este şi un spirit foarte învăţat, cu un sistem noţional complex, vianu, m. 206, cf. 46, id. s. 8. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: noţionali, -e. — Din fr. notionnel. NOŢIÎJNE s. f. 1. Formă logică fundamentală a gîndirii omeneşti, care reflectă caracterele esenţiale şi generale ale unei clase de obiecte sau de fenomene din natură sau din societate; concept. V. categorie. Cf. iorgovici, o. 55/8, NEGULICI, BARASCH, I. 1, MAIOHESCU, L. 20. Nu subt acelaşi cuvînt îi vine în gînd fiecărui cititor să caute aceeaşi noţiune, bul. com. ist. i, 85. Numele propriu e şi mai asociat cu purtătorul lui, fiindcă asociaţia nu se face cu o noţiune generală ci cu o imagine. ibrAileanu, s. l. 73. Era ceea ce se numeşte o problemă — cuvînt şi noţiune cu desăvîrşire necunoscute, sadoveanu, b. 63. Noţiunile numite prin cuvintele compuse cu prefixe nu sînt simple variante ale celor indicate de temele lor. iordan, stil. 203, cf. 97, 120, id. G. 33, 75. Dorinţa de a ajunge să-şi făurească despre fiecare lucru şi fiinţă în parte o noţiune. oprescu, i. a. iii, 13. Orice cuvînt este manifestarea sonoră a unei noţiuni sau a unei relaţii dintre noţiuni, vianu, s. 7, cf. 12, 30, id. m. 10, 39. Cuvintele.. . găsesc în el şi trag la iveală ca nişte undiţe.. . noţiuni pe care nu ştiuse că le are. demetrius, a. 60. Nu orice cuvînt exprimă o noţiune, graur, f. l. 18. Susţinu teoria că Franţa ar fi o noţiune riguros determinată în conştiinţa umanităţii, t. popovici, s. 108. Noţiunea reflectă obiectele şi fenomenele făcînd abstracţie de trăsăturile lor neesenţiale, l. rom. 1959, nr. 2, 102. Noţiunile se exprimă prin cuvinte, care constituie învelişul lor material, der. Noţiunea şi sensul nu se suprapun, l. rom. 1965, 304. <$> (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“ sau în genitiv, care indică clasa de obiecte sau de fenomene) Esteticii metafizici. . . au început să speculeze asupra noţiunii abstracte a frumosului, gherea, st. cr. ii, 26. Lupta să iasă din pîcla noţiunilor elementare de ,,bineu şi de „răuu. d. zamfirescu, a. 156. Noţiunea de libertate a democraţiei romantice trebuie revizuită şi adusă la realităţi precise şi necesare, sadoveanu, e. 55. Noţiunea aristotelică a metaforei ignorează atît sensul ei unificator, cît şi celelalte funcţiuni psihologice şi estetice ale ei. vianu, m. 96, cf. 22, 38. Noţiunea de funcţie s-a degajat, în matematică... din considerarea feluritelor moduri de corespondenţă, stoilov, t. f. 1. Noţiunea de coeficient de activitate a fost introdusă pentru prima dată în mod pur formal. chim. an. călit. 33. In biologie, noţiunea de moment este diferită, agrotehnica, i, 18, cf. 82, 148. Noţiunea de feudalism, în sensul de , formaţiune social-economică, era complet străină istoricilor români din trecut, lupta de clasă, 1961, nr. 11, 33, cf. contemp. 1962, nr. 796,1/6. 2. Cunoştinţă generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru. In acele momente nu aveam noţiunea faptelor mele. f (1900), 559. N-am pomenit un om care să fi avut mai puţin noţiunea banului ca el. camil petrescu, u. n. 29. 3. (La pl.; de obicei urmat de determinări care arată sfera, domeniul) Cunoştinţe, principii fundamentale; s p e c. elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. Cele dîntîi noţii de himie. marin, pr. i, i/3. Noţiuni generale de fisică. id. f. v. Şcoli elementare. . . unde elevele îşi cîştiga noţiunile prime din sfera ştiinţelor menite pentru ele. f (1880), 329. Reţetele. .. medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binişor furişate printre o mulţime de noţiuni istorice de povăţuiri înţelepte, odo-bescu, s. iii, 11. Noţiuni generale despre microorganisme. agrotehnica, i, 368. — Pronunţat: -ţi-u-. — Pl.: noţiuni. — Şi: (învechit) n6ţie s. f. —■ Din lat. notio, -onis, fr. notion. NOŢÎRLĂN s. m. (Zool.; regional) Şobolan (Văsieşti-Moineşti). alr i 1 192/582. — Pl.: noţîrlani. — Etimologia necunoscută. Cf. c h i ţ o r a n, g h i o r 1 a n. NOU, NdUi adj. (în opoziţie cu vechi) 1. Care a fost făcut, creat, descoperit de curînd, care există sau a luat fiinţă de puţină vreme; ^ţ. (despre oameni) care se află într-o anumită ; situaţie de puţină vreme. V. recent. Ne mirăm astădzi de lucrurile ceale noauă ce-au făcut acmu. varlaam, c. 82. Acesta obiceaiu iaste de eurund în pravilele ceaste mai nouă. prav. 109, cf. 176. Să mira ce a face şi de ce să va apuca, că domnia îi era noao şi nu ave bani să plătească. neculce, l. 285. Jurnalul nou de Pariz din 6 dechemvree cuprinde următorul articul. ar (1832), 3x/6, cf. gorjan, h. i, 97/10. Purtînd de-a lungul văilor prin ţară Vestea nouă a sfîrşitului de vară, Flutur mic... Să ne-ntîmpine. topîrceanu, b. 44. Olguţa întinse o mînă prietenoasă noului venit, teodoreanu, m. ii, 98. Absolvenţii îşi vindeau cărţile învăţate şi noii înscrişi le cumpă- 6139 NOU — 622 — . NOU rau. arghezi, b. 30. Inima nu-l lăsa să plece mai departe, înainte de-a afla dacă... nu venise o ştire nouăJntre timp. tudoran, p. 15. Il repezi/ dispreţuitor pe noul venit, id. ib. 18. Blocul nou cu opt etaje. ~. mi se prezenta In faţă. tribuna, 1962, nr. 267, 1/3. Noile promoţii de ingineri şi tehnicieni agronomi, contemp. 1962, nr. 808, 1/1. O clipă, noul venit se miră.. . Dar tăcu. barbu, ş. n. 33. Cucură am făcutQnoua} Dar s-a rupt grindeiu-n două. jarn!k-bîrseanu\ d. 390, cf. 245. Să te fereşti de boierul(nbu)şi de\ cerşetorul vechi... Boierul nou jupoaie norodul '■ ca să-şi siringă avere şi cerşetorul vechi are meşteşug ca să te facă să-i dai. zanne, p. iv, 278. <£• Lună nouă = a) fază a lunii cînd aceasta este în conjuncţie şi cînd faţa dinspre păinînt, nefiind luminată, este invizibilă ; timpul cînd luna este în această fază. Buciraţi in lură noao cu buciru, In nărocită dzi de sărbătoarea voastră. psalt. 167. Fiiul mieu... în lună noao drăceaşte-se, râu chinuind. coresi, ev. 271. Băzbiia duhul cel necurat tot în lună noauă. varlaam, c. 52. Boşii, ca o lună nouă, Ai tu hainele subţiri. coşbuc. p. i, 218, cf. goga, p. 60. Murguleţ, coamă rotată, Stai pîn-iese luna nouă, La mîn-druţa sprîncenată Să trimit o slovă — două. iosif, v. 93. Parc-ar fi căzut din cer Luna nouă-ntr-o livadă Şi i-au pus un lemn miner, arghezi, s. p. 106. Se deosebesc următoarele faze: lună nouă. . ., primul pătrar. .., lună plină..., ultimul pătrar. ltr2 x, 337. Lună, lună nouă, Taie pîinea-n două Şi ne dă şi nouă. teodorescu, p. p. 190; b) (regional).-prima zi a lunii (Vaşcău). alr i 199/80. Crai nou == nume popular dat lunii în prima ei fază (cînd are forma unei seceri subţiri), imediat după faza de lună nouă. Crai nou strălucite! Plînsă m-ai găsit. Cu gîn-duri mâhnite, Cu chipul cernit, alecsandri, p. i, 21. Crai nou are loc... după faza de lună nouă. der i, 820. Cînd vezi crai nou, de eşti afară, să zici.. . şez. i, 191. (Astăzi rar) Lumea nouă (sau, rar, cea nouă) = nume dat continentului american; America. America, lumea cea noao, Îo au aflat Criştov C ulumhul.j.'R-..„,&0iniscu, cm i, 267. (Adesea adverbial) ^^Vau-născup (şi substantivat) = (copil) care abia s-a născut. Oftalmia noilor-născuţi. f (1906), 19. Un răstimp stătură toţi tăcuţi, ascultînd ţipetele speriate ale noului-născut. rebreanu, i. 313. Copiii noi-născuţi sînt debili, din cauza surmenajului mamei. ygrec, m. n. 151. Asfixia... se datoreşte unei paralizii a centrului respirator şi a aspiraţiei lichidului amniotic de către nou-păsaiil* -belea-, p. a, 553| (Substantivat)' Cealea noauă le află şi cealea trecute le înnoiaşte. n. costin, ap. gcr ii, 13/21. Cele noi după cele vechi mai bine a să îndrepteazâ. zanne, p. viii, 642. <£> (Adver-ibial) Iau colonade, peristiluri. . :-şi le adaptează § bisericiloryiou)construite, oprescu, i. a. iii, 37. (F i g.) A trimis stelele dimmeţii să înceapă veselul lor drum preste lumea (nou) născută, marco- vrei, c. 9/1. <> L o c. a d v. (învechit) Din , (sau de) nou = de curînd, de puţin timp/ rec^mt^^ărăsiţi amu tot rreulea~~dM"noou născuţi "tirtreL ..acod. •»vor*. "”~1 £4/30. Sf[i]nta... liturghie... carea acum de nou s-au tipărit (a. 1702). gcr i, 343/8. Mălaiul... foarte bine rodeaşte în albiile lacurilor celor seci, în ţealinele ide rioîfysparte, economia, 42/21. Să căutăm a trage "băgarea de seamă prin îmbilşugarea productelor noastre naturale şi prin oarecare ramure de industrii, sau vechi, naţionale, sau (din nou') introd usetrroîS®& e s c u, s. ii, 101. Exp r...Ce jnai (e)(nou?/= ce s-a mai întîmplat în ultima vreme?, Ce-rioutăţi sînt? Ce mai nou pe la d-v ? carjvgiale, o. vii, 35. -4- (Despre produse agricole, viticole etc.) Care face parte din recolta anului în curs.sau anului imediat anterior. Cînd veri înceape la pîine noao:.. au la. .. vie sau fiece poame [citeşte] ps[&\lom 33. paraclis (1639), 259. De beut, să să bea ca şi alte vinuri noao (a. 1749). gcr ii, 45/24. Oraşul eplin de hambare, De pînea cea nouă duduie moara, bacovia, o. 63. Roadă noauă în gură veche. şez. ii, 65. Vinul nou nu se ţine în foi vechi, zanne, p. iv, 179. <£> ţf (Substantivat) Mînca-veţi de în vecu şi acealeai j pentru cealea noo de veţi lăsa înapoi (a. 1560)./,] gcr i, 4/12. Şi veţi mînca vechi.. . şi vechi den | faţa celor noao veţi scoate, biblia (1688), 911/15. + (Despre bani) Care a fost emis şi pus în circulaţie de curînd. Lua [bani] noi şi da vechi. neculce, l. 303. + (învechit şi popular) Tînăr; fraged. Fiii tăi ca noao otdrasle de măslin. psalt. 275. N-am văzut verde frunzuţă Ca la mîndra-n grădinuţă; Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră şi nouă. jarnik-bîrseanu, d. 21. Nevastă nouă. alr ii/i h 166/334, cf. h 166. F i g. Era un ceas blajin de primăvară, c-o undă de liliac înflorit în albăstrimea cerului nou. teodoreanu, m. u. 58. 2. Care a fost (executat şi) cumpărat, procurat etc. de1 curînd ; care nu a mai fost folosit sau care este folosit de puţină vreme, care este în bună stare. 4 covoare scumpe noauă (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 192/15. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou ce şi-l cumpărase chiar atunci. creangă, p. 40. Iţi cumpăr haine nouă, pălărie, cizme nouă. caragiale,. o. vi, 287. li îmbrăcă în nişte haine noi. ispirescu, l. 93. Rochia era nouă, pălăria nouă, nou colierul de cristal. c. petrescu, c. v. 168. Meşterii împestriţau de şindrile nouă acoperişurile, sadoveanu, o. xiv, 94. Ce e cu tine, Ghiţă? Văz că-ţi cumpăraşi pălărie nouă. id. m. c. 134. Patul era nedesfăcut, Cearşaful nou, perina proaspătă, arghezi, vers. 209, cf. 213. Cu straie noi s-a-mbrăcat. teodorescu, p. p. 174, cf. 205. Vezi badea cum se duce Cu cămaşa lui cea nouă, Cu inima ruptă-n două. jARNtK-nîRSEANu, d. 112, cf. 166, 256, 459, doine, 71, 84. Mori, mîndră, să mor şi eu, Să ne fac-un copîrşeu, Copîrşeu de scînduri noi Să ne-ngroape p-amîndoi. reteganul, tr. 113. 6139 < NOU — 523 — NOU Haine noauă. alr i 1 985/357. Tăgîrţă a-mpru-mutat şi sac nou acuma cere, se zice despre cei care cer mai mult decît au dat. Gf. zanne, p. iii, 390. Cuiul cel nou scoate pe cel vechi afară. id. ib. v, 220. Mătura nouă-i bună sau mătura nouă nu lasă praf în urmă. Cf. id. ib. iii, 226. Sita pînă e nouă, în cui se pune (= omul de curînd venit se bucură de o preţuire deosebită). Cf. id. ib. v, 595. (Cu parafrazarea proverbului) După ce s-a sfîrşit nunta..., baba începu să puie la cale viaţa nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. creangă, p. 5. <$• // Expr. Nou-nouţ = foarte nou (2), nou de tot; nou-nouleţ, nou-nouşor, (rar) nou-noişor, (regional) nouă de noiţă. Văd o droşcă nouă-nouţă. alecsandri, t. 46. Opincile îmi erau nouă-nouţe, mantaua curată, gane, n. ii, 97. Scoase din buzunar batista nouă-nouţă. brăescu, v. 39. Camăşuţă nouă-nouţă am; pantofiori nepuşi am. klopştock, f. 54. In capul scării — fiu-său, în treningul lui de schi nou-nouţ, acuma rupt. galan, b. ii, 11. O locomotivă nouă-nouţă sări în aer. t. popovici, s. 192. Popa l-au tot urmărit, îmbrăcat într-un cojoc nou-nouţ. sbiera, p. 9. + (învechit şi regional; despre pămînt) Care nu a mai fost cultivat, desţelenit. De să vor tocmi doi plugari să schimbe neşte pămîn-turi, veri noo, veri vechi, (a. 1646). gcr i, 120/18. Araţi-vă... ogor nou (a. 1600—1650). id. ib. 141/15. Loc nou. alr i 915/259. + Proaspăt ; curat. Simţea... în nări, ca sălbătăciunile pădurilor, mireasmă de apă nouă. sadoveanu, b. 120. Mai bătea cîte un cui Şi c-un deget sau cu două Da cu albăstreală nouă. arghezi, vers. 235. 3. Care apare pentru întîia oară, care n-a existat sau n-a fost cunoscut ' mai înainte. Dzeae, cîntec nou cînt ţie. psalt. 298, cf. 56, 75, 307. Noiei şi fără moartei şi dé a adeveritei vie băutură, coresi, ev. 301. Cela ce va face vamă noo carea n-au fost. prav. 49. Au ajunsprepămînt înger ca un alt apostol nou. biblia (1688), [prefaţă] 7/7. Radul Negrul Voievod..., pogorîn-du-se pre apa Dîmboviţii, început-au a face ţară noao. anon. cantac., cm. i, 83. Au zidit o cetate noao, mai sus de Ţarigrad. r. popescu, cm i, 250. Era să cînte în beserecile cîntări nooă (a. 1697). gcr i, 314/35. Însuşi acela carele spune ceva faptă nooă, acela e datoriu cu mărturisiri vreadnice de credinţă, maior, ist. 62/8. Curierul..., prin a lui limbă, a pregătit pe rumâni cu ideile cele cu totul nuoă. cr (1834), 365. In oraşele cèle nouă a tale. .. nu se mai aude de vitejie. russo, s. 147. Intră foarte vesel un muşteriu nou. caragiale, o. i, 193. Un nou oraş s-a ridicat din valurile Pontului, vlahuţă, r. p. 62. Au atîta groază de noutăţi şi de idei nouă, cari oare-şicum le strică liniştea, îi nevoieşte să mai gîn-dească. gherea, st. cr. i, 149. Uzul şovăie pentru că-i vorba de cuvinte nouă, care nu s-au putut încă răspîndi în cercuri mai largi, iordan, g. 21. Un cîntec nou ce-l auzise de la lăutarii din Bistriţa, rebreanu, i. 21. Un bloc întreg de piatră scumpă... cere născocirea unei unelte noi pentru a putea fi înfăţişat, în dreptul soarelui, lumii, arghezi, t. c. 57. Studiul operelor literare este interesant. .. în măsura în care aceste opere au pus în circulaţie forme noi ale limbii literare, vianu, m. 123, cf. 12, 168, id. s. 7, 35. Totul era nou şi mereu proaspăt pentru el. camil petrescu, n. 69.. Îşi simţi inima năpădită de-o căldură nouă, neştiută lui. galan, b. ii, 12, cf. 122. E greu să cucereşti oamenii pentru ceva atît de nou. demetrius, v. 93. Curg vînturi noi. Strungarul de cuvinte Îşi dezleagă auzul şi-ngînă. deşliu, g. 29. Echipa noastră a apărut în aceste meciuri într-o formaţie cu totul nouă. sp. pop. 1961, nr. 3 944, 4/4. Partidul de tip nou al proletarilor este incompatibil cu existenţa fracţiunilor şi grupărilor, lupta de clasă, 1961, nr. 6, 5. Umilit şi trist cerui şi nesfîrşitului de sus Coarde noi şţ Mte glasuriJn .cîMace şâ_răsune. arghezi, f.10j/'-<)-L o c. a d v. Din (sau, inveP"|~ |chit, de) nou = de la început; din temelii. ; \S-au apucat să o facă [mănăstirea] de nou. Ineculce, l. 19. Căşi 0in nou) ai făcut Şi-ai,^.. ■dat bani şi împrumut (a. l818). gcr ii, 223J+ I Care ITcum apare," ii "naştere, începe.“'0 palidă \ fată, cu gesturi grăbite, Aşteaptă pe noul amor. j bacovia, o. 18. Soarele zilei nouă răzbatea în el. I sadoveanu, o. ix, 78. Depunerile de substanţă \ nouă ce se alătură celei vechi. . . apar totdeauna j la marginea solzului, c. antonescu, p. 34. I Dragostea din ce-i făcută?. . . Din omul cu vorbă ' multă; Zice-o vorbă, zice două, Indată-i dragoste nouă. JARNIK-BÎRSEANU, D. 80. 4. Care apare în locul unui lucru, unei fiinţe etc. mai vechi. Se nu fie ţie Dumnedzeu nou. psalt. 168. Mulţi oameni creştineşti întru multe chipuri de credinţe şi de învăţături noao pleacă-se. coresi, ev. 3, cf. 66. Acestea le zicea Mardonie, iubind lucruri nouă şi poftind să fie el crai grecesc, herodot (1645), 357. Craiul unguresc cel nou vine asupra lui. văcărescul, ist. 257/6. Locul ce mi s-a hotărît de lăcaş nou. marcovici, c. 10/18. Voind împăratul a întîmpina răul, du numit o nouă ministerie. ar (1831), 802/20. Alte nume, oameni nuoi se înălţară. alexan-drescu, m. 22, cf. gane, n. iii, 175. Săptămîna trecută s-a inaugurat... noul local al archivelor statului, f (1900), 561. Aproba din cap fiece cuvînt ăl noului său şef. rebreanu, r. ii, 227. Desfacerea de trecut, ieşirea Intr-un veac nou al lumii, sadoveanu, m. c. 211. N-au înlocuit vechea metaforă.. .printr-o metaforă nouă, ci au renunţat la orice transfer metaforic, vianu, m. 47, cf. 121, id. S. 5. Eusînt trimisul timpurilor noi Ieşit din rînd cu cei ce scurmă glia. beniuc, v. 86, cf. 102. Pe cine să iai de gît? Nimiezul se apropia, ceata nouă era gata. preda, !. 24. Auziţi serenada veacului nou, Vuind în cazane, icnind în cazmale, deşliu, g. 18. Importanţă 6139 NOU — 524^— NOU %■ uriaşă capătă în noua etapă de dezvoltare a societăţii noastre activitatea culturală, lupta de clasă, 1961, nr. 6, 39. <0>^4re (sau anul) nou sau noul an = anul (calendaristic) care începe să se desfăşoare. Începutul anului nou 7206. r. greceanu, cm ii, 92. Încheierea anului vechi şi începutul acelui nou. ar (1832), 41/ib. Zioa începerii anului nou. marcovici, d. 2/19. An nou! Aştept minunea-ţi ca o cerească lege. alexandrescu, m. 6. Să păşească... în noul an agricol, gl 1962, nr. 419, 1/3. Noul an va fi marcat de succese şi mai mari. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 18. Anul nou = ziua de 1 ianuarie (oorespunzînd cu începutul anului calendaristic); sărbătoare care se ţine în această zi. Cf. man. gOtt. 126. In ziua anului nou s-au făcut pre-zentaţie la curte, ar (1838), 5x/6. (în limbajul bisericesc) Legea sau învăţătura (cea) nouă sau noua lege = religia sau învăţătura creştină (în raport cu religia veche, mozaică). Veachea şi nooa leagea. coresi, ev. 394, cf. gcr i, 43/4. La care cină tocmi leagea cea noaâ. vari.aam, c. i 76. Lege noaă şi lege vechi (cca 1750). gcr ii, I 64/8. (Substantivat) Veachea den naintea noiei I da-o-veţi în laturi, coresi, ev. 459. Scriptura \ (sau sfînta scriptură) cea nouă = Noul testament, v. testament. Svînta scriptură cea veacheşi cea nouă. prav. 86. Scriptura cea noo. biblia (1688), [prefaţă] 7/55. + (Substantivat, n.) Elementul care apare la un moment dat în procesul dezvoltării unui fenomen şi care, în luptă cu elementul vechi, iese învingător. Mii şi mii de oameni... luptă înflăcărat în toate colţurile ţării ventnu'~tr-iumfuK nouluu scînteia, 1960, nr. 4 853. {NoujJ îşi impune mereu mai stăruitor şi cu Jlp NOU — 626 — NOUĂ 27, cf. 58. Va susţine.. . un nou antrenament. sp. pop. 1961, nr. 3 944, 1/4. Un nou război ar aduce omenirii distrugeri şi calamităţi incalculabile. contemp.. 1962, nr. 806, 1/4. Loc. a d v. Din (sau. învechit şi popular, de) nou = încă o dată; iarăşi, iar. Iar murgul uşor îl duce ca vînt, îl ducejde nou)pe dealuri, pe văi. budai-deleanu, t. y._j105. Această beutură o mai mestecăm încă (fie nou)cu o cupă de vin curat. calendariu (1814), 170/4. Iar ei de nou cu virtute, Pornindu-să şi mai iute, Au închis cu şanţuri greale. bărac, ap. gcr ii, 240/17. Corpusurile ce din nou se îmfăpşază pentru Africa. ab (1832), 32/5. Insula vulcanică care... a perit, acum auzim ca se arată 'ţlin nou) cr (1833), 2432/38. Zărişi (dg^nou) lumina, pămînt lustrat de soartă, mureşanu, p. 45/15. Timpul vechi din reda. zoreşte1 Viitorul României dat-au mugur ce-ncolţeşte 1 alecsandri, poezii, 467. Vînătorul... se aprinde (din 'nvu de ispita norocului, odobescu, s. iii, 17. Hai şi noi la craiul, dragă, Şi să fim din nou, copii, Ca norocul şi iubirea Să ne pară jucării, eminescu, o. i, 100. După nuntă, bărbaţii din nou se duc în treaba lor. creangă, p. 8. Apoi vine şi se pune la masă din nuou. ispirescu, l-, 213, cf. 72. Veni-vor rîndunele din nou la primăvară, coşbuc, p. ii, 192. „Muza Română“ apare de nou. f (1906), 10. Întîi a sărutat-o el pe gură.. .Apoi — din nou pe gura ce stă mută. cerna, p. 26. Un răcnet moare-n pieptul rănitului erou I El vrea să se ridice şi cade-n brînci din nou. iosif, v. 63. Nouri întunecoşi întunecă ochii... şi vrea să plouă din nou. bacovia, o. 204, cf. 212. Mă-ntorc şi stau o clipă cu faţa la părete, Apoi pe partea dreaptă din nou. topîrceanu, p. o. 15. Mă opresc din nou şi mă trîntesc pe iarbă, camil petrescu, u. n. 339, cf. 391, c. petrescu, c. v. 216. îi veni din nou în cap amintirea cu jimbla. sahia, n. 35. Mă trezesc din nou... în făgaşurile misterioase ale Barnarului. sadoveanu, o. vii, 341. înainte de a ne folosi din nou de armă, trebuie să ştergem... uleiul din ţevi. stoica, vIn. 47. Din scîntei sleite şi surcele Poţi întocmi din nou un cer cu stele, arghezi, c. o. 184, cf. id. t. c. 58, 69. Ştiuca rănită de cîrligul undiţei se repede după cîteva minute din nou la el. c. antonescu, p. 44. Toamna se păşuneăză din nou. agrotehnica, ii, 856. Filip asculta explicaţiile acestea din nou şi din nou nu era în stare să ia o atitudine, galan, b. i, 62. Puse în mina ochitorului norocos puşca încărcată din nou. tudoran, p. 18. Moşneagul nu se sinchisi şi vorbi din nou. preda, î. 37. Şoferul se grăbea, era-nciudat Că zăbovim din nou şi că e ■6eară. labiş, p. 56, cf. 51. Simţea o uşurare că o ştie plecată din nou. barbu, ş. n. 74, cf. 12. Iar se-nduioşa, Dar Lde__nou) se stăpînea. jarnîk-bIr-seanu, d. 489, cf. 99. Astăzi să mănînci cît un bou, Mîne ceri să mănînciCâmjiou'} se spune despre cei lacomi. Cf. zanne, p. iii, 619. — PI.: noi şi (ieşit din uz, f.) nouă, (învechit şi regional, f.) noau, noo (alr ii 4 405/260), noue (ib. 4 405/192), nauă (alr i 1 985/98,150), (suspect, n.) noaia. — Gen.-dat. f. şi: (învechit şi regional) nouă, noiei. — Şi: (învechit şi regional) noăo, noau, -uă, n6o, n6oă, nuou, -uă adj. — Lat. novus, -a. NOUĂCĂ s. f. (Prin Transilv.) Nouar (2). Am avut două nouăci. mat. dialect, i, 183, cf. 83. — Pronunţat: no-ua-. — PI.: nouăci. — Nouă -f suf. -ac. Cf. o p t a c ă. NOUĂR s. m. 1. (Regional) Lemn lung de nouă metri (Moiseiu-Vişeu de Sus), glosar reg. 2. Carte de joc marcată cu numărul nouă (I 1), care are nouă puncte; nouă (II 3), (regional) nouacă. Cf. bl v, 60, iordan, l. r. a. 161. — PI.: nouari şi (rar, n.) nouare (mat. dialect, i, 262). — Şi: (2) novăr s. m. iordan, L. R. A. 161. — Nouă + suf. -ar. NdUĂ num. card., s. n. I. Num. card.'(Adesea în componenţa unor numerale cardinale compuse) Numărul care, în numărătoare, are locul între opt şi zece. 1. (Cu valoare adjectivală) După ce trecură noao sute şi treizeci de ai. coresi, ev. 101. Nouă steaguri boiereşti (cca 1625). gcr i, 70/11. Noao rodure a d[u]hului omului de bună dare a d[u]hului sf[î]nt întru el să nasc. pabaclis (1639), 252. Şi au domnit cu fiiu-său dinpreună doi ani şi noao luni. ubeche, l. 181. Noao ani întregi, maior, ist. 219/3. Născu pe viteazul nost După noao luni. budai-deleanu, t. v. 35. Nouă ani şi nouă zile. f (1906), 8, cf. topîr-ceanu, b. 99. Puii sînt nouă zile orbi. stoica, vîn. 105. Toamna-mi fură De la gură Tot ce-n nouă luni adun. minulescu, v. 212, cf. 184. Cu ajutorul unei linguriţe se ia sămînţă din nouă pătrăţele, agrotehnica, ii, 20. în dormitorul comun va horăi nouă ore tot poporul, galan, b. ii, 62. Se duc pe-aici, la Toroioagă, nouă mineri cu-n compresor, deşliu, m. 21. Pămîntul este una din cele nouă planete care se'rotesc în jurul soarelui, geologia, 6. Nouă cete îngereşti, teo-dobescu, p. p. 255. Eu sînt prunc de nouă ai, Tu măsele-n gură n-ai. jarnik-bîrseanu, d. 449, cf. 442. Unde vă duceţi voi, feţilor? Cu nouă mătureli, Cu nouă lopăţeli? mat. folk. 1516, cf. 1 476. <£» (învechit; aşezat după substantiv) Alixandru Vodă den Ţară Rumâ-nească încă au murit; domnind, toată domniia lui, ani nouă. R. popescu, cm i, 305, cf. şincai, hr. i, 23/16. O (Prin exagerare ; indică un număr mare, nedeterminat) Du-l cu tine meşteşugul Care ne-ntărea soboru': Meştere a nouă sate, Lăutare, Laie Chiorul goga, p. 71. De pe deal 5142 NOUĂ — 526 — NOUĂLEA Se vede peste nouă sate! iosif, v. 31, cf. 81. Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-o dată, Nouă boale Ş-o lingoare. jarnik-bîrseanu, d. 265, cf. 369, 451. Poftim ş-o părechi di papucei, Cu talpa di buhai, Ca să ţii nouă ai. mat. folk. 1 497. Nu e nebun cel ce mănîncă nouă pite late, ci cel ce i le dă. zanne, p. iv, 80. Ăl de ştie carte are patru ochi şi nouă minţi. id. ib. v, 143. Unde sînt nouă fraţi, Coada să nu-ţi bagi (= unde sînt mai mulţi uniţi să nu te amesteci). Cf. id. ib. 'iv, 371. Cind iţi intră paraua în mină, leagă-o în nouă noduri. Cf. id. ib. v, 481. A mîncat pită din nouă cuptoare, se spune despre un om care a umblat mult, care a văzut şi ştie multe. Cf. id. ib. iv, 83. •<>* E x p r. A avea (sau a-şi pune) nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. Cf. delavrancea, o. ii, 285. A merge pe nouă cărări v. cărare. A avea nouă suflete = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. Cf. id. ib. ii, 293, 439, delavrancea, o. ii, 34. (Peste) nouă ţări şi nouă mări sau (peste) nouă mări şi nouă ţări, peste nouă ţări şi mări, peste nouă mări, peste nouă ţări v. mare2 (1). <£> C o m p u s: nouă-oehi = peşte cu corpul cilindric, cu ambii dinţi de pe placa superioară ascuţiţi şi depărtaţi unul de altul, iar cu cei de pe placa inferioară apropiaţi; sugaci. (Petromyzon fluviatilis). Cf. ântipa, f. i. 276, simionescu, f. r. 240, c. antonescu, p. 74. <£• (Cu elipsa substantivului determinat) Nu zeace [leproşi] se curăţim, dară noao. coresi, ap. gcr i, 27/10. Cu ăsta nu e chip de vorbit, Ghiţă, a strigat Stanca. Pui tu două, el pune nouă. sadoveanu, m. c. 15. Numără copacii ... nouă pe o parte, trei pe cealaltă, barbu, ş. n. 135. Pînă-i popa la altar, Preoteasa-i la hambar; Preoteasa coace ouă, Popii două, mie nouă. jarnik-bîrseanu, d. 469, cf. 403. Cine mi-o făcut cu opt, eu desfac cu nouă. mat. folk. 1519. Nu ne ajunge c-avem două Şi ne vin şi alte nouă, spun cei care au muite nemulţumiri ce se succed una după alta. Cf. zanne, p. v, 278. <0>Expr. A se duce opt (cu a brînzei nouă) v. opt1 (I 3). 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. man. gOtt. 12, lb, pontbriant, d., alexi, w., şăi- NEANU, D. U. 3. (Intră în componenţa numeralului adverbial corespunzător) Cf. budai-deleanu, lex., lb. De nouă ori a ridicat pînă acum braţul drept, sadoveanu, m. c. 93. Locuitorii lui ar vedea soarele de nouă ori mai mare. contemp. 1962, nr. 796, 1/6. Să nu ne mai întîlnim, Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată, Alte zile-arareori, Intr-una de nouă ori! jarnIk-bîrseanu, d. 62, cf. 91, 260. 4. (Precedat de „cîte“, intră în componenţa numeralului distributiv corespunzător) Cumpăra cîte două ouă d-o para şi vindea cîte nouă. zanne, p. v, 445. <$> (Cu valoare adjectivală) Fabuliştii-n lumea toată sînt puţini. Ca să dai de dînşii, trebuie să sări Peste cîte două, trei şi nouă ţări. arghezi, s. p. 11. 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Al nouălea, a noua. Adunîndu-se toţi trei în Pannonia în nouă zile ale lui septemvrie. şincai,hr. i, 48/25. Nu vedeţi că ne învîrtim în loc? Batem apa în piuă de la ora nouă seara, baranga, i. 181/ <£> (Cu elipsa substantivului determinat) în nouă ale lunei. polizu. Autobuzul trece la nouă. sebastian, t. 13. Cînd bătea ceasul la nouă, Mă-mbrăcam în haine nouă. jarnIk-bIrseanu, d. 300. II. S. n. 1. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (II); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. 4 scris un nouă pe tablă. 2. Nota nouă (11). Cf. cade. A luat un nouă la matematică. .3. Carte de joc marcată cu numărul nouă (II), care are nouă puncte; nouar (2), (regional) nouacă. Cf. dr. xi, 144. — PI.: (II, rar) nouri. -^Şi: (învechit şi popular) noăo num. card. — Lat. novem. NdUĂLE num. ord. v. nouălea. NtfUiLEA, N<3UA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al“, „a“) Care se află între al optulea şi al zecelea. Cântarea 9 (a nooa c, a noaoa v). psalt. 333. După al noaole ceas de noapte. coresi, ev. 266, cf. 117. Nu-şi va lăsa lucrul său simbătă denr-al noaole ceas (cca 1550—1600). gcr i, 9/26, cf. cuv. d. bătr. ii, 47/18, ccr 145/5. După al noaolea an a domniii lui Alixandru Vodă Lăpuşneanul s-au ivit Dispot. ureche, l. 161. A noa pricină, pentru caria să îndeamnă giudeţul să mai micşureadze eertaria celui vinovat: prav. 280. Şi în al noaole ceas strigă Isus. n. test. (1648), 63r/10. într-al noaolea an den domniia măriii-sale, leat 7205. R. greceanu, cm ii, 88. Am lucrat în via Domnului, de nu ca cel de al nouălea ceas, măcar ca cel de la al unsprezecelea ceas. antim, p. xxv. <£> (învechit şi popular; cu lipsa acordului sau cu amestec de forme) Scrie la al noaolea carte, biblia (1688), [prefaţă] 7/27. Smulge o nuia întreagă, l-o dă şi zice: „Ia tu sama bine, Să loveşti cu ea păn-a noao par“, budai-deleanu, t. v. 135. Crîşmele de le cerca. .. Cînd a fost l-a nouălea, El înuntru năvălea, alecsandri, p. p. 137. A noulea fată. alr ii 2 335/769. «y> (Indicînd un punct de ordine îndepărtat) Mîndro, de dragostea noastră Răsărit-a pom în coastă... Mirosind a noua ţară, A rujă ş-a scorţişoară, jarnik-bîrseanu, d. 70. -0- E x p r. Neam de (sau după) a noua spiţă v. n e a m (I 2). A fi în al nouălea cer = a fi foarte fericit. Pe planul al nouălea, se spune despre ceva neimportant, lăsat la o parte. Cf. zanne, p. v, 499. <£> (Cu elipsa substantivului determinat) A noa: să nu pohteşti vecinu- 6144 NOUĂSPREGE — 527 — NOUĂZECI lui tău (a. 1581). gcr i, 33/8. Zeace porunci a legei vechi. .. Nu fura, a noa. paraclis (1639), 251. Ăl de-a nouălea, alr ii 2 335/141. — Pronunţat: no-uă-. — Şi: (învechit şi popular) nouăle (alr ii 2 335/279, 316, 325, 334), n6ulea, nouolea, nouoa (ib. 2 335/886, 2 336/987), noale, noa, noăole, noâoa, noăolea, no âoa, noăulea, noâua (A m 19), noole, n6a (cuv. d. bătr. ii, 79/2), noolea, nooa (alr ii 2 335/172, 705, 791), năulea, nâua (ib. 2 335/95) num. ord. — Nouă + lea. NOUĂSPRECE num. card. v. nouăsprezece. NOUĂSPRECELEA, -CEA num. ord. v. nouăspfezecelea. NOUĂSPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între optsprezece şi douăzeci. 1. (Cu valoare adjectivală) Au împărăţii 19 ani, 4 luni şi 27 de zile. şincai, hr. i, 9/35. Noaosprezeace inşi. lb. A cărat, în nouăsprezece transporturi, pe-o biată sanie de el însuşi înjghebată, fîn cît alţii n-ar clădi într-o căruţă nici vara. galan, b. ii, 167, cf. 43. <£> (Cu elipsa substantivului determinat) Unul plăteşte nouăsprezece ş-alalalt douăzeci fără unu, se spune, depreciativ, despre două persoane sau două obiecte asemănătoare, care au aceeaşi valoare. Cf. zanne, p. v, 450. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. lb, polizu. De la unsprezece pînă la nouăsprezece, [numeralul] se formează din zece, precedat de unitatea respectivă, ambele numere fiind legate între ele prin prepoziţia „spre11, iordan, g. 154. 3. (Intră în componenţa numeralului adverbial corespunzător) Cf. lb. De nouăsprezece ori. — Pronunţat: no-uă-. — Şi: (învechit) noăo-sprezeace, (popular, forme prescurtate) n6uă-sprece (polizu, alr ii 2 316/36, 76, 102, 172, 279, 346, 386, 784, 806, 833, 899), nduăşpe, nouspce, nouşpco (alr i 228/748), n6uşpe num. card. — Nouă + spre -f zece. NOUĂSPREZECELEA, -CEA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al“, „a“) Care se află între al optsprezecelea şi al douăzecilea. Şedearea XIX (a noasprezecea h). psalt. 280. Ostrogoţii, carii... mai întîi dobîndise Pannonia, în al nouăsprezecelea an al împărăţiei lui Teodosie celui mai tînăr. .. au locuit în ţinuturile Trachiei 58 de ani. şincai, hr. i, 76/9. A căzut a nouăsprezecea frunză, sebastian, t. 144. E x p r. (Rar) Al nouăsprezecelea cer = culmea fericirii, a măririi, a preţuirii. L-am ridicat în fantasia mea până la al nouăsprezecelea cer! alecsandri, t. 1 015. — Pronunţat: no-uă-, — Şi: (învechit) noáo-sprezeaceiea, -cea (lb), nóasprezeacelea, -cea, (popular, forme prescurtate) nouăsprecelea, -cea (polizu), nouşpcelea, -cea, nouşpelea, -pea num. ord. — Nouăsprezece + lea. N0UĂŞPE num. card. v. nouăsprezece. NOUĂTĂTE s. f. v. noutate. NOUĂZECELEA, -CEA num. ord. v. nouă-zecilea. NOUĂZECI num. card. (Adesea în componenţa unor numerale cardinale compuse) Numărul care, în numărătoare, are locul între optzeci şi nouă şi nouăzeci şi unu. 1. (Cu valoare adjectivală; de obicei precedă substantivul determinat, de care este legat prin prep. „de“) De nouăzeci ani. lex. mars. 230. Locul e apoi romantic, o inzulă în partea de către apus a mărei scoţiane, la o îndepărtare de nouăzeci şi şase verste de London. f (1906), 31. <$> (Cu elipsa substantivului determinat) De va avea un om o sută de oi şi va rătăci una dentru dînsele, au nu va lăsa ceale noaozeci şi noao şi mergînd la munte va căuta pre cea rătăcită? (a. 1693). gcr i, 309/24. Moşneagul de-o sută de ani şi baba de nouăzeci, creangă, p. 73. <$> (Prin exagerare; adesea în numeralul compus nouăzeci şi nouă, indică un număr mare, nedeterminat) De cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier. ispirescu, l. 1. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit..., Nuntaşi din nouăzeci de ţări S-au răscolit, coşbuc, b. 18. La auzul numelui Pintea, fiori reci îi cuprindeau pre toţi neguţitorii..., ca şi cînd i-ar fi apucat nouăzeci şi nouă de friguri. marian, t. 295. Noăzeci şi noă de feluri de bube rele. gcr ii, 339. Sărăcia este de nouăzeci şi nouă de feluri, zanne, p. v, 575, cf. ii, 391. (Cu elipsa substantivului determinat) Cine mi-o făcut cu nouă, eu desfac cu nouăzeci şi nouă. MAT. FOLK. 1 519. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. LEX. MARS. 230, MAN. GÜTT. 132, LB, PONTBRIANT, d., barcianu, v., ddrf. De la douăzeci pînă la nouăzeci, [numeralele] sînt alcătuite din pluralul lui zece considerat ca substantiv feminin şi precedat de unitatea care arată numărul zecilor. iordan, g. 154. 3. (Intră în componenţa numeralului adverbial corespunzător şi a acelora corespunzătoare numeralelor de la nouăzeci şi unu pînă la nouăzeci şi nouă) Ii merge tigva pînă la nouăzeci şi nouă de ori la apă, de la o suta oară se-nfundă. ZANNE, P. iv, 149. 4. (Precedat de „cîte“, intră în componenţa numeralului distributiv corespunzător; adesea adjectival) Cîte nouăzeci de lei. 5152 NOUĂZECILEA — 528 — NOUTATE 5. (Cu valoare de numeral ordinal) Era şi cursul anilor cel de la mîntuire O mie şi şase sute şi noaozeci şi noao (a. 1700). gcr i, 332/11. — Pronunţat: no-uă-. — Şi: (învechit) noaozeci num. card. — Nouă + zeci. NOUĂZÎÎCILE A, -CEA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al“, „a“) Care se află între al optzeci şi nouălea şi al nouăzeci şi unulea. Cf. polizu, dm. — Pronunţat: no-uă-, — Şi: (învechit) nouă-zâcelea, -cea num. ord. polizu. — Nouăzeci + lea. N6TJLEA num. ord. v. nouălea. NOULEŢ, -EĂŢĂ, -Iţă adj. (In expr.) Nou-nouleţ = nou-nouţ, v. nou (2). Mai găsii şi alte haine cu totul de aur şi nuoi-nuoleţe. gorjan, h. ii, 55/22. O corabie destul de mare, nouă-nouliţă, codru-drăguşanu, c. 53, cf. lm, tdrg. — Pronunţat: no-u-, — PI.: nouleţi, -e. — Şi: (învechit) nuolGţ, -eâţă, (cu schimbare de suf.) nouliţă adj. — Nou + suf. -uleţ. NOULÎŢĂ adj. v. nouleţ. N(ÎUOLEA, NtfUOA num. ord. v. nouălea. NtfUOR s. m. v. nor1. NOUORĂT, -Ă adj. v. norat. NtfUR s. m. v. nor1. NOURĂ vb. I v. nora. NOURĂŞ s. m. I. Diminutiv al lui nor1. 1. Cf. nor1 (1). Să pogorî cuconul şezînd ca într-un nuoraş. dosoftei, v. s. septembrie 2Br/6, cf. noiembrie 103v/21. Venit-au un nouraş ... şi stropie de ploaie, neculce, l. 244. A treia zi. .. au început a să ivi nişte nouraşi, cari, pe cît mergea, acoperea ceriul, drăghici, r. 9/10, cf. conachi, p. 262. Soarele în cale-i sta... Şi cea rouă de pe ea Cu-a lui raze o sorbea, Nouraş o prefăcea, alecsandri, p. i, 108. Numai unde şi unde cîte un mic nouraş creţ se plimba ca un vis drăgălaş pe albastrul ceriului, gane, n. ii, 196. Singur, străveziu, un nouraş ca de bumbac plutea prin aer. d. zamfirescu, v. ţ. 79, cf. şez. i, 47. <>Fig. Un singur mic nouraş îmi întuneca ceriul fericirii, gane n. iii, 86. Braţul... apărea trandafiriu şi plin, sub nouraşii mînecii de borangic. GALACTION, O. 176. 2. Cf. nor1 (2). Un nouraş de praf. II. (Prin Bucov.) Ţînţar mic. Cf. marian, ins. 311, jahresber. xii, 125. — Pronunţat: no-u-. — PI.: nouraşi. — Şi: (învechit) nuorăş, (învechit, rar) nuîrăş (dosoftei, v. s. decembrie 230v/l) s. m. — Nour -f- suf. -aş. NOURĂT, -Ă adj. v. norat. NOUREĂLĂ s. f. v. noreală. NOURÎÎl s. m. 1. (Popular) Norişor. Bălţi lucii, cristaline, Pe care trec în taină uşoare nourele. alecsandri, p. iii. 242, cf. e-minescu, n. 102. E un negru mic norel. teodorescu, p. p. 20, cf. 68, 75. Nourel de peste ţară, Farmecile mă mîncară. hodoş, p. p. 48. Vin trei norei de ploaie, muscel, 11, cf. marian, h. 54. Numai lin şi lin şi lin Ca soarele pe senin, Ca luna prin nourele, Ca dorul mîndruţei mele. pamfile, c. ţ. 310, cf. id. văzd. 61, păsculescu, l. p. 38. 2. (Prin Bucov.) Ţînţar mic. marian, ins. 311. — Pronunţat: no-u-, — PI.: nourei şi (regional, n.) nourele. — Şi: (regional) norii s. m. — Nour suf. -el. NOURÎŢ s. n. (Regional) Norişor (Strehaia). alr ii/i mn 95, 2 743/848. Umblă cu bubuielile, cu ploile şi cu noureţurile. ib. — Pronunţat: no-u-. — PI.: noureţuri. — Nour + suf. -eţ. NOURlŞTE s. f. v. norişte. NOUR (ÎS, -OĂSĂ adj. v. noros. N0USPCE num. card. v. nouăsprezece. NOUŞtfR, -OĂRĂ adj. (In expr.) Nou-nouşor = nou-nouţ, v. nou (2). Cf. lm, tdrg. Cînd ajung la coşar, rămîi ca-ncrimenit, lacătu nou-nouşor spart şî dat jos. graiul, i, 266. — Pronunţat: no-u-, — PI.: nouşori, -oare. — Nou + suf. -uşor. NOUŞPCE num. card. v. nouăsprezece. N(ÎUŞPCELEA, -CEA num. ord. v. nouăsprezecelea. NtfUŞPE num. card. v. nouăsprezece. NtfUŞPELEA, -PEA num. ord. v. nouăsprezecelea. N(ÎUT subst. v. năut. NOUTÂTE s. f. I. (La sg.) însuşirea de a fi nou. Cf. budai-deleanu, lex., negulici. Fraţii Foureaux făcură intr-o casă vechie o sală de teatru. .. Noutatea lucrului făcu să prospereze 6176 NOUTESTAMENTAR — 629 — NOVATOR întreprinderea acestor industriaşi. negruzzi, s. i, 341, cf. ii, 174. Două observări... cea dmtu se refere la noutatea, cea de a doua la justeţea com-paraţiunilor. maiorescu, cr. i, 30, cf. ddrf, severin, s. 90. Noutatea contribuie, prin ea însăşi, la expresivitatea unui element lingvistic. iordan, stil. 22, cf. 13. Pentru noi, cei veniţi din sud, ele [nopţile polare] sînt de o noutate extraordinară, stancu,. u.r.s.s. 114. II. (Concretizat) 1. Lucru nou, făcut sau descoperit de curînd, procurat de curind, care nu a mai fost folosit sau este folosit de puţina vreme, care nu exista înainte. Pe drum şi doao pistoale luasâ, Care nu de mult, ca ş-o noatate... cumpărasă. budai-deleanu, t. v. 146.^ Ultima noutate sînt foile corselate care se-mbracă peste o cămăşuţă. f (1903), 167. Romanul acesta ţărănesc este o noutate în genul lui. ibrâileanu, s. l. 150. Să pofteşti mîine la magazin. Am adus noutăţi, sebastian, t. 221, cf. oprescu, i. a. iii, 34. O librărie ne arată ultimele noutăţi literare. stancu, u.r.s.s. 112. Noutăţile de tot felul, cuceririle tehnice ale ştiinţei, aduceau în circulaţie în mod inevitabil cu totul alţi termeni decît existau în. literatura scriitorilor, contribuţii, ii, 86. 2. Veste, ştire recentă (şi interesantă) (învechit) novita, (astăzi rar) nuvelă (l)-novitate n-am cu care să te mai ostinesc (a. 1819). uricariul, vii, 85. Ce noutăţi aţi mai aflat astăzi? alecsandri, t. i, 74. Azi am auzit o noutate, f (1900), 605. Întrebau nesăţioşi de noutăţile de acasă, rebreanu, i. 365, cL id. R. n, 20. li scria o mulţime de noutăţi, de cînd nu se mai văzuseră, bacovia, o. 220. Ia loc, tinere, şi continuă-ţi noutăţile, stancu, r. a. iv, 10 . 3. (învechit) Nuvelă (2). N. D. PoPf ™ publică în Calendarul pentru toţi pe anul 1878 noutatea ( = novela) istorică „Ştefan al doilea, Surdul11, puşcariu, l. r. i, 380. -Pronunţat: no-u-.-Pl: (H) Şi: (regional) nouătăte (alr ii 3 ¡¿¿¡loţi, 3 733/272, 279, 310, 325, 346, 928), noătăte, nootăte (ib. 3 733/27, 95, 102, 358, 872), «ăotăte (ib. 3 733/2, 36, 64), năutăte (ib. 3 733/250, 551, 705), (învechit) novităte s. f. — Din (I, H 1, 2) lat. novitas, -taţem, fr. nouvelle, it. no vită (sub influenţa lui nou), (C3) calc după fr. nouvelle. NOUTESTAMENTĂR, -Ă adj. (Neobişnuit) Care se referă la Noul testament, care aparţine Noului testament. Concepţia noutestamentara. ap. iordan, l. r. a. 231. — PI.: noutestamentari, -e. — Nou(l) testament + suf. -or. NOÎJŢ, -Ă adj. Diminutiv al lui nou. Cf. nou (2). Pe frunte pălăria apasă,^ cea, nouţa, Apoi dezleagă murgul şi-l pune la căruţă, i. ne-gruzzi, s. ii, 136. <)■ E x p r. Nou-nouţ v. nou (2). — PI.: nouţi, -e. — Nou + suf. -uţ. NOV, -Ă adj. (Latinism învechit) Nou. Cf. maior, ist. 29/8, 254/25. — PI.: novi, -e. — Din lat. noma, -a. NtfVA1 s. f. sg. (Regional) Varietate de struguri hibrizi (Amărăştii de Jos-Caracal). l. rom. 1960, nr. 2, 19. — Din magh. nova. NOVĂ2 vb. I. T r a n z. (Jur.; rar; complementul indică obligaţii) A supune unei novaţii (1). Cf. DM. — Prez. ind.: novez. — Din fr. nover, lat. novare. NOVĂC s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om bine legat şi puternic. Un arap trupeş ca un novac, gorjan, h. i, 63/7. Ercule nu voi a rămînea mai prejos..., ci-şi arăta recunoştinţa sa cînd fu de se sculară uriaşii sau novacii cu răsmiriţă asupra zeilor. ispirescu, u. 47, cf. 55, 60. Novacul avea darul de a culca la pămînt o oaste întreagă, id. l. 193, cf. 137, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ALR Il/l h 78. + (Prin nord-estul Olt.) Epitet dat unui om înalt şi voinic. Cf. mat. dialect, i, 232. — PI.: novaci. — De la n. pr. Novac. NOVĂLĂ s. f. v. nuvelă. NOVĂR s. m. v. nouar. NOVATOR, -OĂRE s. m. şi f. (Livresc) 1. Persoană cu idei şi concepţii noi; persoană care introduce o noutate (utilă, preţioasă) intr-un domeniu oarecare. V. i n o v a t o r. Cf. negu-lici. In arte şi în litere, novatori, cei cari ies din cărările obişnuite, întîmpină împotriviri uneori seculare, macedonski, o. iv, 138. Pe un poet mare, novator îndrăzneţ... pe un aşa poet îl întilnesc huiduielele şi strigările, gherea, st. cr. i, 299. G. Asaki. .. aci ne apare ca om vechi, aci ca novator, ibrâileanu, sp. cr. 43. Au văzut într-însul un „şef de şcoală“, un novator, lovi-nescu, c. iv, 16. + (Adjectival) Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Aproape întotdeauna, operele novatoare au pus chiar pe muzicienii de seamă în stare de perplexitate, conte mp. 1960, nr. 716, 5/4. 2. (Peiorativ) Persoană care vrea să inoveze cu orice preţ. Acele scrieri sînt a oamenilor carii s-au oprit pe marginea prăpastiii novatorilor. russo, s. 91, cf. 70, rom. lit. 2491/10. Foarte curios şi totodată caracteristic este că novatorii vor să izgonească din limbă cuvîntul strămoşesc „război“, conv. lit. xi, 18. 5185 NOVAŢIE — 530 — NOVICISM — PI.: novatori, -oare. — Din fr. novateur, lat. novator. NOVAŢIE s. f. 1. Act juridic prin care o obligaţie nouă se substituie unei obligaţii vechi ce se stinge. Cf. hamangiu, c. c. 185, dm, PR. DREPT, 347, DN, DER. 2. (Rar) Inovaţie. Gf. dm. — PI.: novaţii. — Şi: (ieşit din uz) novaţifine s. f. HAMANGIU, C. C. 185, ŞĂINEANU, D. U. — Din fr. novation, lat. novatio. NOYAŢltTNE s. f. v. novaţie. NtfVĂ s. f. Stea variabilă a cărei strălucire creşte brusc (între cîteva ore şi clteva zile) cu 10—13 mărimi stelare, pentru a scădea apoi încet şi, adesea, cu fluctuaţii. Cf. dn. După rapiditatea declinului.. ., novele se împart în nove lente şi nove rapide, ltr2. Novele fac parte din grupul mai larg al stelelor variabile explozive. ib. In prezent, se cunosc cîteva sute de nove. der. — PI.: nove. — Din fr. nove. NOVEĂLĂ s. f. v. nuvelă. NOVELĂ1 s. f. (în dreptul roman) Dispoziţie suplimentară, care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară. O deosebită novelă a împăratului Leon. .. nu să află în rîndul celoralalte novele şi să înţelege că acea novelă nu s-au făcut decît spre schimbarea şi prefacerea obiceiurilor celor vechi, pravila (1814), 126/24, cf. 34/23. Scrie novela aceaia că, deacă să va întîmpla să moară bărbatul... man. jur. (1814), 112. Să citim novela 131 care delimită jurisdicţiunea. .. patriarcului Constan-tinopolei (a. 1865). uricariul, x, 374. — PI.: novele. — Din lat. novellae. NOVfÎLĂ2 s. f. v. nuvelă. NOVELflTĂ s. f. v. nuveletă. NOVELlST, -Ă s. m. şi f. v. nuvelist. NOYELlSTIC, -Ă adj. v. nuvelistic. NOVELOĂCĂ s. f. v. năvoloacă1. NOVEMBRE subst. sg. v. noiembrie. NOYfiMBRIE subst. sg. v. noiembrie. NOVÎCE s. m. şi f. 1. Persoana care a început de curînd să activeze într-un anumit domeniu, care nu are încă experienţă, pricepere; începător. V. neofit, boboc. Acest rău nu cruţă pe nici un noviciu pe mare şi se produce prin mirosul greu al apei sărate şi prin legănarea năvii, la cei nededaţi, codru-drăguşanu, c. 98. A comis eroarea, comună novicilor în critica istorică, de a da aserţiunii sale un caracter prea absolut, hasdeu, i. c. i, 103. Ca toţi novicii la comandă, căpitanul dă ordine complete, camil petrescu, u. n. 317. De cîte ori nu vedem novici. .. cari manevrează cu puşca încărcată, în glumă, în faţa camarazilor de vînătoare. stoica, vîn. 49. în 1907 nu mai eram deci un novice, deşi mai tînăr decît cei mai mulţi dintre redactorii ziarului. v. rom. martie 1957,21. (Glumeţ) Adu băutura... Amicului meu, asta n-o să-i strice: Nu crede cumva că e un novice, Nu e la prima lui înghiţitură. gorun, f. 113. <£> (Adjectival) Adolescentul încă noviciu. .. poate prin studiu să ajungă a fi un bun orator, odobescu, s. ii, 378. Cum merg actorii novici pe pînză, la cinematograf, cazimir, gr. 38. Din păcate sînt prea novice în medicină ca să am curajul să iau o iniţiativă, călinescu, e. o. ii, 172. + (Adjectival) Care nu are experienţa vieţii. V. nevinovat, inocent, candid. Veni una, încă copilă, încă novice; timidă şi sperioasă. bolintineanu, o. 391. 2. S p e c. Persoană care a intrat de curînd într-o mănăstire spre a se călugări şi trebuie să facă un anumit stagiu. Cf. negulici. Vine un călugăr de la săhăstrie şi povesteşte că noviţul cutare a fugit cu o boieriţă. marian, t. 337. 3. S p e c. Marinar care face ucenicie. Novicii rîd.. . Cîrmaciul oftează, Matrozii melancolic CÎntă. MACEDONSKI, O. I, 153, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. — PI.: novici, -ce. — Şi: (învechit) noviciu, noviţ s. m. — Din lat. novicius, fr. novice, it. novizio. NOVICIĂT s. n. 1. Situaţia, starea, condiţia, stadiul de novice (2); timpul cît durează această stare. îl trimiseră la monăstirea din Muncaci ca să facă un noviţiat riguros, bariţiu, p. a. i, 338, cf. baronzi, i. l. iii, 220, barcianu, alexi, w. El ieşise din călugărie.. . declarînd limpede pentru partea lui că a făcut profesia de noviciat pentru a merge la Roma. iorga, l. ii, 208, cf. 197. Fu călugărită fără vreun noviciat, avîndu-se în vedere vîrsta şi vocaţia ei religioasă. călinescu, s. 735. 2. Locuinţă destinată, în mănăstire, novicilor (2). Cf. LM. ŞĂINEANU, D. U., CADE. — Pronunţat: -ci-at. — PI.: noviciate. — Şi: (învechit) noviţiât s. n. — Din lat. novitiatum, fr. noviciat, it. no-viziato. NOYTCÎSM s. n. (Neobişnuit) Neologism (2). Chinezii.. . l-au chinizat — permiteţi-mi acest singur novicism. caragiale, o. v, 340. — PI.: ? — Novice + suf. -ism. 5200 NOVICIU — 531 — NU NOYÎCIU s. m. v. novice. NOYÎNĂ s. f. (Regional) Timp clnd nu se vede luna (Rudina-Tîrgu Jiu). Cf. h ix 93. Cînd e novina în seara de colindeţi (24 dec.) merge bine stupilor, ib. — Din ser. novina „lună nouă“. NOVITĂ s. f. (învechit; mai ales la pl.) Noutate (II 2). Spăimîntîndu-se de această novjXa... n-au îndrăznit a pune a sa dreaptă vinovăţie la primejdie, ist, am. 40r/5. Nu ştii vreo novita prin cetate, arhon maiore? kotzebue, u. 22r/4. Era prea dorit ca să auză novitale. l. asachi, j. 79. Fiindcă te afli în părţile aceste, îţi trimet... această novita (a. 1821). urica-riul, vii, 86. Novitale de la armie, ar (1829), 211/3. Novitalele din ţeri streine să vor publica în grabă, buletin, f. (1833), 195^29. Novitaua despre marea nenorocire de care s-au cuprins marina, ar (1834), 891/32. Mii de novitale mai mult de ei născocite, gorjan, h. ii, 6/5. Am mai multe novitale din patriia me. kogălniceanu, s. 42. S-au priimit din Arabia novitale nepriin-cioase pentru oastea eghipteană. ar (1839), 2*/7. Cucoana începe a-şi arăta turbanul şi boierul a spune novitale. negruzzi, s. i, 240. Apoi acolo să fie auzit novitale. ghica, s. 262. Ne-aduce o ploscă plină de novitale politice şi sociale, cara-GIALE, O. VII, 85. — Pl.: novitale. — Din it. novitâ. NOVÎTĂTE s. f. v. noutate. NOVÎŢ s. m. v. novice. NOYIŢIĂT s. n. v. noviciat. NOVOCAÎN s. n. v. novocaină. NOVOCAÎNĂ s. f. Produs de sinteză care se prezintă sub formă de cristale aciculare, incolore, inodore, cu gust uşor amar, puţin solubile în apă, şi care exercită o acţiune anestezică locală; procaină. Cf. bianu, d. s. Anes-teziarea parţială sau locală: Se face cu cocaină, novocaină. ygrec, m. n. 6. Novocaina. .. este un anestezic local foarte des întrebuinţat, maca-ROVICI, CH. 585, cf. ltr2, dn, der. — Pronunţat: -ca-i-. — Şi: (rar) novocain s. n. nica, l. vam. 168. — Din fr. novocaîne. NOVOCILÎNĂ s. f. Antibiotic format dintr-un amestec de penicilină şi novocaină. Cf. dn. — Contaminare între novocaină şi penicilină. NOYdD s. n. v. năvod2. N(ÎXĂ s. f. Agent, factor, situaţie etc. care dăunează organismului şi care se răspîndeşte în atmosferă în timpul procesului tehnologic. V. nocivitate. Cf. dn. Exemple de noxe profesionale: intensitatea exagerată a muncii, radiaţiile electromagnetice..., iluminatul iraţional etc. ltr2. în cadrul normelor de protecţie a muncii, sînt prevăzute, pentru diversele categorii de noxe, mijloacele de înlăturare sau de reducere a lor la minimum, der. — Pl.: noxe. — Din lat. noxa. NOZDREĂUĂ s. f. (Regional) Butaş (Roşia-Beiuş). alr ii 6108/310. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. NTUR interj. (Regional) Cuvînt care imită trilurile turturicii (Negreni-Slatina). alr ii 5 752/791. — Onomatopee. NU adv. A. I. (Serveşte la formarea formei negative a verbului la toate modurile şi timpurile în afară de gerunziu, participiu trecut, supin şi infinitiv lung, precedînd imediat verbul, cu excepţia timpurilor compuse şi a diatezei reflexive, cînd trece, adesea elidat, înaintea auxiliarului, respectiv a pronumelui reflexiv; în frază, între negaţie şi verb, se intercalează adesea formele atone ale pronumelui personal şi adverbele „mai“ şi „prea“) 1. (Neagă predicatul, dînd caracter negativ întregii propoziţii) E Pavel vruindu se între întru gloată, nu-l lăsară elu ucenicii lui. cod. vor. 10/20. N-ai lăsat circ ceare tire. psalt. 12, cf. 4, 29. Iară cine iaste întru noi mai bun de alalţi, să nu se ţie mare.. . că toţi ne sem fraţi, coresi, ev. 93, cf. 5, 91. Avea Avram porurea leage, fără ospe să no mărănce (ante 1600). cuv. d. bătr. ii, 189/11, cf. 148/1, 151/14. Nu va hi să te rogi şi să nu te iarte. varlaam, c. 19, cf. 44, 61. Da va sări focul de-a acolea şi va arde casa cuiva... nu iaste vinovat, prav. 22, cf. 67. Giurămîntul nu-şi ţînă. dosoftei, ps. 36/3, cf. 18/19, 20/5. M-am rătăcit că nu m-am săturat de somnu. id., ap. gcr i, 255/24. Nu iaste altul ca tine. biblia (1688), [prefaţă] 6/44, cf. [prefaţă] 4/25. De n-ar fi fost Timotheu, n-am avea multă muzică, c. cantacuzino, cm i, 4. De ne vei poronci, vom face, pentru ca să nu socoteşti\ă-ţi stăm împotrivă, antim, p. xxvii, cf. xxrv, xxVi, xxviii. Ung pre den afară usnele paharului cu dulceaţă ca să nu urască folosul leacului (a. 1710). gcr i, 363/33. Încă nu săvîrşisem scoalele obicinuite, cînd am începutu a aduna cuvinte şi a le pune în rîndu, după alfabetu. budai-deleanu, lex. Nu s-au temut a călca legţle dritului naţiilor, ar (1831), 52/15. Cînd te vei afla într-o stare deznădăjduită, nu-ţi 6214 NU — 532 — NU pierde îndrăzneala, marcovici, d. 14/17, cf. 8/24, 14/22. Nu putem şti de vom fi apururea fericiţi. id. c. 5/5, cf. 7/14, 12/1. Părinţii nu-i dau voe. drăghici, r. 6/4, cf. 45/23, 159/23. Starea sănătăţii mele nu mă iartă a umbla întru aşa petreaceri. gorjan, h. i, 4/21. Amoriul nu sufere biruinţă, conachi, p. 83, cf. 88, 140. Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. alexandrescu, o. i, 86. Juraţi Vii în veci să nu vă daţi! alec-sandri, p. i, 5, cf. 133. Istoria nu adaoge mai departe dacă păgubaşele s-au mulţumit, odo-bescu, s. iii, 10. Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalţe, Sufletul vieţii mele. eminescu, o. i, 54. Bunătatea nu are de-a face cu răutatea, creangă, p. 209, cf. 133, 238. Eu nu sînt filosof şi critic ca dv. caragiale, o. vii, 334. Să-ţi trăiască calul, Făt-Frumos,. . . căci de nu era el, te mîncam fript, ispirescu, l. 5, cf. 2, 6, 24. Zice doamna că nu poate primi oaspeţii poftiţi de dvoastră. f (1906), 1. Şi vă rog, cu îngroparea Nu vă faceţi cheltuială, goga, p. 47. Făurim o lume ce-o vor primi ca dar Acei ce nu sînt încă şi totuşi îi iubim? cerna, p. 89. E mult de cînd nu ne-am văzut, iosif, v. 43. Tu nu-nţelegi, Zoile, rîsul meu. topîrceanu, p. o. 3, cf. 42. Baciul stă şi nu-şi dă seama C-a rămas în loc s-asculte, id. b. 21. Lasă gluma, că nu-i timp de glumă, sebastian, t. 15. Vînătorul vede vînatul atît de limpede ca şi cînd nu ar fi tras asupra lui. stoica, v!n. 36. Nu-nchide ochii, nu adormi. Ceasul e pe-aproape, pe-aci. arghezi, vers. 195, cf. 197, 304, id. c.o. 41, id. t. c. 72, id. f. 39. Spiritul omenesc nu încetează. .. să producă metafore noi. vianu, m. 12, cf. 121. Nu-s mort, s-o ştii. banuş, p. 180. Nu ştiam de ce-i plînsă mama. labiş, p. 29, cf. 58. Nă-l văd. şez. v, 113. Să nu mă tuieşti, că n-am păzit porcii împreună, ciauşanu, gl. 67. Şî di l-am văzut, Nu l-am cunoscut, diaconu, vr. 156. La alţi oameni le cred, la aiista nu cred. alr ii 3021/349. [Cîne] bleag, că na latră. ib. 3 721/886. <0> (învechit şi regional; separat de predicat şi alăturat formal primului membru al propoziţiei, pentru a sublinia caracterul negativ al comunicării) Nu mulţi învăţători fireţi fraţii miei. cod. vor. 122/23, cf. 94/28, 118/29. Luaţi învăţătură se nu cîndva mănie-se Domnul. psalt. 3. Doamne, nu cu urgiia ta oblici mere, nece cu măniia ta pedepsi mere. ib. 7, cf. 8, 10. Nu amu era venit Isus în oraş. coresi, ev. 95. Nu cu vreo silă şi nevoie ţinuţi sînt. id. ib. 99. Viiu nevătămat. .. l-ar fi luat, de nu puţin mai înainte veaste ar fi prins, de au fugit. R. greceanu, cm ii, 51. Nu bine sfîrşi comandantul de vorbii, că un gulerat ce şedea lîngă mine strigă cît îl luă gura: „la tuns /“ gane, n. ii, 91, cf. iii, 99, 112. (Alăturat formal predicatului, se referă logic la un alt element al propoziţiei sau la o propoziţie subordonată) înterită Domnul păcătosul; dupq. mulţia măniiei sale nu ceare. psalt. 14. Domnul giudeţ direptu-i... Nu ceartă în toate dzîle. dosoftei, ps. 26/4. Darul ce am luat, nu l-am luat numai pentru noi. biblia (1688), [prefaţă] 4/16. Eu aici în ţară n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie. antim, p. xxrv. O cometă nu vine în fiecare an. bălcescu, m. v. 4. Nu-s harabagiu de ieri, de-alaltăieri, jupîne. creangă, p. 115. Eu nu am venit să te întreb asta. ispirescu, l. 1. Ce moşie? O sfoară de pămînt. Nu valorează mare lucru, sadoveanu, M. c. 128. Să nu judecăm ca ei, să fim cu luare-aminte asupra acestui început. tudoran, p. 76. -y> (în construcţii adversative, în corelaţie cu „ci“, mai rar cu „dar“, stabileşte o opoziţie puternică) Şi să văm vedea neştine că greşaşte, să nu-l osîndim, ce ale noastre păcate. .. să le cugetăm, coresi, ev. 18, cf. 94. Aceaste picioare no-su de om, ce sămtu de cei trei ce perdură Sodomulu şi Gomorul (ante 1600). cuv. d. bătr. II, 191/11, cf. 125/6. Ne rugăm să nu ne puie de-a stînga, ce să ne spodobască să stăm de-a direapta cu direpţii. varlaam, c. 49, cf. 67. Nu-i va creade giurîmăntul, ce-l va certa ca pre un suduitoriu. prav. 223, cf. 25. Atunce va fi ferice De ceia ce nu pun price, Ce cu inemă curată Nedejdiuiesc să ia plată. dosoftei, ps. 15/20, cf. 22/18, 31/13. Să nu aştepţi să să învîrtoşască în tingire, ci să o torni la legat (a. 1842). arh. olt. vii, 135. A dragos-telor fire Nu-i supusă nici la fugă, nici la vreo depărtare .. . , Ci prin toate ea răzbate. conachi, p. 83. De optsprezece veacuri naţia română n-a vegetat, n-a stat pe loc, ci a mers înainte, bălcescu, ap. vianu, m. 184. Ea n-au-de, nici nu vede, Ci tot fuge nencetat. alecsandri, p. i, 12. De uitat, n-am uitat nemica, tată,dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ieşit înainte un urs grozav, creangă, p. 186. Să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul ca să o săgetezi, ispirescu, l. 4, cf. 5, 8. Datoria condeiului nu e numaidecît să tot înşire şi să spuie, ci să şi sugere. arghezi, b. 6. +(în propoziţii interogative; cere ca răspuns afirmativ negaţia, iar ca răspuns negativ afirmaţia adesea precedată de „ba“) Nu cumva aveţi trebuinţă de secerători? — Ba, încă mare nevoie am, om bun. creangă, p. 156. Nu eşti supărată? — Nu, dar tu? coşbuc, p. i, 254. Nu te-am primit şi nu te-am ospătat subt acoperişul casei mele? — Ba da. sadoveanu, o. xiii, 201. Nu eşti dumneata domnu’ Dobre? — Ba da. barbu, ş. n. 65. N-auzi?, formulă familiară pentru a face pe cineva atent că li vorbeşti, că aştepţi să-ţi răspundă. Mă, Mitreo, uită-te la mine. N-auzi? — Ba, aud. sadoveanu, m. c. 42. + (în propoziţii optative şi dubitative interogative; implică ideea de îndemn, de rugăminte) Nu mi-i scrie şi mie acest stih, căci aş voi să-l învăţ.. . ? drăghici, r. 62/3. Arald, nu vrei tu fruntea pe sînul meu s-o culci? eminescu, o. i, 95. Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ţi dau carul ista? creangă, p. 42. Mă duc să văd, nu mi-a pica ceva la 5214 NU — 633 — NU turbincă? id. ib. 300.-4-(Forma negativă a verbului juxtapusă formei lui pozitive arată că acţiunea se desfăşoară fără intensitate deosebită sau nesusţinut, cu intermitenţă) în sfîrşit, merge ea, nu merge, şi de la o vreme ajunge la poarta raiului, creangă, p. 314. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zina. . . părea că n-atinge pămintul. ispirescu, l. 39. Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiiul său. id. ib. 98, cf. tdrg. + (Forma negativă a verbului în raport disjunctiv cu forma lui pozitivă, imediat precedentă, poate exprima prin schimbarea intonaţiei:) a) intensitate maximă. Ori ştie, ori nu (mai) ştie!; b) indiferenţă cu privire la realizarea acţiunii. Tată, o să piară merele şi de rindul ăsta!... — O pieri, n-o pieri, e rindul meu. vissarion, r. 14; c) (la forma interogativă) nesiguranţă, ezitare. Se dă după uşă şi — să tragă, să nu tragă? — în sfîrşit, trage zăvorul, creangă, p. 23; d) (la forma interogativă) nerăbdare, enervare. S-a zborşit fără veste şi a bătut din picior: — Ştii, mă, ori nu Ştii? SADOVEANU, M. C. 14. 2. (Neagă predicatul, fără a modifica din punct de vedere logic caracterul propoziţiei, fiind atras de prezenţa, în aceeaşi propoziţie sau în propoziţia subordonată următoare, a unui cuvînt sau a unei construcţii care exprimă o idee negativă) a) (în prezenţa altui cuvînt de negaţie din aceeaşi propoziţie) Nemică de acele Galionu nu-şi socoti (lui Galion era grija biblia 1688). cod. vor. 2/15. Nece urureu nu aflămu întru omul acesta, ib. 48/25, cf. 68/7. Prea lesne pre eluşi se înşală şi cela ce nemică nu iaste şi i se pare că iaste oarece, coresi, ev. 13, cf. 4, 15, 21, 49, 89, 92. Să nu bage în samă nice frica, nice moartea, varlaam, c. 7, cf. 135. Cine-ş cunoaşte firea că iaste zlobivă la beţie. . . să nu-ş bea vin nicicum, prav. mold. 145v/26, cf. 141r/14, 161v/21. Pot să ucigă de tot pre răpitori şi să nu aibă nice unul nice o certare, prav. 181, cf. 170. în moarte nu-i nime să te pomenească. dosoftei, ps. 23/7, cf. 20/10. Mie nu mi se cuvine... să grăiesc pe nimenea de rău. antim, p. xxvi. Nimeni la ei nu vin, ci încă fug_şi muierile lor. R. greceanu, cm ii, 77. Nicidecum nu ai dat ochilor tăi somn. mineiul, (1776), 50rl/23. Niciodată o asemenea nădejde n-a rămas înşelată, marcovici, d. 9/20, cf. 2/14, 16/20, id. c. 10/14. Nimic din lume nu îi lipsea. gorjan, h. i, 4/2. Nu are nici o experienţie încă. ar (1837), 531/22. A nu muri niciodată, conachi, p. 264, cf. 82, 101, 268. D-a omului mărire nimic nu dă dovadă Şi numai despotismul e bine întărit, alexandrescu, m. 5. Nu le-i frică De nimică, N-au ruşine nicidecum! alecsandri, p. i, 207. După aceea n-o mai zări de fel. creangă, p. 192, cf. 183, 186. Stăi, Făt-Frumos, că nu-ţi fac nimic, ispirescu, l. 5, cf. 2, 23. Nu-i nimic, nimic în fire, Mîngîios ca glasul lor ! coşbuc, p. i, 263. Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică, topîrceanu, r. 24. Nu era nimeni în apropiere, sadoveanu, m. c. 44, cf. 74. N-a tras demînecă şi de pulpană pe nimeni, arghezi, t. c. 29, cf. 37. Cînd vorbim de pildă despre „lunău ca despre un „scut de aur11, nu operăm nicidecum un transfer personificat, deşi facem o metaforă, vianu, m. 40, cf. 127, 209. Nuţu voia să-i spună că pesemne hîrtiile acelea nu trebuiau lăsate în mina nimănui, cu nici un preţ. galan, b. ii, 16. Să nu ierţi nimic din ce-a fost. banuş, p. 213. Vinele noastre palpită De-o sevă pe care nicicînd Strămoşii în ei n-au simţit-o. labiş, p. 54. Nu încape nici o îndoială, contemp. 1962, nr. 795, 7/7, cf. diaconu, vr. 154. b) (După verbe sau după orice altă parte de vorbire care exprimă ideea de teamă, de interdicţie, de privaţiune; după negaţie urmează un nou verb) Opreaşte oamenii să nu se închine, moxa, 379/36. Orcare diregătoriu va lăsa şi nu va opri să nu îmbie banii cei răi, acela numai cu capul să plătească, prav. mold. 41v/10, cf. prav. 87. Pre turci şi pre tătari să-i oprească să nu intre în ţară. r. greceanu, cm ii, 28, cf. 30. Se vor aşeza cele mai aspre măsuri spre a înpiedeca ca lăcuitorii musulmani... să nu pătimească cea mai mică atingere. ar (1829), 742/27, cf. marcovici, d. 6/17. Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii, De frică să nu-i cadă la picioare Din creştet vălul subţirel de floare, topîrceanu, r. 5. Şi iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. id. ib. 63. c) (După „pînă“, „pînă ce“, „pînă cînd“, învechit „înainte de ce“, care stabilesc un raport de anterioritate) Urii din iudei.. . să giurară sinre nece se mărănce, nece ce se bea pănră cînd nu voru ucide Pavelu. cod. vor. 50/17, cf. 70/6. Vino de tămîiadză bozii mainte de ce nu te muncesc, varlaam, c. 431. Cu puţine zile pînă a nu se întîlni Andrei cu Mihai Vodă. bălcescu, m. v. 392. Doi oameni se măsură astăzi de două ori din cap pînă în picioare pînă a nu rosti un cuvînt. russo, s. 23. d) (După cuvinte sau construcţii cu înţeles limitativ sau restrictiv) Puţin nu dea tocma cu îngeri, dosoftei, ps. 28/3. Oţărindu-să cu îngreţăluire, puţin de nu au leşinat, drăghici, r. 159/24. Şi cît pe ce, cît pe ce, să nu-l ieie carul înainte, creangă, p. 41. e) (în corelaţie cu „decît“, învechit şi regio- nal „fără cît“, „fără numai“, cu valoare restrictivă) Dumnţe]zăiasca scriptură, care nu iaste dentr-alt fără dt den darul d\yi]hului sfînt. birlia (1688), [prefaţă] 4/59, cf. [prefaţă] 4/1, [prefaţă] 4/29. Bogăţiile nu s-au dat omului pentru altceva fără numai ca cu pămînt să cumpere ceriu, molnar, ret. 88/23. Noi nu numărăm ceasurile fără numai după ce le-am pierdut, marcovici, c. 10/6, cf. id. d. 16/2. Gîndeam c-am iubit un înger... Dar n-au fost 5214 NU — 534 — NU decît femeie, conachi, p. 221, cf. 81, 99, 100. Nu capeţi de la mine decît un encomion, odo-bescu, s. ni, 10. N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace. eminescu, o. i, 146. Cfne a zis odată, în glumă, că e foarte uşor lucru să faci o statuă. Nu-ţi trebuie decît o stană de piatră. caragiale, o. iii, 66. Oamenii n-au cunoscut cu adevărat decît ceea ce au putut produce ei înşişi. vianu, m. 11, cf. 42. f) (Franţuzism rar; după „decît“, care introduce complementul comparativului) Numai să îngrijeşti mai bine a. . . băga în ţară [revista] decît n-ai făcut pentru ,,Question économique'". N. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 550. 3. (Neagă predicatul în propoziţii cu aspect negativ şi cu înţeles pozitiv) a) (în propoziţii interogative retorice; adesea precedat ori urmat de „oare“ sau, învechit, precedat de „au“) Au nu bogaţii nevolnicescu voi şi aceia vă trag spre giudecătoare? cod. vor. 118/15, cf. 122/17. Căutaţi spre pasările ceriului, că nu samănă, nece seaceră... şi tatăl vostru den ceriu hrăneşte iale. Nu senteţi voi mai buni de iale? (a. 1574). gcr i, 8v/23. Nu doaspră-zeace ceasure sînt în zi? coresi, ev. 94, cf. 448. Apoi oare, nu este tot o greşeală Cînd omul... Vra să iasă din canonul şi măsura lui prescrise? conachi, p. 271. Nu ţi s-au zis oare prin gura mucenicilor tăi? russo, s. 148. Au doar nu sînt şi eu unsul lui Dumnezeu ? au doar nu mi-aţi jurat şi mie credinţă, cînd eram numai stolnicul Petre? negruzzi, s. i, 140. Ia auzi-i Cum se mai fasolesc !. .. Să nu-i iei cu toropala? alecsan-dri, t. 623. Au prezentul nu ni-i mare? eminescu, o. i, 149, cf. 150. Fost-aişi d-ta la tinereţe, dar acum, îţi cred, dă, bătrîneţe nu-s? creangă, p. 230, cf. 224. Nu făceau parte şi ele tot din Bucureşti? arghezi, b. 6. Nu este oare lexicograful obligat, atunci cînd clasifică sensurile cuvintelor, să noteze pe cele figurate, poetice, familiare, vulgare. . . ? vianu, m. 127, cf. 14, id. s. 6. Nu din durere şi farmec Încheagă natura viaţă? labiş, p. 55. (Propoziţia interogativă retorică negativă reprezintă răspunsul real sau prezumtiv la o propoziţie interogativă propriu-zisă) Şi m-au văzut cuscrii cum dormeam? — D-apoi cum să nu te vază, mămueă? creangă, p. 11. Te-ai liniştit, bădiţă?. . . — Cum vrei să mă liniştesc? Nu vezi ce se întîmplă? sadoveanu, o. xiii, 550. E serios, cum să nu fie?... Trebuie să vă vadă un doctor, t. popovici, se. 517. Cum nu-i dorul mare cîne? Că de la Oşorhei vine. JARNiK-BÎRSEANU, D. 305. Expr. (Da) cum (să sau de) nu! sau (regional) (păi) dacă-nu sau dacă-nu-cum = a) desigur, fireşte. Nu se poate să nu se fi auzit şi în Ţara Moldovei de asta. — S-a auzit, cum nu? sadoveanu, o. xiii, 577. O cunoşti? — Cum să nu! preda, f. 46. Gara asta este o gară foarte importantă. De mare trafic. îţi dai seama? — Cum să nu? t. popovici, se. 517, cf. COMAN, GL.; b) vorbă să fie! De ce nu? v. c e. b) (în propoziţii interogative exclamative exprimînd mirare, surpriză, indignare, dezaprobare, reproş, regret şi presupunînd, de obicei, un răspuns pozitiv) Cum nu i-au fost milă de bietul dobitoc? drăghici, r. 65/27. Muritori, cum nu ştiţi încă? conachi, p. 87. Atunci iedul de sub chersin, să nu tacă, îl păştea păcatul şi-l mînca spinarea, sărăcuţul! — Să-ţi fie de bine, nînaşule! creangă, p. 24. El, nu să-şi caute de cale? intră între ei să-i domolească, reteganul, ap. TDRG. c) (în propoziţii exclamative; precedat de „ce“, „cît“, „unde“ şi nemaiavînd valoare negativă) Beşlegii pe la ţinuturi, vai mie, ce nu lucra, beldiman, ap. tdrg. De cîte ori nu am citit prin gazete dări de seamă despre scrierile tale. gane, n. iii, 143. Se aşterne pe somn şi unde nu începe a mîna porcii la jir. creangă, p. 226, cf. 34, 167, 196. Cîte n-am văzut şi eu De atunci pe lume! coşbuc, p. i, 262. Şi cîte cîntece şi lacrimi Nu duce valul călătorul, goga, p. 16. Cîmpie verde. .. In sfînta ta singurătate, De cîte ori n-am rătăcit, iosif, v. 30. Şi cîte primăveri de-a rîndul castanii roşii nu-mi vestiră, minulescu, v. 37. Cîţi nu voiesc să fie străluciţi! arghezi, t. c. 69. Şi unde nu începe a mi-i lua la răfuială, colea, după cum ştia el. marian, t. 276. d) (în litote) Sînge ce se varsă... Domnul necercat nu lasă. dosoftei, ps. 30/16. Nu să cade omului grec a nu şti legile grecilor, biblia (1688), [prefaţă] 8/1, cf. [prefaţă] 4/57. Niciuna nu va afla, ca să nu fie spre slava lui Dumnezeu. antim, p. xxv. Nu este cu putinţă ca făcătorii de rele să nu-şi ia răsplătire, marcovici, c. 18/26. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, creangă, p. 284, cf. 299. Să nu se-nfioare de numele tău, Nu-i frunză în codrii Moldovei, goga, p. 58. Nu se putea să nu vină cineva, sadoveanu, m. c. 79. Cine nu-i să nu-l cunoască? arghezi, vers. 264. Cine studiază faptele limbii nu poate să nu observe, printre acestea, fapte de repetiţie şi fapte de invenţie. vianu, s. 6, cf. id. m. 12. n. (Neagă altă parte de propoziţie decît predicatul, dînd enunţului caracter parţial negativ şi stabilind, de obicei, un raport adversativ cu un element de acelaşi fel) Cu lucrul se arate credinţa, că nu ascultătorii leagea, ce făcătorii derepteadză-se. cod. vor. 109/16, cf. 114/17. Nu pără în eumplitu ultatu va fi measerul. psalt. 13, cf. 1. Nu de pită numai viu va fi omul, ce de tot cuvîntul ce iase den rostul lui Dumnezeu, coresi, ev. 4. [Am cîntat] nu o dzi, nice doao, ce tocma şepte dzile. varlaam, c. 101. De care lucru cunoscîndu Ştefan Vodă că aju-toriul nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu, ureche, l. 87. Iaste cuvînt ce să prinde şi drept sudalmă şi nu drept sudalmă. 5214 NU — 535 — NU prav. moi;d. 123v/14. Lucraţi nu pentru bucate pieitoare, ce pentru bucate ce rămîn. n. test. (1648), 112v/26. Acestea toate să le întindem. .. în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate, neagoe, Înv. 2/27. Nu din budze cu-nşelăciune îţi fac făgadă de rugăciune, dosoftei, ps. 45/17. Tălmăcind, ... nu oarecare părţi, ce toată scriptura, biblia (1688), [prefaţa] 8/25. [Ţara] o jăfuia, nu doar că poruncă ei aveau, numai după obiceiul lor cel păgînescu. R. greceanu, cm ii, 62. Eu pohtesc să fac voia măriei tale, iar nu a mea. antim, p. xxvii. Nu cu mai puţin gust au alcătuit istoriile turceşti şi mulţi alţi istornici. văcărescul, ist. 246. Cînd să iveşte vreo nenorocire, ea să sileşte nu a creşte prin deznădăjduire, ci dinpotrivă. marcovici, d. 13/19. Nu cu vreo mînie, ci iubindu-ne, ne lasă în feliuri de ispite, drăghici, r. 34/19. Acea îmbunătăţire făgăduită ţăranilor de către puterile Europei şi pe care negreşit că nu guvernul şi parlamentul. .. le vor împiedeca, kogălniceanu, s. a. 122. Să fie coaja verde, iar nu uscată (a. 1842). arh. olt. vii, 138. Acea sfîntă legătură Ce se-ntăreşte prin fapte, iar nu cu vorbe din gură. conachi, p. 84. Şi numai iacă îl şi vede viind răpede, dar nu aşa cum se dusese, creangă, p. 186. Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură ciAin carte, Că ne eşti aşa departe, eminescu, o. i, 149. O, dar nu pentru visări Ni-e viaţa dată ! coş-®uc, p. i, 264. Fără îndoială cu nu pentru a merge / la casa de întîlnire.. . se îmbrăcase Paşadia în frac. m. i. caragiale, c. 102, cf. 120. Ocoleşte-mă, cu groază, ca pe-un stîrv de om ucis, Nu de oameni, Ci de mîna nentrupatelor dorinţi. minulescu, v. \ 17, cf. 210. Şi fiecare fir întins prea tare Mă doare.. .: Că le-am urzit — paianjen solitar — Nu din argintul razelor de lună, Ci din fiorul unui vis bizar, topîrceanu, b. 83. Comparaţiile care le constituie sînt numai completabile, dar nu complete, vianu, m. 116, cf. 112. Voi nu cunoaşteţi ăntul ce se cere? — Nu clopote bă-tute-n dungă, Ci cîntec de îndemn la muncă! beniuc, v. 146. Rîdea şi se uita speriat în jur, ca şi cum ar fi rîs nu el, ci cineva străin, cami-lar, n. i, 155, cf. 163. Era un om înalt, mai-mai să-l ajungă pe Ieremia, însă nu aşa ciolănos ca el, ci bine clădit, tudoran, p. 69. Mai sînt oameni pentru care nu banii constituie totul. tribuna, 1961, nr. 215, 11/4. III. (Modifică conţinutul cuvîntului pe care 11 precedă, altul decît predicatul, atenuîndu-i înţelesul sau dîndu-i înţeles contrar) Şi var-varii făcea nu puţină noao milostenie, cod. vor. 96/12, cf. 8/14, 88/22. Aceştea oameri neburi şi nu mândri, psalt. 313. Multu le se cade... a sluji şi a lucra şi nu mult a ispiti şi a-ntreba,- coresi, ev. 93. Că stricăciunea iaste o muncă nu lină. id. ib. 426. Ci aceştia au fost nu adivăr. herodot (1645), 485. Va fi mărs asupră-i cu armele goale~hau cu soţii multe, ca nu altădată, prav. mold. 60r/18. Cucon ce va fi încă nu de vrăstă. . . , să va găsi tot sub ascultarea părinţilor, ib. 184r/17. Domnul aceii case lăcuiaşte nu departe (aproape munt.) de acolo. prav. 76. Moscalii, ca nu altădată, au început a să bate. neculce, l. 246. Domnul au venit la ruşi şi acestea nu fără ştirea unui capigi-başa. R. greceanu, cm ii, 28. Nu puţin vrednic şi înţelept în pămîntul acesta au stătut, id. ib. 32. Din care chiar se vede, că nu mică grije au avut de Dachia. şincai, hr. i, 14/35. Nu puţin să măhne ne avînd nici un chip ca să poată păstra carnea, drăghici, r. 85/14, cf. 5/14, 12/2. Un om bine îmbrăcat nu departe de Pon-Roial. .. s-au arestuit. ar (1837), 862/25. Scris au fost... Să te mai văz. . ., dar, vai mie, Nu cu draga mea Zulnie. conachi, p. 210. Nu departe, stă Pepelea, tupilat în flori de mai. alecsandri, p. iii, 20. începui să judec, nu fără cuvinte bine întemeiate, gane, n. ii, 159. Mai încolo nu prea sînt fîntîni. creangă, p. 204. Vreun lucru nu bun. păcală, m. r. 163. Nu deopotrivă mă puteam scuti să le dau socoteală [celor morţi]. m. i. caragiale, c. 84. O casă. . . încăpătoare şi gospodărească, nu lipsită de anume eleganţă rustică, călinescu, e. 49. Şi a scos nişte picioare lungi Din două pungi, Flutureşti, de mătase, Nu prea subţiri, nici prea groase, arghezi, vers. 192. Şi va fi nu peste mult aceasta, Pomul morţii, iată, c-a-nflorit. beniuc, v. 78. Dincolo de drugii de fier vopsiţi nu de mult, foşneau nişte plopi tineri, abia înfrunziţi, barbu, ş. n. 12. Cultura muzicală nu îndeajuns de profundă a regizorilor, tribuna, 1961, nr. 215, 10/2. (Dă comparativului de superioritate şi celui de inferioritate sensul comparativului de egalitate) Nu mai mult război au ţinut ca într-o jumătate de ceas. R. greceanu, cm ii, 39. Nu mai puţîn şi maica sa.. . îi dzicea. drăghici, r. 5/14. Un discurs nu mai găunos nici mai sec decît cele. . . din Dealul Mitropoliei, m. i. caragiale, c. 116. -v>(în locuţiuni şi expresii) Nu altceva sau (regional) nu ceva, formulă de întărire, de confirmare a celor enunţate anterior. Parcă îmi vine să zbor nu altăceva. creangă, p. 205, cf. 123, 131, 147, 264. Viersul ei plăcut, de pare că te ungea a inimă, nu altceva, ispirescu, l. 37. I-a căzut tronc la inimă, nu ceva. contemporanul, vi2, 4. Femeia, de durere şi mînie, stupea foc şi pară, nu ceva. marian, o. i, 346. (Regional) Nu şagă, formulă de confirmare, de întărire a unei afirmaţii anterioare. Sute şi mii de braţe trebuie acolo, nu şagă. creangă, p. 156. Mă ucide, nebunii îs tari, nu şagă. contemporanul, vi2, 109. Nu mai departe = chiar în cazul.. ., chiar în ceea ce priveşte pe. .. Cele tinere fug de noroc, nu mai departe Ilinca, el dă s-o prindă orb şi ea fuge de-şi rupe capul! contemporanul, vi2, 2. Nu o (singură) dată = de multe ori, în repetate rînduri, adesea. îl auzisem, totuşi, în timpul din urmă, şi nu o singură dată, făgăduindu-i solemn... tot sprijinul. 5214 t 4 NU — 536 — NUANŢA m. i. caragiale, c. 103. Nu o dată s-a produs raţionamentul potrivit căruia vechimea originară a metaforei ar rezulta din faptul că limbajul omenesc este prin esenţa lui metaforic, vianu, m. 15. Istoria s-a dezminţit nu o dată. tribuna, 1962, nr. 267,1/2. Nu (care) cumva v. c u m v a. B. I. (înlocuieşte forma negativă a unui verb exprimat anterior sau dedus din context şi îndeplineşte funcţiunea de predicat) Ce fie amu voao ceia ce iaste, e ! e! şi ceia ce nu e, nu! cod. vor. 134/21. Au doară amu cesta cu botejunea slobozi-se, iară cestalaltu nu? coresi, ev. 489. Am ghicit ori nu? Spune-m[i]! gorjan, h. i, 6/4. Ipaie, cu un gînd să se ducă. .. şi cu zece nu. creangă, p. 156. Se întîmpla să fie zile fără pîine,. .. fără ceartă insă, nu. m. i. caragiale, c. 123. Să declare motivele pentru care metaforele respective le-au plăcut sau nu. vianu, m. 69. Dintre peştii orbiţi experimental, unii işi pierd facultatea de adaptare la culoarea mediului, alţii nu. c. antonescu, p. 37. Eu îţi spun că nu. preda, I. 44. Vino, lele, la Bănat! — Ba eu nu, că am bărbat. jarnIk-bîrseanu, d. 385. Cine poate, oase roade; cine nu, nici carne moale, creangă, p. 248, cf. zanne, p. iv, 27. E x p r. Nu şi nu, formulă care exprimă împotrivirea, refuzul categoric al cuiva de a-şi schimba punctul de vedere, sau inutilitatea unui efort. Cîte n-a făcut omul, pe unde n-a umblat... degeaba! Cocoana, nu şi nu ! că i-i urît grecul, sadoveanu, o. i, 169. Frunză verde nu şi nu, Cu ce te ţii bade tu? jarnIk-bîrseanu, d. 408. Poli opri şi Murăşu, Dar dragostea, nu şi nu. folc. transilv. ii, 25. De (sau dacă) nu... = în caz contrar. .., altfel.. . Cumu-i mai de sîrg să slobodzi pre cei 3 oameni. . ., iară de nu, eu mă voiu ruga lui Dumnedzău şi-ţi va curma viaţa ta. varlaam, c. 394. De vor birui, bine; de nu, să vor da înapoi. r. popescu, cm i, 424. De am viclenit. . . să fiu eu sub legătura cea grea a afurisaniii; iar de nu, să fie cei ce au grăit rău. antim, p. xxiv. De-i izbuti, bine de bine, iară de nu, au mai păţit şi alţi voinici ca tine. creangă, p. 187. Să-mi aduci pe stăpîna acestei cosiţe; căci de nu, unde-ţi stau talpele îţi va sta şi capul, ispires-cu, l. 23. Întreba pe la vecine: „Poartă-se copii bine? Dacă nu, să-i vîr în sac11, coşbuc, p. i, 234. Mai repede, că de nu, totul e pierdut, camil petrescu, t. ii, 394. De ţi-s dragă, bade, dragă, De nu, iată, lumea-i largă. jarnIk-bîrseanu, d. 232, cf. 35, 47. II. (Cu valoare de propoziţie independentă) 1. (Ca răspuns la o întrebare sau ca formulă de acceptare a unei enunţări negative) Pierdu-t-am oară tot? Nu. marcovici, d. 14/27. Şi s-ar fi mărginit numai la atîta? — Nu ! m. i. caragiale, c. 116. Sînt poate desfăcut, sînt poate ostenit, Călcînd pe aripi şi pe frunţi de iască? Nu! Insul meu se cere însutit, arghezi, f. 8. Ai prieteni? — Nu. barbu, ş. n. 68. <> (Rezumă un şir de situaţii opuse celor din propoziţiile precedente) Dar oare toate [popoarele] avut-au ele o cultură artistică? Lăsat-au ele urme de producţiuni artistice? Cei mai mulţi ar răspunde îndată: Nu! odobescu, ap. vianu, m. 203. <> L o c. v b. A zice nu = a nega; p. e x t. a se opune; a refuza. Nici ei nu i se întîmpla să zică vreunui muşteriu: „nu!11 m. i. caragiale, c. 126. + (Substantivat, n.) Răspuns negativ. Filip nu-i punea la îndoială aceste „nuil-uri. galan, b. i, 303. 2. (Ca formulă de opoziţie la o enunţare pozitivă sau ca formulă de revenire asupra unei afirmaţii) S-a cufundat! s-a dus!... Nu! iată mcdu se înfăţoşază. marcovici, c. 14/1. Cu umbre. . . v-a-ntunecat vederea Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi.. . Nu ! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea, eminescu, o. i, 59. Măcar din deal, aşa ca-n zbor, S-arunce ochii-n jos spre văi. . . Dar nu. .. în sat el ce-ar câta ! coşbuc, p. i, 232. Oi fi eu nebun cum zice lumea, dar chiar aşa ca să-l fac om pe Pîrgu, nu! m. i. caragiale, c. 103, cf. 120. <> (întărit prin „ba“) Nuţu avusese în sîn un pachet; un sul legat cu sfoară... niscai hîrtii.. . ba nu, legat cu nişte şireturi de piele, galan, b. ii, 16. Asta eşti: un elev cu studiile neterminate. Ba nu, să avem iertare ! In închisoare ai mai trecut examenele pentru trei ani. barbu, ş. n. 26. 3. (Adeseori repetat; reia sau anticipează pentru intensificare conţinutul propoziţiei negative precedente sau următoare) Nu, stăpîne, nu voi fi băut în zădar paharul amărăciunii. marcovici, c. 10/2, cf. 12/11. Crai nou! vin cu bine, Cu bine te du, Dar jalea din mine Să nu mi-o laşi, nu! alecsandri, p. i, 22. Nu, mă rog, numi datoreşti nimica, sadoveanu, b. 156. Mă uit năuc la uriaşul pom, De fiecare creangă spîn-zură un om. Nu, nu ! aicea n-aş fi vrut să lupt. beniuc, v. 77, cf. 56. Ce-i cu Anton?... A, uite-l! — Da, a venit. — Nu, nu, nu intru... veneam numai să-ţi spun. galan, b. ii, 29. Nu, nu sînt mulţumită cum cînt şi cum cîntaţi. banuş, p. 392, cf. 158. — Şi: (învechit) no, (regional) na, na adv. — Lat. non. NUĂNSi s. f. v. nuanţă. NUANŢĂ vb. I. Tranz. 1. A colora, par-curgînd progresiv gama nuanţelor (1) unei culori; a armoniza (culori); a colora în nuanţe diferite. Cf. pontbriant, d., barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU, D. U. 2. F i g. A pune în evidenţă (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive ; a colora. V. accentua. [Epitetele] îngăduie poetului să nuanţeze caracterizările' sale în forma cea mai concisă cu putinţă, vianu, s. 45, cf. id. m. 192. Privirea lui, nuanţată de 5216 NUANŢARE — 537 — NUANŢĂ surîs, părea să spuie lung prelungit: biata fată. camil petrescu, o. iii, 164. <£> A b s o 1. El vibra de patriotism, şi de iubirea aproapelui. Poate că uneori nu nuanţa destul şi se avecina cîteodatâ cu ridicolul, macedonski, o. iv, 112. ► — Pronunţat: nu-an-. — Prez. ind.: nuanţez. — V. nuanţă. Gf.fr. n u a n c e r. NUANŢARE s. f. Acţiunea de a nuanţa îşi rezultatul ei; variaţie, gradaţie (de tonalitate, f i g. de expresie etc.). Cf. negulici, pontbriant, d., lm, ddrf. Mersul cugetării sale înaintează printre excepţii, explicaţii şi nuanţări, vianu, m. 191. Basmul.. . are o desfăşurare domoală, cu nuanţări lirice, care te transpqrtă. ll i, 72. — Pronunţat: nu-an-. — PI.: nuanţări, — V. nuanţa. NUANŢAT, -Ă adj. 1. Colorat în nuanţe (1) diferite. Verdeaţa cea nuanţată, descr. ape, 42, cf. pontbriant, d., lm. Dimineaţa-ncremenită sta în cer pe pragul porţii Şi muia cu lacrimi negre nuanţatul ei buchet, macedonski, 0. i, 77, cf. ddrf. + (Despre culori) Combinat (în chip armonios); armonizat. Seminţele de culoare brună-închis, nuanţată cu negru, marmorate. agrotehnica, ii, 178. 2. F i g. Care prezintă variaţii marcate prin treceri subtile, gradate; marcat2 (3). Imagini prea multe, prea nuanţate în diversitatea lor. ibrăileanu, s. l. 32. Gîndirea lui Odobescu este... bogată şi nuanţată, yianu, m. 191, cf. 183. <£> (Adverbial) Ar fi fost recomandabil să se trateze mai nuanţat unele probleme, lupta de clasă, 1961, nr. 7, 48. + (Despre stil, limbă etc.) Expresiv, colorat. A fost încîntat întăi de limba mlădioasă, nuanţată, aşa de simplă şi de artistică în acelaşi timp a marelui scriitor de la Humu-leşti. sadoveanu, e. 133. „Visele de dimineaţă“, volum bine cumpănit. .., reflectă limpezirea versului său, găsirea unui timbru mai nuanţat decît în placheta anterioară, gl 1962, nr. 419, 2/3. -v> (Adverbial) Alegerea unei teme fantasti- ce. .. nu poate fi interpretată ca o evadare din ’ realitate, ci un prilej de a întrebuinţa cît mai nuanţat teme populare, contemp. 1948, nr. 108, 10/4. Africa e continentul mirific al încîntărilor de ordin vizual — şi tînărul poet surprinde nuanţat această bogăţie de culori, tribuna, 1962, nr. 267, 3/1. — Pronunţat: nu-an-. — PI.: nuanţaţi, -te. — V. nuanţa. NUlNŢĂ s. f. 1. Fiecare dintre varietăţile unei culori, determinată de compoziţia cromatică a luminii; p. g e n e r. culoare. V. t o n, tonalitate, (rar) tentă. Cf. i. golescu, c., valian, v., negulici, stamati, d. Pietrele agate... sînt foarte variabile în nuanţele.. . lor. barasch, 1. n. 44/6, cf. lm. El mă făcea să deosebesc toate nuanţele verdelui de pe frunze — nuanţe închise vii sau argintate de soare, demetrescu, o. 144. Toate nuanţele bejului pînă la ivoire. f (1903), 154, cf. 70. Din oglinzi, piciorul fin, Pe mătasa moale, Se răsfrînge ca un crin Cu nuanţe pale. topîrceanu, p. o. 100. Aurul avea nuanţe verzui, vechi; reliefurile puţin tocite, c. petrescu, a. 325. Să cercetăm imediat locul unde a stat vînatul, căutînd stropii de sînge, să vedem de ce nuanţă sînt. stoica, vîn. 67. Procoveţele, batiste de mătase, brodate scump... sînt măiestrite după o regulă sufletească, în nuanţele obişnuite acestor ore de lumini stinse şi de culori rostite totdeauna în vecinătate cu negrul, arghezi, b. 37. Nici o armonie nu lipseşte în felul cum liniile figurii li se îmbină, şi nici o nuanţă în felul cum, pe deasupra lor, sînt distribuite colorile, bogza, c. o. 280. Pieliţa tare.. . este de culoare galbenă-aurie, cu o nuanţă verzuie, bordeianu, p. 80. E naiv.. . să credem că peştii pot deosebi toate nuanţele de culori ale „muştelor“ artificiale, c. antonescu, p. 46. Sol... bun cu nuanţă ruginie, agrotehnica, i, 490. <£> (Prin analogie) Niciodată natura nu combinase mai multe nuanţe de frumuseţe într-o fiinţă umană, filimon, o. i, 105. 2. F i g. Fiecare dintre aspectele puţin deosebite între ele pe care le poate lua sau cu care poate fi înzestrat un lucru, o fiinţă, un fenomen (făcîndu-1 expresiv); deosebire uşoară între elemente de acelaşi fel. Aflarea unei arte sau meşteşug dovedesc geniul aflătoriului, iar cercetarea nuanţelor, desăvîrşirea amănuntelor dovedesc gustul şi formează frumosul, heliade, o. ii, 213. [Actorul] trebuia să arate toate nuansele unui părinte ce voieşte... a exersa puterea de stâpîn şi de părinte, gtn (1835), 82/25. între exprimarea bucuriei şi a întristării, între rîs şi plîns, nu este decît o nuanţă, f (1897), 27. Urbanitatea de ton... nu exclude fermitatea de convingeri, simţul nuanţei, ironia, sentimentul relativităţii. lovinescu, c. v, 180. Situaţii se fac şi se desfac prin femei, nu iubite ci dorite. Nu e aici numai o nuanţă, ci o deosebire fundamentală. camil petrescu, u. n. 71. Cel care acscris minunea aceea care se numeşte „Moş Nichifor Coţcariulu putea prinde din zbor cele mai fine nuanţe, sadoveanu, e. 133, cf. arghezi, b. 11. Atenţia.. . pentru toate nuanţele lumii percepute prin simţuri exprimă una din tendinţele dezvoltării în timp a liricii eminesciene, vianu, s. 55. + S p e c. Aspect uşor deosebit al sensului de bază al unui cuvînt. Din momentul în care pentru acelaşi fel de idei sînt mai multe vorbe într-o limbă. ... fiecare din ele va avea o nuanţă de înţeles, maiorescu, cr, ii, 80. „Matale“, care se întrebuinţează neobişnuit de des, mai cu seamă prin Moldova. .. exprimă o nuanţă diferită în comparaţie cu „dumneata“, iordan, g. 132. Nu este oare lexicograful obligat, atunci cînd clasifică sensurile cuvintelor, să noteze pe cele figurate, poetice, familiare, vulgare, pe cele 6219 NUĂR — 538 — NUC peiorative, ironice, hipocoristice, eufemistice, solemne etc., adică de fapt tot atitea nuanţe? vianu, m. 127, cf. 133. + S p e c. Aspect particular al unei opinii (politice). O puternică armă, .. în lupta împotriva naţionalismului de toate nuanţele, lupta de clasă, 1953, nr. 1, 36. Un partid de nuanţă clericală, ib. 1961, nr. 12, 72. + Variantă; varietate. Repetarea aceloraşi fapte cu alte nuanţe însă, într-o scriere de aşa mică întindere, constituie încă o dovadă.. . despre originea deosebită a capitolelor respective. bul. com. ist. ii, 108. La Proust, densitatea e obţinută prin multele nuanţe ale aceluiaşi fapt. ibrăileanu, s. l. 66. + Ceea ce se adaugă esenţialului, modificîndu-1 uşor; caracter, notă particulară (impercepti bil marcată), accent. Se mărgineşte a perifraza pe „Strategicul lui Onosanderu, fără a pune de la sine măcar o nuanţă proprie, hasdeu, i. v. 240. O frază de nuanţă lirică, fie chiar din partea unui medicinist, şade bine. caragiale, o. i, 60. Nuanţa de ridicul din vorbele lui Mihai păru a-l atinge mai mult decît toate argumentele, d. zamfirescu, r. 63. Domnul. . . avea cătră unii boieri ai săi o nuanţă de bună dispoziţie şi deosebită bunăvoinţă. sadoveanu, z. c. 138. Era întîia oară cînd simţeam o nuanţă de sentiment în vorbele lui. galaction, 0. 209. Denumirea aceasta implică o nuanţă de ironie, oprescu, i. a. iii, 17. în partea sud-vestică a R.P.R. clima are o nuanţă mediteraneană. agrotehnica, i, 266. Rîse jovial şi cu o uşoară nuanţă de respect, t. popovici, se. 165, cf. 228. 3. S p e c. Variaţie de intensitate a sunetului. Maestrul suna numai violina şi indica celorlalţi timpul muzicei şi diferitele nuanţe de efect. filimon, o. i, 197, cf. tim. popovici, d. m. — Pronunţat: nu-an-, — PI.: nuanţe. — Şi: (învechit) nu ansă s. f., niuânsuri (j. cihac, 1. n. 360) subst. pl. — Din fr. nuance. NUĂR s. m. v. nor1. NUĂRĂ vb. I v. nora. NUBÎÎT s. n. v. nobet. NUBIL, -i adj. (Livresc) Care a atins vîrsta la care se poate căsători; p. e x t. puber. Cf. aristia, plut., lm. Copila, nubilă abia, învaţă cu mult drag Lascivul danţ ionian. ollănescu, h. o. 199, cf. alexi, w. La ţară... la 13 ani o fată este nubilă, călinescu, i. c. 41, cf. id. e. o. ii, 114. +P. ext. (Rar; despre părţi ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare; format. Modala.. . cusînii nubili, c. petrescu, r. dr. 339. — Pl.: nubili, -e. — Şi: (învechit) nubile adj. aristia, plut., lm. — Din fr. nubile, it. nubile, lat. nubilis. NUBILE adj. v. nubil. NUBILITÁTE s. f. (Livresc) Perioadă finală a adolescenţei, a pubertăţii; stare a unei fete nubile. Cf. lm, bianu, d. s., şăineanu, d. u., cade. — Din fr. nubilité. NUBUC s. n. v. năbuc. NUC s. m. 1. Arbore cu tulpina dreaptă şi cu coroana rotată, cu frunze compuse, flori monoice şi fructe comestibile (Juglans regia). Cf. st. lex. 170. Am vîndut o vie. .. cu nuci şi cu cireşi în vie (a. 1686). uricariul, xxv, 278, cf. anon. car. Are toată hrana călugărească, poieni şi livezi, nuci şi alţi pomi roditori, anon. cantac., cm i, 109, cf. gcr i, 357/1, coteanu, pl. 31, budai-deleanu, lex., clemens, baronzi, l. 139. Pe marginea uliţei, deasupra zaplazurilor, atîrnau cîte-o jumătate din ramurile arborilor grădine-lor. .., şiruri de nuci cu frunze late. eminescu, n. 57. Uite-l, verde şi rotund, Nucul din grădină! coşbuc, p. i, 261. Sub nucul de pe promenadă, aşteptînd ora scăldatului, stau de vorbă c-un amic. f (1903), 159. Zadarnicplînge vîntulşi nucii plîng, bătrînii, goga, p. 99, cf. 70, 104. Jos, sub nucul uriaş, Gruia adormise, iosif, v. 110, cf. id. p. 7. Bătrînii şi copiii bat nucii pe la vii, cîmpuri şi prin grădini, pamfile, s. t. 34, cf. pamfile-lupescu, crom. 133. Hai, Gheorghe, să ne aşezăm sub nuc. bujor, s. 61, cf. 78. Andrei zări pe cineva venind spre nucul din fundul grădinii, hogaş, dr. ii, 71. Nucii bătrîni de lingă şură ţin umbră, rebreanu, i. 11. De multe ori... sta sub nucul din ograda boierească, galaction, o. 69. Nuci mari se ridicau dintre vii. sadoveanu, o. vii, 60, cf. 101. Lungul şir de nuci împînzeau cerul cu crăcile lor groase, strîmbe şi negre. camil petrescu, o. i, 56. Sub rotatul nuc, în curte, Baş-vătaful stă la masă. v. rom. iunie 1954, 6. în grădina cu nuci şi pruni de pe malul Dîmboviţei, aduna vreo douăzeci de copii, tudo-ran, p. 46. Totul mirosea nespus de puternic: iarba grasă, frunzele amare ale nucului, t. popovici, se. 137, cf. h ii 11. Tu te duci, bădiţă, duci Pe sub fagi şi pe sub nuci! jarnik-bîr-seanu, d. 109. Aşa-mi zice frunza-n nuc. hodoş, p. p. 106. Nalt ca casa, Verde ca mătasa, Dulce ca mierea, Amar ca fierea (Nucul cu nucile). sbiera, p. 323. O (Ca termen de comparaţie, sugerează vigoarea, aspectul impunător) De-ar fi badea ca ş-un nuc. jarnik-bîrseanu, d. 148. Bărbăţelu-i ca ş-un nuc. id. ib. 464. Am bărbat cît un nuc. doine, 279. <£> (Cu sens generic) Din muguri şi frunze de nuc.. . se face cerneală. şez. xv, 93. Răsucind o.ţigară de tutun amestecată cu foi de nuc. . ., întrebă, brăescu, a. 31. Micşorarea suprafeţelor ocupate astăzi de prun se va face în favoarea culturii mărului, pârului, nucului. bordeianu, p. 7. <$■ Nuc american (sau 5227 NUCAR — 539 — NUCĂ negru) = varietate de nuc (1) originară din America de Nord, cu lemnul negru, poros (Juglans nigra). Cf. ds, ltr2. Nuc (american) cenuşiu = varietate de nuc (1) cultivată mai ales ca arbore ornamental (Juglans cinerea). Cf. ds, ltr2. Nuc alb = varietate de nuc (1) cultivată pentru lemnul său (Carya alba). Cf. ds. Compus: (regional) nuc-de-mare = castan (Castanea vesca). teaha, c. n. 247. 2. Lemn de nuc (!)• Masă de nuc. lb, cf. lm. Se opri în faţa unui tînăr ce sta deoparte la o mescioară de nuc. vlahuţă, o. a. iii, 9. Pătrunde timidă tristeţea-nserării Pe mobile negre şi triste de nuc. minulescu, v. 237, cf. 205. Stihurile ei sînt împăturite ca o rufărie foarte curată, aromată cu sulfină, într-un dulap adînc de nuc. arghezi, t. c. 79. Cade pe un scaun, cu coatele pe masa mare de nuc. camil petrescu, o ii, 470. La făgădăul de nuc Beau voinicii şi se duc. jarnIk-bIrseanu, d. 288. Cîntă cucu-n par de nuc, Vint-a vremea să mă duc. id. ib. 302. — PI.: nuci. — Şi: (învechit, rar) noc s. m. man. gOtt. — Derivat regresiv de la nucă. NUCĂR s. m. 1. (Regional) Jucător priceput la jocul în nuci (I 1), amator de jocul în nuci. Sînt nucari dibaci cari fac nucile oală mai adeseori, ispirescu, ap. tdrg. 2. (Ornit.; regional) Alunar (Nucifraga ca-ryocatactes). Cf. barcianu, tdrg, dm, băcescu, păs. 65. 3. Gîndac mic care îşi depune ouăle în alune (Balaminus nucum). marian, o. ii, 69, cf. enc. agr., dm. — PI.: nucari. — Nucă + şuf. -ar. NUCARÎŞTE s. f. (Prin vestul Transilv.) Nucet. Cf. teaha, c. n. 247. — Nuc + suf. -arişte. NtJCĂ s. f. 1.1. Fructul de nuc (1), alcătuit dintr-un miez comestibil, închis într-o coajă lemnoasă, acoperită de o coajă cărnoasă verde care la maturitate se usucă şi crapă. Găoci de nuci (cca 1705). gcr i, 357/6. Cu meşterşug tocmind într-o nucă metiutea iarbă pucioasă, o ascunde, cantemir, hr. 121, cf. budai-deleanu, lex., lb. Dacă vor fi nuci destule, atuncea şi sămănăturile în creşterea şi coacerea lor folos vor avea. calendariu (1814), 88/24. [Î]Z voi hrăni cu miez de nucă. eminescu, n. 27, cf. id. o. iv, 74. Porunceşte să-i aducă.. . un sac plin cu nuci. creangă, p. 101, cf. ispirescu, l. 71. Să tăiem coaja verde a nucei cu cuţitul, ca să putem gusta din sîmburele ei dulce, f (1906), 31. Coji verzi de nuci. antipa, p. 125. Arzi o nucă cu coajă şi miez cu tot... şi cu amestecul ce se dobîndeşte se ung bubele, pamfile, b. 17, cf. id. J. ii, 88, id. văzd. 92. Întrebuinţarea coajei de nuc sau a nucilor verzi... la fire şi lînă. pamfile-lupescu, crom. 128. Scăldâtorile de frunze şi coji verzi de nuci sînt reputate în popor pentru copiii scrofuloşi şi slăbiţi, n. leon, med. 53. Eşti jucat de-o undă ce te-neacă Şi de năluca apei, ca o nucă seacă? arghezi, c. o. 91. Miezul nucilor, pe lingă substanţele grase şi cele albuminoide, conţine şi cantităţi importante de vitamina Bv bordeianu, p. 364. Bădiţă ... nimica nu-mi aduci, Fără sînul plin de nuci. jarnik-bîrseanu, d. 83. Frunză verde, nucă seacă, hodoş, p. p. 85, cf. şez. i, 141, alr i 882. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca (= rezultatele trebuie apreciate la timpul potrivit, nu mai devreme). Cf. zanne, p. i, 21. Tac, tac, Ca nucile-n sac, se spune, ironic, despre cei vorbăreţi. Cf. id. ib. 227. Omul se cunoaşte din vorba sa, şi nuca. cea sacă din uşurinţa sa. id. ib. ii, 829. Patru fraţi într-un cojoc (Nuca), şez. xm, 26. (Ca termen de comparaţie) Femelele depun, în etape, cîteva sute de ouă într-un cuib mare cît o nucă. c. antonescu, p. 134. Pentr-o mîndră cît o nucă. jarnik-bîrseanu, d. 434. Ţiţile ca nucile, şez, ii, 222, cf. zanne, p. ix, 495. Ai făcut o treabă cît o nucă, se spune, familiar, cuiva care a acţionat greşit, care nu a ajuns la rezultatul scontat. Cf. zanne, p. i, 229. <$> (Cu determinări arătînd specia) Nuci de cele mari sau talie-neşti. lb. Nuci turceşti. Com. din braşov. <£> E x p r. Cînd o îace plopul nuci şi răchita mere dulci = niciodată. Cf. jarnik-bîrseanu, d. 272, zanne, p. i, 257. A se potrivi (sau a se nimeri, popular, a se lovi, a se lipi) ca nuca în perete (sau, rar, în gard) = a fi total nepotrivit. Cf. baronzi, l. 44. Cîrpeşte o minciună care se potrivea ca nuca în părete, creangă, p. 47. Se lovi ca nuca în perete şi vorba ta. ispirescu, l. 215. Arcul acela de la Filaret de pe Cîmpia Libertăţii, despre care el pretinde că l-a făcut în stil neogotic... se potriveşte acolo ca nuca în perete, camil petrescu, o. ii, 396. Intervenţia nevesti-si în discuţia lor se potrivea ca nuca-n perete, galan, b. ii, 42, cf. com. din piatra-neamţ, zanne, p. i, 228. + (De obicei la sg.; folosit ca nume de materie) Miez de nucă (II). Mujdei de nucă. şez. viii, 39. Azi se coc în casă prăjituri pe ales şi potcoave cu mac, nuci şi lictar. f (1906), 7. în dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă. minulescu, v. 190. + (Regional) Găoace de nucă (I 1). alr sn i h 213. + (La pl.; adesea în construcţia în nuci, ddrf, cade) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Masalagii şi pungaşi.. . jucau nuci. FILIMON, 0. I, 109, cf. DDRF, TDRG, CADE, H X 586. 2. Compuse: nucă-de-cocos sau (înve- chit) nuca-cocului = fructul comestibil al co-cotierului. Robinson au făcut o gustare bună din aceste nuci-de-cocos. drăghici, r. 51/30. Întrebuinţa coaja nucii-cocului. id. ib. 101/21. In 6230 NUCĂRIE1 — 540 — NUGHIŢĂ magia depărtării ... vedea pădurile de smarald, penagile palmierilor, feriga gigantică, nucile-de-cocos. bart, e. 307. Multe triburi primitive au cuvinte deosebite pentru diversele specii... de nuci-de-cocos. vianu, m. 23. (învechit şi regional) Nucă-de-mare sau nucă-de-muşcată, nucă-tămîioasă = nucşoară (2). Cf. lb, lm, morariu, pl. 463. In toată Europa occidentală se făcea deci o enormă consumaţie de piper, cuişoare, scorţişoară, ghimber, nucă-tămîioasă. oţetea, r. 108. Se întorceau cu.. . ghimber, scorţişoară, nucă-de-muşcată etc. id. ib. 122. Nucă-galică sau nucă -de-stejar, (regional) nucă-de-goron = gogoaşă de ristic, v. r i s t i c. Cf. alexi, w., ltr2, a i 26. Nucă-americană sau nucă-de-Âmerica = seminţele comestibile ale arborelui Bertholletia excelsa, care creşte în regiunea tropicală din America de Sud. (Rar) Nueă-amară = migdală. Cf. lm. (Regional) Nucă-de-mare = castană, teaha, c. n. 247. Nucă-vomică = seminţele toxice ale arborelui turta-lupului. Cf, dm. + P. e x t. (Transilv.) Nucă-de-lac = cor-naci (Trapa natans). Cf. coteanu, pl. 15, KLEIN, D. 73, LB, POLIZU, LM, BARCIANU, II. P. anal. 1. (Regional) a) Parte la piciorul de dinapoi al calului, situată dedesubtul şoldului şi în imediata apropiere a acestuia. dr. v, 320. b) (In sintagmele) Nuca genunchiului = ro-tulă. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. Nuca gîtului — ceafă, alexi, w. 2. Organ de maşină care serveşte la realizarea articulaţiilor sferice. Cf. ltr2, dm, der. + Şaibă, piuliţă. Cf. lb. Pentru fire de bătătură nuca fusului, adică şaiba, se ia mai mică. ionescu-muscel, fil. 255. + (Regional; determinat prin -f,de la tigaie“) Bucată de oţel sau de fier, fixată în centrul piuliţei, pe care se învîrteşte capătul de jos al fusului de la crîngul morii. Cf. alr sn i h 165. + (Regional) Partea de jos a coarbei, în care se fixează sfredelul; broască (Groşi-Baia Mare), alr ii 6 662/349. 3. (La pl.; în limbajul minerilor din Valea Jiului) Cărbuni de granulaţie mijlocie, de 10—20 mm. ltr. — Pl.: nuci şi (regional) nuce (alr i 882/49, 61, 75, 116, 259, 315, 375, 388, 394, 418, 528, 596, 684, 720, 940). — Gen.-dat. nucii şi (învechit) nucei, (regional) nuchii (alr ii 6 085/95). — Lat. nux, -cis. NUCĂRÎE1 s. f. (Regional) Nucet. Cf. dr. xi, 71, alr sn i h 212, teaha, c. n. 247. — Nuc + suf. -ărie. NUCĂRÎE2 s. f. (Regional) Cantitate mare de nuci (I 1), mulţime de nuci. Cf. dr. xi, 77. — Pl.: nucării. Nucă + suf. -ărie. NUCIt subst. (Regional) Nucet (Arefu-Curtea de Argeş), dr. xi, 71, cf. 80. — Pl.:? — Nuc + suf. -ăt. NUCCEĂ s. f. (Regional) 1. Brînduşă-de-toamnă (Colchicum autumnale). Cf. alr i 1 941/166, 178. 2. Brînduşă-de-primăvară (Crocus Heuffelia-nus). Cf. viciu, gl., lexic reg. 92. — Pl.: nuccele. — Şi: nuşceă s. f. viciu, gl., alr i 1 941/166, lexic reg. 92. — Cf. nucă. NUCEL subst. v. nucelă. NUCELĂR, -Ă adj. (Rar) Care aparţine nucelei, care se referă la nucelă. [învelişul unei seminţe] se compune din două părţi: peri-carpul... şi testa sau învelişul seminţei (tegumentul seminal şi stratul nucelar strivit), agrotehnica, ii, 7. — Pl.: nucelari, -e. — Nucelă + suf. -ar. NUCfiLĂ s. f. Partea centrală a ovulului la plantele fanerogame, în care se află sacul embrionar. Cf. lm, enc. agr. Nucela e formată dintr-un ansamblu de celule mici, are formă ovoidă şi se dezvoltă în cavitatea ovariană. ltr2 754. La exterior, nucela, la cele mai multe plante, e învelită cu două membrane, ib., cf. der. — Pl.: nucele. — Şi: nucii subst. sandu-aldea, s. 144. — Din fr. nucelle. NUCET s. n. Pădure sau livadă de nuci (i); (regional) nucăt, nucime, nucişte, nucarişte, nucărie1. Cf. lb, polizu, pontbriant, d., lm. Privea... prin desişul unui nucet sălbatic. DELAVRANCEA, S. 14, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, TEODORESCU, P. P. 82. Prin cel cel, Prin cel nocet, Prin cel verde vişinei. mat. folk. 526. Prin grădină, prin nucet, Unde-mi cură apa-ncet. muscel, 11. Prin nucet, Prin vişinet, Mărul cu florile dalbe, pamfile, cr. 90. Prin nucet. .. Este-un leagăn de mătase. i. cr. vi, 260, cf. alr sn i h 212. — Pl.: nuceturi şi (învechit) nucete (pontbriant, d., lm, alexi, w.). — Şi: (regional) nocât s. n. — Lat. nucetum. NUCHÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui nucă. Cf. nucă (I 1). Dragi îmi sînt fetiţele Cînd le răsar ţîţele: Cînd e ţîţa Cît nuchiţa. bibicescu, p. p. 353, cf. dr. vi, 238. — Pl.: nuchiţe. — Nucă -f suf. -iţă. 3592 NUCIFER — 541 — NtTCLEOL NUCIFER, -Ă adj. (Despre plante) Care produce nuci (I) comestibile. Cf. lm, barcianu, alexi, w.- Sub numele de „plante nucifere“ sînt cunoscute unele specii pomicole care produc fructe comestibile, nuci. bordeta.nu, p. 363. — PI. : nuciferi, -e. — Din fr. nuciffcre. NUCIF (5RM, -Ă adj-. Care are forma (şi mărimea) unei nuci (I 1); (rar) nucos. Cf. lm, cade. ■§> Structură nuciformâ — structură a solului care se prezintă sub formă de agregate puţin alungite, cu colţuri şi muchii rotunjite. Cf. enc. agr. Solurile brune-roşcate de pădure au. . . o structură nuciformă. agrotehnica, i, 421. — PI.: nuciformi, -e. — Din fr. nuciforme. ' NUClME s. f. (Regional) Nucet. Cf. dr. xi, 67, 71, 81. — PI. : nucimi. — Nuc + suf. -ime. NUCÎŞTE s. f. (Regional) Nucet. Cf. dr. xi, 71, 83. — PI.: nucişti. — Nuc -f- suf. -işte. NUClU, -ÎE adj. (Rar) Care este de culoarea lemnului de nuc (1). Cf. lm. — PI.: nucii. — Nuc + suf. -iu. NUCLEAR, -Ă adj. 1. (Biol.) Care aparţine nucleului (II), care se referă la nucleu. Cf. lm. 2. Care aparţine nucleului (12), care se referă la nucleu. [Electronii sînt] nucleari şi alţii inelari, enc. tehn. i, 96. <$■ Fizică nucleară = ramură a fizicii atomice care se ocupă cu studiul nucleului (I 2). Fizica atomică şi fizica nucleară au fost întemeiate abia în a treia decadă a secolului nostru, contemp. 1949, nr. 120, 7/1. Chimie nucleară — ramură a chimiei care se ocupă cu studiul nucleului atomic. Reacţie nucleară — fenomen care constă în ciocnirea a două sau mai multe nuclee atomice (sau constituenţi ai lor), în urma căreia se produc unul sau mai multe nuclee atomice (sau constituenţi ai acestora). Un tip important de reacţii nucleare îl constituie reacţiile cu neutroni lenţi. dp 565, cf. der rv, 60. Energie nucleară = energie atomică. Epoca energiei nucleare trebuie să pună capăt războaielor, contemp. 1950, nr. 185, 1/1. 3. Care se referă la energia atomică, care aparţine energiei atomice; care se bazează pe degajarea de energie atomică sau pe arme atomice. A descoperit mijlocul de a întrebuinţa combustibilul nuclear, foarte ieftin, pentru punerea în mişcare ă locomotivelor, contemp. 1949, nr, >• 164, 3/2. Stăpînirea forţelor nucleare intră în posibilităţile omului, ib. 1950, nr. 185, 1/2. Interzicerea experienţelor cu arme nucleare. lupta DE clasă, 1961, nr. 7, 90, cf. ib. 1962, nr. 1, 33.- Există, în ce priveşte experienţele nucleare, posibilităţi largi de detectare, gl 1962, nr*. 419, 1/6. Mijloacele naţionale de detectare a experienţelor nucleare în atmosferă sînt suficiente pentru a controla îndeplinirea unui acord. contemp. 1962, nr. 806, 1/5. Măsuri împotriva extinderii armei nucleare, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 34. Anularea pactelor militare şi a planurilor de pustiire nucleară, scînteia, 1962, nr. 5 402. — Pronunţat: -ele-ar. — Pl.: nucleari, -e. — Din fr. nucléaire. NUCLEĂT, -Ă adj. (Rar; despre celule) Care conţine un nucleu (I 1). Cf. lm. — Pronunţat: -cle-at. — Pl.: nucleaţi, -te. — După fr. nucléé. NUCLÉIC adj. (în sintagma) Acid nucleic — acid organic complex care conţine în moleculă baze azotate de tip special, pentoze etc., cu rol fundamental în sinteza proteinelor din organism şi în transmiterea caracterelor ereditare ; acid nucleinic. Acizii nucleici sînt greu solubili în apă rece, mai uşor solubili în apă caldă, insolubili în alcool, ltr2, cf. der. — Pronunţat : -cle-ic. — PI. : nucleici. — Din fr. nucléique. NUCLEÎNĂ s. f. (Biol.) Proteidă alcătuită dintr-o proteină şi din acid nucleic. Cf. enc.agrs Prin nucleinele ce conţine, tratamentul. . . îşi poate găsi o nouă indicaţie la bătrîni. parhon, b. 161, cf. 117. — PI. : nucleine. — Din fr. nucléine. NUCLEINIC adj. (în sintagma) Acid nucleinic — acid nucleic. A dozat acidul nucleinic în ficatul şi în embrionul întreg de iepure, parhon, b. 117. Plantele pot absorbi şi unii compuşi organici ai humusului, cum sînt histidina, santină şi acidul nucleinic. agrotehnica, i, 338. — PI. : nucleinici. — Nucleină + suf. -ic. NUCLEdL s. m. Fiecare dintre corpusculele (sferice) care se găsesc în număr variat în nucleu (II) şi sînt mai refringente decît restul nucleului. Printre răsuciturile filamentului se observă aşa-niimitele nucleole. sandu-aldea, s. 137. [Nucleul] conţine în interiorul lui 1 sau 2—3 — rareori mai mulţi — nucleoli. . . care sînt sferici, relativ voluminoşi şi foarte refringenţi. enc. agr. iv, 201. Nucleolii sînt palizi, pabhon, B. 86, cf. LTR2, DER, — Pronunţat: -cle-ol. — PI. : nucleoli şi (rar, n.) nucleole. — Din fr. nucléole. 6260 NUCLEON — 642 — NUCŞOARĂ NUCLEÔN s. m. (Fiz.) Termen generic pentru protoni şi neutroni. Cf. ltr2. Trebuie să admitem că interacţiunile dintre nucleoni.. . sînt transmise de un agent intermediar, v. rom. ianuarie 1958, 113, cf. der. — Pronunţat: -cle-on. — Pl. : nucleoni. — Din fr. nucléon. NUCLEOPROTEÎDĂ s. f. (Biol.) Compus organic constituit din acid nucleic şi proteină bazică şi care intră în structura tuturor celulelor animale şi vegetale. Cf. enc. agr., dp, der. — Pronunţat : -cle-o-. — Pl. : nucleoproteide. — Din fr. nucléoprotéide. NUCLÉU s. n. 1.1. (Biol.) Element constitutiv al celulei, de obicei de formă sferică sau ovoidă, mai vîscos şi mai refringent decît citoplasma în care este cuprins şi de care este delimitat printr-o membrană. In mijlocul celulei se află ca un fel de simbure foarte mic (nucleu). barasch, B. 5, Cf. BARCIANU, SANDU-ALDEA, S. 143, ALEXI, w. Celula de fuziune binucleată se alungeşte în direcţia epidermei; nucleii migrează spre vîrf şi se divid conjugat, săvulescu, m. u. i, 51. Protoplasma şi nucleii celulelor plantelor şi animalelor sînt formaţi din materie proteică. agrotehnica, i, 178. Nucleul celular este cel mai sensibil la acţiunea radiaţiilor, contemp. 1955, nr. 452, 5/4. Nucleul nu poate trăi fără citoplasmă, cu care se găseşte în dependenţă fiziologică permanentă, ltr2. Nucleul ia parte la toate procesele metabolice, der. + Grupare de celule nervoase din axul nervos, care constituie centri nervoşi sau regiunea de origine a unor nervi. Cf. parhon, o. a. i, 99. 2. (Fiz. ; şi în sintagma nucleu atomic) Particulă centrală a unui atom, purtătoare de sarcini electrice pozitive, în care este concentrată aproape toată masa atomului. Un atom este format dintr-un nucleu intern încărcat cu sarcină electrică pozitivă, marian-ţiţeica, fiz. i, 131. Cercetările din ultimele două decenii... constituie un nou capitol al fizicei: fizica nucleului. macarovici, ch. 198, cf. 195. Omul este pe cale să stăpînească şi energiile legate de manifestările interiorului atomului, de nucleele atomice, contemp. 1950, nr. 185,1/2. Nucleele pot fi împărţite în patru grupuri, după cum numărul de protoni, respectiv numărul de neutroni, e par sau impar. ltr2. Atomul este format dintr-un sîmbure central, nucleul, chim. an. călit. 12. 3. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite, care formează scheletul moleculei unei substanţe şi care rămîne neschimbat la toţi derivaţii substanţei respective ; grup de molecule, de atomi sau de ioni în jurul căruia se depune o substanţă în procesul de condensare, cristalizare etc. Hidrocarburi cu cicluri... se mai numesc hidrocarburi cu nuclee condensate, macarovici, ch. 462. Nucleu benzenic. id. ib. 471. Nucleu naftalenic. ltr2. F i g. Societăţile primitive sînt, după expresia lui Vidai de la Blache, ca nişte nebuloase umane în care nu s-a produs încă nici un nucleu de condensare. ralea, s. t. ii, 94. II. 1. Partea centrală, fundamentală, esenţială a unui lucru, a unei acţiuni. Distingem deci în faptele de limbă un nucleu al comunicării şi o zonă înconjurătoare a expresiei individuale. vianu, s. 199. Umanismul contemporan are în umanismul socialist nucleul său central, ipostaza sa superioară, contemp. 1962, nr. 796, 3/1. + Grup restrîns de persoane care acţionează în mod organizat (şi în jurul căruia se formează o grupare mai mare); (rar) miez (III 6). La Gura Rîului se formase un nucleu de comunişti şi trebuia ţinută legătura cu ei. beniuc, m. c. i, 37. Nucleul stabil al şcolii de tractorişti era alcătuit din douăzeci şi doi de băieţi, galan, b. i, 329. 2. Centru, focar (de difuzare sau de concentrare). Lingvistica ne indică numai nuclee din care au pornit anumite inovaţii de limbă, puş-cariu, l. r. i, 255. <> F i g. De lîngă noi de undeva, Pocneşte cîte-un foc de armă, Fără ecou, de parc-ar exploda Nucleuri ude de-ntu-neric. camil petrescu, v. 54. — Pl. : nuclee şi (rar) nucleuri, (m.) nuclei. — Din lat. nucleus „sîmbure“, fr. nucléus. NUCOS, -OÂSl adj. (Rar) Nuciform. Fruct unilocular nucos. grecescu, fl. 13. (Prin figură etimologică) Nucă nucoasă, Chersă flo-coasă, Porc pîntănog, Chersă de dîrlog (Plugul). GOROVEI, c. 300, cf. PASCU, c. 58. — Pl. : nucoşi, -oase. — Nucă + suf. -os. NUCOVÂNĂ s. f. v. nicovală. NUCŞOARĂ s. f. I. (Bot.) 1. Diminutiv al lui nucă (I 1); nuculiţă (1), nucuţă. Scăfirlii închipuite ca nucşoarele, biblia (1688), 572/5, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., PASCU, S. 166, TDRG, COm. MARIAN. 2. (De obicei la sg.) Sămînţa aromată a nucşorului (2), folosită drept condiment; (rar) muşcăţel2 (1), (învechit şi regional) nucă-de-mare, nucă-de-muşcată, nucă-tămîioasă, (învechit) muşcatin, (regional) muşcată2, (neobişnuit) muscană. V. f runzişoară. Cf. gcr i, 3562/7. Să-i pui pe deasupra puţintică nucşoară (a. 1749). id. ib. ii, 42/22. Nucşoara mirositoare (a. 1773). id. ib. 97/29, cf. coteanu, pl. 34. Acei ce poartă metanii la gît mai adaog... nucşoară... pentru a se apăra de farmece. ist. am. 69r/4. Se afumă buţile cu piatră pucioasă ... sau cu nucşoară, economia, 161/4, cf. budai-deleanu, lex., lb ..Ajunsei printr-o pădure în care era mulţime de nucşori, adică de copaci din care se fac nucşoarele, gorjan, h. ii, 64/20, 6256 NUCŞOR — 543 — NUD1 cf. polizu, pontbriant, D. Cu stafide, Cu smochine, Cu'nucşoare, Cu cuişoare. marian, nu. 510, cf. ddrf, alexi, w. Baba plămădeşte..-. nucşoară rasă. grigoriu-rigo, m. p. i, 78, cf. NICA, L. VAM. 169, VOICULESCU, L. 199, BUJOREAN, b. l. 386. Au trecut prin burta lui Iezii, mieii cîmpului.. . Mioriţa i-a plăcut Cu nucşoară şi năut. arghezi, c. o. 207. Cînd diareea e cu sînge se dau şi următoarele de la spiţării: nucşoară, sînge de nouă fraţi şi lumînărică. şez. iv, 24. 3. (Prin Transilv.) Clocotiş (Staphylea pin-nata). panţu, pl. II. (Omit.; regional) 1. Codruş (Ruticilla phoenicura). Cf. marian, o. i, 259, barcianu, tdrg. + S p e c. Codroş de grădină (Pheoni-curus pheonicurus). Cf. dombrowski, p. 390, 391. 2. Alunar (Nucifraga caryocatactes). Cf. dombrowski, p. 65, băcescu, păs. 284. — Pl.: nucşoare. — Şi: nucuşoâră s. f. — Nuc + suf. -( u)şoară. NUCŞOR s. m. 1. Nuculeţ. Cf. lm, com. marian. 2. Arbore cultivat in ţările tropicale, care produce nucşoara (I 2) ( Myristica fragrans). O pădure în care era mulţime de nucşori, adică de copaci din care se fac nucşoarele, gorjan, h. ii, 64/19, cf. tdrg. 3. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Chilia-Piteşti). h xi 26. — Pl.: nucşori. — Şi: nucuş6r s. m. lm, com. marian. — Nuc -f suf. -(u)şor. NUCtJLĂ s. f. Tip de fruct de forma unei nuci (I 1) mici. Cf. lm. Fructele [de piciorul-cocoşului] sînt nucule ovale, agrotehnica, ii, 208. — Pl.: nucule. — Din fr. nucule. NUCULEŢ s. m. Diminutiv al lui nuc (1); nucşor, nucuţ. Cf. teodorescu, p. p. 344. Colea jos în prunduleţ A crescut un nuculeţ. jarnik-bîrseanu, d. 182. Pe margine de Olteţ Răsărit-a nuculeţ. şez. ii, 220. Colea-n vale la Cerneţ Este-un mare nuculeţ. jahresber. iii, 273. Foaie verde ruguleţ, La un cap dă pisculeţ Mi-a ieşit un nuculeţ. graiul, i, 113, cf 69, şez. xvi, 190. — Pl.: nuculeţi. — Nuc + suf. -uleţ. NUCULÎŢĂ s. f. 1. Nucşoară (11). Cf. tdrg. 2. (Prin Munt. şi Olt.) Pitulice (Troglodytes troglodytes). Cf. băcescu, păs. 314, 117, alr sn iii h 699. — Pl.: nuculiţe. — Nucă + suf. -uliţă. NUCULÍU, -IE adj. (Regional) De culoarea nucii (ID (verzi). O bucată de rochie cu faţa nuculie (Bilciureşti-Ploieşti). h iv 53. — Nucă + suf. -uliu. NUCUŞOÂRĂ s. f. v. nucşoară. NUCUŞ0R s. m. v. nucşor. NUCtîŢ s. m. Nuculeţ. Cf. lm. Cintă puiu cucului în vîrfu nucuţului. mat. folk. 1081. — Pl.: nucuţi. — Nuc + suf. -uţ. NUCUŢĂ s. f. Nucşoară (II). Cf. lb. — Pl.: nucuţe. — Nucă + suf. -uţă. NUD1, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Livresc; despre corpul omenesc sau, rar, despre părţi ale lui) Fără veşminte; dezbrăcat, gol, (popular) despuiat, (regional) pieligos. Faţa, mîinile şi celelalte nude, adecă goale, ale trupului părţi. învăţătură, 71, cf. pontbriant, d. Venus de la Milo este pe jumătate nudă. maiorescu, cr. iii, 31. Bucolica undă-i primeşte.. . Prelinsă pe nudele corpuri, macedonski, o. i, 71, cf. 152, 230. Artistul n-a căutat decît prilejul de a reprezenta o serie de figuri nude şi vînjoase. oţetea, r. 282. + F i g. Lipsit de argumente; care nu este întemeiat; gol. Benkd, Gebhardi şi Engel... nu ni ofer decît o nudă afirmaţiune. hasdeu, i. c.i, 17. 2. S. n. (Livresc) Corp omenesc complet dezbrăcat, gol; nuditate (1). îşi admira nudfilîn oglinda mare cu ramă de nuc. rebreanu, r. i, 207. în statuia de bronz a lai David, Donatello reprezintă nudul direct şi fără reticenţe, oţetea, r. 268. Uns pe nud cu ulei de rigan şi stropit în dulamă şi cami-lafcă cu apă de Colonia adevărată, arghezi, b. 117. *$> (Glumeţ) Un hipopotam, ca un burghez rumen şi bine instalat, care-şi are baia la domiciliu, a ieşit şi pozează pentru nudul lui trandafiriu. anghel, pr. 113. + Statuie, pictură; desen etc. care reprezintă un nud (2). Nudurile Adelei coborîseră din păreţi şi multiplicate la infinit, prinzînd viaţă, se plimbau prin odaie. ardeleanu, u. D. 103, cf. 13. [Privi] cercetător nudul de gips. camil petrescu, t. ii, 13, cf. 7. Prezenţa nudului [în sculptura greacă] este ceva curent, oprescu, i. a. iii, 27. în loc de nuduri şi naturi moarte, mulţi îşi luaseră obiceiul de a-şi împodobi dormitoarele şi sufrageriile cu chipuri de martiri, stancu, r. a. iv, 334. F i g . Ciocoiul. . . se arată lumei în mizerabila şi uricioasa nuditate a sufletului său celui mic. filimon, o. i, 98. + (Concretizat) Nud1 (2). Chiar nudităţi dacă zugrăvim, sîntem decenţi, caragiale, o. iii, 112. 2. F i g. Ceea ce se prezintă fără rezerve, fără ascunzişuri, direct. Prezintă faptele dezbrăcate, în toată cruda lor nuditate, v. rom. iunie 1958, 75. 3. Lipsă de podoabe; simplitate. [Arcul Stelei] ne impresionează prin proporţii, prin masă, prin nuditatea şi măreţia multora din părţile componente, oprescu, i. a. iii, 56. — Pl :(1) nudităţi. — Din fr. nudité. NtJFĂR s. m. 1. Numele a două plante erbacee acvatice cu frunze mari care plutesc la suprafaţa apei ; (livresc) nenufar: a) (şi în sintagma nufăr alb) plantă cu flori albe, mari, plăcut mirositoare şi cu fructe comestibile; (regional) plută, plutniţă, plămînă-albă, tidvă-de-apă (Nymphaea alba); b) (şi în sintagma nufăr galben) plantă Cu flori mari, galbene; (regional) plămînă-galbenă, mai3-de-apă (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. Un om de şesăzăci ani era la fereastră, ochii cii întristaţi rădica cătră volta cerască, în care plutea stelele brilante, ca florile cele albe de nufăr asupra luciului unei ape line. ar (1839), l*/40. Iei doao sute de nufăre şi curăţi numai foile cele galbene (cca 1842). arh. olt. vii, 141. Şerpii lungi se-ncolăcează sub a nufărilor floare, alecsandri, poezii, 62, cf. 55, 277. Se joacă. .. Umplînd cu flori de nufăr cămeşa de la sîn. id. ib. 132. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMiNESCu, o. i, 74. Nuferi candizi, viorele.. . Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. macedonski, o. i, 163. Suflul renăscător al vîntu-lui.. . leagănă o pereche de nuferi lunari ce dorm şi ei într-un havuz, anghel, pr. 115. în nuferi, ca în nişte potire plutitoare, curg raze de aur. gIrleanu, l. 16. Somnul a cuprins de mult grădina, Lacul, nuferii, castanii, minulescu. v; 86. Lumina soarelui zăcea în pete lungi, ca foile de nufăr pe heleştaie adînci. galaction, o. 38. Nuferii, pe care lianele-i dezgroapă. .., Păreau luceferi galbeni Căzuţi adine în apă. topîrceanu, b. 36. A învăţat să facă. ... dulceţuri de tot felul: de coarne, de nufăr, brăescu, v. 21. Am intrat cu ciobaca în stuh... şi mi-am zvîrlit undiţile între nuferi şi crini de apă. sadoveanu, o. ix, 363, cf. 418. Jumătate din luminişul de apă zăcea acoperit de nuferi, camil petrescu, n. 80. Ochiuri largi de ape nemişcate ascunse sub covorul greu al florilor de nufăr. v. rom. martie 1954, 28. Din fundul lacului ieşea un glas... printre bulbucii de nufăr, reteganul, p. i, 48. Calul cînd tuşeşte.. . să iei rădăcină de nufără să tai mărunţăl, să dei în ovăs să mănânce, şez. x, 114. Gălbaza se lecuieşte cu rădăcină de nufăr alb, id. xv, 95. <$> (Ca termen de comparaţie, sugerînd culoarea florilor sau tulpina mlădioasă a plantei) Sînt galben ca nufărul căci nici mănînc, nici beau. alecsandri, t. i, 422. Ea era întinsă pe al ei aşternut, mai albă decît albul nufăr. odobescu, s. iii, 306. Mărioara se făcuse galbenă ca nufărul, contemporanul, v2, 487. îmi lipesc obrajii De obraji-ţi albi ca de petale De nufăr alb plăpînd. camil petrescu, v. 90. Clara era .. . mlădioasă ca nuferii, galaction, o. 96. <)> F i g. De-ar fi mocirla-n jurul tău cît hăul, Tu vei rămîne nufărul de nea. beniuc, c. p. 50. Din mîluri viaţa dezgroape Noi nuferi, noi basme. id. v. 115. 2. (Regional; şi în sintagma nufăr de Nil) Lotus (Nymphaea lotus), panţu, pl. Nuferi 5271 NUFĂRĂ — 545 — NUIA delicaţi de Nil, de o coloare roză, lucesc fin cizelaţi in bătaia oblică a soarelui, sadoyeantj, o. ii, 188. — Pl.: nuferi şi (rar) nufări. — Şi: (regional) nufără s. f. — Din ngr. voocpapa. NţJFĂRĂ s. f. v. nufăr. NUFĂRÎS s. n. (Rar) Mulţime de nuferi (i); loc pe care cresc (mulţi) nuferi. Se îndreptau spre Tei. . . şi Fundeni, care aveau ochiuri de apă mai limpede, cite o bucată de maluri fără stufăriş şi fără brădiş, nufăriş ori mătasea-broaştei şi lintiţă, camil petrescu, o. ii, 584, cf. dm. — Pl.: nufârişuri. — Nufăr + suf. -iş. NUGA s. f. Preparat alimentar consistent făcut din albuş de ou, zahăr (sau miere), apă şi nuci (sau alune). V. a 1 v i ţ ă. Cf. nica, l. vam. 169. Copiii strigă jurnale, vînd chibrituri, bucăţi de nugat ori banane, ralea, s. t. i, 349, cf. dm, dn. + Bucată din acest preparat. Altul - are tablaua purtată de glt, cu corăbioare, nugale şi foi dulci, roşcate, de pistil, camil petrescu, o. i, 197. — Pl.: nugale. — Şi: nugât s. n. — Din fr. nougat. NUGÂT s. n. v. nuga. NUIA s. f. 1. Vergea lungă, subţire şi flexibilă, obţinută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tînără de alun, de răchită, de trestie etc.; vargă, vergea, (regional) japă, j oardă, strămurare, palcă1. V. mlădiţă, lăstar, ramură, creangă. Iacov iară luo nuiale verzi de măsteacăn, de alun şi de castan, palia (1581), 121/18, cf. gcr i, 357/4. Adunînd multe coşuri. .. Le-au aruncat în Prut, legîndu-le de grinzi cu nuiele de stejar şi lozie în loc de otgoane. n. costin, let. ia, 64/21. Gardul uscat se poate face... din nuiele, şi pari. economia, 115/14, cf. budai-deleanu, lex. I-au trimes ca să taie nuiele (a. 1812). uricariul, xiv, 229. Să poată avea lăcuitorii îndămănare pentru nuiele la numeroasele lor îngrădituri, i. ionescu, c. 249/18. Lîngă focul de nuiele,. . . Ard, jupuiţi de piele, Patru miei de la Ispas Pentru prînzul de popas. alecsandri, p. ii, 105. [Peste groapă] aşază o leasă de nuiele, creangă, p. 29. Bălăcea cu nuiaua prin apă. ispirescu, l. 34. Felurite. . . ■■ rămurele (nuiele) sînt întrebuinţate în popor ca amulete, candrea, f,- 248. Copiii. . . se duc la o baltă şi, bătînd apa cu nuiaua, zic. . . pam-file, văzd. 122. Se furişează în livada îngrădită cu nuiele, peste drum. rebreanu, i. 10. Noaptea spune să plec pe şoseaua plină de praf. . . pe lîngă gardurile vechi de nuiele şi spini, bacovia, o. 205. Aduce cu calul cel pag nuiele de la pădure şi drege gardul, sadoveanu, o. viii, 254. Vom aduce florile cu coşul Din nuiele de răchită. arghezi, vers. 188. Cîţiva oameni de la deal începură să aducă în carele lor bîrne groase şi pe urmă nuiele lungi, camil petrescu, o. i, 82. Suprafaţa golurilor din gard să fie mai mare decît cea ocupată de scînduri sau nuiele, agrotehnica, ii, 79. Unii aduceau coşuri de nuiele, alţii măturoaie cu coadă lungă, vornic, p. 212. In faţa ochilor Anei răsare. . . gardul de nuiele bine şi strîns împletite, t. popovici, se. 7, cf. 64. Aceste plute aveau legături slabe, din nuiele de alun sau mesteacăn, arvinte, term. 16. Eu m-am dus să tai nuiele Şi prin huci am dat de ele. alecsandri, p. p. 365, cf. h ii 84. Ridică-te neguriţă, De pre pari, de pre nuiele, De pre ochii mîndrei mele. jarnik-bîrseanu, d. 134. Decît cu drăguţă proastă, Mai bine la oi pe coastă, C-oi tăia cîte-o nuia Şi m-oi şti fără de ea. id. ib. 453, cf. hodoş, p. p. 115. Frunză verde trei nuiele, Tot mă cere, maică, cere, Tot mă cere-un cojocar, şez. iii, 59. Nora merge la fîntînă Cu cămeşa soacrei-n mină. O moaie o dată în apă: „Na-ţi-o, mamă, că-i spălată“. Şi-o întinde pe-o - nuia De hîrîie cîinii la ea. zanne, p. iv, 514, cf. caba, săl. 91, chest. ii 135/42, 97, v 66, 67. Nuiele de salcă. a ii 6, cf. i 17, 23, ii 4, 12, iii 2, 3, 12, 13, 16, 17, 18, 19, rv 5. O nuia în mînă lesne se-ncovoaie, Dar cînd sînt mai multe se frîng anevoie, zanne, p. i, 229, cf. ix, 495. Parcă el e de piele şi eu de nuiele, se zice despre o persoană egoistă. Cf. id. ib. ii, 416. Dă nuiele la cei ce îngrădesc, se zice despre cei care numai îşi fac de lucru pe lîngă acei care muncesc. Cf. id. ib. iii, 195. Averea-i gard de nuiele, Sărăcia-i zid de piatră (= banii se cîştigă greu şi se cheltuiesc foarte uşor), id. ib. v, 23, cf. 94, 572. Sîcîita, Vai de ea, ^dejţ^-Mli^.MCf^.M.e. r jmia-.(Aluna) . teodorescu, p. p. 216. M-am dus la pădure de mi-am tăiat o nuia lungă. Am venit acasă şi mi-am făcut o zăhată şi-o poiată şi mi-au mai rămas o bucată (Aţele de la opinci). sbiera, p. 321. Vin oile de la munte tot cu stele-n frunte (Carul cu nuiele). gorovei, c. 46. Am pe un munte Oi mii şi sute: Toate sînt ţintâte-n frunte (Nuielele). id. ib. 247, cf. şez. vii, 118. <$■ (Ca termen de comparaţie, sugerînd supleţea) Supusă ca o roabă, Se mlădie ca nuiaua, cerna, p. 139. Eşti subţire şi ageră ca o nuia. isanos, ţ. l. 26. Foaie..verde iarbă rea----£.înd.xeeşteam ., ca ş-o nuia, M-ai lăsat, jarnik-bîrseanu, d. 210. <> (Regional) Gard de nuiele = ..... v i u. Cf. alr i 673/35, 77, 190. (Regional) Nuiaua boabelor = parul pe care se atîrnă porumbul la uscat pentru iarnă. Cf. ciAuşanu, v. 183. <£> E x p r. (Rar) A pleca pe nuia = a) a pleca de undeva pe neaşteptate şi numai cu ce-i pe el. Cf. zanne, p. iii, 254; b) a face ceva de nevoie, id. ib. x, 495. <0> (Cu sens colectiy) Zeci şi sute de utilizări, amestecate cu infinita industrializare casnică a haşchiei, a nuielei, a băţului. 5276 NUIAUĂ — 546 — NUIELUŢĂ arghezi, b. 41. <0> (Ca instrument pentru aplicare de lovituri) Cela ce va lovi pre altul cu pumnul, sau cu toiag, sau cu fune sau cu vargâ (nuia munt.). prav. 231. Bat cu nuiale. lb. Domnul Vucea umbla binişor şi pe furiş cu nuiaua în nună. delavrancea, t. 106. A venit un lup din crîng... Şi-a venit la noi la poartă şi-am ieşit eu c-o nuia. coşbuc, f. 79, cf. 145. Guiţâ-n ocol purcelul... Şi stăpîna vine-afară cu nuiaua şi-l înjură, f (1900), 579. li dădea nuiaua şi-i poruncea să-i bată pe ceilalţi la palmă. t. popovici, se. 166, cf. a i 35. Nevoia învaţă pe om şi nuiaua pe copil, zanne, p. ii, 81. Aduni nuiele pentru spinarea ta, se spune despre oamenii care işi creează singuri supărări. Cf. baronzi, l. 64, zanne, p. i, 229. + Lovitură dată cu nuiaua (D- Li se trăgea cîteva nuiele la tălpi, ca să le vie mintea la cap. ghica, ap. tdrg. O să-ţi ardem zece nuiele pe pielea goală, galan, b. îi, 20. Să-i daţi douăzeci şi cinci de nuiele. reteganul, p. ii, 51. Cinci sute de nuiele lesne în spate la alţii, se spune pentru a arăta că o pedeapsă, o suferinţă, un efort etc. par uşoare pentru cel care nu le suportă. Cf. romanul GLUMEŢ, 7, ZANNE, P. II, 96. 2. Nume dat unor unelte sau unor părţi de unelte alcătuite dintr-o nuia (1): a) Coada undiţei; (regional) vargă, rudă. Cf. atila, p. 29, alr ii 6 241/95, 250. b) Băţ lung, cu un cirlig la capăt, cu care se prind oile pe cimp; (regional) caţă. Cf. h i 419, viii2/213, xvi 282. c) (Regional; de obicei la pl.) Vergea la războiul de ţesut; (regional) vargă (Jupalnic-Orşova). Cf. alr i l 294/1. — PL: nuiele şi (regional) nuieli. — Şi: (regional) nuiăuă (alr sn iii h 739/95, a i, ii, iii, rv), niăuă (alr i 972/93; pl. neli, ib.), noiă (ib. 673/35, 972/898, a ii 12), noiăuă (a iii 13) s. f. — Lat. novella. NUIĂUĂ s. f. v. nuia. NUIELĂ vb. I. T r a n z. (Regional) A bate, a fixa nuiele (1) pe pereţii de lemn, ca să ţină tencuiala. (Refl. pa s.) [Casa] se nuielează. CHEST. ii 130/20. — Prez. ind.: nuielez. — Şi: nuielf vb. IV. alr ii/i h 239/848. — V. nuiele (pl. lui nuia). NUIELĂRtE s. f. (Regional) Nuieliş (Stăni-şeşti-Bîrlad). hem 1 660. — Pl.: nuielării. -r Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -ărie. NUIELÎ vb. IV v. nuiela. NUIELÎŞ s. n. Pădure tînără, cu arbori care au un diametru al trunchiului mai mic de 7 cm la înălţimea de 1 m de la sol; lăstăriş, (regional) nuielărie, arină, rediu, ţiglă. Cf. ds 204. — Pl.: nuielişuri. — Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -iş. NUIELOĂIE s. f. (Regional; mai ales la pl.) Nuia (1) lungă şi groasă, folosită la îm-pletitul gardurilor sau la construirea scheletului unor case, adăposturi pentru vite etc. Perdelele se construiesc din stuf pus în picioare. . . şi prins cu pari şi nuiebaie. chest. v 39/53. Mi-am făcut un gard de nuieloaie. cv 1951, nr. 9—10, 46. . — Pl.: nuieloaie. — Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -oaie. NUIELUŞĂ s. f. Diminutiv al lui nuia (i); vărguţă, vergeluşă, nuieluţă, (rar) nuie-luşcă, (regional) jordiţă. V. lăstăraş, r ă-m u r i c ă, crenguţă. Cf. lb. Bate 12 albuşuri de ouă de găină.. . cu două, trei nuieluşe curate, piscupescu, o. 299/10, cf. şez. iv, 115. Bagă nuieluşa în îndoitura aripei, marian, ins. 25. împletitura se face pe ţeruşi..., printre cari se împletesc sau îngrădesc nuieluţele, nuieluşele. pamfile, i. c. 136. La cea mai uşoară adiere a vîntului, crengile de lîngă vîrf, nuieluşe, se rup, se prăvălesc, stancu, d. 72. ,,Nuieluşele“ lui erau cogeamite trunchi de salcie, galan, b. ii, 7. Atunci baba numai ce scoase din sîn o nuieluşă, cu vîrful căreia începu a tingăni un clopoţel micuţ şi începu să lovească apa. cătană, p. b. iii, 20. Nuieluşă fermenea, Colindai lumea cu ea Şi-o pusei tot ocolea (Gîndul). gorovei, c. 171. Nuieluşă de cătină, Arar voinic o răjghină (Viţa de vie), id. ib. 395. Nuieluşă unsă, Sub pămînt ascunsă (Şarpele). (Ca instrument pentru aplicare de lovituri) Domnul [învăţător] ... avea o nuieluşe care ardea ca focul, caragiale, o. iv, 131. Nuieluşa ustura straşnic, rebreanu, nuv. 249. Plesni calul cu nuieluşa ce-o avea în mină şi strînse frîul cu putere, v. rom. august 1954, 72. + Lovitură dată cu obiectul de mai sus. + (Regional; de obicei la pl.) Şipcă bătută pe pereţii de lemn ai unei construcţii, ca să ţină tencuiala sau lutul (Brădişorul de Jos-Oraviţa). Cf. chest. ii 369/8. — Pl.: nuieluşe. — Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -uşă. NUIELÎŞCĂ s. f. (Rar) Nuieluşă. Croieşte-l piste mijloc c-o nuieluşcă de alun. jipescu, o. 43. — Pl.: nuieluşte. — Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -uşcă. NUIELCŢĂ s. f. Nuieluşă. Cf. lb. Sub cuvîntul Sorcovă ... se înţelege un beţişor, o rămurică sau o nuieluţă verde, marian, s. r. i, 155. Caută un pai sau o nuieluţă subţire, id. ins. 25. Toporule !hai şi taie nuieluţă, că nuie- 5285 NUlR — 547 — NULIFICAT luţa nu vrea să mă huţăne. şez. iii, 92, cf. paMfile, i. c. 136. M-am dus intr-o poieniţă Şi am tăiat 12 nuieluţe. Şi am îngrădit o bucată. Şi a mai rămas o bucată (Aţa de la opinci). GOROVEI, C. 18, cf. PASCU, c. 184. — Pl.: nuieluţe. — Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -uţă. NtJÎR s. m. v. nor1. NUÎRĂŞ s. m. v. nouraş. NUL, -Ă adj. 1. Care se reduce Ia nimic, inexistent; p. ext. care nu se manifestă in nici un fel. Cf. clemens. Igiena publică. .. este nulă. man. sănăt. 78/21. Românii, in cari celtismul e ca şi nul, ... slnt vlahisaţi aproape totdeauna, hasdeu, i. c. i, 40. Experienţa ce-a clştigat e nulă. macedonski, o. i, 260. Multă vreme insă influenţa şcoalei.. . fu aproape nulă. iorga, l. i, 13. Ţesuturile moarte, sclerozate nu mai conţin decit micele coagulate, aglomerate şi deshidratate, a căror solubilitate a devenit nulă. parhon, h. 131. Cînd apa îngheaţă, permeabilitatea [solului] este nulă. agrotehnica, i, 143. Procesul dizolvării este nul. chim., an. călit. 27. Dialogul viu şi gradaţia epică pe care o cere genul e în multe din bucăţile amintite aproape nulă. gl 1962, nr. 419, 2/5. -4- (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. Un caz particular este acela în care toţi aceşti invarianţi sînt nuli. vrănceanu, g. d. ii, 192, cf. 216. + (Despre meciuri) Care se termină la egalitate de puncte. Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 29. 2. (Despre acte juridice) Lipsit de valoare legală, caracterizat prin nulitate (1), considerat ca inexistent. Drepturile ţăranilor, care. .. erau unele şi aceleaşi şi în Ţara Românească şi în Moldova, s-au declarat nule. kogălniceanu, s. a. 121. Este nulă împărţeala în care nu s-au cuprins toţi copiii în viaţă la deschiderea moştenirii şi descendenţii fiilorpremuriţi. hamangiu, c. c. 188. 3. (Despre oameni şi despre acţiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără nici un merit. Cf. pontrriant, d. Simţindu-se nuli, îşi fac o mîngîiere din a tăgădui ţării lor.. . forţa şi valoarea, macedonski, o. iv, 140. Ori pe cine ar imita, ori de unde s-ar inspira, tot nuli va rămînea. gherea, st. cr. iii, 177, cf. şăineanu, d. u. Criticul cel mai nul şi mai invidios pe care l-a cunoscut, probabil, literatura română, lovi-nescu, c. v, 18. Discret şi invizibil, poetul Cerna a evitat cenaclurile, pontifii nuli ai publicaţiilor de tiraj, reclama, arghezi, t. c. 29. Nu poate suporta. . . dispreţul unor persoane pe care, de altfel, le ştia nule. ralea, s. t. i, 102. Expr. (Mai ales In argoul şcolarilor) A fi nul Ia... = a nu şti absolut nimic la... Eram nul la matematici. GALACTION, O. 15. — Pl.: nuli, -e. —Din fr. nul, germ. nul. NULA1 adj. v. nulaş. NULA2 s. f. v. nulă. NtJLAŞ, -Ă adj., subst. (Transilv.; în sintagma) Făină nulaşă sau făină (de) nulaş — făină (de grîu) de calitate superioară; (popular) pielm. Cf. alr i 776/343, lexic reg. 71, mat. DIALECT. I, 83, TEAHA, C. N. 247. — Şi: nula adj. teaha, c. n. 247. — Din magh. nullăs(liszt). NdLĂ s. f. 1. (Cifra) zero; semn grafic care notează, reprezintă această cifră. Cf. rosetti-cazacu, i. l. r. i, 366. Semnul O, care în sine nemic nu însemnează şi drept aceea se cheamă nullă. şincai, î. 4/6. O nimica, adecă o nulă. ma 17v/16. Semnul O, carele se numeşte nula. petrovici, p. 237/10, cf. lb. Zero sau nula. ASACHI, E. I, 3/25, cf. STAMATI, D., POLIZU, pontbriant, d. Nula termometrului. eminescu, s. p. 3. Nişte ochelari cu cercuri negre ca două nule. anghel, pr. 79. Trei nule, puse înaintea cifrei una sau după ea, nu înseamnă acelaşi lucru, camil petrescu, u. n. 73. Se zice, în Ardeal, comă, nulă, probă, corespunzînd lui virgulă, zero, repetiţie din Ţara veche, puşcariu, l. r. i, 413. Cînd aveau de adunat numai nule atunci le plăcea, zero şi cu zero. preda, d. 23, cf. a vi 26. <0> E x p r. (Neobişnuit) A face nulă = a reduce la zero, a anula, (familiar) a face praf. Nu vedeam înaintea mea decît vameşi şi tot vameşi de aceia care fac nulă pe cei de la „Vămile văzduhului“. filimon, o. ii, 34. 2. F i g. (Rar) Nulitate (2). O, eroi!... Cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii. eminescu, o. i, 149. Scris şi: (învechit) nullă. — Pl.: nuli, -e. — Şi: (învechit, rar) nula s. f. — Cf. ngr. v o u X a, lat. n u 11 a, germ. Nuli. NULIFICĂ vb. I. Tranz. (învechit) A anula. Libertatea voturilor era nulificată de tot. bariţiu, p. a. i, 12. Căutau tot feliul de mijloace cu care să poată paraliza şi nulifica orice acţiune a românilor, id. ib. m, 87, cf. gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W. — Prez. ind.: nulific. — Din lat. nulificare, fr. nullifier. NULIFICĂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a nulifica; anulare. Se decreta şi sancţiona din nou nulificarea totală a autonomiei bisericei gr. orientale, bariţiu, p. a. i, 146, cf. lm. — Pl.: nulificări.. — V. nulifica. NULIFICĂT, -Ă adj. (învechit) Anulat. Cf. BARCIANU, ALEXI, W, 5895 NULITATE — 548 — NUMAI — PI. : nulificaţi, -te. — V. nulifica. NULITATE s. f. 1. (Jur.) Lipsă de valoare legală a unui act, rezultînd din absenţa la întocmirea lui a uneia din condiţiile de fond sau de formă cerute de lege ; sancţiune care loveşte un astfel de act, ducînd la anularea lui (parţială sau totală). Jalaba nulităţii trebuie să se deie la judecătoriul cel mai de jos. rînd. jud. 249/25. Dacă mandatarul se dovedeşte a fi fost de rea credinţă ori manifest incapabil,. contractul este lovit de nulitate, caragiale, o. v, 188. Orice act de oposiţiune va arăta însuşirea. . . sub pedeapsa de nulitate a actelor, hamangiu, c. c. 49. Atît procurorul, cit şi apărătorul au anunţat recurs dé nulitate, f (1903), 168. Orice act juridic care ar umori restrîngerea capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu este lovit de nulitate. pr. drept, 154. -4- Viciu care atrage nulitatea (D- Sentenţie făcută cuprinde in sine vreo nulitate văzută ( adecă că s-au judecat tocma împotriva pravilelor şi rînduielii judecăţii), rînd. jud. 251. 2. Calitatea, însuşirea, caracterul a ceea ce este nul (1)5 inexistenţă. Cf. prot.-pop., n. d. A mări pînă la dimensiuni colosale neşte lucruri foarte mici, micşurînd, din contra, pînă la nulitate pe cele foarte mari. HASDEU, I. C. I, 159, cf. BARCIANU, ALEXI, W. + Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva; incapacitate, incompentenţă maximă; (rar) nulă (2). Desperat de conştiinţa nulităţii sale, el se hotărî a dovedi lumii ce poate un rege. HASDEU, i. v. xvii, cf. 166. Pre cît sînt de înflăcăraţi de nulitatea lor literară, pe atît sînt de ridicoli ca persoane, alecsandri, s. 66. înghim-pat adesea cu aluzii răutăcioase despre nulitatea sa, sfîrşi prin a evita casa părintească, căli-nescu, É. 24. 3. Persoană lipsită de orice merit, total incapabilă. Publicul Bucureştilor nu suferă nulităţi; el cere persoane cu talente, alecsandri, t. i, 295. A rezervat nulităţilor despreţul, maiores-eu, cr. i, 251. Vă serviţi cu faliţi declaraţi..., furi cunoscuţi de lume. .., nulităţi egale cu bestia, eminescú, s. p. 30. îl numesc om fără talent, nulitate, gherea, st. cr. i, 8. Maestru înnăbuşit, silit să joace pe Messia într-o cetate de nulităţi. ARGHEZI, t. c. 41. — PI. : nulităţi. — Din lat. nulitas, fr. nullité. • NUJV1 s. m. (Rar) Numele unei monede folosite: în antichitatea greacă şi romană. Constantin s-au răscumpărat cu o mie de numi. şincai, hr. i, 102/6. Au cerut Kaganul să i se dea numai cîte un num de fiecare suflet, id. ib. 118/33, cf. BARCIANU, ALEXI, W. — PI. : numi. — Din lat. nummus. í V * ' - ■ NUMA1 adv. v. numai. NUMĂ2 vb. I v. numi1. NUMADECÎT adv. v. numaidecît. NtJMAI adv. I. (Cu sens restrictiv sau exclusiv) 1. Nu mai mult de... (sau decît. ..); doar; exclusiv. a) (Determină numerale sau alte părţi de vorbire care indică o cantitate, sugerînd. ideea de micime, de limitare, de insuficienţă) Trei ucenici numai luo Isus. coresi, ev. 532, cf, 37. Au domnit singur Ştefan Vodă nu multă vreame, numai 5 ani. ureche, l. 76. La cel sărac nu era nimic, numai o mieluşa avea, şi-i era milă de dînsa. neagoe, înv. 33/5, ef. 16/21. Ce atunce era craiul tînăr, numai de vro 6 ani. neculce, l. 292- Era puţinei [nemţi], numai vo 3, 4 mii, în Ţara Muntenească, id. ib. 353. De multe ori s-au luat seama că, de un, lucru numai, doi într-un chip nu povestesc, c. cantacuzino, cm i,. 6. Un minut. . ., numai un minut de odihnă, mar-covici, c. 19/6. Numai o samă era care abie să ţinea pe picioare, drăghici, k. 26/12. Una numai din planete de ar rumpe armonie. . . Curînd cereştile sfere, una pre alta s-ar trage. conachi, p. 271, ef. 103, Vină numai cu cîli moldoveni ai pe lingă măria ta. negruzzi, S. i, 140, cf. 55. Nu doresc odoare, Din a ta cunună vreu numai o floare, alecsandri, p, ii, 30, cf. id. t. ii, 42. Să rîzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. eminescu, o. i, 174, Are numai două carboave la sufletul său. creangă, p. 298, cf. 105. Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi. . . oprindu-şi pentru dînsul merinde numai cît a putut duce calul, ispirescu, l. 4, cf. 11. Nu, nu! O vorbă numa! coşbuc, s. 39. Mie. . . Numai unul mi-a fost drag cu-adevărat. eftimiu, î. 106. Trece-mi şi mie capătul să-i trag numai un fum. c. petrescu, î. ii, 14. Moş Spînu-i mai mult mut; spune numa o vorbă, într-o zi. sadoveanu,. o. ix, 386,. cf. 422. Secunda, numai una-n vecie, o clipită, Va hotărî să baţă, sunată sau dogită, arghezi, c. o. 29. Printre cele ,,n“ constante. . . numai două sînt independente. vrănceanu, g. d. ii, 15. Pezevenghii trag la pompă numai c-o mîriă., tudoRan, p. 8. Un tînăr de numai treizeci de ani. conţemp. 1962, nr. 796, 1/4. Lumea-i largă şi nu vezi Că din sută şi din mie Numai una-mi place. mie. alecsandri, p. p. 303, Din plug cu şese boi Am rămas numai cu doi. jarnIk-bîrseanu, d. 462. în anu ăsta număi vo cîţiva meri o făcut mere. alr ii 3 018/172. Numa zece lei mi-o dat. ib. 3 162/172. <$> (Glumeţ) Băuse apa de la 24 de iazuri şi o gîrlă, pe care umblau numai 500 de mori. creangă, p. 242. b) (Determină verbe, arătînd că acţiunea este. neînsemnată, limitată, restrînsă în raport cu alta posibilă sau dorită; învechit şi regional 5301 NUMAI — 549 — NUMAI însoţit de „ce“ sau „cît“) Ale liimiei locuri luminează cu căldura zareei lui şi udătura pămîn-tului numai ce usucă, iară nu bagă saduri şi seminţe, coresi, ev. 440. Această lume toată iaste ca o umbră ce să arată numai omului şi iarăşi îndată piare. varlaam, c. 107. Nu are avea neştine... nice cu inima a pofti să facă ucidere, ce numai că ce să va mînia pre un om, de-l va sudui şi-l va bate. prav. 85. In furnicarul său, ei numai cît figurează, conici, f. ii, 13/20. Ca zburătorul flutur, dintr-o floare-n altă floare, Gustă numai, frunzăreşte, cqnachi, p. 81. Făclia ce-n ochii noştri pururea vrei a aprinde, Numai cît ne necăjeşte, iar de rău nu ne desprinde, id. ib. 281. Daţi-vă de-o parte, măi păcătoşilor, că numai aţi crîmpoţit mîncarea. creangă, p. 261, cf. 300. Nu ţi-am trimis buchete, stăpzna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, cerna, p. 41. iŞi te rog să nu întrebi nimic, numai să mă asculţi. c. petrescu, c. v. 323. Teribila veste nu m-a îndurerat numai, m-a derutat, tribuna, 1961, nr. 215, 12/3. Ce, bade, te-ai necăjit?Şi eu numa ¿[a], am glumit, jarnîk-rîrseanu, d. 77, cf. 258.. Murăş, Murăş, apă lină, Cine te bea, se-nstrăină, Eu numai că te-am gustat Foarte m-au înstrăinat, id. ib. 201. Tu numă te faci. alr ii 3 680/172. Numai cît tîndălesc vremia. alr i 1 323/174. 2. (Determină orice parte de propoziţie, indicînd nuanţe restrictive sau exclusive care variază în funcţie de context; adesea restricţia este întărită prin repetare) a) Nu altcineva sau altceva decît. . .; nimeni sau nimic în afară de.. . De acest Lazar. . . evanghelistul Ioan numai ce scrie, iară de alalţi evanghelişti lăsat fu. coresi, ev, 98, cf. 62, 109. Aceale toate periră. Numai Noe • rămasă şi ce cu el era în corabie, palia (1581), 35/6. Numai cu ucenicii săi era. varlaam, c. 61, cf. 34. Această dar au fost dat numai ap[o]s[to]lilor, nu şi altora, n. test. (1648), 190v/31. Cine-şi va face Lăcuinţă de pace?.. . Numai cine va mearge întregu spre sfînta leage. dosoftei, ps. 42/1. Neamul omenesc urmează numai lucrurile ceale deşarte, biblia (1688), [prefaţă] 3/26. Eu numai faptele măriei iale cele mai lăudate şi de toată suflarea ţării aceştia cinstite şi iubite, numai pe .acelea am pus gînd să le povestesc, r. gre-ceanu, cm ii, 9. Ştiut,este că la Eghipet nu plouă şi că numai regulata revărsare a Nilului face mănoase cîmpurile. ar (1831), 80^21, cf. ib. (1832), 42/43. Temerea cea cu prisos a viitorului la mulţi oameni este numai un obicei rău. mar-covici, d. 13/5, cf. 15/11, 16/9. Au fugit urmînd după dînsul numai credincioasa lamă. drăghici, r. 159/26. Să dusă numai el cu boierii, gorjan, h. i, 4/24. Acel soare. . . Numai pentru mine varsă lumină încălzitoare, conachi, p. 265, cf. 281. Ei credeau că numai acest mijloc au spre a-şi redobîndi starea lor cea dîntîi. bălcescu, m. v. 393- Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareş. negruzzi, s. i, 144, cf. 61. Te-ai dus, lăsîndu-mi numai un suvenir iubit. ALECSANDRi, p. i, 120. Stâpîne ale bunurilor mănăstireşti coprinse în teritoriul românesc sînt numai şi numai acele mănăstiri pămîntene închinate, odobescu, s. ii, 28. Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială, eminescu, o. i, 140, cf. rv, 14. Cînd colo, găseşte numai locul, creangă, p. 144, cf. 183, 201. Lungi sînt numai scrisorile unte şi plicticoase, caragiale, o. vii, 351. Să ştii că numai tu eşti de vină. ispirescu, l. 9. Vede numai durerile mari. ionescu-rion, c. 88. Era deja golit coşul, numai camelia mai rămăsese. f (1897), 21/1. Numai moşul povesteşte Aşezat pe faţa vetrii. goga, p. 88, cf. 59. Ochii mei, în cale-ţi, culeg numai uimire, cerna, p. 12, cf. 92. Numai de pe înfăţişarea lui. .. cineva, fără să-l cunoască, bănuieşte că e un învingător. brătescu-voineşti, p. 18. Frumoasă cum» numai poveştile îşi pot închipui, hogaş, dr. ii, 143. îl durea numai închipuirea că va rămînea iarăşi singur, rebreanu, r. i, 246. Plouă. ...şi numai ploaia dă cuvînt. bacovia, o. 33. Vino mai curînd să vezi Minunea-n care numai tu nu crezi, minulescu, v. 183. Numai eu întîrziu, singur pe cărare, Farmecul acestei clipe călătoare. topîrceanu, b. 79. Deci tot el numai suferă pentru mine. c. petrescu, c. v. 258. Oriunde-ţi pipăi pragul, cu şoapta tristei rugi, Dau numai de belciuge, cu lacăte şi drugi, arghezi, f. 55. Balaur, pentru locomotivă, este o metaforă numai pentru poetul modern, vianu, m. 20. In instalaţiile care produc numai peşti de consum se creşte îndeosebi păstrăvul, c. antonescu, p. 20. Rămînea singură, înconjurată numai şi numai de zgomotele familiei, galan, b. ii, 46. Poate e numai vîntul, Poate sînt numai apele, labiş, p. 49. Cîte flori în jurul meu, Toate-mi voiesc numai rău. jarnIk-bIrseanu, D. 189. De te-ar bate-o ploaie grea, Să-ţi rămîie-o oaie rea, Să umbli numai cu ea. id. ib. 279. A rămas numai umbra de el. zanne, p. ii, 450. <£> (întărit prin „doar“, „singur“, „unul“, „tot“) Să nu ceară împărăţiia ceriului. . . ce numai singura rugă să aibă ca să scape de gheenă, coresi, ev. 29. Că de eişu luo elu ucenicii şi cu ei singuri numai ce grăi. id. ib. 89. Dînsul numai singur rămasă pre cruce răstignit, varlaam, c. 84. Au apucat numai. Iordăchioaia sîngură, cu rădvanul. neculce, l. 99. Singură numai naţia noastră ,nu-ş are istoria. ar (1829), 1402/2. Numai tu unul cunoscînd ceea ce ne este de folos, ne vei dă bunătăţile. marcovici, p. 6/9. Au rămas, în sfîrşit, singur numai cel mai mic fiiu cu numele Crusoe, drăghici, r. 3/14. Numai singur cu mîinile sale întîmpina greutatea, id. ib. 53/15. Lui Dumnezeu numai singur cartea soartei îi deschisă, conachi, p. 262, cf. 263. Numai eu unul am făcut un tur de valţ cu dînsa. negruzzi, s. i, 65. Singur numai cavalerul suspinînd 5301 NUMAI — 550 — NUMAI privea balconul, eminescu, o. i, 152. Numai unul Dumnezeu ştie cît sînt de nevinovată. ispirescu, L. 120. Doar numai frăţiorul mic Se uită lung; nu mă mai ştie. iosif, v. 43. Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote Numai vîntul singur plînge alte note. bacovia, o. 62. ■Şi din lună, şi din nor Eu cetesc numai tot dor ! jarnîk-bîrseanu, d. 143. + (Adesea prin exagerare) în întregime, cu totul; complet. Au luat nişte sare proastă şi urîtă, numai părrunt (a. 1818). doc. ec. 188. Calul era numai spumă. negruzzi, s. i, 42, cf. 67. Mult-puţinul ce au lucrat românii în domeniul artelor n-a fost numai invenţiuni ale lor. odobescu, s. ii, 251. Un castel numai pietre şi ziduri sparte, eminescu, n. 13. Colţii de munte... atît îi zgîriase picioarele.. . încît erau numai sînge. ispirescu, l. 56. Un munte numai şi numai de piatră, id. ib. 194, cf. 6. Şi mînat-am dragi mioare Pîntre iarbă numai floare, jarnik-bîrseanu, d. 510. [Vinul e] numa oţăt. alr ii 6 153/284. + (Adesea prin exagerare) Peste tot, cît vezi cu ochii; compact. Nu e soare, dar e bine, Şi pe rîu e numai fum. coşbuc, p. i, 223. Logofătul pusese ovăsul în mustul zăpezii şi acum ara de orz. Pe cîmp erau numai pluguri, sandu-aldea, u. p. 178. O lungă deşteptare zvoneşte împrejur, E clar şi numai soare, bacovia, o. 54. Era-ntr-o zi de vară numai soare, Cu raze pe clopotniţi, ca egrete, d. botez, f. s. 29. + Continuu, mereu (II 1). Numa rîde. alr ii 3 257/284. b) Nu altfel decît..., nu în alt mod decît...; pur şi simplu; în mod formal, de formă. Iară de la ceia ce nu pot, destul iaste acelora numai cu vrearea inimiei să miluiască, coresi, ev. 40. S-au chemat numai cu numele creştini, var-laam, c. 24. Boierii de ţară era numai cu numele că la nemică nu-i mai întreba, neculce, l. 320, cf. 104. Nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie. c. cantacuzino, cm i, 3. Carantina de pe graniţa austriană s-au ridicat şi trecătorii pot merge în Austria numai prin afumare. ar (1832), 21/18. Acest tractat este chiar numai defensiv, ib. (1834), 691/22. împărăteasa. . . se deosăbea din celelalte numai cu îmbrăcămintea şi cu umbletul ei. gorjan, h. i, 5/1. Lipsită de cuvîntare, Ţi-ai mărturisit durerea numai prin îmbrăţoşare. conachi, p. 101, cf. 82. Căci voi numai prin vînzare mai puteţi trăi în lume Unde crima v-a născut, bolintineanu, o. 123. S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubeşti tu? eminescu, o. i, 155. Aşază o leasă de nuiele numai întinată, creangă, p. 29. Apa încropită numai ca laptele cînd îl mulge de la oaie. ispirescu, l. 38. Ce cuminte-i firea ! Numai prin nedrept ea poate Pe cei slabi să-i facă treji. coşbuc, p. i, 264. Arta de a trage cu puşca se poate învăţa numai în practică, stoica, vIn. 43. înmugurirea începe numai în prezenţa oxigenului şi la o temperatură potrivită, agrotehnica, ii, 12. Uneori voia să dea precizări, să fie crezut,. .. alteori era numai vibrant, poetic. t. popovici, se. 100. Cin'pofteşte traiul meu, Să i-l deie Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, Ci numai cum trăiesc eu ! jarnik-bîrseanu, d. 127. Numa-n pustiu îl aştept, că nu mai vine. alr ii 3138/141. <0>Expr. Numai aşa sau aşa numai = a) fără complicaţii; în mod simplificat sau simplu. Pentru aceaia nu zice Hristos „să iai crucea”, aşaş numai, ce „crucea sa” grăiaşte. coresi, ev. 69, cf. 242, 243. Lăsatu-ş-au toţi agarlîcul acolea.. . şi numai aşa sprinteni cu oştile purcegîndu, au poposit den sus den fîntîna Drâgoieştilor. R. greceanu, cm ii, 37, cf. 32. Humuleştii şi pe vremea aceea nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătîi, ci sat vechi, răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului. creangă, a. 1. Aci erau rînduite cu meşteşug tot felul de arme: unele împodobite cu nestimate, altele numai aşa, fără podoabe, ispirescu, l. 21. Pentru dumneata, Matei, Bără-ganu-i numai aşa... nişte cîmpi... ori nici atîta. galan, b. ii, 44; b) fără motiv, fără scop, fără rost; dezinteresat; (pe) degeaba. Să va acolisi un om de altul... aşa numai, într-o pizmă. prav. mold. 66y/14. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luaţi numai aşa, cum s-ar întîmpla. creangă, p. 262, cf. 188, 332. Lumea mea cea frumuşa Se petrece num-aşa; Lumea mea cea frumuşică Se petrece-ntr-o nimică. jarnik-bîrseanu, d. 218. Nu-s fată de potlogar, Să dau gură pe creiţari, Ci-s copilă tinerea Şi la faţă frumuşa... Şi dau gură num-aşa ! id. ib. 405, cf. alr ii 3 236/250, 279, a i 21. c) Nu altă dată, nu în (sau din) alt moment sau în altă împrejurare decît... Că eu, o des-puietoare, numai dănăoară într-un an ce întru, iară tu, fecioară, să şedzi să petreci pururea. varlaam, c. 384. Au hotărît... numai dimineaţa şi cătră sară să lucreză. drăghici, r. 84/3. îmi pare că trăiesc numai de cînd m-am căsătorit. negruzzi, s. i, 75, cf. 247. Cînd voi pune eu mina mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta, şi numai atunci să se nască pruncul din tine. creangă, p. 88. O purtase în inimă ca pe un ideal la care numai în ceasurile cele mai frumoase ale vieţii ne simţim vrednici a privi, f (1900), 606. A fost odată. .. va fi odată. . . Nu spune zarea, dar spune omul — Numai acuma e niciodată, bacovia, o. 121. Să descărcăm focul numai atunci cînd ne convingem că avem vînat în faţă. stoica, vîn. 50, cf. 38. Spiritul omenesc gîndeşte metaforic numai în prima lui fază. vianu, m. 39. Să lăsăm deci la o parte acest lemn, folosit numai cînd n-ai încotro, tudoran, p. 108. Numa cînd e lipsă de fîn facem frunzări, alr ii 5 283/192. ■£> (întăreşte ideea restrictivă exprimată de unele adverbe şi locuţiuni adverbiale) O tăcere-nfrico-şată ! Numai cînd, din vreme-n vreme, Se aude-un glas ce geme. alecsandri, p. ii, 18, cf. alr sn v h 1 494. + Abia. Focul s-au putut stinge 5301 NUMAI — 551 — NUMAI numai la 31/2 ceasuri după prinz. ar (1837), 673/30. Dădu, restul de ceai călduţ pe gît. Şi numai după aceea se aşează să aştepte, c. petrescu, c. v. 130. d) Nu în alt loc decît.. .; nu mai departe sau mai aproape decît... Şi împreună numai înaintea judecătoriului sta-văm cu frică şi cu cutremur mult. coresi, ev. 538. Cine... aice pre pămîntu numai ce strînge, aice pre pămîn-tu-i iaste şi inima, varlaam, c. 29. Lăcaşuri cereşti... numai în sinul vostru se află fericirea. marcovici, c. 17/1. Pănă-n sară abia au agiuns numai până la lăcaşul său. drăghici, r. 160/24. Mă doare... c-acolo numai am trăit în fericire. conachi, p. 101. Şede toată ziua închisă, merge numai la biserică şi la paradă, negruzzi, s. i, 65. Numai în grădina ursului... se află sălăţi de aceste, creangă, p. 211. Numai în zare cădea umbra vînătă a unei păduri, tribuna, 1961, nr. 216, 5/1. Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi vreodată? Barăm numai pînă-n casă, Să mă vezi pe min'mireasă, Barăm numai pîn’la poartă, Să mă vezi pe mine moartă, jarnik-BÎRSEANU, D. 143. e) Nu în alt scop decît...; nu din altă cauză decît...; pentru simplul motiv că. .. Călca acestea toate, numai pentru ca să dobîn-dească împărăţia ceriului, varlaam, c. 149, cf. 397. M-au silit a hotărî cu tatăl mieu ca să venim aicea, pentru ca să încredinţăm nădeajdile tale, silit fiind a te lăsa numai şi numai ca să aduci spre fericire norodul tău. beldiman, n. p. ii, 204/7. Pentru ce te hrăneşti cu nădejdea de a dobîndi cinste mare.. .? Numai ca să tragi asupră-ţi privirea oamenilor, marcovici, d. 11/11. Numai spre pedeapsă este născut şi răsuflă. conachi, p. 275, cf. 290. Şi toate aceste, iarăşi vă întreb, pentru ce? Numai şi numai pentru că nu m-au ascultatără ! alecsandri, t. i, 306. O fac. .. numai şi numai întru cea mai mare laudă şi glorie a artei vînătoreşti. odobescu s. iii, 102. D-apoi de ce mi l-a dat tata de-acasă? Numai de vrednicia lui. creangă, p. 216, cf. 128. Şi dacă ţi-am făgăduit, a fost numai ca să te împac, ispirescu, l. 2. Şi le-am întorspoveştile-n-dărăt.. . Şi numai ca să-ţi mai arăt Că din scîntei sleite şi surcele Poţi întocmi din nou un cer de stele, arghezi, c. o. 184. Mîngîindu-şi în răspăr, cu vîrful degetelor, fălcile, părea nemulţumit numai şi numai de scronţănitul ţepilor bărbii, galan, b. ii, 40. f) (în loc. c o n j.) Numai să... (sau de.. dacă...) = (adesea în propoziţii optative) doar dacă. ..; cu condiţia ca... El are mai apoi şi slobozire numai de va vrea să se facă şi vas ales vieţiei. coresi, ev. 99. Putearnic iaste Dumnezeu a întări pre el, numai să va vrea el să se nevoiască. id. ib. 93. Putem, numai de vom vrea. varlaam, c. 171. Apoi dar... dă! ... fă cum ştii, numai să nu ne bagi şi pe noi în belea, creangă, p. 9. Numai de n-ar fi mai multă întîrziere; căci stăpînul mă aşteaptă, id. ib. 266, cf. 128, 250. Să se facă aşa precum zici tu, numai să-mi aduci pe Ileana Simziana. ispirescu, l. 24. De mi-ai zice, aş zbura Unde stea n-ar lumina; Numai de te-ai îndura Să-mi dai flori din ochi albaştri, Mie, sufletul sihastru. beldiceanu, p. 82. Fără milă te voi cura eu de această boală modernă, numai de nu-mi spui ce ai pe creier, ce ţi-a treznit în minte? f (1906), 2. Dumneata ne arbitrezi. Hai, domnule maior. . . — De, coniţă; numai să pot. sebastian, t. 87. Rupe, mîndră, cît îi vrea Trandafiri din peana mea, Numai tu să fii a mea. jarnIk-bîrseanu, d. 75. Cătănire-aş, cătăni, Numai puşca de n-ar fi. id. ib. 303, cf. 390. Numai să te ţină cureaua ! zanne, p. iii, 141, cf. ii, 641. <$> (Cu inversarea construcţiei) Vrea fi ceale mai norocite, de ar fi viu numai, aethiopica, 7r/6. 3. (învechit şi regional; în construcţii negative) Decît. Nu avem acicea numai cinci pite şi doi peşti, coresi, ev. 256, cf. 288, 381. Furul nu va veni numai să fure şi să ucigă şi să piarză; eu, venii viiaţă să aveţi. id. ib. 482. Nimene nu cuteza să între acolo, numai Alicsandru. alexandria (1784), llr/ll. Spuneau şi alţii că sînt zile în care nu mînca numai o dată. agîrbiceanu, l. t. 78. Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura Cu dulceaţă ciripind. jarnIk-bîrseanu, d. 27. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbătă o dată, Duminecă ziua toată. id. ib. 62. Chemăm mai multe cară să ne-ajute la cărat gunoi, piatră, lemne şi nu capătă numa mîncare şî beutură. alr ii 4 837/105. Nu-i ajută numa sapa şi lopata, zanne, p. v, 549. ■$> (întăreşte sensul restrictiv al lui „decît“, „fără“, „fără cît“) N-avemu acicea fără numai 5 pîini şi doi peşti. varlaam, c. 192, cf. 4, 73, 100, 404. Certarea ucigătoriului nu iaste alta numai (fără numai munt.) moartea, prav. 86. N-au stătut sultanul cu voievod să să bată cu temei... fără cît numai cîte o strajă unde şi.unde de să lovie. neculce, l. 208. La aceasta ce alta poci să zic întâi fără numai: 1 De am viclenit. . . antim, p. xxiv. Nici pot ave mângâiere Decît numai în suspinuri, în lacrimi şi în durere, conachi, p. 100, cf. 104. Pentru unguri chiar n-au fără numai un mijloc a-şi păstra naţionalitatea lor, şi aceasta e federaţia, iar nu supremaţia, bălcescu, ap. ghica, a. 354. Nici a murit.. ., nici s-a bolnăvit (decît numai cînd i-a murit căţeluşul), ci din împrotivă. negruzzi, s. i, 63. Nu îndrăzneşte să iasă din desişurile ce-i servesc ca loc de adăpost, decît numai după apusul soarelui, stoica, vin. 83. Astfeli trăiră băieşii. .. neavînd cu nimene nemica de lucru şi de împărţit fără numai cu aceia cărora le vindeau argintul, marian, ţ. 241. 4. (în construcţii adversative) a) (Urmînd după şi întărind pe „ci“ sau, regional, pe „fără“, determină al doilea termen al opoziţiei) Aceştia nu lăcuiesc în case, fără numai în oraş mare, în cctrile de multe fealuri 6301 NUMAI — 552 — NUMAI de oameni lăcuiesc. ureche, l. 117. Ce să fie făcut in 23 de ani ai domniei lui, nu să pomeneşte, fără numai scrie că l-au ucis Şuşman, voivodul sîrbilor. R. popescu, cm i, 235. Dar domnul căci poronceşte să fiţi la opreală, nu că vra să vă omoară, ce numa până va veni şi măria sa. amiras, let. iii, 141/17. Toţi copacii ce cercasă, nu era decit copacii neroditori carii nici ca cum fac poame, fără numai frunză. drăghici, r. 42/2. Ce să fie asta de n-am intîlnit. .. nici un sufleţel de om p-aici pe la voi, fără numai grămezi, grămezi de oase de oameni? ispirescu, l. 101. b) (Precedat de „nu“ şi în corelaţie cu „ci“, „ci şi“, „ci încă“, „dar încă şi“, „ci mai ales“ etc., determină primul termen al opoziţiei, ajutînd adesea la exprimarea ideii de cumul) Eu nu numai legat se fiu, ce şi se moriu gata sînt. cod. vor. 28/18. Postul iaste nu numai de carne a nu mînCa, ce şi de reale a te lăsa. corksi, ev. 50. Că Dumnezeu nu numai la judecată aşteaptă să dea osîndă derept păcate, ce încă şi pînă e omul viu. id. ib. 59. Nu numai oamenii, ce şi tocma îngerii sîmt cuprinşi de spaimă. varlaam, c. 70. Nu numai roadă de fapte bune ce nu deaderă la ceia ce fură tremişi, ce încă foarte-i dosediră. id. ib. 226, cf. ureche, l. 124. Nu sîntem moşteni numai pre pămînt, ci şi în cer părtaşi bunătăţilor, neagoe, înv. 11/27. Nu numai noi bunii credincioşi şi direpţii şi creştinii. . . ce tocma şi păgînii. . . îş aduc aminte de D[u\mnedzău. biblia (1688), [prefaţă] 6/16. Nu numai de rîsul altora şi de ocară sîntem, ci şi orbi, muţi, surzi sîntem. c. cantacuzino, cm i, 5. Nu numai creştinilor fu bun, ce şi păgînilor. anon. cantac., cm i, 106. Nu numai eu, episcop şi mitropolit strein în Ţeara Românească, ci au fost şi alţii mulţi, antim, p. xxviii. Acest bărbat este nu numai dregător foarte îrisămnat ce încă şi ales învăţat, ar (1837), 112/10. Dumnezeu nu a înzestrat pe om numai cu minte. . . dar încă el l-a înzestrat cu „voinţăli. bălcescu, m. v. 4. Nu numai că fumatul e nefolositor, dar e şi nesănătos, f (1897), 129. li era drag pămîntul nu numai pentru cîştigul ce-l produce.. ., ci mai ales pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului. rebreanu, r. i, 165. Citea toată ziua, şi nu numai romane, ci tot soiul de cărţi, camil petres-cu, p. 295. M-am silit să o uit. . . îndoind mereu sforţarea nu numai de uitare şi de refuz, dar şi de realitatea vie. arghezi, b. 9, cf. id. c. o. 37. Cînd ascultăm pe cineva, primim nu numai o ştire, dar şi cunoaşterea atitudinii vorbitorului faţă de ştirea comunicată, vianu, m. 145. In această mare lipsesc nu numai toate formele abisale, dar şi acelea cu ouă şi larve. c. anto-nescu, p. 149. Rădăcinile plantelor au nevoie nu numai de apă, dar şi de aer. agrotehnica, i, 104. Nu numai sărăturile, ci şi solurile lutoase şi argiloase normale trebuie arate la un conţinut mijlociu de umiditate, ib, n, 1 040. Experimen- tarea instruirii practice a elevilor în producţie ridică probleme deosebite, care cer din partea pedagogilor nu numai preocuparea, dar şi priceperea de a le rezolva, gî 1962, nr. 652, 3/1. <£> Expr. Nu numai că... = în afară de faptul că. .., pe lîngă că. . . Vizite ca ale dumitale nu numai că nu mă supără, dar îmi fac chiar mare plăcere, caragiale, o. vii, 511. Nu numai... că n-am stăruit pentru numirea lui, dar am avut specială grijă s-o împiedec, m. i. caragiale, c. 104. Nu numai că se conformează normelor rezultate din faptele de repetiţie ale limbii, dar în acelaşi timp le atestează şi le propagă, vianu, s. 71. Datorită avîntului necontenit al economiei, nu numai că nu avem de-a face cu şomajul.. ., ci avem de-a face cu nevoia crescîndă de forţe de muncă, scînteia, 1953, nr. 2 751, 1/1. Un sol arat nu numai că înmagazinează o cantitate mai mare de apă, dar o şi reţine timp mai îndelungat. agrotehnica, i, 833. II. (Cu sens modal) 1. (Urmat de un conjunctiv sau de o construcţie negativă; adesea întărit prin repetare) Pe punctul de a . . ., gata-gata să. . ., cît pe ce. Ucenicii. . . păţiia nevoie mare. . . cît era numai să să îneace. varlaam, c. 198, cf. 364. Şi aşa prinsără şi pe rămentarul Turculeţ viu, supt Cetatea Neamţului, unde era numai să saie peste părcane. neculce, l. 128. Sufla aşa de tare şi rotea nişte ochi aşa de sluţi, încît numai nu-mi zice: „Hait!. . . Cară-te de-aicilt. gane, n. iii, 169. D-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce eşti. creangă, p. 52. Mulţime nenumărată de gîngănii şi jigănii înspăimîntătoare, cari stăteau cu gurile căscate numai şi numai să-i înghită, id. ib. 94. Nevastă secerătoare. . . Mijlocu nu te doare? Că şi io-s secerător, De mijloc numai nu mor. jarnik-bîrseanu, d. 37. Au înfierbîntat-o într-un feliu ca acela, încît numai-numai să iaie foc şi să ardă. sbiera, p. 34. Numa nu l-o turtit caru. alr sn v h 1 338/334. 2. Chiar, tocmai. De nu veri avea nice acealea [bunuri sufleteşti], numai gol ce te vor lăsa [hoţii], varlaam, c. 335. Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită, Încît ai ce strînge-n braţe — numai bună de iubită, eminescu, o. i, 159. Din pricina voastră am recit ieri casa, căci pentru mine era numai bunăi cum era. creangă, p. 252. Primăvara. . . „Răpiţau se supără, varsă o parte din mînia ei în cracul de pe „Valea-Seacă“, şi asta încetează a mai fi „seacă“. în cîteva ceasuri sărăcenenii sînt numai prea bogaţi de apă. slavici, n. i, 8. O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soţie. ispirescu, l. 19. Va fi numai bine: noapte, vijelie, basm. delavrancea, o. ii, 12. Pentru o fată de porcar e numai de ajuns să fie dăscăliţă. t. popovici, se. 40. <>(în construcţii negative; sugerează antonimul determinatului) Anton Filip măcar că numai odihnit nu era, se simţea pesemne... bine. galan, b. ii, 26. 5301 NUMAI — 553 — NUMAI Apoi el numai sărac nu era. reteganul, p. ii, 3. <0>(Regional; precedă un adverb de timp) Şi numai îndată tăiă un porc (cca 1830). gcr ii, 255/26. Numai acum mă despărţii de principele. f (1871), 123. Uite ce ţi-ai făcut poalele! Şi numai azi te-am primenit! rebreanu, i. 16. Numai mai nainte adusei apă. pribeagul, p. r. 55. Numa acuma ai vinit. alr ii 3 240/105. Pe scară străină să nu te urci, că numai îndată te încurci, zanne, p. iii, 365. <> L o c. a d v. (învechit şi regional) Numai cît (sau, regional, ce) = (de) abia; îndată ce.. . Crezînd cu adevăr că numai cît se va atinge, mîntuită va fi. coresi, ev. 382, cf. 29. Nu să rugă..., ce numai cît întră în besearecă osindi şi pre vamîş şi pre alţi oameni, varlaam, c. 9. Şi numai cît a gîndit Făt-Frumos şi îndai’ au şi fost de faţă părinţii împărătesei lui. creangă, p. 102. Numa cît ai vinit. alr ii 3 240/102. Numa ce-ai vinit şi pleci. ib. 3 240/682. III. (Cu sens temporal) 1. (Popular; adesea însoţit de „ce“, „iacă“, „uite“, „iacă ce“ etc.) Deodată, pe neaşteptate. Descălecînd turcii la gazde, demineaţa, n-au dzis nemic iar cînd au fost pe chindie, numai ce-au împlut turcii ograda domnească, de-au apucat porţile, neculce, l. 165. Şi cum sta ea în preajma fîntînei, numai ce iaca pe slujnica ştiută, creangă, p. 99. Cum vorbea, numai ce iată că vede viind un om. id. ib. 126. Şi cînd prin dreptul podului, numai iaca şi ursul. id. ib. 187. Intr-o cirtă de vreme, nu ştiu unde se duse, căci numai ce iată că se întoarse cu un merişor rumeor şi aurit în mînă. ispirescu, u. 5. Lupii se făcuseră aşa de îndrăzneţi că năvăleau pănă-n casele oamenilor;, numai ce auzeai că pe cutare l-au rupt lupii, contemporanul, vi2, 287. Aştepta, aştepta, tresărea la orice pîlpîială a frunzelor şi numai ce-o vedea că vine păşind încet prin iarba înrourată, mironescu, s. a. 72. Stau ei şi numai ce văd o luntre venind către ei. reteganul, p. iii, 5. Nu plecase bine baba din casă şi numai ce vine la fată un chiţigoi. şez. v, 66. Numa uite că vine unul. rădulescu-co-din, î. 352. Merg ei cît merg, cînd iacă numai că ajung la un palat aurit, mera, l. b. 146. Merge el cît merge.,. pînă ajunge numai la o livadă întinsă, id. ib. 206. Cam pe la mezul nopţei, numai începu a se auzi de departe vorbă. i. cr. iii, 271. 2. (învechit şi regional; adesea însoţit de „ce“) Imediat, numaidecît (1); p. ext. neapărat (4), cu orice preţ. Ai ieşit din corabie de-ai purces pre mare numai căci ai audzit glasul mieu. varlaam, c. 200, cf. 40. Venitu-i-au şi de la hanul ferman, numai să încalece, să-l prindză. neculce, l. 207. Ajungînd la hotarul prusescu,. n-au putut să să mai tăinuiască, ce au căutat numai a spuni. id. ib. 329, cf. 41, 129, 342. Boierii s-au apucat de Ştefan Petriceico, ce era clucer mare, fiind bătrîn şi boier de ţară, numai să-l rădice domn, el apărîndu-se să nu fie. muşte, let. iii, 13/25. Eu văd că nimine din voi nu poate să nimerească, trebuie numai să spun. drăghici, r. 98/11. <£> (Cu funcţiune predicativă) Cum a putut să iasă de aici? Acela „numai11 c-a fost strigoi şi n-a fost om cumsecade. pamfile, duşm. 184. IV. (Cu sens adversativ) 1. (Şi cu valoare de conjuncţie) Dar, însă; totuşi. Faceţi cu iale cum. veţi vrea; numai pre ceşti oameni nemică să nu faceţi, palia (1581), 70/3. Nu-l poate purta diavolul pre voia sa... numai cu vicleşugul ce înblă... să-l înşeale. varlaam, c. 16. Nu mă voiu teame... Numai ce am una să cei de la tine. dosoftei, ps. 81/15. Şî era să mazilească şi pe Cantemir Vodă. Numai au sosit veste atunci c-au murit, neculce, l. 114. Nu era pre cărturar, numai nu era prost. id. ib. 132, cf. 206. Pricina pentru ce nu să găseşte scris nici de ai noştri, nici de striini, numai mi să pare pentru doao pricini să-şi fi mutat scaunul. R. popescu, cm i, 227. Am multe de mi s-ar ţinea în seamă, carele nu sînt făr' de cale, numai le las şi zic că am cheltuit ca la o casă a mea. antim, p. xxviii. Ş-apoi, frumoasă, roşie ca un bujor; numai cînd era mică a căzut din şcrînciob şi de atunci e cam şchioapă, negruzzi, s. i, 59. Am eu un loc la mine în trăsură. Numai dinainte, dacă nu te superi, fiindcă dinapoi şedem noi doi. gane, n. iii, 184. De-acum am prins eu la minte. .. Numai ce folos? creangă, p. 45. îi de-teră voie să meargă prin toate locurile de prin : pre jur. .. , numai pe o vale, pe care i-oşi arătară,. îi ziseră să nu meargă, ispirescu, l. 8. In tot timpul zilei, totul merge bine. Numai noaptea, iepurele se apucă să roadă din coada cocoşului şi tovarăşii sînt seara separaţi, arghezi, b. 44. Du-te, numai ai grijă ca deseară să fii înapoi. tudoran, p. 34. Mîndră eşti, frumoasă, eşti, Numai nu mă prea iubeşti. jarnIk-bîrseanu, d. 380. Bate vîntu, numa nu tare. alr sn iii h 791/64. Un bordei să ai, numai să fie al tău.. zanne, p. iii, 27. Fie pînea cît de rea, Numai fie în ţara mea. id. ib. vi, 345. <£> (Precedă imperativul sau, de obicei la început de frază, reia firul întrerupt al unei discuţii, exprimînd insistenţă, nerăbdare) Acolo, întru împărăţia ceriului, tu veri fi moştean întru luminata bucurie a sfinţilor lui.. . Numai să nu fii lenivos. coresi, ev. 5. Aştepta-te-voi, numai ce vino ! varlaam, c. 433. Despre asta n-ai grijă, tată, că eşti cu mine . .. Numai du-te şi vesteşte împăratului ce-am spus eu ! creangă, p. 79. Am bună nădejde să isprăveşti cu bine slujba... Numai adu-ţi aminte de poveţele mele şi să nu ieşi din cuvîntul calului, ce ţi-ai ales. ispirescu, l. 19. Uite, îţi sărut mînile.,.. Ingenunchi Ungă tine, numai, iartă-mă! sadoveanu, o. ii, 317. <0> Loc. conj. Numai (atîta) că... sau (regional) numai cît... =p (atîta) doar că... Şi aici i s-aîntîmplat ca şi la sfînta Miercuri! numai că sfînta Vineri, i-a mai dat şi ea un corn de prescură, creangă,. 6301 NUMAICIT — 554 — NUMAIDECÎT p. 91. Găinile nu mai cîntau cucoşeşte la casa moşneagului... Numai atîta că moşneagul a rămas pleşuv şi spetit, id. ii. 294. E tare frumoasă [povestea]. Numai cît nu-i adevărată, agîrbi-ceanu, s. p. 21. Numai că bătaia nu se-ntoarce, dorrC primar, rebreanu, r. i, 234. Ne-am legat să nu scoatem cuvînt. Numai cît măria sa Săndel trebuie să afle că ştim. sadoveanu, o. xiii, 745, cf. x, 618, 657. Amintirea modelelor italiene fusese mare... Numai că, spre finele secolului, construcţiile capătă alt aspect, oprescu, i. a. iii, 35. Numai că în mări şi oceane capacitatea nutritivă se gradează după adîncime. c. an-tonescu, p. 9. Numai că ideile nu pot fi decapitate, marile idei nu se sting, tribuna, 1962, nr. 266, 1/1. 2. (După construcţii negative) Ci. Fiiul ieşi de la însuşi tatăl, nefaptu, neziditu, numai născut. psalt. 337. Nu te teame, numai ce creade şi mîntuită va fi. coresi, ev. 381. [Ţara] o jăfuia, nu doar că poruncă ei avea, numai după obiceiul lor cel p&gînesc. r. greceanu, cm ii, 62, cf. 71. Căci eu cît trăiesc pe lume, Nu-i zic bădiţii pe nume, Numa: puişor şi pui. podariu, fl. 17. Nu omu ăsta, numa alt om o vinit la noi. alr i 257/1, cf. 257/65, 75, 79. Nu aceia casă, numa ceialaltă i mai aproape de noi. alr ii 2 981/64. Nu mulg vacile ăstea, numa pe alilalte. ib. 2 986/2, cf. 2 981/27, 29, 36, 76, 2 984/64, 76, 2 985/27, 64, 76, 2 986/27, 36, 53, 64, 76, 172, 2 987/2, 27, 29, 64, 76. Nu-i prost cine dă, numa cel ce rabdă, zanne, p. iv, 332. Nu cerca butea, numai ce-i în bute. id. ib. v, 105. Nu cu boata, Numa cu socoata. id. ib. 601, cf. 655. V. (Transilv.; neaccentuat, cu valoare exple-tivă şi cu topica magh. csak, însoţeşte verbe la imperativ) Îngroapă numai mortul tău. palia (1581), 86/4. Rămîi numai. lb. Mergeţi numai în parc... căci şi eu vă voi ajunge de loc. f (1872), 90. Mă mărit, te las pe tine... — Hai numai cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău. JARNIK-BÎRSEANU, D. 232. — Şi: (regional) mima, mimă, număi adv. — Nu + mai1 sau lat. non -f- magis. NUMAICÎT adv. v. numaidecît. NUMAIDECÎT adv. 1. Fără întîrziere, foarte repede; îndată, imediat, (învechit şi regional) nepristan (2), numai (HI 2), (regional) minten (D- Atunci stînd el lingă ea, şi certă frigurile; şi o lăsară pre ea, iară ea numaidecît sculîndu-să slujiia lor. n. test. (1648), 72r/8. Numaicît să depărtară de la el carii vrea să-l muncească, ib. 165v/3. Sufletele lor ieşinddintrup numaidecît merg dirept la împărăţia ceriului, cheia în. lr/10. Numaidecît spre acel război s-au gătit. c. cantacuzino, cm i, 27, cf. 17. S-au întors domnu la scaun. Şi numaidecît au sosit Stepan vel-portar de la Poartă, cu steag de domnie, r. popescu, cm i, 296. Şi numaidecît sculîndu-se sfîntul de la masă şi descoperind puţul, văzu copilaşul. mineiul (1776), 110rl/10. După carelovitură, scu-turîndu-se. . . o dată, numaidecît îi ieşi sufletul. calendar iu (1814), 110/22. Numaidecît trimisă cu mare îndestulare toate cîte tribuia. gorjan, h. i, 2/35. Picioarele-i era atît de delicate încît păreau că numaidecît or să se frîngă. negruzzi, s. i, 42. Trebuie să vie croitorul numaidecît 1 alecsandri, t. 851. Acum îndată, ia pe această femeie, du-o numaidecît acolo, cum îi şti tu. creangă, p. 93. Horia se vede numaidecît a fi bun copil de oameni buni. caragiale, o. vii, 213. Se repezi la balaur şi numaidecît îl făcu în bucăţele, ispirescu, l. 89, cf. 87. Inima ei bună şi delicată înţelege numaidecît ce-i în sufletul meu. vlahuţă, o. a. 427. Te rog să te scoli din pat numaidecît. f (1906), 1. Lăiţă cu cei şase sosi şi se începu numaidecît hora. agîrbiceanu, a. 139. Babele cucernice se repeziră numaidecît să-i sărute mîna. rebreanu, i. 23, cf. id. nuv. 6. Adormi numaidecît. sahia, n. 106. Pe dată ce profesorul îi făcea vreo observaţie, se potolea numaidecît, păstrînd cea mai adîncă tăcere, călinescu, e. 73. Tudor găsi numaidecît pe Bîrnoavă. sadoveanu, o. v, 626, cf. id. b. 35. Ne oprim după zece paşi, dar ne ridicăm numaidecît. camil petrescu, u. n. 399. Înţelesei numaidecît, cu mult tumult de voci sentimentale în sufletul meu, că Ion Caragiale murise, arghezi, t. c. 21, cf. id. vers. 279. După cum arată numaidecît considerarea vectorului. stoilov, t. f. 58. A muncit omul, plăteşte-i numaidecît, nu-ţi bate joc de el l preda, d. 49, cf. id. i. 148. Poate ar fi mers pe jos... dacă nu ar fi simţit numaidecît o sfîrşeală a trupului, barbu, ş. n. 8. Aşadar numaidecît, Pentru cel mai mic cuvînt, Pe cai iute-ncălicaţi. teodorescu, p. p. 110. A venit numaidecît îndărăt să vadă ce s-a-ntîmplat. alr ii 3 139/682. «O (Ironic) Da... vorbă-i? Numaidecît ţi-oi răspunde ca să mă omoare ceialalţi doi. alecsandri, t. 1114. 2. Neapărat (4); indiscutabil. Celalant preten-duia numaidecît cum că la acel loc are să fie un emicolon. ar (1837), 612/15. Du acest ravaş la d. Ipolit. . .; să-l găseşti numaidecît. negruzzi, s. i, 53. Porunci ca a doua zi să ducă numaidecît pe lorzii engleji la [vînătoare de] urşi. gane, n. iii, 132, cf. 189. însă dacă vrei şi vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc, creangă, p. 93. Ori părerea mă înşeală, ori s-a strica vremea..., din două una trebuie să fie numaidecît. id. ib. 265. Ura niciodată nu e nebunie. După cum laşitatea nu e numaidecît cuminţenie, c. petrescu, c. v. 289, cf. id. î. i, 6. Dacă vrei numaidecît, întinde şi cărţile. sadoveanu, o. x, 221. Dorea numaidecît să stea de vorbă cu dînşii. vornic, p. 222. De cîte ori este pronunţat cuvîntul tinereţe, expresia trebuie asociată numaidecît cu aceea de sport, tribuna, 1962, nr. 266, 2/1. Să vii numaidecît mîne la 5303 NtJMĂ — 555 — NUMĂR1 mine. alr ii 3 125/360. <0> (întărit prin repetare sau, regional, prin „numai“) Dacă pofteşti numaideăt şi numaidecît, am să-ţi spun numai domniei tale şi să nu afle nimeni altul, sado-veanu, o. xiii, 696. Unde nu i se făcu lui Busuioc un somn ca acela, încit numai numaidecît voia să doarmă un pic. sbiera, p. 101. — Accentuat şi: (2) numaidecît. — Şi: (regional) numadecit (alr ii 3 125/360), (învechit) numaiclt adv. — Numai + de + cît. NtJMĂ adv. v. numai. NtJMĂI adv. v. numai. NCMĂR1 s. n. I. 1. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de“) Cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire sau într-un tot; rezultatul unei comparări a două mărimi de acelaşi fel; măsură (12), cantitate, valoare (exprimată în cifre); sumă, cifră, cîtime; (regional) număruş (1). Spune-mi, Doamne, cumplitul mieu şi numărulu dzilelor mele. psalt. hur. 33r/8. Spure-mi, Doamne, măsura (numărul hd) zilelor meale cîte-s. psalt. 74. Inţelepciu-riei lui nu e măsură (număr hd). ib. 303. Mii de oameni vînă, cît nu iaste puteare numărului să-i iai seama, coresi, ev. 333, cf. 359. Dzeastrele, ce să cade să dea cela... stă pre giudeţ să răspun-dză, ce să dzice numărul şi cit va fi dzeastrea, mult, au puţin. prav. 204, cf. anon. car. De s-ar fi vrut săvîrşi muncile iadului, la o sută de mii de ani sau ori în ce număr mai mult ai putea socoti, pre adevăr iadul ar fi o nimica (a. 1700). gcr i, 338/20. Toate supărările cîte am suferit noi acolo sint Intru un număr aşe de mari (cca 1750—1780). id. ib. ii, 82/36. Numărul este o adunătură de unime ori de lucruri adunate, amfilohie, e. 5, cf. budai-deleanu, lex., lb. Numărul versurilor ce compun o strofă nu poate să fie mai mic de patru, nici mai mare de zece. heliade, o. ii, 170. Numărul copiilor, in analoghie cu acii în virstă şi cu bătrînii, din norocire să află peste toate proporţiile seau ana-loghiile cunoscute în statistică, ar (1830), l1/29. Numărul celor ce mor de ciumă creşte cu ivirea primăverii, cr (1833), 632/45. Numărul şcolarilor ce au urmat pe anul acesta în şcoalele publice să suie pînă [la] 2900. ib. (1834), 911/27. Lucrările comitetului nu vor fi valabile de nu vor fi subscrise de trei din membrii lui, .. . adunaţi In acest număr. ap. ghica, a. 799. Niciodată astă lună... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat, alexandrescu, m. 22. Părţile ce alcătuiesc ghemul cerebral cuprind, in număr imens, urme de ale excitaţiilor primite anterior de capetele nervilor, conta, o. c. 54. Boierul acela de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. creangă, p. 67. Fie-n mare sau mic număr, neputincioşi sînt cei nemernici, macedonski, o. i, 101. Una sau mai multe unităţi. .. la un loc, formează... un număr, climescu, a. 5, cf. 68. Consiliul de familie se va compune cel puţin de cinci rude... iar cînd despre partea unuia din părinţi nu ar fi rudenii ca să se poată îndeplini acest număr, lipsa să se îndeplinească cu rude de partea celuilalt părinte, hamangiu, c. c. 93. Numărul lor se mări ocupînd întreg trotoarul. sahia, n. 108. Peste 5 la sută din numărul ţăranilor lucrează In păduri, ygrec, m. n, 151. Prin marele număr al neologismelor... limba lui Odobescu dobîndeşte un anumit caracter artificial, vianu, m. 181. Numărul mereu cres-cînd al spectatorilor... [dovedeşte] interesul viu cu care publicul nostru nou urmăreşte creaţia teatrală, contemp. 1953, nr. 363, 1/2. Numărul zilelor de îngheţ în această lună este foarte mic. agrotehnica, i, 269. Concentraţia molară a apei este egală cu numărul de molecule-gram de apă într-un litru de apă. chim. an. călit. 42. Ne trebuiesc date precise. Numărul de vagoane, de unde pleacă şi unde ajung, barbu, ş. n. 68. Funcţionalitatea mobilei diferă după numărul membrilor unei familii şi după preocupările lor. contemp. 1962, nr. 806, 2/1. Lupul din număr mănîncă (= de omul necinstit este greu să te aperi), zanne, p. i, 524. <£> (învechit) Numărul cel mic = scăzătorul. amfilohie, e. 22. (învechit) Numărul cel mare = descăzu-tul. id. ib. (Regional) Bani de număr == (bani) numerar. Cf. alr ii 3 631/219. ■£> (Precedat de „la“, „pe“, învechit, „de“, „cu“, folosit ca complement de relaţie după un numeral sau un adverb ori un adjectiv de cantitate) Strînseră-se la împăratul bărbaţi aleşi... ca la 55 cu numărul (a. 1648). gcr i, 133/6. Turci să fie perit 120 000 pe număr, neculce, l. 250. Au văzut de faţă moartea fiilor săi, carii era cinci cu numărul, şincai, hr. i, 121/3. Începătoarele lucrări cele mai alese ale minţii sînt patru cu numărul (a. 1826). gcr ii, 253/18. Optsprăzece la număr, drăghici, r. 121/3. Adunîndu-se boierii, 47 la număr, Lăpuşneanul se puse în capul mesii. negruzzi, s. i, 150. Puţini erau la număr ostaşii României, alexandrescu, o. i, 82. Noi, şcolarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăştiat pe la casele noastre, creangă, o. 253. Sînt trei la număr. f (1906), 21. <$>Loc. adj. şi (rar) adv. Fără (de) număr = nenumărat (2); p. ext. imens. Cad... ca picăturile fără de număr, nevoi şi năpăşti. coresi, ev. 234. Ai venit să mîntuieşti ruda noastră derept mila ceaia fără de număr. id. ib. 441, cf. 395. Şi zise arhanghel: pasă spre sfîntă de vezi unde să muncescu făr de număru năroade păcătoşi (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 342/3. Păcatele mele cele fără de număr le piiarde (cca 1633). gcr i, 80/20. Şi după moarte ciudese fără de număr au făcut, varlaam, c. 396. Cu oaste fără număr. .. venise, ureche, 5306 NUMĂR1 — 556 — NUMĂR1 l. 95. Au intrat cu săbiile în dînşii şi. .. turcii fără număr au perit. ist. ţ. r. 60. Au strîns păgînul oşti fără număr, pă apă şi pa uscat. r. popescu, cm i, 251. Voi să arăt cu ce groază îşi vede judecata bătrînului păcatele sale cele trecute şi fără număr, heliade, o. ii, 16. Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez. alexan-drescu, m. 14. Şerpoind prin apă, pluteau şi s-alungau.. . Delfini fără număr, alecsandri, p. i, 238. Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură. eminescu, o. i, 104. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiţi în ţară: Oastea mea fără de număr N-ar putea să-i scoat-afară l iosif, v. 81. Dorm tristele galere. .. Furtunile fără de număr Le-au înecat răzbunătoare, minu-lescu, v. 31. Ei văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii, Cînd pe soare, cînd pe ploaie, Vreme multă, fără număr, topîrceanu, b. 22. Am dus atîţi răniţi căzuţi, în spate ! Fără număr! d. botez, f. s. 15. Taina celor taine fără număr Înnădite şi încrucişate Intre creştet, inimă şi umăr. arghezi, f. 44. Avusese neveste fără număr. pas, z. i, 101. (Legat de adjectivul „mult“ prin prepoziţia „de“ sau, învechit, urmînd direct după acesta, exprimă ideea de superlativ) Să ia sama tătarilor, pre care i-au prins vii. .. după ce au aflat mulţime de dînşii fără număr de mult (a. 1710). gcr i, 362/24. Au luat avuţie multă fără număr. ist. ţ. r. 91. Inţelegînd ei că doi sau trei negoţitori s-au înturnat de acolo bogaţi, nu socotesc că alţii mulţi fără număr au pierit întru acelaşi drum. maior, p. 4. Cu număr = numărat2, socotit; p. e x t. limitat; puţin numeros. E măsurată viaţa mea, puşi sînt aii miei cu număr (a. 1633). gcr i, 82/18. Dzîlele cu număr mi-s la tine-n palmă (a. 1673). id. ib. 211/29. Den ceale ce-s cu număr nu se cade să ascunză cineva, biblia. (1688), [prefaţă] 4/29. <0> L o c. adv. în număr = socotit după număr1 (I 1), cu socoteală; p. e x t. complet, exact. De a luat vite în număr a le da înapoi [trebuie], pravila (1814), 58. Aduse toate maţele şi le dete iarăşi în număr, ispirescu, l. 66. L o c. p r e p în (sau din) numărul... = printre, dintre.. . Iuda. . . era den numărul celor doisprăzece. n. test. (1648), 992/3. Acesta au fost din numărul celor 70 de ucenici, ib. 173v/18. Cel de bun neam de va trăi fără vreo dregătorie, nu să cade să se puie în numărul celor vii (a. 1713). gcr ii, 7/24. Şcoate-mă din numărul celor ce merg la vînat. gorjan, h. i, 4/20. Face parte din numărul celor fericiţi, lm. E x p r. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Marea mare e şi e largă, acie godine cîte nu au număru. psalt. hur. 87r/19. Venriră lăcuste şi omide cîte nu avea număr. id. 89v/2. Pe cîţi mişăi au miluit şi săraci, şi ăţi au scos din robie, zic, că aceia n-au număr. anon. cantac., cm i, 91. Lucruri ca aceste n-avea număr (sfîrşi-tul sec, xviii). let. iii, 198/8. Faclele nu mai aveau număr, bălcescu, m. v. 395. Un număr de... = cîţiva. Grigore Matei Ghica. . , fu de asemenea domn un număr de ani. n. a. bogdan, c. m. 158. După un număr de ani [casele] n-au mai putut rezista, bogza, c. o. 241. Spaţii An, ale căror curbe autoparalele sînt definite... de un număr de ecuaţii lineare, vrănceanu, g. d. ii, 5. (Pleonastic; precedînd un numeral) Un număr de 48 de unităţi şcolare. . . îşi desfăşoară activitatea în limba maghiară, scînteia, 1968, nr. 7 881. Un număr mare de... sau un mare număr de... (sau, rar, din... ) = (foarte) mulţi. Un mare număr din popoarele vechi şi noi au executat aceeaşi metaforă, vianu, m. 17. Nu se poate găsi un singur portaltoi universal. . . de aceea, prunul se altoieşte pe un număr mare de portaltoi. bordeianu, p. 34. In industria regiunii Hunedoara lucrează un mare număr de tineri, scînteia, 1962, nr. 5 407. + (Cu sensul reieşind din context) Mulţime (1). Colonii romani. . . se văzură copleşiţi de numărul duşmanilor, bălcescu, m. v. 7. Plecasem. . . cu gînd de a merge să vizitez Brusa... vestită prin numărul minaretelor. alecsandri, o. p. 281. De ce uitaţi că-n voi e număr şi putere? Cînd vreţi, puteţi prea lesne pămîntul să-mpărţiţi. eminescu, o i, 59. Se întrecuse cu numărul paharelor, c. petrescu, î. ii, 144. Fabricanţii de hîrtie ca şi tipografii nu vor avea niciodată să se plîngă de numărul scriitorilor, arghezi, t, c. 42. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar şi mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect. Număruri sînt trei: de unul. de doi. .. şi de mulţime. ST. LEX. 235, cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W.. De obicei limba deosebeşte cele două numere ale unui cuvînt. iordan, g. 16. Numărul joacă un rol important în limbă, puşcariu, l. r. i, 148. Forma dialectală a articolului posesiv „a“ pentru toate genurile şi numerele este înlocuită cu forma literară, vianu, m. 144. 3. Semn grafic sau grup de semne grafice care reprezintă un număr1 (ii); cifră. Acel înţelept de la Solunt a dovedit că în numele lui Mehmet se cuprinde numărul lui Antihrist. . . Numărul lui este 666. sadoveanu, o. xiii, 473. ■0> E x p r. (Argou) A face numărul cinci = a fura. Cf. zanne, p. v, 171, iordan, l. r. a. 496. 4. (Regional; In construcţiile) De-a numerele sau d-a numeri, în numere = numele unui joc de copii; ţlnţarul. Cf. alr ii 4 346/172, 192, 284, 314, 514. II. I. (învechit) Cifră care indică cronologia zilelor, a anilor, a zodiilor. De va tuna în numărul viţelului, în Ţarigrad va fi bucurie, paraclis (1639), 254. De va tuna în numărul racului atunce un om mare va muri. ib. 255. Începătura aceştii luni a lui septevrie iaste începătura numărului anului, varlaam, c. 354, cf. cod. puşc, 84. Dă va tuna în număr berbecelui dăspre răsărit, va fi robie şi peire multă (a. 1799). gcr ii, 164/24, 5306 NUMĂR1 — 557 — NUMĂRA1 cf. 165/4. Cînd se va cutremura pămîntul în numărul berbecelui, a cetit dascalul Pamfil în gromovnicul lui, va fi vrajbă şi tăiere între împăraţi, sadoveanu, o. xiii, 455. 2. Număr1 (13) utilizat pentru identificarea unui obiect dintr-o mulţime de obiecte sau clase de obiecte clasificată după o anumită regulă. In toate capetele toate, soroacele le-am pus cu număr carele să cheamă sloveneaşte stih. n. test. (1648), [prefaţă] 5v/9. în sala pentru 'petreceri... [căutînd] numerii scaunelor. agIr-biceanu, l. t. 116. în lada cu numărul 5 sînt mătăsuri, camilar, n. i, 301. Eu vă spun încă o dată că în magazia numărul 8 nu s-a ascuns nimic, demetrius, c. 17. Ionul de cesiu este ionul elementului cu cea mai mare greutate atomică şi cu cel mai mare număr de ordine din grupă. chim. an. caut. 108. + Succesiune de cifre corespunzătoare unui anumit post telefonic, unui post militar etc.; p. ext. postul respectiv. Pe urmă a cerut un număr de telefon. camil petrescu, u. n. 69. Sentinelele... anunţau că la numerele unde se aflau e bine. sadoveanu, m. c. 58. + Cifră sau succesiune de cifre folosite ca indice de mărime, de calitate etc.; s p e c. cifră sau succesiune de cifre care serveşte ca unitate de măsură pentru încălţăminte, îmbrăcăminte. Se vedeau şi pantofii... pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai mari ca ai ei. c. petrescu, c. v. 355. Fusesem foarte bine primiţi de un domn impunător, gras, roş, tuns numărul zero. brăescu, o. a. ii, 124. [Un picior] de lemn aidoma ca al tatei. Cred că este acelaşi număr, sahia, n. 21. Alicele se înseamnă cu numere după mărimea lor. stoica, vîn. 39. <>E xp r. Numărul unu v. unu.-f Cifră matricolă; p. e x t. bucată de postav, placă de metal etc. pe care este însemnată această cifră sau succesiune de cifre şi pe care elevii şi unele categorii de slujbaşi publici le poartă vizibil pe îmbrăcăminte. Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul, sebastian, t. 222, cf. 208. <£* Număr de pontaj = plăcuţă (metalică) pe care se află înscris un număr de ordine şi pe care muncitorii o depun la intrarea lor în fabrică, ca dovadă a prezenţei la serviciu. dm 641. 3. Cifră gravată pe reversul unei monede; p. g e n e r. reversul unei monede. într-un colţ se auzi sunînd un ban, s-a început „orleancau, un feliu de joc în „pajură ori număr“, contemporanul, iii, 571. Există un joc al pruncilor, care constă întru aceea că aruncînd unul dintre dînşii o monedă în sus, ceilalţi trebuie să ghicească: cu care parte e în sus şi cu care în jos, cu număr sau cu pajură? marian, o. i, 145. 4. Fiecare dintre exemplarele unei publicaţii periodice care face parte din acelaşi tiraj sau serie. Cu numărul trecut am dat afară planul şi înştiinţarea pentru Curierul rumânesc pe anul viitor, cr (1829), 2972/20, cf. 4272/10. Vezi trecutul număr al gazetei, ar (1839), 62/31. în numerile trecute din ianuarie, bălcescu, ap. ghica, a. 490. în unul din numerii săi, Curierul a publicat „Ghioaga luiBriaru. alecsandri, s. 80, cf. 98. Primele două numere, numerele de reco-mandaţie ale unei reviste, maiorescu, cr. ii, 34. D. Maiorescu a publicat în „Convorbiri“ două critici literare, una în numărul din septembrie şi alta în cel din aprilie, gherea, st. cr. ii, 56. Numărul acesta [de revistă] se trimite tuturor abonaţilor noştri, f (1906), 12. Mă duc la gazetă. .. Trebuie să pregătim numărul 26, care apare sîmbătă. camil petrescu, o. iii, 209. Numărul trei din „A. B. C. ... Z agrar modern“ n-a mai apărut, galan, b. ii, 94. Ultimul număr al revistei „Luceafărul“. gl 1962, nr. 419, 2/3. 5. Parte, bucată dintr-un spectacol de varietăţi, din repertoriul unui artist de circ etc. ; p. ext. persoană care interpretează această parte. Părea un scamator care... se pregăteşte pentru un număr final. c. petrescu, î. i, 13. Am uimit asistenţa.. . făcînd roata gigantică, număr senzaţional care ilustra educaţia sportivă a şcoalei. brăescu, o. a. ii, 119. Fiecare număr a fost executat cu o strălucită măiestrie şi cu plăcere creatoare, contemp. 1954, nr. 379, 1/1. + F i g. Personaj bizar, original. Copila asta uimitor de precoce, era un număr de senzaţie în lumea diplomatică de la Terapia, bart, e. 39. — Pl.: numere şi (învechit) număruri, (învechit, rar) numărure (bv i, 191), (regional, m.) numeri. — Şi: (învechit şi regional) numer (pl. şi numere, alr ii 2 360/29), (regional) numur (şez. v, 114, alr ii 2 360/365, 605), lămăr (alr ii 2 360/872, 886, 928, 2 363/886) s. n. — Lat. numerus. NtJMĂR2 s. n. v. nume. NUMĂRĂ1 vb. I. T r a n z. 1. A considera una cîte una unităţile dintr-un şir sau dintr-un tot, numindu-le cu numere1 la rînd, începînd cu unu; a socoti cîte unităţi sînt într-un tot, a face numărătoarea (1) a...; p. ext. (învechit şi popular) a calcula, a socoti. Numă-rară toate coastele mele. psalt. hur. 17v/6, cf. psalt. 37. 7 săptămîni număra iudeii şi acest praznic făcea, coresi, ev. 190. Cugetul tău numără carnetele, id. ib. 327. Caută în ceriu şi numără stealele; poţi-le număra, şi zice lui: aşa va fi sămînţa ta. palia (1581), 57/1. Mulţi bogaţi.. . cînd le aduc săracii bani, ei [î]i numără de doao şi de ire[i] ori (a. 1642). gcr i, 95/13. Număra galbenii. Şi află 300 tocma. varlaam, c. 388. Vor număra zeace zile, de cînd au luat-o. prav. 191, cf. 133. Iară perii capului vostru încă-s număraţi toţi. n. test. (1648), 13v/ll. Stravon... numai pre ostaşii vremii aceia care 6308 NUMĂRA1 — 5B8 — NUMĂRA1 era asupra vrăjmaşilor ţărăi îi numără, biblia (1688), [prefaţă] 8/30, cf. anon. car. Număi în bătaie, cîţi au căzut numărîndu-i, s-au aflat 580 000. c. cantacuzino, cm i, 27, cf. lex. mars. 202, 231. Ţi-am trimis doi saci de mac să-l numeri, alexandria (1784), 48/2. Noi nu numărăm ceasurile, fără numai după ce le-am pierdut. marcovici, c. 10/5. Lunile.. . le număra pe degitile mînilor. drăghici, r. 55/10. Pe douăzeci de rose îmi număr anii mei 1 bolintineanu, o. 4. Cind pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile ei numeri, eminescu, o. i, 82. Încete clipe numă-rînd. coşbuc, p. i, 282, cf. ispirescu, l. 66. O măsura cu ochii în tăcere ţinîndu-o de mină ca să-i poată număra bătăile pulsului, f (1906), 1. Tot mai aprinse sărutări îşi dau, N-aveau răgaz să cugete la ele, Nici vreme să le numere n-aveau. cerna, p. 26. [După secerat] numără jitarii (adică snopii care se cuvin paznicilor), pamfile, a. r. 140. Străchinile nouă,... numărate pe căciuli, stăteau fiecare alăturea cu cîte o lingură albă de lemn. hogaş, dr. i, 47. Am numărat oile şi Alexa Baciul le-a însemnat la răbuş, sadoveanu, b. 59. Numărînd In gînd Cadenţa picăturilor de ploaie, minulescu, v. 136. Numărînd pe nume, fabuliştii nu-s Decît cinci sau şase. arghezi, s. p. 12. Îşi număra paşii, stancu, r. a. iii, 113. Mălin îi număra cu voce tare din doi în doi. galan, z. r. 91. După ce numără banii, cu migală şi cu un fel de teamă, Gherasim îi puse înapoi, în pungă, tudoran, p. 169. Mulgea vaca, număra puii, căuta găinile de ou. t. popo-vici, se. 45. Stau pe capul meu. îmi numără hîrtiile. Pînă la urmă tot îi păcălesc eu. barbu, ş. n. 91; Atunci te voi lua, Cînd voi două-ţi număra Frunzele de pe doi nuci, Penele de pe doi cuci. JARNIK-BÎRSEANU, D. 270. Lupul m&-nîncă şi (din) oile numărate (= de omul necinstit nu te poţi apăra niciodată suficient). Cf. zanne, p. i, 524. Cine numără foile nu mai mănîncă plăcintă (= cine se gîndeşte prea mult la greutăţile legate de un proiect, nu-1 mai întreprinde). Cf. id. ib. iv, 88, cf. 89. Banii îi găseşti în drum şi tot trebuie să-i numeri, id. ib. v, 48, cf. 472. Cine-ş numără banii adesă, nu sărăceşti (a. 1779). gcr ii, 121/18. <£■ R e f 1. pas. Firele se numeră [şi] se fac jerbe, alr i 1276/540. Cînd s-o lumăra firele aştea în lung şi-n lat, atunci copilu mieu să fie dăochiat. alr ii/i mn 64, 4226/886. Toamna se numără bobocii ( = rezultatele unei munci nu pot fi judecate decît la sfîrşit). Cf. zanne, p. i, 82. <£> R e f 1. r e c i p r. Toţi se numărau, mirîn-du-se că sînt atît de mulţi. c. petrescu, c. v. 293. <>Expr. A (putea) număra (ceva) pe degete (sau pe o mînă), se spune pentru a arăta că este vorba de un număr (foarte) mic de obiecte sau de fiinţe. [Piese originale] sînt aşa de puţine că le-am putea număra pe degete, caragiale, o. v, 247, cf. zanne, p. ii, 109. A număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghiţiturile) = a ţine cuiva socoteală de cît mănîncă; a da cuiva mîncarea cu zgîrcenie, cu părere de rău. Cf. zanne, p. iii, 498. Slab (sau, ironic, gras) de-i numeri coastele = foarte slab. Iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos, dupuros şi slab de-i numă-rai coastele, creangă, p. 194, cf. 286, zanne, p. ii, 91. (Rar) A număra paşii cuiva = a supraveghea pe cineva de aproape, a ţine socoteală de toate mişcările cuiva. Prinţipiasă... Suspinul tău îl ascultă şi paşii ţi-au numărat. beldiman, o. 75/17. A număra pietrele (sau pavelele) = a umbla fără treabă, fără rost. Cf. negruzzi, s. i, 320, zanne, p. i, 254, 160, vi, 99, dr. iv, 176, dm. ^ A spune numerele1 (la rînd) în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. Numărătoriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei şi alte. st. lex. 223. <0> A b s o 1. Începînd de la unul numărăm pînă la zeace. şincai, l. 3. Îş bat mîinile unu cu altu şi lumără. alr ii 4 338/876. <0> E x p r. (A b s o 1.; familiar) Pînă numeri (la) trei = într-o clipă. Nu poţi să-l dregi? Ba bine că nu. Pînă numeri trei e gata. sebas-tian, t. 53. 2. (învechit şi popular) A da cu număr1, socotind; a plăti, a achita. Să socotească giudeţul tot venitul ce va fi fost, dentr-acea ocină, deci jumătate den tot să numere şi să facă să fie capete, să se iuşureaze den datorie, prav. 5. Numărînd în mînile credincioşilor slugilor sale talantul cel de trebuinţă, biblia (1688), [prefaţă] 3/10. Amar de gazda aceea, bani de n-ar fi numărat. beldiman, e. 114/3. Să înştiinţează toţi răvni-torii. .. să binevoiască a număra bani la locurile arătate, cr (1830), 3342/16. Baron Sina... va număra la asemene întreprindere păn’la 3 milioane fiorini argint, ar (1837), 781/6. Arghir tremura de frică Şi nu ascundea nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are. bărac, a. 36/6. îşi ia dobînda la nişte bani pe care nu mi i-a numărat încă. delavrancea, o. ii, 355. li număra cîte douăzeci şi cinci de lei pe lună. ciauşanu, r. scut. 13. Tu ceri să-ţi numere toate Şi el dator te mai socoate, se spune despre omul gîlcevitor şi de rea-credinţă. zanne, p. v, 257. <£> R e f 1. pas. S-au notat apoi cîte 200 fl. şcoalelor de fete înfiinţate la Blaj şi la Sibiu, care s-au şi numărat într-o serie de ani. bariţiu, p. a. iii, 143. + A administra, a aplica (o serie de lovituri). (Refl. pas.) Vînză-torul prins cu oca mică era întins în mijlocul stradei, şi în faţa dughenei lui i se număra regulamentar pînă la douăzeci şi cinci de lovituri. n. a. bogdan, c. m. 183. 3. (învechit) A înşira, a enumera. Acele păcate mari ce vătămasă pre Dumnezău svinta scriptură le numără: întîi, urîciunea... n. costin, l. 58. Au doară socoteşti, creştine, că toate aceas-tea care acum le numărai, la ceasul cel de pre urmă lesne se pot împlini? maior, p. 61. 5308 NUMĂRA1 — 659 — NUMĂRAT2 4. A reuni, a îngloba un anumit număr1 (II) de..., a se compune dintr-un anumit număr1 de...; p. e x t. a avea, a dispune de un (mare) număr1 de... Au năvălit asupra cetei lui gen. Sachen, carile nu număra atunci mai mult de 3 000 ostaşi, ar (1831), 791/42. Plnă vei fi fericit număra-vei amici o mulţime. eminescu, o. iv, 382. Săhăstria număra vreo şase vieţuitoare de soiul arătat mai sus. hogaş, dr. i, 25. Crescătoria de porci peste care Mihai era sămădău număra la patru mii de capete. t. popovici, se. 19. Cine nu preţuieşte filerul nu va număra florinul (= din economii mici se realizează lucruri mari). Cf. zanne, p. v, 290. <0> E x p r. A nu număra zile multe sau (rar) a număra puţin = a mai avea puţin de trăit; a trăi puţin. Arta [doctorului]. . . e neputincioasă : zile multe n-ai să numeri 1 macedon-ski, o. i, 241. Dar păstrăvul e prea trecător şi numără puţin; de asemenea noi păstrăvarii sîntem trecători şi legaţi de timp scurt, sado-veanu, v. f. 111. + R e f 1. A fi în număr1 (II) de..., a se cifra la... Se numără în tot trupul omului 260 de oase. calendariu (1814), 105/2. Se numără cu zecile şi sutele acei actori, regizori, autori de scenarii cinematografice. scînteia, 1954, nr. 2898. + Intranz. (Regional) A conta, a valora, a preţui. Aşadar eu nu număr nimic în casa asta? agîrbiceanu, l. t. 380. 5. (învechit) A socoti, a crede. De la singur Dumnezeu au numărat că este izbînda. ureche, let. i, 127/44. <0* R e f 1. Se numără de neam mare Dară cinste de catîr are, se spune cînd purtarea cuiva nu se potriveşte cu pretenţiile lui. Cf. ZANNE, p. iv, 486. 6. A pune, a socoti printre.. ., a cuprinde în numărul1 (I 1).. .; a considera în aceeaşi categorie cu... De care pod mulţi istoriesc şi mulţi între alte minuni ce să vedea alet lumii îl numără, c. cantacuzino, cm i, 15. Te păzeşti să nu superi P-altul între proşti să-l numeri. pann, h. 28/2. N-ai socotit de cuviinţă a număra şi turturica printre păsările de vînat. odobescu, s. iii, 37. Tăietorii de stuf din Deltă, număraţi printre plugarii şi pescarii locurilor de o statistică nu prea veche, contemp. 1962, nr. 796, 2/2. + Refl. A face parte din sau a intra in numărul1 (II)... , în categoria. .., a se socoti printre..., a se pune sau a se găsi în rîndul... Nu mă voiu număra cu aleşi[i] lor. psalt. hur. 119r/26. Pătru. .. derept ce că se lepădase, dereptu aceea nu se număra el cu ucenicii, coresi, ev. 140. In mijlocul celor fără de lege se numără, ca să te ducă pre tine să vieţuieşti în mijlocul luminaţilor îngeri (a. 1642). gcr i, 102/22. Am trudit din zi, din noapte,... ca să nu mă număr în rîndul leneşei slugi, antim, p. xxv. Chinuindu-te te-ai numărat cu ceatele mucenicilor veselindu-te. mineiul (1776), 96vl/5, cf. 99rl/6_. Primeşte volintirile înrolaţii... spre a sluji în arme sau a se număra în corpusurile ce din nou se înfă-ţoşază pentru Africa, ar (1832), 32/5. Dă-mi voie dar să mă număr şi eu de acum pîntre prietenii d-tale. alecsandri, t. i, 67. Uzinele metalurgice. .. se numără printre întreprinderile importante ale patriei noastre, scînteia, 1952, nr. 2361. Printre procedeele tehnologice... se numără sudarea în atmosferă de bioxid de carbon, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. Un tînăr de la Giurgiu. .. se numără astăzi printre inovatorii uzinei, contemp. 1962, nr. 736, 1/4. — Prez. ind.: număr. — Şi: (regional) nu-meră, anumărâ (alr i 1 582/273), lumără vb. I. — Lat. numerare. NUMĂRA2 vb. I. Tranz. 1. (învechit şi regional) A numi1 (1), a chema. Singură poate să numere intr-o clipală tot pre aceiaşi şi priiateni şi vrăjmaşi, aethiopica, 77, cf. cdde. R e f 1. Suspinurile-înfocate hrana ei să număra, La-crămile băutură şi alt de prisos era. pann, e. iv, 44/14, cf. alr n/836. 2. (învechit) A citi. De aci numără (cetind n. test. 1648, biblia 1688) ghiemonu cartea. cod. vor. 56/23, cf. anon. car. — Prez. ind.: număr. — Lat. nominare. Cf. număra1. NUMĂRĂBIL, -Ă adj. v. numerabil. NUMĂRĂL, -Ă adj., s. n. v. numeral. NUMĂRĂR subst. v. numerar. NUMĂRĂREs.f. Acţiunea de a număra1 şi rezultatul ei, numărat1, numărătoare (1), (învechit) numeraţie ; p. ext. (învechit) calcul. Ce va să zică numărare? — Nu va să zică altă fără decît a-şi şti cineva soma lucrurilor sale. amfilohie, e. 5, cf. lb. [La] miezul paresimilor [se face] numărarea ouălelor cîte au ouat găinele pînă aci. marian, s. r. ii, 219, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. •$» E x p r. (Regional) Nu-i vreme de numărare = nu este vreme de pierdut, a i 12. + (Rar) Plată (în bani). Cf. polizu, pontbriant, d. — PI.: numărări. — V. număra1. NUMĂRĂT1 s. n. Numărare. Cf. pontbriant, d., ddrf. Fetele îşi caută de noroc în presără de sîn Văsii cu număratul parilor, marian, s. r. i, 124. — V. număra1. NUMĂRĂT2, -Ă adj. Evaluat numeric, socotit unul cîte unul; p. ext. care se află în număr1 (I 1) exact, fără nici o aproximaţie, în cap. Cf. lb, lm. Pentru dînsul e femeie moşia cea măsurată, O sculă preţeluită sau o pungă numărată, hasdeu, r. v. 55. La înmormîntarea 6315 NUMĂR AŢ IE — 660 — NUMĂRĂTOR lui au fost, număraţi, 27 de asistenţi, afară bineînţeles de babele şi moşnegii ohavnici ai cimitirului, caragiale, o. vii, 77. Patria lor e măsurată... şi geometrizată, cu ape drepte şi numărate, cu copaci trecuţi în catastife, sado-veanu, o. ix, 248, cf. tribuna, 1962, nr. 266, 2/2. El luă din bani trei sute numărate şi-i puse în şerpar. reteganul, p. iv, 26.<>E xpr. Bani număraţi = bani numerar, bani gheaţă, bani peşin. Neputînd plăti în bani număraţi, ar voi în loc de bani a da lucruri de preţ. ar (1829), 1582/49, cf. barcianu, alexi, w., alr ii 3 631/414, 762. Bob numărat = cu exactitate, exact; în cele mai mici amănunte. Cf. ddrf. Le-au povestit toate, bob numărat, după cum s-au fost întîmplat. sbiera, p. 277, cf. zanne, p. i, ' 120. + Limitat ca număr1 (I 1); puţin, măsurat2 (2). Număraţi îmi slnt de-acuma bobii vieţii, număraţi! eftimiu, î. 10. Zilele omului sînt numărate, zanne, p. ii, 537. <£» (Adverbial) Ea mi-a dat numărat, Eu îi dau nenumărat. marian, v. 137. — PI.: număraţi, -te. •— V. număra1. NUMĂRĂŢIE s. f. v. numeraţie. NUMĂRAŢItJNE s. f. v. numeraţie. NUMĂRĂTOARE s. f. 1. Acţiunea de a număra1 (1), numărare, numărat1, (învechit şi popular) numărătură (1); p. e x t. mod de a număra1. Cf. anon. car. . Această ciudată numărătoare, eminescu, n. 55. Gardienilor începuse să le fie frică să se mai ducă seara şi dimineaţa la numărătoare, vla-huţă, ap. tdrg. Numărătoarea dură scurt şi suma se dovedi catastrofală = 377 lei. c. petres-cu, c. v. 47. Să fac numărătoare. Deschide pal-ma-ntreagă. arghezi, c. o. 34. La numărătoare au aflat fata toţi iepurii; nu-i lipsea nici unul. sbiera, p. 145. Norocel îi ia pe toţi, intră-n ograda împăratului şi se pune la numărătoare, i. cr. i, 6. Cînd colo la numărătoare sî găseşti şi el cu doi giuncani şi socru-so cu doi cai. graiul, i, 525. <£> (Cu determinări în genitiv arătînd ceea ce se numără) Se face numărătoarea ouălor, pentru ca să nu se strice, marian, s. r. ii, 219. Sistemul de numărătoare a firelor... este acelaşi. pamfile, i. c. 211. Numeralul cardinal, graţie faptului că serveşte la numărătoarea obiectelor de tot felul, are o întrebuinţare mai largă decît celelalte, iordan, stil. 137. <^Exp r. (Regional) A face numărătoarea = a răscoli stîna, v. răscoli, chest. v 13/77. + (Determinat prin „banilor“) Plată. Trebuie să arate. .. martorii care s-au găsit faţă la... numărătoarea banilor, sadoveanu, b. 216, cf. id. o. x, 645. + (învechit) Recensămînt, statistică. Numărătoarea făcîndu-să mai rar între acest clas de oameni înmulţeşte a sale greutăţi întru plata birului (a. 1835). uricariul, viii, 135. S-a făcut nume-rătoarea generală a populaţiunei. f (1906), 20/1. 2. Rezultatul numărării; număr1 (II) ; socoteală. Fuma exagerat... numărînd mucurile încîntat, cînd numărătoarea se suia pînă la cincizeci pe zi. teodoreanu, m. ii, 415. N-or să bage de seamă. Cînd le iese numărătoarea, ei nu se mai uită la faţă, la nume, că lipseşti. galan, z. r. 388. 3. (Regional) Ţarc cu o singură uşă prin care trec oile una cîte una pentru a putea fi numărate (dragomir, o. m. 32); p. r e s t r. uşiţa acestui ţarc (păcală, m. r. 448). 4. (învechit) Numerar (2). Acest comerciu... pentru anii trecuţi au adus următor rezultat: valoare de importaţie: în marfă.în numărătoare. ar (1837), U92/26, cf. ddrf, şăineanu, d. u. <$■ Bani (în) numărătoare = bani (în) numerar, bani lichizi. Văzînd că nu poţi căpăta bani în numărătoare, ia o orînduială la visterie. kogălniceanu, s. 203, cf. ddrf. — PI.: numărători. — Şi: (învechit) nume-rătoăre,-(regional) lumănătoâre (alr ii/886) s.f. — Număra1 + suf. -toare. NUMĂRĂTOR subst., adj. 1. S. m. Persoană care face o numărătoare (1), o socoteală, un calcul; persoană care îndeplineşte funcţia de a număra1 (1), de a socoti (bani). Cf. anon. car. Un numărător şi un vistiernic, ist. am. 6v/6. Dacă s-ar îngădui numărătoriului atUa răpaos... apoi spre a număra un bilion s-ar cuveni a trăi 19,025 ani. ar (1837), 82/34, cf. POLIZU, pontbriant, d., ddrf, barcianu, alexi, w. Numărător de hîrtie. nom. prof. 51. Numărător de bani. ib. 69. 2. S. n. (învechit) Numeral (2). Numără-toriul iaste cu care numire a lucrure numărăm, cumu e: unul, doi, trei şi alte. st. lex. 223r/l. 3. S. m. şi (învechit) n. Parte a unei fracţii ordinare situată deasupra liniei de fracţie şi care reprezintă deîmpărţitul operaţiei de împărţire; (învechit) numerator. Cel mai mic să cheamă numărătoriu şi să pune deasupra pe linie, amfilohie, e. 42/9, cf. aritm. (1805), 59/7, aritm. (1806), 53/18, asachi, e. i, 68/21, A. TEODORESCU, A. 36/14, STAMATI, D., POLIZU, pontbriant, d., barcianu, v. Numim fracţiune A algebrică o expresiune de forma — ... divi- dentul A poartă nume de numărător, culianu, a. 46. Se dă numele de numărător numărului care arată cîte părţi se ia din unitate, climescu, a. 106, cf. alexi, w. [Un] număr finit de factori la numărător şi numitor, stoilov, t. f. 40. Dacă creşte numărătorul, pentru ca constanta de echilibru să nu-şi schimbe valoarea, trebuie să crească şi numitorul, chim. an. călit. 36. Două fracţii algebrice sînt echivalente dacă, după ce le-am adus la acelaşi numitor, numărătorii obţinuţi sînt expresii echivalente, algebra viii, 90. 5319 I numărătoriu » — 561 — NU-MĂ-UITA 4. S. n. Aparat folosit la numerotare In presa de tipar Înalt. Cf. cade. Numărătoarele pot avea diferite execuţii speciale, în funcţiune de caracterul lucrării, ltr2. <£■ Numărător tipografic = aparat de numărat şi calculat volumul de text al unui manuscris dactilografiat. Cf. ltr2. 6. Adj. (învechit; în sintagma) Bani numărători = numerar (2). Mărfuri cumpărate cu bani numărători, n. a. bogdan, c. m. 77. — PI. : (s. m.) numărători şi (s. n.) numărătoare. — Şi: (învechit) numărătMu subst. — Număra1 + suf. -( ă)tor. — Pentru sensul 3, cf. lat. numerator, it. numera-t o r e, fr. numérateur. — Pentru sensul 4, cf. germ. Numerator. NUMĂRItGRHJ1 s. m. (învechit; in sintagma) Numărătoriu de stele = astrolog. Avea frică de Iustianin... că va veni de-i va lua împărăţia, pentru că-i spunea aceaia un numărătorii de steale. moxa, 378/3, cf. 359/15. Gro-movnicu a lui Iraclie înpărat, carele au fost numărătoriu de steale, are aceaste sedmne. paraclis (1639), 25r/3. De să va prileji neştine, vreun filosof sau vreun numărătoriu (c e t i-t o r i u munt.) de steale, cînd va căuta în obrazul cuiva, şi de-i va zice „furu, nu să va certa. prav. 225. — Număra2 + suf. -toriu. NUMĂRĂTORII! 2 subst. v. numărător. NUMĂRĂTURĂ s. f. 1. (învechit şi popular) Numărătoare (1); (concretizat) rezultatul unei numărători. Cf. anon. car. Conspectele numă-răturei locuitorilor. . . au fost nimicite, bari-ţiu, ,p. a. i, 524. După aceasta începe unul a număra de la 1—9, trăgînd în acelaşi timp, la fiecare numărătură* cîte o mină. marian, î. 205. 2. (Popular) Mănunchi de fire de tort de pe răşchitor (de obicei în număr de trei) din care se alcătuiesc jirebii şi păpuşi (care servesc ca unitate de măsură la urzitul pînzei). Intr-o numărătură sînt 30 de fire. liuba-iana, m. 118. în Ardeal, 20 de fire se numesc: păpuşă, iar trei fire: numărătură. pamfile, i. c. 211, cf. h xviii 278, viciu, gl. La urzit sînt numărături de fire. ciauşanu, gl., cf. alr i 1 276/35, 69, 536, 1 277/61, 65, 79. Trii fire i-o numărătură. a i 13, cf. 12, 20, 24.10 numărături — o păpuşă. a ii 3. Mai multe numărături (10), păpuşă, ib. 8, cf. 7. Tri lao[n] loc, o numărătură; de zăce ori îi păpuşă, a iii 3, cf. 12, 18, v 2, 14, 15, 27, 28, 33, 34, vi 9, 16, 19, 26, mat. dialect, i, 83, glosar reg. <£> Numărătură mare — grup de 15 păpuşi. Cf. pribeagul, p. r. 94. 3. (învechit) Monedă valorînd „un florint de 17 groşiţe“ (lb). Această carte.. . s-au cumpărat de răpăosatul Moruţ Onuţ, cu zăce numărături... în anul 1768 (a. 1742). iorga, s. d. xni, 78. Acest minei l-au cumpărat Dan Ion din Ponor cu doaozeci şi patru de numărături (a. 1756). id. ib. 158. 4. (Prin nord-estul Olt.) Sumă mare de bani; bănet. Cf. ciauşanu, gl. 5. (Regional; în sintagma) Numărătură mare = descîntec rostit la patul unui muribund. Cînd chinuie omu, şî nu poace să moară [a zis] să-i spunem numărătură mare. arh. folk. iii, 130, cf. 132. — P.: numărături. — Număra1 + suf. -(ă)tură. NUMĂR0S, -OĂSl adj. v. numeros. NUMĂRtJŞ s. n. (Transilv.) 1. Număr1 (II). Făcea trăsuri şi sămădaş, Din slove şi din număruşuri. coşbuc, p. ii, 234, cf. vaida, caba, săl. 91, alr ii 2 360/228. 2. (Mai ales în legătură cu verbele „a merge“, „a lua“, „a duce“) Recrutare; tragere la sorţi pentru recrutare. [Erau] cu gîndul la drăguţii care au să meargă la „număruş11, pe care-i şi văd acum luaţi, juraţi, îmbrăcaţi milităreşte şi duşi la regiment, f (1890), 390, cf. h xviii 100. A venit cărţi şi paşuş Să meargă la număruş. jarnIk-bîrseanu, d. 323. M-o luat la număruş. şez. ii, 56, cf. viciu, gl. La anul mă duc la număruş. pamfile, a. r. 252. Feciorii se duc la număruş toamna, mat. dialect, i, 183, cf. 83. ■<)> L o c. adj. Pe număruş = recrutat (prin tragere la sorţi). Să gîndească că-s cătană, Cătană pe număruş. mîndrescu, l. p. 154. 3. (în credinţele populare) Amuletă purtată de copii contra deochiului. Alte românce, tot din Transilvania.. . pun pe cineva ca să le scrie un fel de cărticică numită număruş, pe care copiii o poartă apoi ca amulet la grumaz. MARIAN, NA. 353, cf. DDRF, TDRG. — PI.: număruşe şi număruşuri. — Şi: nu* meruş s. n. f (1890), 390. — Din magii, numeros. NU-MĂ-UITĂ subst. sg. 1. (Adesea cu sens colectiv) Plantă erbacee cu flori mici, albastre, rar roşii sau albe, care creşte prin locuri umede şi umbroase; p. r e s t r. floarea acestei plante; (franţuzism) miozotis, (regional) ochii-păsăruicii, ochiul-şarpelui, urechea-şoarecelui (Myosotis silvatica). Hrana mi-i o floricică care-i zic „nu-mă-uita11. conachi, ap. ddrf. De atunci, floricica asta s-a numit: Nu-mă-uita. negruzzi, s. i, 109. Uite colo un lăvicer de nu-mă-uita. gîrleanu, l. 32. Nu-mă-uita... începe să-şi deschidă ochişorii albaştri, mult mai albaştri decît sîntem deprinşi să vedem la cei din grădină. simionescu, fl. 110. Nu-mă-uita de culoarea mării ş-a cerului, sadoveanu, o. x, 422. Prin grădini, prin grădiniţe Să răsară garofiţe, Viorele, micşunele, Nu-mă-uita. teodorescu, p. p. 330. 5325 NUMB 2. (Regional) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă. varone, d. — Nu + mă + uita (după germ. Vergissmeinnicht). NtJME s. n. I. 1. Guvînt sau grup de cuvinte care serveşte pentru a desemna o fiinţă sau un lucru, o acţiune, un fenomen, o noţiune etc. şi prin care se individualizează un singur obiect, o fiinţă etc. dintr-o anumită categorie; denumire, numire (1). Iară se întrebări sămtu şi de cuvente şi de numere şi de legea voastră, voi vedeţi înşivă, cod. vor. 2/5. Miruratu e numele tău prespre tot pămîntul. psalt. 11. Ziseră numerele (numele cc2, d) sale spre pămăntu. ib. 94. Şi numele tău pomeni-se-va (a. 1550— 1580). gcr i, 7/20. Că oaie cheamă-se şi miel. .. şi încă mii şi alte nume. coresi, ev. 487. Şi alţii, carii nu-i putinţă a le spune numerele tuturor, varlaam, c. 139. Fiind un pămînt, să împarte în trii părţi şi acestea trii părţi să număsc cu nume fimeieşti... neputînd şti nume-rile celor ce le-au împărţit, herodot (1645), 222, cf. 276, 423. Pentru aceia îi zicu ţara leşască, pentru că mai de demultu o au fostu chiemîndu-o aşa dipre numele lui Leh. ureche, l. 112. Să-i spuie anume şi omul şi numele lui. prav. 306. Să se facă o catagrafie.. . fără deosebire de orice nume sau stare de orâşăni (a. 1647). uricariul, i, 234. Numele lui Ioan în limbă jidovească să cheamă iubit şi drag lui Dumnezău. n. test. (1648), 190r/20. Nume de oameni şi de leamne şi de veşmente (a. 1648). gcr i, 126/19. Cu rostul tău le vei zice Numele lor. dosoftei, ps. 43/20. Să chema şi ei feciori de d[o]mn cu alt nume. biblia (1688), [prefaţă] 7/33. Aşea toate neamurile sint cu multe numere, după vreme toate sintu; numai unele dentr-însele ţi li-am însămnat, Ti&nfnt ininlooul mi ryi oi*ol r\r tvj ni !/><*■*%*> NUME cf. budai-deleanu, lex. Fericirea nu ne dă niciodată dt ne făgăduia numele ei. marcovici, c. 24/9. Am pus toată osîrdia de am tălmăcit şi pre ceale mai nelesnicioase graiuri şi nume (a. 1826). gcr ii, 252/20. De doriţi numele meu să-l ştiţi, îl am scris pe potcoavă şi puteţi să-l citiţi, heliade, o. ii, 109. Subt nume de indieni, istoria ne vorbeşte de mai muUe noroade. cr (1832), 2801/28. Numile noului ministru de marină nu este încă cunoscut, ar (1838), 16V9. Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul, negruzzi, s. i, 58. Patrioţi adevăraţi, a cărora numi vor fi trainice ca veacurile:. dacia lit. vm/17. Norilor, fiţi cu-ndurare Cătră-un suflet greu rănit... Căci a-l lipsi şi de nume Cruda, Cum văd, ş-a propus, mure-şanu, p. 31. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc. alexandrescu, o. i, 72. Merită broşura numele de critică? eminescu, s. p. 74. Numele din opera comică a lui Caragiale ne dau impresia că fac parte din personagiile pe care le denumesc, ibrăileanu, s. l. 74. A fost odată un mare proprietar — cu numele Anibal Spiridon. f (1906), 25. Să nu se înfioare de numele tău, Nu-i frunză în codrii Moldovei. goga, poezii, 39. Numele pe veci sfinţit vă fie ! iosif, v. 65. La auzul numelui meu, căpitanul se uită lung la mine. brătescu-voineşti, 1. 6. îşi zgîriaseră numele lor în scoarţa netedă a fagilor, hogaş, dr. i, 9. Cu un tren de noapte, Sensi, un nume între amici..., sosise într-un oraş. bacovia, o. 219. Antichitatea mi-a-mpru-mutat un nume straniu, topîrceanu, p. o. 86. Isidor Abramovici. Aşa îl cheamă. V-am spus şi numele, sahia, n. 74. S-a trecut sub un nume falş. demetrius, a. 95. Daţi-ne o adresă, un nume, o indicaţie, sebastian, t. 248. înţeleg prin termeni populari... numele de plante şi NUMB — 563 — NUME ş. n. 28. Numele său continuă să figureze in lista recordmanilor mondiali, sp. pop. 1961, nr. 3 944, 8/4. Se afla la Roma, sub numele de Antonio Corea. contemp. 1962, nr. 795, 1/5. Parcă nu ar fi existat nici Mărie Curie, nici Lina Stern... ca să nu pomenim decit cîteva nume mai recente, tribuna, 1962, nr. 266, 1/1. Drag îmi e numele Ană. jarnik-bîrseanu, d. 35. O, Vasile, nume frumos, bibicescu, p. p. 80. îmi scriu numile mele. alr i 1452/100. îmi scriu lumele meu. ib. 1 452/865, cf. 1 085/940, 1 147/940, 1 493/898, 1 888/900, 1 941/582. Două numuri. ib. 1 493/354. Numerele voastre, alr ii 2 948/362. Lumele voastre, ib. 2 948/886, cf. 2 947/886, 2 948/872, 928, 3 621/872. Ce lucru e în toate şi fără el nu se poate? (Numele). şez. xiii, 26. <£■ (în legătură cu verbe ca „a pune“, „a da“, „a numi“, „a primi“, „a fi“, „a purta“, „a avea“, „a lua“ sau cu echivalente ale acestora) Sutaşului celuia ce-i era numele Iuliu. cod. vor. 84/3. Numără multul stelelor şi tuturor numere (nume vcd) puse. psalt. 303. A doisprăzeace apostoli numele lă sînt aceastea. coresi, ev. 476. Şi zidi oraş şi chemă numele lui pre numele feciorului său Enoh. palia (1581), 25/19. Şi-i pusără nomele sîmta Veneri (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 146/4. Bărbatu ce-i era numele Anania (sec. xvi). gcr i, *3/4. Un om bogat... ce-i era numele Iosif (a. 1642). id. ib. 100/37. Şi-i fu pus nume de călugărie. varlaam, c. 365. Aceştia oameni alt numi nu-şi mai pun, fără numai cu totul Atarandes să număsc. herodot (1645), 267. Numele lui era Farinascu. prav. 295. Cela ce-a pus stealelor măsură Şi numere carea-şipre făptură, dosoftei, ps. 488/20. Toată Dachia în trei ţări au despăr-ţit-o şi. .. numai pe acestea cu numele Dachiii numind, cantemir, hr. 68. Acelui loc pusu-i-au - - - J- ~ /•« r\ i i riTT r»TMA r> Ir T 77 73. Aceste fenomene poartă numele de precipitări induse, chim. an. călit. 73. li pune lumele dupe cum o zîce naşu-său. graiul, i, 9. N-are lume. alr ii 5 635/928. N-are număr „n-are numeu. dr. ix, 407. (Precedat de prep. „pe“, introduce un nume propriu) Strigă... muierii sale, pre nume Maria. dosoftei, v. s. noiembrie 133v/5. Sosiră la o cetate mare, pre nume Dracea. gavril, nif. 16/8. Era un oştean, pre nume Leon, foarte wt[i]Z[o]siic> (a. 1692). gcr i, 299/11. Era sălaş ale mai marelui ostrovului, pre nume Poplie (cca 1705). id. ib. 350/1. Alăturea de unul, pe nume Caragiale. arghezi, s. p. 60. S-a căsătorit... cu o soră de caritate, pe nume Valentina Ionescu. barbu, ş. n. 132. <$> (Simbolizînd pe cel ce poartă denumirea) Se temură de numele tău. psalt. hur. 50v/14. Se teme de numeli lui Şerban Vodă. neculce, l. 102. *0> Nume de (sau, regional, din) botez sau nume mic = numele care se dă unei persoane la naştere; prenume. Cf. iordan, l. r. a. 486. Numie de botedz. alr i 1493/354. Lume din botez. ib. 1493/865. O lume dă botez. ib. 1493/878. Ziua numelui sau (rar) zi de nume = zi în care se sărbătoresc cei ce poartă numele sfîntului prăznuit în acea zi de biserică; sărbătorire organizată cu acest prilej. Ziua universală a numelui... împăratului Nicolai. ar (1834), 221/24. [Cîn-tau] la nunţi şi la botezuri, la zilele de nume. arghezi, s. p. 94, cf. alr ii/i h 217. (Eliptic) împăratul, la prelejul numelui său, au binevoit a face 29 coloneii, ar (1837), ib1^. Nume de familie (sau, regional, după naştere) = nume pe care îl poartă toţi membrii unei familii şi care se transmite de la părinţi la copii; nume patronimic. Numele de familie indică legătura de filiaţie a persoanei. pr. drept, 162, cf. alr i 1 494/174, 194, 230, 283, 315. (Eliptic) Nu ne vom înscrie numele -r\-r>s\-r>iTrvtal/i rtu-r\n moif\Art fon nmin T? (\ NUME — 564 — NUME copil de părinţi sărmani şi fără nume. caragiale, o. iv, 236. Am scos. .. Din brazdă rădăcina fără nume Şi neştiuta miere-a buruienii, abghezi, vers. 230; b) care impresionează puternic prin grandoare, intensitate, importanţă; nemărginit (3); nespus (2). Cită... fără de nume fericire intr-o oară de amor. eminescu, n. 74. Priveşte-al ochilor ei rai, Surîsul fără nume. cerna, p. 43. Şi-mi simţeam trupul înviorat la freamătul fără nume al pădurii de argint. petică, o. 277. Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume. topîrceanu, b. 60. O linişte fără nume începu. t. popovici, s. 221. (învechit) Pe nume = (despre acţiuni comerciale) cu valoare nominală. Acţiile vor fi pă nume sau la înfăţişător (a. 1845). doc. ec. 855. <> E x p r. A spune (sau a zice cuiva sau ceva, a chema, popular, a striga pe cineva sau ceva) pe nume = a rosti (cu voce tare) numele (II) cuiva, a numi1 (1); p. ext. a spune răspicat, direct, fără ocolişuri. Să îmblăm cumu se cade creştinilor cărei ne chemăm pre numele lu Hristos. coresi, ev. 47. De va sudui sau va ocorî pre vreun vlădic, dzicîndu-i şi pre nume. .. acesta să va certa. prav* 245. Blînd pe nume el o cheamă, eminescu, o. i, 84. Capul cerbului are să te strige pînă atunci mereu pe nume. creangă, p. 225. Atunci ieşi Ileana Simziana şi le chemă pe nume. ispirescu, l. 28. Şi să nu mă chemi pe nume. minulescu, v. 17. Cînd sînt chemat pe nume, răspund mai tare. tribuna, 1962, nr. 266, 2/4. Nu striga mîndrei pe nume. jarnIk-bîrseanu, d. 65. Trei calici nu mi-a plătit Şî de nu mă crez pe mine, leu ţ-oi spune pe lume: Unu ieste Văsîlan. graiul, i, 59. Zi-i pe nume! = a) spune-mi numele lui! aminteşte-mi numele lui! (de care momentan nu-mi aduc aminte). Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemînd? — Zi-i pe nume să ţi-l spun. creangă, p. 245; b) se spune cînd nu-ţi aminteşti pe moment denumirea exactă, a unui obiect. Să nu-mi (mai) zici (sau spui) pe nume dacă... = să nu mă mai recunoşti dacă..., să mă desconsideri dacă... Dacă nu te-oi face eu să izbuteşti, să nu-mi mai zici pe nume. ispirescu, ap. tdrg. (Mai ales în construcţii negative) A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta greşit sau cu rea-voinţă ceva, a (nu) atribui cuiva o intenţie răuvoitoare. Sper că nu vei lua în nume de rău ce-ţi spun. caragiale, o. vii, 327. Să nu-mi luaţi în nume de rău cuvintele ce am rostit, d. zamfirescu, î. 56. Cine dar i-ar lua în nume de rău la un înger pentru că are curtezani? f (1906), 25. A lua sau (rar) a avea (pe cineva) în nume de bine (sau de rău) = a (nu) ţine la cineva, a (nu) aprecia pe cineva. Toată curtea împărătească lua în nume de bine pe această găinăreasă. ispirescu, l. 185. Toată lumea îl luă în curînd în nume de bine. sandu-aldea, a. m. 180. O javră de căţel... era luat în nume de bine de Prea Înaltul, vissarion, fl. 67, cf. ciauşanu, gl. în (sau, învechit, drept, cu, pe) numele cuiva (sau a ceva) = a) invocînd numele cuiva sau a ceva (în special al unei divinităţi) ca simbol al unei credinţe; în cinstea cuiva, ca prinos adus cuiva (în special unei divinităţi). In numele tău ispovedescu-mă ţie în veci. psalt. hur. 37r/14. Se moriu gata săntu întru Ierusalim dereptu numele domnului Isusu. cod. vor. 28/19. Aduceţi Domnului slavă în numele lui. psalt. 48. Besearecă. . . ce era zidită în numele lui. coresi, ev. 98. In numele tatălui şi fiului şi duhului sfînt (a. 1607). gcr i, 39/26. Pre ei i-au ales Domnul... să stea înaintea lui şi 6Z[ago]-s[lo]vească pre numele lui. biblia (1688), 1411/58. Au hotărît în numile Domnului... să facă mai înlăuntrul ostrovului o mică călătorie, dră-ghici, r. 57/8. Să-şi reclame... libertatea sa în numele suvenirilor istorice, bălcescu, m. v. 5. De ar vedea-mplinite Cîte într-al tău nume ne sînt făgăduite, alexandrescu, o. i, 86. Oare Dumnezeu va suferi să se calce astfel jurămintele făcute în numele său? negruzzi, s. i, 51. La săbii, copii, în numele lui Irod împărat, alec-sandri, t. i, 86; b) din partea cuiva, invocînd autoritatea cuiva sau reprezentînd (ca împuternicit) pe cineva. în al cui nume trebuiaşte să cearem? (a. 1607). gcr i, 42/21. Orcine va face... bani răi în numele împăratului. .. să i să taie capul. prav. 76. Şi bătu şi monedă în numele său. văcărescul, ist. 261. Trimitem cu cărţile noastre pre boierii Manuil Sulher şi Zlata Arma-şul, cărora mărită domnia la să le creadă toate cît vor zice cu numele nostru, şincai, hr. ii, 300/2. Darurile care le-au trimis Gavriil Batori nu le-au dat cu numele domnului său, ci cu numele său. id. ib. 328/32. Nu mă puteţi refuza, căci m-am angajat în numele dumneavoastră. alecsandri, t. i, 290. Am scris o scrisoare, în numele dumneavoastră, secretarului judeţului. camil petrescu, o. iii, 185. Au făcut în numele satului un memoriu, galan, b. ii, 46. Atunci cînd Caragiale vorbeşte numai în numele său. vianu, s. 109. Numai în numele unei doamne din Sevilla şi cu procură în regulă pot evita interdicţiile şi rigorile, contemp. 1962, nr. 795, 1/5. (Familiar) A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în (sau la) numele tatălui = a izbi pe cineva în frunte (în locul unde se miruiesc creştinii). Şi-i mai trage şi-n numele tatălui una! creangă, p. 55. Eu pe voi vă pălesc în numele tatălui şi vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. sadoveanu, b. 123. Dacă Lădoi zice ceva, îl păleşte în numele tatălui, t. popovici, se. 119. La numele tatălui l-a lovit, alr ii 3 595/685. Pentru numele lui Dumnezeu (sau al cerului) ! exclamaţie care subliniază, întărind, o rugăminte, sau o expresie de indignare, de nedumerire. Dar, pentru numele lui Z)[umne]ze«, ce asemănare este între mişcarea din Moldova şi între acele străine? (a. 1848). uricariul, x, 5326 NUME — 565 — NUME 17. Dar pentru numele lui Z>[umne]zeu, ce să mă ştiu face? f (1906), 1. Frate, ia ceva, pentru numele cerului, că-ţi prăpădeşti pieptul! d. zamfirescu, t. s. 25. Pentru numele lui Dumnezeu, o sfătui Pascalopol, nu-ţi mai face sînge rău. călinescu, e. o. ii, 262. Pe numele (cuiva) = a) (despre o proprietate, un act etc.) înscris ca proprietate legală (a cuiva). Să se ferească prefectorul de a primi sau a pune vinul ori stupii altora. . . pe numele bisericei (a. 1784). urica-riul, v, 429/3. Să afli după un an ori doi că-şi durează o casă cu trei etaje pe numele nevestii. c. petrescu, c. v. 186. Avusese apoi grijă să aranjeze averea pe numele copiilor, preda, d. 156; b) (fiind numit) cu numele (II cuiva). Să chemaţi sf[i]nţii într-ajutoriu intru toate nevoile voastre şi pre numele lor să faceţi beseareci spre laud[a.\ lui D[u]mre[e]ze«. cheia în. 1V/11. Pre numele aceluia făcut-au cetate mare şi o au numit Enohia. n. costin, l. 53, cf. 177. l-au pus şi nume copilului, Leopold, pre numele împăratului, neculce, l. 35. Cu numele... sau cu nume de... = avînd numele (I 1) de. .., numit. .. Au rămas în sfîrşit singur numai cel mai mic fiu, cu numele Crusoe. drăghici, r. 3/14. S-a sculat mai an Bădica Traian Ş-a încălicat P-un cal învăţat Cu nume de Graur, Cu şaua de aur. teodorescu, p. p. 145. A cunoaşte (ceva) numai din nume = a cunoaşte (ceva) numai pentru că ai auzit de numele (II) lui, din auzite, fără să-l fi văzut vreodată. Merserăm apoi în biserică, spre a vedea mai de aproape această zidire, pe care o cunoşteam numai din nume. hogaş, dr. i, 8. (Rar) A nu cunoaşte (ceva) nici do nume = a nu fi auzit (despre ceva), a nu cunoaşte (ceva) nici din auzite. Cursuri de tehnică, de agricultură şi silvicultură, şcoale comerciale nici de nume nu erau cunoscute. bariţiu, p. a. ii, 2. A auzi de numele cuiva = a cunoaşte pe cineva indirect, din auzite, din reputaţie. De nume ţi-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut, creangă, p. 226, cf. 90. A nu (mai) şti (sau auzi) cuiva de nume sau a nu (mai) şti (sau auzi) de numele cuiva = a) a nu mai şti nimic despre cineva (plecat departe). Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume. eminescu, o. i, 176. Au început amîndoi a cutriera toată lumea şi de-atuncea nu li s-au mai auzit nimică de nume. sbiera, p. 22. Am şi eu o fiică-n lume Şi nu-i mai auz de nume. jarnik-bîrseanu, d. 171; b) (în imprecaţii) pleacă şi să nu te mai întorci (niciodată)! Du-te. .. să nu mai aud de numele tău ! creangă, p. 47. Să nu-ţi mai aud de nume pînă nu mi-l aduci! reteganul, p. v, 51. (Cu altă construcţie) Veni-ţi-ar numele! ciatjşanu, gl. + (Rar) Persoană, fiinţă. Au scos pe toată ţara cîte un ort de fieştecare nume (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 199/16. De este vreun nume La care să se-nchine un suflet omenesc.. . Tu eşti acea fiinţă, alecsandri, p. i, 128. + (Fiz.) Sens, semn. Vom încărca dară în modul acesta cilindrul... cu o electricitate de nume contrar. poni, f. 201. 2. (Urmat de determinări care arată felul) Calificativ, atribut pe care îl are cineva sau care i se atribuie cuiva. Scrie împrotiva acelora carii cu numele creştinescu vieţuiia trupeaşte. n. test. (1648), 192v/ll. Avea numai un nume de împărat, iar încolo era la toate vlăduţă, nătărău, gorjan, h. i, 48/33. Loc. a d v. Cu (sau sub) nume de... (sau că... sau, rar, urmat de un genitiv) sau (rar) cu numele să... = a) cu titlul de. . ., sub formă de. . ., în chip de. . . Au luat pre Mihai Vodă cu mare urgie şi cu nume de hainite, neculce, l. 192. Moldova şi Ţara Românească vor plăti pe tot anul înaltei Porţi, subt nume de despăgubire, o sumă de bani. cr (1829), 2931/18. Eram un strein. . . şi cel mai rău, cu nume de rob. gorjan, h. iv, 108/31; b) sub pretext că. . ., pe motiv că..., spunînd că. .. Vor fi de toţi lăudaţi, Cu nume că sînt bogaţi, mumuleanu, c. 107/12. Muced, fără gust şi faţă, Zămucilor semănînd, Ce cu nume al lecuirii Dau vrăjmaşii omenirii, i. văcărescul, p. 174/10. Baba să urcă în pod, cu numele să le aducă slănină, reteganul, p. v, 42. Sub nici un fel de nume = cu nici un chip, în nici un caz. Să fie oprire de a nu se strica rădiurile şi dumbrăvile supt nici un feli de nume (a. 1794). uricariul, iv, 43/20. <> E x p r. (Numai) cu numele = numai de formă, necorespunzînd situaţiei de fapt sau drepturilor şi obligaţiilor ce decurg dintr-o situaţie; în aparenţă. S-au chemat numai cu numele creştini, varlaam, c. 24. Şi cîte diregătorii la margine, tot grecii le ţine, iar boierii de ţară era numai cu numele, că la nemică nu-i mai întreba, neculce, l. 320. Numai cu numele era domn (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 271/6. Sîntem creştini numai cu numele, heliade, o. ii, 17. După cîteva luni de domnie cu numele, e gonit la Radu Şerban. iorga, c. i. i, 44. (învechit) (în) nume de... = socotind că. .., recunoscînd drept..., ca şi.. . Cine va priimi prorocul în nume de proroc, plată de proroc priimi-va. coresi, ev. 207. Ş-au lăsat unul în nume de mort (începutul sec. XVlI). rosetti, b. 59. Atîta-l zmîciră şi-l dărîmară, cît îl lăsară nume de mort. dosoftei, v. s. septembrie 31r/14. Şi-l trasără de picioare afară, nume de mort. id. ib. decembrie 244r/34. în nume de om mort l-aţi lăsat, teodorescu, p. p. 383. 3. Faimă, reputaţie (bună sau rea), renume. De va fi om bun şi cu nume bun, agiunge giură-mîntul. prav. 63, cf. herodot (1645), 346. I-au scornit nume rău. dosoftei, v. s. septembrie 22v/23. Acestora dară mergînd numele şi vestea cum sînt..., împăraţii romani. . . au trimis să supuie şi pe acei dachi. c. cantacuzino, cm i, 12. Mulţi sînt împăraţi şi stăpînitori care au cîştigat un nume neuitat şi fără sfîrşit pe acest pămînt. R. greceanu, cm ii, 7. Atunce au făcut 5326 NUME — 566 — NUMERA mare cheltuială Brincovanul.. . avindu nume de bogat şi vrîndu să împle gurili tutoror. neculce, l. 167. Fac a-ţi zbura slava şi numele pretutin-dinea. molnar, ret. 8/21. Chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici, alexan-drescu, o. i, 205. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? eminescu, o. i, 137. Şi-a făcut un nume destul de cunoscut numai prin munca şi meritele lui. vlahuţă, o. a. iii, 62. Artist cu nume mare. gherea, st. cr. ii, 89. Cetăţenii îşi cîştigau un nume şi titluri. .. prin întrecerea lor de a se jertfi pentru binele obştiei. xenopol, i. R. i, 201. Nici nu vom face ruşine regatului vostru; şi-al vostru Numene nu va scădea. coşbuc, ae. 134. Uşor se duce nume De-un lucru bun în lume. id. p. i, 277. Numele lui a străbătut deja depărtările, f (1897), 451. Mama sa.. . lăsase un nume în literatură, oprescu, i. a. iii, 19. Gospodari cu bun nume. sadoveanu, e. 96. Un scriitor care şi-a cîştigat un nume oarecare. arghezi, t. c. 87. îi dorim [echipei sportive] să-şi menţină numele, contemp. 1962, nr. 795, 2/1. Aşa-zisul cenaclu era frecventat de. .. tineri, fără nume rămase în literatură, ib. 3/2. (învechit) (In-) loc-de-nume = pronume. în scl 1954, 34. Nume comun = substantiv comun. Trecerea numelui propriu la nume comun, arvinte, term. 20. Nume propriu = substantiv propriu. Se află apoi la Enache Kogălniceanu unele cuvinte şi nume proprii greşite, bul. com. ist. ii, 162. In opera lui Caragiale, problema numelor proprii e mai importantă decît în opera altor scriitori. ibrăileanu, s. l. 88. Valoare artistică dobîn-desc numele de animale în fabule... prin folosirea unui nume propriu, vianu, m. 132. 2. Termen generic pentru părţile de vorbire care se declină (în mod special, pentru substantiv şi adjectiv). Numele şi verbele în limbile indo-europene se caracterizează prin categorii gramaticale deosebite, graur, i. l. 139, cf. 138. — PI.: nume şi (regional) numuri. — Şi: (învechit şi regional) númár (pl. numere), (învechit) númi, nóme, (învechit, rar) númem (cp 130/2) s. n., (regional) tóme s. n. şi (neobişnuit) s. f., (neobişnuit) númene s. n. — Lat. nomen. — Pentru sensul II, cf. lat. n o m e n, it. n o m e, fr. n o m. NUMEÍ vb. IV v. numi1. NUMEÍT, -Ă adj. v. numit. NUMÉLA s. f. (Rar) Dispozitiv simplu de lemn, care se aşază pe grumazul porcilor, pentru a-i împiedica să intre în locuri în care ar putea face stricăciuni sau pagube. Cf. aristia, plut. — Pl.: numele. — Etimologia necunoscută. NÚMEN1 s. n. (în filozofia lui Kant) Obiect al raţiunii, realitatea inteligibilă (opusă fenomenului, realităţii sensibile); lucru în sine. — Pl.: numene. — Din fr. nouméne, germ. Noumenon. NÜMEN2 s. n. v. nume. NUMENAL, -Ă adj. (Rar) Care se referă la numen1, al numenului1. — Pl.: numenali, -e. — Din fr. nouménal. NtJMENE s. n. v. nume. NUMENÍ vb. IV. Tranz. (învechit) A numi1 (1). (R e f 1. pas.) Pentru noi creştinii, de unde ne-am numenit de ne chemăm creştini. ap. cp 130/6. Acel ep[i\scop carele se-au numenit ep\i\scop de curaţi, id. ib. 394/7. — Prez, ind.: numenesc. — Etimologia necunoscută. Cf. nume n2, pomeni. NÜMER s. n. v. număr1. NUMERA vb. I v. număra1. 5336 NUMERABIL — 567 — NUMERAŢIE NUMERÂBIL, -Ă adj. Care se poate număra1 (1), socoti, calcula. Cf. lm, alexi, w. Numerele ... nu pot fi aşezate într-un şir şi deci mulţimea lor nu poate fi numerabilă. stoilov, t. f. 14. Sferele... se transformă intr-o infinitate numerabilă de elipsoizi. vrănceanu, g. d. ii, 335. — Pl.: numerabili, -e. — Şi: (învechit) nu-mărăbil, -ă adj. alexi, w. — Din lat. numerabilis. — Numărabil: prin apropiere de număr1. NUMERABILITÂTE s. f. (Rar) Calitatea de a se putea număra1 (1), socoti, calcula. Cf. lm. — Numerabil -f suf. -itate. NUMERAL, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (învechit) Care se referă la numere1, care înseamnă, indică sau arată un număr1, care se indică prin numere1. Literile numerale ale ţifrelor latineşti, mn (1836), 20. In toţi termenii numerali se vede aplicată sistema zecimală, heliade, o. ii, 289. Litere numerale, I, V, X. .. preţuiesc 1, 5,10. negulici. Literile numerale în ţifrele romane, prot.-pop., N. D., cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU, ŞĂI-NEANU, D. U. 2. S. n. Parte de vorbire flexibilă care exprimă, sub diferite aspecte, noţiunea de număr1, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare; (învechit) numărător (2). [Unişor] este singurul numeral diminutiv românesc (şi el dispărut din limba actuală). iordan, stil. 193. Numeralele sînt printre elementele cele mai stabile ale fondului principal. graur, i. l. 98. Numeralul nu numeşte, nici nu înlocuieşte numele de lucruri sau de fiinţe, ci indică numărul. . . substantivul putînd fi subînţeles. gram. rom.2 i, 181. <0* (Urmat de determinări indicînd felul) Avem numerale hotărîte (sau definite) şi numerale nehotărîte (sau nedefinite). iordan,g. 152. Numeralele cardinale nu se pot pune decît înaintea substantivului determinat, cl 1957, 219. Numeralele distributive exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor, gram. rom.2 i, 194. <£> (Adjectival; învechit) Adjectiv numeral sau adjectivă nume-rală = numeral (2). Primu, adecă întîiu, este adiectivă numerală. budai-deleanu, ţig. 57v/19. Adjectivele numerale (de număr) [titlu], gr. r. (1835), 30/11. — Pl.: numerali, -e. — Şi: (învechit) numără!, -ă adj., s. n. valian, polizu, alexi, w. — Din fr. numeral, lat. numeralis, germ. Numerale.—Număral: prin apropiere de număr1. NUMERĂR, -Ă adj., subst. 1. Adj. (învechit; despre bani, monede) Care are curs legal, oficial. Cf. prot.-pop., n. d. <^> Valoare numerară = valoare socotită în bani. Cf. negulici. 2. Subst. (Concretizat) Banii sau semnele acestora în forma lor fizică (bilete de bancă, bilete de tezaur, monedă metalică şi monedă divizionară); sumă, cantitate (determinată) de bani ; (popular şi familiar) bani gata, bani peşin, bani gheaţă, bani lichizi, (învechit) bani (în) numărătoare, bani numărători. Esportul numă-rariului la America şi la continent a mai scăzut. romanul (1857), 293/51, cf. pontbriant, d., ddrf, barcianu, şAineanu, d. u. Vindea cu preţuri exagerate lucrurile din casă.. . şi strîngea numerar. cAlinescu, s. 626. Numerarul este folosit în raporturile dintre persoanele fizice şi în raporturile acestora cu statul şi cu organizaţiile sale. der. (Adjectival ; regional) Bani numărări, alr ii 3 631/235. Bani numerari. ib. 3 631/520. Bani lumeral. ib. 3 631/886. — Pl. : ( 1, rar) numerari,-e. — Şi : (învechit şi popular) numărâr subst. — Din fr. numéraire. — Numărar: prin apropiere de număr1. NUMERARISÎT, -i adj. (învechit) Numerotat2. Pă care îl va dovedi cu urmare împotriva mai sus numerarisitului adres, să-l facă cunoscut departamentului. .. ca să chibzuiască măsura osîndei (a. 1842). doc. ec. 764. — Pl. : numerarisiţi, -te. — De la numer. NUMERĂTOR s. m. (învechit) Numărător (3). Cf. aat 3v/25, 4r/9, ursu, t. ş. 97. — Accentuat şi : numerator. — Pl. : numera-tori. — Din lat. numerator. NUMERAŢIE s. f. (învechit) Faptul de a număra1, numărare; (sens curent) sistem după care se formează numerele1; partea aritmeticii care se ocupă cu studiul denumirii şi scrierii numerelor1 (întregi). Cf. anon. car. Că numeraţia vorbită a precedat pe cea scrisă nu este nici o îndoială, g. pop, e. 9/16, cf. negulici, prot.-pop., n. d., pontbriant, d., barcianu. Numeraţiunea vorbită, clîmescu, a. 8. Orice sistem de numeraţie conţine o numeraţie vorbită şi una scrisă, der. + (învechit, rar) Numerotare. Acest articol se va adăoga în actul Con-venţiii după articolu doăzeci şi patru, puindu-i-să no. 25 — şi să să îndrepteze numeraţia celor după dînsul articole (a. 1842). doc. ec. 769. — Pl. : numeraţii. — Şi (învechit) numera-ţifine, numărâţie (valian, v., alexi, w.), numă-raţiune (alexi, w.) s. f. — Din lat. numeratio, fr. numération. — Numărâţie, număraţiune: prin apropiere de număr1. 5343 NUMERAŢIUNE — 568 — NUMEROTA NUMERAŢIÎINE s. f. v. numeraţie. NUMERĂTOĂRE s. f. v. numărătoare. NUMERÎ vb. IV v. nimeri. NUMÉRIC, -Ă adj. Care se referă la numere1, care aparţine numerelor1, de numere1, care se face sau se exprimă cu ajutorul numerelor1, socotit din punct de vedere al numărului1 pe care îl reprezintă ; (învechit) numericesc. Să poate intlmpla că o expresie numerică zăcimală nu are unimi zăcimale. asachi, e. i, 53/2, cf. ii, 67/6, negulici. Fringerile numerice, poenaru, e. a. 57/21. Puterea numerică a trupelor active în vreme de pace este în proporţie aproape de 2 la %. rom. lit. 1532/17, cf. 981/26, prot.-pop., n. d. Forţa numerică a armatei sale nu putea întrece cifra de 4 pînă la 5 mii de oameni, hasdeu, i. v. 16. însemnătatea numerică a publicului cetitor. .. nu e însă un factor unic şi exclusiv. GHEREA, ST. CR. III, 19, cf. DDRF, ALEXI, W. Preponderanţă numerică, iorga, l. ii, 64. în afară de acest succes numeric neîndoielnic, este necesar să fie puse în lumină succesele politice. scînteia, 1952, nr. 2 384. Demonstrarea unei teoreme cunoscute asupra seriilor numerice. stoilov, t. f. 40. Din punct de vedere numeric, un ultramicron este neutru, chim. an. călit. 79. ■O’ (Adverbial) Numeric, dominau ţăranii. teodoreanu, m. ii, 68. [Numeralele cardinale] arată, numeric, mulţimea sau cantitatea obiectelor de acelaşi fel. iordan, g. 153. — PI. : numerici, -ce. — Din fr. numérique. NUMERICÉSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Numeric. Gf. ASACHI, alghebra, 7r, id. G. 123v. — PI. : numericeşti. — Număr1 + suf. -icesc. NUMERICÉSTE adv. (Rar) în privinţa numărului1, din punctul de vedere al numărului1 pe care îl reprezintă. Restul grupelor, neînsemnate numericeşte, sînt cuprinse în categoria „diverse11, scl 1954, 13, cf. 14. — Numeric -f suf. -eşte. Cf. numericesc. NUMERIZĂ vb. I. T r a n z. (Regional) A numerota. Gf. alexi, w., coman, gl. — Prez. ind. : numerizez. — Număr1 + suf. -iza. NUMEROS, -OiSĂ adj. Care se află în număr1 (I 1), în cantitate mare; mult (!)• Sta împotriva număroşilor săi vrăjmaşi, cr (1834), 34x/32. înflorind cu spada-i popoare numeroase, alec-sandri, p. iii, 197. Cu cît experienţa ne este mai mare, cu atît cîştigăm idei şi mai numeroase şi mai felurite, conta, o. c. 65, cf. 53. Anii numeroşi trecuţi de atunci. .. mă iartă să mai cred că îmi aduc bine aminte, galaction, o. 57. Numeroase verbe au forme de conjugare mixtă, iordan, g. 192. Să ne grăbim a înfiinţa şcoli numeroase de „surori de ocrotire“. ygrec, m. n. 152. Au apărut şi la noi traduceri numeroase în ziare şi reviste, sadoveanu, e. 193. Era îmbrăcată cu bluză de mătase neagră, cu numeroase cerculeţe. călinescu, e. o. i, 17, cf. 45. Exemplele ... sînt încă mai numeroase, vianu, m. 18, cf. 80. O ediţie dezvoltată a însemnărilor de aci va face numeroase aluzii, arghezi, b. 11. Pe măsură ce rîul îşi domoleşte viteza de curgere, organismele din el devin tot mai numeroase, c. antonescu, p. 14. Cauzele. .. pot fi numeroase, chim. an. călit. 73. Numeroase microorganisme din sol folosesc oxigenul din aer. agrotehnica, i, 834. De atunci străbătuse numeroase ţări. tudoran, p. 47, cf. 108. Garduri de fier: numeroase săgeţi negre, ruginite, barbu, ş. n. 128. Problema... preocupă astăzi numeroase cadre didactice, gî 1961, nr. 637, 3/1. A pregătit numeroşi ingineri agronomi, lupta de clasă, 1961, nr. 4, 23. Presa a publicat în vremea din urmă numeroase scrisori, contemp. 1962, nr. 808, 1/1. <$■ (Determină substantive la sg. cu valoare colectivă) Nădăjduieşte domnul Luţato că adunarea va fi număroasă. cr (1829), 322/20, cf. 1032/2. Dia-dohul tronului şi fraţii lui şi cu o svită număroasă au petrecut piaţa serbărei. ar (1829), 172/20. Numeroasa aceasta adunare... s-au pătruns de cea mai vie mulţămire. buletin, f. (1833), 491/14, cf. ar (1834), 85718. O îndestul de număroasă gherilas (ceată înarmată de lăcuitori volin-tiri) s-au arătat, ar (1837), 492/3. Întrebuinţînd puterea sa pentru folosul aceştii număroase familii. marcovici, c. 133/19. Adunarea era numeroasă. negruzzi, s. 1, 100. A trebuit negreşit ca dintr-o aşa de numeroasă prăsilă să fac şi partea engheru-lui. odobescu, s. iii, 42. Salonul... părea a fi mic pentru societatea numeroasă, f (1880), 223. Poate vream — tîrînd în urmă o armată numeroasă — ... să reînvieze-n mine Alexandru sau Cezar, macedonski, o. i, 71. Un popor tot mai numeros de tineri, arghezi, t. c. 86. — PI.: numeroşi, -oase. — Şi: (învechit) nu-márós, -oăsă adj. — Din lat. numerosus. — Număros: prin apropiere de număr1. NUMEROTA vb. I. T r a n z. A însemna obiectele sau fiinţele dintr-o serie cu numere1 (I 3) în ordine succesivă (pentru a le putea identifica şi deosebi între ele), a pune un număr1; (regional) a numeriza. Cf. prot.-pop., N. D., PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU, alexi, w., şăineanu, d. u. Maşină de numerotat filele la registre, v. molin, v. t. 57. Numerotăm... cu o cretă 1, 2, 3 etc. spre a şti ordinea, romanes cu, zeţ. 24. Le putem deci numerota (adică le putem atribui cîte un indice număr natural). stoilov, t. f. 15. <£> R e f 1. pa s. Aceste valori 5352 \ NUMEROTARE — 569 — NUMI1 mobiliare s-au cercetat, numerotat şi evaluat cu ocaziunea facerii statisticii din 1859—1860. i. ionescu, m. 150. <$> R e f 1. impers. Se numerotează cu mina. v. molin, v. t. 57. — Prez. ind. -. numerotez. — Din fr. numéroter. NUMEROTARE s. f. Acţiunea deanume-r o t a şi rezultatul ei ; sistemul, numerele1 cu care se numerotează; numerotat1, numero-taţie, (învechit, rar) numeraţie. Cf. negulici, pontbriant, d. A păstrat pînă şi numerotarea capitolelor din manuscriptul pe care l-a reprodus. bul. com. ist. ii, 159. Pantelimon isprăvise numerotarea caselor, galan, b. ii, 152. — PI. : numerotări. — V. numerota. NUMEROTAT1 s. n. Numerotare. — V. numerota. NUMÉROTÂT2, -i adj. Care poartă un număr1 (I 3) de ordine (pentru identificare şi diferenţiere), înregistrat sub un număr1; paginat, (învechit) numerarisit. Cf. pontbriant, d. La examen, materiile erau împărţite pe chestiuni numerotate, brăescu, a. 153. La rind, în cuiere, atîrnă vărgate, Veşmintele aspre şi numerotate. lesnea, i. 79. — PI. : numerotaţi, -te. — V. numerota. NUMEROTATOR s. n. Maşină cu care se numerotează; (ieşit din uz) numeroter. Cf. dn. — PI. : numerotatoare. — Numerota + suf. -tor. NUMEROTĂŢIE s. f. Numerotare. Cf. negulici. Sistemul blocurilor şi al numerotaţiei stradelor e foarte practic, înlesnind orientarea. bart, s. m. 42. Ca să nu le păturiţi pe dos şi să iasă greşită numerotaţia, trebuia să fiţi cu luare aminte, pas, z. i, 271. — PI. : numerotaţii. — Din fr. numérotation. NUMEROTÉR s. n. (Ieşit din uz) Numerota-tor. Cf. v. MOLIN, V. T. — PI. : numerotere. — Din fr. numéroteur. NUMEROZITĂTE s. f. (Latinism, în Tran-silv.) Faptul de a fi numeros; număr1 mare, mulţime (1). Cf. lm, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Căutînd la numerozitatea prepon-derantă a poporului român..denumirea celor doi indivizi nici pe departe nu poate mulţămi pe naţiunea română, bariţiu, p. a. iii, 74. — Din lat. numerositas. NUMERÜŞ s. n. v. număruş. NtÎMETE adv. (Regional) Cum s-ar zice, aşa ca şi cum; chipurile (Vîlcele-Turda). mat. dialect, i, 83. O vinit la noi numele să-i dau neşle cuie. ib. S-o dus la tîrg numele să-şi cumpere porc. ib. — De la nume, prin apropiere de cuvinte ca: pasămite, darămite. NUMÎ1 vb. IV. 1. T r a n z. A pune un nume (II), a da o denumire sau un titlu, un calificativ, a i se adresa cu un nume; a denumi, a intitula, a boteza, a chema, (învechit şi regional) a număra2 (1), (învechit) a nomina, a numeni. De acum nu vă voi mai numi slugi, ci fraţi şi prieteni, neagoe, Înv. 11/25, cf. 32/19. Poeticii cei mari îi numeadză nalţ [pe zei], dosoftei, v. s. noiembrie 165r/18. Numi cetatea pre numele fiiului lui Enoh. biblia (1688), 32/50. Intr-o clipală ari auzi că-i număsc: mişei, cămătari, lacomi, n. costin, ap. gcr ii, 12/25. [Astronomii] una polus arcticus, iară alta polus antarcti-cus le număsc. cantemir, ap. gcr i, 322/32. Ţara această muntenească numeind, cum îi zic mai mulţi aşa; că rumânească numai lăcuitorii ei o cheamă, c. cantacuzino, cm i, 24. După numele Moldei, au numit apa Moldova. r. popescu, cm i, 237. [Conacurile] iată aşa... le numim, care pre unde au fostu orînduite. r. greceanu, cm ii, 79. Să arăt acest vis lung ce îl numim viaţă, heliade, o. ii, 17. Papagalul lui, pe care îl numisă Pol, roste cîte un cuvînt. drăghici, r. 150/7. între multe alte, s-au informat în Anglia o soţietate numită de naufraj. ar (1838), 3472/29. Areti era numită, nume scump nepreţuit, pann, e. i, 3/5, cf. id. h. 7/1. Cum să numim acea mină ironică cu care aceşti oameni îşi rîd de morală? eminescu, s. p. 4. Amina din zi în zi... această poznaşă trebuşoară şi gingaşă în multe privinţi, după cum o numea el. creangă, p. 141, cf. id. a. 136. Caragiale le-a ascuns numele, căci dacă-i numea, trebuia să-i cheme ca în toate schiţele, ibrăileanu, s. l. 83. De la toţi să pretinzi ca să te numească mylady. f (1906), 31. Aceste trei ipostaze ale verbului sînt numite, de obicei, forme, iordan, g. 166, cf. 239. O pastă gelatinoasă, numită clei tipografic. romanescu, zeţ. 32. Aceste ape — numite în general bălţi — sînt aşezate mai cu seamă în zona inundabilă a Dunării, c. anto-nescu, p. 16. Vrea să-şi numească fata Rigo. t. popovici, SE. 139, cf. 102. Marile drame... pe care le numim „fondul de aur“ al acestui teatru, gl 1962, nr. 419, 1/3. Ceea ce numeam intim şi neînsemnat se dezvăluie în plenitudinea unor date statistice impunătoare, contemp. 1962, nr. 795, 1/1. Pe măgar cît să-l împodobeşti, Armăsar tot nu poţi să-l numeşti, zanne, p. i, 539. <£■ A b s o 1. Un cuvînt numeşte, alt cuvînt îl pune în mişcare, arghezi, t. c. 76.-4-(Rar; despre numele pe care îl au lucrurile) A indica, a denumi. Este caracteristic amănuntul că Băteas- 5362 NUMI1 — 570 — NUMINATIV ca şi Dealul din lista noastră numesc păduri. iordan, n. l. i, 108. + A da o poreclă; a porecli, a supranumi. De nu era doamna palatului afară, dînd demincare puilor ei (căci aşa numea ea lighionile din pădure) îi prăpădea negreşit. ispirescu, l. 7. Cind cineva numeşte, în chip metaforic, pe leu „regele pustiei1, el exprimă rezultatul comparaţiei dintre fiinţa regelui şi a leului, vianu, m. 9, cf. alr i 1 496/28. <> Refl. pas. Cel rebel vestit să va numei Vulpe bătrînă (a. 1694). fn 25. + A considera într-un anumit fel, a putea fi denumit intr-un anumit fel. [Expresia] se aplică. .. nu literaturii şi artei pe care noi azi o numim romantică, oprescu, i. a. iii, 31. Asta numeşti dumneata calomnie? sebastian, t. 12. Refl. p a s. A purta numele (II) de..., a se chema într-un anumit fel, a căpăta o anumită denumire sau un anumit calificativ ; (învechit) a se numeni. Nepoţii lor... să numea băsărăbeşti. biblia (1688), [prefaţă] 7/32. Dachia şi Ghetia... s-au numeit de la acele neamuri schitice, cum s-au zis, adecă de la dachi şi de la gheti. c. cantacuzino, cm i, 36. Au supus multă parte a răsăritului, ce să numeşte Anadol. R. popescu, cm i, 227. Suce-sorii săi s-au numit halifi. văcărescul, ist. 248, cf. 250. Nici că s-ar putea numi versuri. heliade, o. ii, 151. Nemuritoarea poemă ce să numeşte „Nopţi“, marcovici, c. 4/19. Este o parte a pămîntului care să numeşte Africa. drăghici, r. 15/23. Boierii, ca toţi orăşenii, se numeau jupani, adecă cetăţeni, bălcescu, m. v. 10. Se numea Olga. negruzzi, s. i, 44. O boală ce se numeşte stiho-morbus. alecsandri, t. i, 415. Nu mi-i şti spune ce mai face ţara Ce Dacia se numea? eminescu, o. iv, 105, cf. 60. Fratele craiului se numea Verde împărat, creangă, p. 183. Şi-ţi voi da un telegar fără splină, care se numeşte Galben-de-soare. ispirescu, l. 19. Ziarele lui s-au numit... „Trompeta Carpaţilor“ şi „Buciumul“, arghezi, t. c. 38. Bacteriile din această categorie se numesc bacterii aerobe. agrotehnica, i, 369, cf. 103. Acest fel de a merge, pe lîngă coastă, se numeşte cabotaj, tudoran, p. 181. Un electrod se numeşte inert, dacă nu este atacat de componenţii soluţiei, chim. an. călit. 62. Cum se numea cei doi mai mari nu ştiu, dar cel mai mic se chema Pepelea, sbiera, p. i. Propitaru. . . să lumea Slătineanu. graiul, i, 155. -y> R e f 1. Spune-mi cînd mă voi numi soţia ta? negruzzi, s. i, 18. Mă numesc Chiriţa cea voinică, alecsandri, t. i, 309. Orişicum, tu creşti Făr-a şti cum te numeşti, arghezi, vers. 231. Să-mi arătaţi Care de unde veniţi, Pe nume cum vă numiţi, teodorescu, p. p. 103. + R e f 1. pas. (învechit, rar) A se deosebi, a se distinge. Nu se mai numea cine este soldat sau cine ofiţier. dionisie, c. 225. 2. Refl. pas. A se socoti (sau a fi socotit) drept. .., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind.. . Iaste de împărătesc.. . neam, numin- du-să fiiul lui D[a]e[i]d!. biblia (1688), [prefaţă] 6/37. [Omul] se numeşte împărat al zidirii. marcovici, c. 13/5. Cine ştie carte, cu patru ochi se numeşte, zanne, p. v, 143. + T r a n z. (Regional) A socoti pe cineva drept om cu vază, cu nume bun ; a cinsti, a preţui. De toată lumea să fie văzut, De toată lumea lumit Şi cunoscut şi auzit. gr. s. vi, 92. <£■ E x p r. A 0 numi sus, se zice despre cineva care se socoteşte superior, care se mîndreşte fără motiv. Cf. coman, gl. (R e f 1.) Numindu-se pă sine = ,,făcîndu-şi hîlfă, nume“, ţiplea, p. p. 113. Nu l-o născut în poiată, N'ici în curt'e d'esfă-tată, Da, numindî-să pe sîne L-o născut int-o poiată, id. ib. 97. 3. T r a n z. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuţie; a aminti, a invoca. Şi au nu aceia hulescu bunrul nume cela ce e numitu (chemat n. test. 1648, biblia 1688) spre voi? cod. vor. 118/17. Cum poate el să numască numele acest slăvit? beldiman, o. 71/12. Ţinea la un cîntec pe care vru să-l numească. .. In mintea ei se făcuse însă un gol. bassarabescu, v. 12. + (Rar) A indică, a arăta. Punii veniră şi dinşii, tot cete de cete, pe uşa Plină de flori şi pe jeţuri numite de Dido s-aşază. coşbuc, ae. 28. 4. I n t r a n z. (Regional) A ura; a meni (4). Nainte ieşitu-ne-a Cu clondirul d-a stînga, Cu paharul d-a dreapta. Din pahar numeşte-ne, Din gură grăieşte-ne. teodorescu, p. p. 17, cf. 52. <> E x p r. A-i numi euiva rău = a-i prevesti cuiva ceva rău; a-i cobi. M-ai numit rău, ai fost pîclişîtî la gurî. alr i 1403/590, cf. 1 403/418. 5. T r a n z. A pune într-o funcţie, într-o slujbă, a angaja; a încredinţa o misiune (H), o însărcinare; a conferi un titlu, un grad; a institui, a alcătui. Voind împăratul a întîm-pina răul, au numit o nouă, ministerie. ar (1831), 802/20, cf. ib. (1839), 9X/17. Prin urmare, Numiţi-mă prefect! alecsandri, t. i, 285. La 1829 fu numit secretar la guvernul regesc transilvan. f (1880), 321, cf. ib. (1906), 11. -O R e f 1. p a s. Numindu-se şi cunoscîndu-se sultan şi împărat.. . a orînduit gubernaturi... pe fiii săi. văcărescul, ist. 250. M-am numit de împăratul episcopu Făgăraşului în Ardeal... şi m-au întărit prea-sfinţitul domnul Climent XII. şincai, hr. iii, 270/37. Drept acea în 4 dec., Memet-Paşa s-au numit comendant de căpitenie. ar (1832), 6V4. — Prez. ind.: numesc. — Şi: (învechit) numă vb. I, numei, (regional) lumi, rumi (alr i 485/900) vb. IV* - V. nume. NtJMI2 s. n. v. nume. NUMINATÎY, -Ă s. n., adj. v. nominativ. 5364 NUMINĂTOR — 671 — NUMISMATIC NUMINĂTOR s. m. (Mat.; învechit) Numitor (3). Cel mai mare să cheamă numinătoriu şi să pune pe supt linie, amfilohie, e. 42. De vor fi numinătorii de multe feluri şi de deosebite numiri, trebuie să se întoarcă toţi întru o numire, id. ib. 65, cf. 46, ursu, t. ş. 244. — PI.: numinători. — Şi: nominátor s. m. AAT 7r. — Din lat. nominator, it. nominatore.. NUMIRE s. f. Acţiunea de a (se) numi1 şi rezultatul ei. 1. Faptul de a da sau de a avea un nume (I 1); spec. chipul în care este numit1 (1) cineva sau ceva, nume (II), denumire. Cf. num i1 (1). Boieri... ce li s-au pomenit numirile mai sus. n. costin, let. ii, 12/1. Şi mai arată ei şi alte numiri de oameni carii zicea că sînt tot moşi ai lor (a. 1746). uricariul, viii, 1. De înceaperea vechiului neam slovenesc şi de numirea lui (cca 1750). gcr ii, 49/35. Pentru sărăcia zicerilor şi a numirilor, am pus toată osîrdia de am tălmăcit şi pre ceale mai nelesnicioase graiuri şi nume (a. 1826). id. ib. 252/18. Cetatea Van (lîngă lacul de aceastaşi numire), ar (1829), 552/14. Atîtea ziceri sau numiri avem în limba noastră, după cîte meşteşuguri sau ştiinţe ne era cunoscute, cr (1832), 3412/17. Fieştecare meşteşug şi ştiinţă îşi are numirile şi termenii săi. heliade, o. ii, 197,. cf. i, 441. Cei ce de sineşi şi-au dat măreaţa numire de filozofi. MARCOVICI, c. 12/15, cf. 69/24. Această boală să întîmplă celor ce întăia oare călătoresc pe mare, avînd şi numire: lincezime de mare. drăghici, r. 10/2. [Titlurile] reprezentau numai numirea funcţiilor, bălcescu, m. v. 10. Monas-tirea Neamţul... luase astă numire de la pîrîul ce curge aproape, negruzzi, s. i, 214, cf. 191. Să-ţi gătească o mineare ce ţi se va prezenta... sub numirea de „grives en caisseil. odobescu, s. iii, 24. Cîte numiri ar inventa el... pentru un surîs de pe buzele ei. eminescu, n. 74, cf. 32. Nu trebuie să se ocolească numirea lucrurilor pe adevăratul lor nume deăt foarte rar. macedonski, o. iv,'66. Drama... o vedem apoi în faşă, sub numirea de jocuri pascale, f (1897), 549. în Agapia, aceste numiri sînt ţinute încă la mare cinste, hogaş, dr. i, 33. Pereţii ţevilor prezintă în interior şanţuri şi ridicături care merg (ca un burghiu), de unde numirea de ţevi ghintuite. stoica, vIn. 33, cf. 1. Vapoare navigau pe mări pustii, spre porturi cu numiri fabuloase. c. petrescu, r. dr. 37. în limba română mai sînt cunoscute şi alte numiri de unelte de origine turcă, arvinte, term. 22. <> E x p r. (învechit) Cu numire (sau numiri) de... sau cu numire că... = cu titlul de...; p. e x t. sub pretextul..., ca şi cum... Am şi gătit cheresteaua. .. şi am făcut-o teslim la Brăilă cu riza-pazar şi cu numiri cum că tai cherestea pentru trebuinţa unei case. văcărescui, ist. 292. [Bani] opriţi cu numire de simbrie (a. 1810). doc. ec. 134. (învechit) Cu numirea cuiva = cu invocarea cuiva (în special a unei divinităţi). Pre toţi tămăduia, cu numirea D[o]mnului i/[risto]s. dosoftei, v. s. septembrie 7r/5. Făcea mari minuni cu numirea lui i/[risto]s. mineiul (1776), 98rl/25. (învechit) A întoarce într-o numire = a aduce (două sau mai multe fracţii) lă acelaşi numitor. De vor fi numinătorii de multe feliuri şi de deosebite numiri, trebuie să se întoarcă toţi întru o numire, amfilohie, e. 65/3. + (învechit) Nume (II). Să ceartă pe flecării, ... Pe verburi, pe-mpărtăşiri, Pe neamuri, căderi, numiri, mumuleanu, c. 155/6. 2. Faptul de a fi pus într-o funcţie, într-o slujbă, angajare; conferire a unui titlu, a unui grad; încredinţare a unei misiuni (II); (concretizat) act oficial prin care se comunică cuiva angajarea într-un serviciu. V. învestire, încadrare. Cf. numi1 (6). Face cunoscută numirea d. Atanasevici la post de v. consul Austriii la Galaţi, ar (1834), 55x/ll, cf. ib. (1837), 472/26. Căpătasem numirea în noua slujbă de gardian, i. botez, şc. 73. Ajungeau la domnie copleşiţi de datoriile pe care le contractaseră ca să obţină numirea, oţetea, t. v. 32. — PI.: numiri. — V. numi1. NUMISMÂT1 subst. (învechit, rar) Monedă, medalie (comemorativă). în anul acesta 1715 au început a se zidi cetatea Bălgradului supt al căreia zid s-au pus.. . un numismat, pe carele era scrisă de o parte icoana sau figura cetăţei cu pajura cea împărătească, şincai, hr. iii, 241/24. — Din lat. numisma, -atis. NUMISMĂT2, -Ă s. m. şi f. Specialist în numismatică; persoană care colecţionează şi se ocupă cu studiul monedelor şi medaliilor vechi; colecţionar (amator) de astfel de monede şi medalii. Cf. i. golescu, c., negulici, prot.-pop., n. d., pontbriant, d. Generalul Mavru, filolog şi numismat de frunte, ghica, s. 683. Numismaţii maghiari, necunoscînd anticităţile române, prin cari singure ea se esplică, o consideră ca enigmă, hasdeu, i. c. i, 96. Unul era arhitect şi altul numismat, d. zamfirescu, v. ţ. 37. — PI.: numismaţi, -te. — Din fr. numismate. NUMISMATIC, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluţia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulaţiei etc., precum şi documentele conţinînd date referitoare la monede. Numizmatica (cunoaşterea banilor). teodorovici, i. 28/24. 6369 NUMISMĂ — 672 — NUMITOR în acea epocă, archeologia, şi cu ea numismatica, era o ştiinţă necunoscută in Transilvania. BARIŢIU, P. A. I, 500, cf. STAMATI, D., DL, DM, dn, ltr2. Numismatica s-a constituit ca ştiinţă în sec. al XVI-lea, în Italia, der. 2. Adj. Care aparţine numismaticii sau monedelor şi medaliilor vechi, privitor la numismatică sau la monedele şi medaliile vechi. Muzeul naţional va îmbogăţi a sa culegere numismatică. GT (1836), 63, cf. NEGULICI, POLIZU, PROT.-POP., n. d., pontbriant, d., lm. Cîteva notiţe numismatice. .. îşi au valoarea lor. maiorescu, cr. iii, 37, cf. id. d. i, 43. — PI.: (2) numismatici, -ce. — Şi: (Învechit) numizmâtică s. f. — Din fr. numismatique. NUMlSMĂ s. f. (învechit, rar) Monedă (din epoca greacă sau romană). Eu robii îi întorc lui, să-mi dea pentru fiecare suflet o numismă. şincai, hr. i, 118/32, cf. 90/38, lb. — PI.: numisme. — Din lat. numismă. NUMIT, -Ă adj., s. m. I. Adj. 1. (Precedînd denumirea respectivă) Care poartă numele (I 1) de..., cu numele de. .., al cărui nume este. .. Au trimis pre un paşă numit arbănaş. r. greceanu, cm ii, 76. Un tînăr numit Miumie curălar. ar (1837), 61j3. Boierii ucigaşi o hotă-rîseră a fi soţie unui oarecărui numit Jolde. negruzzi, s. i, 144. <£> E x p r. (Rar) A îi numit din botez = a fi nebun. Cf. zanne, p. vi, 496. + Care a fost pomenit, citat mai înainte. Zic numiţii autori... că Dachia de pururea au fost perdută supt împăratul Gallien. şin cai, hr. i, 25/33. Politiile numite nu sînt astăzi alta decît movili de pietre, ar (1837), 652/14. Ne vorbeşte de trecerea numitului sărdar din postul de sameş de la Rîmnic la cel din Tîrgo-vişte (a. 1842). arh. olt. vii, 134. S-ar fi informat din scrierile numiţilor autori, eminescu, s. p. 17. Aruncă o lumină cu totul nouă asupra numiţilor autori, f (1903), 189. <>(învechit; legat de substantivul determinat prin prep. „de“) Intîmplîndu-să a peri dobitocul, atuncea numitul de fermecătoriu găseşte mii de pricini, drăghici, r. 183/7. (întărit printr-o precizare) A terminat şcoalele superioare la facultatea de ştiinţe şi la şcoala de mine, dobîndind totodată şi diploma de inginer de la şcoala din urmă numită, f (1897), 253. <$> (Substantivat; astăzi mai ales în stilul juridic şi administrativ) Că şi căsătoria oamenilor poate fi că este cu numitul la ce loc ar fi cu temeiu. n. costin, let. ii, 48/12. Ioniţă Cazangiul a pus secfestru pe vinurile Ecaterinei... pentru datoria de 3500 lei ce cu zapis are a lua de la numita, cr (1833), 2202/38, cf. 1242/44. Şi cu toate că numiţii fără pizmă să bătea, Dar simţirea tuturora de dînşii să îngrozea, pann, e. ii, 108/12. (însoţind numele la care se referă) Numitul Vasile Dumitrana a făcut, în luna decembrie 1930, greva foamei, barbu, ş. n. 131. 2. (învechit şi popular) Prevăzut, ales, fixat; anumit. S-au sfătuit ca la ziua cea numită să se adune toate, ţichindeal, ap. gcr ii, 213/4, cf. lb. Adă, Doamne, dzî numită, gr. s. vi, 241. 3. (învechit şi popular) Renumit, vestit. Să fii tu mai sus decît toate limbile care te-au făcut pre tine numit, şi pofală şi slăvit, biblia (1688), 1451/26. Gîndeaşte să se facă stăpîn unui loc numit şi mare (a. 1704). fn 165, cf. 45. Ne-am adeverit den istoricii cei mai de credinţă şi mai numeiţi. c. cantacuzino, cm i, 37. Era acest Apti Paşa, om numit la împărăţie, că era şi bătrîn de vîrstă şi-l cinstea toţi. axinte uricariul, let. ii, 182/22. Alese de vistier mare pe banul Grigorie. .. ca pe unul ce pe acea vreme era cel mai numit şi ales boier al patriei, zilot, ap. hem 842. în odăi, multe mii de icoane şi cadre... zugrăvite de cei mai numiţi zugravi. golescu, i. 47, cf. negruzzi, s. i, 246. Cu miere îndulcită, Şi poftită Şi numită, marian, v. 159. Să fie văzut, Lumit, Cunoscut Şi auzitr. De toată lumea, De toată mulţimea, mat. folk. 681. Şi n-am dus în tîrguri vestite şi în tîrguri numite, gr. s. vi, 92, cf. ciauşanu, v. 183. II. S. m. (învechit, rar) însărcinat cu o misiune (ii); sol, împuternicit. Ştefan Batori au ţinut seim. .. la care adunare sosii n-au vrut să trimeată pre numiţii săi. şincai, hr. ii, 160/6. — PI.: numiţi, -te.—Şi: (învechit) numeit, -ă, (regional) lumit, -ă adj. — V. numi1. NUMITdR, -OARE s. f., s. m., adj. 1. S. f. (Gram.; învechit) Nominativ (I). Cf. văcărescul, gr. 25, DDRF. 2. Adj. (învechit) Care denumeşte lucrurile sau fiinţele. Cf. budai-deleanu, lex., polizu, lm. 3. S. m. Parte a unei fracţii ordinare situată sub linia de fracţie şi care reprezintă împărţi-torul operaţiei de împărţire; (învechit) numină-tor. Aflarea numitorului celui de comun, aritm. (1805), 65/23, cf. aritm. (1806), 60/8. Numitorul frîngerii. lazăr, t. 77r/ll. Numitoriu sau cvalificator. asachi, e. i, 68/24. Numitoriu sau desfăcătoriu. a. teodorescu, a. 6/19, cf. sta-mati, d. Dividendul... poartă nume de numărător şi divizorul... acel de numitor, culianu, a. 46. Fracţiuni care au acelaşi numitor, climes-cu, a. 123. Micşorîndu-se numărătorul, trebuie să se micşoreze şi numitorul, chim. an. călit. 36. într-o fracţie ordinară, numitorul arată în cîte părţi egale s-a împărţit întregul, der. <£> Expr. A aduce la acelaşi numitor = a) a transforma două sau mai multe fracţii care au numitor diferit în fracţii echivalente care au numitorul identic, pentru a putea efectua operaţia de adunare sau de scădere; (învechit) a întoarce într-o numire. Mai multe fracţii 6372 NUMITORIU — 573 — NUNEASCĂ cu numitori diferiţi se aduc la acelaşi numitor. ltr2; b) a egaliza în mod forţat, a plafona, a judeca nediferenţiat două sau mai multe aspecte. — PI. : numitori, -oare. — Şi : (învechit) numi-t6riu s. m. — Numi1 + suf. -tor. — Pentru sensul 1, cf. lat. nominator, it. nominativ o. — Pentru sensul 3, cf. lat. nominator sau denominator, fr. dénominateur, germ. N e n n e r. NUMIT(ÎRIU s. m. v. numitor. NUMIZMĂTICĂ s. f. v. numismatic. NÜMT s. f. v. nuntă. NUMULÎT s. m. (La pl.) Gen fosil de foramini-fere perforate, care cuprinde specii în formă de lentilă (caracteristic pentru prima jumătate a erei terţiare), ale cărui cochilii sînt constituite dintr-o lamă învîrtită în spirală; (şi la sg.) animal din acest gen. Calcarul cu numulite cobîlcescu, g. 84, cf. LM. Se constată aceleaşi calcare eocene cu numuliţi. mg i, 126, cf. oncescu, g. 162, dn. Numuliţii se cunosc. . . pînâ în oligo-cen.^ der. — Pl. : numuliţi şi (rar, n.) numulite. — Din fr. nummulite. NUMU.LÎTIC, -Ă adj. (Despre terenuri) Care conţine fosile de numuliţi, format din numuliţi. Cf. ALEXI, W., BARCIANU, DL, DM, DN. + Care datează din epoca paleogenă. dm. + (Substantivat, n.) Paleogen (2). dm. — Pl. : numulitici, -ce. — Din fr. nummulitique. NÜMUR s. n. v. număr1. NUN, -Ă subst. 1. S. m. şi f. Nume dat, în ziua (sau în preajma zilei) căsătoriei, fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă şi care sînt solicitate să îndeplinească obligaţiile cerute de ritualul creştin; naş2 (II). Grăi lor /s[us]: împleţi vasele de apă. . . şi aduceţi nunilor, coresi, tetr. 186, cf. gcr i, 317/33, ii, 321. Daţi-mi voie să fiu nunul domnişoarei Lina. alecsandri, t. 891, cf. marian, nu. 208, 439, 553. Dacă luminările nunilor curg In timpul cununiei, atunci mirii vor plînge toată viaţa lor. candrea, f. 45, cf. sevastos, n. 232, 240. Asista in rolul sacru de nună, în dreapta unui mire. c. petrescu, c. v. 177. Păreau că primesc nunţi cu nuni şi mirese. labiş, p. 41. Vreau să te cunun, C-arn giurat să fiu azi nun. alecsandri, p. p. 114. Se duce mirele cu nunul şi nuna la mireasă, h i 25, cf. xvii 298. Un păun Este nun, Păuniţa E nuniţa. f (1900), 554. Lui a bună nu i-a fi, Da nici lui, nici nunului Şi la toţi nuntaşii lui. pamfile, c. ţ. 65, cf. alr ii 286/531, 784. <£> (Cu determinări afective) Vine şi un răzvan mare, Cu lăute, cu cîntare, în el stînd mărita nună, Ţiind in mini o cunună, pop., ap. gcr ii, 315. Sfînta lunî, Nuni buni, Sfintu soari, Socru mari. şe z. ii, 135. (Adjectival; rar) Strîngîndu-se dintr-amîndouă ţările boiari şi alţi oameni nuntaşi (a. 1623). mag. ist, i, 283/8. (F i g.) Numai tu o duci pe braţe uluind nuntaşii brazi, lesnea, i. 135. + (Regional) Vornicel la nuntă (1). Cf. dm, alr ii 2 684/784. — Pl.: nuntaşi, -e. — Nuntă + suf. -aş. NtJNTĂ s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial şi petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase); (rar) nuntire, nuntit1. Feace nuntă fiiului său. coresi, ev. 301, cf. 227, 412, 493, 527. Şi sfîrşi. .. săptămîna de nuntă, palia (1581), 116/15. In vreamea nuntei aceiia să vor arăta, varlaam, c. 232, cf. 233. O, fiul lui Tisandru, îţi giucaşi şi nunta departe. herodot (1645), 351. S-au cununat cu Ruxanda 5401 NUNTĂ — 675 — NUNTĂ şi uu făcut nuntă, ureche, l, 1.60, cf. 203. Nun-tele ce să vor face... din cuscrii sau din seminţii ce vor pogorî dentr-un singe..., aceastea nunte să vor despărţi, prav. 218, cf. 217. Nunta cea dentăi rămîne dezlegaţi, prav. mold, 80v/10, cf. 119. A treia zi nuntă fu in Cana Galileei. n. test. (1648), 106v/30, cf. gcr i, 217/24, dosoftei, v. s. octombrie 47v/27. Şi cînd să pliniră zilele nuntei au făcut împăratul ospăţ. bîblia (1688), 3552/36, cf. 3562/59. Cu mare pompă nuntă au făcut, ist, ţ. r.. 35. Au găsit pre împăratul Moscului... la Iaroslav la o nuntă leşească a unui domn mare. neculce, ap. gcr ii, 34/15, cf. anon. cantac., cm i, 88. S-au gătit de nunta fiicâ-sii. R. greceanu, cm ii, 55, cf. 65, 108, anon. car. în vreamea aceaia nuntă să făcu (a. 1698). gcr i, 317/25, cf. id. ib. ii, 51/17. Dintru această nuntă s-au născut la anul 1682... craiul Carol al 12tea. ist. carol xii, 5v/3. La lăsatu postului de carne iaste şi nunta (a. 1794). iorga, s. d. viii, 28, cf. caragea, l. 42/15. Imnul, ca poezie, e ăntarea naşterii, nunţii, liberării, creaţiunii. heliade, o. ri, 85. S-a-mpotrivit La voia cea părintească Şi nuntă n-a primit, vann,.e. y, 77/20. încă de la nunta din Cana nu băuse aşa vin minunat, negruzzi, s. i, 83. Cînd pe la nunte, baluri, ne duceam vreodată.., Rîz văzîiidu-te singur şi într-un colţ departe, alexandrescu, o. i, 193. Eu mă duc în tîrg ca să-ţi cumpăr o rochie de nuntă. alecsandri, t. 331, cf. 359, 546. Au venit ca să serbeze nunta, gingaşei ;mirese. emi-nescu, o. i, 85, cf. 87. Nunta se făcu şi baba îşi luă cămeşa de soacră, creangă, p. 4, cf. 5, 86, 102, 155, 279. Jucară ca la nunta unui împărat, ispirescu, l, 39, cf. delavrancea, s. 216. Şi ca la mîndre nunţi de, crai, Ieşit-a-n ca-le-ales alai. coşbuc, b. 19, cf. id. p. ii, 279. Fac nuntă tăcută, adică fără lăutari, marian, nu. 228, cf. 209, 296, 778. E-o nuntă ţărănească.., Şi-i veselă nebună, păun-pinciq, p. 71. De s-ar ivi-ntre peţitori acuma, Ce moarte grabnică şi nuntă-amară Le-ar da el tuturor l murnu, o. 9. Din jalea pribeagă a strunelor tale Măreaţă cîntare de nuntă, goga, p. 68, cf. 97, pamfile, duşm. 71. De cînd nu se mai . auzise de nuntă în satul lorj bujor, s. 97. Cu feţele roşii, cu ochii înflăcăraţi aşteptau şi se îndemnau ca la o nuntă mare. rebreanu, r. ii, 248, cf. i, 207., Ziua nunţii aşteptînd-o tremurai Ca un crin în vîntul serei, eftimiu, î. 127,- cf. 150, minulescu, v. 161,. galaction, o. 71.. Ţi-am scris de-o viaţă stihul de dragoste, întîiul, Intr-un pantof de nuntă, uitat între caişi. arghezi, c. o. 212, cf. 44, id. s. p. 94, id. f. 9, 11, galan, b. ii, 73, tudoran, p. 24, 31. Nu mă las, Ileană, fată, Facem nuntăt măi. frunză, z. 63. Această nuntă leagă, ca brazdele de plug, Prietenele neamuri împreună, labiş, p. 52, cf. 60. Emilia voia ca nunta să fie simplă, t. popovici, se. 44. Va comanda nişte invitaţii de nuntă de la nenea Dobre. barbu, Şî n. 21. Era o petrecere, poate o nuntă, il ianuarie 1962, 38. Dar cînd nunta se făceai Vai de el, amar de. eal, alecsandri, p. p. 28. Să am atîta pagubă ca de nunta tatii (sau a mamei), se zice cînd nu te impresionează ceva, cînd nu-ţi pasă de ceva. Cf. pamfile, a. r. 252, tdrg. Amar celor ce calcă datoriile nunţii, zanne, p. viii, 425. Cu cît nunta mai mică, cu atît folos mai mare ţi-aduce. id. ib. De moarte şi de nuntă nimeni, niciodată nu poate fi gata. id. ib. ii, 619. Mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari, id. ib. iii, 606, Tîrgul se face cu. bani şi. nunta cu lăutari, id. ib. v, 626. Ca nunta în post, se zice despre lucruri nepotrivite, id. ib. iv, 523. Vai de cel ce nu-şi este la nunta sa, se zice despre cel ce nu se preocupă de treburile sale. id. ib. 519. O dată nuntă, se zice despre fapte care se petrec foarte rar. id. ib. 529. A jucat la nunta dracului, se zice despre un om rău. id. ib. vi, 601. Sîc de nuntă că mîne-i hora, a) se zice despre un fapt petrecut înainte de vreme. Cf. id. ib, iv, 528; b) şe zice despre vorbe nepotrivite. Cf. id. ib., com. din piatra-neamţ., (în legătură cu verbul „a face“, învechit „a lega“, „a se împreuna“) Ceea ce se-au. împreunat cu nuntă. coreşi, ev. 360, Cela ce va lega nunta, ce să zice, pre mire şă nu să împreune cu nevasta-ş... 20 de ai să nu şă cumenece (a. 1645). gcr i, 116/6, cf, ureche, l. 158, 159, 160, 203, 232, prav, 217, prav, mold, 120v/8. Intr-acestaş an, , în luna lui iunie, Pătru Vodă au făcut nuntă nepo-tu-său, lui Vlad Vodă. n. costin, l. 561, cf. ANON. cantac., cm i, 147, gcr ii, 29/28, 68/12, alecsandri, t. 959. Era vorba şă se facă,nuntă. sadoveanu, n. f. 107. <£• Nuntă de argint = aniversare a douăzeci şi cinci de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej,! Şi-n vara asta am serbat nunta de argint cu Didina. sadoveanu, o. ix, 61. Nuntă de aur == aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie; petrecerea organizată cu acest prilej. Mai avem oleacă şi apoi putem sărbători nunta noastră de aur. rebreanu, i. 177. (învechit) Cămara, nunţii = camera mirilor, în prima noapte după căsătorie. Să fim nedespărţiţ lă vreatnea cununilor în cămară nunţii ceii nepovestite, dosoftei, v. s. octombrie 48v/9, cf. ianuarie 29v/5.' <$> E x p r. (Regional) Altă nuntă = aceasta e- cu totul altceva; asta-i altă mîncare de peşte. Cf. mat. dialect, i, 232. (Rar) A da (cuiva) de nuntă = a bate tare (pe cineva). Cf. zanne, p. iv, 529. -4- F i g. Zarvă, gălăgie, tămbălău; scandal. Fac eu o nuntă ş-o încurcătură, din care numai eu am să ies singură şi neştiută pe-un drum cotit, sadoveanu, o. x, 271, cf. gr. s. vii, 131. + (Perioadă de) împerechere a animalelor. Ieşiţi pereche toate în masculi şi în femini;. Serbaţi nuntele voastre, heliade,. o. i, 361. Nu numai că se bat straşnic, dar fac,şi un zgomot asemănător aceluia de la nunţile pisicilor domes- 6401 NUNTĂLAŞ — 576 — NUNTI tice. stoica, vIn. 107. Culori vii de nuntă iau doi peştişori neînsemnaţi, c. antonescu, p. 60, cf. 37, com. din răcăşdia-oraviţa. Haină de nuntă v. hain ă. Nunta urzicilor = înflorirea şi maturizarea urzicilor, care, în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai slnt bune de mîncat; (regional) măritărea urzicilor. Sub nunta sau măritarea urzicilor se înţelege înflorirea acestora şi încetarea lor de-a mai fi apoi bune de mîncat. marian, s. r. ii, 280, cf. 281. -0» E x p r. (Familiar) A pleca cu nunta = (despre cîini) a se ţine haită-după o căţea. Cf. scl 1963, 28. 2. (Cu sens colectiv) Convoi care însoţeşte o nuntă (1), alai; persoanele care fac parte din acest alai, nuntaşii. Nunta giucînd, eu... ieşiiu de m-am ascuns, dosoftei, v. s. octombrie 82r/4. De cîte ori trecea o nuntă aşa de tristă pe lîngă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi, eminescu, g. p. 39. Să făcu un rîs de mila lor în toată nunta, ispirescu, l. 40. Iar din urmă vin harapii cu nunta lor. sadoveanu, o. xiii, 886. Păreau că primesc nunţi cu nuni şi mirese, Descoperiţi pe la porţi cum şedeau, labiş, p. 41, cf. şez. xii, 171, pamfile. c. ţ. 64. Porţile le deschidea Carîtele de intra, Toată nunta asemenea, păsculescu, l. p. 205. Joacă nunta de trei zile. bîrlea, c. p. 155. *0> F i g. Iată vine nunta-ntreagă — vorni-cel e-un grierel. eminescu, o. i, 87. Şi cînd să treacă un pod peste o apă mare, iată o nuntă de furnici trecea şi ea tocmai atunci podul. creangă, p. 237. Expr. (Regional) A li nuntă = (despre oameni) a fi in număr mare. Cf. ciauşanu, v. 183. 3. (Regional) Datină practicată la ţară de sărbătorile Crăciunului şi ale Anului nou, con-stînd dintr-un fel de reprezentaţie asemănătoare cu nuntă (1); text care se rosteşte la această reprezentaţie. Obiceiurile străvechi ale tineretului de a umbla cii pluguşorul ori cu capra ori cu căluţul şi ursul ori cu nunta, în preajma sfîntului Vasile, porneau chiar în ziua asta. sadoveanu, o. xiii, 999, cf. şez. iii, 183. — Pl.: nunţi şi (Învechit şi popular) nunte. — Şi: (regional) numtă, nunţă (alrm i/ii h 350) s.f. — Sg. refăcut după pl. nunţi. — Nunţi < laţ. nuptiae. NUNTĂLĂŞ s. m. (Regional) Nuntaş. Cf. marian, nu, 210, 660. — Pl.: nuntălaşi. — Nuntă + suf. -ălaş. NUNTĂ ŞÎSL s. m. (Rar) Diminutiv al lui nunta ş. (Fig.) Şi cîte stele-n ceriu Veneau ca nuntăşei I Cu nunta pleca Soarele, luna A se- cununa, conv. lit. xxxv, 524. —.Pl.: nuntăşei. — Nuntaş + suf. -el. NUNTĂŞÎŢĂ s. f. (Regional) Fată care însoţeşte mireasa la cununie şi care are anumite atribuţii la nuntă ; (regional) nună (v. nun, 2 ), druşcă. Fetele cari sînt în nuntă se numesc nuntăşiţă. h xviii 147, cf. arh. folk. iii, 53,152. — Pl. : nuntăşiţe. — Nuntaş + suf. -iţă. NUNTÉLNIC, -Ă adj. Adj. (Neobişnuit) Nupţial. Cf. pontbriant, d. — Pl. : nuntelnici, -ce. — Nuntă + suf. -elnic. NUNTÉSC, -EĂ8CĂ adj. (Neobişnuit) Nupţial. Cf. LM. — Pl. : nunteşti. — Nuntă + suf. -esc. NUNTEŞTE adv. (învechit, rar) Prin nuntă (1), în urma nunţii. Că se poate moşul cu nepoată-sa nunteşte a se împreuna (a. 1581). ap. l. rom. 1965, 449. — Nunti -f- suf. -eşte. NUNTI vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. recipr. (Popular) A face nuntă ( 1 ), a (se) căsători (religios) ; p. e x t. a petrece la nuntă. Să vie în ţară să nuntească feciorul Radului Vodă (cca 1662—1730). mag. ist. iii, 39/15, cf. dosoftei, v. s. octombrie 82r/3, noiembrie 108v/l. Mihai- Vodă... au mărsu asupra Irimiii Vodă, care să află la Trotuş, nuntind, nepurtînd grijă aşea în grabă să-i fie oaspe Mihai Vodă. n. cost-in, l. 594 cf. 435. Şi boierimea a doo ţări nuntiră 3 săptămîni. necul- ce, l. 120, cf. 69. Cnimon dănţuiaşte, nun-teaşte, iar Teoghen umblă rătăcit, aethiopica, 7r/4. Şi de ee să nu o nuntesc? kotzebue, u. 8v/3. Din pricina lui nu-i să nuntiţi azi. pr. dram. 382. Acolo trebuie să mergem, să nuntim sau să războim. gane, n. i, 12. Patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit, coşbuc, b. 22, cf. 18, id. p. i, 55, 285, marian, nu. 210. Călina ce nuntise c-un tînăr, cît un prinţ, Călina, mîndra floare, întoarsă-i la părinţi, păun-pincio, p. 79. Se adună din nou, de astă dată însă numai neamurile mai de aproape şi se nuntesc ziua întreagă. păcală, m. r. 178. Rîvneşte-a se nunti, murnu, o. 10, cf. klopştock, f. 286. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moştenirea : lui. sadoveanu, d. p. 62. L-am nuntit acum două săptămîni. stancu, r. a. i,. 82. Sîmbătă-l Logodea, Duminică-l Şi nuntea, teodorescu, p. p. 616, cf. 531, 617, mat. folk. 94, 362, mateescu, b. 97, a y 18, vi 26. <> I n t r a n z. (Construit cu complement intern) Nuntă să nuntească, Legea să-mplinească. teodorescu, p. p. 652, cf. 91. Nunta, taică, ni-aş- nunti, Pe tine.te-aş pomeni, graiul, i, 73. Lasă nunta să nuntească Şi vin la neică afar l păsculescu, l. p. 168, cf. 175, 178. -O (în context figurat) Cuconiţele 5408 NUNTIE — 577 — NUORAT din Pind... s-au nuntat Ş-au toane. i. văcă-rescul, p. 351/15. F i g. Lumina şi cintul nuntesc peste fire. goga, c. p. 84. + Intranz. (Regional) A se pregăti de nuntă (1) (Dră-guşeni-Paşcani). a vi 26. + Intrata z. (Prin nord-estul Olt.) A se tocmi prea mult, a se tîrgui. Cf. MAT. DIALECT. I, 232. 2. Intranz. şi refl. rec i p r. (Rar; despre animale) A se imperechea. Cf. heliade, o. i, 358. Miliardele de gîze îşi scîrţîiau elitrele, căutîndu-se şi nuntind în ierburi, sadoveanu, m. c. 94, cf. alr ii 4 959/228. — Prez. ind.: nuntesc. — Şi: (Învechit şi regional) nuntă vb. I. scl 1963, 28. — V. nuntă. NUNTÎE s. f. (Învechit, rar) Faptul de a fi căsătorit; căsătorie. Pre rîndul spiţelor de nuntie. pravila ritorului lucaci (1581), 254v/l. — Nunti + suf. -ie. NUNTÎRE s. f. (Rar) Faptul de a (s e) n u n-ti; căsătorie, nuntă (1), nuntit1. Apropiin-du-sâ orîhduitele zile ale nuntirii. R. greceanu, cm ii, 65. Nu voi altă nuntire, pann, e. iii, 81/17. Se pregătea la curte pentru nuntirea fiicei împăratului. ispirescu, l. 227, cf. marian, nu. 210. Nuntiri făptuiră flăcăii, coşbuc, ae. 52. Abia el nuntirea-şi găti. murnu, i. 221. — Pl.: nuntiri. — V. nunti. NUNTIŞOĂRĂ s. f. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui nuntă (1); (rar) nuntiţă. Să-m faci, taică, nuntişoară. graiul, i, 72. — Pl.: nuntişoare. — Nuntă + suf. -işoară. NUNTIT1 s. n. (Rar) Nuntire. Cf. ddrf, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U. — Pl.: nuntituri. — V. nunti. NUNTIT2, -Ă adj. Care a făcut nunta (1), care este căsătorit. Trăiră în pace şi în veselie perechea nuntită, ispirescu, l. 294. — Pl.: nuntiţi, -te. — V. nunti. NUNTITtfR, -OĂRE adj. (Rar) Nupţial. Cf. şăIneanu, d. u. <£> F i g. Iar nuntaşi un număr mare De lupi lacomi, de urşi groşi... Ei în noaptea nuntitoare Mare praznic au făcut. alecsandri, poezii, 395. — Pl.: nuntitori, -oare. — Nunti + suf. -tor. NUNTÎŢĂ s. f. (Intr-o poezie populară) Nuntişoară. O să-mi facă nuntiţa. teodorescu, p. p. 62. — Pl.: nuntiţe. — Nuntă + suf. -iţă. NÎTNŢĂ s. f. v. nuntă. NUNŢIĂL, -Ă adj (învechit) Nupţial. Mai bine să intru în mormînt în ceasul acela decît în patul nunţial. pr. dram. 134. Acasă la dînşii... aştepta cina şi celelalte veselii nunţiale. fili-mon, o. i, 253. — Pronunţat: -ţi-al. — Pl.: nunţiali, -e. — De la nupţial, prin apropiere de nuntă. NUNŢIATURĂ s. f. 1. Reprezentanţă diplomatică a Vaticanului intr-o ţară străină, condusă de un nunţiu; reşedinţă, sediu unde funcţionează această reprezentanţă. Caftea cea cu mina scrisă a nunciaturei din Beciu încă zice. şincai, hr. ii, 241/20, cf. 238/9, ddrf, dm, dn. 2. Funcţia de nunţiu. Cf. negulici, şăineanu, D. U. — Pronunţat: -ţi-a-. — Pl.: nunţiaturi. — Şi: nunciatúrá s. f. — Din lat. nunciatura (nuntiatura), germ. Nuntiatur, it. nunziatnra. NUNŢIU s. m. (Adesea urmat de determinarea „apostolic“, „apostolicesc“ sau „papal“) Reprezentant diplomatic permanent al papii, asimilat, ca rang, ambasadorilor. Este nunciu apostolicesc în curtea noastră, şincai, hr. iii, 287/8. Mai bine este să aştepte sosirea nunciului. cr (1829), 181V1, cf. ib. (1830), ÎOI1/! Să aştepte sosirea nunciului Malăspina. bălcescu, m. v. 406. Ajunsese.. . la Blaj nunţiul apostolic de la Viena. bariţiu, p. a. ii, 728, cf. i, 397. Brutti cere de la arhiepiscopul din Polonia, de la nunciul papal din acea ţară.. . i să-i trimită mai mulţi preoţi catolici, xenopol, i. r. v, 115, cf. 41, cade, şăineanu, d. u. La unsprezece şi jumătate vine eminenţa sa nunţiul papal, vornic, p. 104. — Pl.: nunţii. — Şi: nunciu s. m. — Din lât. nuntius, germ. Nuntius, it. nunzio. NUNtÎŢ, -Ă s. m. şi f. (Rar) Diminutiv al lui nun (1). Cf. marian, nu. 208; cade. — Pl.: numiţi, -e. — Nun + suf. -uţ. NUOLEŢj -EĂŢĂ adj. v. nouleţ. NÜOR s. m. v. nor1. NUORÁ vb. I v. nora. NUORĂŞ s. m. v. nouraş. NUORÁT, -Ă adj. v. norat. 5425 NUORĂ' — 578 — NURCĂ NUORĂ s. f. v. noră. I • NUORIECltfS, -OĂSi adj. (Regional; despre cer) înnorat (Ciocmani-Zălau). alr i 1 234/273. — Pronunţat : nu-o-. — PI. : nuoriecioşi, -oase. — Nuori (pl. lui nuor) -f suf. -(eJcios. NUOR(ÎS, -OASĂadj.v. noros. NUORU0S, -UOĂSl adj. v. noros. NUORtJŢ s. m. v. noruţ. NU OU, -UĂ adj. v. nou. NUOURIÀLÀ s. f. v. noreală. NUPŢIĂL, ~Ă adj. Care se referă la nuntă, de nuntă; (rar) nuntitor, (învechit) nunţial, nuntal, (neobişnuit) nuntariu ( 1 ), nuntelnic, nuntesc. Cf. aristia, plut. 15; Pe sub ceruri se întinde Ca ş-o nupţială salbă JJn vestrhint de nea. f (1882), 18, cf. ib. (1900), 563. Mireasa... se aşeza cu hainele nupţiale pe pat. marian, nu. 298. Lăutarii intonară un marş nupţial care-i-petrecu pînă jos in stradă, rebreanu, i. 252. <$■ F i g; în amurguri roşii, nupţiale — Stau pale. bacoyia, o. 88. Albinele dezmorţite cîntau imnuri nupţiale, brăescu, a. 69. + (Despre animale) Care şe referă la împerechere, de împerechere. Ca pat nupţial [bufniţele] îşi aleg un trunchi de copac singuratic: linţia, p,. ii, 87. Apar .„erupţii nupţiale11 sub forma unor mici nodule albe pe cap şi pe laturile corpului. C. ANTONESCU, P. 60, cf. 37. — Pronunţat: -ţi-al. — Pl.: nupţiali, -e. — Din fr. nuptial, lat. nuptialis. NUPŢIALITĂTE s. f. (Rar) Fenomenul, actul căsătoriei; numărul de căsătorii pe o perioadă dată. Nivelul nupţialitătii la noi. scîntéia, 1966, nr. 7 174. — Pronunţat: -ţi-a-, — Din fr. nuptialité. ' NUR1 s. m. ' (Popular şi familiar; mai ales la pl;) Calitatea unei persoane (mai ales a unei femei) sau, p. e x t., a unei părţi a ei de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălăşenia, graţia ei; aspect atrăgător al unei femei, (popular) vino-ncoace; ’p. ex t. atracţie. Nurile feţii lor sînt cu toată măsura, ist. am. 85r/6. Dulceaţa chipului tău, nurul şi smerenia mă făcură să te iubesc din ceasul în care te-am văzut, gorjan, h. ii, 190/11. Cu ochii înveninezi, Iar cu nurii înviezi. pann, e. i, 21/6, cf. v, 127/6, codru-drăguşanu, c. 87. Pe stăpinii ochi mă jur Rob să mor la al lor nur ! i. văcărescul, p. 533/3, cf. 15/1, 493/5. Sîntem cu ochi legaţi şi robiţi de nurul tău. conachi, p. 221, cf. 5, 100. Şi eu n-a- veam altă zestre decît un car de nuri. alecsan-îjri,t: 573,'cf. 1148, id. t. i, 68. Nici o femeie nu era în stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori, gane, n. ii, 5. Lăsă să i se vază nurii picioarelor, ispirescu, u.. 9, cf. 22, 71, 91. Vezi că nu era urîtă; avea nuri, avea pe vino-ncoace. id. l. 400. Şi de-abia întîia. oară, dînsu-n lume se arată* Blond şi plin de „vino-n coaceu ca şi-ăl dragostelor nuri macedonski, o. i. 242, cf. ollănescu, h. o. 132, chiriţescu, gr. 252. A început nişte poveşti... cu crîşmăriţe pline de nuri şi de iubite, galaction, o. 269. Of! Of 1 nurii mei au fost altădată, draga mea jupîniţă, şi acum nu mai sînt. sadoveanu, o. xiii, 601, cf. id. d. p. 50. O demoazelă cu nuri şi cu picăţele... se piţigăia ascuţit, c. petrescu, a. r. 8. Nurii moarte n-au nicicum, zanne, p. viii, 425. Nurii, floarea frumuseţii, id. ib. Decît un car de. frumuseţe, Mai bina un. dram de nuri, id. ib. ii, 650. Tinereţele fără frumuseţe, ca frumuseţea fără nuri. id. ib. 770. Cele trecute la vîrştă, dar cu nuri, ca stafida cea uscată, dar plină de dulceaţă, id. ib. 804. — Pl.: nuri şi (rar, n.) nururi (iordan, l. r. a. 507), nuri. — Din tc. nur „strălucire, frumuseţe“. NUR2 s. f. v. noră. NtJRĂ s. f. v. noră. NURCĂ s. f. 1. Specie de mamifer patruped carnivor. semiacvatic din familia mustelidelor, asemănătoare cu vidra, cu dihorul şi cu jderul, cu botul ascuţit şi cu degetele picioarelor unite între ele prin membrane înotătoare, a cărui blană cu părul des, mătăsos, de culoare cenu-şie-gălbuie sau cafenie (cu reflexe albastre) este foarte căutată; (rar) noriţă, lutreolă, lutră, dihor de apă (Mustela lutreola). Cf. lb, polizu. Piei.... de nurcă (a. 1875). ap. tdrg. Nurcile, după ce le aduce la cojocar, le moaie în apă caldă şi le spintecă pe Ungă picior, pamfile-lupescu, crom. 210. Niurca.. ..nu e lipsită nici de simţuri agere, nici de curaj la atac. simionescu, f. r: 35. ■ . 2. Blană de nurcă (1). Giubea de nurcă (a. 1786). iorga, s. d. vi, 109, cf. xi, 222, xn, 123. 1 rind straie cu nurcă (a. 1809). uricariul, x, 254. O scurteică croazea îmblănită cu norcă (cca 1816). iorga, s. Di vii, 15. îmbrăcat C-un contuş frumos de nurcă, negruzzi, s. i, 133. Mi-o făgăduit rochie de nurcă, alecsandri, t. 1153., învălită într-o... malotea cu ghermesit blănită cu nurcă. şez. xii, 45. Gulerul paltonului negru, îmblănit cu nurcă,, era ridicat peste urechi. călinescu, s. 45. Gioacă nurcă lingă burcă Şi papuc lingă opincă, conv. lit. xliv-,, 661. -r- Pl.: nurci. —Şi: noârcă (viciu, gl.), norcă, nioărcă (id. ib.), niurcă s. f. — Din pol. nurfea, ucr. Hypica. 5438 NUREŢE — 579 — NUT NUREŢE s. f. pl. v. nuriţă. NURIOĂRĂ s. f. v. norioară. NURÎŢĂ s. f. (Popular; mai ales la pl.) Diminutiv al lui nur1. Nuriţele ce ai nu se mai pot dovedi în toată lumea aceasta, gorjan, h. iv, 214/5. Mai bine un dram de nuriţe decît un car de frumuseţe, pann, p. v. ii, 129/12, ef. zanne, p. ii, 650. — Pl.: nuriţe. — Şi: (rar, cu schimbare de suf.) nuriţe s. f. pl. marian, nu. 32. — Nor1 + suf. -iţă. — Nureţe, cu schimbare de suf. NURÎU, -IE adj. v. noriu. NURLIU} -IE adj. (Popular şi familiar) Care are nuri1; atrăgător, fermecător, graţios, seducător. Mai toate fimeile aceştii cetăţi sînt frumoasă sau cel puţin nurlie, ist. am. 8v/7. Eşti nurlii, eşti frumoasă (a. 1831). cat. man. i, 312, Nu este om... nici a zecea parte frumos şi nurliu ea tine. gorjan, h. iv, 193/13. Ca tine nurlie Alta să mai fie Nu cred că se poate. CONACHI, P. 186, cf. 24, ALECSANDRI, T. 251, gane, n. în, 97. Mult e nurliu şi drăgălaş. ispirescu, l. 45, cf. 324. Cînd omul e nurliu, duce ziua după el. delavrancea, s. 42. îmi trebui mie O soţie Nurlie, Durdulie, Hazlie. i. negruzzi, s. i, 77. Şi-a lăsat nevasta nurlie să doarmă singurică, popa, v. 151. (Fig.) Din Moldova cea nurlie... Au plecat în cete, cete Nalţi flăcăi cu negre plete, alecsandri, poezii, 587. -v* (Adverbial) El pre nurliu rîdea. donici, f. ii, 22/14, Ţineţi-vă mai drept şi zîmbiţi nurliu, alecsandri, t. 404. Cînd merge, saltă puţin şi se mlădie aşa de nurliu, dela-vrancea, s. 9.. — Pl.: nurlii. — Din tc. nurlu „strălucitor“. NUR6RĂ s. f. y. noră. NtfRSi s. f. (Rar) Doică; bonă, dădacă. Alături, o nursă cu bonetă de dantelă albă ţinea un copil pe braţe. c. petrescu, I. ii, 187. în dormitor, nursa aşezase provizoriu pe Filip pe un pat, sprijinindu-l cu perne, călinescu, s. 413. F i g. Bociră înecaţi De furii, ai măcelului briganzi... Prosperitatea — prunc hrănii cu sînge Pierdu pe cea mai grasă dintre nurse. v. rom. septembrie, 1954, 56. — Pl.: nurse. — Din fr. nurse, engl. nurse. NUS, -Ă pron. pers. (învechit; precedat de prepoziţii, mai ales de „cu“) El ; dînsul. E în rima lor nu fură dereapte cu nrusulpsalt. hur. 66r/4. Dimitrie... şi ceia ce săntu cu rusul meşteri, cod. vor1. 12/27. Şi Asuru cu ruşii vire. psalt. sch. 171, cf. 27, 94, 236. Şi era Dumnezeu cu nusul. coresi, l. 25/19. De doare un nod, cu husiil dor toate nodurile, id. ib. 323/8, cf. 52/15, 461/18. Voiu fi nevinovat cu nusul. id. ps. 39/5, cf. 129/12, 212/8, 228/8, 312/7. Cu nusa leagă cătiişile de o ţepenesc. id. ev. 294, cf. 234. Cu nuşii foarte te dezmierdai (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 228/17. Te poţi rădzînia di năs. cod. tod. 102r/7, cf. 102v/ll. Noi avem să vă facem leage cu nuşii (începutul sec; XVII), iorga, d. b. i, 21, cf. rosetti, b. 48. Mergea şi Vrut cu nuşii. moxa, 356/39, ef, 348/6, 354/21. Atunce foarte se bucură şi toţi oamenii cu nus (a. 1642). gcr i, 100/20, cf. 81/1, 187/23, 188/4. Mîna... nu o putea duce la gură să mînînce cu nusa.yArlaam, c. 40, cf. 21, 27, 28. — Pl.: nuşi, nuse. — Şi: năs, nâsă pron. pers. — [Cu] + îns > [cu] + rus > [cu] + nus. NUSÎPdS, -OĂSĂ adj. v. nisipos, > NtJSPUI subst. pl. (Maghiarism, prin vestul Transilv.) Scoruşe. Nu mînci nuspui? cv 1950, nr. 4, 35. — Din magh. noszpolya. NUST subst. (Maghiarism învechit) Jder (Martes martes). Cf. anon. car., dr. iv, 156. -Pl.:? — Din magh. nyuszt. NUŞCEA s. f. nuccea. NtJŞTE art. nehot. v. nişte. NtJŞTI art. nehot. v. nişte. NtJŞTU art. nehot. v. nişte. NtJŞTUC art. nehot. v. nişte. NUT s. n. (Tehn.) 1. Canelură (pentru asamblarea a două piese metalice). Mişarea se produce în cilindrii maşinilor. . .. pe glisiere şi-nute de ghidare etc. orbonaş, mec. 91, cf. 84, 136. O rolă (r) care alunecă pe cîte un nut (N) practicat în maşină, -ionescu-muscel, ţes. 135. Capetele lor vor intra în nutul (şanţul) helicoidal al unei şaibe, pentru a produce schimbarea suveicii. id. ib. 482, cf. pbev. accid, 46. 2. Uluc (pentru îmbinarea a două ¡piese de lemn). Cf. mîndrescu, i. g. 69. Partea în care este prins fedărul poartă numirea de nut. cv 1949, nr. 9, 28, cf. ltr^ der. <^> Nut şi feder = (eliptic) sistem de îmbinare a două piese (din lemn), care constă în introducerea unei proeminenţe fasonate, ce se găseşte pe una dintre feţelte primei piese, în ulucul de pe faţa corespunzătoare a celei de a doua piese. La maşinile de cepuit (nut şi feder)... ■ se va pune o apărătoare, prev. accid. 46. Bormaşină, 5455 1 NUTA — 580 — NUTREŢ strung, nut şi feder, sau maşini de importanţă apropiată, leg. ec. pl. 26, cf. ltr2, der. 3. (Prin Bucov. şi Mold.) Rindea de făcut nuturi (2 )j (regional) nuthobel. Cf. glosar reg., a v 15. — PI.: nuturi şi (rar) nute. — Şi: (regional) nud s. n. chest. ii 239/95. — Din germ. Nut. NUTĂ vb. I v. nota2. NUTĂNT, -Ă adj. (Bot.; despre frunze, inflorescenţe etc.) Cu vîrful aplecat în jos. Are florile nutante. grecescu, fl. 24. — Pl.: nutanţi, -te. — Din fr. nutant. Cf. lat. n u t a n s. NUTĂRE s. f. notare2. NUTĂŢIE s. f. 1. Mişcare oscilatorie periodică a axei polilor pămîntului, datorată atracţiei variabile pe care o exercită soarele şi luna asupra ecuatorului. Cf. i. golescu, c., stamati, d., barcianu. Polul ceresc nu descrie un cerc exact, ci oscilează în jurul periferiei acestuia, efectuînd o mişcare periodică, cu o perioadă de 19 ani, numită notaţie, marian-ţiţeica, fiz. i, 119, cf. ltr2, dn. Partea principală a nutaţiei. .. are perioada de 182/3 ani. der. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale mişcării unui corp rigid care are un punct fix şi care face să oscileze axa de rotaţie proprie a corpului, apropiind-o şi depărtînd-o de axa fixă. Cf. alexi, w., ltr2. Notaţia face să oscileze axa de rotaţie proprie a corpului, der. 3. Mişcare a unor organe ale plantelor, con-stînd in oscilaţii laterale şi rotiri ale vîrfului organului respectiv In jurul axei sale. Cf. BARCIANU, LTR2, DER. — Pl.: nutaţii. — Şi: (învechit) nutaţiâne s. f. BARCIANU. — Din lat. nutatio, fr. nutation. NUTAŢlUNE s. f. v. notaţie. NUTER s. m. (Regional) Cal cu un singur testicul. V. rîncaci. Com. din straja-rădAuţi. — Accentul necunoscut.—Pl.: nuteri. — Cf. ucr. h y t p h k „cu testiculele înăuntru“. NtJTHOBEL subst. (Regional) Nut (3) (Moiseiu-Vişeu de Sus), glosar reg. — Pl.: ? — Şi: nutobel subst. glosar reg. — Din germ. Nuthobel. NtJTOBEL subst. v. nuthobel. NUTREClOR subst. (Rar) Diminutiv al lui nutreţ. Cf. lm. - Pl.: ? — Nutreţ + suf. -ior. NUTREMENT s. n. v. nutriment. NUTREMÎNT s. n. v. nutriment. NUTREŢ s. n. 1. Hrană de origine vegetală sau (rar) animală folosită pentru alimentarea animalelor domestice erbivore; furaj, (regional) nutriment ( 2 ), notrete. Da foc şi caselor şi nutre-ţelor. n. costin, let. ii, 66/11. Sfîrşisă oamenii nătreţele, de agiunsese stogul de fin 10 sau 12 lei. neculce, l. 316. Unde mergea tot da foc,arzind şi pîine şi nutreţ (a. 1729). mag. ist. iii, 91/13. Paiele... se întrebuinţează pentru notreţ la vite. economia, 54/20. Nefiind nici notreţ, au perit mulţime de dobitoace de ger şi de foame (a. 1808). cat. man. ii, 68, cf. budai-deleanu, lex., lb. Spre sftrmarea şi mestecarea nătreţului... au sugătoarele fălci cu dinţi înşiraţi. J. cihac, i. n. 14/10. De n-am fi avut trebuinţă de dinsele.. ., niciodată nu le mai purtam de grijă pentru nătreţul lor. drAghici, r. 66/15. Adună nişte notreţ. calendariu (1844), 171/19. Finul se dă în iesle portative... pentru a nu se face risipă de nutreţ, i. ionescu, d. 173. Sătenii au început a sămăna parîng pentru nutreţul vitelor, id. p. 404, Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 182, PAM-file, a. r. 149. Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele, duc lipsă de nutreţ, anghel--iosif, c. m. ii, 20. Se întorcea în grajdul în care îl aştepta nutreţul, gIrleanu, l. 113. Cind o fi de cărat nutreţ pentru vite, o să-ţi mai ajute şi tata. bujor, s. 38. Au vorbit puţine lucruri despre vreme, despre nutreţul vitelor, sadoveanu, b, 163. Vite nu putem ţinea dacă nu-i nutreţ, rebrea-nu, r. i, 199. Vedem şi coasele cum zboară, Tăind nutreţul meu a patra oară. arghezi, c. o. 176. Ca să cruţe nutreţul din sat..., îşi trimeteau şi ei oile sus, la munte, camil petrescu, o. i, 153. S-au jinduit oamenii la paza căruţelor şi şi-au adus nutreţ şi de mîncare de acasă. galan, z. r. 73. Mîncarea dobitoacelor se zice nutreţ, h vii 185. Abia ai dat nutreţ la vite. sbiera, p. 253. Nutreţ (fîn, paie, coceni etc.). ciauşanu, v. 183. Ţarcul de nătreţ. chest. ii 414/185. Dacă plouă mereu iă cam rău, putrezeşte notreţu. alr i 325/748, cf. 933/156. Am notreţ dăstul pa iarnă, alr ii 3 192/182. Nătreţ pîntru vili. ib. 5194/414. Nutreţ de ovăz. ib. 5 194/987, cf. a i, ii, iii, iv, alr sn i h 212. <> E x p r. (Regional) A-i pune (cuiva) nutreţ pe darac = a căuta să facă rău cuiva, prefăcîndu-se că-i voieşte binele. Cf. zanne, p. v, 251. 2. P. gener. (învechit şi popular) Hrană (pentru animale). Toate fructurile... tuturor fiarelor pămîntului spre notreţ (hrană) să fie. teodorovici, i. 372/20. Un feli de urs a căruia nătreţ sînt numai furnicile, ar (1837), 39l/15. Nătreţul tău este numai de lucruri spurcate, ib. 5467 NUTREŢĂ — 581 — NUTRIMENT (1839), 312/60, Cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., lm. Diomede le da nutreţ [iepelor] numai carne de oameni, ispirescu, u. 48. Spuie corbii munţilor Şi fiarele codrilor Care-a fost nutreţul lor? alecsandri, p. p. 214. <0> F i g. Nutreţul sufletesc mai bine-mi prinse ca fierturile de castraveţi acri. codru-drăguşanu, c. 144. + (învechit, rar) Valoare nutritivă (1) a unui aliment. Paiele... au puţin nutreţ în sine. i. ionescu, c. 223/2. + (învechit, rar) Hrănire. Cf. polizu. — Pl.: nutreţuri şi (învechit şi popular) nutreţe. — Şi: (învechit şi popular) nătrâţ, notrâţ, (regional) nutrGţă (alr i 938/217, 270) s. {., nitref (alr sn i h 121/537), notrieţ (ib. h 121/29), notriţ (alr i 938/93), motrieţ s. n. — Lat. nutricium. NUTREŢĂ s. f. v. nutreţ. NUTRI vb. IV. 1. Tranz. şi r e f 1. A (se) hrăni, a (se) alimenta. Cf. budai-deleanu, lex. Nutriţi, vă creşteţi puii. heliade, o. i, 361. Ele se nâtresc mai mult cu provizii de plinte, cu poame, fructuri. J. cihac, i. n. 18/11, cf. negu-licx, stamati, d. Fiinţe, lighioane... Ş-au găsit mormîntul In marea adîncime şi monştri au nutrit? alexandrescu, m. 178. Nu-şi iau de mîncare şi se nutresc cu prune, mere şi pere. DELAVRANCEA, 0. II, 115, cf. MARIAN, CH. 52. Se nutreşte... foarte rău, de obicei cu bucate reci şi uscate, ygrec, m. n. 151. [Cerbul] se nutreşte cu iarbă verde', muguri de arbori verzi, ghindă, cereale, stoica, vin. 83, cf. 72, 115. Vaca asta... va trebui nutrită pînă în primăvară. camil petrescu, o. i, 42. Şoimul călător... se nutreşte numai cu păsări zburătoare, linţia, p. ii, 133. Cosacul se nutreşte cu mici vietăţi de pe fund. c. antonescu, p. 115, cf. 53. Au suflat minte răzvrătitoare de-a lor în mursa tuturor poamelor şi a săminţilor din cari se nutrea oamenii. sbiera, p. 306. Pribegea copila... nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, reteganul, p. v, 18. + Tranz. A întreţine cu mîncare, a procura hrană sau alte mijloace de existenţă. Această lavră nutreşte la o mie cinci sute monahi, negruzzi, s. i, 214. Fata cea mai mare nutrea curtea cu o pine, iar cea mai mijlocie o îmbrăca cu un fus de tort. reteganul, p. ii, 14, cf. 26. 2. T r a n z. F i g. (Cu privire la idei, sentimente etc.) A întreţine, a cultiva; a avea, a purta. înturnatu-te-ai în ţară S-o nutreşti, melancolie? asachi, s. l. i, 122. Postelnicul Andro-nache mi-a descoperit amorul ce de mult timp nutreşte pentru fiica ta. filimon, o. i, 112. Ceea ce nutreşte amorul este modestia, f (1897), 256. S-au aflat... bărbaţi carii pururea au nutrit în sufletul său germinii vieţii proprie naţionale. sbiera, f. s. 352. Cred că nutrea această speranţă. stancu, r. a. iv, 309. Anton Pann trebuie că nutrea claselor stăpînitoare o ostilitate făţişă. v. rom. noiembrie 1954, 142. Nu mai nutreau nădejdea că le va asculta, pas, z. iii, 161. Matei nutrea maestrului său> un respect vecin cu evlavia. galan, b. ii, 97, cf. 172. Bună parte din tineret a nutrit un singur gînd: să facă filme, conte mp. 1956, nr. 519, 4/6. Ce gînduri ascunse nutreşte? baranga, r. f. 52, cf. id. i. 209. Nutrea o teamă nefirească şi nejustificată ¡faţă de poliţie, t. po-povici, s. 253. Legitima admiraţie şi preţuire pe care scriitorii noştri o nutresc faţă de permanenta înnoire a realităţii noastre economice şi culturale. s ianuarie 1962, 9. începură a povesti mai de una, mai de alta, pînă cînd îşi descoperiră unul altuia dragostea ce o nutreau, bota, p. 100. — Prez. ind.: nutresc. — Şi: (învechit şi popular) nătri, notri (budai-deleanu, lex.) vb. IV. — Din lat. nutrire. NtJTRIA s. f. Animal rozător acvatic din familia castoridelor, originar din America de Sud, cu blană preţioasă de culoare cafenie închisă, cu peri deşi, fini şi moi (Myocastor coypus). Cf. dm, der. + Blana acestui animal, dm. — Pronunţat: -tri-a. — Pl.: nutrii. — Din fr. nutria. Cf. germ. N u t r i a [f e 11], NUTRlBIL, -Ă adj. (Rar) Hrănitor, nutritiv (1). Cf. LM, ALEXI, W. — Pl.: nutribiii, re. — Din nutri + suf. -bil. Cf. it. n u t r i b i 1 e. NUTRICĂ vb. I. Tranz. 1. (Rar) A alăpta; a hrăni. Scroafele nutrică bine şi cîte opt purcei, LM. 2. (Regional; complementul indică bani, cîşti-guri) A cheltui pentru hrană. Banii împrumutaţi i-a nutricat toţi, adecă i-a mîncat, i-a folosit pe nutrerrunt. Com. din zagra-năsăud. — Prez. ind.: nutric. — Din lat. nutricare. NUTRlCE s. f. (Latinism învechit) Doică. O nutrice (doică)... poate astfeliu învenina pruncul, vasici, m. ii, 76/18, cf. negulici, ARISTIA, PLUT., PROT.-POP., N. D.; BARCIANU, V.j LM, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. — Pl.: ? — Din lat. nutrix, -cis. NUTRlET subst. Denumire dată blăniţelor de miel care imită blana de nutria şi care se obţin printr-un procedeu special de tundere şi de vopsire. Nutrietul produs la noi în ţară provine din blăniţele mieilor de rasă... ţigaie. der. — Pronunţat: -tri-et. — Pl.: ? — Nutria + suf. -et. NUTRIMENT s. n. 1. (Astăzi rar).Hrană; alimentaţie; mijloace de trai, cele necesare traiului. Nutrimentul, îmbrăcămintea, chirii, focul, lumina ajunseră cu toate a trece suma de 6475 NUTRIRE — 582 — NUTRIŢIUNE alţi 300 (a. 1849). ap. ghica, a. 806, cf. negulici. Ca nutrement şi toate cele necesarie să se administre tot din Transilvania, bariţiu, p. a. i, 43, cf. aristia, plut. Se veştejeşte-o floare Cînd n-are nutremint. mureşanu, p. 86. Mi-a procurat mijloace de a-ţi da nutrimentul material, fili-MON, O. I, 331, cf. 351, PROŢ.'-POP., N. D., BARCIANU, v. Oamenii nu-şi pot , aduna nutrimentul şi alte necesare în cîmp şi. pădure, f (1869), 13. Toate aceste specii deosebite, dvînd în genere trebuinţă de nutrimente şi de condiţiuni de existenţă deosebite, nu vin în concurenţă, conv. lit. xi, 232, cf. BiANU, d.. s.' Atîta amărăciune era întipărită pe faţa lui, încît credeai, văzîndu-l, că singurul lui nutremint sînt drojdii amare. agÎrbiceanu, a. 540. Banii împrumutaţi i-a nutricat toţi, adecă... i-a, folosit pe nutremint. Com. din zagra-năsăud. <$» F i g. încarnat, Cuvîntul spre nutrimentul minţii îşi dete al său sînge. heliade, o. i, 377. O asemenea generoasă învoinţă... va fi în stare de a da un nou nutrement la acea lealitate. . . cătră preaînalta casă domnitoare, bariţiu, p. a. iii, 31. Mi-a procurat mijloace de a-ţi da nutrimentul... moral, fili-mon, o. i, 331. 2. (Regional) Nutreţ (1) (Lechinţa-Tîrnă-veni). alr i 938/148. — Pl.: nutrimente. — Şi: (învechit şi regional) nutremint, nutremint s. n. — Din lat. nutrimentum, fr. nutriment. NUTRÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) nutri şi rezultatul ei; nutrit1, (învechit) nutritură. Cf. aristia, plut., pontbriant, d., lm, ddrf, alexi, w. + (învechit) Hrană. Cf. aristia, plut. — Pl.: nutriri. — V. nutri. NUTRÎT1 s. n. Nutrire. Nutritul acestui animal cere multă... precauţiune. lm. — V. nutri. NUTRÎT2, -Ă adj. Hrănit. Cf. pontbriant, d., lm. <$> F i g. Partea orckestrului lasă şi ea a se vedea mai multe tranziţiuni armonice... şi o instrumentare bine nutrită şi raţionată, fili-mon, o. ii, 233. — Pl.: nutriţi, -te. — V. nutri. NUTRITlY, -Ă adj. 1. Care nutreşte (1); bogat în substanţe hrănitoare, hrănitor, (rar) n u t r i b i 1, (învechit) nutritor (1). Substanţă nutritivă, negulici, cf. prot.-pop., n. d., pontbriant, d., lm, ddrf. Albuşul este mai nutritiv şi mai uşor decît gălbenuşul, f (1897), 20. Solul este..bogat în materii nutritive. p. antonescu, a. 102. CU priveşte rolul şi puterea nutritivă a alimentelor..., ele să împart în 2 clase, bianu, d. s. 38, cf. bordeianu, p. 302. Este firesc ca în apele dulci, care ocupă spaţii limitate, să fie mărginită şi producţia organisme* lor nutritive, c.-antonescu, p. 8, cf. 14, v. rom. februarie 1954, 199. Ca element nutritiv, porumbul stă cu mult înaintea altor cereale, contemp. 1955, nr. 449, 5/4. Plantele sînt... mai bine aprovizionate cu apă şi cu substanţe nutritive* agrotehnica, i, 80. 2. Care aparţine nutriţiei, privitor la nutriţie, de nutriţie. Schimburile nutritive sînt turburate, arderile din corp insuficiente, ygrec, m. n. 145. Bătrînii, ale căror schimburi nutritive sînt modificate etc., duc la convingerea că suferă de o distrofie generalizată, parhon, b. 13. — PL: nutritivi, -e. — Din fr. nutritif. NUTRIT OR, -OARE adj., subst. 1. Adj. (învechit) Nutritiv (1). Cf. stamati, d., pontbriant, D., BARCIANU, V., LM, ALEXI, W. 2. S. f. (Rar) Doică. Bunele, mamele, nutri* toarele... leagănă pruncii şi-i întreţin pînă adorm spuindu-le tradiţiunile. heliade, o. ii, 64, cf. pontbriant, d., barcianu, v. Nutritoarele .... înseamnă fruntea pruncului, marian, na. 94, cf. alexi, w. 3. S. m. (Rar) Susţinător (al unei familii). Cf. BARCIANU, V., ALEXI, W. — Pl.: nutritori, -oare. — Nutri + suf. -tor. NUTRITţJRĂ s. f, (învechit) Nutrire. Cf. lm. + Hrană. Cf. prot.-pop., n. d. — PL:? — Nutri + suf. -tură. NUTRIŢIE s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care un organism viu îşi procură substanţele necesare creşterii, dezvoltării, obţinem energiei pentru desfăşurarea proceselor vitale, refacerii ţesuturilor etc.; p. e x t. hrănire, alimentare; hrană. Cf. negulici, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w. Spălaţi-vă zilnic corpul cu apă rece. .. dacă voiţi să favorizaţi nutriţiunea generală a corpului, f (1906), 32..După ce a făcut analiza elementelor, trece la filozofia socială, studiind funcţiunile de nutriţiune. petică, o. 485. Artritismul ar fi urmarea unei „încetiniri în nutriţiune“. ygrec, m. n. 39. Asigurarea unor condiţii bune de nutriţie, contemp. 1953, nr. 365, 5/1. Frunzişul din rozetele buchetelor asigu-rînd nutriţia pomului... nu mai stimulează dezvoltarea ramurilor, bordeianu, p. 285. Condiţiile. .. de viaţă şi de nutriţie, c. antonescu, p. 96. Cantitatea de apă absorbită de plante este mai mare deăt ar fi necesar numai pentru funcţiunile de nutriţie, agrotehnica, i, 118. — PL: nutriţii, -r- Şi: (rar) nutriţiune s. f. — Din fr. nutrition, lat. nutritio. NUTRIŢIUNE s. f. v. nutriţie. 5483 NUŢUIEU — 583 — NUVELIST NUŢUIEU s. n. (Regional) Sanie scurtă cu care se scot iarna buştenii din pădure (Deda-Reghin). mat. dialect, i, 183. Scoatem bîrne cu nuţuieul. ib. — PI.:? — Şi: niţuieu (mat. dialect, i, 183), niuţuieu (ib,) s. n. — Etimologia necunoscută. NtJVĂR s. m. v. nor1. NUVĂRĂ vb. I v. nora. NUViR<ÎS, -OĂSĂ adj. v. noros. NUVELĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Noutate (II 2). Aduc noao novele de pace. ţichindeal, f. 324/16-Cu alţii iar cum să-ntîlnesc Ceva noveli le vorbesc, mumuleanu, c. 144/18. Negreşit că vei fi aflat această novelă mai nainte pînă să ajungă scrisoarea mea. cr (1829), 2392/17. Să cercetezi mai cu de-amănuntul această novelă, kogălni-ceanu, s. 207. Vezi că scrisorile mele sînt un jurnal în care însemnez nuvelele de toată ziua şi de tot ceasul, bălcescu, ap. ghica, a. 352. Le aduce nuvele că Europa le promite ajutorul necesar spre a se libera de tirani, filimon, o. ii, 268. J-au zis că ştirea o are încă cu curierul de ieri, dar nu au voit să-i ducă o nuvelă neplăcută. LĂCUSTEANU, A. 95, cf. SEVERIN, S. 90, C. PETRESCU, î. i, 49. + (învechit şi regional) Ziar. Novala anglicească Times face... însămnarea următoare. gt (1838), 242/31. Ce mai zicea pe la novele (gazete) despre sosirea reghimentului. f (1903), 20/1, cf. coman, gl. Tăi acqq novqli o cet'eşti. alr ii 2 988/310, cf. 3 756/36, teaha, c. n. 247. 2. Povestire în proză aparţinînd genului epic, de proporţii mai mici şi cu o structură mai puţin complexă decît romanul, dar mai mare şi mai amplă decît schiţa, infăţişînd un episod din viaţa unuia sau mai multor personaje; (învechit) noutate (II 3). A tradus cîteva roman-ţuri şi novele morale, cr (1830), 3402/33, cf. heliade, d. j. 6/24. Pe acest temei, în formă de novelă, vom reproduce. .. acest eveniment important. asachi, s. l. ii, 45. Este mult timp de cînd îmblu cu această nuvelă. . . căutînd o clasă de oameni ca să le-o dedic, filimon, o. i, 93. Iată două novele.. . care nu au fost încă publicate. alecsandri, s. 13. Leon Negruzzi. . . a scris mai multe novele, maiorescu, cr. ii, 332. Şi-au adus aminte de o novelă a lui Constantin Negruzzi. conv. lit. xi, 82. Printr-o claie prăfuită de cărţi vechi... am dat peste un volum mai nou: Novele cu şase gravuri, eminescu, g. p. 1. Novela se dezvoaltă într-o formă pur epică, f (1897), 618, cf. 191. A scris nuvele, glume ţărăneşti şi roma-nuri. ib. (1903), 176/1, cf. 550/1. Novele şi... romanuri cu ilustraţii teribile, d. zamfirescu, v. ţ. 63, cf. brătescu-voineşti, 1. 2. Intră în librărie şi ceru un volum de nuvele, foarte cetit pe vremea aceea, agîrbiceanu, a. 39, cf. seve- rin, s. 90. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă, c. petrescu, c. v. 145, cf. contemp. 1949, nr. 162, 2/4, ib. 1962, nr. 796, 1/3. într-o nuvelă cum este Toderică de C. Negruzzi, cele mai multe din acţiunile eroului sînt puse în legătură prin mai mult ca perfect cu acţiuni ce au premers, vianu, m. 235. O bună nuvelă ar putea spulbera această greşită idee mai bine dedt ar putea-o face zeci de articole de specialitate. tribuna, 1962, nr. 267, 2/2. + Specie a genului epic reprezentată prin acest fel de povestiri. Vechii editori.. . ■ ostracizau nuvela care, timp de două decenii şi ceva, aproape n-a mai fost cultivată de scriitori, contemp. 1948, nr. 104, 13/5, cf. ib. 1950, nr. 184, 5/1. — PI.: nuvele şi (învechit) nuveli. — Şi: novelă, (regional) novălă, noveălă (alr ii 3 756/36) s. f. —Din fr. nouvelle. — Novelă, noveală < it. novella, lat. novella, germ. Novelle. NUVELETĂ s. f. Nuvelă (2) de proporţii reduse. Posedă în literatura ei mai nouă talente de o necontestabilă însemnătate, precum dovedeşte alegerea următoare de novelele şi de schiţe din pana a diferiţi autori români, conv. lit. xi, 388. Crede că un articol, o schiţă, o nuvelă, nuveletă. . . trebuie să stea, dacă nu în deplină pace, măcar într-un cuviincios armistiţiu cu morala, caragiale, o. iii, 233. „Luceafărul morţii“, nuveleta ce deschide volumul „De la cinci pînă la cinciu, reia pictura cartierului evreiesc din „Tîlharul de purcei“. v. rom. martie 1954, 263. Trebuie să reamintim că s-au scris mai de mult cîteva cărţulii, cîteva nuvelete etc. tribuna, 1962, nr. 267, 2/1. — PI.: nuvelete. — Şi: (astăzi rar) novelGtă s. f. — Din it. novelletta, germ. Novellette, prin apropiere de nuvelă. NUVELÎCĂ s. f. (Rar; ironic) Diminutiv al lui nuvelă (2). O nuvelă, nuveletă, nuvelică... trebuie să stea.. . într-un cuviincios armistiţiu cu morala, caragiale, o. iii, 233. — PI.: nuvelici. — Nuvelă + suf. -ică. NUVELIST, -Ă s. m. şi f. Autor de nuvele (2 ). Romanurile ţărăneşti... au ajuns să fie cele mai preţuite produceri ale literaturii de novelişti. maiorescu, cr. iii, 25. Ce fiinţe ciudate şi totuşi interesante! gîndi el, şi cît sînt de departe de felul cum le-au zugrăvit nuveliştii noştri l d. zamfirescu, v. ţ. 173. D-na Constanţa Hodoş, bine apreţiata novelistă... lucrează la o nouă dramă, f (1903), 189/2. Nuvelistul acela gras. ib. (1906), 16/1. Un nuvelist e altceva dedt un povestitor. ibrăileanu, s. l. 58. Nicolai Filimon... nuvelist romantic cîtăva vreme şi apoi, deodată, 5491 Mj|«Bm|MBiiMiMiiiaiiiiiam ............ HîIHIRMrîRKimiHtKnnnnsnnnn NUVELISTIC — 584 — NUVEREALÄ observator ascuţit şi romancier social, lovinescu, c. iv, 6. — Pl.: nuvelişti, -ste. — Şi: (astăzi rar) no-velist, -ă s. m. şi f. — Din fr. nouvelliste. — Novelist < germ. Novellist. NUVELISTIC, -Ä adj., s. f. 1. Adj. Care aparţine nuvelei (2), care se referă la nuvelă, de nuvelă. Trecem cu vederea... publicările novelis-tice din viaţa societăţii române, maiorescu, cr. iii, 6. Toate încercările nuvelistice ale poetului vin din epoca lui de formaţie, lovinescu, c. rx, 5. 2. S. f. Totalitatea nuvelelor (2) unui scriitor, ale unei epoci sau ale unei literaturi. In această precizare a tiparelor prime... stă, prin urmare, adevărata importanţă a „nuvelisticei“ ca şi a întregei literaturi de tinereţe a lui Emi-nescu. lovinescu, c. x, 6. Nuvelistica lui Re-breanu fixează momente şi din viaţa oraşului. v. rom. noiembrie 1953, 284. — Pl.: nuvelistici, -ce. — Şi: (astăzi rar) novelfstic, -ă adj. — Nuvelist + suf. -ic. — Pentru novelistic, cf. germ. novellistisch, Novellistik. NUYEREĂLĂ s. f. v. noreală. 5493