Copyright © Editura Academiei Române, 2010. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 050 711, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5 Tel. (4021) 318 81 06, (4021) 318 81 46, Fax: (4021) 318 24 44 e-mail: edacad.@ear.ro internet: www.ear.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU” (CIuj-Napoca) Dicţionarul limbii române (DLR) / întocmit şi publicat după îndemnul şi cheltuiala M. S. Regelui Carol I. - Bucureşti: C. Sfetea ; Socec & Comp.; Editura Academiei Române, 1913-vol. Tomul III: Literele J, K, Q. - Bucureşti: Editura Academiei Române, 2010. - ISBN 978-973-27-1897-1 81 ’374.8=135.1 Redactor: ADRIANA GRECU Tehnoredactor: LUIZA STAN Bun de tipar: 04.03.2010. Format: 8/61x86. Coli tipar: 13,5 C. Z. pentru biblioteci mari: 459-3-59 C. Z. pentru biblioteci mici: 459 DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI” DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU” DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „ALEXANDRU PHILIPPEDE” DIN IAŞI. ACADEMIA ROMÂNĂ DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL III LITERELE J, K, Q I EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2010 Serie nouă întemeiată de: IORGU IORDAN Membru al Academiei Române ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Române ION COTEANU Membru al Academiei Române Redactori responsabili: MARIUS SALA GHEORGHE MIHĂILĂ Membru al Academiei Române Membru al Academiei Române Literele K şi Q din tomul III au fost elaborate în cadrul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca de următorul colectiv: Redactori: Ioana ANGHEL dr. Elena COMŞULEA Elena FAUR Bogdan HARHĂTĂ dr. Rodica MARIAN Mircea MINICĂ Angela MIRA dr. Felicia ŞERBAN Valentina ŞERBAN Revizori: dr. Elena COMŞULEA Angela MIRA dr. Rodica MARIAN Valentina ŞERBAN Revizie finală: Ioana ANGHEL dr. Felicia ŞERBAN A u fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: Vasile ARVINTE, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Iaşi; Andrei AVRAM, doctor docent, cercetător ştiinţific, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” din Bucureşti; Grigore BRÂNCUŞ, Theodor HRISTEA membru corespondent al Academiei Române, profesor, Universitatea din Bucureşti; doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti; Gheorghe MIHĂILĂ, membru al Academiei Române; MURADIN Ladislau, cercetător ştiinţific, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca; Marius SALA, membru al Academiei Române; Lucia WALD, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti. Revizia materialului din Atlasul lingvistic român I şi II: Doina GRECU dr. Ion MĂRII Redactori responsabili ai tomului III: Ioana ANGHEL dr. Felicia ŞERBAN INTRODUCERE Cu acest volum se încheie redactarea Dicţionarului limbii române, cunoscut mai ales sub denumirea de Dicţionarul Academiei, întrucât a reprezentat, alături de ortografíe şi de gramatică, unul dintre cele trei deziderate formulate încă de la înfiinţarea Societăţii Academice Române, devenită ulterior Academia Română. Elaborat sub auspiciile celui mai înalt for cultural-ştiinţific, Dicţionarul limbii române este numit şi tezaur, graţie marii sale bogăţii lexicale. Proiectul întocmirii unui Dicţionar academic a fost încredinţat la 1 ianuarie 1906 lui Sextil Puşcariu, care, împreună cu un grup de colaboratori, a redactat, între anii 1907 şi 1949, prima parte a Dicţionarului (cunoscută sub sigla DA), cuprinzând literele A-L. Elaborarea Dicţionarului a fost reluată între anii 1949 şi 1951, când un colectiv al dicţionarului, sub conducerea lui Iorgu Iordan, a revăzut (completând lista de cuvinte şi adăugând izvoare noi) porţiunile tipărite din DA şi a realizat aşa-numita „Bază DA”. întreruptă în 1952, activitatea la Dicţionar se reia în 1959, în cadrul a trei colective mari din institutele de profil ale Academiei Române din Bucureşti, Cluj-Napoca şi. Iaşi, sub conducerea a trei redactori responsabili, academicienii Iorgu Iordan, Alexandru Graur şi Ion Coteanu. Din anul 1992, redactor responsabil a fost academicianul Ion Coteanu, iar din anul 2000, redactori responsabili sunt academicienii Marius Sala şi Gheorghe Mihăilă. Când a dispus reluarea Dicţionarului academic, Prezidiul Academiei a considerat că este mai util ca el să fie continuat de la litera M şi numai după terminarea ultimei litere să se treacă la revizuirea şi completarea primei părţi (v. Introducerea de la litera M din Dicţionarul limbii române (DLR). Serie Nouă. Tomul VI, p. V). Aşa cum se menţionează atât în această Introducere, cât şi în Cuvântul-înainte de la Tomul XIV, litera Z, Dicţionarul limbii române, subintitulat Serie nouă şi cunoscut sub sigla DLR, reprezintă continuarea într-o formă nouă a Dicţionarului academic (DA), în sensul că s-au păstrat, în mare parte, principiile de lucru stabilite de colectivul lui Sextil Puşcariu, modificate ca urmare a dezvoltării lexicografici româneşti şi a utilizării unui imens fişier îmbogăţit în permanenţă. Noua serie a Dicţionarului limbii române, publicată între anii 1965 şi 2005, cuprinde literele M-Z, redactate în cele trei centre de cercetare ale Academiei. După terminarea literei Z, s-a trecut la elaborarea, pe baza principiilor din DLR, numai a celor trei litere, D şi L, redactate parţial, şi E, neredactată de echipa condusă de Sextil Puşcariu. Colectivului de la Bucureşti i-a revenit litera D, iar celui de la Iaşi i-au revenit literele E şi L, jumătate din ultima fiind ulterior repartizată colectivului de la Cluj-Napoca. Elaborarea acestor trei litere, care constituie parte integrantă a Seriei noi, a fost încheiată în anul 2009, ele fiind deja publicate sau predate la editură, astfel: - colectivul de la Bucureşti: Tomul I, Partea a 3-a, litera D, D Deînmulţit (2006); Tomul I, Partea a 4-a, litera D, Deja - Deţinere (2006); Tomul I, Partea a 5-a, litera D, Deţinut -Discopotiriu (2007) şi Tomul I, Partea a 6-a, litera A Discord - Dyke (2009); - colectivul de la Cluj-Napoca: Tomul V, litera L, Li - Luzulă (2008); Tomul III, literele J, KşiQ (2010); - colectivul de la Iaşi: Tomul IV, litera L, L - Lherzolită (2008); Tomul I, Partea a 7-a, litera E, E-Erzaţ (2009); Tomul I, Partea a 8-a, litera E, Es - Ezredeş (2010). în legătură cu prezentul tom purtând numărul III, care cuprinde literele J, K şi Q, dar şi cu tomurile IV şi V, care cuprind litera L, trebuie precizat că s-a recurs la o soluţie de compromis în ceea ce priveşte numerotarea lor, deoarece a trebuit să se ţină cont de faptul că seria veche avea numai două tomuri, I (literele A/A/Â, B, C, D) şi II (literele F, G, H, I/î, J, L), iar Seria nouă începea cu tomul VI (litera M). Probabil că iniţial s-a estimat că redactarea literelor M - Z din DLR va dura mai puţin, drept urmare se avea în vedere o nouă numerotare a primelor tomuri. VI In situaţia în care a devenit mai importantă terminarea literelor redactate parţial (D, L) ori neredactate (E) din vechea serie (DA), pentru ca, alături de celelalte litere deja elaborate din DA, dar şi din DLR, să poată fi considerată încheiată redactarea întregului Dicţionar academic, s-a pus problema numerotării acestor litere nefinalizate sau neredactate de echipa lui Sextil Puşcariu, astfel încât Dicţionarul academic să prezinte o continuitate şi sub acest aspect. în consecinţă, s-a decis să se păstreze vechea numerotare şi să se completeze părţile şi tomurile lipsă din DA, litera D trebuind să constituie părţile 3, 4, 5 şi 6, iar litera E, părţile 7 şi 8 şi ambele să fie incluse în tomul I, întrucât tomul II începea cu litera F. Litera K urma să devină tomul III, iar litera L, care trebuia să facă joncţiunea între tomul II, ultimul tom al seriei vechi şi tomul VI, primul tom al seriei noi, a fost împărţită în două tomuri: IV şi V. Rămânea însă problema literei J, redactată integral de vechea echipă, literă care facea parte din tomul II, partea II, fascicula I, împreună cu o porţiune din litera L (L -■ Lacustru), dar care, în noile condiţii, când devenise imperios necesară finalizarea întregului Dicţionar academic, nu a mai putut fi redactată pentru a fi inclusă în Seria nouă a DLR-ului. S-ar fi creat, de altfel, un precedent, în sensul că ar fi fost singura literă redactată integral din Dicţionarul lui Sextil Puşcariu care ar fi fost reelaborată după principiile DLR. Din aceste motive s-a decis publicarea ei, în forma din DA, împreună cu literele K şi Q, într-un mic tom purtând numărul IU. în ceea ce priveşte literele K şi Q, care sunt cuprinse în tomul de faţă, trebuie menţionat că Dicţionarul limbii române (DA) a fost redactat pe baza normelor elaborate de Academia Română (Regule ortografice, Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl”, 1904), unde K şi Q nu figurează printre cele 19 litere consonantice. Pentru unele neologisme încetăţenite în limbă, de exemplu kilogram, kilometru etc., scrise în prezent cu litera k la iniţială se prefera în prima jumătate a secolului trecut notarea cu litera ch sau c la iniţială şi, ca atare, ele au fost incluse în tomul I, din DA, la litera C. Acest lucru este de altfel specificat la litera K, înregistrată în DA la locul ei alfabetic, fără a fi însă însoţită de tratarea unor substantive comune. De menţionat că litera K figura în dicţionarele mai vechi sau din aceeaşi perioadă cu DA, urmată sau nu de substantive comune cu definiţiile respective sau de exemple de substantive proprii cu această iniţială. In Micul dicţionar ortografic, [Bucureşti], Editura Academiei Române, 1953, precum şi în prima ediţie a Gramaticii limbii române, voi. I, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1954, litera K a fost inclusă în alfabetul limbii române, punându-se astfel de acord normele academice cu realitatea lingvistică. Istoria acceptării în alfabet a literei Q, alături de alte două litere, W şi Y, a fost însă mai îndelungată. Deşi Academia Română a luat în discuţie necesitatea completării alfabetului limbii române cu aceste trei litere, abia în anul 1983, în ediţia a IV-a a îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, publicat sub egida Academiei Române, ele au fost introduse în alfabet. în ediţiile precedente se nota numai atât: „Scrierea noastră mai foloseşte, în redarea unor cuvinte străine, literele q, Q (chiu), w, W (dublu ve), y, Y (igrec) ş.a.” (Micul dicţionar ortografic, [Bucureşti], Editura Academiei Române, 1953, p. 26). Prima ediţie a Gramaticii limbii române, din 1954, nu înregistrează litera Q. Acesta ar putea fi motivul pentru care litera Q nu a fost inclusă în dicţionarele scoase sub egida Academiei Române, şi anume: Dicţionarul limbii române literare contemporane (DL), Dicţionarul limbii române moderne (DM), Dicţionarul limbii române (DLR), Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Ea a fost introdusă mult mai târziu, în 1988, în Dicţionarul explicativ al limbii române - Supliment (DEX S) şi în ediţia a Il-a a DEX-ului. Cu toate acestea, o serie de dicţionare de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi din secolul al XX-lea au inclus litera Q, urmată sau nu de unele de substantive comune definite sau de substantive proprii cu această iniţială. Ignorarea în lucrările noastre academice a cuvintelor scrise cu literele K şi Q, ca şi întârzierea legitimării alfabetice a acestora s-ar putea justifica iniţial prin absenţa din vocabularul limbii române a cuvintelor având aceste litere la iniţială, în interior sau la finală. Presiunea exercitată de împrumuturile neologice din vocabular, termeni de specialitate universali, înregistraţi consecvent în dicţionare, dar şi în lucrările ştiinţifice sau tehnice, în presă şi chiar în manualele şcolare, a impus introducerea acestor litere în alfabetul limbii române. VII Tardivă, dar obligatorie, este şi includerea acestor litere în Dicţionarul limbii române, fapt ce explică gruparea împreună într-un tom special, eclectic, a literelor K şi Q, care nu se învecinează în alfabet. Cât priveşte literele W şi Y, introducerea lor nu a ridicat probleme, întrucât legitimarea lor alfabetică a fost anterioară redactării tomului din dicţionar conţinând litera V, astfel că au putut fi incluse în acest tom. Cu redactarea acestui ultim tom, se poate declara că Dicţionarul limbii române, cu cele două serii, prima, DA, publicată sub egida fostei Academii şi a doua, DLR, publicată sub egida actualei Academii, a fost finalizat. După 103 ani de la apariţia primei fascicule a Dicţionarului limbii române (DA), Academia Română se poate mândri cu elaborarea integrală a acestei opere colective de interes naţional, unică în cultura română. Cele două părţi, DA şi DLR, depăşesc, ca proporţie şi valoare, tot ceea ce a apărut anterior şi formează cea mai amplă şi mai importantă lucrare din istoria lexicografiei româneşti, comparabilă cu dicţionarele altor limbi de cultură şi de civilizaţie. La sfârşitul acestor consideraţii, se cuvine a aduce un omagiu tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui Dicţionar-tezaur, aportul fiecăruia dintre ei dovedindu-se indispensabil la crearea unei lucrări de asemenea dimensiuni şi însemnătate naţională.