ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
          INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI
         SUPLIMENT LA
     Dicţionarul explicativ al limbii române
  Dl TURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
                            BUCUREŞTI, 1988
      Lucrarea a' fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografic al Institutului de Lingvistică din Bucureşti.
                     AUTORII DEX:
     Conducătorii lucrării:     acad.   Ion Coteanu, dr. Luiza Seche,
dr. Mircea Seche.
     Redactori: Alexandra Burnei, Elena Ciobanu, Eugenia Contras, Zorela Creţa, Valentina Hristea, dr. Lucreţia Mareş, Elena Stîngaciu, Zizi Ştefănescu-Goangă, Tatiana Ţugulea, Ileana Vulpescu.
     A colaborat la revizia şi la definitivarea etimologiilor dr. Theodor Hristea.
                          AUTORII DEX-S:
  Conducătorii lucrării: acad. ION COTEANU ION DĂNĂILĂ NICOLETA TIUGAN
ELENA CIOBANU ZORELA CREŢA EUGENIA GUTULESCU VALENTINA HRISTEA dr. LUCREŢIA MAREŞ
                                       Redactori:
GEORGETA MITRAN MARI A PĂUN
ZIZI STEFĂNESCU-GOANGĂ NICOLETA TIUGAN TATIANA TUGULEA
      Au mai colaborat: dr. MIRCEA SECHE (la revizia definitivă), dr. ANDREI BANTAŞ (la revizia şi definitivarea etimologiilor), AURELIAN LĂZĂROIU, de la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice din Bucureşti (la revizia şi la definitivarea unor articole din domeniul tehnic), AURELIA ULICI şi RODICA ZAFIU (la definitivarea manuscrisului pentru tipar).
               PREFAŢĂ
        Suplimentul pe care-l prezentăm acum publicului a devenit necesar ca urmare a dezvoltării fireşti a vocabularului uzual—şi, nu numai a acestuia— în perioada dintre 1975, data de apariţie a Dicţionarului explicativ al limbii române, şi 1985—1986, data ultimelor înregistrări de cuvinte în Supliment.
        Ideea de a completa dicţionare de felul celui mai sus amintit printr-un supliment se tntîlneşte astăzi in practica multor edituri din lume. în felul acesta, cei ce folosesc dicţionarele sînt puşi în curent cu noutăţile apărute In vocabular mai repede şi într-un mod mai puţin costisitor decît printr-o ediţie nouă.
        Numărul de cuvinte şi de adaosuri de sensuri la unele cuvinte din Dicţionarul explicativ al limbii române depăşeşte cifra de 11 000. Cele mai multe provin din domeniile tehnico-ştiinţifice, din care au pătruns în ultimul timp în circuitul general prin mijloacele moderne de răspîndire în publicul larg a informaţiei de natură tehnică şi ştiinţifică. Unele sînt încă în curs de adaptare la pronunţarea românească. De aceea, s-au înregistrat cîteodată şi două feluri de pronunţare, mai ales la termenii tehnici proveniţi din engleză. Cea pe care colectivul de autori ai Suplimentului a considerat-o mai potrivită figurează pe primul loc. Rămîne să se vadă în viitor dacă într-adevăr ea se va generaliza. în asemenea situaţii, hotăritoare este preferinţa vorbitorilor, pe care dicţionarele de diverse feluri o pot influenţa, dar nu totdeauna e şi pot fixa de la început.
        E de la sine înţeles că Suplimentul respectă principiile şi formulele din dicţionarul de bază. S-a introdus numai o indicaţie aparte pentru cuvintele din dicţionarul de bază la care s-au adăugat sensuri noi, pentru ca cititorul să ştie de la început cu ce categorie de completări are de a face. (Cuvintele din DEX la care prezentul Supliment face adăugiri sînt tipărite cu litere mari, obişnuite, ef. ABANOSJ
        Spre a nu mări volumul Suplimentului, infinitivele şi participiile cu valoare de substantive, respectiv de adjective, de la verbele înregistrate nu au fost tratate ca articole de sine stătătoare.
        în principiu, un supliment1 nu exclude apariţia in viitorul mai mult ori mai puţin îndepărtat a ediţiei a doua a Dicţionarului explicativ al limbii române. Ea depinde în mare măsură de primirea pe care publicul o va face noutăţilor propuse aici. Sperăm că efortul autorilor de a-i oferi attt o imagine a îmbogăţirii recente a vocabularului uzual al limbii române, cît şi o serie de informaţii utile, va găsi întreaga înţelegere şi va prilejui tuturor un sentiment de satisfacţie faţă de dezvoltarea limbii naţionale.
     LISTA ABREVIERILOR
            (Vezi şi DEX)
Abr.
Biochjm.
Cib.
Cin.
Cuv. am. Der. regr. Electron. Elt.
Engl. am. Fot. Inform. Rad.
Tel.
 abreviat, abreviere biochimie = cibernetică
 cinema; cinematografie cuvînt american derivat regresiv electronică = electrotehnică limba engleză americană fotografie informatică radio; radiofonie televiziune
A
       A- Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. [Var.: an-] — Din fr. a-.
       ABANDONAT, -A, abandonaţi, -te, adj. (Despre obiecte) Care a fost părăsit. ♦ Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat2. V. abandona.
       ABANOS, abanoşi, s.m. Nume dat mai multor gpecii de arbori exotici cu lemn preţios, de culoare neagră (Dyospyros).
       ABATfîSĂ, abatese, s.f. Călugăriţă care conduce activitatea într-o mănăstire catolică. — Din lat. abba-tissa.
       ABDOMEN s.n. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode.
       ABDOMINALGlE, abdominalgii, s.f. (Med.) Durere abdominală. — Din fr. abdominalgie.
       ABIOGEN, -A, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. abiog&ne.
       ABLĂŢIE s.f. v. ablaţiune.
       ABLAŢIIÎNE s.f. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Var.: ablâţie s.f.]
       ABSORBŢIE s.f. Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reţine, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
       ABSTRACTIZANT, -A, abstractizanţi, -te, adj. Care abstractizează. — Abstractiza -f suf. -ant.
       ABŢIGUÎ, abţiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se Îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). + Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. — Et. nec. — abţiguire s.f.; abţiguft, -ă adj.
       ACAUSTOBIOLITIC, -A, acaustobiolitici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la acaustobiolite. [Pr.: -ca-us-to-bi-o-]
    —      Din fr. acaustobiolitique. lO ACCEDE, acced, vb. III. (Livr.) Intranz. A avea acces (1), a ajunge la ceva, undeva. — Din fr. accâder.
       ACCELEROMfiTRU s.n. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante.
       ACCEPT <ÎR, acceptori s.m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primeşte electroni de la un atom din reţeaua cristalină a acestuia. — Din fr. accepteur.
       ACETILAC^TIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid acetilacetic = acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon. — Din fr. ac£tylac6tique.
       ACETOFÂN s.n. Folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate. — Din fr. acâtophane,
       AcmziTîy, -A, achi&itivi, -e, adj. Referitor la o achiziţie. — Din fr. acquisitif.
       ACIDIFICA, acidtfic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) transforma în acid. — După fr. acidifier.
       AdUĂT, -Ă, aciuaţi, -te, adj. (Pop.) Pripăşit. [Pr.: -ciu-at] — V. aciua.
       ACLIMATIZAT, -A, aclimatizaţi, -te, adj. Care este adaptat la un mediu nou. — V. aclimatiza.
       ACNEIF<5RM, -A, acneiformi, -e, adj. (Med.) Care are aspect de acnee; ca o acnee. [Pr.: -ne-i-] — Din fr. acn diforme.
       acomerciAl, -A, acomerciali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este lipsit de spirit comercial. [Pr.: -ci-al] — A- -J- comercial.
       ACORD s.n. Concordanţă, potrivire (în păreri, atitudini etc.). ♦ Aprobare, acceptare.
       A CREDIT ANT, -A, acreditanţi, -te, adj. (Rar) Care acreditează. — Acredita -f suf. -ant.
       ACRI vb. IV. Refl. A se mura (1). — acrit, -.ă adj.
       ACRILIC, -a, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; în sintagma) Acid acrilic = lichid incolor cu miros înţepător obţinut prin oxidarea acroleinei şi folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic (1). Fibră acrilică. — Din fr. acrylique.
       ACRIMONÎE s.f. (Livr.) Atitudine plină de ironie
-   usturătoare; sarcasm. — Din fr. acrimonie.
       ACRIMONI6S, -OAsA, acrimonioşi, -oase,* adj. (Livr.) Care denotă acrimonie, plin de ironie; sarcastic. Limbaj acrimonios. [Pr.: -m-oV] — Din fr. acrimonieux.
       ACROMATIZARE, acromatizări, s.f. Acţiunea de a acromatiza şi rezultatul ei. — V. acromatiza.
       ACTÎV, -Ă, adj. (In sintagma) Populaţie acţivă =*■ 0 totalitatea persoanelor angajate într-o activitate profesională (instituţionalizată, retribuită).
       ACTIVIŢÂTE ş.f. (Fiz.) Numărul de particule emise de o sursă radioactivă pe secundă.
       activizat Or, -oAre, actwizatori, -oare, adj. Care activizează. — Activiza -f suf. -tor.
       ACUMULAT, -A, acumulaţi, -te, adj. Care este strîns, adunat (în timp). — V. acumula.
       ACUMULATIV, -A, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. — Din fr. accumulatil.
       ACUPRESCRA s.f. (Med.) Metodă terapeutică ce constă în presarea sau masarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită; presu-punctură. — Din germ. Akupressor.
       ACIÎSTICĂ s.f. (în sintagma) Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
       acustomAt, acustomate, ^.n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea şi oprirea automată a aparatului, care asigură înregistrarea numai atunci cînd se vorbeşte. — Din germ. Akus-tomat.
       ACTACULTtRĂ s.f. Maricultură. — Din fr. aqua-culture.
       ACVADAG s.n. Soluţie de grafit coloidal folosită ca strat conductor pe suprafaţa interioară a părţii tronconice a tuburilor catodice. — Din germ. Acvadag.
       ACYANAtJT, -A, acvanauţi, -te, s.m. şi f. Specialist în scufundări făcute cu scopul de a cerceta mediul marin. [Pr.: -na-ut] — Din fr. aquanaute.
       ACVANAtJTIC, -A, acvanautici, -ce, adj. De acva-naut. [Pr.: -na-u-1 — Din fr. aquanautique.
       ACVARÎST, -A, acvarişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care creşte peşti în acvariu. -- Acvariu -}- suf. -ist. Cf. germ. A q u a'r i s t.
î
 ACVAKISTICĂ - AGĂŢAT
    ACYARlSTICĂ s.f. Creşterea peştilor în acvariu. — Din germ. Aquaristik.
    ADAMANTINĂ s.f. (Anat.) Smalţ dentar. — Din fr., engl. adamantine.
    ADÂOS s.n. (în sintagma) Adaos comercial =rabat comercial.
    ADAPTĂT, -Ă, adaptaţi, -te, adj. 1. Care a fost transformat pentru a corespunde anumitor cerinţe sau pentru a fi întrebuinţat în anumite împrejurări; care este potrivit pentru ceva. 2. (Despre organisme) Care a suferit un proces de adaptare (2). 8. (Despre textele literare) Căruia i s-au adus modificări în vederea reprezentării lui pe scenă, a utilizării ca scenariu de film etc. — V. adapta.
    ADECVĂ, adecvez, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a fi adecvat. — Din adecvat (der. regr.') — adecvâre s.f.
    ADERENŢĂ s.f. Aderare, solidarizare conştientă la ceva.
    ADJECTIVĂ, adjectivez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjecti-viza. — Din adjectiv. — adjectivâre s.f.; adjectivat, -ă
    ADJECTIVIZĂ, adjectivizez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) adjectiva. — Adjectiv -f suf. -iza. — adjectivizâre s.f.; adjectivizât, -ă adj.
    ADOLESCENTINlSM s.n. (Rar) Stare, manifestare de adolescent. — Adolescentin + suf. -ism.
    ADRlSSĂ s.f. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informaţiei în memorie (8).
    ADULTERĂRE, adulterâri, s.f. (Livr.) Falsificare, denaturare. — După fr. adultfoation, engl. adulteration.
    ADUNĂT, -A, adunaţi, -te, adj. Strîns 2 (la un loc). ^ Spec. (Despre aşezări rurale) Cu case aşezate una lîngă alta,w în strînsă apropiere. — V. aduna.
    ADUNĂTOR s.n. Maşină pentru recoltarea cerealelor şi a finului.
    ĂDVERBIALIZĂ, adverbializez, vb. I. Refl. şi tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. — Din fr. adverbialiser. — adverbializâre s.f.; adverbializat, -ft adj.
    AERAT, -Ă, adj. (Livr.) 1. (Despre texte) Care are o structură simplă, claritate, limpezime. 2. (Despre pagini scrise) Cu literele şi rîndurile spaţiate* cu mult spaţiu alb.
    AEROBIC, -Ă, aerobici, -ce, adj. (în sintagma) Gimnastică aerobică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical. [Pr.: a-e-] — Din fr. a&robique.
    AEROBtJZ, aerobuze, s.n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanţe medii. [Pr.: a-e-] — Din fr. a^robus.
    AEROCARTOFILÎE s.f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ştampilele poştei aeriene. [Pr.: a-e-] — Aer o- -f- cartofilie.
    AEROCOSMIC, -A, aerocosmici, -ce, adj. Aero-spaţial. [Pr.: a-e-] — Aero- -f cosmic.
    ÂEROFILATELIC, -Ă, aerofilatelici, -ce, adj. Referitor la aerofilatelie, de aerofilatelie. [Pr.: a-e-] — Din fr. aârophilatelique.
    AEROFILATELIE s.f. Ramură a filateliei care se ocupă de mărcile pentru poşta aeriană. [Pr.: a-e-] — Din fr. aerophilatelie.
    AEROFOTOGRĂFIC, -Ă, aero fotograf ici, -ce, adj. Referitor la aerofotografie, de aerofotografie. [Pr. : a-e-] — Din fr. a&rophotographique.
    AEROFOTOGRĂMĂ, aer ofoto grame, s.f. Fotogramă aeriană. [Pr.: a-e-] — Din fr. a&rophotogramme.
    AEROG^N, -Ă, aerogeni, -e, adj. (Biol.) Care este produs prin intermediul aerului (1). [Pr.: a-e-] — Din fr. aârogene.
    AEROGENERATOR, aerogeneratoare, s.n. Instalaţie folosită la transformarea forţei eoliene în energie electrică. [Pr.: a-e-] — Din engl. aerogenerator.
    AER0GLIS(3R, aeroglisoare, s.n. Vehicul care se deplasează prin alunecare pe o pernă de aer1. [Pr.: a-e-] — Din fr; aeroglisseur.
    AEROGRÂMĂ s.f. Scrisoare pentru poşta aeriană; imprimat special pentru o astfel de scrisoare.
    AEROI0N, aeroioni, s.m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.). [Pr.: a-e-ro-i-on] — Din fr. aâroion.
    AEROIONIZATOR, aeroionizatoare, s.n. Aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi într-o încăpere în scopul obţinerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: a-e-ro-i-o-] — Din fr. a6roionisateur.
    AEROIONOTERAPÎE, aeroionoterapii, s.f. (Med.) Tratament cu aeroioni. [Pr.: a-e-ro-i-o-] — Aeroion + terapie.
    ÂEROLtfG, -Ă, aerologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în aerologie, [Pr.: a-e-] — Din fr. aerologue. (
    AEROLOGIC, -Ă, aerologici, -ce, adj. Referitor la aerologie, de aerologie. [Pr.: a-e-] — Din fr. a&rologique.
    AEROPORTUĂR, -Ă, aeroportuari, -e, adj. Referitor la aeroport. [Pr.: a-e-ro-por-tu-ar] — Din fr. a&ro-portuaire.
    AEROSPAŢIĂL, -Ă, aerospaţiali, -e, adj. Referitor la navigaţia în spaţiul aerian terestru şi cosmic; aerocosmic. [Pr.: a-e-ro-spa-ţi-al] — Din fr. aărospatial.
    AEROTERMĂ, aeroterme, s.f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: a-e-]— Din fr. aârotherme.
    AEROZlNĂ s.f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: a-e-] — Din fr. aârozine.
    AFEBRlL, -Ă, afebrili, -e, adj. (Med.) Care nu are sau nu face febră. — Din fr. afâbrile.
    AFIŞÂJ s.n. (în sintagma) Afişaj optic = afişor.
    AFIŞâR s.n. (Electron.) Dispozitiv pe a cărui suprafaţă apar caractere alfanumerice comandate electric; afişaj optic.
    AFÎX s.n. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
    AFIXĂL, -A, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. — Din fr. affixal.
    A FORTIORI adv., adj. invar. (Livr.) (Care se impune) cu necesitate. [Pr.: -ti-o-].
    AFRETĂRE, afretâri, s.f. (Mar.) Acţiunea de a afreta; navlosire. — V. afreta.
    AFRICANÎST, -Ă, africanişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Africanolog. — Din fr. africaniste.
    AFRICANlSTICĂ s.f. (Rar) Africanologie. — Din germ. Afrikanistik.
    AFRICANITĂTE s.f. 1. Caracter specific, (culturii) popoarelor africane. 2. Lumea, civilizaţia africană. — Din fr. africanitâ.
    AFRIKĂNDER, afrikanderi, s.m. (Rar) Bur. — Din engl. Afrikander.
    ĂFRO adj. invar., adv. (Cu părul capului) foarte încreţit. — Din fr. afro, engl., Afro.
    AFTOlD, -Ă, aftoizi, -de, adj. (Med.) Cu aspect de aftă, ca o aftă. — Din fr. aphtoîde.
    AFUMÂ vb. I. Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricaţie.
    AFUNDĂRE, afundări, s.f. Acţiunea de a (se) afunda; cufundare. — V. afunda.
    AGÂBARlTIC, -A, agabaritici, -ce, adj. Care depăşeşte un gabarit standard. — A- -f gabaritic.
    AGASĂRE, agasări, s.f. Acţiunea de a agasa şi rezultatul ei. — V. agasa.
    AGASĂT, -A, agasaţi, -te, adj. (Despre oameni) Iritat, enervat. — V. agasa.
    AGĂŢĂT, -Ă, agăţaţi, -te, adj. 1. Atîrnat, spînzu-rat2, suspendat. 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Prins fără voie într-un obiect *ascuţit care găureşte, deşiră, rupe o ţesătură. ♦ Rupt, găurit prin prinderea unei ţesături într-un obiect ascuţit. — V. agăţa.
O
AGENŢIE - ALGEZIE
    AGENŢIE s.f. (în sintagmele) Agenţie de bilete = ibrou unde se vînd cu anticipaţie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agenţie de voiaj = birou unde se vînd cu anticipaţie bilete de călătorie (pentru distanţe mâi lungi).
    A GIORNO adv. (Italienism) Ca ziua. Luminat a giorno. [Pr.: -gipr-] — Loc. it.
    AGLOMERÂ vb. I. Tranz. A. încărca pe cineva cu prea multe treburi.
    AGLUTINAT, -Ă, aglutinaţi, -te, adj. (Despre materiale) Ale cărui particule sînt lipite unele de altele prin adeziune. — V. aglutina.
    AGNATOST6M, agnatostomi, s.m. (La pl.) Clasă de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior; (şi la sg.) animal din această clasă. — Din germ. Agna-thostomen, engl. agnathostomata.
    AGRAMATISM s.n. (Med.) Incapacitate de exprimare gramaticală corectă.
    AGREMENT ĂRE, agrementâri s.f. Acţiunea de a agrementa. — V. agrementa.
    A GR O ALIMENT AR, -Ă, agr o alimentari, -e, adj. Referitor la produse alimentare provenite din agricultură. [Pr.: -gro-a-] — Agro- + alimentar.
    AGROCENOZĂ, agrocenoze, s.f. (Biol.) Zonă agricolă. — Din fr. agrocGnose.
    AGROGEOLOGIC, -Ă, agrogeologici, -ce, adj. Referitor la agrogeologie, de agrogeologie. [Pr.: -ge-o-] — Din fr. agroglologique.
    AGROINDUSTRIAL, -A, agroindustriali, -e% adj. Referitor la producţia agricolă industrializată. [Pr.: -gro-in-] — Agro- + industrial (după fr. agroindustriel).
    A GR OMETE OR OL 6 GIC, -Ă, agrometeorologici, -ce, adj. De agrometeorologie. [Pr.:       -te-o-] — Agro- -f
meteorologic.
    Al s.m. Mic mamifer arboricol cu mişcări lente, din America de Sud şi Madagascar (Danbontonia madagascarensis). — Din fr. ai.
    AIUREÂLĂ s.f. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine.
    AJURĂRE, ajurâri, s.f. Acţiunea de a ajura. — V. ajura.
    AJUSTĂBIL, -Ă, ajustabili, -e, adj. Care poate fi ajustat. — Ajusta -f suf. -bil.
    ALALÎE, alalii, s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete; logoplegie. — Din fr. ^alalie.
    ALĂMURI s.f. pl. Instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
    ALB, -Ă adj. (în sintagma) Magie albă = capacitate a unor persoane de a săvîrşi fapte neobişnuite, în aparenţă miraculoase, care însă pot fi explicate ştiinţific; (livr.) teurgie.
    ALBANlSTICĂ s.f. Studiu al limbii, culturii şi civilizaţiei albaneze. — Din germ. Albanistik.
    ALBÂSTRU s.n. (în sintagmele) Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuinţat în vopsitorie, In lucrări de biologie şi în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1).
    ALBĂSTRlT, rĂ, albastriţi, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) albastru. 2. Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. — V. albăstri. b ALBICltJNE s.f. (Fam.) Albeaţă. - Alb + suf. -iciune.
    ALBlT2, -Ă adj. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbita.
    ALOHlL, alchili, s.m. (Chim.) Radical organic monovalent obţinut dintr-o alchenă şi o hidrocarbură aromatică sau parafinică. — Din fr. alkyle.
    AL CHILĂ RE, alchilâri, s.f. (Chim.) Indroducere a unui alchil în molecula unui compus organic. — După fr. alkylation.
       ALCHIMIC, -Ă, alchimici, -ce, adj. Referitor la alchimie, de alchimie.' — Din fr. alchimicele.
       ALCHlNĂ, alchine, s.f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. — Din germ. Alkine.
       ALCOOLEMIE, alcoolemii, s.f. Prezenţă temporară a alcoolului (2, 3) în sînge; procent de alcool prezent în sînge. [Pr.: -co-o-] — Din fr. alcoolemie.
       ALCOOL1ZĂT, -Ă, alcoolizaţi, -te, adj. (Despre lichide) în care s-a introdus alcool. [Pr.:       -co-o-] —
    V. alcooliza. Cf. fr. alcoolism.
       ALCOOLSCOP, alcootiscoape, s.n. Instrument pentru determinarea alcoolemiei. [Pr.: -co-o-] — Din alcool (după bronhoscop, stetoscop etc.).,
       ALCOXlD, alcoxiizi, s.m. (Chim.) Alcoolat. — Din fr. alcoxid.
       ald6l, aldoli, s.m. (Chim.) Aldehidă-alcool obţinută prin polimerizarea unei aldehide. — Din fr. aldol.
       ALDOZĂ, aldotze, s.f. (Chim.) Monozaharidă avînd în moleculă gruparea carbonil (2) caracteristică alde-hidelor. — Din fr. aldose. v      ALEATtfRIC, -ă, aleatoriei, -ce, adj. (Livr.; despre
    fenomene) Care se produce întîmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizaţie; care lasă execuţia la inspiraţia interpretului. [Pr.: -le-a-] — Aleator[iu] -f- suf. -ic. o      ALEATORlSM s.n. Caracter aleatorie. [Pr.: -le-a-]
    —  Din fr. alâatorisme.
       ALEGORIZĂ, alegoria;e/z, vb. I. Tranz. A înfăţişa ceva prin alegorii. — Din fr. allegoriser. — alegorizâre s.f.; alegorizât, -ă adj.
       ALEGORIZĂNT, -Ă, alegorizanţi, -te, adj. Care alegorizează. — Alegoriza -f suf. -ant.
       ALEGREŢE s.f. (Livr.) Vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării). — Din fr. allâgresse.
       ALELA* alele, s.f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom. — Din fr. all&le.                     '
       ĂLfiM s.n. Steag cu însemnele imperiului otoman (primit* de domnii români la învestitura lor). — Din tc. alem.
       ALERGOL<5g, -Ă, alergologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în alergologie. — Din alergologie (der. regr.).
       ALERGOLOGIC, -Ă, alergologici, -ce, adj. Referitor la alergologie, de alergologie. — Din fr. allergologique.
       ALERTĂ, alertez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.)
    A (se) alarma. — Din fr. alerter. — alertare s.f.; alertăt, -ă adj. ^
       ALEXANDRIT, alexandrite, s.n. (Min.) Crisoberil.
    —  Din germ. Aleksandrit, fr. alexandrite.
       ALEXĂNDRINEĂN, -ă, alexândrineni, -e, s.m.,
    adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Alexandria. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Alexandria. — Alexandria (n. pr.) -f suf. -ean
       ALEXĂNDRINE ĂNCĂ, alexăndrinence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Alexandria. ♦ Locuitoare din municipiul Alexandria. — Alexăndrinean -f-suf. -că.
       ALFABET s.n. (în sintagma) Alfabet fonetic = alfabet care asociază fiecărei litere un cuvînt de circulaţie a cărui iniţială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice şi radiotelefonice.
       ALFABETĂR, alfabetare, s.n. Set de litere şi silabe folosit ca material didactic pentru formarea cuvintelor. — Alfabet -f suf. -ar.
       ALFANUMERIC, -Ă> alfanumerici, -ce, adj. (Tehn.; despre indicaţii) Care este exprimat prin intermediul literelor şi cifrelor. — Din fr. alplianumerique.
       ALGEBRlST, -Ă, algebrişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în algebră. — Din fr. algâbriste.
       ALGEZlE, algezii, s.f. (Med.) Capacitatea de a simţi durerea. ♦ (Med.) Durere. — Din germ. Algesie
3
ALGOFOBIE - AMPLIFICATOR
       ALGOFOBlE, algofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de durere. — Din fr. algophobie.
       ALGOL s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată orientat în probleme de calcul ştiinţific. — Din engl., fr. algol.
       ALGOL <5 G, -A, algologi, -ge, s.m. şi f. Specialist « în algologie. — Din fr. algologue.
       ALGOLdGIC, -A, algologici, -ce, adj. Referitor la algologie, de algologie. — Din fr. algologique.
       ALGORITM s.n. P. gener. Succesiune de operaţii necesare în rezolvarea unei probleme oarecare.
       ALIFICÎS, -OAsA, alifioşi, -oase, adj. (Rar) Ca alifia. [Pr.: -fi-os] — Alifie ’-f suf.- -os.
       ALIMENTAŢIE s.f. (In sintagma) Alimentaţie publică = reţea de întreprinderi comerciale pentru servirea ’ populaţiei cu mînbăruri şi băuturi.
       ALINIÂ vb. I. Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o y grupare pe baza unui tratat.
                                                                   ALINIAT 2, -A, aliniaţi, -te, adj. 1. Care este aşezat 6 în linie dreaptă. 2. (Despre ţări) Care aparţine unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] —
   V. alinia. Cf. fr. a 1 i g n 6.
       ALITERATlV, -A, aliterativi, -e, adj. (Rar) Cu aliteraţii. — Din fr. allitâratif.
       ALITERÂŢIE s.f. (Med.) Repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
       ALOF<5N, alofone, s.n. (Fon.) Variantă poziţională a unui fonem. — Din îr. allophone.
       ALSACIÂN adj., s.m. (Şi în sintagma) Lup alsacian *= rasă de cîini de pază de talie mare, originară din Franţa.
       ALTÂR s.n. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra.
       ALTIMETRIC, -A, altimetrici, -ce, adj. De altime-trie. — Din fr. altimâtrique.
       altitupinAl, -A, altitudinali, -e, adj. (Aflat) la altitudine. — Din fr. altitudinal.
       ALU^VIINIFER, -A, aluminiferi, -e, adj. (Despre terenuri, roci etc.) Care conţine aluminiu sau alumină.
   —   Din fr. aluminifere.
       ALUMINIZÂ, aluminizez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafaţa unui metal cu un strat protector de aluminiu; (tehn.) a caloriza. — Aluminiu -t- suf. -iza. — aluminizât, -ă adj.
       ALUMIN<ÎS, -OAsA, aluminoşi, -oase, adj. (Despre substanţe) Care conţine compuşi de aluminiu. ♦ (Despre materiale)^ Care conţine aluminiu. — Din fr. alumineux.
O ALUZIV, -A, aluzivi, -e, adj. Cu aluzii. — Din fr. allusif.
       AL YE OL ARE, alveolâri, s.f. (Geol.) Formare a alveolelor eoliene. [Pr.: -ve-o-] — De la alveolă.
       AMALGAMAT, -A, amalgamaţi, -te, adj. (Rar) Amestecat (în mod eterogen). — V. amalgama.
       AMARÂRE, amarâri, s.f. Acţiunea de a amara; amaraj. — V. amara.
       AMAGlT, -A, amăgiţi, -te, adj. înşelat (II 1), prostit (2). — V. amăgi.
       AMARtJŢA, amăruţe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri şi flori galbene, dispuse în capitule (Pieris hieracioides ). — Amar -f-suf. -uţâ.
       AMBIENT, ambiente, s.n. (Franţuzism) Ambianţă. [Pr.: -bi-ent] — Din fr. ambient.
       AMBIENTAL, -A, ambientali, -e, adj. (Franţuzism) Ambiant. [Pr.: ^-bi-en-] — Din fr. ambiental.
       AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.)
   A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] — Ambiguu -f suf. -iza. — ambiguizâre s.f.; ambiguizât, -ă adj.
       AMBIOFONlE s.f. Metodă d-e modificare a acusticii linei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianţei sonore adecvate unui anumit gen de program. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. ambiophonie.
    AMBIYALENT, -A, ambivalenţi, -te, adj. Cu ambivalenţă. — Din fr. ambivalent.
    AMBIVALENŢA, ambivalenţe, s.f. Existenţă concomitentă a două aspecte diferite. — Din fr. ambi-yalence.
    AMBLiCP, -OApA, ambliopi, -oape, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de ambliopie. [Pr.: -bli-op] — Din fr. amblyope.
    AMBUSCAT, ambuscaţi, adj., s.m. (Franţuzism) (Soldat) dispensat de obligaţiile grele ale serviciului militar; (militar) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe front. — Din fr. embttsquâ.
    AMBUTElA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigaţie. [Pr.: -te-ia] — Din fr. embouteiller. — ambute-i£re s.f.; ambuteiât, -ă adj.
    AMELIORATlV, -A, ameliorativi, -e, adj. (Livr.) Care ameliorează. O influenţă ameliorativă. [Pr.: -li-o-] — Din fr. amâlioratif.
    AMERICANlST, -Ă, americanişti, -ste, s.m. şi f.
1.  Specialist în americanistică. 2. Adept al americanismului (2). — Din fr. americaniste.
    AMERICANISTICĂ s.f. Studiu al limbilor, culturilor şi civilizaţiilor americane. — Din germ. Amerikanistik.
    AMFIBRAHIC, -A, amfibrahici, -ce, adj. (Lit.; despre ritm) Care este obţinut din amfibrahi. — Din fr. amphibrachique.
    amidCră, amiduri, s.f. Compus chimic obţinut din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen cu un metal. — Din fr. amidure.
    AMIGDALlAN, -A, amigdalieni, -e, adj. (Anat.) Care ţine de amigdale, referitor la amigdale. [Pr.: -li-an] — Din fr. amygdalien.
    AMILOGRAMA, amilograme, s.f. (Tehn.) Diagramă înregistrată la amilograf. — Din fr. amylogramme.
    AMINOACIDEMlE, aminoacidemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în sînge; cantitate de amino-acizi prezentă în sînge. [Pr.: -no-a-] — Din fr. amino-acidâmie.
    AMEN O ACEDURlE, aminoacidurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a aminoacizilor în urină; cantitate de amino-acizi prezentă în urină. [Pr.: -no-a-] — Din fr. amino-acidurie.
    AMIN O ALC O 6L, aminoalcooli, s.m. (Chim.) Compus organic care conţine amină şi alcool. [Pr.: -no-al--co-ol] — Din fr. aminoalcool.
    AMINOBENZ<5lC adj. (Chim.; în sintagma) Acid aminobenzoic = pulbere cristalină incoloră, solubilă în-apă şi alcool, întrebuinţată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. şi ai cărei derivaţi sînt folosiţi în farmacie, parfumeri6; acid antranilic. [Pr.: -zo-ic] — Din fr. aminobenzoîque.
    AMINTITOR, -oAre, amintitori, -oare, adj. (Rar) Care aminteşte. — Aminti + suf. -tor.
    AMORALlST, -A, amoralişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Rar) (Adept) al amoralismului. — Din fr. amoraliste.
    AMPELOGRAF, -A, ampelografi, -e, s.m. şi f. Specialist în ampelografie. — Din fr. ampelographe.
    AMPEL O GRAFIC, -A, ampelografici, -ce, adj. De ampelografie. — Din fr. ampelographique,
    AMPICILINA s.f. (Farm.) Antibiotic cu spectru larg. — Din engl. ampicillin.
    AMPLIFICATOR s.n. (în sintagmele) Amplificator de antenă — amplificator montat în imediata apropiere a unei antene pentru asigurarea unei recepţii îmbunătăţite a posturilor locale sau pentru recepţia posturilor îndepărtate. Amplificator de putere = apatrat electronic de amplificare a semnalului furnizat de preamplificator. Amplificator stereofonic = ansamblu constituit din două sau mai multe amplificatoare, folosit pentru transmisia stereofonică a sunetului.
4
AMPOLOZITATE - ANSA
     AMPOLOZITĂTE, ampolozităţi, s.f. (Italienism) Emfază. — Din it. ampollositâ.
     AMPRENTĂ s.f. (în sintagma) Amprentă vocalâ = ansamblu al particularităţilor vocale specifice unui individ.
     AN- v. a-.
     ANACIDITĂTE s.f. (Fiziol.) Lipsă a acidităţii gastrice. — Din fr. anaciditâ, engl. anacidity.
     ANACRtJZIC, -A, anacruzici, -ce, adj. (Muz.) Cu anacruză (1), bazat pe anacruză (1). — Anacruză + suf. -ic.
     ANACUZÎE, anacuzii, s.f. (Med.) Surditate totală, o — Din fr. anacousie.
     ANAFĂZĂ s.f. (Biol.) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. — Din fr. anaphase.
     ANAGRAMÂRE, anagramări, s.f. Acţiunea de a anagrama. — V. anagrama.
     ANALGEZÎANT, -A, analgezianţi, -ie adj. (Rar) Analgezic. [Pr.: -zi-ant\ — Din fr. analgesiant.
     ANALIST 2, -Ă s.m. şi f. Specialist în informatică.
     ANALÎZĂs.f. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
     ANALIZOR s.n. (Tehn.; în sintagma) Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal.
     ANALOGIC, -Ă adj. (Electron.) 1. (Despre semnale) A cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă în timp, putînd lua o infinitate de valori cuprinse în domeniul său de variaţie. 2. (Despre aparate, dispozitive, instrumente şi sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează şi stochează semnale analogice (1).
     ANALOGlSM, analogisme, s.n. Analogie. — Din fr. analogisme.
     ANAMORFOZĂ s.f. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încît să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.
     ANATOMOPATOLOG,-Ă, anatomopatologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în patologia organelor (1). — Din anato-mopatologic (der. regr.).
     ANCILĂR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) De slugă; p.. ext. subordonat; umil. — Din fr. ancillaire.
     ANCLANŞĂ, anclanşez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanşării; a transmite o mişcare unei piese. + A închide un. circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro) mecanic. — Din fr. enclencher. — anclanşăre s.f.; anei anşăt, -& adj.
     ÂNCtiŞĂ s.f. 1. (Cin.) Decupare făcută pe marginea peliculei cinematografice pentru a declanşa anumite operaţii în procesul de developare. 2. (Elt.) Canal făcut într-o piesă metalică pentru a introduce în el conductorii electrici ai unei înfăşurări. — Din fr. encoche.
     AND AL tJZ, -1, andaluzi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Andaluzia. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Andaluzia. — Din fr. anda-lou, -se.
     ANDEZlTIC, -Ă, andezitici, -ce, adj. Referitor la andezit, de andezit. — Din fr. and6sitique.
     ANDOCĂ vb. I. v. îndoca.
     ANDROID, androizi, s.m. (Livr.) Robot1 cu aspect uman. — Din fr. androîde.
     ANDROPĂUZĂ, andropauze s.f. (Fiziol.) Perioadă de involuţie a funcţiei testiculare, însoţită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] — Din fr. andropause (după pauză).
     ANEANTIZĂ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-\ — După fr. anlaniir. — aneantizâre s.f.; aneantizat, -ă adj.
    ANECDOTlST, -A, anccdotişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. — Anecdotă -f suf. -ist.
    ANERGÎE s.f. (Fiz.) Energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător şi care nu poate fi transformată în lucru mecanic.
    ANESTEZIMfiTRU, anesteziometre, s.n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. anesth£simetre.
    ANESTEZIOLOG, -A, anesteziologi, -ge, s.m. şi f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] — Din anesteziologie (der. regr.).
    JPNESTEZIOLOGÎE s.f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. anesthG-siologie.
    ANEUPLOlD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.; despre organisme) Care are un număr He cromozomi diferit faţă de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] — Din fr. aneuploid e, engl. aneuploid.
    ANEUPLOIDÎE, aneuploidii, s.f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] — Din engl. aneuploidy.
    ANGAJĂNT, -A, angajanţi, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acţiune. — Angaja -J- suf. -ant     «
(după fr. engageant).
    ANGAJAT, -Ă adj. Care serveşte conştient o cauză                               *'
    ANGIOFLUOROGRAFIE, an^iofluorografii, s.f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografie al vaselor sanguine cu ajutorul fluorului. [Pr.: an-gi-o-flu-o-] —
Din fr. angîofluorograpfaie.
    ANGIOGRĂFIC, -A, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-]-—
Din fr. angiograpliique.
    ANGIOLOGIC, -A, angiologici, -ce, adj. Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] — Din fr. angiologimie.
    ANGLTClST, -A, anglicişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Anglist. — Din fr. angliciste.
    ANGLICIZĂRE, anglicizări, s.f. Acţiunea de a an glie iza. — V. angliciza.
    ANGLIST, -A, anglişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în anglistică; (rar) anglicist. — Din fr. angliste.
    ANGLISTICĂ s.f. Studiul limbii, culturii şi civilizaţiei engleze. — Din engl. Anglistics.
    ANGOASĂ, angoasez, vb. I. Tranz. (Franţuzism)
A nelinişti (profund). — Din fr. angoisser. — angoa-săre s.f.; angoasât, -ă adj.
    ANGOASĂNT, -Ă, angoasanţi, -te, adj. (Franţuzism) (Profund) neliniştitor. — Din fr. angoissant.
    ANGOLEZ, -A, angolezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Angola. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Angola. — Din fr. angolais, -e.
    ANISET s.n. Băutură preparată din anason. —
Din fr. anisette.
    ANISOL, anisoli, s.m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. — Din fr. anisole.
    ANISTORIC, -A, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităţilor concret-istorice. — An- -(-istoric.
    ANISTORISM s.n. înlocuire a studiului concret istoric al realităţii sociale prin speculaţii abstracte. — Anistor[ic] + suf. -ism.
    anorEctic, *ă, anorectici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. — Din fr. anorectique.
    ANORGANIC, -Ă adj. Care este lipsit de însuşirile materiei vii; din regnul mineral.
    ÂNSĂ s.f. (Tehn.) Conductor de cupru folosit ca vîrf pentru lipit la pistolul1 (3) electric.
5
  ANTE CALCUL - ANTIFASCISM
    ANTECÂLCUL, antecalcule, s.n. (Rar) Antecalcu-laţie. — Ante- -f calcul.
    ANTECALCULÂ, antecalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte. — Din antecalcul. — antecalculâre s.f.; antecalculât, -ă adj.
    ANTECEDENŢĂ s.f. Faptul de a fi antecedent ; anterioritate.
    ANTENAT, antenate, s.n. (La pl.) Subîncrengătură care cuprinde animale cu antene; (şi la sg.) animal din această subîncrengătură. — Din ensrl. antennata.
    ANTENATAL, -A, antenatali, -e, adj. (Rar) Prenatal. — Din engl. antenatal.
    ANTlăNĂ s.f. 1. (în sintagmele) Antei\ă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepţiei radio sau de televiziune la mai mulţi abonaţi asociaţi. Antenă de cameră = antenă de recepţie situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 2. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informaţii.
    ANTEPROGRAMAT, -A, anteprogramaţi, -te, adj. Care este programat dinainte. — Ante- -f programat.
    ANTEPtJNE, antepun, vb. III. Tranz. A pune înainte. — Ante- -f- pune (după fr. anteposer). — antepunere^ s.f.; antepus, -ă adj.
    antes6clu, antesocluri, s.n. (Arhit.) Bază ieşită în afara soclului unei clădiri. — Din fr. antlsocle.
    ANTIACADfiMIC, -A, antiacademici, -ce, adj. Care respinge principiile academice (2). [Pr.: -ti-a-] — Din fr. antiacadâmique.
    ANTIACCIDENT adj. invar. (Despre sisteme complexe de caracteristici tehnice) Care preîntîmpină accidentele. [Pr.: -ti-ac-] — Anti- -f accident.
    ANTIACtD, -A, antiacizi, -de, adj. 1. (Despre medicamente), Care neutralizează aciditatea gastrică. 2. (Despre materiale) Rezistent la acţiunea acizilor. [Pr.: -ti-a-] — Din fr. antiacide.
    ANTIAERIANĂ s.f. Artilerie antiaeriană.
    ANTIALERGIC, -A* antialergici, -ce, * adj., s.n. (Medicament) care previne sau suprimă alergia. [Pr.: -ti-a-] — Diri fr. antiallergique.
    ANTIANTICORP, antianticorpi, s.m. (Biol.) Substanţă formată în organism după injectarea de anticorpi şi care neutralizează acţiunea acestora. [Pr.:
-ti-an-] — Din fr. antianticorps.
    ANTIARI&TOCRATIC, -A, antiaristocr atici, -ce, adj. (Despre atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva aristrocratismului sau aristocraţiei. [Pr. : -ti-a-] — Din fr. antiaristocratique.
    ANTIARTA s.f. 1. Producţie care nu respectă principiile artei (academice). 2. Producţie antiartistică. [Pr.: -ti-ar-] — Din fr., engl. anti-art.
    ANHAKTlSTIC, -A, antiartistici, -ce, adj. (Despre opere, creaţii) Lipsit de valoare artistică. [Pr.: -ti-ar-]
—  Anti- + artistic.
    ANTIARTRlTIC, -A, antiartritici, -ce, adj., s.n. (Medicament, tratament etc.) care împiedică sau previne artrita. [Pr.: -ti-ar-] — Din fr. antiarthritique.
    ANTIBACTERIAN, -A, antibacterieni, -e, adj. Care combate acţiunea bacteriilor. [Pr.: -ri-an] — Anti- -f bacterian (după engl. antibacterial).
    ANTIBIOTERAPlE s.f. Tratament cu antibiotice. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. antiMothGrapie.
    ANTIBR ONŞÎTIC, -A, antibronşitici, -ce, adj., s.n. (Medicament) împotriva bronşitei. — Anti- + bronşitic.
    ANTIBURGHEZ, -A, antiburghezi, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva burgheziei.
—  Anti- -f- burghez.
    ANTICALOFIL, -A, anticalofili, -e, adj., s.m. şi f. (Lit.) 1. Adj. (Despre stil) Care denotă anticalofilie;
caracterizat prin anticalofilie. 2, S.m. şi f. Adept al anticalofiliei. — Anti- -f calofil.
    ANTICALOFILIE s.f. (Lit.) Respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei. — Anti- -f-calofilie.
    ANTICĂRESC, -EÂSCĂ, anticăreşti, adj. De anticar 2. — Anticar -h suf. -esc.
    anticiclonAl, -A, anticiclonali, -e, adj. (Rar) Anticiclonic. — Din fr. anticyclonal.
    ANTICICLONIC, -A, anticiclohici, -ce, adj. (Met.) Referitor la anticiclon, cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal. — .Din fr. anticycloniquc.
    ANTICINEMATO GRAFIC, -A, anticinematografici, -ce, adj. Care nu corespunde principiilor artei cinematografice. — Anti- -f cinematografic.
    ANTICIPATIV, -A, anticipativi, -e, adj. Care anticipează; anticipator. — Din fr. anticipatif.
    ANTICIPATOR, -oAre, anticipatori, -oare, adj., s.m. şi. f. (Persoană) care face anticipări. — Din fr. anticipateur.
    ANTICIPAŢIE s.f. (în sintagma) Literatură de anticipaţie = literatură avînd ca temă imaginarea ştiinţifico-fantastică a viitorului. V. literatură ştiinţific o-f aii tastică.
    ANTIC OLE STER OL s.n. Substanţă destinată reducerii colesterolului din sînge. — Anti- -f- colesterol.
    ANTICOLONIALlST, -A, anticolonialişti, -ste, adj. Care luptă împotriva colonialismului. [Pr.: -ni-a-] — Din fr. anticolonialiste.
    anticomerciAl, -A, anticomerciali, -e, adj Care contrazice cerinţele comerţului. — Anti- -J- comercial.
    ANTICONFORMISM s.n. Respingere a conformis mului; nonconformism. — Anti- -f conformism.
    ANTICONFORMIST, -A, anticonformişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se opune conformismului; nonconformist. — Anti- -f conformist.
    ANTIC ON GEL ANT, -A, anticongelanţi, -te, adj., s.m. (Substanţă) care face să scadă punctul de congelare al unui lichid. — Anti- -f congelant.
    ANTICONVULSlV, -A, anticonvulsivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care calmează convulsiile. — Din fr. anticonvulsif.
    ANTICULTURAL, -A, anticulturali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva culturii. — Anti- + cultural.
    ANTIDEPRESlV, -A, antidepresivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care înlătură depresiunea (II). — Anti--f depresiv.
    antidiabEtic, -A, antidiabetici, -ce, adj., s.n. (Medicament) care este administrat în tratamentul diabetului. [Pr.:     -di-a-] — Din fr. antidiabâtique.
    ANTIDIURfiTIC, -A, antidiuretici, -ce, adj., s.n. (Substanţă) care diminuează diureza. [Pr.: -di-u-] — Din fr. antidiur6tique.
    ANTIDOGMATIC, -A, antidogmatici, -ce, adj. Care respinge dogmatismul şi luptă împotriva lui. — Anti--f- dogmatic (după fr. antidogmatique).
    ANTIDOGMATISM s.n. Atitudine antidogmatică.
—  Din fr. antidogmatisme.
    ANTIDOPING adj. invar. 1. (Despre teste) Care depistează dopajul. 2. (Despre măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva dopajului. — Din engl. antidoping.
    ANTIDROG adj. invar. (Despre măsuri, atitudini, manifestări •etc.) Care este împotriva drogurilor. — Din fr. antidrogue.
    antiemEtic, -A, antiemetici, -ce, adj., s.n. Anti-vomitiv. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. anti6m6tique.
    ANTIFASCISM s.n. Mişcare social-politică îndreptată împotriva fascismului. + Atitudine antifascistă.
—  Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.
ANTIFEUDAL - ĂNTÎSTATIZARE
    ANTIFEUDAL, -A, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] — Din fr. antifeodal.
    ANTIFILISTINÎSM s.n. Atitudine opusă filistinismului. — Anti- -b filistinism.
    ANTIFONIC2, -A, antifonici, -ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. — Anti- -b fonic.
    ANTIFORMÂNT, antiformanţi, s.m. (Fon.) Zonă de minimă energie, situată între doi formanţi apropiaţi. — Din fr. antiformant.
    ANTIFtJRT adj. invar., s.n. (Dispozitiv) care avertizează în cazuf pătrunderii unei persoane în spaţiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. — Anti- -f- furt (după fr. antivol),
    ANTIGENIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. De antigen. — Din fr. antigenique.
    ANTIGRINDINĂ adj. invar. Care protejează împotriva grindinei. — Anti- -f- grindină.
    ANTIGRIPÂL, -A, antigripali, -e, adj. Care pre-întîmpină sau combate gripa. — Din fr. antigrippal.
    ANTIHEMOROID ĂL, -A, antihemoroidali, -e, adj., s.n. (Ceai, supozitor etc.) care este administrat în tratamentul hemoroizilor. [Pr.: -ro-i-] — Anti- -f hemo-roidal.
    ANTIINFLAMAT 0R, -OARE, antiinflamatori,
 -dare, adj., s.n. (Medicament, substanţă) care împiedică inflamaţiile. [Pr.: -ti-in-] — Din fr. anti-inflammatoire.
    ANTIINFL AŢI ONl ST, -A, antiinflaţionişti, -sie, adj. Care previne şi combate inflaţia. [Pr.: -ti-in-fla-ţi-o-]— Din fr. anti-inflationniste.
    ANTI JUNIMISM s.n. Atitudine antijunimistă. — Anti- -f Junimism.
    ANTILITERATURĂ s.f. Creaţie literară care nu respectă principiile estetice generale acceptate.
 ♦   Creaţie literară fără valoare artistică. — Anti- -f literatură (după fr. antilitterature).
    ANTIMAGNETIC,-A, antimagnetici, -ce, adj. (Tehn.) Care este insensibil la cîmpuri magnetice. — Din fr. antimagn£tique.
    ANTIMEM6RII s.f. pl. Lucrare literară cu caracter evocator care nu respectă procedeele consacrate ale genului memorialistic. — Din fr. antimfonoires.
    ANTIMONOPOLlST, -A, antimonopolişti, -ste, adj. Care este împotriva monopolismului. — Din rus. antimonopolişti
    ANTINEUTRiNO s.m. (Fiz.) Particulă ipotetică implicată în procesele nucleare. [Pr.: -ne-u-] — Din engl., fr. anlineutrino.
    antineutrOn, antineulroni, s.m. (Fiz.) Anti® particulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] — Din fr. anti-neutron.
    ANTINICOTÎN1C, -A, antinicotinici, -ce, adj., s.n. (Substanţă) care combate sau atenuează efectele nicotinei. — Din fr. aiitinicotinique.
    ANTINUCLEAR, -A, antinucleari, -e, adj. Care este împotriva armelor nucleare. [Pr.: -cle-ar] — Din fr. antinuclcaire, engl. antinuclear.
    ANTIPARAZ1TAR, -A, antiparazitari, -e, adj., s.n. (Substanţă) care previne sau combate paraziţii animali sau vegetali. — Din fr. antiparasitaire.
    ANTIPATIZA, antipatizez, vb. I. Tranz. A manifesta antipatie faţă de cineva. — Antipati[e] -f suf. -izam
    antipuEsA, antipiese, s.f. Piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate şi care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru. ^ Piesă fără valoare artistică. — Din fr. *antipiece.
    ANTIPODIC, -A, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. — Antipod 4- suf. -ic. '
     ANTIPOEM, antipoeme, s.n. Poem care nu respectă procedeele lirice consacrate şi care ilustrează o nouă estetică. ♦ Poem fără valoare artistică. — Anti- -f poem.
     ANTIPOEZIE, antipoezii, s.f. Poezie care nu respectă estetica liricii consacrate şi care ilustrează o nouă estetică. ^ Poezie fără valoare artistică. — Anti- -f poezie.
     ANTIPOLUANT, -A, antipoluanţi, -te, adj. s.m. (Procedeu, substanţă, bacterie) care este folosit împotriva poluării. [Pr.: -lu-ant] — Anti- poluant.
     ANTIPOLUARE, antipoluâri, s.f. Acţiunea de a combate poluarea. [Pr.:      -lu-a-] — Anti- -f poluare.
     ANTIP6RNO adj. invar. (Despre măsuri, atitudini^ manifestări) Care este împotriva pornografiei. — Anti--f porno[grafie].
     ANTlPROTtfN, antiprotoni, s.m. (Fiz.) Antiparticulă a protonului. — Din fr. antiproton.
     ANTIPRURIG1NOS, -OASĂ, antipruriginoşi, -oase, adj., s.n. (Medicament, tratament) folosit în cazuri de prurigo. — Din fr. antiprurigineux.
     ANTIPSORlAZIS adj. invar., # s.n. (Medicament, tratament) folosit pentru combaterea psoriazisului. — Anti- -f- psoriazis.
     ANTIPUBLICITAR, -A, antipublicitari, -e, adj. Care combate publicitatea. — Anti- -f publicitar.
     ANTIRACHfiTA adj. invar. Care distruge rachetele înainte ca acestea să-şi atingă ţinta. — Anti--f rachetă (după engl. antimissile).
     ANT1RADAR adj. invar. Care perturbă funcţionarea radarului. ^ Care detectează prezenţa radarului. [Acc. şi: antirddar] — Din fr. antiradar.
     ANTIRAHlTIC, -A, antirahitici, -ce, adj. Care preîntîmpină şi combate rahitismul. — Din fr. anti-rachitique.        w
     ANTIRECLAMA, antireclame, s.f. Reclamă rău făcută care are rezultat contrar celui urmărit. — Anti- -f- reclamă.
     antireumAtic, -A, antireumatici, -ce, adj., s.n. Antireumatismal. [Pr.: -re-u-] — Anti- -f reumatic.
     ANTIREZONÂNT, -A, antirezonanţi, -te, adj. (Fiz.) Care se află în stare de antirezonanţă. — Din fr. antirâsonnant, engl. antiresonant.
     ANTIREZONANţA, antirezonanţe, s.f. (Fiz.) Stare de vibraţie opusă rezonanţei. — Din fr! antiresonance, engl. antiresonance.
     ANTIROMAN, antiromane, s.n. Roman care nu respectă estetica consacrată a romanului şi care ilustrează o nouă estetică. ♦ Roman fără valoare artistică.
  — Din fr. antiroman.
     ANTISCHETING, antischetinguri, s.ri. Dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forţei centripete. [Scris şi: antiskating] — Din engl. antiskating.
     ANTI SCLAVAGIST, -A, antisclavagişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se opune sclavagismului. — Diiî fr. antiesclavagiste.
     ANTISEISMIC, -A, antiseismici, -ce, adj. Care este rezistent la crutremur (1). — Anti- -f seismic.
     ANTI SPORTIV, -A, antisportwi, -e, adj. Care este contrar sportului sau spiritului sportiv. — Din fr. antisportif.
     antistAţic, -ă, antistatici, -ce, adj., s.n. 1. (Substanţă) care împiedică electrizarea materialelor plastice. 2. (Substanţă) care neutralizează discurile1 (4) din punct de vedere electric. — Din fr. anti-statique.
     antistatizAre, antistatizări, s.f. 1. Acţiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acţiunea de a neutraliza discurile 1 (4) din punct, de vedere electric. — De la antistatic.
7
ANTISUBMARIN - ARALIACEE
    ANTISUBMARIN adj. invar. împotriva submarinelor. — Anii- -f submarin (după fr. anli-sous-marin).
    ANTISUDORlFIt’, -Ă, antisudorifici, -ce, adj., s.n. Antitranspirant. — Anti- -f- sudoriîic.
    ANTITABÂC1 adj. invar. (Rar) An li tabagic. — Din fr. antitabac.
    ANT1TABAGIC, -A, antitabagici, -ce, adj. Care este (folosit) împotriva tutunului şi a fumatului; (rar) antitabac. — Anti- -f tabagic.
    ANT1TEĂTRU s.n. (Rar) Antipicsă. - Din fr. antitheâtre.
    ANTlTfiHNIC, -A, antitehnici, -ce, adj. 1. (Despre atitudini) Care este împotriva tehnicii. 2. (Despre oameni) Care nu se pricepe la tehnică, care nu are talent tehnic; atehnic. — Anti- -f tehnic.
    ANTITRANSPIRÂNT, -A, antitranspiranţi, -te, adj., s.n. (Substanţă) care împiedică transpiraţia; anti-sudorific. — De la transpira.
 . ANTITRtJST adj. invar. Care este (folosit) împotriva trusturilor (1). — Din engl., fr. antitrust.
    ANT1TUSÎV, -A> antitusivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care calmează tuşea. — Din fr. antitussif.
    ANTIVARI OLIC, -A, antivariolici, -ce, adj., s.n. (Vaccin, ser) care combate variola. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. antivariolique.
    ANTIVEDETA, antivedete, s.f. Artist, sportiv a cărui comportare denotă antivedetism. — Anti- + vedetă.
    ANTIYEDETÎSM s.n. Atitudine a unui artist, sportiv opusă vedetismului. — Anti- -f- vedetism.
    ANTIVENIN s.n. (Biol.) Anticorp care neutralizează acţiunea toxică a veninului. — Anti- + venin.
    ANTIVENIN 6 S, -oAsA, antiveninoşi, -oase, adj. Care neutralizează veninul (1). — Anti- + veninos (după fr. antiveneneux),
    ANTIV1RAL, -A, antivirali, -e, adj. (Med.) Care distruge viruşii. — Din fr., engl. antiviral.
    ANTIVIRUS, antiviruşi, s.m. Substanţă^care împiedică dezvoltarea viruşilor. — Diîi fr. antivirus.
    ANTIVITAMiNA, antivitamine, s.f. (Farm.) Substanţă care înlocuieşte vitaminele. — Din fr. antivitamine.
    ANTIZG6MOT adj. invar, (Rar) Antifonic 2. -Anti- -f zgomot.
    ANTOLOGA, antologhez, vb. I. Ţranz. A include într-o antologie. — De la antologie. — antologare s.f.; antologat, -& adj.
    ANTOLOGABIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie inclus într-o antologie; p. ext. care este demn de reţinut. — Antologa + suf. -bil.
    ANTONÎMIC, -A, antonimiei, -ce, adj. Care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. — Din fr. antonymique.
    ANTROPOBIOLOGÎE s.f. Ramură a biologiei care studiază specia umană şi maimuţele antropoide. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. anthropobiologie.
    ANTR OP O GENETIC, -A, antropogenetici, -ce, adj. De antropegeneză. — Din fr. anthropcgenetique.
    ANTROPO GRAFIC, -A, antropografici, -ce, adj.. De antropografie. — Din fr. anthropographique.
    ANTROPOGRAFlE s.f. Ştiinţa care studiază trăsăturile fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane.
 — Din fr. atithropographie.
    APATR1DÎE, apatridii, s.f. (Rar) Situaţie de apatrid. — Din fr. apatridie.
    APĂ s.f. (în sintagmele) Apă de clor = soluţie folosită ca decolorant în industria textilă şi a hîrtiei. Apă de var = soluţie cu proprietăţi antidiareice şi antiacide. Apă deuterică = apă grea.
    APERT 0M£TRU, apertometre, s.n. (Fot.) Instrument pentru măsurarea unghiulaţiei. — Din fr. apertometre, engl. apertometer.
    APERTURĂ s.f. 1. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavităţi. 2. (Fot.) Unghiulaţie.
    ÂPEX s.n. Capăt, extremitate (ascuţită) a unui lucru.
    APITERAPIC, -A, apiterapici, -ce, adj. De apitera-pie. — Apiterap[ie] + suf. -ic.
    AP1TERAPÎE, apiterapii, s.f. Tratament cu produse apicole. — Api[col] + terapie.
    APLAZIC, -A,     aplazici, -ce, adj. (Med.; despre
 ţesuturi, organe)   Care - prezintă aplazie. —    Din fr.
 aplasique.
    APLICAT, -Ă, adj. (Franţuzism; despre oameni) înzestrat, talentat.
    APLICATIVITATE s.f. (Rar) Caracter aplicativ. — După fr. applicabilitâ.
    APOLOGETÎSM s.n. (Rar) Apologie. — Apologet
 -f- suf. -ism.
    APOLOGIZA,       apologizez, vb. I. Tranz.   (Rar)   A
 face o apologie. —  Apologie suf.   -iza.
    APOTBcA, apoteci, s.f. (Reg.) Farmacie (2). — Din germ. Apotheke.
    apozitIv, -A, apozitivi, -e, adj. (Gram.) Apozi-ţional. — Din fr. appositif.
    APOZlŢIE s.f. (Med.) Depunere de celuloză în membrana celulei.
    APOZIŢIONÂL, -A, apoziţionali, -e, adj. (Gram.) Cu valoare de apoziţie; apozitiv. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. appositionnel.
    aprAxic, -A, apraxici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de apraxie. — Din fr. apraxique.
    APRAXlE, apraxii, s.f. (Med.) Lipsă de coordonare în mişcări datorată unor leziuni ale creierului. — Din fr. apraxie.
    APRIORITATE s.f. Caracter aprioric. [Pr.: -pri-o-]
 —  Din fr. aprioritâ.
    APROZAR, aprozare, s.n. Unitate comercială pentru ^produse agroalimentare. — Apro[vizionare] + zar[zavat].
    APROZARÎST, -A, aprozarişti, -ste, s.m. şi f. Vînzător într-un aprozar. — Aprozar + suf. -ist.
    APROZARlŢA, aprozâriţe, s.f. Vînzătoare într-un aprozar. — Aprozar -f- suf. -iţă.
    APSIDAL, -A, apsidali, -e, adj. (Astron.) Referitor la apsidă, de apsidă. — Din fr. apsidal.
    APTERIG(5TA, apterigote, s.f. (La pl.) Subclasă de insecte lipsite de aripi; (şi la sg.) insectă din această subclasă. — Din fr. apterygotes. .*
    APTITUDINAL, -A, aptitudinali, -e, adj. Referitor la aptitudine, de aptitudine. — Din engl. aptitudinal.
    ApUD prep. Indică o citare preluată de la alt autor, nu din original; după. [Abr.: ap.] — Din lat. apud.
    APULI s.m. pl. Trib dacic situat în centrul Transilvaniei. — Din lat. Apulli.
    APUNE vb. III. Intranz. (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-şi pierde poziţia, faima; a decădea.
    APUNTAj, apuntaje, s.n. (Rar) Apuntare. — Din fr. appontage.
    APUNTIZARE, apuntizări, s.f. (Rar) Apuntare. — V. apunta.
    ARABIZA, arabizez, vb. I. Tranz. A face (să devină) arab sau a da caracter (^ocial-cultural) arab. — Din fr. arabiser. — arabizâre s.f.; arabizât, -ă adj.
    ARALIACEE, araliacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi arbuşti, rar de plante erbacee, cu frunze adînc lobate sau compuse, cu flori actinomorfe în
8
 umbele şi cu fruct bacă sau drupâ; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] — Din fr. araiiacâes.
    ARANJOR, -OARE, aranjori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face un aranjament muzical. — Din fr. arrangeur.
    ARĂDEAN, -A, arădeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Arad. 2. Adj., ks.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Arad. — Arad (n. pr.) + suf. -ean.
    ARĂDEANCA, arădence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Arad. ♦ Locuitoare din municipiul sau judeţul Arad. — Arădean 4- suf. -că.
    ARBANAŞ, arbănaşi, s.m. (înv.) Albanez (1). — Din bg. arbanag.
    ARBORARE, arborări, s.f. Acţiunea de a arbora.
 — V. arbora.
    ARBORE s.m. (Mar.; în sintagma) Arbore mic *= trinchet.
    ARBORlCOL, -A, arboricolij -e, adj. (Despre insecte, animale) Care trăieşte pe arbori sau printre arbori. — Din fr. arboricole.
    ARDENEZ, -A, ardenezi, -e, subst., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Ardeni. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Ardeni. 3. S.m. Rasă de cai mari, puternici, de tracţiune. — Din fr. ardennais.
    AREFLEXIE, areflexii, s.f. (Med.) Absenţă a reflexelor. — Din fr. ar^flexie.
    ARElC, -A, areici, -ce, adj. (Geol.; despre sol) Lipsit de apă, uscat, arid. [Pr.:     -re-ic] — Din fr.
 arăique.
    AREOLOGiE s.f. (Lingv.) Studiu al distribuţiei ariilor dialectale pe un anumit teritoriu. [Pr.: -re-o-] — Din fr. arGologie.
    areomEtric, -A, areometrici, -ce, adj. Referitor la areometrie, de areometrie. [Pr.: -re-o-] — Din fr. arâometrique.
    ARET s.n. (în sintagma) Cline de aret = eîine de vînătoare dresat să se oprească atunci cînd simte sau zăreşte vînatul. — Din fr. arr§t.
    ARET A, pers. 3 aretă, vb. I. Intranz. (Despre cîini de vînătoare) A rămîne pe loc imediat ce zăreşte sau simte vînatul. — Din fr. arrGter.
    ARGĂSlT2, -A, argăsiţi, -te, adj. (Despre piei, blănuri) Prelucrat pentru a deveni trainic şi impermeabil; tăbăcit, (reg.) dubit, încruşit. — V. argăsi.
    AR GĂSITOR s.m. Muncitor care argăseşte.
    ARGENTOMETRU, argentometre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea conţinutului de argint al unei soluţii. — Din fr. argentometre.
    AR GENT OT1PÎ E, argenlotipii, s.f. Procedeu de multiplicare prin fotoreproducere. — Din fr. argento-typie.
    ARGEŞEĂN, -A, argeşeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Argeş. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Argeş. — Argeş (n. pr.) + suf. -ean»
    ARGEŞEANCA, argeşence, s.f. Femeie născută şi crescută In judei ul Argeş. + Locuitoare din judeţul Ar^eş. — Argeşear* -r -că.
    ARGHEZIAN, -A> arghezieni, -e, adj. De Arghezi, al lui Arghezi; în maniera lui Arghezi. [Pr.: -zi-an] — Arghezi (n. pr.) 4- suf. -ian.
    ARGILIFER, -A, argiliferi, -<?, adj. Argilos. —« Din fr. argilifere.
    ARGlLlT s.n. Rocă rezultată din recristalizarea argilei. — Din fr. argilite.
    ARGlNT s.n. (Pop.; în compusul)' Argint-viu = mercur.
    ARHAITATE s.f. (Rar) Stare arhaică. [Pr.: -ha-i-]
 — Arha[ic] 4- suf. -itate.
                                                                                             AftANjOR - ARTROGRÂFlfi
    ArhaizAre, arhaizări, s.f. Acţiunea de a arhaiza şi rezultatul ei. [Pr.: -ha-i-1 — V. arhaiza.
    ARHANGHELESC, -BASCĂ, arhangheleşti, adj. De arhanghel. — Arhanghel -f suf. -esc.
    ARHEOCHIMÎE s.f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] — Arheo[logie] 4- chimie.
    ARHEOGRÂF, arheografi, s.m. Specialist în arheo-grafie. [Pr.: -he-o-J — Din arheografie (der. regr.).
    ARHEOGRAFIE s.f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor şi manuscriselor antice. [Pr.: -he^o-] — Din fr. archeographie.
    ARHEOZOIC, -A, arheozoici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viaţă. 2. Adj. De arheozoic (1). [Pr.: -he-o-zo-ic] — Din fr. archâozoîque.
    ARHETIPAL, -A, arhetipali, -e, adj.' (Rar) Arhe-tipic. — Din arhetip.
    ARHETlPIC, -A, arhetipiciy -ce, adj. fare constituie un arhetip; (rar) arhetipal. — Arhetip 4- suf. -ic.
    arhiducal, -A, arhiducali, -e, adj, Care aparţine arhiducelui, referitor la arhiduce. — Din fr. archi-ducal.
    ARIERAŢIE s.f. (Med.) înapoiere mintală. [Pr.: '
 -ri-e-] — Din fr. arrtâration.
    ARISTOTELIAN, -A, aristotelieni, -e, adj. Aristotelic. [Pr.: -li-ari\ — Aristotel -f suf. -ian (după fr. aristotelicien). ^
    ARISTOTELIC, -A, aristotelici, -ce, adj. Care aparţine lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. — Din fr. aristotelique.
    ARISTOTELlSM s.n. Ceea ce este specific concepţiei filozofice a lui Aristotel. — Din fr. aristot&isme.
    ARITENOlD s.n. (Anat.) Cartilaj mobil al larin-gelui care întinde coardele vocale. [Pr.: -no-id] — Din fr. aryţânoîde.
    ARLECHINAdA, arlechinade, s.f. Farsă a arlechinului; comedie în care apare arlechinul. — Din fr. arlequinade.
    ARMĂ s.f. 1. (La pl.) Armament. 2. (în sintagma) Armă ecologică = nume generic dat metodelor şi tehnicilor de război destinate modificării condiţiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului.
    ARMĂTURĂ s.f. (Biol.; în sintagma) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor şi crustaceelor.
    ARMONOGRAF, armonografe, s.n. Aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obţine serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios, inedit. [Scris şi: har-monograf] — Din fr. harmonographe.
    ARMORIAL, -A, armoriali, -e, adj. (Rar) Referitor la blazon, la embleme. [Pr.: -ri-al] — Din fr. armorial.
    ARONDA, arondez, vb. I. Tranz. 1. A împărţi o suprafaţă, un teritoriu în zone locale pentru o mai bună administrare. 2. A repartiza cartiere sau populaţia unui cartier la un anumit centru de distribuire a unor produse, mărfuri etc. — După fr. arrondir. — arondare kf.; arondat, -ă adj.
    ARSEN s.m. (Chim.; în sintagma) Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; şoricioaică.
    ARŞlNIC, arşinici, s.m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roşii, albe sau pestriţe (Lychnis chalcedonica).
 — Et. nec.
    ARTERIOPATÎE, arteriopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile pereţilor arteriali. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. artâriopathie.
    ARTIFICIALISM s.n. Caracter artificial al unui lucru, al unei manifestări etc. [Pr.: -ci-a-] — Artificial + suf. -ism.
    ARTR O GRAFIE, artrografii, s.f. (Med.) Radiografie a unei articulaţii. — Din fr. arthrographie.
9
A&TROLOGlE - AtJR
    AKTROLOGlE s.f. Ramură a anatomiei care studiază articulaţiile.,— Din fr. arthrologie.
    ARTROzIC, -A, artrozici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de artroză. — Din fr. arthrosique.
    ARUNCĂT adj. (Haltere;, despre stil) Care constă în ridicarea halterei pînă la piept, apoi în înălţarea ei prin întinderea braţelor în sus. o (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. —V. arunca.
    ASÂB, asabi, s.m. Soldat din armata imperiului otoman. — Et. nec.
    ASALTARE, asaltări, s.f. Acţiunea de a asalta. — V. asalta.
    ASAMBLOR, asamblori, s.m., asambloare, s.n. 1. S.m. Muncitor care asamblează. 2. S.n.- (Inform.) Program special utilitar care asigură traducerea limbajului simbolic în limbajul calculatorului. — Din fr. agsem-bleur.
    ASCHIMODIE, aschimodii, s.f. (Fam.) Persoană foarte urîtă (p’rin slăbiciune exagerată, statură mică etc.). — Cf. gr. a s h i m o s i n i „urîţenie".
    ASEfSMIC, -A, aseismici, -ce, adj. (Despre zone geografice) Care este lipsit de cutremure. [Pr.:
 — Din fr. as&smique.
    ASEISMICITÂTE s.f. Absenţă a fenomenelor seismice într-o zonă geografică. [Pr.: -se-is-] — Din fr. ag&Bmicitâ.
    ASEPTIZA, aseptizez, vb. I. Tranz. (Med.) A steriliza (1). — Din fr. aseptiser. — aseptizâre s.f.
    ASERTlV, -A, asertivi, -e? adj. (Livr.) Cu caracter. de aserţiune; asertoric. — Din fr. assertif.
    ASlAT, -A, asiaţi, -te, s.m. şi f. (Franţuzism) Asiatic (1). [Pr.: -si-a*] — Din fr. asiate.
    ASIGNARE s.f. (Rad.) Repartizare a frecvenţelor de lucru pentru diferite staţii de radiocomunicaţii. — După fr. asignation.
    ASIMILÂ vb. I. Tranz. A introduce produse noi în fabricaţie.
    ASIMPTOMATIC, -A, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic. — Din fr. asymptomatique.
    ASINCRONlSM, asincronisme, s.n. Lipsă de sincronism ; caracter asincronic. — Din fr. asynchronisme.
    ASINERGÎE, asinergii, s.f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare ai mişcărilor care stau la baza actelor complexe de mişcare. — Din fr. asynergie.
    ASISTdLIC, -A, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. — Din fr. asystolie.
    ASOCIĂL, -A, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieţii sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] — Din fr. asocial.
    ASPECTOMÂT, aspectomate, s.n. Diaproiector cu telecomandă. — Din germ. Aspektomat.
    ASPERSARE, aspersări, s.f. Stropire cu aspersorul.
 — După fr. aspersion.
    ASTIGMOMfîTRU, astigmometre, s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. — Din fr. astigmometre.
    ASTROBIOLOG, -A, astrobiologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] — Din astro-biologie (der. regr.).
    ASTROCLIMAT, astroclimate, s.n. Totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice cu instrumente optice perfecţionate. — Din fr. astroclimat.
    ASTRODR0M, astrodromuri, s.n. Cosmodrom. — Din fr. astrodrome.
    ASTROFOTOMETRÎE s.f. Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor cereşti. — Din fr. astrophotometrie.
    ASTROM^TRIC, -A, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. — Din fr. astrometrique, engl. astrometrie.
    ASTRONAUTIC,-Ă adj. Referitor la astronautică, de astronautică.
    ASTUPAT2, -A, astupaţi, -te, adj. 1. (Despre găuri, deschizături etc.) Acoperit, închis complet.
  2. (Pop.; despre oameni) Care suferă de constipaţie.
  — V. astupa.
    ASTUPtJŞ, astupuşuri, s.n. (Reg.) Dop (1). — Astupa -f suf. -uş.
    ASUMARE, asumări, s.f. Acţiunea de a asuma şi Tezultatul ei. — V. asuma.
    aşchietGr, -oAre, aşchietori, -oare, adj., s.m. şi f. (Muncitor) care aşchiază. [Pr.: ~chi-e-] — Aşchia -f suf. -tor.
    ATACÂNT, -Ă adj. Care atacă.
    ATAXIC, -A, ataxici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de ataxie. —* Din fr. ataxique.
    ATEHNIC, -A, atehnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care nu are talent tehnic, care nu se pricepe la tehnică; antitehnic. — A- -f- tehnic.
    ATEMPORALITATE s.f. Considerare, interpretare a fenomenelor istorico-sociale etc. în afara cadrului concret istoric. — Din it. atemporalită.
    ATENŢIE s.f. Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii.
    ATENŢIONA, atenţionez, vb. I. Tranz. 1. A atrage atenţia cuiva. 2. A oferi cuiva un dar 2 (1). ^ A oferi cuiva flori, obiecte etc. în schimbul unor mici servicii. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. attentionner — atenţionare s.f.; atenţionat, -ă adj.
    ATENUAT, -A, atenuaţi, -te, adj. Care este micşorat (în intensitate, importanţă etc.). [Pr.: -nu-at] —' V. atenua.
    ATENUATOR, atenuatoare, s.n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr. -nu-a-] — Din fr. attenuateur.
    ATERIZARE s.f. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exerciţiu în gimnastică, atletism etc.
    ATESTAT2, -A, atestaţi, -te, adj. (Despre fapte, situaţii etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. + (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. — V. atesta.
    ATIPÎE, aţipii, s.f. însuşirea de a fi deosebit de tipul obişnuit. — De la atipic.
    ATÎRNĂTQÂRE s.f. Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz-purpurii, aşezate în fascicule (Zebrina s pendula ).
    ATOM s.m. (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom.
    ATOMOTERAPlE, atomoterapii, s.f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. — Atom + terapie.
    ATOTCUNOSCATOR, -OARE, atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaşte totul. — A+tot + cunoscător.
    ATROPÎSM, atropisme, s.n. (Med.) Intoxicaţie cu atropină. — Din fr. atropisme.
    AUDIENŢĂ s.f. 1. (în expr.) A avea audienţă la .. .
  = a trezi interesul sau a avea influenţă asupra unui public numeros. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva.
    AtJDIO 2 adj. invar. Care serveşte la perceperea auditivă. [Pr.: a-u-di-o] — Din fr. audio.
    AUDIOFONOLOGlE s.f. Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonaţie şi audiţie.
  [Pr.: a-u-di-o-] — Din fr. audiophonologie.
    AUDIOMfiTRIC, -A, audiometrici, -ce, adj. (Med.)
  De audiometrie. [Pr.: a-u-di-o-] — Din fr. audiomâ-trique.
    AUDÎŢIE s.f. 1. Identificare a sunetelor prin simţul auditiv. 2. (Rad.) Recepţionare de semnale audio.
    AUGMENTARE s.f. Acţiunea de a augmenta. —
  V. augmenta.
    ÂUR s.n. (în sintagma) Aur verde = pădurea ca bogăţie vegetală.
 io
    AURE OL ÂRE, aureolâri, s.f. Acţiunea de a aureola şi rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] — V. aureola.
    AUREOLĂ s.f. 1. (Tel.) Fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinesccp, datorită unor reflexii multiple. 2. Efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
    AUR OS, -OASĂ, auroşi, -oase, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] — Aur + suf. -os.
    AUTÎST, -A, autişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de autism. [Pr.: a-a-] — Din fr autiste»
    AUTOABROGARE, autoabrogâri, s.f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto -f abrogare,
    AUTOACC1DENTA, autoaccidentez, vb. I. Refl. A se accidenta involuntar. [Pr.: a-u-fo-ac-] — Auto 4- accidenta. — autoaccidentâre s.f.; autoaccidentât, -ă adj.
    AUTOACUZA, auţoacuz, vb. I. Refl. A se a<$iza singur. [Pr.:    a-u-to-a-] — Din fr. autoaccţser. —
 autoacuzare s.f.
    AUTOACUZAŢIE, autoacuzaţii, s.f. -(Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] — Din fr. auto-accusation.
    AUTOADAPTA, autoadaptez, vb. I. Refl. A se adapta fără ajutorul cuiva. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto -f adapta.
    AUT O AFIRMA, autoafirm, vb. I. Refl. a se afirma prin sine însuşi. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto -f afirma.
 —  autoafirmare s.f.
    AUTOANALIZĂ, autoanalizez, vb. I. Refl. A-şi face autoanaliza. ♦ Spec. *A se supune introspecţiei. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto -f analiza.
    AUTOANALIZĂ, autoanalize, s.f. Analiză a propriei personalităţi (şi conştiinţe). + Spec. Instrospecţie. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto + analiză.
    AUTOANTICORP, auto anticorpi, s.m. (Biol.) Anticorp produs de organism în cazuri patologice împotriva propriilor sale celule sau ţesuturi. [Pr.: a-u-to-an-] — Din fr. auto-anticorps.
    AUTOANTIGEN, autoantigene, s.n. (Biol.) Antigen propriu organismului, care poate iniţia un răspuns imun în cursul unei boli autoimune. [Pr.: a-u-to-an-] — Din fr. auto-antigdne.
    AUTOAPREClA, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a]
 —  Auto 4- aprecia. — autoapreciere s.f.
    AUT OAPR O VIZIONA,        autoaprovizionez,   vb. I.
 Refl. A se aproviziona prin posibilităţi proprii. [Pr.: a-u-to-a-]—Auto 4- aproviziona. — autoaprovizionâre s.f.
    AUTOBALSAM, autobalsamuri, s.n. Unguent pentru maşini. [Pr.: a-u-] — Auto 2- 4- balsam.
    AUTOCARACTERIZA,           autocaracterizez,   vb. I.
 Refl. A se caracteriza pe sine. [Pr.: a-u-] — Auto 1-4- caracteriza. — autocaracterizâre s.f.
    AUTOCARAVAnA, autocaravane, s.f. 1. Autovehicul amenajat ca laborator, pentru proiecţia filmelor etc. 2. Caravană de autovehicule. [Pr.: a-u-] — Auto 2-4- caravană.
    AUTOCLAVIZAT adj.    (Despre beton) Fabricat
 în condiţii de autoclavă. [Pr.: a-u-] — De la autoclavă.
    autocoloAnA, autocoloane, s.f. (Rar)          Coloană
 d e automobile. [Pr.: a-u-] — Auto 2- 4- coloană.
    AUTOCUNOAŞTE, autocunâsc, vb. III. Refl. A se cunoaşte prin autoobservare. [Pr.: a-u-] — Auto1-4- cunoaşte. — autocunoâştere s.f.
    AUTODECLANŞA, pers. 3 autodeclanşează, vb. I. Refl. A se declanşa automat. [Pr.: a-u-] — Auto2-4- declanşa. — autodeclanşâre s.f.
                                                                               AUREOLARE - AUTO GOSPODARI
    AUTODEFINI, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se defini prin el însuşi. [Pr.: a-u-] — Auto 4- defini. — autodefinire s.f.
    AUTODENUNŢA, autodenunţ, vb. 1. Refl. A se denunţa singur. [Pr.: a-u-] — Auto 4- denunţa. — autodenunţâre s.f.
    AUTODEPĂŞÎ, autodepâşesc, vb. IV. Refl. A-şi depăşi propriile realizări anterioare. [Pr.: a-u-] — Auto 4- depăşi. — autodepăşire s.f.
    AUTODEZÂGREGABIL, -A, autodezagregabiU> -e, adj. Care se dezagregă de la sine. [Pr.: a-u-] — Auto 4- dezagregabil.
    AUT OD1A GNOSTICA, autodiagnostichez, vb. I. Refl. A-şi pune singur un diagnostic. [Pr.: a-u-to-di-a-]
—  Auto 4- diagnostica. — autodiagnosticare s.f.
    AUTOD1CTARE, autodictări, s.f. Reproducere în scris a unui text memorat. [Pr.: a-u-] — Auto 4-dictare.
    AUTODISC1PLÎNA, s.f. Disciplină liber consimţită. [Pr.: a-u-] — Auto -j- disciplină.
    AUTODlSTlltJGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărîre proprie sau de la sine. [Pr.: a-u-] — Auto -f distruge.
    AUTODOTA, autodotez, vb. I. Refl. A-şi procura prin mijloace proprii cele necesare activităţii. [Pr.: a-u-] — Auto + dota. — autodotâre s.f.
    ÂUTODRlC, autodricuri, s.n. Maşină mortuară. [Pr.: c-u-] — Auto 2- 4- dric.
    AUTuDtJMPER, autodumpere, s.n. Autocamion cu cupă basculantă. [Pr.: a-u-] — Din engl. autodumper, germ. Auto-Dumper.
    AUTOECHIL1BRARE, autoechilibrâri, s.f. Echilibrare (la roţile de automobil). [Pr.: a-u-to-e-] — Auto *-4- echilibrare.
    AUTOEDUCA, autoeduc, vb. I. Refl. A se educa pe sine. [Pr.: a-u-to-e-] — Auto 4- educa. — auto-educăre s f
    AUTOEDUCAŢIE, autoeducaţii, s.f. Educaţie făcută de sine însuşi. JPr.: a-u-to-e] — Auto1- -f- educaţie.
    AUTOELOGIA, autoelogiez, vb. I. Refl. A-şi aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] — Auto1- 4- elogia. —
autoelogiăre s.f
    AUTOEVALUÂ, autoevaluez, vb. I. Refl. A se autoaprecia. [Pr.: a-u-to-e-] — Auto 4- evaluare.
    AUTOFAGIE, autofagii, s.f. (Med.) Consumare <a propriilor ţesuturi de către un organism supus inaniţiei. [Pr.: a-u-] — Din fr. autophagie.
    AUTOFECUNDAŢIE, autofecundaţii, s.f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] — Din fr. autofâcondation.
    AUTOFON, -A, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoţelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-]^— Din engl. autophone.
    AUTOFRÎNARE, auţofrînări, s.f. împiedicare a mişcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafeţele de contact. [Pr.: a-u-] — Auto x- -f- frînare.
    AUTOFURAjA, autofurajez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi agricole, gospodării ţărăneşti) A se aproviziona cu furaje prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] — Auto 4- furaja. — autofurajâre s.f.
    AUTO GEN ETIC, -A, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] — Din germ. autogenetisch.
    AUTO GENEZA s.f. Teorie care absolutizează acţiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului şi neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] — Din fr. auto-genâse.
    AUTOGOL, autogoluri, s.n. (Sport) Gol în propria poartă. [Pr.: a-u-] — Din fr. autogoal.
    AUT O GOSPODARI, autogospodăresc, vb. IV. Refl. A se gospodări (1) prin forţe şi mijloace proprii. — Auto1- 4- gospodări. — autogospodărire s.f.
AUTOGREDER - AUTOSTIVUITOR
    AUTOGREDER, autogredere, s.n. Greder autopropulsat. [Pr.: a-u-] — Auto2- -f greder.
    AUTO GREFĂ, autogrefe, s.f. (Med.) Autoplastie. [Pr.: a-u-] — Din fr. autogreffe.
    AUTOGUNOIERĂ, autogunoiere, s.f. Autovehicul pentru transportul gunoiului [Pr.: a-u-] — Auto- 2 -f-gunoi -j- suf. -ierâ. " '
    AUTOHEMOTERAPIE, autohemoterapii^ s.f. (Med.) Hemoterapie ieşită din uz, efectuată cu sîngele pacientului. [Pr.: a-u-] — Din fr. autoh&nothârapie.
    AUTOHTON1TÂTE s.f. (Rar) Autohtonism. [Pr.: a-u-] — Din it. autochtonitâ.
    AUTOHTONIZA, autohtonizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a lua caracter autohton. [Pr.: a-u-] — Autohton -f suf. -iza. — autohtonizâre s.f.; autohtonizat, -ă adj.
    AUTOILUZIONĂ, autoiluzionez, vb. I. Refl. A-şi face singur iluzii. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] — Auto *- -f-iluziona. — autoiluzionâre s.f.
    AUTOIMtJN, -A, autoimuni, -e, adj. Care prezintă autoimunitate. O Boala autoimună — boală în care leziunile şi tulburările clinice sînt consecinţa perturbării mecanismelor de imunitate. [Pr.: a-u-to-i-] — Auto *- -f imun.
    AUTOIMUNITATE s.f. (Biol.) Proces patologic care constă în producerea de anticorpi îndreptaţi împotriva propriilor constituenţi ai organismului. [Pr.: a-u-to-i-]
 — Auto'1- -f imunitate (după fr. auto-immunisation).
    AUTOINSTRUt, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se
 instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] — Auto -f instrui. —■ autoinstruire s.f.; autoinstruit, -ă adj.
    AUTOINTITULA, autointitulez, vb. I. Refl. A-şi atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [Pr.: a-u-to-in-]
 — Auto *- -f intitula. — autointitulât, -&, adj.
    AUTOIRONIE, autoironii, s.f. Ironie la adresa
 propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] — Auto *- 4- ironie.
    AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] — Auto *- -f ironiza.
    AUT O î N SĂM ÎNŢ ARE, autoînsăminţâri, s.f. (Bot.) Însămînţare naturală a plantelor prin scuturarea seminţelor. [Pr.: a-u-] — Auto *- 4- însămînţare.
    AUT OL AB ORATOR, autolaboratoare, s.n. Laborator instalat într-un autovehicul. [Pr.: a-u-] — Auto 2- -f laborator.
    AUTOLIBRĂRlE, autolibrării, s.f. Librărie instalată într-un autovehicul. [Pr.:      a-u-] — Auto *- 4-
 liurărie.
    AUTOMACARAGlU, automacaragii, s.m. Muncitor care lucrează cu automacaraua. [Pr.: a-u-] — Auto 2 4-macaragiu.
    AUTOMAGAZlN, automagazine, s.n. Magazin instalat într-un autovehicul. [Pr.:      a-u-] — Auto 2- 4-
 magazin.
    AL'TOMÂT s.n. (In sintagma) Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor şi scărilor interioare din blocuri.
    AUTOMATIST, -A, automatişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în automatică. [Pr.: a-u-] — Din fr. automatiste.
    automăturAtoAre, automăturâtori, s.f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.:      a-u-] —
 Auto 2- 4- măturătoare.
    automedicAţie, automedicaţii, s.f. Medicaţie stabilită de bolnav pentru sine. [Pr.: a-u-] — Din fr. automâdication.
    AUTONOMIST, -A, autonomişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care susţine autonomia. [Pr.: a-u-] — Din fr. autonomiste.
    AUTONOMIZA, autonomizez, vb. I. Refl. A deveni autonom. [Pr.: a-u-] — Din fr. autonomiser. — autonomizare s.f.; autonomizât, -ă adj.
    AUTOOBSERVl, autoobserv, vb. I. Refl. A-şi analiza propria persoană şi viaţă (psihică). [Pr. : a-u-to-ob-] — Auto x- -f observa.
    AUTO OBSERVAŢIE, autoobservaţii, $.f. Autoobser-vare. [Pr.: a-u-to-ob-] — Auto -f observaţie.
    AUTOPASTIŞĂRE, autopastişări, s.f. Acţiunea de a se autopastişa. [Pr.: a-u-] — V. autopastişa.
    AUTOPASTÎŞĂ, autopastişe, s.f. Pastişă a propriilor creaţii. [Pr.: a-u-] — Auto + pastişă.
    AUTOPERFECŢIONÂ, autoperfecţionez, vb. I. Refl. A se perfecţiona prin eforturi proprii. [Pr.: a-u-to-per-fec-ţi-o-] — Auto 4* perfecţiona. — auto-perfecţionăre s.f.
    autopErie, autoperii, s.f. Autovehicul prevăzut cu perii, pentru curăţatul străzilor. [Pr.: a-u-] — Auto 2 - 4- perie.
    AUTOPERSIFLA, autopersiflez, vb. I. Refl. A se supune propriei persiflări. [Pr.: a-u-] — Auto 4-persifla. — autopersiflâre s.f.
    #AUTOP1L0T, autopiloti, s.m. Pilot automat. [Pr. : a-u-] — Din fr. autopilote, germ. Autopilot.
    AtfrOPOLENlZARE, autopolenizări, s.f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundaţie, cleistogamie. [Pr.: a-u-]
—  Auto1- 4- polenizare.
    AUTOtORNtRE, autoporniri, s.f. Reluare automată a funcţionării normale a unui motor asincron. [Pr.: a-u-] — Auto f- + pornire.
    AUTOPROPULSOR, autopropulsoare, adj., s.n. (Dispozitiv) care asigură autopropulsia. [Pr.: a-u-] — Din fr. autopropulseur.
    AUTOPROTEJA, autoprotejez, vb. I. Refl. A se proteja prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] — Auto 4-proteja. — autoprotejare s.f.; autoprotejât, -ă adj.
    AUTOPSIA, autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie. [Pr.: a-u-top-si-a] — Din fr. autopsier.
    AUTOPSIER, autopsieri, s.m. Specialist în autopsie. [Pr.: a-u-top-si-er] — Autopsie -f suf. -ier.
    AUTOEECLĂMĂ, autoreclame, s.f. Reclamă a propriilor realizări. [Pr.: a-u-] — Din fr. autoreclame.
    autorelaxâre, autorelaxâri, s.f. Relaxare normală fără administrare de calmante. [Pr.: a-u-] — Auto ^ 4- relaxare.
    AUTORITARISM, autoritarisme, s.n. 1. Caracter, atitudine autoritară. 2. Sistem politic autoritar. [Pr.: a-u-] — Din fr. autoritarisme.
    ÂUTORITARlST, -A, autoritar işti, -ste, adj. Care denotă autoritarism. [Pr.: a-u-] — Autoritar 4- suf. -ist.
    autorutiEr, -ă, autorutieri, -e, adj. Relativ la transportul auto. [Pr.: a-urto-ru-ti-er] — Din fr. auto-routier.
    AUTOSALVÂRE, autosalvări, s.f. Autosanitară. [Pr.: a-u-] — Auto 2- 4- salvare.
    AUTOSCÂRĂ, autoscări, s.f. Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălţimi mari. [Pr.: a-u-] — Auto 2--f scară.
    autoscrEper, autoscrepere, s.n. Autovehicul prevăzut cu un screper. [Pr.: a-u-] — Auto 2- 4- screper.
    AUTOSERVICE s.n. Service pentru autovehicule. [Pr.: a-u-to-ser-vis] — Din engl. auto-service.
    AUTOSIF6N, autosifoane, s.n. Dispozitiv ataşat la un recipient metalic pentru prepararea sifonului la domiciliu. [Pr.: a-u-] — Din fr. autosiphon.
    AUTOSPECIALĂ, autospeciale, s.f. Aijtovehicul cu caroseria adaptată unor transporturi, operaţii sau servicii speciale. [Pr.: a-u-to-spe-ci-a-] — Auto 2- -f
special, cf. it. autospeciale.
    AUTOSTAŢIE, autostaţii, s.f. Staţie de autobuze. [Pr.: a-u-] — Auto 2- + staţie.
    AUTO STIVUIT 6R, autostivuitoare, s.n. Ma.şină de stivuit. [Pr.: a-u-to-sti-vu-i-] — Auto 2- 4r stivuMor,
 12
AUTOSTOPIST - AZURA
    AUTOSTOPIST, -A, autostopişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care face autostopul. [Pr.: a-u-] — Autostop -f- suf. -ist (după fr. auto-stoppeur).
    AUT O STROPITOARE, autostropitori, s.f. Autovehicul pentru stropitul (şi spălatul) străzilor. [Pr. : a-u-] — Auto 2- + stropitoare.
    AUT O SUPRAVEGHEA, autosupraveghez, vb. I. Refl. A se autocontrola. [Pr.: a-u-] — Auto-f supraveghea!
    AUTOŞASlU, autcşasiuri,. s.n. 1. Şasiu pentru autovehicule. 2. Şasiu lipsit de caroserie. [Pr.: a-w-] — Auto 2- + şasiu.
    AUTOTAXÂRE, autotaxâri, s.f. Compostarea, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule. [Pr.: a-u-] — Auto + taxare.
    AUTOTELIC, -A, autotelici, -cey adj. (Fii.) Care conţine în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] — Din fr. autotâlique.
    autotrAiler, autotrailere, s.n. Autovehicul pentru transportul pieselor grele. [Pr.: a-u-] — Auto 2--f- trailer.
    AUTGTRANSPfatT, autotransporturi, s.n. Transport cu autovehicule. [Pr.: a-u-] — Din rus. avto-transport.
    AUTOTRANSPORTOR, autotransportoare, s.n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [Pr.: a-u-] — Auto 2- + transportor.
    AUTOTREN, autotrenuri, s.n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci. [Pr.: a-u-] — Auto 2- -f tren.
    AUTOTRENÎST, autotrenişti, s.m. Şofer de autotren. [Pr.: a-u-] — Autotren + suf. -ist.
    AUTOTIjN, autotunuri, s.n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] — Autoa- -f tun (după fr. autocanon).
    AUTOUTILA, autoutilezy vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] — Auto utila*
—  autoutilâre s.f.; autoutilăt, -& adj.
v AUT O VACCINA, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenţie externă. [Pr.: a-u-] — Din ft. auto-vacciner. — autovaccinat, -ă adj.
    AUTOZOM, autozomi, s.m. (Biol.) Cromozom din celulele somatice.[Pr.: a-u-]—Din fr. autosome.
    AIÎZ s.n. (în sintagma) Auz muzical = aptitudinea de a distinge, memora şi reproduce corect sunete muzicale.
    AUZlT s.n. Faptul de a auzi; auz (2), auzire. [Pr.: a-u-] — V. auzi.
    AVIASAN s.n. Aviaţie sanitară [Pr.: -vi-a-] — Avia[ţie]^+ san[itară].
    AVIÂŢIE s.f. (în sintagma) Aviaţie sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenţei medicale de urgentă; aviasan.
    AVIZIER, aviziere, s.n. Afişier. [Pr.: -zi-er] — Aviz -f suf. -ier.
    avocaţial, -A, avocaţiali, -e, adj. (Rar) Avocăţesc. [Pr.: -ţi-al] — Avocăţ[esc] -J- suf. -ial.
    axiomatizAre, axiomatizâri, s.f. Acţiunea de a axiomatiza. [Pr.: -xi-o-] — V. axiomatiza.
    AXIOM^TRU, axiometre, s.n. (Nav.) Dispozitiv care indică unghiul de cîrmă al navei. [Pr.: -xi-o-] — Din fr. axiomâtre,
    AYATOLĂH s.m. Şef al religiei mahomedane şiite. [Pr.: a-ia-] — Din fr. ayatollah.
    AZBESTOzA s.f. (Med.) Boală profesională provocată de inhalarea particulelor de azbest. — Din fr. asbestose.
    AZOlC, -A, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viaţă animală. [Pr.: -zo-ic] — Din fr. azolque.
    AZONAL, -A, azonaliy -e, adj. (Geogr.) Care nu formează zone (compacte). — Din fr. azonal.
    AZURĂ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri uşor produsele textile albe. — Din fr. azurer. — azu-râre s. f.; azurât, -ă adj.
i
B
    BABAlCĂ, babaice, s.f. (Reg.) Vîslâ1 scurtă; p. gener. lopată. [Var.: băbăică s.f.] — Din ucr., rus. babaika.
    BABfÎTE, babeţi, s.n. (Iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio). — Et. nec.
    BACCELÎT, -A, bacceliţi, -te, adj. (Fam.; despre oameni şi' despre obrazul lor) Gras, lăbărţat; zbîrcit.
 —  V. bacceli.
    BACILEMlE, bacilemii, s.f. (Med.) Infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în vasele de sînge. — Din fr. bacillfrnie.
    BACKGROUND, backgrounduri, s.n. 1. (Engle-zism) Fundal. 2. Fond sonor al unei partituri solistice în jaz. 8. Tehnică de filmare la care fundalul este obţinut prin retroproiecţie. [Pr.:       becgraund] — Din engl.
 background.
    BADINERÎE, badinerii, s.f. (Muz.) Piesă vioaie, cu caracter glumeţ (din suitele franceze şi germane din secolul al XVIII-lea). — Din fr. badinerie.
    BAlAN, Jjaiani, s.m., baiane, s.n. 1. S.m. Cîntăreţ rus* sau ucrainean de balade. 2. S.n. Armonică de mînă folosită de baiani (1). [Pr.: ba-iari] — Din rus. baian.
    BA1T, baiţi, s.m. (Inform.) Ansamblu de biţi (de obicei 8) folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie (8). — Din engl. byte.
    BALADESC, -fî SC A, baladeşti, adj. (Livr.) De baladă; (rar) baladier. — Baladă + .suf. -esc.
    BALAJ)IER, - A, baladieri, -e, adj. (Rar) Baladesc. [Pr.: -di-er] — Baladă + suf. -ier.
    BALÂNS s.n. (în sintagmele) Balans al culorilor *» reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obţinerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofpnic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.
    BALANSAT, - A, balansaţi, -te, adj. 1. Legănat * (1). 2. (Tehn.; despre dispozitive) Care este astfel reglat încît nu depăşeşte limitele de balans (1). — V. balansa.
    BALCANI ST, - A, balcanişti, -ste, s.m. şi f v Balcanolog.
 -  Din germ Balkanist.
    BALCANOLOGIE s.f. Balcanistică. — Din fr. bal-kanologie.
    BALÎC, -A, balici, -ce, s.m. şi f. (Arg.) Student în primul an; boboc. — Din ţig. balih „purceluş".
    BALISTIClAN, -A, balisticieni, -e, s.m. şi Specialist în balistică. (Pr.: -ci-ari] — Din fr. baligticien.
    BALIZOR, balizori, s.m. Persoană care instalează sau supraveghează balize. — Din fr. baliseur.
    BALOTA, balotez, vb. I. Tranz. A strînge în baloturi. — Din balot. — balotâre s.f.; balotât s.n.
    BALZACIAN, -A, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-ari] — Balzac (n. pr.) -f- suf. -ian.
    BALZACIAN!SM s.n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendinţă de a prelua şi cultiva teme, motive etc, balzaciene. [Pr.: -ci-a-] — Balzacian -f-suf. -ism.
    BANANIER, bananiere, s.n. Navă care serveşte la transportul bananelor.
^ BÂNCĂ2 s.f. (Inform.; în sintagmele) Bancă de date sau bancă de informaţii = set (mare) de informaţii stocate şi redate prin intermediul calculatorului.
       BANCHETĂ s.f. (în echitaţie) Obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
       BÂNDĂ s.f. (In sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magne-toscop. Bandă de ^frecvenţe = a) interval de frecvenţă în care un aparat electronic îşi menţine caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvenţe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicaţii prin reglementări naţionale şi internaţionale. Bandă X = bandă de frecvenţe cuprinse în domeniul microundelor
       BANG SONIC s.n. (Fiz.) Zgomot puternic produs în momentul cînd un corp în mişcare depăşeşte viteza sunetului. — Din engl. gonic bang.
       BANTUSTAN, bantustane, s.n. Regfune, teritoriu etc. rezervat negrilor, sub regimul rasist din Republica Sud-Africană. — Din engl. bantustan.
       BANHJSTANIZARE, bantustanizări, s.f. Politică rasistă în Republica Sud-Africanâ care urmăreşte izolarea negrilor în bantustane. — De la bantustan.
       BARÂJ s.n. (Psih.; în sintagma) Baraj psihic ® simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă şi nemotivată a unui act.
       BARBIAN, -A, barbieniy -et adj. De Ion Barbu, al lui Ion Barbu; în maniera lui Ion Barbu. [Pr.: bi-ari] — Barbu (n. pr.) 4- suf. -ian.
       BARIERĂ s.f. (fn sintagma) Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenţei corpurilor străine într-o anumită zonă.
       BARMANIŢA, barmaniţe, s.f. Femeie care serveşte la bar. — Barman -f- suf. -iţă.
       BASIC s.n. (Inform.) Limbaj simbolic uşor accesibil, universal. [Pr.: beizic] — Din engl, basic. .
       BATAj, bataje, s.n. (Text.) Operaţie constînd în lovirea repetată cu bătătoarea 2 (2) a masei de material fibros desfăcut în prealabil în procesul filării. — Din fr. battage.
       BÂTE vb. III (Fam.; în loc.) A bate la maşină = a dactilografia. A bate la ochi = a frapa (1).
       BATERIE s.f. (în sintagma) Baterie solară = sursă de energie formată dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transformă energia radiaţiei solare în energie electrică.
       BATERÎST, bateriştiy s.m. Persoană care asigură acompaniamentul ritmic la instrumente de percuţie.
    — Baterie -f suf. -ist.
       BAVARfîZ, -A, bavarezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Bavaria. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Bavaria. — Bavar[ia] (n. pr.) 4- suf. -ez.
       BÂZĂ s.f. 1. Distanţă între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncţiuni ale unui tranzistor. 8. (Electron.; în sin* tagma) Bază de timp ^ unitate funcţională a unor
 14
BAZINAŞ - BIHOREAN
   aparate electronice, care generează impulsuri la inter-: vale de timp precise.
      BAZINĂŞ, bazinaşe, s.n. Diminutiv al lui bazin. — Bazin 4- suf. -aş.
      BAZOOKA subst. Aruncător de grenade antitanc. [Pr.: baziica] — Cuv. am.
      BĂBÂICA s.f. v. babaică.
      BĂCAUAN, -A, băcăuani, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Bacău. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Bacău. [Pr.: -că-uan] — Bacău (n.pr.)-f suf. -an.
      BĂCAuANCĂ, băcăuance, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Bacău. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Bacău. [Pr.: -că-uan-] -- Băcăuan 4- suf. -că.
      BĂIEŢEL s.m. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase şi flori albastre grupate, care creşte prin fineţe şi păşuni (Veronica spicata).
      BĂIEŢI, băieţesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre fete) A se comporta băieţeşte. [Pr.: bă-ie-] — Din băiat.
      BAIMAREAN, -A, băimăreni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., am. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. — Baia Mare (n. pr.) -f suf. -ean.
      bAimăreAncă, bătmărence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Baia Mare. + Locuitoare din municipiul Baia Mare. — Băimărean -f suf. -că.
      BĂLŢĂ, bălţez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (şi nearmonizate); a tărca. — Din b&lţat (der. regr.).
      BARBĂŢOI, bărbăţoi, s.m. (Depr. sau glumeţ) Augmentativ al lui bărbat (1). ♦ Femeie cu apucături de bărbat (1). — Bărbat + suf. -oi.
      BĂÎtBUŞOĂRĂ, bărbuşoare, s.f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barbă; bărbuţă. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum ). o Compus: bărbuşoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu Hori mibi, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 8. (Reg.) Cruşăţea (Barbarea vulgaris). — Barbă -f suf.
   *uşoară.
      BĂŞCĂLIOS, -OĂSĂ, băşcălioşi, -oase, adj. (Fam.; despre oameni) Care îşi bate joc de cineva sau ia în rîs pe cineva; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă luarea în rîs a cuiva sau a ceva. — Băşcălie 4-suf. -os. m
      BĂTĂIE s.f. 1. (Sport) Izbire a pămîntului cu iciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură.
   . (în expr. şi loc. adv.) (A cîntări) cu bătaie= (a cîntări) cu puţin peste greutatea exactă.
      BĂTĂTOR s.n. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc.
      BAtAT<5RNIŢĂ. bătătorniţe, s.f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galben deschis, dispuse în capitule (Senecio erucifolius). — Bătător -f suf. -m/â.
      BĂTIÎT 2, -Ă, adj. (Despre ţesături, tricotaje) Care este ţesut sau tricotat foarte strîns; des 2 (I 1).
      BĂtJBIL, -A, băubili, -e, adj. Care poate fi băut ; (franţuzism) buvabil. — Bea 4- suf. -bil.
) BEAT adj. invar. 1. Care aparţine beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil di£tinct în rocul modern (şi în jaz). [Pr.: bit] — Cuv. en%l.
      BEATNIC, beatnici, s.m. Intelectual (ame/ra ) care practică o filozofie contestatară şi are o ţinută n n-grijită; p. gener. tînăr (din occident) cu plete şi ţinui?5 neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bit-] — Din engi. beatnic.
      BEETHOVENIAN, -A, beethovenieni, -e, adj. De Beethoven, al lui Beethoven; în maniera lui Beethoven. [Pr.: be-to-ve-ni-an] — Beethoven (n. pr.) + suf. -ian.
    beninEz, -ă, beninezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Republica Populară Benin. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Republica Populară Benin. — Benin (n. pr.) 4- suf. -ez.
    BENTONlT s.n. Rocă sedimentară argiloasă cu proprietăţi absorbante, utilizată ca decolorant sau dezodorizant. [Var.: bentonită s.f.] — Din fr. ben-tonite.
    BENTONÎTĂ s.f. v. bentonit.
    BENZEDRlNĂ s.f. (Farm.) Excitant cerebral care înlătură temporar somnul şi foamea; an^fetamină. — Din engl. benzedrine.
    BESTlAR, bestiare, s.n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.:
 -ti-ar] — Din fr. bestialre.
    BETEĂLĂ s.f. (Bot.) Orzoaică-de-baltă (Vallis-neria spiralis ).
    BETON s.n. (în sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilaţii rapide cu ajutorul unor aparate speciale.
    BEŢÎE s.f. (în sintagma) Beţie albă= toxicomanie.
    BEZMETICI, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. — Din bezmetic.
    BIBLIOFILI STIC, -Ă, bibliofilistici, -ce, adj., adv.
 1. Adj. (Rar) De bibliofil. 2. Adv. Ca bibliofilii. [Pr.: -bli-o-] — Bibliofil -f suf. -istic.
    B£BLIOFl)B, bibliofobi, s.m. Duşman al cărţilor. [Pr.: -bli-o-] — Din germ. Bibliophobe, engl. bibliophob*
    BIBLIOFOBlE s.f. Ură faţă de cărţi. [Pr. -bli-o-] -Dift germ. Bibliophobie, engl. bibliophobia.
    BIBLIOL6G, -A, bibliologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în bibliologie. [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliologue.
    BIBLIOLOGIC, -A, bibliologici, -ce, adj. Care aparţine bibliologiei, privitor la bibliologie. [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliologique.
    BIBLIOTECONOMIC, -A, biblioteconomiei, -ce, adj. Care aparţine biblioteconomiei, privitor la biblioteconomie. [Pr.: -bli-o-] — Din fr. bibliotMconomique.
    BIClCLlC, -A, biciclici, -ce, adj. Cu două cicluri. — Bi- 4- ciclic.
    BlDOÎŢVlL, bidonviluri, s.n. Cartier sărăcăcios cu locuinţe improvizate, la periferia marilor oraşe. [Scris ji: bidonville] — Din fr. bidonyille.
    BIE s.n. Linie, direcţie oblică, o Loc. adj. şi adv. în bie = oblic. + (Concr.) Fîşie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. — Din fr. biais.
    BIENÂLĂ s.f. (întrunire, consfătuire etc.) care se ţine o dată la doi ani.
    BIFARE, bifări, s.f. Acţiunea de a bifa. — V. bifa.
    BIFAZĂT, -A, bifazaţi, -te, adj. (Elt.) Difazat. — Din fr. biphasâ.
    BIFlD, -A, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sînge, canale etc.) Care este despărţit în două. — Din fr. bifide, lat. bifidus.
    BIFILAR, bifilare; adj. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separaţi. — Din engl. biphilar.
    BIFLOR, -A, biflori, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu două flori. — Din fr. biflor.
    BIFOCĂL, -A, bifocali, -e, adj. (Despre lentile) Cu două distanţe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale. — Din fr. bifocal.
    BIG, biguri, s.n. Unitate comercială complexă. — Din iniţialele B[ăcănie] 4- I[ndustriale] 4- G[ospodina].
    BIG BANG s.n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a iniţiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] — Din engl. big bang [theory].
    BIHOREAN, -A, bihoreni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Bihor. 2. Adj., s.ti. (Locuitor) din judeţul Bihor. —Bihor (n.pr.) 4-suf.
 -■ean.
15
BIHOREANCĂ - BIOINGINERIE
    BIHOREANCĂ, bihorence, s.f. Femeie născută şi
crescută în judeţul Bihor. + Locuitoare din judeţul Bihor. — Bihorean + suf. -că.
    BîKINIAN, -Ă, bikinieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în atolul Bikini. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din atolul Bikini. [Pr. : -ni-cn] — Din engl. bikinian.
    BlLANŢlfÎR, -Ă, bilanţieri, -e, adj., s.n. 1. Adj. De bilanţ. 2. S.n. Registru în care sînt înscrise bilanţuri. [Pr.: -ţi-er] — Bilanţ -f suf. -ier.
    BILDU^GSROMĂI^, bildungsromane, s.n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). — Din germ. Bildungsroman.
    BILDUNGSROMANfîSC, -Ă, bildungsromaneşti, adj. (Lit.; rar) De bildungsroman. — Bildungsroman -f* suf. -esc.
    BlMlLfîNIU, bimilenii, s.n. (Rar) Perioadă de două mii de ani. — Bi- + mileniu.
    B1MOLECULĂR, -Ă, bimoleculari, -e, adj. (Fiz., Chim.) Cu două molecule. — Din fr. bimolîculaire.
    BINARITATE s.f. (Mat.) Însuşirea de a se diviza în două unităţi sau elemente. — Binar -f suf. -itate.
    BÎNE adv. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere.
    BÎNTĂ, binte, s.f. (Mar.) Baba. — Din it. binda.
    BIOACtJSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii şi funcţiei semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a-] — Din germ. Bioakustik, engl. bioacustics.
    Bl O AMPLIFICAT OR, bioamplificatoare, s.n. (Med.) Aparat electronic folosit pentru amplificarea bio-potenţialelor musculare. [Pr.: bi-o-] — Din fr. bio-amplificateur.
    BIOASTRONAtTIC, -A, bioastronautici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a biologiei care studiază condiţiile vieţii în cosmos. 2. Adj. De bioastronautică (1). [Pr.: bi-o-as-tro-na-u-] — Din germ. Bioastronautik, fr. bio-astronautique.
    Bl O CATALIZATOR, biocatalizatori, s.m. Substanţă care provoacă sau grăbeşte o reacţie chimică în orga-gismele vii. [Pr.: bi-o-] — Bio- -f catalizator (după fr.
biocatalyseur).
    BIOCENOTIC, -Ă, biocenotici, -ce, adj. (Biol.) De biocenoză. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biocânotique.
    BIOCENOZĂ, biocenoze, s.f. (Biol.) Asociaţie biologică de plante şi animale care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biocânose.
    Bl O CIBERNETIC, -Ă, biocibernetici, -ce, s.f., adj.
1.  S.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice şi metodologice între cibernetică şi biologie. 2. Adj. De biocibernetică (1). [Pr.: bi-o-] — Din fr. biocybernetiqup.
    BIOCINETIC, -ă, biocinetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Studiul mişcării organismelor vii. 2. Adj. De bioci-netică (1). [Pr*: bi-o-] — Din fr. biocynStique.
    BIOCLIMĂTIC, -a, bioclimatici, -ce, adj. De bio-climatologie. — Din fr. bioclimatique.
    BIOCLiIMATOL(3G,.-Ă, bioclimatologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în bioclimatologie. [Pr.: bi-o-] — Din fr. bioclimatologue.                    ,
    BIOCOMBUSTÎBIL, biocombusîibili, s.m. Combustibil de natură biologică. [Pr.: bi-o-] — Bio- + combustibil.
    BIOCCMPATIBIL, -Ă, biocompatibili,        -e, adj.
Compatibil cu materia vie. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biocompatible.
    BIOCOMPLfiX, biocomplexe, s.n. Ansamblu de specii de organisme vegetale şi animale instalate într-o navă spaţială pentru cercetări în cosmos sau
    pentru asigurarea Jtiui siste n a^loşic la bordul acesteia. [Pr.: bi-o-] - Bio- |- complex.
       Bl OC ON ŞTIINŢĂ, bioco.iniiriţe, s.f. Formă de conştiinţă atribuită animalelor, /nai ales celor superioare. [Pr.: bi-o-con-şti-in-] — Bio- -f conştiinţă.
       BIOCROM s.n. Pigment de natură petală sau animală. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biochrome.
       BIODEGRADĂBIL, -Ă, biodegradabili,             -e, aij.
    (Despre materiale, produse chimice etc.) Care poate fi degradat de factori biologici. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biodâgradable, engl. biodegradable.
       BIODETECTOR, biodetectoare, s.n. (Biol.) Organ de simţ al organismelor vii. [Pr.: bi-o-] — Bio- + detector.
       BIODETERIORÂRE, biodeteriorâri, s.f. Degrâdare sub acţiunea factorilor biologici. [Pr.: bi-o-de-te-ri-o-]
    —  Bio- -f deteriorare.
       BIODINÂMIC, -Ă, biodinamici, -ce, ş.f., adj. 1. S.f. Disciplină care studiază dinamica funcţiilor organice. 2. Adj. De biodinamică. [Pr.: bi-o-] — Din fr. bio-dynamique.
       BIOELSCTRIC, -Ă, bioelecţrici, -ce, adj. De bio-electricitate. [Pr.: bi-o-e-] — Din engl. bioelectric.
       BIOELECTRICITĂTE s.f. Ansamblu de fenomene electrice care însoţesc unele manifestări biologice. [Pr.: bi-o-e-] — Din engl. bioelectricity.
       BIOELEMiNT, bioelemente, s.n. Element chimic din compoziţia celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-] — Din fr. bio-616ment.
       BIOENERGflTIC, -Ă, bioenergetici, -ce, s.f., adj.
    1. S.f. Ramură a biofizicii care studiază sursele energetice şi transformările de energie la nivelul materiei vii. 2. Adj. De bioenergetică (1). [Pr.: bi-o-e-] — Din fr. bio6nerg6tique, engl. bioenergetics.
$ BIOENERGIE s.f. Energie de natură organică. [Pr. : bi-o-e-] — Din engl. bioenergy.
       BIOFÎLTRU, biofiltre, s.n. Filtru1 (1) biologic pentru curăţarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. [Pr.: bi-o-] — Din fr. bioîiltre.
       BIOFIZIC, -Ă, biofizici, -ce, adj. De biofizică. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biophysique.
       BIOFIZICIĂN, -Ă, biofizicieni, -e, s.m. şi f. Spe-« cialist în biofizică. [Pr.: bi-o-fi-zi-ci-an] — Din fr. biophysicien.
       BIOFOTGN, biofotoni, s.m. Radiaţie luminoasă emisă de unele substanţe aflate în organismele vii. [Pr.: bi-o-] — Din engl. biophoton.
       BIOGAZ s.n. Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice şi folosit drept combustibil; bio-metan. [Pr.: bi-o-] — Din germ. Biogas.
       BIOGfiN adj. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariţia vieţii pe pămînt.
       BIOGENERÂTOR, biogeneratori, s.m. Generator (DI 1) de biogaz. [Pr.: bi-o-] — Bio- + generator.
       BIOGEOCHtMIC, -Ă, biogeochimici, -ce, adj. De biogeochimie. [Pr.:     bi-o-ge-o-] — Din biogeochimie.
       BIO GE OCHIMtE s.f. Ramură a geochimiei cfiu*e studiază compoziţia chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] — Din fr. biogeochimie.
       BIOGEOGRÂF, -Ă, biogeografi, -e, s.m. şi f. Specialist în biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] — Din fr. biogâographe.
       BIOGEOGRĂFIC, -Ă, biogeografici, -ce, adj. De biogeografie. [Pr.: bi-o-ge-o-] — Din fr. biog^ogra-phiquc.
       BIOINGINfÎR, -Ă, bioingineri, -e, s.m. şi f. Specialist în bioinginerie. [Pr.: bi-o-in-] — Din bioinginerie (după engl. bioengineer).
       BIOINGINERIE s.f. 1. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice şi metodologice între biologie şi ştiinţele tehnice. 2. Inginerie "genetică. [Pr.: bi-o-in-] — Bio- + inginerie (după engl. bioengineering).
 16
    BIOLOGIZANT, -A, biologizanţi, -te, adj. Care extinde principiile teoretice şi metodologice ale biologiei în . alte domenii. [Pr.: bi-o-] — Din biologie.
    BIOLUMINESCENT, -A, bioluminescenţi, -te, adj. (Despre organisme) C|ire produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-] — Din fr., engl. bioluminescent.
    BIOLUMINESCENŢA s.f. Proprietate a unor fiinţe ^ vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de orga- * nisme vii. [Pr.: bi-o-. — Var.: bioluminigc6nţ& s.f.] — Din fr., engl. bioluminescence.
    BlOLUMINISCfiNŢĂ s.f. v. bioluminescenţă.
    BIOMAsA, biomase, s.f. Masă de substanţă organică raportată la o anumită unitate de suprafaţă şi de timp.
 [ Pr.: bi-o-] — Din engl. biomass, fr. biomasse.
    BIOMATEMATIC, -A, biomatematici, -cey s.f., adj.
 1.  S.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice şi metodologice între biologie şi matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] — Din fr. biomath6matique, engl. bio-mathematics.
    BIOMATEMATICIÂN, -A, biomatematicieniy -e, s.m. şi f. Specialist în biomatematică. [Pr.: bi-o-ma-te-ma-ti-ci-an] — Din fr. biomathămaticien.
    BIOMEDICAL, -A, biomedicali, -e, adj. De bio-medicină. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biomedical, engl. biomedical.
    BIOMEDIClNA s.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice şi metodologice între biologie şi medicină. [Pr.: bi-o:] — Din engl. biomedicine.
    BIOMETAN s.n. Biogaz. [Pr.: bi-o-] — Bio- -f metan. 1
    Bl OMETE OR OL 0 G, -A, biometeorologiy -ge, s.m. şi f. Specialist în biometeorologie. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biomâtâorologue.
    Bl OMETE OR OL 6 GIC, -A, biometeorologiciy -ce, adj. De biometeorologie. [Pr.:      bi-o-me-te-o-] — Din fr.
 tţiomâtâorologique.
    BIOMETEOROLOGIE s.f. Studiu al influenţei factorilor meteorologici asupra organismelor vii. [Pr. : bi-o-me-te-o-] — Din fr. biometeorologie, engl. bio-meteorology.
    BIONIC, -Ă, bionici, -cey s.f., adj. 1. S.f. (în sintagma) Bionică informaţională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepţie, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei la sistemele biologice în vederea transpunerii lor* în tehnica informaţională.
 2.  Adj. De bionică (1).
    BIONlST, -A, bioniştiy -ste, s.m. şi f. Specialist în bionică. [Pr.: bi-o-] — Bionică -f- suf. -ist.
    BIOPLASMA s.f. (Biol.) Substanţă organică vie aflată în constituţia organismului oricărei vieţuitoare. [Pr.: bi-o-] — Din fr. bioplasme.                     ,
    BIOPOTENŢlAL, biopotenţiale, s.n. (Biol.) Diferenţă de potenţial (II1) datorată concentraţiei diferite de ioni existente în interiorul şi în afara celulei (1). [Pr.: bi-o-po-ten-ţi-al] — Din engl. biopotential.
    BlOPSIC, -A, biopsiei, -ce, adj. (Med.) (Care ţine) de biopsie. [Pr.: bi-o-] — Biopsie -f suf. -ic.
    BIORlTM, bioritmuriy s.n. (Biol.) Ritm (2) al activităţii organismului datorat particularităţilor biologice individuale. [Pr.: bi-o-] — Din engl. biorythm.
    BIORITMOGRAmA, bioritmograme, s.f. (Biol.) Grafic al evoluţiei bioritmului. [Pr.: bi-o-] — De la bioritm (după diagramă, cardiogramă).
    BIORITMOLOGlE s.f. Studiu al bioritmului. [Pr.: bi-o-] — De la bioritm.
    BIOSATELlT, biosateliţiy s.m. Satelit cu vieţuitoare la bord. [Pr.: bi-o-] — Din engl., fr. bioaatellite.
                                                                                                   BIOIO GIZA5T - BISTEIŢEAÎT
    BIOSINTfiZA, biosinteze, s f (Biol \ ^ t compus chimic care se produce în organism sau^n contract cu celulele vii. [Pr.: bi-o-] - gfn ™ Mo™ th&se, engl. biogynthesis.                             Dlosyn'
    BIOSISTEM, biosisteme, s.n. (Biol.) Grup de indivizi din specii diferite care convieţuiesc. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biosyst&me.
    Bl O SOCIOLOGIC, -A, biosociologici, -ce, adj. De biosociologie. [Pr.: bi-o-so-ci-o-] — Din fr. biosociolo-
gique.            x     y    .
    BIOSPEOLOG, -A, biospeologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-] — Din bio-speologte (der. regr.).
    BIO SPEOLOGIC, -A, biospeologiciy -cey adj. De biospeologie. [Pr.: bi-o-spe-o-] — Biospeologie -fsuf. -ic.
    BIOSTATlSTIC, -A, biostatistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice şi metodologice între biologie şi statistică. 2. Adj. De biostatistică (I). [Pr.: bi-o-] — Din germ. Biostatistik, engl. biostatistics.
    BIOSTAZlE s.f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluţia reliefului datorată absenţei eroziunii, în condiţiile existenţei unei pături permanente de vegetaţie. [Pr. : bi-o-] — Din fr. biostasie.
    Bl O STIMULA, biostimulez, vb. I. Tranz. A stimula creşterea şi rezistenţa organismului prin biostimulatori. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biostimuler. — bio stimulare s.f.
    Bl O STIMULATOR, -OARE, biostimulatori, -oare, adj., s.m. (Substanţă) care stimulează asimilaţia, dezvoltarea şi sporeşte imunitatea organismului; bio-stimulent. [Pr.: bi-o-. — Var.: biostimulatoriu, -ie adj.] — Din fr. biostimulateur.
    Bl O STIMULAT 6RIU, -IE, adj. v. biostimulator.
    BIOSTTMULENT, -A, biostimulenţi, -te, adj., s.m. Biostimulator. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biostimulant.
    BI<5T, bioţiy s.m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru intensitatea curentului electric, egală cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] — Din fr. biot.
    biotEhnic, -A, biotehniciy -ce, s.f., adj. 1* S.f. Bionică. 2. Adj. De biotehnică (1). [Pr.: bi-o-] — Din engl. biotechnics.
    biotelemEtric, -A, biotelemetriciy -ce, adj. De biotelemetrie. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biot61em6trique.
    BlOTELEMETRiE s.f. Ramură a biologiei moderne care studiază organismele vii de la distanţă cu ajutorul unor instrumente adecvate. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biot£l6m6trie, engl. biotelemetry.
    BIOTÎP, biotipuriy s.n. (Biol.) Grup de plante sau animale cu structură genetică identică. [Pr. : bi-o-] — Din fr., engl. biotype.
    BIOTIPOLOGlE s.f. Ramură a biologiei care studiază biotipurile. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biotypologie, engl. biotypology.
    BIOTOP, biotopuriy s.n. (Biol.) Mediu geografic în care trăieşte un grup de plante şi animale în condiţii omogene. [Pr.: bi-o-] — Din engl. biotope.
    BIREACT6R, bireactoarey adj., s.n. (Avion) cu două reactoare. [Pr.: -re-ac-] — Din fr. bireacteur.
    BIS, bisuri, s.n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.
    biseculAr, -A, biseculari, -e, adj. (Rar) Cu vechime de două secole. — Din fr. biseculaire.
    bişimEtric, -A, bisimetrici, -ce, adj. Cu două planuri de simetrie. — Din fr. bisymetrique.
    bistriţeAn, -A, bistriţeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Bistriţa sau în judeţul Bistriţa-Năsăud. 2. Adj,, s.m. (Locuitor) din municipiul Bistriţa sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. — Bistriţa (n. pr.) + suf. -ean.
 17
BISTRIŢEANCX - BRAMBUREÂLĂ
    BISTRIŢEĂNCĂ, bistriţence, s.f. Femeie născută si crescută în municipiul Bistriţa sau în judeţul feistriţa-Năsăud. ♦ Locuitoare din municipiul Bistriţa sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. — Bistriţean + suf.
    BISTR0 s.n. v. bistrou.
    BISTR0U, bistrouri, s.n. (Franţuzism) Mic restaurant. [Var.: bistrd s.n.] — Din fr. bistro.
    BIT, biţi, s.m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informaţie (8) dintr-un semnal, cores-punzînd logaritmului în bază 2. — Din engl., fr. bit.
    BIZOTĂ, bizotez, vb. I. Tranz. A şlefui oblic njuchiile la o oglindă, piatră preţioasă etc. — Din fr. biseauter.
—  bizotâre s.f.
    BÎNTUf vb. IV. Intranz. şi tranz. (Fam.) A cutre-
iera (Ai* v r y
    BÎRLĂDEĂN, -A, bîrlădeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Bîrlad.
2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Bîrlad. — Bîrlad (n. pr.) -f- suf. -ean.
    BÎRLĂDEANCÂ, bîrlădence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Bîrlad. ^ Locuitoare din municipiul Bîrlad. — Bîrlădean -f suf. -că.
    BÎT, -Ă, btţi, bîte, adj., s.m. şi f. (Reg.) 1. Adj. Bătrîn. 2. S.m. şi f. Bunic. — Cf. bătrîn.
    BLAGIĂN, -Ă, blagteni, -e, adj. De Blaga, al lui Blaga ; în maniera lui Blaga. (Pr.: -gi-an] — Blaga (n. pr.) 4* suf. -ian.
    BLASFEMĂT OR, -OĂRE, blasfematori, -oare, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Persoană) care defăimează (cele sfinte). — Din fr. blaşphfonatoire.
    BLASTOMfÎR, blastomere, s.n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primare a zigotului. — Din fr. blastomere.
    BLAT % blaturi, s.n. Foaie din aluat special preparată pentru tort. — Din germ. Blatt.
    BLAT2 s.n. (Arg.; în expr.) A călători fsau a merge ) pe blat sau a face hiatul, se spune despre cineva care călătoreşte fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport — Et. nec.
    BLAZER, blazere, s.n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr]
—  Din enerl’. fr. blazer.
    BLfîNDĂ s.n. (Cin.) Suprafaţă metalizată folosită pentru reflectarea şi difuzia luminii.
    BTIMP s.n. (Cin.) Carcasă insonoră în care se introduce aparatul de filmat, în cazul filmărilor cu priză'. directă de sunet. — Din engl. blimp.
    BLIŢ s.n. (în sintagma) Bliţ secundar— bliţ comandat pe cale optică de lumina bliţului principal, asigurîndu-se o sincronizare perfectă. [Scris ş\: blitz].
    BLOC-STĂRT, bloc-starturi, s.n. (Sport) Dispozitiv 0 care serveşte alergătorilor pentru luarea startului în cursele de viteză. — După engl. starting-block.
    BLOC-TtJRN, bloc-turnuri, s.n. Bloc cu mplte etaje în formă de turn. — Bloc -f turn.
    BLONZI, blonzesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Fam.)
A (-şi) decolora părul pînă la blond. — Din blond.
    BLUZĂ, pers. 3 bluzează, vb. I. Tranz. şi refl.
A face să devină sau a deveni bluzat. — Din bluzat (der. regr.).
    BLUZÎŢĂ, bluziţe, s.f. Bluzuliţă.—Bluză-f suf. -iţă; •
    BOÂLĂ s.f. (în sintagmele) Boala somnului = boală infecţioasă gravă transmisibilă prin înţepătura muştei ţeţe. Boala papagalilor = psitacoză.
    BOB1 s.m. (în loc. adv,) Bob cu bob == cu grijă şi răbdare; amănunţit.
    BOGATÎR, bogatîri, s.m. Personaj masculin cu însuşiri ideale din folclorul rus. — Din rus. bogatîr.
    BOGDAPROSTE interj. (Fam.; în expr.) A umple de bogdaproste * a ocărî (2).
    BOGLĂRI, boglari, s.m. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori mici, galbene, care creşte în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). — Din magh. boglâr.
    BOÎT, -Ă, boiţit -te, adj. (Reg.) Vopsit2; (fam.) fardat. [Pr.: bo-it]-V. boi1.
    BOLD s.n. (Reg.) Element de construcţie în arhitectura populară, în formă de stîlp sculptat, cu vîrf ascuţit.
    bolomiEtric, -ă, bolometrici, -ce, adj. De bolo-metru; obţinut cu ajutorul bolometrului. — Din fr. bolom&rique.
    BOMBARDIER, bombardieri, s.m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament.
    BONCĂNlT, boncănituri, s.n. Boncăluit al cerbilor şi al altor erbivore mari. — Din boncăni „a rage“.
    B0NGOS, bongosuri, s.n. Instrument de percuţie de formă conică sau cilindrică. — Din sp. bongos.
    BORDlSl s.n. P. ext. Locuinţă rustică mică, rudimentară, sărăcăcioasă.
    BORNĂ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). — Din fr. borner. — bornâre s.f.; bornât, -ă adj.
    BORNĂJ, bornaje, s.n. Bornare. — Din fr. bornage.
    BORSfîTĂ, borsete, s.f. Gentuţă bărbătească pentru acte, documente etc. — Din it. borsetta.
    BORŞIŞ6R, borşişori, s.m. Plantă erbacee cu frunze cărnoase şi flori roz, răspîndită pe stîncile calcaroase (Sempervivum schlehani). — Borş -f suf. -isor.
    bOsă, bose, s.f. 1. (Anat.) Proeminenţă pe suprafaţa unui organ. 2. (Franţuzism) Aptitudine. — Din fr. bosse.
    BOSCORODI vb. I. Tranz. (Pop.) A descînta, a vrăji.
    BOSSA-N(5yA s.f. Dans modern în ritm de rumbă, de origine braziliană. — Din port. bossa-nova.
    BOSTĂNOÂSĂ, bostănoase, s.f. (Bot.) Cucurbitacee.
—  Bostan + suf. -oasă.
    BOTfîZ s.n. (Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi.
    BOTOŞĂNEĂN, -Ă, botoşăneni,        -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Botoşani. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Botoşani. — Botoşani (n. pr.) -f suf. -ean.
    BOTOŞĂNEĂNCĂ, botoşănence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Botoşani. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Botoşani. — Botoşă-neân -f suf. -că.
    BOVlD, bovide, s.n. (Lş pl.) Familie de mamifere rumegătoare, cu coarne persistente, din care fac parte bovinele, ovinele fete., bovideu; (şi la sg.) animal din această familie. — Din fr. bovid&s.
    BOWLING s.n. 1. Variantă a jocului de popice.
2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) şi alte jocuri mecanice. [Pr.: bâuling] — Din engl. bowling [alley].
    BOXĂ s.f. (Fam.) Incintă acustică.
    BRACTEĂL,-Ă, bracteali, -e, adj. (Bot.) De bractee. [Pr.: -te-al] — Din fr. bractâal.
    BRABICĂRDIC, -A, bradicardici, -ce, adj. (Med.) De bradicardie. — Din fr. bradycardie.
    BRADICHINEZlE s.f. 1. (Psih.) încetinire generală a ritmului activităţii motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauţilor în timpul zborului cosmic datorată imponderabilităţii. [Scris şi: bradikinezie] — Din fr. bradykinâsie.
    BRAIŞVĂNŢ s.n. Blană mătăsoasă de calitate superioară obţinută prin sacrificarea mielului înainte de naştere. — Din germ. Broitschwanz.
    BRAMBUREĂLĂ, brambureli, s.f. (Fam.) Acţiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă ; brambu-rire. — Bramburi + suf. -eală.
 18
BRAMBURI - BUR
       BRAMBURI, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune în dezordine, de-a valma, a încurca. 2. Intranz. A umbla fără rost, de colo-colo. — Din brambura. — bramburire s.f.
       BRAMBURlT, -A, bramburiţi, -te, adj. (Fam.)
    1. (Despre oameni) Zăpăcit. 2. (Despre obiecte) Aflat în dezordine. — V. bramburi.
       BRĂNDY s.n. Coniac. [Pr.: brendi] — Cuv. engl.
       BRANHlAL, -A, branhiali, -e, adj. (Biol.) De branhie. [Pr.:' -hiral] — Din fr. branchial.
       BRAŞOVEÂN, -Ă, braşoveni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Braşov. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Braşov.
       BRAŞOVEÂNCĂ s.f. 1. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Braşov. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Braşov. 2. Ladă de zestre.
       BRABlN, brâbini, s.m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene (Bunias orientalis). — Et. nec.
       BRAlLEAN, -A, brâileni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Brăila. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Brăila. [Pr.: bră-i-] — Brăila (n. pr.) -f suf.
    -ean.
       BRĂILEÂNCĂ, brâilence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Brăila. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Brăila.
       BRĂZDÂ vb. I. Tranz. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, N de la un capăt la altul o regiune, o ţară.
       BRÂNCUŞIĂN,-Ă,&/’dncu5iem, -e, adj. De Brâncuşi, al lui Brâncuşi; în maniera lui Brâncuşi. [Pr.: -şi-an]
    —  Brâncuşi (n. pr.) -f- suf. -ian.
§ BREVILOCVENT adj. (Livr.) Scurt în expunere.
    —  Din it. breviloquente.
       BREVILOCYIENŢA s.f. (Livr.) însuşirea de a fi brevilocvent. — Din it. breviloquenza.
       BRiANŢA s.f. (Franţuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-]
    —  Din fr. brillance.
       BRIC 2 adj. invar., s.n. (Fra»ţuzism) 1. Adj. invar. Cărămiziu. 2. S.n. Culoare cărămizie. — Din fr. brique.
       BRIDGIST, -A, bridgişti, -ste,. s.m. şi f. Jucător de bridge. [Pr.: -igist] — Bridge -j- suf. -ist.
       BRÎNDIÎŞĂ s.f. (în sintagma) Brînduşâ galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus).
       BROMOCfÎT s.n. Dezinfectant puternic pentru 'piele, instrumente chirurgicale etc. — Brom[ură de] cetfrimoniu].
       BRONZAj, bronzaje, s.n. (Rar) Bronzare. — Din fr. bronzage.
       BRUIAT, -A, bruiaţi, -te, adj. (Despre posturi de radio emisie) Perturbat prin zgomote. [Pr.: bru-iat] — V. bruia.
       BRUIERE s.f. Acţiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] — V. bruia.
       BRUM s.n. Perturbaţie care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestîndu-se ca un zgomot de frecvenţă joasă, suprapus semnalului util. — Din germ. Brmnmen.
       BRUSTAN, brustani, s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vîrful tulpinii şi cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). — Cf. b r u s t u r e.
       brutalizAre, brutalizări, s.f. Acţiunea de a brutaliza. — V. brutaliza.
       BUCELĂRE, bucelâri, s.f. Acţiunea de a bucela. — V. bucela.
    BUCHfîT s.n. Mică plantă erbacee cu flori violet deschis sau albastre-purpurii (Geranium pusillum).
    buclAre, buclări, s.f. Acţiunea de a (se) bucla. — Y. bucla.
    BIÎCLĂ s.f. (în sintagma) Buclă digitală = aparat electronic folosit pentru redarea infinită a unei secvenţe sonore înregistrate.
    BUCL15, bucleuri, adj. invar., s.n. 1. Adj. invar. (Despre fibre şi ţesături) Cu firul creţ sau cu noduri.
 2. S.n. Fir creţ; ţesătură din acest fir. — Din fr. boucie.
    BUCOLlSM s.n. Caractcr bucolic. — Bucol[ic] + suf /-ism.
    BUCRANIU, bucranii, s.n. (Arhit.) Motiv ornamental reprezentînd un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici ^etc. — Din fr. bucrane.
    BUCUREŞTEAN, -A, bucureşteni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Bucureşti. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Bucureşti.
 —   Bucureşti (n. pr.) -f suf. -ean.
    BUCURE ŞTE ANCĂ, bucureştence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Bucureşti. + Locuitoare din municipiul Bucureşti. — Bucureştean -f suf. -că.
    BUDA, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ţine la distanţă, a-şi exprima nemulţumirea (faţă de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. — Din fr. bouder.
    BUDĂNĂ, budane, s.f. (Reg.) Butoi cu capacitate mare; zăcătoare (II1). — Budăi-f suf. -ană.
    BtJDA, bude şi buzi, s.f. (Reg.) 1. Construcţie de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). — Din rus., pol., ung.^ buda.
    BUHÂI s.m. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata).
    BUHĂf2 vb. IV. Intranz. (Fam.) A tuşi.
    BULBAR, -A, bulbari, -e, adj. 1. (Bot.) Referitor la bulb (1). 2. (Anat.) Referitor la bulbul (2) rahidian. — Din fr. bulbaire.
    BULBUC s.m. (La pl.) Plantă erbacee din familia campanulaceelor, viguroasă şi înaltă jpiă la un metru, cu flori mari, albastre, care creşte prin păduri (Cam-panula trachelium).
    BULEVARDlSM s.n. Atitudine bulevardieră. Bulevard -f suf.^-ism.
    BULlMIC, -A, bulimici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de bulimie. — Din fr. bouUmique.
    BULONAj, bulonaje, s.n. Bulonare. — Din fr. ' boulonnage.
    BULONAT, -A, bulonaţi, -te, adj. Cu buloane. — V. bulona.
    BULVERSARE, bulversări, s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a bulversa. — V. bulversa.
    BULVERSAT, -A, bulversaţi, -te, adj. (Franţuzism) 1. (Despre lucruri) Care* se află în dezordine. 2. (Despre oameni) Zăpăcit, năucit; dezorientat. — V. bulversa.
    BUMBURfiZ, bumburezi, s.m. (Reg.) 1. Grăunte; bob de mazăre, de fasole etc. 2. Plantă erbacee cu spice brun închis; bumbuşor (II2) (Schoenus nigricans).
 —   Cf. b u m b, buburuză.
    BUMBUŞOR, bumbuşori, s.m. I. (Pop.) Năsturaş.
 II. (Bot.; reg.) 1. Bănuţ (2) (Bellis perennis). 2. Bum-burez (2) (Schoenus nigricans). — Bumb -f- suf. -uşor.
    BUNDfŢĂ s.f. (Bot.; în compusul) Bundiţă-vîntului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care creşte prin fîneţe, pe cîmpuri, pe dealuri (Pholomis pungens ).
    BUR, -A, buri, -e, s.m. şi f. (La pl.) Populaţie în Africa de Sud constituită din urmaşii coloniştilor euro-
 19
BUEETIERĂ - BYRONIAN
 peni, în special olandezi, stabiliţi aici în secolul al XVII-lea; (la sg.) persoană care face parte din această populaţie. — Din pronunţarea bur a cuv. engl. boer.
    BURETlfiRĂ, buretitre, s.f. Cutiuţă care conţine un burete (ud). — Burete -f suf. -ierâ.
    BURGtJND, -Ă, burgunzi,       -de, s.m. şi f., adj.
 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Burgundia.
 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Burgundia. — De la Burgundia (n. pr.).
    BUSCULĂ, busculez, vb. I. Refl. (Franţuzism) A se înghesui; a se învălmăşi. — Din fr. bousculer.
    BUSINESS, businessuri, s.n. (Englezism) 1. Afacere.
 2. Ocupaţie, muncă. [Pr.: biznis) — Din engl. business. 4 BUTAFOR, butafori, s.m. Decorator specializat în butaforie. — Din butaforie (der. regr.).
    BUTAN<ÎNĂ, butanone, s.f. (Chim.) Lichid inflamabil cu miros de acetonă, utilizat în industria chimică şi farmaceutică; metilacetonă, metiletilcetonă. — Din fr. butanone.
    BUTĂŞÎT1 s.n. Butăşire. - V. butftşi.
    BUTĂŞlT2, -Ă, butăşiţiy -te, adj. (Despre plante) Care este înmulţit prin butaşi. — V. butftşi.
    BUTlC, buticuriy s.n. (Franţuzism) Magazin mic şi luxos, cu mărfuri, în general, de serie mică. [Var.: butică s.f.] — Din fr. boutique.
    BUTlCĂ s.f. v. butic.
    BUVĂBIL, -A, buvabiliy -et adj. (Franţuzism) Băubil. — Din fr. buyable.
    BUZOIĂN, -Ă, buzoieniy -e, s.m., adj. 1* S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Buzău. 2, Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Buzău. [Pr.: -zo-ian] — BuzAu (n. pr.) -f-suf. - an.
    BUZOIĂNCĂ, buzoience, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Buzău. ♦ Locuitoare din municipiul sau judeţul Buzău. [Pr.: -zo-ia/i-] — Buzoian -f suf. -că.
    BYRONIĂN, -Ă, byronieni, -e, adj. De Byron, al lui Byron; în maniera lui Byron. [Pr.: bai-ro-ni-an]
—  Byron (n. pr.) -f suf. -ian.
4
c
    CABIN l£lt, -A, cabinieri, -e, s.m. şi f. Persoană care are în grijă o cabină la teatru, la operă etc. [Pr.: -ni-er] — Din fr, cabinicr.
    CABLAJ s.n. (Electron.; în sintagma) Cablaj imprimat = cabla’j prefabricat în care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sînt realizate sub formă de benzi conductoare înguste, pe un suport izolant; (impr.) circuit imprimat.
    CABLARE, cablări, s.f. Acţiunea de a cabla şi rezultatul ei. — V. cabla.
    CABLĂT, -A, cablaţi, -te, adj. (Despre blocuri, case etc.) Care este conectat la o reţea electrică, telefonică etc. — V. cabla.
    CABLlfiR, cabliere, s.n. Navă care transportă şi instalează cablurile, submarine. [Pr.: -li-er] — Din fr. cfiblier.
    cablGr, cablori, s.m. Muncitor care cablează. — Din fr. câbleur.
    caboşOn, caboşoane, s.n. 1. Tăietură sferoidală, ovală, elipsoidală etc. a unei pietre (semi)preţioase. .2. (Arhit.) Ornament mic de piatră încrustat într-o faţadă. — Din fr. cabochon.
    CABOTINfîSC, -EASCA, cabotineşti, adj. De cabotin. — Cabotin -f suf. -esc.
    CACOGENEZĂ, cacogeneze, s.f. (Med.) Dezvoltare anormală a unui organ. Din fr. cacogenâse.
    CACOSMlE, cacdsmii, s.f. (Med.) Deficienţă în perceperea mirosurilor plăcute ca fiind neplăcute. — Din fr. cacosmie.
    CADENŢMfÎTRU, cadenţmetre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea radioactivităţii. — Din germ. Ka-denzmeter.
    CADMlE, cadmii, s.f. Oxid de zinc impur care se depune pe pereţii cuptoarelor de zinc. — Din fr. cadmie.
    CADMIF^R, -A, cadmiferi, -e, adj. (Despre roci) Care conţine cadmiu. — Din fr. cadmifere.
    CADRILAj, cadrilaje, s.n. (Tehn.) Caroiaj. — Din fr. quadrillage.
    CADRlST, -A, cadrişti, +ste, s.m. şi f. (Fam.; astăzi rar) Funcţionar din serviciul de cadre al unei instituţii sau întreprinderi. — Cadre -f- suf. -ist.
    CÂDRU s.n. (Astăzi rar; la pl.) Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului (II1), cu evidenţa lui etc.; serviciul personal.
    CAFE-BAR, cafe-baruri, s.n. Local în care se servesc cafele şi băuturi alcoolice. — Cafe[nea] -f bar.
    CAFE-CONCfiRT s.n. Muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant). [Pr. şi: -conser] — Din fr. cafe-concert.
    CAFlŞ-FRAPPfiE s.f. Cafea (2) rece cu îngheţată, frişcăjşi alcool). [Pr.: -pe] — Cuv. fr.
    CÂFER, ca feri, s.m. Bivol negru din Africa. — Din germ. Kaffer.
    CAlfiT s.n. (în sintagmele) Caiet de sarcini=document care cuprinde condiţiile tehnice, de calitate, termenele şi programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. Caiet program = program (de spectacol) sub formă de caiet (1). Caiet catalog = catalog de expoziţie sub formă de caiet (1).
    CALAMBUROlU, -IE, calamburgii, s.m. şi f. (Fam.) Autor de calambururi; (rar) calamburist. — Calambur + suf. -giu.
    CALAMBURIST, -Ă, calamburişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Calamburgiu. — Din fr. calambeuriste.
    calamitAt, -A, calamitaţi, -te, adj. Care a suferit o calamitate. — Din calamitate (der. regr.).
    CALANDRÂT, -A, calandraţi, -te, adj. Care este supus calandrării. — V. calandra.
    calandrOr, -OÂRE, calandrori, -oare, s.m. şi f. Muncitor care lucrează la calandru. — Din fr. ca-landreur.
    CALÂO s.m. Pasăre din Asia şi Africa, al cărei cioc are un apendice încovoiat (Buceros rhinoceros). [Pr.: -la-o] — Din fr. calao. ,
    CALARE, calări, s.f. Acţiune de a (se) cala. — V. cala.
    CALATlDIU, calatidii, s.n. (Bot.) Inflorescenţă cu axul lăţit, pe care sînt fixate florile sesile. [Pr.: -di-u]— Probabil din lat.
    CALCEMlE, calcemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a calciului în sînge; cantitate de calciu prezentă în sînge. *-Din fr. fcalcemie.
    CALCIC, -A, calcici, -ce, adj. (Geol.) De calciu. Depozit calcic. — Din fr. calcique.
    CALClCOL, -A, calcicoli, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care creşte pe un sol bogat în calcar; calcifil. — Din fr. calcicole.
    CALCIFfîR, -A, calciferi, -e, adj. (Despre roci) Care conţine calciu. — Din fr. calciffcre.
    CALCIFlL, - A, calcifili, -e, adj. (Bot.; despre plante) Calcicol. — Din fr. calciphile.
    CALCIFtJG, -A, ealcifugi, -ge, adj. (Bot.; despre plante) Care nu suportă solul calcaros. — Din fr. calcifuge.
    CALCIM^TRU, calcimetre, s.n. Aparat de laborator care determină bioxidul de carbon din carbonaţi. — Din fr. calcimetre.
    CALClNA, calcine, s.f. Pulbere galbenă obţinută din cositor şi plumb, folosită la prepararea unor emailuri şi ca abraziv. — Din fr. calcin.
    CALCIPENlE, calcipenii, s.f. (Med.) Lipsă de calciu în ţesuturi sau umori. — Din fr. calcipGnie.
    CALCIPEXlE, calcipexii, s.f. (Med.) Fixare a calciului în ţesuturi. — Din fr. calcipexie.
    CALCIURlE, căldurii, s.f. (Med.) Prezenţă anormală a calciului în urină; cantitate de calciu prezentă anormal în urină. [Pr.: -ci-u-] — Din fr. calciurie.
    CALCOGRAFIA, calcografiez, vb. I. Tranz. A reproduce prin calcografiere. [Pr.: -fi-a] — Din fr. chal-cographier. — calcografiăre s.f.; calcografiât, -ă adj.
    CALCO GRAFIC, -A, calcografici, -ce, adj. De calco-grafie. — Din fr. chalcographique.
    CALCOTIPlE,calcotipii, s.f. (Poligr.) Procedeu grafic de reproducere de artă a unui desen, asemănător cu acvaforte; stampă obţinută prin acest procedeu. — Din fr. chalcotypie.
    CALCOZiNA, calcozine, s.f. Sulfură naturală de cupru, -r Din fr. chalcosine.
 21
 CALCUL - CANABIS
    CÂLCUL s.n. (în sintagmele) Calcul grafic s=(Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice. Calcul logic = ansamblu de operaţii prin care anumite expresii logice sînt derivate din alte expresii logice.
    CALCULATOR s.n. (în sintagma) Calculator de buzunar = calculator ie dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator.
    CALD adj. 1. (Despre zone, regiuni, ţări etc.) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului. 2. Fig. (Despre veşti, ştiri, informaţii etc.) De ultimă oră, recent.
    CALDEEÂN, -A, caldeeni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Caldeea. [Pr.: -de-eari] — Din fr. Chaldâen.
    CALDEÎRĂ, caldeire, s.f. (Geol.) 1* Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică). 2. Circ (8). — Din fr., port. caldeira.
    CALEFACŢEE, calefacţii, s.f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafaţa de separaţie a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. — Din fr. calâfaction.
    CALEEDOSCdPIC, -A, ca!eidoscopicit -ce, adj. (Despre imagini; adesea fig.) Ca de caleidoscop.— Caleidoscop + suf. -ic.
    CALFAtARE, calfatâri, s.f. (Rar) Acţiunea de a calfata. — V. c aliata. *
    CALlCIU s.n. (Anat.) Zonă a rinichiului prin care urina se scurge în bazinet.
    CALIC 6 s.n. Pînză care imită pielea, folosită în legătoria de cărţi. — Din engl. calico, fr. calieot.
    CALIFICABIL, -A, calif ic abili, -e% adj. Care poate fi calificat. — Califica -f* suf. -bil. Cf. fr. q u a 1 i f i-able.
    CALIGRAMA, caligrame, s.f. Mod special de dispunere a versurilor, care are ca scop reprezentarea grafică a simbolurilor sau sugestiilor dintr-o poezie. — Din fr. calligramme.
    CALIPTRA, caliptre, s.f. (Bot.) 1. Ţesut protector care acoperă vîrful unei radicele; piloriză. 2. Porţiune mai umflată a arhegonului la briofite, care închide sporogonul. — Din fr. calyptre.
    CALISTENtE, calistenii9 s.f. Program de exerciţii fizice de întreţinere executate rapid (în ritmul muzicii).
 —  Din fr. callistirânie.
    CALM s.n. (în sintagmele) Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vîjituri slabe şi ploi abundente. Calm tropical s= zonă aflată între zona alizeelor şi cea a vînturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulaţii.
    CALOFfL, -A, calofili, -e, adj., s.m. şi f. (Lit.)
 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic. 2. S.m. şi f. Adept al calofiliei.
 —  Din gr. kallos „frumos" şi philos „iubitor4*.
    CALOFtLIC, -A, calofilici, -ce, adj. (Lit.) Calofil
 (1). - Calofil + suf. -ic.
    CALOFILÎE s.f. (Lit.) Tendinţă de a da expresiei literare o atenţie deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. — Calofil -f suf. -ie.
    CALOFILfSMs.n. (Lit.) Calofilie.—Calofil+suf.-îsm.
    CALORICITATE, caloricitâţiy s.f. (Biol.) Proprietate a corpurilor de a genera şi păstra căldura. — Din fr. caloricite.
    CALORIE s.f. (Fiz.; în sintagma) Calorie mare ^ kilocalorie.
    CALORIFERÎST, caloriferişti, s.m. Muncitor care repară şi întreţine calorifere. — Calorifer ~f- suf. -ist.
    CALORIZA, calorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A alu-miniza. — Din fr. caloriser. — calorizăre ei.; calo-rtzât, -4 adj.
 22
    CALORIZAT<5R, calorizatoare, s.n. Schimbător de căldură folosit la încălzirea zemii de difuziei în fabricile de zahăr, —v Din fr. calorisateur.
    CAL0ZA s.f. (Biol.) Substanţă care se depune pe plăcile capilarelor sau pe membranele vaselor liberiene, formînd căluşul (2). — Din fr. callose.
    CÂLUS s.n. (Med.; în sintagma) Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
    CALUSARE, căluşari, s.f. (Biol.) Formare a căluşului. — De la calus.
    CAL VAD OS s.n. Rachiu distilat din cidru. — Din fr. calvados.
    CALÎPSO s.n. Dans modern în doi timpi, originar din Jamaica. — Din engl. calypso.
    CAMAlfîU, camaieuri, s.n. 1. (Pict.) Grisai. 2. Gravură (în lemn)' realizată pe tonurile aceleiaşi culori. — Din fr. camaleu.
    CAMARtfT, camaroţi, s.m. (Mar.) Ospătar pe o navă. — Din sp. camarotero.
    CAMBRfi, cambreuri, s.n. Exerciţiu gimnastic (de balet), lent, cu flexiuni înainte, înapoi şi laterale ale corpului. — Din fr. cambrâ.
    CAMELE6NIC, -A, cameleonici, -ce, adj. (Livr.) Care îşi schimbă culoarea. + (Despre oameni) Versatil. [Pr.; -le-o-] — Cameleon -f suf. -ic.
    CAMELfD, camelidet s.n. (La pl.) Familie de erbi-vore, rumegătoare cuprinzîrid cămila, dromaderul şi lama; (la sg.) animal din această familie. — Din fr. camâlidâs.
    CAMERALfSM s.n. Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului, apărută în Germania în secolul al XVII-lea. — Din germ. Kammeralismus.
    cameramAn, cameramani, s.m. Asistent al operatorului de imagine; p.gener. operator (secund) de imagine care mînuieşte aparatul de filmat. [Var.: camer-mân s.m.] — Din fr., engl. cameraman.
    CÂMERĂ s.f. I. 1. (în sintagma) Cameră de chib-zuire = încăpere în care se retrage un complet de judecată pentru a lua hotărîri. 2. (Tehn.; în sintagma) Cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menţine o temperatură mai joasă decît a mediului ambiant. 8. (în sintagmele) Cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie. Cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii şi transpunerea ei în semnale video. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei =? spaţiu cuprins între pereţii mantalei şi corpul moluş-tei. HI. (în unele ţări) Unul dintre cele două organe legislative supreme; organ suprem al puterii de stat.
 ♦ Adunare legislativă.
    CAMORRA s.f. Mafia siciliană. [Pr.:-md-] — Cuv. it.
    CAMPĂ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turişti) A sta un timp în corturi. — Din fr. camper. — campâre s.f.; campât, -ă adj.
    CAMPUS, campusuri, s.n. (în unele ţări) Complex universitar cuprinzînd construcţii şi dotări pentru învăţămînt, cercetare, locuit, agrement etc. — Din engl. campus.
    CANABICULTfe, canabicultorit s.m. Cultivator de cînepă indiană. — Canabi[s] -f [agri]cultor.
    CANABINAC^E, canabinaceet s.f. (Lapl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, avînd ca tip cînepa; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.i -ce-e] — Din fr. cannabinacâes.
    CANABIS s.n. 1. (Livr.) Cînepâ indiană (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). — Din fr., engl. cannabis.
    CANAMŞtRE, canarisiri, s.f. (Mar.) Acţiunea de a _(se) canarisi. — V. canarisi.
    CANARI SÎT, -A, canarisiţi, -te, adj. (Despre nave) înclinat transversal din cauza unei spărturi, a repartiţiei neuniforme a încărcăturii sau în vederea curăţirii ori a reparaţiei. — V. canarisi.
    CANCANlfîR, -A, cancanieri, -e, adj. (Franţuzism) Bîrfitor. [Pr.: -ni-er] — Din fr. cancanîer.
    CANCELAR s.m. (în sintagma) Cancelar federal = ş eful guvernului în Austria şi în R. F. a Germaniei.
    CANCEIL1NG s.n. (Mar.) Clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit ,n portul de încărcare pînă la termenul conveni t. LPr.: chensăling] — Cuv. engl.
    CÂNCER s.n. (Fig.) Flagel.
    CANCERIZÂRE, cancerizări, s.f. Acţiunea de a (se) canceriza şi rezultatul ei. — V. canceriza.
    CANCERIZAT, -A, cancerizaţi, -te, adj. (Despre ţesuturi, organe etc.) Afectat de cancer. — V. canceriza.
    . CANCEROFOBÎE, cancerofobii, s.f. (Med.) Teamă morbidă de cancer. — Din fr. cancerophobie.
    CANCERO GENEZA, cancerogeneze, s.f. (Med.) Carcinogeneză. — Cancer -f- geneză.
    CANCEROL0G, -A, cancerologi, -ge> s.m. şi f. (Med.) Oncolog. — Cf. fr. c a n c 6 r o 1 o g i s t e.
    CANCEROHÎGIC, -A, cancerologici, -ce> adj. (Med.) Oncologic. — Din fr. cancerologique.
    CANCIONEIRO s.n. Culegere de poezii lirice portugheze din sec. XII—XIV. [Pr.: can-siu-nă-i-ru] — Cuv. port.
    CANCIONERO s.n. Culegere de poezii lirice spaniole din secolul alw XV-lea. [Pr.: cansionero] — Cuv. sp.
    CANDELlŢĂ, candeliţe, s.f. (Mar.) Nod care serveşte la prinderea unui obiect. — Candelă -f- suf. -iţă.
    CANDID <5zA, candidoze, s.f. (Med.) Infecţie a mucoaselor şi a pielii provocată de unele ciuperci din genul Candida. — Din fr. candidose.
    CANGRENARE, cangrenări, s.f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenâre s.f.] — V. cangrena.
    CANONIC2, -Ă, adj. (în sintagma) Drept canonic
 .__flppnt hiQPrippcp
    CÂNTÂND O ad’v'. (Muz.) Cantabile. [Pr.: -tdn-] -Cuv. it.
    CANTARIDiNA, cantaridine, s.f. (Farm.) Substanţă toxică extrasă din cantaridă. — Din fr. cantharidine.
    CANTARIDlSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu canta-ridină. — Din engl. cantharidism.
    CANTÂTĂ s.f. (în compusul) Cantată-oratoriu = compoziţie vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică.
    cantautOr, -oAre, cantautori, -oare, s.m. şi f. Cîntăreţ care îşi compune singur textele. [Pr.: -a-u-] — Din it. cantautore.
    CANTONÂ vb. I. 1. Intranz. A rămîne pe loc.
 2. Refl. (Fig.) A se limita. — cantonare s.f.; cantonat, -ă adj.
    CAOLINIZARE, caolinizări, s.f. Proces chimic de transformare a unor roci în caolin. [Pr.: ca-o-] — După fr., engl. kaolinisation.
    CAOLIN6S, -OAsA, caolinoşi, -oase, adj. Cu (aspect de) caolin. [Pr.: ca-o-] — Caolin -f- suf. -os.
    CAP s.n. 1.1. (La fotbal) Lovire a mingii cu capul
 2. (în sintagma) Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunţit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. II. (în sintagma) Cap de familie = bărbatul care reprezintă puterea familială şi părintească; p. gener. orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii şi o reprezintă juridic. DI. (în sintagma) Cap
                                                                                       CANARIŞIRE - CARACTERIZABIL
 magnetic = transductor electromagnetic care transformă variaţiile unui semnal electric în variaţii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operaţii de înregistrare, redare şi ştergere la magnetofoane.
    CAPACITlY, -A, capacitivi, -e, adj. (Tehn.) Referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric. — Din engl. capacitive.
    CÂPĂ s.f. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vînt foarte puternic.
    CAPELARE, capelări, s.f. (Mar.) Acţiunea de a capela; capelatură. — V. capela.
    CAPELAT, -A, capelaţi, -te, adj. (Mar.; despre cabluri, parîme) Legat de un catarg. — V. capela.
    CAPELAT T5rA, capelaturi, s.f. (Mar.) Capelare. — Capela -f suf. -tură.
    CAPELiNA, capeline, s.f. (Med.) Bonetă sau bandă circulară (elastică sau ghipsată) folosită pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale etc. — Din fr. capeline.
    CAPIA s.m. invar. Ardei (roşu) lung. o (Adjectival) Ardei capia. — Din bg. kapis.
    CAPILARItA, capilarite, s.f. (Med.) Inflamaţie a vaselor capilare. — Din fr. capilarite.
    CAPITALIZARE, capitalizări, s.f. Acţiunea de a capitaliza. — V. capitaliza.
    CAPITALIZAT, -A, capitalizaţi, -te, adj. (Despre sume de bani) Transformat în capitalx. — V. capitaliza»
    caponi^rA, caponiere, s.f. Tunel de legătură în lucrările de fortificaţie. [Pr.: -ni-e-] — Din fr. capon-nifore.
    CAPRIFOLIACfÎE, caprifoliaceet s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate gamopetale, avînd ca tip caprifoiul; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] — Din fr. caprifoliacâes.
    CAPSĂRE, capsărit s.f. Acţiunea de a capsa. — V. capsa.
    CAPSAT1 s.n. Faptul de a capsa. — V. capsa.
    CAPSÂT2, -A, capsaţi, -te, adj. Prins în capse, cu capse. — V. capsa.
    CÂPSĂ s.f. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului.
    CAPSIÎLĂ s.f. (în sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanşeizat al navei spaţiale capabil să se desprindă de restul vehiculului şi să coboare pe un corp cosmic.
    CAPSULIFfÎR, -A, capsuliferi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu fructul în formă de capsulă. — Din fr. capsulifere.
    CAPTARE s.f. (în sintagma) Captare a sunetului = ansamblu de operaţii care asigură transformarea informaţiilor sonore în semnale electrice.
    CAPTAT, -A, captaţi, -te, adj. (Despre lichide, gaze) Adunat, colectat într-un rezervor, într-un bazin etc. — V. capta.
    CAPTATOR s.n. 1. (în sintagma] Captator solar = instalaţie pentru captarea şi transformarea energiei solare în energie termică sau electrică. 2. Dispozitiv montat pe vehicule cu tracţiune electrică pentru a realiza un contact alunecător cu firul aerian de contact.
    CAPTIVĂ vb. I. Tranz. A face captiv. + Fig. A preocupa în mod intens; a absorbi.
    CARAB, carabi, s.m. Coleopteră cu corpul alungit şi picioare lungi, distrugătoare de (larve de) insecte (Cărăbuş^ auratus). —- Din fr. carabe.
    CARÂBĂ s.f. 1. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 2. (Arg.) Palmă (2).
    caracteriAl, -A, caracteriali, -e, adj. (Livr.) Referitor la caracter, al caracterului. [Pr.: -ri-al] — Din fr. caractGriel.
    CARACTERIZABIL, -A, caracterizabili, -et adj. Care poate fi caracterizat. — Caracteriza suf. -bil.
                                                                                                                         23
CÂRAOTERIZaNT - CÂÎtOîlfclAN
    CARACTERIZANT, -A, caracterizanţi,           -te, adj.
                                                                       Caracterizator; caracteristic. — Din fr. caractârisant.
    CARACTER O GR AF, caracter ografe, s.n. Aparat electronic care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a caracteristicilor dispozitivelor semiconductoare. — Din engl. characterograplie.
    CARACTR6N, caractroane, s.n. (Electron.) Tub catodic utilizat în afişarea rapidă a literelor sau cifrelor pe ecranul său. — Din fr., engl. caractrOn.
    CARAGIALfiSC, -15 SC A, caragialeşti, adj. De Ca-ragiale, al lui Caragiale; în maniera lui Caragiale; caragialian. — Caragiale (n. pr.) -f suf. -esc.
    CARĂGIALIAN, -A, caragialieni, -e, adj. Caragia-lese. [Pr.: -li-an] — Caragiale (n. pr.) + suf. -ian.
    CARAVANlfÎR, caravanieri, s.m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [Pr.: -ni-er] —. Din fr. caravanier.
    CARBAMAT, carbamaţi, s.m. (Chim.) Sare a acidului carbamic; uretan. — Din fr. carbamat.
    CARBAMIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid carbamic = acid instabil, cunoscut sub formă dc săruri sau de esteri. — Din fr. carbftmique.
    CARB O GAZ O AsA, carbogazoase, adj. (în sintagma) Apa carbogazoasă = apă minerală care conţine o cantitate de bioxid de carbon dizolvat; apă gazoasă. — Carbo[n] -f- gazoasă.
    CÂRBOHIDRĂT, carbohidraţi, s.m, (Chim.) Hi-drocarbonat. — Din engl. carbohydrate.
    CARBOÎD, carboide, s.f. (Chim.) Nume dat unor compuşi organici din asfalturile nâturale, din reziduurile de la cracare etc. [Pr.: -bo-id] — Din fr. carboldes.
    CARBONADO s.n. Diamant impur, negru şi foarte dur, folosit la utilajele pentru foraj. — Din fr. carbo-nado.
    CARBONÎLIC, -A, carbonilici, -ce, adj. (Chim.; despre substanţe) Care conţine, în moleculă, gruparea-funcţională carbonil. O Compuşi carbonilici = denumire generică pentru aldehide şi cetone. — Din engl. car-bonylic.
    CARBOXÎL, carboxili, s.m. (Chim.) Grupare funcţională monovalentă, caracteristică acizilor organici. — Din fr. carboxyle.
    CARBTJRĂ s.f. (Chim.; în sintagma) Carburâ de calciu = carbid.
    CARCINOGfîN, -A, carcinogeni,       -e, adj. (Med.)
 Cancerigen. — Din fr. carcinogfcne.
                                                                       CARCIN O GENEZĂ, carcinogeneze, s.f. (Med.) Proces de formare a tumorilor canceroase; cancerogeneză.
 —  Din fr. carcinogenfcse, engl. carcinogenesis.
    CARCINOL 6 GIC, -A, carcinologici, -ce, adj. (Med.)
 De carcinologie. — Din fr. carcinologique.
    CARCINOLOGÎE s.f. Ramură a oncologiei care studiază carcinoamele. — Din fr. carcinologie.
    CARCIN OMATCÎZ A, carcinomatoze, s.f. (Med.) Proces de extindere a carcinoamelor la mai multe organe; carcinoză. — Din fr. carcinomatose.
    CARCINOTRtiN, carcinotroane, s.n. Tub electronic cu vid înaintat, folosit în domeniul frecvenţelor foarte înalte. — Din fr. carcinotron.
    CARC1N0ZA,carcinoze, s.f. (Med.) Carcinomatoză.
 —  Din fr. carcinose.
                                                                       CARDAMOM s.m., s.n. 1. S.m. Plantă tropicală ale cărei seminţe au gust piperat (Elettaria cardamomum).
 2. S.n. Ulei cu miros plăcut extras din cardamom (1). — Din fr. cardamome.
    CARDIGAN, cardigane, s.n. (Rar) Jachetă (bărbătească) tricotată, cu mîneci largi, încheiată cu nasturi în faţă. — Din fr., engl. cardigan.
    cardiocEl, cardiocele, s.n. (Med.) Hernie congenitală a inimii în abdomen. [Pr.: -di-o-] — Din fr. cardiocele.
    CAEWOPOBÎE, cardiofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă. FPr.: -di-o-1 — Din fr. cardiophobie.
    CARDIOMĂLACÎE, cardiomalacii, s.f. (Med.) Dis-trofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi. [Pr.: -di-o-] — Din fr. cardiomalacie.
    CARDIOMEGALlE, cardiomegalii, s.f. (Med.) Mărire exagerată a volumului inimii. [Pr.: -di-o-1 — Din fr. cardiomâgalie.
    CARDIOMIOPATÎE, cardiomiopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile miocardului. [Pr. : -di-o-mi-o-] — Din engl. cardioiniopathy.
    CARDIOPLASTÎE, cardioplastii, s.f. Operaţie plastică asupra stomacului şi esofagului pentru lărgirea cardiei. [Pr.: -di-o-} — Din fr. cardioplastie.
    CARDIOPLEGÎE, cardioplegii, s.f. (Med.) Paralizie a muşchilor inimii. [Pr.: -di-o-] — Din fr. cardioplâgie.
    CARDIOTOMlE, cardiotomii, s.f. (Med.) Intervenţie chirurgicală pe inimă. [Pr.: -di-o-] — Din fr. cardio-tomie.
    CARDIOVASCULAR, -Ă, adj. (în sintagma) Sistem (sau aparat) cardiovascular = aparat circulator.
    CARDIUM s.n. Gen de moluşte cu cochilia ovală, subţire, mult boltită (Cardium); moluscă din acest gen. [Pr.: -di-um] — Din lat. Cardium, numele ştiinţific al moluştei.
    CARENAL, -A, carenali, -ey adj. Al carenei florilor.
—  Din fr. carânal.
    carenAre, carenări, s.f. (Rar) Carenaj. — V. carena.
    CARfîNĂ s.f. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite.
    CĂRUNT, -A, carenţi, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. — De la carenţă.
    CARENŢlAL, -A, carenţiali, -e, adj. (Rar) Care este produs de o carenţă. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. carentlel.
    CARFOL0GIC, -A, carfologice, -ce, adj. (Med.) Referitor la carfologie. — Din fr. carphologique.
    CARGABAS, cargabase, s.n. (Mar.) Manevră curentă de strîngere a unei vele. — Din fr. cargue basse.
    CARICATURI SUC, -A, caricaturistici, -ce, adj.
1. Care exagerează unele trăsături, îndeosebi negative, ale unei persoane, ale unei situaţii, cu intenţie satirică sau umoristică. 2. Propriu caricaturii. — Caricaturist -f suf. -ic.
    CARMANGERIE, carmangerii, s.f. 1. (înv.) Măcelărie (1). 2. Restaurant în care se prepară şi se servesc specialităţi din carne. — Carmangiu -f suf. -erie.
    CARMANGlU, carmangii, s.m. Persoană care lucrează în carmangerie. — Din tc. dial. karmanci.
    CARNAT, camate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. — Din carne.
    CARNOTlT s.n. Mineral de uraniu şi vanadiu, puternic radioactiv. — Din fr. carnotite.
    CAROlA, caroiez, vb. I. Tranz. A aplica un caroiaj pe o hartă topografică, pe un plan etc. [Pr.: -ro-ia] — Din fr. carroyer. — caroiâre s.f.; caroiât, -ă, adj.
    carGlA, carole, s.f. Dans medieval francez executat în cerc sau în lanţ. — Din fr. carole.
    CARONAdA, caronade, s.f. (Mar.) Vechi tun naval scurt, făcut din fontă. — Din fr. caronade.
    CAROTENEMlE s.f. v. carotinemie.
    carotenoîdA, carotenoide, s.f. Substanţă colorantă naturală galbenă, portocalie sau roşie. [Pr.: -no-i-. —Var.: carotinoid s.n., cârotinoidă s.f.]— Din fr. carotânoîde.
    CAROTIDIĂN, -Ă, carotidieni, -e, adj. (Anat.) Al carotidei. [Pr.: -di-an] — Din fr. carotidien.
 24
   *    CAftOfliîEtotE, carotlnemii, s.f. (Fiziol.) Prezentă ' a carotenului în sînge ; cantitate de caroten prezentă în sînge. [Var.: carotenemie s.f.] — Din fr. carotin&nie.
      CABOTINOÎD s.n. v. carotenoidă.
      CAROTINOlDĂ s.f. V. carotenoidă.
      CART 2, carturi, s.n. Automobil de curse mic, cu caroseria şi partea mecanică simplificate şi viteza redusă; automobil de acest tip folosit de copii în unele jocuri sportive. [Scris şi: kart] — Din engl.,
   fr. kart*               _                             • *
      CĂUTĂTOR, -OARE, cartaton, -oare, s.m. şi f. Persoană care cartează (1) corespondenta. — Carta -f
   SUf CĂRTELÂT S -A, cartelaţi, -te, adj. Reunit într-un cartel. — V. cartela1.
      CARTELAT 2, -A, cartelaţi, -te, adj. (Despre produse) Distribuit pe bază de cartelă (1), raţionalizat. — V. cartela2. ,
      CARTELĂ s.f. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informaţie imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor şi reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sînt trecute cu ajutorul unui cod de perforaţii.
      CARTELIZĂRE, cartelizări, s.f. (Rar) Cartelare. — De la cartelă.
      CARTIER s.n. (In sintagmele) Cartier oraş = cartier foarte mare. Cartier satelit = cartier mic, anexat altuia mai mare.
      CARTODR0M, cartodromuri, s.n. Teren amenajat pentru carting. — Cart + [velo]drom.
      CARTOMETRlE, cartometrii, s.f. (Top.) Studiu al metodelor şi instrumentelor cu care se determină precizia unei hărţi. — Din fr. cartom^trie.
      CARIERA, caruri, s.f. Formă a umerilor şi a spatelui cuiva; spec. siluetă. + Fig. Anvergură. [Pr.: -rii-] — Din fr. carnire.
      CĂSĂ1 s.f. (în sintagmele) Casă de filme = instituţie producătoare de filme cinematografice. Casă de cultură = instituţie culturală în care au loc diverse manifestări culturale, educative etc.
      CASCADORICfîSC, -EASCĂ, cascador iceşti, adj. (Rar) De cascador. — Cascador -j- suf. -icesc.
      CASCADORlE, cascadorii, s.f. 1. Săritură primejdioasă, situaţie dificilă etc. realizată de cascador.
   2. Artă sau meserie a cascadorului. — Cascador-f suf. -ie.
      CASCADOBlSM, cascadorisme, s.n. (Rar) Faptă de cascador.^ — Cascador -f suf. -ism.
      CASETĂ s.f. 1. Construcţie standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subţire şi îngustă), o Casetă video == video-casetă. 2. (Med.) Partea metalică a punţii protetice dentare.
      CASETOF0N, casetofoane, s.n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete. — Din casetă (după magnetofon, microfon, gramofon etc.).
      CASETOTECA, casetoteci, s.f. Raft sau dulap special pentru depozitarea casetelor (de casetofon). — Din fr. cassettotheque.
      CASIOPfilU s.n. (Chim.) Luteţiu. [Pr.: -si-o-pe-iu]
   —  Din fr. cassiopeium.
      CASTING s.n. Concurs sportiv în care participanţii au dreptul la un număr de aruncări la ţintă, cu lanseta, într-un timp limitat. — Din engl. casting.
      CASTRÂRE s.f. (Bot.; în sintagma) Castrarea plantelor = înlăturare astaminelor, a inflorescenţei mascule sau a indivizilor masculi.
      CASTRAT, -A, castraţi, -te, adj. (Despre masculi) Căruia i-au fost extirpate glandele genitale; (pop.) jugănit. — V. castra.
      CAŞCAVĂL s.n. (Mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui 'gabier pe gabie.
                                                                                           CAROTINEMIE - CAUSTÎCÎZA
    caşEctic, -A, caşectici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de caşexie. — Din fr. cachectique.
    CAŞERÂT,-Ă, caşeraţi, -te, s.n., adj. 1. S.n. (Tipogr.) Lipirea unui strat de hîrtie, a unui celuloid etc. pe un carton pentru a-i da aspect mai frumos. 2. Adj. (Despre confecţii) Cu un strat de spumă poliuretanică fixat între tricot ţi căptuşeală. — După fr. cacher.
    CAŞfiU, caşeuri, s.n. (Cin.) Mască folosită în filmarea combinată, pentru a se acoperi partea din cadru care nu trebuie să apară. — Din fr. cachet.
    CATADIOPTRU, catadioptri, s.m. Ochi-de-pisică (pentru semnalizare la vehicule). [Pr.: -di-op-] — Din fr. catadioptre.
    CAŢAFAZlE, catafazii, s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii, constînd în repetarea mecanică a aceloraşi fraze sau cuvinte. — Din fr. cataphasic.
    CATALÂZĂ, catalaze, s.f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă şi oxigen. — Din fr. catalase.
    catameniAl, -A, catameniali, -e, adj. (Med.) Care se produce în timpul sau imediat înaintea men-truaţiei. [Pr.: -ni-al] — Din fr. catamenial.
    CATAMORFlSM, catamorfisme, s.n. (Geol.) Totalitatea proceselor care se produc în partea superioară a -scoarţei terestre. — Din engl. catamorphisme.
    CÂTAPLEXfE, cataplexii, s.f. (Med.) înpetare bruscă şi de scurtă durată a oricărei mişcări (fără pierderea conştiinţei). — Din fr. cataplexie.
    CATAKÎN, catarini, s.m. (Zool.) Catarinian. — Din engl. catarrhine.
    CATATIMlE, catatimii, s.f. (Psih.) Schimbare subită a stărilor afective. — Probabil din fr.
    categoremAtic, -A, categorematici, -ce, adj. (Log.; despre termeni) Care are o semnificaţie prin el însuşi. — Din fr. catâgorematique.
    categorEmA, categoreme, s.f. (Log.) Noţiune universală, în sistemul lui Aristotel, care serveşte la stabilirea unor relaţii între lucruri. — Din fr. cat6-gordme.                                   ,
    CATEGORIE s.f. (în sintagma) Categorie de greutate
 — categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului.
    CATHARSIS s.n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (în psihanaliză) Efect terapeutic obţinut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris şi: catarsis.
 — Pr.: -ta-] — Din fr. catharsis.
    cAthartic, -A, cathartici, -ce, adj. (Lit.) Purificator. [Scris şi: catartic. — Pr.: -tar-] — Din fr. cathar-tique.
    CATIFELlN, -A, catifelini, -e, adj. (Rar) Cu aspect de catifea. — Din catifelat.
    CATltiNIC, -A, cationici, -ce, adj. (Chim.) De cation. [Pr.: -ti-o-] — Dm fr. cationique.
    catogenEză, catogeneze, s.f. (Geol.) Proces de formare a rocilor sedimentare, ale căror particule s-au deplasat, în faza de depunere, sub acţiunea gravitaţiei.
 — Din fr. catogenese.
    CATOLICIZARE, catolicizări, s.f. Acţiunea de a (se) catoliciza. — V. catoliciza.
    CATOLICIZAT, -A; catolicizaţi, -te, adj. Care a trecut sau a fost făcut să treacă la catolicism. — V. catoliciza.
    CAUDILLO s.m. Nume dat dictatorilor din ţările de limbă spaniolă; persoană căreia i se dă acest nume. [Pr.: ca-u-dt-lio] — Cuv. sp.
    CAULIFLORlE, cauliflorii, s.f. (Bot.) Apariţie a florilor direct pe tulpină, proprie unor arbori tropicali. [Pr.: ca-u-] — Din fr. cauliflorie.
    causticizA, causticizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A caustifica. [Pr.: ca-us-] — Caustic -f suf. -iza. — caus-ticizăre s.f.; causticizăt, -ă adj.
 25
CAtîSTlFlCA - CEflALOCORDAT
    CAUST1FIC A, caustific, vb. I. Tranz. A transforma carbonaţii alcalini în alcalii caustice; a causticiza. [Pr.: ca-us-] ~ Cf. fr. c a u s t i f i c a t i o n. — caus-tificâre s.f.; caustificât, -ă adj.
    CAUZALÎSM s.n. Concepţie filozofică bazată pe cauzalitate. [Pr.: ca-u-] — Din fr. causalisme.
    CAUZALÎST, -A, cauzalişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al cauzalismului.'ţPr.: ca-u-] — Din fr. causa-Uste.
    CAUZALITÂTE s.f. (în sintagma) Cauzalitate inelară = feedback.
    CAUZĂRE, cauzări, s.f. Faptul de a cauza. [Pr.: ca-a-] — V. cauza.
    CAYIC6RN, -A, cavicorni, -e, adj., s.m. 1. Adj. (Despre cornute) Cu coarnele goale în interior. 2. S.m. Animal cavicorn (1). — Din fr. cayicornes.
    CAVITAr, -A, cavitari, -e, adj. (Despre corpuri) Gol în interior. — Din fr. cavitaire.
    CAZEINAT s.n. (în sintagma) Cazeinat de sodiu = produs alimentar obţinut din lapte smîntînit. [Pr.: -ze-i-] — Din fr. caseinate.
    CADfiRE s.f. (Med.; în sintagma) Cădere de ten-siune = coborîre a tensiunii arteriale sub limita normală.
    CĂIŢĂ s.f. (Pop.) 1. Membrană care înveleşte capul unor copii nou-născuţi; tichie, o Expr. Născut cu căiţă (pe cap) = se spune despre un om norocos.
 2. Placentă (1).
    CAlArAŞEAN, -A, călărăşeni, -e, s.m., adj. 1. S*m. Persoană născută şi crescută în municipiul Călăraşi.
 2, Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Călăraşi. — Călăraşi (n. pr.) -f- suf. -ean.
    CĂLĂRĂ ŞEANCA, călărăşence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Călăraşi. ^ Locuitoare din municipiul Călăraşi. — Călărăşean -f suf. -că.
    CĂLCÎI s.n. Strat format înţre săpun şi leşiile de glicerină Ia fabricarea săpunului.
    CALDArAŞ 2, căldăraşi, s.m. (Ornit.) Botroş. — *Cărdel (înv. „sticle te “ < lat. *cardillus) -f suf. -aş, prin etimologie populară.
    CĂLDtJRĂs.f. (Fiz.; în sintagma) Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp.
    CĂLINDĂR s.f. v. calendar,
    CĂLINESClAN, -A, călinescieni, -e, adj. De Căli-nescu, al lui Călinescu; în maniera lui Călinescu. [Pr.: -cr-cm] — Călinescu (n. pr.) + suf. -ian.
    CĂLÎU, -IE, călii, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2, Călduţ.
 —  Et. nec.
    CĂMAŞĂ s.f. (Pop.) Placentă (1).
    CĂMAşUI, cămăsuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcţie cu beton, metal etc. — Cămaşă + suf. -ui. — cămăşuire s.f.; cămăşuît, -ă adj.
    CĂMlLĂ s.f. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate.
    CĂMlN s.n. (în sintagmele) Cămin şcoală = cămin (5) pentru copiii orfani, în care se află şi şcoala. Cămin spital = cămin (de bătrîni) în care se acordă asistenţă medicală.
    CĂPOS, -OAsA, căpoşi, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu capul mare. 2. Deştept. 8. Fig. Încăpăţînat. — Cap 1 -f suf. -os.
    CĂPRĂRÎE s.f. Fig. Categorie, grup.
    CĂPRIŞOR, căprişori, s.m. Numele a două plante erbacee, una cu flori gălbui (Cyperus flavescens ) şi alta cu flori brune (Cyperus fuscus). — Capră -f suf. -işor.
    CĂPRIŢĂ s.f. Plantă erbacee alburie, cu flori verzi (Atriplex litoralis).
        CĂPŞIÎNĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe-gălbui şi<fructul roşu, comestibil (Fragaria viridis).
        CAPŞUNICA, căpşunele, s.f. 1. Diminutiv al lui căpşună! 2. Varietate de struguri nealtoiţi. 3. Vin rezultat din căpşunică (2). — Căpşună -f suf. -ică.
        CĂRĂMIZI, cărămizescy vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. — Din cărămidă.
        CĂRBtJNE s.m. 1. (în sintagmele) Cărbune brun = cărbune de culoare brună închisă, compact, sticlos, casant. Cărbune activ — cărbune cu structură poroasă şi cu mare capacitate de reţinere prin adsorbţie a gazelor, a vaporilor etc. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus şi flori negrie-violacee (Phyteuma spiciforma); spi-nuţă (1).
        CĂRMĂCCţ, cărmăcuţe, s.n. Cîrlig mic pentru prins cegă. — Carmac -f suf. -uţ.
        CĂRTURĂRÎME s.f. (Rar) Mulţime de cărturari. — Cărturar -f suf. -ime.
        CĂStÎŢĂ s.f. (în sintagma) Căsuţă tipografică = spaţiu destinat colofoniului.
        CĂIÎŞ s.n. (Mar.) Bazin mic într-un port, pentru ambarcaţiuni
        CEABĂRE s.f. v. cebare.
        CEACLlE ceaclii, s.f. (Reg.) Patină3• (1). - Cf. c e a g 1 ă.
        CEAGLA, ceaglet s.f. (Reg.) Tîrnăcop pentru spart gheaţa. — Din magh. csâklya.
        CEAPfî, ceapeuri, s.n. Organizaţie a muncii în agricultura socialistă din România bazată pe o formă de proprietate în grup. [Var.: ceapâu s.n.] — Din pronunţarea iniţialelor: cfooperativă] a[gricolă] de pfroducţiej.
        CEAPEU s.n. v. ceape.
        CEAPlST, -A, ceapişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Membru) al unui ceape. — Ceape + suf. -ist.
        CEAPRĂZUÎ, ceaprăzuiescy vb. IV. Tranz. A încovoia dinţii ferăstrăului (1) pentru a realiza cea-prazul (2). — Ceapraz -f suf. -ui. — ceaprăzuire s.f.; ceaprăzuft, -ă adj.
        CEAS s.n. (în sintagmele) Ceas electronic = ceas a cărui funcţionare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate. Ceas dişital = ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre afişate pe un ecran. Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este anunţată verbal; b) magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar şi a unor informaţii vorbite asociate, folosit pentru anunţarea orei exacte în reţeaua telefonică.
        CEASOFICARE, ceasoficări, s.f. Creare a unei reţele de ceasuri publice a căror funcţionare este asigurată prin transmiterea unor impulsuri electrice de la un centru de control. — Din ceas (după radioficare).
        CEASORNIC s.n. (Bot.) Plantă agăţătoare cu flori albe, trandafirii şi albăstrii (Passiflora coerulea).
        CEBĂRE, cebări, s.f. Plantă erbacee cu flori care )a început sînt verzi, iar mai tîrziu roşietice (Sangui-sorba minor). [Var.: ceabâre s.f.] Cf. magh. c s a-b a i r e,
    , CEBOCEFAIj, -A, cebocefali, -c, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care prezintă cebocefalie. — Din fr. c6boc6ph$le.
        CEBOCEFALIE, cebocefalii, s.f. (Med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin nas turtit şi ochi foarte apropiaţi. — Din fr. câbocâplialie.
        CEFALĂLGICj -A, cefalalgici, -ce, adj. (Med.) De cefalalgie. — Din fr. c^phalalgique.
        CEFALOCORDAT, cefalocordate, s.n. (La pl.) încrengătură de animale marine cu scheletul corpului format din coarda dorsală; (şi la sg.) animal din această . încrengătură. — Din fr. c^phalocordates.
 26
CEFALOMETRIC,- CETOGENEZA
  CEFALOMfiTRIC, -A, cefalometrici, -ce, adj. (Med.) De cefalometrie. — Din fr. cephalomâtrique.
  CEFALOMETRÎ E, cefalometrii, s.f. (Med.) Măsurare a dimensiunilor capului. — Din fr. cephalometrie.
  CEFAL OTOMÎE, cefalotomii, s.f. (Med.) Cranio-tomie. — Din fr. c6phalotomie.
  CEFERfî s.n. întreprinderea de căi ferate ale României. [Var.: (pop.) ceferâu, cheferG, cheîerâu s.n.]
  —  Din pronunţarea iniţialelor: C[ăile] F[erate] R[omâne].
  CEFEREU s.n. v. ceîere.
  CEHOVIÂN, -A, cehovieni, -e, adj. De Gehov, al lui Cehov; în maniera lui Gehov. [Pr.: -vi-an] — Cehov (n. pr.) + suf. -ian.
  CELEBRATOR, -OĂRE, celebratori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care celebrează (2). — Celebra -f- suf. -tor.
  CELIÂC, -Ă, celiaci, -ce, adj. (Anat.) Al cavităţii abdominale. [Pr.: -li-ac] — Din fr. coeliaque.
  CELIOTOMÎE, celiotomii, s.f. (Med.) Laparotomie. [Pr.: -li-o-l — Din fr. coeliotomie.
  CELOFANA,>celofanez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbrăca în celofan. — Din celofan. — celoîanâre s.f., celofanât, -ă adj.
  CELOMIC, -Ă, celomiciy -ce, adj. (Anat.) Care aparţine celomului, referitor la celom. — Din fr. coelomique.
  CELŢIU s.n. (Chim.) Hafniu. — Din fr. celtium.
  CEMfiNT s.n. (Med.; în sintagma) Cement dentar= material folosit în obturaţia provizorie a cariilor şi la fixarea unor proteze.
  CEMENTÂvb. I. Tranz. (Med.) 1. A obtura canalul unui dinte cu cement. 2• A fixa cu cement protezele pe dinţi. — cementăt, -ă adj.
  CEMENTĂŢIE, cementaţiiy s.f. 1. (Chim.) Cementare.
  2, întărire şi pierdere a elasticităţii suprafeţei lemnului. 8. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementaţie = zonă din scoarţa pămîntului în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcămînt de sulfuri primare. — Din fr. câmentation.
  CEMENT6S, -OĂSĂ, cementoşi, -oase, adj. De natura cementului. — Din fr. câmenteux.
  CENACLlST, -A, cenaclişti, -ste9 s.m. şi f. Membru al unui cenaclu. — Cenaclu -j- suf. -ist.
  CENESTfiZIC, -Ă, cenestezici, -ce, adj. (Psih.) De cenestezie. — Din fr. cânesthâsique.
  CENOBlTIC, -Ă, cenobiticiy -ce, adj. Al cenobiţilor, de cenpbiţi. — Din fr. cânobitique.
  CENOBIŢI, cenobii, s.n. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. — Din it. cenobio.
  CEN O GENETIC, -A, cenogenetici9 -ce, adj. (Biol.; despre caractere) 1. Care dispare în perioada adultă.
  2. De origine recentă. — Din fr. c§nogen6tique.
  CENOGENEZĂ, cenogeneze, s.f. (Biol.) Apariţie a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condiţiile de mediu. — Din fr. ctânogen&se.
  CENOTlP, cenotipuri, s.n, (Biol.) Tip primitiv din care au derivat alte tipuri. — Din fr. cânotype.
  CENOZOlC subst., adj. (Geol.) Neozoic. [Pr.:
  -zo-ic] — Din fr. cânozolque.
  CENS s.n. Grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.
  CENT s.m. (Muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor muzicale, egală cu o sutime dintr-un semiton.
  CENTlL s.n. v. centilă.
  CENTlLĂ, centile, s.f. A suta parte dintr-o mulţime de date clasate într-o anumită ordine statistică. [Var.: cenţii s.n.] — Din fr. centile,
  CENTRAXÎST2, -A, centralişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care lucrează într-o centrală (tel&fonicâ). — Centrală rt suf. -ist.
    CENTRI <ÎL, centriolit s.m. (Biol.) particulă componentă a centrozomului. [Pr.: -tri-ol] — Din fr. centriole.
    CENTROMER, centromere, s.n. (Biol.) Regiune din cromozom unde se inserează braţele cromatidelor. — Din fr. centromere.
    CENTROPLÂSMĂ, centroplasme, s.f. (Biol.) Matricea fundamentală a cromozomului. — Din fr. centro-plasme.
    CENTROSFlSRĂ s.f. (Biol.) Regiune care înconjură centriolul şi are rol activ în diviziunea celulară.
    CENTUM adj. (Lingv.; în sintagma) Limbă centum == limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele velare g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i. — Cf. lat. centum „o sută“.
    CENTTjRĂ s.f. (Constr.) Brîu de beton pe care se fixează planşeul clădirilor.
    CENUR, cenuri, s.m. (Med.) Formă larvară a teniei care se dezvoltă parazitar în organism. — Din fr. cânure. .
    CEPUlRE, cepuiri, s.f. Cepuit. [Pr.: -pu-i-] — Din cep.
    CERCETAşESC, -EÂSCĂ, cercetăşeşti, adj. De cer-cetaş. — Cercetaş -j- suf. -esc.
    CERCOPITECII), cercopitecide, s.n. (La pl.) Familie de maimuţe din care fac parte cercopitecul, pavianul şi magotul; (şi la sg.) maimuţă din această familie. — Din fr. cercopith6cid6s.
    CEREALlCULTtJRl s.f. Ramură a agriculturii care studiază cultura cerealelor. [Pr.: -re-a-] — Din fr. c6r6aliculture.
    cerebelAjr, -A, cerebelari, -c, adj. (Anat.) Cerebelos. — Din engl. cerebellar.
    CEREBRALtSM s.n. (Livr.) Raţionalism exacerbat.
 — Din engl. cerebralism.
    CEREBRASTENlE, cerebrasteniiy s.f. (Med.) Formă de astenie a creierului datorată traumatismelor craniene şi cerebrale. — Cerebr[al] + astenie.
    CEREBR OMAL ACI E, cerebromalacii, s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. Din fr. c6r6bromalacie.
    CEREBROSCLER OZĂ, cerebroscleroze, s.f. (Med.) Sclerozare a arterelor cerebrale. — Din fr. cerebro-scl&rose.
    CERIFER, -A, ceriferi, -e, adj. (Despre glandele albinelor sau despre celulele vegetale) Care produce ceară. — După fr. cârifdre.
    CER1F1CĂRE, cerificâriy s.f. Impregnare cu ceară.
 — După fr. câriîication.
    CERlMETRlE s.f. v. cerometrie.
    CERlT s.n. Mineral care conţine pămînturi rare, *n special oxid de ceriu. — Din fr. cârite.
    CEROMETRIE, cerometrii, s.f. Metodă de analiză chimică cantitativă. [Var.: cerimetrie s.f.] Din fr. c6rom6trie.
    CERUMINOS, -oAsA, ceruminoşi, -oase, adj. (Med.) De natura cerumenului. — Din fr. c6rumineux.
    CERYIC OTOMÎE, cervicotomii, s.f. (Med.) Incizie chirurgicală la nivelul colului uterin. — Din fr. cervi-cotomie.
    CERVlD, cervide, s.n. (La pl.) Familie de mamifere rumegătoare ai cărei masculi au coarne osoase, ramificate; (şi la sg.) animal din această familie. — Din fr. cervides.
    CETĂŢEĂNCĂ, cetăţence, s.f. Cetăţeană. — Cetăţean + suf. -că.
    CETOGEN, -A, cetogeni, -e, adj. (Despre alimente sau despre regimul de hrană) Care favorizează producerea de cetone în organism. — Din fr. cetogâne.
    ceţogenEzA, cetogeneze, s.f. (Biochim.) Formarea ceionei în organism. — Din fr. câtoşenese.
 27
CETONEMIE - CJIIMOZINĂ
    CETONEMÎE, cetonemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a corpilor cetonici în sînge; cantitate de corpi cetonici prezentă în sînge. — Din fr. c£ton6mie.
    CETONIC, -A, cetonici, -ce, adj. De natura cetonei. O Corpi cetonici = produşi intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultaţi prin oxidarea acizilor graşi. — Din fr. cetonique.
    cezaro-crăiEsc, -iăscă, cezaro-crăieşti, adj. .(înv.) Al imperiului austro-ungar, privitor la acesta. [Pr.: eră-iese. — Var.: chezaro-crăiâsc, -iască adj.] — După germ. Kaiserlich-Koniglich.
    CHA-CHA-CHÂ s.n. Dans modern cu ritm vioi, inspirat din folclorul afro-cubanez. [Pr.: cea-cea-cea] — Din sp. cha-cha-clia.
    CHARTER, chartere, s.n. 1. Tip de contract de transport naval sau aerian deosebit de cursele regulate, organizat în funcţie de necesităţi. 2. Avion sau navă care circulă conform unui charter (1). [Pr.: ceărtăr] — Din engl. charter.
    CHASSfî s.n. Pas mare de dans sau gimnastică cu un picior alunecînd înainte [Pr.: şase] — Cuv. fr.
    CHATEAUBRIAND s.n. Specialitate culinară, preparată din muşchi (gros) de vacă. [Pr.: şa-to-bri-ân] — Cuv. fr..
    CHEFERfl s.n. v. cefere.
    CHEFEREU s.n. v. cefere.
    CHlSlE s.f. (In loc. adj. şi adv.) La cheie = (despre locuinţe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosinţă.
    CHEILOPLASTIE, cheiloplastii, s.f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenţie chirurgicală. [Pr.: che-i-] — Din fr. cheiloplastie.
    CHEIROMEGALlE, cheiromegaliit s.f. (Med.) Hipertrofie a mîinii. [Pr.: che-i— Var.: chiromegalie s.f.] — Din fr. ch6irom6galie.
    CHELICERAT, -A, cheliceraţi, -te, adj.; s.f. 1. Adj. De chelicere. 2. S.f. (La pl.) Subîncrengătură de artropode care au chelicere; (şi la sg.) animal din această subîncrengătură. — Din fr. ch61ic6rates.
    CHELIFfÎR, cheliferi, s.m. (Zool.) Scorpionul de cărţi. — Din fr. ch&iîfcre.
    , CHEMITIPÎE, chemitipii, s.f. (Poligr.) Chemigrafie.
—  Din fr. chemitypie.
    CHEM OREZI STANŢĂ, chemorezistenţe, s.f. (Med.) Chimiorezistenţă. — Din germ. Chemoresistenz.
    CHEMO SINTEZĂ, chemcsinteze, s.f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanţe minerale; chimiosinteză. — Din germ. Chemosynthcse.
    CHEMOŞORBŢIE, chemosorbţii, s.f. Fixare a unei substanţe pe suprafaţa unui corp în urma unei combinaţii chimice între substanţă şi corpul respectiv. — Din fr. chemosorption.
    CHEMOTACTlSM, chemotactisme, s.n. (Biol.) Deplasare a unui organism liber spre un excitant de natură chimică; chemotaxie, chimiotactism, chimiotaxie. — Din germ. Chemotaktismus.
    CHEMOTAXlE, chemotaxii, s.f. (Biol.) Chemo-tactism. — Din germ. Chemotaxis.
    CHEMOTROPISM, chemotropisme, s.n. (Bot.) Chi-miotropism. — Din germ. Chemotropismus.
    CHENAF, chenafi, s.m. Plantă erbacee cu flori galbene, din tulpina căreia se extrag fibre textile (Hibiscus cannabinus). — Et. nec.
    CHENARUIRE, chenâruiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a chenărui şi rezultatul ei. — V. chenărui.
    CHENARUL, -A, chenăruiţi, -te, adj. (Rar) Cu chenar. — V. chenărui.
   CHERATOCto, cheratocoane, s.n. (Med.) Deformare conică a corneei, însoţită de scăderea accentuată a vederii. — Din fr. kâratocone.
   CHERATOCON JUNCTIVItA,       cheratoconj unctivite,
s.f. (Med.) Inflamaţie simultană a corneei şi conjunctivei. — Din fr. kSratoconjonctiyite.
   CHERATODERMlE, cheratodermii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos.
—  Din fr. klratodermie.
   CHERATOLITlC, -Ă, cheratolitici, -ce, adj., s.n. (Med.) (Substanţă) decapantă. — Din fr. k^ratolytique.
   CHERATOM, cheratoame, s.n. (Med.) Denumire generică pentru cheratodermii. — Din fr. kâratome.
   CHERAT0M£TRU, cheratometre, s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea curburii corneei. — Din fr. k6ratom&tre.
   CHERAT0SC(5P, cheratoscoape, s.n. (Med.) Astig-mometru. — Din fr. keratoscope.
   CHERAT0ZĂ, cheratoze, s.f. 1. Produs al hidro-lizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. — Din fr. keratose.
   CHfiRNĂR, chernâre, s.n. 1. (Tehn.) Punctator.
2. Vîrf de centrare la o maşină-unealtă. — Din germ. Komsr
   CHEWING-GUM s.n. 1. Gumă special preparată pentru a fi mestecată. 2. Lamă, pastilă de chewing-gum (1). [Pr.: ciuingam] — Cuv. engl.
   CHEZARO-CRĂlfiSC adj. v. cczaro-crăiesc.
   CHIASMÂT1C, -Ă, chiasmatici, -ce, adj. (Lit.) De chiasm. — Din fr. chiasmatique.
   CHILIÂSM s.n. (Fii.) Milenarism. [Pr.: -li-asm]— Din fr. chiliasme.
   CHIL OP 6D, chilopode, s.n. (La pl.) Ordin de artropode cu multe picioare; (şi la sg.) animal din acest ordin. — Din engl. chilopodes.
   CHILOŢÂŞ, chiloţaşi, s.m. Chiloţel. — Chiloţi -f suf. -aş.
   CHILOŢEL, chiloţei, s.m. Diminutiv al lui chilot; chiloţaş. — Chilot -f- suf. -el.
   CHIMIOPROFILAXÎE, chimioprofilaxii, s.f. Profilaxia bolilor infecţioase cu substanţe chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chlmioprophylaxîe.
   CHIMI OREZI STANŢA, chimiorezistenţe, s.f. (Biol.) Rezistenţă a germenilor microbieni sau a altor organisme parazitare la substanţe chimioterapice; chemo-rezistenţă. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiorâsistance.
   CHIMIOSlNTfîZA, chimiosinteze, s.f. (Biol.) Chemo-sinteză. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiosynth^se.
   CHIMI O STERILIZA, chimiosterilizez, vb. I. Tranz. A steriliza cu substanţe chimice. [Pr.:      -mi-o-]—
Chimio- -f steriliza. — chimiosterilizâre s.f.; chimio-gteriliz&t, -ă adj.
   CHIMIOTACTÎSM,chimiotactisme, s.n. (Biol.) Ghemo-tactism. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiotactisme.
   CHIMIOTAXIE, chimiotaxii, s.f. (Biol.) Chemo-tactism. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiotaxie.
   CHIMI OTEllAPIC, -A, chimioterapici, -ce, adj. (Med.; despre substanţe de sinteză chimică) Cu acţiune toxică faţă de organisme parazitare, fără să fie toxică pentru organismul tratat. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimioterapique.
   CHIMIOTROPÎSM, chimiotropisme, s.n. (Bot.) Orientare a rădăcinii, grăuncioarelor de polen etc. spre substanţele minerale; chemotropism. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiotropisme.
   CHIMOGRAmA, chimograme, s.f. Diagramă a oscilaţiilor înregistrate la chimograf. — Din fr. kymo-gramme.
   CHIMOZlNA, chimozine, s.f. (Biochim.) Cheag. — Din fr. chymosine.
CHINEZĂRIE - CICONIIDĂ
                                                                      C HINEZĂRÎE, chinezării, s.f. (Fam.) Obiect (de
                                                                  artă) chinezesc sau migălos lucrat — Chinez 4- suf. -ărie.
                                                                   CHINEZITERAPEtJT, chineziterapeuţir s.m. Specialist în chineziterapie. — Din fr. kin6sith6rapeute.
    CHINEZITERAPÎE, chineziterapii> s.f. Terapeutică prin mişcare. — Din fr. kinâsitherapie.
    CHIPROVICfÎNI s.m. pl. Nume dat unor meşteşugari bulgari stabiliţi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în ' Ţara Românească. — Chiproy&ţ (n. pr.) + suf. -ean.
    CHIROGRAFAR, -A* chirografari, -e, adj. (Jur.; şi substantivat) (Persoană) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. — Din fr. chirographaire.
    chiromAntic, -A, chiromantici, -ce, adj. De chiromanţie. — Din engl. chiromantic.
    CHIROMEGALIE s.f. v. cheiromegalie.
    CHIRURGIE s.f. (In sintagmele) Mică chirurgie = parte a chirurgiei consacrată intervenţiilor chirurgicale mai uşoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetică = transplant de gene.
                                                                   CHISTECTOMÎE, chistectomii, s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a unui chist. — Din fr. kystectomie.
    CHITÂRĂ s.f. (în sintagma) Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanţă, prevăzută cu un transductor care transformă, vibraţiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvenţă amplificate prin mijloace electronice.
    CHITINIZAT,-A, chitinizaţi, -te, adj. Din chitină; cu cKitină. — Din chitină.
    CHITUÎRE, chituiri, s.f. Acţiunea de a chitui. — V. chitui.
    CHITUlT, -A, chituiţi, -te, adj. Care este lipit, fixat, astupat cu chit2. — V. chitui.
    CHIŢIBUŞÂR s.m. Persoană care dă importanţă fleacurilor; persoană care caută nod în papură.
    CHORUS, chorusuri, s.n. (Jaz) Improvizaţie solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizaţie colectivă, care urmează după improvizaţiile soliştilor. [Pr.: co-] — Din fr., engl. chorus.
    CHULO s.m. Toreador care luptă pe jos şi are misiunea de a întărită taurul cu ajutorul unei pelerine roşii. [Prv: ciulo] — Cuv. sp.
    CIANAT, cianaţi, s.m. (Chim.) Derivat al acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanate.
    cianhidrizAre, cianhidrizări, s.f. Tratare cu acid cianhidric a răsadurilor sau a puieţilor pentru a combate paraziţii. [Pr.: ci-an-] — După fr. cyanhy-drisation.
    CIANlNA s.f. (Fot.) Colorant folosit ca sensibilizator fotografic pentru radiaţiile infraroşii. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanine.
    CLANOFICiÎE, cianoficee, s.f. (La pl.) Clasă de alge albastre, microscopice; (şi la sg.) algă din această clasă. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanophycâes.
    CIANOPSÎE, cianopsii, s.f. (Med.) Defect de vedere datorită căruia obiectele apar colorate în albastru. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanopsie.
    cian Otic, -A, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineţie^ p. ext. (despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanotiquc.
    CIANOTIPIE, cianotipii, s.f. Procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hîrtie de calc, obţinîndu-se o imagine negativă pe un forid albastru închis cu linii albe. [Pr.: ci-a-] — Din germ. Zianotypie.
    CIANOZĂ, cianozez, vb. J. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanoser. — cianozât, -ă adj.
    CIANURA, cianurez, vb. I.,Tranz. A supune mine-reurile operaţiei de cianurare. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanurer.
    ClAŢIU, ciaţii, s.n. (Bot.) Inflorescenţă reprezen-tînd o grupare de mai multe flori bărbăteşti fără înveliş, cu o singură floare femeiască. [Pr.: ci-a-] — Din lat. ciatium.
    CIBERNETIZA, cibernetizez, vb. I. Tranz. A dota cu echipament cibernetic. — Din fr. cybernâtiser* — cibernetizâre s.f.; cibernetizât, -ă, adj.
    CICADfiE, cicadee, s.f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, cu tulpina fără ramuri şi cu frunze foarte mari; (şi la sg.) plantă din această familie. — Din fr. cycadîes.
    cicatriciAl, -A, cicatriciali, -e, adj. (Rar) De cicatrice. [Pr.: -ci-al] — Din fr. cicatriciel.
    cicatrizAnt, -A, cicatrizanţi, -te, s.n., adj. (Medicament) care favorizează cicatrizarea unei răni.
 — Din fr. cicatrisant.
    cicatrizat, -A, cicatrizaţi, -te, adj. (Despre răni) Vindecat, închis. — V. cicatriza.
    CICERO 1 s.m. invar. (Tipogr.) Albitură avînd baza un pătrat cu dimensiunile unui cicero1 (1).
    CICLÂMĂ s.n., adj. (în forma ciclamen) (Culoare) roz-mov. [Pr.: siclamen].
    CICLÂRE, ciclări, s.f. (Rar) Integrare într-un ciclu de învăţămînt. — Din ciclu.
    CICLIC, -Ă adj. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sînt dispuse în verticil.
    CiCLICITATE, ciclicităţi, s.f. Caracter ciclic. — Ciclic -f- suf. -itate.
    CICLOALCAN, cicloalcani, s.m. (Chim.) Ciclan. [Pr.: -clo-al-] — Din fr. cycloalcane.
    CICLOALCHfîNA, cicloalchene, s.f. (Chim.) Hidrocarbură ciclică nesaturată cu o dublă legătură în moleculă. [Pr. i -clo-al-] — Din fr. cycloalkene.
    CICLOCEFAli, -A, ciclocefali, -ey adj., s.m. şi f. (Med.) (Individ) care prezintă ciclocefalie. — Din fr. cyclocâphale.
    CICLOCEFALÎE, ciclocefalii, s.f. (Med.) Monstruozitate constînd în lipsa totală sau parţială a nasului şi situarea ochilor, uniţi, într-o singură orbită. — Din fr. cyclocâphalie.
    ciclodrOm, ciclodromuriy s.n. Velodrom. — Ciclo- -f [velo]drom.
    CICLOMORFOzA, ciclomorfoze, s.f. (Biol.) Totalitatea modificărilor pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării ontogenetice. — Din engl. cyclo-morphosis.
    CICLONAL, -A, ciclonaliy -e, adj. (Met.) Ciclonic. — Din fr. cyclonal.
    CICLONIC,-A, cicloniciy -ce, adj. (Met.) Al ciclonului, de ciclon; ciclonal. — Din fr. cyclonique.
    CICLOPARAFlNA, ciclop ar afine,s.î. (Chim.) Ciclan.
 — Din fr. cycloparafine.
    CICLOPROPAN s.n. Gaz incolor inflamabil şi exploziv. — Din fr. cyclopropane.
    CICLORAmA, ciclorame, s.f. Fundal de scenă curbat, confecţionat în general din pînză de culoare neutră; orizont (3). — Din engl., fr. cyclorama.
    CICLOTlMIC, -A, ciclotimici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de ciclotimie. — Din fr. cyclothymique.
    CICLOzA, cicloze, s.f. (Biol.) Mişcare a protoplas-mei în interiorul celulei. — Din fr. cyclose.
    CICLU s.n. 1. (Şi în sintagma ciclu menstrual) Menstruaţie. 2. (Fiz.; ieşit din uz la noi; în construcţia) Cicli pe secundă = hertzi.
    ClCO s.n. 1. Băutură răcoritoare. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cico (1). — Ci[trice] -f co[la].
    CICONIÎDA, ciconiide, s.f. (Ornit.) Ciconiformă. [Pr.: -ni-i-] — Din fr. ciconiidâs.
 CIFOSCOLIOZĂ'- CISTALGIE
     CIFOSCOLI6ZĂ, cifoscolioze, s.f. (Med.) Curbare în sens anteroposterior şi lateral a coloanei vertebrale. [Pr.: -ii-o-]—.Din ,fr. cyphoscoliose.
     CIFRIC, -A, cifotici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de cifoză. — După fr. cypheux.
     ClGĂ, cige, s.f. 1. (Min.) Scripete fix. 2. (Zool.) Cochilie de gasteropod. — Din magh. csiga.
     CILINDREE s.f. Cantitate de gaze introdusă în cilindrul unui motor cu ardere internă în timpul cursei de admisiune.
     CILINDRICITATE, cilindricitâţi, s.f. (Tehn.) Proprietate a unei porţiuni din trunchiul unui arbore de a se apropia de forma cilindrică. —Din fr. cylindricite.
     CILINDROÎD, -1, cilindroizi, -de, adj., s.n. (Corp) care are forma unui cilindru. [Pr.: -dro-id] — Din fr. cylindroîde.
     CIL1NDR6M, cilindroame, s.n. (Med.) Tumoare benignă a ţesuturilor epiteliale cu celule cilindroide. — Din fr. cylindrom.
     CIMAzA, cimaze, s.f. (Arh.) Chenar ornamental, de-a lungul unei faţade. — Din it. cimasa.
     CIMBALlST, -A, cimbalişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care acompaniază la cimbal. — Din fr. cymbaliste.
     CIM15N s.n. Lichid cu miros aromatic, care se găseşte în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din răşina coniferelor şi din unele petroluri. — Din fr. cymfcne.^
     C1MENTIST, -A, cimentişti, -ste, s.m, şi f. Muncitor într-o fabrică de ciment. — Ciment + suf. -ist.
     CIMENTOMStRU, cimentometre, s.n. Aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spaţiul dintre coloana unei sonde şi teren. — Ciment -f metru (după apometru, gazometru etc.).
     CINE-ADEVĂR s.n. (Rar) Cin6-verit6. — După fr. cin6-verite.
     CINEAMATfe, -OARE, cineamatori, -oare, s.m. şi f. Cineast amator. [Pr. : -ne-a-] — Cine[ast] + amator.
     CINEAMATORÎSM s.n. Activitate a cineamatorilor. [Pr.: -ne-a-] — Cineamator -f- suf. -ism.
     CINEANIIVIĂŢIE s.f. Cinematografie de animaţie. [Pr.: -ne-a-] — Cine[matografie] -f animaţie.
     CINECENA.CLU, cinecenacluri, s.n. Atelier de creaţie al cineaştilor amatori. — Cine[ast] -f- cenaclu.
     CINECLUBÎST, -A, cineclubişti, -ste, s.m. şi f. Membru al unui cineclub. — Cineclub -f- suf. -ist.
     CINEFILÎE, cinefilii, s.f. Pasiune pentru filme de cinema. — Din fr. cinăphilie.
     CINEGETICĂ s.f. Arta vînătorii.
     CINfiL2, cinele, s.n. (Muz.) Cimbal. — Din it. einelli.
     CINEMATOGRAFIERE, cinematografieri, s.f. Acţiunea de a cinematografia şi rezultatul ei; filmare. [Pr.: -fi-e-] — V. cinematografia.
     CINERADIO GRAFÎE, cineradiografii, s.f. Tehnică radiografică permiţînd efectuarea de imagini în mişcare. [Pr.: -di-o-] — Cinematografie] + radiografie.
     CINEROMAN, cineromane, s.n. Roman1 scris în vederea transpunerii lui cinematografice. — Din fr. cinSroman.
     CIN^-VERITlS s.n. (Cin.) Gen de cinematografie care acordă mare importanţă improvizaţiei şi îşi propune să surprindă realitatea în toată spontaneitatea ei; (rar) cine-adevăr. [Pr.: sineverite] — Cuv. fr.
     CINQUECENTIST, cinquecentişti, s.m. (Livr.) Scriitor sau creator de artă din cinquecento. [Pr.: -cue-] — Din it. cinquecentista.
     CIOÂCĂ s.f. (Arg.) Balivernă, o Expr. (Fam.) . A se ţine de cioace = a se ţine de glume, de şmecherii.
     CIOARĂ s.f. (în sintagma) Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus).
    CIOBÎRE, ciob ir i, s.f. Ştirbire. — V. ciobi.
    CIOBÎT, -Ă, ciobiţi, -te, adj. Ştirbit. — V. ciobi. ■
    CIOC 2 s.n. (Anat.; în compusul) Cioc-de-papagal = formaţie osoasă în zona marginală a vertebrelor.
    CIOCOLATESR, ciocolatieri, s.m. Muncitor într-o fabrică de ciocolată. [Pr.: -ti-er] — Din fr. chocolatier.
    CIOCOLATÎU, -IE, ciocolatii, adj. (Fam.) De culoarea ciocolatei. — Ciocolată -f suf. -iu.
    CIORAP s.n. (în compusul) Ciorap-chilot sau ciorap-pantalon — ciorap lung, continuat cu chilot; dres 3 (1).
    CIP, cipuri, s.n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele ujiui circuit integrat, — Din engl. chip.
    CIPILlCĂ, cipilici, s.f. (Fam.) Un fel de căciuliţă, de basc mic care se poartă pe creştetul capului. — Et. nec.
    CIPOLlN s.n. 1. Marmură albă care conţine mică sau alte minerale colorate, în straturi ce traversează roca. 2. Motiv decorativ oriental pentru porţelanuri, compus din frunze, fructe şi flori. — Din it. cipollino.
    CIPRINICULTtÎRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se .ocupă cu creşterea crapului; carpicultură. — Din fr. cypriniculture.
    CIRC s.n. (în sintagma) Circ lunar = crater lunar.
    CIRCADIĂN adj. (Med.; în sintagma) Ritm circa-dian = ritm biologic intern pe o durată de aproximativ 24 de ore al unui organism (aflat în imposibilitatea de a sesiza alternanţa dintre zi şi noapte). — Din fr. circadiei^
    CERCÂR, cir cari, s.m. Artist de circ. — Circ -f suf. -ar. .
    CIÎlCUlT s.n. (Electron. ; în sintagma) Circuit imprimat = circuit prefabricat în care conductoarele de legătură şi unele componente sînt realizate sub formă d« benzi înguste sau suprafeţe conductoare pe un suport izolant; (impr.) cablaj imprimat.
    CIRCUMDtJCŢIE, circumducţii, s.f. (Med.) Mişcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. — Din fr. circumduction.
    CIRCUMFLEX adj. 1. (Anat.; despre artere, Vene, nervi) Care are un traiect răsucit. 2. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate în jos.
    CIRCUMLUNÂR, -A, circumlunari, -e, adj. Care se află sau se petrece în jurul lunii; circumselenar. — Din fr. circumlunaire, engl. circumlunar.
    circumorAl, -ă, circumorali, -e, adj. (Anat.) Care este situat în jurul gurii; perioral. — Din fr. circumoral.
    CIRCUM ORBITAL, -A, circumorbitali, -e, adj. (Astron.) Care se află sau se petrece pe o orbită. — Din fr. circumorbital.                                  x
    CIRCUMSELENAR, -A, circumselenari, -e, adj. Circumlunar. — Circum[terestru] + selenar.
    CIRCUMSOLAR, -A, circumsolari, -e, adj. Care se află sau se petrece în jurul soarelui. — Circum[terestru]
 -f- solar.
    CIRCUMVOLtJT, -A, circumvoluţi, -te, adj. Cu circumvoluţii — Din fr. circumvolut.
    CIRTOMETRIE, cirtometrii, s.f. (Med.) Măsurare a perimetrului toracic. — Din fr.' cyrtomâtrie.
    CIRTOMfiTRU, cirtometre, s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea perimetrului toracic. — Din fr. cyrtromfctre.
    CISOlDĂ, cisoide, s.f. (Geom.) Curbă plană cu un punct <de întoarcere, a cărei ecuaţie este de gradul trei. [Pr.: -so-£-] — Din fr. cissoîde.
    CISTALGlE, cistalgii, s.f. (Med.) Tulburare funcţională dureroasă a vezicii urinare. — Din fr. cystalgie.
 30
 CISTECTOMIE - CÎŞ
    CISTECTOMÎE, cistectomii, s.f. (Med.) Extirpare totală sau parţială a vezicii urinare. — Din fr. cys-tectomie.           (
    CÎSTIC, -Ă adj. [Anat.; în sintagma) Canal cistic = canal care conduce secreţia biliară din vezica biliară în canalul cpledoc.
    CISŢICÎTĂ, cisticite, s.f. (Med.) Inflamaţie a canalului cistic. — Din fr. cysticite.
    CISTOC^L, cistocele, s.n. (Med.) Hernie a vezicii urinare. — Din fr. cystocfcle.
    CISTOPATÎE, cistopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile vezicii urinare. — Din fr. cystopathie.
    CISTOPLEGÎE, cistoplegii, s.f. (Med.) Paralizie a vezicii urinare. — Din fr. cystoplSgie.
    CISTOSARCOm, cistosarcoamfy s.n. (Med.) Sarcom al vezicii urinare. — Din fr. cystosarcome.
    cistoscOpic, -ă, cistoscopici, -ce, adj. (Med.) De cistoscopie. — Din fr. cystoscopique.
    CISTOTOMlE, cistotomii, s.f. (Med.) Deschidere operatorie de scurtă durată a vezicii urinare. — Din fr. cystotomie.
    CIŞMEGÎU, cişmegii, s.m. Slujbaş însărcinat în trecut cu supravegherea reţelei de cişmele în Bucureşti.
 — Cişmea -f suf. -giu.
    CITADINIZĂ, citadinizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A (se) urbaniza. — Citadin + suf. -iza. — cita-dinizâre s.f. ; citadinizât, -ă ^dj.
    CITITOR s.n. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele — dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector.
    CIŢOBIOLOGIC, -Ă, citobiologici, -ce, adj. De citobiologie. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. cytobiologique.
    CITOBIOLOGlE s.f. Biologie celulară. [Pr.: -bi-o-]
 — Din fr. cytoMologie.
    CITOBLAST, citoblaste, s.n. (Biol.) Nucleu al unei celule. — Din fr. cytoblaste.
    citochImic, -Ă, citochimici, -ce, adj. De cito-chimie. — Din fr. cytochimique.
    citochimIe s.f. Studiul constituţiei chimice a celulelor şi al proceselor biochimice din ele. — Din fr. cytochimie.
    CITOCHBrtSM s.n. Totalitatea proceselor biochimice din celule. — Din fr. cytochimisme.
    CITOCROMlE, citocromii, s.f. Procedeu rapid de tipar în patru culori suprapuse, la care forma parţială de negru serveşte la redarea efectelor de tonuri închise. — Din fr. cytochromie.
    CITODIAGNOSTIC s.n. (Med.) Diagnosticare bazată pe examinarea microscopică a celulelor extrase din organism; citoscopie. [Pr.: -di-ag-] — Din fr. cyto-diagnostic.
    CITOFAGlE s.f. (Biol.) înglobare a unei celule sau porţiuni de celulă de către altă celulă. — Din engl. cytophagy.
    CITOFIZIOLOGIC, -A, citofiziologici, -ce, adj. De citofiziologie. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. cytophysiologique.
    CITOFIZIOLOGlE, citofiziologii, s.f. Ramură a fiziologiei care studiază funcţiile, celulei vii. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. cytophygiologie.
    CITOGAltflE, citogamii, s.f. (Biol.) Fuzionare a gârneţilor în cadrul fecundaţiei. — Din engl. cytegamy.
    CITOGENETIC, -Ăf ritogenetici, -ce, s.f., adj; 1. S.f. Ramură a geneticii care studiază componenţii celulari ai eredităţii, precum şi consecinţele medicale şi evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al cito-geneticii (1), de citogenetică. — Din fr. cytogânltique.
    CIT O GENETICIĂN, -Ă, citogeneticieni, -e, s.m. şi f. Specialist în citogenetică (1). [Pr.: -ci-an] — Din fr. efngân&ieUit.
       CITOGENJŞZĂ, citogeneze, s.f. (Biol.) Proces de formare a celulei. — Din fr. cytogendse.
       CrrOLĂ, citole, s.f. Instrument medieval cu coarde, de forma migdalei şi cu gîtul scurt. — Pin fr. citole.
       CITOLlTIC, -A, citolitici, -ce, adj., s.n. (Biol.) (Ser) care distruge celulele. — Din fr. cytolityque.
      ; CITOLlZĂ, citolize, s.f. (Biol.) Proces de distrugere a integrităţii celulei. — Din fr. cytolyse.
       CITOLOG, -Ă, citologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în citologie. — Din citologie (der. regr.).
       CITOIiOGIC, -Ă, ciiologici, -ce, adj. De citologie, al citologiei. — Din fr. cytologique.
       CITOMORFOZĂ, citomorfoze, s.f. (Biol.) Modificare, a formei şi structurii celulelor în timpul vieţii lor; totalitatea acestor modificări. — Din engl.. cytomor-phosig.
       CITOPATOLOGlE s.f. Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei. — Din fr. cytopathologie.
       CITOPLASMĂTIC, -Ă, citoplasmatici, -ce, adj. Citoplasmic. — Din fr. cytoplasmatique, engl. cyto-plasmatic.
       CITOPJjASMIC, -Ă, citoplasmici, -ce, adj. De natura citoplasmei, al citoplasmei; citoplasmatic. — Din fr. cytoplasmique, engl. cytoplasmic.
       CITOPOIfiZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare şi dezvoltare a celulei. — Din fr. cytopoîfcse.
       CITOSCOPlE, citoscopii, s.f. (Med.) Citodiagnostic.
      —  Din fr. cytoscopie.
       CITOTOXIC, -Ă, citotoxici, -ce, adj. (Despre substanţe) Care are efect toxic asupra celulelor. — Din fr. cytotoxique.
       CITOTOXfNĂ, citotoxine, s.f. Substanţă citotoxică.
      —  Din fr. cytotoxine.
       CITRlN s.n. Varietate de cuarţ de culoare galbenă.
      —  Din fr. citrine.
       CITRO s.n. 1. Băutură răcoritoare pe bază de citrice.
      2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu citro (1). — Din citrice.
       CItJMi s.f. (în sintagma) Ciumă brună == nazism; fascism.
       CIUNlSM s.n. Curent latinist extremist în lingvistica şi filologia românească, legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice aceloraşi transformări fonetice suferite de cuvintele moştenite din latină; pumnism. — Din terminaţia lexicalizată -ciune + suf. -ism.
       CIUNÎST, -I, ciunişti, -ste, s.m. şi f. Adept al ciunismului; pumnist, o (Adjectival) Curent ciunist.
      —  De la ciunism, cu schimbarea sufixului.
       CIUPERCĂEÎE, ciupercârii, s.f. 1. Cultură de
      ciuperci. 2. încăpere amenajată pentru ciupercărie (1). — Ciupercă -f suf. -ărie.
       ClVlLÎST, cwilişti, s.m. (Rar) Specialist în studiul dreptului civil. — î)in fr. civiliste.
       CÎNEPĂ s.f. (în sintagma) Cînepă indiană = varietate de cînepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord şi cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannăbis indica).
       CÎNTEC s.n. (în sintagma) Cîntecul planetelor muzica sferelor.
       CÎRCĂLÎT, -Ă, cîrcăliţi, -te, adj. (Pop.; despre alimente) Fript numai pe deasupra; pîrpălit. — V. cîrcăli.
       CÎRLIGIOĂRĂ,cirZigioare, s.f. (Bot.; reg.) Iarbă-ro-şie (Bidens cernuus). — Cîrlig + suf. -ioară.
       CÎRPULÎŢĂ, cîrpuliţe, s.f. Cîrpuşoară. — Cîrpă 4-suf. -uliţă.
                                                                  . , CÎŞ 2, -Ă, cîşi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Gare este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung;
 31
                                                                                                     CLADOCER - CLUJEAN
 f. Adj. şi adv. (Fam.) (Care este) strîmb. — Din cîşl (pl. lui *cts < bg. kus ,,scurt“).
    cladocEr, cladoceri, s.m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (şi la sg.) animal din acest ordin. — Din fr. cladoc&res.
    CLAMOR(5S, -OAsA, clqmoroşi, -oase, adj. (Livr.) Zgomotos; răsunător; deznădăjduit. — Din it. cla-moroso.
                                                                       CLASAM, claseme, s.n. (Lingv.) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unităţi lexicale.
 — Din fr. classdme.
    CLASICIZA, clasicizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a dobîndi caracter clasic. — Clasic -f suf. -iza. — clasicizâre s.f.; clasicizât, -ă adj.
    CLASTOCARST, clastocarsturi, s.n. (Geol.) Complex de fenomene şi forme de relief dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă. — Din rus. klastokarst.
    CLASTOMANÎE, clastomanii, s.f. (Med.) înclinaţie morbidă de a distruge sistematic toate obiectele întîlnite. — Din fr./clastomanie.
    claumcAţie, claudicaţii, s.f. (Med.; rar) Şchio-pătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcţiei unor organe. [Pr.: cla-u-] — Din lat. claudicatio, fr. claudi-cation.
    CLAUSTROFOBlE, claustrofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de spaţii închise. [Pr.: cla-us-] — Din fr. claustrophobie.
    CLĂVUS, clavusuri, s.n. (Med.) Bătătură. — Din fr., lat. davus.
    CLAXONAT s.n. Claxonare. — V. claxona.
                                                                       CLÂPAR, clăpari, s.m. încălţăminte pentru schi, înaltă pînă deasupra gleznei, închisă în faţă cu clape.
 — Clapă -f suf. -ar.
    CIjEISTOGAM, -A, cleistogami, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care prezintă cleistogamie. [Pr. :cle-is-] — Din fr. cl&stogame.
    CLEISTOGAMlE, cleistogamii, s.f. (Bot.) Auto-polenizare. [Pr.: cle-is-] — Din fr. cl&stogamic.
    CLEMATlTA, clematite, s.f. (Bot.) Clocoţel (Cle-matis integrifolia). — Din fr. clâmatite.
    CLEPTOFOBÎE, cleptofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a nu comite un furt. — Din fr. cleptophobie.
                                                                          CLERICI ST, -A, clericişti, -ste, adj. (Rar) Clerical.
 — Cleric 4- suf. -ist.
    CLIMATfSM s.n. Totalitatea condiţiilor de igienă, terapeutice, urbanistice, sociale etc. pe care trebuie să le îndeplinească localităţile climaterice. — Din fr. elimatisme.
                                                                       climatizA, climatizez, vb. I. Tranz. A asigura climatizarea. — Din fr. climatiser. — climatizât, -ă adj.
                                                                          CLIMATIZAT6R, climatizatoare, s.n. Climatizor.
 — Climatiza 4- suf. -tor.
    CL1MATIZ OR, climatizoare, s.n. Aparat pentru efectuarea climatizării; climatizator. — Din fr. clima-tiseur.
    CLIMAT O GRAFIC, -A, climatograf ici, -ce, adj. De climatografie. — Din fr. climatographique.
    CLIMATOGRAFÎE, climatografii, s.f. Descriere a climatelor. — Din fr. climatographie.
    CLIMATOGRAmA, climatograme, s.f. Reprezentare grafică a principalelor date meteorologice pentru o regiune. — Din climat. Cf. fr. climogramme.
    CLIMAT OL 6 GIC, -A, climatologici, -ce, adj. De climatologie. — Din fr. climatologique.
                                                                       CLIMATOPATOLOGÎE, climatopatologii, s.f. Studiul acţiunii patogene a climatului asupra organismului.
 — Din fr. cUmatopathologie.
    CLIMAT OTER A PIC, -A, climatoterapici, -ce, adj. De climatoterapie. — Din fr. climatothârapique.
    CLIMATOTERAPlE, climatoterapii, s.f. Utilizare terapeutică a factorilor climatici. — Din fr. climato-thârapie.
    climostAt, climostate, s.n. Instrument cu care se măsoară efectul termic al factorilor climatici în interiorul clădirilor. — Din fr. climostat.
    CLENCI, clinciuri, s.n. încleştare reciprocă a partenerilor la box. [Var.: clmcing s.n.] — Din engl. clin-ching.
    CLlNCING s.n. v. elinei.
    CLINOTERAPIC, -A, clinoterapici, -ce, adj. De clinoterapie. — Din fr. clinothârapique.
    CLINOTERAPlE, clinoterapii, s.f. (Med.) Tratament medical prin repaus la pat. — Din fr. clinothâ-rapie.
    CLIŞEIZA, clişeiUtez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar)
A (se) transforma în şablon. [Pr.: -se-i-] — Clişeu -f suf. -iza. — clişeizâre s.f.; clişeizât, -ă adj..
    CLOACAL, -A, cloacali, -e, adj. (Zool.) De cloacă. Orificiu cloacal. — Cloacă -f suf. -al.
    CLON s.n. (Biol.) Totalitatea indivizilor identici proveniţi dintr-un singur organism, pe cale asexuată.
—  Din engl. clone.
    CLON A, clonez, vb. I. Tranz. (Biol.) A izola din clon indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generaţii. — Din clon. — clonâre s.f., clonât, -ă adj.
    CLONAj, clonaje, s.n. Clonare. — Din fr., engl. clonage.
    CLORINARE, clorinări, s.f. (Med.) Clorizare. — De la clor.
    CLORIT<5S, -OAsA, cloritoşi, -oase, adj. (Despre roci) Cu clorit. — Clorit + suf. -os.
    CLORMETAN s.n. (Chim.) Gaz incolor, inflamabil, folosit ca agent frigorific, dizolvant, anestezic looal etc. — Din fr. chlorm^thane.                \
    CLOROFORMÎSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu cloroform. — Din fr. clorolormisme.
    CLOROFORMIZARE, cloroformizări, s.f. Acţiunea de a cloroformiza şi rezultatul ei. — V. cloroîormiza.
    CLOROPENlE,^cloropenii, s.f. (Med.) Hipocloremie.
—  Din fr. chlorop6nic.
    CLOROPICRlNA s.f. 1. Substanţă toxică de luptă cu "efect sufocant şi lacrimogen. 2. Lichid toxic cu miros înţepător folosit pentru deratizare. — Din fr. chloropicrine.
    CLOROPRfÎN s.n. (Chim.) Derivat al butadienei folosit ca materie primă pentru cauciucul sintetic. — \ Din fr. chloroprfcne, germ. Chloropren.
    CLOR O SODIC, -A> clorosodici, -ce, adj. Cu clor şi sodiu; obţinut pe baza tratării chimice a sării.— Clor[os] -f sodic.
    CLORURAT, -A, cloruraţi, -te, adj. (Despre substanţe) Supus acţiunii de clorurare. — V. clorura.
    CLORURAţIE, cloruraţii, s.f. Clorurare. — Din fr. chloruration.
    CLORURÎE, clorurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a cloru-, lui în urină; cantitate de clor prezentă în urină. —« Din fr. chlorurie.
    CLOŞAT, -A, cloşaţi, -te, adj. (Despre fuste), Croit cu falduri, evazat, cu firele ţesăturii aşezate oblic; cloş — Cf. fr. c 1 o c h e r.
    CLOVNfîSC, -EASCA, clovneşti, adj. De clovn. — Clovn -f suf. -esc.
    CLU, cluuri, s.n. (Franţuzism) Punct de atracţie, de interes al unui spectacol, al unei acţiuni etc, [Scris şi: clou] — Din fr. clou.
    CLUJEĂN, -A, clujeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. — Cluj (n. pr.) -f- suf. -ean.
CLUJEANCA — COLAGOG
    CLUJEANCA, clujence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. + Locuitoare din municipiul Cluj-Napoca sau judeţul Cluj. — Clujean -f- suf. -că.
    CLUPA, clupez, vb. I. Tranz. A măsura diametrele arborilor cu clupa (1). — Cf. germ. kluppieren.
 —  clupăre s.f.
    CLUPĂJ, clupaje, s.n. Clupâre. — Clupă + suf. -aj.
    CNEAGHiNA, cneaghine, s.f. (înv.) Soţie sau fiică de cneaz sau de ţar. — Din rus., ucr. kneaghina.
 . CNEMiDA, cnemide, s.f. Un fel de jambiere metalice folosite în antichitate de soldaţii greci. — Din fr. cnlmide.
    CNIDOBLĂST, cnidoblaste, s.n. (Zool.) Celulă urzicătoare în ectodermui unor celenterate. — Din fr. cnidoblaste.
    COABITANT, -A, codbitanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Jur.) (Persoană) care locuieşte împreună cu alţii în aceeaşi casă. [Pr.: co-a-] — Din fr. cohabitant.
    COABITĂŢIE, coabitaţii, s.f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] — Din fr. cohabitation.
    COACERVAT, coacervate, s.n. (La pl.) Forme de viaţă microscopice considerate ca făcînd trecerea între substanţele organice şi primele organisme; (şi la sg.) individ din aceste forme microscopice. [Pr.: co-a-] — Din fr. coacervat.
    COACERVĂŢIE s.f. (Chim.; Fiz.) Stare instabilă a unei soluţii coloidale între starea de dizolvare şi cea de precipitare. [Pr.: co-a-1 — Din engl. coacervation.
    COACŢIONĂR, -A, coacţionari,          -e, s.m. şi f.
 Persoană care posedă acţiuni (II) împreună cu. altcineva. [Pr.: co-ac-ţi-o-J — Co- -f acţionar.
    COAGUL O GRĂMĂ, coagulograme, s.f. (Med.) Test care permite diagnosticarea unei coagulopatii; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de test. [Pr.: co-a-] — Din ,fr. coagulogramme.
    COAGULOPATlE, coagulopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sîngelui. [Pr.: co-a-] — Din fr. coagulopathie.
    COÂLĂ s.f. (în sintagma) Coală de autor = coală editorială egală cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm2 de desen.
    COAPTAŢIE, coaptaţii, s.f. 1. (Biol.) Stare de interacţiune a organelor unui corp viu. 2. (Med.) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele luxate. [Pr.: co-ap-] — Din fr. coaptation.
    COÂRDĂ s.f. (Zool.; în sintagma) Coardă dorsală= schelet intern situat în partea dorsală la cefalo-cordate.
    COARŢICULĂŢIE, coarticulaţii, s.f. (Fon.) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfîrşit. [Pr.: co-ar-] — Din fr. co-articulation.
    ^ASIGURARE, coasigurări, s.f. Asigurare simultană a mai multor persoane în limita sumei depuse în prealabil; [Pr.: co-a-] — După fr. coassurance.
    COBALTÂ,'' cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic. — Din cobalt. — cobaltâre s.f.; cobaltăt, -& adj.
    COBOL s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat pe probleme de gestiune economică. — Din engl., fr. cobol.
    COCAINÎSMs.n. (Med.) Intoxicatie acută cu cocaină. [Pr.: -ca-i-] — Din fr. cocainigme.'
    COCCIGIĂN, -Ă, coccigieniy -c, adj. (Anat.) De coccis, al coccisului. Regiune coccigiană. [Pi\: -gi-an] — Din fr. coccygien.
    COCHINCHINA s.f. 1. Rasă de găini originară din China, cu penaj bogat, crescută pentru producţia
 mare de carne. 2. Găină din rasa Cochinchina (1). — Din engl. Cochinchina.
    COCOŞfiSC, -EASCA, cocoşeşti, adj. De cocoş (I), al cocoşului. — Cocoş -j- suf. -esc.
    COCSARE, cocsări, s.f. Cracare termică aplicată reziduurilor petroliere. — De la cocs.
    COCSIFICABIL, -A, cocsificabili, -e, adj. (Despre cărbuni) Care se poate cocsifica. — Cocsifica -f suf. -bil.
    COCŢltJNE, cocţiuni, s.f. (Farm.) Fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conţin; medicament astfel obţinut. — Din fr. coction.
    COD 2 s.n. (în sintagmele) Cod poştal = număr atribuit unei localităţi sau străzi. Cod de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor care reprezintă parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor.
    CODICOLOGlE s.f. Ştiinţă specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine şi nu al textului. — Din fr. codicologie.
    CODINÎT s.n. Tundere a lînii din jurul ugerului şi de pe coada oii la fătare şi în perioada alăptării. — De la codină.
    CODOŞfîNIE, codoşenii, s.f. (Peior.) Faptul de a codoşi; comportare de codoş. — Codoş -f suf. -enie.
    COEDUCAŢIE s.f. Educaţie a băieţilor la un loc cu fetele în şcoli mixte. [Pr.: co-e-] — Din fr. coedu-cation.
    COENZImA, coenzime, s.f. (Biochim.) Componentă activă şi termostabilă a unei enzime; coferment. [Pr.: co-en-] — Din fr. coenzyme.
    COFERMfîNT, cofermenţi, s.m. (Biochim.)' Coen-zimă. — Din fr. coferment.
    COFOCHIRURGlE s.f. (Med.) Chirurgie pentru1 înlăturarea surdităţii. •— Din fr. cophochirurgie.
    COFOzA, cofoze, s.f. (Med.) Anacuzie. — Din fr. cophose.
    COFRA, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de construcţie fluid într-un cofraj. — Din fr. coffrer.
 —  cofrâre s.f.; cofrât, -ă adj.
    C O GENERAŢI ONAL, -A, cogeneraţionali,            -e,
 adj. (Rar) Din aceeaşi generaţie. [Pr.: -ţi-o-] — Co- -f-generaţie + suf. -onal.                       \
    COGESTltJNE, cogestiuni, s.f. Gestiune ţinută în comun de mar multe persoane. fPr.: -sti-u-] — Co- + gestiune (după fr. cogestion).
    COINCULPAT, -A, coinculpaţi, -te, s.m. şif. Inculpat împreună cu alţii în aceeaşi infracţiune penală. [Pr.: co-m-] — Din fr. coinculpG.
    coinstigatOr, -oAre, coinstigatori, -oare, s.m. şi f. Instigator împreună cu alţii la săvîrşirea unei infracţiuni. [Pr.: co-in-] — Co- -f instigator.
    COI6T, coioţi, s.m. Mamifer carnivor din America, asemănător. cu lupul şi cu şacalul (Caniş latrans). [Pr.: co-iot] — Din fr. coyote.
    COLA2 s.f. (2) cole. 1. Băutură răcoritoare cu extract de cola \ 2. (Eliptic) Sticlă, pahar etc. cu cola (f). — Din engl. [coca] cola.
    COL A 3, colez, vb. I. Tranz. şi refl. (Franţuzism)
 1. Tranz. şi refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trăi în concubinaj. 8. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. — Din fr. colier. — colâre s.f.; colât, -ă adj.
    COLÂC s.m. (în sintagma) Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova.
    COLA GENOzA, colagenoze, s.f. Boală caracterizată prin proliferarea colagenului în ţesutul conjunctiv. — Din fr. collagenose.
    COLAG0G, -A, colagogi, -ge, adj., s.n. (Med.) (Substanţă) care favorizează evacuarea bilei în duoden.
 —  Din fr. cholagogue.
33
COLANT - COMINUTIY
    COLĂNT, -A, colanţi, -te, adj., s.m. pl. 1. Adj. (Despre îmbrăcăminte) Strîns lipit de corp. 2. S.m. pl. Dres3 (1). — Din fr. collant.
    COLAPS OTERAPÎE s.f. (Med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămîn pentru a-1 pune în repaus. — Din fr. col-lapsotherapie.
    COLATITtJDINE, colatitudini, s.f. (Astron.) Complementul latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească. — Co- + latitudine (după fr. collatitude).
    COLECISTECTOMlE, colecistectomii, s.f. (Med.) Extirpare chirurgicală a vezicii biliare. — Din fr. cholâcystecţomie. ^
    COLECISTOPATÎE, colecistopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile căilor biliare. — Din fr. cbolâcystopathie.
    COLECTAZÎE, colectazii, s.f. (Med.) Dilatare a colonului. — Din fr. colectasie.
    COLECTOMlE, colectomii, s.f. (Med.) Extirpare operatorie (totală) a intestinului gros. — Din fr. colectomie.
    COLECŢIONARE, colecţionări, s.f. Acţiunea de a colecţiona. [Pr.: -ţi-o-] — V. colecţiona.
    COLECŢIONAT, -A, colecţionaţi, -te, adj. (Despre o serie de obiecte de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie) Care face parte dintr-o colecţie (1). [Pr.: -fi-o-1
—  V. colecţiona.
    COLEDOClTÂ, coledocite, s.f. (Med.) Inflamaţie a canalului coledoc. — Din fr. chotâdocite.
    COLIGArE, coligări, s.f. 1. (Log.) Acţiunea de a sintetiza mai multe observaţii. 2. (Chim.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi sau radicali liberi. — Din it. colligare „a lega împreună".
    COLIMATOR s.n. (în expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva.
    COLIN AR, -A, colinari, adj. Cu coline; caracteristic pentru coline, de coline. Zonă colinară. — Colină + suf. -ar.
    COLINIARITAtE s.f. (Mat.) Calitatea mai multor puncte de a fi coliniare. [Pr.: -ni-a-] — Cf. it. colii-n e a r i t â.
    COLMATA, colmatez, vb. I. Tranz. A produce o colmatare. — Din fr. colmater.
    COLMATAj, colmataje, s.n. Colmatare. — Din fr. colmatage.
    COLMATÂRE s.f. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafaţa frontală a capetelor magnetice.
    COL OCAZIE, colocazii, s.f. Plantă tropicală cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat în feculă, cultivată la noi ea plantă ornamentală de interior (Colocasia antiquorum ). — Din lat. Colocasia [antiquorum], numele ştiinţific al colocaziei.
    COLOCVlAL, -A, colocviali, -e, adj. De conversaţie (familiară). [Pr.: -vi-aV] — Din engl. colloquial.
    COLOCVIU s.n. Simpozion.
    COLONIZABIL, -A, colonizabili, -e, adj. Care poate fi colonizat. — Din fr. colonisable.
    COLONLÎNIE, colonlinii, s.f. (Tipogr.) Linie care marchează începutul textului de sub colontitlu. — Din germ. Kolumnelinie.
    COLOPATlE, colopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile colonului. — Din fr. colopathie.
    COI <5R adj,, invar. (Despre filme, fotografii etc.) Tehricolor. — Din engl. color.
    ccicfApii. -A, colorobili, -e, adj. Care poate fi colorat. — Colora + suf. -bil.
    COI CFlSM s.n. Tendinţă în pictură de a da o importanţă deosebită coloritului. — Diş germ. Kolo-ri sinus.
       COtîORlSTIC, -A, coloristici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. De culori, al culorilor. 2. S.f. Studiu al culorilor. — Din fr. coloristique.
       COLPORAElE, colporafii, s.f. (Med.) Sutură chirurgicală a vaginului. — Din fr. colporaphie.
       COLUMBĂRlE, columbării, s.f. Crescătorie de ( porumbei. — Columbă -f suf. -ărie.
       COLUMBIFORM, -A, columbiformi, -et adj., s.f.
    1. Adj. (Despre păsări) Care se aseamănă cu porumbelul. 2. S.f. (la pl.) Ordin de păsări bune zburătoare, care îşi hrănesc puii, în primele zile, cu un fel de lapte secretat de mucoasa guşii părinţilor; (şi la sg.) pasăre din acest ordin'. — Din fr. colombiforme.
       COLUMBOFILlE, columbofilii, s.f. Pasiune de a creşte porumbei (călători). — Din fr. colombophilie.
       COLUMBOGrAmA, columbograme, s.f Mesaj dus la destinaţie de porumbei. — Columb[ă]+ [aerojgramă.
       COLURÎE, colurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a pigmen-ţilor biliari în Urină; cantitate de pigmenţi biliari prezentă în urină. — Din fr. cholurie.
       COLUYIAL, -A, coluviali, -<?, adj. (Geol.) Decoluvii; care formează coluvii. [Pr.: -vi-al] — Din fr. colluvial.
       COMANDAT, -A, comandaţi, -tey adj. 1. (Despre mişcări, acţiuni) Executat printr-o comandă (8).
    2. (Despre camerele unei locuinţe) Care comunică între ele; (despre apartamente) cu camere comandate.
    —  V. comanda.
       COMANDITARE, comanditări, s.f. Acţiunea de a comandita. — V. comandita.
       COMAŢI s.m. pl. Nume dat (de romani) geto-da-cllor de rînd. — Din lat; comaţi.
       COMATOGlŞN, -A, comatogeni, -e, adj. (Med.) Care produce comă \ Factor comatogen, — Din fr. comatogdne.
       COMAT(5S, -OASĂ, comatoşi, -oase, adj., s.m. şi f.
    1. Adj. De comă *. Stare comatoasă. 2. Adj., s.m. şi f. (Bolnav) care este în comă \ — Din fr. comateux.
       COMĂ1 s.f. (Ărg.; în loc adj. şi adv.) De comă =* extraordinar, nemaipomenit.
       COMBI s.n. invar/ Autoturism cu portbagajul plasat în interiorul maşinii, la spate, o (Adjectival) Trabant combi. — Din germ. Kombi[wagen]. ,
       COMBIN ABIL, -A, combinabiU, -e, adj. Care se poate combina. — Combina + suf. -bil.
       COMBINAGlU, combinagii, s.m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinaţii (2) (necinstite). — Combina -f suf. -giu.
       COMBINATlV, -A, combinaţiei, -e, adj. De combinare (1). — Din engl. combinative.
       COMBINĂ s.f. (Şi în sintagma combină muzicală) Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio.
       COMBO s.n. Formaţie orchestrală de jaz compusă din trei pînă la opt instrumentişti. — Cf. engl. c o m-b i n a t y.
       COMBURANT, comburanţi, s.m. Substanţă care întreţine arderea carburantului (în motorul-rachetă).
    —  Din fr. comburant.
       COMERAj s.n. (Franţuzism) Flecăreală; bîrfă. — Din fr. comm^rage.
       C OMERCIĂBEL, -Ă, comerciabili, -e, adj. Care îndeplineşte condiţiile pentru a fi comercializat (uşor); vandabil; de comercializat. [Pr.: -ci-a-] — Din it. commerciabile.
       COMERCIALfSM s.n. Spirit comercial (exagerat). [Pr.: -ci-a-] — Din engl. commercialism.
       COMICITATE s.f. (Rar) Caracter comic. — Comic -f suf. -itate.
       COMINUTlV, -A, cominutivi, -e, adj. (Med.; despre fracturi) în fragmente mici. — Din fr. comminutîl.
 34
    COMISERATlY, -Ă, comiserativi, -£, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. şi: -ze-] — Din it. commiseratiyo.
    COMISIE s.f. (în sintagma) Comisie de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.
    COMISURĂL, -Ă, comisurali, -e, adj. (Anat.) Al comisurii, de comisură. — Din fr. commissural.
    COMITIA s.f. Sistem de adunări ale poppruîui în perioada republicii din Roma antică, cu atribuţii politice, legislative, judecătoreşti şi religioase. [Pr. : -mi-ţi-a] — Cuv. lat.       t
    COMMODO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Prin atenuarea mişcării rapide. [Pr.: co-] — Cuv. it.
    COMPACTĂ vb. I. Tranz. A îndesa cu ajutorul compactorului. — compactât, -ă adj.
    COMPACTARE, -A adj. v. compactibil.
    COMPACTlBEL, -i, compactibili, -e, adj. Care poate fi compactat. [Var.: compactâbil, -ft adj.]
    COMPAGTIBIIilTÂTE s.f. Proprietatea de a putea fi compactat. — ţ)in fr. compactibilitG.
    COMPACTITATE, compactitâţi, s.f. înşuşire de a fi compact; compacitate. — Compact -f- suf. -itate (după germ. Kompaktheit).
    COMPACTIZARE, compactizări, s.f. Condesare. — Din compact,
    . COMPARATÎSM s.n. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea şi compararea motivelor (3) comune din culturile diferitelor ţări. ♦ (Lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. — Din fr. compa-ratţsme. _________^
    COMPARATIVlSM s.n. (Lingv.) Comparatism. — Din germ. Eomparativismus.
    COMPARS s.m. (Livr.) Personaj mut sau cu rol minor într-un spectacol; figurant. — Din fr. comparse^ it. comparsa.
    COMPARTIMENT AL, -A, compartimentali, -e, adj. Care ţine de un compartiment, referitor la un compartiment. — Din fr. compartimentai/
    COMPATIBILITATE s.f. (Tel.; în sintagma) Compatibilitate inversă = retrocompatibilitate.
    COMPENSĂT, -A, compensaţi, -te, adj. în stare de compensare; echilibrat. + (Med.) Care a revenit la o stare de funcţionare normală. — V. compensa.
    COMPENSATlV, -A, compensaţiei, -e, adj. Care stabileşte o compensaţie, care compensează. — Din fr. compensativ.
 y C OMPETIŢION AL, -A, competiţionali, -e, adj. De competiţie. Activitate competiţionalâ. [Pr.: -ţi-o-] — Din competiţie.
    COMPILATOR, compilatoare, s.n. (Cib.) Program utilitar de transformare a unui limbaj algoritmic în codul maşinii.
    COMPLEMENTARI SM s.n. (Fii.) Teză fundamentală a empirismului logic constînd în asocierea empirismului cu logicismul. — Din fr. complfrnentarisme.
    COMPLEMENTARIZĂ, complementari/e», vb. I. Refl. (Rar) A deveni complementar la ceva; a se completa, a se întregi. — Complementar + suf. -iza.
    COMPLETAT, -A, completaţi, -te, adj. Care a devenit .complet j întregit. — V. completa.
    COMPLET1TtJDINE s.f. (Log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. — Cf.fr. compl6tu.de.
    COMPLETlVlTĂTE s.f. (Rar) însuşirea de a fi complet. — Din fr. completivitS.
    COMPLfîX s.n. (Psih.; în sintagma) Complexul lui Oedip = ataşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus.
                                                                                COMISERATIV - COMUNITARISM
                                                                                                                  »
    COMPLEXIFICA, complexific, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A face să devină sau a deveni (mai) complex. — Complex + suf. -ifica. — complexiîicâre s.f.; comple-xificât, -ă adj.
    COMPLEXUĂL, -Ă, complexuali, -e, adj. (Psih.) Referitor la complex (8), la natura emoţională a acestuia. [Pr.: -xu-al] — Din fr. complexuel.
                                                                COMPLIMENTARE, complimentări, s.f. Acţiunea de a complimenta şi rezultatul ei. — V. complimenta.
    COMPLOTlSM s.n. (Rar) Tactică de complotist. — Complot + suf. -ism.
    COMPONENT s.n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc.
    COMPORTAMENTAL, -A, comportamentali, -e, adj. De comportament. — Din fr. comportemental.
    COMPORTAMENTÎSM s.n. (Livr.) Behaviorism. — Comportament -f- suf. -ism.
    COMPORTAMENT!ST, -A, comportamentişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al comportamentisiiiului. — De la comportamentism, cu schimbarea sufixului.
    COMPOSTĂ vb. I. Tranz. A marca cu compostorul biletul de călătorie. — compostâre s.f.; compostât, -& adj.
                                                                COMPOSTOR s.n. Aparat pentru perforat biletele în vehiculele de transport în comun cu autotaxare.
    COMPOUND A, compoundez, vb. I. Tranz. (Elt.) A face operaţia de compoundare. [Pr.: -paun-] — Din engl. compound.
    COMPOZITE s.n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
    COMPREHENSIBILITATE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi' comprehensibil. — Din fr. comprâhensibilitâ.
    COMPRESIE s.f. v. compresiune.
    COMPRESÎV, -A, compresivi, -e, adj. (Livr.) Care serveşte pentru a lega strîns. ♦ Fig. Care restrînge, comprimă. — Din fr. compressil, engl. compressive.
    COMPRESOR s.n. (în sintagma) Compresor de dinamică = aparat electronic care realizează compresia dinamicii semnalelor electrice.
    COMPROMIS 0RIU, -IE, compromisorii, adj. (Livr.) Care este în legătură cu un compromis. O Judecată compromisorie — judecată pronunţată de arbitri. Clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se menţionează că dificultăţile survenite în executarea lui vor fi rezolvate de arbitri. — Din fr. compromissoire.
    COMPUTA, computez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scădea prevenţia din timpul unei condamnări. — Din fr. computer. — computât, -ă adj.
    COMPUTER s.n. (în sintagma) Computer familial = microcalculator pentru prelucrarea şi vizualizarea informaţiilor provenite de la o serie de periferice, specificJ aplicaţiilor familiale (utilitare, educaţionale, distractive etc.); microordinator familial. [Pr.: -piu-].
    COMPUTERIZA, computerizez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra cu ajutorul computerului. 2. A introduce folosirea computerului în diverse domenii de activitate. [Pr.: -piu-] — Din engl, computerize. — computerizare s.f.___
    COMPUTERIZAT, -A, computerizaţi, -te, adj. Cu activitate aflată sub controlul computerului. [Pr.: -piu-] — V. computeriza.
                                                               COMUNICABELITATE s.f. Calitatea sau starea a ceea ce este comunicabil. — Din fr. commiinic&biUt&
    COMUNICANT, -A, comunicanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care comunică ceva; spec. persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică. — V. comunica.
    COMUNITARlSM s.n. Caracter comunitar. — Din fr. communitarisme.
 35
CON BRIO - CONFUZIONIST
    CON BRIO loc. adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu vervă, cu însufleţire. [Pr.: brl-o] — Loc. it.
    CONCATENAŢIE, concatenaţii, s.f. 1. (Lingv.) înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
 2. (Lit.) înlănţuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. — Din fr. concatenation.
    CONCENTRÂT2, -Ă adj. (Despre stil, limbaj) Concis.
    C ONCENTRAŢION Ar, -A, concentraţionari, -e, adj. (Rar) Privitor la lagărele de concentrare. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr.' concentrationnaire.
    CONCEPTÎBIL, -A, conceptibili, -<?, adj. (Rar) De conceput. — Concept -f- suf. -ibil.
    CONCEPTUALI ST, -A, conceptualişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al conceptualismului. [Pr.: -tu-a-] — Din fr. conceptualiste.
    CONCEPTUALIZÂ, conceptualizez, vb. I. Tranz. A transpune o teorie în concepte (1). [Pr.: -tu-a-] — Din fr. conceptualiser. — conceptualizare s.f.; conceptua-liz&t, -& adj.
    CONCEPŢIONÂL, -A, concepţionali, -e, adj. Al concepţiei, de concepţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. conceptional.
    CONCERTĂ vb. I. Intranz. (Mai ales despre şefi de state, diplomaţi etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun; pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună.
    CONCERTÎSTIC, -A, concertistici, -ce, adj. De concert, al concertului. — Concert -f suf. -istic.
    CONCESIONÂL, -A, concesionali, -e, adj. (Jur.) De concesiune, al concesiunii. [Pr.: -si-o-] — Din fr. con-cessionale.
    CONCITADlN, -A, concitadini, -e, s.m. şi f. Persoană considerată în raport cu alta care locuieşte în acelaşi oraş cu ea; (rar) conorăşean. — Din it. concitadino.
    CONCLUZIONA, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A trage concluzii. 2. (Fam.) A încheia discuţia. [Pr.: -zi-o-] — Din concluzie. — eoncluzionâre s.f.; conclu-zionât, -ă adj.
    CONCOIDĂL, -A, concoidali, -e, adj. (Mat.) De con-coidă. [Pr.: -co-i-] — Din fr. conchoide.
    C ONţ) OMITE NŢĂ, concomitente, s.f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistenţă. — Din fr. eoncomitance.              '
    CONCORDATAR, -A, concordatari, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S.m. şi f. (Astăzi ieşit din uz) Comerciant insolvabil care a obţinut un concordat (2). — Din fr. concordataire.
    CONCORDiST, -A, concordişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. — Din fr. coneordiste.
    CONCRESCENT, -A, concrescenţi, -te, adj. 1. (Bot.) . Concrescut. Petale concrescenţe. 2. (Med.; despre organe) Afectat de concrescenţă; cu concrescenţă.
 Din fr. concrescent.
    CONCRlST, -Ă adj. (în sintagma) Muzică concretă = muzică realizată pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatură electronică.
    fcONCREŢITtDINE s.f. (Rar) Concreteţe. - De la concret.
    CONCRETIZAT, -1 , concretizaţi, -te, adj. Care este realizat în mod practic; materializat. — V. concretiza,
    CONCRETIZAT OR, -OARE, concretizatori, -oare, adj. (Rar) Care concretizează. — Concretiza -f- suf. -tor.
    CONCURENŢĂ s.f. (Geom.) Proprietatea dreptelor concurente. O Punct de concurenţă = punct de intersecţie a dreptelor concurente. -
    CONDENS, condensuri, s.n. 1. Rezultat al condensării vaporilor. 2. Fenomen de infiltrare a condensului
 (1) de apă în combinaţie cu unele specii de ciuperci în pereţii locuinţelor. — Din condensare (der. regr.).
    CONDlL, condili, s.m. (Anat.; adesea cu determinări care indică locul de articulare) Proeminenţă rotundă la extremitatea unor oase. — Din fr. condyle.
    CONDIŢIONALlSM s.n. (Fii.) Tendinţă greşită de a identifica şi înlocui cauza cu condiţiile în care apar sau există fenomenele. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. eondi-tioimalisme.
    CONDRlNA s.f. (Biol.) Substanţă fundamentală a ţesutului cartilaginos. — Din fr. chondrine.
    CONDROBLAST, condroblaste, s.n. (Biol.) Celulă care formează cartilaj. — Din fr. chondroblaste, engl. chondroblast.
    CONDROClT, condrocite, s.n. (Biol.) Celulă carti-laginoasă matură. — Din engl. chondrocyte.
    condrosarcOm, condrosarcoame, s.n. (Med.) Tumoare malignă a ţesutului cartilaginos. — Din fr. chondrosarcome, engl. chondrosarcoma.
    CONEGTlV, -Ă s.n. (Gram.) Cuvînt de relaţie în propoziţie sau în frază.
    CONEXIIÎNE s.f. (în sintagma) Conexiune inversă = feedback.
    CONFECŢIONflR, -A, confecţioneri, -e, s.m. şi f. Muncitor care lucrează confecţii. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. confectionneur.
    CONFESIONALlSM s.n. Concepţie teologică care consideră obligatorie apartenenţa la o anumită confesiune. [Pr.: -si-o-] — Din germ. Konfessionaliimus, it. confessionalismo.
    CONFESlV, -A, confcsivi, -e, adj. (Livr.) De confesiune. — Din confesa.
    CONFIAT, -A, confiaţi, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr şi uscare; glasat. [Pr.: -fi-ai] — Cf. fr. c o n f i t.
    CONFIGURARE, configurărit s.f. Acţiunea de a se configura şi rezultatul ei. — V. configura.
    CONFIGURAT, -A, configuraţi, -te, adj. Care a fost întocmit într-un anumit fel; care a luat o anumită formă. *- V. configura.
    CONFIGURATIY, -A, configuraţiei, -e, adj. De configuraţie; configuraţional. — Din fr. configuraţii, engl. configurative.
    CONFIGURAŢIONĂL, -A, configuraţionali, -<?, adi. (Livr^) Configurativ. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. eonfi-gurational.
    CONFIGURAŢIONlSM s.n. (Fii.) Gestaltism. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. configurationism.
    CONFIGURAŢIONlST, -A, configuraţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al configuraţionifcmului. [Pr.: -ţi-o-]— Din engl. configurationist.
    CONFISCABIL, -A, confiscabili, -e, adj. Care poate fi confiscat. — Confisca -f suf. -bil.
    CONFLICTUAL, -A, conflictuali, -e, adj. Referitor la conflict* al conflictului. [Pr.: rtu-al] — Din fr. conflictuel.
    CONFRATERNITATE, confraternităţi, s.f. (Franţuzism) Confrerie. — Din fr. confraternit^.
    CONFRUNTĂ vb. I. Refl. A fi în situaţia de a face faţă unei situaţii, probleme etc. (deosebit de) dificile.
    CONFUZIONANT, -A, confuzionanţi, -te, adj. (Rar) Care provoacă confuzie, derutant. [Pr.: -zi-o-] — De la confuzie.
    CONFUZIONlSM, confuzionisme, s.n. (Rar) Tendinţă de a crea confuzie, dezorientare. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. confusionnisme.
    CONFUZIONÎST, -A, confuzionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care creează confuzii. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. confusionniste.
 36
t
CONGA - CONTRAARGUMENT
 . C6NGA s.f. 1. Dans cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez. 2. Tobă de formă lungă, subţiată la extremitatea inferioară, acţionată cu degetele şi cu podul palmei. — Din fr. conga.
    CONGELANT, -A, congelanţi, -te, adj., s.n. (Substanţă) care congelează. — Congela suf. -ant.
    C ON GRE G AŢI ONÂL, -Ă, congregaţionali, -e, adj. De congregaţie, al congregaţiei. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. congregational.
    coniOză, conioze, s.f. (Med.) Boală provocată de pătrunderea şi fixarea pulberilor în organism. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. coniose.
    CONJUNCTIV AL, -A, conjunctivali, -e, adj. (Anat.) De conjunctivă, al conjunctivei. — Din fr. conjonc-tival.
    CONJUNCTURAL, -A, conjuncturali, -e, adj. De conjunctură, al conjuncturii. — Din fr. conjoncturel.
    CONJUNCTURALlSM s.n. Tendinţă de a utiliza diverse împrejurări favorabile (pentru satisfacerea unor interese). — Conjunctură + suf. -(al)wm.
    CONJUNCTURI ST, -A, conjiincturişti, -ste, adj. (Rar) De conjunctură. — Din fr. conjuncturiste.
    CONOlD, -A, conoizi, -de, adj., s.n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. S.n. Suprafaţă generată de o dreaptă care se menţine paralelă cu un plan dat şi se sprijină pe o dreaptă fixă şi pe o curbă fixă. [Pr.: -no-id] — Din fr. conofde.
    CONOIDAL, -A, conoidali, -e, adj. (Mat.) De formă conică; conoid (1). [Pr.: -no-i-] — Din fr. conoidal.
    CONORĂŞEĂN, -A, conorăşeni, -e, s.m. şi f. (Rar) Concitadin., — Con+ orăşean.
    CONOTATlV, -A, conotatwi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvîntului; care este rezultat din experienţa personală, din context ? figurat. + (Despre stil) Care este dominat de conotaţii. — Din fr. connotatif.
    CONOTÂŢIE, conotaţii, s.f. (Lingv.) Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvînt, adesea figurat, rezultat din experienţa personală, din context'. + Semnificaţie. — Din fr. connotation.
    CONSEMNĂBIL, -A, consemnabili, -e, adj. De consemnat. — Cf. it. consegnabile.
    CONSILIERE, consilieri, s.f. (Livr.) Acţiunea de a consilia şi rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] — V. consilia.
    CONSOLIDĂBIL, -A, consolidai iii, -e, adj. Care poate fi consolidat. — Din fr. consolidable.
    GONSTÂNT, -Ă adj. (în sintagma) Capital constant = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie care nu-şi schimbă mărimea valorii în pro-
 ppcnl Hp nrnrliif'tîp
    CONSTATĂBIL, -A, constatabili, -e, adj. Uşor de constatat. — Din fr. congtatable.
    CONSTATATÎV,        -A, constatatwi,  -e,  adj.  Care
 constată, care înregistrează ceva ca atare. — Din fr.' constatatif.
    CONSTĂNŢEAN,        -A, constânţeni,  -e,  s.m., adj.
 1. S.m. Persoană născută şi crescută     în   municipiul
 sau judeţul Constanţa. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Constanţa. — Constanţa (n.pr.) -f- suf. -ean.
    CONSTĂNŢEÂNCĂ, constănţence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Constanţa. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Constanţa.
 —  Constănţean -f suf. -că.
    CONSTERNANT,        -A, consternanţi, -te, adj.  Care
 provoacă consternare. — Din fr. consternant.
    CONSTRtJCT, constructe, s.n. (Livr.) Concept abstract realizat pe baza activităţii practice intuitive; sistem teoretic ipotetic. — Din engl. construct.
       CONSTRUCTIVlST, -A, constructiv işti, -ste, .adj., s.m. şi f. (Adept) al constructivismului — Din fr. constructiviste, germ. Konstruktivist.
       CONSTRUlBIL, -Ă, construibili, -e, adj. (Despre terenuri) Pe care se poate construi. — Construi -f suf. -bil.
       CONSUMAT1, -Ă, consumaţi, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii sau pentru a obţine alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost întrebuinţat ca hrană. — V. consuma 1.
       CONSUMĂT2, -Ă, consumaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieţi dezorganizate, desfrînate etc. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). — V. consuma2. n CONŞTIENTIZA, conştientizez, vb. I. Tranz. şi ^ refl. A face să devină sau a deveni conştient. [Pr. : -şti-en-] — Conştient + suf. -iza. — conştientizâre s.f.; conştientizat, -ă adj.
       conştientizAbil, -A, conştientizabili, -e, adj. Care poate fi conştientizat. [Pr.: -şti-en-] — Conştientiza + suf. -bil.
       CONTACTA, contactez, vb. I. Tranz. A stabili legătura cu cineva, a lua contact cu cineva. — Din fr. contacter.
       contagioziţAte, contagiozitâţi, s.f. Caracter molipsitor al unei boli. [Pr.: -gi-Q-] — Din fr. conta-giogitS.
       CONTAINERIZĂ, containerizez, vb. I. Tranz. A introduce în container. ^ A introduce folosirea containerelor în transporturi. — Container -f suf. -iza (după engl. containerize). — containerizâre s.f.; con-tainerizât, -ă adj.
       CONTAMINAT, -A, contaminaţi, -te, adj. Care a suferit acţiunea de contaminare; molipsit. — V. contamina.
       CONTEMPLĂ vb. I. Intranz. A medita, a reflecta.
       CONTEMPLATIVITATE s.f. Caracter contemplativ.
       CONTENTlY, -A, contentivi, -e, adj. (Med.) Care menţine poziţia corectă 'a unui organ. — Din fr. contentif.
       contestatAr, -A, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecţii sau protestează în faţa unei situaţii, faţă de un sistem social-politic etc. — Din fr. contestataire.
                                                                  CONTEXTUAL, -A, contextuali, -e, adj. De context, al contextului. [Pr.: -tu-al] — Din fr. contextuel.
       CONTEXTUALITATE s.f. (Rar) Ansamblu de împrejurări, de circumstanţe într-un anumit moment. [Pr-: -tu-a-] — Contextual -f suf. -itate.
       CONTINENT2, -A, continenţi, -te, adj. (Rar) Care trăieşte în continenţă; abstinent, cast. — Din fr. continent.
       CONTINUATlV, -A, continuatei, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] — Din fr. continuatif.
       contorizA, contorizez, vb. I. Tranz. A număra prin intermediul unor aparate specializate; a înregistra prin contor. — Contor + suf. -iza. — contorizâre s.f.; contorizât, -ă adj.
       CONTORSIONlST, contorsionişti, s.m. Gimnast de circ cu foarte mare mobilitate. [Pr.: -si-o-] — Contorsiona -f suf. -ist.
       CONTRAANCHfÎTĂ, contraanchete, s.f. (Jur.) Repetare a anchetei pentru verificarea ei. [Pr.: -tra-an-] — Din fr. contre-enqugte.
       CONTRA ARGUMENT, contraargumente, s.n. Argument care se opune altuia. [Pr.: -tra-ar-] — Din fr. contre-argument.
 37
CONTR AARGUMENTA - CONVOCABIL
    CONTRAARGUMENTA, contraargumentez, vb. I. Tranz. A respinge ceva prin contraargumente. [Pr.: -tra-ar-J — Din contraargument. — contraargumentâre s.f.
    CONTRABAtAtGR, contrabătătoare, s.n. Piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat. — Contra-1 -f bătător.
    CONTRACÎMP, contracîmpuri, s.n. (Cin.) Filmare efectuată dintr-un unghi opus celui precedent şi simetric cu acesta. — După fr. contre-champ.
    contractat, -A, contractaţi, -te, adj. Strîns» zgîrcit (II 2). — V. contracta.
    CONTRACTlL, -A, contractili, -e, adj. (Med.) Con-tractabil. — Din fr. contractile.
    CONTRA CTILITATE, contractilităţi, s.f. (Med.) Contractibilitate. — Din fr. contractilitâ.
    CONTRACTUALISM s.n. Doctrină socială, politică şi juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pr.: -tu-a-] — Contractual -f- suf. -ism.
    C ONTRACTUALl ST, -A, contractual işti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al contractualismului. o Teoria contractualistă = contractualism. [Pr.: -tu-a-] — De la contractualism, cu schimbarea sufixului.
    CONTRADÎG, contradiguri, s.n. Dig de consolidare a digului principal. — Din fr. contre-dîgue.
    CONTRAEXTfîNSIE, contraextensii, s.f. (Med.) Aplicare a unei forţe egale, dar opuse forţei extensiei asupra membrelor sau a unor părţi ale corpului. [Pr.: -tra-ex-] — Din fr. contre-extension.
    CONTRAGABlflR, contragabieri, s.m. (Mar.) A treia velă pătrată începînd de jos a unui gabier. [Pr.: -bi-er] — Din fr. contre-gabier.
    CONTRAINFORMĂŢIE, contrainformaţii, s.f. Serviciu de stat însărcinat cu urmărirea şi combaterea spionajului; contraspionaj (2). [Pr.: -tra-in-] — Contra1-*f informaţii.
    C ONTRAEVTER O GAT <5RILt, contrainterogatorii, s.n. (Jur.) Interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. [Pr.: -tra-in-] — Din fr. contre-lntârrogatoire.
    CONTKAMAStJRA, contramăsuri, s.f. Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri. — Contra 4- măsură.
    CONTRA OFERTA, contraoferte, s.f. Ofertă (1) diferită sau opusă altei oferte, [pr.: -tra-o-] — Contra*-4- ofertă (după fr. contre-offre).
    CONTRAlPLAN, contraplanuri, s.n. (Cin.) Procedeu de montaj constînd în alternarea cadrelor filmate cu aparatul aşezat în unghiuri de filmare opuse. — Din fr. contre-plan.
    CONTRAPLONjfîU, contraplonjeuri, s.n. (Cin.) Filmare dirijată de jos în sus, care dă impresia de forţă, de înălţare. — Din fr. contre-plongSe.
    CONTRAPRESltJNE, contrapresiuni, s.f. Presiune care se opune acţiunii normale a aburului asupra pistonului unei maşini. [Pr.: -si-u-] — Contrax- -f presiune.
    CONTRAPUNCTA, contrapunctez, vb. I. 1. Intranz. (Muz.; rar) A folosi tehnica contrapunctului. 2. Tranz. Fig. A construi pe mai multe planuri paralele individualizate situaţii, imagini corespondente etc. — Din contrapunct. — contrapunctâre s.f.; contrapunctât, -& adj.
 "> OONTRAPtJNCTIC, -A, contr apuiicti ci, -ce, adj. Care estfe- ''-scris după 'regulilecontrajunetuM:    Centra*
 punct-f suf. -ic.                **  r*u -       •'* n !
                     cf>nţmpun\ ?^bf jitia ^Tra^zf ^Rar) A* işppne.i^Ti Coptra Vl-f-         ^Pfl^apjînere i
 contraptis, -ă adj.
    CONTRÂR prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva.
    CONTRARIANT, -A, contrarianţi, -te, adj. Care contrariază. [Pr.: -ri-ant] — Contraria -f- suf.^ -ant.
    CONTRA SEMNATAR, -A, contrasemnatari, -e, s.m. şi f. Persoană care contrasemnează. — Contra-b semnatar (după fr. contr esignataire).
    CONTRASERYÎ, contraservesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A deservi \ — Contra-f servi.
    CONTRASERVÎCIU, contraservicii, s.n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. — Contra*- -f serviciu.
    CONTRASTIV, -Ă adj. 1. (Lingv.; în sintagmele) Analiză contrastivă — metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferenţelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiaşi limbi. Gramatică contrastivă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. 2. De gramatică contrastivă (1).
    CONTRATIPAR, contratipare, s.n. (Poligr.) Text tipărit pe versoul unei pagini tipărite. — Contra*- -f tipar.
    CONTRATIPARE, contratipări, s.f. (Cin.) Obţinere de contratipuri. — De la contratip.
    C ONTRATR15 APT A, contratrepte, s.f. (Constr.) Suprafaţă verticală care formează partea din faţă a unei trepte (1). — Contra1-^ treaptă.
    CONTRATtJRA, contrature, s.f. Tură1 inversă. — Contra*- -f tură.
    C OTR A VENŢI ON AL, -A, contravenţionali, -e adj. De contravenţie, privitor la contravenţie. [Pr.: -ţi-o-]
—  Din fr. contraventionnel.
    CONTROLARE, controlări, s.f. Acţiunea de a (se) controla. — V. controla.
    CONTROLAT, -A, controlaţi, -te, adj. Care se află sub control. — V. controla.
    CONTROLER, controlere, s.n. (Inform.) Circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a uniii echipament periferic. [Scris şi: controller] — Din engl. controller.
    CONTR O VERS A BIL, -A, controversabili, -e, adj. Care poate fi controversat. — Din fr. oontroversable.
    CONTURANŢA s.f. (Tel.) Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune. — De la contura.
    CONTURBARE, conturbări, s.f. Acţiunea de a conturba şi rezultatul ei. — V. conturba.
    CONTURNARE, conturnări, s.f. Descărcarea electrică ce se produce în stratul gazos care înconjoară un izolator electric. — V. conturna.
    CONŢINUTlSM s.n. 1. Teorie estetică ce acordă mare importanţă conţinutului operei de artă. 2. Preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale. — Conţinut -f* suf. -ism.
    CONŢINUTlST, -A, conţinutişti, -ste, adj. (Rar) De conţinutism. — Conţinut 4- suf. -ist.
    C ONŢINUTl STIC, - A, conţinut istici, -ce, adj. (Rar) De conţinut. — Conţinutist + suf. -ic.
    CONVECTlV, -A, convectivi, -e, adj. (Fiz.) De con-vecţie, al convecţiei; produs prin convecţie. — Din germ. konvektiv.
    CONyENŢIONALITATE s.f. Convenţionalism. [Pr. : -ţi-o-] — Convenţional -f- suf. -itate.
    CON VENŢI ONALIZAT, -A, convenţionalizaţi, -te} adj. (Rar) Care a devenit convenţional. [Pr.: -ţi-o-] — De la convenţional.
    CONVJURSAŢIQNA^, ^A, conversaţionali, -e, adj. De con versaţi; ^(rp*) con versaţi v. [Pr.;., -/i-o-] — Din fr. ?onyei;8atioMiel, '                            V '
    ,CpNVOCĂto, -A.! conwcabih, -e, ,aidjt ;para poate fi con^o(^tr ^ Din . fr.; cenYOcable,. ' ‘.
 9»
Convocator - corticoid
    CONVOCATdR, -OÂRE, convocatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care convoacă. 2. S.n. Listă cu cei convocaţi la o acţiune şi semnăturile lor. — Convoca -f-suf. -tor.
    CONVULSIOTERAPÎE, convulsioterapii, s.f. (Med.) Metodă terapeutică de şoc constînd în provocarea intenţionată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] — Convulsie terapie.
    coocupant, -a, coocupanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care ocupă un loc, împreună cu altcineva. [Pr. : co-o-] — Din fr. cooccupant.
    COOL s.n. Manieră reţinută, interiorizată de interpretare în jazul modern. [Pr.: cui] — Cuv. engl.
    C O OPERAT! SM s.n. Sistem economic care atribuie un rol important cooperaţiei. + Curent în economie care preconizează înlocuirea pe cale paşnică a capitalismului cu un nou regim social-economic, prin generalizarea treptată a cooperaţiei de consum; (rar) cooperativism [Pr.: co-o-] — Din fr. coopâratisme.
    COOPERATIV, -Ă, cooperativi, -e, adj. Care cooperează; binevoitor. [Pr.: co-o-] — Din fr. coopâratif.
    COOPERATIVISM s.n. (Rar) Cooperatism. [Pr.: co-o-] — Cooperativ -f suf. -ism.
    COOPERATTVlST, -A, cooperativ işti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al cooperativismului. [Pr.: co-o-] — De la cooperativism, cu schimbarea sufixului.
    COOPERlT s.n. Sulfură naturală de platină. [Pr.: co-o-] — Din engl. cooperite.
    COORDONĂTĂ s.f. (Fig.) Dată (II). Coordonatele planului de muncă. ♦ (La pl.; în sintagma) Coordonate ecliptice = latitudinea şi longitudinea aştrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică.
    COPEP0D, copepode, s.n. (La pl.) Subclasă de crustacee mici care formează planctonul din apele dulci sau marine; (şi la sg.) crustaceu din această subclasă. — Din fr. copâpodes.
    COPIATÎVĂ, copiative, adj. (în sintagma) Hîrtie copiativă = plombagină. [Pr.: -pi-a-] — Din it. copia-tivo.
    COPIL 0T, copiloţi, s.m.'Pilot secund. — Din fr. copilote.
    COPOLDDSR, copolimeri, s.m. (Chim.) Polimer mixt, rezultat din unirea moleculelor a doi compuşi diferiţi. — Din fr. copolymfcre.
    COPROFAGlE, coprofagii, s.f: 1. (Med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie. 2. însuşire a insectelor de a fi coprofage. — Din fr. coprophagie.
    COPROFlL, -A, coprofili, -et adj. (Despre insecte) Care trăieşte pe excremente. — Din fr. coprophile.
    COPROFILlE, coprofilii, s.f. (Med.) Stare morbidă în care bolnavul se complace în murdărie de excremente. — Din fr. coprophilie.
    COPROLALlE, coprolalii, s.f. (Med.) Scatologie. — Din fr. coprolalie.
    COPROSCOPlE, coproscopii, s.f. (Med.) Examen (microscopic) al materiilor fecale. — Din fr. copro-gcopie.
    COPYRIGHT s.n. Drept rezervat numai autorului sau editorului de a reproduce şi de a vinde operele literare, artistice şi ştiinţifice în alte ţări; drepturi legale de autor. [Pr.: câpirait] — Cuv. engl.
    CORACOlD, -A, coracoizi, -de, adj. (Şi substantivat, f.) (Formaţie anatomică) care se aseamănă cu un cioc de corb. O Apofizâ coracoidă = apofiză a omoplatului. [Pr.: -co-id] — Din fr. coracolde.
    CORALlU, -lE, coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. — Coral -f suf. -iu.
    CORDĂT 2, cordate, s.n. (La pl.) încrengătură de animale cu corpul susţinut de o coardă dorsală sau de
 coloana vertebrală; (şi la sg.) animal din această încrengătură. — De la coardă (după fr. cordes).
    CORDlTĂ, cordite, s.f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecţiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potenţialului de efort vocal. — Din fr. chordite.
    COREALITÂTE s.f. Concept estetic şi filozofic care implică, în general, ideea simultaneităţii a două moduri de existenţă. [Pr.: -re-a-] — Co- + realitate*
    CORECLAMĂNT, -A, coreclamanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care face o reclamaţie împreună cu altcineva. — Co-+ reclamant.
    CORECTtJRĂ s.f. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat.
    CORED ĂCTOR, coredactori, s.m. Persoană care este redactor împreună cu alţii la aceeaşi lucrare. — Co- -f redactor.
    COREGlSNŢĂ, coregenţe, s.f. Funcţie, demnitate de coregent; perioadă cît durează această funcţie. — Din fr. coregence.
    COREGRAFIA, coregrafiez, vb. I. Tranz. (Rar) A crea, aranja şi regiza dansuri, balete. + A face coregrafia unui spectacol. [Pr.: -fi-a] — De la coregraf.
    CORfilG, -Ă s.m. şi f. (Med.) Bolnav de coree.
    COREL ATI VITATE s.f. Caracter corelativ. — Cf. it. correlativitâ.
    CORELAŢIONĂL, -Ă, corelaţionali, -e, adj. Care este bazat pe corelaţii. [Pr.: -ţi-o-] — Din corelaţie.
    COREPETlŢIE, corepetiţii, s.f. Repetiţie făcută cu corepetitorul. — Din germ. Korrepetition,
    CORIĂL, -A, icoriali, -e, adj. (Biol.) Care ţine de corion, al corionului. [Pr.: -ri-al] — Din fr. corial.
    CORIĂMBIC, -Ă, coriambici, -ce, adj. (Despre prozodie) Care este obţinut din coriambi. [Pr.: -ri-am-]
—  Coriamb + suf. -ic.
    CORMOFlTĂ, cormofite, s.f. (La pl.) Grup de plante evoluate care au corm; (şi la sg.) plant^ din acest grup. o (Adjectival) Plantă cormofită. — Din fr. cormophytes.
    CORNEĂN, -A, corneeni, -e, adj. (Anat.) De cornee, al corneei. [Pr.: -ne-an] — Din fr. cornâen.
    CORNET3, cornete, s.n. Loc unde eresc corni2.
—  Corn 2 + suf. -et.
    CORNEŢ^Lcorneţele, s.n. Diminutiv al lui cornet K — Cornet1 4- suf. -el. •
    CORNEŢlSL2, corneţele, s.n. Diminutiv al lui cornet3. — Cornet ? -f suf. -el.
    COROĂNĂ s.f. (Muz.) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea; fermata.
    CORODĂNT, -A, corodanţi, -te, adj., s.m. (Substanţă) care produce corodare; corosiv. — Din, fr. corrodant.
    COROIDLAN, -A, coroidieni, -e, adj. (Anat.) De coroidă, al coroidei. [Pr.: -ro-i-di-an] — Din fr. chorol-dien.
    COROLĂR 2, -A, corolari, -e, adj. (Bot.) Al corolei.
—  Din fr. corollaire.
    CORONAMENT s.n. Coroană (5).
    CORP s.n. (în sintagmele) 1. Corp de iluminat = dispozitiv în care se pot monta una sau mai multe lămpi de iluminat, permiţînd, la nevoie, reorientarea fluxului luminos; luminar. 2. Corp de balet = ansamblu de balet.
    CORRIGENDA s.f. (Livr.) Erată. [Pr.: -gen-] -Cuv. lat.
    CORSO s.n. Stradă din centrul unui oraş care serveşte ca loc de promenadă [Pr.: cor-] — Cuv. it.
    CORTICOlD, corticoizi, s.m. (Biol.) Hormon secretat de corticosuprarenală; corticosteroid. [Pr.: -co-id]
—  Din fr. corticoîde.
 39
CORTÎCOsfEROlD - CREION
    C ORTIC O STER OlD, corticosteroizi, s.m. (Biol.) Corticoid. [Pr.: -ro-id] — Din fr. corticost&roîde.
    CORTICOTOMÎE, corticotomii, s.f. (Med.) Incizie a scoarţei cerebrale. — Din fr. corticotomie.
    COSCENARÎST, -A,' coscenarişti, -ste, s.m. şi f. Coautor de scenariu. — Co- -f- scenarist.
    COSCENĂRIU, coscenarii, s.m. Scenariu făcut de mai mulţi autori. — Co- -f scenariu.
    COSEMNĂ, cosemnez, vb. I. Tranz. A semna împreună cu altcineva un act, o lucrare etc. — Co- + semna. — cosemnăre s.f.
    cosemnatăr, -A, cosemnatari, -e, s.m. şi f. Persoană care cosemnează. — Co- + semnatar (după fr. cosignataire).
    COSlRE, cosiri, s.f. Acţiunea de a cosi şi rezultatul ei. — V. cosi.
    COSITORIT \ cositorituri, s.n. Faptul de a cositori.
—  V. cositori.
    COSMETOL6G, -A, cosmetologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în cosmetologie. — Din cosmetologie (der.regr.).
    COSMIC, -Ăadj. (în sintagma) Radiaţie cosmică = radiaţie corpusculară şi electromagnetică provenind din cosmos.
    COSMQFIZIOLOGlE s.f. Studiu al acţiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii. [Pr. : -zi-o-] — Din fr. cosmophysiologie.
    COSM,OPATOLOGIC, -A, cosmopatologici, -ce, adj. De cosmopatologie. — Din fr. cosmopathologique.
    COSMOPATOLOGlE S;f. Studiu al acţiunii nocive a factorilor cosmici asupra organismelor vii. — Din fr. cosmopathologie.
    COSMOTR0N, cosmotroane, s.n. (Fiz.) Sincrofazo-tron. — Din fr. cosmotron.
    COŞGHflTER, cosgheteri, s.m. Jucător de baschet care înscrie cele mâi multe coşuri (3) într-o etapă, într-un campionat. — Din coş (după golgheter).
    coşmarŞsc, -£scă, coşmareşti, adj. (Livr.) De coşmar. — Din fr. cauchemardesque.
    COŞTOROĂBĂ, coştoroabe, s.f. (Reg.) Cocioabă. — Contaminare între coştereaţă şi cocioabă.
    COTIDĂLĂ, cotidale, adj. (Geogr.; în sintagma) Linie cotidalâ = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în care mareele au loc la aceeaşi oră. — Din engl. cotidal.
    cotilosauriAn, cotilosaurieni, s.m. (La pl.) Ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii; (şi la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -sa-u-ri-an] — Din germ. Kotilosaurier.
    COTÎRE, cotiri, s.f. Acţiunea de a coti. — V. coti.
    COTIZĂNT, -A, cotizanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care cotizează (1). — Din fr. cotisant.
    COTIZAT OR, -O ARE, cotizatoare, s.n., cotizatori, -oare, s.m. şi f. 1. S.n. Foaie, registru etc. în care se înscriu cotizaţiile. 2. S.m. şi f. Cotizant. — Cotiza -f-suf, -tor.
    COTOR s.n. Cocean (3).
    COTROBĂIT, cotrobăituri, s.n. Cotrobăială. [Pr. :
-bă-it] — V. cotrobăi.
    COUNTRY adj. (în sintagma) Muzică country = muzică din folclorul american, devenită stil în muzica uşoară contemporană. [Pr.: cdntri] — Cuv. am.
    COVALlSNT, -Ă, covalenţi, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă co valenţă. — Din germ. kovalent.
    COVARIĂNŢĂ, covarianţe, s.f. Covariaţie. [Pr. :
-ri-an-] — Din engl. co-variance.
    COVARIĂŢIE, covariaţii, s.f. Variaţie simultană, reciproc condiţionată; covarianţă. [Pr.: -ri-a-] — Din engl. co-variation.
       COVĂSNEÂN, -I, covăsneni, -e, s.m., adj, 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Covasna. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Covasna. — Covasna (n. pr.) + suf. -ean.
       COVĂSNEĂNCĂ, covăsnence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Covasna. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Covasna. — Covăsnean -f suf. -că.
                                                              COXARTROZĂ, coxartroze, s.f. (Med.) Artroză iJ coxofemurală (degenerativă). — Din fr. coxarthrose.
       COXÎTĂ, coxite, s.f. (Med.) Infecţie a osului coxal; spec. coxalgie (1). — Din fr. coxite.
       COXOFEMURĂL, -Ă, coxofemurali, -e, adj. (Anat.; despre articulaţii) Care face legătura între femur şi şold. — Din fr. coxo-f6moral.
       COXOPATÎE, coxopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile şoldului. — Din fr. coxopatbie.
       CRAI OVE An, -A, craioveni, -e, s.m., adj. 1. S.m Persoană născută şi crescută în municipiul Craiova
    2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Craiova. — Craiova (n. pr.) -f suf. -ean.
       CRAIOVEĂNCĂ, craiovence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Craiova. ^ Locuitoare din municipiul Craiova. — Craiovean -f suf. -că.
       CRĂMPĂ s.f. (Med.; în sintagma) Crampa scriitbru-lui = crampă a musculaturii antebraţului şi a mîinii care intervine în timpul scrierii; grafospasm.
       CRAMPONĂJ, crqmponaje, s.n. Utilizare a cram-poanelor (2); fixare cu crampoanele (2) — Din fr* cramponnase.
       CRANIĂT, craniate, s.n. (La pl.) Subîncrengătură de animale vertebrate care au craniu; (şi la sg.) animal din această subîncrengătură. [Pr.: -ni-at] — Din engl. craniata.
       CRANIOL(5G, -A, craniologi, -ge, s.m. şi f. (Med.) Specialist în craniologie. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. crânio-logue.
       CRANIOLOGIC, -Ă, craniologici, -ce, adj. (Med.) De craniologie, al craniologiei. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. crâniologique.
       craniomEtric, -ă, craniometrici, -ce, adj. (Med.) De craniometrie, al craniometriei. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. crăniomâtrique.
       CRATERIFORM, -A, crateriformi, -e, adj. (Livr.) Care are forma craterului unui vulcan. — Din fr. cratâriforme.
       CRAULlST, -A, craulişti, -ste, s.m. şi f. Sportiv care înoată în stil craul. — Craul -f suf. -ist.
       CRĂIELÎCI, crăielici, s.m. (Bot.; reg.) Verigei (Orobanche caryophyllacea). [Pr.: eră-ie-] — Din ser. krajlfâ „crăişor“.
       CREĂSTĂ s.f. (Anat.) Proeminenţă osoasă.
       CREATINEMÎE, creatinemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a   creatinei în  sînge; cantitate de   creatină  prezentă
    în  sînge. [Pr.: cre-a-] — Din fr. cfr6atin6mie.
       CREATINURlE, creatinurii,       s.f. (Fiziol.) Prezenţă
    a   creatinei în  urină; cantitate de   creatină  prezentă
    în urină. [Pr.: cre-a-] — Din fr. crâatinurie.
       CREATÎV, -A, creativi, -e, adj. (Livr.) Creator (1). [Pr.: cre-a-] — Din fr. crâatif.
       CREATIVITATE, creativităţi, s.f. însuşirea de a fi creator; putere creatoare. [Pr.: cre-a-] — Din fr. cr6ativit6.
       CREAŢIONlST, -A, creaţionişti, -ste, adj.,.s.m. şi f. (Adept) al creaţionismului. [Pr.’: cre-a-ţi-o-] — Din fr. crâationiste.
       CREDfîNŢ, credenţuri, s.n. (Reg.) Bufet. — Din germ. Kredenz.
^ CREION s.n. (în sintagma) Creion luminos = dis-f pozitiv electronic folosit pentru introducerea datelor şi informaţiilor în minicalculatoare.
 40
CREIONARE - CULOARE
    CREIONÂRE, creionări, s.f. Acţiunca de a creiona. [Pr.: cre-io-] ~ V. creiona.
    CREM <5 S, -OAsA, cremoşi, -oase, adj. Cu aspect de cremă, ca o cremă. — Cremă -f suf. -os.
    CRfiMŞOTT, cremşnituri, s.n. prăjitură preparată din foi ,de aluat coapte între care se pune cremă de vanilie.Din germ. Kremsclinitte.
    CRENELÂRE, crenelări, s.f. Acţiunea de a crenela.
 — V. crenela.
    CRENOBIOLOGlE s.f. Ramură a limnologiei care studiază organismele vii din izvoare (mitrale). [Pr.: -bi-o-] — Din fr. crenobiologie.
    CRENOLOGlE s.f. Studiu al apelor minerale terapeutice. — Din fr. cronologie.
    CRENOTERAPEtÎT, crenoterapeuţi, s.m. Medic specialist în crenoterapie. [Pr.:     -pe-ut] — Din fr.
 crenotherapeute.
    CREOZOTÂ, creozotez,. vb. I, Tranz. A impregna lemnul cu creozot pentru a-i mări rezistenţa. [Pr. : cre-o-] — Din fr. creosoter. — creozotâre s.f.; creo-zotat, -ă adj.
    CREPDEŞlN s.n. (Text.) Crep (2). [Var.: crepde-şfnă s.f.] — Din fr. crgpe de Chine.
    CREPDEŞlNĂ s.f. V. crepdeşin.
    CRESTAT 2, -Ă adj. (Despre ţărmuri) Cu părţi care înaintează în apă, neregulat.
    CRESTAŢEA, crestăţele, s.f. (Bot.) 1. Tîlhărea (Lactuca sagittata). 2. Salata-iepurelui (Prenanthes purpurea). — Crestat -f- suf. -ea.
    CRlANT, -A, crianţi, -te, adj. (Franţuzism) Ţipător (1). Culori criante. [Pr.:    cri-ant] — Din fr. criant.
    CRIERGlE s.f. (Geol.) Acţiune a îngheţului asupra solului şi rocilor de suprafaţă. [Pr.: cri-er-] — Din fr. cryergie.
    CRIMINOGEN, -A, criminogeni, -e, adj. (Rar) Care generează o crimă sau favorizează producerea ei. — Din fr. criminog&ne.
    CRIMINOLOG, -A,*, criminologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în criminologie. — Din fr. criminologue.
    CRKVDNOLOGIC, -A, criminologiei, -ce, adj. De criminologie, al criminologiei. — Din criminologie.
    CRIOBIOLOGÎE s.f. Disciplină care studiază efectele temperaturilor joase asupra organismelor vii. [Pr.: cri-o-bi-o-] — Din engl. cryobiology.
    CRIOG^NIC, -A, criogenici, -ce, adj. 1. De criogenie, al criogeniei. 2. (Despre substanţe) Care produce scăderea temperaturii. [Pr.: cri-o-] — Din fr. cryo-gSnique.
    CRIOFITA, criofite, s.f. (La pl.) Grup de plante format din alge, muşchi, ciuperci şi bacterii adaptate la temperaturi joase; (şi la sg.) plantă din acest grup. [Pr.: cri-o-]Din fr. cryophites.
    CRiONICĂ s.f. (Fiz.) Criologie. [Pr.: cri-o-] — Din engl. cryonics.
    CRIOŞOC, criosocuri, s.n. (Med.) Şoc (2) la frig. [Pr.: cri-o-] — Crio[terapie] -f şoc.
    CRIPTOGĂMIC, -A, criptogamici, -ce, adj. (Bot.) De criptogamă. — Din fr. cryptogamique.
    CRISTÂL s.n. (In sintagma) Cristale lichide — substanţe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afişare.
    CRISTALIN, -Ă adj. 1. (Despre roci, munţi etc.) Care este format din şisturi cristaline. 2. Care se prezintă sub formă de cristale (2).
    CRISTALINITATE s.f. (Geol.) Grad de cristalizare a unei roci eruptive. — Cristalin + suf. -itate.
    cristalizAbil, -A, cristalizabili, -e, adj. Care se cristalizează. — Din fr. cristallisable.
    CRISTALIZAT, -A, cristalizaţi, -te, adj. Care se prezintă sub formă de crisţale (2). — V. cristaliza.
      CRISTALIZAT cristalizatoare, s.n. Vas de laborator pentru cristalizarea soluţiilor; cristalizor. — Cristaliza -j- suf. -tor.
      CROMATlDĂ, cromatide, s.f. (Biol.) Porţiune .rezultată din despicarea longitudinală a unui cromozom înaintea mitozei. — Din engl. chromatid.
      CROMlSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu crom. — Crom + suf. -ism.
      cromizA, cromizez, vb. I. Tranz. A supune operaţiei de cromizare. — Din fr. chromiser. — cromi-zâre s.f.; cromizât, -ă adj.
      CROMOZOMIÂL, -Ă, cromozomiali, -e, adj. (Biol.) De cromozom, al cromozomului. [Pr.: -mi-al] — După engl. chromos9mal.
      CRONICHETĂ, cronichete, s.f. (Franţuzism) Mini-cronică. — Din fr. chroniquette.
      cronicizA, pers. 3 cronicizeazâ, vb. I. Refl. (Despre boli) A deveni cronic. — Cronic + suf. -iza. — cronicizâre s.f.; cronicizat, -ă adj.
      CRONOGRÂMĂ s.f. Reprezentare grafică a variaţiilor unui parametru în funcţie de timp ; historiogramă.
      CRUTuN, crutoane, s.n. Bucată mică de pîine prăjită (în grăsime) care se serveşte în supă. — Din fr. crouton.
      CRUZEÎRO s.m. Unitate monetară de bază în Brazilia [Pr.: -ze-i-] — Din port. cruzeiro.
      CUADROFONIC, -A, cuadrofonici, -ce, adj. De cuadrofonie. [Scris şi: quadrofonic] — Din fr. quadro-phonique.
      CUAWtOFONÎE s.f. Tehnică de captare şi redare a sunetului pe patru canale, care oferă posibilitatea unei percepţii în relief; tetrafonie. [Scris şi: quadro-fonie] — Din fr. quadrophonie.
      CUâDRUPLEX s.n. v. cvadruplex.
      CUCA! vb. IV. Intranz. (Reg.) Â moţăi. Cf. magh. k u k k a d o z.
      cuibArIre, cuibâriri, s.f. Acţiunea de a (se) cuibări şi rezultatul ei. — V. cuibări.
      CUIBĂRIT 1 s.n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă cînd (se) cuibăresc păsările. — V. cuibări.
      CUIBĂRIT 2, -Ă, cuibăriţi, -te, adj. (Despre păsări) Care şi-a făcut cuib (1) undeva; care şi-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni şi animale) Care s-a aşezat cît mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripăşit undeva, pe lîngă cineva. — V. cuibări.
      cuirasAre, cuirasări, s.f. Acţiunea de a cuirasa.
  —  V. cuirasa.
      CUIRASÂT, -Ă, cuirasaţi, -te, adj. (Despre nave de război) Protejat de o cuirasă şi înarmat cu artilerie
  Srea- . w            *
      CULANŢA s.f. însuşirea de a fi culant; atitudine,, comportare culantă. — Cf. germ. K u 1 a n z.
      CULBUTÂ, , culbutez, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. — Din fr. culbuter. — culbutâre s.f.
      CULCAT 2, -A, culcaţi, -te, adj. Aşezat în poziţie orizontală. — V. culca.
      CULEGĂTOARE s.f. Maşină de cules.
      CULf.S 2, -EAsA, culeşi, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde creşte; recoltat. — V. culege.
  2 CULOAR s.n. Spaţiu delimitat pe o şosea pentru un anumit tip de circulaţie.
      CULOARE s.f. (în sintagmele) Culoare caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). Culoare rece = culoare aflată în cea de a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben şi albastru)
 41
CUIPABILIZA - CYBORG
 care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori, dar care amestecate între ele dau toate celelalte nuanţe şi culori.
    CULPABILIZA, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. — Din fr. culpabiliser.
 — culpabilizâre s.f.
    CULT2, -Ă adj. 1. (Despre manifestări ale oamenilor) De care dă dovadă omul cult (1); care are caracter savant, cărturăresc. 2. (în opoziţie cu popular; despre muzică, poezie, literatură etc.) Creat de un autor instruit.
    CtJLTIC, -A, cultici, -ce, adj. (Rar) De cult*. — Cult1 + suf. -ic.
    CULTÎST, -A, cultişti, -ste, adj. Care adoptă cul-tismul; de cultism. — Din fr. cultiste.
    CULTURlST, -A, culturişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care practioă culturismul. — Din fr. culturiste, engl. culturist.
    CULTUROL (5 G, -A, culturologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în culturelogie. — Din culturologie (der.
 reScijLTUROLOGlE s.f. Ştiinţă generală despre cultură şi civilizaţie. — Din engl. culturology.
    CUPLĂTfe, cuplăton, s.m. Lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor. — Cupla -f suf. -tor.
    CUPLOR, cuploare, s.n. (Elt.; în sintagma) Cuplor optic = dispozitiv format dintr-un emiţător şi un receptor de lumină izolate electric, folosit pentru transmisia unor semnale prin intermediul luminii; optoizolator, optocuplor. — Din engl. coupler.
    CUPRÎNS1 s.n. Sumar (II 2).
    CUPRtfS, -QÂSĂ, cuproşi, -oase, adj. (Chim.) Cu cupru (monovalent). — Cupru -f suf. -os.
    CURENTARE, curentâri, s.f. Acţiunea de a (se) curenta şi efectul ei. — V. curenta.
    CURENTAT, -A, curentaţi, -te, adj. (Despre fiinţe) Care a suferit un şoc (uşor) atingînd un conductor electric. — V. curenta.
    CURENTM^TRU s.n. v. curentometru.
    CURENTOMfiTRU, curentometre, s.n. Aparat pentru măsurarea intensităţii curenţilor apei. [Var.: curent-mâtru s.n.] — Din fr. courantomfetre.
    CURIERA!, curierate, s.n. Activitate a curierului. [Pr.: -ri-e-] — Curier -f suf. -at.
    CURVAR, curvari, s.m. (Pop.) Bărbat care duce o viaţă desfrînată; adulterin. — Curvă + suf. -ar. Cf. v. si. k u r ii v a r I.
    CtjRYĂ, curve, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viaţă desfrînată. ţ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. — Din v. sl. kuruva.
    CURVAsArI, curvâsâresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce o viaţă desfrînată; a curvi. — De la curvăsărie.
 — curvăs&rire s.f.
    CURVĂSĂRIE, curvâsârii, s.f. (Pop.) Curvie. — De la curvă.
    CURVAsARlT s.n. (Pop.) Faptul de a cur vas ari. — V. curvăsări.                >
    CURVl, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce o viaţă desfrînată; (pop.) a curvăsări. — De la curvă. — curvîre s.f.
    CURVlE, curvii, s.f. (înv. şi pop.) Viaţă desfrînată, desfrîu; (pop.) curvăsărie. — Curvă -f suf. -ie.
    CURVlT s.n. (Pop.) Faptul de a curvL — V. curvi.
    CUStJT s.n. (în sintagma) Maşină de cusut = maşină folosită pentru coaserea confecţiilor, încălţămintei etc.
    CUTANfilC, -A, cutaneici, -ce, adj. De piele. [Pr.: -ne-ic] — Cutaneu + suf. -ic.
    CUVÎNT s.n. 1. (Lingv.: în compusul) Cuvtnt-ti-tiu = cuvîntul definit în articolul de dicţionar respectiv. 2. (Inform.) Format standard în care se înscriu datele şi instrucţiunile la (mini)calculatoare.
    cvadredimensionAl, -A, cvadridimensionali, -e, adj. Cu patru dimensiuni. [Pr.: -si-o-] — Din it. quadridimensionale.
    CVAJC(RUPLJ3T, cvadrupleţi, s.m. Unul din patru gemeni. — Din fr. quadruplets.
    CVAJDRUPLfiX s.n. Sistem de transmisie telegrafică care asigură transmiterea simultană a patru mesaje diferite. [Var.: cuadruplâx s.n.] — Din fr., lat. quadru-plex.
    CVASISTELAR, -A, cvasistelari, -e, adj. (Astron.; despre corpu/i cereşti) A cărui structură este asemănătoare stelelor. — Cvasi- -f stelar.
    CVASIUMAN, -A, cvasiumani, -e, adj. Aproape omenesc. [Pr.: -si’-w-] — Cvasi- + uman.
    CVlNTĂ s.f. (în forma chintă) Acces prelungit de tuse violentă. [Var.: chintă s.f.].
    CYBORG s.n. Personaj dii\. literatura de anticipaţie sub forma unui hibrid creier-maşină-microprocesor; robotx. [Pr.: $*-] — Cuv. engl.
D
    DAClADA, dac iade, s.f. Competiţie sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani, cu etape finale pe ţară. [Pr.: -ci-a-] — Dac + suf. -iadă.
    DACÎSM s.n. 1. (Livr.) Caracter specific dacilor.
 2. Element lexical din limba dacilor. — Dac -f suf. -ism.
    DACTILOFAZlE s.f. (Psih.) Dactilologie. — Din fr. dactylophasie.
    DACTILOLOGIC, -A, dactiloîogici, -ce, adj. Referitor la dactilologie. — De la dactilologie.
    DACTIL OL O GlE s.f. Mijloc de comunicare între surdomuţi prin semne convenţionale făcute cu degetele ; dactilofazie. — Din fr. dactylologie.
    DACTIL OMEGALÎE, dactilomegalii, s.f. (Med.) Hipertrofie a degetelor. — Din fr. dactylomâgalie.
    DAÎAC, daiaci, s.m. (La pl.) Populaţie a insulei Kalimantan; (la sg.) persoană din această populaţie.
 —  Din fr. dayak.
    DALĂJ, dalaje, s.n. Ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj. — Din fr. dalage.
    DALMAT, -Ă, dalmaţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi*f. Persoană născută şi crescută în Dalmaţia. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Dalmaţia. + (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmaţia. — Din fr. dalmate.
    DALMAŢIĂN, -A, dalmaţieni, -e, s.m. şi f. Specie de cîine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro închis. + (Adjectival) Cîine dalmaţian. [Pr.: ‘ -ţi-an] — Din fr. dal-matien.
    DAMNARE, damnări, s.f. Acţiunea de a damna. — V. damna.
    DANTELtJRĂ s.f. P. gener. Margine dinţată.
    DANTOL<5G, -A, dantologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în dantologie. — Din it. dantologo.
    DANTOLOGlE s.f. Studiu al vieţii şi operei lui Dante. — Din fr. dantologie, it. dantologia.
    DAT ABIL, -A, databili, -e, adj. Care poate fi datat. Un document databiL — Din fr. datable.
    DEBALASTA, debalastez, vb. I. Tranz. A descărca o navă de balast. — Des+ balast. — debalastâre s.f.; debalastât, -ă adj.
    DEBARASARE, debarasări, s.f. Acţiunea de a debarasa. — V. debarasa.
    DEBARASAT, -A, debarasaţi, -te, adj. (Despre suprafeţe) Degajat. — V. debarasa.
    DEBARAS0R, -OARE, debarasori, -oare, s.m. şi f. Persoană care degajează mesele într-un local de consum de tacîmurile folosite, de resturile alimentare etc. — Din fr. dâbarasseur.
    DfîBIT 1 s.n. (în sintagma) Debit instalat — valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice.
    DEBORDARE, debordâri, s.f. Acţiunea de a deborda.
 —  V. deborda.
    DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A dezorienta. — Din fr. deboussoler. — debusolâre s.f.; debnsolât, -& adj.
    DEBUŞĂRE s.f* Acjiunea de a debuşa. — V. debuşa.
    DEBYE s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a momentului electric. [Pr.: debâi. — Abr.: D] — Din engl., fr. debye.
    decad Al, -A, decadali, -e, adj. Care se referă la o perioadă de zece zile. — Decadă -f suf. -al.
    DECALC OMANlE, decalcomanii, s.f. Procedeu de transpunere a unor imagini colorate pe porţelan, sticlă etc. — Din fr. dâcalcomanie.
    decanAl, -A, decanaliy -e, adj., s.f. 1. Adj. De decanat; de decan. 2. S.f. Lucrare scrisă la facultăţile tehnice, echivalînd cu un examen parţial. — Din fr. dâcanal.
    DECAPAT(ÎR, decapatori, s.m. (Chim.) Decapant.
 — Decapa -f- suf. -tor.
    DECAPOTARE, decapotări, s.f. Acţiunea de a decapota. — V. decapota.
    decepţionAnt, -A, decepţionând, -te, adj. Care decepţionează; dezamăgitor. [Pr.: -ţi-o-J — Decepţiona + suf. -ant.
    DECI GRAD, dec igrade, s.n. Unitate subdivizionară de măsură, egală cu a zecea parte dintr-un grad (1). — Din fr. dâcigrade.
    decimStric, -A, decimetriciy -ce, adj. De ordinul decimetrului. — Din fr. d6cim6trique.
    DECIZIONAL, -1, decizionali, -ey adj. Care ia decizii; de decizie.* [Pr.: -zi-o-] — Din engl. decisional.
    DECK, deckuri, s.n. Magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere. — Din engl. deck.
    DECLAMATÎV, -Ă, declamaţiei, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. — Din fr. declamaţi!.
    DECLAMATIVÎSM s.n. (Rar) Caracter declamativ.
 — Declamativ 4- suf. -ism.
    DECLARĂBIL, -Ă, declarăbili, -e, adj. Care trebuie sau poate să fie declarat. — Din fr. declarable.
    DECLARATIVlST, -A, declar arivişti, -ste, adj. (Rar) Declarativ (exagerat). — Declarativ + suf. -ist.
    declimatAre, declimatări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a declimata. — V. declimata.
    DECLINAT, -A, declinaţi, -te, adj. (Gram.; despre părţi de vorbire flexibile) trecut prin toate cazurile.
 — Y. declina.
    declorizA, declorizez, vb. I. Tranz. A curăţa apa de clorul rămas după dezinfecţia ei. — Di» fr. dâchloriser. — declorizâre s.f.
    DECODIFICA, decodific, vb. I. Tranz. A decoda. — De4- -f codifica. — decodificare s.f.; decodificat, -ă adj.
    DECOFRAj, decofraje, s.n. Decofrare. — Din fr. dâcoffrage.
    decolmatA, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăţa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. — Din fr. dâcolmater. — decolma-târe s.f.; decolmatât, -ă adj.
    DECOLMATAj, decolmataje, s.n. (Franţuzism) Decolmatare. — Din fr. decolmatage.
    DECOLONIZAT, -A, decolonizaţi, -te, adj. (D6spre teritorii, state) Devenit independent. — V. decoloniza.
    decomandAre, decomandări, s.f. Acţiunea de a decomanda. — V. decomanda.
    DECOMANDAT 2, -A, decomandaţi, -te, adj. (Despre comenzi, invitaţii, ordine) La care s-a renunţat ; contramandat. — V. decomanda.
 43
 DECONGESTIV - DEMARCAT
    DECONGESTlV, -A, decongestivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care decongestionează. — Din fr. d6con-gestif.
    DECONSPIRA, deconspir, vb. I. Tranz. A demasca o conspiraţie; a divulga un secret. + Refl. A se trăda.
 — Des + conspira. — deconspirâre s.f.; deconspirât, -ă adj.
    DECONTRACTA, decontractez, vb. I. Refl. (Despre muşchi) A-şi reveni după o contracţie. + Fig. (Despre oameni) A se destinde. — Din fr. decontracter. — decontractâre s.f.; decontractât, -ă adj.
    DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperişul unei construcţii. ♦ Spec. A dezveli un zăcămînt (care se exploatează la suprafaţă). [Var.: descopertâ vb. I]—Des1- -f coperta.—decopertâre s.f.; decopertât, -ă adj.
    DECOPfÎRTĂ, decoperte, s.f. Decopertâre. [Var.: descopertâ s.f.] — Des *- + copertă.
    DECORATlVlSM s.n. Tendinţă pictura ă spre elemente pur decorative; exces de * ornament are. — Din fr. d^corativisme.
    DECORTICAT, -A, decorticaţi, -te, adj. (Despre seminţe, fructe) Descojita. — V. decortica.
    DECRIPTARE, decriptări, s.f. Acţiunea de o decripta. — Vv decripta.
    DECRIPTAT, -A, decriptaţi, -te, adj. (Despre texte cifrate) Al cărui înţeles este desluşit. — V. decripta.
    DECRISPĂRE, decrispăris.f. (Rar) Deconectare (psihică). — După fr. decrispation.
    DECROMÂRE, decromâri, s.f. Acţiunea de a decroma. — V. decroma.
    DECROMAT, -A, decromaţi, -te, adj. (Despre forme de tipar) De pe care a fost înlăturat stratul de crom depus. — V. decroma.
    DECROŞĂJ s.n. (Franţuzism) Decroşare. — Din fr. dticrochage.
    DECUPAT OR, decupatoare, s.n. Maşină pentru decupat. — Decupa + suf. -tor.
    DECUVA, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentaţie în butoaie. — Din fr. dâcuver.
 — decuvâre s.f.; decuvât, -ă adj.
    DEDENTlŢIE, dedentiţii, s.f. (Med.) Pierdere a dinţilor (la bătrîneţe). — Din fr. dedentition.
    DEDICARE, dedicări, s.f. Acţiunea de a (se) dedica. —• V. dedica.
    DEDICĂT, -Ă, dedicaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri. — V. dedica.
    DEDUCTIBIL, -A, deductibili, -e, adj. Care se poate deduce. — Din fr. dâductible.
    DEFAYORIZĂRE, defavorizări, s.f. Acţiunea de a defavoriza. — V. defavoriza.
    DEFAVORIZĂT, -A, defavorizaţi, -te, adj. Dezavantajat. — V. defavoriza.
    DEFAZARE, defazări, s.f. (Elt.) Acţiunea de a defaza. — V. defaza.
    DEFAZOR, defazoare, s.n. (Elt.) Cvadripol care introduce un defazaj, anumit între semnalul de la ieşire şi cel de la intrare. — Din fr. dâphaseur.
    DEFECTOL0G, -A, defectologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în defectologie. — Din defectologie (der. regr.),
    DEFEMINIZARE, defeminizări, s.f. Acţiunea de a defeminiza. — V. defeminiza.
    DEFEMINIZAtA, defeminizate, adj. Care şi-a pierdut feminitatea. — V. defeminiza.
                                                                           DEFETIŞIZA, defetişizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul fetişist. — De4- + fetişiza. — defetişizâre s.f.; defetişizât, -ă adjs defetişizAnt, -A, defetisizanţi, -te, adj. Care defetişizează. — Defetişiza -f- suf. -ant.
    DEFlBRILATOr, defibrilatoare, s.n. (Med.; şi în sintagma defibrilator cardiac) Apărat electronic folosit
  44
 în tratamentul fibrilaţiei atriale sau ventriculare. — Din fr. dâfibrillateur.
    DEFINlBIL, -A, definibili, -e, adj. Care poate fi definit. — Defini -f- suf. -bil.
    DEFRIŞABIL, -A, defrişabili, -e, adj. Care poate fi defrişat. — Defrişa -f- suf. -bil.
    DEFRIŞAT OR, defrişatoare, s.n. Maşină de defrişat.
 —  Defrişa + suf. -tor.
    DEFULA, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendinţelor refulate în subconştient.
 ♦  (Fam.) A-şi descărca sufletul. — Din fr. dâfouler. — defulâre s.f.
    DEGENERATIV, -A, degenerativi, -e, adj. Care degenerează; cu caracter de degenerescenţă. — Din fr. deg6n6ratif.
    DEGRADfi, degradeuri, s.n. Descreştere treptată a intensităţii unei culori. ^ (Adjectival) Aţă de grade. [Var.: degradau s.n.] — Din fr. dâgrade.
    DEGRADAU s.n. v. degrade.
    DEJECTA, dejectez, vb. I. Tranz. (Rar) A evacua dejecţii. — Din dejecţie. — dejectâre s.f.
    DEJOJARE, dejojări, s.f. Desprindere de apă a unui hidroavion în cursul * decolării. După fr. dâjaugeage.
    DELAJBORARE, delaborări, s.f. Acţiunea de a delabora. — V. delabora.
    delAsAtOr, -oAre, delăsători, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se delasă; neglijent, indolent. — Delăsa -{- suf. -tor.
    DELESTARE, detestări, s.f. Acţiunea de a delesta.
 —  V. delesta.
    delexicalizA, pers. 3 delexicalizează, vb. I. Tranz. şi refl. (Lingv.) A face să piardă saii a pierde conţinutul semantic. — Des ^ + lexical + suf. -iza. — delexicalizâre s.f.; delexicalizât, -ă, adj.
    DELFINARIU, delfinarii, s.n. 1. Bazin amenajat pentru delfini1 (1). 2. Sală sau clădire care adăposteşte un delfinariu(l) în care au loc reprezentaţii cu delfini1
 (1). — Delfin -f- suf. -ariu.
    DELFINlST, -A, delfinişti, -ste, s.m. şi f. înotător în stilul delfin 1 (3). — Din it. delfinista.
    DELIBERÂT, -Ă adj. (Adesea adverbial);(Care a fost făcut) în mod intenţionat, din proprie voinţă.
    DELIMITABIL, -A, delimitabili, -e, adj. Care poate fi delimitat. — Din fr. dâlimitable.
    DELIRICIZARE, delir irizări, s.f. Pierdere sau înlăturare a lirismului. — Des + liricizare.
    DELTAPLAN, deltaplane, S.n. 1. Aparat de zbor foarte uşor (de forma literei greceşti delta) care poate plana în curentul dinamic de pantă sau pluti în curentul termic ascensional. 2. Deltaplanism. — Din fr. deltaplan.
    DELTAPLANISM s.n. Sport aviatic practicat cu deltaplanul (1); deltaplan (2). — Din fr. deltaplanisme.
    DELTAPLANlST, deltaplarîişti, s.m. Pilot sportiv al deltaplanului. — Din fr. deltaplaniste.
    DEMACHlANT, -A, demachianţi, -te, adj., s.m. (Produs cosmetic) care demachiază. [Pr.: -chi-ani] — Din fr. dâmaquillant.
    DEMACHlAT1 s.n. Demachiere. [Pr.: -chi-at] — V. demachia.
    DEMACHlAT 2, -A, demachiaţi, -te, adj. Cu machiajul sau fardul şters de pe obraz, ochi etc. [Pr.: -chi-at]
 —  V. demachia.
    DEMAGNETIZOR, demagnetizoare, s.n. Dispozitiv electromagnetic folosit pentru demagnetizare. — Din fr. d&magnetiseur.
    DEMARÂJ s.n. început al unei activităţi.
    demarcAt, -A, demarcaţi, -te, adj. 1. (Despre suprafeţe, spaţii etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcaţie. 2. (Despre sportivi angajaţi
 într-un meci, într-o întrecere) Care a scăpat de sub urmărirea adversarului. — V. demarca.
    DEMARCATÎV, -A, demarcaţiei, -e, adj. De demarcaţie. — Din fr. dfrnarcatif.
    DEMASCÂBIL, -Ă, demascabili, -e, adj. (Har) Care poate fi demascat. — Demasca -f- suf. -bil.
    DEMASOTJLINIZĂ, demasculinizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde caracterele de bărbat. — Din fr. d&nasculiniser. — demasculini-zâre s.f.; demasculinizât adj.
    DÎ1MA, deme, s.f. Unitate administrativ-teritorială In Grecia antică şi în imperiul bizantin. — Din fr. d&me.
    DEMIMONDA, demimonde, s.f. (Franţuzism) Demimondenă. — Din fr. demi-monde.
    DEMIŞIONAR, -A, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] — Din fr. dfonissionnaire.
    DEMISIONARE^ demisionari, s.f. Acţiunea de a demisiona. [Pr.: -si-o-] — V. demisiona.
    DEMISIONAT, -A, demisionaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a retras prin cerere dintr-o funcţie, o activitate etc.; care şi-a prezentat demisia. [Pr. : -si-o-] — V. demisiona.
    DEMISTIFICĂ, demistific, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mistificator. ^ A demitiza. — După fr. d^mystifier. — demistiîi-câre s.f.; demistificât, -ă, adj.
    DEMISTIFICÂT GR, -OARE, demistifieatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care demistifică. — Demis-tilica + suf. -tor.
    DEMITSNTA s.f. Tentă între luminos şi întunecat într-o pictură sau gravură. — Din fr. demi-teinte.
    DEMITIZA, demitizez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic. ♦ P. gener. A face să dispară o afirmaţie falsă, o scorneală;^ a demistifică. — Cf. it. d e m i t i z z a r e. — demitizâre s.f.; demitizât,-& adj.
    DEMITIZANT, -A, demitizanţi, -te, adj. Care demi-tizează; demitizator. — Demitiza -f suf. -ant.
    demitizât<5r, -oAre, demitizatori, -oare, adj. Demitizant. — Demitiza -f- suf. -tor.
    DEMIVOLfîU, demivoleuri, s.n. Lovitură (la tenis) prin care mingea este expediată imediat după contactul ei cu solul. — Din fr. demi-vol6e.
    DEMIXTA, demixtez, vb. I. Tranz. A despărţi în şcoli sau clase diferite fetele de băieţi. — Des+ mixt. — demixtâre s.f.; demixtât, -ă adj.
    democratizAbil, -A, democratizabili, -e, adj. i Care poate fi democratizat. — Democratiza + suf. -bil.
 \ DEMODA vb. I. Refl. (Despre idei, concepţii, teorii) A înceta să mai fie actual, a ieşi din uz.
    DEMONÎE, demonii, s.f. (Rar) Demonism. — Demon -f suf. -ie.
    DEMONSTRABILITATE s.f. (Rar) însuşirea de a fi demonstrabil. — Din fr. d6monstrabilit6.
    demulAre, demulâri, s.f. Acţiunea de a demula şi rezultatul ei. — V. demula.
    DEMUTIZA, demutizez, vb. I. Tranz. A educa pe surdomuţi spre a înţelege limbajul oral. — De la mut.
 — demutizâre s.f.; demutizât, -ă adj.
    DENAZIFICA, denazific, vb. I. Tranz. A supune acţiunii de denazificare. — După fr. denazifier, engl. denazify.
    DENDROLtiG, -A, dendrologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în dendrologie. — Din dendrologie (der. regr.).
    DENDROM^TRIC, -A, dendrometrici, -ce, adj. De dendrometrie. — Din fr. dendromGtrique.
    DENDROMETRlST, -A, dendrometrişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în dendrometrie. — Din fr. dendro-mâtriste.
    DENIGRANT, -A, denigranţi, -te, adj. (Rar) Denigrator. — Din fr. d6nigrant.
                                                                                                            DEMARCATÎV - DERIVĂ
    DENIVELAT, -Ă, denivelaţi, -te, adj. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care prezintă gropi sau ridi-cături. — V. denivela.
    DENOTA vb. I. Tranz. A exprima un anumit sens.
    DENOTAT s.n. Obiect denumit de un nume; semnificat. — Din fr. denote.
    DENOTATlV, -A, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotaţiei; precis; comun, obişnuit. + (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotaţii. — Din fr. dânotatif.
    DENSIFICA, densific, vb. I. Tranz şi refl. A (se) condensa. — Din fr. densiîier. — densificâre s.f.; densi-ficât, -ă adj.
    deodorAnt, -A, deodoranţi, -te, adj., s.n. Dezo-dorizant. [Pr.: de-o-] — Din fr. deodorant.
    depalatalizA, pers. 3 depalatalizeazâ, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-şi pierde caracterul palatal. — Din fr. depalataliser. — depalatalizâre s.f.; depalatalizât, -ă adj.
    DEPARAlA vb. I v. depareia.
    DEPARElA, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci. [Pr.: -re-ia. — Var.: deparaiâ vb. I] — Din fr. dSpareiller. — deparetâre s.f.; depareiât, -ă adj.
    DEPANATIÎrA, depănaturi, s.f. Ceea ce este depănat. — Depăna -f suf. -tură.
    DEPILANT, -A, depilanţi, -te, adj., s.n. (Substanţă) care serveşte la depilare. — Din fr. depilant.
    DEPILAT, -A, depilaţi, -te, adj. (Despre suprafeţe ale corpului) De pe care a fost îndepărtat părul. — V. depila.
    DEPLlfîRE, deplieri, s.f. Acţiunea de a deplia şi rezultatul ei. [Pr.: -pli-e-] — V. deplia.
                                                                                DEPOLIMERIZA, depolimerizez, vb. I. Tranz. (Chim.) A supune depolimerizării. — Din fr. d£poly*
    DEPOLIMERIZARE, depolimerizări, s.f. (Chim.) Reacţie în care se produce ruperea unora dintre legăturile covalente dintr-un polimer, formîndu-se una sau mai multe specii de combinaţii cu greutăţi moleculare mai mici, monomeri sau polimeri inferiori. — După fr. depolymerisation.
    DEPOLITIZA, depolitizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-şi piardă caracterul politic. — Din fr. depoli-tiser. — dcpolitizâre s.f.; depolitizât, -ă adj.
    DEPOLUANT, -A, depoluanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte la depoluare. [Pr.: -lu-ant] — Din fr. dâpolluant.
    DEPRECIATOR, -OARE, depreciatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care depreciază. [Pr.: -ci-a-— Din fr. d6pr6ciateur.
                                                                                DEPRESIV, -Ă adj. 1. De depresiune (II). 2. (Despre persoane) înclinat spre tristeţe, descurajare.
                                                                                   DEPRESIVITATE s.f. Stare depresivă; depresiune
 (II). — Din fr. dSpressivite.
    DEPROTEINIZAT, -A, deproteinizaţi, -te, adj. (Despre alimente) Fără proteine. [Pr.; -te-i-] — De la proteină.
    DEPUNCTA, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcţie de erori punctajul unui candidat saii concurent, la o competiţie, la un examen. — Des-f-puncta. — depunctâre s.f.; depunctât, -ă adj.
    DERETICAT s.n. Faptul de a deretica. — V. deretica.
    DERIVĂ vb. I. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei funcţii^
    DERIVÂRE s.f. (Lingv.; în sintagmele) Derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente.
    DERÎVĂ s.f. (Tehn.) Abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.
                                                                                                                                     45
DERMOPUNCTURĂ - DETECTIVISTIC
    DERMOPUNCTCrI s.f. (Med.) Metodă de acu-punctură simplificată. — Din engl. dermopuncture.
    DEROBA, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcţia impusă de călăreţ în momentul cînd nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. + Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. — Din fr. dârober. — derobâre s.f.              j
    DEROCĂ, derochez, vb. I. Tranz. A curăţa albia unui rîu de mîl, de nisip et6. — Din fr. derocher. — derocâre s.f.; derocăt, -ă adj.
    DERUL0R, deruloare, s.n. Maşină de derulat furnire. — După fr. derouleuse.
    desacraiizA, desacralizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde caracterul sacru.
—  Din fr. desacraliser. — desacralizâre s.f.; desacra-lizât, -ă adj.
    DESANTĂ, deşănţez, vb. I. Tranz. A lansa un desant; a paraşuta. — JDin desant. — desantâre s.f.
    DE SCENTRALIZAT OR, - OÂRE, descentralizatori, -oare, adj. Care descentralizează. — Descentraliza -f suf. -tor.
    DESCENTRARE, descentrări, s.f. Acţiunea de a (se) descentra. — V. descentra.
    DESCENTRĂT, -Ă, descentraţi, -te, adj. (Tehn.; despre, piesele unui aparat) Care şi-a pierdut. poziţia simetrică faţă de centru, care s-a deplasat în aşa fel, încît axa. piesei nu mai coincide cu axa dată. — V. descentra.
    DESCOJIT6R, descojitoare, s.n. Maşină pentru decorticat boabele de cereale înainte de măcinare, — Descoji + suf. -tor.
    DESCOPERTÂ vb. I v. decoperta.
    DESCOPfîRTĂ s.f. v. decopertă.
                ✓ w
    DESCRESCÎND, -A, descrescinzi, -de, adj. Care descreşte. — V. dcscreşte.
    DESCRIPTIVI ST, -Ă, descriptiv işti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al descriptivismului. — Din fr. descrip-tiviste.
    'DESCUAMĂŢIE, descuamaţii, s.f. (Rar) Descua-mare. ♦ Scuamă. [Pr.: -cu-a-] — Din fr. desquamation.
    DESCURAJĂNT, -Ă, descurajanţi, -te. Descurajator. — Descuraja -f suf. -ant.
    DESENSIBILIZĂNT, -Ă, desensibilizanţi, -te, adj. Care desensibilizează. — Desensibiliza -f suf. -ant.
    DESERVENT, deservenţi, s.m. (Rar) Persoană care deserveşte. — Din fr. desservant.
    DESERVlCIU, deservicii, s.n. Faptă neconvenabilă, dezavantajoasă; contraserviciu (2). — Des1--!- serviciu.
    DESFIĂ, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] — Des + [în]fia. — desfi&re s.f.; »desîiât, -ă adj.
    DESHIDRATĂNT, -A, deshidratanţi, -te, adj., s.m. (Substanţă) care deshidratează. — Din fr. dăshydra-tant.
    DESHIDROGENARE, deskidrogenâri, s.f. Acţiunea de a deshidrogena. — V. deshidrogena.
    DESIGN s.n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcţionali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul şi calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizâin] — Din engl., fr. design.
    DESIGNARE, designări, s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a designa. — V. designa.
    DESIGNER, designeri, s.m. Specialist în design. [Pr.: dizâiner] — Din engl., fr. designer.
    DESINCRONIZA, desincronizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde sincronismul.
—  Des4- sincroniza. — desincronizâre s.f.; desincro-nizât, -ă adj.
    DESINENŢIĂL, -A, desinenţiali, -<?, adj. (Lingv.) De desinenţă. [Pr.: -ţi-al] - Din fr. desinenţiel.
    DE SOFISTICĂRIE, desofisticări, s.f. Eliminare â sofisticării. — De 4- -f- sofisticare.
    DESONORIZĂNT, -A, desonorizanţi, -te, adj. Care atenuează sau înlătură zgomotul. — Desonorîza -|-suf. -ant.
    DESPĂGUBIT, -A, despăgubiţi, -te, adj. Care a primit despăgubire; dezdăunat. — V. despăgubi.
    DE SPECIALIZARE, despecializări, s.f. Pierdere a specializării. [Pr.: -ci-a-] — După fr. dâsplcialisation.
    DESPERĂNT, -Ă, desperanţi, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. — Despera suf. -ant.
    DESTABILIZA, destabilizez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde stabilitatea. — Din engl. destabilize. — destabilizare s.f.; destabilizăm -ă adj.
    DE STABILIZAT (ÎR, -OĂRE, destabilizatori, -oare9 adj. Care destabilizează. — Destabiliza -f- suf. -tor.
    DESTRUCTiBIL* Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. — Din fr. destructible.
    DESTRUCTURĂ, destructurez, vb. I. Tranz. A desfiinţa structura a ceva. — Des+ structura. — destructurâre s.f.; destructurât, -ă adj.
    DE SUBLIMĂ, desublimez, vb. I. Intranz. şi tranz. (Fiz.; despre substanţe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă.— Din fr. d6su-blimer. — desublimăre s.f.; desublimât, -ă adj.
    DESULFITĂ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din linele vinuri. — Din fr. dâsulfiter. — desullitâre s.f.; desulfitât, -ă adj.
    DESULFURĂ, desulfurez, vb. I. Tranz. A elimina sulful sau compuşii sulfului din unele substanţe. — Din fr. dâsulfurer. — desulfurâre s.f.; desulfurit, -ă adj.
    DEŞABLONIZĂ, deşablonizez, vb. I. Tranz. (Rar) A elibera de şabloane (2); a desfiinţa şabloanele (2); — Des-f şabloniza.
    DEŞ^RTIC, -A, deşertici, -ce, adj. De deşert. — Deşert -f suf. -ic (după fr. desertique).
    DEŞERT1FICĂRE, deşertificări, s.f. Transformare a unei regiuni în deşert. — De la deşert (după fr. desertification).
    DE ŞIRĂ BIL, -Ă, deşirabili, -et adj. Care se poate deşira. — Deşira -f- suf. -bil.
    DEŞOCĂ, deşochez, vb. I. Tranz. (Med.) A scoate pe cineva din starea de şoc (2). — Des + şoca. — deşocâre s.f.; deşocât, -ă adj.
    DE ŞOC ĂNT, -A, deşocanţi, -te, adj. (Rar) Care deşochează. — Deşoca -f suf. * -ant.
    DE Ş O SĂ, pers. 3 deşoseazâ, vb. I. Tranz şi refl. 1. (Despre dinţi) A(-şi) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-şi) dezveli rădăcina. — Din fr. dâchausser. — deşosâre s.f.; deşo-sât, -ă adj.
    DETALIERE, detalieri, s.f. Acţiunea de a (se) detalia şi rezultatul ei. [Pr.:          -li-e-] — V. detalia.
    DETÂRTRĂ, detartrez, vb. I. Tranz. A curăţa de tartru. — Din fr. dâtartrer. — detartrăre s.f.; detar-trăt, -ă adj.
    DETARTRĂJ, detartraje, s.n. (Franţuzism) Detar-trare. — Din fr. d£tartrage.
    DETARTRĂNT, -A, detartranţi, -te, adj., s.n. (Substanţă) care detartrează. — Din fr. dâtartrant-
    DETECTĂBIL, -A, detectabili, -e, adj. Care poate fi detectat. — Din fr. dâtectable.
    DETECTIVlSM s.n. Aptitudine sau atitudine, manieră de detectiv. — Detectiv -f suf. -ism.
    DETECTIViST, -A, detectivişti, -ste, adj. Caracteristic detectivului, de detectiv; detectivistic. — Detectiv + suf. -ist.
    DETECTIVISTIC, -A, detectivistici, -ce, adj. Detec-tivist. — Din germ, detektivistisch.
46
DETECTOR - DEZGHEŢARE
    DETECTOR, s.n. (In sintagmele) Detector colori-metric = aparat pentru determinarea concentraţiei gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată.
    DETENSIONĂ, detensionez, vb. I. Tranz. A elimina sau a reduce tensiunea. [Pr.: -si-o-] — Des -f- tensiona. — detensionâre s.f.; detensionât, -ă adj.
    DETENT<5R, detentori, s.m. (Jur.) Deţinător. — Din fr. dâtenteur.
    .DETESTARE, detestări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) detesta. — V. detesta.
    DETONĂBIL, -Ă, detonabili, -e, adj. Detonant. — Din it. detonabile.
    DETORSIONĂ, detorsionez, vb. I. Tranz. A înlătura o torsiune (1). [Pr.: -si-o-] — Din torsiune. — detorsi-onâre s.f.; detorsionât, -ă adj.
    DETORSltJNE, detorsiuni, s.f. Detorsionare. [Pr. : -si-u-] — Din fr. dStorsion.
    DETOXIFICĂ, detoxific, vb. I. Tranz. A neutraliza acţiunea produselor toxice din organism, dirj spaţiu etc. — Din fr. dStoxifier. — detoxificare s.f.; detoxifi-căt, -ă adj.                       ,
    DETRACTĂRE, detrăctări, s.f. Acţiunea de a detracta. — V. detracta.
    DEUX-PIÎÎCES s.n. îmbrăcăminte feminină compusă din fustă şi jachetă. [Pr.: do-pies] — Cuv. fr.
    DEVĂNS, devansuri, s.n. Devansare. — Din devansa (der. regr.).
    DEVELOPĂNT, developând, s.n. (Fot.) Developator.
 — Din fr. dSveloppante.
    DEVERBĂL, deverbale, adj., s.n. (Lingv.) (Cuvînt) derivat de la verb. — Din fr. dGverbal.
    DEYLAŢIONlSM s.n. Atitudine de deviaţionist. [Pr.: -vi-a-ţi-o-] — Din fr. deviationnisme.
    DEV1TÂLIZĂ, devitalizez, vb. I. Tranz. (Med.) A face să înceteze funcţiile vitale ale unui ţesut, organ etc. A devitaliza un dinte. — Din fr. dGvitaliser. — devitalizăre s.f.; devitalizât, -& adj.
    DEVOLT0R, devoltoare, s.n. Maşină sau transformator electric folosit pentru reducerea tensiunii electrice alternative într-o reţea, prin producerea unei tensiuni în opoziţie de fază cu tensiunea reţelei. — Din fr. dSvolteur.
    DEVOLUŢltJNE, devoluţiuni, s.f. (în sintagma) Devoluţiune succesorală — transmitere a unei averi la moştenitori. — Din fr. dfrrolution.
    DfiXTER, -Ă, dexteri, -e, adj. (Latinism) Abil, îndemînatic. — Din lat. dexter. ♦
    DEXTRINIZĂRE, dextrinizări, s.f. Transformare a amidonului în dextrină. — Cf. engl. dextriniza-t i o n.
    DEXTROGlR, -A, dextrogiri, -e, adj. (Fiz.; despre substanţe) Care roteşte planul de polarizare al luminii spre dreapta. Glucoza este dextrogiră. —* Din fr. dex-trogyre.
    DEZABEf], dezabieiţri, s.n. (Franţuzism) îmbrăcăminte uşoară (elegantă), purtată de femei în casă. — Din fr. deshabillâ.
    DEZABONĂ, dezabonez, vb. I. Tranz. şi refl. A (-şi) anula un abonament. — Din fr. desabonner. — dezabonâre s.f.
    DEZABURÎ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. — Dez- + aburi. — dezaburire s.f.; dezaburit, -ă adj.
    DEZABURIT<5R, dezaburitoare, s.n. Instalaţie împotriva aburirii geamurilor la autoturisme. — Dezaburi 4- suf. -tor.
    DEZABUZĂ, dezăbuzez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. — Din fr. dâsabuser. — dezabuzâre s.f.; dezabuzât, -ă adj.
    DEZACTUALIZÂ, dezactualizezy vb. I. Refl. A-şi pierde actualitatea. [Pr.: -tu-a-] — Dez- + actualiza.
 — dezactualizşre s.f.; dezactualizât, -ă adj.
    DEZAGLOMERĂ, dezaglomerez, b. I. Tranz. şi
 refl. (Despre un loc, un spaţiu) A (se) elibera de (o parte din) mulţimea înghesuită de oameni, de vehicule etc. — Dez- + aglomera. — dezaglomerâre s.f.
    DEZAGREGABIL, -Ă, dezagregabili, -e, adj. Care se poate dezagrega. — Dezagrega -f suf. -bil.
    DEZAMBALĂ, dezambalezy vb. I. Tranz. 1. A scoate din ambalaj. 2. A face ca un motor ambalat să revină la viteza nominală. + Refl. Fig. A se elibşra de griji; a se retrage dintr-o acţiune, a renunţa la ceva. — Din fr. dâsemballer. — dezambalâre s.f.; dez-ambalât, -ă adj.
    DEZAMBREIĂ, dezambreiez, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] — Dez- + ambreia.
 — dezambreiâre s.f.; dezambreiât, -ă adj.
    DEZANAMORF0ZĂ s.f. (Cin.) Operaţie prin care
 se restabilesc proporţiile normale ale imaginilor proiectate pe ecran. — Din fr. dâsanamorphose.
    DEZ ANEXĂ, dezanexez, vb. I. Tranz. A retroceda un teritoriu. — Din fr. dâsannexer. — dezanexâre s.f.; dezanexât, -ă adj.
    DEZANGAJĂ, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrag© dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. — Din fr. dâsengager. — dezangajare s.f.; dez-angaj&t, -ă adj.
    DEZANGRENĂ, dezangrenez, vb. I. Tranz. A scoate din angrenaj. — Din fr. dâgengrener. — dez-angrenâre s.f.; dezangrenât, -ă adj.
    DEZ ARBORĂ, dezarborez, vb. I. Tranz. A demonta arborada unei nave. — Dez- + arbora[dă]. — dezarbo-răt, -ă adj.
    DEZARIMĂ, dezarimez, vb. I. Tranz. (Mar.) A goli magazia unei nave de mărfuri. — Din fr. dâsar-rimer. — dezarimâre s.f.; dezarimât, -ă adj.
    DEZASAMBLĂ, dezasamblez, vb. I. Tranz, A desface un asamblaj de piese. — Din fr. dâsassembler.
 — dezasamblare s.f.; dezasamblât, -ă adj.
    DEZASIMILATOR, -OĂRE, dezasimilatori, -oare,
 adj. Care contribuie la dezasimilaţie. — Din fr. dâsas-similateur.
    DEZASORTĂ, dezasortez, vb. I. Tranz. 1. A face ca magazinele să rămînă lipsite de sortimente variate de mărfuri. 2. A desperechea (2). — După fr. dâsag-sortir. — dezasortâre s.f.; dezasortât, -ă adj.
    DEZAVUĂBIL, -Ă, dezavuabili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie dezavuat. [Pr.: -vu-a-] — Din fr. d^savouable.
    DEZBAIOTĂRE, dezbălotâri, s.f. Desfacere a baloturilor de paie. — Dez- -f balotare.
    DEZEMULSIONĂ, dezemulsionez, vb. I. Tranz. ^A separa lichidele dintr-o emulsie. [Pr.: -si-o-] — Dez-emulsiona — dezemulsionâre s.f.; dezemulsionât, -ă adj.
    DEZEMULSIONĂNT, -Ă, dezemulsionanţi, -te, adj., s.n. (Substanţă) care dezemulsionează. [Pr.: -si-o-]— Dez- + emulsionant.
    DEZEROIZĂ, dezeroizez, vb. I. Tranz. A înlătura idealizarea unor fapte, personaje etc. [Pr.: -ro-i’-] — Dez- -f- erou -f suf. -iza. — dezeroizâre s.f.; dezeroizât, -ă adj.
    DEZEŞUĂ, dezeşuez, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eşuată. [Pr.: -şu-a] — Din fr. d6s6chouer. — dezeşuâre s.f.; dezeşuât, -ă adj.
    DEZGHEŢĂRE, dezgheţări, s.f. Acţiunea de a dezgheţa. — V. dezgheţa.
 47
DEZINCKIMINA - DICTEU
    DEZ INCRIMINA, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa.— Dez- + incrimina. — dezincriminâre s.f.; dezincrimi-nât, -ă adj._____
    DEZINDIVIDUALIZA, dezindwidualizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să-şi piardă individualitatea; a depersonaliza. [Pr.: -du-a-] — Dez- -f individualiza.
—  dezindividualizâre s.f.; dezindividualizât, -ă adj.
    DEZINFESTA, dezinfestez, vb. I. Tranz. A curăţa
de paraziţi o cultură, o casă etc. — Din fr. d£sinfester.
—  dezinfestâre s.f.; dezinfestât, -ă adj.
    DEZINFESTANT, dezinfestante, s.n. (Rar) Pesticid.
—  Din fr. d^sinfestant.
    DEZINFLAMÂ, dezinflamez, vb. Tranz. şi refl. (Med.) A (se) dezumfla (1). — Dez- -f- inflama. — dez-inflamâre s.f.; dezinflamât, -ă adj.
    DEZINH1BA, dezinhib, vb. I. Tranz. şi refl. A face să iasă sau a ieşi din starea de inhibiţie. — Dez- + inhiba. — dezinhibâre s.f.; dezinhibât, -ă adj.
    DEZINHIBIŢIE s.f. Ieşire din starea de inhibiţie, înlăturare a inhibiţiei; dezinhibâre. — Din fr. desin-hibition.
    DEZINSECTIZA, dezinsectizez, vb. I. Tranz. A curăţa de insecte dăunătoare o locuinţă, un spital etc. — Din fr. dâsinsectiser. — dezinsectizâre s.f.; dez-insectizât, -ă adj.
    DEZINTOXICAT, -A, dezintoxicaţi, -te, adj. Care a scăpat sau s-a vindecat de o intoxicaţie. — V. dezintoxica.
    dezintoxicAţie, dezintoxicaţii, s.f. Dezintoxicare. — Din fr. desintoxication.
    deziotacizAre, deziotacizâri, s.f. (Fon.) Eliminare a iotacizării. — Dez- -f iotacizare.
    DEZIRÂBIL, -A, dezirabili, -e, adj. (Franţuzism) Care corespunde dorinţei, care stîrneşte dorinţă. —-Din fr. dâsirable.
    DEZLEGÂT, -Ă adj. (Despre probleme) Rezolvat.
    DEZLOCUl, pers. 3 dezlocuieşte, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. — Dez- -f- [în]locui. — dezlocuire s.f.
    DEZMEMBRABIL, -A, dezmembrabili, -e, adj. Care poate fi desfăcut în părţile componente. —Dezmembra -f suf. -bil.
    DEZNISIPA, deznisipez, vb. I. Tranz. A curăţa obiectele aflate în apă de nisipul depus prin decantare; a decolmata. — Dez- -f nisip. — deznisipâre s.f.; dez-nisipât, -ă adj.
    DEZ ONGUI ÂRE, dezongulâri, s.f. (Med. vet.) Desprindere şi cădere a cornului copitei la animale. — După fr. dSsongler.
    DEZORGANIZATOR, -OĂRE, dezorganizatori,
-oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care dezorganizează. — Din fr. d^sorganisateur.
    DEZ OS A, dezosez, vb. I. Tranz. A desprinde carnea de pe oase. — Din fr. desosser. — dezosâre s.f.; dez-osât, -ă adj.
    DEZVERGA, dezverg, vb. I. Tranz. (Mar.) 1. A desprinde o velă de pe vergă sau de pe strai2. 2. A coborî vergile. — De la vergă. — dezvergâre s.f.; dezvergât, -ă adj.
    DIABETOGlSN, -Ă, diăbetogeni, -e, adj. (Med.) Care produce diabet. [Pr.: di-a-] — Din fr. diab£togâne.
    DlAC2, diace, s.n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducţie, sub acţiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] — Din fr. diac.
    DIAFONlE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale. [Pr.: di-a-] — Din fr. diaphonie.
    DIAF<5rA, diafore, s.f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvînt, dar cu o altă semnificaţie, [Pr.: di-a-] — Din germ. Diaphora, fr. diaphore.
    DIAFOTÎE s.f. (Tel.) Influenţă perturbatoare între semnalele de imagine corespunzătoare unor canale diferite de transmisie. [Pr.: di-a-] — Din fr. diaphotie.
    DIAFRAGMA, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] — Din fr. diaphragmer. — dia-fragmâre s.f.; diafragmât, -ă adj.
    DIAFRAGMATIC, -A, diafragmatici, -ce, adj. (Fot.) Referitor la diafragmă (3). [Pr.: di-a-] — Din fr. diaphragmatique.
    DIAFRÂGMĂ s.f. (Constr.) Element de construcţie alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planşeu.
    DIAGENETIC, -A, diagenetici, -ce, adj. (Geol.) Cu caracter de diageneză. [Pr.: di-a-] — Din fr. diag6n£-tique.
    DIALECTALI SM, dialectalisme, s.n. Particularitate dialectală. [Pr.: di-a-] — Din fr. dialectalisme.
    DIALINGVlSTICA s.f. Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice ce, aparent, nu pot fi sistematizate după principii formale. [Pr. : di-a-] — Din engl. dialinguistics.
    DIALOGARE, dialogâri, s.f. Acţiunea de a dialoga şi rezultatul ei. [Pr.: di-a-] — V. dialoga.
    DIAMANTAT, -A, diamantaţi, -te, adj. 1. (Rar) împodobit cu diamante. 2. (în sintagma) Piatră diamantată — instrument abraziv fabricat din granule de diamant încorporate într-un liant, folosit pentru şlefuirea dinţilor şi a lucrărilor protetice dentare. [Pr.: di-a-] — Din fr. diamante.
    DL4MANTIFER, -A, diamantiferi, -e, adj. (Despre ro6i) Care conţine diamant. [Pr.: di-a-] — Din fr. diamantifâre.
    DIAPROIECTOR, diaproiectoare, s.n. Proiector pentru diapozitive. [Pr.: di-a-pro-iec-] — Dia[pozitiv] proiector.,
    DIASCOPIC, -A, diascopici, -ce, adj. Referitor la diascop şi la proiecţiile făcute cu acest aparat. [Pr.: di-a-] — Din fr. diascopique.
    DIASISTl5]\[, diasisteme, s.n. (Lingv.) Sistem lingvistic desprins din analiza a două sisteme (graiuri, dialecte) cu similitudini parţiale; supersisţem. [Pr.: di-a-] — Din engl. diasysteni, fr. diasyst&me.
    diastAzic, -A, diastâzici, -ce, adj. 1. (Biol.) Enzimatic. 2. (Med.) De diastază; care se datoreşte diastazei. [Pr.: di-a-] — Din fr. diastasique.
    DIASTlL s.n. (Arh.) Intercolonament larg de dimensiunea a trei diametre de coloană; p. ext. edificiu cu astfel de intercolonament. [Pr.: di-a-] — Din fr. diastyle.
    diatEcA, diateci, s.f. Colecţie de diapozitive şi de diafilme. [Pr.: di-a-] — Dia[film] + suf. -tecă.
    DIBOL s.n. (Inform.) Limbaj formalizat specializat în prelucrarea datelor din domeniul economic cu ajutorul calculatorului electronic. — Din engl. dibol.
    DICARBOXlLIC, dicarboxilici, adj. (Chim.; în sintagma) Acid dicarboxilic = combinaţie chimică în a cărei moleculă există două grupări carboxil. — Din engl. dicarboxylic.
    DICROMATIC, -A, dicromatici, -ce, adj. Cu două culori. — Din fr. dichromatique.
    DICTAFON s.n. Magnetofon special cu dispozitiv de telecomandă, care permite ascultarea repetată a unei secvenţe sonore, utilizat în cercetarea ştiinţifică, în lucrări de secretariat etc.
    DICTAU, dicteuri, s.n. (Rar) Dictare. O Dicteu muzical — notare a unei linii melodice după auz.— Din fr. dictâe.
 48
DIFERENŢIAT - DISFOJOE
    DIFERENŢIAT, -Ă, diferenţiaţi, -te, adj. Care se deosebeşte, se distinge între două sau mai multe fiinţe sau lucruri; deosebit prin caracterele sale specifice. [Pr.: -ţi-at] — V. diferenţia.
    DlGIT, digiţi, s.m. (Inform., Electron.) Cifră. — Din engl. digit.
    DIGITÂL, -Ă adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care generează, măsoară, prelucrează sau stochează semnale digitale (2).
    DIGITALIZĂ, digitalizez, vb. I. Tranz. (Inform., Electron.) A transforma semnalele analogice în semnale digitale. — Digital -f suf. -iza. — digitalizâre s.f.; digitalizât, -ă adj.
    DIGITRGN s.n. (Electron.) Tub cu descărcare luminescentă, cu mai mulţi catozi, folosit pentru indicaţii alfanumerice în aparatura digitală de măsurare. — Din fr. digitron.
    DELEMĂTIC, -Ă, dilematici, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de dilemă; care prezintă o dilemă. — Din fr. dilâmmatique.
    DIMINUTIVĂ, diminutivez, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face să devină diminutiv, a forma diminutive. — Din fr. diminutiver. — diminutivâre s.f.; diminutiva^ -ă adj.
    DINÂMICĂs.f. (Tehn.) Raport între valorile maxime şi minime ale unui semnal.
    DINATRON s.n. (Electron.) Efect care se- manifestă prin micşorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la tetrode. — Din engl., fr. dynatron.
    DlNŢURĂ, dinţuri, s.f. Plantă erbacee cu flori roşii sau albe dispuse în spice, care creşte prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). — Dinte -f suf. •ură.
    DlâDĂs.f. (în sintagmele) Diodă tunel = diodă de construcţie specială folosită ca amplificator şi generator de oscilaţii. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referinţă în stabilizatoarele de tensiune şi de curent. Diodă (electro) luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci cînd este polarizată direct; led.
    DIOXÎD, dioxizi, s.m. (Chim.) Bioxid. — Din fr. dioxyde, engl. dioxide.
    DIPLOCEFĂL, -Ă, diplocefali, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Făt monstruos) care este caracterizat prin existenţa a două capete unite. — Din fr. diplocâplial.
    DIPLOCEFALlE, diplocefalii, s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete pe un trunchi. — Din fr. diplocâphalie.
    DIPLOGRĂF s.n. Maşină de scris care funcţionează simultan cu două feluri de caractere. — Din fr. diplographe.
    DIPLOlD, -Ă adj. (Biol.; despre celule organice sau organisme) Cu număr dublu de cromozomi.
    DIPLOEDÎE s.f. (Biol.) Caracter al celulelor sau organismelor diploide. [Pr.: -plo-i-] — Din fr. diploîde.
    DIPiÎD, -Ă adj. (Lit.; despre versuri) Care este format din două picioare metrice. — Din fr. dipode.
    DIPODÎE s.f. (Lit.) Vers format din două picioare metrice. — Din fr. dipodie,
    DIPSOMĂN, -Ă, dipsomani, -e, s.m. şi f. (Med.) Bolnav de dipsomanie; alcoolic. — Din fi*, dipsomane.
    DIPSOMANIE, dipsomanii, s.f. (Med.) Nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool; alcoolism cronic. — Din fr. dipsomanie.
    DIRECTIV, -Ă adj. (Tehn.) Care are direcţie fixă.        ____
    DIRECTIVITĂTE s.f. Proprietate a unui emiţător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferenţial în sau din anumite direcţii. — Din fr. directivite.
    DIRECTOR1 s.n. (Elt.) Element~constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivităţii.
    DIRECŢIONĂ, direcţionez, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. directionner. — direcţionare s.f.; direcţionât, -ă adj.
    DIRIJÂBIL, -Ă adj. Care poate fi dirijat.
    DISARTRlE, disartrii, s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. — Din fr. dygarthrie.
    DISC1 s.n. 1. (în sintagma) Disc de frecvenţă =* disc1 (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-uri-lor. 2. Muzică înregistrată pe un disc 1 (4).
    DISCERNERE s.f. Acţiunea de a discerne. — V. discerne.
    DISCIPLINĂBIL, -Ă, disciplinabili, -e, adj. Care poate fi disciplinat. — Disciplina -f- suf. -bil.
    DISC-JOCKEY s.m. invar. Prezentator de muzică uşoară şi de dans înregistrată. [Pr.: -giochei] — Cuv. am.
    DlS(DO adj. invar. (Despre irfuzică) De factură modernă; după care se dansează în discoteci. — Din engl., fr. disco.
    DISCOFILIE s.f. Pasiune de a colecţiona discuri1 (4). — Din fr. discophilie.
    DISCOGRĂFIC, -Ă, disco graf ici, -ce, adj. 1. De disc1 (4). 2. De discografie (1). — Din fr. discographi-que.
    DISCOGRAFÎE, discografii, s.f. 1. Totalitatea discurilor1 (4) înregistrate de un cîntăreţ, de o formaţie etc. 2. (Med.) Radiografie a unui disc1 (5) intervertebral. — Din fr. discographie, engl. disco-graphy.
    DISCONFORT s.n. Lipsă de confort. + Stare neplăcută de nesiguranţă, de insatisfacţie. — Din engl. discomfort.
    DISCOPATlE s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile discurilor1 (5) intervertebrale. — Din fr. discopathie.
    DISCOTECĂ s.f. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată şi se dansează.
    DISCRĂZIC, -Ă, discrazici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de discrazie. — Din fr. dygcragique.
    DISCREDITĂT, -Ă, discreditaţi, -te, adj. Care şi-a pierdut creditul, consideraţia, bunul renume; compromis. — V. discredita.
    DISCRET, -Ă adj. 1. (Mat.; despre mărimi) Format din unităţi distincte, obţinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori.
    DISCROMATOP, -Ă, discromatopi, -e, s.m. şi f. (Med.) Suferind de discromatopsie. — Din fr. dyg-chromatope.
    DISCROMATtfPSIC, -Ă, discromatopsici, -ce, adj. (Med.) De discromatopsie. — Din fr. dyschroma-topsique.
    DISCROMATOPSIE s.f. (Med.) Incapacitate de a distinge culorile. — Din fr. dyschromatopsie.
    DISCROMlE, discromii, s.f. (Med.) Tulburare de durată în pigmentarea pielii. — Din fr. dyschromie.
    •  DISCURSIV, -Ă adj. Care nu se supune unei continuităţi riguroase.
    DISEMINĂT, -Ă, diseminaţi, -te, adj. (Livr.) Răs-pîndit; împrăştiat (în toate părţile), risipit. — V. disemina.
    DISERTĂ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ţine o disertaţie. — Din fr. disserter.
    DISFAGlE, disfagii, s.f. (Med.) Dificultate în înghiţirea alimentelor. — Din fr. dysphagie.
    DISFAZÎE s.f. (Med.) Afazie. — Din fr. dysphagie.
    DISFONÎE, disfonii, s.f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor
 49
 DISFOBIE - DOLBY
laringieni sau ale unor centri nervoşi superiori. — Din fr. dysphonie.
    DISFORlE s.f. (Med.) Tulburare a dispoziţiei (8) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristeţe şi frică, însoţită uneori de iritabilitate extremă şi de agresivitate. — Din fr. dysphorie.
    DISFtJNCŢIE, disfuncţii, s.f. 1. (Med.) Tulburare a funcţiei unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. — Din germ. Dis-funbtion, it. disfunzione.
    DISGRAFIE s.f. (Med.) Perturbare patologică a scrisului, care se deformează devenind neciteţ. — Din fr. dysgraphie.
    DISIMULAT OR, -OARE, disimulatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care disimulează. — Din fr. dissimulateur.
    DISIMULARE, disimulaţii, s.f. (Rar) Disimulare.
 —  Din fr. dissimulation.
    DISIPA, pers. 3 dislpâ, vb. I. Tranz. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. — Din fr. dissiper. — disipare s.f.; disipât, -ă adj.
    DISIPATlV, -A, disipativi, -e, adj. (Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalaţii) Care disipă energie sau căldură. — Din fr. dissipatif.
    DISIPAT OR, disipatoare, s.n. (Tehn.) Corp, sistem tehnic sau instalaţie care disipă energie sau căldură. — Din fr. dissipateur.
    DISIAllE s.f. (Med.) Greutate în pronunţarea cuvintelor. — Din fr. dyslalie.
    DISL15XIC, -A, dislexici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de dislexie. — Din fr. dyslexique.
    DISLEXlE, dislexii, s.f. (Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greşeli de lectură etc. — Din fr. dyslexie.
    DISMENORfSlC, -A, dismenoreici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de dismenoree. fPr.: -re-te} — Din fr. dysm6norrh6ique.
    DISMNEZlE, dismnezii, s.f. (Med.) Slăbire a memoriei. — Din fr. dysmnâsie.
    DI SOCIABILITATE s.f. însuşirea de a fi diso-ciabil. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. dissociabilit$.
    DISOLUTÎV, -A, disolutivi,. -e, adj. (Franţuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. — Din fr. dissolutif.
    DISOLtJŢIE, disoluţii, s.f. (Franţuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. —. Din fr. dissolution.
    DISPERSIONĂI, -A, dispersionali, -e, adj. (Rar) De dispersie. [Pr.: -si-o-] — Din engl. dispersional. . DISPIAY, displayuri, s.n. (Inform., Electron.)
 1. Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare. 2. Afişaj optoelectronic care conţine un grup de cifre, folosit la intrumentele de măsură. 3. Caracter tipografic sau literă tipografică aldină cursivă. [Pr.: -piei] — Din engl. display.
    DISPNflIC, -A, dispneici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Suferind) de dispnee. [Pr.: -ne-ic] — Din fr. dyspn&qtie,
    DISPOZITIV s.n. (Electron.; în sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos într-unul electric sau invers.
    DISPOZIŢIONĂI, -A, dispoziţionali, -e, adj. (Cu caracter) de dispoziţie. [Pr.: -ţi-o-'] — Din fr. disposi-tionnel.
    DISPREŢUIT, -A, dispreţuiţi, -te, adj. Care este tratat cu dispreţ; desconsiderat. — V. dispreţul.
    DISPROPORŢIONĂI, -Ă, disproporţionaţi, -e, adj* Disproporţionat. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. disproportionnel*
 50
   DISPROPORŢIONAIITÂTE, disproporţionalităţi, s.f. însuşirea de a fi disproporţional. [Pr.: -ţi-o-] — Din germ. Disproportionalităt.
   DISPROTEINEMlE, disproteinemii, s.f. (Med.) Dereglare a echilibrului proteinic. [Pr.: -te-i-] — Din fr. dysprot&nfonie.
   DISPUTĂRII, -A, disputabili, -e, adj. Care poate fi disputat. — Din fr. disputable.
   DISRITMICITĂTE s.f. (Rar) Lipsă de ritmicitate.
—  Dis- -b ritmicitate.
   DISTANŢAT, -Ă, distanţaţi, -te, adj. Care este separat unul de altul; care se află la distanţă unul de altul. — V. distanţa.
   DISTUĂBIL, -Ă, distilabili, -e, adj. Care poate fi distilat. — Din fr. distilable.
   DISTILĂŢIE, distilaţii, s.f. Distilare. — Din fr. distillation.
   DISTOM, distomi, s.m. (Biol.) Denumire veche a unui gen de viermi paraziţi de tipul gălbezei (1); p. restr. gălbează (1). — Din fr. distome.
   DISTOMATGZĂ, distomatoze, s.f. (Med.) Boală determinată de infestarea omului cu diferiţi distomi; p. restr. gălbează (2). — Din fr. diştomatose.
   DISTONĂRE, distonâri, s.f. Acţiunea de a distona şi rezultatul ei. — V. distona.
   DISTORSIOM^TRU, distorsiometre, s.n. (Electron.) Aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice. [Pr.: -st-o-] — Din fr. distorsiometre.
   DISTORSIONĂ, distorsionez, vb. I. Intranz. (Despre aparate) A produce distorsiune (1). [Pr.: -si-o-] — De la distorsiune. — distorsionâre s.f.; diptorgionât, -fi adj.
   DISTRIBUIT, -Ă, distribuiţi, -te, adj. împărţit, repartizat. — V. distribui.
   DISTRIBUŢIE s.f. (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăţilor unui element.
   DISTRIBUŢIONĂL, -Ă, distribuţionali, -e, adj. De distribuţie. O Analiză distribuţională = metodă de analiză specifică lingvisticii structurale bazată pe prin ipiul descrierii distribuţiei elementelor lingvistice. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. distributionnel.
   DtXIE s.n. (Muz.) Dixieland. [Pr.: dicsi] — Din fr. dixie, engl. Dixie.
   DEOELAND s.n. Stil ritmat, bazat pe alămuri, în jazul american; manieră de interpretare în acest stil. [Pr.: dicsilend] — Din engl. dixieland.
   DÎMBOVIŢEĂN, -Ă, dîmboviţeni, -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Dîmboviţa. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Dîmboviţa.
—  Dîmboviţa (n. pr.) + suf. -ean.
   DÎMBOVIŢEÂNCĂ, dtmboviţence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Dîmboviţa. ♦ Locuitoare din judeţul Dîmboviţa. — Dîmboviţean 4- suf. -că.
   DOCTOR s.m. (Bot.; reg.; în forma doftor) Arbust mediteranean şi tropical din care se extrage saburul (Aloe vera).
   DOCUMENTARlSTIC, -Ă, documentaristici, -ce. De documentarist; de documentare. — Documentar -f suf. -istic.
   DOGMATIClAJN, dogmaticieni, s.m. Specialist în dogmatică. [Pr.: -ci-an] — De la dogmatică, cf. engl. dogmatician.
   DOGMATIZARE, dogmatizări, s.f. Acţiunea de a dogmatiza. — V. dogmatiza.
   DOLBY s.n. Denumire comercială a unui sistem electronic cu care sînt echipate magnetofoanele şi casetofoanele de înaltă fidelitate, în scopul reducerii zgomotului benzii magnetice. — Din engl. Dolby [system].
DOLCE — DUROFLEX
        DOLCE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Delicat, cu bllndeţe. [Pr.: dâl-] — Cuv. it.
        DOLJ13AN, -Ă, doljeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Dolj. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Dolj. — Dolj (n. pr.) -f suf. -ean.
        D OL JIDANCĂ, doljence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Dolj. ♦ Locuitoare din judeţul Dolj. — Dolj ean + suf. -că.
        DOLLY s.n. (Cin.) Macara mică de construcţie specială, folosită pe platourile de filmare. — Din fr., engl. dolly.
        DOLOMITIZÂRE s.f. Transformare a rocilor cal-caroase în dolomită. — După fr. dolomitisation.
        DtfMBRĂ, dombre, s.f. Veche lăută populară rusească. — Din rus. dombra.
        DOMINĂNŢĂ, dominanţe, s f. însuşirea de a fi dominant; preponderenţă. Din fr. dominance.
         DONCHIHOTfî SC,-EÂSCĂ,donchihoteşti, adj. Caracterizat prin donchihotism [Var.: donchijotâsc, -eâscă, donchişotâsc, -eâscă adj.] — Din fr. donquichottesque (după pr. sp. a n. pr. Don Quijote). xs -----DONCHIHOTlSM s.n. = donchişotism.
        DONCHIJOTfiSC, -EÂSCĂ adj. v. donchihotegc.
        DONCHIŞOT^SC, -EÂSCĂ adj. v. donchihotesc.
        DONJUAN15SC, -Ă, donjuaneşti, adj. (Livr.) De donjuan. [Pr.: -ju-a-]^— Don Juan (n. pr.) -f suf. -esc.
        DONJUANlSM s.n. (Livr.) Atitudine, caracter, faptă de donjuan. [Pr.: -ju-a-] — Don Juan (n. pr.) + suf. -ism.
        DON0R, donori, s.m. 1, (Fiz.) Atom pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului. 2. (Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. — Din fr. donneur, engl. donor.
        DOP s.n. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul.
        DORSÂLĂ s.f. (Geogr.) Formă complexă de relief care se întinde pe distanţă foarte mare pe fundul oceanelor, separînd două bazine.
        DORSALGfE, dorsalgii, s.f. (Med.) Durere în regiunea; dorsală. — Din fr. dorsalgie.
        DORSOVENTRÂL, -Ă, dorsoventrali, -e, adj. (Anat.; adesea adverbial) în partea dorsală şi ventrală. — Dorg[al] 4- ventral.
        D O ST OIE V SKlAN, -Ă, dostoievskieni, -e, adj. De Dostoievski, al lui Dostoievski; în maniera lui      Dosto-
     ievski. [Pr.: dos-to-iev-ski-arij — Dostoievski (n. pr.) 4-
     suf. -ian.
f   f DOTÂŢIE s.f. Capacitate înnăscută care              condi-
„   i ţionează performanţe în activităţi de diverse      tipuri.
        DOZATtfR, dozatoare, s.n. Aparat sau dispozitiv care dozează. — Doza 4- suf. -tor (după fr. doseur)9
        DOZĂ * s.f. (Fot.) Tanc.
        DOZIMETRÎE s.f. Capitol al fizicii care studiază tehnica măsurării dozelor de radiaţie — Din fr. dosi-mâtrie.
        DOZBE&TRU, dozimetre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea dozelor de radiaţie. — Din fr. dosimfetre.
j             DRA'GOMANLÎC s.n. Funcţia îndeplinită de    drago-
     man în trecut în ţările române. — Dragoman -f suf. -Itc.
        DRAJEFIĂT, -Ă, drajefiaţi, -te, adj. (Rar) Care este prezentat sub formă de drajeu. [Pr.: -fi-at] — Cf.fr. dragSifier.
    DRAJONĂ vb. I. Intranz. (Bot.; despre plante) A produce drajoni. — Din fr. drageonner. — drajo-năre s.f.
    DRAJONĂJ, drajonaje, s.n. (Bot.) Drajonare. — Din fr. drageonnage.
    DRAJVIOLfiTĂ, dramolete, s.f. Dramă scurtă şi, mai ales, de valoare neînsemnată; melodramă siropoasă. — Din germ. Dramolett.
    DRAPĂJ, drapaje, s.n. (Rar) Drapare. — Din fr. drapage. '
    DRAPERIE s.f. Veşmînt larg cu falduri care îmbracă o statuie, un personaj antic etc.
    DREPTĂCI, -CE, dreptaci, -ce, s.m. şi f. Persoană predispusă, din naştere, să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. — Drept 4- suf. -aci.
    DRES 3, dresuri, s.n. 1. Ciorap-pantalon. 2. (Sport, balet) Echipament. — Din engl. dress.
    DRfîŢE s.f. Plantăs erbacee tîrîtoare din familia primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosită în medicina populară (Lysimachia nummularia).
    >  DRIVER, driveriy s.m. Conducător de atelaj într-o cursă de trap. [Pr.: drâivăr] — Din engl., fr. driver.
    DROG1 s.n. (Fam.) Medicament.
    ÎDROG2 subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care creşte prin locuri pietroase şi aride (Genista albida); b) plantă tîrîtoare din familia leguminoaselor, care creşte prin păşuni montane (Genista oligosperma). — Et. nec.
    DROMOFOBlE s.f. (Med.) Teamă patologică de călătorie. — Din fr. dromophobie.
    DROMOMANlE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi ^psihici : manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. — Din fr. dromomanie.
    DROPIC0S, -OĂSĂ, dropicoşiy -oase, s.m. şi f. (Pop.) Hidropic. — Dropicâ 4- suf. -os.
    DRUMĂR, drumariy s.m. 1. (Reg.) Drumeţ. 2. (Rar) Lucrător la amenajarea drumurilor. —Drum 4- suf. -ar.
    DRUMMER s.m. Baterist. [Pr.: drâmăr1 — Cuv. engl. ,
    DUBLAJ s.n. înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral.
    DUBLĂT, -Ă, dublaţi, -te, adj. 1. (Aproximativ) de două ori mai mare sau mai mult; îndoit (II). 2. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte) Căptuşit cu alt material. 3. (Despre actori) înlocuit în unele scene de alt actor, ţ (Despre filme) Cu dialogul din coloana sonoră originală înlocuit cu o versiune tradusă oral. — V. dubla.
    DUCĂR^Ţ,-EĂŢĂ, ducâreţi, -e, adj. (Fam.) Unciblă-reţ. — Duce 4- suf. -âreţ.
    DUCT s.n. (Anat.) Canal, tub. — Din lat. ductug.
    DtJMPER, dumpere, s.n. Basculantă la care scaunul se roteşte permiţînd conducerea înainte şi înapoi. — Din fr. dumper.
    DUNGĂ, dunghez, vb. I. Tranz. şi refl. A face ca un obiect să aibă dungi. + A însemna cu dungi. — Din dungă. — dungâre s.f.
    DUOTRltoĂ, duotriode, s.f. Tub electronic care conţine două triode. [Pr.: du-o-tri-o-] — Din fr. duotriode.
    DtÎPLEX s.n. Apartament construit pe două nivele.
    DUPLICĂ, duplic şi duplichez, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. — Din fr. dupliquer.
    DURACRyL s.n. (Med.) Material acrilic dur, alb sau roz, folosit în stomatologie. — Din fr. duracryl.
    DURILON, duriloane, s.n. (Franţuzism) Bătătură (2). — Din fr. durillon.
    DUROFLfîX s.n. Material flexibil şi dur folosit în industria încălţămintei. — Dur 4- flex[ibil].
 51
E
    EBENlSTICĂ s.f. Tîmplărie de mare fineţe. — Din ebenist, cf. fr. 6 b 6 n i s t e r i e.
    EBULIOSCOP, ebulioscoape, s.n. (Tehn.) Ebulio-metru. [Pr.: -li-o-] — Din fr. ebullioscope.
    EGHILIBRÂRE s.f. (Tehn.) 1. Anulare a forţelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, datorită mişcării accelerate a acestora; contrabalansare. 2. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicaţii.
    ECHILIBRiST, -Ă, adj., s.m. şi f. Fig. (Persoană) care se strecoară cu îndemînare printre dificultăţi.
    ECHILIBRISTICĂ s.f. Fig. Capacitatea de a se strecura cu îndemînare printre situaţii dificile; totalitatea eforturilor şi mijloacelor întrebuinţate pentru a iesi dintr-o situatie dificilă.
    ECHISCALĂR, -Ă, echiscalari, -e, adj. (Mat.) Calitate a unei linii, a unei suprafeţe sau a unei porţiuni din spaţiu de a fi locul geometric al punctelor în care un scalar de cîmp are aceeaşi valoare. — Din fr. âquiscalaire.
    ECHÎSTICĂ s.f. Disciplină care studiază sistematizarea şi arhitectura aşezărilor rurale şi urbane în perspectivă istorică. — Din engl. ekistics.
    ECHIUNGHIUL Ar , -A, echiunghiulari. -e, adj. (Mat.) Calitate a unui fascicul de direcţii sau de plane concurente de a forma unghiuri egale între oricare două direcţii sau plane vecine. [Pr.: -chi-un-] — Din engl. equiauerular.
    ECH1 UNITAR, -A, echiunitcirl -e, adj. (Mat,.) Egal cu unitatea. [Pr.: -chi-u-] — Din fr. equiunitaire.
    ECHIVALENŢĂ s.f. (Mat.) Relaţie simetrică, reflexivă şi tranzitivă între elementele unei mulţimi.
    ECHIVOCITĂTE s.f. (Rar) Caracter, stare echivocă (1). — Din it. equivocitâ.
    ECLAMPSÎE s.f. (Med.; în sintagma) Eclampsie puerilă = boală de c^nii datorată tulburărilor de funcţionare a glandei tifoide.
    ECLĂMPTIC, -A. eclomptici, -ce, adi. (Med.) Cu caracter de eclampsie, de eclampsie. — Din fr. eclamp-tique.
    ECL^R, ecleruri, s.n. Prăjitură făcută dintr-un fel de gogoşi de aluat alungite. umplute cu cremă şi acoperite cu glazură de şerbet, ciocolată etc. [Pl. şi: eclere] — Din^ fr. eclaiv.
    ECLOZITjNE s.f. (Med.; în forma ecluziune) Intervenţie chirurgicală prin care o porţiune dintr-un organ, fără a fi extirpată, este scoasă din circuitul fiziologic. [Var.: ecluziune s.f.]
    ECLUZÂRE.s.f. Acţiunea de a ecluza şi rezultatul ei. — V. ecluza.
    ECLUZÎST, -Ă, ecluzisti, -ste, s.m. şi f. Lucrător Ia ecluză. — Ecluză -f- suf. -ist.
    ECLUZItJNE s.f. v. ecloziune.
    ECOENCEFALO GRAFIE, ecoencefalografii, s.f. (Med.) Metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folosirea ultrasunetelor. [Pr.: -co-en-] — Din fr. eclio-encephalographie.
    ECOFEEDBACK s.n. (Biol.) Retroacţiune ecologică de natură să menţină stabilitatea ecosistemelor naturale
 faţă de diversele influenţe din mediul ambiant. [Pr.: -fidbec] — Cuv. engl.
    ECOGRĂFIC, -Ă, ecografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la ecografie, de ecografie. — Din fr. echographique.
    ECOGRAFlE s.f. (Med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete ; ultrasonografie. —Din fr. 6chographie.
    ECOGRĂMĂ, ecograme, s.f. (Med.) Diagramă obţinută la ecograf. — Din fr. echogramme, engl. echogram.
    ECOLOCĂŢIE s.f. Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. — Din fr. âcbolocation.
    ECOL<5T, ecoloturi, s.n. Sondă (5) (electronică) care emite impulsuri sonore în vederea ecolocaţiei. — Din germ. Echolot.
    ECOMfÎTRIC, -Ă, ecometrici, -ce, adj. De ecometrie.
 —  Din fr. 6chom6trique.
    ECONOMfiTRIC, -Ă, econometrici, -ce, adj. (Tehn.) De econometrie. — Din fr. 6conom6trique.
    ECONOMIZATtiR, economizatoare, s.n. Economi-zor. — Probabil din economizor, cu schimbare de suf.
    ECOPRAXlE s.f. (Med.) Reacţie patologică de imitare automată a gesturilor şi acţiunilor cuiva. — Din fr. Schopraxie.
    ECOSCtfP, ecoscoape, s.n. (Med.) Aparat care, utilizînd ultrasunetele, vizualizează pe un ecran capul copilului înainte de naştere. — Din fr. 6choscope.
    ECOSCOPlE, ecoscopii, s.f. (Med.) Imagine obţinută cu ecoscopul. — Din fr. echoscopie.
    ECOSPfîCIE, ecospecii, s.f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai multe ecotipuri, ai cărui membri se pot reproduce între ei fără ca descendenţii să degenereze. — Din engl. ecospecics.
    ECOSTABILITĂTE s.f. (Biol.) Stabilitate a geno-tipului specifică soiurilor sau hibrizilor amelioraţi. — Din fr. echostabilitk
    ECTOPLĂSMĂ s.f. Substanţă vizibilă, cu proprietăţi fizice, pe care spiritiştii (2) pretind         că  o emană
 mediile în timpul       transei.
    ECUAD ORIĂN, -Ă, ecuadorieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f.      Persoană născută şi crescută în
 Ecuador. 2. Adj.,     s.m. şi f. (Locuitor)         din Ecuador.
 [Pr.: -cu-a-] — Din fr. equadorien.
    EDÎŢIE s.f. 1. (în sintagmele) Ediţie critică = ediţie a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor şi însoţit de comentarii şi de aparatul critic necesar. Ediţie definitivă = ediţie al cărei text a fost văzut de autor şi considerat ca definitiv. 2. Versiune.
    EDUCĂT, -Ă, educaţi, -te, adj. Care a primit educaţie ; manierat, politicos, civilizat. — V. educa.
    EDUCAŢIONĂL, -Ă, educaţionali, -e, adj. Care aparţine educaţiei, învăţămîntului, care contribuie la educaţia cuiva; educativ. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. educaţional, frv Mucationnel.
    EDULCORAT, -Ă, edulcoraţi, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. — Din fr. 6dulcor6.
    EFECT s.n. (în sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerînd ascultătorului senzaţia unui şunet real sau oferindu-i sonorităţi inedite.
 52
                                                                         EFECT0R, efectori, s.m. (Biol.; adesea adjectival)
 1. Organ care acţionează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiţi de organele receptoare. 2. Substanţă care modifică activitatea unor eazime. — Din fr. effecteur, lat. effector.
                                                                      EFECTUAT, -A, efectuaţi, -te, adj. Care este realizat, înfăptuit, îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] —
 V  efectua.
    EFEMERIZA, efemer izez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni efemer. — Efemer -f- suf. -iza. — efemerizâre s.f.
    EFEMINÂ vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. — efeminâre s.f.
                                                                      EFILA, efilez, vb. I. Tranz. şi refl. (Tehn.) A (se) subţia. — Din fr. effiler. — efilâre s.f.; efilât, -ă adj.
    EFLORESClilNŢĂ s.f. (Med.) Erupţie uşoară pe piele; (pop.) spuzeală.
    EFLUENT, -A, efluenţi, -te, adj. (Tehn.; despre lichide) Care iese dintr-o instalaţie. [Pr.: -flu-eni] — Din fr. effluent.
    EFORAT, eforate, s.n. Colegiu din Sparta antică alcătuit din cinci efori (2); funcţie sau instituţie reprezentată de acest colegiu. — Din fr. Ephorat.
    EGALIZATOR s.m. (Tehn.) Dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor etc.
    EGALIZl)R, egalizoare, s.n. (Tehn.) Corector al caracteristicii de frecvenţă a unui sistem electro-acustic. — Din fr. Egaliseur, engl. equalizer.
    EGlDĂ s.f. (în loc. prep.) Sub egida... — sub auspiciile...
    EIDlSTIC, -Ă, adj. (Psih.) Care provine din imaginaţie.
    EIDOFCÎR, eidofoare, s-.n. Instalaţie pentru proiecţia imaginilor de televiziune pe ecran cinematografic. [Pr.: e-i-] — Din fr. eidophore, engl. eidofor.
    EJECTOR s.n. Dispozitiv folosit în casetofoane pentru scoaterea casetei din locaşul ei.
    ELECTORÂT s.n. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale.
    ELECTROACUPUNCTtJJlA s.f. Metodă de acu-punctură în care acul primeşte impulsuri electrice; electropunctură [Pr.: -tro-a-1— Electro- 4- acupunctură.
    ELECTROACtfSTIG, -Ă adj. Referitor la electro-acustică, de electroacustică.
                                                                      ELECTR OANE STEZÎE, electroanestezii, s.f. Anestezie bazată pe folosirea curenţilor electrici. [Pr. :
 -tro-a-] — Din fr. Electro-anesthEsie.
    ELECTR O APRÎNDERE, electr o aprinderi, s.f. Aprindere (2) printr-o scînteie electrică. [Pr.: -tro-a-] — Electro- -f- aprindere.
    ELECTR ORI OL O GIC, -A, electrobiologici, -ce, adj. Referitor la electrobiologie, de electrobiologie. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. Electrobiologique.
    ELECTROBIOLOGIE s.f. Studiu al apariţiei şi al efectelor fenomenelor electrice în organismele vii, în special asupra sistemului nervos şi a contracţiilor musculare. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. Electrobiologie.
    ELECTROCARDIO GRAFIC, -A, electrocardiografie -ce, adj. De electrocardiografie, referitor la electrocardiografie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. Electro-cardiographique, engl. electrocardiographic.
    ELECTROCÂRDIOSC OP, electrocardioscoape, s.n. (Med.) Aparat care permite proiectarea electrocardiogramei pe un ecran. [Pr.: -di-o-] — Din fr. Electro-cardioscope.
                                                                      ELECTROCARDIOSCOPÎE, electrocardioscopii, s.f. (Med.) Examinare cu electrocardioscopul. [Pr.: -di-o-]
 —  Din fr. Electrocardioscopie.
    ELECTROCARÎST, electrocarişti, s.m. Lucrător pe electrocar. — Electrocar -f suf. -ist.
                                                                                        EFECTOR - ELECTROMIOGRAMÂ
    ELECTR OC A SNIC, -A, electr ocasnici, -ce, adj. (Despre aparate) Care este folosit în gospodărie şi este acţionat electric; electromenajer. — Electro- -f casnic.
    ELECTR OCHIM O GR AF,           electrochimografe, s.n.
(Med.) Aparat pentru înregistrarea curenţilor electrici emişi de contracţia organelor, vaselor de sînge etc. — Din engl. electr okymograph.
    ELECTR OCHIM O GR AM A, electrochimograme, s.f. (Med.) înregistrare grafică a conturului unui organ în activitate (inima, vasele mari etc.). [Scris şi: electro-kimogramâ] — Din engl. electrokymogram.
    electroconcentrAre, electroconcentrări, S.f. (Fiz.) Concentrare a unei soluţii coloidale prin deplasarea particulelor în suspensie către anod sau catod, sub acţiunea curentului continuu. — După fr. Electro-concentration.
    ELECTR OC ONDUCT OR, -OARE, electr oconductori, -oare, adj. (Despre corpuri sau materiale) Care prezintă conductibilitate electrică. — Electro- -J- conductor.
    ELECTRODLAGNOZA, electrodiagnoze, s.f. (Rar) Electrodiagnostic. [Pr.:   -di-ag-]  —  Din fr.    Electro-
diagnose.
    ELECTR OENER GETIC, -A, electroenergetici, -ce, adj. De energie electrică, referitor la energia electrică. [Pr.: -tro-e-] — Din fr. electro-EnergEtique.
                                                                         ELECTR OFÎLTRU, electr o filtre, s.n. Filtru electric.
—  Din fr. Electrofiltre.
                                                                         ELECTROFIZIOTERAPlE s.f. Tratament medical
prin procedee fizice acţionate electric. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. ElectrophysiothErapie.
    ELECTROFON, -Ă, adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizează prin transformarea oscilaţiilor electrice în sunete.
    ELECTROF ORE GRAmA,   electr oforegrame, ^ s.f.
Diagramă electroforetică a conţinutului proteic din plasma sîngelui. — Din fr. Electroplioregramme*
    ELECTR OF ORfîTIC, -A, electr of or etici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la transmisia particulelor în medii lichide sub influenţa unui cîmp electric. — Din fr. ElectrophorEtique, engl. electrophoretic.
    ELECTROFOREZĂ s.f. (Med.) Analiză a diferitelor fracţiuni proteice din lichidele biologice pe baza electroforezei (1).
    ELECTROFOTO GRAFÎE s.f. Tehnică de copiere (directă sau indirectă) a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide.
    ELECTRO GEOTflRMIC, -A, electro geotermici, -ce, adj. Care produce electricitate pe baza energiei calorice a apelor termale. [Pr.: -ge-o-] — Electro- + geotermic.
    ELECTROGLOTOGRAF,            electro glotografe, ^ s.n.
Aparat electronic care permite vizualizarea şi înregistrarea vibraţiilor glotale. — Din fr. Electroglottographe.
    ELECTR O GLOT O GRAmA, electroglotograme, s.i. Diagramă a curbelor ce reprezintă forma de undă a impulsurilor glotale înregistrate de electroglotograf. — Din fr. Electr oglottogramme.
    ELECTR O GL OT O SPECTR O GRAFÎE s.f. Metodă de stabilire a compoziţiei armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obţinute cu electroglotograful.
—  Din fr. Electroglottospectrographie.
    ELECTR O GRAFÎE, electro graf ii, s.f. Metodă modernă de investigare a organismelor vii cu ajutorul curentului electric. — Din engl. electrography.
    ELECTR O GRAV OrA s.f. Gravură pe cale electrolitică. — Din fr. electrogravure.
    ELECTROMENAJER, -A, electromenajeri, -e, adj. (Despre aparate) Care este folosit în gospodărie şi este acţionat electric; electrocasnic. — Din fr. electroni enager.
    ELECTROMIO GRAmA,            electromiograme,      s.f.
                                                                      (Med.) Diagramă care reprezintă curenţii electrici
                                                                                                                           53
ELECTROMOBIL - ENANTIOMORFISM
generaţi de activitatea musculară. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. âlectromyogramme.
   ELECTROMOBIL, electromobile, s.n. Automobil cu motor electric. — Din gsrm. Elektromobil, fr. 61ectro-mobile.
   ELECTRONEGATIVITÂTE s.f. Proprietate a ele-mentelor chimice de a fi electronegative. — Din fr. 61ectron6gativit6, engl. electronegativity.
   ELECTRONIZĂ, electronizez, vb. I. Tranz. A dota cu mijloace electronice. — De la electronică. — electro-nizâre s.f.; electronizât, -ă adj.
   ELECTR ON O GRĂF, electronografe, s.n. (Med.) Aparat pentru electronografii. — Din fr. 61ectronographe.
   ELECTR ONO GRAFIC, -A, electronografici, -ce, adj. (Med.) De electronografie, referitor la electronografie.
—  Din engl. electronographic.
   ELECTRONOGRAFIE, electronografii, s.f. (Med.)
1. Metodă de investigare a cîmpurilor electrice din corpul uman, precum şi a modificărilor acestora, în condiţii de boală. 2. (Concr.) Imagine a cîmpurilor electrice din corpul uman; clişeu cu această imagine.
—  Din engl. electronography.
   ELECTRONOPUNCT URA s.f. Metodă terapeutică de stimulare a punctelor active ale corpului prin atingere cu un electrod care primeşte impulsuri electrice. — Electronică] -f- [acu]punetură.
   electroosmGtic, -A, electroosmotici, -ce, adj. Privitor la electroosmoză. [Pr.: -tro-os-] — Din fr. tilectro- o smotique.
   ELECTR OPAT OL O GlE s.f. (Med.) Studiu al leziunilor şi bolilor provocate de electricitatea industrială şi de cea atmosferică. — Din fr. ftectropathologie.
   ELECTROPORŢELĂN s.n. Varietate de porţelan folosit la confecţionarea izolatoarelor .pentru liniile de distribuţie a curentului electric şi de telecomunicaţii.
—  Electro- -f porţelan.
   ELECTROPOZITIVITĂTE s.f. (Fiz.) Proprietate a elementelor chimice de a fi electropozitive. — Din fr. 61ectropositivit6.
   ELECTROPUNCTCrI s.f. Metodă de acupunctură In care acul primeşte impulsuri electrice; electro-acupunctură. — Din fr. âlectroponcture.
   ELECTR O SECURITATE s.f. Protecţie împotriva electrocutării. — Electro- -f securitate.
   ELECTROSTIMULĂRE s.f. Stimulare a ţesuturilor vii prin impulsuri electrice. — Electro- + stimulare, cf. fr. 61ectrostimulation.                      »
   ELECTROTERAPIC, -A, electro terapiei, -ce, adj. De electroterapie, referitor la electroterapie. — Din fr. 61ectroth6rapique.
   ELECTROTRAUMATlSM, electr otraumatisme, s.n. (Med.) Electrocutare. — Electro- -f traumatism.
   ELEFANTIĂZĂ s.f. v. elefantiazis.
   ELEKTR0N s.n. Aliaj dur şi uşor de aluminiu şi magneziu. — Probabil din germ.
   ELEMENT s.m. Spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.
   ELEMENTARITATE s.f. (Livr.) Caracter elementar. — Elementar + suf. -itate.
   ELEVATOR1 s.n. (Med.) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din ţesuturi.
   ELEVATORiST, elevcUorişti, s.m. Muncitor care lucrează la elevator1 (1). — Elevator1 -f suf. -ist.
   ELICOPTERlST, elicopter işti, s.m. Pilot de elicopter. — Elicopter -f suf. -ist.
   ELIDARE, elidâri, s.f. Acţiunea de a elida şi rezultatul ei. — V. elida.
   ELIDAtA, elidate, adj. (Lingv.; despre vocala finală a unui cuvînt) Care a dispărut înaintea vocalei iniţiale a cuvîntului următor. — V. elida.
   ELIMINĂ vb. I. Tranz. A îndepărta din plămîni aerul (în procesul respiraţiei); a expira (1).
    ELIOFOB, -A adj., s.m. şi f, v. heliofob.
    ELIPTICrrĂTE s.f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este eliptic. — Din fr. ellipticitâ.
    ELITĂR, -Â, elitari, -<?, adj. 1. Care aparţine elitei (sociale), referitor la elită (socială), de elită (socială). 2. (Despre unele teorii, doctrine) Care atribuie elitei rolul conducător în viaţa socială. —Din fr. âlitaire.
    ELITlSM s.n. Concepţie, doctrină care susţine rolul determinant al elitei în societate. — Din fr. âUtisme, engl. elitism.
    ELITlST, -A, elitişti, -ste, adj. De elită; care favorizează elita. — Din fr. Slitiste, engl. elitist.
    ELITROTOMlE, elitrotomii, s.f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal. — Din fr. âlytrotomie.
    ELOXĂT, -A, eloxaţî, -te, adj. (Despre akfminiu, piese din aluminiu) Tratat contra oxidării. — Din fr. 61oxe.
    ELUCUBRĂNT, -A, elucubranţi, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. — Din fr. Slucubrant.
    EMAILĂJ s.n. Emailare. — Din fr. âmaillage.
    EMBOLlT s.n. Minereu bogat în argint. — Din germ. Embolit.
    EMfiRGE, pers. 3 emerge, Vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiaţii etc.) A ieşi dintr-un mediu după ce l-a traversat. — Din fr. Smerger.
    EMINENŢĂ s.f. (In sintagma) Eminenţă cenuşie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc.
    EMINESCIANlSM s.n. Ceea ce este specific gîndirii şi operei eminesciene. ♦ Tendinţă de a prelua şi cultiva teme, motive etc. eminesciene. [Pr.: -ci-a-] — Eminescian -f suf. -ism.
    EMINESCOLOG, -Ă, eminescologi, ge, s.m. şi f. Specialist în eminescologie. — Din eminescologie (der. regr.).
    EMINESCOLOGIE s.f. Studiul vieţii şi operei lui Eminescu. — De la Eminescu (după dantologie).
    EMITtfR, emitori, s.m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. — Din engl. emitter.
    EMONDĂJ s.n. (Med.) Intervenţie chirurgicală constînd în înlăturarea exostozelor şi osteofitelor epifizelor.
    EMOTIVlSM s.n. Şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv. — Din fr. âmotivigme.
    EMPATlE s.f. 1. (Fii.) Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. 2. Tendinţă a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viaţa eroilor din opere literare, filme etc. — Din fr. empatbie, engl. empathy.
    EMPIRIO SIMBOLISM s.n. (Fii.) Variantă a empi-riocriticismului, care consideră reprezentările şi noţiunile ca simboluri ale senzaţiilor noastre. [Pr.: -ri-o-]
—  Din fr. empiriosymbolisme.
    EMPIRISM s.n. (în sintagma) Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile fiecărui subiect în parte.
    EMULSIONĂBIL, -A, emulsionabili, -e, adj. (Chim.) Care poate deveni emulsie. [Pr.: -si-o-] — Din fr. âmulsionnable.
    ENANTIOMORFlE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea simetrică a celeilalte în raport cu un plan; enantiomorfism. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ânantiomorpliie.
    ENANTIOMORFISM s.n. (Fiz.) Enantiomorfie. [Pr. : -ti-o-] — Din fr. ânantiomorphisme, engl. enantio-morphlsm.
 54
ENANTIOTttOHr- ERIJAT
   îîNANTlOTROPÎE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanţe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrînd aceeaşi stare de agregare, în condiţii fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. Enan-tiotropie, engl. enantiotropy.
   ENARGlT s.n. Mineral întîlnit în zăcăminte hidro-termale de cupru. — Din germ. Enargit.
   ENCEFALITA s;f. (Biol.) Proteină din creier cu acţiune calmantă asupra durerilor. — Din fr. encEpha-line.
   ENCEFALOGRAFlE s.f. (Concr.) Radiografie a encef aiului.
   ENCEFALOZA, encef’aloze, s.f. (Med.) Denumire generică pentru o afecţiune cerebrală degenerativă. — Din fr. encEphalose.
   ENDEMICITATE s.f. (Biol.) Caracter endemic; endemism. — Din fr. endEmicitE, engl. endemicity.
   ENDEMÎSM s.n. (Biol.) Particularitate a unor specii biologice de a trăi pe o anumită arie geografică. + Caracter endemic; endemicitate. — Din fr. endE-mîsme, engl. endemism.
   ENDOBLAST s.n. (Biol.) Endoderm. — Din fr. endoblaste, engl. endoblast.
   ENDOCARMC, -A, endocardici, -ce, adj. (Med.) De endofcard. — Cf. fr. e n d o c a r d i t i q u e.
   ENDOFAZÎE s.f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. — Din fr. endophasie.
   ENDOGAMÎE s.f. (Biol.) Unire a doi gameţi formaţi în acelaşi organism. ,
   ENDOMETRItA, endometrite, s.f. (Med.) Inflamaţie a mucoasei uterine. — Din fr. endometrite.
   ENDOMJETRU s.n. (Anat.) Mucoasă uterină. — Din fr. endomfctre, engl. endometrium.
   ENDOMITGzA, endomitoze, s.f. (Biol.) Duplicare a cromozomilor fără diviziune nucleară (şi celulară).
—  Din engl. endomitosis.
   ENDONAZĂL, -A, endonazali, -e, adj. (Anat.) Al mucoasei nazale; referitor la interiorul nasului.
—  Din fr. endonasal.
   ENDOPL ASM ATIC, -A, endoplasmatici, -ce, adj. (Biol.) De endoplasmă, referitor la endoplasmă. — Din fr. endoplasmatique.
   ENDOSCHELfÎT s.n. (Biol.) Schelet osos intern.
—  Cf. engl. endoskeleton.
   ENDOSCGPIC, -A, endoscopici, -ce, adj. (Med.)
Referitor la endoscopie. — Din fr. endoscopique, engl. endoscopic.
   ENERGETÎST, -A, energetişti, -ste, adj., s.m. (Adept) al energetismului. — Din fr. EnergEtiste.
   energizAnt, -A, energizanţi, -te, adj. Care dă energie. — Din fr. Energisant.
   ENERGOINTENSÎY, -A, energointensivi, -<?, adj. (Despre procese tehnologice) Mare consumator de energie. — Energ[ie] -f intensiv.
   ENERGOMETRU, energometre, s.n. (Med.) Aparat pentru analiza pulsului arterial. — Din fr. Energometre.
   ENESClAN, -A, enescieni, -e, adj. De Enescu, al lui Enescu; în maniera lui Enescu. [Pr.: -ci-an] — Enescu (n. pr.) + suf. -ian.
   ENGRAMA, engrame, s.f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. — Din fr. engramme, germ. Engramme.
   ENIGMlSTIC, -A adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică.
   ENOLAzA s.f. (Chim.) Enzimă cu rol catalizator în fermentaţia alcoolică. — Din fr. Enolase.
   ENTALPlE s.f. (Fiz.) Potenţial termodinamic. — Din fr. enthalpie, engl. entlialpy.
   ENTEROCdC, enterococi, s.m. (Biol.) Microb prezent în intestin. — Din fr. entErocoque. ENTEROGASTR0N s.n. v. enterogastronă.
    ENTEROLOGlE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. — Din fr. entEro-logie.
    ENTEROMCÎRF, -A, enteromorfi, -e, adj. (Anat.) Care are formă de intestin. — Din fr. enteromorphe.
    ENTRGPIC, -A, entropiei, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la entropie. — Din fr. entropique.
    ENTROPIE s.f. P. gener. Măsură care indică gradul de organizare a unui sistem.
    ENZIMATIC, -A, enzimatici, -ce, adj. (Chim.) Referitor la enzime; care se face cu ajutorul unei enzime. — Din fr. enzymatique, engl. enzymatic.
    ENZO0TIC, -A, enzootici, -ce, adj. (Med. vet.) Care are caracter de enzootie. [Pr.: -zo-o-] — Din fr. enzootique* engl. enzootie.
    EPANOdA, epanode, s.f. Procedeu retoric constînd în reluarea detaliată a fiecărui cuvînt sau grup de cuvinte dintr-un vers. — Din fr. Epanode.
    EPICITATE s.f. (Rar) Caracter epic. — Epic + suf. -itate.
    EPICONTINENTÂL, -Ă adj. (Geol.; în sintagma) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe prispa continentală.
    EPEDEMIOLOG, -A, epidemiologi, -ge, s.m. şi f. Medic specialist în epidemiologie. [Pr.: -mi-o-] — Din epidemiologie (der. regr.).
    EPIDEMIOL(îGIC, -A, epidemiologici, -ce, adj. Referitor la epidemiologie, de epidemiologie, o Aviz epidemiologie = aviz care atestă absenţa sau prezenţa contaminării cu o boală contagioasă. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. EpidEmiologique.
    EPIGONIC, -A, epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. —* Epigon + suf. -ic.
    EPIGONlSM s.n. Atitudine, manifestaîe a epigonilor. — Din fr. Epigonisme.
    EPILOGAL, -A, epilogali,        -e, adj. (Rar) Cu
caracter de epilog. — Epilog + suf. -al.
    EPIMOnA, epimone, s.f. (Lit.) Comoraţie (2). — Din fr. Epimone.
    EPIPLOcA, epiploce, s.f. (Lit.) Concatenaţie. — Din fr. Epiploque.
    EPIZEtJXIS s.n. (Lit.) Reluare a unui cuvînt, fără o topică specifică. [Pr.: -ze-u-] — Din fr. Epi-zeuxis.
    ERBICIDA, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren agricol cu erbicide. — Din erbicid. — erbicidâre s.f.; erbicidât, -ă adj.
    ERBORIZA, erborizez, vb. I. Tranz. A culege plante (pentru studiu). [Scris şi: herboriza] — Din fr. herboriser. — erborizâre s.f.
    EREDOBIOLOGlE s.f. Ramură a biologiei care studiază problemele eredităţii. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. hErEdobiologie.
    EREDOPATÎE, eredopatii, s.f. Afecţiune moştenită sau transmisibilă ereditar. — Din fr." hErEdopathie*
    ERGASTOPLASMĂ s.f. (Biol.) Formaţiune cito-plasmatică în care circulă substanţele metabolice. — Din fr. ergastoplasme.
    ERGONOMIC, -A, ergonomici, -ce, adj. De ergonomie. — Din fr. ergonomique.
    ERGONOMÎST, -A, ergdnomişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în ergonomie. — Din fr. ergonomiste, engl. ergonomist.
    ERGOSTERlNA s.f. (Farm.) Ergosterol. — Din fr. ergostErine.
    ERGOTAMInA s.f. (Farm.) Alcaloid extras din secara cornută. — Din fr., engl. ^ergotamine.
    ERIJARE s.f. Acţiunea de a (se) erija şi rezultatul ei. — V. erija.
    ERIJĂT, -A, erijaţi, -te, adj. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. ,,în“)
55
  BtUSTlC - EUROl>OLA«,
  Care îşi atribuie fără nici un drept o situaţie, un rol care conferă autoritate, care se dă drept..., care vrea să treacă drept... — V. erija.
     ERISTIC s.m. Adept al eristicii.
     ERITROCIT<JzA s.f. (Med.) Poliglobulie. - Din fr. Grythrocytose.
     ERITROMIClNĂ s.f. (Farm.) Antibiotic activ mai ales în infecţiile stafilococice puternice. — Din fr. ârythromycine.
     ERMENlSUTIC, -A, s.f., adj. v. hermeneutic.
     ERMETIZÂ, ermetizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ermetic, de neînţeles. — Din fr. hermâtiser.
     £ROS s.n. (Livr.) Ansamblul .dorinţelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. — Din fr. 6ros.
     ESENŢIALITATE s.f. (Livr.) Parte esenţială; caracter esenţial. [Pr.: -ţi-a-] — Din fr. essentialitS.
     ESfîU s.n. Probă preliminară de mărci poştale pe hîrtie şi în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj.
     ESOFAGOPLASTÎE, esofagoplastii, s.f. (Med.) Res-~ tabilire a continuităţii esofagului printr-o operaţie reparatorie în care se folosesc tegumente. — Din fr. oesophagoplastie.
     ESOFAGOSC6P, esofagoscoape, s.n. (Med.) Aparat pentru examenul endoscopic al esofagului. — Din fr. oesophagoscope.
     ESOFAGOSCOPÎE, esofagoscopii, s.f. (Med.) Explorare endoscopică a esofagului. — Din fr. oeso-phagoscopie.
     ESTERIFICA, esterific, vb. I. Tranz. A produce o esterificare. — Cf. engL esterify. — esterificăt, -ă adj.
     ESTEZIOLOGÎE s.f. (Psih.) Studiu al fenomenelor senzoriale. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. esţkesiologie.
     ESTRADÎSTIC, -A, estradistici, -ce, adj. Care aparţine estradei (2), referitor la estradă (2), de estradă. — Estradă -f- suf. -istic.
     EŞANTION s.n. (Rad.) Impuls foarte scurt care defineşte semnalul din care provine la un moment dat.
     EŞANTIONA, eşantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi ianchetate într-o investigaţie (sociologică). [Pr.: -ti-o-]
  —  Din fr. Schantillonner. — eşantionâre s.f.; eşan-tionât, -& adj.
     EŞANTIONAj, eşantionaje, s.n. (Rar) Eşantionare. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. Schantillonnage.
     ETAJĂT, -A, etajaţi, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. — V. etaja.
     ETALONÂ vb. I. Tranz. A uniformiza planurile şi secvenţele dintr-un film din punctul de vedere al densităţii optice şi al culorii.
     ETÂJLONGR, etalonori, s.m. Tehnician specialist în operaţii de etalonare. — Din fr. Gtalonneur.
  . ETAPIZĂ, etapizez, vb. I. Tranz. A împărţi în mai multe etape. — Etapă + suf. -iza. — etapizâre s.f.; etapizât, -ă adj.
     ETERNÎT s.n. (Constr.) Azbociment. — Din germ. Eternit, fr. Gternit.
     ETERNIZARE s.f. Acţiunea de a face să fie etern şi rezultatul ei. — V. eterniza.
     ETERNIZAT, -A, eternizaţi, -te, adj. Care a devenit etern. — V. eterniza.
     ETEROGRfîFA s.f. v. heterogreîă.
     ETEROPROTElDĂ s.f. v. herteroproteidă.
     ETEROSF£rA s.f. v. heterosîeră.
     ETNARH, etnarhi, s.m. Comandant al unei etnarhii.
  —  Din fr. ethnarque.
    ETNARHÎE, etnarhii, s.f. Provincie a imperiului roman, bizantin sau otoman. — Din fr. ethnarchie.
    ETNIClSM s.n. Tendinţă a unor grupări literare româneşti de la începutul secolului al XX-lea de a subordona aspectele etice şi estetice celor etnice. — Etnic -f suf. -ism.
    ETNICrrATE s.f. Ansamblul particularităţilor etnice specifice unui popor, unei culturi, — Din engl. ethnicity.
    ETNlE, etnii, s.f. Comunitate etnică. — Din fr. ethnie.
    etnobotAnic, -A, etnobotaniciy -ce, s.f., adj.
1. S.f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor.
2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1).
—  Din fr. ethnobotanique.
    ETNOCENTRlSM s.n. Tendinţă de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, considerată unic criteriu de apreciere a adevăratelor valori. — Din fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism.
    ETNOCULTURAL, -A, etnoculturaliy -e, adj. De etnocultură. — Etnocultură + suf. -al.
    ETNOCULTCrA, etnoculturi, s.f. Cultură populară tradiţională. — Din fr. ethnocjilture.
    ETN OFOLCL ORIC, -A, etnofolclorici, -ce, adj. Privitor la folclorul unui popor. — Etno[grafic] 4* folcloric.
    ETNOGENfiZĂ s.f. Proces de naştere, de formare a unui popor.
    ETNOMUZICOLtfG,-A, etnomuzicologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în etnomuzicologie. — Din fr. ethnomusi-cologue.
    ETNOMUZICOLOGÎE s.f. Ramură a muzicologiei care cercetează culturile muzicale ale popoarelor sau culturile muzicale de tip arhaic. — Din engL ethnomusicology, fr. ethnomusicologie.
    ETNOPEDAG6GIC, -A, etnopedagogici, -ce, adj. De etnopedagogie. — Din etnopedagogie.
    ETNOPEDAGOGÎE s.f. Orientare în pedagogia de la începutul secolului al XX-lea care are în vedere educaţia întregului popor. — Etno[logie] -f- pedagogie.
    ETOL0G, etologi, s.m. Specialist în etologie. — Din fr. Ithologue.
    ETRUSCOLOG, etruscologi, s.m. Specialist în etruscologie. — Din fr. Itruscologue.
    ETRUSCOLOGlE s.f. Studiul culturii şi civilizaţiei etrusce. — Din fr. âtrngcologie.
    EUCARIGtA, eucariote s.f. (Biol.) Plantă sau animal evoluat care are nucleu tipic, separat prin membrană. [Pr.: e-u-ca-ri-o-] — Din engl. eucaryote.
    EUFORIZANT, -A, euforizanţi, -te, adj. Care produce euforie. [Pr.: e-u-] — Din fr. euphorisant.
    EUFUlSM s.n. (Livr.) Variantă engleză, din epoca elizabetană, a manierismului european. [Pr.: e-u-fu-ism] — Din engl. euphuism.
    EUFUlSTIC, -A, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Preţios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] — Din engl. euphuistic.
    EUGfÎNIC, -A, eugeniei, -ce, adj. (Livr.) Referitor la eugenie. [Pr.: e-u-] — Din engl. eugenie.
    EUPLOlD, euploide, s,n. (Biol.) Organism ale cărui celule somatice conţin un număr de cromozomi egal cu numărul de bază al celulei sau cu un multiplu al acestuia. [Pr.: e-u-plo-id] — Din fr. âuploide, engl. euploid.
    EURITMlE s.f. 1. Funcţionare regulată a unei activităţi organice ritmice. 2. (Med.) Ritm regulat al pulsului.
    eurodolAr, eurodolari, s.m. Dolar american depozitat în bănci comerciale care au sediul în afară S.U.A. [Pr.: e-u-] — Din engl., fr. eurodollar.
     EVALUAT, -A, evaluaţi, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. a fost stabilită. [Pr.: -lu-at] — V. evalua.
     EYAPORAţIE s.f. (Fiz.) Evaporare. — Din fr. Evaporation.
     EVENIMENŢlAL, -A, evenimenţiali, -e, adj. 1. Care se mărgineşte la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ţi-al] — Din fr. EvEnementiel.
     EVOLIÎTĂ s.f. (Mat.) Locul geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date.
     EXA- v. hexa-.
     EX ABRUPTO loc. adv. Dintr-o dată, brusc, pe nepregătite. [Pr.: ecsabrupto] — Loc. lat.
     EX AEQUO loc. adv. La egalitate. [Pr.: ecsecvo] — Loc. lat.
     EX-CAMPldN, -OANA, ex-campioni, -oane, s.m. şi f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] — Ex- -f campion.
     EXCITRON, excitroane, s.n. (Fiz.) Ignitron. — Din fr., engl. excitron.
     EXCIZARE s.f. Acţiunea de a exciza şi rezultatul ei. — V. exciza.
     EXECIÎŢIE s.f. (Jur.) 1. încasare (forţată) a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
  2. Ducere la îndeplinire a unei hotărîri judecătoreşti referitoare la evacuarea unei locuinţe, la atribuirea copiilor în caz de divorţ etc.
     EXHIBIŢIONISM s.n. (Med.) Perversiune sexuală constînd din expunerea în public a organelor genitale.
     EXÎNA, exine, s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. — Din fr. exine.
     EX ÎNSCRÎE, extnscriu, vb. III. Tranz. A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încît unele puncte ale celei dintîi să fie tangente la a doua. — Ex- + înscrie. — exînscrîere s.f.; exînscris, -ă adj.
     EX-LÎBRIS, ex-librisuri, s.n. Vinietă aplicată pe o carte, purtînd numele unei biblioteci, al bibliofilului sau o deviză. — Din fr. ex-libris lat. ex iibris.
     EX-MINlSTRU, ex-miniştrit s.m. Fost ministru. — Ex- -f- ministru.
     EXOFTALMIC, -A, exoftalmici, -ce, adj. (Med.; despre ochi) Bulbucat; (despre oameni) suferind de exoftalmie. — Din fr. exophtalmique.
     exogAm, -A , exogami, -e, adj. (Despre oameni) Care practică exogamia; (despre organisme) care prezintă exogamie. — Din fr. exogame, engl. exogamya EXOGAMlE s.f. 1. Căsătorie între parteneri care nu aparţin aceluiaşi grup social. 2. (Biol.) Fuzionare a gârneţilor în afara organismului.
     EXORTATlV, -A, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. — Din fr. exhortatil.
     EXOSCHEL^T, exoschelete, s.n. (Biol.; la nevertebrate) Schelet (osos) extern. — Din fr. exosquelette, engl. exoskeleton.
     EXOSFlSRIC, -A, exosferici, -ce, adj. JGeogr.) De exosferă, al exosferei. — Din fr. exosphErique.
     EXOTERM, -A, exotermi, -e, adj. (Fiz.) Exotermic.
  —  Din fr. exotherme.
     EXPANDAT, -A, expandaţi, -te, adj. (Despre unele alimente, materiale etc.) Cu structură spongioasă. — Cf. engl. expanded.
     EXPERIMENTALÎSM s.n. Folosire a experimentului, a documentului ca principal mijloc de cunoaştere, de creaţie. — Din engl. experimentalism.
     EXPERT adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicaţie.
     EXPERTIZA, expertizez, vb. I. Tranz. A supune expertizei. — Expertiză -f suf. -iza. — expertizâre s.f.; expertizât, -ă adj.
                                                                                     EtAttJAT - EXTRÂGAlACTÎC
      EXPLODfe, explodoare, s.n. Explozor. — Din engl. exploder.
   EXPLORAT, -A, exploraţi, -te, adj. (Despre ţări sau regiuni necunoscute sau mai puţin cunoscute) Care este cercetat cu scopul de a cunoaşte. + (Despre zăcăminte) Căruia i se cercetează posibilităţile de exploatare. — V. explora.
      EXPLOZIMETRU, explozimetre, s.n. Aparat electronic pentru semnalizarea pericolului de explozie în medii cu gaze şi vapori inflamabili. — Din engl.
   explosimeter.____
      EXPLOZlV1TATE s.f. însuşirea de a fi exploziv.
   —  Exploziv -f* suf. -itate.
      EXPOZIŢIONAL, -A, expoziţionali, -e, adj. Al expoziţiei (1); cu caracter de expoziţie (1). [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. expositional.
      EXSAN GYTN OTRAN SF tJZIE,        exsangvinotransfu-
   zii, s.f. (Med.) înlocuire aproape totală a sîngelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfiizie s.f. — Pr.: -gu-i-]. — Din fr. exsanguino-transfusion.
      exsAnguu, -uA, exsangui, -ue, adj. (Livr.; despre ţesuturi) Care este lipsit de sînge; (despre obraji, ţă) pilid, cidaveric. — Din fr. exsangue, lat. exsanguis.
      EXSAN CTIN OTRAN SF tJZIE s.f. v. essangyîno-transfuzie.
                                                                   EXTEMPORANJ^U -15E, extemporanei, -eet adj. (Livr.) 1. Care se produce imediat, pe loc. 2. (Med.;
   ^ despre medicamente) Care este preparat sau administrat fără întîrziere. — Din lat. extemporaneus, fr. extem-poranâ.
      EXTERlCR, -OÂRĂ, adj. (în sintagma) Comerţ exterior = totalitatea importurilor şi exporturilor unei ţări.
      EXTERNA, externez, vb. I. Tranz. A elibera din spital un bolnav (însănătoşit). —- Din extern. — exter-nâre s.f; externăt, -ă adj.
                                                                   EXTERNAT s.n. Faptul de a externa. — V. externa. EXTEROCEPTlV, -A, exteroceptivi, -et adj. (Anat.; despre căile sensibilităţii) Care transmite centrilor nervoşi stimuli din mediul extern. — Din fr. extâro-ceptif.
      EXTEROCEPT(5R, exteroceptori, s.m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. — Din fr. extârocepteur.
      EXTIRP ABIL, -A, extirpabiU, -e, adj. (Med.) Care poate fi extirpat. — Din fr. extirpable.
      EXTRAATM O SFERIC, -A, extraatmosfericit -ce, adj. De dincolo de atmosfera terestră. [Pr.: -tra-at-] — Din fr. extra-atmosphErique.
      EXTRACONJUGAL, -A, extraconjugali, -e, adj. Referitor la relaţiile din afara- căsătoriei; adulterin; extramarital. — Din fr. extraconjugal.
      extraconstituţionAl, -A, extraco nst it uţ io -
   nali, -e, adj. în afara prevederilor constituţiei. [Pr.: •ţi-o-] — Din fr. extraconstitutionnel.
      EXTRACURfîNT s.n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducţiei. — Din fr. extra-courant.
      EXTRADtJR, -A, extraduri, -ef adj. Foarte dur. — Extra- -f duri
      EXTRAESTATIC, -A, extraestetici, -ce, adj. Aflat sau considerat în afara esteticului. [Pr.: -tra-es-] — Extra- -f estetic.
      EXTRAFOR s.n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. — Din fr. extra-fort.
      EXTRA GALACTIC, -A, extra galactici, -ce, adj. Care se află în afara galaxiei noastre. — Din fr. extraga-lactique, engl. extragalactic.
 57
 EXTRAMARITAL - EXTROSPECŢIE
    extramakitAl, -Ă, extramaritali,              -e, adj.
 (Livr.) Extraconjugal. — Din engl. extramarital.
    EXTRANUCLEĂR, -Ă, extranucleari,              -e, adj.
 (Biol.) Care este localizat în afara nucleului, în citoplasmă. [Pr.: -c/e-ar] — Din fr. extranuclâaire, engl. extranuclear.
    EXTRAPLĂT, -Ă, extraplaţiy -te, adj. (Despre obiecte) Foarte plat. — Din fr. extra-plat.
    EXTRAPR OFE SI ON ĂL, -Ă, extraprofesionali, -e, adj. Care nu aparţine domeniului profesiunii unei persoane. [Pr.: -si-o-] — Din fr. extraprolessionnel, engl. extraprofessional.
    EXTRARETINIĂN, -Ă, extraretinieni,            -e, adj.
 (Anat.) Din afara retinei. [Pr.: -ni-an] — Din fr. extrarâtinien.
    EXTRASENSlBIL, -Ă, extrasensibili, -e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre orga-
 nism) Care reacţionează instantaneu la cea mai uşoară excitaţie exterioară. — Din fr. extra-sensible.
    EXTRASENZORIĂL, -Ă, extrasenzoriaii, -<?, adj. Care este perceput pe alte căi decît cele senzoriale normale. [Pr.: -ri-al] — Din fr., engl. extra-genseriel.
    EXTRASEZON s.n. Timpul din afara sezonului (de referinţă). — Extra- + sezon.
    EXTRINSfiC, -Ă adj. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se găseşte sau acţionează.
    EXTROSPECTlV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora.
—  Din engl. extrospective.
    EXTROSPECŢIE, extrospecţii, s.f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. — Din fr., engl. extrospection.
       FABIÂN, -Ă, fabieni, -e, s.m. şi f. Adept al fabia-nismului. [Pr.^ -bi-an] — Din engl. Fablan [Society],
       FABIANÎSM s.n. Doctrină care preconiza trecerea lentă, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] — Din engl. fabianism, fr. fablanlsme.
       FABRICITĂTE s.f. (Livr.) Capacitate a omului da a crea, de a produce bunuri. — Fabrica -f suf. -itate.
       FABULĂ, fabylez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întîmplări etc. prezentîndu-le drept reale sau'posibile; p. ext. a minţi. ■*- Din fr. fabuler. — fabulâre s.f.
       .FABULĂŢIE s.f. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună.
       FABULÎSTIC, -Ă, fabulistici, -ce, adj. De fabulă; / de fabulist. — Fabulist -f suf. -ic.
       FABULOS, -OĂSĂ adj. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal.
       FACEŢlE/faceţi, s.f. (Franţuzism) Snoavă. — Din
    fr
                                                                   ' FACEŢI <5 S, -OĂSĂ, faceţioşi, -oase, adj. (Franţuzism) Glumeţ, poznaş. [Pr.: -ţi-os] — Din fr. facâtieux. rFACHIRlSM s.n. Ansamblu de fapte aparent 4 extraordinare săvîrşite de fachiri; arta de a săvîrşi asemenşa fapte; p. ext. scamatorie. — Din fr. fakirisme.
       FA(j6NDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; ielocinţă. — Din fr. faconde. Cf. lat. f a c u n d i a.
       FĂCŢORIŢĂ, factoriţe, s.f. Poştăriţă. [Acc. şi: factor iţă] — Factor -f- suf. -iţă.
       FACTORIZĂ, factorizez, vb. I. Tranz. (Mat.) A descompune în factori un număr sau o expresie algebrică. — Din fr. factoriser. — îactorizâre s.f.; facto-rizât, -ă adj.
       FACTURĂRE s.f. Acţiunea de a factura şi rezultatul ei. — V. factura.
       FÂCŢIONĂR, -Ă, facţionari, -e, adj. De facţiune. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. factlonnaire.
       FAIANŢĂR, faianţari, s.m. Muncitor specializat în faianţare. [Pr.: fa-ian-] — Faianţă -f- suf. -ar.
       FALlfRE, falieri, s.f. (Geol.) Creare de falii în scoarţa pămîntului. [Pr.: -li-e-] — De la falie.
       FALŢ s.n. (Poligr.) Bentiţă de pînză sau de hîrtie rezistentă de care se lipesc planşele intercalate într-un velum.
       FAN, fani, s.m. (Livr.) Admirator entuziast, pasi-enat, al unei vedete, al unei mişcări artisţice; simpa-^ tizant. — Din engl., fr. fan.
       FANERlT s.n. Material constituit din foi de placaj de lemn impregnate cu răşină de bachelită şi presate, > folosit pentru confecţionarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio şi televizoare; lignofoliu. — Din engl. phanerite.
       FANTÂZĂ, fantazez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A plăsmui fantasme (2). 2. A spune lucruri imaginate. — De la fantezie. — fantazăre s.f.
       FARADIZĂRE, faradizări, s.f. (Med.) Tratament prin curenţi de inducţie. — După fr. faradisation.
    FARADMfiTRU, faradmetre, s.n. Instrument pent^ft măsurarea ca’pacităţii electrice a condensatoarelor cu scara gradată în submultipli ai faradului. — Din fr. faradmetre, engl. faradmeter.
    FĂRBĂ, fărburi, s.f. (Reg.) Vopsea; culoare. — Din germ. Farbe.
    FARFURIE s.f. (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare =» ozene.
    FARINACfîU, -fîE, farinacei, -cee, adj. (Rar) Ca făina. — Din fr. farinacâ, lat. farinaceus.
    FARINGlSM s.n. (Med.) Iritaţie a faringelui. — Din fr. pharyngisme.
    FARMACOVIGILENŢĂ s.f. Vigilenţă faţă de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului — Farmaco[terapie] -f- vigilenţă.
    FATIGABILITĂTE s.f. (Franţuzism) (Tendinţă spre) oboseală; coeficient de oboseală. — Din fr. fatigabilitâ.
    FAŢETĂ, faţetez, vb. I. Tranz. A şlefui, a tăia în faţete. — Din fr. facetter. — faţetâre s.f.; faţetât s.n.
    FAUNÎSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] — Faună + suf. -istic.
    FÂVORIZĂNT, -Ă, favorizanţi, -te, adj. Care favorizează. — Din fr. favorisant.
    FAZÂN s.m. (Arg.) Naiv, fraier, o Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate).
    FÂZĂ s.f. (în expr.; fam.) A fi pe fază = (a fi atent şi) a acţiona prompt, la momentul potrivit.
    FĂGĂRĂŞEĂN-Ă , făgârăşeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescutăr în municipiul Făgăraş. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Făgăraş. — Făg&raş (n. pr.) -f- suf. -ean.
    FĂGĂRĂŞEĂNCĂ^/ag<îra?ence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Făgăraş. + Locuitoare din municipiul Făgăraş — Făgărăşean -f suf. -că.
    FĂTtJCĂ, fătuci, s.f. (Pop. şi fam.) Fetiţă. — Fată -f suf. -ucă.
    FĂTtJŢĂ, fătuţe, • s.f. (Reg.) Fetiţă. - Fată -fc suf. -uţă.
    FĂZĂNÎŢĂ, făzăniţe, s.f. Femela fazanului. — Fazan -f suf. -iţă.
    FEBRICITĂTE s.f. Tendinţă de a face febră. — Din fr. f6bricit6.
    FECAL OM, fecaloame, s.n. (Med.) Aglomerare patologică de fecale condensate în colon sau rect. — Din fr. flcalome.
    FECIORl^NIE s.Î. (Rar)^ Caracter feciorelnic. — Fecioară -f- suf. -enie.                          \
    FECIORI, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-şi trăi perioada de flăcău sau de fată. — De la fecior.
    FEEDBACK s.n. (Cib., Psih.) Retroacţiune (1) care se manifestă la nivelul a diferite sisteme (biologice, tehnice etc.) în scopul menţinerii stabilităţii şi echilibrului lor faţă,de influenţe exterioare; retroacţiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară,'lanţ cauzal închis. [Pr.: ftdbec] — Cuv. engl.
    FELDSPATOÎD, feldspatoizi, s.m. Mineral cu compoziţie asemănătoare feldspatului. — Din fr. feldspa-thoîde.
FELIDA - FILMARE
    FELIdA, felide, s.f. (La. pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios, cu coada lungă şi gheare de obicei retractile; (şi la sg.) animal din această familie; felină. — Din fr. felidâs.
    FENAZGnA, fenazone, s.f. (Farm.) Antipirină. —' Din fr. phEnazone.
    FENOBARBITAL s.n. (Farm.) Luminai. — Din fr. phEnobarbital.
    FEN6LIC, -A, fenolici, -ce, adj. (Chim.) De fenoli; care conţine fenoli. — Din fr. phEnolique.
    FENOLOGIC, -A, fenologici, -ce, adj. De fenologie.
 —  Din fr. phEnologique.
    FENOPLASTA s.f. (Chim.) Masă plastică produsă pe bază de fenoK — Din fr. phEnoplaste.
    FENOTlPIC, -A, fenoli pici, -ce, adj. (Bioî.) De fenotip. — Din fr. phenotypique.
    FENTA, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente 1; p. ext. a păcăli, a minţi, a înşela. — Din fr. feinter.
    FERALUMiNIU s.n. v. feroaluminiu.
    FERIMAGNfÎTIC, -A, ferimagneiici, -ce, adj. De ferimagnetism. — Din germ. ferrimagnetisch, engl. ferri-magnetic.
    FERIMAGNETÎSM s.n. (Fiz.) Magnetism al feritelor. — Din engl. ferrimagnetism.
    FERMATA s.f. (Muz.) Coroană. [Pr.: -md-] - Cuv. it. ' '
    FERMENTAT! V, -A, fermentativi, -e, adj. Care poate'fermenta sau produce o fermentaţie. — Din fr. fermentatif.
    FERO'ALUMiNIU s.n. Aliaj de fier şi aluminiu. [Var.: îeralummiu s.n.] — Din fr. ferro-aluminium.
    FEROCROM s.n. Aliaj de fier şi crom. — Din germ. Ferrochrom, engl. ferrochrome.
    FEROMON, feromoni, s.m. (Biol.) Hormon eliminat mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare. — Din engl. pheromone, fr. pheromone.
    FERTILIŢÂTE s.f. Capacitate de a procrea.
    FERTILIZAT, -A, fertilizaţi, -te, adj. A cărui fertilitate^a fost mărită. — V. fertiliza.
    FERV1D, -A, fervizi, -e, adj. (Latinism) Arzător; strălucitor. — Din lat. fervidus.
    FESTIVALIER, -A, festivalieri, -e, adj. De festival. [Pr.: -luer] — Din fr. festivalier.
    FESTIVALÎST, -A, festivalisti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Participant la un festival. — Festival -f suf. -ist.
    FESTIVI SM s.n. Caracter exagerat festiv. — Festiv -f-, suf. -ism.      '
    FESTIVÎST, -A, festiv işîi, -ste, adj. Care denotă festivism. — Festiv -f suf. -ist.
    FETAL, -A, fetali, -e, adj. (Anat.) Referitor la fetus; de făt (1). — Din fr. Icetal.
    FETIŞIZANT, -A, fetişizanţi, -te, adj. Care fetişizează. — Fetişiza + suf. -ant.
    FETOMATERN, -A, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus şi Iar mamă. — Fet[us] -f matern.
    FEUDALIZA, feudalizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rai) A face să devină sau a deveni feudal. [Pr.: fe-u-] — Feudal -f suf. -iza. — feudalizâre s.f.; feudalizât, -ă
 adj- r                                            .
    FEZABIL, -A, fezabili, -e, adj. (Franţuzism) Care se poate face; realizabil, posibil. — Din fr. faisable.
    FEZABILITATE s.f. (Franţuzism) însuşirea de a fi fezabil; caracter realizabil al unui lucru. — Din fr. faisabilitE.
    FIABIL, -A, fiabili, -e, adj. (Despre componente,, aparate, instalaţii, echipamente) Care prezintă siguranţă în funcţionare (în condiţii date şi într-un timp dat). [Pr.: fi-a-] — Din fr. fiable.
       FIABILITATE s.f. însuşirea de a fi fiabil; siguranţă în exploatare. [Pr.: fi-a-] — Din fr. fiabilitâ.
       FlBRĂ s.f. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziţie specială, folosită pentru transmiterea informaţiilor.
       fibrilA, pers. 3 fibrilează, vb. I. Intraz. (Med.) A prezenta fibrilaţie. — Din fr. fibriller. — fibrilare s.f.
       FIBROCARTILAGIN<5s, - O A SĂ, fibrocartilaginoşi, -oase, adj. (Anat.) Cu structură de fibrocartilaj. — Din fr. fibrocartilagineux.
       FIBROCARTILAJ, fibrocartilaj e, s.n. (Anat.) Ţesut cartilaginos de tip fibrilar. — Din fr. fibrocartUage.
       FIBROLEMNCÎS, -OAsX, fibrolemnoşi, -oase, adj. Care este constituit din fibre de lemn. — Fibro[s] 4-lemnos.
       FIBROMAT0S, -OAsA, fibromatoşi, -oase, adj. t (Med.; despre ţesuturi) Care prezintă fibre (3) dure. — Din fibromatoză.
       FIBROMAT6zA s.f. (Med.) Dezvoltare de fibroa-me în diverse ţesuturi sau organe. — Din fr. fibro-matose.
       FIBROSC(5P, fibroscoape, s.n. (Med.) Instrument pentru studierea cavităţilor interne. — Din fr. fibro-scope.
       FlBULĂ s.f. (Anat.) Peroneu.
       FICŢIONALÎSM s.nr (Fii.) Concepţie idealist-subiectivă după care cunoaşterea se' bazează pe ficţiune. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. fictionalisme.
       FIDELITATE s.f. (Tehn.; în sintagma) înaltă fidelitate — calitate a unor aparate electroacustice de a reda cît mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi.
       FIERArIT s.n. Meşteşugul fierarului. — Fierar -f suf. -it.
       FIERE s.f. (Bot.; în compusul) Fiere-de-urs = numele a doi arbuşti tropicali şi mediteraneeni din care se extrage saburul: a) arbust înalt de 3 — 4 m, cu frunze mari şi flori violacee dispuse într-un spic (Aloe ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloe succotrina).
       FlfîSTA, fieste, s.f. Serbare, sărbătoare (populară) în ţările de litnbă spaniolă. [Pr.: fi-es-] — Din sp.
       FIINŢARE, fiinţări, s.f. Existenţă, viaţă, fiinţă (2). [Pr.: fi-in-] — V. fiinţa.
       FILANTROPÎSM s.n. (Rar) Filantropie. — Filantropie -f suf. -ism.
       FlLER, fileri, s.m. Monedă divizionară în R. P. Ungară valorînd a suta parte dintr-un forint. — Din magh. filer.
       FILIGRANÎST, filigranişti, s.m. Specialist în filigrane (1). — Filigran + tuf. -ist.
       FILIGRANOL OG, -A, filigranologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în filigranologie. — Din filigranologie (der. regr.).              ^
       FILIGRANOLOGIE s.f. Cercetare a filigranelor
    (2). — Din it. filigranologia.
       FILIGRAN O SC OP, filigranoscoape, s.n. Baie mică de sticlă în care se umezesc timbrele pentru a le studia filigranul. — Din fr. fiiigranoscope.
       FILIPINE#, -A, filipinezi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Filipine. — Filipine (n: pr.) -f suf. -ez.
       FILM s.n. (Fig.) Desfăşurare; prezentare.
       FILMÂRE s.f. (în sintagmele) Filmări combinate = procedee cinematografice bazate pe folosirea unor aparate de filmat şi procese de prelucrare speciale, în scopul obţinerii celor mai diverse efecte. Filmare inversă = procedeu de filmare combinată constînd în inversarea ordinii cronologice a tuturor evenimen- * telor din secvenţă.
 60
    PILMF ON O GR ÂF, fiîmfonografe, s.n. Magnetofon de construcţie specială care foloseşte bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. — Din engl. film phonographe.
    FlLMlC, -A, filmici, -ce, adj. De film; cinematografic. — Din fr. filmique, engl. filmic.
    FILMOGRAFÎE s.f. Totalitatea filmelor realizate de un producător, interpret, regizor etc. — Din fr. filmographie.
    FIlLMOLCGIC^ -A, filmologici, -ce, adj. De filmologie. — Din fr. Ijlmologique.
    FILOGENlST, -A, filogenişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în filogenie (2). — Din fr. phylog6niste.
    FILTRAŢIE, filtraţii, s.f. Filtrare. — Din, fr. fil-tration.
    FINALIZĂT, -Ă, finalizaţi, -te, adj. (Despre lucrări) Terminat, dus pînă la capăt. — V. finaliza.             f
    FINITlSM s.n. Concepţie metafizică care susţine că universul este mărginit. — Din fr. finitisme.
    FIREZAR, firezari, s.m. (Entom.) Prunar 1 (Rhyn-chites cupreus.) — Fircz + stif. -ar.
    FIRÎŞCA s.f. v. firuşcă.
    FIRtJŞCA s.f. (Bot.; reg. ;în compusul) Firuşca-şo-pîrlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-vi-olete dispuse în spice, care .creşte în păşuni alpine (Poa alpina). [Var:: firîşeă s.f.] — Fir -f suf. -uşcâ.
    FlSĂ s.f. (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înţelege repede desprfe ce este vorba.
    FITILl^ fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. — D& la fitil.
    FlTILlSŢ, -A', fitilişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Fam.) (Om) intrigant. — -Fitili + suf.' -ist.
    FITOBIOLOGIC, -A, fitobiologici, -ce, adj? De fito-biologie. [Pr.: -6i-o-] — Din fr. phytobiologique.
    FlTOBIOLOGlE s.f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-]
 —  Din fr. phytobiologie,
    F1TOCEN6TIC, -A, fitocenotici, -ce, adj. De fito-cenoză. — Din fr. phytocânose.                            N
    FITOClD, -A, fitocizi, -de, adj.,^ s.n. (Substanţă) care produce moartea plantelor sau a organelor lor.
 —  Din fr. phytocide.
    FITOFARMACEtJTIC, -A, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparţine fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] — Din fr. phytopharmaceutique.
 *  FITOFARMACIE s.f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziţilor. 2. Ştiinţa preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. — Din fr. phytopharmacie.
    F1TOFIZIOLOGÎE s.f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -şi-o-]—"Din fr. pbytophysiologie.
    FITOGfîN, -A, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. — Din fr. phytogfcne.
    FITO GEOGRAFIC, -A, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] — Din fr. ptiytogâographique. . FITOGEOGRAFIE s.f. Studiul răspîndîrii plantelor pe glob. [Pr.: -ge-o-]— Din fr. phytoggographie.
    F1TOHORM0N, fitohormoni, s.m. Hormon vegetal.
 —  Din fr. phytohormone.
    FITOPARAZÎT, fitoparaziţi, s.m. Parazit al unei plante. — Din fr. pliytoparasite. __________
    FIT0PAT0GI3N, -A, fitopatogeni, -e, adj., s.m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea pfantelor. — Din fr. phytopathog&ne.
    F1T0PAT0L6G, -A, fitopatologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în fitopatologie. — Din fitopatologie (der. regr.).
    FITOPATOHÎGIC, -A, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. — Din fr. phytopathologique.
                                                                                          FILMFONOGRAF - FLEBOLOGIR
    FITOPLANCT(5N, fitoplanctonuri, s.n. Plancton for-ihat din plante acvatice inferioare. — Din fr. phyto-plancton.
    FITOSANITAr, -A, fitosanitari, -e, adj. Referitor la sănătatea plantelor; care contribuie la sănătatea plantelor. — Din fr. phytosanitaire.
    FITOTERAPIC, -A, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterâpie; de fitoterapie. — Din fr. phytothGrapique.
    FITOTERAPEtJT, -A, fitoterapeuţi, -te, s.m. şi f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut] — Din fr. phyto-thlrapeute.
    FITOTERAPIE s.f. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale.
    FlTOTOXlNA, fitotoxine, s.f. (Bot.) Toxină vegetală. — Din germ. Phytotoxln, engl. phitotoxin.
                                                                          ‘FIXABDj, -A, fixabili, -e, adj. Care se poate fixa.
—  Din fr. îixable.
    FIZICALfSM s.n. Concepţie neopozitivistă după care limbajul fizicii ar trebui să fie limbajul tuturor ştiinţelor. — Din fr. physicalisme.
    FIZICALlST, -A, fizicalişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al fizicalismului. — Din fr. physicaliste.
                                                                          FIZIOCRATlSM s.n. Fiziocraţie. [Pr. -zi-o-]
—  Din fr. physioeratisme.
    FIZIOGNOMONIC, -A, fiziognomonici, -ce, adj. (Livr.) De fiziognomonie. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. physio-gnomonique.
    FIZIONOMIC, -A, fizionomiei, -ce, adj. (Livr.) Referitor la fizionorpie. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. physio-nomique.
    FIZI0PAT0L(5G, -A, fiziopatologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în fiziopat'ologie. [Pr.: -zi-o-] — Din fizio-patologie (der. regr.).
    FIZIOTERAPEtJT, fizioterapeuţi, s.m. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] — Din fiziotera -peutieft (der. regr.).
                                                                      FIZIOTERAPIC, -A, fizioterapici, -ce, adj. De fizioterapie. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. physiothârapique.
    FlRTAl, flrtaie, s.n. (Reg.) Sfert. — Din magh. fortâly.
    FÎSTÎClT, -A, fîsttciţi, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. — V. fîstîci.
    FLAGELATOR, -OARE, flagelatori, -oare, adj. (Rar) Care flagelează. — Din fr. flagellateur.
    FLAM^NCO s.n. Dans popular andaluz. — Din sp. flamenco.
    FLANGER, flangere, s.n. Aparat electronic realizat cu linii de întîrziere, folosit pentru obţinerea unor efecte sonore speciale în muzica modernă. [Pr.: -jer] — Din engl. flanger.
    FLASHBACK, flashbackuri, s.n. (Cin.) Jnserţie cam înfăţişează o scurtă acţiune secundară plasată în trecut. ♦ Secvenţă retrospectivă intercalată într-ov operă literară. [Pr.: fleşbec] — Din engl. flashback.
                                                                      FLATULA, flatulez, vb. I. Tranz. (Med.) A elimina gazele din intestine prin anus. — Din fr. flatuler.
                                                                         FLATUL^NT, -A, flatulenţi, -te, adj. De flatulenţă.
—  Din fr. flatulent.
    FLATULENŢĂ s.f. (Med.) 1. Acumulare de gaze în stomac şi intestine; meteorism. 2. Evacuare abundentă şi necontrolată a gazelor din intestine; (fam. şi pop.) pîrţ. — Din.fr. flatulence.
    FLAUŞ s.n. Ţesătură de lînă cu suprafaţa foarte scămpşată*. — Din germ. Flausch.
    FLAUŞ A, flausez, vb. I. Tranz. A face ca o ţesătură să fie păroasă, scămoşată. [Pr.: fla-u-] — Din flauş. — flauşâre s.f.; flauşat, -ă adj.
                                                                      FLEBOLOGÎE s.f. (Med.) Studiul bolilor sistemului venos şi al tratamentului lor. — Din fr. phlâbologie*
 61
 FLENDURIT - FORŞ^Aft
     FLENDURÎT, -A, flenduriţi, -te, adj. (Fam,; dwprâ îmbrăcăminte) Zdrenţuit. — Fleandurâ -f suf. -it.
     FLEŢ, -BAŢĂ, fleţi, -e, adj., s.m. şi f. (Fam.) (Gm) ttaiv, bleg, nedescurcăreţ. — Bt. nec.
     FLEXIBUIZA, flexibUizez, vb. I. Tranz. A face flexibil. — Flexibil -f- suf. -iza. — flexlbilizâre s.f.; flexibilizât, -ă adj.
     FLEXURĂ s.f. Formaţie anatomică curbată.
     FLIC-FLÂC s.n. (Gimnastică) Răsturnare prin săritură înainte sau înapoi. —Din fr., engl. flic-flac.
     FLQC s.m. (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului.
     FLOCOŞÎ, flocoşesc, vb. IV. Tranz şi refl. (Fam.) A (se) scămoşa. — Din flocos. — îlocoşire s.f.; flo-coşit, -ă adj.
     FLOCOŞlCĂ s.f. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele şi tulpina păroase şi flori mari roşii-purpurii (Lychius coronaria).
     FLOREAL s.n. A opta lună a calendarului republican francez (20 aprilie—20 mai). [Pr.: -re-al] — Din fr. flortal.
     FL ORICULT Or, - O ARE, floricultori, -oare, S.m. şi f. Specialist în floricultură. — De la floare (după agricultor, horticultor).
     FLU fcdj. invar., s.n. 1. Adj. invar. (DespreMmbră-căminte) Vaporos. 2. Adj. invar. (Despre imagini) Cu contururi imprecise, estompate. 3. S.n. Efect fotografic care dă evanescenţă contururilor. [Scris şi: flou]
 — Din fr. flou.
     FLUIDAL, -A, fluidali, -e, adj. (Geol.; xespre roci) Cu aspect de fluid. [Pr.: flu-i-] — Din germ. îluidal.
     FLUfiDIC, -A, fluidici, -ce,*adj. (Rar) Caracteristic unui fluid sau unei mişcări fluide. [Pr.: flu-i-] — Din fr. fluidique.
     FLUIDIZÂND fluidizanţi, s.m. Fluidifiant. [Pr.: flu-i-] — Fluidiza -f- suf. -ant.
     FLUIDIZAT, -A, fluidizaţi, -te, adj. Care a devenit fluid (1). [Pr.: flu-i-] - V. fluidiza.
     FLUIDIZOR, fluidizoare, s.n. Aparat folosit pentru fluidizare. [Pr.: flu-i-] — Fluidiza + suf. -or.
     FLUORURAT, -A, fluoruraţi, -te, adj.. (Chim.) Care conţine fluor. [Pr.: flu-o-] — Din îluorură.
     FLUTURfîL s.m. (La pl.) Planţă erbacee ornamentală, cu flori reunite în capitule mari, galbene îrc pjartea superioară, purpurii la-bază (Gaillardia aristata).
     FLUVIATiL, -A, fluviatili, -e, adj. (Bot.; daspre plante) De apă curgătoare. [Pr.: -vi-a-] — Din fr. flaviatile, lat. fluviatilis.
     FLUVIOMfîTRIC, -A, fluviometrici, -ce, adj. Referitor la măsurarea variaţiei debitului şi nivelului unei ape curgătoare. [Pr.: -vi-o-] — Din fr. fluyiomâtrique.
     FOÂRFEGE s.f. (Bot.; în compusul) Foarfeca-băl-ţii =e plantă acvatică (submersă), cu frunze rigide dinţate, cu flori albe, deschise la suprafaţa apei (Strat iotes alo ides ).
     FOCOMELÎE s.f. (Med.) Anomalie congenitală-conatînd în ataşarea directă a labelor mîinilor şi picioarelor la trunchi. — Din fr. phocomâlie*
     FOCOMllTRIC, -A, focometrici, -ce, adj. (Fiz.) De foeometrie. — Din fr. focomâtrique.
     FOCOMETRÎE s.f. (Fiz.) Capitol al optici! care se ocupă cu determinarea distanţei focale a sistemelor optice. — Din fr. focometrie.
     FOCŞANEAN, -A, focşăneni, -e, s.m., adj/1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Focşani. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Focşani.
 — Focşani (n. pr,) -f- suf. -ean. focşAneAncA, jocşânence, s.f. Femeie năspută
 şi crescută în municipiul Focşani. + Locuitoare din municipiul Focşani. — Focşănean -f suf. -că.
 62
    3POIMITONISTIC, -A, adj., s.f, 1. Adj. Dă foileton.
  2. S.f. Arta de a scria foiletoane. 8. S.f. Totalitatea foiletoanelor uaui autor. [Pr.: fo-i-] — Foiletonist -f-suf. -ic.
    FOJGĂIAlA, fojgăieli, s.f. (Reg.) Fojgăire.
  -  Fojgăi -f- suf. -eala.
    FOJGAÎRE s.f. (Reg.) Foire (cu zgomot); fojgă-ială. - V. fojgăi.
    FOLK s.n., adj. invar. 1. S.n. Stil în muzica uşoară contemporană care utilizează motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparţine folkului (1).
  —  Din engl. folk.
    FOLKlST, -A, folkişti, -ste, s.m. şi f. (Fam.) Cîn-tăreţ de muzică folk. — Folk + suf. -ist.
    FOLOSIT, -A, folosiţi, -te, adj. Care a fost întrebuinţat; care s-a degradat, deteriorat (prin întrebuinţare îndelungată); întrebuinţat, uzat. — V. folosit.
    FONDAT, -A, adj. v. fundat. ' ,
    FONDtJ, fonduuri, s.n. Procedeu cinematografic constînd din întunecarea continuă a imaginii la sfîr-şitul unui cadru sau din apariţia continuă a imaginii din întuneric. [Pr.: -du] — Din fr. fondu.
    FONfjMIC, -A, fonemici, -ce, adj. (Lingv.) Privitor la fonem. — Din fr. phon&nique.
    FONO ABSORB ANT, -A, fonoabsorbanţi, -te, adj. (Despre materiale) Care are proprietatea dfe a absorbi sunetele. [Pr.: -no-ab-] — Din engl. phonoabsorbant.
    FONOGRAFIC, -A, fonogrăfici, -ce, adj. Referitor la fonograf. — Din fr. phonographique.
    FONOIZOLANT, -A, fonoizolanţi, -te, adj. Care Izolează fonic. [Pr.: -no-i-] — Fon[ic] -f izolant.
    FONOIZOLARE, fonoizolări, s.f. Izolare fonică. fPr.: -no-i-] — Fon[ic] + izolare.
    FONOMfiTRIC, -A, fonometrici, -ce, adj. De fono-metrie. — Din fr. phonom6trique.
    FONOMlMIC, -A, fonomimici, -ce, adj. (In sintagma) Metodă fonomimicâ = metodă de predare a alfabetului prin descrierea repetată a sunetului cu ajutorul gesturilor, a mimicii etc. — Din it. fono-mimico.
    FONOMIMÎE s.f. Descriere a sunetelor vorbirii prin gesturi (la surdomuţi). — Din it. fonomimia.
    FONO SPECTRAL, -A, fonospectrali, -e, adj. Referitor la spectrul semnalelor vorbirii. — Din engl. phonospeetral.
    FOR^ZA, foreze, s.f. Maşină de forat. — Din fr. foreuse.
    FOLIANT, formanţi, s.m. (Fon.) Zonă de maximă relevanţă a unui spectru acustic. + (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanţa cavităţilor supra-glotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic.
  —  Din fr. formante.
    FQRMATlY, -A, formativi, -e, adj. Care formează aptitudini, deprinderi prin educaţie. — Din fr. for-matif.
    FORMOUZA, formalizez, vb. I. Tranz. 1. A dezinfecta cu formol. 2. A fixa ţesuturile animale cu formol. — Din formol. *
    FORMULĂRI STIC, -A, formular istici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Cu formular (1); de formular [1). 2. S.î. Activiţate legată de realizarea şi folosirea formularelor. — Formular -f suf. -istic.
    FORSlŢLA, forsiţii, s.f. Arbust ornamental cu flori roşii, galbene etc. grupate cîte 1 — 3, care apar înaintea frunzelor (Forsythia). [Pr.: -ţi-a. —Var.: forzîţia s.f.]
  —  Din lat. Forsythia, numele ştiinţific al arbustului.
    FORŞPAN, forşpanuri, s.n. (Gin.) Bobină de
  reclamă pentru prezentarea unui film. [Pl. şi: forgpane]
  —  Din germ. Vorspan.
      FORTRĂN s.n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat spre - probleme tehnico-ştiinţifice. — Din engl., fr. fortran.
      FORUM, forumuri, s.n. Adunare, întrunire (de mare amploare şi importantă). — Din lat., fr. forum.
      FORZIŢIA s.f. v. forsiţia.
      FOSflTĂ, fosele, s.f. (Anat.) Gropiţă (2). — Din fr fossette
      FOSFĂTIC, -Ă, fosfatici, -ce, adj. (Chim.) Cu fosfat. — Din fr. phosphatique. v FOSILIF15R, -Ă, fosilifer, -e, adj. (Geol.; despre foci) Cu fosile (1). — Din fr. fossilif&re.
      FOTOALERGlE, fotoalergii, s.f. (Med.) Sensibilitate alergică la lumină. [Pr.: -to*a~] — Din engl. photoallergy.
      FOTOAMATOR, fotoamatori, s.m. Fotograf amator. [Pr.: -to-a-] — Foto- 4- amator.
      FOTOAUTOTR0F, -Ă, fotoautotrofi, -e, adj., s.f. (Bot.) (Plantă) care se hrăneşte prin fotosinteză; fotosintetizant. [Pr.: -to-a-u-] — Din engl. photoauto-trophie.
      FOTOBIOLOGlE s.f. Ramură a biologiei care studiază efectele luminii asupra organismelor vii. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. photobiologie.
      FOTOCARTO GRAFI®RE, fotocartogmfieri, s.f. I întocmire de hărţi cu ajutorul fotogramelor. [Pr.: -fi-e-] —,De la fotocartograf.
      FOTOCATALIZATOR, -OĂRE, fotocatalizatori, -oare, adj. Care înlesneşte fotocataliza. — Foţo- 4-catalizator.
      FOTOCLtJB, fotocluburi, s.n. Club de fotoamatori. — Foto- 4- club.
      FOTOCOAGULĂRE, fotocoagulâri, s.f. (Med.) Coagulare a sîngelui prin raze laser. [Pr.: -co-a-] —Fotoni coagulare (după engl. photocoagulation).
      FOTOCOAGULAT0R, fotocoagulatoare, s.n. (Med.) v Dispozitiv laser pentru determinarea coagulării sînge-lui. [Pr.: -co-a-] — Din: engl. photocoagulator.
      FOTOCOAGULOGRĂF, fotocoagulografe, s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea automată a coagulării sîngelui. [Pr.:    -co-a-] — Din fotocoagulare (după
  electrocardiograf).
      FOTOCOLOR s.n. Sistem de fotografiere în culori.'
  —  Foto- -f color[a].
      FOTOCOMPOZlŢIE, fotocompotiţii, s.f. Compoziţie (8) în fotografie. — Foto- 4- coiripoziţie.
      FOTOCONDUCTIVITĂTE s.f. (Fiz.) Fotoconducti-bilitate. — Din fr. photoconductivitâ.
      FOTOCONDT?CTOR, -OĂRE, fotoconductori, -oare, adj. (Fiz.) Care prezintă conductibilitate suplimentară sub acţiunea luminii. — Din fr. photoconducteur, engl. photoconductor.
      FOTOCR0M, -Ă, fotocromi, -e, adj. Care îşi schimbă culoarea sub acţiunea luminii; fotocromatic. — Din fotocromie (der. regr.).
      FOTOCROMĂTIC, -Ă, fotocromatici, -ce, adj. Foto-crom. — Fotocrom 4- suf. -atic.
      FOTOCRONICĂ, fotocronici, s.f. Cronică fotografică. — Foto 4- cronică.
      FOTOCUPLOR, fotocuploare, s.n. (Electron.) Opto-cuplor. — Din fr. photocoupleur.
      FOTOELASTICIMETRlE s.f. (Fiz.) Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp. [Pr.: -to-e-] — Din fr. photo6iastieim6trie.
      F OT OELA STICIMfi TRU, fotoelasticimetre, s.n. (Fiz.) Aparat folosit în fotoelasticimetrie. [Pr.: -to-e-]— Din fr. photo61asticim&tre.
      FOT OELA STICITÂTE s.f. (Fia.) Proprietate a uncrr materiale transparente de a-şi modifica indicele de refracţie sub acţiunea deformaţiilor elastice. [Pr.: -to-e-] — Din fr. photo §lagticit£.
                                                                                                 FORTRAN - FRANCATURĂ
    FOTOEMÎSIE s.f. (Fiz.) Emisie de fotoelectroni. [Pr.: -to-e-. — Var.: îotoemisiune s.f.] — Din fr. photo-âmission, engl. photoemigsion.
    FOTOEMISltJNE s.f. v. fotoemisie.
                                                                       FOTOFOB, -Ă, fotofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de fotofobie. — Din fotofobie (der. regr.).
    FOTQGRAFlE s.f. (Cin.; în sintagma) Fotografie de platou = fotografie executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre şi secvenţe, pentru publicitate etc.
                                                                      FOTOGRĂMĂ s.f. Porţiune a unei pelicule cine^ matografice care conţine o imagine (statică) completă,
    FOTOGRAMMETRlST, -Ă, fotogrammetrişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în fotogrammetrie. — Din engl. photogrammetrist.
    FOTOHĂRTĂ, fotohărţi, s.f. Hartă realizată pe baza fotogramelor.*— Foto- 4- hartă (după fr. photo-carte).
    FOTO ÎNTRERUPĂTOR, fotolntrerupâtoare, s.n. (Elt.) Fotoreleu. — Foto- + întrerupător.
                                                                       FOTOLUMINESC J5NT, -Ă, fotoluminescenţi, -te, adj. Cu fotoluminescenţă. — Din fr. photoluminescent. •
    F OTO METAL O GRAFÎ ST, -Ă, fo tometalo graf işti, -ste s.m. şi f. Specialist în fotometalografie. — Fotometalo-grafie 4- suf. -ist
    FOTOMETEOR, fotometeori, s.m. Efect luminos care apare în atmosferă în anumite condiţii datorită reflexiei, refracţiei, difracţiei şi difuziei luminii. [Pr.:
 -te-or-] — Din engl. photometeor.
    FOTOMICROGRĂF1C, -Ă, fotomicrografici, -ce, adj. De microfotografie; microfotografic. — Din fr. photomicrographique.
    FOTONIC, -Ă, fotonici, -ce, adj. (Fiz.) De foton. — Din fr. photonique.
    FOTOPÎLĂ, fotopile, s.f. (Elt.) Fotoelement. — Din fr. photoDile.
    FOTOREaCŢIE, fotoreacţii, s.f. Reacţie chimică efectuată sub acţiunea luminii. [Pr.: -re-ac-] — Din fr. photorâaction.
                                                                       FOTORECEPT0R, fotoreceptori, s.m. (Biol.) Celulă cu pigmenţi fotosensibili. — Din fr. photorâoepteur.
    FOTORELEU, fotorelee, s.n. Dispozitiv electronic care închide un circuit sub acţiunea luminii; foto-întrerupător. — Foto- 4- releu.
    FOTOREZlSTOR, fotorezistoare, s.n.^ Material a cărui eonducţie variază în raport cu iluminarea. — Din engl. photoresistor.
    FOTOSINTfîHIC,          fotosintetici, -ce, adj. (Bot.)
 De fotosinteză. — Din fr. photosynthâtiqufc*»>
    FOTOSINTETIZĂNT, -Ă, fotosintetizanţi, -te, adj., s.f. (Bot.) Fotoautotrof. — De la fotosinteză.
    FOT O SINTETIZAT OR, -OĂRE, fotosintetizatori, -oare, adj. (Bot.) Care contribuie la fotosinteză. — De la fotosinteză.
    F OT OŢELE GRĂFIC, -Ă, fototelegrafici, -ce, adj. De fototelegrafie. — Din fr. phototelâgraphique.
    FOTOTERĂPIC, -Ă, fototerapici, -ce, adj. (Med.) De fototerapie. — Din fr. photothârapique.
    FOTOTIRISTOR, fototiristoare, s.n. (Electron.) Tiristor comandat prin intermediul unui impuls luminos. — Din engl. photothyristor.
    FOTOTRANZISTOR, fototranzistoare, s.n. Dispozitiv semiconductor sensibil la lumină. — Din engl. phototransistor.
    FOTOTROFIC, -Ă, fototrofici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care îşi realizează nutriţia cu ajutorul luminii solare. — Din engl. phototrophie.
    FRANCAT (JRĂ, francaturi, s.f. Ansamblul mărcilor poştale şi ştampilelor aplicate pe o corespondenţă. Franca 4- suf. -tură.
    FRANCOFON - FUTUROLOGIE
    A FRANCOFON, -A, francofoni, -e, adj., s.m. şi f. (Vorbitor) de limba franceză. — Din fr. francophone.
       FRAN JURAT,                           -A, franj uraţi, -te, adj. Cu  franjuri;
    în formă de franjuri. — Franjuri (pl. al                           lui franj) -f-
    suf. -aL
rx                               FRAPAT, -A, frapaţi, -te, adj.    (Despre   băuturi)
^   Răcit cu gheajă.                         — V. frapa.
       FRÂTE s.m. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care creşte prin păduri sau locuri pietroase, umede şi umbroase (Gerranium silvaticum).
       FRAUDARE, fraudări, s.f. Acţiunea de a frauda.
    [Pr.: fra-u-] — V. frauda.         ----------------------------
       FRECVENTATOR, -OARE, frecventatori -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. — Frecventa -f suf. -tor.
       FRECVENŢĂ s.f. (Fon.; în sintagma) Frecvenţă & fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală.
       FREtfN, freoni, s.m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on]— Din fr. frâon.
       FREŞ adj. ‘(Fam.;'despre oameni) Care nu este obosit, vioi; p. restr. (despre înfăţişarea lor) care exprimă prospeţime, sănătate, tinereţe; vioi. — Din fr; fraîche.
       FR^ZIE, frezii, s.f. Plantă ornamentală cu flori O plăcut mirositoare, colorate în diverse nuanţe (pale) (Freesia). — Din lat. Freesia, numele ştiinţific al freziei.
       FRICŢIONARE, fricţionări, s.f. Acţiunea de a fricţiona. [Pr.: -ţi-o-] — V. fricţiona.
       FRIGARE s.f. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază şi acoperită cu peri lungi şi aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre).
       FRIGOTEHNlST, frigotehnişti, s.m. Specialist în frigotehnică. — Frigotehni[că] + suf. -ist.
       FRIPTURÎSM s.n. (Fam.) Goană după posturi şi avantaje materiale. — Friptură -f- suf. -ism.
       FRIZA 2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. — Din fr. friser.
       FRfZER2, frizere, s.n. (Englezism) Congelator; frigider. — Din engl. freezer.
       FRONT s.n. (Met.; în sintagma) Front atmosferic =’ zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat.
       FRONTOLÎZA, frontolize, s.f. (Met.) Proces de destrămare a fronturilor atmosferice. — Din fr. fronto-lyse.
       FROTÎR s.n. Ţesătură specială de bumbac, care absoarbe apa uşor, folosită pentru prosoape, halate de baie etc. — Cf. fr. f r o 11 6.
       FROTlU s.n. (Pict.) Strat subţire de culoare, care lasă să se vadă în transparenţă firele pînzei.
    FRUSTfÎŢE s.f. (Rar) însuşirea de a fi frust (2). — Frust -f suf. -eţe.
    FRUSTRAŢI], frustraţii, s.f. (Rar) Frustrare. — Din fr. frugtration.
    FTIZIOLOGIC, -A, ftiziologici, -ce,'adj.. De ftizio-logie. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. phtisiologique.
    FtJLGER s.n. (în sintagmele) 1. (Met.) Fulger globular = formă de fulger rar întîlnit, cu aspectul unui glob de foc de culoare albă-albăstruie sau roşiatică, care produce un bîzîit în timp ce se deplasează relativ încet. 2. Fulger electronic = bliţ.
    FUMAT 2, -A, fumaţi, -te, adj. (Fam.; despre informaţii, ştiri) Răsuflat, ştiut; perimat. — V. fuma.
    FUNCLARMflNTE adv. (Rar) în mod funciar. [Pr.: -ci-ar-] — Din fr. foncierement (după funciar).
    FUNCŢIONAL, -A, adj. Util, prafctic. + Care îndeplineşte condiţiile pentru a fi folosit.
    FUNCŢIONALITATE s.f. Calitatea de a fi funcţional. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. fonctionnalitâ (după funcţional).
    FUNDÂ vb. I. Tranz. A întemeia afirmaţii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe.
    FUNDAMENTAL, -A, adj. (Fon.; substantivat, f.) Frecvenţă fundamentală.
    FUNDAT, -A, fundaţi, -te, adj. Bazat (pe ceva), întemeiat (1). [Var.: fondat, -ă adj.] — V. funda.
    FUNICULARlST, -A, funicularişti, -ste, s.m. şi f. Muncitor care asigură funcţionarea funicularului. — Funicular -f suf. -ist:
    FURAJA, furajez, vb. I. Tranz. 1. A prepara furaje. 2. A hrăni animalele cu furaj. — De la furaj. — furajare s.f.; furajat, -ă adj.
    FURÂT a, -A, furaţi, -te, adj. Prădat (£e bunuri de preţ).
    FURGONEtA, furgonete, s.f. Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase şi grele. — Din fr. fourgonnette.
    FURNIRUIT, -A, furniruiţi, .-te, adj. (Despre piese de lemn) Acoperit cu furnir. [Pr.: -ru-it]— V. furnirui.
    FUSTANGÎU, fustangii, s.m., adj. (Fam.) (Bărbat) afemeiat. — Fustă -f- suf. -angiu.
    FUŞERAl s.n. 1. (Arg.) înşelare, furt. 2. (Fam.) Lucru * de mîntuială. — Cf. germ. Fuschelei, Phuscher.
    FUŞEREAlA, fusereli, s.f. (Fam.) Faptul de a fuşeri. — Fuşeri -f suf. -eală.
    FUŞERl, fuşeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face,un lucru de mîntuială; a rasoli.
—  Cf. f u ş a 1 ă u.
    FUTUROLOG, -A, futurologi, -ge, s.m. şi f. (Rar) Viitorolog. — Din fr. futurologue.
    FUTUROLOGlE s.f. (Rar) Viitorologie. — Din fr. futurologie.
G
       GABARlTIC, -A, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. — Gabarit -f suf. -ic.
       GABLONZ, gablonzuri, s.n. Cristal (1) special cu irizaţii, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.; gablonţ] — Din n. pr. Gablonz.
       GABONflZ, -A, gabonezî, -e, s.m. şi f., adj. 1. Adj. s.m. şi f. (Persoană) născută şi crescută în Gabon
   2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Gabon. — Din fr gabonais.
       GABR0 s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcţii. [Scris şi: gabbro] — Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.
       frADGET, gadgeturi, s.n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare şi utilitate neînsemnată. [Pr.: gheget] — Din engl. gadget.
       GADOLINiT s.n. Mineral anhidru sau uşor hidratat conţinînd pămînturi rare. — Din fr. gadolinite.
       GAFA, gafez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A face
   o  gafă (3). — Din fr. gaffer. — galâre s.f.
       GĂFEUR, gafeuri, s.m. (Franţuzism) Gafist. [Pr.: -fdr] — Din fr. gaffeur.
       GAFlST, -A, gafişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care face gafe (3); (franţuzism) gafeur. — Gafă -f suf. •ist.
       GAGARINlT s.n. Mineral care conţine elemente > din familia pămînturilor rare. — Din rus. gagarinit.
       GA GÂT s.n. (Min.) Jais. — Din germ. Gagat,
       GAIĂC s.m. v. guaiac.
       GĂIZE subst. pl. (Min.) Roci silicioase poroase şi uşoare, constituite din granule de cuarţ şi din organisme silicioase. — Din fr. gaize.
       GALACTOM^TRU, galactometre, s.n. (Tehn.) Lacto-metru. — Din fr. galactometre.
       GALACTORfÎE, galactoree, s.(. (Med.) Secreţie continuă de lapte în timpul sau după încetarea alăptării. [Pr.: -re-e] — Din fr. galactorrhâe.
       GALB, (1) galburi, s.n. (Arhit.) 1. Curbură a unui capitel, a uijei console etc.; p. ext. contur graţios al
   -  unui element de arhitectură sau de sculptură. 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare. [Var.: gâlbă s.f.] — Din fr. galbe.
       GĂLBĂ s.f. v. gali).
       GÂLBENţ.n. (în sintagmele) Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-o-ranj în pictură. Galben de crom = pigment galben . închis folosit la vopselele de ulei. Galbeti de zinc = colorant galben deschis folosit pentru obţinerea ver-delui.
       GALEOPITflC, galeopiteci, s.m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] - Din fr. gatâopithdque.
       GALET 1 s.m. 1. (Text) Piesă de la maşina de filat mătase artificială care întinde firul la ieşirea din baia de filare. 2. (Tehn.) Bobină inelară. 3. (Tehn.) Secţiune a unui comutator rotativ.
       GALIÂRD s.n. (Mar.) Fiecare dintre extremităţile punţii superioare ale unei nave/[Pr.: -li-ard] — Din fr.
' gaillard.
    GALIARDA, galiarde, s.f. Vechi dans francez cu ritm vioi. + Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. — Din fr. gaillarde.
    GALIFORMA, galiforme, s.f. (La pl.) Ordin 4e păsări tericole sau arboricole; (şi la sg.) pasăre di* acest ordin. — Din fr. galliformes.
    GALOŞARE, galoşări, s.f. Operaţie de îmbVăcare în piele sau în cauciuc a părţii de jos a unui obiect de încălţăminte; p. ext. întăritură de piele său cauciuc cu care se execută această operaţie. — Din galoş.
    GALVANOCAUTERIZÂRE, galvanocauterizări, s.f. (Med.) Cauterizase prin mijloace electrotermice. [Pr.: -ca-u-] — După fr. galvanocautSrisation.
    GALVANONARC6ZĂ, galvanonarcoze, s.f. (Med.) Electronarcoză. — Din fr. galvanonarcose.
    GALVANOSTEREOTIPIE s.f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar înalt prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-]— Din fr. galyano-ster6o-typie.
    GALVANOTROPlSM, gaivanotropisme, s.n. (Biol.) Electrotropism. — Din fr. gaivanotropisme.
    GAMBfÎT, gambete, s.n. Piesă metalică de legătură în unele organe ale utilajului de manevră la exploatările petroliere. — Din fr. gambette.
    GAMBfR s.m. Numele a două plante agăţătoare subtropicale, din ale căror frunze se obţine un extract folosit ca astringent (Ourouparia şi Uncaria gambir).
—  Din lat. [Ourouparia şi Uncaria] gambir, numelt ştiinţifip al plantelor.
    GAMETĂNGIU, gametangii, s.m. (Bot.) Structură vegetală în care sînt produşi gameţi. — Cf. fr. g am 6* tange.
    GAMETOGENfiZA, gametogeneze, s.f. (Biol.) Proces de formare a gârneţilor. — Din fr. gam^togen^se.
    GANĂŞ s.n. v. ganaşă.
    GANÂŞĂ, ganaşe, s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele două ramuri ale mandibulei la animale. [Var.: ganâş s.n.] — Din fr. ganaclie.
    GANGRENARE s.f. v. cangrenare.
    GANGSTERfiSC, -A 9 gangster eşti, adj. De gangster.
—  Gangster -f suf. -esc.
    GARAJlST, garajişti, s.m. Lucrător într-un garaj, care se ocupă cu întreţinerea şi repararea automobilelor.
—  Din fr. garagiste.
    GARGÂRĂ s.f. Fig. (Peior.) Relatare nedesluşită sau fără şir, fără^ logică, lipsită de conţinut.
    GARGARfSM, gargarisme, s.n. Medicament lichid folosit pentru gargară. — Din fr. gargarisme.
    GARGtJSA, garguse, s.f. (Mii.) Săculeţ de pînză cu încărcătura de praf de puşcă folosită la tunurile de calibru mare. — După fr. gargousse.
•  GARLlN, garline, s.n. (Mar.) Parîmă sau cablu de sîrmă, folosite pentru manevrare în port. — Cf. fr. g r e 1 i n.
    GARNfÎTA, garnete, s.f. (Text.) Maşină de destrămat deşeurile de fire de lînă cardată. — Din engl. garnett.
    GAROFlŢĂ s.f. 1 (în sintagma) Garofiţa Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10—20
65
                                                                                                  GASTRINĂ - GENULIERĂ
                                                                       cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus caîlizorus).
                                                                       GASTRÎNĂ, gastrine, s.f. (Biochim.) Substanţă secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică.
 —  Din fr. gastrine.
                                                                          GASTROENTEROLOG, -A, gastroenterologie -ge,
                                                                      s.m. şi f. Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-]
 —  Din fr. gastro-entârologue.
     GASTRULĂŢIE s.f. (Biol.)'Proces de transformare a blastulei în gastrulă. — Din fr. gastrulation.
                                                                       GĂŞĂ, gaşe, s.f. (Mar.) Ochi de dimensiuni mari, executat la capătul unei parîme. — Din fr. gâche.
     GAUCHO s.m. Păzitor de vite în pampasul argentinian. [Pr.: gâu-cio] — Cuv. sp.
     GAULEITER, gauleiteri, s.m. Conducător al unui district din Germania r^azistă sau al unui teritoriu ocupat de Germania nazistă. [Pr.: -lai-tăr] — Din germ. Gauleiter.
     GÂURĂ s.f. (Astron.; în sintagma) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbuşire gravitaţională, caracterizată prin densitate foarte mare şi forţă de atrage uriaşă şi absorbantă.
     GAVÂJ, gavaje, s.n. (Med.) Hrănire cu ajutorul sondei gastrice. — Din fr. gavage.
     GAZ s.n. (în sintagma) Gaz solid = combinaţie solidă de molecule de gaz metan şi de apă, care se găseşte în special în zonele unde pămîntul este îngheţat pînă la mari adîncimi.
     G^ZOANALIZATtiR, gazodnalizaioare, s.n. (Tehn.) Aparat pentru analiza gazelor. [Pr.: -zo-a-] — Gaz -f analizator.
     GAZODtJCT, gazoducte, s.n. Conductă pentru transportul gazelor la distante (mari). — Din fr. gazodnc (după apeduct).
     GAZOSC0P, gazoscoape, s.n. Aparat pentru detectarea prezentei gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine. — Din fr. gazoscope.
     GAZOTR6N, gazotroane, s.n. Tub electronic cu gaz, cu descărcare în arc, folosit ca diodă redresoare pentru tensiuni mari. — Din rus. gazotron.
                                                                       . GĂINIÎŞĂ sX Plantă din familia; rozaceelor cu tulpina scurtă şi cu flori albe (Pothentilla microutha).
     GĂLĂŢEĂN, -Ă, gâlăţeni, -e, s.m., s.f., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Galaţi. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Galaţi. 3. S.f. (La pl.) Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori roz sau purpuriî; primulă (Primula dbconica).'— Galaţi (n. pr.) -f suf. -ean.
     GĂLĂŢEĂNCĂ, gălâţence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Galaţi. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Galaţi. — Gftl&ţean + suf. -ca.
     GĂLBEÂZĂ s.f. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei:        a) Cuscuta trifoliî;
 b) tprţel (Cuscuta campestris); c) torţei (Cuscuta epiihymum); d) torţei (Cuscuta europea).
     GĂLBENEA s.f. (La pl.) 1. Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri şi cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguieţe şi cu flori galbene dispuse în pânicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) dreţe (Lysimachia nummularia).
     GĂLBENlJŞĂ, gălbenuşe, s.f. (La pl.) Plantă din familia rozaceelor, cu tulpina ascendentă, paniculat ramificată în partea superioară (Potentilla chrysantha).
     GĂlBINlŢĂ, gălbimţe, s.f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele peţiolate şi flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum), — Galben -J- şuf. -iţă.
     GEAC, geacuri, s.n. (Mar.) Pavilion naţional ridicat la prora navelor militare. [Var.: Jack s.n.] — Din engl. Jack.
     GEÂCĂ s.f. v. giacă.
     GfîCKO s.m. Familie de şopîrle din ţările calde (Gecko); şopîrlă din această familie. — Din fr., engl. gecko.
     GELĂŢIE si. Variaţia limitei de curgere reală a gelului din noroaiele de foraj în funcţie de timp. — Din fr. gâlation, engl. gelation.
     GELIVÂŢIE s.f. (Geol.) Degradare a rocilor de la suprafaţa pămîntului datorită variaţiilor 'de temperatură. — Din fr. gâlivatioiu
     GELIVITĂTE s.f. (TehnJ Proprietate a unor materiale poroase de a se degrada sau distruge sub acţiunea alternativă a îngheţului şi a dezgheţului. — Din fr. gllivitâ.                                   t
     GELIVtJRĂ, gelivuri, s.f. Crăpătură adîncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheţ. — Din fr. gGlivure.
     GEL<}ZĂ s.f. (Biol.) Agar-agar. — Din fr. gllose.
     GEMaNARE s.f. (La car) Furculiţă (2). — De la geamăn.
     GEMĂNĂRIŢĂ, gemănariţe, s.f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). *— Geamăn -f- suf. -ariţă.
     GEMELĂR, -Ă, gemelari, -c, adj. (Med.) Cu gemeni. 'Sarcină gemelară. — Din fr. gâmellaire.
     GEMtJLÂ, gemule, s.f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment cfe tulpină. ^ (Zool.) Organ prin care se înmulţesc spongierii. — Din fr. gemmule.
     GENĂT, genaţi, adj. m. (Rar; despre ochi) Cu gene lungi. — De la geană.
     GENERALÎST, -Ă, generalişti, -ste, s.m. şi f. Medic specialist în medicină generală. + Medic internist. — Din fr. genâraliste»
     GENERATIV, -Ă, generativi, -c, adj. Care generează.
 O   Gramatică generativă = gramatică ce tinde să stabilească regulile de formare a frazelor corecte într-o. limbă. — Din engl. generative, fr. g6n6rat4f.
     GENERATIVlSM s.n. Curent lingvistic avînd ,ca bază teoria generativă. — Din engl. generativism*
     GENERATIVÎST, -Ă, generativiştiy_ -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Referitor la generativism, de, gen eraţi vism.
 2.  S.m. şi f. Specialist în generativism. — Din engl. generati?ist.
     GENERATOR s.n. (în sintagmele) Generator cuantic = generator sau amplificator de radiaţii electromagnetice care funcţionează pe baza fenomenului de emisie stimulată a radiaţiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosită în măsurători. Generator de aeroioni = aeroionizator.
     GfîNÎC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. — Genă -f suf. -ic.
     GENlST, genişti, s.m. Militar din trupele de geniu (III). — Geniu + suf. -ist.
     GENITGR, genitori, s.m. (Biol.) Plantă sau animal din care ia naştere un hibrid. — Din fr. gâniteur.
     GEN6M, genomi, s.m. (Biol.) Grup de cromozomi, diferiţi genetic, care formează o unitate. [Pl. şi: (n.) genoame] — Din fr. gânome.
     GENŢIANACiSE, genţianacee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse şi flori solitare sau în buchet, răspîndite mai ales în zona muntoasă (alpină); (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -/i-a-] — Din fr. gentianacâes.
     GENULlfÎRĂ s.f. (Mii.) 1. Diferenţă de nivel între planul de aşezare al unui trăgător şi nivelul liniei de ochire. 2. Diferenţă de nivel între nivelul platformei de tragere şi partea inferioară a crenelului, în lucrările de fortificaţii. [Pr.: -li-e-] — Din fr. genouiU$rev
    GEOBOTÂNIC, -Ă, geobotanici, -ce, adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică.             ^
    GEOBOTANÎST, -A, geobotanişti, -ste, s.m, şi f. Specialist în geobotanică. [Pr.: ge-o-] — Din fr. g6o-botaniste.
    GEOCANCEROLOGÎE s.f. Disciplină care studiază evoluţia cancerului în interdependenţă cu alimentaţia şi clima (2). [Pr.: ge-o-] — Din fr. geocancerologie#
    GEOCHÎMIC, -A, geochimici, -ce, adj. Referitor la geochimie, dfe geochimie. [Pr.: ge-o-] — Din fr. glochimique.
    GEOCRIOLOGlE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheţ ale scoarţei terestre. [Pr.: ge-o-cri-o-] — Din fr. g^ocryologie.
 I  GEODĂ s.f. (Med.) Cavitate patologică în diverse ţesuturi.
    GiEODEPRlîSltJNE, geodepresiuni, s.f. (Geol.) Depresiune tectonică primară, rezultată din mişcările scoarţei terestre. [Pr.: ge-o-de-pre-si-u-ne] — Geo[logic] 4- depresiune.
    GEODIM15TRU, geodimetre, s.n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanţelor în geodezie, [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâodim&tre.
    GEODINAMIC, -A, geodinamici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină care studiază modificările scoarţei terestra sub acţiunea diferiţilor agenţi. 2. Adj. De. geodinamică (1). [Pr.: ge-o-] — Din fr.' gâodynamique.
    GEOF0N, geofoane, s.n. 1. Aparat electroacustic folosit în prospectarea geofizică (seismică). 2. Aparat acustic folosit la detectarea pierderilor de apă din conductele îngropate. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâophone.
    GEOFOTOGRAMMETRlE s.f. Ramură a fotogram-metriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea şi reprezentarea suprafeţei terestre. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâophotogrammetrie.
    GEOMECĂNICĂ s.f. Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarţei terestre. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâomâcanique.
    GEOMETRIZÂ, geometrizez, vb. I. Tranz. A da o formă geometrică, a aranja în formă geometrică; a raporta la geometrie. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâom&riser.
 —  geometrizâre s.f.; geometrizât, -ă adj.
    GEOMETROGRAFÎE s.f. (Mat.) Studiul găsirii
 soluţiei celei mai simple a unei probleme de geometrie elementară. [Pr.: jge-o-) — Din fr. gâometrographie.
    GEOMORFOGENfE s.f. Studiul originii formelor reliefului terestru [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâomorpho-g6nie.
    GEOMORFOLâG, -A, geomorfologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în geomorfologie. [Pr.: ge-o-] — Din fr. geomorphologue.
    GEONtfMIC, -A, geonomici, -ce, adj. De geonomie. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâonomique.
    GEONOMIE s.f. Totalitatea disciplinelor care studiază legile fizice în legătură cu Pămîntul. [Pr.: ge-o-]
 —  Din fr. gâonomie.
    GEOPOTENŢlAL s'n. Potenţialul f&rţei de atracţie a masei Pămîntului; potenţial terestru. [Pr.: ge-o-]
 —  Din engl. geopotential.
    GEORAmA georame, s.f. încăpere sferică pe a cărei faţă interioară este reprezentată în relief scoarţa terestră în scopul studierii ei. [Pr.: ge-o-] — Din fr. glorama, engl. georama.
    GE O SFERIC, -A, geosferici, -ce, adj. Referitor la geosferă, de geosferă. [Pr.: ge-o-] — Din fr. g£osph6-rique.
    geostaţionAr, -A, geostaţionari, -e, adj. (Despre sateliţi artificiali) Care gravitează pe o traiectorie astfel calculată încît deplasarea să se facă cu viteza de rotaţie a Pămîntului, rămînînd în poziţie fixă în
                                                                                              GEOBOTÂNIC- GHEIZBftIT
   raport cu un reper de pe Pămînt. [Pr.: ge-o-] — Din fr. glostationnaire, engl. geostationary.
       -GEOTACTÎSM, geotactisme, s.n. (Biol.) Ansamblul ‘ fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante, sub influenţa gravitaţiei; geotaxie. [Pr.: ge-o-] — Din fr. geotactisme.
       GEOTAXlE, geotaxii, s.f. (Biol.) Geotactism. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâotaxie.
       GEOTfîHNIC, -A, geotehnici, -ce, adj. Referitor la geotehnică. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâotechnique.
       GEOTERMOMlSTRU, geotermometre, s.n. Termometru pentru măsurarea temperaturii solului. [Pr.: ge-o-] — Din fr. gâothermometre.
       GEOTR0PIC, -A, geotropici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la geotropism. [Pr.: ge-o-] — Din fr. glotropique.
       GERANI0L s.n. Alcool component principal al uleiului de trandafir. [Pr.: -ni-ol] — Dim fr. glraniol*
       GERANIU s.n. v. geranium.
       GERANIUM s.n. (în sintagma) Ulei de geranium » ulei eteric cu miros de trandafir, obţinut din unele specii de pîante. [Pr.: -ni-um. — Var.: gerăniu s.n.] — Din fr. g&ranium.
       GERB13rA, gerbere, s.f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). [Acc. şi: gerberâ] — Din lat. Gerbera Jamesonii], numele ştiinţific al gerberei.
       GEROIGI^NA s.f. Igienă (2) a'modului de viaţă al bătrînilor. [Pr.: -ro-z-gi-b~] — Gero[ntologie] 4- igienft.
       GERONTOCRAŢÎE, gerontocraţii, s.f. Sistem ele guvernare în care puterea politică sau conducerea aparţine bătrînilor. — Din fr. g&rontocratie.
       GERONTOL6G, -A, gerontologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în gerontologie şi geriatrie. — Din fr. gerontologue.
       GERONTOLOGIC, -A, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie şi geriatrie, de gerontologie şi geriatrie. — Din fr. gârontologique.
       GEROVITAL s.n. (Farm.) Soluţie pe bază de procaină destinată folosirii ca medicament pentru întîrzierea proceselor de îmbătrînire la oameni. — Gero[ntologie] 4- vital.1
       GESTALTÎSM s.n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraţionism. [Pr.: ghe-ştal-] — Din fr. gestaltisme.
       GESTALTÎST, -A, gestaltişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al gestaltismului. [Pr.: ghe-ştal-] — Din fr. gestaltiste.
                                                                 GESTIONA, gestionez, vb. h Tranz. A avea în gestiune bunurile, fondurile unei întreprinderi, insti-~ tuţii etc. [Pr.: -/1-0-] — Din gestiune. — gestionâre s.f.
       GESTUAL, -A, gestuali, -e, adj. Care se exprimă prin gesturi; referitor la gestcrri. [Pr.: -tu-al] — Din fr. gestuel.
       GETINAX s.n. Material izolant constituit din foi de hîrtie impregnate cu bachelită şi presate, utilizat în electrotehnică. — Denumire comercială.
       GfiTTER s.n. (Tehn.) Substanţă folosită pentru menţinerea vidului în tuburile electronice. [Pr,: ghetăr]
   —  Din engl., fr. getter.
   ' GHEÂŢĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunze ovale-rotunde şi cu flori numeroase, albe, mai rar roz sau roşii (Begonia semperflo-rens ).
       GHEIZERlT s.n. (Geol.) Depozit silicos provenit din precipitarea apei gheizerelor. — Din fr. geysârite.
  Ghid - slipt o geneză
      GHID s.n. (In sintagma) Ghid de unde — mediu în care are loc propagarea gnidată a unui fascicul de unde electromagnetice.
      GH1DR0PĂ, ghidrope, s.f. Frînghie legată de nacela unui balon şi lăsată să se tîrască pe sol pentru a pienţine balonul la o anumită înălţime constantă. — Din fr. guiderope.
      GHIPSOTJ5CĂ, ghipsoteci, s.f. 1. Colecţie de statuete şi de plăci ornamentale din ghips; 2. Loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii (1). [Var.: gipso-t£că s.f.] — Din fr. gypgothdque.
      GHIRIN s.m. Plantă erbacee cu fructe pedunculate, care creşte prin locurile sărate şi în regiunea maritimă (Halimtffie pedunculata). [Acc. nec.] — Et. nec. .
      GHIUL, ghiuluri, s.n. Inel (bărbătesc) masiv din aur (cu pietre preţioase). — Din tc. kiil.
      GIĂCĂ, giace, s.f. Jachetă scurtă pînă în talie. [Var.: geacă s.f.] — Dingiacăt (pronunţarea cuv. engl. jacket).
      GIĂRDIAs.f. (Zool.) Lamblie (Giardia intestinalis). [Pr.; giar-di-a] — Din lat. Giardia [intestinalis], numele ştiinţific al jgiardiei.
      GIARDIAZĂ s.f. (Med.) Lambliază. [Pr.: -di-a-] -Din fr. giardiase.                              <
      GIBERELlNĂ, gibereline, s.f. Substanţă vegetală cu acţiune stimulatoare asupra creşterii plantelor folosită pentril a facilita aclimatizarea şi dezvoltarea unor plante de cultură. — Din fr. gibbârelline.
      GIGACALORlE, gigacalorii, s.f. (Fiz.) Unitate de măsură egală cu un miliard de calorii. — Din fr./ gigacalorie.
      GIGANTIZĂ, gigantizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da proporţii de gigant. — Din gigant. — gigantizare s.f.
      GIGANTOGRAFÎE, giganto grafii, s.f. (Poligr.) Procedeu de reproducere în format mare, prin proiecţie, a unui clişeu iniţial mai mic; — Din fr. gigantograpbie.
      GlLBERT, gilberţi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură (tolerată) a tensiunii magnetice şi magnetomotoare. [Pr.: jilber — Abr.: Gb] — Din engl., fr. gilbert.
      GÎLBOX s.n. (Text.),Tren d£ laminare folosit în filatura de lînă pieptănată. [Scris şi: gill-box] — Din engl. giH-box.
      GILOTAJ s.n. (Poligr.) Acoperirea cu un strat protector a clişeelor zincografice. — Din fr. gillotage.
      GINANDRlE s.f. 1. (Med.) Masculinizare a femeii datorită lipsei hormonilor estrogeni şi dominaţiei celor androgeni. 2. (Bot.) Formă sub care se prezintă, la unele flori, androceul şi gineceul, datorită concreş-terii staminelor şi pistilului. — Din fr. gynandrie.
      GIN^STRĂ,' girţestre, s.f. Mic arbust cu frunze lanceolate şi cu flori galbene (Genista ovata). — Din it. ginestra.
      GINS15NG s.m. Plantă din familia araliaceelor originară din China, folosită pentru proprietăţile ei terapeutice deosebite (Panax)\ rădăcina-vieţii..— Din fr, engl. ginseng,
      GIOCOSO adv. - (Muz.; ca indicaţie de execuţie) Vesel, cu veselie. [Pr.: giocâzo] — Cuv. it.
      GIPSOTfiCĂ s.f. v. ghipsotecă.
      GIR 0 CLIN OMfÎTRU, giroclinometre, s.n. Clino-metru giroscopic. — Din fr. gyroclinomfctre.
      girocompAs, girocompase, s.n. Girodirecţional
  —  Din fr. gyrocompas.
      GIRODIRECŢIONAL, girodirecţionale, s.n. Instru-. ment de bord care indică* în grade, direcţia avionului; girocompas. [Pr.: -ţi-o-] — Giro[scop] -f- direcţional.
      GERO ORIZONT, giroorizonturi, s.n. Âparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală şi laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] — Din fr. gyro-horlzon.
     GIROPIL6T, giropiloţi, s.m. (Nav.) Pilot automat.
 —  Din fr. gyropilote.
     GIROTERTICAL, gir o verticale, s.n. Giroscop cu axa de rotaţie verticală. — Din fr. gyroverticaL
     GlRUS, girusuri, s.n. (Anat.; în sintagma) Girus cerebral — circumvoluţie. — Din lat. gyrus.
     GISMfiNT, gismente, s.n.. Unghi format- de axa unui avion cu direcţia către un posţ de emisie terestru.
 —  Din fr. gisement.
     GlURGIUVfiAN, -A, giurgiuveni, -e, s.m., adj.
 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiu] sau judeţul Giurgiu. 2. Adj., s.m.^ocuitor) din municipiul sau judeţul Giurgiu. — Giurgiu (n. pr.) -f suf. -ean.
     GIURGIUVEANCA, giurgiuvence, s.f. Femeie născută'Sau crescută în municipiul sau judeţul Giurgiu. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Giurgiu. — Giurgiuvean -f- suf. -că.
     GIUYAJERGEREÂSĂ, giuvaiergeţese, s.f. Negus-toreasă de giuvaieruri. [Pr.: -va-ier-] — Giutaierger[ie]
 •  -f suf. -easă.
     GÎNDlRE s.f. (în sintagma) Gîndire laterală = v. lateral.
     GÎSCĂRIŢĂ s.f, Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate^au oblongi (Arabidiopsis thaliana).
     GLACIS, glacisuriy s.n. (Geol.) Teren neted în pantă uşoară. — Din fr. glacis.
     GLAND, glanduri, s.n. (Anat.) Porţiuneawterminală a penisului. — Din fr. gland.
     GLAUCONÎT s.n. Şilicat complex de fier şi aluminiu. — Din fr. glauconite.
     GLEI, gleiuri, s.n. (Geoi) Strat de nămol de culoare cenuşie sau vînătă-verzuie, format sub unele soluri mlăştinoase. — Din engl. gley.
     GLEIZARE, gleizâri, s.f. Proces de reducere a oxizilor de fier din sol în condiţii de anaerobioză, create de un exces de umiditate. [Pr.: gle-i-] — După fr. gleiser.
     GLLAplNĂs.f. Proteină vegetală. [Pr.: gli-a-] — Din it. gliadina, fr. gliadine. *
     GLICEROFOSFAT, glicerofosfaţi, s.m. (Farm.) Sare a acidului glicerofosforie, folosită ca medicament. — Din fr. glycârophogpbate,
     GLICEROFOSFORIC adj. (În sintagma) Acid glicerofosforic = combinaţie a acidului fosforic cu glicerină. — Din fr. glieerphosphorique.
     GLICER0L s.n. (Chim.) Glicerină. ^ Din fr. gly-^ cfool.
     GLICOGENETIC, -A, glicogenetici, -ce, adj. (Bio-chim.) Referitor la glicogeneză. — Din fr. glycoglnâ-tique.
     GLICOGENEZĂ, glicogeneze, s.f. (Biochim.) Glico-genogeneză. — Din fr. glycogenţge.
     -  GLICOGENOGENfiZĂ, glicogenogeneze, s.f. (Biochim.) Proces de formare a glicogenului în ficat; glicogeneză. — Din fr. glycoglnogen&ge.
 , GLICOGENOLlZĂ, glicoşenolize, s.f. (Biochim.) Transformare a glicogenului în glucoză. — Din fr. glyeoglnolyse, engl. glycogenolysig.
     GLICOLfZĂ, glicolize, s.f. (Biochim.) Proces de descompunere a glucozei, în cadrul metabolismului general. — Din fr. glycolyge.
     GLICOPROTElDĂ, glicoproteide, s.f. (Biochim.) Proteină care conţine în moleculă glucide. — Din fr. glycoprotâideg.
     GLJCOZÎDĂ, glicozide, s.f. Substanţă de natură vegetală, care conţine în structura ei hidraţi de carbon.
 —  Din fr. glycoside.
     GLIPTOGENfiZĂ s.f. (Geol.) Proces de nivelare a scoarţei Pămîntului sub acţiunea agenţilor externi. — Din fr. glyptogenfcse.
    GLISta, glisoare, s.n. (Tehn.) Cursor. — Din fr. glissoir.
    GLOBALITATE s.f. (Livr.) Caracter global, de ansamblu. Global -f suf. -itate (după engl. globality).
    GLOBInA, globine, s.f. (Biol.) Substîtoţă organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. — Din fr. globine.              n
    GLOCKENSPIEL s.n. Instrument de percuţie alcătuit din lame metalice aşezate pe un suport, care, lovite cu ciocănele de lemn, scot sunete asemănătoare . cu clinchetul de clopoţel; joc de clopoţei. [Pr.: glocăn-şpil] — Cuv. germ.
    GLODAŞ, glodaşi, s.m. Lucrător care execută transportul şi depozitarea sării din salină la suprafaţă.
 —  Glod -f suf. -aş.
    GLODURARIŢA, glodurariţe, s.f. Plantă perenă asemănătoare arbuştilor, cu flori minuscule (Campko-rosma monspeliaca). — Glodur[os] -f suf. -ariţă.
    GLOSAM, gloseme, s.n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unităţii minimale a limbii. — Din fr. gloss&me.
    GL0SOFAR1NGIÂN, -A, glosofaringieni, -e, adj. (Anat.) Care aparţine limbii şi faringelui, referitor la limbă şi faringe. [Pr.: -gi-ari\—Din fr. glosso-pharyngien.
    GLOSOLALÎE s.f. (Med.) Limbaj neinteligibil al unor bolnavi, alcătuit din silabe şi cuvinte fără sens.
 —  Din fr. glossolalie.
    GLUCOCORTICOlD, glucocorticoizi, s.m. (Biol.) Hormon secretat de glanda corticosuprarenală, cu rol în reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor şi protidelor, pre<?um şi în cel al apei şi al electroliţilor.
 —  Din fr. glucocorticolde.
    GLUCOMETRÎE s.f. Dozarea glucozei în mustul strugurilor sau în derivatele lui. — Din fr. glucomâtrie.
    GLUCOZfDĂ, glucozide, s.f. Nume generic pentru compuşii glucozei din plante. — Din fr. glucoslde.
    GLUM^LĂ, glumele, s.f. (Bot.) Frunzişoară verde care acoţeră fiecare floare a unui spiculeţ de grami-nee. — Din fr. glumelle.
    GLIJT AMlNA, glutamine, s.f. (Chim.) Substanţă care se găseşte în unele plante, se formează în ţesuturi şi în sînge şi are rol important în metabolismul celulelor din ţesuturi. — Din fr. glntamine.
    GLUTEiNA, gluteine, s.f. Proteină constituentă a glutenului» — Din fr. glutline.
    GIÎATOSTtfM, gnatostomi, s.m. (La pl.) Subîncrengătură de vertebrate care au gura cu fălci mobile; (şi la sg.) animal din această subîncrengătură. — Din germ. Gnathostomen, engl. gnathostoma.
    GNOZÎE s.f. (Psih.) Recunoaştere a obiectelor cu ajutorul organelor de simţ.— Din fr. gnosie, engl. gnogis.
    GODAVlL s.n. v. godevil.
    GODEYlL, godeviluri, s.n. Dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau a unui aparat în interiorul ţevilor de extracţie sau în interiorul unor conducte la exploatările petroliere. [Var.: godavil s.n.] — Din engl. go-devil.          ~
    GODlA, godiez, vb. I. Intranz. (Mar.) A vîsli cu ajutorul unei rame aşezate la pupă, făcînd ca barca să înainteze în zigzag. [Pr.: -di-a] — Din fr. godiller.
 —  godiâre s.f.
 •  GODfE, godii, s.f. (Mar.) Ramă2 lungă care serveşte la -godiere. [Pr.: -di-e] — Din fr. godille.
    GODR6N, godrşane, s.n. Ornament în relief format din proeminenţe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. — Din fr. godron.
    GODRONAT, -A, godronaţi, -te, adj. (Despre elemente de arhitectură, v,ase etc.) Care are godroane. — Din fr. godronnâ.
    GOETHE AN, -A, goetheeni, -e, adj. De .Goethe, al lui Goethe; în maniera lui Goethe. [Pr.: go-te-an] — Goethe (n.pr.) -f- suf. -an.
                                                                 \
                                                                                                       GLISOR - GRAF OMAN
    GOFRfîU, gofreuri, s.n. (Arhit.) Ornament constituit din adîncituri cu conturul pătrat, alăturate şi dispuse în şiruri paralele. — Din fr. gaufre.
    GOGRfîN s.n. v. grogrenă.
    GOGRÎNĂ s.f. v. grogrenă.
    GOLIÂRD, goliarzi, s.m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cînta bucuria de a trăi. V. v a g a n t. [Pj\: -li-ard] — Din fr. goliard.
    GOLIÂRDIC, -A, goliardici, -ce, adj. Caracteristic goliarzilor,' de goliard. [Pr.:     -li-ar-] — Goliard -f-
 suf. -ic.
    GOLIClCA, golicele, s.f. Plantă glabră cu frunzele sinuos dinţate (Myagrum perfoliatum). — Gol + suf. -icică.
    GOMAj s^n. (Tehn.) Blocare a segmenţilor în canalele din piston, ca urmare a depunerii reziduurilor de ardere. — Din fr. gommage.
    GONADOTR0P, gonadotropi, s.m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiză cu acţiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. — Din fr. gonadotrope.
    GONDOLA \ gondolez, vb. I. Tranz. A bomba (o tablă, un placaj etc.). — Din fr. gondoler. — gondo-lâre s.f.; gondolât, -& adj.
    GONDOLA2, gondolez, vb. I. Refl. (Rar) A se mişca unduindu-se. —■ Din gondolă. — gondolâre s.f.; gondolât, -& adj.
    GONDOLĂ s.f. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este aşezată marfa într-un magazin cu autoservire.
    GONFAL6N, gonfaloane, s.n. Steag de război în evul mediu, cu partea lifceră despicată în trei sau patru cozi. — Din fr. gonfalon.
    GONFLA, gonflez, vb.- I. Tranz. şi refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavităţi anatomice) A-şi mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. — Din fr. gonfler. — gonllâre s.f.; gonflât, -ă adj.
    GONFLABDj, -A, gonflabili, -e, adj. (Despre ‘ obiecte cu pereţi elastici sau plianţi) Care se poate umfla (1). — Gonila -f suf. -bil.
                                                                       GONFLANT s.n. Substanţă care poate fi absorbită de un material coloidal provocînd umflarea acestuia.
 —  Din fr. gonîlant.
    GONOCIT, gonocite, s.n. (Biol.) Celulă germinală.
 —  Din engl. gonocyte.
    GORJEÂN, -A, gorjeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Gorj. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Gorj. — Gorj (n. pr.) 4-suf. -ean.
    GORJElNCl, gorjence, s.f. Femeie născută şi, crescută în iudeţul Gorj. + Locuitoare din judeţul Gorj. — Gorj ean -f- suf. -că.
                                                                       GRADESR, gradiere, s.n. Construcţie folosită la răcirea apei necesare instalaţiilor energetice. [Pr.:
 -di-er] — Din germ. Gradierfwerk].
    GRADUAL, graduale, s.n. (Muz.) Cînt gregorian în liturghia catolică. + Carte de cîntece pentru liturghie la catolici. [Pr.: -du-al] — Din it., lat. graduale.
    GRAF a, grafe şi graf uri, s.n. (Mat.) Ansamblu a două mulţimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondenţă. O Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietăţile topologice ale structurii grafelor. — Din fr. graphe, engl. graph.
    GRAFEÎTOv graţfiti, s.m. (Arheol.) Inscripţie sau desen executat prin zgîriere pe monumentele antice. + (Sens curent) Inscripţii zgîriate pe pereţi. — Din it. graffito.
    GRAFITIZA, grafitizez, vb. I. Tranz. A purifica fonta prin separarea grafitului. — Grafit -f suf. -iza. Cf. germ. graphitieren. — grafitizâr^.f.; gra-fitizât, -ă adj.
    GRAFOMAN, grafomani, s.m. Maniac al scrisului. + Reclamagiu \ — Din gralomanie (der. regr.).
                                                                                                                            69 •
   GRAFOMANIE — GtIZLAR
       GRAFOMANlE s.f. Tendinţă patologică de a scrie mult şi fără rost. — Din fr. graphomanie.
       GRAFOSPĂSM, grafospasme, s.n. (Med.) Crampa scriitorului. — Din engl. graphogpagm.
       GRĂF-PLOTŢER, graf-plott ere, s.n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: plotăr] — Din engl. graph-plotter.
       GRAMl^RĂ, gramiere, s.f. Balanţă specială în formă de sfert de cerc folosită în industria hîrtiei şi a celulozei la determinarea gramajului. [Pr.:             —
   Gram -f- suf. -ierâ.
       GRĂMOLĂ, gramole, s.f. Dispozitiv pentru fră-mtntarea şi omogenizarea mecanizată a aluatului. — Din it. gramola.
       GRANITIZĂpE, granitizări, s.f. Proces natural de iformare a rocilor granitice. — După fr. granitisation.
       GRANIT 0R, -A, granivori, -e, adj., s.m. şi f. (Pasăre) care se hrăneşte cu seminţe. — Din fr. grani-vore.
       GRANULOCITOZĂ, granulocitoze, s.f. (Med.) "Creştere a numărului de granulocite sangvine peste valoarea normală. — Din fr. granulocytose.
       GRATfiN s.n. (Franţuzism) Preparat cujinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. — Din fr. gratin.
       GRATINĂT, -Ă, gratinaţi, -te, adj. (Despre preparate Culinare) (Acoperit cu pesmet) copt. — V. gratina.
       GRAYE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Rar, largo. ^ (Substantivat, n.) Compoziţie sau parte dintr-o compoziţie muzicală creată în acest -tempo. [Pr.: gri-] — Cuv. it.
       GRAFELÎT s.n. (Constr.) Granulit (2). — După engl. gravei.
       GRAVIDlE s.f. Starea femeii gravide; graviditate.
   —  Din fr. gravidie.
       GRAVDMÎTRU, gravimetre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea acceleraţiei gravitaţiei. — Din fr. gravimetre.                                   *
       GRAVIT0N, graviloni, s.m. (Fiz.) Particulă ipo-
   *  tetică, considerată a fi cuanta cîmpului de gravitaţie. Din engl. grâviton.
       GRÂZIOSO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu uşurinţă şi graţie. [Pr.: -ţio-zo] — Cuv. it.
       GRĂMĂDĂ s.f. Spec. îngrămădire organizată de jucători la rugbi; meleu.
       GREA, greez, vb. I. Tranz. (Mar.) A echipa o navă cu greementul necesar. — Din fr. gr6er. — greâre s.f.; rr*ât; -ă adj.
       GREGARISM s.n. (Rar) Stare a animalelor care ! trăiesc în turmă; (fig.) instinct, spirit gregar. — Din fr. grâgarisme.                                *
       GREN,,grenuri, s,n, , .(Met.) Intensificare bruscă şi temporară a vîntului, însoţită uneori de ploaie. — Din ir. grain [de vent].                         a *
       GRIDDIPMfîTRU, griddipmetre, s.n. (ElU).\Aparat compus dintr-un undametru cu absorbţie , şi cu oscilator Calibrat în frecvenţă. — Din engl. grid-dip meter.
       GREFĂ, grifez, vb. I. Tranz; A marca cu ajutorul gri^i arborii care urmează să fie scoşi din pădure. —Din fr. gritter. — grlfâre s.f.; grifât, -ă adj.
       GRU s.n. (Englezism) Grătar (pentru fripturi). — Din engl. grill, fr. gril.
       GRlLĂ s.f. Prăjitură în formă de grilă (2), prepa-v rată din aluat şi unsă cu sirop de zahăr sau miere.
       GRINDlŞ, grindişuri,'s.n. Totalitatea grinzilor unui L acoperiş, ale unui tavan etc. — Grindă -4- suf. -iş.
       GRJNOTĂ, grinotez, vb. I. Tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat).
   —  Blnfr. grignoter. — grLnotâre s.f.; grinotât, -ă adj.
       GRJZITMETRtE s.f. Procedeu prin care se determină conţinutul de metan din grizuul dintr-o mină.
   —  Din fr. grisoumâtrie.
   70
    GRIZU SC 0P, grizuscoape, s.n. (Min.) Aparat care arată dacă procentul de metan din atmosfera unei exploatări subterane a atins limita periculoasă. — Diş fr. grigouscope.
    GRIZUTlNĂ s.f. (Min.) Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. — Din fr. grlsoutine.
    GROB, -Ă, grobi, -e, adj. (Livr.) Aspru, dur, grosolan, grobian. — Din germ. grob.
    GROGRfiNĂ, grogrene, s.f. Panglică textilă folosită în croitorie pentru întăriluri, finisaj© etc. [Var.: gogrln s.n., £Ogr6nă s.f.] — Din fr. grog-grain.
    GROHĂITOR s.n. (Pop.) Batoză (de păioase).
    GROS *, groşi, s.m. Măsură folosită în comerţ pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de acelaşi fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăţi. O Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantităţi comerciale. — Din germ. Qrog.
    GROS-PLAN, gros-planuri, s.n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau faţa personajului. [Pr.: gropldn]
—  Din fr. groe-plan.
    GRtfSULĂR s.n. (Min.) Varietate 4e granat. — Din fr. groggulaire.
    GRUP s.n. (în sintagma) Grup sanitar == încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (şi, uneori, cu cadă da baie).
    GRUPĂT, -Ă, grupaţi, -te, adj. Care formează grupe; strîns {la un loc), adunat. — V. grupa.
    GRUS. s.n. (Constr:) Varietate de criblură. —Din germ. Grug.                               *                 _
    'GUAIĂC, guaiaci, s.m. Arbore exotic important pentru lemnul şi extractele lui,, folosita în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiăc s.m.] — Din engl. guayaco.
    GUANlNĂ s.f. (Chfm., Biol.) Bază azotată puri-nică, prezentă în ţesuturi animale şi derivate organice.
—  Din fr. guanine.
    GUARÂNA s.f. 1. Liană care creşte în Brazilia (Paullinia cupana). 2. Pastă preparată din seminţe de guarana" (1) întrebuinţată ca antinevralgic şi ca astringent în tratamentul dizenteriei. — Din fr. gua- . rana.
    GUARDAMĂN, guardamane, s.n. (Mar.) Apărătoare de mînă folosită de velari la cusutul velelor, făcută din piele şi avînd între degetul mare şi podul palmei un disc metalic cu care se împinge acul. [Pr.: guar-] — Din it. guardamano.
    GUJtfN, gujoane, s.n. (Constr.) Bară de oţel aşezată paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilataţie ale planşelor unei îmbrăcăminte de beton vibrat. — Din fr. gonjon.
    GURĂ s.f. (Tehn.; în sintagma) Gură artificială = apalrat compus, în general, dintr-tin difuzor moritat într-o incintă acustică, de formă şi dimensiuni astfel alese, încît caracteristicile'acustice să fie asemănătoare cu acelea ale gurii umane.
    GtfRNĂ, gume, s.f. (Mar.) Parte curbă a carenei carş leagă fundul cu pereţii verticali ai unei nave. — Cf. engl. gurney.
    GtJRU s.m. invar. (Livr.) înţelept, filozof, mentor spiritual; p. restr. preot al diverselor secte hinduse.
—  Din engl. guru, fr. gourou.
    GUSfiU, guseuri, s.n. (Constr.) Placă de oţel care serveşte la prinderea barelor ce se unşsc într-un nod al unei grinzi. — Din fr. gousset.
    GUTĂŢJE, gutaţii, s.f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze, în cursul nopţii. — Din fr. guttation.                    /
    GUZLĂR, guzlari, s.m. Persoană care cîntă Ja guzlă. — Guzlă -f suf. -ar,
H
    BâbIn, -Â, habani, -e, s.m. şi f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepţi au emigrat şi în Transilvania în secolul al XVI-lea. — Din germ. Habaner.
    HABEAS CORPUS s.n. (în legislaţia unor ţări) Drept, care garantează libertatea individuală şi protejează împotriva arestării arbitrare, permiţînd arestatului să ceară prin avocatul său să compară în faţa unui magistrat care urmează să decidă asupra legalităţii arestării. [Pr.: hâ-be-as cor-pus] — Expr. lat
    HABITUAL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obişnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] — Din fr. habituel.
    HABSBtJRGIC, -A, habsburgici, -cet adj. Al dinastiei Habsburg sau al imperiului austro-ungar condus de împăraţii din dinastia Habsburg, privitor la această dinastie sau la acest imperiu. — Habsburg (n. pr.) + suf. -ic.
    HADRON, hadroni, s.m. (Fiz.) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacţiuni electromagnetice şi gravitaţionale foaf*te slabe.
—  Din engl., fr. hadron.
    HADROZAUR, hadrozauri, s.m. Specie de dinozaur care a trăit în urmă'cu 70 — 75 de milioane de ani. [Scris şi: hadrosaur] — Din engl. hadrosaur.
    HAGIONÎM, hagionime, s.n. (Livr.) Nume de sfînt. [Pr.: -gi-o-] — Din fr. hagionyme.
    HAI s.n. (Fam. şi arg.) Hărmălaie; scandal. O Expr. A face (un) hai = a face scandal în semn de protest, de reproş etc.
    HAIKtJ, haikuuriy s.n. (Livr.) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. — Din fr. halku, engl. haikku.
    HAI OS, -OĂSĂ, haioşiy -oase, adj. (Fam.) Plin de has^ amuzant, simp'atic, nostim. [Pr.: ha-ios] — Hai -f- suf. -os.
    HALF-TIME s.n. Repriză sportivă. [Pr.: haftâim]
—  Cuv. engl.
    HALIE tJTIC, -A, halieutici, -ce, adj. De halieutică; pescăresc. [Pr.: -li-e-u-] — Din fr. halicutique.
    HALOCROMlE s.f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuşi organici cînd se transformă în săruri.
—  Din fr. halochromie.
    HALOFlL, -JL, halofiliy -e> adj. (Biol.; despre unele organisme) Care se dezvoltă în mediu sărat. — Din fr. halophile.
    HALOGENĂ, halogenezy vb. I. Tranz. A supune o substanţă reacţiei de halogenare. — Din fr. halogener.
    HALO GRAFIE s.f. (Chim.) Descriere a sărurilor. Din fr. halographie.
    HALOlD, -Ă, haloiziy -det adj. (Chim.; despre săruri) Care este compus dintr-un halogen şi un metal. [Pr.: -îo-id] — Din fr. halolde.
    HALOMfiTRU, halometrey s.n. (Ind.) Areometru folosit la stabilirea concentraţiei de săruri-anorganice solubile a substanţelor zaharate. — Din fr. halom&tre.
    HALOM6RF, -Ă, halomorfiy -e, adj. (Geol.; despre sol) Bogat în sare. — Din fr. halomorphe.
    HALdN s.n. Gaz incolor, inodor şi rău conducător de electricitate, folosit în extinctoare. — Din fr. balon».
    HALOPLANCTON, haloplariclonuriy s.n. Plancton , care trăieşte şi se dezvoltă în ape sărate de diferite concentraţii. — Din engl. haloplancton.
    HAL6R, halori, s.m. (Mar.) Muncitor care lucrează la halajul navelor. — Din fr. haleur.
    HALTEROFILÎE s.f. Sportul ridicării halterelor.
—  Din fr. haltârophilie. v             '
    HALUCINAT ORIU, -IE, halucinatoriiy adj. 1# Car®
provoacă halucinaţii; halucinant. 2. Care ţine de halucinaţie. — Din fr. hallucinatoire.
    HALUCINOZĂ, halucinozey s.f., (Med.) Stare pat©-logică caracterizată prin halucinaţii recunoscute de bolnav ca stări anormale. — Din fr. lialluclnose.
    HÂMBURGER, hamburgeri, s.m. Chiftea plată care se serveşte friptă şi pusă într^chiflă. [Pr.: hamburgâr]
—  Din fr., engl. am. hamburger.
    HAMLETIZA, hamletizezy vb. I. Tranz. (Livr.)
A face din orice lucru o dilemă. O (Absol.) Nu mai hamletiza atîta. — Hamlet (n. pr.) + suf. -iza. — ham-letizâre s.f.
    HÂMSTER, hamsteri, s.m. Mamifer din familia rozătoarelor, de talia unui şobolan, cu blana de diferit® culori; hîrciog (Cricetus cricetus). — Din gepm. Ham-ster, erigl. hamster.
    HANÂP s.n. Cupă din lemn, metal etc. bogat ornamentată, folosită în evul mediu pentru băut. — Din fr. hanap.
    HANDICÂP s.n. Deficienţă senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane.
    HANDICAPARE, handicapăriy s.f. Acţiunea de a handicapa şi rezultatul ei. — V. handicapa.
    HANDICAPAT, -A, handicapaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Stat, colectivitate etc.) care se află într-o stare de inferioritate, de obicei, economică. 3. (Persoană, echipă etc.) care este dezavantajat într-o Jntrecere (sportivă). —-V. handicapa.
    JIANT^LA, hanţele, s.f. Greutate din metal d«
1  — 5 kg, compusă din două sfere unite între ele prin-tr-un mîrier, folosită în gimnastică. — Din germ. Hanţei.
    HAPLOIDÎE s.f. (Biol.) Stare a organismelor haploide. [Pr.: -plo-i-] — Din fr. haploîdie.
    HAPPENING s.n. Spectacol spontan, improvizat. [Pr.: hep[â)ning] — Cuv. engl.
    HAPPY-END, happy-enduriy s.n. Sfirşit, epilog fericit al (acţiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [Pr.: hepiend] — Din engl. happy-end[ing].
    HARD subst. (Fam.) Hardware. — Prescurtat din hard[ware].
    HARD ROCK, (2) hard rockuri, s.n. 1. Stil în muzica uşoară şi de jaz bogat în intensităţi sonore puternice, obsedante. 2. Cîntec în stil hard rock (1). — Din engl. hard rock.
    HARDWARE subst. (Cib.) Structura fizică a unui sistem de calcul şi diverse periferice; echipamentul propriu - zis; (fam.) hard. [Pr.: h ârdueăr] — Cuy. engl.
    HARES sji. Hîrtie ^presată impregnată cu răşini ~ fenolice, folosită ca material electroizolant. — Din germ. Harex.
 71
 fiA&ETISM - HELÎPOtlT
    HARETlSM s.n. Concepţie sociologică în care se preconiza ridicarea stării materiale şi culturale a satului prin activitatea extraşcolară a învăţătorilor. — [Spiru] Haret (n, pr.) + suf. -ism.
    HARGHITEAN, -A, harghiteni, -e,         s.m., adj.
 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Harghita. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Harghita.
 —  Harghita (n. pr.) -f suf. -ean.
    HARGHITEANCA, harghitence, s.f. Femeie născută
 şi crescută în judeţul Harghita. + Locuitoare din judeţul Harghita. — Harghitean + suf. -că.
    HAR’NAŞARE s.f. (Rar) Acţiunea de a harnaşa şi rezultatul ei. — V. harnaşa.
    HARP0NEER, harponieri, s.m. Pescar care foloseşte harponul. [Pr.:    -ni-er] — Harpon + suf. -ier.
    HARPSICORD s.n. (Livr.) Clavecin. [Scris şi: harpsichord] — Din engl. -harpgichord.
    HÂRTĂ s.f. (In sintagmele) Harta fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare. Hartă geologică = hartă pe care este reprezentată răspîndirea diferitelor formaţii geologice. Hartă hidrologică = hartă pe care sîrrt reprezentate repartiţia proprietăţilor fizice şi chimice şi condiţiile de zăcămînt ale apelor subterane.-Hartă lingvistică == hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă. Hartă sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice. Hartă de anomalii= hartă care indică abaterile (actuale) ale .unor elemente meteorologice, faţă de valorile medii multi-anuale.
    HASTAŢI s.m. pl. Numele soldaţilor veterani, înarmaţi cu lance, care formau prima linie dintr-o legiune romană. — Din lat. hastati.
    HAT1E, hatii, s.f. (Reg.) îngrămădire de nuiele, pietre, bolovani etc. executată pentru a amenaja cursul unei ape sau pentru a stăvili revărsarea ei. — Hat + suf. -ie.
    HAyAj, havaie, s.n. (Min.) Havare. — Din fr. havage.
    HAVAT s.n. (în sintagma) Maşină dp havat = haveză. V. hava.
    HAVAT OR, havatori, s.m. Miner care practică havajul. — Hava -f suf. -tor.
    HAZARD ARE s.f. Acţiunea de a se hazarda. — V. hazarda.
    HEBEFR15NIC, -A, hebefrenici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de hebefrenie. — Din fr. hâbâphrcnique.
    HEBELOGlE s.f. Psihologia adolescenţei. — Din fr. hGbelogie.
    HEBOÎD, -A, heboizi, -de, adj. (Despre bolnavi) Care se manifestă în special prin tendinţa de comitere a unor acte antisociale. [Pr.: -bo-id] — Din fr. hâboîde.
    HECTOLlTRIC, -Ă, hectolitrici, -ce, adj. Măsurat în hectolitri.
    HECTOMfiTRIC, -A, hectometrici, -ce, adj. Care se referă la hectometru; măsurat în hectometri. — .Din fr.. hecţometrique.
    HEDONlSTIC, -A, hedonistici, -ce, adj. Hedonist.
 —  Din fr. h&lonistique.
    HEGEMONIC, -A, hegemoniei, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemrînic, -ă adj.] — Din germ. hegemonisch.
    HEGEMONÎSftl s.n. Supremaţie politică a unui stat asupra altor state; tendinţă de hegemonie. [Var.: heghemonigm s.n.] — Hegemon -f suf. -ism.
    HEGHEMONIC/-A adj. v. hegemonie.
    HEGHEMONÎSM s.n. v. hegemonism.
    HEIMATLOS, heimatloşi, s.n. (Jur.) Apatrid. [Pr.: hai-] — Din germ. Heimatlos.
    HELÂNCl s.f. Ţesătură sintetică supraelastică; obiect confecţionat' dintr-o astfel de ţesătură. — Din fr., it. helanca.
    HELCOLOGlE s.f. (Med.) Studiu al ulceraţiilor. — Din fr. helcoldgie.
    HELCOMEŢRU, helcometre, s.n. Aparat de gimnastică folosit' pentru dezvoltarea forţei musculare, care funcţionează pe principiul învingerii rezistenţei unei greutăţi reglabile, ridicată şi coborîtă cu ajutorul-unor scripeţi. — Din fr. helcometre.
    HELIÂC; -A, heliaci, -ce, adj. (Livr.; despre aştri) Care răsare sau apune o dată cu soarele. [Pr.: -li-ac] — Din fr. hâliaque.
    , HELlANT,N helianti, s.m. (Livr.,) Floarea-soarelui (Helianthus annuus). [Pr.: -li-ant] — Din fr. h61i-anthe.
    heliocentrAlă, heliocentrale, s.f. Centrală electrică solară. [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâlioeeatrale.
    HELIOCROMÎE s.f. (Poligr.) Tipar adîric policrom. [Pr.: -li-o-] — Din fr. h&liochromie.
    HELIOFÎL, -A, heliofili, -e, adj. (Despre plante) Iubitor de lumină, care se îndreaptă către lumină; care creşte în regiuni puternic însorite. [Pr.: -Zi-o-^ — Din fr. hâliophile.
    HELcJOFIZI OTERÂPIC, -A, heliofizioterapici, -ce, adj. Care se referă la fiziot.erapia solară. [Pr.: -li-o-fi-zi-o-] — Helio- -f fizioterapie.
    HELIOF&B, -A, heliofobi, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Med.) Adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de helio-fobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care creşte în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o— Var.: eliotdb, -& adj., s.m.’ şi f.] — Din hellofobie (der. regr.).
    HELIOFOBlE, heliofobii, s.f. (Med.) Fobie de lumină solară. — Din fr. hâliophobie.
    *   HELIOGRAVOR, heliogravori, s.m. Lucrător specialist în heliogravură. [Pr.: -li-o-] — Din fr. h6Uo-graveur.                ^
    HELIOLIT O GRAFIE, heliolitografii, s.f. Procedeu litografic în care formele de tipar sînt' obţinute prin reproducere fotografică. [Pr.: -li-o-] — Din fr. h£lio-lithographie.
    HELIOMARjN, -A, heliomarini, -e, adj. (Despre tratamente medicale) Care utilizează acţiunea simultană a razelor solare şi a aerului de mare. [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâliomarin.
    HELIO METRIC, -Ă, heliometrici, -ce, adj. De heliometru; făcut cu heliometruL [Pr.: -li-o-] — Din fr. h61iom6trique.
    HELIOTACTlSM s,n. (Biol.) Heliotropism. [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâliotactisme;
    HELIOTfiHNIC, -A, heliotehnici, -ce, s.f., adj.
 1.  S.f. Tehnică de utilizare â energiei solare prin transformarea luminii naturale în curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâliotechnique.
    HELIOTEHNICIĂN, -Ă, heliotehnicieni, -e, js.m. Specialist în heliotehnică (1). [Pr.: -li-o-teh-ni-ci-ari] — Helio- -f- tehnician.                            f
    HELIOTERAPIC, -A 9 helioter ap ici, -ce, adj. Referitor la helio terapie; care ţine de helioterapie. [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâlioth&rapique.
    HELIOTfÎRM, -A, heliotermi, -ce, adj. Helio termic. [Pr.: -li-o-] — Din heliotermie (der. regr.).
    HELIOTR(ÎPIC, -A, heliotrop ici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la heliotropism; de heliotropism. [Pr.: -li-o-] — Din fr. heliotropique.
    HELI<5zA, helioze, s.f. (Livr.) Insolaţie. [Pr.: -li-o-] — Din fr. hâliose.
    HELIP0RT s.n. v. eliport.                  (
 72
    HElilPtiT, helipoturi, s.n. ' (Elt.) Potenţiometru de precizie, la care variaţia totală a valorii se obţine printr-un număr mare de rotaţii. — Din fr. h61ipot.
    HELMINT, helminţi, s.m. (Med.) Nume generic al viermilor paraziţi. — Din fr. helminthe.
    HELMlNflC, -A, helmintici, -ce, adj. (Med.) Referitor la helminţi,.de helminţi. — Din fr. helmintique.
    HEMATLMGETRiE, Jiexnatimetrii, s.f. (Med.) Numărătoare a hematiilor. — Din fr. hâmatimâtrie.
    HEMATOCROM s.n. .(Biol.) Pigment roşu caro-tenoid al unor alge. — Din engl. h(a)ematochrome.
    HEMATODERMlE, hematodermii, s.f. (Mşd.) Nume generic al afecţiunilor sistemului hematopoietic însoţite de leziuni cutanate. — Din fr. hâmatodermie.
    HEMATOFAGlE, hematofagii, s.f. 1. (Med.) Fago-citoză a hematiilor. 2. Ftoptul de a se hrăni cu sînge.
—  Din fr. hematophagie.
    HEMATOMETRlE, hematometrii, s.f. Examinare a-sîngelui în vederea determinării tipurilor şi proporţiei diferitelor elemente constitutive, precum şi a cantităţii de hemoglobină. — Din fr. hâmatomâtrie.
    HEMATOSCOPÎE, hematoscoopii, s.f. (Med.) Examinare a sîngelui la microscop. — Din fr. hematoscopie.
    HEMATO SPECTRO SCOPÎE,        hematospectroscopii,
s.f. (Med.) Examinare a sîngelui cu ajutorul spectro-scopului. — Din'fr. h&natospectroscopie.
    HEMATO SPERMlE, hematospermii, s.f. (Med.) Prezenţă a sîngelui în spermă; hemospermie. — Din fr. hămatospermie,
    HEMATOTERAPlE, hematoterapii, s.f. (Med.) Ilemo-terapie. — Din fr. hematothârapie.
    HEMATOXILÎNÂ s.f. Substanţă incoloră, solubilă în alcâlii şi insolubili în apă, alcool şi eter. — Din fr. li6matoxyline.
    HEMATtJRIC, -A, hematurici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de hematurie. — Din fr. h6maturi<ţue.
    hjemeralOp, -A, hemeralopi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de hemeralopie; nic-talop. — Din fr. hemGralope.
    HEMEROLOG, hemerologi, s.m. Autor de calendare; persoană care studiază probleme legate 'de calendare. — Din fr. hemerologue.
    HEMEROLOGIC, -A, hemerologici, -ce, adj. (Rar) De hemerologie. — Din fr. hGmerologique. •
    HEMEROTfîCĂ, hemeroteci, s.f. (Rar) Bibliotecă dc publicaţii periodice; secţie de periodice a unei biblioteci. — Din fr. h6m6rotlifcque.
    HEMIALGÎE, hemialgii, s.f. (Med.) Durere limitată la o singură parte a corpului. [Pr.: -mi-al-] — Drn fr. h6mialgie.
    HEMIATROFlE, hemiatrofii, s.f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ.
[ Pr.: -mi-a-] — Din fr. hSmiatrophie.
    HEMKELULOZĂ, hemiceluloze, s.f. Polizaharid complex, larg răspîndit la_plantele superioare. — Din fr. h6micellulose.
    HEMlELlTRĂ, hemielitre, s.f. (Entom.) Aripă a unor insecte jumătate chitinoasă, jumătate membranoasă. [Pr.: -mi-e-] — Din fr. hemielytre.
    HEMIMEL, -A’ hemimeli, -e, s.m. şi f. (Med.) Monstru care prezintă hemimelie. — Din fr. hemimâle.
    HEMJMELlE, hemimelii, s.f. (Med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin abseijţa (extremităţilor) unui membru. — Din fr. h6mim61ie.
    HEMIMETĂBOLĂ, liemimetaboles, adj. f. (Entom.; despre insecte) Cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă). — Din fr. hemim6tabole.
. HEMIOPÎE, hemiopii, s.f. (Med.) Afecţiune a vederii datorită căreia bolnavuL percepe nufnai o parte a obiectelor pe care le priveşte. [Pr.: -mi-o-] —. Din fr. hâmiopie.
                                                                                  HEIIPOÎ — HEPAT O GRAFÎE
      HEMIPARESTEZlE, hemiparestezii, s.f. (Med.)
' Parestezie a unei jumătăţi a corpului. — Din fr. h6miparesthegie.
      HfiMISTlH s.n. v. emistih.
      HEMOClT, hemocUe, s.n. (Biol.) Denumire generică pentru celula sangvină. — Din fr. hemocyte.
      HEMOCITOMfiTRU, hemocitometre, s.n. (Med.) Dispozitiv de măsurare a hematiilor. — Din fr. h6mo-cytomfctre.
      HEMODIALlZĂ, hemodialize, s.f. (Med.) Dializă a sîngelui. [Pr.: -di-a-] — Din fr. hâmodialyse.
      -HEMODIALIZOR, hemodializori, s.m. (Med.) Rinichi artificial. [Pr.: -di-a ] — Din fr. hemodiălyseur.%
      HEMODINAMOMETRU, hemodinamometre, s.n. (Med.) Instrument pentru măsurarea presiunii sîngelui. — Din fr. hfonodynamometre.
      HEM OF A G, -A, hemofagi, -ge, adj. (Biol.) 1. (Despre animale) Care se hrăneşte cu sînge. 2. (Despre celule) Care distruge globulele roşii din sînge. — Din fr. hâmophage.
      HEMOGENIC, -Xţjkemogenici, -ce, adj., s.m. şi f.
    1. (MedJ Adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de hemogenie. 2. Adj. Relativ la hemogenie. — Din fr. h6mog6nique.
      HEMOGLOBINEMlE s.f. (Med.) Prezenţă a hemoglobinei în sînge datorită distrugerii globulelor roşii; cantitate de hemoglobină prezentă în sînge datorită distrugerii globulelor roşii. — Din fr. hemoglobinâmie.
      HEMOGLOBINOMETRIE, hemoglobinometrii, s.f. (Med.) Determinare a cantităţii de hemoglobină din sînge. — Din fr. hâmoglobinomâtrie.
      HEMOGLOBINOPATlE, hemoglobinopatii, s.f. (Med.) Nume gereric al bolilor ereditare datorite hemoglobinei anormale. — Din fr. h&noglobinopathie.
      HEMOLÎTIC, -A, hemolitici, -ce, adj. (Med.) Care produce hemoliză. — Din fr. hfonolytique.
      HEMOPATIC, -A, hemopatici, -ce, adj. (Med.) Referitor la hemopatie. — Din fr. hemopathique.
      HEMOPOlfîZA s.f. (Med.) Hematopoieză. [Pr. :
    -po-ie-] — Din fr. hemopoi'ese.
                                                                 HEMOPTIZIC, -A, hemoptiziei, -ce, adj., s.m. şi f. (Bolnav) de hemoptizie. — Din fr. hâmopthygique.
      HEMORAGIC, -A> hemoragiei, -ce, adj. Cu caracter de hemoragie; provocat de hemoragie. — Din fr. h&norragique.
      HEMORAGIE s.f. 1. (In sintagmele) Hemoragie intestinală == enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. £urgere, pierdere de capital.
      HEMOSPERMIE, hemospermii, s.f. (Med.) Hemato-spermie. — Din fr. hemospermie.
      HEMOTORAX s.n. (Med.) Acumulare de sînge în cavitatea pleurală. — Din fr. h&nothorax.
                                                                 HEMOTOXlNA, hemotoxine, s.f. (Med.) Substanţă care exercită o acţiune nocivă asupra globulelor roşii.
    —  Din fr. hemotoxine.
      HEMOTROP, -A, hemotropi, -e, adj. (Biol.; despre virusuri) Care se fixează de predilecţie pe celulele sangvine. — Din fr. h6motrope.
      HEPARINURÎE, heparinurii, s.f. (Med.) Prezenţa heparinei în urină; cantitate de heparină -prezentă în urină. — Din fr. heparinurie.
      HEPATALGlE, hepatalgii, s.f. (Med.) Durere de ficat. — Din fr. hepatalgie.
      HEPATICEE, hepaticee, s.f. (La pl.) Familie de plante criptogame cu frunze numai de o parte a tulpinii sau fără frunze; (şi la sg.) plantă din această familie. — Din lat. hepaticeae.
      HEPATOGEN, -A, hepatogeni, -e, adj. (Med.) Care este produs de ficat. — Din fr. hepatogdne.
      HEPATOGRAFIE, hepatografii, s.f. (Med.) Radiografie a ^ficatului. — Din fr. hepatographie. '
                                                                                                            73
 HUPATOLOG-mBEB^ACtJL
    HEPAT OL <5 G, -A, hepatologie -ge, s.m. şi f. Specialist în hşpatplogiQ. — Din hepatologie (der. regr.).
    HEPATOL0GIC, -A, hepatologici, -ce, adj. (Med,) Referitor la hepatologie, de hepatologie. — Din fr. h$patoiogique.
    HEPATdM, hepatoame,s.n. (Med.) Tumoare hepatică (malignă). — Din fr. hâpatome.
    HEPATOPANCREÂS, hepatopancrease, s.n. Glandă digestivă la unele nevertebrate care cumulează funcţiile ficatului şi ale pancreasului. [Pr.: -cre-as] — Din fr. hlpatopancr£as.
    HEPATOPATlE, hepatopatii, s.f. (Med.) Nume generic al bolilor ficatului. — Din fr. hâpatopathie.
    HEPATOPTOzA, hepatoptoze, s.f. (Med.) Cădere a ficatului. — Din fr. hâpatoptâse.
    HEPAT ORA GlE, hepatoragii, s.f. (Med.) Hemo-. ragie hepatică. — Din fr. h^patorragie.
    HEPATOTOXiNA, hepatotoxine, s.f. (Med.) Toxină exogenă sau endogenă cu efect nociv asupra ficatului.
 — Din fr. hepatotoxine.
    HEPTAliÎDRIC, -A, heptaedrici, -ce, adj. în formă de heptaedru. [ Pr.: -ta-e-] — Din fr. heptaâdrique.
    HEPTAGONAţi, -A9 heptagonali, -e, adj. în formă de heptagon. — Din fr. heptagonal.
    HEPTATLON, heptatloane, s.n. Complex de şapte probe atletice selecţionate din alergări, sărituri şi aruncări. — Hepta[edru] -f [pent]atlon.
    HERALDÎST, heraldişti, s.m. Specialist în heraldică.
 — Din fr. hâraldiste.
    herj\ien£utic, -A, hermeneutici, -ce, adj. Cu ' caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenâutic, -& adj.] — Din fr. hermâneutique.
    HEROINOMiN, -Ă, heroinomani, -e, s.m. şi f. Persoană care se droghează cu heroină. [Pr.: -ro-i-] — Din fr. hârolnomane.
    HEROIN OMANtE, heroinomanii, s.f. (Med.) Drogare cu heroină. [Pr.: -ro-i-] — Din^fr. hâroSnomanie,
    HERPETOLOGlE s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul reptilelor. — Din fr. herpâtologie.
    HfiRSA, herse, s.f. Grătar metalic care închidea intrarea cetăţilor medievale, servind ca barieră auxiliară a porţii. — Din fr.' herse.
    HETEROClCLIC, -A, heterociclici, -ce, adj. (Chim.; despre compuşi organici) Care are în ciclu, pe- lîngă âtomi de carbon, şi atomi ai altor elemente. — Din fr. h6t6rocyclique.
    HETEROCROMlE, heterocromii, s.f. (Med.) Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. — Din fr. h6t6rochromie.
    HETEROCROMOZtfM, heterocromozomi, s.m. (Biol.) Cromozom sexual; heterozom. — Din fr. hGterochro-mosome.
    HETERODINARE s.f. (Rad.) Operaţie de amestec, într-un element neliniar, a unor semnale cu frecvenţe diferite, în scopul obţinerii unei translaţii de frecvenţă.
 — Cf. engl. heterody ne.
    HETEROGONÎE/S.f. (Biol.) 1. Formare pe acelaşi
 individ a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al androceului. 2. însuşire a unor specii de a prezenta una sau mai multe reproduceri partogenetice urmate de una sexuată. — Qin fr. ii&ârogonie.
    HETERO GREfA, heterogrefe, s.f. (Med.) Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ în care gre-fonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var.: eterogr£f& s.f ] — Din. fr. h6t£rogrefîe.
    HETEROMfiR, -A, heteromeri, -e, adj. (Biol.; despre organisme)^Care este format din diferiţi constituenţi morfologici, anatomici etc. — Din fr. h£t6ro-mire.
    HETEROMORFÎE, heteromorfii, s.f. 1. HeterO-morfism. 2. (Boţ,) Sterilitate a florilor generată da existenţa deosebirilor de lungime între stil şi stamine.
 —  Din fr. h6t6romorphie.
    HETEROMORFlSM s.n. Calitatea a ceea ce este heteromorf; heteromorfie (1). — Din fr. h6t$romor-phisme.
    HETER OPL A STIC, -A,    heteroplastici,   -ce, adj.
 (Med.) Cară se referă la     heteroplastie.   — Din fr.
 hâtâroplastique.
    HETEROPLASTIE, heteroplastii, s.f. (Med.) Hetero-grefă. — Din fr. hâtâroplastie.'
    HETEROPROTElDĂ, hpleroproteide, s.f. (Biol.J Substanţă organică compusă dintr-o proteină şi o' substanţă neproteică. [Var.: eteroproteidă s.f.]—'Din fr. h£t£roprot6ide.
    HETER O SEXUAL, -A,       heterosexuali,    -e, adj.
 (Med.) Cu caracter de heteroşexualitate; atras de sexul opus. [Pr.: -xu-al] — Din fr. hetârosexuel.
    HETEROSEXUALfTÂTE s.f. (Med.) Sexualitate normală; atracţie spre sexul opus. [Pr.: -xu-a-] — Din fr. h£t6rosexualit6.
    HETEROSF^RA s.f. (Geogr.) Strat al atmosferei situat deasupra homosferei, în care predomină gazele uşoare. [Var.: eterosfâră s.f.] — Din, fr. h6t£roiphere.
    HETEROTAXlE, heterotaxii, s.f*- (Med.) Poziţie anormală sau modificare a poziţiei unui organ anatomic. — Din fr. hâterotaxie.
    HETEROTERAPlE, heteroterapii, s.f. (Med.) Tratament al unei boli cu mijloace specifice alteia. — Din fr. h6t£roth6rapie.
    HETEROTfiRM, -A , heterotemi, -e, adj. (Biol.), despre animale) Care se caracterizează prin hetero-termie. — Din fr. hâtârotherme.
    HETEROT0PIC, -A, heterotopici, -ce, adj. (Med.) De heterotopie. — Din fr. hâtârotopique.
    HETEROTOPIE, heterotopii, s.f. (Med.) Ectopie. — Din fr. heterotopie.
    HETER OTRANSPL ĂNT, heterotransplanturi, s.n. (Med.) Transplant recoltat de la un alt individ. — Din fr. hâtârotransplanţ.
    HETEROZIGOT, - A, heterozigoţi, -te, adj., s.m. (Biol.) (Organism diploid) cu două gene diferite, una normală şi una transformată prin mutaţie. — Din fr. h6t£re-zygote.
    HETEROZOM, heterozomi, s.m. (Biol.) Hetero-cromozom. — Din fr. hâtârosome.
    HEX- v. hexa-.
    HEXAfiDRIC, -A, hexaedrici, -ce, adj. De hexaedru.
 —  pin fr. hexaâdrique.
    HEXAGONAL adj. (în sintagma) Sistem hexagonal= sistem de cristalizare cu un ax d& simetrie de gradul şase.
    HEXAMOT(ÎR, hexamotoare, adj., s.n. (Avion) cu şase motoare. — Din fr. hexamoteur.
    HEXAREACTOR, hexareactoare, adj., s.n. (Avion) propulsat de şase turboreactoare. [Pr.: -re-ac-] — Din fr. hexarâacteur.
    HIACINT 2 s.m. v. iacint.
    HIAdA, hiade, s.f. (Mitol.) Nimfă a norilor încărcaţi de ploaie. [Pr.: hi-a-] — Din n. pr. Hyades.
    HIALOlD, -A, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; în sintagmele) Ufnoare hialoidâ = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrană hialoidâ = membrană subţire care înveleşte corpul vitros. {Pr.: hi-a-lo-id] — Din fr. hyalolde.
    HIBERNACUL, hibernaculi, s.m. (Bot.) Mugure metamorfozat şi caduc, care constituie partea de rezistenţă în timpul iernii a unor plante acvatice. — Din fr. hibernacle.
    HlBÎSCtJS, hibiscuşi, s.m. Arbore tropical din familia malvaceelor. — Din fr. hibiscus.
    HIBRIDAŢI^ s.f. (Rar) Hibridare. — Din fr. hybridation.
    HLDATÎDĂ s.f. (Biol.) Formă larvară a teniei echinococ. — Din fr. hydatide.
    HIDRADENOM, hidradenoame, s.n. (Med.) Adenom sudoripar. — Din fr. hydradânome.
    HIDRATABIL, -A, hidratabili, -e, adj. Care se poate hidrata. — Din fr. hydratable.
    HIDRATANT, -A, hidratanţi, -te, adj. Care hidra-tează. — Din fr. hydratant.
    HIDR O AC tJ STIC, -A, hidro acustici, -ce, s.f., adj.
 1. S.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea şi propagarea sunetelor în apă. 2. Adj. De hidroacustică. [Pr.: -dro-a-] — Din fr. hydroacougtique.
    HIDROAMELIORARE, hidroameliorâri, s.f. Totalitatea lucrărilor de îţnbunătăţiri funciare care au scopul să menţină în sol un raport favorabil între apă şi ceilalţi factori ai fertilităţii solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă; hidroamelioraţie. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] — Hidro- + ameliorare (după fr. hy dr oam 61ioration).
    HIDROAMELI ORATlV, -A, hidroamelioraiivi, -e, adj. Referitor la ansamblul de lucrări hidrotehnice de ameliorare a solului. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] — Hidro--j- ameliorativ.
    HIDR O AMELI ORATOR, -OARE, hidroamelioratori, -oare, s.m. şi f. Specialist în hidroamelioraţii. [Pr.: -dro-a-me-li-o-] — Din fr. hydroamâliorateur.
    HIDROBIOLdG, -A, hidrobiologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] — Din hidro-biologie (der. regr.)
    HIDRO BIOLOGIC, -A, hidrobioloşici, -ce, adj. Care se referă la hidrobiologie. [Pr.: -bi-o-] — Cf. engl. h y d r o b i oj o g i c a 1.
    HÎDROCENTRU* hidrocentre, s.n. Regiune geografică bogată în ape şi energie hidraulică. — Din fr. hydrocentre.
    HEDROtHEvnC, -Ă, hidrochimici, -ce, adj. De hidrochimie. — Din fr. hydrochimique.
    HIDROCHIMlE s.f. Disciplină care studiază proprietăţile chimice ale apelor. — Din fr. hydrochimie.
    HIDROCHIMÎST, -A, hidrochimişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în hidrochimie. — Din fr. hydrochimigte.
    HIDROCORTIZGN s.n. Hormon secretat de glandele suprarenale, care, preparat sintetic, are acţiune antiinflamatorie şi antialergică; cortizon. — Din fr. hydrocortisone.
    HIDROCOSMETICĂ s.f. Ramură a cosmeticii care foloseşte cu predilecţie apa şi preparatele cosmetice hidratante. — Din fr. hydrocosmGtique.
    HIDROCULTtJRĂ s.f. Cultură a plantelor (industriale) prin menţinerea rădăcinilor în soluţii nutritive sau în apă, renunţîndu-se la folosirea pămîntului; hidroponică. — Din fr. hydroculture, £erm. Hydro-kultur.
    HIDROCtJŢIE, hidrocuţii, s.f. (Med.) Sincopă survenită ca urmare a contactului brusc cu apa rece.
 —  Din fr. hydrocution.
    HIDROENERGlE s.f. Energie produsă de ap în mişcare; energie hidraulică. [Pr.: -dro-e-] — Din fr. hydrofoiergie.
    HEDROFILIZA, hidrofilizez, vb. I. Tranz. A tra ’ un material pentru a deveni hidrofil. — Din fr. hydro-philiser, engl. hydrophilize. — hidrofilizâre s.f.; hidro-nlizât, -ă adj.                  *
    HIDROFOBIZĂT, -A, hidrofobizaţi, -te, adj. (Rar) Impermeabilizat. — De la hidrofob.
    HIDRO GEOLOG, -Ă, hidrogeologi, -gâ, s.m. şi f. Specialist în hidrogeologie. [Pr.: -ge-o-] — Din fr. hydro?6ologue.
                                                                                       HIBISCUS — HI GROS COPIE
    HIDROIZOHÎPSĂ, hidroizohipse, s.f. (Geol.) Curbă obţinută prin unirea punctelor cu acelaşi nivel hidrostatic subteran la straturile acvifere cu nivel liber. [Pr.: -dro-i-] — Din fr. hydroisohypse.
    HIDR OIZ OL A, hidroizolez, vb. I. Tranz. A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acţiune a apei asupra unei construcţii. [Pr. : -dro-i-] — Hidro- -f izola. — hidroizolâre s.f.; hidro-izolât, -ă adj.
    HIDROLOCATdR, hidrolocatoare, s.n. (Mar.) Aparat hidroacustic care determină direcţia şi distanţa unui obiect aflat sub apă, prin intermediul ultrasunetelor; sonar. — Din engl. hydrolocator.
    HIDROMANlE, hidromanii, s.f. (Med.) Tulburare ' psihică caracterizată prin tendinţa de sinucidere prin înec. — Din fr. hydromanie.
                                                               JttlDROMASĂJ, hidromasaje, s.n. Masaj făcut cu ajutorul apei în mişcare. — Din fr. hydromassage.
    HIDR OMETE OR OL 0 GIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. De hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] — Din fr. hydrometâorologique.
    HIDROMINERĂL, -A, hidrominqrali, -e, adj. Relativ la apele minerale. — Din fr. hydromineral.
                                                               HIDRONEFR6TIC, -A, hidronefrotici, -ce, adj. (Med.) De hidronefroză. — Din fr. hydronephrotique.
    hidroplanA, pers. 3 hidroplanează, vb. I. Intranz. (Despre hidroavioane) A se deplasa plutind la suprafaţa apei. — Din fr. hydroplaner. — hidro-planâre s.f.
    HIDR OPNEUM ATIC, -A, h idrop ne umat ic i, -ce, adj., s.n. (Aparat) care funcţionează cu ajutorul apei sau al unui lichid ori gaz comprimat. [Pr.: -pne-u-] — Din fr. hydropneumatique.
    HIDROPNEUMOTORAX s.n. (Med.) Pneumotorax spontan caracterizat prin prezenţa de lichid în cavitatea pleurală. [Pr.: -pne-u-] — Din fr. hydropneumo-thorax.
    HIDROPâNIC, -Ă, hidroponici, -ce, adj. Referitor la hidroponică, de hidroponică.
    HIDROSONICITATE s.f. Ramură a fizicii care studiază transmiterea energiei prin unde elastice în medii lichide. — Hidro- -f sonicitate.
    HIDROSTATlClAN, -A, hidrostaticieni, -e, s.m. şi f. Specialist în hidrostatică. [Pr.: -ci-an] -v Din fr. hydrostaticien.
    HLDR O STATEMfiTRU, hidrostatimetre, s.n. Aparat care măsoară nivelul unei ape. — Din fr. hydrostati-m^tre.
                                                               HIDROTERAPEtJT, hidroterapeuţi, s.m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] — Din fr. hydrothârapeute.
    HIDROTERMÂL, -Ă adj. (Geol.; în sintagmele) Proces hidrotermal sau fază hidrotermală = ultima etapă a consolidării magmatice.
    HIDROTERMOTERAPlE, hidrotermoterapii, s.f. Tratament cu ape termale. — Din fr. hydrothermo-th&rapie.
    HIDR OTIMETRÎE, hidrotimetrii, s.f. Măsurare a densităţii unei ape. — Din fr. hydrotimetrie.
    -HIDRIÎRĂ s.f. (Chim.; în sintagma) Hidrură de. bor = boran.
    HDENlDĂ, hienide, s.f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore din care face parte hiena; (şi la sg.) animal din această familie. [Pr.: hi-e-] — Din fr. hy6nid6s.
    HI-FI s.f. invar., adj. invar. 1. S.f. invar. Înaltă fidelitate. 2. Adj. invar. De înaltă fidelitate. [Pr.: hai fi, hifi] — Cuv. engl.
    HIGROSCOPICITATE s.f. Proprietate a unui cerp de a fi higroscopic. — Higroscopic + suf. -itate.
    HIGROSCOPtE s.f. (Rar) Higrometrie. — Din fr. hygroscopie.
HIMERĂ—HIPOPROTEINEMIE
    HIMfiRĂs.f. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulţi zigoţi distincţi.
    HIPERALG^ZIC, -A, hiperalgezici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de hiperalgezie. — Din fr. hyperalg6si<jue.
    HIPERALGEZIE, hiperalgezii, s.f. (Med.) Sensibilitate exagerată la durere; hiperalgie. — Din fr. hyperalgâsie.
    HIPERALGlE, hiperalgii, s.f. (Med.) Hiperalgezie.
—  Din fr. hyperalgie.
    HIPERBĂTĂ s.f. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunţ.
    HIPERBOLIZA, hiperbolizez, vb. I. Tranz. A da dimensiuni exagera te mărimii, importanţei etc. unui lucru, unui fapt etc. — Hiperbolă -f- suf. -iza. — hlperbolizâre s.f.; hlperbolizât, -ă adj.
    H1PERBOR^U, -lSE, hiperborei, -ee, adj., s.m. şi f., (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperbore^n. — Din fr. hyper-borle.
    HIPERCALCEMÎE, hipercalcemii, s.f. (Med.) Creştere anormală a cantităţii de calciu în sînge; cantitate de calciu anormal de mare prezeţită în sînge. — Din fr. hypercalc&mie.
    HIPERCARACTERIZĂRE, hiper caracterizări, s.f. Cumul de mijloace morfologice folosit pentru eviden-
gerea unei singure valori lexicale sau gramaticale. — Iper- -f caracterizare.
    HIPERFRECVENŢA, hiperfrecvenţe, s.f. (Fiz.) Frecvenţă corespunzătoare microundelor. — Din fr. hyper-frâqnence.
    HIPERFtJNCŢIE, hiperfuncţii, s.f. (Med.) Activitate exagerată a unui organ. [Var.: hiperfuncţiiine s.f.] — Din fr. hyperfonction.
    HIPERFUNCŢltJNE s.f. v. hiperîuncţie.
    HIPERNEFROM s.f. (Med.; în sintagma) Hiper-nefrom medular = tumoare localizată în glanda medulo-suprarenală. — Din fr. hypernGphrome.
    HIPER ON, hiperoni, s.m. (Fiz.) Particulă elementară cu masă mai mare decît masa protonului. — Din fr. hypfoon.
    HIPERONIC, -A, hiperonici, -ce, adj. (Fiz.) De hiperon. — Hiperon -f- suf. -ic.
    HIPEROSTGZA, hiperostoze; s.f. (Med.) Dezvoltare anormală a unei zone osoase. — Din fr. hyper-oitoge.
    HIPERPROSEXÎE s.f. (Psih.) Concentrare exagerată a atenţiei. — Din engl. hyperprosexia.
    H1PERPROTEINEMÎE, hiperproteinemii, s.f. (Med). Creştere a cantităţii de proteine din sînge peste concentraţia normală; cantitate de proteine care depăşeşte concentraţia normală în sînge. [Pr.: -te-i-] — Din fr. hyperprotâin&nie.
    HIPER SENSIBILIZA, hipersensibilizez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) sensibiliza foarte mult. — Din fr. hyper-sensibiliser. — hipersensibilizâre s.f.; hipersensibilizât, -ă
    ^HIPERSOMNlE, hipersomnii, s.f. (Med.) Tendinţă de somn prelungit; somnolenţă. — Din fr. hyper-somnie.
    HIPERS0NIC, -A, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depăşeşte viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. — Din fr. hypersonique, engl. hyper-sonic.
    HIPERStJNET, hipersunete, s.n. (Fiz.) Ultrasunet de frecvenţă foarte înaltă. — Hiper- -ir sunet (după engl. hypersound).
    HIPERTERMAL, -A, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatură foarte ridicată. — Hiper- + termal.
 76
   HIPERTIMÎE, hipertimii, s.f. (Med.) Creştere exagerată a bunei dispoziţii caracteristică stărilor maniacale. — Din fr. hyperthymie.
   HIPERTIROII)IAN, -A, hipertiroidieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de hipertiroidie. [Pr. : -ro-i-di-an) — Din fr. hypertyroîdien.
   HlPERTONICITATE s.f. 1. Stare a unei soluţii hipertonice; hipertonie (I). 2. (Med.) Creştere a presiunii osmotice a umorilor din organism. — Din fr. hypertonicite.
   HIPERTROFIC, -A, hipertrofici, -ce, adj. (Med.) Care prezintă hipertrofie. — Din fr. hypertrophique.
   HIPERTROFIERE s.f. (Med.) Acţiunea de a (se) hipertrofia şi rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] — V. hipertrofia.
   HIPlATRIC, -A, hipiatrici, -ce, adj. Referitor la bolile cailor, de hipiatrie. [Pr.: -pi-a-] — Din fr. hippiatrique.
   H1PNONARC<3ZĂ, hipnonarcoze, s.f. (Med.) Narcoză obţinută prin hipnoză profundă. — Din germ. Hypno-narkose.
   HIPNOTERAPlE s.f. (Med.) Tratament prin hipnoză. — Din engl. hypnotherapy.
   HIPOACtJZIC, -A, hipoacuziei, -ce, s.m. şi f. (Med.) Persoană care suferă de hipoacuzie. [Pr.: -po-a-] — Din fr. hypoacousique.
   HIPOĂLGEZÎE, hipoalgezii, s.f. (Med.) Scădere a sensibilităţii la durere. [Pr.: -po-al-] — Din ir. hypo-algâsie.
   HIPOBARIC, -A, hipobarici, -ce, adj. (Fiz.) Cu presiune scăzută. — Din engl. hypobaric.
   HIPOCALCEMlE, hipocalcemii, s.f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sînge. — Din fr. hypocalcâmie.
   HIPOCHINEZÎE, hipochinezii, s.f. (Med.) Scădere a capacităţii de mişcare. [Scris şi: hipokinezie] — Cf. germ. Hy po k i n es e.
   HIPOCLOREMlE, hipocloremii, s.f. (Med.) Scădere anormală a cantităţii de clor din sînge; cloropenie. — Din fr. hypochlor&mie.
   HIPOCLORHIDRÎE, hipoclorhidrii, s.f. (Med.) Scădere a acidităţii sucului gastric. — Din fr. hypochlor-hydrie.
   HIPOCROMlE, hipocromii, s.f. (Med.) Scădere a pigmentaţiei pielii. — Din fr. hypochromie.
   HIPOERGIE, hipoergii, s.f. (Med.) Reducere a capacităţii organismului de a reacţiona la diverşi antigeni. [Pr.: -po-er-] — Din fr. hypoergie.
   HIPOFOLICULINÎSM s.n. (Med.) Disfuncţie hormonală cu scăderea foliculinei. — Din fr. hypofollicu-linisme.
   HIPOGALACTlE, hipogalactii, s.f. (Med.) Scădere a secreţiei glandei mamare. — Din fr. hypogalactie.
   HIPOG^N, -A, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care îşi are originea în interiorul pămîntului. — Din fr. hypogdne.
   HIPOHIDRdzA, hipohidroze, s.f. (Med.) Diminuare importantă a secreţiei sudorifice; absenţă a transpiraţiei. — Din fr. hyjpohidrose.
   HIPOL(ÎGIC, -A, hipologici, -ce, adj. (Zool.) De hipologie. — Din fr. hippologique.
   HIPOMETR0P, -A, hipometropi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de hipometropie; miop.
—  Din fr. hypomâtrope.
   HIPOMETROPIE, hipometropii, s.f. (Med.) Miopie.
—  Din fr. hypomGtropie.
   HIPOMNEZlE, hipomnezii, s.f. (Med.) Slăbire a memoriei. — Din fr. hypomn6sie.
   HIPOPEPSÎE, hipopepsii, s.f. (Med.) Digestie gastrică insuficientă. — Din fr. hypopepsie.
   HIPOPROTEINEMIE, hipoproteinemii, s.f. (Biol.) Diminuare a cantităţii de proteine din sînge. [Pr.: -te-i-] — Din fr. hypoprotein&mie.
    HIPOSENSIBILITATE, hiposensibilitâţi, s.f. (Med.) Sensibilitate scăzută. — Din fr. hypogengibilitâ.
    HIPOTAX^ s.f. (Lingv.) Subordonare sintactică.
—  Din fr. hypotaxe.
    HIPOTEHNlE s.f. Creşterea şi dresarea calului. — Din fr. hippotechnie.
    HIPOTERMlE, hipotermii, s.f. (Med.) Scădere sub normal a temperaturii corpului. — Din fr. hypothermie.
    HIPOTIMlE, hipotimis.f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). — Din fr. hypothymie.
    HIPOTIPOZA, hipotipoze, s.f. Figură de^stil care sugerează imagini vizuale foarte vii. [Var.: ipotipozft s.f.] — Din fr. hypotypose.
    HIPOTIROIDIAN, -A, hipotiroidieni, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de hipotiroidie. [Pr.: -ro-i-di-ari] — Din fr. hypotyroîdien.
    HIPOXEMlE, hipoxemii, s.f. (Med.) Scădere a presiunii şi a cantităţii de oxigen din sîngele arterial.
—  Din fr. hypox6mie.
    H3PPY s .m. (Adesea adjectival) Tînăr nonconformist care îşi manifestă ostilitatea faţă de societatea dc consum prin, îmbrăcăminte neglijentă şi uneori prin consumare de droguri sau înclinare spre promiscuitate etc. + Epitet dat unui tînăr cu părul lung şi îmbrăcat neglijent. V. b e a t nâ c. [Scris şi: hipi. — Pr.: hi-]
—  Cuv. engl.
    HIPPTSM s.n. (Rar) Fenomenul hippy. [Scris şi: hipism. — Pr.: -pizm] — Cuv. engl.
    HIPSOCRdM, -A, hipsocromi, -e, adj. (Med. ; despre anemie) în care scade cantitatea de hemoglobină. — Din fr. hypgochrome.
    HIPSOCROMlE, hipsocromii, s.f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentaţiei pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanţe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromie s.f.] — Din fr. hypgochromie.
    HIPSOGRAFIE s.f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. — Din fr. hypgographie.
    HIPSOTERAPlE, hipsoterapii, s.f. (Med.) Tratarea unor boli prin folosirea climatului de altitudine. — Din fr. hypgothârapie.
    HISPANlSTICA s.f. Disciplină care studiază limba şi culturile spaniole. — Din germ. Hispanistick.
    HISTAMINEMÎE, histaminemiiy s.f. (Fiziol:) Prezenţă a histaminei în sînge; cantitate de histamină prezentă în sînge. — Din fr. higtaminâmie.
    HISTAMlNIC, -A, histaminici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la histamină, de histamină. — Din fr. hista-minique.
    HISTAMINURÎE, histaminurii, s.f. (Med.) Prezenţă a histaminei în urină, cantitate de histamină prezentă In urină. — Din fr. higtâminurie.
    HISTERALGlE, histeralgiit s.f. (Med.) Durere ute-rină. — Din fr. hygteralgie.
    HISTERO GRAFÎE, histerografii, s.f. (Med.) Radiografie a uterului. — Din fr. hygtGrographie.
    HISTEROLOGlE s.f. (Med.) Disciplină care se ocupă cu bolile uterine. — Din fr. hygterologle.
    HISTEROMfÎTRU, histerometre, s.n. (Med.) Instrument folosit pentru a sonda, a măsura sau a redresa uterul. — Din fr. hystârometre.
    HISTEROPTOzA, histeroptoze, s.f. (Med.) Cădere a uterului. — Din fr. hygtGroptoge.
    HISTERORAGlE, histeroragii, s.f. (Med.) Hemoragie uterină. — Din fr. hyst&orrhagie.
    HISTEROSCOPlE, hisîeroscopii, s.f. (Med.) Examinare vizuală a cavităţii uterine cu ajutorul unui instrument special. — Din fr. hystâroscopie.
                                                                              HIPOSENSIBILITATE-HOMOSFEBÂ
    HlSTOCHÎMIC, -A, histochimici, -ce, adj. De histo-chimie. — Din fr. higtochimique.
    HISTOGflN, -A, kistogeni, -et adj. (Biol.) Care dă naştere la ţesuturi noi. — Din fr. higtogdne.
    HISTOÎD, -A, histoizi, -de, adj. (Med.) Care seamănă cu un ţesut. [Pr.: -to-id] — Din fr. histolde.
    histolîzA, histolizey s.f. (Med.) Distrugere a ţesuturilor. — Din fr. higtolyge.
    HISTOLOG, -A, histologi, -gey s.m. şi f. Specialist în histologie. — Din histologie (der. regr.).
    HI STOPAT OL 6 GIC, -A, histopatologici, -cet adj. De histopatologie. — Din fr. higtopathologique.
    HI ST ORI O GR AMA, historiograme, s.f. Grafic care consemnează evoluţia în timp a unui fenomen; crono-gramă. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. historiogramme.
    histotOhc, -A, histotoxici, -ce, adj., s.n. (Substanţă) care distruge ţesuturile. — Din fr. higtotoxique.
    HIT, hituri, s.n. (Englezism) Şlagăr. — Din engl.
bit.
    HITLERÎSM s.n. Doctrină imperialistă, rasistă şi dictatorială elaborată de Hitler. — Din fr. hitlârîgme.
    HITLERÎST, -A, hitlerişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al hitlerismului. — Hitler (n. pr.) -f suf. -wr
    H(ÎBBY, hobbyuri, s.n. (Englezism) Ocupaţie favorită a cuiva în afara profesiunii. [Scris şi: hoby] — Din engl., fr. hobby.
    HOBBYÎST, hobbyişti, s.m. Persoană care are un hobby. — Din engl. hobbyigt.
    HOLD-UP s.n. Jaf asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc., efectuat sub ameninţarea cu arma; tîlhărie. [Pr.: hăuld-âp] — Cuv. engl.
    HOLOCÂUST s.n. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.
    HOLOGAMlE, hologamii, s.f. (Biol.) Fuzionare a doi indivizi unicelulari nediferenţiaţi sexual. — Din engl. hologamy.
    HOLOGRAFIC, -A, holografici, -ce, adj. De holografie. — Din fr. holographique.
    HOMEOMORFlSM s.n. 1. (Mat.) Funcţie care aplică unul pe altul două spaţii. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuşi. [Pr.: -me-o-. — Var.: omeomorfism s.n.] — Din fr. homâomorphigme. '
    HOMEOSTAT, homeostate, s.n. Sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul căutării statistice a regimului de funcţionare stabilă. [Pr.: -me-o-] — Din fr. homâostat.
    HOMESPUN s.n: (Tip de) ţesătură de lînă obţinută la războiul de ţesut manual. [Pr.: homspuny hâumspan]
—  Cuv. engl.
    HOMINIZARE s.f. Proces de transformare psiho-fiziologică a hominidelor superioare în Homo sapiens.
—  După fr. hominigation.
    HOMOC^NTRIC, -Ă adj. (Mat.; despre cercuri) Care au acelaşi centru.
    HOMOCfiNTRU, homocentre, s.n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omoclntru s.n.] — Din fr. homocentre.
    HOMOCR(ÎM, -A, homocromiy -e, adj. Care manifestă homocromie. — Din fr. homochrome.
    HOMOMORFlSM s.n. (Mat.) Corespondenţă univocă între două mulţimi dotate cu aceeaşi structură algebrică. [Var.: omomorîîsm s.n.] — Din fr. homomor-phisme.
    HOMOSFErA s.f. (Geogr.) Strat al atmosferei care se întinde de la suprafaţa pămîntului pînă la aproximativ 100 km înălţime, caracterizat prin omogenitatea componenţei sale. [Var.: omogfârâ s.f.]— Din fr. homosphâre.
HONOBISICAtJSA - HYBRIS;
    HONORIS CAIJSA loc. adj. (Despre titlul ştiinţific de doctor) Onorific (1). [Pr.: ho-nâ-ris câ-u-za] — Loc. lat.
    HORMONOGEN^ZĂ s.f. (Biol.) Sinteză a hormo-nilor în organism; hormonopoieză. — Din fr. hormono-gen&se.
    HORMONOPOlfiZĂ s.f. (Med.) Hormonogeneză. [Pr.: -po-ie-] — Din fr. hormonopoîdse.
    HORMONURlE s.f. (Med.) Prezenţă a hormonilor în urină; cantitate de hormoni prezentă în urină. — Din fr. hormonurie.
    HORN s.n. (Alpinism) Spaţiu îngust dintre doi pereţi de stîncă paraleli şi înalţi.
    HORNPIPE s.n. 1. (Muz.) Carabă. 2. Dans popular scoţian dansat după o melodie cîntată la cimpoi. [Pr.: hârnpaip] — Cuv. engl.
    H ORTTVITlC OL, -1, hortiviticoli, -ef adj. De hortiviticultură. — Hortifcol] -f viticol.
    HORTIVmCCLTtRĂ s.f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivării pomilor fructiferi şi viţei de vie. — Horti[cultură] -f viticultură.
    HOT s.n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] — Cuv. engl.
    HOT DOG s.m. Cîrnat sau crenvurşt cald, servit cu muştar,f într-o chiflă (lunguiaţă). [Pr.: dog] — Cuv, engl.
   Ht6nic, -A, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian. [Scris şi: chtonic] — Din germ. chtonisch, engl. chtonic.
   HULtJB, -Ă s.m. şi f. (în sintagma) Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus).
   HtJMIC, -Ă adj. (Despre sol) Bogat în humus. — Din fr. humique.
   HUMIFICĂRE s.f. Transformare în humus a materialului organic din sol. — După fr. humification.
   HUNEDOREĂN, -Ă, hunedoreni, -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Hunedoara. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Hunedoara. — Hunedoara (n.pr.) -j- suf. -ean.
   HUNEDOREĂNCĂ, hunedorence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Hunedoara. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Hunedoara. — Hunedorean -f suf. -că.
   HURDLER s.m. Alergător în proba de garduri. [Pr.: hârdlăr] — Cuv. engl.
   HYBRIS s.n. (Lit.) Mîndrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forţelor şi libertăţii sale în confruntare cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic grec). [Pr.: hubris] — Cuv. gr.
\
I
    IACÎNT, iacinţi, s.m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacint s.m.] — Din fr. jacinthe.
    iAHTIN G s.n. Sport nautic practicat cu ambarcaţiuni cu vele. [Scris şi: yachting, iachting] — Din engl., fr. yachting.
    IÂHTMAN, iahtmani, s.m. Sportiv care practică iahtingul. [Scris şi: yachtrrţan. — Var.: iâhtmen] — Din fr. yachtman, engl. yachtsman.
    IAHTMEN s.m. v. iahtman.
    IALOMIŢEAN, -A, ialomiţeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Ialomiţa.
2.  Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Ialomiţa. — Ialomiţa (n. pr.) -f- suf. -ean.
    IALOMIŢEANCA, ialomiţence, s.f. Femeie născută şi cresqută în judeţul Ialomiţa. + Locuitoare din judeţul Ialomiţa. — Ialomiţean -f- suf. -că.
    IÂRBĂ s.f. (în compusul) larbâ-roşie = plantă erbacee cu tulpina roşiatică, cu frunze nedivizate, anceolate şi cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cîrligioară (Bidens cernuua).
    IATROCHDtfE s.f. Parte a alchimiei care aplica chimia în medicină, considerînd procesele fiziologice numai ca fenomene chimice. — Din fr. iatrochimie.
    IATROFÎZICĂ s.f. (Med.) Concepţie materialist-me-canicfetă care explică toate procesele fiziologice numai prin legi ale fizicii. — Din fr. iatrophysique, engl. iatrophysics.
    IATROGfîN, -A, iatrogeni, -e, adj. (Med.) De iatrogenie, produs prin iatrogenie. — Din fr. iatrog&ne.
    IATROGENÎE, iatrogenii, s.f. (Med.) Stare psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic, de tratament sau de condiţiile spitalizării. — Din fr. iatrogenie.
    IBfÎRIS, iberişi, s.m. Plantă erbacee ornamentală din familia cruciferelor, cu flori de diferite culori, dispuse în racem la vîrful ramificaţiilor; (pop.) limbu-şoară, (Iberis umbellata). — Din fr. ibăris.
    fBEX, ibecfiy s.m. Varietate de capră sălbatică cu coarne mari şi curbate (Capra ibex). — Din lat. [Capra] ibex, numele ştiinţific al ibexului.
    ICONIC, -A, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparţine imaginii. + Care are caracter de reproducere figurativă. + (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. — Din fr. iconique, engl. iconic.
. ICONOCLASTtE s.f. Caracter iconoclast; condiţie, atitudine de iconoclast. — Din fr. iconoclastie.
    ICONOLGG, -A, iconologiy -ge, s.m. şi f. Specialist în iconologie. — Din iconolegie (der. regr.).
    ICONOLOGÎE s.f. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoţie) lăsate de vertebrate pe unele sedimente.
    ICONOMfîTRU s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi obhi.
    ICTERIGIŞN, -A, icterigeniy -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspîndeşte icterul. — Din fr. ictârigdne.
, IDEA, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] — Din it. ideare. — ideâre s.f.; ideât, -ft adj.
    IDEALISM s.n. (Fii.; în sintagma) Idealism absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.
    IDEALI STIC, -A, idealist ici, -ce, adj. (Rar) 1. (Fii.) Propriu doctrinei idealiste. 2. Care aspiră spre un ideal; p. ext. lipsit de simţul realităţii, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] — Idealist + suf. -ic.
    IDEATIV, -A, ideatwi, -e, adj. (Rar) 1. Care generează idei. 2. Ideatic. [Pr.: -de-a-] — Din engl. ideative.
    IDENTIFICAT, -A, identificaţi, -te, adj. Căruia i s-a constatat, stabilit identitatea; recunoscut. — V. identifica.
    IDIOBLAST, idioblaste, s.n. (Bot.) Celulă vegetală, fără clorofilă, care apare izolată printre celule de alt tip. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idioblaste, engl. idioblast.
    idioblAstic, -A, idioblastici, -ce, adj. (Geol.; despre roci) Cu formă de cristalizare proprie. [Pr. : -di-o-] — Din engl. idioblastic.
    idiocromAtic, -A, idiocromatici, -ce, adj. (Geol.; despre minerale) Cu idiocromatism. [Pr.: , -di-o-] — Din fr. idiochromatique, germ. idiochromatisch.
    IDIOCROMOZdM, idiocromozomi, s.m. (Biol.; rar) Nume dat cromozomilor de sex. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idiochromosome.
    IDIOGLOSÎE, idioglosii, s.f. (Med.) Tulburare de vorbire manifestată prin substituirea cuvintelor prin sunete fără sens. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idioglossie,
    IDIOGRAmA, idiograme, s.f. (Biol.) Reprezentare grafică a morfologiei individuale a cromozomilor unui individ. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiogramme, engl. idiogram.
    IDIOLALÎE, idiolalii, s.f. (Med.) Tulburare de vorbire constînd în pronunţarea neinteligibilă a unor cuvinte, încît acestea par să fie invenţie proprie. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idiolalia.
    LDIOL^CT, idiolecte, s.n. (Lingv.) Ansamblu al particularităţilor verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idiolect.
    IDIOMATlSM, idiomatisme, s.n. (Rar) Idiotism, [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiomatisme.
    IDIOPLASMA s.f. (Biol.) Material genetic prezent în celulele germinative. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idioplasm.
    IDIOSTÎL, idiostiluri, s.n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiostyle.
    IDIOTÎP, idiotipuri, s.n. (Biol.) 1. Totalitate a materialului şenetic din celulă. 2. Genotip. 3. Constituent determinant antigenic situat în regiunea variabilă a moleculei de imunoglobulină. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idiotipe.
    IDIOTRtfFIC, -A, idiotrofici, -ce, adj. (Biol.) Care se caracterizează prin idiotrofism. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiotrophique.
    IDIOTROFISM, idiotrofisme, s.n. (Biol.) Proprietate pe care o au unele organisme de a-şi asigura propria nutriţie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiotrophisme.
    IDOLATRIC, -A, idolatriei, -ce, adj. Cu caracter de idolatrie. — Din fr. idolâtriqtie.
    IDONElSM s.n. Curent filozofic epistemologic relativist şi neoraţionalist care îşi confruntă permanent principiile cu experienţa. — Din fr. idoneisme.
 79
IEDERĂ—MATERIALIST
     IfîDERĂ S.f. (în sintagma) Iederă albă — arbust cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunze pieloase şi cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphrte blagayana).
     IEPURAN, iepurani, s.m. Augmentativ al lui iepure. — Iepure -j- suf. -an.
     IEPURĂRIŢĂ s.f. (Med. vet.) Tumoră osoasă care 6e formează la marginea exterioară a jaretului calului.
 —  Iepure -f suf. -ariţâ.
     IEŞEAN, -A, ieşeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Iaşi.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Iaşi. — Iaşi (n. pr.)'+ suf. -ean.
     IEŞEAN^, ieşence, s.f. Femeie născută şi crescută . în municipiul sau judeţul Iaşi. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Iaşi. — Ieşean -f suf. -că.
     IEŞIRE s.f. 1. (Electron.) Punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output (1). 2. (Inform.) Transferul informaţiei din memoria calculatorului spre exterior; output (2).
     IFOSARD, -A, ifosarzi, -de, adj., s.m. şi f. (Fam.) (Persoană) care îşi dă ifose. — Ifos suf. ••ard.
     IGEENIZA, igienizez, vb. I. Tranz. A face să devină igienic. [Pr.: -gi-e-] — Igienă + suf. -iza. — igienizâre s.f.; igienifeăt, -ă adj.
     IGNĂMĂ, igname, s.f. Plantă exotică cu tuberculi foarte mari, bogaţi în amidon şi comestibili (Cardum gairdneri sau Discorea balatas). [Var.: ignâm s.m.]
 —  Din fr. igname.
     IGNÂM s.m. v. ignamă.
     IGNIPUNCTCrA «.f. Aplicare a unor puncte de foc pe un ţesut cu ajutorul cauterului. — Din fr. gnipuncture.
     IGNITOR, ignitoare, s.n. (Elt.) Electrod de aprindere la un ignitron. — Din fr. igniteur, engl. ignitor.
     IGNITR0N, ignitroane, s.n. (Elt.) Tub redresor cu un singur anod, cu descărcare în vapori de mercur şi cu un electrod auxiliar de aprindere; excitron. — Din engl., fr. ignitron.
     IGNITUBULÂR, -A, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vapori-zarea apei. — Din fr. ignitubulaire.
     IGNIŢIE s.f. (Tehn.) Procedeu de aprindere prin intermediul unui ignitor; (impr.) aprindere (la automobil). — Din fr. ignition.
     IHTIOCtiL s.n. Clei de peşte folosit la limpezirea vinurilor. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyocolle.
     IHTIOFAGÎE s.f. Faptul de a se hrăni cu peşte. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyophagie.
     IHTIO GRAFÎE s.f. Ramură a zoologiei care descrie peştii; ihtiologie. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyographie.
     IHTlOL s.n. Produs obţinut prin distilarea şisturilor bituminoase şi folosit în medicină ca antiseptic, antipruriginos etc. [Pr.: -ti-ol] — Din fr. ichtyol. -
     IHTIOLlT, ihtioliţi, s.m. Peşte fosil, pietrificat. . [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyolithe.
 ' IHTIOMGRF, -A, ihtiomorfi, -e, adj. Cu formă sau aspect de peşte. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyomorphe.
     IHTIOPATOLOGÎE s.f. Ramură a ihtiologiei care studiază bolile peştilor. [Pr.: -ti-o-] — Din fr. ichtyo-pathologie.
     IHTKÎZIC, -A, ihtiozici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de ihtioză. [Pr.: -ti-o-] — Din fr-ichtyosique.
     IKEBĂNA, ikebane, s.f. Tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii; p. ext. aranjament al florilor după această tehnică. — Din fr. ik6bana, engl. ikebana.
     ELAŢlV, -A, ilativi, -e, adj., s,n. (Franţuzism) Conclusiv. — Din fr, illatif.
    ILEGITIMITĂTE s.f. (Rar) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. — Din fr. ill6gitimit6.
    ILElTA, ileite, s.f. (Med.) Afecţiune inflamatorie a ileonului. — Din fr. ileite.
    ILEOCOLiTA, ileocolite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ileonului şi a colonului. [Pr.: -le-o-] — Din fr. ileo-co-lite.
    ILEOSTOMIE, ileostomii, s.f. (Med.) Operaţie prin care se realizează un anus contra naturii la nivelul ileonului. [Pr.: -le-o-] — Din fr. ilâostomie.
    ILFOVEĂN, -Ă, ilfoveni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în Ilfov. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din Ilfov. — Ilfov (n. pr.) -f suf. -ean.
    ILFOVEĂNCĂ, ilfovence, s.f. Femeie născută şi crescută în Ilfov. + Locuitoare din Ilfov. — Ilfovean -f suf. -că.
    ILICITÂTE s.f. Caracter ilicit; faptă, acţiune ilicită; ilegalitate. — Ilicit -f suf. -itate.
    ILIZBBILITĂTE s.f. (Livr.) Caracter ilizibil al . scrisului. — Din fr. illisibilite.
    ILLltJM s.n. Aliaj conţinînd nichel, crom, fier, cupru, anticorosiv, rezistent la temperaturi înalte, folosit în construirea aparatelor chimice. — Din fr. illium. #
    ILO’GICITĂTE s.f. (Rar) Lipsă de logică, caracter ilogic. — Din fr. illogicitâ.
    ILOTlSM s.n. (Livr.; în antichitate) Condiţie, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranţă. — Din fr. ilotisme.
    ILUMINÂT 1 s.n. (Tehn.; în sintagmele) Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanşează automat pentru a atrage atenţia asupra funcţionării defectuoase a unor sisteme, instalaţii, aparate. Iluminat de siguranţă = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin reţeaua electrică publică.
    ILUMINATOR, -OÂRE, iluminatori, -oare* adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care iluminează (1). 2. S.m. şi f. (Rar)’ Iluminist (1). — Ilumina -f suf. -tor.
    ILUSTRATIVlSM s.n. 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ; caracter ilustrativ. 2. Tendinţă (exagerată) de a folosi exemplificările. — Din fr. illustrativisme.
    ILUZIONA BIL, -Ă, iluzionabili, -e, adj. (Rar) care poate fi iluzionat. [Pr.: -zi-o-] — Iluziona suf. -bil.
    ILUZ<5RIC, -A, iluzoriei, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu.
—  Iluzoriu -f- suf. -ic.
    IM2- v. in
    IMAGlSM s.n. Tendinţă în poezia şi proza modernă de a sugera mesajul prin imagini (vizuale sau auditive) şi nu discursiv. + Ansamblu de imagini ^existent într-o creaţie literară imagistică. — Din engl. imagism, fr. imagisme.
    IMAGÎST, -A, imagişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al imagismului. — Din engl. imagist.
    IMAGOLOGÎE s.f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele său clasele sociale despre ele însele. — Din fr. imagolOgie.
    IMANENTÎSM s.n. (Fii.) Doctrină idealist-subiec-tivă care susţine că existenţa, realitatea reprezintă exclusiv proiecţia conştiinţei. — Din fr. immanentisme.
    IMANENTÎST, -A, imanentişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al imanentismului. — Din fr. immanentiste.
    IMATERIALISM s.n. (Fii.) Concepţie filozofică idealistă după care realitatea există numai ca percepţii sau idei. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. immaterialisme.
    IMATERIALI ST, -A, imaterialişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Fii.) (Adept) al imaterialismului. [Pr.: -ri-a-]— Din fr. immat£rialiste,
 80
    IMATERIALIZĂ, imaterializez, vb. I. Tranz şi refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: ri-a-] — Din fr. immatârialiger. — imateriali zare s.f.; imaterializât, -ă adj.
    IMATURITATE s.f. Stareţa ceea ce este imatur. — Din fr. immaturitâ.
    IMBIBÎŢIE, imbibiţii, s.f. 1. (Livr.) îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în cel uleie vegetale, în ţesuturi etc. — Din fr. imbibition.
    IMBRICA, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parţial, asemenea solzilor de peşte, ţiglele sau şindrilele de pe un acoperiş. — Din fr. imbriquer. — imbricare s.f.
    IMBRICÂŢIE, imbricaţii, s.f. Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de peşte sau ţiglele de pe un acoperiş. — Din fr. imbri-cation.
    IMEDIATfîŢE s.f. (Rar) Caracter imediat al unei acţiuni, al unui fapt. + Urgenţă. [Pr.: -di-d-] — Imediat + suf. -ele (după fr. immediatete).
    IMflRGE, imerg, vk III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parţial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa.
 — Din fr. immerger, engl. immerge. — imergere s.f.; imârg, -ă adj.
    IMERGlBIL, -A, imergibili, -e, adj. (Tehn.) Care poate fi imers. — Imerge -f suf. -bil.
    IMERSA, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) A imerge. — Din imers. — imersâre s.f.; imerpât, -ă adj.
    IMISCÎBIL, -A, imiscibili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi amestecat. — Din fr, immiscible.
    IMISCIBILITĂTE s.f. (Livr.) Calitatea de a fi imiscibil. — Din fr. immiscibilitS.
    IMNIC, -A, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. — Din fr. hymnique.
    IMOBILÎST, -A, imobilişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al imobilismului: — Din fr. immobiliste.
    IMORALÎST, -A, imoralişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al imoralismului. — Din fr. immoraliste.
    IMPACIENTARE, impacientări, s.f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare, nelinişte, impacienţă. [Pr.: -ci-en-}V. impacienta.
    IMPACIENTAT, -A, impacientaţi, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniştit, îngrijorat. [Pr.: -ci-en-] — V. impacienta.
    IMPÂCT s.n. 1. Influenţă, înrîurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 2. Fig. Şoc; surpriză.
    IMPACT ARE, impactâri, s.f. (Med.) Menţinere în contact strîns a două suprafeţe, a două fragmente de oase fracturate. Impactare dentară. Impactare osoasă.
 — După fr. impaction.
    IMPACT(ÎR, impactoare, s.n. (Med.) Aparat folosit pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în şuruburi. — Din fr. impacteur.
    IMPALUDARE, impaludări, s.f. Apariţia şi înmulţirea cazurilor de malarie într-un teritoriu anumit.
 — După fr., engl. impaludation.
    IMPARE ON ABIL, -A, impardonabili, -e, adj. (Franţuzism) De neiertat. — Din fr. impardonnable.
    IMPARTAJABEL, -A, impartajabili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi împărţit, partajat. — Din fr. impar-tageable.
    IMPENETRANT, -A, impenetranţi, -te, adj. (Rar) Care nu este penetrant. — Din fr. impenetrante.
    IMPENITENT, -A, impenitenţi, -te, adj. (Rar) Care nu se căieşte, care nu are remuşcări.. — Din fr. impânitent.
    IMPENITflNŢĂ s.f. Lipsă de căinţă, de remuşcări.
 — Din fr. impenitence.
    IMPERFORAT, -A, imperforaţi, -te, adj. (Anat.; despre unele organe) Care are orificiile închise, obturate. — Din fr. imperfore.
                                                                             IMATERIALIZ A - IMPROBABILITATE
    IMPERFORAŢIE s.f. (Anat.) Lipsă a orificiului natural al unui organ. — Dih fr. imperforation.
    IMPERIOZITATE s.f. (Livr.) Caracter imperios; urgenţă [Pr.: -ri:o-] — După it. imperiositâ.
    IMPERMEABIL, -A, impermutabili, -e, adj. Care nu poate fi permutat, transferat. — Din fr. impermu-table.                                    i
    IMPERSONALIZA, impersonalizez, vb. I. Tranz. (Lit.) A face ca stilul să devină impersonal, obiectiv.
—  Din engl. impersonalize. — impergonalizăre s.f.; impersonalizât, -ă adj.
    raPETIGIN<5S, -OAsA, impetiginoşi, -oase, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de impetigo. — Din fr. imp6tigineux.
    IMPETRAŢIE s.f. (Livr.) Acţiune, intervenţie prin care cineva obţine o favoare, un beneficiu. — Din lat. impetratio, fr. impâtration.
    IMPÎU, -lE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) ^au de afecţiune plină de respect. —
—  Din lat. impiug, fr. impie.
    IMPLANTAŢIE s.f. Implantare. — Din fr. implan-tation.
    IMPLANT OL O GlE s.f. Disciplină medicală care studiază implantele şi transplantele de organe în chirurgia generală, stomatologie etc. — Din fr. implan-tologie.
    IMPLEMENTA, implementez, vb. I. Tranz. A pune în practică, în funcţiune, a aplica; a integra; a înde-' plini, a realiza. — După engl. implement. — implementare s.f.; implementât, -ă adj.              ^
    IMPLICAT, -A, implicaţi, -te, adj. Care este*'amestecat într-o acţiune (neplăcută). — V. implica.
    IMPOSTAŢIE s.f. (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cînta); vocalizare. — Din it. impos-tazione.
    IMPOZITA, impozitez, vb. I. Tranz. (Rar) A impun^ (3). + A prevedea perceperea unui impozit.
—  Din impozit. — impozitare s.f.
    IMPRACTICABILITATE s.f. (Rar) Caracterul . a
ceea ce este impracticabil. — Din fr. impraticabilitâ.
    IMPREGNABIL, -A, impregnabili, -e, adj. Care poate fi impregnat. — Din fr. imprâgnable.
    IMPREGNABILITATE s.f. Calitatea de a fi impreg-nabil. — Din fr. impregnabilite.
    IMPREGNANT, -A, impregnanţi, -te, adj., s.n. (Produs chimic) care impregnează. — Din impregna.
    IMPREGNARE, impregnaţii, s.f. (Geol.) Distribuţie neregulată a unor substanţe minerale în masa rocilor. — Din fr. imprGgnation. v
    IMPRESARIAL, -A, impresariali, -e, adj. (Rar) De impresar sau de impresariat. [Pr.: -ri-al] — Din engl. impreggarial.
    IMPRESIE s.f. (în forma impresiune) Urmă, amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor şi tălpilor picioarelor.
    IMPRESSUM s.n. (Rar) Numele, firma tipografiei (care apare imprimată) pe o carte tipărită. [Pr.: -prS-]
—  Cuv. lat.
    imprevizibilitAte s.f. Caracterul a ceea ce este imprevizibil. — Din fr. imprâyisibilitâ.
    IM PRIM ABIL, -A? imprimabili, -e, adj. De imprimat; care se poate imprima. — Din fr. imprimable.
    IMPRIMANTA, imprimante, s.f. (Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia sînt extrase datele din calculatoare prin înscrierea automată a caracterelor alfanumerice sau grafice pe hîrtie. — Din fr. imprimante.
    IMPRIMATUR s.n. Autorizaţie indicînd bunul de tipar pe o corectură. [Pr.: -mă-] — Cuv. lat.
    IMPROBABILITATE, improbabilităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este improbabil. — Din fr. improbabilii.
                                                                                                                 81
  BJPROBITATE - INANITATE
     IMPROBIT ĂTE, improbitâţi, s.f. (Livr.) Lipsă de probitate. — Din fr. improbitâ.
     IMPROVIZAT1 s.n. Faptul de a improviza. —
  —  V. improviza.
     IMPROVIZAT (ÎRIC, -A, improvizator ici, -ce, adj. (Rar) Care ţiîie de improvizaţie. — Improvizator + suf. -ic.
     IMPULS (ÎR, impulsoare, s.n. (Tehn.) Rotor al pompei centrifuge. — Din fr. impulseur.
     IMPUTARE s.f. (Biol.) Trecere din stadiul de larvă în stadiul de pupă 2. — Im2- -f- pupă2.
     IMPURIFICA, impurific, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua.Im2- -f purifica. — impurificăre s.f.; impurificât, -ă adj.
     IMPTÎS, -A, impuşi, -se, adj. Care trebuie urmat întocmai; care trebuie făcut, îndeplinit; obligatoriu.
  —  V. impune.
     IMPUTABILITATE s.f. (Jur.) Situaţie în care se găseşte o persoană căreia i se atribuie săvîrşirea cu intenţie a unei fapte pedepsite de legea penală. — Din fr. imputabilii.
     IMPUTRESCIBIL, -A, imputrescibili, -e, adj. (Tehn.; despre materiale) Care nu putrezeşte. — Din fr. impu-
  >  trescible.
     IMPUTRESCIBILITATE s.f. (Tehn.) Calitatea unui material de a fi imputrescibil. — Din fr. imputresci-Mlite.
     IMPUTRESCIBILIZA, imputrescibilizez,\b. I. Tranz. A trata materiale textile cu substanţe de protecţie împotriva microorganismelor care pot produce degradări biochimice atît fibrelor textile naturale, cît şi celor artificiale. — Imputrescibil -f- suf. -iza. — impu-trescibilizâre s.f.; imputrescibilizât, -& adj.
     IMUNDICITĂTE s.f. (Livr.; adesea fig.) Murdărie foarte mare; imundiţie. — Din fr. îmmondicitâ.
     IMUNDIŢlE s.f. (Livr.; adesea fig.) Imundicitate.
  —  Din it. immondizia.
     IMUNITĂR, -A, imunitari, -e, adj. (Biol.) Cu caracter de imunitate. — Din fr. immunitaire.
     IMUNITATE s.f. (în sintagmele) Imunitate parlamentară = drept pe care îl au membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte. Imunitate diplomatică = inviolabilitate‘juridică de care se bucură reprezentaţii diplomatici şi familiile acestora.
     IMUNIZĂNT, -A, imunizanţi, -te, adj. Care imunizează. — Din fr. immunisant.
     IMUNIZĂT, -A, imunizaţi, -te, adj. Care prezintă imunitate; imun. — V. imuniza.
     IMUNOCHÎMIC, -A, imunochimici, -ce, adj. Privitor la imunochimie, de imunochimie. — Din engl. immuno-chemical.
     IMUNOCHIMIE s.f. Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor şi animalelor capabile să participe la procesele imunitare. — Din fr. immuno-chimie, cf. engl. immunochemistry.
     IMUNODEPRESÎT, -A, imunodepresivi, -e, adj. (Med.) tmunosupresiv. — Din fr. immunodâpressif.
     IMUNOELECTROFOREzA s.f. (Med.) Adaptare a tehnicii electroforetice la studiile imunochimice. [Pr.:
  -no-e-] — Din engl. immunoelectroplioresis.
     IMUNOGÎN, -A, imunogeni, -e, adj. (Biol.; despre substanţe) Care are proprietatea de a dâ imunitate (1). — Din fr. immunogdne.
     IMUNO GENETIC, -A, imunogenetici, -ce, s.f., adj.
  1. S.f. Ramură a geneticii care studiază complexitatea proceselor de imunitate (1). 2. Adj. Care ţine de imuno-genetică (1). — Din fr. immunoglnltique, engl. im-munogenetic(s).
  82
   IMUNOGLOBULlNĂ, imunoglobuline, s.f. (Biol.) Glicoproteină care are funcţie de anticorp. — Din engl. immunoglobulin.
   IMUNOL6GIC, -A, imunologiei, -ce, adj. (Biol.) Care aparţine imunologiei, de imunologie. — Din fr. immunologique, engl. immunologic.
   IMUNOPATOLOG, -A, imunopatologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în imunopatologie. — Din imunopatologie (der. regr.).
   IMUNOPATOLOGIE s.f. Ramură a imunologiei care studiază imunitatea organismului în relaţie cu boala. — Din engl. immunopathology.
   IMUNOPROFILAXlE, imunoprofilaxii, s.f. Prevenire a unei boli contagioase prin imunizare eu vaccinuri, seruri specifice etc. — Din fr. immunoprophy-laxie.
   IMUN O SUPR.13 SIE s.f. ,(Med.) Scădere sau dimi-nuare a imunităţii organismului după iradiere, droguri, toxine microbiene. — Din engl. immunosuppression.
   IMUNOSUPRESlV, -Ă, imunosupresivi, -e, adj. (Med.; despre substanţe, tratamente etc.) Care inhibă procesele imunogenetice; imunodepresiv. — Din engl. Immunosuppressive.
   IMUNOTRANSFtJZIE, imunotransfuzii, s.f. (Med.) Transfuzie de sînge recoltat de la donatori vaccinaţi în prealabil contra unor boli infecţioase. — Din fr. immunotransfusion.
   INABILITĂTE s.f. (Livr.) Lipsă de abilitate; stîngăcie. — Din fr. înhabiletâ.
   ^ACCEPTARE s.f. Refuz de a accepta; neac-ceptare, respingere. — După fr. inacceptation.
   INACCESIBILITÂTE s.f. însuşirea sau starea de a fi inaccesibil. — Din fr. inaccessibilitâ.
   INAC ORD ABIL, -A, inacordabili, -e, adj. Care nu se poate acorda sau atribui. — Din fr. inaccordable.
   INACTIVĂ, inactivez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină inactiv; a anihila, a suprima. 2. (Chim.) A face să nu reacţioneze; a neutraliza. — Din fr. inao-tiver. — inactivâre s.f.; inactivât, -ă adj.
   INACTIVlSM s.n. (Rar) Accentuare a atitudinii inactive; mod de viaţă care evită contactul cu lumea exterioară. — Din germ. Inaktivismus.
   INACTUALITĂTE s.f. Lipsă de actualitate; însuşirea sau starea de a fi inactual. [Pr.: -tu-a-] — Din fr. inactualitâ.
   inacuzăbil, -A, inacuzabili, -e, adj. Care nu poate fi acuzat; nevinovat. — Din fr. inaccusable.
   INADAPTĂRE, inadaptări, s.f. Neputinţă de adaptare; neadaptare. — După fr. inadaptation.
   INADAPTĂT, -A, inadaptaţi, -te, adj. Care nu s-a adaptat; neadaptat. — Din fr. inadaptâ.
   INADECVĂRE s.f. Lipsă de adecvare; nepotrivire.
—  După fr. inadâquation.
   INADMISIBILITĂTE s.f. Caracterul a ceea ce este inadmisibil. — Din fr. inadmissibilitâ.
   INADVERTfiNT, -A, inadvertenţi, -te, adj. Lipsit de atenţie; neatent, distrat. + Care nu se potriveşte, nu corespunde; greşit. — Din fr. inadvertant.
   INALIENĂRE, inalienâri, s.f. (Jur.) Situaţia, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] — După fr. inaliânation.
   INALTERABILITĂTE s.f. Calitatea de a fi inalterabil. — Din fr. inaltârâbilitâ.
   INAMISlBIL, -A, inamisibili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pierde; care rămîne. ♦ Care nu ţi se poate lua. — Din lat. inamissibilis, fr. inamissible.
   manalizabil, -ă, inanalizabili, -e, adj. Care nu poate fi analizat; neanalizabil, — Din fr. inanaly-sabie.
   INANITĂTE s.f. (Rar) * Deşertăciune vanitate, zădărnicie. — Din fr. inanifâ.
     INAPELABIL, -A, inapelabili, -e, adj. (Jur.) Care nu poate fi schimbat, modificat; cu caracter definitiv.
  —  Din it. inappellabife.
     ^APLICABILITATE s.f. Imposibilitate de a fi pus în practică; neaplicabilitate. —■ Din fr. inappli-cabilitâ.
     INARMONÎE s.f. (Rar) Lipsă de armonie. — Din fr. inharmonie.
     INARTICULAbIL, -A, inarticulabili, -e, adj. Care nu poate fi articulat; care nu poate fi exprimat clar, uşor. — Din fr. inarticulable.
     ina simil Abil, -A, inasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat, care nu se asimilează (uşor); neasimilabil. — Din fr. inassimilable.
     inasortAbil, -A, inasortabili, -e, adj. Care nu poate fi asortat (la culoare, mărime etc.). — Din fr. inassortable.
     INAUDlBIL, -A, inaudibili, -e, adj. Care nu se poate auzi (uşor); p. ext. imperceptibil. + Care se aude cu mare dificultate. [Pr.:        -a-u-] — Din fr.
  inaudible.
     INAUGURATOR, -OARE, inauguratori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care inaugurează o expoziţie, un local etc. — Din fr. inaugurateur.
     INAUTfîNTIC, -A, inautentici, -c£, adj. Care nu este autentic; neautentic. [Pr.: -a-u-] — Din fr. inau-thentique.
     INAuTENTICITATE s.f. Lipsă de autenticitate. [Pr.: -a-u-] — Din fr. inauthenticitS.
     INCANTATORIU, -IE, incantatorii, adj. (Livr.) Cu caracter de incantaţie. — Din fr. incantatoire.
     INCARBONIZARE s.f. v. încarbonizare.
     INCARCERAŢIE s.f. 1. (Livr.) încarcerare. 2. (Med.) Strangulare a unei hernii. — Din fr. încarcâration.
     INCASTELtJRj^ s.f. v. încastelură.
     INCAYAŢIE, incavaţii, s.f. (Rar) Adîncitură. — Din engl. incavation.
     INCESÎBIL, -A, incesibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care nu poate fi cedat, -r- Din fr. incessible.
     INCESIBILITATE s.f. (Jur.) Calitate a unui bun de a fi incesibil. — Din fr. incessiftilitâ.
     INCH s.m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 2,54 cm, folosită în Anglia şi în Statele Unite ale Americii. JPr.inci] — Cuv. engl.
     INCfflETUDINE s.f. (Livr.) Nelinişte. [Pr.:
  -chi-e-] — Din fr. inqui&ude, lat. inquietudo, -inis.
     INCIDENŢĂ s.f. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecţioasă pe o perioadă dată. raportată la populaţia totală.
     INCINTĂ s.f. (In sintagma) Incinta acustică = casetă de lemn de construcţie specială în oare sînt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării ©aracteristicilor acustice ale acestora; boxă.
     ÎNCIPIT s.n. Formulă introductivă dintr-o carte tipărită sau dintr-un manuscris antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării şi numele autorului. — Din lat. [hic] incipit „aici începe".
     incitAbil, -A, incitabili, -e, adj. Care poate fi incitat. — Din fr. incitable.
     INCITABILITATE ^.f. Stare de incitare; însuşirea a ceea ce este incitabil. — Din fr. incitabilitâ.
     incit Ant, -A, incitanţi, -te, Care incită, incitator; (rar) incitativ. — Din fr. incit ant.
     incitatIy, -A, incitativi, -e, adj. (Rar) Incitant.
  —  Din fr. incitaţii.
     INCIZÂRE, incizări, s.f. Acţiunea de a inciza; (concr.) incizie (8). — V. inciza.
     INCIZtJRA, incizuri, s.f. 1. (Anat.) Adîncitură pe suprafaţa unei structuri anatomice. 2. (Med.) Incizie (1). 8. (Tehn.) Crăpătură, crestătură. — Din fr. inci-sure.
                                                                                INAPELABIL—INC ONSTATABLL
    INCLEMfÎNT, -A, inclemenţi, -te, adj. (Livr.) Neiertător. — Din fr. inclâment.
    INCLEM^NŢA s.f. (Livr.) Neîndurare. - Din fr. inclâmence.
    INCLINOGRAmA, inclinograme, s.f. Grafic în care se reprezintă proiecţia pe plan orizontal a poziţiei axei unei sonde, incluzînd variaţia înclinării sondei cu adîncimea şi variaţia azimutului corespunzător. — Din engl. inclinogram.
                                                              INCLINOMETRÎE s.f. Operaţie de măsurare şi înregistrare a poziţiei în spaţiu a unei găuri de sondă.
 —  Din fr. inclinometrie.
                                                              INCLINOMfÎTRU,^inclinometre, s.n. 1. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea poziţiei unei găuri de sondă.
 2. Instrument care serveşte la măsurarea unghiurilor de înclinare a unei nave în raport cu orizontul. 8. Ins-strument care indică direcţia magnetismului Pămîntului. — Din fr. inclinometre, engl. inclinometer.
    INCLtJS, -A, incluşi, -se, adj. Care este cuprins, continut, înglobat. — V. include.
                                                              incoagulAbil, -A, incoagulabili, -e, adj. Care nu se coagulează sau nu poate fi coagulat. [Pr.: -co-a-]
 —  Din fr. incoagulable.
    INCOAGULABILITATE s.f. (Med.) Lipsă de coagulare. [Pr.: -co-a-] — Din fr. incoagulabilitâ.
    INCOERCIBILITATE s.f. (Livr.) Imposibilitate de a constrînge, de a stăpîni. [Pr.: -co-er-] — Din fr. incoer-cibilitâ.
                                                              INCOGNOSCIBILITATE s.f. (Fii.) însuşirea # sau starea de a fi incognoscibil. — Din fr. incognoscibilii.
    INCOLINlSM, incolinisme, s.n. (Biol.) Formă de convieţuire a două organisme în care unul foloseşte gazda numai ca adăpost — Din fr. incolinisme.
    INCOMENSURABILITATE s.f. 1. însuşirea de a fi incomensurabil (1) din cauza dimensiunilor foarte mari. + Imposibilitate de evaluare din cauza valorii prea mari. 2. (Mat.) Caracteristică a unor mărimi de a fi incomensurabile (2). — Din fr. incommensurabilitG.
    INCOMPREHENSItJNE s.f. (Livr.) Incapacitate de a înţelege sau de a fi înţeles. [Pr.: -s£-u-] — Din fr. incompr&iension.                    ,
 v INCOMPREHENSlV, -A, incomprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care nu poate înţelege; neînţelegător. — Din fr. incomprâhensif.
    INC OMUNIC ABIL, -A, incomunicabili, -e, adj.
 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. — Din fr. incommu-nicable.
                                                              INCOMUNICABILITATE s.f. însuşirea sau starea de a fi incomunicabil. — Din fr. incommunicabilitG.
    INCOMUTABILITATE s.f. (Mat.) însuşirea de a fi incomutabil. — Din fr. incommutabilitâ.
    INCONCEPTlBIL, -A, inconceptibili, -e, adj. (Livr.) Care este de neconceput; imposibil. — Din it. incon-cettibile.
    INCON^L s.m. Aliaj pe bază de nichel, rezistent la temperaturi înalte şi coroziune. — Din fr., engl. Inconel.
    INCONFORMlSM s.n. (Rar) Nonconformism. — In4- conformism.
    INCONFGRT s.n. Lipsă de confort. — Din fr. inconfort.
    INCONFORTABEL, -A, inconfortabili,       -e, adj.
 Neconfortabil. — Din fr. inconfortable.
    INC ONFUND ABIL, -A, inconfundabiU, -e, adj. Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. — In1- -f confundabil*
    INCONGELABIL, -A, indongelabili, -e, adj. Care nu poate fi congelat, care nu îngheaţă. — Din fr. incon-gâlable.
                                                             inconstatAbil, -A, inconstatabili, - e, adj. Care nu poate fi constatat, stabilit. — Din fr. inconstatable.
                                                                                                              83
mc ON SUMABIL - INECHIYAL VĂ
     INCONSUMABIL, -Ă, in consumabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie consumat; de nemîn-cat, necomestibil. — Din fr. inconsommable.
     INCONTENTABIL, -A, incontentabili, -e, adj. (Livr.) Veşnic nemulţumit. — Din fr. incontentable.
     INCONTESTABILITATE s.f. însuşirea sau starea a ceea ce este incontestabil. — Din fr. incontestabilii.
     INCOORDONARE s.f. 1. Lipsă de coordonare (1); necoordonare. 2. (Med.) Lipsă de coordonare a mişcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare. [Pr.: -co-or-] — După fr., engl. incoordination.
     INCORIGIBILITATE s.f. (Rar) Neputinţă de a se corija, de a se îndrepta; însuşirea sau starea a ceea ce este incorigibil. — Din fr. incorrigibilite.
     INCREAT s.n. (Livr.) Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment dat. + Ceea celeste etern. [Pr.: -cre-ai] — Din fr. incree.
     INCUBA, incubez, vb. I. Tranz. (Med.) A infiltra un agent patogen în organism, pentru a urmări reacţia organismului la acesta. — Din fr. incuber. — incubăre s.f.; incubât, -ă adj.
     INCURABILITATE s.f. însuşirea sau starea a ceea ce este incurabil. — Din fr. incurabilii.
     INCUMBA, incurbez, vb. I. Tranz. (Rar) A curba, a îndoi. — Din fr. incurver (după curba). — incurbâre s.f.; incurbăt, -ă adj.
     INCtJSA, incuse, adj., s.f. (Medalie, monedă veche) care are o faţă în relief, iar cealaltă scobită. — Din fr. incuse.
     INDAMÎNA, indamine, s.f. (Chim.) Colorant organic albastru sau albastru-verzui. — Din fr., engl. indamine.
     INDAN, indani, s.n. (Chim.) Hidrocarbură obţinută din gudroane, insolubilă în apă, solubilă în dizolvanţi organici. — Din engl. indan.
     INDANTRfîN s.n. (Chim.) Colorant sintetic albastru, folosit în imprimeria textilă. [Var.: indantrtfnă s.f.]
  — Din fr. indanthrdne, engl. indanthrone.
     INDANTRONA s.f. v. indantren.
     INDEFINISÂBIL, -A, indefinisabili, -e, adj. (Rar)
  Nedefinital.'— Din fr. indefinissable.
     INDEFORMÂBIL, -A, indeformabili, -e, adj. (Rar) Nedeformabil. — Din fr. ind6formable.
     indefrişAbil, -A, i ndefrişabili, -e, adj. (Rar) x Nedefrişabjl. — Din fr. indeîrichable.
     INDELEBILITATE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi indelebil. — Din fr. indelebilii.
     INDELICAT, -A, indelicaţi, -te, adj. (Rar) Nedelicat.
  — Din fr. indelicat.
     ÎNDEMN, -A, indemni, -e, adj. (Jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. — Din fr. îndemne.
     indemonştrAbil, -A, indemonstrabili, -e, adj. (Rar) Nedemonstrabil. — Din fr. indemontrable.
     INDEMONSTRABILITATE s.f. (Rar) însuşirea a ceea ce este indemonstrabil. — Din fr. ind^montra-bilii.
     INDENTÂŢIE, indentaţii, s.f. (Geogr.) Adîncitură, crestătură (a coastei marine) cu aspect de muşcătură.
  — Din fr. indentation.
     INDEROGABIL, -A, inderogabili, -e, adj. (Jur.; despre legi, regulamente etc.) Care nu permite derogări.
  — In -f- derogabil.
     indeşirAbil, -A, indeşirabili, -e, adj. (Despre ţesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deşira (uşor); nedeşirabil. — Din fr. indecliirable.
     INDETERMINÂRE, indeterminâri, s.f. Lipsă de determinare; nedeterminare. — După fr. indefermi-nation.
     INDETERMINÎST, -A indeterminişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al indeterminismului. — Din fr. ind£ter-mîniste.
    INDEXA, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvînt, un autor etc. într-un index (1). — Din fr. indexer. — indexare s.f.; indexat, -ă adj.
    INDICANEMÎE, indicanemii, s.f. (Med.) Prezenţă a indicanului în sînge; cantitate de indican prezentă în sînge. — Din fr. indicanâmie.
    INDICANURlE, indicanurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a indicanului în urină; cantitate de indican prezentă în urină. — Din fr. indicanurie.
    INDICATIV s.n. Semnal de identificare la începutul sau sfîrşitul programului (de radio şi de televiziune).
 O   Indicativ de apel = apelativ convenţional format din litere sau cifre al unei staţii de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte staţii sau să fie chemată.
    INDICATOR s.m. (în sintagma) Indicator de plan = expresie numerică a sarcinilor care trebuie îndeplinite în cadrul unui plan.
    INDIGOFErA, indigofere, s.f. (La pl.) Gen de plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii * răspîndiţe în ţările calde, din care se extrage indigoul
 (3) (Indigofera); (şi la sg.) plantă din acest gen. — Din lat. Indigofera, numele ştiinţific al indigoferei.
    INDIGOSOL, indigosoli, s.m. (Chim.) Colorant pe bază de indigo (3) cu care se imprimă sau se colorează orice fibră în soluţie neutră. — Din fr., engl. indigosol.
    INDISCIPLINA BIL, -A, indisciplinabili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi disciplinat. — Din fr. indisci-plinable.
    INDISCIPLINAT, -A, indisciplinaţi, -te, adj. Nedisciplinat. — Din fr. indiscipline.
    INDISPENSABILITATE s.f. însuşirea sau starea a ceea ce este indispensabil. — Din fr. indispensabilii.
    INDISPtJNERE, indispuneri, s.f. Faptul de a (se) indispune. — V. indispune.
    INDISPUS, -Ă adj. (Fam.; despre femei) Care este în perioada de ^menstruaţie.
    INDIYIDUALIZÂNT, -A, individualizanţi, -te, adj. (Rar) Individualizator. [Pr.: -du-a-] — Individualiza -f suf. -ant.
    INDIVIDUALIZATOR, -OARE, individualizatori, -oare, adj. Care individualizează; (rar) individualizant. [Pr.: -du-a-] — Individualiza + suf. -tor.
    IND OL, ~ indoli, s.m. 1. (Chim.) Compus chimic obţinut din indigo şi gudroanele cărbunilor de pămînt, de culoare albă, cristalizat şi folosit în industria cosmetică, în chimie ca reactiv etc. 2. (Med.).. Produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub acţiunea bacteriilor intestinale, eliminat prin materiile fecale şi contribuind împreună cu scatolul la mirosul specific al acestora. — Din germ. îndoi, fr., engl. indole.
    INDOLÎNĂ, indoline, s.f. (Chim.) Substanţă albastră obţinută prin hidrogenarea indolului (1), folosită în industria coloranţilor. — Din germ. Indolin, fr., engl. ndoline.
    INDOOR adj. invar. (Despre competiţiile sportive) Care se desfăşoară în sală, pe teren' acoperit. [Pr.: indor] — Cuv. engl.
    INDUCT OMfiTRU, inductometre, s.n. (Elt.) Aparat pentru măsurarea curanţilor de inducţie. — Din fr. inductometre.
    INDUCŢIE s.f. (în sintagma) Inducţie electrostatică = separare a sarcinilor electrice şi redistribuire a lor pe suprafaţa unui conductor, datorită acţiunii rniui cîmp electric; electrizare prin influenţă1 (2).
    INECHIVĂLVA, inechivalve, adj. (Zool.; în sintagma) Cochilie inechivalvă = cochilie formată din două valve inegale. — Din fr. inSquiyalve, engl. inequivalve.
 84
INEFABILITATE - INS OND ABILITATE
    INEFABILITĂTE s.f. (Rar) Caracter inefabil.
—  Din fr. ineffabilita.
    INEFICIENT, -A, ineficienţi, -te, adj. Neeficient. [Pr.: -ci-ent] — In + eficient.
    INEFICI^NŢĂ s.f. Lipsă de eficienţă; neeficienţă. [Pr.: -ci-en-] — In -f- eficienţă.
    INEGALIZĂ, inegalizez, vb. I. Tranz. [(Rar) A face'‘inegal. — Inegal + suf. -iza.
    INESENŢIĂL, -A, inesenţiali, -e, adj., s.n. (Rar) Neesenţial. [Pr.: -ti-al] — Din fr. inessentiel.
    inevaluăbil; -ă, inevaluabili, -e, adj. (Livr.) De nepreţuit; inestimabil. [Pr.: -lu-a-] — Din fr. inâvaluable.         '
    INEXCITĂBIL, -Ă, inexcitabili, -e, adj. (Rar) Neexcitabil. — Din fr. inexcitable.
    INEXCITABILITATE s.f. (Rar) Neexcitabilitate.
—  Din fr. inexcitabilii.
    INEXIGIBILITĂTE s.f. (Livr.) însuşirea a ceea ce este inexigibil. — Din fr. inexigibilii.
    INEXPLOATÂT, -A, inexploataţi, -te, adj. (Rar). Neexploatat. — Din fr. inexploii.
    INEXPUGNABILITÂTE s.f. (Rar) însuşirea sau starea a ceea ce este inexpugnabil. — Din fr. inexpugnabilii.
    INEXTENSIBILIT ĂTE s.f. (Rar) Calitatea a ceea ce este inextensibil. — Din fr. inextensibilii.
    INFAMĂ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. — Din lat., it. infamare. infamâre s.f.
    INFECTĂT, -Ă, infectaţi, -te, adj. Care prezintă infecţie (1); care este contaminat cu substanţe sau germeni vătămători. — V. infecta.
    INFERTlL, -Ă, infertili, -e, adj. 1. (Rar) Nefertil.
2. (Med.) Steril, sterp. — Din fr. infertile.
    INFERTILITĂTE s.f. 1. (Rar) însuşirea sau, starea a ceea ce este infertil (1). 2. (Med.) Imposibilitate a femeii de a concepe un făt viu sau viabil; (impr.) sterilitate. — Din fr. infertilite.
    INFLUENŢARE, i nfluenţări, s.f. Acţiunea de a influenţa şi rezultatul ei. [Pr.: -flu-en-] — V. influenţa.
    INFORMĂL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (în sociologie; despre relaţii sociale) Care se desfăşoară în absenţa determinărilor şi cadrelor instituţionale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar. 2. (Despre pictura abştracţionistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări .a materiei picturale; abstract. + (Despre pictori) Care practică arta informală sau abstractă.
—  Din engl. informai, fr. informei.
    INFORMATICIÂN, -Ă, informaticieni, -e, s.m. şi f.
Specialist în informatică. [Pr.:        -ci-an] — Din fr.
informaticien.
    INFORMÂŢIE s.f. (Biol.; în sintagma) Informaţie genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvenţe de aminoacizi care, la rîndul lor, formează proteine active.
    INFRA adv. (în notaţia bibliografică) Dedesubt, mai jos, mai departe. [Pr.: in-] — Cuv. lat.
    INFRAACtJSTIC, -A, infraacustici, -ce, adj. (Fiz.; despre vibraţii acustice) A cărei frecvenţă se află sub limita inferioară a domeniului de audibilitate. [Pr.: -fra-a-] — Din fr. infra-acoustique.
    INFRACŢIONALIT ÂTE s.f. Totalitatea infrac-, ţiunilor"săvîi^ite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp; criminalitate. [Pr.: -ţi- o-] — Infracţional -f’suf. -itate.
    INFRAMICROBIOLOG, -Ă, inframicrobiologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în inframicrobiologie. [Pr.: -bi-o-]— Din inframicrobiologie (der. regr.).
    INFRASTRUCTURĂL, -A, infrastructurali, -e, adj. De infrastructură, al infrastructurii. — Infrastructură + suf. -al (după it. infrasttutturale).
    INFRASTRUCTURĂ s.f. Sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social).
    INFRAVIRÂL, -Ă, infravirali, -e, adj. (Biol.) D6 infravirus. — De la infravirus.
    INFRAVIRUS, infraviruşi, s.n. (Biol.) Nume dat unor acizi nucleici deveniţi autonomi £i presupuşi a fi capabili să determine anumite afecţiuni — Din fr. infravirus.
    INFUZĂRE, infuzări, s.f. Acţiunea de a infuza şi rezultatul ei; infuzie. — V. infuza.
    INGERĂBIL, -Ă, ingerabili, -e, adj. Care poate fi ingerat, înghiţit. — Din fr. ingerable.
    INGERARE, ingerări, s.f. Acţiunea de a ingera şi rezultatul ei; ingestie. — V. ingera.
    INGINERIE s.f. (în sintagma) Inginerie genetică = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi, aparţinînd unor organisme din aceeaşi specie sau di n specii diferite, prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu.
    INGURGITARE, ingurgitări, „s.f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitaţie. [Var.: îngurgitare s.f.]
—  V. ingurgita.
    INGURGITĂŢIE, ingurgitaţii, s.f. (Rar) Ingurgitare.
—  Din fr. ingurgitation.
    INHIBÂNT, -Ă, inhibanţi, -te, adj. Care inhibă; inhibitor. — Inhiba -f suf. -ant.
    INHIBARE, inhibări, s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiţie. — V. inhiba.
    INHIBĂT, -A, inhibaţi, -te, adj. 1. (Despre acţiuni, procese fiziologice, reacţii chimice etc.) Care este frînat, împiedicat, încetinit în desfăşurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abţine; reţinut.
—  V. inhiba.
    eviţiAtic, -A, iniţiatici, -ce, adj. (Livr.) I. De iniţiere. 2. Care poate fi înţeles numai de cei iniţiaţi; ezoteric. [Pr.: -fi-a-] — Din fr. initiatique, it. iniziatico.
    INJURIA, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. — Din fr. injurier. — inju-riât, -ă adj.
    IN MEMORIAM adv. în memoria (cuiva), în amintirea (cuiva sau a ceva). [Pr.: -mo-] — Expr. lat.
    INOCULĂBIL, -A, inoculabili, -e, adj. Care se poate inocula. — Din fr. inoculable.
    INOFENSIVITĂTE s.f. (Rar) însuşirea de a fi inofensiv. — Inofensiv -f- suf. -itate.
    INOPORTUNĂ, inoportunez, vb. I. Tranz şi intranz. (Fam.) A importuna. — Din inoportun. — inoportu-nâre s.f.; inoportunât, -ă adj.
    IN(ÎX s.n. Metal, aliaj cu proprietăţi inoxidabile; p. ext. obiect din acest material. — Din fr. inox.
    INPUT s.n. 1. (Electron.) Intrare (1). 2. (Inform.) Intrare (2). [Pr.: pnput] — Cuv. engl.
    INSAŢIABILITĂTE s.f/ (Rar) Insaţietate. [Pr.: ţi-a-] — Din fr. insaţiabilii.
    INSAŢIETĂTE s.f. (Rar) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaţ; (rar)' insaţiabilitate. [Pr.:     -ţi-e-] — In -f
saţietate.
    INSERĂBIL, -A, inserabili, -e, adj. Care se poate insera; de inserat. — Din fr. inserable.
    INSERĂT, -A, inseraţi, -te, adj. Care este introdus, adăugat într-un text, într-o serie. — V. insera.
    INSERT, inserte, s.n. Inserţie (1). ♦ Spec. Cadru fix sau scurtă scenă animată inclusă în acţiunea unui film. — Din engl., fr. insert, it. inserto.
    IN S OLUBILIZ A, insolubilizez, vb. I. Tranz. A face ca o substanţă să devină insolubilă. — Din fr. insolu-biliser. — insolubilizâre s.f.; insolubilizât, -ă adj.
    INSONDABILITĂTE s.f. însuşirea sau starea a ceea ce este insondabil. — .Din fr. insondabilii.
 85
XNSONOB—INTEEFEBON
    INSON0R, -A, insonori, -e, adj. (Tehn.) 1. Lipsit
 de sonoritate. 2. (Despre materiale) Care amortizează sunetele; /fonoizolant. — Din fr. insonore.
    INSONORITĂTE s.f. (Tehn.) 1. Lipsă de sonoritate.
 2. Izolare fonică. — Din fr. insonoritâ.
    INSONORIZĂ, insonorizez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A izola fonic; a reduce intensitatea zgomotelor dintr-un spaţiu închis. — Din fr. insonoriser.
    INSONORIZĂNT, -ă, insonorizanţi, -te, adj. (Tehn.) Care nu transmite unde sonore. (Despre materiale) Fonoizolant. — Din fr. insonorisant.
    INSTANT adj. invar. Instantaneu, rapid. + (Despre mîncăruri sau băuturi) Care se prepară repede, fără fierbere, prin dizolvare. [Pr.: -stănţ] — Cuv. engl.
    INSTAURAT (ÎR, -OĂRE, instauratori, -oare, s.m. şi f. întemeietor, fondator, ctitor. [Pr. f -sta-u-] — Din fr. instaurateur.
    INSTAURÂŢIE s.f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] — Din fr. instauration.
    INSTILĂRE, instilări, s.f. (Med.) Acţiunea de a instila; instilaţie. — V. instila.
    INŞTINCTIVITATE s.f. Caracter instinctiv; guvernare de către instincte. — Din fr. instinctivii.
    INSTITUŢIONAL, -Ă, instituţionali, -e, adj. Care aparţine unei instituţii, privitor la o instituţie (socială); care se face în cadrul unei instituţii; organizat oficial. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. institutionnel.
    INSTITUŢIONALIZĂ, instituţionalizez, vb. I. Tranz. A face să dobîndească un caracter instituţional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. institutionnaliser. — instituţionalizâre s.f.; instituţionalizât, -ă adj.
    INTEGRĂT, -A, integraţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Inclus, înglobat într-un tot. 2. S.n. (Electron.; şi în sintagma circuit integrat) Microcircuit în care un număr de elemente de circuit sînt asociate inseparabil şi interconectate electfic astfel încît, pentru. specificare, testare, întreţinere şl vînzare, formează un tot indivizibil. — V. integra.
    INTEGRATOR, -OÂRE s.n. Circuit electric caracterizat printr-o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele aplicate.
    INTELIGENŢĂ s.f. (In Sintagma) Inteligenţă artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obţine performanţe cvasiumane.
    INTEMPESTIVITĂTE s.f. (Livr.) Caracter intempestiv. — Din fr. intempestivii.            *
    INTENSIFICAT, -Ă, intensificaţi, -tet adj. Mărit, întărit. — V. intensifica.
    INTENSIFICATOR, -OĂRE, intensificatori, -oare, adj. Care intensifică. — Intensifica -f suf. -tor.
    INTENSlCNE s.f. (Log.) Totalitatea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă un lucru pentru a fi definit într-un anumit fel. [Pr.: -si-u-] — Din engl. intension.
    INTENŢIONALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este intenţionat, deliberat. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. intentionnalii.
    INTERACŢIONĂ, inter acţionez, vb. I. Intranz. şi refl. A fi în raport de interacţiune; a se condiţiona reciproc. [Pr.: -ţi-o-] — Din interacţiune. — interacţi-onâre s.f.
    INTER ARTICUL ĂR, -Ă, inter articulari, -e, adj. (Med.) Dintre articulaţii. — Din fr. interarticulaire.
    INTERA SI STfÎNŢĂ, inter asistenţe, s.f. 1. Asistenţă reciprocă (în şcoli, universităţi). 2. (Rar) întrajutorare.
 —  Inter*- -f- asistenţă.
    INTERATRĂCŢIE s.f. (Biol.) Atracţie reciprocă. — Din fr. interattraction.
    INTERCAPILĂR, -Ă, inter capilari, -e, adj. (Anat.) Care este situat între vasele capilare. — Din fr. inter -capillaire.
    INTERCARDINĂL, inter cardinale, adj. (în sintagma) Punct intercardinal = Jfiecare dintre cele patru
   direcţii aflate între punctele cardinale principale, care servesc la determinarea mai precisă a unui punct de pe glob. — Din engl. intercardinal.
      INTERCEDĂ vb. I v. intercede.           *
      INTERC15DE, interced, vb. III. Intranz. (Rar) A interveni, a stărui pe lîngă cineva în favoarea cuiva. [Var.: intercedâ vb. I] — Din fr. intercâder. — inter-câdere s f
      INTERC <ÎM s.n. (Tehn.) Interfon. — Din engl. intercom.
      INTERCOMUNĂL, -Ă, inter comunali, -<*, adj. Referitor la mai multe comune; dintre mai multe comune. — Din fr. intercommunal.
      INTERCOMUNICĂŢIE s.f. Comunicaţie între două sau mai multe puncte;’ conexiune. + Conversaţie între doi sau mai mulţi interlocutori. — Din fr. intercommunication.
      INTERCONDIŢIONÂ, pers. 3 inter condiţionează, vb.
   I. Refl. şi intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependenţă. [Pr.: -ti-o-] — Inter *- -f condiţiona.
      INTERC ONDIŢI ON ĂRE, inter condiţionări, s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependenţă. [Pr.: -ţi-o-]
   —  Inter1- -f condiţionare.
      INTERCONECTAT, -A, interconectaţi, -te, adj.
•  Care stabileşte conexiuni între mai multe elemente care funcţionau înainte independent unele de altele.
   —  V. interconecta.
      INTERC ONFE SI ONĂL, -Ă, inter confesionali, -e, adj. Care se referă la relaţia dintre mai multe confesiuni sau religii; care are loc între diferite confesiuni sau religii. [Pr.: -si-o-] — Din fr.w interconfessionnel.
      INTERCONSONĂNTIC, -Ă, interconsonantici, -ce, adj. (Fon.) Care este plasat între două consoane. — Din fr. interconsonnantique.
      INTERC O OPER ATI ST, -Ă, intercooperatişti, -ste, adj. Care are loc între cooperative; care se referă la două sau mai multe cooperative. [Pr.: -co-o-] — Inter 2-+ cooperatist.
      INTERDISCIPLINAR, -A, inter disciplinari, -e, adj. Care aparţine mai multor discipline, care stabileşte relaţii între ele. ♦ (Despre domenii ale ştiinţei) Care este fundamentat pe transferul de concepte şi metodologii între două sau mai multe discipline. — Din fr. inter-disciplinaire.
      INTERDISCIPLINARITĂTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este interdisciplinar. 2. Transfer de concepte şi metodologie dintr-o disciplină (2) în alta pentru a permite abordarea mai adecvată a problemelor cercetate. — Din fr. interdisciplinaritâ.
      INTERFAŢĂRE, interfaţări, s.f. (Electron.) Interconectare a părţilor unui sistem sau a unor aparate astfel încît ele să îşi poată îndeplini funcţia în mod corect coordonat. — De la interfaţă >.
      INTERFAŢĂ a, interfeţe, s.f. (Electron.) Dispozitiv care converteşte semnalele electronice în aşa fel, încît două aparate sau sisteme să poată comunica între ele — Din engl., fr. interface (după faţă).
      INTERFĂZIC, -A, interfazici, -ce, adj. Dintre faze.
   —  Din fr. interphasique, engl. interphasic.
      INTERFERENT,-Ă, interferenţi, -te, adj. 1. (Despre
   fenomene, întîmplări, fapte etc.) Care se încrucişează, se suprapune. 2. (Fiz.; despre mişcări vibratorii) Care prezintă fenomenul de interferenţă (2). — Din fr. interirent.
      INTERFERENŢIĂL, -Ă, interferenţiali, -e, adj. De interferenţă. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. interfârentiel.
      INTERFEROMfÎTRIC, -A, interferometrici, -ce, adj. De interferometrie. — Din fr. interfâromâtrique.
      INTERFERON, interferoni, s.m. (Biochim.) Glico-pro'teină sintetizată în celulele animale după o infecţie
 86
INTERE OLICULAIt - INTrAMAgMATIC
 viraiă, avind proprietăţi antivirale. — Din engl. interîeron, fr. interfâron.
    INTERFOLICUL AR, -Ă, interfoliculari, -<?, adj. între (dintre) foliculi. — Inter -f folicular.
    INTERF OLI15RE, interfolieri, s.f. Acţiunea de a interfolia. [Pr.: -li-e-] — V. interfolia.
    INTERF 6N, interfoane, s.n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. — Din fr. interphone.
    INTER GALÂCTIC, -A, intergalactici, -ce, adj. între (dintre) galaxii. — Din engl. intergalactic, fr. intergalactique.
    INTERINDIVlJDUAL, -A, inter individuali, -e, adj. Referitor la raporturile dintre indivizi. [Pr.: -du-al] — Din fr. interindividuel.
    interioritAte, inter iorităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este interior. + Subiectivitata. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. interiorii.
    INTERIORIZA, interiorizez, vb. I. 1. Tranz. A reflecta în conştiinţă, prin prisma propriei sensibilităţi, fenomene ale realităţii exterioare. 2. Refl. A-şi înăbuşi manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. interioriser. — inte-riorizăre s.f.] interiorizat, -ă adj.
    INTERLOCK s.n. 1. Maşină de tricotat cu două rînduri de ace pe un singur cilindru. + Tricot indeşira-bil. 2. (Cin.) Sistem de înregistrare sincronă a imaginii şi sunetului aferent prin antrenarea cu aceeaşi viteză la înregistrare şi redare a peliculei de imagine şi a benzii magnetice audio. — Din engl., fr. interlock.
    INTERLOC tJŢIE s.f. v. interlocuţiune.
    INTERLOCUŢltJNE, interlocuţiuni, s.f. (Jur.) Hotă-rîre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [Var.: interlociiţie s.f.] — Din fr. interlocution.
    INTERMETALIC, -ă, interm etalici, -ce, adj. (în sintagma) Compus intermetalic = metal lipit prin sudură sau alt procedeu. — Din fr. interm etallique.
    INTERM ODULAŢIE s.f. (Fiz.) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr-un circuit, caracterizată prin apariţia unor frecvenţe rezultate din combinaţia diverselor componente ale semnalului. — Din fr. intermodulation.
    intermusculAr, -A, intermusculari, -e, adj. (Anat.) Situat între muşchi. — Din fr. intermusculaire.
    INTERNAŢIONALIZA, internaţionalizez, vb. I. Tranz. A face să dobîndească un caracter internaţional [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. internationaliser. — internaţionalizare s.f.; internaţionalizât, -ă adj.
    INTEROCEPTÎV, -A, interoceptivi, -e,' adj. (Biol.; despre senzaţii) Care ia naştere în urma acţiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne. — Din fr. interoceptiî.
    INTEROCEPTOR, interoceptori, s.m. (Biol.) Terminaţie nervoasă a unui analizator intern care culege şi transmite impulsuri primite de la organele interne.
 — Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.
    INTEROGAŢIE s.f. (în sintagma) Interogaţie retorică = procedeu retoric constînd în adresarea unor întrebări, nu pentru a obţine răspuns, ci pentru a comunica o idee, o atitudine.
    INTER ORGANIC, -A, interorganici, -ce, adj. Privitor la mai multe organe; dintre organe. — Din fr. interorganique.
    INTER OS (ÎS, -OAsA, interosoşi, -oase, adj. (Anat.)
 . Situat între oase. — Din fr. interosseux.
    INTERPRETAT6R, -OARE, interpretatori, -oare s.m. şi f. (Rar) Persoană care interpretează, explică comentator; exeget. — Din fr. interpr£tateur.
    INTERPROFESIONAL, -A, inter profesionali, -e, adj. Care interesează mai multe profesiuni. + Care se bazează pe transferul de tehnici şi metode între două
 sau mai multe profesiuni. [Pr.: -si-o-] — Inter -f-profesional (după fr. inter pr ofessionnel).
    INTERPSIHOLOGÎE s.f. Domeniu al psihologiei sociale care studiază relaţiile dintre indivizi în condiţiile imitaţiei considerate ca lege a vieţii psihice. — Din fr. interpsychologie.
    INTERSCHIMBABILITATE s.f. Calitatea de a fi interschimbabil; (franţuzism) interşanjabilitate. — Inter -f schimbabilitate (după fr. interchangeabilite.)
    INTERSECTARE, intersectări, s.f. Acţiunea de a (se) intersecta. — Din fr. intersecter.
    INTERSlSTOLA, intersistole, s.f. (Med,) Timpul dintre sistola auriculelor şi cea a ventriculelor inimii.
 —  Din fr. intersystole.
    INTERSTAMĂL, -A, interstadiale, s.n.; adj. (Geol.)
 1. S.n. Interval de climă mai caldă de durată relativă în cadrul unei glaciaţii, în timpu],regresiunii gheţarilor; interstadiu. 2. Adj. Referitor la interstadial (1). [Pr.: -di-al] — Din ^ germ. Interstadial, engl. interstadial.
    INTERSTAfilU, interstadii, s.n. (Geol.) Intersta-dial (1). — Dia ^fr. interstade.
    INTERŞANJ ABIL, -A, interşanjabili,       -e, adj,
 (Franţuzism) Interschimbabil. — Din fr. intercban-geable.
    INTERŞANJABILITATE s.f. (Franţuzism) Interschimbabilitate. — Din fr. interchangeabilitâ.
    INŢERUMÂN, -ă, interumani, -e, adj. între (dintre) oameni. — Din engl. interhuman.
    INTERVAL OMETRU, intervalometre, s.n. Dispozitiv mecanic ataşat la un aparat fotografic automat care reglează timpul dintre două expuneri succesive. — Din engl. intervalometer.
    INTERVERSICNE, interversiuni, s.f. Intervertire; răsturnare (a unei ordini). [Pr.: -si-u-] — Din fr. interversion.
    INTERVERTEBRAL, *A, inter vertebrali, -e, adji (Anat.) Care este situat intre vertebre. — Din fr. inter vertebral.
    INTERVIEVARE, intervievări, s.f. Acţiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] — V. intervieva.
    INTERVIZltJNE s.f. Sistem de transmitere a programelor de televiziune între ţările socialiste. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. intervision.
    intimAre, intimări, s.f. (Jur.) Acţiunea de a intima şi rezultatul ei; avertizare. — V. intima.
    intimidAbil, -A, intimidabili, -e, adj. Care poate fi intimidat Juşor). — Din fr. intimidable.
    INTIMIZA, intimizez, vb. I. Tranz. A crea o ambianţă intimă. — Intim + suf. -iza. — intimizâre s.f.
    intracolinAr, -A, intracolinari, -e, adj. Care este situat între coline; dominat de jur împrejur de coline. — Intra 1~ + colinar. w
    INTRACONTINENTAL, -A, intracontinentaliy -e% adj. Situat în interiorul unui continent. — Din fr., engl. intracontinental.
    INTRACRANiAN, -A, intracranieni, -e, adj. (Anat.) în craniu. [Pr.: -ni-an] — Din fr. intracrânien.
                                                                INTRAdA, intrade, s.f. Introducere în ritm de marş a unei compoziţii muzicale în sec. XVI—XVII; gener. scurtă uvertură. — Din it. entrata, germ. trade, engl. intrada. intradErmic, -A, intradermici, -ce, adj. (Anat.) Situat în dermă. — Din fr. intradermique.
    INTRADUCTIBILITATE s.f. Caracter intraductibil.
 —  Intraductibil -f suf. -itate:
    INTRAGEOSJNCLINAL, intrageosinclinale, s.n.
 (Geol.) Fosă alungită şi adîncită a unui geosinclinal în care se acumulează sedimente. [Pr.: -ge-o-] — Intra1-+ geosinclinal.
    INTRAMAGMATIC, -A, intramagmatici, -ce, adj. (Geol.) Din interiorul magmei; care s-a consolidat în adîncimea scoarţei terestre. — Intra+ magmatic*
 87
INTRANUCLEAR - IPSOCROMIE
    INTRAHUCLEĂR, -Ă, intranucleari, -e, adj. (Fiz.) Din interiorul nucleului. [Pr.: -cle-ar] — Din engl. intranuclear.
    INTRAPELVlAN, -A, intrapelvieni, -e, adj. (Anat.) Din interiorul bazinului (3). [Pr.: -vi-an] — Din fr. intrapelvien.
    INTRÂRE s.f. 1. (Electron.) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input (1). 2. (Inform.) Ansamblul influenţelor, informaţiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) şi răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; inputN (2).
    INTRATORACIC, -A, intratoracici,-ce, adj. (Anat.) Din cavitatea toracică. — Din fr. 'intrathoracique.
    INTRAVASCULAR, -A, intravasculari,            -e, adj.
 (Anat.) în (sau din) interiorul vaselor sangvine. — Din fr. intravasculaire.
    INTRAZONAL, -A, intrazonali, -e, adj. Care se află ori se formează în cadrul aceleiaşi zone. — Din engl. intrazonal.
    INTRO GRESIţjNE, introgresiuni, s.f. (Biol.) Formare de noi specii prin hibridare. [Pr.: -si-u-] — Din engl. introgression.
    INTROlGCŢIE, introiecţii, s.f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, mahifestat vprin imitarea inconştientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. — Var.: intro-iecţiune s.f.] — Din fr. introjection, it. introiezione.
    1NTROIECŢltJNE s.f. v. introiecţie.
    INTROMÎSIE s.f. v. intromisiune.
    INTROMISltJNE s.f. (Rar) Acţiunea de a introduce în ..., de a pune în ... [Var.: intromisie s.f.] — Din fr. intromisslon.
    INTROSPECTA, introspectez, vb. I. Refl. A-şi observa propriile trăiri psihice. — Din fr. introspecter,
 — introspectâre s.f.
    INTROVERSlCNE s.f. (Psih.) Orientare a conştiinţei către propriul eu; tendinţa de a se închide în sine, neglijînd lumea exterioară. [Pr.: -si-u-] — Din fr. introversion.
    INTUBA, intubez, vb. I. Tranz. (Med.) ‘A supune un bolnav acţiunii de intubaţie. — Din fr. intuber. — întuMre s.f.
    INTUBAŢIE, intubaţii, s.f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanţe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conţinutul patologic; intubare. — Din fr. intubation.
    INTUIŢI ONÎST, -1, intuiţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al intuiţionismului. [Pr.: -tu-i-ţi-o-] — Din fr. intultioniste.
    INTUMESC^NT, -A, intumescenţi, -te, adj. (Med.) (Despre ţesuturi) Care începe să se umfle, care prezintă
 o tumefacţie; umflat. — Din fr. intumescent.
    intumesc£nţă, intumescenţe, s.f. (Med.) Organ sau porţiune de organ umflată. — Din fr. intumescence.
    INVAGINA, pers. 3 invaginează, vb. I. Refl. (Med.; despre porţiuni ale organelor, ţesuturi) A se întoarce spre interior prin invaginaţie. — Din fr. invaginer.
    invaginaţie, invaginaţii, s.f. (Med.) întoarcere a, unei porţiuni de organ sau de ţesut spre intejrior, asemenea degetului unei mănuşi, sau pătrundere într-o cută proprie. — Din fr. invagination.
    invalid Abil, - A, invaliddbili, -e, adj. Care poate sau trebuie să fie invalidat. — Din fr. invalidable.
    INVAZIE s.f. (Med.) Stadiu în evoluţia ciclică a unei boli infecţioase, care durează de la apariţia primelor semne de boală pînă la instalarea fenomenelor clinice caracteristice.                                   f
    INVAZlV, -A, invaziei, -e, adj. (Med.) Cu caracter de invazie. — Din engl. invasive.
     invectivAre, vinvectivări, s.f. Acţiunea de a invectiva şi rezultatul ei. — V. invectiva.
     INVfÎNTICA s.f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenţiei şi condiţiile stimulării creativităţii.
 —  Din inventa (după didactică).
     INVENŢIE s.f. (Muz.; în forma invenţiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului.
     INV^RSIE s.f. v. inversiune.
     INVERSIIJNE s.f. 1. Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 2. (în sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Var. : inversie s.f.]
     INVERTInA s.f. (Biol.) Invertază. — Din fr. inver-tine.
     _ INVERTÎT,, invertiţi, s.m. (Livr.) Homosexual.— Din fr. inverti.
     INVERTGR, invertoare, s.n. (Elt.) Mutator care transformă curentul electric continuu în curent electric alternativ. — Din rus. invertor.
     INVESTIGARE, investigări, s.f. Acţiunea de a investiga şi rezultatul ei; investigaţie. — V. investiga.
     INVESTIGATlV, -A, investigativi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de investigare. — Din engl. investigative.
     INVESTIT, -A, investiţi, -te, adj. (Despre valori băneşti) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. — V. investi.
     INVIDlfîRE, invidieri, s.f. Faptul de a invidia. [Pr.: -di-e-] — V. invidia.
     INVOCATOR, -oAre, invocatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face o invocaţie, care invocă. — Invoca -f- suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
     INVOLUA, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superibară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -Ju-a] — Din involuţie. — involuare s.f.; involuât, -ă adj.
     INVOLtJT, -A, involuţi, -te, adj. (Bot. ; despre un organ) Răsucit spre interior. — Din lat. involutus.
     INVOLUTlV, -A, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de involuţie. — Din fr. involutif.
     IODEMÎE, iodemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a iodului în sînge; cantitate de iod prezentă în* sînge. — Din fr. iodâmie.
     iodomEtric, -ă, iodometrici, -cc, adj. Referitor la iodometrie. — Din fr. iodomâtrique.
     IODOMETRlE s.f. (Chim.) Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanţe care reacţionează cu o soluţie de iod. — Din fr. iodometrie.
     IODURARE, iodurări, s.f. (Chim.) Introducere a iodului în molecula unei substanţe organice. — După fr. ioduration.
     IODURlE, iodurii, s.f. (Med.) Prezenţă a iodului în urină; cantitate de iod prezentă în urină. — Din fr. iodurie.
     IONIZAT <5R, ionizatoare, s.n. Generator de ioni. [Pr.: t-o-] — Din fr. ionigateur.
     IONIZAŢIE, ionizaţii, s.f. (Rar) Ionizare. [Pr.: i-o-] — Din fr. ionisation.
     IONOF6N, ionofoane, s.n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] — Din fr. ionophone.
     IONOMfiTRU, ionometre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea intensităţii unei radiaţii radioactive. [Pr.: i-o-] — Din fr. ionom&tre.
     IONOSFfÎRIC, -A, ionosferici, ~ce, adj. Referitor la ionosferă, din ionosferă. [Pr.: i-o-] — Din fr. iono-sph&ique.
     IPOHiÎNDRIC, -A, ipohondriei, -ce, adj. Referitor la ipohondrie; ipohondru. — După fr. hypocondriaque»
     IPSOCROMlE s.f. v. hipsocromie.
88
IPOTIPOZĂ - isMAiirr
    IPOTiPdZĂ s.f. v. htpottpozA.
    IRADIAŢltNE s.f. v. iradiaţie.
    LRANlST, -A, iranişli, -sie, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Specialist în iranistică; iranolog. 2. Adj. (Rar) Iranistic. (2). — Din germ. Iranist.
    IRANlSTIC, -A, iranistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină care studiază comparativ limbile şi literaturile iraniene. 2. Adj. De iranistică (1); (rar) iranist.
—  Din germ. Iranistick.
    IRANOL 6 G, -A, iranologi, -ge, s.m. şi f. Iranist (1). — Din fr. iranologue.
    IRĂSER s.n. Generator cuantic care produce radiaţii electromagnetice în domeniul infraroşu. [Pr.: şi: ireizâr] — Din engl. eraser.
    IRAŢIONALITĂTE s.f. însuşirea a ceea ce este iraţional. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. irrationalite.
    IRECUPERABIL, -Ă, irecuperabili, -e, adj. Care nu eşte recuperabil. ♦ (Despre fiinţe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; nerecuperabil, incurabil.
—  Din fr. irrecupGrable.
    IREFUTABILITÂTE s.f. (Livr.) însuşirea a ceea
ce este irefutabil. — Din fr. irr&utabilii.
    IREMIStBIL, -A, iremisibili, -e, adj. (Franţuzism ) De neiertat. — Din fr. irrâmissible.
    IREMISIBILITATE s.f. (Franţuzism) însuşirea a ceea ce este iremisibil. — Din fr. irr6missibilit6.
    IRENlSM s.n. Numele unei orientări teologice care susţine unificarea diferitelor confesiuni creştine pe baza a ceea ce au ele comun. — Din fr. irenisme.
    IRENlST, -A, irenişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al irenismului. — Din fr. irâniste.
    IRENOLOGÎE s.f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menţinerea păcii sau pentru restabilirea ei. — Din fr. irânologie.
    IREPROŞABILITATE s.f. însuşirea a ceea ce este ireproşabil. — Din fr. irâprochabiliî.
    IREyoCABILITATE s.f. însuşirea a ceea ce este irevocabil. — Din fr. irevocabilii.
    IREZISTIBILITAtE s.f. însuşirea de a fi irezistibil. - Din fr. irrSsistibUii.                       ^
    IREZOLVABIL, -A, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. — De la rezolvabil (după fr. irresoluble).
    IRIDECTOMlE, iridectomii, s.f. (Med.) Secţionare a unei porţiuni din iris. — Din fr. iridectomie.
    IRIDOSCOP, iridoscoape, s.n. (Med.) Instrument folosit pentru examinarea irisului. — Din fr. iridoscopie.
    IRIDOSCOPÎE, iridoscopii, s.f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. — Din fr. iridoscopie.
    irigAt, -A, irigaţi, -te, adj. (Despre teTenuri agricole) Pe care s-au amenajat lucrări de irigaţie. + (Despre organe, ţesuturi) Prin care circulă sînge.
—  V. iriga. ^                                        /
    IRIGOSCOPÎE, irigoscopii, s.f, (Med.) Examen radiologie al colonului după introducerea unei substanţe de contrast pe cale rectală. —Din fr. irrigoscopie.
    IRONÎST, -A, ironişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f., adj. (Persoană,’ scriitor), care cultivă ironia, stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denotă ironie. — Din fr. ironiste.
    IRONIZATOR, -OAre, ironizatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care ironizează. — Din fr. ironisateur.
    ISCHEMIC, -A, ischemici, -ce, adj. (Med.) Referitor la ischemie; provocat de ischemie. — Din fr. isohfrnique.
    ISCHIALGÎE, ischialgii, s.f. (Med.) Nevralgie sciatică. [Pr.: -schi-al-] — Din fr. ischialgie.
    I   SCHI ATIC, -A, ischiatici, -ce, adj. (Med.) Al ischionului. [Pr.: -chi-a-] — Din fr. ischiatique.
    ISLAMIZA, islamizez, vb. I. Tranz. şi refl. A trece sau a face să treacă la'islamism; a da sau a căpăta caracter islamic. — Din fr. islamiser. — islamizâre s.f.; islamizât, -ă adj.
    ISMAILlT, ismailiţi, s.m. Membru al unei secte de musulmani şiiţi caracterizate printr-un fanatism extrem. [Pr.: -ma-i-] — Din fr. Ismaîlite.
A
I
$
                                                                    ÎMBĂRBĂTAT, -ă, îmbărbătaţi, -te, adj. Căruia
 i  s-a insuflat curaj, bărbăţie; încurajat, sprijinit, stimulat. — V. îmbărbăta.
                                                                 ÎMBĂRBĂTAT<5R, -OĂRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. — îmbărbăta + suf. -tor.
     ÎMBĂŢOŞĂ, îmbăţoşez, vb. I. Refl. (Fam.) A deveni inflexibil, rigid, aspru. — în + băţos. — îmbăţoşâre s.f.; îmbăţoşât, -ă adj.
     ÎMBLÎNZÎT, -Ă, îmblînziţi, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului şi să trăiască în apropierea lui; domesticit. — V. îmblînzi.
                                                                    ÎMBROBODIT 1 s.n. îmbrobodire. — V. îmbrobodi.
     ÎMBUCĂTĂŢlT, -Ă, îmbucâtâţiţi, -te, adj. Care este divizat în bucăţi; fracţionat. — V: îmbucătăţi.
     ÎMBULZIT, -Ă, îmbulziţi, -te, adj. Care se îngrămădeşte, se înghesuie; învălmăşit. — V. îmbulzi.
     ÎMBUNĂTĂŢIT, -A, îmbunătăţiţi, -te, adj. Care a dobîndit o calitate superioară; ameliorat, îndreptat. — V. îmbunătăţi.
     ÎMBUŞONĂ, îmbuşonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un buşon. — în -f buşon. — îmbu-şonâre s.f.; îmbuşonât, -ă adj.
     împingător, împingătoare, s.n. Accesoriu la armele de foc care serveşte la împinsul proiectilului în ţeavă. — împinge + suf. -tor.
     ÎMPÎSLITCrA, împîslituri, s.f. Ţesătură cu aspect de pîslă. — Împîsli -f- suf. -tură.
     ÎMPRĂŞTIÂT, -Ă adj. (Despre fucruri) Aflat în dezordine, risipit.
                                                                 ÎMPRESURĂT, -Ă, împresuraţi, -te, adj. Cuprins din toate părţile; învăluit, năpădit. — V. împresura.
     ÎMPUŞCĂ vb. I. 1. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli şi despre pereţii pe care sînt aplicate). A se degrada (la suprafaţă) prin umflare, cojire etc.; a se coşcovi, a se scoroji, a se coji. 2. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafaţă betonată.
     ÎMPUŞCĂT, -Ă adj. 1. (Despre vopsele, tencuieli şi despre pereţii pe care sînt aplicate) Care s-a degradat (la suprafaţă) prin umflare, cojire etc.; coşcovit, scorojit, cojit. 2. (Despre pereţi de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.
     ÎNĂLT, -Ă adj. (în sintagma) înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cît mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi.
     ÎNAPOIERE s.f. (în sintagma) înapoiere mintală= dezvoltare mintală inferioară la un individ, faţă de vîrsta pe care o are; insuficientă dezvoltare psihică şi intelectuală a unui individ.
     ÎNCADRĂBIL, -Ă, încadrabili, -e, adj. Care poate fi încadrat. — încadra -f suf. -bil.
                                                                    ÎNCADRATtJRĂ, încadratdri, s.f. (Livr.) Ramă.
 —  Din it. inquadratura.
     ÎNCARBONIZĂRE s.f. Proces biochimic lent de transformare a substanţelor organice din plante în cărbuni. — în -J- carbonizare.
                                                                 ÎNCASĂBIL, -Ă, încăsabili, -e, adj. Care poate fi încasat. — încasa -f suf. -bil (după fr. encaissable).
 90
    ÎNCASTELtJRĂ, încasteluri, s.f. (Med. vet.) Deformare a copitei la animale. [Var.: incastelură s.f.] — Din Ir. encastelure.
    ÎNCĂLZIRE s.f. 1. Ansamblu al procedeelor de încălzire. 2. Complex de exerciţii fizice efectuate înaintea unui antrenament, a unei competiţii etc. pentru adaptarea organismului la potenţial maxim.
    ÎNCHINĂ vb. I. Tranz. (în expr.) A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii.
    ÎNCHIONDORĂ, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urît, încruntat, cruciş. — în -f- chiondorî(ş).
 —  închiondorăre s.f.; închiondorăt, -ă adj,
    ÎNCH1TUÎRE, închituiri, s.f. Operaţie de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului. —. în -j- chituire.
    ÎNCIFRĂ, încifrezy vb. I. Tranz. A reda o idee, un sentiment etc. în mod indirect, simbolic, metaforic; a exprima o idee, un sentiment etc. într-un limbaj criptic, care cere o iniţiere pentru a fi înţeles. — în 4- cifru. — încifrâre s.f.; încifrât, -ă adj.
    ÎNCLICHETĂ, înclichetez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A imobiliza un mecanism într-o anumită poziţie. — Din fr. encliqueter.— înclichetâre s.f.; înclichetât, -ă adj.
    ÎNCLICHETĂJ, înclichetaje, s.n. (Tehn.) Dispozitiv care nu permite mişcarea de rotaţie a unei roţi decît într-un singur sens. — Din fr. encliquetage.
    ÎNCOĂCE adv. (în loc. adv.) încoace şi încolo = dintr-o parte în alta. + (Pop. şi fam.; substantivat, n.; în expr.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător.
    ÎNDOCĂ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operaţiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocâ vb. I] — Din germ. eindocken. — îndocâre s.f.; îndocât, -ă adj.
    ÎNDREĂ s.m. (înv. şi reg.) Decembrie. — Din n. pr. Andrei.
    ÎNFĂPTUIT, -Ă, înfăptuiţi, -te, adj. Care este dus la îndeplinire ; realizat, îndeplinit. — V. înfăptui.
    ÎNGHEŢĂRE s.f. (în sintagma) îngheţarea salariilor = măsură economică, în capitalism, de menţinere neschimbată a salariilor într-o perioadă de urcare a costului vieţii.
    ÎNGLOBĂT, -Ă, înglobaţi, -te, adj. Care este cuprins într-un tot. — V. îngloba.
    ÎNGRĂDÎT, -Ă, îngrădiţi, -te, adj. 1. Care â fost înconjurat cu gard pentru a izola. + Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acţiune; stăvilit. — V. îngrădi.
    ÎNGRĂMĂDIT, -Ă, îngrămădiţi, -te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmăşit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. —V. îngrămădi.
    ÎNGURGITĂRE s.f. v. ingurgitare.
    ÎNJUNGHIETOR, -OĂRE, înjunghietori, -oare, adj.,* subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, * sacrifică; (pop.) junghietor.♦ Care produce junghiuri.
 2. S.m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 8. S.n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] — înjunghia -f suf. -tor.
fNNAVETARE - fNZIDW
    INNAVETÂRE s.f. Operaţia de a încărca şi do a transporta <ju navetele. — Din navetă *.
    ÎNNEGRÎT, -Ă adj. (Despre oameni) Bronzat.
    ÎNNISIPĂ, pers. 3 înnisipează, vb. I.' Refl. (Despre căi de comunicaţie) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip.— în -f nisip. — înnisipâre s.f.; înnisipât, -ă adj.
    ÎNNODĂT, -Ă, înnodaţi. -te, adj. (Despre fire) Care este legîft, unit printr-un nod. + Care a fac.ut nod ; care are multe noduri. — V. înnoda.
    ÎNSĂCUÎT, -Ă, însăcuiţi, -te, adj. Care este pus în saci. — De la sac.
    ÎNSĂNĂTOŞIT OR, -OARE, însg,nătoşitori, -oare, adj. (Rar) Care însănătoşeşte. — însănătoşi -fsuf. -tor.
    ÎNSERIĂ, înseriez, vb. I. Tranz. A aşeza în serie, în ordine; a da număr de serie. [Pr.: -ri-a] — în + serie. — înseriere s.f. ; înseriât, -ă adj.
    ÎNSTRĂINARE s.f. (Fii.) Categorie a materialismului istoric care desemnează transformarea activităţii omeneşti şi a rezultatelor acesteia în forţe străine şi ostile omului; alienare.
 •  ÎNSTRUNĂRE, înstrunâri, s.f. Acţiunea de a înstruna şi rezultatul ei. — V. înstruna.
    ÎNŞEŞlT, -A, înşesiţi, -te, adj. De şase ori mai mare; sextupiu. — în -f şase'-f suf. -it.
    ÎNŞEUĂRE s.f. Acţiunea de' a înseua şi rezultatul ei. LPr.: se-ua] — V. înşeua..
    lNŞTtfNŢĂT, -Ă, înştiinţaţi, -te, adj. Care a luat cunoştinţă de ceva; avertizat, avizat,- somat. [Pr.: -şti-in-] — V. înştiinţa.
    ÎNTINDERE s.f. 1. (Med.; şi în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilităţile lor de întindere, ajungînd pînă la ruptură. 2. (Muz.) Ambitus.
    ÎNTINStJRĂj întinsuri, s.f. Limita de jos, de adîncime^hiică, a unei ape, în prelungirea malului. — întins2 +- suf. rură.
 ’ ÎNTÎRZIĂT, -Ă, tntîrziaţi, -te, adj. Care a apărut, s-,a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at]
 —  V. întîrzia.
    ÎNTOARCE vb. I. Tranz. şi refl. (în expr.) A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulţumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-şi) strica buna dispoziţie, a (se) bosumfla.
    ÎNTORS2, -OÂRSĂ adj. (Fam.; şi în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulţumit., foarte supărat, tulburat; bosumflat.
    ÎNTORTOCHEAT, -Ă adj. (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2).
    ÎNTOVĂRĂŞIRE s.f. (Ieşit din uz; în sintagma) întovărăşire agricolă = formă simplă a cooperaţiei agricole de producţie în care munca era socializată, mijloacele de producţie aparţineau ţăranilor, iar veniturile erau împărţite proporţional după muncă şi după mijloacele de producţie. *
    ÎNTOVĂRĂŞIT, -Ă, întovărăşiţi, -te, adj., s.m. şi f. (Ieşit din uz) (Persoană) care *făcea parte dintr-o întovărăşire agricolă. — V. întovărăşi.
    ÎNTREFlfiR, întrefieruri, s.n. Porţiune nefero-magnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de feţele apropiate ale unor porţiuni feromagnetice ale laturii. — între 2 -f fier (după fr. entrefer).
    ÎNTREPtJNTE, întrepunii, s.f. (Mar.) Punte situată sub puntea superioară; p. ext. spaţiul dintre punţi.
 — între 2 + punte (după fr. entrepont).
    ÎNTREGOL, întregoluri, s.n. (Constr.) Porţiune de x
 perete care se găseşte între două uşi, două ferestre etc. — între 2 + £ol.
    ÎNTREVOtiBIRE, întrevorbiri, s.f. (înv. şi reg.) Convorbire. — între -f vorbire.
    ÎNTREZĂRIRE, s.f. Acţiunea de a întrezări şi rezultatul ei. — V. întrezări. ■
    întunecare s.f. (Cin.) Fondu.
    ÎNVERGĂ, înverg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pînza pe o vergă. — Din it. invergare. — învergâre s.f.
    ÎNVIGORĂ, învigorez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoşi. — în + vigoare. — învigorare s.f.; învigorăt, -ă adj.
    ÎNVÎLTORI, pers. 3 învîltoreşte, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vîrtejuri; a se învolbura. — în + vîltoare. — învîltorîre s.f.
    ÎNVÎRTEJÎT, -A, învîrtejiţi, -te, adj. Care este luat de vîrtej, învîrtil în cerc; învolburat. — V. învîrteji.
    ÎNVÎRTl vb. I. Tranz.. A da unui obiccto mişcare de rotaţie; a întoarce (II 1), a suci (2).
    ÎNVRĂJBIT, -Ă, învrăjbiţi, -te, adj. Care este în vrajbă, certat cu cineva; înfuriat, mîniat, întărîtat.
 - V. învrăjbi.
    ÎNZĂVORÎ, înzăvoresc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenţionat mişcarea unei piese-faţă de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. — în -f-
 zăvorî. — înzăvorîre s.f.; înzăvorît, -ă adj.
    ÎNZIDlT, -A, înzidili, -te, adj. Fixat într-un masiv de zidărie. — V. înzidi.
J
    JABIRtJ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. — Din fr. jabiru.
    JAC1 s.n. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane şi casetofoane. [Scris şi: jack. — Pr. şi: geac]
    JACKs.n. v. geac.                 <
    JAINlST, -A, jainişti, -ste, adj. s.m. şi f. (Adept) al jainismului. [Pr.: ja-i-] — Din fr. jaîniste.
    JALONfÎR, jaloneri, s.m. Persoană care face jalonări. — Din fr. jalonneur.
    JAMAICĂN, -A, jamaicani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Jamaica. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Jamaica. — Din fr. jamalquain.
    JAPANOLOG, -A, japanologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în japanologie. [Var.; japonoldg,-ă s.m. şi f,] — Din germ. Japanolog.
    JAPANOLOGIE s.f. Studiu al culturii şi civilizaţiei japoneze. [Var.: japonologie s.f.] — Din germ. Japanologie.
    JAPONOLdG, -A, s.m. şi f. v. japanolog.
    JAPONOLOGlE s.f. v. japanologie.
    JASMlN s.m. (Franţuzism) Iasomie (Jasminum officinale). — jDin fr. jasmin.
    JAVELIZA, javelizez, vb. I. Tranz. A supune (apa) procesului de javelizare. — Cf. fr. javeler. — javelizât, -ft adj.
    JAZlSTIC, -A, jazistici, -ce, adj. De jaz, privitor’ la jaz. [Scris şi: jazzistic] — Jaz -f suf. -istic.
    JEJUNAL, -A, jejunali, -e, adj- (Anat.) Al jeju-nului. — Din fr. jâjunal.
    JEJUNOSTOMlE, jejunoştomii, s.f. (Med.) Deschidere operatorie a unei anse jejunale la piele. — Din fr. jâjunostomie.
    JET2, jeturi, s.n. Avion cu reacţie. [Pr.: get] — Din engl. jet [plane].
    JETflU, jeteuri, s.n. (în tricotaj) Ochi1 (II 4) obţinut prin înfăşurarea firului o singură dată pe andrea, apu-cîndu-1 din faţă spre spate. — Din fr. jete.
    jlGHER, jigheruri, s.n. 1. (Text.) Maşină pentru vopsit pînza. 2. (Elt.) Transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice. [Pl. şi: jighere. — Scris şi: jigger] - Din engl. jigger.
    miĂ\tRE,jirâviri, s.f. (Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiţei (3). — Et. nec.
    J1TTER adj. invar. (Despre semnale) Care este caracterizat prin incertitudinea frecvenţei în timp. (Pr.: gi-tăr] — Cuv. engl.
        JOB, joburi, s.n. (Englezism) Slujbă, serviciu. + Afacere cu caracter privat sau oficial. [Pr.: giob] — Din engl. job.
        JOC s.n. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoţei = glockenspiel.
        JOFRA, jofre, s.f. Prăjitură de formă cilindrică din cremă de ciocolată acoperită cu glazură. — Din fr. joffre.
        JOGGING s.n. Alergare uşoară practicată pentru întreţinerea sănătăţii.. [Pr.: gioghing] — Cuv. erigl.
        ‘JONCŢIUNE s.f. (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de coi^lucţie ale unui semiconductor, între doi semiconducton sau între un metal şi un semiconductor.
        JOTĂ, jotet s.f. Dans popular spaniol cu mişcare repede şi cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează faţă în faţă pe loc. [Pr.: ho-] — Din sp. jota. •
        JUBILARE, jubilări, s.f. Satisfacţie însoţită de veselie mare; (rar) jubilaţie. — V. jubila.
        JUBILATlV, -A, 'jubilativi, -e, adj. (Rar) Triumfător, vesel. — Din jubila.
        JUBILAŢIE, jubilaţii, s.f. (Rar) Jubilare. — Din fr. jubilation.                                •
        JUCABIL, -A, jucabili, -e, adj. (Rar) Uşor de jucat; care se pretează reprezentării (3). — Juca 4- suf. -bil.
        J(JDEC, judeci, s.m. Ţăran care devenea liber după răscumpărarea din rumânie. — Din lat. judex.
        JUICE'S.n. Suc de grepfrut, portocale etc.; p. gener. băutură răcoritoare. [Pr.: gius] — Cuv. engl.
        JCKE-BOX, juke-boxuri, s.n. (Englezism) Tonomat. [Pr.: giu(k)-box] — Din engl., fr. juke-box.
        JULfiP, julepuri, s.n. (Farm.) Soluţie de gumă arabică în apă, care se adaugă în poţiuni. — Din fr. julep.
        JUMPING s.n. Concurs hipic de sărituri, cu obstacole. [Pi*.: gedmping] — Cuv. engl.
        JUNCTtJRA, juncturi, s.f. (Livr.) Joncţiune; (spec.) locul de unire a două formaţiuni anatomice. — Din lat. junctura, fr. joncture.
        jurisprudenţiAl, -A, jurisprudenţiali, -e, adj. (Livr.) Care' aparţine jurisprudenţei, de jurisprude^ţă. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. jurisprudcntiel.
        JURNAdA, jur nade, s.f. Haină cu mîneci lungi purtată sub armură în secolul al XV-lea. — Din fr. journade.
0 JUSTIŢIA!, -A, justiţiali, -e, adj. (Livr.) De justiţie, al justiţiei. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. justiciel.
        JUVENILITATE s.f. (Rar) Caracter juvenil. — Din* fr. juvânilite.
 92
K
      KABUKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cîntate şi balet. O (Adjectival) Teatru kabuki. — Din engl., fr. kabuki.
      KAMIKAZE s.m. invar., s.n. 1. S.m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acţiune de atac.
  2.  S.n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra ţintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. — Din fr. kamikaze.
      KAMPUCHlAN, -A, kampuchieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Kampuchia; (ieşit din uz) cambodgian. [Pr.: -ci-] — Kampuchia (n. pr.) + suf. -an.
      KARĂTfl s.n. Metodă japoneză de luptă care foloseşte în atac sau apărare mişcări rapide şi violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. şi: karăte] — Din fr. karatâ.
      KARL1NG, karlinguri, s.n. (Geol.) Creastă de munte stîiicoasă, ascuţită; custură (2). — Din germ. Karling.
      KÂRMA s.f. (în sistemul filozofic brahmanic) Noţiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acţiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. — Din engl., fr. karma.
      KASIdA, kaside, s.f. Specie a liricii clasice turce şi persane, asemănătoare cu oda. — Din fr. kasside.
      KASOLlT s.n. (Min.) Silicat de plumb şi de uraniu hidratat. — Din fr. kasolite.
      KfiLVIN s.m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internaţional. [Abr.: K] — Din engl., fr. kelvin.
      KETCHUP s.n. Sos picant preparat din suc de roşii, oţet şi mirodenii. [Pr.: checiăp] — Cuv. engl.
      KEVLAR s.n. Material compozit foarte uşor, foarte rezistent la şoc şi la coroziune, neinflamabil, care nu permite propagarea fisurilor şi amortizează vibraţiile, folosit în aeronautică. —Denumire comercială.
      ftlBBtJTZ, kibbutzuri, s.n. Gospodărie colectivă agrară în Israel. [Pr.: chibuţ] — Din fr. kibboutz.
      KÎDNAPPING s.n. (Rar) Răpire de persoane, făcută pentru a extorca bani sau a teroriza — Din engl. kidnapping.
      KIESERlT s.n. (Min.) Sulfat natural hidratat de magneziu, utilizat la prepararea sării amare. [Pr. : chi-ze-] — Din germ. Kieserit, fr. kicserite.
      KILOAMPER, kiloamperi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-, Abr. : kA] — Din fr. kiloampere.
      KILOAMPERMfÎTRU, kiloampermetre, s.n. (Fiz.) Instrument folosit pentru măsurarea curenţilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] — Din fr. kiloamp ferem etre.
      KILOCUVÎNT, kilocuvinte, s.n. (Inform.) Multiplu al cuvîntului egal cu 1 024 de cuvinte. [Abr.: kcuv.] — Kilo-2 -f cuvînt.
      KILOELECTRONVOLT, kiloelectronvolţi, s.m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electron voi ţi. [Pr.: -lo-e-. —. Abr.: keV] — ' J)in fr. kilo Electron volt.
    KILOGRÂM s.n. (Fiz.; în compusul) Kilogram-for-ţâ-metru = kilogrammetru. [Abr.: kgf.m].
    KILOJOULE, kilojouli, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de jouli. [Pr.: -giul şi -jul. — Abr.: kJ] — Din fr., engl. kilojoule.                      <
    KILOMOL, kilomoli, s.m. (Chim.) Cantitate de substanţă a cărei masă, exprimată în kilograme, este numeric egală cu masa moleculară. [Scris şi: chilomol. — Abr.: kmol] — Kilo2--------f- mol.
    KILO OHM, kiloohmi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru rezistenţa electrică, egală cu o mie de ohmi.- [Pr.: -o-om. - Abr.:       kQ] — Din germ.
 Kiloohm.
    KILOTONA, kilotone, s.f. (tiz.) Unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: fa] — Din fr. kilotonne.
    kilovAr, kilovari, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru puterea reactivă, egală cu o mie de vâri. [Abr.: kVAR] — Din fr., engl. kilovar.
    KINORAmA, kinorame, s.f. Procedeu de filmare şi de proiecţie pentru'ecran panoramic. — Din germ. -Kinorama. ^
    KIRGHÎZ, A kirghizi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în R.S.S. Kirghiză.
 2. Adj., s.m. şi f. (Lpcuitor) din R.S.S. Kirghiză. — Din fr. Kirghizc.
    KIŞ-MIŞ s.n. Soi de viţă de vie originar din Asia, cu ciorchini* răsfiraţi şi boabe alungite, albe sau negre, fără seminţe, folosit la producerea stafidelor. — Cuv. rus.
    KITSCH, kitschuri, s.n. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. ^ Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate şi valorificate comercial. [Pr.: chici] — Din germ. Kitsch.
    KITSCHIZARE, kitschizări, s.f. (Rar) Falsificare, denaturare a artei. [Pr.: chicizare] — De la kitsch.
    KNESSfîT s.n. Parlament unicameral al statului Israel. [Scris şi: knesseth] — Din engl. knesset.
    KNOCK-OUT s.n. = cnocaut.
    KftO.W-HOW s.n. Ansamblu al informaţiilor şi al experienţei privind un nou proces tehnologic şi modul de exploatare al unor utilaje noi. [Pr.: nău-hdu] — Cuv. engl.
    KOINfi s.f. (Lingv.) Variantă lingvistică ce serveşte comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limbă comună (b). — Din fr. koin6.
    KRENNERÎT s.n. (Min.) Minereu aurifer. — Din engl. krennerit, fr. krennerite.
    , KUWEITIĂN, -Ă, kuweitieni, -e, s.m. şi f., adj. 1/ S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Kuweit.
 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Kuweit. [Pr.: -vei-ti--an] — Din fr. koweitien.
    KYRIE s.f. .(Muz.) 1. (Şi în sintagma kyrie eleison) Invocaţie a divinităţii adaptată în cultul creştin.
 2. Parte a misei (care se deschide prin kyrie 1). [Pr.: chi-] — Cuv. gr.
 93
L
      LA 1 prep. (în legătură cu verbul ,,aîmpărti“) între2 (*)• . -
      LÂBA s.f. (Mar.; în compusul) Labă-de-pisică = încreţitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vînt.
      LABFERMBNT, labfermenţi, s.m. (Biochim.) Cheag (1). — Din fr. labferment.
      LABIE, labii, s.f. 1. (Bot.) Formaţie caracteristică florilor unor plante [alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al vulvei. [Pr.: -bi-e] — Din lat. labium.
      LABIOLECTtJRÂ s.f. Aptitudine de a înţelege vorbirea după mişcările buzelor. [Pr.‘: -bi-o-] — Labi[al] + lectură.
      LABIRINTOD<jNT, labirintodonţi, s.m. (La pl.) Grup de amfibieni    fosili din    triasic, ai căror dinţi  au
   încreţituri sinuoase ; (şi la sg.) animal din  acest grup.   —
   Din fr. labyrinthodontes, engl. labirynthodonta.
      LABORIOZ1TĂTE, laboriozitâţi, s.f. (Rar) Faptul, calitatea de a fi    laborios;     hărnicie.   [Pr.: -ri-o-] —
   Laborios + suf. -itate.
      LABRU, labri, s.m. Peşte marin comestibil care trăieşt» pe Îîngă ţărmuri stîncoase (Labrus). — Din fr. labre.
      LĂBRUM s.n.       (Anat.)       Structură   anatomică    în
   formă de buză. ^ Byză superioară la insecte şi la mamifere. — Din lat. labrum.
      LAC1 s.n. (în sintagma) Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, car© constituie rezerva de apă necesară producerii energiei.
>     LACERA, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfişia, a rupe în bucăţi. — Din fr. lacerer. — lacerare s.f.; lacerat, -ă adj. *
      lacertiliAn, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi cornoşi; (şi la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] — Din ffi. lacertiliens.
      LĂCRIMAU, lacrimare, s.n. (Arh.) Proeminenţă îm partea inferioară a unei cornişe, făcută pentru ca apa fie ploai® să se scurgă departe de zid; piesă de lemn sau d# metal profilată şi fixată în acelaşi scop, pe faţa exterioară a tocului unei ferestre sau uşi. — Lacrimă + suf. -ar.
      LACTARIU, lactarii, s.n. (Med.) Centru de colectare şi distribuire a laptelui de mamă. — Din fr., lat*, laetarium.
      LACTÂT1 s.m. (Farm.; în sintagma) Lactat de calciu = sare de calciu a acidului lactic folosită în tratamentul spasmofiliei, tetaniei, rahitismului etc.
      LACTÂT 2, -Ă s.f.pl. Produse fabricate pe bază de lapte.
      LACÎOBĂR, lactobaruri, s.n. Local unde se servesc produse lactate. — Lacto - + bar.
      LACŢOBIOZĂ, lactobioze, s.f. (Chim.) Lactoză. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. lactobiose.
      LACTODENS1METRU, lactodensimetre, s.n. (Tehn.) Lactometru pentru determinarea densităţii laptelui.
   —  Din fr. lactodensimetre.
      LACTODtC,. lauctoducuri, s.n. Conductă specială pentru transportul laptelui. — Din fr. lactoduc.
   LACTOFRtJCT, lactofructe, s.n. Produs alimentar dietetic, fabricat pe bază de lapte amestecat cu sucuri de fructe, zahăr etc. — Lacto- + fruct.
   LACTOG1ŞN, -A, lactogeni, -e, adj., s.n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactaţia. — Din fr. lactog&ne.
   LACTO GENETIC, -A, lactogenetici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la lactogeneză, de lactogeneză. — Din fr. lactogenetique.
   LACTOGENEZĂ, lactogeneze, s.f. (Biol.) Fenomen de producere naturală a laptelui. — Din fr. lactogenese.
   LÂCTOSfÎR, lactoseruri, s.n. Partea lichidă din lapte, rămasă' după înlăturarea cheagului. — Din fr. lactosârum.
   LACTOZURÎE, lactozurii, s.f. (Med.) Prezenţă a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. — Din fr. lactosurie.
   LAICÎSM, s.n. Atitudine, manifestare laică; carac- ' ter laic. ^[Pr.: la-i-] — Din fr. laîcisme.
   LAMA2, lamez, vb. I, Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafaţa frontală, circulară, a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, cînd strunjirea este dificilă. — Din fr. lamer. — lamâre s.f.; lamât^-ă adj.
   LAMARCKlST, -A, lamarckiştiy -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al lamarckismului. — Din fr. lamarckiste.
   LAMARTINlAN, -A, lamartinieni, -e, adj. De Lamartine, al lui Lamartine; în maniera lui Lamartine ; lamartinist (2)^ [Pr.: -ni-an] — Din fr. lamartinien. .
   LAMARTINÎST, -A, lamartinişti, -ste, s.m., adj.
1. S.m. Poet care cultivă motivele liricii lui Lamartine.
2. Adj. Lamartinian. — Lamartine (n. pr.) -f- suf. -ist.
   LAMBfÎRT, lamberti, s.m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanţei. [Abr.: L] — Din fr. lambert, germ. Lambert.
   LAMBRECHÎN, lambrechine, s.n., lambrechini, s.m.
1. S.n. Draperie aşezată în partea superioară a unei deschideri (uşă, fereastră etc.). 2. S.n. Element decorativ de construcţie al cornişelor, al balustradelor etc.
3. S.m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobeşte un scut şau o steftiă.
—  Din fr. lambrequin.
   iambrisAre, lambrisări, s.f. Operaţie de executare a unîtf lambriu. — V. lambrisa.
   LAMBRISĂT, -A, lambrisaţi, -te, adj. (Despre pereţi) Care este acoperit cu lambriuri. — V. lambrisa.
   ' LAMfî, lameuri, s.n. Material textil din mătase, bumbac sau lînă cu fire metalice. — Din fr. lame.
   LAMELA, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamfele. — Din lamelă. — lamelâres.f.; lamelât, :ă adj.
   LAMENTO, lamentouri, s.n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tînguire.
—  Din it. lamento.
   LAMINAŢIE, laminaţii, s.f. (Anat.) Aşezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. — Cf. lat. lamina.
   LAMINA, lamine, s.f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subţire care face parte din-structura unei formaţiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. — Din lat., engl. lamina.
 94
LAMPĂ - LEPTOMENINGITĂ
    LÂMPĂ-s.f. (în sintagmele) Lampă fulger = blitz. Lampă cu halogen = lampă cu incandesceiîţă în balonul căreia se introduce un amestec de gaze inerte care conţine halogeni, în scopul măririi duratei de funcţionare şi â strălucirii.
    LÂMPROFÎR, lamprofire, s.n. (Min.) Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în fier şi magneziu. — Din fr. lamprophyre.
    LANCASTERIĂN, -A, lancasterieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Ieşit din uz; în sintagma) Sistem lancas-terian = sistem de învăţămînt bazat pe ajutorul elevilor mai avansaţi, folosiţi ca monitori. 2. Adj., s.m. şi f. (Adept), al sistemului lancasterian (1). [Pr.: ri-an] — Din engl. Lancasterian.
    LANCINĂNT, -Ă, lancinanţi, -te, adj. (Livr.; desprer dureri) Care se manifestă prin junghiuri şi zvîcnituri. — Din fr. lancinant.
    L AND GRAF* la ndgrafi, s.m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. — Din fr. landgrave.
    land grafi At, landgrafiate, s.n! Domeniu condus de un landgraf. [Pr.: -fi-ai] — Din fr. landgraviat.
    LANDRAS s.m. Rasă de porci de culoare albă şi cu corpul foarte lung, crescuţi pentru carne; porc din această rasă.Din engl. landrace.
    LANSA vb. I. Tranz. A arunca, a îndrepta spre ţintă un anumit fel de armament.
    LANSATOR, lansatoare, s.n. Dispozitiv folosit pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau â torpilelor. — Lansa -f suf. -tor.
    LANŢ s.n. (în sintagma) Lanţ cauzal închis — feedback.'
    LANtJGO s.n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă uiiele regiuni ale corpului la făt. + Fire de păr din alte regiuni-decît dîn cele obişnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.). — Din lat., fr. lanugo.
    LAPAROSCCÎP, laparoscoape. s.n. (Med.) Instru-rpent pentru examinarea cavităţii abdominale; peri-toneoscop. — Din fr. laparoscope.
    LAPIDARE, lapidări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a lapida şi rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobiu.
 — V. lapida.
    LAPIDARITATE s.f. (gar) Caracter lapidar. — Lapidar -f suf. -itate.
    LAPOVIŢĂ, pers. 3 lapoviţează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. — Din lapoviţâ.
    LARARIU, Iar ar ii, s.n. (Livr.) încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor şi penaţilor. — Din lat. lararium.
    LARIFORMA, lariforme, s.f. (La pl.) Ordin de păsări acvatice palmipede* din care fac parte pescăruşii; (şi la sg.) pasăre din acest ordin. — Din fr. lari!ormes.
    LARINGECTOMÎE, laringectomii, s.f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. — Din fr. laryngectomie.
    LARINGOLOGIC, -A, laringologiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la laringologie. — Din fr. laryngologique.
    LARINGOPATlE, laringopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile laringelui. — Din fr. laryngopa-thie. 1
    LARINGOSCOPIC, -A, laringoscop ici, -ce, adj. Referitor, la laringoscop, de laringoscop. — Din fr. laryngoscopique.
 . ' L ARIN G O SPASM, laringospasme, s.n. (Med.) Spasm al muşchilor glotici. — Dins fr. laryngospasmc.
    LARINGOSTROBOSCCÎP, laringostroboscoape, s.n. (Fon.) Stroboscop specializat pentru studiul coardelor vocale în timpul fonaţiei. — Din fr. larynjostroboscope.
    LARINGOSTROBOSCOPlE, laringostroboscopii, s.f. (Fon.) Observare a coardelor vocale cu laringostpobos-copul. — Din fr. laryngostroboscopie.
    LATERÂL, -A adj. (în sintagma) Gîndire laterală = . proces specific gîndirii creatoare, avînd ca scop obţinerea a cît mai multor variante posibile ale obiectuluii sau fenomenului cercetat.
    LATERITIC, -A, lateritici, -te, adj. (Min.) Referitor la laterit; care conţine laterit. — Din fr. lateritique.
    LATERITIZARE, lateritizări, s.f. (Geol.) Proces de formare a solurilor lateritice. — După fr. lateritisatioH.
    LAURACEE, lauracee, s.f. (La pl.) Familie de arbori şi arbuşti din regiunile calde, cu frunzele persistente, iDOgate în uleiuri eterice; (şi la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] — Din’ fr. lauracees.
    LAVABILITATE s.f. însuşire de a fi lavabil. — Din fr. lavabilite.
    LAVĂJ, lapajuri, s.n. (Franţuzism) Spălare; spă-lătură. [Pl. şi: lavaje] — Din fr/larage.
    LAVALIERĂ s.f. Microfon care se ataşează la revţr sau lâ buzunar.
    LAVÂNDĂs.f. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-nejru, folosit în contratipare.
    LAVfÎTĂ, lavete, s.f. (Franţuzism) Cîrpă de spălat (motoarele, vasele de bucătărie etc.).— Din fr. larette.  ,
    LAXÎSM s.n. Sistem, atitudine teologică, filozofică,   '
 politică tolerantă. — Din fr. laxisme.
    LAXÎST, -A, laxişti. -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al laxismului. — Din fr. iaxiste.
    LAXITĂTE s.f. (Med.) Mobilitate crescută a unei articulaţii. — Din fr. laxite.
    LECTOR s.m. (Inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă.
    LECTURĂ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. —
 Din lectură. — lecturăre s.f.; lecturât, -ă adj. .
    LED, leduri, s.n. (Electron.) Diodă (electro)lumi-nescentă. — Din engl. led.
    LEGUĂN, leguani, s.m. Şopîrlă cu creastă din regiunea tropicală a Americii. [Pr.: -gu-an] — Din engl. leguan.
    LEGUMlfÎRĂ, legumiete, s.f. Vas adînc de porţelan cu capac în care se servesc legumele. [Pr.: -mi-e-] —
 Din fr. legumier.
    LEHÂMITE s.f. (în expr.) Â-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scîrbi (de ceva).
    LEJERITĂTE, lejerităţi, s.f: («Livr.) Uşurinţă. + -Comoditate. — Lejer -f suf. -itate (după fr. legerete).
    LEMNAC^E, lemnacee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate de tipul lintiţei; (şi la sg.) plantă din această familie. — Din fr. lemnacees.
    LfiMNE s.n. pl. (Muz.) Instrumente de suflat făcute din lemn.
    LEMPÎRĂ, îempire, s.f. Unitate monetară de bază în Honduras. — Din fr. lempira.
    "LENTlGO s.n. (Med.) Pată pigmentară a pielii cu aspect de nev. + Pistrui. — Din fr., lat. lentigo.
    LENTÎLĂ s.f. (în sintagmele) Lentilă electronică = dispozitiv care produce un cîmp electric sau magnetic de o anumită configuraţie şi simetrie astfel îneît să poată modifica traiectoriile electronilor. Lentilă de contact = lentilă' fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii.
    lent o Are, lentori,. s.f. (Franţuzism) încetineală.
 — Din fr. lenteur.
    LEPTOMENlNGE, leptomeninge, s.n. (Med.) Denumire pentru arahnoidă şi piamater considerate împreună. — Din fr. leptomeninge.
    liEPTOMENINGÎTĂ, leptomeningite, ş.f. (Med.) Meningită în care se inflamează mai ales piamaterul. —
 Din fr. leptomeningite.
 95
LEPTON - LILIAL
        LEPT(ÎN, leptoni, s.m. (Fiz.) Particulă elementară cu masa de repaus mai mică decît cea a unui nucleon. — Din fr. lepton.
        le siv Are, lesivări, s.f. (Geol.) Dizolvare şi spălare a sărurilor solubile din sol de către apa din precipitaţii. — După fr. lessivage.
        LEŞESC, -EASCĂ s.f.art.Dans popular din Moldova.
        LETALITATE s.f. (Med.) Mortalitate. - Din fr. letalitâ.
        LETRASET, leţraseturi, s.n. Set de litere, cifre şi semne de punctuaţie de diferite culori şi caractere, aflate pe un suport transparent şi care pot fi transferate, prin apăsare, pe diferite suprafeţe. [Pl. şi: letra-sete] — Denumire comercială.
        letrînA, letrine, s.f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediţii bibliofile. — Din fr. lettrine.
        LEUCOBAzA, leucobaze, s.f. (Chim.) Leucoderivat. [Pr.: le-u-] — Din germ. Leukobase, fr. leucobase.
        LEUCOCITOGENEZĂ s.f. (Biol.) Proces deformare a leucoeitelor. [Pr.: le-u-] — Din fr. leucocytogenese.
        LEUCOCITOLlZA, leucqciiolize, s.f. (Med.) Distrugere a leiicocitelor din sînge. [Pr.: le-u-] — Din fr. leucocytolyse.
        LEUCOCITURÎE, leucociturii, s.f. Prezenţă a leuco-citelor în urină; cantitate de leucocite prezente în urină. [Pr.,: le-u-] — Din fr. leucocyturie.
        LEUCODERIVAT, leucoderivaţi, s.m. (Chim.) Compus obţinut prin reducerea unor coloranţi şi care prin oxidare formează materia colorantă iniţială; leuco-bază. [Pr.: le-u-] — Din germ. Leukoderivat, fr. leuco-d6riy£.
        LEUCOPLAZÎE, leucoplazii, s.f. (Med.) Transformare patologică a unei mucoase în ţesut cornos de culoare albicioasă. [Pr.: le-u-] — Din fr. leucoplasie.
        LEUCOPOISZĂ s.f. (Biol.) Proces* de formare şi de maturaţie a leucocitelor. [Pr.: le-u-co-po-ie-] — Din fr. leucopoîfcse.
        LEUCORflIC, -A, leucoreici, -ce, adj., s.f. (Med.) (Bolnavă) de leucoree. [Pr.: le-u-cp-re-ic] — Leucoree + suf. -ic.
        LEVITAŢIE s.f. Capacitate atribuită unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spaţiu fără sprijin material. [Var.: levitaţiune s.f.] — Din fr. levitation.
        LEVITAŢltJNE s.f. v. levitaţie.
        LEVIZlTĂ s.f. Substanţă toxică cu acţiune vezi-cantă folosită ca gaz de luptă. — Din fr., engl. lewisite.
        LEVRlfÎR, levrieri, s.m. Cîine de vînătoare* cu pîntecele supt şi cu picioarele înalte şi puternice, foarte rapid, specializat în vînarea iepurelui. [Pr.: -vri-er] — Din» fr. 16vrier.
        lexemAtic, -A, lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la lexem. — Din fr. lexematique.
        LEXICOTECA, lexicoteci, s.f. (Rar) Colecţie de dicţionare. — Din germ. Lexikotek.
        LEZAftD S.n. (Franţuzism) Piele de şopîrlă tăbăcită. [Pr.: lezar] — Din fr. lezard.
        LEZARDA, lezar de, s.f. Un fel de panglică folosită în tapiţerie, pentru acoperirea locului de prindere al tapiseriei (2). — Din fr. lezarde.
        LIBELA, libelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A redacta (corect) un act juridic sau administrativ. — Din fr. libfller.
        liberAbil, -A, liber abili, -e, adj. (Despre imobile) Care poate fi eliberatx (imediat). — Din fr. li-b Vrabie.
        LIBERALIZA, liberalizez, vb. I. Tranz. A face mai
V   liberal, mai liber. A liberaliza comerţul. — Din fr. liblraliser. — liberalizare s.f.; liberalizât, -ă adj.
        LIBERTINÎSM s.n. Comportare, viaţă de libertin; desfrîu, destrăbălare, libertinaj. — Libertin -f suf. -ism.
    LIBIDINlSM, libidinisme, s.n. însuşire a unei persoane libidinoase. ♦ Comportare, atitudine libidinoasă.
 —  Libidinfos] -f suf. -ism{.
    IjIBRAŢIE, libraţii, s.f. (Astron.) Mişcare aparentă, de uşoară balansare a lunii faţă de poziţia sa mijlocie, care permite observarea de pe pămînt a ceva mai mult de jumătate din suprafaţa lunară. — Din fr. librafion.
    LICHEFlABIL, -A, lichefiabili, -e, adj. (Despre substanţe gazoase) Care poate fi lichefiat. [Pr.: -fi-a-] — Din fr. liquâfiable.
    LICHEFlANT, -A, lichefianţi, -te, adj. Care poate produce o lichefiere. [Pr.: -fi-ant] — Din fr. liquâfiant.
    LICHENIC, -A, lichenici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la licheni. — Din fr. lichenique.
    LICHENIFICARE s.f. (Med.) Proces constînd din îngroşarea exagerată a cutelor naturale ale pielii, care devine aspră, striată. — După fr. lichâniîication.
    LICHENOLOG, -A, lichenologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în lichenologie. — Din lichenologie (der. regr.).
    LICHEN OL O GIE s.f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul lichenilor. — Din fr. lichenologie, engl. lichenologie.
    LICHIDĂBIL, -A, lichidabili, -e, adj. Care poate fi lichidat. — Din fr. liquidable.
    lichidiAn,-A, lichidieni, -e, adj. (Rar) De natură lichidă. [Pr.: di-an] — Din fr. liquidien.
    LICHIDITATE s.f. 1. însuşirea de a fi lichid (1).
 2. (Fin.) Totalitatea banilor de care dispune o întreprindere, un patron, pentru a face plăţile în termen. — Din fr. liquidite.
    LICOPODIU s.n. Pulbere galbenă obţinută din sporii unei criptogame, folosită în farmacie, pirotehnie etc. — Din fr.' lycopode.
    licorGş, -oAsA, licoroşi, -oase, adj. (Rar) Ca o licoare. — Din fr. liquoreux.
    LICUAŢIE s.f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compuşilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] — Din fr. liquation.
    LIEN, lienuri, s.n. (Anat.) Splină. [Pr.: li-eri]— Din lat. lien.
    IjIENAL, -A, lienali, -e, adj. (Anat.) Al splinei*. [Pr.: li-e-] — Din lat. lienaL
    LIENOGRAFÎE, lienografii, s.f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanţe de contrast. [Pr. : li-e-] — Lien + [radiografie.
    LIFTA, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis, tenis de masă etc.) A Uimite mingea imprimîndu-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafaţă ţiţeiul acumulat în sonde. — Din fr. lifter. — liftâre s.f.; liftât, -ă adj.
 & LIGAMENTOPLASTÎE, ligamentoplastii, s.f. (Med.) Procedeu chirurgical de refacere a ligamentelor rupte pu relaxate ale unei articulaţii. — Ligament + plastie.
    LIGAMENTOS, -OASĂ, ligamentoşi, -oase, adj. (Anat.) De natura ligamentului. — Din fr. ligamenteux.
    LIGNÎCOL, -A, lignicoli, -e, adj. (Biol.; despre organisme animale sau vegetale) Care trăieşte pe lemne sau pe putregaiuri. — Din fr. lignicole.
    LIGNQFOL s.n. v. lignofoliu.
    LIGNOFOLIU s.n. (Tehn.) Fanerit. [Var.: lignofdl s.n.] — Din germ. Lignofol.
    LIGNOZA, lignoze, s.f. (Tehn.) Celuloză'. — Din germ. Lignose.
    LIGULAT, -A, ligulaţi, -te, adj. (Bot.; despre corola compozeelor) Cu ligulă; ca o ligulă. — Din fr. ligulâ.
    LIGtJLA, ligule, s.f. (Bot.) Apendice situat între limb şi teacă la frunzele gramineelor. — Din fr. ligule.
    liliAl, -A, liliali, -e, adj. (Rar) De culoarea crinului alb. [Pr.: -li-al] — Din fr. lilial.
 96
LIMBAJ - LITOLOGIC
       LIMBĂJ s.n. (Inform.) Sistem de caractere şi simboluri folosit în programare.
       LÎMBĂ s.f. (în sintagma) Limbă comună = a) stadiu In evoluţia unei limbi, anterior diferenţierii dialectale; b) koine,
       LIMBUŞOĂRĂ, limbuşoare, s.f. (Pop.) Iberis. — Limbă -f suf. -uşoară.
       LIMFADENÎE, limfadenii, s.f. (Med.) Hipertrofie a ganglionilor limfatici. — Din fr. lymphadenie.
       LIMFADENOM, limfadenoame, s.n. (Med.) Tumoare a ganglionilor 'limfatici. — Din fr. lymphadânome.
       LIMFANGlOM, limfangioame, s.n. (Med.) Tumoare benignă congenitală a vaselor limfatice. [Pr.: -gi-om] — Din fr. lymphangiome.
       LIMFANGIOPLASTÎE, limfangioplaslii, s.f. (Med.) Operaţie de refacere a circulaţiei limfatice prin drenaj în ţesutul subcutanat. [Pr.: -gi-o-] — Din fr. lymphan-gioplastte.
       L1MFOBLĂST, limfoblasie, s.n. (Biol.) Celulă embrionară, precursoare a limfocitelor. — Din fr. lymphoblaste.
       LIMFOCITEMÎE, limfocilemii, s.f. (Med.) Creştere a numărului limfocitelor din sînge. — Din fr. lympho-cytfonie.
       LIMFOGRAFIE, limfografii, s.f. (Med.) Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanţe de contrast. — Din fr. lymphographic.
       LIMF<ÎM, limfoame, s.n. (Med.) Tumoare cu aspect de ganglion limfatic, constituită din limfocite. — Din fr. lymphome.
       LIMFOPATlE, limfopatii, s.f. (Med.), Denumire generică a bolilor sistemului limfatic. — Din fr. lym-phopathie.
       LIMFOSARC6M, limfosar coame, s.f. (Med.) Tumoare malignă a ganglionilor limfatici. — Din fr. lymphosarcome.
       LIMFOTROP,-A, Umfolropi, -e,.adj. (Med.; despre virusuri) Care are afinitate pentru ţesutul limfatic. — Din fr. lymphotrope.
       LIMIER, limieri, s.m. Cîine de vînătoare care adulmecă şi abate vînatul în direcţia dorită de vînători; copoi. [Pr.: -mi-er] — Din fr. limier.
^ LIMINĂR, -A, liminari, -e, adj. (Livr.) Iniţial, O introductiv. — Din. fr. liminaire.
       LIMITARE s.f. (Rad.) Menţinere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite.
       LIMITATOR s.n. (Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor.
       LIMNIMfiTRIC, -A, limnimetrici, -ce, adj. Referitor la limnimetrie. — Din fr. limnimGtrique.
       LIMNOBIOLOGÎE s.f. Dome niu al hidrobiologiei care studiază organismele din 1 acuri şi condiţiile lor de viaţă. [Pr;.* -bi-o-] — Din fr. limnobiologie.
       LIMOTERAPlE, limolcrapii s.f. (Med.) Tratament constînd în reducerea substanţială a alimentaţiei.
    —  Din fr. limoth^rapie.
       LINEÂR,-A adj. (Bot.; despre frunze şi petale) îngust şi alungit.
       LINEARITATE s.f. V. liniaritate.
       LINGVISTICĂ s.f. (în sintatnele) Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de ■mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor^de limbă privite în evoluţia lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă aşa cum se- prezintă ele Ia un moment dat.
       LINIARITATE, liniarităţi, s.f. însuşirea de a fi liniar. [Pr.: -ni-a-. — Var.: linearitate s.f.] — Din fr. lintarite.
       LlNIE s.f. (în sintagma) Linie de tntirziere = dispozitiv folosit pentru întîrzierea semnalelor electrice.
    LINIOMfiTRU, liniometre, s.n. (Tipogr.) Riglă de metal, gradată după sistemul corpurilor tipografice, care serveşte pentru măsurarea liniilor (7). [Pr.: -ni-b-] — După fr. lignom&tre.
    LINOLEĂT, linoleaţi, s.m. (Chim.) Nume dat sărurilor de plumb, de mangan etc., folosite în prepararea uleiurilor sicative. [Pr.: -le-at]— Din engl. linol&ite.
    LIOFILlE s.f. (Chim.) însuşii%a şi starea substanţelor liofile. [Pr.: li-o-] — Din fr. lyophilie.
    LIOFILIZAT6R, liofilizatoare, s.n. (Tehn.) Aparat folosit pentru liofilizare. [Pr.: li-o-] — Din fr. lyophi-lisateur.
    LIOF0B, -A, liofobi, -e, adj. (Despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: Zi-o-]*— Din fr. lyophobe.
    LIPEMÎE, lipemii, s.f. 1. (Biol.) Prezenţă a lipidelor în sînge; cantitate de lipide prezentă în sînge.
2. (Med.) Creştere anormală a numărului lipidelor din sînge. — Din fr. lipemie.
    LIPOBLĂST, lipoblaste, s.n. (Biol.) Celulă adipoasă.
—  Din engl. lipoblast.
    LIPOCROM, lipocromi, s.m. (Biol.) Pigment de culoare galbenă care se găseşte în ţesutul adipos. — Din fr. lipochrome. ,
    LIPODISTROFIE, lipodisirofii, s.f. (Med.) Distrofie a ţesutului adipos. — Din fr. lipodystrophie.
    LIPOF1BR0M, lipofibroame, s.n. (Med.) Tumoare mixtă, formată din ţesut adipos şi ţesut fibros. — Din fr. lipofibrome.
    LIPOLlZĂ, lipolize, s.f. (Biol.) Descompunere a grăsimilor în acizi graşi şi glicerină în procesul digestiei. — Din fr. lipolyse.
    LIPOSCLEROZĂ, liposcleroze, s.f. (Med.) Scleroză a unui ţesut adipos, — Din fr. liposclerose.
    LIPOTR(ţP, -Â, lipotropi, -e, adj. (Biol.; despre substanţe) Care se fixează pe grăsimi şi facilitează metabolismul; care previne acumularea de grăsimi. — Din fr. lipotrope.
    LIPURlE, lipurii, s.f. (Med.) Eliminare de lipide prin urină; cantitate de lipide prezentă în urină. — Din fr. lipurie.
    LIRICIZĂ, liricizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A reflecta în mod excesiv liric un obiect, un fapt, un sentiment. — Din liric. — liricizâre s.f.; liricizât, -ă adj.
    LISfîZĂ, liseze, s.'f. Maşină pentru spălat şi netezit lîna după laminare. — Din fr. lisseuse.
    LITERĂ, literez, vb. I. Tranz. A pronunţa cuvinte (străine) prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite, de obicei nume proprii. — Din literă. — literare s.f.
    litiAzic, -ă, litiazici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de litiază. [Pr.: -ti-a-] — Din fr. lithiasique.
    LITISPENDfiNŢĂ, litispendenţe, s.f. (Jur.) Situaţie în care acelaşi litigiu a fost supus spre soluţionare în faţa a două organe de jurisdicţie de acelaşi grad. — Din fr. litispendance.
    LITOCfîRAS s.n. (Zool.) Gen de amoniţi fosili caracterizat prin cochilie larg răsucită şi cu deschidere circulară. — Din fr. lithocâras.
    LITOCROMlE, liiocromii,' s.f. Procedeu tipografic de reproducere a picturii în culori. — Din fr. lltho-chromie.
    LITOFĂG, -A, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele animale) Care se hrănesc cu nisip sau pietriş. — Din fr. lithophage.
    LITOFlT, -A, litofiţi, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care creşte pe stînci, roci sau bolovănişuri. — Din fr. lithophyte.
    litolOgic, -A, litologici, -ce, adj. Referitor la litologie. — Din fr. lithologique.
 97
LITOMETEOR - LUMNOSCOP
    LITOMETEdR, lilometeori, s.m. (Met.) Particulă de rocă în suspensie sau transportată' de vînt, aflată în -compoziţia atmosferei. [Pr.: -te-or] — Din engl. litto-meteor.
    LITOPON s.n. Pigment alb mineral, compus din sulfat de bariu şi sulfură de zinc, folosit în pictură, în cosmetică etc. — Din fr. lithopone.
    LITOTIPOGRAFÎE s.f. Reproducere litografică a unei planşe imprimate cu caractere tipografice obişnuite.
—  Din fr. lithotypographie.
    LITOTOMÎE, lilotomii, s.f. (Med.) Operaţie chirurgicală pentru extragerea calculilor din organul care îi conţine. — Din fr. lithotomie, engl. lithotomy.
    LITOTRlTIE, litotritii, s.f. (Med.) Operaţie de spargere şi extragere a calculilor vezicali, pe cale endosco-pică. — Din fr. lithotritie.
    LITOTRITOR, litotritoare, ş.n. (Med.) Instrument care serveşte la efectuarea litotritiei. — Din fr. li-thotriteur.
    LITRĂJ, litraje, s.n. Capacitate a unui recipient măsurată în litri. + Capacitate cilindrică a unui motor. Automobil de mic litraj. — Din fr. litrage.
    lizeuzA. lizeuze, s.f. (Franţuzism) Un fel de bo-lero purtat de femei peste cămaşa de noapte. [Pr. : -zo-] — _Din fr. liseuge.
    LIZIBILITATE, lizibilităţi, s.f. Calitate a ceea ce este lizibil. — Din fr. lisibilite.
    LOAIALÎSM s.n. v. loialism.
    LOAIALlST, -A s.m. şi f. v. loialist.
    LOBECTOMlE, lobectomii, s.f. (Med.) Ablaţiune chirurgicală a unui lob practicată pe un plămîn sau pe creier. — Din fr. lobectomie.
    LOB^LIE, lobelii, s.f. Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina (Lobelia inflata). — Din lat. Lobelia Jinflata], numele ştiinţific al lobeliei..
    LOBItA, lobite, s.f. (Med.) Inflamaţie a unui lob pulmonar. Din fr. lobite.
    LOBULAR, -A, lobulari, -e, adj. Care are forma unui lobul; care este împărţit în lobuii; care aparţine unui lobul. — Din fr. lobulaire.
    LOCÂL,-Ăadj. (Mat.) Referitor la un Singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spaţiu.
    LOCALIZABIL, -A, localizabilii -e, adj. Care poate fi localizat. — Din fr. loealisable.
    LOCtL, loculi, s.m. (Bot.) Cavitate a unui fruct în care se află seminţele; lojă (III). [Var.: lpculă s.f.] — Din fr. locule.
    loculAr, -A, loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărţit în mai multe loji (III).Din fr. loculaire.
    LOCCLĂ s.f. v. locul.
    LOCUTOR, locutori, s.m. (Lingv.) Vorbitor. — Din fr. locuteur.
    LOGARITMARE, logaritmâri, s.f. (Mat.) Acţiunea de a logaritma şi rezultatul ei. — V. logaritma.
    . LCGIC, -Ă s.f., adj. (Şi în sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă.
    LOGICÎST, -Ă, logicişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al logicismului. — Din fr. logiciste.
    LOGISTIC, -A, logistici, -ce, adj. Referitor la logistică. -*■ Din fr. logistique.
    LOGOCLONlE, logoclonii, s.f. (Med.) Defect al vorbirii constînd din repetarea unei silabe la mijlocul său la finalul unui cuvînt. — Din fr. logoclonie.
    LOGONEVROTlC, -A, logonevrotici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de logonevroză. — Din fr. lo-gonâyrotique.
    LOGONEVRtfzA, logonevroze, s.f. (Med.) Boală de natură nervoasă care se manifestă prin tulburarea vorbirii. — Din fr. logonâvrose.
      LOGOPAT, -A, lo gopăţi, -le, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de logopat.ie, — Din logopatie (der. regr.).
      LOGOPEDIC, -A, logopedici, -ce, adj. Referitor la logopedie. — Din fr. logopedique.         ‘     ^
      LOGOPLEGÎE, logoplegii, s.f. (Med*) Imposibilitate de a pronunţa unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. — Din fr. logopl^gie.
      LOGOREIC, -A, logoreici, -ce, adj. (Livr.) Care vorbeşte mult şi uneori incoerent, [Pr.: -re-ic] — Logoree -f suf. -ic.
   Q. LOIALÎSM s.n. Loialitate. [Pr.: lo-ia-. — Var. : loaialism s.n.] — Din fr. loyalisme.
      LOIALlST, -A, loialisti, -ste, s.m. şi f. Persoană 0 loială. [Pr.: lo-ia-. — Var.: loaialist, -ă s.m. şi f.]— Din fr. loyaligte.
      LOMBALIZĂRE, lombalizări, s.f. (Med.) Anomalie a coloanei vertebrale, în care unele vertebre iau forma unei vertebre lombare. — După fr. Jombalisation.
      LOMBARTRiE, Jombartrii, s.f. (Med.) Lombar-troză. — Din fr. lombarthrie.
      LOMBOSClATICA s.f. (Med.) Durere lombară cu iradiere ' pe traiectul nervului sciatic. [Pr.: -sci-a-] — Din fr. lombo-sciatique.
      lombostAţ, lombostate, s.n. Corset medical pentru imobilizarea regiunii lombare. — Din fr. lombostat.
      LOMBOTOMlE, lombotomii, s.f. (Med.) Incizie a peretelui lojii lombare. — Din fr. lombotomie»
      LORAN s.n. (Nav.) Sistem de radionavigaţie pentru distanţe- mari, constînd în determinarea poziţiei unei aero (nave) cu ajutorul semnalelor emise de două perechi de staţii terestre ale căror coordonate sînt cunoscute. — Din engl., fr. loran.
      LOT s.n. (înv.) Loz; cîştig obţinut de un loz.
      LOŢIONA, loţionez, vb. I. Tranz. A spăla, a fric-ţiona cu o loţiune. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. lotionner. — loţionâre s.f.; loţionât, -ă adj.
      LOXODROmC, -A, loxodromici, -ce, adj. (Geogr.) Referitor la loxodromă. — Din fr. loxodromique.
      LUCIFl^RIC, -A, luciferici, -ce, adj. (Livr.) Demonic. — Luciîer (n. pr.) + suf. -ic.
      LUDDlT, -A, luddiţi, -te, adj., s.m. şi f. (Adept) al luddismului. — Din fr. luddite.
      LtJDIC, -A, ludici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la joc.*
   —  Din fr. ludique.
      LUDOT^CA, ludoteci, s.f. (Rar) Colecţie de jucării şi de jocuri. — Din fr. ludoth&que.
      LUGOJEAN, -A, lugojeni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.-m5 şi f. Persoană născută şi crescută în municipiul Lugoj.
   2. S.m. şi f., adj. (Locuitor) din municipiul Lugoj. — Lugoj (n. pr.) + suf. -ean.
      LUGOJEANCA, lugojence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Lugoj. + Locuitoare din municipiul Lugoj. — Lugojean + suf. -că.
      LUME s.f. (în sintagma) Lumea tăcerii = universul adîncurilor marine şi oceanice.
      LUMINANŢMfÎTRţJ, luminanţmetre, s.n. (Fiz.) Fo-tometru pentru măsurarea luminanţei. — Luminanţă -f metru.
      LUMINAR, luminare, s.n. (Tehn.) Corp de iluminat.
   —  Din fr. luminaire.
      LUMINOBLOC, luminoblocuri, s.n. Instalaţie cu generator propriu pentru iluminatul de siguranţă în cazul în care se întrerupe curentul de la reţeaua electrică. — Lumină -f bloc.
      LUMINOFOR, -Ă adj. (Livr.) Care are un semnal luminos.
      LUMINOSCOP, luminoscoape, s.n. (Fiz.) Aparat cu ajutorul căruia se analizează luminescenţa corpurilor în întuneric. — Pin fţ\ luminoscope.
 98
LUMPEN - LUŞA
    LtJMPEN, lumpeni, s.n. Lumpenproletariat. — Din germ. Lumpen.
    LUMPENPROLETÂR, lumpenproletari, s.m. Persoană care face parte din lumpenprolelariat. — Din lurapenproletariat (der. regr.).
    LUNAfJT, lunauli, s.m. (Livr.) Explorator a / Lunii; selenaut. [Pr.: - na-ut] — De la Lună (după astronaut, cosmonaut).
    LUNG, -Ă adj. (Substantivat, f. pl.) Unde lungi.
    LUNGIME s.f. (Inform.; în sintagma) Lungimea cuvlntului = numărul de biţi cara compun un cuvînt.
       LUNGMETRÂJ, lungmetraje, s.n. Film (care depăşeşte o mie de m) [Pl. şi: lungrnetrajuri] — Lung -f + metraj (după fr. long-metrage).
       LUPOÎD, -Ă, lupoizi, -de, adj. (Med.) Asemănător cu lupusul. [Pr.: -po-id] — Din fr. lupolde.
       LUPON, (2) lupoane, s.n. 1. Ţesătură sintetică care imită blana de lup. 2. Palton, haină confecţionată din lupon (1). — Denumire comercială. t " LUŞÂ, luşez, vb. I. Intranz. (Franţuzism; despre oameni) A privi saşiu. — Din fr. loucher.
M
         MACABfî s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. 0> (Adjectival) Struguri macabe. — Din fr. maccalrâo.
         MACAIRODUS, macairoduşi, s.m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltaţi, care a trăit din pliocen pînă la sfîrşitul cuaternarului (Machaircdus). [Pr.: -ca-i-] — Din lat. Machairodug, numele ştiinţific al animalului.
         MACARONÎSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI —XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil burlesc plin de cuvinte latine şi latinizate' ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 8. Apartenenţă la macaronişm. — Din fr. macaronisme.
         MACERAT OR, maceratoare, s.n. Recipient folosit pentru macerare. — Din fr. mac6ratcur.
         MACH, machi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru viteza mişcării fluidelor, utilizată în aerodinamică şi în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. <0> Numărul lui Moch = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid şi aceea a sunetului. [Pr.: mah] — Din engl., fr. mach.
         3IACI1ETÂ, machctez, vb. I. Tranz. A concepe-şi
 *   executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. — Din machct&% — machetarc s.f.; machetât, -ă adj.
         MAjCHETATCÎR, -OĂRE, machelalori, -oare, s.m. şi f. Machetist. — Macheta 4- suf. -tor.
         MACHETlST, -Ă, machetişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care concepe şi execută o machetă; machetator. — Din fr. maquettigte.
         MACHISÂRD, -Ă, macliisarzi, -de, s.m. şi f. Luptător din machi (2). — Dinjr. maquisard.
         MACHMETRU, machmetre, s.n. Aparat pentru mă-' surarea vitezei avioanelor cu reacţie. [Pr.: mah-] — Din fr. machmetre, engl. machmeter.
         MACIOÂLĂ, macioale, s.f. (Reg.) 1. Femeie proastă, urîtă. 2. Vacă sau oaie slabă. — Et. nec.
         3IACROBIĂN, -Ă, macrobieni, -e, adj. (Biol.; despre fiinţe) Longeviv; (rar) macrobit. [Pr.: -bi-an] — Din fr,. macrobien.
         MACROBÎE s.f. (Biol.) Longevitate. [Pr.: -bi-e] — Din fr. macrobie.
         MACROBATIC, -Ă, macrobiotici, -ce, adj. (Biol.) De macrobiotică. ♦ (Biol.; despre organisme) Longeviv. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. macrobiotique.
         MACROBlT, -Ă, macrobiţi, -te, adj. (Biol.) Macro-bian. — Din fr. macrobite.
         MACROBLĂST, macroblaste, s.n. (Biol.) Mega-loblast. — Din engl. macroblast.
         MACROClT, macrocite, s.n. (Biol.) Megalocit. — Din fr. macrocyte.
         MACROCLÎMĂ, macroclime, s.f. Climat al unei re-ţ giuni întinse. — Din germ. Makroklima.
         MACROC 6 SMJC, -Ă, macrocosmici, -ce, adj. Referitor la macrocosm. — Din fr. macrocosmique.
         MACROCRISTALlN, -Ă, macrocristalini, -e, adj* (Chim., Geol.; despre substanţe minerale) Care se prezintă în cristale mari. — Din fr. macrocristallin.
    MACROELEMfiNT, macroelemente, s.n. (Biol.) Element mineral esenţial aflat în cantitate mare în ţesuturile vegetale şi animale. [Pr.: -cro-e-] — Din engl. macroelemcnt.
    MACROFÂG, -Ă, macro fage, adj., s.n. (Biol.) (Globulă albă) care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. — Din fr. macrofage.
    MACROFILMÂRE, macrofilmâri, s.f. Filmare cu aparatură specială pentru obţinerea unor, imagini dinamice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a căror observare cu ochiul libej* este greu de făcut sau imposibilă. — Macro1 - -f filmare.
    MACROFLOrA, macroflore, s.f. Totalitatea plantelor mari care cresc într-o anumită regiune. — Macro1--f floră.
    MACROFOTO GRAFIE, macro fotograf ii, s.f. Fotografie făcută cu aparatură specială pentru obţinerea unor imagini statice mult mărite ale unor obiecte (extrem de) mici, a cărop observare cu ochiul liber estp greu de făcut sau imposibilă. — Din fr. macrophoto-graphie.
    MACROGAMET, macrogameţi, s.m. (Biol.) Gamet femei de mari dimensiuni. — Din engl. macrogamete.
    MACRONUCLfîU, macronuclee, s.n. (Biol.) Nucleu mare al celulei care reprezintă corpul unui infuzor. — Din fr. macronuclGug.
    macropOd, -1, macropozi, -de, adj., s.n. 1. Adj. (Despre animale) Care are labele, picioarele sau aripioarele înotătoare lungi. 2. S.n. (La pl.) Specie de peşti exotici viu coloraţi; (şi la sg.) peşte din această specie. — Din fr. macropode.
    MACROPOR, macropori, s.m. Por vizibil cu ochiul liber. — Din fr. macropore.
    MACROPSÎE, .macropsii, s.f. (Med.) Tulburare a
 > vederii constînd în impresia că obiectele sînt mai mari decît în realitate; megalopsie. — Din fr. macropsic.
    MACROPtfiR, -Ă, macropteri, -e, adj. (Rar; despre păsări) Cu aripile foarte lungi. — Din fr. macroptfcre.
    MACROSISTfiM, macrosisleme, s.n. Sistem social al unei forme de organizare 'instituţionalizate. — Din fr. macrosystfcme.
    MACROSOCIĂL, -A, macrosociali, -e, adj. Referitor la macrostructura socială. [Pr.: -ci-al] — Din fr. macrosocial.
    macrosporAnge, macrospo răngi, s.m. (Bot.) Sporange în care se formează macrosporii. — Din fr. macrogporange.
    MACROSTRUCTOrA s.f. (în sintagma) Macrostruc-turâ socială = totalitatea relaţiilor, reţelelor şi instituţiilor dintr-o societate.
    MADLfîNĂ, madlene, s.f. (Franţuzism) Prăjitură din cocă cu ouă şi unt; brioşă. — Din fr. madeleine.
    MADREPORIC, -Ă, madreporici, -ce, adj. (Zool.) Din madrepori, de madrepori. — Din fr. madrâporique.
    MADRlflRĂ, madriere, s.f. (Mar.) Scîndură groasă care formează suprafaţa unui ponton de acostare. [Pr.: -dri-e-] — Din fr. madrîer.
    MADRIGALE SC, -Ă, madrigaleşti, adj. (Rar) Cu caracter de madrigal. — Din fr. madrigalesque.
100
V
MADRIGALIST - MALARIOLOGIE
    MADRIGALfST, -A, mţidrigalişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Autor sau cîntăreţ de madrigale. — Din fr. madrigaliste. v
    MÂESTOSO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu măreţie; solemn. [Pr.\: ma-es-tâ zo] — Cuv. it.
    MAESTRU, -Ăs.m. şi f. (în sintagmele) Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfăşurarea unei ceremonii.
    MAGÎSM s.n.^ (Rar) Magie. — Din fr. magismc.
    MAGISTRÂLĂ s.f. (Inform.) Grup de linii de comunicaţie utilizate pentru transmisia informaţiei de la diferite surse spre unul sau mai mulţi destinatari.
    MAGNA CUM LAUDE subst. (Livr.) Apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) în învăţămîntul universitar. [Pr.: mâgna cum lâude] — £îxpr. lat.
    MAGNADUR s.n. Ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecţionarea magneţilor permanenţi. — Din germ. Magnadur.
    MAGNÂLIU s.n. Aliaj uşor de aluminiu foarte rezistent la coroziune, întrebuinţat în aeronautică. — Din fr. magnalium.
    MAGNETIZÂ vb. I. Refl. (Fain.) A se ameţi de băutură.
    . MAGNETIZABIL, -Ar magnetizabili, -e, adj, (Tehn.) Care se poate magnetiza. — Din fr. magnetisablc. .
    MAGNETIZÂT, -Ă,adj. (Fam.) Ameţit de băutură.
    MAGNETIZATdR, -OÂRE, mognelizatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) despre care se crede că poate transmite magnetism. — Maghetiza -f- suf. -tor (după fr. magneliseur).
    MAjGNETOFLfîX s.n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel şi cupru, folosit pentru solicitări foarte mari; magniflex. — Din germ. Magnetoflex.
    MAGNETOGRÂMĂ, magnetograme, s.f. Diagramă obţinută cu magnetografuK — Din fr. magnetogrammc.
    MAGNETOHIDRODINÂMIC, -A, magnetohidrodi-namici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale ale comportării fluidelor electro-conductoare în cîmp magnetic. 2. Adj. De magnetohi-drodinamică (1). O Generator magnetohidrodinamic = generator electric care transformă direct în energie electrică energia termică a unui fluid fierbinte ionizat, supus acţiunii unui cîmp magnetic. — Din fr. mag-nStohydrodynamique.
    magnetomot<5r, magnetomotoare, s.n. Electromotor în a cărui construcţie intră un magnet permanent. — Din fr. magn^tomotcur.
    MAGNETOOPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s.f., adj.
1. S.f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacţiunea undelor electromagnetice luminoase cu cîmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetoop-tică (1). [Pr.: -to-op-1 — Din fr. magneto-optique.
    MAGNETOPAUZA s.f. Regiune a spaţiului extraterestru în care nu se manifestă cîmpul magnetic al Pămîntului. [Pr.: -pa-u-] — Magnet -j- pauză (după fr. magnetopause).
    magnetoscOp, magnetoscoape, s.n. Aparat pentru înregistrarea şi redarea magnetică a imaginii şi sunetului în scopuri profesionale. —- Din fr. magnâtoscope.
    MAGNETOSFErA s.f. Regiune a spaţiului extraterestru în care se manifestă cîmpul magnetic al Pămîntului. — Din fr. magn&osplifcre* engl. magne-tosphere.
    MAGNETOSTATIC, -A, magnetostatici, -ce, s.f,. adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază cîmpul magnetic invariabil în timp. 2. Adj. De magnetostatică (1). — Din fr. magnâtostatique.
    MA GNET O STRICŢI ţJNE, magnetostricţiuni, s.f. (Fiz.) Deforfnare a unui corp sub acţiunea unui cîmp magnetic variabil. {Pr.: -ţi-u-] — Din fr. magnâto-striction.
       MAGNETOTfiCĂ, magnetoteci, s.f. Colecţie de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecţii; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. — Din fr. magnetotheque.
       MAGN' l')TOTKf,l?RIC. -A, magnetotelurici, -ce, adj. (Despre metode de prospectare geologică) Care identifică zăcăminte pe baza cîmpurilor magnetice ale Pămîntului. — Din 4 engl. magnetotelluric.
       MAGNETOTERAPlE, magnetoterapii, s.f. (Med.) Fizioterapie cu ajutorul cîmpurilor magnetice. — Din fr. magn&otherapie.
       MA.GNEZIÂN, -Ă, magnezieni, -e, adj. (Chim.) Magnezic. [Pr.: -zi-an] — Din fr. magnesien.
       MĂGNICO s.n. Aliaj feromagnetic de fier, magneziu, nichel şi cobalt. — Din fr. magnico.
       MAGNIFLEX s.n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel şi cupru, folosit pentru solicitări mecanice foarte mari; magnetoflex. — Din germ. Magniflex.
 _ MAGNITUDINE s.f. Mărime care indică gradul de v intensitate al unui cutremur.
       MAGNO s.n. Aliaj de nichel şi mangan, folosit în electrotehnică. — Din germ. Magno.
       MAGNOLIACfÎE, magnoliacee, s.f. (La pl.) F*amilie de arbori exotici cu flori mari, decorative, cu frunzele permanent verzi; (şi/la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -li-a-] — Din fr. magnoliacees.
       MAHALAG£SC, -EASCĂ, mahalageşti, adj. Specific mahalagiului; de mahala. — Mahalagiu + suf. -esc.
       MAHARANl s.f. invar. Soţie de maharajah. — Din fp. mahârani.
       MAHDlSM s.n. Doctrină religioasă musulmană care preconizează credinţa în mahdiu. — Din fr. inahdisme.^
       MAHDlST, -A, mahdişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al mahdismului. — Din fr. mahdiste.
       MAHDlU s.m. Conducător şi profet la musulmani. — Din fr. .mahdi.
       MAHONARE s.f. Descărcare a încărcăturii unei nave într-o mahonă. — Din mahonă.
       MAIESTUOZITATE, maiestuozităţi, s.f. însuşirea,
    . caracterul a ceea ce este maiestuos. [Pr.: ma-ies-tu-o-] — Maiestuos + suf. -itate.
       MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalaţii de manevră de forţă. [Pr.: ma-i-] — Din te. mayna. — mainâre s.f.
       MAI ORE SCI AN, -A, maiorescieni, -e,^ adj. De Titu Maiorescu, al lui Titu Maiorescu; în maniera lui’Titu Maiorescu. [Pr.: -ci-an] — Maiorescu (n. pr.) -f suf. -ian.
       majorAnt, -A, majoranţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Care majorează. 2. S.m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulţimi. — Din frr majorante.
       MALACOLGGIC, -A, malacologici -ce, adj. Referitor la moluşte; de malacologie. — Din fr. malacolo-gique.
       MALADIE s.f. (In sintagmele) Maladie mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul şi ventriculul stîrig. Maladie albastră = cianoză.
       MALADIV, -Ă adj. (Despre manifestări aleoameni-&■ lor) Care este exagerat, anormal şi nu poate fi stăpînit. Sensibilitate maladivă. Frică maladivă.
       MALARIOLOG, -A, malariologi, -ge, s.m. şi f. Medic specializat în malariologie. [Pr.: -rt-o-] — Din * fr. malariologue.
       toALARIOLGGIC, -A, malariologici, -ce, adj. De malariologie. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. malariologique.
       MALARIOLOGIE s.f. Ramură a medicinii care studiază prevenirea şi tratarea malariei; paludologie (2). [Pr.: -ri-o-] — Din fr. malariologie.
101
MALARIOTER APIE - MAOIST
        MALARI OTERAPÎE, malaria terapii, s.f. Metodă cfe tratament care constă în inocularea parazitului malariei în vederea obţinerii de temperaturi ridicate la bolnav; paludoterapie. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. ma-lariotfairame.
        MALAXORlST, -A, malaxorişti, -sie, s.m. şi f. Muncitor care lucrează la malaxor. — Malaxor -f- suf. -ist.
        MAIfilC, -A, maleici, -ce, adj. (Chim.; în sintagmele) Acid maleic = acid obţinut prin' oxidarea benzenului, folosit în industria textilă şi chimică la fabricarea uleiurilor. Anhidridă maleicâ = anhidridă obţi- * nută prin încălzirea acidului maleic, folosită în industria chimică. [Pr.: -le-ic] — Din fr. maleique.
        maleolăr, -A, maleplari, -e, adj. (Anat.) I)e maleolă, al maleolei. [Pr.: -le-o-] — Din fr. malleolaire.
        maliân, -A,- maliani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Mali. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Mali. [Pr.: -li-an] — Din fr. malien, engl. Malian,
        MĂLIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid mal ic = acid'organic care se găseşte în mere şi în numeroase vegetale. — Din fr. malique.
        maligniză, pers. 3 malignizează, vb. I. Refl. (Med.; despre celule) A se transforma, a căpăta caracter malign; a se canceriza: — Jtfalign -f suf. -iza.
     — malignizâre s.f.; malignizât, -ă^adj.
                                                                       ~ MALNUTRlŢIE, malnulriţii, s.f. (Livr.) 1. Subnu-w triţie (1). 2. Subnutriţie (2). — Din fr. malnutrition» MAL0NIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid malonic — acid dicarboxilic folosit împreună cu derivaţii săi în sinteze organice şi farmaceutice. — Din fr. malonique.
        MALPOZfŢIE, malpoziţii, s.f. (Med.) Poziţie defectuoasă (a unui organ). — Din fr. malposition.
        malthusiAn, -A,        malthusieni, -<?, adj., s.m.  şi
     f. Malthusianist (1,2). [Pr.:    mal-tu-si-an] —  Din  fr.
     malthusien.
        MALTOZURlE, maltozurii, s.f. (Med.) Prezenţă a maltozei în urină; cantitate de maltoză aflată în urină.
     — Din fr. maltosurie.
     ' MALŢĂT, -Ă, malţaii, -te, adj. (Despre alimente) Cu malţ. — Malţ + suf. -at.
        MAMELONĂR, -Ă,            mamelonart, -e, adj. (Anat.)
     Referitor la mamelon,           al mamelonului. — Din  it.
     mammellonare.
        •  MAMOGRĂF, mamografe, s.n. (Med.) Aparat cu care se fac mamografii. — Din engl. mamograph.
        MAMO’GRAFlE, mamografii, s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare; y(rar) mastografie. — Din fr. mammographie.
        MAMUT adj. invar. (Fig.; despre întreprinderi, organizaţii etc.) De mari proporţii.
                                                                       MANAGERIĂL, -A, manageriali, -e, adj. Referitor ^ Ia conducerea (economică), la organizarea întreprinderilor ; de manager. [Pr.: -ri-al] — Din engl. managerial.
        MANCANDO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Prin rărirea tempoului şi diminuarea simultană a intensităţii. [Pr.: -cân-] — Cuv. it. .
        mancolîstA, mancoliste, s.f. Listă pe care un filatelist o trimite partenerului de schimb, cuprinzînd mărcile poştale care îi lipsesc din colecţie. — Din fr. mancoliste.
        MANDIBULÂR. -A, mandibulari, -ey adj. Referitor la mandibulă, de mandibulă. — Din fr. mandibulaire.
        MANDOLINÎST, -A, mandolinisti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Persoană care cîntă la mandolină. — Din fr. mandolinigte.
        MANDRINĂ vb. I. Tranz. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. — mandrinâre s.f.; mandrmăt, -& adj.
    MANDRÎNĂ,.s.f. 1. (Tehn.) Priboi1 (1). 2. Sîrmă* care se introduce în interiorul instrumentelor inelare sau tubulare pentru a le destupa.
    MANEYRIER, -A, manevrieri, -e, adj., s.m. (Persoană) care execută manevre; (fig.) (persoană) cu mare abilitate în politică. [Pr.: -vri-er] — Din fr. manceuvrier.
    MANGALIZĂ, mangalizez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) prefacp în mangal. — Mangal + suf. -iza.
    MANGANEZÎT s.n. (Min.) Oxid natural de mangan.
 —  Din fr. manganesite.
    MANGAL, mangăle, s.n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finisează ţesăturile 'apretate prin presare. [Var.: mângel s.n.] — Din engl. mangle.
    MANGĂLUl, mangăluiesc, vb. IV. Tranz. (Text.) A finisa ţesăturile apretate cu ajutorul ifiangălului. — Mangăl 4- suf. -ui. — mangăluire s.f.; mangăluit s.n.
    M AN GEL s.n. v. mangăl.
    MANGLlfiR, manglieri, s.m. Copac răşinos subtropical sau tropical care creşte în apa sărată a mării de la ţărm. [Pr: -gli-er] — Din fr. manglier.
    MANIC0RD, manicorduri, s.n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. — Din it. mani-cordo, fr. manicorde.
    manierizA, manierizez, vb. I. Intranz. (Rar; despre artişti) A se manifesta ca manierist. [Pr.: -ni-e-]
 —  Manieră + suf. -iza. — manierizâre s.f.; manieri-zât, -ă adj.
    MANIHElST, -A, maniheişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al maniheisraului. [Pr.: -he-ist] — Din fr. manicbâistc.
    MANIPULAŢlE, manipulaţii, s.f. 1. Manipulare. 2. Vagon special pentru şeful de tren şi materialele necesare drumului, ataşat imediat după locomotivă. [Var.: manipulaţiune s.f.] — Din fr. manipulation.
    MANIPULAŢI ONE s.f. v. manipulaţie.
    MANITĂ, pers. 3 maniteazâ, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acţiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. — Din manită. — manitâre s.f.; manitât, -ă adj.
    MANÎTĂ s.f. Substanţă organică zaharată conţinută în răşina de frasin şi în unele ciuperci. — Din fr. mannite.                         i
    MANOTERMOGRĂF, manotermografe, s.n. (Fiz.) Aparat înregistrator pentru presiune şi temperatură. — Din fr. manothermographe.
    MANŞONĂ, manşonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două ţevi, bare etc. printr-un manşon (2). — Din fr. manchonner. — manşonâre s.f.; manşonât, -ă adj.
    MANTÂ s.f. (La gasteropode) Răsfrîngere a tegumentului care căptuşeşte cochilia; palium.
    MANTflL s.n. v.s mantelă.
    MANTICA s.f. Pretinsă prezicere a viitorului pornind de la semnele cereşti, zborul păsărilor, fenomenele naturale etc. — Din it. mantica, fr. mantique.
    MANtJBRIU, manubrii, s.n. 1. (Zool.) Formaţie tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică care are formă de mîner: — Din fr., lat. mânubrium.
    MANUTANŢĂ s.f. Operaţie de deplasare (uneori de cîntărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deşeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutenţiune s.f.]
    MANUTENŢI(JNE s.f. v. manutanţă.
    MAOfSM s.n. Nume dat doctrinei politice şi ideologice a lui Mao Ţze-dun. [Pr.: ma-o-ism] — Din fr. maolsme.
    MAOÎST, -A, mao işti, -ste adj. s.m. şi f. (Adept) al maoismului. [Pr.: ma-o-ist] — Din fr. maoîste.
102
MARACAS - MATOLI
    MARACÂS, maracase, s.n. Instrument muzical de percuţie sud-american, construit dinlr-o nucă de cocos care conţine grăunţe şi nisip. — Din sp. maracas.
    MARASCHlNO s.n. Lichior de vişine sau de ci-reşc amare. — Din it. inaraschino.
    MARCÂJ s.n. (în sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează scorul într-o competiţie (sportivă).
    MARCATOR s.m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa.
    MARCESCENT, -A, marcescenii, -te, adj. (Bot.; despre frunze) Care se usucă, dar rămîne pe arbori în timpul iernii. — Din fr. marcescent.
    MARCIALE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Solemn, grav. [Pr. :.-ciă-] — Cuv. it.
    MARCIAVÂNTI s.n. (Min.) Grindă de susţinere aşezată între peretele unei galerii de tunel şi elementele de susţinere. — Din it. marciavanti.
    MAREE s.f. (tn sintagma) Maree neagră = strat de petrol care pluteşte pe suprafaţa apei şi poluează plajele, ca urmare a * accidentării vaselor petroliere.
    MAREGRĂFIC, -A, maregrafici, -ce, adj. De maree.
 O  Zi maregraficâ interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei. — Din fr. maregraphique.
    MAREIC, -A, mareici, -ce, adj. Referitor la maree. [Pr.: -re-ic] — Maree -f- suf. -ic.
    MARGINALlSM s.n. T eorie economică burgheză care consideră valoarea de schimb a unui produs ca fiind determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. — Din fr. marginalisme.
    MAR ţflNALÎ ST, -A, marginalişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al marginalismului. — Din fr. marginaligte.
    MARGINALIZA, marginalizez, vb. I. Trafiz. şi refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanţa unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. — Marginal -f suf. -iza. — marginalizâre s.f.; marginalizât, -ăadj.
    MARGRAFIAT, margrafiate, s.n. 1. Domeniu al unui margraf. 2. Demnitatea de margraf. [Pr.: -fi-at. — Var.: margraviat s.n.] — Din fr. margraviat. Cf. mar'cgraf.,
    MARGRAVIAT s.n. v. margrafiat.
    MARlA, mariez, vb. I. Refl. şi tranz. (Franţuzism) A (se) căsători. ^ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] — Din fr. marier. — mari ere s.f#
    MARICULT1JRA, mariculturi, s.f. Cultură (2) a unor plante şi animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. — Din engl. mariculture.
    MARfMBĂ, marimbe s.f. (Muz.) Balafon. — Din sp. marimba.
    MARINĂRÎE s.f. Meseria marinarului. ^ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei; matelotaj. — Marinar -f suf. -ie*
    MARIN ArIŢĂ, marinăriţe, s.f. Femeie din echipajul unei nave. — Marinar + suf. -iiă.
    MARINÎSM s.n. Stil bombastic în barocul italian din secolul al XVII-lea; preţiozitate a stilului, afectare.
 —  Din it. marinismo, fr. marinisme.
    MARINI ST, -A, marinişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al marinismului. — Din it. inarinista, fr. mariniste.
    MARIONETlST, -Ă, marionetişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Păpuşar (2). [Pr.: ->i-o-] — Din fr. marionnet-tiste.
    MARMATlT s.n. (Min.) Varietate de blendă feru-ginoăsâ. — Din fr. marmâtite.
    MARON adj. v. maro.
    MARONIU, -ÎE, maronii, adj., s.n. 1. Adj (Despre culori) Care bate în maro. 2. S.n. Culoare maronie (1). — Maron -f suf. -iu.
       MARSUÎN s.n. (Mar.) împletitură din parîmă, fixată la prora şi la pupa remorcherelor, folosita ca apărătoare.
    •   marsupializAre, marsupializări, s.f. (Med.) Deschidere a unei colecţii de puroi la nivelul pielii. [Pr.: -pi-a:] — După fr. marsupialisation.
       MARŞA, marşez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A cădea de acord, a consimţi; a se lăsa antrenat într-o acţiune. ^ A se lăsa corupt. — Din fr. marcher.— marşâre s.f.
       MARŞARlfîR, marşariere, s.n. Mers înapoi al unui
    i automobil; (concr.) dispozitiv al mecanismului de transmisie, care permite mefsul înapoi al unui autovehicul. [Pr.: -ri-er] — Din fr. marche arrifcre.
       MARTENSlTĂ s.£ Constituent structural din aliaj fier-carbon la oţelurile călite. — Din fr. inartengite.
       MARUFLA, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu ma-ruflu. — Din fr. maroufler. — maruflâre s.f.; uiaru-flât, -ă adj.
       MARUFLÂJ, maruflaje, s.n. Lipire cu maruflu a unei pînze pictate pe un suport; pînză pictată »i lipită astfel. — Din fr. marouflage.                       >
       MARtJFLĂ s.f. v. maruflu.                       ^
       MARtJFLU s.n. Clei special pentru martfpşj'r [Var.: maruflă s.f.] — Din fr. marourle.              v ^
       MÂSĂ2 s.f. (în sintagma) Masă caldă = un fel de tejghea metalică încălzită pe care sînt expuse şi menţinute calde preparate alimentare, în localurile de alimentaţie publică.
       maşelothErA, maselotiere, s.f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. mas&elottiere.
       MÂSER s.n. (Fiz.) Proces de generare şi amplificare a microundelor.
       MASICOT s.n. Oxid de plumb galben, întrebuinţat la obţinerea unor smalţuri în industria ceramică, chimică etcv— Din fr. massicot.
       MASTICÂ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mes-O teca1 alimente, substanţe etc. — Din fr. mastiquer, lat. masticare. — masticâre s.f.; masticât s.n:
       MASTISOL s.n. Soluţie adezivă specială care se întăreşte în contact cu aerul şi care este folosită Ja lipit mai ales în medicină. — Cf. germ. M a s t i x.
       MASTOGRAFIE, mastografii, s.f. (Rar) Mamogra-fie. — Din fr. mastographie.
       MASTOPATlE, mastopatii, s.f. (Med.) Denumire, generică pentru afecţiunile mamare. — Din fr. majs-topatliie.
       maşinizA, pers. 4 tnaşinizâm, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la pers. 4, 5, 6) A mecaniza. — Maşină -f suf. -iza. — maşinizâre s.f.; maşinizât, -ă adj.
       MATELOTÂJ s.n. Marinărie. — Din fr. matelotage.
       MATEMATIZĂB1L, -Ă, matematizabili, -e, adj. Care poate fi matematizat. — Matematiza + suf. -bil.
       MATERIALIZAT OR, - OARE, materializatori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care se ocupă cu aplicarea, cu punerea în practică, cu materializarea unei idei, a unui proiect etc. [Pr.: -ri-a-] — Materializa + suf. -tor.
       MATERN ÂL, -Ă, maternali, -e, adj. (.Livr.) Matern.— Din fr. maternei.
       MATIŞEĂLĂ, matiseli, s.f. (Mar.) Matisire. — Matisi + suf. -eală.
       MATISÎ, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A îmbina capetele a două parîme sau a două cabluri, prin împletirea şuviţelor din care sînt făcute. — Cf. fr. m a t i r. — matisit, -ă adj.
       MATITATE s.f. Aspect mat. — Din fr. matitâ.
       MAT OL, -OALĂ, matoli, -oale, adj. (Arg.) Beat. — Cf. ţig. .mato „beat“.
       MATOLI, matolesc, vb. IV. Refl. (ArgJ A se îmbăta.
    — Din matol. — matolire s.f.; matolit, -ă adj.
103
MATRICE - MEGARELIEF
        MÂTRlCE s.f. (Biol.) Partea fundamentală, nedi-ferentiată a citoplasmei, a cromozomilor etc.
        MATRICEÂL, -i, matriceali, -e, adj. Care se referă la matrice, privitor la matrice. [Pr.: -ce-al. — Vai*: matricial, -ă adj.] — Din fr. matriciel.
        MATRICIAL, -A, adj. v. matriceal. mauritAn, -A, mauritani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Mauritania. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Mauritania. [Pr. : ma-u-] — Din fr. mauritanien, engl. Mauritanian.
        MAXI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge pînă aproape de gleznă. 2. Subst. Fustă, palton etc. maxi (1). — Din fr. maxi.
        MAXIJtPA, maxijupe, s.f. Fustă lungă pînă aproape de gleznă. — Din fr. maxijupe.
        MAXIMAFlL, -A, maximafili, -e, adj. Referitor la maximafilie, de maximafilie. — Din fr. maximaphile.
        MAXIMAFILÎE s.f. Colecţionare de cărţi poştale ' cu o temă care se regăseşte în marcaj şi în obliterare. — Din fr. maximaphilie.
                                                                     MAXIMAFILI ST, -A, maxima filişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în maximafilie. — Maximafilie + suf. -ist. ^ MAXIMIZA, maximizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da ^ - valoare maximă 2. — Din fr. maxiiniser. — maximizare s.f.; maximizat, -ă adj.
        MAXÎT s.n. Oţel rapid standardizat, cu fier, molibden, wolfram, crom etc. în compoziţie. — Din germ. Maxit.
        MAXI-TĂXI, înaxi-taxiuri, s.n. Microbuz care funcţionează după sistemul taximetrelor. — Din fr., engl. maxi-taxi.
        MAZDEÎST, -A, mazdeişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al mazdeismului. — Din fr. mazdeiste.
        MĂClOCĂ s.f. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (2), cu care se execută exerciţii de mobilitate, de îndemînare etc.
        mAlurâre, mălurâri, s.f. Faptul de a se măilyra. [Var..: mălurire s.f.] — V. mălura.
        MALURÎRE s.f. v. mălurare. măm6s, -oăsă, mâmoşi, -oase, adj. (Fam.) 1. (Despre copii) Care este extrem (sau excesiv de) ataşat de mamă. 2. (Despre oameni) Care este extrem (sau excesiv de) ataşat de copiii (săi); ocrotitor. — Mamă -f suf. -os.
        MAMOŞENIE s.f. (Fam.) Ataşament al unei fiinţe mămoase. — Mămos -f- suf. -enie.
        MĂRTURISIT, -A, mărturisiţi, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe faţă. — V. mărturisi.
        MĂZĂRÂT, -Ă adj. (Despre precipitaţii atmosferice) Cu picături sau boabe mari.
                                                                      MEA CULPA (Livr.) Formulă prin care cineva îşi ^ recunoaşte o greşeală. [Pr.: me-a culpa] — Expr. lat.
        MECANICIZĂ, pers. 3 mecanicizeazâ, vb. I. Refl-(Rar; despre activităţi raţionale) A deveni mecanic, automat. — Mecanic-f- suf. -iza. — mecanicizâre s.f.; mecanicizât, -ă adj.
        MECIBOL, meciboluri, s.n. Situaţie din finalul unei partide de tenis sau de volei în care ultima lovitură de minge poate să decidă pe cîştigător. — Din engl. match ball.
        MEDIASTINĂL, -A, mediastinali, -e, adj. (Anat.) Referitor la mediastin, de mediastin. [Pr.: -di-a-] — Din fr. mediastinal.
        MEDIASTIN O SCOP, mediastinoscoape, s.n. (Med.)" Aparat care serveşte examinării vizuale a mediasti-nului. [Pr.: -di-a-] — Din frr mediastinoscopc.
        MEDIASTIN O SC OPIE, mediastinoscopii, s.f., (Med.) Metodă chirurgicală pentru explorarea în scop diagnostic a mediastinului. [Pr.: -di-a:] — Din fr. mediasti-noscopie.
      mediatScA, mcdiatcci, s.f. încăporo dintr-o bibliotecă în care sînt păstrate mijloacele audiovizuale folosite mai ales la învăţarea limbilor străine. [Pr.: -di-a-] — Din fr. mediatlieque.
      MEDIEYALlSM s.n. (Rar) Mediovistică. [Pr. : -di-e-] — Medieval -f- suf. * -ism.
      MEDIEVISM s.n. (Rar) 1. Medievistică. 2. Interes, înclinare pentru evul mediu. [Pr.: -di-e-] — Din fr. m6di6visme.
      MEDIOCRIZA, mediocrizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Rar) A face sau a deveni mediocru. [Pr.: -di-o-] — Mediocru suf. -iza. — mediocrizâre s.f.
      MEDITAT, -Â, meditaţi, -te, adj. (Despre elevi) Care a primit lecţii (particulare) în afara orelor de curs ; preparat2. — V. medita.
      MEDIU2, -IE adj. (în sintagma) Unde medii (şi substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 şi 1 000 m; domeniu cuprins între 186,9 m şi 571,4 m destinat posturilor naţionale de radiodifuziune.
      MEDULÎTĂ, medulite, s.f. (Med.) Inflamaţie a mă-duvei osoase. — Din fr. medullite. x MEFlfÎNT, -A, mefienţi, -te, adj. (Livr.) Neîncreză-0 tor; bănuiloT. [Pr.: -fi'-ent] — După fr. mefiant.
                                                                 MEFIENŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (Livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (Psih.) Suspiciune patologică; aşteptare w anxioasă a răului. [Pr.: -fi-en-] — Din fr. mâfiance.
      MEF1TÎSM s.n. (Livr.) Poluare a aerului cu mirosuri mefitice sau toxice. — Din fr. mâphitisme.
      MEGACALORlE, megacalorii, s.f. (Fiz^) Unitate (derivată) de măsură pentru căldură, egală cu un milion de calorii; termie. [Abr.: Mcal] — Din fr. megacalorio.
      MEGACOSM s.n. v. megacosmos.
      ME&ACOSMOS s.n. (Livr.) Macrocosm. [Var.: megacosm s.n.] — Din engl. megacosm.
      MEGADlNĂ, megadine, s.f. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsurj pentru forţă, egală cu un milion de dine. [Abr.: Mdyn] — Din fr. megadyne.
      MEGAfiRG, megaergi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru, energie, egală cu un milion de ergi. [Abr.: Merg] —> Din fr. mâgaerg.
      MEGAHERTZ, megahertzi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru frecvenţă, egală cu un milion de hertzi. [Pr.: -herţ. — Abr.: MHz] — Din germ. Megaliertz, fr. megahertz.
      MEGALOBLÂST, megaloblaste, s.n. (Biol.) Globulă roşie cu nucleul anormal mărit, caracteristică în anemia pernicioasă; (rar) macroblast. — Din fr. megaloblaste, engl. megaloblast.
      MEGALOCITGzA, megalocitoze, s.f. (Med.) Anemie pernicioasă provocată de megalocite. — Din fr. me-*galocytose.
      MEGALOPOLIS, me galo polis uri, s.n. (în sociologie) Arie urbană foarte întinsă creată prin includerea succesivă a zonelor suburbane şi a oraşelor învecinate. — Din fr. megalopolis, engl. megalopolis.
      MEGALOPSlE/ megalopsii, s.f. (Med.) Tulburare de vedere constînd în impresia că obiectele sînt mai mari decît în realitate; macropsie. — Din fr. megalopsie.
      MEGAPI5RM s.n.’ Aliaj de nichel, fier şi mangan cu înaltă permeabilitate magnetică. — Din germ. Me-gaperm.
      MEGAP1R s.n. Oţel aliat din fier, crom şi aluminiu, întrebuinţat la confecţionarea rezistenţelor electrice. [Scris şi: megapyr] — Din germ. Megapir.
      MEGARELIEF, megareliefuri, s.n. (Geogr.) Formă de relief (continent, bazin oceanic etc.) de mare întindere. [Pr.: -li-ef] — Din rus. megarelief.
104
MEGARIC - MEROBLASTIC
       MEGARÎC, -A, (2) megarici, -ce, adj., s.m. 1. Adj. (în sintagma) Şcoala megarică = şcoală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S.m.
 . Adept al acestei şcoli. — Din fr. mâgarique.
       MEGASPOR, mcgaspori, s.m. (Bot.) Macrospor. — Din fr. mâgagpore.
       megasporogenezA, megasporogeneze, s.f. (Bot.) Proces de formare şi de dezvoltare a megasporilor şi de producere a gârneţilor la plantele cu flori. — Megaspor + geneză.
       MEGAT6NA, megatone, s.f. (fi«.) Unitate (tolerată) de măsură echivalentă cu forţa unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen. [Abr. : Mt] — Din fr. mâgatonne, engl. megaton.
       megatOnic, -ă, megatonici, -ce, adj. (Rar; despre explozii) De forţa megatonelor. — Din fr. măgatonni-que, engl. megatonic.
       MEGOHM, megohmi, s.m. (Fiz.) Unitate'(derivată) de măsură a rezistenţei electrice, egală cu un milion de ohmi.[Pr.: - gom. — Abr.: MQ] — Din fr. mâgohm.
       MEGOHMMfÎTRU, megohmmetre, s.n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea rezistenţelor electrice de valoare mare . [Pr.: -gom-] — Din fr. megohmmetre.
       MEISTERGESANG s.n. Totalitatea creaţiilor poetice ale meistersăngerilor. [Pr.: măistărghezang] —. Cuv. germ.
       MEISTERSĂNGER, meistersângeri, s.m. Trubadur medieval german. [Pr.: mdistărzengâr] — Din germ. Meigtersănger.
       MEL, meii, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălţimea sunetului, egală cu a mia parte din înălţimea unui sunet care are o putere de o mie de hertzi. — Din engl. mei.
       melaminAt, -A, melaminaţi, -te, adj. (Despre materiale plastice) Fabricat diii melamină. — De la melamină.
       MELANCOLIZĂ, pers. 3 melancolizeazâ, vb. I. Refl. (Rar) A deveni melancolic. — Din fr. m6lan-coliser.
       MELANJ <SR, melanjoare, s.n. (Tehn.) Amestecător.
    —  Din fr. mflangeur.
       MELANOZA, melanoze, s.f. 1. (Med.) Denumire generică pentru pigmentaţia în exces a pielii şi mucoaselor datorită acumulării difuze de. melamină; 2. (Bot.) Boală a viţei de vie cauzată de ciuperci. — Din fr. mâlanose.
       MELASA, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutreţul cu melasă. — Din melasă. — melasâre s.f.; melagât, -ă adj.
       MEL^U, meleuri, s.n. (Sport) Luptă corp la corp. + (Spec.) Grămadă la rugbi. — Din fr. mâlee.
       MELÎFIC, -A, melifici, -ce, adj. (Rar) Melifer (I).
    —  Din fr. melltfique.
       MELIORATlV, -A, meliorătwi, -e, adj. (Lingv.; despre cuvinte, expresii etc.) Cu sens laudativ, favorabil. [Pr.: -li-o-] — Din fr. melioratif.
       MELIORlST, -Ă, meliorişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al meliorismului. [Pr.: -li-o-] — Din fr. m ttioriste.
       MELISMÂTIC, -Ă, melismatici, -ce, s.f., adj. (Muz-.)
    1. S.f. Totalitatea ornamentelor dintr-o compoziţie; arta de a compune cu melisme. 2. Adj. (Despre compoziţii) Cu melisme. — De la melisină.
       MELlSMĂ, melisme, s.f. (Muz.) Ornament muzical rezultat din repartiţia unei durate lungi într-un grup de note de valoare scurtă. — Din it. melisma, fr. mâlisme.
                                                                     MELODICITATE, melodicitâţi, s.f. Calitatea de a P fi melodic; (rar) melodism. — Melodic + suf. -itate. melodimEtru, melodimelre, s.n. (Fon.) Aparat electronic folosit pentru cercetări asupra intonaţiei. — Din fr. mllodim&tre.
       MELODÎSM s.n. (Rar) Melodicitate. — Din it. melodismo.
       MELODRAMATÎSM s.n. (Rar) Caracter melodramatic. + Exprimare de sentimente care se remarcă prin artificialitate, prin exaltare exagerată. — Melodramatic] -f- suf. -ism.
       MELODRAMATICA, melodramatizex, vb. I. Tranz. A face să devină melodramatic (2), a da caracter melodramatic (2).+ (Depr.) A exagera caracterul melodramatic (2). — Din fr. mâlodramatiser. — melodrama-tizăre s.f.; melodramatizât, -ă adj.
       MELOFtiB, -A, melofobi, -<?, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Persoană) care urăşte muzica. — Din fr. mâlophobe.
       MELOFOBÎE s.f. (Livr.) Aversiune faţă de muzică. P — Din fr. mâlophobie.
       MELOMANÎE s.f. Pasiune, preferinţă deosebită pentru muzică. — Din fr. mâlomanie.
       MELOTERAPfc, -A, meloterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la meloterapie, de meloterapi®. — Din fr. melothârapique.
       MELOTERAPlE, meloterapii, s.f. (Med.) Muzico-terapie. — Din fr. m61oth6rapie.
       MEMORATlV, -A, memorativi, -et adj. (Rar) Comemorativ. — Din fr. mâmoratif.
       MEMORIAL s.n. (Livr.) Monument ridicat în amin-^ tirea unui eveniment sau a unei personalităţi.
       MEMORISCtfP, memoriscoape, s.n. Aparat electronic de afişare cu posibilitatea de memorare a curbelor afişate. — Din engl. mtmoriscope.
       MENDELÎST, -A, mendelişti, -ste, adj., s.m. şi f. t (Adept) al jnendelismului. — Din fr. mendlligte.
       MENDICITATE s.f. (Rar) Cerşetorie. — Din fr. mcndicite, lat. mendicitag, -atis.
       MENINGEAL, -A, meningeali, -e, adj. (Anat.) Meningian. [Pr.: -ge-al] — Din germ., engl. meningeal.
       MENINGlAN, -A, meningieni, -e, adj. (Anat.) De meninge; (rar) meningeal. [Pr.: -gi*an] — Din fr. mâningien.
       MENINGOCfiL, meningocele, t.n. (Med.) Hernie a meningelor datorită unui defect al craniului sau al coloanei, vertebrale. — Din fr. mâningoc&le.
       MENINGOPATlE, meningopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile meningelor. — Din fr. m6ningopathie.              *
       MENORAGIC, -A, menoragici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de menoragie. — Din fr. mânorragique.
       MENORfiE, menoree, s.f. (Med.) Menstruaţie. — Din fr. menorrh6e.
       menţionAbil, -A, menţionabili, -e, adj. Care poate fi menţionat; citabil. [Pr.: -/i-o-] — Menţiona -f suf. -bil.
       MENŢIONAT, -A, menţionaţi, -te, adj. Care a fost pomenit, citat. [Pr.: -ţi-o-] — V. menţiona.
       MER, meri, s.m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură şi cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanţ macromolecular al unui polimer. — Din fr. mere.
       MERCALLOY s.n. Aliaj de tip alpaca din cupru, nichel, zinc cu adaos de fier şi plumb, foarte plastic, întrebuinţat In construcţia aparaturii electrice, medi, cale etc. — Din germ. Mercalloy.
       MERCURÎSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu mercur. —N Din fr. mercurigme.
       MERITAlA, meritale, s.f. (Bot.) Internod. — Din fr. mârithalle.                      f
       MEROBLASTIC, -A, meroblastici, -ce, s.f,, adj.
   1.  S.L (Biol.) Proces de formare a blastomerelor în regiunea nucleului prin segmentarea oului sau a zigo-tului animal. 2. Adj. De meroblastică (1). — Din fr. meroblagtique.
105
MESCHINI ZA - METILUIIEE
,Ş mescbinizA, meschinizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni meschin, a da dovadă de meschinărie. — Meschin + suf. -iza. — meschinizârc s.f.
       MESIANIST, -Ă, mesiănişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al mesianismului. [Pr.: -st-a-] — Din fr. mes-gianiste.
       mesmeriAn, -A, mesmerieni, -e, adj., s.m. şi f. (Adept) al mesmerismului. [Pr.: -ri-an] — Din fr. mesmerien.
       MESMERlSM s.n. Teoria magnetismului animal; (Med.) tratament bazat pe această teorie. — Din fr. mesmerigme.
       METABISULFlT, metabisulfiţi, s.m. (Chim.) Sare a unui acid care, adăugată în soluţie apoasă diluată, trece în sulfitul acidului respectiv şi este folosită în vinificaţie. — Din fr. mâtabigulfite.
       METABOLĂ, metabole, s.f. Procedeu retoric prin care se repetă un enunţ schimbînd ordinea cuvintelor.— Din fr. metabole.
       METABOLÎT, metaboliţi, s.m. (Biol.) Substanţă care contribuie la procesele de metabolism. — Din fr. mâtabolite.
       METABOLIZÂ, metabolizez, vb. I. Tranz. A transforma substanţe prin procesul de metabolism. — De la metabolism. — metabolizâre s.f.; metabolizât, -ă adj.
       METACfiNTRIC, .A , metacentrici, -ce, adj. (Mar.) Referitor , la metacentru, de metacentru. — Din fr. mâtacentrique.                              *
       metacromAtic, -A, metacromatici, -ce, adj. (Biol.) Care prezintă metacromazie. — Din fr. meta-chromatique.
       METACROMAZIE s.f. (Med.) însuşirea de a se colora diferit în raport cu colorantul utilizat sau cu ţesuturile din jur. — Din fr. metachromasie.
       MET ACR ON I SM, metacronisme, s.n. Eroare de dată prin postdatare. — Din fr. mâtachronisme.
       METAFÂZĂ, metafaze, s.f. (Biol.) A doua fază în diviziunea celulei prip mitoză, în care fiecare cromozom se împarte în cîte doi cromozomi. — Din fr. mătaphase.
       METAFRÂZĂ, metafraze, s.f. 1. Transpunere a unei poezii în proză. 2. Anaforă care foloseşte sinonimele pentru a evita repetiţia monotonă. — Din fr. mâtaphrase.
       METAGRÂMĂ, metagrame, s.f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte, noi înlocuind mereu cîte o literă din cuvîntul dat iniţial. — Din fr. metagramme.
       METALINGVISTICĂ s.f. Ramură a lingvisticii care studiază limbajul lingvistic. — Din fr. ineta-linguistique.
       METALlSM s.n. Teorie potrivit căreia .valoarea metalului din care sînt făcuţi banii este determinantă. — Din germ. Metalismus.
       METALOCROMÎF s.f. (Tehn.) Arta de a colora suprafaţa metalelor. — Din fr. mâtallochromte.
       METALOGEN15ZĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază formarea şi răspîndirea zăcămintelor minerale în scoarţa Pămîntului; (rar) metalogenie. — Din
    fp m ^tallncraii^GP
       ’ METALOGENIE "s.f. (Rar)' Metalogeneză, - Din fr. mâtallogânie.
       METALOÎDIC, -A, metaloidici, -ce, adj. (Chim.) De natura metaloizilor; de metaloid. [Pr.: -/o-?*-] — Din fr. metalloidique.
       METALOPLÂSTIC, -Ă, metaloplastici, -ce, adj. Care are proprietăţi de metal şi de material plastic. — Din fr. mâtalloplastique.
       METALOPLASTlE, metaloplastii, s.f. Procedeu de obţinere a unui material metaloplastic; modelare a unui astfel de material. — Din fr. mâtalloplastie.
       METALOSFfiRĂ s.f. (Geol.) Barisferă. - Din fr. mâtallosph&re.
    METAMORÂLĂ s.f. (Rar) Parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei. — Din fr. metamorale.
    METAMORFOZABIL, -Ă, metamorfozabili, -e, adj. (Rar) Care se poale metamorfoza. — Din fr. meta-morphosable.
    METANEFRlDIE, metanefridii, s.f. (Biol.) Organ tubular deschis spre exterior şi spre cavitatea generală a corpului la anelide şi moluşte avînd funcţie excre-toare şi de expulzare a gârneţilor. — Din fr. meta-nephridie.
    METANEPHROS s.m. (Biol.) Rinichiul definitiv care începe să funcţioneze la vertebratele amniote în stadiul de adult. [Pr.: -fros] — Din fr. metanâphros.
    METANIER, metaniere, s.n. Cargobot folosit la transportarea metanului lichefiat. [Pr.: -ni-er] — Din fr. methanier.
    MET A S OMÂTIC, -Ă, melasomcdici, -ce, adj. (Geol.) Referitor la metasomatoză; de metasomatoză. — Din engl. metasomatic.
    metastAzic, -A, metastazici, -ce, adj. (Med.) Cu caracter de metastază. — Metastază -|- suf. -ic (după fr. metastatique).
    metatEtic, -A, metatetici^-ce, adj. (Lingv.) De metateză; din metateză. — Din fr. m6tathetique.^
    METATORACIC, -A, metatoracici, -ce, adj. (Zool.) Al metatoracelui. — Din fr. metathoracique.
    METAXENÎE s.f. (Biol.) Influenţă fiziologică ’a gârneţului patern asupra ţesuturilor materne. — Din engl. metaxenia.
    M15TEO adj. invar. Meteorologic. Buletin meteo. [Pr.: -te-o] — Din fr. meteo.
    METEOROBIOLOGIC, -Ă, meleorobiologici,              -ce,
 adj. De meteorobiologie. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-] — De la meteorobiologie,
    METEOROBIOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază influenţa factorilor meteorologici asupra organismelor vegetale şi animale. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-] — Din engl. meteorobiology.
    METEOROPĂT, -A, meteeropaţi, -te, s.m. şi f. (Med.) Persoană care reacţionează patologic la modificările factorilor meteorologici. [Pr.; -te-o-] — Din fr. meteoropathe.
    METEOROPATÎE, meteoropatii, s.f. (Med.) Denu mire generică^pentru afecţiunile cauzate sau influenţat de fenomenele meteorologice. [Pr.: -te-o-] — Din fr nieteoropathie.
    METEOR O SENSIBILITATE s.f. (Med.) Sensibilitate a unor persoane la fenomenele meteorologice. [Pr.:. -te-o-] — Din fr. meteoro-sensibilite.
    METE ORUTlfi R, -Ă, meleorutieri, -e, adj. (în sintagma) Buletin meteorutier = buletin meteorologic cu informaţii specifice circulaţiei rutiere. [Pr.: -te-o-ru-ti-er] — Meteo -f rutier.
    metilAre, metilâri, s.f. (Chim.) Proces de fixare a unei grupări metil pe o moleculă. — După fr. m6-thylation.
    METIL^NICĂ, metilenice, adj. (Chim.; în sintagma) Grupare metilenică = grupare organică ce conţine radicalul metilen, caracterizată prin mare reactivitate chimică în unele'reacţii de condensare sau cu metalele alcaline. — Din fr. methylenique.
    METILFENOL, metilfenoli, s.m. (Chim.) Crezol, — Probabil din fr.
    METIL STIRflN, metilstireni, s.m. (Chim.) Substanţă organică, derivat al stirenului, folosită ca monomer în polimerizări. — Din fr. methylstyrene.
    METILURlSE s.f. Substanţă ctiimic.ă cristalină folosită în sinteze organice. — Din fr. mâthyluree.
106
METlLYlOLET — MICROCHIRURGIE
       METILVIOL^T s.n. Substanţă chimică folosită ca medicament antiseptic, antihelmintic şi drept colorant In industria textilă şi chimică. [Pr.: -vi-o-] — Din fr. mSthylviolet.
       METODOL0G, -A, metodologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în metodologie. — Din fr. mGthodologue.
       METOPIC, -A, tnetopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. — Din fr.mGtopique.
       METREZa, metreze, s.f. (Cin.) Instrument pentru măsurarea lungimii filmelor. [Pr.: metroză] — Din fr. m&reuge.
       METROPATÎE, metropatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile uterului. — Din fr. metro-pathie.
       METROPTtfZl, metroptoze, s.f. (Med.) Ptoză a uterului în axul vaginului. — Din fr. mâtroptose.
       METRORAGIC, -A, metroragici, -ce, adj. (Med.) îleferitor la metroragie, de metroragie. — Din fr. mâtrorragique.
    *  METROZĂ, metroze, s.f. (Med.) Afecţiune uterină de origine hormonală sau nervoasă. — Din fr. metrose.
       MEZENTERÎTĂ, mezenterite, s.f. (Med.) Inflamaţie a mezenterului. — Din fr. m6sent6rite..
       MEZI s.m. pl. (Mat.) Numitorul primului raport şi numărătorul celui de al doilea raport al unei proporţii.
    —  Cf. lat. m e d i u s, it. medio.
       MEZOBLAST, mezoblaste, s.n. (Anat.) Mezoderm. — Din fr. mâsoblaste.
       MEZ OBLĂ STIC, -Ă, mezoblastici, -ce, adj. (Anat.) Al mezoblastului. — Din fr. mâsoblastique.
       MEZOCEFAL, -A, mezocefali, -e, adj. (Med.; despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul de formă intermediară între brahicefal şi dolihocefal; (despre craniu) care are formă intermediară între brahicefal şi dolihocefal. — Din fr. m£soc6phale.
       mezodErmic, -A, mezodermici, -ce, adj. (Biol.) De mezoderm. <> Muguri mezodermici = dilataţii bilaterale simetrice ale peretelui endodermic al gastrulei,
*   din care se dezvoltă mezodermul. — Din fr. m6so-dermique.
       MEZODERM <5ZĂ, mezodermoze, s.f. (Med.) Denumire generică pentru virozele care au afinitate pentru ţesuturile şi organele provenite din mezoderm: — Din fr. mGsodermose.
       MEZ O GASTRIC, -A, mezogastrici, -ce, adj. (Anat.) Referitor la mezogastru, al mezogastrului. — Din fr. mâsogastrique.
       MEZOGLfÎE, mezoglee, s.f. (Zool.) Strat intermediar gelatinos situat între straturile celulare externe şi interne ale corpului spongierilor şi celenteratelor. — Din fr. m6sogl6e.
       MEZOLGGIC, -A, mezologici,. -ce, adj. (Biol.) Referitor la -mezologie, de mezologie. — Din fr. m6so-logique. ^
       MEZOMER, -A, mezomeri, -e, adj. (Chim.; despre îsubstanţe) Care este în stare de mezomerie. <> Structură (sau formulă) mezomeră = structură ipotetică limitată care ar oferi imaginea structurii electronice a unor substanţe. — Din fr. mesomere.
       MEZOMERÎE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei substanţe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. — Din fr. mesomerie.
       MEZOM()RF, -A, mezomorfi, -e, adj. (Fiz.; despre substanţe) Care prezintă stare mezomorfică. — Din fr. mesomorphe.                   *
       MEZOMORFICĂ, mezomorfice, adj. (Fiz.; în sintagma) Stare mezomorfică = stare de agregare a materiei kitre starea cristalină şi cea amorfă. — Din fr. mesomorphique.
       MEZONEPHR0S s.n. (Anat.) A doua fază în dezvoltarea rinichiului la embrion. [Pr.: -fros] — Din fr. m6son£phros.
    MEZOPÂUZĂ s.f. Strat atmosferic de tranziţie între mezosferă şi termosfera atmosferei terestre caracterizat prin valori termice minime. [Pr.: -pa-u-] — Din fr. m6sopauso (după pauză).
    MEZORELIEF, mezoreliefuri, s.ji. (Geol.) Formă de relief cu dimensiuni reduse ca urmare a acţiunii de coroziune a agenţilor externi. [Pr.: -li-ef] — Din fr. mesorelief.
    MEZOTfÎLIU, mezotelii, s.n. (Biol.) Strat de celule de origine mezodermică care căptuşeşte cavităţile celomice ale vertebratelor. — Din fr. mesothâlium.
    MEZOTORÂCE s.n. (Entom.) Al doilea segment al toracelui la insecte, de care sînt prinse aripile anterioare şi a doua pereche de picioare.— Din fr. m6-sothorax.
    MEZOTORACIC, -A, mezotoracici, -ce, adj. (Entom.) Care ţine de mezotorace. — Din fr. mesothoracique.
    mezotrOn, mezotroni, s.m. (Fiz.) Mezon. —• Din fr. mgsotron, engl. mesotron.
    MEZOZONĂ, mezozone, s.f. (Geol.) Zonă mediană de transformare metamorfică a Pămîntului. — Din fr: m£sozone.
    MEZZA-VOCE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu intensitatea pe jumătate. [Pr.: meţa-voce\ — Cuv. it.
    MEZZO-PIANO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Cu intensitate redusă, mai tare decît piano. [Pr.: meţo-piâno] — Cuv. it.
    mceliAn,-A, micelieni, -e, adj. (Bot,) De miceliu, al miceliului. [Pr.: -li-an] — Din fr. myc&len.
    MICOL6GIC, -ă, micologici, -ce, adj. Referitor la micologie, de micologie. — Din fr. mycologique.
    MICtiTIC, -A, micotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la micoze. — Din engl. mycotic.
    MICROALlA, microaliez, vb. I. Tranz. A alia metale (şi metaloizi) în cantităţi extrem de reduse. [Pr.:
-cro-a-li-a] — Micro1- -f- alia. — microaliâre s.f.; ml-croaliât, -ă adj.
    MICROANCHEtA, microanckete, s.f. Anchetă cu chestionar scurt, limitată la un număr mic de subiecţi. [Pr.: -cro-an-] — Micro1- + anchetă.
    MICROBACTJÎRIE, microbacterii, s.f. Bacterie de dimensiuni extrem de mici. — Micro1- + bacterie.
    MICROBAR, microbari, s.m. (Fiz.) Barie. — Din engl. microbar.
    MICROBAR O GRAF, microbarografe, s.n. (Fiz.) Barograf foarte sensibil care înregistrează variaţiile foarte mici şi rapide ale presiunii. — Din fr. micro-barographe.
    MICROBICţD, -Ă, microbicizi, -de, adj., s.n. (Substanţă) care distruge microbii. Dyi fr. microbicidc.
    MICROBOFOBIE, microbofobii, s.f. Teamă patologică faţă de microbi. — Microb -f- fobie.
    MICROCALCULATOR, microcalculatoare, s.n. Calculator sau minicalculator simplu, ieftin, de mici dimensiuni, care foloseşte un singur limbaj şi are lungimea cuvîntului de 8 — 12 biţi; microordinator, mi-crocomputer. — Micro1- -f calculator.
    MICROCANTÎNĂ, microcantine, s.f. Cantină pentru un număr restrîns de oameni. — Micro1- + cantină.
    MICROCARIERĂ, microcariere, s.f. Carieră1 de mici proporţii. [Pr. :• -ri-e-] — Micro1- -f carieră1.
    OTCROCHÎMIC, -Ă, microchimici, -ce, adj. Referitor la microchimie, la microanaliză. — Din fr. micro-chimique.
    MICROCHIRURGICAL, -Ă, microchirurşicali, -e, adj. Referitor la microchirurgie, de microchirurgie. — De la microchirurgie.^
    MICROCHIRURGIE s.f. Chirurgie practicată la microscop. — Din fr. microchirurgie,
107
MÎIROCINEmATOGRAFIE - MÎCRONEElAN
    MICR OCINEM AT O GRAFIE s.f. Filmare a unor fenomene observate la microscop. — Din fr. micro-cinfrnatographie.
    MICROCIRCUlT, microcircuite, s.n. Dispozitiv microelectronic cu o densitate mare de elemente de circuit echivalente care constituie o singură unitate. — Micro1- + circuit.
    MICROClT, microcite, s.n. (Biol.) Globulă roşie de dimensiuni foarte mici. — Din fr., engl. microcyte.
    MICROClT <5ZĂ, microcitoze, s.f. (Med.) Boală a sîngelui manifestată prin prezenţa crescută de microcite. — Din fr. microcytose.
    MICROCOMPUTER, microcomputere, s.n. Microcalculator. [Pr.: -piu-] — Din engl. microcomputer.
    MICR OCURENT, microcurenţi, s.m. (Med.) Curent (3) de mică intensitate. — Micro1- -f curent.
    mCRODACTÎL, -A, microdactili, -e, adj. (Med.) Care prezintă microdactilie. — Din- fr. microdactyle.
    MICR OD ACTILl E, microdactilii, s.f. (Med.) Malformaţie a degetelor caracterizată prin dezvoltare insuficientă. — Din fr. microdactylie.
    MICRODfiLTĂ, microdelte, s.f. 1. Deltă de mică întindere. 2, Machetă a unei delte. — Micro1- + deltă.
    microdisEcţie, microdisecţii, s.f. Disecţie fină făcută la microscop. [Pr.: -ţi-e] — Din fr. microdis-section.
    MICRODOZĂ, microdoze, s.f. (Farm., Med.) Doză de medicament cu concentraţie foarte mică folosită in homeopatie. — Micro1- -f doză.
    MICRODtJR s.n. Material sintetic înlocuitor pentru talpă şi tocuri la încălţăminte. — Microfporos] + diufabil].
    MICROECONOMIC, -Ă, microeconomici, -ce, adj. De microeconomie. [Pr.: -cro-e-] — *Din fr. micro-Iconomique.
    MICROELECTRONIC, -A, microelectronici, -ce, s.f., adj. I. S.f. Ramură a electronicii care studiază producerea şi utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare. II. Adj. 1. Referitor la microelectronică (11). 2. (Despre. dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [Pr.: -cro-e-'] — Din engl. microelectronic (s).
    MICROELECTR ON O GRĂFIC, -A, microelectrono-grafici, -ce, adj. De microelectronografie. [Pr.: -cro-e-] — De la microelectronografie.
    MICROELECTRON O GRAFÎE, m ier o electr o no grafi i, s:f. Fotografie făcută la microscop care permite studierea fenomenelor biologice celulare jsub aspect electric. [Pr.: -cro-e-] — Micro1- + clectronografie.
    MICROENCICLOPEDIE, microenciclopedii, s.f. Enciclopedie cu volum restrîns de informaţii; (rar) mint-enciclopedie. [Pr.: -cro-en-] — Micro1- + enciclopedie.
    MICROES^U, microeseuri, s.n. Eseu (1) scurt. [Pr.: -cro-e-] — Micro1- -f eseu.
    MICROFIL, -Ă, microfili, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu frunze (foarte) mici. — Diri fr. microfil.
    MICROFILMOT^CĂ, microfilmoteci, s.f. Colecţie de microfilme; p. ext. încăpere specială în care se păstrează astfel de colecţii. — Micro1- -f filmotecă.
    MICROFlTĂ, microfite, s.f. (Bot.) Plantă de dimensiuni mici şi cu înmulţire rapidă. O (Adjectival) Plantă microfită. — Din engl. microphyte.
    MICROFÎZICĂ s.f. Ramură a fizicii ©are studiază particulele elementare; fizică atomică. — Din fr. microphysique.
    MICR OFLORl STIC, -Ă, microflor istici, -ce, adj. Referitor la microfloră, de microfloră. — Micro1 - -f floristic.
    MICROFONIC, -Ă, microfonici, -ce, adj. De microfon sau de microfonie (2). O Efect microfonic =mi-crofonie (2). — Din fr. microphoniqug.
    MICROFONIE, microfonii, s.f. 1. Reacţie acustică nedorită care apare între microfonul şi difuzorul unui sistem electroacustic în condiţiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbaţie într-un sistem electroacustic datorată vibraţiei mecanice nedorite a unor componente ale acestuia; efect microfonic.— Din fr. microphonie.
    MICROFONÎST, -A, microfonişti, -ste, s.m. şi f. Tehnician specializat în amplasarea şi deplasarea microfoanelor. — Din fr. microfoniste.
    MICROFOSÎLĂ, microfosile, s.f. Fosilă microscopică (8). —' Din fr. microfossile.
    MICROF(JLGER, microfulgere, s.n. (Met.) Fulger (1) scurt,, de mică intensitate. — Micro1- -f fulger.
    MICROGAMI5T, microgameţi, s.m. (Biol.) Gamet mascul. — Din engl. microgamete.
    MICR O GENERAT OR, microgeneratoare, s.n. (Tehn.) Generator (ini) de mică putere. — Din fr. micro-gânerateur.
    MICROGLOSĂR, microglosare, s.n. Glosar cu număr mic de cuvinte şi explicaţii sumare. + Glosar care înregistrează .vocabularul specific unui domeniu foarte restrîns. — Din fr. microglossaire.
    MICROGRtJP, microgrupuri, s.n. (în sociologie) Grup (2) mic. — Micro1- + grup.
    MICROHAlA, microhale, s.f. Hală (experimentală) de proporţii mici. — Micro1- + hală.
    MICROHfiNRI, microhenri, s.m. (Fiz.) A milioana parte dintr-un henri. — Din fr., engl. microhenry.
    MICROHIDROCENTRAlA, microhidrocentrale, s.f. Hidrocentrală de putere mică. — Micro1- -f- hidrocentrală.
    MICllOINTERVĂL, microintervale, s.n. (Muz.) Interval mai mic decît un semiton [Pr.: -cro-in-] — Micro1- + interval.
    MICROINTERVlU, microinterviuri, s.n. Interviu scurt şi concis; miniinterviu. [Pr.: -cro-in-] — Micro1--f interviu.
    MICROMANOMETRU, micromanometre, s.n. (Fiz.) Manometru special pentru variaţiile foarte mici de presiune. — Din fr. micromanometre.
    MICROMETE ORÎT, micrometeoriţi, s.m. Meteorit de dimensiuni mici. [Pr.: -te-o-] — bin fr. micromG-tSorite, engl. micrometeorite.
    MICROM1CRON, micromicroni, s.m. (Fiz.) A milioana parte dintr-un micron. — Din fr. micromicron.
    MICROMINIATURIZĂ, microminiaturizez, vb. I. Tranz. A miniaturiza în limite microscopice. [Pr.: -ni-a-] — Din fr. microminiaturiser. — microminiatu-rizâre s.f.; microminiaturizât, -ă adj.
    MICROMODtJL, micromodule, s.n. (Electron.) Circuit realizat prin asamblarea ordonată şi de. mare densitate a unor componente electronice distincte care pot fi testate înainte de asamblare. — Din fr. micromodule.
    MICROMOLECULĂR, -Ă, micromoleculari, -e, adj. (Fiz.) (Despre . substanţe) Cu micromolecule. — Din fr. micromoleculaire.
    micromolecClA, micromolecule, s.f. (Fiz.(.Moleculă cu un număr mic de atomi. — Din fr. micromolecule.
    MICR OM OT OR, micromotoare, s.n. Motor electric de putere (foarte) mică. — Din fr. micromoteur.
    MICRONEZIÂN, -Ă, micronezieni,'-e, adj-, s.m. şi f. (Persoană) din Micronezia. [Pr.: -zi-an] — Din fr. micronâsien.
108
MICROORDINATOR - MlMANÎ
      MICRO OR D1NAT OR, microordinatoare, * s.n. Microcalculator. O Microordinator familial = computer familial. [Pr.:-cro-or-] — Din fr. microordinateur.
      MICROPALEONTOLOGIE s.f. Ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. [Pr.: -le-on-] — Din fr. micropalGontologie.
      MICROPARTICULĂ, microparticule, s.f. Particulă materială foarte mică. — Din fr. microparticule, engl. inicroparticle.
      MICROPROCESOR, microprocesoare, s.n. Circuit integrat de mare densitate şi complexitate, specializat pentru operaţii de calcul, comandă şi control într-un •computer sau alt sistem electronic. —, Din engl. mi-croprocessor.
      MICROPRODlJCŢIE, microproducţii, s.f. Producţie de serie mică, uneori experimentală. — Micro1- + -producţie.
      MICROREĂCŢIE, microreacţii, s.f. Reacţie chimică între cantităţi foarte mici de substanţă. [Pr.: -re-ac-ţi-e] ct- Din fr. microreaction.
      MICRORECITĂL, microrecitaluri, s.n. Recital cu un program scurt; minirecital. — Micro 1- + recital.
      MICRORELlfÎF, microreliefuri, s.n. (Geol.) Formă de relief de mică altitudine (movile, crovuri etc.). [Pr.: -li-ef] — Din fr. microrelieî, rus. mikrorelief.
      microsecCndă, microsecunde, s.f. (Fiz.) Unitate de timp egală cu a milioana parte dintr-o secundă. — bin germ! Mikrosekunde, fr. microseconde.
      MICROSISTGM, microsisteme, s.n. (Şi în sintagma microsistem soăal) Sistem de integrare socială a unui individ sau a unui grup mic. — Micro*- + sistem.
      MICRO SPOR O CIT, microsporocite, s.n. (Bot.) Celula mamă a polenului, care are în nucleu două rînduri de cromozomi, aduşi de gametul femei şi de cel mascul.
   —  Din engl. microsporocyte.
      microsporo geneză, mieros por o geneze, s.f. (Bot.) Proces de formare a microsporilor la plantele cu flori.
   —  Din engl. microsporogenesis.
      MICRO STA GltÎNE, microstagiuni, s.f. Stagiune teatrală de scurtă durată, de obicei în cadrul unei deplasări. [Pr.: -gi-u-] — Micro *- + stagiune.
      MICROSTRUCTURĂ s.f. (în sintagma) Micro-? structură socială = totalitatea relaţiilor personale şi interpersonale şi a reţelelor de integrare care definesc existenţa socială a unui individ.
      MICROT1DĂ, microtide, s.f. (La pl.) Familie de rozătoare din care face parte şoarecele de cimp; (şi la sg.) animal din această familie. — Din engl. micro-tidae.
      MICROTRANSMIŢĂTOR, microtransmitătoare, s.n Transmiţător (2) de dimensiuni (extrem de) reduse.
   —  Micro *- + transmiţător.
      MICROTRAUMATÎSM, microtraumatisme, s.n. (Med.)
   Traumatism de mită intensitate care prin repetare frecventă poate deveni cauza unei boli profesionale. — Din fr. microtraumatisme.
      microtron, microtroane, s.n. (Fiz.) Ciclotron de tip special folosit pentru accelerarea electronilor.
   —  Din fr., engl. microtron, germ. Mikrotron.
      MICROTURBlNĂ, microturbine,* s.f. Turbină de
   dimensiuni reduse folosită în microhidrocentrale. — Micro+ turbină.
      MICROUNDĂ, microunde, s.f. (Fiz.) Undă hertziană a cărei lungime de undă este cuprinsă între 1 cm şi 1 m. [Pr.: -cro-un-] — Din fr. micro-onde.
      MICR OljNl VER S, microuniversurj,, s.n. Microcosm. [Pr.: -cro-u-] — Micro *- + univers.
      MICROUZlNĂ, microuzine, s.f. Uzină(-şcoală) de proporţii reduse. [Pr.: -cro-u-] — Micro *- -f- uzină.
    MICR O WATT, microwaţi, s.m. (Fiz*) A milioana parte dintr-un watt. [Pr.: -vat] — Din fr., engl. micro-watt.
    MICROZ ONĂ 2, microzone, s.f. (în sociologie) Zonă de mică întindere. — Din fr. microzone.
    MÎCIÎŢ s.n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă şi se transportă zgura de la furnal.
    MIDI adj. invar., subst. 1. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care ajunge pînă la jumătatea gambei. 2. Subst. Fustă, palton etc. midi (1). — Din fr., engl. midi.
    MIELENCEFĂL, mielencefale, s.n. (Anat.) Bulb rahidian. [Pr.: mi-e-] — Din fr. myâlencephale.
    MIELINIZÂRE, mielinizâri% s.f. (Biol.) Proces de formare şi acoperire a fibrelor nervoase cu mielină. [Pr.: mi-e-] —^După fr. myâlinisation.
    MIELOBLĂST, mieloblaste, s.n. (Biol.) Celulă tînără riediferenţiată din măduva osoasă care produce leucocitele polinucleate din sînge. [Pr.: mi-e-] — Din fr. myeloblaste, engl. myelpblast.
    MIELOClT, mielocite, s.n. (Biol.) Celulă precursoare a leucocitelor care se găseşte normal în măduva osoasă roşie şi care apare în sînge în cazuri de leucemie. [Pr.: mi-e-] Din fr. my&ocyte, engl. myelocyte.
    MIELOGRAFIE, mielografii, s.f. (Med.) Metodă de investigaţie radiologică a canalului medular şi a formaţiilor celulare din măduva formatoare de sînge. [Pr. : mi-e-] — Din frv my^lographie.
    MILDIOGRÂF, mildiografe, s.n. Aparat care detectează condiţiile producerii manei la viţa de vie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. mildiographe.
    MILfîSIM, milesime, s.n. 1. (Livr.) Cifra 1 care indică mia în exprimarea miilor în cifre. 2. Cifră (sau cifre) de pe o monedă, o marcă poştală etc. care indică data de emitere, o aniversare etc. [Var.: milâzimă s.f.]
 — Din fr. millâsime.
    MILfiZIMĂ s.f. v. mile sinii
    MILIAR2, -Ă, miliari, -e, adj. (Med.; despre unele formaţiuni) De forma unui bob de mei. <> Tuberculoză miliară = granulie. [Pr.: -li-ar] — Din fr. miliaire.
    MILIARDÎME, miliardimi, s.f. Număr egal cu a miliarda parte dintr-un întreg. [Pr.: -li-ar-] — Miliard
    suf. -ime. Cf.fr. m LI 1 i a r d i & m e.
    MILIH^NRI, milihenri, s.m. (Fiz.) A mia parte dintr-un henri. [Abr.: mH] — Din fr., engl. milihenry.
    MILILAMBl^RT, mililamberţi, s.m. (Fiz.) A mia parte dintr-un lambert, [Abr.: mL] — Din fr. milli-lamhert.
    MILIMICRON, milimicroni, s.m. A mia parte dintr-un micron. [Abr.: m(x] — Din fr. millimicron.
    MILIOERSTED, milioerstezi, s.m. (Fiz.) A mia parte dintr-un oersted. [Pr.: -li-dr-sted. — Abr.: mOe]
 — Din fr. millioersted.
    MILION num. card. (Fam.; în loc. adj. şi adv.) De milioane = extraordinar (de frumos, de bun, de valoros etc.).
    MILIROENTGEN, miliroentgeni, s.m. (Fiz.) A mia parte dintr-un roentgen. [Pr.: -rdntghen. — Abr.: mR] Din fr. millirontgen.                                 *
    MILISECtJNDĂ, milisecunde, s.f. A mia parte dintr-o secundă. — Din fr. milliseconde, engl. milli-second.
    MILIVOLTM^TRU, milivoltmetre, s.n. (Fiz.) Volt-metru pentru măsurarea tensiunilor electrice de ordinul milivolţilor. — Din engl. millivoltmeter.
    MILIWĂTT, miliwaţi, s.m. (Fiz.) A mia parte dintr-un watt. [Abr.: mW] — Din fr. milliwatt.
    MIMÂNT, -Ă, mimanţi, -te, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care mimează. + Figurant. — Mima -f-suf. -ant.
109
MJM0DBAMÂ1IC — MICSPASM
    MELODRAMATIC, -A, mimodramatici, -ce, adj. De mimodramă. — Din fr. mimodramatique.
    mineralizAbll, -A, mineralizabiliy -e, adj. (Rar) Care se poate mineraliza. — Din fr. minâralisable.
    MINERALOlD, mineraloizi, s.m. (Geol.) Mineral de natură organică. — Din engl. mineraloid.
    MtNI2 adj. invar., subst. X. Adj. invar. (Despre lungimea fustei) Care este (foarte) scurt (şi ajunge pînă deasupra genunchiului). 2. Subst. Fustă, palton etc. mini2 (1). — Din fr. mini.
    MINIATELlISR, miniateliere, s.n. Atelier mic (în care fac practică elevii). [Pr.: -ni-a-] — Mini1- 4* atelier.
    MINIATURIZAT, -A, miniaturizaţi, -te, adj. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [Pr.: -ni-a-] — V. miniaturiza.
    MINIAUTOMOBlL, miniautomobile, s.n. Automobil de dimensiuni reduse. [Pr.:          -ni-a-u-] — Mini1- 4-
 automobil.
    MINIB ASCHETBALlST, -A, minibaschetbalişti, -ste, s.m. 'şi f. Jucător de minibaschet. — Mini1- -f baschetbalist.
    MINICALCULAT <ÎR, minicalculatoare, s.n. 1. Calculator electronic . universal, de dimensiuni' Feduse, cu lungimea cuvîntului de 12 — 24 biţi, accesibil din punctul de vedere al efortului financiar de dotare şi exploatare; miniordinator, minicomputer. 2. (Impr.) Calculator de buzunar. — Din fr. minicalculateur.
    MINICAR, minicaruri, s.n. Trenuleţ acţionat de un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru transportul persoanelor pe distanţe scurte. — Din engl. minicar.
    MINICASfiTA, minicasete, s.f. -Casetă de mici dimensiuni folosită la minicasetofoane speciale. — Din fr. minicassette.
    M1NICASETOF ON, minicasetofoane, s.n. Casetofon portabil de mici dimensiuni la care se folosesc numai casete preînregistrate, ascultate în căşti; walkman.
 — Mini-f casetofon.
    MINICOMPtJTER, minicomputeret s.n. Minicalcu-lator (1). [Pr. : -piu-] r- Din engl. minicomputer.
    MINICONTÂINER, minicontainere, s.n. Container de mică capacitate. — Mini1- + container.
    minicrOnică, minicroniciy s.f. Cronică scurtă; (franţuzism) cronichetă. — Mini1- + cronică.
    MINIDICŢI ON AR, minidicţionare, s.n. Dicţionar cu inventar restrîns. [Pr.: -/t-o-] — Mini1- -f dicţionar.
    MINIENCICLOPEDÎE, minienciclopedii, s.f. (Rar) Microenciclopedie. [Pr.:     -ni-en-] — Mini1- -f enciclo-
 pedie.
    MINIFOILETON, mirUfoiletoane, s.n. Microfoileton. [Pr.: -fo-i-]^— Mini1- 4- foileton.
    MINIF OTBAX s.n. Joc de fotbal cu durată redus#, adaptat pentru copii şi tineret. — Mini1- 4- fotbal.
    M1NIFRIGÎD£R, minifrigidere, s.n. Frigider de dimensiuni mici (alimentat de la acumulatorul autoturismului). — Mini1 + frigider.
    M1NIG6LF s.n. Joc de golf adaptat pentru un teren mic. — Din engl., fr. minigolf.
    JMINIINTERVlU, miniinterviurit s.n. Microinterviu. [Pr.: -ni-in-] — Mini^- 4- interviu.
    M1NJLABORATOR, minilaboratoare, s.n. Laborator mic care dă rezultatul unei analize în timp foarte icurt, folosind echipament electronic (portabil). — Mini+ laborator.
    MINIMAGAZlN, minimagazine, s.n. Magazin mic; chioşc (alimentar). — Mini1- -f magazin.
    MINIMA GNETOF ON, m inimagnetofoanet s.n. Magnetofon * portabil de dimensiuni reduse. — Mini1- -f magnetofon.
    MINIMALIZATOR, -OARE, minimalizatori, -oare, adj. Care minimalizează. — Minimaliza 4- suf. -tor.
    MlMMlZÂ, minimizezi vb. I. Tranz. A reduce la minimum; a minimaliza. — Din fr. minimiser. — minimizare s.f.; minimizat, -ă adj.
    MINIMOTORfÎTĂ, minimotorete, s.f. Motoretă de mic litraj. — Mini1- + motoretă.
    mini Oină s.f. Oină cu reguli de joc simplificate. [Pr.: -ni-oi-] — Mini1- 4- oină.
    MINI ORDINAT GR, miniordinatoarei s.n. Minicalcu-lator (1). [Pr.: -ni-or-] — Din fr. miniordinateur.
    M1NIBECITÂL, minirecitaluriy s.n. Microrecital.
-  Mini1- 4- recital.
    MINIRtJGBI s.n. Rugbi cu reguli de joc modificate şi adaptate copiilor. [Pr.: miniruibi] —Mini1- 4- rugbi.
    MINISCAF, miniscafuri, s.n. Ambarcaţie mică, de agrement, pentru două persoane, care se poate scufunda la adîncimi mici. — Mini1- 4- [bati]scaf.
    MINISTRĂNT, ministranţi, s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. — Din it. ministrante, germ. Ministrant.
    MlNlTELEVIZ OR, minitelevizoare, s.n. Televizor de mici dimensiuni. — Mini1- 4- televizor.
    minutAj, minutaje, s.n. Timp stabilit (în minute) pentru desfăşurarea unei competiţii, ceremonii eţp. — Din fr. minutage.
    MlOBLAST, mioblaste, s.n. (Biol.) Celulă embrionară a mezenchimului care dă naştere fibrelor musculare striate. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myoblaste, engl. myo-blast.
    MIOCARDOPATÎE, miocardopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile miocardului. [Pr. : mi-o-] — Din fr. myocardopathie.
    MIOCfÎL, miocele, s.n. (Med.) Hernie musculară. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myocfcle.
    MIOClT, miocite, s.n. (Biol.) Celulă musculară. [Pr.: mi-o-] — Din fr., engl. myocyte.
    MIOCROM s.n. (Biol.) Pigment roşu prezent în ţesutul muscular. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myochrome.
    MIOFILAM^NT, miofilamente, s.n. ‘(Anat.) Filament al miofibrilelor cu rol important în contracţia muşchiului. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myofilament.
    MIOGLOBlNĂ, mioglobine, s.f. (Biol.) Fracţiune de globulă din muşchi cu conţinut bogat în fier..[Pr.: mi-o-] — Din fr. myoglobine, engl. myoglobin.
*  MIOGRAFIC, -Ă, miografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la miografie, de miografie. [Pr.: mi-o-] — Din fr. miographiquc.
    MIOGRAmA, miograme, s.f. (Med.) Diagramă a contracţiei musculare obţinută la miograf. [Pr.: mi-o-]
—  Din fr. myogramme.
    MIOLtfGIC, -A, miologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la miologie, de miologie. [Pr.: mi-o-] — Din fr. mye-logique.
    MIOMfÎR, miomere, s.n. (Zool.) Segment al benzilor musculare longitudinale la acraniate şi la peşti, care înlesneşte înotul. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myomfcre.
    MIOPATIC, -A, miopatici, -ce, adj. (Med.) Referitor la miopatie, de miopatie. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myo-pathlque.
    MIORITIC, -A, mioritici, -ce, adj. 1. (Despre personaje, peisaje etc.) Din balada populară „Mioriţa". + P. anal. Care aminteşte de „Mioriţa“. 2. (în sintagma) Spaţiu mioritic = spaţiu geografic românesc al cărui relief ondulat cu munţi şi văi este prielnic păstoritului; univers spiritual specific românesc a cărui matrice o reprezintă spaţiul geogafip romanesc (în concepţia lui L. Blaga). [Pr.: mi-b-] — Mioriţa (n. pr.) 4- suf. -ic.
    MI0SCLEROZĂ, mioscleroze, s.f. (Med*) Scleroză a ţesutului muscular. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myoscl£rose.
    MIOSPASM, miospasme, s.n. (Med.) Contracţie musculară spasmodică; crampă musculară. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myospasme.
 110
MI0T0N8METRU - MODEL
          MIOTONOM^TRU, miotonometre, s.n. (Med.) Aparat care măsoară tonicitatea musculară. [Pr.: mi-o-] — Din fr. myotonometre.
          MIRĂBIL, -Ă, mirabili, -<?, adj. (Livr.) Minunat; O' extraordinar. — Din lat. mirabilis, it. mirabile.
          MIRABILlT s.m. (Min.) Sulfat de sodiu natural folosit în industria chimică, a sticlei etc. — Din engl. mirabilite.
          MtRMECOFĂG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrăneşte cu furnici. — Din fr. myrmecophage.
          MIRMECOFÎL, -Ă, mirmecofili, -e, adj., s.m. şi f.
       1. Adj., s.f. (Plantă) pe care trăiesc furnici sau care este polenizată de către furnici. 2. Adj., s.m. (Animal) care trăieşte în simbioză cu furnicile. — Din fr. myr-mâcophile.
          MIRMECOLOGÎE s.f. Studiu al furnicilor. — Din fr. myrmecolo^îe.
          MISANDRIE, misandrii, s.f. (Med.) Repulsie patologică faţă de bărbaţi. — Din fr. miganţlrie.
          MISDIYIZltJNE, misdiviziuni, s.f. (Biol.) Diviziune anormală, transversală, a centromerului. [Pr.: -zi-u-]
       —  Din engl. inişdivigion.
          MISIONARIÂT, misionariate, s.n. Funcţia misionarului. [Pr.: si-o-na-ri-at] — Din fr. missionnariăt.
       ^MISOFOBlE misofobii, s.f. (Med.) Teamă patologică de murdărie sau de contaminare. — Din iţ. migofobia.
          MISOGĂM, -Ă, misogami, -e, s.m. şi f. Persoană care se teme de căsătorie. — Din fr. misogame.
          MISOL0G, -Ă, misologi, -ge, s.m. şi f. (Livr,) Persoană care urăşte raţiunea sau raţionamentele. — Din fr. misologue.
          MISOPEDEE, misopedii, s.f. (Psih.) Repulsie patologică faţă de copii. — Din fr. migopedie.
          mistacocEt, -ă, mistacoceţi, -te, adj., subst.
       1. Adj., s.m. (Peşte) fără dinţi. 2. S.n. (La pl. (Specie de cetacee asemănătoare balenei; (şi la sg.) animal
  *  din această specie. — Din fr. mygtacoc&teg.
          MISTAGOGIC, -Ă, mistagogici, -ce, adj. De mista-gogie; care aparţine mistagogilor. — Din fr. mysta-gogique.
                                                                       MISTAGOGIE s.f. Iniţiere în misterele religioase făcută de mistagogi. — Din fr. mygtagogie. y ^ MISTERIOSO adv. (Muz.; indică modul de exe* c cuţie) Enigmatic; sumbru. [Pr.: -riozo] — Cuv. it-MIŞTOCĂR, -Ă, miştocari, -e, adj., s.m. şi f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva*. — Din mişto.
          MIŞTOCĂRlSSC, -EĂSCĂ, miştocâr.eşti, adj. (Arg.) De miştocar. — Miştocar -f suf. -esc.
          MITHRAÎSM s.n. Religie antică bazată pe cultul zeului persan al luminii şi adevărului. — Din engl. Mithraigm.
          MITIFICĂ, mittfic, vb. I. Tranz. (Rar) A mitiza.
      —   Din fr. mythifier. — mitificâre s.f.; mitificât, -ă adj. MITiZĂ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în
       mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitolo-giza. — Din it. ţnitizzare. — mitizâre s.f.; mitizât, -ă adj.
          MITOCONDRIĂL, -Ă, mitocondriali, -e, adj. (Biol.) Referitor la mitocondrie, de mitocondrie. [Pr.: -dri-al]
       —  Din fr. mitochondrial.
          MIT QC ONDRÎE, mitocondrii, s.f. (Biol.) Organit citoplasmatic la plante şi animale alcătuit din proteine, lipide şi enzime care asigură celulei energia necesară.
       —  Din fr. mitochondrie.
          MITOGRÂF, -Ă, mito grafi, -e, s.m. şi f. Specialist în mitografie. — Din fr. mythographe.
          MITOGRÂFIC, -Ă, mitografici, -ce, adj. Referitor la mitografie, de mitografie. — Din fr. mythogra-phique.
      MITOGRAFIE s.f. Disciplină ştiinţifică care cercetează şi compară structurile şi sensurile miturilor.
   —  Din fr. mythographie.
      MIT.OLOGIZĂ, mitologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A mitiza. — Cf. germ. mithologisieren. mito-logizâre s.f. ; mitologizat, -ă adj.
      MITOLOGIZĂNT, -Ă, mitologizanţi, -te, adj. Care mitologizează. — De la mitologiza.
      mit<5tic, -ă, mitotici, -ce, adj. (Biol.) De mitoză;
   —  Din fr. mitotique.
      MITRIDATÎSM s.n. (Med.) Imunitate la otrăvuri obţinută prin deprinderea de a consuma doze cres-cînde din otrăvurile respective. — Din fr. mithrida-tlgme, engl. mithridatism.
      MIXÂ vb. I. Tranz. (Rar) A amesteca (1).
      MIXOTR<ÎF, -Ă, mixotrofi, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrăneşte cu substanţe organice preparate sau luate din mediul înconjurător. — Din fr. myxotrophe.
*     MIXOV1R6ZĂ, mixoviroze, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile provocate de mixoviruşi cum ar fi rujeola, oreionul, gripa şi alte boli virale respiratorii. — Din fr. myxovirose.
      MIXOViKUS, mixo'virusuri, s.n. (Med.) Grup de virusuri din care fac parte virusurile gripale, virusul oreionului etc. [Pl. şi: (m.) mixoviruşi] — Din fr. myxovlrug.
      MIXTĂ, mixtez, vb. I. Tranz. A alcătui (şcoli cu) clase (4) mixte, cu fete şi băieţi. — Din mixt,
      MIXTltJNE, mixtiuni, s.f. (Farm.) Amestec de droguri într-un lichid pentru a prepara un medicament. [Pr.: -ti-u-] — Din fr. mixtion.
      MIXTUM COMPOSITUM subst. (Livr.) Amestec artificial şi nereuşit. [Pr.: micstum compozitum] — Expr. lat. ^
      MIXTtJRĂ s.f. (Muz.) Sunet deosebit obţinut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite.
      MÎGLĂŞ, mîglaşi, s.m. (Reg.) Muncitor care transportă şi depozitează bolovani de sare în mîglă.
   —  Mîglă -f suf. -as.
      MÎGLĂ, mtgle, s.f. (Reg.) Stivă. — Din magh. mâgla (var. a lui mâglya).
      MÎNUITOR, -OÂRE, s.m. şi f. Maşinist (2).
      MÎNTJŞÂR s.m. v. mănuşar.
      MÎŢ s.m. (Pop.) Mîţişor,^).
      MNflZIC, -Ă, mnezici, -ce, adj. (Livr.), De memorie, al memoriei. — Din fr. mnâsique.
      MOAR s.n. (Tel.) Perturbaţie vizibilă pe ecranul unui televizor constînd într-o reţea de linii cu deplasare, aleatorie.
      MOARÂJ, moaraje, s.n. (Poligr.) Efect optic obţinut prin suprapunerea a două tipare de clişee cu reţele de puncte sau de linii care formează între ele un unghi, -r Din fr. moirage.
      MOAZA, moazez, vb. I. Tranz. (Constr.) A îmbina cu moaze. — Din fr. moiser. — moazâre s.f.; moazât, -ă adj.
      MOAZA, moaze, s.f. (Constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi c-ar- formează un element de consolidare la o construcţie din lemn.
   —  Din fr. moise.
      MOBIL OMfiTRU, mobilometre, s.n. (Tehn.) Visco-zim^tru pentru determinarea consis'.enţei lacurilor, vopselelor etc. Din engl. mobilometer.
      MOCHETĂ, mochetez, vb. I. Tranz. A acoperi podeaua unei camere ou mochetă. — Din mochetă.
   —  mochetâre s.f.; moch^at -a adj,
      MODEL s.n. (Mat.) Sistem de relaţii matematice care leagă între ele mă. imile de stare ale sistemului modelat.
111
MODELAR — MONOFAZIE
       modelAr, -Ă, modelări, -e, s.m. şi f. Persoană care creează^ modele (1). — Model -f suf. -ar.
       MODELÂRE s.f. (Mat.) Reprezentare a unei -relaţii prin simbolism matematic.
       MODELfÎR, -A, modeleri, -e, s.m. şi f. (Rar) Modelator. — Din engl. mcdcler.
       MODELlSM s.n. Activitate de construcţie a unor modele (1) de maşini şi aparate (în special la demonstraţiile din cadrul unor discipline şcolare). — Model -f suf. -ism.
       MODEM, modeme^ s.n. (Inform.) Periferie care asigură transferul de informaţii între calculatoare prin intermediul liniilor telefonice. — Din engl. modem.
       MODERANT, -A, moderanţi, -te, adj. (Rar; despre oameni) Care moderează (2). — Din engl. moderant.
       MODERATOR, -OÂRE s.m. şi f. -Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă,* o emisiune cu mai mulţi participanţi.
       MODUL s.n. Pârte componentă a unui ansamblu (cu funcţionalitate proprie).
       .MODULAR, rA , modulari, -e, adj. De modul. — Din fr. modulaire, engl. modular.
       MODULAT2, -A, modulaţi, -te, adj. (Despre mobilă) Care este format din module. — Din modul.
       MODULOMfÎTRU, modulometre, s.n. (Tehn.) Aparat pentru măsurarea sau controlul gradului de modulaţie (2).—Din fr. modulometre.
       MODUS VIVENDI subst. 1. Mod de existenţă.
;   2. Posibilitate de împăcare a două părţi aflate în
    litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. [Pr.: modus vivendi] — Expr. lat.
       MOGUL, -A, moguli, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit Indja. 2. Adj, Referitor la mogul (1), de mogul(l). 3. S.m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreţionare. — Din engl. Mogul.
       MOL 3 subst. (Arg.) Vin. — t)in ţig. mol.
       MOLA, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parîme. — Din fr. moler. — molare s.f.; molăt, -ă adj.
       MOLAL, -A, molali, -e, adj. (Chim., Fiz.) De mol1. Concentraţie molala. — Din engl. molal.
       MOLALITATE, molaliiâţi, s.f. (Chim., Fiz.) Mola-ritate. — Din engl. molality.
       MOLAN2 s.n. (Reg.) Vin din struguri nealtoiţi. — Mol 3 -f suf. -ari.
       MOLARITATE, mclaritâţi, s.f. (Chim., Fiz.) Număr de moli1 dizolvaţi într-un kilogram de solvent; mola-litate. — Din fr. molaritG.
       MOLASIC, -A, molasici, -ce, adj-. (Geol.) Din molasă. — Din fr. mollagsique.
       MOMlRLAN1, momîrlani, s.m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. O (în construcţia) De-a momirlanul — numele unui joc de copii. — Et. nec. Cf. m î r 1 a n, m o d î r 1 a n.
       MOMÎRLAN2, momtrlane, s.n. (Reg.) 1. Moviliţă de pămînt făcută de rîme. 2. Mănunchi, de paie sau de zdrenţe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. — Et. nec. Cf. m o m î i e.
       MONADfÎLF, monadelfe, adj. (Bot.; despre andro-ceul florii) Care are toate staminele unite prin fila-mentele lor, formînd o coloană. — Din fr. monadelplic.
       MONADOLOGÎE s.f., (Fii.; rar) Teorie a monadelor. — Din fr. monadologie.                      *
       MONANDRA, monandre, adj (Bot.; despre flori) Care are o singură stamină. — Din ff. monandre.
       MONARHIST, -Ă s.m. şi f. Adept, partizan al monarhiei ; regalist.                      -    -
       MONASTIRESC, -EASCA adj. v. mănăstiresc.
       MONDIALIZA, mondializez, vb. I. Tranz. A extinde la scară mondială. [Pr.: -di-a-] — Din fr. mondialiscr.
    —  mondializâre s.f.; mondializât, -ă adj.
     mondorAmA, mondorame, s.f. Emisiune (3) rubrică (2) ce oferă o viziune de ansamblu asupra evenimentelor de pe glob. — Mondo-^(< fr. monde) -f-[panojramă.
     MONETIZArE, monetizări, s.f. (Rar) Acţiunea de
  • a monetiza şi rezultatul ei. — V. monetiza.
     MONGOLtST, -A, mongolisti, -ste, s.m. şi f. Specialist în mongolistică. — Din germ. Mongolist.
     MONGOLÎSTICĂ s.f. Disciplină ştiinţifică care studiază limba, cultura şi civilizaţia mongolă. — Din germ. Mongolistik.
     MONITORlAL adj. (în sintagma) Sistem moni-torial = metodă pedagogică de predare prin monitori2 (1). [Pr.: -ri-al] — Din engl., fr. mohitorial.
     MONITORIZA, monitorizez, vb. I. Tranz. A supraveghea prin intermediul monitorului2 (2) sau al altui aparat specializat. — Monitor2 -f suf. -iza (după engl. monitor). — monitorizare s.f.; -monitorizat, -ă adj.
     MONIŢltJNE, moniţiuni, s.f. (Livr.) Avertisment dat de un reprezentant al bisericii catolice; p. gener. observaţie, mustrare. [Pr.: -ţi-u-] — Din fr. monition, it. monizione.
     M6NO 2 adj. invar. Monofonic. — Din- fr., engl. mono.
     monoarticulAr, -A, monoarticulari, -e, adj. (Anat.) Cu o singură articulaţie. [Pr.: -no-ar-] — Din fr. monoarticulaire.
                                                                         MONOĂX, -1, monoacşi, -xe, adj. (Tehn.) Care are un singur ax (1). [Pr.: -no-ax] — Din fr. monoaxe. monocamerAl, -A, monocamerali, -e, adj. (Des-
  > pre sistemul politic şi legislativ din unele state) Cu o singură cameră (III) — Din fr. monocamerale.
     MONOCAMERALlSM s.n. Sistem politic bazat pe adunarea jnonocamerală. — Din fr. monocam^ralisme.
     MONOCÂRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care înfloreşte şi face fruct o singură dată în timpul vieţii. — Din fr. monocarpe.
     MONOCARPELAR, -A, monocarpelari, -e, adj. (Bot.; despre flori) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. — Din fr. monocarpellaire.
     MON OCtCLIC, -Ă, monociclici, -ce, adj. (Biol.; despre unele specii) Care prezintă o singură perioadă de înmulţire pe an. — Din fr. mo'nocyclique.
     MONOCIP, monocipuri, s.n. (Electron.) Circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. — Din engl. Oionochip.
     monocitOză, monocitoze, s.f. (Med.) Boală caracterizată prin creşterea monocitelor din sînge. — Din fr. monocytose. ^                 '  ■
     MONOCLORURAT, -A, monocloruraţi, -te, adj. (Chim.; despre substanţe, compuşi, molecule) Care are un atom de clor apărut prin clorurare. — După fr. monoclilorG.
     MONOCULAR, -A, monoculari, -e, adj. 1. (Med.; despre vedere) Care se realizează cu un singur , ochi. 2. (Fiz.; "despre sisteme optice) Cu un singur ocular.
  — Din fr. monoculaire.
     MONODIA, monodiez, vb. I. Tranz. A cînta o monodie. [Pr.: -di-a] — Din monodie. — monodiere s.f.; monodiat, -ă adj.
     M0N(5DIC, -A, monodiei, -ce, adj. (Muz.) Care este specific monodiei, de monodie. — Din fr. mono-dique.
  - • MONOELECTROVALENT, -A, monoelectrovalcnţi, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electro-valenţa egală cu unitatea. [Pr.: -no-e-] — Mono- -f-clectrovalent.
     MONOFAZIE, monofazii, s.f. (Med:) Tulburare de vorbire care se mani testă prin repetarea aceluiaşi sunet, cuvînt etc. — Din engl. monophasia.
112
MONOFIL - MORENIC
   MONOFIL, monofile, adj. (Bot.; despre caliciul florilor) Care este format dintr-o singură petală. — Din fr. monophylle.
   MONOFILfÎTIC, -A, monofiletici, -ce, adj. (Biol.; despre populaţii) Care descinde dintr-un strămoş comun sau dintr-o singură populaţie. — Din fr. mono-phylâtique.
   MONOFLOR, -Ă, adj. (Despre miere, polen etc.) Care a fost cules de la o singură specie de floare. — Mono- -f îlor[al].
   MONOFONĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. — Din monotonie (der. regr.).
   monofOnic, -A 9 mono fonici, -ce, adj. (Fiz.) De monofonie, al monotoniei. — Din fr. monophonique, engl. monophonic.
   MONOFONÎE s.f. (Fiz.) Procedeu tehnic detrans-mitere şi captare a sunetului prin intermediul unui singur canal. — Din fr. monophonie, engl. monophony.
   MONOGENIC, -A, monogenici, -ce, adj. (Biol.; despre un caracter) Care este condiţionat de o singură genă sau de o pereche de gene. — Din fr. mono-gânique.
   MONOGENÎE s.f. (Biol.) Producere de către o femelă numai de descendenţi masculi sau numai de descendenţi femele. — Din fr. monogenie.
   MONOGENlSM s.n. Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine unică. — Din fr. monogenisme.
   MONOGENÎST, -A, monogenişti, -ste, adj., s.m. şi f,. (Adept) al monogenismului. — Din fr. monogâniste.
   MONO GEN OPATIE^ monogenopatii, s.f. (Med.) Denumire generică penfru afecţiuni condiţionate de o singură mutaţie genetică. — Probabil din fr.
   MONOG^RMi, monogerme, adj. (Bot.; despre seminţe) Cu un singur germen. — Din germ. mono-germ.
   •MONOGRAFIA, monografiez, vb. I. Tranz. A trata monografic. [Pr.: -fi-a] — Din monografie.
   MONOGRAFÎST, -A, monograf işti, -ste, s.m. şi f. Specialist în realizarea unei monografii; monograf. — Monografie -f suf. -ist.
   MONOHIBRÎP, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s.m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. — Din fr. monohybride.
   MONOHIBRIDÂ, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucişa indivizi care diferă printr-un singur caracter. — Diii.fr. monohybrider. — monohibridare s.f.; monohibridât, -ă adj.
   MONOHIBRIDÎSM s.n. '(Biol.) încrucişare între indivizi care diferă printr-un singur caracter; mono-hibwdare. — Din_ fr. monohybridismc.
   MONOHIDRÂT, monohidraţi, s.m. (Chim.) Hidrat al unei substanţe solide care conţine o singură moleculă de apă. — Din fr. monohydrate.
   MONOLITÎSM s.n. (Rar) însuşirea de a fi monolitici
—  Din fr. monolithisme.
   MONOMANIĂC, -Ă. monomaniaci, -ce, adj. (Med.; rar) Monoman. [Pr.: -ni-ac]— Din fr. monomaniaque.
   MONOMETALIST, -A, monometalişti, -ste, adj., s.m, şi f. 1. Adj. (Despre sisteme monetare, teorii economice) Care se bazează pe monometalism. 2. Adj., s.m. şi f. (Adept) al monometalismului. — Din fr. monometal-liste.
   MONOPLOID, -A, monoploizi, -de, adj. (Biol.; despre celule sau organisme vii, adesea substantivat) Al cărui nucleu are un singur set de cromozomi. — Din engl. monoploid.
   MONOPODIĂL, -A, monopodiali, -e, adj. (Bot.; despre ramificaţiile tulpinii) Cu un singur ax principal; monopodic. [Pr.: -di-al] — Din engl. monopodial.
   MONOPODIC, -Ă, monopodici, -ce, adjT (Bot.) Monopodial. — Din engl. monopodic.
   MONOPODÎE, monopodii, s.f. 1. (Lit.) Structură metrică alcătuită dintr-un singur picior. 2. (Med.) Malformaţie congenitală caracterizată prin existenţa unui singur picior. — Din fr. monopodie.
   MONOPRODtJCŢIE, monoprodupţii, s.f. Specializare'îngustă a unei economii naţionale care se limitează la o singură ramură economică. — Mono-.-f producţie.
   MONOREFRINGENT, -Ă, monorefringenţi, -te, adj. (Fiz.; despre substanţe) Cu monorefringenţă. — Din fr. monorefringent.
   MON OREFRIN GfÎNŢĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanţe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidenţă. — Din fr. monorâfrin-gence.
   MONOSEMANTlSM s.n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. — Din fr. mono-
S ftwiftntisTTift
   MONOSEMIE s.f. (Lingv.) Monosemantism. — Din fr. monosemie.
   MONOSTIH, monostihuri, s.n. Poezie sau strofă alcătuită dintr-un singur vers. — Din fr. monostîche.
   MONOSTIL, monostiluri, s.n. (Arhit.) Coloană izolată. — Din^fr. monostyle.
   MONOTELISM s.n. (Rar) Doctrină religioasă care susţine că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină şi una umană, dar o singură voinţă, cea divină, — Din fr. monothelisme.
   MONOTELlT, monoteliţi, s.m. (Rar) Adept al monotelismului. — Din fr. monothelite.
   MONOTEMĂSTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. — Din engl. monothematic.
   MONOTONIZA, monotonizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) face monoton. — Din fr. monotoniser. — monotonizâre s.f.; monotonizât, -ă adj.
   MONOXID, monoxizi, s.m. ^Chim.) Oxid cu un singur atom de oxigen în moleculă. — Din fr. monoxyde.
   MONTGOLFIER, montgolfiere, s.n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pr.: -fi-er. — Var.: mont-golfiâră s.f.] — Djn fr. montgolfiere.
   MONTGOLFIERĂ s.f. v. montgolfier.
   MONTICUL, monticuli, s.m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mipă proeminenţă. [Var.: monticulă s.f.] — Din fr. monticule, lat. monticulus.
   MONTICULĂ s.f. v. monticul.
   MONUMENTALISM s.n. Calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreţie, monumentalitate.
—  Monumental -}- suf. -ism.
   MONUMENTALI ST, -Ăv monumentalişti, -ste, s.m. şi f. Autor de lucrări monumentale. — Monumental + suf. -ist.
   MONUMENTALIZĂRE, monumentalizări, s.f. Acţiunea de a monumentaliza şi rezultatul ei. — V. monu-' mentaliza.
   MORALIZĂNT, -A, moralizanţi, -te, adj. (Rar) Moralizator. — Din fr. moralisant.
   MORĂ, more, s.f. (în prozodia latină) Timp necesar pentru pronunţarea unei silabe scurte. — Din lat. mora.
   MORDĂCE adj. invar. (Livr.) Muşcător (2). — Din lat. mordacis.
   MORDACITĂTE s.f. (Livr.) Caracter muşcător, ironic, caustic (al unui cuvînt, al unui comentariu etc.). — Din lat. mordacitas, -atts, fr. mordacitâ.
   MORDENT s.m. v. mordant.
   MORENDO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Micşorînd treptat intensitatea sunetului pînă la dispariţia lui totală. [Pr.: -ren-] — Cuv. it.
   MORENIC, -A, morenici, -ce, adj. (Geogr.) De morenă. — Din fr. morainique.
113
MORESCĂ - MULTIPROGRAMARfi
    MOR^SCĂ s.f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi.
    MORFOGfEN, -A, morfogeni, -e, adj. (Biol.; rar) ţ Morfogenetic (1). — Din fr, morphog&ne.
    MORFOGENETIC, -A, morfogenetici, -ce, adj. 1. (Biol.)'Demorfogeneză (1); (rar) morfogen. 2. (Geol.) Care contribuie la crearea formelor de relief. — Din fr. morphog&iâtique.
    MORFOGENEZĂ s.f. Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie.
    MORFOGNOZlE s.f. (Med.) Identificare a formei obiectelor numai prin pipăit. — Din fr. morphognosie.
    MORFONOLCÎGIC, -A, morfonologici, -ce, adj. (Lingv.) De morfonologie. — Din fr. morphonologique.
    MORFOPATOLOG, -A, morfopatologi, -ge, s.m. şi f. Medic specialist în morfopatologie. — Din morfo-patologie (der. regr.).
    MORGANÎSM s.n. (Biol.) Teorie potrivit căreia cromozomii constituie baza materială a eredităţii. — Din germ. Morganismus.
    MORGANIST, -A, morganişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al morganismului. — Din germ. Morganist.
    MORTÂL, -Ă, mortali, -e, adj. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.).
    MORTEZAT s.n. Mortezare. — V. morte za.
    MORTEZOR, -OAre, mortezori, -oare, s.m. şi f. Lucrător la morteză. — Din fr. mortaiseur.
    MOBTIErA s.f. v. mortier.
    MOSORĂ, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina.
 —  Din mosor. — mosorâre s.f.; mosorât, -ă adj.
    moteliEr, -A, motelieri, -e, adj. De motel, specific motelului. [Pr.: -li-er] — Motel + suf. -ier (după hotelier).
    motiv Abil, -ă, motwabili, -e, adj. Care poate fi motivat. — Motiva -f suf. -bil.
    motivat, -A , motivaţi, -te, adj. 1. Care "se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. —V. motiva.
    MOTIVAŢIONĂL, -A, motivaţionali, -e, adj. Care serveşte de motivaţie; cu motivaţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. motivational.
    MOŢOClCLU, motocicluri, s.n. 1. Autovehicul cu trei roţi (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat de roata directoare din faţă. 2. (înv.) Motocicletă. — Din-fr. motocycle.
    MOTOCOSITOARE, motocositori, s.f. Cositoare mecanică. — Moto -f cositoare.
    motodrOm, motodromuri, s.n. Teren special amenajat pentru exerciţii de conducere auto şi curse; autodrom. — Moto1- + [aerojdrom.
    MOTOFREzA, motofreze, s.f. Maşină agricolă echipată cu motor şi un disc cu cuţite care pregăteşte pămîntul pentru cultură. — Moto -f freză.
    MOTOFURGONET s.n. v. motofurgonetă.
    MOTOFURGONETĂ, motofurgonete, s.f. Furgonetă autopropulsată; autofurgonetă. [Var.: motofurgonât s.n.] — Moto + furgonetă.
    MOTOPLAN(ÎR, motoplanoare, s.n. Planor cu motor auxiliar. — Diir fr. motoplaneur.
    MOTOR s.n. (în sintagmele) Motor cu plasmă ;= motor cu reacţie în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacţie la care agentul motor îl constituie fotonii.. Motor ionic — motor cu reacţie în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeaşi sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferenţe de potenţial. Motor nuclear
 —  motor acţionat cu ajutorul energiei nucleare obţinute prin fisiune. (în compusul) Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spaţiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant şi comburant.
       MOTORETÎST, -I, motoretişti, -ste, s.m. şi f«
" Conducător de motoretă. — Motoretă -f- suf. -ist.
       MOTOSCtJTER, motoscutere, s.n. Scuter cu.dubiţă folosit în transportul comercial. — Din fr. motoscooter, engl. motor şcooter.
       MOTROŞI, motroşesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. — Et. nec. Cf. mătrăşi. — motroşire s.f.; motroşît, -ă adj.
       MOZAICA, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic K [Pr.: -za-i-] — Din mozaic. — mozaicare s.f.; mozai-cât, -a adj.
       MOZARTlAN, -A, mozartieni, -e, adj. De Mozart, al lui Moz-art; în maniera lui Mozart. [Pr.: -ţar-ti-an] — Din fr. mozartien.
       MUABILITATE s.f. (Livr.) Capacitate, posibilitate %) de schimbare; instabilitate. [Pr.: mu-a-] — Din fr. muabilitâ.
       MUHAIA, muhaiele, s.f. (Turcism înv.; astăzi fam.) Prost, fraier; hahaleră. [Pr.: -ha-ia] — Din tc. miihayye „pregătit“, „gata".
       MTJHIÎR s.n. (Turcism înv.; astăzi în filatelie) Pecete, sigiliu. — Din tc. miihiir.
       MUL2, muli, s.m. (Rar) Catîr. — Din lat. mulus.
       MUL3 subst. v. mulă.
       MtJLĂ, muie, s.f., (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] — Din fr. moule.
       MULINET s.n. v. mulinetă.
       MULINElTĂ s.f. 1* Mică elice folosită la frînele aerodinamice de încercare. 2. Elice, mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia. [Var.: mulin£t s.n.]
       MULLlT s.n. Silicat de aluminiu foarte refractar, incolor sau roz, cu luciu sticlos, conţinut în materiale aluminoase şi argiloase. — Din engl. mullite.
       MULTIANUAL, -A, multianuali, -e, adj. Din mai mulţi ani. [Pr.: -ti-a-nu-al] — Mulţi- -f anual.
       MULTIDIMENSIONAL, -ă, multidimensionali, -e, adj. Care are mai multe dimensiuni; pluridimensional [Pr.: -si-o-] — Din fr. multidimengionnel.
       multidimensionalitAte, multidimensionali-tâţi, s.f. Caracterul a ceea ce este multidimensional; pluridimensionalitate. [Pr.: -si-o-] — Multidimensional + suf. -itate.
       MULTIDIS€IPLINAR, -A, multidisciplinari, -e, adj.
/ (Desprev domenii ale ştiinţei) Care este fundamentat pe transferul de concepţie şi metodologie între două sau mai multe discipline; pluridisciplinar, interdisciplinar. — Din fr. multidigciplinaire, engl. multidiscipli-nary.
       MULTIDISCIPLINARITATE s.f. Caracter mwlti-disciplinar; pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate.
    —  Multidisciplinar + suf. -itate.
       MULTIFUNCŢIONAL, -A, multifuncţionali, -e, adj. (Despre obiecte) Care poate îndeplini mai multe funcţiuni, cu mai multe întrebuinţări. [Pr.: -ţi-o-] — Mulţi- -f funcţional.
       MULTIFUNCŢIONALITĂTE s.f. Calitatea de a fi multifuncţional. [Pr.: -ţi-o-] — Mulţi- -f funcţionalitate.
       MULTIGRAD, -A, multigrade, adj. (Despre substanţe, uleiuri etc.) A cărui viscozitate nu este influenţată de variaţiile de temperatură. — Din fr.- multigrade.
       MULTIPLAN, multiplane, adj., s.n. .(Avion) cu mai multe aripi suprapuse. — Din fr. multiplan.
       MULTIPROGRAMARE, multiprogramâri, s.f. (Inform.) Tehnică de exploatare a unui sistem de calcul prin care două sau mai multe programe sînt rulate simultan de un calculator. — După engl. înultiprogrammy'.
114
MULTISPOT - MUZICOTECĂ
    MULTISPOT adj. invar. (Electron.; despre tuburi catodice) Cu mai multe spoturi. — Din engl. multlgpot.
    MULTIVĂLY, -Ă, multivalvi, -<?, adj. (Bot.; despre fructe) Cu mai multe valve. — Din fr. multivalve.
    MULŢI VITAMINIZĂT, -Ă, multivitaminizaţi, -te% adj. Cu multe vitamine. — Cf. engl. m u 11 i v i t a-m i n.
    MULŢÎME s.f. (Mat.; în sintagmele) Mulţime vidă = mulţime (3) care nu conţine nici un element. Mulţimi disjuncie — mulţimi (8) care nu au nici un element comun. Mulţimi echivalente = mulţimi (8) între care se poate stabili o corespondenţă' biunivocă.
    MUMETÂL S.n. Aliaj din nichel, crom, cupru şi fier, cu permeabilitate magnetică, mare, întrebuinţat la fabricarea miezurilor magnetice pentru transformatoare. [Pr.: miumetal] — Din engl. mumetal.
    MU3HFIĂNT, -A, mumifianţi, -te, adj. Care mumi fică. [Pr.: -fi-ant] — Mumifia -f suf. -ant.
    MUNDĂN, -A, mundani, -e, adj. (Livr.) Lumesc. —• Din lat. mundanus.
    MUNGERÎE, mungerii, s.f. (înv.) Lumînărărie. — Mungiu + suf. -arie.
    MUNGlU, mungii, s.m. (înv.) Lumînărar. — Din tc. munţu.
    MURALlST, -A, muralişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în picturi murale. — Din engl. muraligt,
    MURÎŞ, murişuri, s.n. Loc unde cresc tufe de mur1; desiş de muri1. — Mur 1 suf. -iş.
    MUSCHETON, muscheioanet s.n. Veche armă de foc de calibru mai mare decît muscheta. — Din fr. mousqueion.
    MUSONIC, -A, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonului; legat de muson. — Muson -f suf. -ic.
    MUTÂ vb. I. Tranz. (La jocul de şah) A efectua o mutare.
    MUTAClSM s.n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc. 2. Pronunţare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. — Din fr. mutacisme.
    MUTAGfÎN, -A, mutageni, -e, adj., s.m. (Biol.) (Agent) care produce o mutaţie (,2). — Din fr. muta-gfcne.
    MUTAGENfîZĂ, mutagenexe, s.f. (Biol.) Proces de modificare a materialului genetic datorită unui agent mutagen. — Din fr. mutagenese.
    MUTANT, -A, mutanţi, -te, s.m. şi f. (Biol.) Organism cu caractere genetice noi şi constante, rezultat în urma unei mutaţii (2). — Din fr; mutant.
    MUTARE s.f. Deplasare a pieselor făcută alter-*nativ de adversari în cursul unei partide de şah.
    MUTATlY, -A, mutativi, -e, adj. (Rar) Cu caracter de mutaţie. — Din engl. mutative.
    MUTÂŢIONÎST, -A, mutaţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al mutaţionismului. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. mutationniste. ^
    MUTILATOR, -OĂRE, mutilatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care mutilează7 mutilant. — Din fr. mutilateur.
    MUTITĂTE s.f. (Med.) Muţenie (1). - Din fr. mutitâ.
    MUTUALlST, -A, mutualişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al mutualismului. [Pr.: -tu-a-] Din fr. mutualistc.
    MUTULlCĂ s.m. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuinţează, ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica ).
    MUZEOTfiHNICĂ s.f. Ramură a muzeologiei consacrată metodelor şi mijloacelor folosite aplicativ în cadrul unui muzeu. [Pr.: -ze*o-] — Muzeu -f tehnică,
    MUZICALIZĂ, muzicalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să fie muzical. — Din engl. muşicalize. — muzicalizâre s.f.; muzicalizât, -& adj.
    MIÎZICĂ s.f. (în sintagma) Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vînturile solare şi de pulsaţiile corpurilor planetelorcîntecul planetelor.
    MUZICOGRĂF, -A, muzioografi, -e, s.m. şi f. Specialist în muzicografie. — Din fr. musicographe.
    MUZICOGRĂFIC, -A, muzicografici, -ce, adj. De muzicografie. — Din fr. mugicographique.
    MUZICOGRAFIE s.f. Totalitatea studiilor consacrate muzicii. — Din fr. musicographle.
    MUZICOTflCĂ, muzicoteci, s.f. Colecţie de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează ast?el<ie colecţii; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. — Din fr. musicoth&que.
N
       NAGfîLĂ s.f. Vas de laborator în formă alungită, folosit pentru calcinări.
       NAFTAUSN s.n. (Chim.) Naftalină. - Din fr. naphtalfene,
       NAFT^NĂ, naftene, s.f. (Chim.; înv.) Hidrocarbură ciclică saturată. — Din fr. naphtânes.
       NAN 0 SEC (JND A, nanosecunde, s.f. (Inform.) A miliarda parte dintr-o secundă. — Din fr. nano-seconde*
       NAPODfiZ s.n. Substanţă care serveşte la lipit. — Napofchim] (n. pr.)-f [a]dez[iv].
       NARC O ANALIZA, narcoanalize, s.f. (Med.) Metodă psihanalitică de investigaţie a subconştientului în condiţii de narcoză. [Pr.: -co-a-] — Din fr. narco-analyse.
       NARCOL^PTIC, -A, narcoleptici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de narcolepsie. — Din fr. narco-leptique.
       NARCOMAN, -A, narcomani, -e, s.m. şi f. Persoană 1/ care foloseşte în mod obişnuit narcotice. — Din narcoman (der. regr.).
       NARC0MANÎE, narcomanii, s.f. (Med.) Obişnuinţă morbidă de a lua narcotice. — Din fr. narcomanie.
       NARCOTERAPÎ E, narcoterapii, s.f. (Med.) Somno-terapie. — Din fr. narcothSrapie.
       NAMOLOTERAPIE, nămoloterapii, s.f. Terapie prin aplicarea unui strat subţire de nămol bogat în componente organice şi anorganice. — Nămol -f- tera-pte*
       NAsAUDEĂN, -A^ năsăudeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în oraşul Năsăud sau în judeţul Bistriţa-Năsăud. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din oraşul Năsăud sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. [Pr.: -sâ-w-] — Năsăud (n. pr.) -f- suf. -ean.
       NĂSĂUDEÂNCĂ, năsâudence, s.f. Femeie născută şi crescută în oraşul Năsăud sau în judeţul Bistriţa-Năsăud. ♦ Locuitoare din oraşul Năsăud sau din judeţul Bistriţa-Năsăud. [Pr.: -sa-w-] — Năsăudean + suf. -ca.
       NEABÎL, -A, neabili, -e, adj. Neîndemînatic, stîngaci; inabil. [Pr.: ne-a-] — Ne- + abil (după fr. non-habile).
       NEABONÂT, -A, neabonaţi, -te, adj. Care nu beneficiază de un abonament. [Pr.: ne-a-] — Ne- + abonat (după fr. non-abonne).
       NEABORDĂBIL, -A,- neabordabili, -e, adj. Care nu poate fi abordat; inabordabil; p. ext. inaccesibil. [Pr.: ne-a-] — Ne- + abordabil.
       NEACAD^MIC, -Ă, neacademici, -ce, adj. 1. Care nu aparţine academiei sau academismului. 2. Lipsit de solemnitate, de convenţionalism. [Pr.: ne-a-] — Ne- academic (după engl. non-academic).
       NE ACCENTUAT, -A, neaccentuaţi, -ie, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu. este scos în relief. 2. Fig: Lipsit de culoare, de strălucire; şters (2). [Fr.: ne-ac-cen-tu-at] — Ne- -f-accentuat.
       NEACCEPTÂBIL, -A, neacceptabili, -e, adj. Care nu poate fi acceptat, admis; inacceptabil. [Pr.: ne-ac-] — Ne- + acceptabil.
    NEACCEPTĂRE, neacceptâri, s.f. Refuz de a accepta ; respingere, iijacceptare. [Pr.: ne-ac-] — Ne- + acceptare.
    NE ACCIDENTAT, -A, neaccidentaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care a ieşit nevătămat dintr-un accident. 2. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care nu prezintă neregularităţi. [Pr.:      ne-ac-] — Ne- -f acci-
 dentat.
    NEACOPERlT, -A, neacoperiţi, -te, adj. 1. Care nu are acoperiş; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acţiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri şi acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-]
 —  Ne- -f- acopefit.
    NE ACORDAT, -A, neacordaţi, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele părţi de propoziţie) .Care nu este în acelaşi caz, număr, gen şi persoană cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit.
    (Despre instrumente muzicale) Care nu st fost supus acordării; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] — Ne- + acordat.
    neactuAl, -A, neactuali, -e, adj. Care nu este actual sau în actualitate; inactual. [Pr.: ne-ac-tu-al]
 —  Ne- -f actual.
    NEABAPTĂRE, neadaptări, s.f. Neputinţă do adaptare. [Pr.: ne-a-] — Ne- -b adaptare.
    NEADAPTAT, -A, neadaptaţi, -te, adj. Care nu s-a adaptat; inadaptat. [Pr.: ne-a-] — Ne- -f adaptat.
    NEADECVĂT, -Ă, neadecvăţi, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, inadecvat. [Pr.: ne-a-] — Ne- + adecvat.
    NEADER^NT, -A, neaderenţi, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] — Ne- + aderent (după engl. non-adherent).
    NEADERfiNŢA, neaderenţe, s.f. 1. Lipsă de aderenţă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] — Ne- + aderenţă (după engl. non-adherence).
    NEADEVArAT, -A, neadevăraţi, -te, adj. Care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact. [Pr.: ne-a-] — Ne- + adevărat.
    NEADMISIBIL, -A, neadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; inadmisibil. [Pr.: jie-a-]— Ne- -f admisibil.
    NEAFECTĂT, -A, neafectaţi, -te, adj. (Despre oameni şi unele manifestări ale lor) Care nu este afectat, prefăcut, preţios, nefiresc. [Pr.: ne-a-] — Ne- + afectat.
    NEAFILIĂT, -A, neafiliaţi, -te, adj. Care nu este afiliat unei organizaţii, instituţii etc. [Pr.: ne-a-fi-li-at]
 —  Ne-+ afiliat (după fr. non-affilie).
    NEAGLUTINÂT, -A, neaglutinaţi, -te, adj. (Despre
 materiale) Ale cărui particule nu sînt lipite unele de altele prin adeziune. [Pr.: ne-a-] — Ne- + aglutinat.
    NEAGRESÎV, -A, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; paşnic, blînd. [Pr.: ne-a-] — Ne-' + agresiv.
    NEAGRESIVITÂTE, neagresivitâţi, s.f. însuşirea de a nu fi agresiv. + (Rar) Neagresiune. [Pr.: ne-a-] -Ne- + agresivitate.
116
NEAGRICOL — NECOMPATIBIL
      NEAGRÎCOL, -Ă, neagricoli, -e, adj. 1. (Despre terenuri) Care nu ţine de agricultură, care nu se foloseşte în agricultură. 2. (Despre o regiune, o ţară) Care nu îşi sprijină economia în special pe agricultură. [Pr.: ne-a-] — Ne- + agricol (după fr. non-agricole).
      NEAJUTĂTOR, -OÂRE, neajutători, -oare, adj. Care nu ajută. [Pr.: ne-a-] — Ne- + ajutător.
      nealcoOlic, -ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanţe, mai ales despre băuturi) Care nu conţine alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] — Ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolise).
      NEALTERĂBIL, -A, neallerabili, -e, adj. (Despre materii organice) Care nu se alterează, nu şe strică; inalterabil. [Pr.: ne-al-] — Ne- -f alterabil.
      NEALTERARE, nealterâri, s.f. Acţiunea de a nu (se) altera. [Pr.: ne-al-] — Ne- -f alterare.
      NEALTERÂT, -ă, nealteraţi, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Care nu este stricat, descompus. 2. (Despre produse alimentare, chimice etc.) Care nu este denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Care nu s-a modificat; neschimbat. [Pr.: ne-al-] — Ne--f- alterat.
      NEALTOIT, -Ă, nealtoiţi, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] — Ne- + altoit2.
      NEAMĂBIL, -ă, neamabili, -e, adj. Care nu este amabil, lipsit de bunăvoinţă; nepoliticos. [Pr.: ne-a-]
  —  Ne- -f amabil.
      NEANALIZĂBIL, -ă, neanalizabili, -e, adj. (Despre texte, cuvinte) Care nu poate fi analizat; inanalizabil. [Pr..: ne-a-] — Ne- + analizabil (după fr. non-analy-sable).
      NEANEXĂT, -Ă, neanexaţi, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adău&at, ataşat la ceva; nealăturat. + (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violenţă). [Pr.: ne-a-] — Ne- -f anexat.
      NEANIMĂT, -A, neanimaţi, -te, adj. Care este fără viaţă prin structura sau esenţa lui; neînsufleţit, ^ inanimat. [Pr.: ne-a-] — Ne- + animat.
      NEANTAGONIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Nean-tagonist. [Pr.: ne-an-] — Ne- + antagonic.
      NEANTAGONÎST, -Ă, neantagonişti, -ste, adj. Care nu se află în antagonism, lipsit de caracter ân ta-gonist; neantagonic. [Pr.: ne-an-] — Ne- + antagonist.
      NEAPLICĂBIL, -Ă, neaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică; inaplicabil. [Pr.: ne-a-] — Ne-+ aplicabil. •
      NEAPLICABILITĂTE s.f. Lipsă de aplicabilitate sau imposibilitate de a fi pus în practică; inaplicabili-tate. [Pr.: ne-a-] — Nc- -f aplicabilitate.
      NEAPREClAT, -Ă, neapreciaţi, -te, adj. Care nu este apreciat. [Pr.: ne-a-] — Ne- + apreciat.
      NEARANJĂT, -ă, nearanjaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus în ordine. ♦ (Despre oameni) Cu ţinuta exterioară neîngrijită. 2. (Despre oameni) Care nu şi-a făcut un rost în viaţă. [Pr.: ne-a-] — Ne-+ arafTjat.
      NEARĂT, -Ă, nearaţi, -te, adj. (Despre suprafeţe de pămînt) Care nu a fost arat. [Pr.: ne-a-] — Ne- + arat2.
      nearmoniGs, -oAsă, nearmonioşi, -oase, adj. Care nu are armonie1, ale cărui părţi componente nu formează un tot bine închegat şi echilibrat. £Pr. : ne-an-mo-ni-os] — Ne- + armonios.
      NEAROMÂT, -ă, nearomaţi, -te, adj. Care nu are aromă; fără aromă. [Pr.: ne-a-] — Ne- *f aromat2.
      NEARTIFICIĂL, -Ă, neartificiali, -e, adj. Care nu este artificial; natural, firesc. [Pr.: ne-ar-ti-fi-ci-al] — Ne- + artificial.
     NEARTÎSTIC, -Ă, neartistici, -ce, adj. Care nu aparţine artei. + Care nu corespunde principiilor estetice; lipsit de valoare artistică. [Pr.: ne-ar-] — Ne- -f artistic.
     NEASCUŢlT, -Ă, neascuţiţi, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuţit; fără vîrf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] — Ne- + ascuţit.
     NEASIGURĂT, -Ă, neasiguraţi, -te, adj. Care nu este asigurat; care nu este pus la adăpost de pericol. [Pr.: ne-a-] — Ne- -f asigurat.
     NEASIMILABIL, -Ă, neasimilabili, -e, adj. Care nu poate fi asimilat (uşor); inasimilabil. [Pr.: ne-a-] — Ne- -f asimilabil.
     NEASIMILAT, -Ă, neasimilaţi, -te, adj. 1. Care nu este asimilat prin metabolism. + (Despre cunoştinţe, idei) Care nu a fost însuşit (corespunzător). 2. (Despre . produse noi) Care nu a fost introdus în fabricaţie. [Pr.: ne-a-] — Ne- + asimilat.
     NEATACĂBIL, -Ă,           neatacabili,  -e, adj. Care     nu
 poate fi atacat, contestat; inatacabil. [Pr.: ne-a-] — Ne- -f atacabil.
     NEATAŞĂBIL, -Ă,           neataşabili,  -ej adj. Care     nu
 poate fi ataşat; fig. nesociabil. [Pr.: ne-a-] — Ne- -f-ataşabil.
     NEÂTESTAT, -Ă, neatestaţi, -le, adj. Care nu este atestat, confirmat. + (Despre cercetători, cadre didactice) Care nu este confirmat în grad. [Pr.: ne-a-]
 —  Ne- -f atestat.
     NEAUTfîNTIiO, -Ă,         neautentici, -ce, adj. Care     nu
 este autentic; inautentic. [Pr.:       ne-a-u-]      — Ne- -f
 au ten tic.
     NEAUTORIZĂT, -Ă, neautorizaţi, -te, adj. Care nu este autorizat, împuternicit să facă, să spună etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] — Ne- -f autorizat.
     NEAYIZĂT, -Ă, neavizaţi, -te, adj. Care nu este avizat, informat; nepregătit. [Pr.: ne-a-] — Ne- + avizat.
     NECALIFICĂT, -Ă, necalificaţi, -te, adj. Care nu este calificat. — Ne- -f calificat.
     NECANALIZĂT, tĂ, necanalizaţi, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Care nu este îndreptat pe un canal (1). 2. (Despre,o localitate) Care nu este prevăzut cu canalizare.— Ne- -f canalizat.
     NECACIOS, -OASĂ adj. v. înecăcios.
     NECIYILIZĂT, -Ă, necivilizaţi, -te, adj. -1. (Despre popoare, societăţi etc.) Care se află într-un stadiu primitiv de dezvoltare, civilizaţie şi cultură.^2. (Despre oameni) Care nu este manierat, politicos. — Ne- -f* ciyilizat.
     NECOMBUSTIBIL, -Ă, necombustibili,               -e, adj.
 (Despre substanţe, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. — Ne- -f combustibil (după engl. non-combustible).
     necomerciAl, -A, necomercialiy -e, adj. 1. Care nu aparţine comerţului; în care nu se practică comerţul.
 2. (Despre produse) Care nu corespunde exigenţelor comerţului. [Pr.: -ci-al] — Ne- + comercial (după engl. non-commercial).
     NECOMESTlBIL, -Ă, necomestibili, -e, adj. Care nu este bun de mîncat. ♦ Otrăvitor, toxic? — Ne- -f comestibil.
     NECOMPARABIL, -Ă, necomparabili, -e, adj. C^re nu se poate compara cu nimic (prin însujirr); fără pereche, neasemănat, extraorflinar, incomparabil. — Ne- + comparabil.
     NECOMPATlBIL, -Ă, necompatibili, -<?, adj. (Rar} Incompatibil. — Ne* + compatibil.
117
 NECOMPATIBILITATE — NEDECOLORAT
    NECOMPATIBILITĂTE s.f. 1. Incompatibilitate (1). 2.,Incompatibilitate (2). 8. (Med.)Incompatibilitate (3). — Ne- -f- compatibilitate (după fr. non-compatibi-lite).
    NECOMPETfÎNT, -A, necompetenţi, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. — Ne- -f-competent.
    NECOMPLECT, -A adj. v. necomplet.
    NECOMPLfÎT, -A, necompleţi, -te, adj. Care nu est0 complet, întreg, căruia. îi lipsesc una sau mai multe dintre părţile sale componente; cu lipsuri, incompj^t. [Var.: necomplfot, -ă adj.] — Ne- -f complet.
    NECOMPRESlBIL, -A, necompresibili,          -e, adj •
(Fiz.; despre corpuri) Care nu îşi poate micşora volumul, care nu poate fi comprimat sub acţiunea unei presiuni exterioare; incompresibil. — Ne- + compresibil.
    NECOMPEESEBILITĂTE s.f. (Fiz.) însuşirea unui corp de a fi necompresibil; incompresibilitate. — Ne-*f compresibilitate.
    NECOMUNICATÎV, -A, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră uşor în legătură cu ceilalţi; nesociabil. — Ne- + comunicativ.
    NECONCILlABIL, -A, neconciliabili, -e, adj. (Despre idei, concepţii etc.) Care nu poate fi conciliat; de neîmpăcat, ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] — Ne- -f conci-liabil.
    NECONCLUDfÎNT, -A, neconcludenţi, -te, adj. Care nu este concludent, convingător. — Ne- + concludent.
    NEC ONC ORDĂNT, -A, neconcordanţi, -te, adj. Care nu «ste în concordanţă cu ceva, care nu se potriveşte; nepotrivit. — Ne- -f concordant.
    NECONFORTÂBIL, -A, neconfortabili, -e, adj. Lipsit de confort; incomod; inconfortabil. — Ne--j-confortabil.
    NECONSECVENT, -Ă, neconsecvenţi, -te, adj. Lipsit de consecvenţă, care îşi schimbă ideile, concepţiile etc.; schimbător, instabil, inconstant nestatornic, inconsecvent. — Ne- -f- consecvent.
    NECONSIST$NT, -A, neconsistenţi, -te, adj. Care este lipsit de consistenţă, de soliditate, inconsistent; fără tărie; slab, moale. — Ne- -f consistent.
    neconsolAbil, -A, ' neconsolabili, -e, adj. Care nu poate fi consolat; nemîngîiat. — Ne- -f consolabil.
    NECONSUMĂTj -A, neconsumaţi, -te, adj. Care nu este consumat, întrebuinţat pentru satisfacerea unor trebuinţe. — Ne- -f consumat.
    nec onte st Abil, -A, necontestabili, -e, adj. (Rar) Incontestabil. — Ne- -f contestabil.
    NECONTROLĂT, -A, necontrolaţi, -te, adj. 1. Care nu este supus controlului. 2. Care nu se află sub dominaţia, stăpînirea cuiva. 3* (Despre gesturi, acţiuni ale oamenilor) Care nu este sau nu poate fi dirijat. — Ne- -f controlat.
    neconturAt, -A, neconturaţi, -te, adj. ...Fără contururi precise; fig. neclar. — Ne- -f conturat.
    NECONVENÂBIL,-A, neconvenabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este convenabil; inconvenabil. — Ne- + convenabil.
    NECONVENŢIONAL, -A, neconvenţionali, -e, adj.
1.  Care nu este convenţional (1). 2. (Despre artă) Care nu se supune convenţiilor, canoanelor; original. + (Despre caracter, fire etc.) Plin de naturaleţe, spontan. 3. (Despre surse de energie) Care nu a fost impus prin folosire îndelungată. [Pr.: -ţi-o-] — Ne- -f-convenţional.
    NECONVERTlBIL, -A, necojivertibili, -e, adj. Care nu este convertibil; inconvertibil.. — Ne-•+ convertibil.
    NECONVINGĂTfe, -OĂRE, neconvingători, -oare, adj. Care nu are putere de convingere. — Ne- -f conving&tor.
    necooperativizAt, -A, necooperativ izaţi, -te, adj. Care nu este integrat în sistemul de cooperativizare. [Pr.: co-o-] — Ne- -f cooperativizat.
    NECOORDONĂRE, necoordonări, s.f. Lipsă de coordonare (1), imposibilitate de coordonare (1); incoordonare. [Pr.: -co-or-] — Ne- + coordonare.
    NECOORDONĂT, -Ă, necoordonaţi, -te, adj. Care nu este pus de acord (cu celelalte părţi sau în toate părţile sale). [Pr.: co-or-] — Ne- + coordonat.
    NEC ORECTIT CDINE, necorectitudini, s.f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă necorectă; necinste, şarlatanie, înşelătorie, incorectitudine. — Ne- + corectitudine.
    NECORESPUNZĂTOR, -OĂRE, necorespunzători, -oare, adj. Care nu este corespunzător, adecvat cu...
 — Ne- -f corespunzător.
    NECRISTALIZAT, -A, necristalizaţi, -te, adj. (Despre substanţe) Care nu prezintă o stare cristalină regulată; care nu a luat o formă precisă, potrivită; amorf. + Fig. Care nu s-a închegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. — Ne- -f cristalizat.
    NECROBlE, necrobii, s.f. Insectă coleopteră care trăieşte pe cadavre (Necrobia). — Din fr. necrobie.
    NECROBIOTIC, -A, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrObioză. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. n^crobiotique.
    NECROBltiZĂ, necrobioze, s.f. (Med.) Necroză care apare ca urmare a unor leziuni distrofice. [Pr.: -ii-o-] .
 — Din fr. n^crobiose.
    NECRpFÎL, -A, necrofili, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. — Din fr. necrophile.
    NECROFILÎE, negrofilii, s.f. (Med.) Perversiune constînd în practicarea relaţiilor sexuale cu cadavre. — Din fr. n^crophilie.
    NECROFOB, -A, necrofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. — Din fr. n6ero-phobe.
    NECROFOBÎE, necrofobii, s.f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morţi. 2. Teamă patologică de moarte. — Din fr. nGcrophobie.
    NECROLOGIC, -A, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. — Din fr. nScrologique.
    NECROMANÎE, necromanii, s.f. Preocupare morbidă pentru moarte, pentru morţi. — Din lat. necro-mania.
    necrGpsic, -A, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie, -r Din fr. n^cropsique.
    NECROSPERMÎE, necrospermii, s.f. (Med.) Prezenţă în spermă a spermatozoizilor morţi, cauză a sterilităţii masculine. — Din fr. nScrospermie.
    NECR6TIC, -A, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat.
 — Din fr. n^crotique, engl. necrotic.
    NECTARlNA, nectarine, s.f. Varietate "de piersici
 cu pieliţa fără puf. — Din fr. nectarine.
    NECULTIVĂT, -A, necultivaţi, -te, adj. 1. (Despre plante) Care nu se cultivă. 2. (Despre oameni) Care nu este cultivat, educat, instruit. — Ne- -j- ciiltivat.
    NECUNOSCAtOR, -OARE, necunoscâtori, -oare, adj. Care nu este cunoscător. — Ne- -f cunoscător.
    necurAţăt, -A, necurâţaţi, . -te, adj. 1. Care este plin de murdărie, de impurităţi. 2. (Despre fructe, legume,, ouă) Căruia nu i-a fost îndepărtată coaja.— Ne- -f curăţat.
    NEDECLINĂB1L, -A, nedeclinabili, -e, adj. (Gram.) Care nu se declină (1); indeclinabil. — Ne- + decli-nabil.
    NEDECOLORAT, -A, nedecoloraţi, -te, adj. 1. Care nu şi-a pierdut total sau parţial culoarea. 2. Care şi-a păstrat culoarea iniţială. — Ne- + decolorat.
      NIBIFINÎBIL, -A, nedefinibili, -e, adj. Care nu poate fi definit, oare nu se poate explica; nedeterminat, neprecis, nelămurit, indefinibil. — Ne- -f definibil.
      NEDEFINIT, -Ă adj. (Mat.; în sintagma) Integrală nedefinită (a unei funcţii) = funcţie a cărei derivată este funcţia dată.
      NEDEFORMABIL, -A, nedeformabili,             -e,   adj.
   (Despre corpuri) Care nu se poate deforma; (rar) indeformabil. — Ne- -f deformabil.
      NEDEFRIŞABIL, -A, nedefrişabili, -e, adj. (Rar) Indefrişabil. — Ne- + defrişabil.
      NEDELICAT, -A, nedelicaţi, -te, adj. Lipsit de delicateţe; (rar) indelicat. — Ne- + delicat.
      NEDEMONSTRABIL, -A, nedemonstrabili, -e, adj. Care nu poate fi demonstrat, dovedit; (rar) inde-monstrabil. — Ne- + demonstrabil.
      NEDEMONTABIL, -A, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. — Ne- -f demontabil.
      NEDEPANUŞAT, -Ă, nedepănuşaţi, -te, adj. (Despre ştiuleţi de porumb) Care nu este desfăcut de pănuşi. — Ne- -J- depănuşat*.
      NEDESCIFRABIL, -A, nedescifrabili, -e, adj. (Despre un text sau despre scrisul cuiva) Care nu se poate descifra; de neînţeles, indescifrabil, neciteţ, ilizibil.
   ~r~ Ne- -f descifrabil.
      NEDEŞIRABIL, -A, nedeşirabili, -e, adj. (Despre ţesături, tricotaje etc.) Care nu se poate deşira (uşor); indeşirabil (1). — Ne- -f- deşirabil.
      NEDETERMINABIL, -A, nedeterminabili, -e, adj. Care nu poate fi determinat; indeterminabil. — Ne- + determinabil.
      NEDETERMINARE, nedeterminări, s.f. Lipsă do determinare; indeterminare. — Ne- -f determinare.
      NEDETERMINĂT, -A, nedeterminaţi, -te, adj. Care nu este precizat, stabilit; care nu este definit Bau cunoscut cu precizie. — Ne- + determinat.
      NEDEZINFECTĂT, -A, nedezinfectaţi, -te, adj. Care nu a fost dezinfectat. — Ne- -f dezinfectat2.
      NEDEZLEGÂT, -Ă, nedezlegaţi, -te, adj. 1. Care nu a fost desfăcut din legături. 2. Fig. A cărui rezolvare, explicaţie nu este găsită. — Ne- -f- dezlegat.
      NEDIFERENŢIAT,-A, nediferenţiaţi, -te, adj. Care nu se deosebeşte, nu se distinge cu nimic (de altceva sau de altcineva). [Pr.: -ţi-at] — Ne- -f diferenţiat.
      NEDISCIPLINAT, -A, nedisciplinaţi, -te, adj. Care -nu se supijue ordinii şi disciplinei, care manifestă ■spirit de indisciplină; indisciplinat, nesupus. — Ne- + disciplinat.
      NEDISIMULAT, -A, nedisimulaţi, -te, adj. Care nu este disimulat; lipsit de ipocrizie. — Ne- + disimulat.
      NEDISPtJS, -A, nedispuşi* -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mîhnit. — Ne- dispus.
      NEBISTRIBtJlT> -A, nedistribuiţi, -te, adj. Care nu este distribuit. [Pr.:%-bu-it] — Ne- -f distribuit.
      NEDIYIZAI1, -A, nedivizaţi, -te, adj. Care nu este divizat, împărţit. — Ne- + divizat.
      NEDIVIZÎBIL, -A, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat,' împărţit;
*  indivizibil. — Ne- -f divizibil.
      NEDIZOIjYAT, -A, nedizolvaţi, -te, adj. (Despre substanţe) Care nu este dizolvat. — Ne- + dizolvat.
      NEDORiT, -A, nedoriţi, -te, adj. Care nu este dorit; nd ezirabil. —- Ne- -f dorit.
      NEDOSPlT, -A, nedospiţi, -te, adj. (Despre aluat) Care nu a dospit (1). ♦ (Despre alimente şi despre unele materii organice) Care nu a fermentat. — Ne- -f despit.
      NEDUREROS, -OASA, nedurerosi, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală).
   + (Adverbial) Fără durere. — Ne- -f dureros.
                                                                                                   NEDEFINIBIL — neevoluat
 . NEECHILIBRAT, -A, neechilibraţi, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. + (Despre valori, preţuri, bugete) Care nu este just proporţianat. 2.* Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. [Pr.: ne-e-]
 — Ne- -f echilibrat.
    neechitAbil, -A, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. [Pr.: ne-e-1 — Ne- + echitabil.
    NEECHITATE, neechităţi, s.f. Nedreptate, in justeţe, inechitate. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f echitate.
    NEECONOMIC, -A, neeconomici, -ce, adj. 1. Care nu aparţine economiei (1). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomicos (2). 3. Care nu dovedeşte spirit de .ecoriorîiie sau nu permite economii; neeconomicos (1). [Pr.: ne-e-] — Ne- + economic (după engl. non-economic).
    NEECONOMIC6S, -OASĂ, neeconomicoşi, -oase, adj. 1. Care nu dovedeşte spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice;, neeconomic (2). [Pr.: ne-e-] — Ne- + economicos.
    NEEDIFICAT6R, -OARE, needificatori, -oare, adj. Care nu edifică ,(2); neclar. [Pr.: ne-e-] — Ne- 4* edificator.
    NEEFECTUAT, -A, neefectuaţi, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: ne-e-fec-tu-at] — Ne- efectuat.
    NEEGALABIL, -A, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f egalabil.
    NEEGALAT, -A, neegalaţi, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f egalat.
    NEEGALITATE, neegalităţi, s.f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporţie. [Pr.; ne-e-] — Ne- 4- egalitate.
    NEELEGANT, -A, neeleganţi, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f elegant.
    NEELEGANŢĂ s.f. Lipsă de eleganţă, de fineţe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de fineţe, de tact; (rar) meleganţă. [Pr.: ne-e-]
 — Ne--b eleganţă.
    NEELIGlBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calităţile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f- eligibil.
    NEELIGEBIL^ATE s.f. însuşirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. [Pr.: ne-e4 — Ne- 4- eligibilitate.
    NEEPUIZABIL, -A, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: ne-e-pu-i-] — Ne- + epuizabil.
    NEESENŢlAL, -A, neesenţiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau â unui lucru, care nu ţine de esenţă (1); (rar) inesenţial. [Pr.: ne-e-sen-ţi-al] — Ne- + .esenţial (după engl. non-essential).
                                                                          NEESTfiTIC, -A, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urît. [Pr.: ne-e-] — Ne- + estetic.
                                                                          NEETANŞ, -A, neetanşi, -e, adj. Care nu este etanş. [Pr.: ne-e-] — Ne- -f etanş (după fr. non-etanche).
    neetanşeitAte, neetanşeităţi, s.f. Lipsă de etanşeitate. [Pr.: ne-e-tan-şe-i-ta-te] — Ne- + etanşeitate (după fr. non-etancheite).
    NEEVALUĂT, -Ă, neevaluaţi, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: ne-e-va-lu-at] — Ne- -f evaluat.
    ^EEVOLUÂT, -Ă, neevoluaţi, -te, adj. Care nu este evoluat, dezvoltat (din punct de vedere intelectual). [Pr.: ne-e-vo-lu-at] — Ne- -f- evoluat.
                                                                                                                                  119
 NEEXACT — NEGRU
    NJEEXĂCT, -A, neexacţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este exact; inexact, neadevărat. (Rar; despre oameni) Nepunctual. [Pr.: ne-eg-zact] — Ne- + exact.
    NEEXACTITÂTE, neexactităţi, s.f. Lipsă de exactitate, inexactitate; (concr.) afirmaţie inexactă, greşeală, eroare, neadevăr. + Lipsă de punctualitate. [Pr. : ne-eg-zac-] — Ne- -f exactitate.
    NEEXCITÂB1L, -A, neexcitabili, -e, adj. Care nu poate fi (uşor) excitat; (rar) inexcitabil. [Pr.: ne-ex-]
 —  Ne- 4- excitabil.
    NEEXCITABILITĂTE s.f. Lipsă de excitabilitate; (rar) inexcitabilitate. [Pr.: ne-ex-] — Ne- -f excitabilitate.
    NEEXECUTÂRE s.f. Faptul de a nu executa. [Pr.: ne-eg-ze-] — Ne- + executare (după fr. non-exicution).
    NEEXPERIMENTĂT, -Ă, neexperimentaţi, -te, adj.
 1. (Despre persoane) Căruia îi lipseşte experienţa, nedeprins cu...; care are insuficientă experienţă; inexperimentat. 2. (Despre materiale, metode etc.) Care nu a fost încă experimentat. [Pr.: ne-ex-] — Ne-4- experimentat.
    NEEXPL0ATÂT, -A, neexploataţi, -te, adj. 1. Care nu este exploatat (1); (rar) inexploatat (1). 2. Care nu a fost dat în exploatare (3); (rar) inexploatat (2). [Pr.: ne-ex-] — Ne- 4- exploatat.
    NEEXPL OR ABIL, -A, neexplor abili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi explorat, cercetat, analizat; inexplorabil. [Pr.: ne-ex-] — Ne- -f explorabil.
    NEEXPLORAT, -A, neexplorqţi, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necer-. cetat, inexplorat. [Pr.: ne-ex-] — Ne- -f explorat.
    NEEXPRDlABIL, -A, neexprimabili, -e, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; de nespus; inefabil, inexprimabil. [Pr.: ne-ex-] — Ne- -f exprimabil.
    NEFALlSM s.n. (Livr.) Abstinenţă totală de la orice băutură alcoolică. — Din fr. nâphalisme.
    NEFALÎST, -A, nefalişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Adept) al nefalismului. — Din fr. nephaliste.
    NEFALSIFICAT, -A, nefalsificaţi, -te, adj. Care nu este falsificat, schimbat, transformat etc. — Ne- 4-falsificat.
    NEFAMILlST, -A, nefamilişti, -ste adj. Care nu este căsătorit, care nu şi-a întemeiat o familie. — Ne- -f familist.
    NEFĂCtJT, -A, nefâcuţi, -te, adj. Care nu a fost făcut, creat, săvîrşit. — Ne- 4- făcut2.
    NEFELOMANŢlE s.f. (Livr.) Pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. — Din fr. n6ph£lomancie.
    NEFELOMETRÎE s.f. (Chim.) Procedeu de analiză constînd în măsurarea concentraţiei unei emulsii, com-parîndu-i transparenţa cu o preparaţie etalon. — Din fr. n£ph616m6trie.
    NEFELOM^TRU, nefelometre, s.n. (Chim.) Aparat pentru determinarea concentraţiei emulsiilor prin metode optice. — Din germ. Nephelometer.
    NEFERTlL, -A, nefertili, -e, adj. Lipsit de fertilitate. — Ne- 4- fertil.
    NEFERTILIZAT, -A, nefertilizaţi, -te, adj. (Agric.; despre sol) Căruia nu i s-a mărit fertilitatea (prin îngrăşăminte, irigaţii etc.); nefertil. — Ne- 4- fertilizat.
    NEFLDfiL, -A, nefideli, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este fidel, nestatornic, necredincios în sentimente, în angajamente; infidel (1); (despre soţi) -care întreţine relaţii extraconjugale; infidel (1).
 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul, realitatea; inexact, infidel (2). — Ne- 4- fidel.
    NEFINALIZAT, -A, nefinalizaţi, -te, adj. Care nu este realizat pînă la sfîrşit; neterminat. — Ne- 4-flnalizat.
    NEFÎRTAT, nefir taţi, s.m. (Reg.) Duşman, neprieten. + (Art.) Diavolul. — Ne- 4- fîrtat.
    NEFLEXIBILITATE s.f. însuşirea a ceea ce este neflexibil; inflexibilitate. + Fig. Fermitate, tărie, intransigenţă. — Ne- 4- flexibilitate.
    NEFOLOSÎT, -A, nefolosiţi, -te, adj. Care nu este folosit, întrebuinţat; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); neîntrebuinţat, neuzat.
 — Ne- + folosit.
    NEFONDAT, -A adj. v. nefundat.
    NEFOSC(5P, nefoscoape, s:n. (Met.) Instrument cu care se determină viteza şi direcţia de deplasare a norilor. — Din fr. nâplioscope.
    NEFRALGlE, nefralgii, s.f. (Med.) Durere de rinichi.
 — Din fr. nâphralgie. -
    NEFROGRAFÎE, nefrografii, s.f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanţe de contrast. — Din fr. nâphrographie.
    NEFROLITOTOMÎE, nefrolitotomii, s.f. (Med.) Extragere chirurgicală a unui calcul renal. — Din fr. nâphrolithotomie.
    NEFROLOGIC, -A, nefrologici, -ce, adj. (Med.)'De nefrologie. — Din fr. nephrologique.
    NEFROLOGIE s.f. * Ramură a medicinii care se ocupă cu 'studiul rinichiului. — Din fr. nlphrologie.
    NEFRCÎN, nefroane, s.n, (Med.) Unitate morfologică şi funcţională a rinichiului. — Din fr. nâphron.
    NEFROPAT, -A, nefropaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de rinichi. — Din fr. nâphropathe.
    NEFROPATÎE,, nefropătii, s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor de rinichi. — Din fr. nâphropţthie.
    NEFROPEXlE, nefropexii, s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. — Din fr. nâphro-pexie.
    NEFROPT<5zA, nefroptoze, s.f. (Med.) Boală caracterizată jMn deplasarea rinichiului. — Din fr. nSphro-ptOse.
    NEFROSCLER(ÎTIC, -A, nefrosclerotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la nefroscleroză. — Din fr. nâphrosctârotique.
    NEFROSCLEROZĂ, nefroscleroze, s.f. (Med.) Scleroză renală. — Din fr. nâphrosclârose.
    NEFR0TIC, -A, nefrotici, -ce, adj. (Med.) De natura nefrozei. — Din fr. nâphrotique.
    NEFR6ZA, nef roze,, s.f. (Med.) Afecţiune cronică a rinichiului pricinuită de tulburări metabolice. — Din fr. nâphrose.
    NEFRUCTUOS, - OASĂ, nefructuoşi, -oase, adj. Care nu dă rezultatele aşteptate, care nu dă roade; zadarnic, inutil, infructuos. [Pr.: -tu-os] — Ne- 4- fructuos.
    NEFUNCŢIONAL, -A, nefuncţionali, -e, adj. 1. Care nu este funcţional. 2. Care nu îndeplineşte condiţiile pentru a funcţiona. + Nefolositor. [Pr.: -ţi-o-] — Ne- + funcţional (după fr. non-fonctionnel).
    NEFUNDAT, -A, nefundaţi, -te, adj. Care nu este bazat, întemeiat pe ceva. [Var.: nefondât, -ă adj.]
 — Ne- 4- fundat.
    NEGATIVA, negatwez, vb. I. Tranz. A încărca, a polariza cu electricitate negativă. — Din negativ. — negativăre s.f.; negativât, -ă adj.
    NEGATIVITATE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi * negativ. — Din fr. nâgâtivite.
    NEGHINOS, -OAsA, neghinoşi, -oase, adj. (Rar) Care conţine neghină, cu neghină. — Neghină 4- suf. -os.
    NEGOCIABILITĂTE s.f. însuşirek de a fi negociabil. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. neţrociabilitâ.
    NlSGRU, NEÂGRĂ adj. I. (In sintagma) Magie neagră = magie (1) prin care unele persoane pretind că pot săvîrşi fapte miraculoase invocînd spiritele şi mai ales forţele demonice. II. 1. (în sintagma) Cutie neagră = a) aparatură protejată instalată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor şi convorbirile
120
NEGUVERNAMENTAL — NEOCAPITAL IST
echipajului pentru elucidarea cauzelor unui eventual accident; b) termen folosit pentru un sistem a cărui structură internă este necunoscută. 2. (însintagma) Principiul cutiei negre = renunţare la cunoaşterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelaţiile între ieşiri şi intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului faţă de exterior. *                        *
    NE GUVERNAMENTAL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizaţii, instituţii etc.) Care nu apar-, ţine şi nu reprezintă un guvern. — Ne- -|- guverna* mental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-govern-mental). _________
    NELDENTJLFICĂT, -Ă, neidentificaţi, -te, adj. Care nu a fost identificat, recunoscut, stabilit, constatat. [Pr.: ne-i-] —Ne- + identificat (după fr. non-identifie)#
    NEIMA GIN ABIL, -Ă, neimaginabili, -e, adj. Care întrece orice închipuire, care nu se poate imagina; de neînchipuit, extraordinar, inimaginabil. [Pr.: ne-i-]
—  Ne- -f imaginabil. *
    NEIMPLICĂT, -Ă, neimplicaţi, -te, adj, Gare nu este implicat, amestecat într-o acţiune. [Pr.: ne-im-] — Ne- + implicat.
    NEINFLAMĂBIL, -Ă, neinflamabili, -e, adj. Care nu se aprinde (uşor). [Pr.: ne-in-] — Ne- + inflamabil,
    NEINFORMÂT, -Ă, neinformccţi, -te, adj. Care nu a primit sau nu şi-a procurat informaţii; care nu s-a documentat prin cercetări amănunţite. [Pr.: ne-in-] — Ne- + informat.
    NEINSPIRĂT, -Ă, neinspiraţi, -te, adj. Care nu * este inspirat, prost inspirat. [Pr.: ne-in-] — Ne- -f inspirat.
    NEINTEGRĂBIL, -Ă, neintegrabilii -e, adj. Care nu poate fi inclus, înglobat (armonios) într-un tot. [Pr.: ne-in-] — Ne- + integrabil.
    NEINTELIGENT, -Ă, neinteligenţi, -le, adj. Care nu este inteligent. [Pr.: ne-in-] — Ne- + inteligent.
    NEINTELIGlBIL, -Ă, neinteligibili, -e, adj. Care nu este inteligibil; de neînţeles. [Pr.: ne-in-] — Ne- -f-inteligibil.
    NEINTERESĂNT, -Ă, neinteresanţi, -te, adj. Care nu trezeşte interes, care nu este demn de atenţie; obişnuit, banal. [Pr.: ne-in-] — Ne- -f interesant.
    NEINTERVENŢIONÎST, -Ă, neintervenţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al atitudinii, al politicii de neintervenţie. [Pr.: ne-in-ter-ven-ţi-o-nist] — Ne- + in-tervenţionist (după fr. non-interventionniste).
    NEIRIGĂT, -Ă, neirigaţi, -te, adj. 1. (Despre terenuri agricole) Pe care nu s-au amenajat lucrări de irigaţie. 2. (Despre organe, ţesuturi) Prin care riu (mai) circulă sînge. [Pr.: ne-i-] — Ne- -f irigat.
    NE ÎMPĂDURIT, -Ă, neîmpăduriţi, -te, adj. Care nu este împădurit; fără păduri. [Pr.: ne-îm-] — Ne- -f împădurit.
    NE ÎMPREJMUIT, -Ă, neîmprejmuiţi, -te, adj. Care nu este delimitat de rest; care nu este îngrădit. [Pr.: ne-im-prej-mu-it] — Ne- -f împrejmuit2.
    NEÎNCADRĂBIL, -Ă, neincadrabili, -e, adj. Care. nu este încadrabil. [Pr.: ne-în-] — Ne- -f încadrabil.
    NEÎNCĂPĂTGR, -OĂRE, neîncăpători, -oare, adj. Care nu are volum utilizabil mare; în care nu încape mult. [Pr.: ne-în-] — Ne- -f- încăpător.
    NEÎNFRÎNÂT, -Ă, neînfrînaţi, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reţinere, de stăpînire. — Ne- -f înfrînat.
    NEÎNGĂDUIT GR, -OĂRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă uşor; intransigent. [Pr.: ne-în-gă-du-i-] — Ne- -f îngăduitor.
    NEÎNTREBUINŢĂT, -Ă, neîntrebuinţaţi, -te, adj. Care nu a fost întrebuinţat, folosit; care nu este degra-
dat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit neuzat. ,[Pr.:    ne-în-tre-bu-in-] — Ne- întrebuinţat.
    NE JUST, -Ă, nejuşti, -sie, adj. Care n,u este conform cu adevărul sau cu echitatea. — Ne- -f just.
    NEJUSTIFICĂBIL, -Ă, nejustificabili, -e, adj. Care nu se poate justifica. — Ne- -f justificabil.
    NEJUSTIFICĂT, -Ă, nejustificaţi, -te, adj. Care nu este justificat. — Ne- -f justificat.
    NELEGĂL, -Ă, nelegali, -e, adj. Care nu se face în temeiul unei legi, care nu este prevăzut de lege. — Ne- -f legal.
    NELIPlT, -Ă, nelipiţi, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. — Ne- + lipit2.'
    NELOAIĂL, -Ă adj. v. neloial.
    NELOCUlBIL, -Ă, nelocuibili, -e, adj. Care nu este bun, adecvat pentru locuit. [Pr.: -cu-i-] — Ne- + locuibil.
    NELOIĂL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu îşi îndeplineşte cu cinste obligaţiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-iaL — Vâr.: neloaiâl, -ă adj.] — Ne- -f loial.
    NELUCRĂT, -Ă, nelucraţi, -te, adj. (Despre materiale brute) Care nu a fost încă prelucrat; (despre pămînt) pe care nu au fost executate lucrări agrotehnice. — Ne- -j- lucrat.
    NEMACHIĂT, -Ă, nemachiaţi, -te, adj. Care nu este machiat; fără fard. [Pr.: -chx-at] — Ne- -f- machiat.
    NEMATOClST, nematociste, s.n. (Zool.) Organ urzicător la celenterate. — Din fr. nematocyste.
    NEMĂRTURISIT, -Ă, nemărturisiţi, -te, adj. Care nu este declarat, relatat ^ care nu este spus deschis, pe faţă. — Ne-^-f mărturisit.
    NEMOTIVĂT, -Ă, nemotivaţi, -te, adj. Care nu are sau nu-şi găseşte riiotivare. — Np- + motivat (după fr. non-motive).
    NEMŢEÂN, -Ă, nemţeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în ju&eţul Neamţ.
2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Neamţ. — Neamţ (n. pr.) + suf. -ean.
    NEMŢEĂNCĂ, nemţence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Neamţ. + Locuitoare din judeţul Neamţ. — Nemţean + suf. -că.
    NENAVIGĂBIL, -Ă, nenavigabili, -e, adj. (Despre ape) Care nu permite navigaţia. — Ne- -f- navigabil.
    NENORMĂT, .-Ă, nenormaţi, -te, adj. Care nu se efectuează după norme (3). — Ne- -f- normat.
    NEOARTRGZĂ, neoartroze, s.f. (Med.) Articulaţie nou creată între două extremităţi osoase aflate în raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] — Din fr. neoarthrose.
    NEOBARGC s.n. Curent şi stil artistic (manifestate îndeosebi la începutul secolului al XlX-lea) care încearcă să reînvie barocul. [Pr.: ne-o-] —‘ Din engl. neobaroque.
    NEOBEDnENT, -Ă, neobedienţi, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] — Ne--f obedient.
    NEOBLIGATGRIU, -IE, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat întocmai;' care nu este impus. [Pr.: ne-o-] — Ne- -f obligatoriu.
    NEOBLITERĂT, -Ă, neobliterate, adj. (Despre mărci poştale) Neştampilat. [Pr.: ne-o-] — Ne- -f obliterat.
    NEOCAPITALlSM s.n. Stadiu al capitalismului, caracterizat prin intervenţia mărită a statului în economie, prin concentrarea societăţilor pe acţiuni şi dezvoltarea unei societăţi de consum. [Pr.: ne-o-] — Din fr. neocapitalisme.
    NEOCAPITALlST, -Ă, neocdpitalişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept, partizan) al neocapitalismului. [Pr.: ne-o-] — Din fr. nlocapitaliste.
121
NEOCATHARSIS - NERAMBURSABIL
     NEOCATHARSIS s.n. (Med.) Metodă psihanalitică prin care se provoacă reactualizarea evenimentelor din copilărie ale pacientului în scopul descărcării unor tensiuni. [Scris şi: neocatarsis. — Pr.: ne-o-ca-tar-sis]
 —  Din fr. n6o-catharsis.
     neocatOlic, -A, neocatolici, -ce, adj., s.m. şi f. (Adept) al neocatolicismului. [Pr.: ne-o-} — Din fr. n6o-catholique.
     NEOCATOLIClSM s.n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie şi să adapteze vechile principii şi teorii ale catolicismului la "problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] — Din fr. n6o-catliolicisme.
     NEOCCÎRTEX, neocortexuri, s.n. (Anat.) Porţiune din creier care filogenetic este cea mai recentă şi constituie la om cea mai mare parte a scoarţei cerebrale. [Pr.: ne-o-] — Din fr. n 6 o-cortex, engl. neocortex.
     NEOCRlTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s.m. şi f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] — Din fr. n6o-critique.
     NEOCRITIClSM s.n. Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor şi speculaţiilor ştiinţifice moderne. [Pr.: ne-o-]
 —  Din fr. n6o-criticisme.
     NEOCRITICIST, -A, neocriticişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al neocriticismului; neocritic. [Pr.: ne-o-] — Din fr. nSo-criticiste^
     NEOCUPAT, -A, neocupaţi, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraş etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpînit de o putere străină.
 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deţinut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat in primire, care nu este deţinut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituţie. Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] — Ne- + ocupat (după fr. non-occupe).
     NEODARVINlSM s.n. Teorie de tradiţie darvinistă după care evoluţia este un proces gradat, care are loc în condiţiile mutaţiilor genetice şi ale selecţiei naturale. [Pr.: ne-o-] — Din fr. n6o-darwinisme.
     NEODARYlNlST, -Ă, neodarvinişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al neodarvinismului. [Pr.: ne-o-]
 —  Din fr. n6o-darwiniste.
     NEOFOBlE s.f. Fobie faţă de tot ceea ce este nou. [Pr.: ne-o-] — Din fr. nâophobie.
     NEOFORMAŢIE, neoformaţii, s.f. (Med.) Tumoare malignă. [Pr.: ne-o-. — Var.: neoîormaţiune s.L] — Din fr. nSoformation.
     NEOFORMAŢltJNE s.f. v. neoformaţie.
     NEOFREUDlSM s.n. Denumire generică pentru . curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanţa factorilor sociali şi culturali în apariţia nevrozelor; neopsihanaliză. [Pr,: ne-o-fro-i-] — Din fr. n6o-freudisme.
     NEOGOÎT, -A, neogoiţi, -te, adj. (Pop.) Nemîngîiat. [Pr.: ne-o-go-it] — Ne- + ogoit.
     NE O JUNIMISM s.n. Şcoală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] — Neo- + junimism*
     NE O JUNIMIST, -A, neojunimişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] — Neo- 4-junimist.
     NE OLIMPIC, -A, neolimpici, -ce, adj. (Despre ■sporturi) Care nu este inclus în programul olimpic. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- olimpic,
     NEOLINGVlST, -A, neolingvişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] — Din it. neo-linguistâ.                v
     NEOLINGYlSTIC, -A, neolingvistici, -ce, adj. De neolingvisţică. [Pr.: ne-o-] — Dm it. neolinguistico.
     NE OPERABIL, -A, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] — Ne- -{- operabil.
    NEOPORTtiN, -A, heoporlura', -e, adj. Care nu este oportun sau nu se întîmplă la timpul oportun; nepotrivit, importun. [Pr.: ne-o-] — Ne- + oportun.
    NE OPOZABIL, -A, neopozabili, -c, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poalie fi invocat faţă de alte persoane şi în alte cazuri decît în cele determinate de lege; inopozabil. «[Pr.: ne-o-] — Ne- 4- opozabil (după fr. non-opposable).
    NEOPSIHANALIZĂ s.f. (Psih.) Neofreudism. [Pr.: ne-o-] — Neo- 4- psihanaliză.
    neorganizAt, -A, neorganizaţi, -te, adj. Care nu este organizat (în prealabil); spontan. + Care şi-a pierdut organizarea, funcţionarea normală; dezorganizat. [Pr.: ne-or-] -- Ne- 4- organizat.
    NEORIENTĂT, -Ă, neorientaţi, -te, adj. Care nu cunoaşte locul unde se află, care nu ştie în ce direcţie trebuie să se îndrepte, dezorientat; p. ext. neinformât, nelămurit. [Pr.: ne-o-ri-en-tat] — Ne- 4- orientat.
    NE OSIFICAT, -A, neosificaţi -te, adj. (Despre părţile membranoase şi cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transformat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- osificat.
    NEOSÎNDlT, -A, neosîndiţi, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- osîndit.
    NEOŢETlT, neoţetite, adj. (Despre vinuri) Care nu s-a transformat în oţet. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- oţetit.
    NE OXIDABIL, -A, neoxidabili, -e, adj. (Rar) Inoxidabil. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- oxidabil (după engl. non-oxidable).
    NE OXIDAT, -A, neoxidaţi, -te, adj. (Despre metale) Care nu este oxidat. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- oxidat.
    neoxigenAt, -A, neoxigenaţi, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. + (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- oxigenat.
    NEOZONIZAT, -A, neozonizaţi, -te, adj. Care nu (mai) conţine ozon. [Pr.: ne-o-] — Ne- 4- ozonizat.
    NEPERISABIL, -A, neperisabili, -e, adj. Care nu este perisabil. — Ne- 4- perisabil.
    NEPERMANfiNT, -A, nepermanenţi, -te, adj. Care nu are caracter permanent; care funcţionează o perioadă de timp determinată. — Ne- + permanent (după fr. non-permanent).
    NEPOLÎTIC, -A, nepolitici, -ce, adj. Care nu are caracter politic; din afara politicii. — Ne- 4- politic (după fr. non-politique).
    NEPOLUANT, -A, nepoluanţi, -te, adj. Care nu este poluant. [Pr.: -lu-ant] — Ne- 4- poluant (după fr.. non-polluant)v
    NEPOLUAT, -A, nepoluaţi, -te, adj. 1. (Despre aer„ ape, mediul de viaţă) Care nu este poluat. 2. Fig. Care nu este corupt, viciat. [Pr.: -lu-at] — Ne- 4- poluat (după fr. non-pollue).
    NEPRECiZARE, neprecizări, s.f. Lipsă de precizare. — Ne- 4- precizare.
    NEPRELUORAT, -Ă, neprelucraţi, -te, adj. (Despre materiale) Care vnu şi-ă modificat forma, dimensiunile, constituţia etc. prin prelucrare. — Ne- + prelucrat.
    NEPRODUCAtOR, -OAre, neproducători., -oare, adj. Care nu produce, care nu. dă naştere la ceva. — Ne- 4- producător.
    NEPROFESIONIST, -A, neprofesionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu este profesionist; amator, diletant. [Pr.: -si-o-] — Ne- 4- profesionist.
    NEPUNCTUAL,A, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] — Ne- 4- punctual.
    NERAMBURSABIL, -A, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. — Ne- 4- rambursabil.
122
NERAS - NEUTIL
    ÎVERĂS, .-Â, neraşi, -$e, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. — Ne- -f- ras *.
    NERAŢIONĂL, -Ă, 1 leraţionali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile şi cerinţele raţiunii, care nu poate fi înţeles cu ajutorul raţiunii; iraţional (1).
 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înţelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit.
 8. Care nu a fost bine gîndit, bine chibzuit, care denotă nesocotinţă. [Pr.: ti-o-] — Ne- -f- raţional.
    NERĂPITOR, -OĂRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde şi nu se hrăneşte cu animale, de obicei vii. + Care nu aparţine ordinelor de păsări de pradă. — Ne- + răpitor.
    NEREALÎST, -Ă, nerealişti, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] — Ne- 4 realist.
    NERECEPTiV, -A, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară şi nu le priveşte cu interes. ^ Care învaţă, asimilează greu. — Ne- -f receptiv (după fr. non-receptif).
    NERECEPŢIONĂT, -Ă, nerecepţionaţi, -te, adj. 1.. Care nu a fost luat în primire verificîndu-i-se calitatea.
 2. Care nu a fost recepţionat prin aparatură radio. [Pr.: -ţi-o-] — Ne- -f recepţionat.
    NERECOLTĂT, -A, nerecoltaţi, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. — Ne- + recoltat.
    NERECONCILIĂBIL, -A, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. EPr.: -li-a-] — Ne- -f reconciliaţii.
    NERECtPERĂBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj.
 1. Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre fiinţe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. — Ne--f recuperabil (după fr. non-recuperable).
    NERELIGIOS, -OĂSĂ, nereligioşi, -oase, adj. 1. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr. : -gi-os] — Ne- + religios.
    NEREPARĂBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) po^te fi îndreptat, corectat. — Ne- -f reparabil.
    NEREPARĂT, -Ă, nereparaţi, -te, adj. 1. Care nu • este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus ,în stare de funcţionare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat,, •corectat. + (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care jiu s-aii plătit daune. — Ne- + reparat.
    NERESPECTUOS, -OĂSĂ, nerespectuoşi, -oase, adj. Care este lipsii de respect, de bună-cuviinţă; necuviincios, nereverenţios, ireverenţios. [Pr.: -tu-osfr — Ne- -f respectuos.
    NEREVERENŢIOS, -OASĂ, nereverenţioşi, -oase, adj. Nerospectuos, necuviincios, ireverenţios. [Pr.: -ţi-os] — Ne- + reverenţios.
    NEREZOLVÂT, -A, nerezolvaţi; -te, adj. Care nu este rezolvat, pentru care nu s-a găsit o soluţie. — Ne-+ rezolvat.w - w
    NE SATISFĂCĂTOR, -OARE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. ^ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigenţe. ^
 —  Ne- -f- satisfăcător.
    NESATISFĂCtJr, -A, nesatisfăcuţi, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulţumit. — Ne-*+ satisfăcut.
    NE SENTIMENTAL, -A, nesentimentali,               -e, adj.
 Care nu este sentimental. — Ne- + sentimental.
    NESILIT, -Ă, adj. Care este făcut de bunăvoie, fără constrîngere.
    NESOCIĂBIL, -A, nesociabiliy -e, adj. Căruia nu-i plac relaţiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii ; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] — Ne- + sociabil.
    NESOF1STICĂT, -A, nesofisticaţi, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturaleţe ; lipsit de rafinament. — Nc- -f- sofisticat.
    NESOLUŢIONĂT, -Ă, nesoluţionaţi, -te, adj. Care nu feste încă soluţionat. [Pr.: -ţi-o-] — Ne- -j- soluţionat.
    NE SPECTACULOS, -OĂSĂ, nespectaculoşi, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. — Ne- -f-spectaculos.
    NESTERILIZĂT, -Ă, nesterilizaţi, -te, adj. Care nu a fost supus^ sterilizării. — Ne- + sterilizat.
    NESTINGHERIT, -A, nestingheriţi, -te, adj. Care nu este stingherit; degajat, liber să acţioneze în bune condiţii. — Ne- -f- stingherit.
    NESTRUCTURĂT, -Ă, nestructuraţiy -te, adj. Care nu are (încă) o structură bine definită. — Ne- -J-structurat.
    NE SUPRAVEGHEAT,- -A> nesupravegheaţi, -tet adj. Care nu se află sub supraveghere, sub control. — Ne- + supravegheat.
    NEŞTAMP1LĂT, -Ă, neştampilaţiy -te, adj. (Despre mărci poştale) Care nu este ştampilat; neobliterat. — Ne- + ştampilat.
    NE ŞTIINŢIFIC, -Ă, neştiinţifici, -ce, adj. Care nu aparţine ştiinţei, care nu are caracter ştiinţific. [Pr. : -şti-in-] — Ne- + ştiinţific (după fr. non-scientifique).
    NETALENTĂT, -A, netalentaţi, -te, adj. Lipsit de talent. — Ne- + talentat.
    NETEMPERĂT, -Ă, netemperaţi, -te, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de moderaţie, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonaţie) Care nu este temperat. — Ne- + temperat (după fr. intempere).
    NETERMINĂT, -Ă, neterminaţi, -te, adj. Care nu este realizat pînă la sfîrşit; nefinalizat. — Ne- + terminat2.
    NETRANSFERĂBIL,           -A, netransferabili,   -e,   adj.
Care nu poate fi transferat. — Ne- -f transferabil.
    NETREBUINCIOS, -OĂSĂ, netrebuincioşi, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu -in-] — Ne- + trebuincios.
    NETROPICALIZĂT,           -A, netropipalizaţi,  -te,   adj.
(Despre piese, aparate,- instalaţii etc.) Căruia nu i s-au aplicat operaţii de tropicalizare. — Ne- -f- tro-picalizat.
    NETRUCĂT, -A, netrucaţi, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care nu s-au folosit trucaje. — Ne- -f- trucat.
    NETRUNCHIĂT, -A, nelrunchiaţi, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] — Ne- + trunchiat.
    NETULBURĂT, -A, netulburaţi, -te, adj. Care nu este tulburat. — Ne- + tulburat.
    NEUROCIBERNIDTIC, -Ă, neurocibernetici, -ce, adj. De neurocibernetică^
    NEUROENDOCR1N,            -A, neuroendocrini,    -e,   adj.
(Med.) Care se referă la relaţiile dintre sistemul nervos şi cel endocrin. [Pr.: ne-u-] — Din engl. neuroendo-crine.
    NEUROLIMFĂ, neurolimfe, s.f. '(Anat.) Lichid cefalorahidian. [Pr.: ne-u-] —* Din fr. neurolymphe.
    NEUROPSIHIATRIE s.f. Ramură a medicinii care studiază în ansamblu afecţiunile sistemului nervos, incluzînd şi bolile psihice. [Pr!: ner-u-ro-psi-hi-u-]
—  Din fr. neuropsychiatrie.
    NEUROPSiflIC, -A, neuropsihici, -ce, adj. De neuropsihiatrie. [Pr. i ne-u-] — Din fr. neuropsychique.
    NEUROPSIHOLOGIC, -A, neuropsihologici,                 -ce,
adj. De neuropsihologie. [Pr.: ne-u-] — Din fr. neuro-psychologique.^
    NEUTIL, -A, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu serveşte la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] — Ne- + util.
123
NEUTRODINaBE — ncvistor
    NEUTRODINARE, neutrodinări, s.f. (Elt.) Compensare a unei reacţii, existentă între ieşirea şi intrarea unui etaj amplificator cu circuite acordate. — După fr. neutrodynation.
    NEUZAT, -A, neuzaţi, -te, adj. Care nu este degradat, deteriorat, stricat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neîntrebuinţat. [Pr.: ne-u-] — Ne- + uzat (după fr. non-use).
    NEUZITÂT, -A, neuzitaţi, -te, adj. Care nu se foloseşte în mod curent; (rar) neobişnuit. [Pr.: ne-u-] — Ne- -f- uzitat.
    NE VALORIFICAT, -A, nevalorificaţi, -te, adj: Care nu este pus în valoare, pentru care nu s-a făcut ceva spre a primi o anumită valoare, a cărui valoare nu este scoasă în evidenţă. + (în special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit în procesul de producţie spre rentabilizare. — Ne- -f- valorificat.
    NE VĂZĂTOR, -OARE, nevăzători, -oare, adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de vedere, orb. — Ne- -f văzător.
    ne vi Abel, -A, neviabili, -e, adj. (Livr.) Care nu prezintă condiţiile necesare pentru a dura, care nu se poate menţine în viaţă. [Pr.: vi-a-] — Ne- -f- viabil (după fr. non-viable).
    NICTALFOBlE, nictalfobii, s.f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). — D/in fr. nyctalphobie.
    NICTALGlE, nictalgii, s.f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. — Din fr. nyctalgie.
    NIFOBLEPSÎE, nifoblepsii, s.f. (Med.) Orbire provocată de strălucirea zăpezii. — Din fr. niphobiiBpsie.
    NIT2, niţi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a luminăţiei. [Abr.: nt] — Din fr., engl. nit.
    NUMfîTRU, nitmetre, s.n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea luminăţiei unei suprafeţe. — Cf. fr. nitom&tre.
   NIVOM^TRIC, -A, nivometrici, -ce, adj. Referitor la măsurători făcute cu nivometrul. — Din fr. nivo-mâtrique.
   NIVOPLUVIĂL, -A, nivopluviali, -e, adj. (Met.; în sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apă alimentate de zăpezi şi de ploi. [Pr.: -vi-al] — Diii fr. nivo-pluvial.
   NO^TIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (Fii.) Care se referă la procesul de gîndire. [Pr.: no-e-] — Din fr. noâtique.
   NONSTOP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. — Din engl., fr. non-stop.
   NOOSF^RĂ s.f. (Fii.) Ansamblu al sistemelor de informaţie, cunoaştere şi valorizare specifice fiinţei umane. [Pr.: no-o-] — Din fr. noosph&re.
   NUCLEOPLASMĂ, nucleoplasme, s.f. (Biol.) Substanţă fundamentală a nucleului (3) formată din proteine, enzime şi acizi ribonucleici. [Pr.: -cle-o-] — Din fr. nucleoplasme.
   NUCLE O SINTEZĂ, nucleosinteze, s.f. (Astron.) Formare a nucleelor de elemente chimice în urma reacţiilor termonucleare din stadiile iniţiale ale expansiunii universului sau din interiorul stelelor. [Pr.: -cle-o-]— Din fr. nucl6osynth&se.                 /
   NUCLfîU s.n. (Astron.; în sintagmele) Nucleu de cometă = parte a capului unei comete formată dintr-un < onglomerat de bucăţi de gheaţă şi materie solidificată. Nucleu de galaxie = porţiune centrală a unei galaxii, cu aspect compact.
   NUMĂRĂTOARE s.f. . (în sintagma) Numărătoare inversă = program de operaţii prevăzute a se desfăşura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spaţiale sau de debutul unei activităţi (de importanţă majoră).
   NU VI ST Or, nuvistoare, s.n. Tub electronic miniatural construit din metal şi ceramică folosit în domeniul frecvenţelor înalte. — Din fr., engl. nouvigtor.
o
        OBCtfNIC, -ă, obconici, -ce, adj. De forma unui . con inversat. — Din germ. obkonisch.
        OBfiLĂ, obele, s.f. Semn care servea la marcarea -pasajelor interpolate pe manuscrisele vechi. — Din fr. ob&le.
        OBfZIC, -A, obezici, -ce, adj. De obezitate; care produce obezitate. — Din fr. obâsique.
        OBLIGARE, obligări, s.f. Faptul de a obliga. —
    V. obliga.
        OBLITERANT, -A, obliteranţi, -te, adj. (Med.) Care obliterează. — Din fr. oblitârant.
        OBLITERAT, -ă, obliterate, adj. (Despre mărci poştale) Ştampilat. — V. oblitera.
        OBLOMOVISM s.n. Atitudine de apatie; spirit de
-   stagnare. — Oblomov (n. pr.) + suf. -ism.
        OBOVÂL, -Ă, obovali, -e, adj. în formă de ou; obovat. — Din fr. obovale, germ. oboval.
        OBSCURA, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînţeles. — Din obscur.
    —  obscurăre s.f.; obscurât, ră adj.
        OBSCURIZÂ, obscurizez, vb. I.* Tranz. şi refl.
    (Rar) A (se) face obscur. — Obscur -f suf. -iza. — obscurizâre s.f.; obscurizât, -& adj.
        OBSERVAŢIONĂL, -Ă, observaţionali,           -e,  adj.
    (Rar) Cu caracter de observaţie. [Pr,: -ţi-o-] — Din engl. observational.
        OBSESIONÂL, -Ă,. obsesionali, -e, adj. De obsesie; obsesiv. [Pr.: -si-o-] — Din fr. obsessionnel.
        obstruAnt, -A, obstruanţi, -te, adj. (Med.) Care obstruează; obstructiv, obstructor. [Pr.: -stru-ant] — Obstrua -fr suf. -ant.
        OBSTRUARE, obstruărv, s.f. (Med.) Acţiunea de a (se) obstrua. [Pr.: -stru-a-] — V. obstrua.
        OBSTRUAT, tA, obstruaţi, -te, adj. (Med.; despre canale, vase de sînge) Care este astupat, prin care nu mai poate circula sîngele în mod normal. [Pr.: -stru-at]
    —  V. obstrua.
        obstruct<5r, -oAre, obstructori, -oare, adj. (Rar) Care obstruează; obstruant. — Din fr. ob-structeur.
                                                                             OBSTRUCŢIONl, obstrucţionez, vb. I. 1. Refl. (Med.;‘despre* lumenul organelor tubulare) A suferi O o obstrucţie (1). 2. Intranz. A face obstrucţie (2) la,..
    3. Tranz. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. [Pr.: ‘ -ţi-Q-] — De la obstrucţie.
        OBTURANT, -A, obturanţi, -te, adj. Care obturează. — Obtura -f- suf. -ant.
        OBTURAT, -A, obturaţi, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sanguine) Care este astupat (temporar); înfundat. — V. obtura.
        occidentalizA, occidentalizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta caracter occidental. — Din fr. occidentaliser. — occidentalizâre s.f.; occidentalizât, -ă
        OCEANICULTtJRĂ, oceaniculturi, s.f. Maricultură.
    —  Ocean + [marijcultură.
        •  OCEANOL6G, -A, oceanologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în oceanologie. — Din germ. Ozeanolog.
    OCEANOL(5GIC, -A, oceanologici, -ce, adj. Referitor la oceanologie, de oceanologie. — Din fr. ocâanologique.
    OCELdT, oceloţi, s.m. Mamifer carnivor din fami-. lia felidelor, răspîndit în America de Sud, avînd blana, gri cu puncte roşcate, foarte apreciată (Felix sau Leopardus pardalis). — Din fr. ocelot.
    OCHI1 s.m. (în compusul) Ochi-de-ciclep — fereastră specială care separă acustic încăperile unui studiOjpermiţînd însă o vizibilitate buni
    ocit<5cic, -A, ociiocici, -ce, adj., s.n. (Farm.) (Substanţă) care are acţiune stimulatorie asupra contracţiei musculaturii uterine. — Din fr. ocytocique.
    OCTACORD, octacorduri, s.n. Liră cu opt coarde.
    OCTATL6N, octatloane, s.n. Probă combinată de atletism pentru juniori, alcătuită din opt probe de alergări, sărituri şi aruncări. — Octet -f [penta]tlon.
    OCTATLONlST, -A, octatlonişti, -ste, s.m. şi f. Sportiv care participă la probele de octatlon. — Octatlon -f suf. -ist.
    QCTfîT, octeţi, s.m. (Inform.) Grup de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie.
    OCTUPLflT, octupleţi, s.m. Fiecare dintre cei opt gemeni. — Octuplu -f- suf.- -et.
    OCTtJPLU, -A, octupli, -e, adj., s.n. 1. Adj. De opt ori mai mare sau mai mult în raport cu cantitatea dată. 2. S.n. Mulţime, grup compus din opt unităţi.
—  Din fr. octuple.
    OCULÎSTICĂ s.f. (Fam.) Oftalmologie.
    oculomotGr, -oAre, oculomotori, -oare, adj., s.m. (Anat.) (Muşchi, nerv) care controlează mişcarea globului ocular. — Din fr. oculomoteur.
    OCULTÂŢIE s.f. (Mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ^ (în sintagma) Lumină de ocultaţie — lumină intermitentă (a farului, a geamandurii).
    OCUPAţIONAL, -A, ocupaţionali, -e, adj. 1. Care se referă la ocupaţie (2). 2. Care este generat de ocupaţie (2). Risc ocupaţional. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. occupational, fr. occupationnel. •
    ODOMflTRIC, -A, odometrici, -ce, adj. De odome-trie. — Din fr. hodomâtrique.
    ODOMETRlE s.f. Tehnică a măsurării distanţelor parcurse (pe jos). — Din fr. hodomâtrie.
    ODONTOGENÎE, odontogercii, s.f. (Med.) Procesul de dezvoltare a dinţilor. — Din fr. odontogânie.
    ODOROLOGlE s.f. (în sintagma) Odorologie judiciară = domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare, descoperire şi examinare a urmei de miros lăsate de infractor. — Din fr. odorologie.
    OEfeSTEDMlSTRU, oerstedmetre, s.n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea intensităţii cîmpului magnetic. [Pr.: or-] — Din fr. oerstedmetre.
    OFIDlSM s.n. (Med.) Otrăvire cu venin de şarpe.
—  Din fr. ophidisme.
    OFIOFAG, -A, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrăneşte cu şerpi. [Pr.: -fi-o-] — Din oîiofagie Jder. regr.).
    OFIOFAGIE, ofiofagii, s.f. Folosire a şerpilor ca hrană de către unele animale, păsări etc. [Pr.: -fi-o-]
—  Din fr. ophiophagie.
125
 OFIO GRAFIE - OPEN
                                                                                                                                  \
    OFIOGRAFlE s.f. Ofiologie. [Pr.: -fi-o-] — Din fr. opliiographie.
                                                                             OFIOLATRlE s.f. Adorare, cult al şerpilor (la unele popoare). [Pr.: -fi-o-] — Din fr. ophiolâtrie.
    OFIOLATRU, -A, ofiolatri, -e, s.m. şi f. Adorator al şerpilor. [Pr.: -fi-o-] — Din fr. opliiolâtre.
    OFIOLOGIC, -A, ofiologici, >-ce, adj. Referitor la ofiologie, de ofiologie. [Pr.: -fi-o-] — Din fr. ophio-logique.
                                                                             OFIOLOGIE s.f. Ramură a zoologiei care studiază şerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] — Din fr. ophiologie.
                                                                             OFTALMOMBTRIC, -A, oftalmometrici, -ce, adj. (Med.) Referitor la oftalmometrie, de oftalmometrie.
 —  Din fr. ophtalmomâtrique.
    OFTALMOMETRIE, oftalmometrii, s.f. (Med.) Determinare a viciilor de curbură ale corneei cu ajutorul oftalmometrului. — Din fr. ophtalmometrie.
    OFTALMOPATlE, oftalmopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile de ochi. — Din fr. ophtal-mopathle.
    OFTALMOPLEGIE, oftalmoplegii, s.f. (Med.) Paralizie a muşchilor motori ai ochiului. — Din fr. oplital-moplegie.
    OFTALMORAGIE, oftalmoragii, s.f. (Med.) Hemoragie oculară. — Din fr. ophtalmorragie.
    OFTICCS, -OÂSĂ adj. (Fam.; adesea substantivat) invidios.
    Ojl, oje, s.f. Lac de unghii. — Cf. tc. o g m a k „a lustrui".
    OLEIFfrRM, -A, oleiformi, -e, adj. (Rar) Ca uleiul. [Pr.: -le-i-] — Din fr. oleiforme.
    OLEOFlL, -A, oleofili, -e, adj. (Chim.) Care absoarbe ulei. [Pr.: -le-o-] — Din fr. olâophile.
    OLFACTOMETRlE, olfactometrii, s.f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. — Din fr. olfactomâtrie.
    OLFACTOM^TRU, olfactometre, s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuităţii olfactive. — Din fr. olfactometre.
    OLIGANTROPlE, oligăntropii, s.f. (Livr.) Scădere a populaţiei unei ţări, a unui oraş etc. — Din fr. oliganthropie.
    OLIGOFAClEs.f. (Med.) Scădere a poftei de mîncare.
                                                                             OLIGOFRfiN, -A, vligofreni, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de oligofrenie. — Din fr. oligoplir&ne.
    OLIGOTROF, -Ă, oligotrofi, -e, adj. 1. (Despre soluri) Sărac în substanţe minerale şi nutritive. 2. (Despre plante) Care creşte pe soluri oiigotrofe (1). — Din fr. oligotrophe.
    OLIGOTROFlE, oligotrofii, s.f. însuşire a plantelor oiigotrofe. ^ (Med.) Nutriţie deficitară. — Din fr. oligotrophie. ^
 ^DLIMPIÂN, -Ă adj. (Fig.; despre o.ameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2).
                                                                             OLIMPIANlSM s.n. (Livr.) Caracter olimpian, atitudine olimpiană. [Pr.: -pi-a-] — Olimpian + suf. -ism.
    OLÎMPIC s.m. Participant la o olimpiadă.
    OMEOMORFlSM s.n. v. homeomorfism.
    OMFALOCflL, omfalocele, s.n. (Med.) Hernie ombilicală. — Din fr. omphalocfcle.
                                                                             OMFALOTOMlE, omfalotomii, s.f. (Med.) Secţionare a cordonului‘ombilical. — Din fr. omphalotomie.
    OMISlY, -A, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. — Din engl. omissive.
    OMOC^NTRU s.n. v. homocentru.
 -  OMOGEN, -Ă adj. (Mat.; despre funcţii cu mai multe variabile) A cărei valoare rămîne proporţională pentru variabile proporţionale.
                                                                             OMO GRAFIC, -A, omografici, -ce, adj. Referitor la omografie, de omograf. — Din fr. homographique.
    OMOMORFlSM s.n. v. homomorfism.
       OMONlMIC, -A, omonimiei, -ce, adj. De omonim sau de omonimie. — Din fr. hoinonymique.
       OMOSFfÎRĂ ws.f. v. homosferă.
       ONCOGfîN, -A, oncogeni, -e, adj., s.f. 1. Adj (Med.) Cancerigen. 2. S.f. Genă anormală care antrenează modificări de^natură canceroasă. — Din fr. oncogene.
       ONCOGRAF, oncografe, s.n. (Med.) Aparat folosit în oncogralie. — Din fr. oncographe.
       ONCOGRAFÎE, oncografiis.f. (Med.) Reprezentare grafică a volumului, locului şi configuraţiei unui organ cu ajutorul oncografului. — Din fr. oncographie.
       ONCOMETRU, oncometre, s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea locului şi configuraţiei unui organ. — Din engl. oncometer.
       ONDÂTRĂ, ondatre, s.f. (Zool.) Bizam (Ondatra zibethica). — Din lat. Ondatra [zibethica], numele ştiinţific al ondatrei.
       ONDULEU, onduleuri, s.n. (Fam.) Ondulaţie a părului. — Din fr. ondule.
       ONGLEU, ongleuri, s.n. (Poligr.) Falţ. — Din fr. onglet.
       ONICHlE, onichii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile unghiilor. — Din fr. onychie.
       ONIC OMAL AClE, onicomalacii, s.f. (Med.) .Consistenţă anormal de moale a unghiilor. — Probabil dinfr.
       ONICOMIC OZĂ, onicomicoze, s.f. (Med.) Boală a unghiilor datorită unor ciuperci parazite. — Din fr. onychomycose.
       ONIRISM s.n. (Lit.) înclinare spre cultivarea O situaţiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al^ unei creaţii.
       ONIRiST, -Ă, onirişti, -ste, adj., S.m. şi f. (Lit.) (Adept) al onirismului’. — Onir[ism] -f- suf. -ist.
       ONOMATOMANlE, onomatomanii, s.f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvînt, a unui nume, a unei cifre etc. —wDin fr. onomatomanie.
       ONTOGtfNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. — De la ontogonie.
       ONTOGONlE, ontogonii, s.f. Studiu al apariţiei fiinţelor pe Pămînt. — Din fr. ontogonie.
       OOOIT, oocite,' s.n. (Biol.) Celulă germinativă femelă la animale. [Pr.: o-o-] — Din fr. oocyte.
       OOGJENl5ZĂ,oogen^; s.f. (Biol.) Proces de formare a ovulului animal; ovogeneză.[Pr.: o-o-]—Din fr. oogenese.
       OOLOGIC, ■*!, oologici, -ce, adj. Referitor la oologie, de oologie. [Pr.: o-o-] — Din fr. oologîque.
       OOTfiCĂ, ooteci, s.f. (Entom.) Pungă în care sînt închise ouăle la insectele ortoptere. [Pr.: o-o-] — Din fr. ootheque.
       OPACIMETRÎE, opacimetrii, s.f. (Fiz.) Măsurare a opacitătii unor substanţe. — Din fr. opacimâtrie.
       OPACIMETRU, opacimetre, s.n. Amarat pentru determinarea opacităţii sau a transparenţei hîrtiei.
   —  Din fr. opacimetre.
       OPACIZAT, -Ă, opacizaţi, -te, adj. Care este lipsit de transparenţă. — V. 'opaciza.
       OPALIZĂ, opalizez, vb. I. Tranz*. şi refl. (Rar) A face asemănător opalului, a căpăta aparenţa opalului.
   —  Din fr. opaliser. — opalizât, -ă adj.
       OPALIZÂRE, opalizări, s.f. Acţiunea de a (se)
   opaliza şi rezultatul ei. ♦ Fabricare a sticlei opalizate.
   —  V. opaliza.
       OP-ART s.n. Tendinţă în arta contemporană care încearcă îmbogăţirea expresivităţii imaginii abstracte prin obţinerea unor efecte optice, în funcţie de mişcările privitorului. [Pr.: op-drt] — Din engl. op[tical] art.
       OPEN, openuri, s.n. Competiţie deschisă pentru orice categorie de sportivi; (în tenis) turneu la care participă profesioniştii neprofesionişti. O (Adjectival) Turneu open. [Pr.: aupân] — Din engl. open.
OPERATOR- ORTOSIMPATIC
    OPERATOR, -OĂRE adj. (In sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secţii de chirurgie care include sala de operaţii, sala de preanestezie şi sălile aferente.
    OPERAŢIONALlSM s.n. (Fii.) 1. Concepţie gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noţiunile nu pot avea decît conţinut operaţional, întrucît semnificaţiile sînt generate de operaţii intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidenţă funcţia operatorie, instrumentală a conceptelor şi teoriilor ştiinţifice. [Pr.: -ti-o-] — Din engh operationalism.
    OPERAŢI ONALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este operaţional. [Pr.: -ţi-o-] — Operaţional + suf. -itate.
    OPERETISTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, de operetă. — Din it. operettistico.
    OPISTODOM. opistodomuri, s.n. (Arhit.) Partea din spate a unui templu grecesc unde se păstrau obiectele de cult si tezaurul. — Din fr. opisthodome.
    opoterăpic, -A, opoterapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la opoţerapie, de opoterapie. — Din fr. opotli6rapique.                                       , *
    oprimănt, -A, oprimanţi, -te, adj. (Rar) Care oprimă. — Din fr. opprimant.
    OPTICĂ s.f. (în sintagma) Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mişcarea electronilor în vid, . într-un cîmp electric sau magnetic.
    OPTIMĂL, -A, optimali, -e, adj. (Cu caracter) optim. — Din fr. optimal.
    OPTIMIZA, '"optimizez, vb. I. Tranz. A face ca randamentul unei maşini, al unui sistem tehnic etc. să* fie optim, să corespundă unor exigenţe sporite.— Din fr. optimiser. — optimizat; -ă adj.
    OPTIMIZARE s.f. (Mat.) Raţionament sau calcul care permite găsirea valorilor unuia sau mai multor parametri corespunzînd maximului unei funcţii.
    OPTOCUPLOR, optocuploare, s.n. (Electron.) Cuplor optic. — Din fr. opto-coupleur.
    OPTOELECTRONICA s.f. Ramură a electronicii care se ocupă de producerea, măsurarea şi folosirea radiaţiei electromagnetice din domeniul optic, precum şi de conversia acestei radiaţii în semnal electric. [Pr.: -to-e-] — Din fr. optoSlectronique.
    OPT OIZ OL AT <5 R, optoizolatoare, s.n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.:        -to-i-] — Din opto[cuplor]-f-
izolator.
    OPTOMfiTRIC, -A, optometrici, -ce, adj. De opto-metrie. — Din fr. optomfetrique.
    OPŢIONAL, -A, opţionali, -e, adj. Cu caracter de opţiune; facultativ. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. optionnel.
    ORAj, oraje, s.n. (Met.) Fulger însoţit de tunet. — Din fr. orage.
    ORAJtiS, -OlSĂ, orajoşi, -oase, adj. (Met.; despre fenomene atmosferice) Cu caracter de furtună. — Din fr. orageux. ^
    ORĂDJ3ĂN, -A, orădeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Oradea. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Oradea. — Oradea (n. pr.)w+ suf. -ean.
    ORĂDEĂNCĂ, orădence, s.f. Femeie născută şi cresc-.: ţă în municipiul Oradea. + Locuitoare din muni-jpiul Oradea. — Orădean -f suf. -că.
    ORCÂN s.n. (Met.) Ciclon tropical care se manifesta în sudul Asiei.
    ORD INATOR s.n. (în sintagma) Ordinator familial— computer familial.
    ORDONARE, ordonări, s.f. Acţiunea de a ordona. O Raport de ordonare = cuprindere a unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. — V. ordona.
    O.REL13 subst. Secţie de otorinolaringologie dintr-o policlinică, dintr-un spital etc. — Din pronunţarea iniţialelor o[to]r[ino]l[aringologie].
    ORELlST, -A, orelişti, -ste, adj. Otorinolaringolog.
 —  Orele -f suf. -ist.
    ORF13VRU, orfevri, s.m. (Livr.) Meşter care lucrează orfevrărie; aurar. — Din fr. orfevre.
    ORGANICITĂTE s.f. (Fii.) Caracter organic al unui sistem. — Din engl. organicity.
    ORGANIGRAMĂ s.f. 1. (Inform.) Reprezentare grafică a unui algoritm. 2. (Cib.) Diagramă logică.
    OR G ANIZ AŢI ON ĂL, -Ă, organizaţionali, -e, adj. Referitor la organizare, de organizare. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. organisationnel.
    ORGANOGENlE s.f. (Med.) Organogeneză. — Din fr. organogenie, engl. organogeny.
    ORGANOTROPISM s.n. (Biol.) Afinitate a unor virusuri, a unor microbi pentru un anumit organ. — Din fr. organotropisme.
 ^ ORGĂ s.f. (în sintagma) Orgă de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale căror aprindere şi intensitate sînt comandate electronic în concordanţă cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comandă pentru reglarea intensităţii luminoase a surselor de lumină în studiouri, teatre etc."
    ORNAMENTÎST, -A, ornament işti, -ste, s.m. şi f. Artist specializat în executarea lucrărilor ornamentale. — Ornament -f suf. -ist.
    ORNITOFĂUNĂ, ornitofaune, s.f. Totalitatea păsărilor dintr-o regiune, într-o epocă geologică. [Pr.: -fa-u-] — Din engl. ornithofauna.
    ORNITOFÎL, -Ă adj. De ornitofilie.
    ORNITOFILlE, ornitofilii, s.f. 1. Grijă pentru păsări, pasiune de a creşte păsări exotice şi cîntătoare.
 2. Polenizare prin intermediul păsărilor. — Din fr. ornithophilie.
    OROFlT, -Ă, 'orofiţi, -te, adj. (Despre plante) Care este adaptat mediului alpin. — Din fr. orophyte.
    ORTOCROMATÎSM s.n. Caracteristică a emulsiilor sau materialelor fotografice de a fi ortocromatice. — Din fr. orthochromatisme.
    ORTOD6NTIC, -A, ortodontici, -ce, adj. Referitor la ortodonţie, de ortodonţie. — Din fr. orthodontique.
    ORTODONTOLOGIE s.f. Specialitate a stomatologiei care studiază anomaliile de poziţie, dezvoltare etc. a dinţilor pe arcadele dentale şi tratamentul acestora. — Din fr. orthodontologie.
    ORTODOXISM s.n. Doctrină literară şi ideologică românească din perioada interbelică; înclinare spre cultivarea temelor si motivelor religioase ortodoxe.
    ORTOHOXlST, -1, ortodoxişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al ortodoxismului. — De la ortodoxism, cu schimbarea sufixului.
    ORTODRdMIC, -1, ortodromici, -ce, adj. Referitor la ortodromă, de ortodromă. — Din fr. orthodromique.
    ORTOyGENÎE s.f. (Med.) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare şi inferioare care face posibilă întîlnirea dinţilor cap la cap. — Din fr. ortho-genie.
    ORTOPTER s.n. (Aeron.) Ornitopter.
    ORTOPTIC, -A, ortoptici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, eduearea vederii stereoscopice şi tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). — Din fr. orthoptique.
    ORT ORADIO GRAFIE, ortoradiografii, s.f. (Fiz.) Ortoradioscopie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. orthoradio-graphie.
    ORTORADIOSCOPIE, ortoradioscopii, s.f. (Fiz.) Metodă radioscopică pentru obţinerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. orthoradioscopie.
    ORTOSIMPĂTIC, -Ă, ortosimpatici, -ce, adj. (Med.) Al sistemului nervos vegetativ. — Din fr. orthosym-pathique.
127
 ORTOSTATIC - OZONOTERAPIE
    ORTOSTATIC, -A, ortostatici, -cey adj. (Med.) (Care se produce numai) în poziţie verticală. — Din fr. orthostatique.
    ORTOSTATlSM s.n. (Med.) Menţinere a corpului în poziţia verticală. — Din fr. orttaostatisme.
    OSCILATOR s.n. (1 n sintagmele) Oscilator pilot — oscilator destinat să producă o oscilaţie de frecvenţă constantă utilizată ca frecvenţă de referinţă. Oscilator multispot = oscilator care poate afişa simultan mai multe imagini.
    OSCIL O GRAFÎE, oscilograf ii, s.f. înregistrare a oscilaţiilor cu ajutorul oscilografului. — Din fr. oscil-lographie.
    OSCILOMETRÎE, oscilometrii, s.f. (Med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor periferice. — Din fr. ogcillomâtrie.
    o sculat Or, -o Are , osculatori, -oare, adj. (Mat.; despre curbe, suprafeţe) Care se află în contact de oscu-laţie. — Din fr. osculateur.
    OSCULAţIE s.f. (Mat.) Contact mai strîns decît contactul de tangenţă între o curbă sau o suprafaţă cu altă curbă sau suprafaţă. — Din fr. osculation.
    OSIANÎSM s.n, (Lit.) Caracter, atmosferă proprie poemelor osianice; imitaţie a poemelor osianice. — Din fr. ossianisme.
    OSMOMiTRIC, -A, osmometrici, -ce, adj. Referitor la oslnometrie, de osmometrie. — Din fr. osmomâ-trique.
    OSMOMETRÎE, osmometrii, s.f. Parte a fizicii care studiază determinarea presiunilor osmotice. — Din fr. osmometrie.
    OSTEOCLAST, osteoclaste, s.n. (Biol.) Celulă din sînge cu rol în osteoporoză. [Pr.: -te-o-] — Din fr. osteoclaste.
    OSTEOCLAZlE s.f. (Biol.) Proces lent de resorbţie osoasă datorită osteoclastelor.
    OSTEOFLEBÎTĂ, osteoflebite, s.f. (Med.) Inflamaţie a venelor din interiorul oaselor. [Pr.: -te-o-] — Din fr. ostâophlebite.
    OSTEOGfiNIC,-A, osteogenici, -cey adj. De osteo-geneză. [Pr.: -te-o-] — Din fr.' ost6og6nique.
    OSTEOÎD;-A,'osteoiziy -de, adj. Care este asemănător structurii, naturii osului. [Pr.: -te-o-id] — Din fr. ostlolde.
    O STE O SCLEROZA,.osteoscleroze, s.f. (Med.) Condensare a ţesutului osos. [Pr.: -ste-o-] — Din fr. ostâo-sclârose.
    OSTREÎCOL, -A, ostreicoliy -ey adj. Referitor la ostreicultură, de ostreicultură. [Pr.: -tre-i-f— Din fr. ostr&cole.
    OŞEAN, -A, oşeniy -ey s.m., adj. 1. .S.m. Persoană născută şi crescută în Ţara Oaşului. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din Ţara Oaşului. — Oaş (n. pr.) + suf. -ean.
    oşeAncA, oşencey s.f. Femeie născută şi crescută în Ţara Oaşului. + Locuitoare din Ţara Oaşului. — Oşean -f suf. -că.
    OŞENflSC, -EASCĂ, oşeneşti, adj. Din Ţara Oaşului. — Oşean + suf. -esc.
    OTALGIC, -A, otalgici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otalgie, de otalgie. — Din fr. otalgique*
    OTOL<ÎG, -A, otologi, -ge, s.m. şi f. Medic specialist în otologie. — Din otologie (der. regr.).
    OTOL(ÎGIC, -A, otologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otologie, de otologie. — Din fr. otologique.
    OTOMICOZĂ, otomicoze, s.f. (Med.) Inflamaţie a canalului auditiv extern şi a timpanului, cauzată de paraziţi vegetali. — Din fr. otomycose.
    OTOPLASTÎE, otoplastiiy s.f. (Med.) Refacere plastică a urechii externe. — Din fr. otoplastie.
    OTORIN OLARIN GOL 6 GIC, -A, otorinolaringolo-gici, -cey adj. (Med.) Referitor la otorinolaringologie, de otorinolaringologie. — Din fr. oto-rhino-laryngologique,
 128
    otosclerOză, oioscleroze, s.f. (Med.) Scleroză a timpanului. — Din fr. otosclerose.
    OUTPUT s.n. 1. (Electron.) Ieşire (1). 2. (Inform.) Ieşire (2). [Pr.: âutput] — Cuv. engl.
    OVARIOCfÎL, ovariocele, s.n. (Med.) Hernie a ovarului. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. ovariocele.
    OVĂRIOPATÎE, ovariopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile ovarului. [Pr..: -ri-o-]—Probabil din fr.
    OVARIOTOMÎE, ovariotomii, s.f. (Med.) Secţionare . chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. ova-riotomie.
    OYAŢIONÂRE, ovaţionâri, s.f. Acţiunea de a ovaţiona şi rezultatul ei. [Pr.: -ţi-o-] — V. ovaţiona.
    OVLPArITATE s.f. (Biol.) Reproducere prin ouă. — Din fr. oviparitâ.
    OVOGLOBULÎNA s.f. (Biol.) Globullnă din albuşul de ou. — Din fr. ovoglobuline.
    OYOPLASIViA, ovoplasme, s.f. (Biol.) Citoplasma oului. — Din germ. Ovoplasma.
    OXALEMÎE, oxalemii, s.f. (Med.) Prezenţă a oxala-ţilor în sînge; cantitate de oxalaţi prezentă în sînge. — Din fr. oxalfrnie.
    OXALURlE, oxaluriiy s.f. (Med.) Prezenţă a oxala-ţilor în urină; cantitate de oxalaţi prezenţă în urină.
—  Din fr. oxalurie.
    0XL4CETIL1ŞNA s.f. (Chim.) Combinaţie a aceti-lenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] — Din fr. oxyacGtylfcne.
    OXIACETIL^NIC, -A, oxiacetileniciy -cey adj. De oxiacetilenă. O Sudură oxiacetilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreţinută de combinaţia dintre oxigen şi acetilenă. [Pr.,: -xi-a-] — Din fr. oxiacâtylânique.
    OXIBldTIC, -A, oxibiotici, -cey adj. (Biol.; despre organisme) Care consumă oxigen atmosferic. [Pr. : -bi-o-] — Din engl. oxybiotic.
    OXIBlOzA s.f. (Biol.) Prezenţă a oxigenului într-un proces biochimic aerob. [Pr.: -bi-o-] — Din germ. Oxybiose, engl. oxybiosis*
    OXICEFÂL, -A, oxicefali, -e, adj., s.m. şi f. (Organism) care prezintă oxicefalie. — Din fr. oxycâphale.
    OXICLORtJRĂ, oxicloruri, s.f. (Chim.) Combinaţie a unei substanţe cu oxigenul şi clorul. <> Oxiclorurâ de carbon = fosgen. — Din fr. oxyclorure.
    OXIDIMfiTRIC, -A, oxidimetrici, -cey adj. (Chim.) De oxidimetrie. — Din fr. oxydimetrique.
    OXIDIMfiTRU, oxidimetre, s.n. (Chim.) Instrument pentru analiza cantitativă a soluţiilor de oxidanţi.
—  Din fr. oxydimetre.
    OXIMETRÎE s.f. (Med.) Determinare a cantităţii de oxigen din hemoglobină; cantitate de oxigen conţinută de hemoglobina sangvină.
    OXIMfîTRU, oximetre, s.n. (Med.) Aparat pentru determinarea cantităţii de oxigen din hemoglobină în sîngele periferic. — Din fr. oxymetre.
    OZONIZATtfR, ozonizatoare, s.n. Aparat pentru transformarea aerului în ozon. — Ozoniza -f suf. -tor.
    OZONOMfiTRIC, -A , ozonometrici, -ce, adj. Referitor la ozonometrie, de ozonometrie. — Din fr. ozo-nomâtrique. .
    OZONOMETRÎE, ozonometrii, s.f. Măsurare a proporţiei de ozon din atmosferă. — Din fr. ozonometrie.
    OZONOMflTRU, ozonometre, s.n. Aparat pentru măsurarea proporţiei de ozon din atmosferă. — Din fr. ozpnometre. *
    OZONOSCGP, ozonoscoape, s.n. Dispozitiv optic pentru determinarea prezenţei ozonului. — Din fr. ozonoscope.
    OZONOTERAPÎE, ozonoterapii, s.f. (Med.) Folosire a unui amestec de oxigen cu ozon în scop ţeyapeyţiG, — Din fr. ozonotberapie,
p
    PACHIDERMlE s.f. v. paliidermie.
    PADELÂ, padeîez, vb. I. Intranz. (Rar) A vîsli cu ajutorul padelei. — Din padelă (după engl. paddle).
    PAHIDERMlE, pahidermii, s.f. (Med.) îngroşare anormală a pielii. [Var.: pachidermie s.f.] — Din fr. pachydennie.
    PAHIGLOSlE, pahiglosii, s.f. (Med.) îngroşare anormală a limbii. — Din fr. pachyglossie.
    PAHIMENiNGE, pahimeninge, s.n. (Anat.) Dura-mater. — Din fr. pachymeninge.
 •  PAHIMENIN GlTĂ, pahimeningite, s.f. (Med.) Meningită a pahimeningelui. — Din fr. pachymâningite.
    PAIDEIA s.f. Concepţie educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie şi ştiinţă. [Pr.: pa-i-de-iă] — Cuv. gr.
    PAI OL, paioale, s.n. (]\lar.) Pardoseală de protecţie cu care se căptuşeşte podeaua încăperilor unei nave. [Pr.: pa-iol] — Din fr. payol, rus. paiol.
    PAION, paioane, s.n. (Rar) împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecţionate din sticlă. [Pr.: pa-ion] — Din fr. paillon.
    PAIRlE S;f. Calitate, demnitate de pair. [Pr. : pe-ri-e] — Din fr. pairle.
    PAL, poluri, s.n. Material lemnos sub formă de placă obţinut prin presarea aşchiilor de lemn în combinaţie cu diferiţi lianţi. — Din iniţialele p[lacă] -f +a[glomerată din] -f- l[emn].
    PALATlTĂ,palatite, s.f. (Med.) Inflamaţie a cerului-gurii. — Din fr. palatite.
    PALEĂL, -Ă, paleali, -e, adj. (Zool.) De palium, al paliumului. [Pr.: -le-al] — Din fr. palleal.
    PALEANTR<5P, paleantropi, s.m. Nume dat omului fosil din pleistocenul mediu. [Pr.: -le-an-] — Din lat, Palaeoanthropus, numele ştiinţific al paleantropului.
    PALEĂRCTIC, -Ă, palearctici, -ce, adj. Din părţile nordice ale lumii vechi. [Pr.: -le-arc-] — Din fr. palâarc-tique.
    PALE0ANTROPOLOG, -A, paleoantropologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-]
 —  Din fr. palâoanthropologue.
    PALEOANTROPOLOGIC, -Ă, paleoantropologiciy-ce, adj. Referitor la paleoantropologie, de paleoantropologie. [Pr.: -le-o-an-] — Din fr. palSoanthropologique.
    PALEOANTROPOLOGIE s.f. Parte a antropologiei care studiază omul fosil, preistoric. [Pr.: -le-o-an-] — Din fr. palGoanthropologie.
    PALE O ARHE OL <5 GIC, -Ă, paleoarheologici, -ce, adj. Referitor la paleoarheologie, de paleoarheologie. [Pr.: -le-o-ar-he-o] —"Din fr. pal6oarch6ologique.
    PALEOARHEOLOGIE s.f. Arheologie a preistoriei. [Pr. -le-o-ar-he-o-] — Din fr. pal6oarcli6ologie.
    PÂLEOASTRONAtJT, paleoastrynauţi, s.m.. Fiinţă despre care documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule ce aveau atribute tehnice proprii aeronavelor şi astronavelor. [Pr.: -le-o-as-] Paleo-+ astronaut.
    PALEOASTRONAUTIC, -A, paleoastronautici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Cercetare a celor mai vechi informaţii
 despre preocupări astronautice. 2. Adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică. (1). [Pr.: -le-o-as-] — Din fr. palâoastronautique.
    PALEOBIOL6GIC, -Ă, paleobiologici,          -ce, adj.
 Referitor la paleobiologie, de paleobiologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] — Din fr. palâobiologique.
    PALEOBIOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază organismele fosile animale şi vegetale. V. paleontologie. [Pr.: -le-o-bi-o-] — Din fr. paleobiologie.
    PALEOBOTÂNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic.
    PALEOBOTANlST, -Ă, paleobotanişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în paleobotanică. [Pr.: -Ze-o-] — Din fr. patâobotaniste.
    PALEOECOL<ÎGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] — Din fr. palâoâcologique.'
    PALEOECOLOGIE s.f. Ramură a paleontologiei care studiază condiţiile de viaţă ale plantelor şi animalelor din trecut. [Pr.: -le-o-e-] — Din fr. palâoâco-logie.
    PALEOFITOL(5GIC, -Ă, paleofitologici, -ce, adj. (Rar) Paleobotanic. [Pr.: -le-o-] — Din fr. pal6o-phytologique.
    PALE OFIT OL O GlE s.f. (Rar) Paleobotanică.. [Pr.: -le-o-] — Din fr. palâophytologie.
    PALEOGEOFlZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s.f., adj.
 1. S.f. Ramură a geofizicii care studiază structura şi proprietăţile fizice ale globului terestru în trecutul geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1), de paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-]—• Din fr. pal6o-g^ophysiquc, engl. paleogeophysics.
    PALEOGEOGRĂFIC, -Ă, pal eo geograf ici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] — Din fr. palâogâographique.
    PALEOPATOLiÎGIC, -Ă, paleopatologici, -ce, adj. Referitor la paleopatologie, de paleopatologie. [Pr.: -le-o-] — Din fr. palâopathologique.
    PALEOPATOLOGIE s.f. Ramură a patologiei care studiază bolile vieţuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] — Din fr. palţopathologie.
    PALEOPEDOLCÎGIC, -Ă, paleopedologici, -ce, adj. Referitor la paleopedologie, de paleopedologie. [Pr.: -le-o-] — Din fr. pal6op£dologique.
    PALEOPEDOLOGIE s.f. Ramură a pedologiei care studiază solurile formate în pleistocen sau mai vechi. Pr.: -le-o-] — Din fr. paleopedologie.
    PALEOS0L, paleosoluri, s.n. Sol format în condiţiile de climă şi de vegetaţie, din trecutul geologic al Pămîntului. [Pr.: -le-o- ] — Din fr. palâosol.
    PALEOZOOL0G, -Ă, paleozoologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] — Din germ. Paleozoolog.
    PALE OZ O OL 6 GIC, -A, paleozoologici, -ce, adj. Referitor la paleozoologie, de paleozoologie. [Pr.: -le-o-zo-o-] — Din fr. patâozoologique.
PALESTRIC - PANLOGIST
    PAIJESTRIC, -A, palestrici, -ce, -adj. Referitor la palestră, de palestră. — Din fr. palestrique.
    PALETIZARE, paletizâri, s.f. Manipulare şi transportare a mărfurilor cu ajutorul unor platforme speciale.
 —  După fr. palettisation.
    PALI s.m. Limbă veche, indo-europeană, folosită astăzi ca limbă liturgică budistă şi ca limbă de cultură în India, Sri Lanka, Birrciania, Thailanda. — Din fr. pâli.
    PALlAC s.n. v. paliag.
    PALIAG s.n. Aliaj de paladiu şi argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. [Var.: paliâc s.n.] — Din germ. Paliag.
    PALlfîR s.n. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat după dezlipirea de la sol.
    PALINGENEZIC, -A, palingeneziei, -ce, adj. (Greoi.) Referitor la palingeneză, de palingeneză. — Din fr. palingenesique.
    PALINOLOGIC, -A, joalinologici, -ce, adj. (Bot.) Referitor la palinologie, de palinologie. — Din fr. palynologique.
    PALISADIC, -A, palisadici, -ce, adj. (Bot.). De palisadă (2). — Din fr. palissadique.
    PALIUM, paliumuri, s.n. (Zool.) Manta. — Din lat., fr. pallium,*
    PALMATIFlj), -A, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mînă. — Din fr. palmatifide.
    PALMATCrA, palmaturi, s.f. (Med.) Malformaţie congenitală constînd în unirea degetelor mîinii printr-o pieliţă. — Din fr. palmature.
    PÂLMĂ1 s.f. Obiect de cauciuc în formă de înotătoare fixată de picior, folosit la înotul subacvatic.
    PALMIERA, palmiere, s.f. Bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele1 (1) în timpul muncii. — Palmă1 + suf. -ierâ.
    PALP s.m. v. palpă.
    PALPĂ, palpe, s.f. (Entom.) Mic aperidice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s.m.] — Din fr. palpe.
    PALPEBRAL, -A, palpebrali,        -e, adj. (Anat.)   Al
 pleoapei, referitor Ih pleoapă. —    Din fr. palpebral.
    PALCdA, palude, s.f. (înv.)       Baltă;   mlaştină.  —
 Din lat. paliis, -uMs, fr. palude.
    PALUDE AN, -A, paludeeni, -er, adj. (Rar) Palus-tru.<C> Friguri paludeene = paludism. [Pr.: -de-ari] — Din fr. paludSen.
 . PALUDOL (5G,-A, palud'ologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în paludologie. — Din paludologie (der. regr.).
    PALUDOLOGIE s.f.* (Med.) Malariologie.Din
    PALUD^S, -OASĂ, paludoşi, -oase, adj. (Livr.) Mlăştinos. — Din lat. paludosus, it. paludoso.
 . PALUEJOTERAPIE s.f. (Med.) Malarioterapie. —
 ■ Din fr. paludotlierapie.
    PALUX s.n. Lac incolor care se aplică pe suprafaţa parchetului. — Denumire comercială. *
    PANACAGlU, panacagii, s.m. (Rar) Panacodar. — C-f. panacodar.
    PANACODAR, panacodari, s.m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [Var.: pana-cotâr s.m.] — Panacod + suf. -ar.
    PANACOTAR s.m.v. panacodar.
    PANAFRICAN, -A, panafricani, -e, adj. Care se referă la (toată) Africă, din întreaga Africă. — Din fr. panafricăîn.
    PANAFRICANlSM s.n. Doctrină care tinde să dezvolte unitatea şi solidaritatea popoarelor africane. — Cin fr. pknaMcânismc.
    PANAMERICANÎSM s.n. Doctrină care tinde să dezvolte o mai strînsă colaborare între statele americane. — Din fr. panamGrioanisme.
    PAN AMERICANI ST, -A, panamericanişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al panamericanismului. — Din fr. panamericaniste.
    PANAMEZ, -Ă, panamezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană născută şi crescută în Panama.
 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Panama. — Panama (n. pr.) -f suf. -ez.
    PANARAB, -A, panarabi, -e, adj. Care se referă la, ansamblul ţărilor de limbă arabă şi la civilizaţia acestora. — Din fr. panarabe.
    PANCRAŢIU, pancraţii, s.n. Probă atletică la vechii greci, constînd în trîntă şi pugilat. — Din fr. pancrace.
    pAnda s.m. invar. Mamifer carnivor asemănător cu un ursuleţ, care are blana albă cu pete negre şi trăieşte în Himalaia (Ailurus fulgens). — Din engl., fr. panda.
    PANDAJMETRlE s.f. (Geol.) Determinare a înclinării şi a direcţiei straturilor geologice din adîncime, în scopul cunoaşterii structurilor geologice. — Din fr. pandagem&rie.
    PANDELĂŞ, pandelaşe, s.n. (Reg.) Dans popular românesc. — De la Pândele (n. pr.) + suf. -aş.
    PANDORA, pandore, s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI — XVII. — Din fr. pandore.
    PANELfîNIC, -A, panelenici, -ce, adj. Referitor la panelenism, de panelenism; panelenistic, panelenist. — Din fr., panhell6nique.
    PANELENISM s.n. Doctrină politică preconizînd unirea tuturor populaţiilor elenice într-un singur, stat.
 —  Din fr. panhellGnisme.
    PANELENlST, -A, panelenişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al panelenismului. — De la panelenism.
    PANELENISTIC, -A, panelenistici, -ce, adj. Pan-elenic. — Pan1- -f elenistic.
    PANEUROPEAN, -ÎL,paneuropeni, -e, adj. Din toate ţările Europei. [Pr.: -e-u-] — Din engl. paneuropean.
    PANGEA, pangele, s.f. (Bot.; reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor: a) sfeclă (Beta vulgaris); b) sfeclă roşie (Beta rubra). — Din tc. pancar.
    PANGEN^ZA s.f. Teorie evoluţionistă care susţine transmiterea, prin ereditate, a tuturor însuşirilor dobîndite. — Din fr. pangenese.
    PANGERMANIC, -A, pangermanici, -ce, adj., s.m. şi f. (Adept) al pangermanismului; pangermanist. — Din fr. pangermanique.
    PANGERMANiSM s.n. Doctrină politică preconizînd unirea tuturor populaţiilor de origine germană într-un singur stat. — Din fr. pangermanisme.
    PANGERMANIST, -A, pangermanişti, -ste, adj., s.m. şi f. Pangermanic. — Din fr. pangermaniste.
    panicArd, -A, panicarzi, -de, s.m. şi f., adj. (Pe-ior.) 1. S.m. şi f. Persoană cuprinsă (nejustificat) de panică (care influenţează şi pe alţii). 2. Adj. Care denotă, care manifestă (nejustificat) panică. — Din fr. paniquard.
    PANICAT, -A, panicaţi, -te, adj. (Livr.) Care este cuprins de panică. — Din, fr. panique.
    PANISLAMIC, -A* panislamici, -ce, adj. Referitor la panislamism, de panislamism. — Din fr. panisla-miquc.
    PANISLAMISM s.n. Doctrină politico-religioasă care • preconizează reunirea tuturor musulmanilor într-un singur stat. — Din fr. panislamisme.
    FANLOGlST, -A, panlogişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al panlogismului. — De la panlogism.
 130
PANMIXIî! -PARAFUC8INĂ
    PANMIXlE, panmixii, s.f. (Biol.) încrucişare întîmjplătoare, din punct de vedere genetic, între doi indivizi de sex opus. — Din engl. panmixia.
    PANORAMĂ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. — Din engl. panoram. — pa-noramâre s.f.
    PANORAMIC s.n. (Cin.) Cadru vizual cuprinzător obţinut prin deplasarea aparatului de filmat sau a camerei de televiziune în jurul unui ax orizontal sau vertical, fără ca operatorul să-si părăsească locul.
    PANSĂT, -Ă, pansaţi, -te, adj. Care. este acoperit cu pansameîit; (înv. şi pop.) oblojit. — V. pansa.
    PANSLAVÎST, -Ă, panslavişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al panslavismului. — Din fr. pansiaviste.
    PANTOGRĂFIC, -Ă, pantografici, -ce, adj. Referitor la pantografie, de pantografie. — Din fr. pan-tographique.
    PANTROP, -Ă, pantropi, -e, adj. (Biol.; despre microbi, viruşi) Care se poate localiza în orice parte a organismului. — După enetf. pantropic.
    PĂNUS s.n. (Med-.) 1. Vascularizaţie anormală a unei membrane, însoţită de formare de ţesut conjunctiv. 2. Adenită nesupurată. — Din fr. pannus.
    PĂNZER, panzere, s.n. Tanc german din cel de al doilea război mondial. [Pr.: -ţer] — Din germ. Panzer.
    PAPAGALÎSM, papagalisme, s.n. (Rar) Reproducere, imitare mecanică a ceea ce este scris sau spus de cineva. — Papagal + suf. -isfn.
    PAPAGALICI, papagalicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A reproduce în mod mecanic ceea ce este scris sau spus de cineva. — Papagal -j- suf. -ici.
    PAPATĂCI subst. (Med.; în sintagma) Febră papa-taci =boală infecţioasă şi contagioasă produsă de un virus. — Din lat/ [Phlebotomus] pappatasi (sau pa-patasii), numele ştiinţific al insectei care transmite boala.
    PAPIER MÂCHfî subst. Pastă de hîrtie (amestecată cu ghips sau cu caolin şi cu clei de colofoniu) folosită in confecţionarea unor obiecte decorative şi în sculptură. [Pr.: papiâ mase] Cuv. fr.
    PAPILIF<5RM, -Ă, papiliformi, -e, adj. (Anat., Biol.) Care are formă de papilă. — Din fr. papilliforme.
    PAPILOMATOS, -OĂSĂ, papilomatoşi, -oase, adj. (Med.) Care are aspect de papilom. — Din fr. papil-lomateux.
    PAPILOMATOZĂ, papilomatoze, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile cutanate în care apar papiloame. — Din fr. papillomatose.
    PAPILOS, -OĂSĂ, papiloşi, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. — Din fr. papilleux.
    PAPIONĂRE, papionări, s.f. Mişcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-]~— După fr. papil-lonnage.
    PAPIROHÎGIC, -Ă, papirologiei, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. — Din fr. papy-r ologi que.
    PĂPŞER, papşere, ş.n, Foarfece pentru carton şi mucava. — Din germ. Pappschere.
    PĂPUS, papusuri, s.n. (Bot.; la compozite) Grupare de perişori la, extremitatea superioară a fructului matur. — Din lat. pappus.
    PARABĂL, parabaluri, s.n. Panou de pe un poligon (2) în care se opresc gloanţele. — Din fr. pare-balles.
    PARABIOTIC, -Ă, parabiotici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parabioză, de parabioză. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. parabiotique.
    PARABIOZĂ, parabioze, s.f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilităţii normale a. unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condiţiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. parabiose.
    PARAB6LIC2, -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă2; alegoric. — Din fr. parabolique,.
    PARABOLOID s.m. (Mat.; în sintagma) Paraboloid de rotaţie = suprafaţa generată prin rotaţia unei parabole1 în jurul axei de simetrie.
    PARABIJCLĂ, parabucle, s.f. (Mar.) Parîmă folosită pentru ridicarea unui scondru pe punte. — Para1-4- buclă.
    PARABULÎE, parabulii, s.f. (Med.) Tulburare funcţională la psihopaţi, manifestată prin scăderea activi-tătii voluntare. — Din fr. paraboiilie.
    PARACAZElNĂ s.f. Produs obţinut prin coagularea * cazeinei din lapte. [Pr.: -ze-i-] — Din fr. paracas6ine.
    PARACETAMOL s.n. Produs farmaceutic cu acţiune analgezică şi antipiretică. — Din fr. paracetamol, engl. paracetamol. .
    PARACHINEZÎE, parachinczii, s.f. (Med.) Tulburare a funcţiei motorii, constînd în efectuarea unor mişcări anormale. [Scris şi: parakinezie] — Din fr. parakinesie.
    PARACISTlTĂ, paracislite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. —
 Din fr. paracystite.
    PARACIVILIZĂŢIE, parocivilizaţii, s.f.-(Livr.) Stare inferioară civilizaţiei; manifestare ce mimează civilizaţia autentică; care se află la marginea civilizaţiei. — Para2- -f civilizaţie.
    PARACLĂZĂ, paraclaze, s.f. (Geol.) Falie. — Din fr. paradase.
    PARACLÎNIC, -Ă, paraclinici, -ce, adj. (Med.) Care depăşeşte domeniul clinic. — Para1- -f clinic.
    PARACLISERlŢĂ, paracliser iţe, s.f. Femeie care îngrijeşte,şi păzeşte o biserică, participînd şi la oficierea cultului. — Paracliser -f suf. -iţă.
    PARACUZÎE, paracuzii, s.f. (Med.) Iluzie auditivă.
 — Din fr. paracousie.
    PARADIAFONlE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] — Din fr. paradiaphonie. .
    PARAFĂZIC, -Ă, parafazici, -ce adj., s.m. şi f. (Bolnav) de parafazie. — Din fr. paraphasique.
    PARAFAZIE, parafazii, s.f. (Med.) Tulburare maladivă de vorbire caracterizată prin substituirea şi , deformarea cuvintelor. — Din fr. paraphasie.
    PARAFILATELlE s.f. Ramură a filateliei care studiază documente poştale. — Para1- -f filatelie.
    PARAFlNIC, -Ă adj. (Chim.; în sintagma) Hidro: carburâ parafinicâ = alean.               N
    PARAFIZĂ, parafize, s.f. (Bot.) Perişor care acoperă organele de reproducere la muşchi1, alge şi ciuperci. — Din fr. paraphyse.
    PA11AFLOW s.n. (Chim.) Paragel. [Pr.: -flou]-Cuv. engl.
    PARAF ONlE, par afonii, s.f. (Med.) Boală care constă în pronunţarea nazalizată a sunetelor. — Din fr. paraphonie.
    PARAFORMALDEHlDĂ s.f. Polimer al formalde-hidei care, prin încălzire, se transformă în formalde-hidă. — Din fr. paraformald6hyde.
    PARAFRĂSTÎC, -Ă, parafrastici, -ce, adj. Referitor la parafrază, cu caracter de parafrază. — Din fr. paraphrastique.
    PARAFRflNIC, -Ă, parafrenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la parafrenie. — Din fr. paraphrenique.
    PARAFRENÎE, parăfrenii, s.f. (Med.) Boală psiMcă cu simptome asemănătoare paranoiei şi schizofreniei. — Din fr. paraphrănie.
    PARAFUCSÎNĂ s.f. (Chim.) Colorant extras din fucsmă. — Din fr. paraîuchsine.
131
PAKAFUM - PARODONTITĂ
     PARAT CM, parafumuri, s.n. Dispozitiv ataşat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. — Para2- -f fum (după fr. pare-fumee).
     PARAGfiL, parageluri, s.n. Aditiv pentru coborîrea punctului de congelare a uleiurilor minerale; paraflow.
  —  Din it. paragelo.
     PARA GENfÎTIC, -1, .paragenetici, -ce, s.f., adj.
  L S.f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influenţează evoluţia intrauterină din momentul fecundaţiei pînă la naştere, n. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (II). + Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei.— Din fr. paragenetique.
     PARAGRĂMĂ, paragrame, s.f. Greşeală de ortografie constînd în substituirea unei litere cu alta. ^ Joc de cuvinte. — Din fr. paragramme, engl. paragram.
     PARALALtE, paralalii, s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii care constă în dificultatea de a găsi cuvîntul : potrivit. — Din fr. paralalie.
     PARALDEHIdA s.f. (Chim.) Produs rezultat din polimerizarea acetaldehidei şi care are acţiune hipnotică. — Din fr. paraldâhyde, engl. paraldehyde.
     PARALEXfîM, paralexeme, s.n. (Lingv.) Formaţie ' lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. — Din fr. paraîexeme.
     PARALEXEMÂTIC, -Ă, paralexematici, -ce, adj. (Lingv.) De paralexem. — Din fr. paralexematique.
     PARALITERÂR, -Ă, paraliterari, -e, adj. Al para-literaturii. — Din fr. paralittâraire.
     PARALITERAT(JRÂ, paraliteraluri, s.f. Scriere considerată la periferia creaţiei literare propriu-zise. — Din fr. paralittârature.
     PARAMflR, paramere, s.n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părţi simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. — Din engl. paramere.
     parametrOn, parametroane, s.n. Circuit folosit la înregistrarea informaţiilor sau la efectuarea operaţiilor logice în telecomunicaţii sau în cibernetică. — Din. fr. paramâtron.
     PARAMIMlE, paramimii, s.f. (Med.) Parachinezie constînd în pervertirea expresiei mimice pînă la lipsa concordanţei dintre mimică şi trăirile emoţionale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia şi aceleiaşi expresii mimice în stări emoţionale diferite.
  —  Din fr. paramimie.
     PARANESTEZÎE, paranestezii, s.f. (Med.) Anestezie generală. — Para1- -f anestezie.
     PARANGONÂJ, parangonaje, s.n. (Tipogr.) Aşezare . a unui cuvînt cules cu litere rriai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. — Din fr. pa-rangonnage.
     PARANORMĂL, -Ă, paranormali, -e, adj. (Despre fenomene, manifestări etc.) Care se află în afară de ceea ce este normal. — Din. fr. paranormal.
     PARANTfÎTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. — Din fr. parenthâtique, it. parantetico.
     PARAPITflC, parapiteci, s.m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. — Din fr. pa-rapithdque.
     PARAPLĂSMĂ, paraplasme, s.f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcţionale ale celulei. — Din fr. paraplasme.
     PARAPSIHOLOGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologic. — Din fr. parapsyohologique.
     PARAPSIHOLOGIE s.f. . Ramură a psihqjogîei care studiază fenomenele psihice paranormale (percep-
  ţia extrâsenzorială, telepatia etc.) care nu sînt încă explicate ştiinţific; metapsihologie. — Din fr. para-pgychologie.
    PARASEXUALITĂTE s.f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decît cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] — Din fr. parasexualitâ.
    PARATONtE, paratonii, s.f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întîrziere a unor mişcări la plante sub influenţa unor stimuli externi. — Din fr. paratonie.
    PARATROFlE, par atrofii, s.f. (Biol.) Formă de parazitism în care,energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. — Din engl. paratrophy.
    PARATUBERCULtfZl, paratuberculoze, s.f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoşi. 2. (Med. vet.) Boală infecţioasă la rumegătoare. — Din fr. paratuberculose.
\ PARAXIĂL, -Ă, par axiali, -e, adj. (Fiz.; despre raze de lumină) Paralel cu axa unui sistem optic. [Pr.: -xi-al] — Din fr. paraxial.
    PARAZITEMlE, parazitemii, s.f. (Med.) Prezenţă patologică a unor paraziţi în sînge. — Din fr. părăsit fonie, engl. părăsit (a) emia.
    PARAZIT OF OBfE, parazitofobii, s.f. (Rar.) Teamă exagerată, morbidă de paraziţi (1). — Parazit + fobie.
    PARCELĂR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agr.^ despre culturi) Care se face pe parcele. — Din fr. parcellaire.
    PARCOMETRU, parcometre, s.n. Aparat de taxare pentru parcarea autovehiculelor. — Din fr. parco-mfctre.
    PARENETIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. — Din fr. parenâtique.
    PARENTĂL, parentali, -e, adj. (Rar) Care se referă la părinţi; ereditar. — Din fr. parental.
    PÂREZlE, parezii, s.f. (Med.) Paralizie uşoară, parţială. — Din fr. parâsie.
    PARIOR, pariori, s.m. Persoană care pariază. [Pr.: -ri'or] — Din fr. parieur;
    PARISILĂB, -Ă, parisilabi, -e, adj. (Rar) Parisi-labic. — Din parisilabic (der. regr.).
    PARITÂTE s.f. (în sintagmele) Paritate monetarâ= raport de echivalenţă între unităţile băneşti a două ţări, în funcţie de conţinutul (greutatea) lor de metal pur de acelaşi fel (aur sau argint) sau de puterea de cumpărare. Paritate valutară = raport de echivalenţă între diferite valute, pe baza conţinutului lor în aur, stabilit prin lege. .
    PARKINS<5N s.n. (Med.; şi în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor şi capului şi prin rigiditate musculară. — Din fr. parkinson.
    PARKINSONlSM s.n. (Med.) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. — Din fr. parkinsonisme.
    PARNĂSIE s.f. (Bot.; şi în sintagma parnasie de mlaştini) Şopîrlaiţă-albă (Parnassia palustris). — Din lat. Parnassia [palustris], numele ştiinţific al parnasiei.
    PAR0DIC, -Ă, parodici, -ce, adj. Cu caracter de parodie, al parodiei. — Din fr. parodique.
    PARODONTĂL, -Ă, parodontali, -e, adj. (Anat.) Al parodonţiului, de parodonţiu. <> Ţesut parodontal = ţesut marginal moale, cti formaţiuni fibroase, care înconjură dintele şi alveola dentară; parodonţiu moale, periodont. — Din fr. parodontal.
    PARODONTÎTĂ, parodontite, s.f. (Med.) Inflamaţie a parodonţiului. — Din fr. parodontite.
132
    PARODONTOGRĂMĂ, parodontograme, s.f. (Med.) Diagramă a datelor obţinute prin parodontometrie.
 —  Din fr. parodontogramme.
    PAR OD ONTOLOGIE s.f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. — Din fr. parodontologie.
    PARODONT(ÎM, parodontoame, s.m. (Med.) Tumoare a ţesutului parodontal. — Din fr. parodontome.
    PARODONTOMETRIE, parodontometrii, s.f. (Med.) Măsurare a pungilor gingivale, a refracţiei şi a mobilităţii dinţilor; diagramă a datelor obţinute prin această măsurare. — Din fr. parodontometrie.,
    PARODONTOPATlE, parodontopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile dentare. — Din fr. parodontopathie.
    PARODONŢIU s.n. (Anat.) Complex morfologic funcţional care asigură fixarea dinţilor în osul maxilar. O Parodonţiu moale, = ţesut marginal moale, cu formaţiuni fibroase, care înconjură dintele şi alveola dentară; ţesut parodontal. Parodonţiu osos = porţiune osoasă în care sînt săpate alveolele dentare şi pe care se inserează parodonţiul moale. — Din germ. Paro-dontium.                        '
    PAROTIDIĂN, -A, parotidieni, e, adj. (Anat.) Referitor la parotidă, al parotidei. [Pr.: -di-pn] — Din fr. parotidien.
    PARTAJĂBIL, -Ă, partajabili -e, adj. Care poate fi împărţit. — Din fr. partageable.
    PARTICIPATIV, -Ă, participativi, -e, adj. Care participă afectiv din tot sufletul; dedicat, implicat. + Care manifestă spirit de colaborare; p. ext. entuziast.
 —  Din fr. participatif.
    PARTÎCULĂ s.f. (Fiz.; în sintagmele) Particulă alfa = nucleu de heliu format din patru nucleoni. Particulă beta = electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv.
    PARTIŢIE, partiţii, s.f. 1. (Mat.; în expr.) Partiţie a unei mulţimi = mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două cîte două şi a căror reuniune este mulţimea dată. 2. (în lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune.
 —  Din fr. partifion.
    PARŢIĂR adj. (Jur.; astăzi ieşit din uz; în sintagma) Colon parţiar == persoană care lua în arendă o bucată de pămînt şi împărţea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ţi-ar] — Din lat. partiarius [colonus].
    PAS s.m. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanţă creată între unul dintre părinţi şi. unul dintre copiii lui, astfel încît posibilitatea acestuia de a primi
 o  genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei.
    PASAGER s.n. Navă de pasageri.
    PĂSĂ s.f. 1. (Nav.) Fîşie de apă indicată navigaţiei într-o zonă cu stînci, bancuri, mine etc. 2. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matriţele care îl fasonează.
    PAStTĂ, pasele, s.f. Piesă a unei maşini de tricotat care serveşte la conducerea firului. — Din fr. passette.
    PASIONALlSM s.n. .(Rar) Pasionalitate. [Pr. : -si-o-] — Pasional + suf. -ism.
    PASIONALITĂTE s.f. Caracter pasional, pătimaş; (rar) pasionalism. [Pr.:       -si-o-] — Pasional -f suf.
 -itate.
    PASltJNE s.f. Gen muzical înrudit cu oratoriul, dar al cărui text este întotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucată muzicală aparţinînd acestui gen.
    PASIVlST, pasivişti, s.m. Persoană stăpînită de pasivism. — Pasiv + suf. -ist.
    PASSING-SHOT s.n. (Tenis) Minge care trece pe lîngă adversarul venit la fileu. [Pr.: păsing-şot] — Cuv. engl.
    PÂSTĂ s.f. Lac de unghii cu aspect omogen.
                                                                                               PAROD ONTOGRAMĂ - PĂR*
     PASTEL adj. invar. (Despre culori, desene etc.) Cu tonuri palide, delicate; pastelat.
     PASTELIZĂ, pastelizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A desena, a vopsi în culori pastel. + A face să aibă culorile atenuate. 2, A crea un pastel (1); a da impresia de pastel. — Pastel +wsuf. -iza.
     PASTELIZANT, -Ă, pastelizanţi, -tey adj. (Rar) Ca .de pastel. — Pasteliza -f suf. -ant.
     PASTlcA, pastici, s.f. (Tehn.) Muflă (2). - Din it. pastecca.
     PASTIFlANT, -A, pastifianţiy -tey adj., s.n. (Substanţă) care permite obţinerea unei paste. — Din pastă (după plastifiant).
     PASTILĂ s.f. Loc special amenajat (de forma unei pastile 1) în mijlocul unei pieţe, al unei intersecţii largi, pentru refugiul pietonilor, dirijarea circulaţiei etc.
     PASTIŞOR, pastişori, s.m. (Rar; depr.) Persoană care pastişează. — Din fr. pasticheur.
     PASTORALlSM s.n. Tendinţă în literatură şi în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. — Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism.
     PATARAŢInA, pataraţine, sJ. (Mar.) Parîmă folosită la fixarea de borduri şi spre pupă a arborilor unei nave cu vele. — Cf. it. paterazzo, fr. p a-tarasse.
     PATERNAL,- A,paternali, -ey adj. (Livr.) Patern. — Din fr. paternei.
     PATETICO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Plin de patos. [Pr.: -te-] — Cuv. it.
     PÂTETIZA, patetizez, vb. I. Intranz. (Livr.) A pune patos (în ceva); a exagera caracterul patetic. — Din fr. pathGtiser.
     PATIBAR, patibaruri, s.n. Bar cu specific de patiserie. — Pati[serie] + bar.
     PATISlfiR, patisieri, sjn. Persoană care prepară , şi vinde produse dc patiserie. [Pr.: -si-er] — Din fr. pâtissier.
     PATOFIZIOLOGlE s.f. Ramură a medicinei care studiază disfuncţiile organismului. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. pathophysiologie.
     PATOGENfîZĂ s.f. (Med.) Patogenie. — Din fr. pathogenese.
     PATOGfîNIC, -A, patogenici, -ce, adj. (Med.) Referitor la patogenie, de patogenie. — Din fr. pathogG-nique.
     PATOGNOMONlE s.f. (Med.) Ansamblul simpto-melor caracteristice unei boli, pe baza cărora se poate stabili diagnosticul. — După fr. pathognomonie. '
     PATOLOG, -A, patologi, -ge, s.m. şi f. Medic specialist în patologie. — Din patologie (der. regr.).
     PATROCLlN, -A, patroclini, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care a moştenit predominant caractere paterne. — Din fr. patrocline.
     PATRONlM, patronime, s.n. Nume de familie. — Din fr. patronyme.
     PATRONIMlE s.f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluţia numelor după tată într-o familie. — De la patronim. ^'
     PATRULATER, -Ă, adj: (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) 'patrulateră = piramidă sau prismă cu baza s_au bazele, un patrulater.
     PAVLOVIST, -A, pavlovişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al pavlovismului. — Din engl. pavlovist.
     PĂLĂRIE s.f. (Bot.; în compusul) Pălăria-tucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roşii-brune sau violet închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum ).
     PĂMÎNTEÂN, -Ă adj., s.m. şi f. (Rar) Muritor (2).
     PĂR2 s.m. (Bet.; In compusul) Părultfetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuinţată
                                                                                                                           133
PĂRĂGINOS - PERFtJZOR
      ca plantă medicinală şi ornamentală (Adianlhum cap illus- V eneriş ).
         PĂRĂGINOS, -OĂSĂ, părăginoşi, -oase, adj. (Reg.) Părăginit, neîngrijit^ (1). — Paragină -f suf. -os.
         PĂSĂRESC, -EĂSCĂ adj. (Substantivat, f.; adesea ironic sau glumeţ) Limbă, limbaj greu de înţeles, artificial, argotic sau cu elemente de jargon.
         PEĂN, peane, s.n. (Livr.) Imn cîntat pentru implorarea unui zeu, de obicei Apollo. [Pr.: pe-an] — Din fr. peatf:
         PfiCTIC, -Ă, pectici, -ce, adj. (Chim.) Gu pectină. — Din fr. pectique.
         PECTOZĂ* pectoze, s.f. (Chim.) Pectină. — Din fr. pectosc.
         PEDICULĂR, -Ă, pediţulari, -e, adj. (Med,) Referitor la păduchi; cu păduchi. — Din fr. p£diculaire ' PEDIOMETRÎE s.f. (Med.) Măsurare a lungimii copiilor mici. [Pr.: -di-o-] — Din fr. pediometrie.
         PEDOCLIMĂTIC, -Ă, pedoclimatici, -ce, adj. Referitor la condiţiile de sol şi de climă. — Pedo[logic] -f-climatic.
         PEDOFILIE, pedofilii, s.f. (Med.) Atracţie sexuală faţă de copii. — Din fr. pedopliilie.
         PEDONOSOLOGÎE s.f. (Med.) Studiu al bolilor caracteristice copilăriei. — Din fr. pedonosologie.
         PEDOPSIHIATRÎE s.f. Disciplină medicală care studiază bolile psihice ale copilului. [Pr.: -hi-a-] — Din fr. pedopsychiatrie.
         PEDOSFfÎRĂ s.f. (Geol.)     Stratul solidificat   de la
      suprafaţa solului. — Din fr.   pâdosphere, engl.     pedo-
      sphere.
         PEDUNCULĂR, -Ă, pedunculari, -e, adj. (Bot., Anat.) Referitor la peduncul, de peduîtcul. — #Din fr. p£donculaire.
         PEFELfî, pefeleuri, s.n. Material lemnos sub formă de plăci aglomerate. — Din pronunţarea iniţialelor p[l.acă] -h f[ibro] + lfemnoasă]. f>          P^GRĂ s.f. (Livr.) Lume interlopă, drojdie a socie-
 ^       tăţii. — Din fr. pfcgire. '
         PEISAJ^R, -Ă, peisajeri, -e, adj. Care.dă impresia, produce efectul de peisaj. [Pr.:pe-i-] — Din fr. paysager.
         PELĂJ, pelajuri, s.n. (Fanţuzism) Păr, blană a unui animal (sălbatic). — I)in fr. pelage.
         PELVECTOMlE, pelvectomii, s.f. (Med.) Operaţie chirurgicală care constă în extirparea organelor din bazin (3). — Din fr. pelvectomie.
         PELVIGRAFIE, pelvigrafii, s.f. (Med.) Pelvimetrie.
      —  Din fr. pelvigraphie.
         PELVIMETRIE s.f. (Med.) Metodă obstetricală de' măsurare a pelvisului; pelvigrafie. — Din fr. pel-vim£trie.
         PELVIMETRU, pelvimetre, s.n. (Med.) Instrument • folosit în pelvimetrie. — Din fr. pelvimetre.
         PELVITOMÎE, pelvitomii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru operaţiile chirurgicale practicate pentru lărgirea temporară a bazinului (3). — Din fr. pelvitomie.
         PENALIZATOR, -OĂRE, penalizatori, -oare, adj.
      Cu caracter de penalizare. — Penaliza + suf. -tor.
         PENDULARlST, pendular işti, s.m. Muncitor calificat care lucrează la un ferăstrău mecanic. — De la pendulă.
         PENETRÂŢIE s.f. (în sintagma) Arteră de penetra-0*’ ţie = arteră de circulaţie prin care se pătrunde într-o localitate.
         PENETROMfiTRU, penetrometre, s.n. (Tehn.) Aparat pentru determinarea rezistenţei la pătrundere a bitumurilor, a unsorilor consistente etc. — Din fr. penetrometre.
    PENICILIN OREZI STANŢĂ s.f. (Med.) Pierdere a sensibilităţii unor microbi faţă de penicilină. — După fr. pGnicillino-resistance.
    ‘ PENICILINOTERAPÎE s.f. Tratament medical cu penicilină ^ — Din fr. penicillinotherapie.
    PENIClLLIUM s.m. Specie de ciuperci cu mulţi nuclei din care se extrage penicilina. — Din fr. pe-n ici llium.
    PENTACLORURĂ,pentacloruri, s.f. (Chim.) Clorură a elementelor pentavalente. — Din fr. pentachlorure.
    PENTĂDĂ, pentade, s.f. (Met.) Perioadă de cinci zile consecutive. — J)in fr. pentade.
    PENTADECAGON, pentadecagoane, s.n. (Geom.) Poligon plan cu cincisprezece laturi şi cincisprezece unghiuri. — Din fr. pentadGcagone.
    PENTAGRÎLĂ, pentăgrile, s.f. Tub electronic cu vid, cu un catod, un anod şi cinci grile (1). — Din engl. pentagrid (după grilă).
    PENTANOL, pentanoluri, s.n. (Chim.) Alcool amilic. — Din fr. pentanol.
    PENTAPETĂLĂ, pentapetale, adj. (Bot.; despre corola florilor) Cu cinci petale. — Din fr. pentapetale.
    PENTASEPĂL, pentasepale] adj. (Bot.; despre caliciul florilor) Cu cinci sepale. — Din fr. pentasepale.
    PENTOXÎD, pentoxizi, s.m. (Chim.) Oxid al unui element pentavalent. — Din engl. pentoxide.
    PENTOZURÎE, pentozurii, s.f. (Med.) Prezenţă a pentozelor în urină; cantitate de pentoză prezentă în urină. — Din fr. pentosurie.
    PEON2, peoni, s.m. Picior de veVs clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-ori] — Din fr. p6on, lat. paeen. i
    YEYllb^Zk^peptidaze, s.f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor. — Din *fr. pep-tidase.
    PEPTIZĂNT, -Ă, peptizanţi, -te, adj., s.m.. (Substanţă) care produce peptizarea. — Din fr. peptisant.
    PEPTIZĂRE, peptizări, s.f. (Chim.) Trecere a unei substanţe coloidale din stare de gel în stare de dispersie coloidală. — După fr. peptisation.
    PEPTONURlE, peptonurii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a peptonelor în urină; cantitate de peptone prezentă în urină. — Din fr. peptonurie.
    PERCOLĂRE, percolâri, s.f. 1* Extragere dintr-un minereu a unor metale sau a unor compuşi metalici prin dizolvarea acestora. 2. (Geol.) Străbatere a solului de către apa din precipitaţii. — După fr. perco-lation.
    PERCUTÂNT, -Ă adj. Cu o mare putere de pătrundere; frapant prin claritate, precizie. ♦ Care provoacă şoc psihologic.
    PERCUŢIONÎ ST, perculionişti, s.m. Persoană care asigura..acompaniamentul la un instrument de percuţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. percussionniste. '
    PERFECTIVIZĂ,perfectivizez, vb. I. Tranz. (Gram.) A tace ca un verb să devină perfectiv. — Perfectiv + suf. -iza. — perfectivizâre s.f.; perfectivizât, -ă adj.
    PERFECTIZĂ, perfectizez, vb. I. Tranz. (Rar) A perfecţiona. — Perfect 4- suf. -iza.
    PERFECŢIONISM s.n. 1. Tendinţă de a atinge perfecţiunea.’ 2. (Med.) Tendinţă maladivă obsesională spre perfecţiune, care, igjiQrînd, eliminînd realizările parţiale, frînează orice realizare. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. perîectionnisme.
    PERFECŢIONIST, -Ă, perfecţionişti, -ste, adj., s.m. şi f. l.’(Adept) al perfecţionismului (1). 2. (Persoană) care suferă de perfecţionism (2). — Din fr. perfectionniste.
    PERFUZOR, perfuzoare, s.n. (Med.) Instrument folosit pentru perfuzie. — Din fr. perfuseur.
134
fERIBRONŞITĂ - PERSONA ORATA
    PERlBR ONŞÎTÂ, peribronşite, s.f. (Mocî.) înfîama-ţ.ie a ţesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. — Din fr. pâribronchite.
    PERICfiNTRU, pericentre, s.n. (Astron.) Punct de pe orbita unui corp ceresc situat la cea mai mică depărtare de corpul ceresc central în raport cu care se face-mişcarea. — Din fr. pericentre, engl. pericentre.
    PERIClSTFlA, pcricistile, s.f. (Med.) Inflamaţie acută sau cronică a ţesutului din jurul vezicii urinare. —
Din fr. pericyştite.
    PERICLIN, periclinuri, s.n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zonă de apropiere şi de unire a formaţiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor. — Din fr. periclinc.
    PERICLINAL, -A, periclinali, -e, adj. (Geol.) Referitor la periclin (2); care este situat în jurul suprafeţei axiale a cutelor scoarţei Pămîntului. — Din fr. pâriclinal.                                           v
    PERICLÎNIC, -A, periclinici, -ce, adj, (Bot.) Care are periclin (1). — Periclin + suf. -ic/
    PERICLITANT, -A, periclitând, -tc, adj. (Livr.) Primejdios. — Din fr. periclitant.
    PERICLITATE s.f. Pericol, primejdie. — Din periclita.
    PERICOLECISTÎTA, pericolecistite, s.f. (Med.) Infla-maţie a membranei care acoperă vezicula biliară şi a ţesutului care o înconjoară. — Din fr. pericholecystite.
    PERICOLÎTA, pericolite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesutului din jurul colonului. — Din fr. pericolite.
    PERICOLPÎTÂ, pericolpite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesuturilor din jurul vaginului. — Din fr. pericolpite.
    PERIDfÎRM, periderme, s.n. 1. (Anat.) Pătură superficială a epidermei fetale. 2. (Bot.) Totalitatea ţesuturilor protectoare care înlocuiesc epiderma, -t Din fr. periderme.
    PERIE SOFA GlTĂ, per iesofagite, s.f. (Med.) Infla-maţie a ţesutului din jurul esofagului. [Pr.: -ri-e-] —
Din fr. perioesopb agite.
    PERIFERIC, -Ă adj. (Substantivat, n.) Dispozitiv extern folosit pentru introducerea şi extragerea de date în sau din calculator.
    PERIFLEBItA, periflebile, s.f. (Med.) Inflamaţie a tunicii externe a venelor, însoţită de reacţia inflama-torie a ţesutului înconjurător. — Din fr. periphlebite, engl. periphlebitis.
    PERILIMFATIC, -Ă, perilimfatici, -ce, adj. (Fiziol.) Care ţine de perilimfă, de perilimfă. — Din fr. peri-lymphatique, engl. perilympliatic.
    PERIMAR1TIM, -A, perimaritimi, -e, adj. De pe malurile mării. — Din fr. perimaritime.
    PERIMONTAN, -A, perimontani, -e, adj. (Despre forme de relief, regiuni etc.) Situat -în jurul munţilor, la poalele acestora. — Peri- 4-niontan.
    PERINEOGRAFiE, perineografii, s.f. (Med.). Radiografie a regiunii perineale. [Pr.: -ne-o-] — Din fr. p6rin6ograpliie.                                           v
    PERINEORAFÎE, perineorafii, s.f. (Med.) Refacere chirurgicală a rupturii de perineu'. [Pr.: -ne-o-] —
Din fr. pfoineoraphie*
    PERINlSRV s.n. (Anat.) Ţesut conjunctiv care uneşte fascicuţele secundare ale fibrelor nervoase. — După fr. p6rin6vre.
    PERINEVRÎTĂ, perihevrite, s.f. (Med.) Inflamaţie a perinervului. — Din fr. perinevrite.
    PERIOADĂ s.f. (Bot.; în sintagma) Perioadă de vegetaţie = interval de timp în care plantele îşi desă-vîrşesc întregul ciclu biologic.
    PERIODIC, -Ă adj. (Mat.; în sintagma) Funcţie periodică = funcţie care admite o perioadă (4).
    PERIODMfiTRU, periodmetre, s.n. Aparat electronic* digital folosit pentru măsurarea perioadelor semnalelor periodice. [Pr.: -ri-od-] — Din fr. p^riodcmfctre.
    PERIODONT, periodonturi, s.n. (Anat.) Parodonţiu moale. [Pr.: -ri-o-] —wDin fr. periodonte.
    PERIODONTIC, -A, periodentici, -ce, adj. (Anat.)
Al periodontului. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. periodontique.
    PERIPATETICI SM s.n. (Rar) Peripatetism. — Peripatetic -f- suf. -ism.
    PERISTÎLIC, -A, peristilici, -ce, adj. (Arh.) De peristil. — Din fr. peristylique.
    PERISTOM, penistomuri, s.n. (Zool.) Orificiu bucal sau regiune din jurul acestuia la unele nevertebrate.
+ (La gasteropode) Regiune îngroşată din jurul cochiliei, care secretă o substanţă din care se formează cochilia. — Din Jr. peristom. .
    PERISTOMAL, -A, peristomali, -e, adj. (ZooL)
De peristom, al peristoinului. — Din fr. peristoinal.
    PERlŞ, perişuri, s.n. *(Reg.) Loc în care cresc mulţi peri*. — Păr1 + suf. -is.
    PERIŞOR s.m. (Bot.; şi în sintagma perişori absorbanţi) Parte anatomică a rădăcinii plantelor cu rol de absorbţie. •
    PERITlSLIU, peritelii, s.n. (Anat.) Ţesut conjunctiv care înconjoară capilarele şi vasele mici. — Din fr. perithelium, engl. perithelium.
    PERITOMÎE, peritomii, s.f. (Med.) Excizie a unei porţiuni de conjunctivă din jurul corneei pentru tratamentul panusului. — Din fr. peritonie.
    PERITONEOSCOP, peritoneoscoape, s.n.               (Med.)
Laparoscop. [Pr.: -ne-o-] — Din fr. peritoneoscope.
    PERITONE O SC OPlE, peritoneoscopii, s.f.          (Med.)
Examen endoscppic al cavităţii abdominale; laparo-scopie. [Pr.: -nc-o-] — Din fr. peritoneoscopie.
    PERLA, perlez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi cu perle. 2. (Poligr.) A acoperi suprafaţa unei tipărituri cu particule globulare de cerneală. — Din fr. perler. — perlâre s.f.
    PERLIl^R, -A, perlieri, -e, adj. (Livr.) De perle (1). $ (Despre scoici) Din ale căror secreţii se formează perle. [Pr.: -li-er] — Din fr. peiiicr.
    PERMEABILIZA, permeabilizez, vb. I. Tranz. A face permeabil. [Pr.: -me-a-] — Din fr. permea-biliser. — permeabili zare s.f.; perineabiiizat, -ă adj.
    PEHM î Si ON AR, permisionari, s.m. (Livr.)        Soldat  • •
aflat în permisie. [Pr.: -si-o-]— Din fr. permissionnaire,
    PERM.UTABILITATE s.f. Caracter permutabil. -Din fr. permutabilii6.
    PERMUTAŢI ON AL, -Â, permulationali, -e, adj. *
Care ţine de permutaţie, de permuta ţie. [Pr.: ţi-o-] —
Din engl. permutational.
    PERMUTlT s.n. Silicat de aluminiu sau de sodiu folosit în dedurizarea apei. — Din fr. Permutite.
    PERORAIj adv. Administrat pe cale bucală; (med.) per os. — Per -|- oral.
    PER OS adv. (Med.) Perorai. — Expr. lat.
    PERPERÎT s.n. (Ist.) Dare indirectă pe produsele comercializate care se plătea domniei în Ţara Rornâ-
         __ 1-^ArnPT I cnf -it
    PERSEVERAŢIE s.f. Perseverenţă. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţînare bolnăvicioasă. [Var.-: perse veraţiune s.f.] — Din fr. persSveration.
    PERSEVERAŢltJNE s.f. v. perseveraţie.
    PERSIFLANT, -A, persiflanţi, -te, adj: Care persiflează; zeflemitor, persiflator. — Din fr. persiflant.
    PERSONA GRATA subst. Persoană agreată de un guvern pe lîngă care este acreditată diplomatic. [Pr.: persona grâta] — Expr. lat. v
135
PERSONA NON GBATA—PIEZ OMETRIE
 O PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul ţării pe lîngă care a fost 'acreditat; p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persona non grâta] — Expr. lat.
       PERS, per sur iy s.n. Prăjină folosită la sărituri (acrobatice) în înălţime. + P. ext. Număr de circ executat cu această prăjină. — Din fr. perche.
       PERTINfiNT, -Ă adj. (Inform.; despre sisteme informaţionale, stocuri de informaţii) Care are calitatea a satisface cerinţele obiective de informare ale ujjui beneficiar.
       PESÂDĂ s.f. Mişcare a calului cînd se ridică pe picioarele dinapoi. — Din fr. pesade.
       PESANTE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Greoi, apăsat, ferm şi cu gravitate. [Pr.: -zân-]— Cuv. it.
       PESTIClD, pesticide, s.n. Substanţă chimică cu toxicitate mare folosită în agricultură pentru distrugerea dăunătorilor. <0> (Adjectival) Substanţă pesticidă.
    —  Din fr. pesticide.
       PESTILfîNŢĂ, peştilenţe} s.f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. învăţătură dăunătoare. — Din fr. pestilence, germ. Pestilenz.
       PET13NT, petenţi, s.m. (Livr.) Petiţionar. — Din germ. Petent.
       PETiLA, petile, s.f. (Reg.) Fiecare dintre sfQrile cu care sînt suspendate cîrligele carmacului de ana. — Cf. v. sl. p e 11 e a.
       PETIMJBROASĂ, petimbroase, s.f. (Reg.) Nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor: a) cruciuliţă (Senecio rupester); b) cruciuliţă (Senecio vulgaris) ;  c) bătătarnică      (Senecio  crucifolius );
    d) spălăcioasă (Senecio vernalis). — Et. nec.
       PETRARCHIST, -A, petrarchişti, -ste, adj., s.m.
    1. Adj. De Petrarca, al lui Petrarca; în maniera lui Petrarca. 2. S. m. Poet care cultivă motivele liricii lui Petrarca; poet care imită maniera lui Petrarca. — Din fr. pătrarquiste.
       PETRIFICAŢIE,petrificaţii, s.f. (Înv.) Petrificare.— Din fr. pGtrification.                  ^
       PETRODOLAR, petrodolari, s.m. Dolar american 0 obţinut din vînzarea petrolului de către ţările exportatoare de petrol. — Din fr. p6trodollar.
       PETROFlL, -A, petrofili, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care s-a dezvoltat în interiorul pietrelor. — m' Din fr. pGtrophyle.
       PETROGENETIC, -A, petrogenetici, -ce, adj. Referitor la petrogeneză, de petrogeneză. — Din germ. petrogenetisch, engl. petrogenetic.
    1  PETROGENfizA s.f. Ramură a geologiei care studiază provenienţa rocilor. — Din fr. pGtrogenese.
       PETROGLIfA, petroglife, s.f. Rocă şlefuită grosolan pe cale naturală sau sculptată rudimentar cu mîna. — Din fr. p€troglyphe.
       PETROSlN s.n. Lichid incolor, uşor inflamabil, cu miros caracteristic, obţinut dintr-un, amestec de benzine uşoare, folosit mai ales în gospodărie (2). — Denumire comercială.
       petroşenean, -A, petroşeneni, -e, s.m., adj.
    1. S. m. Persoană născută şi crescută în municipiul Petroşani. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Pe-' troşani. — Petroşani (n. pr.) -f- suf. -ean.
       PETROŞENEANCA, petroşenence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Petroşani. + Locuitoare din municipiul Petroşani. — Petroşenean -f suf. -că.
       PETZlT s.n. Minereu de aur şi argint de culoare cenuşie spre neagră. — Din fr. petzite, germ. Petzit.
       PIARlST, piaristi, s.m. Membru al unei congregaţii clericale catolice care se dedica învăţămîntului gratuit. [Pr.: pi-a-,] — Din germ. Piarist, fr. piariste.
        PIÂTRĂ s.f. I. (Min.; în compusul) Piatra-lunii = varietate de feldspat cu reflexe albăstrui folosită ca piatră semipreţioasă. II. (Bot.; în compusul) Piatrâ-lin-te = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori de culoare albă sau albă-g^buie, care creşte prin pădurile din zona alpină (Astragalus australis).
        PIC3 s.n. Produs chimic folosit pentru scoaterea petelor de cerneală (albastră) — Din picătură (der. regr.).
        PICARO s.m. invar. Personaj aventurier, intrigant, şmecher din literatura spaniolă din sec. XVI — XVII. — in sp. picaro.
        PICHAmAR, pichamere, s.n. (Min.) Ciocan de abataj; ^pic2. — Din germ. Pickhammer.
        PlCKER, pichere, s.n. Maşină agricolă de recoltat ştiuleţii de porumb. — Din engl. picker.
        PICNOMETRlE, picnometrii, s.f. (Fiz.) Tehnică de măsurare a densităţilor. — Din fr. pycnomâtrie.
        PICOFARAD, picofarazi, s.m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură a capacităţii electrice, egală cu a IO-12 parte dintr-un farad. — Din fr. picofarad.
        PICOSECtJNDA, picosecunde, s.f. (Fiz.) A 10~ia parte dintr-o secundă. — Din fr. picoseconde.
        PICO'T, picoti, s.m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuţită la un capăt, folosită lâ săparea galeriilor.
    2.  (în forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colţuri. ♦ Bulină (3). — Din fr. picot.
        PICOTAJ, picotaje, s.n. (Min.) Consolidarea rocilor din galerii cu ajutorul picoţilor. — Din fr. picotage.
        PICURAR, picurare, s.n. (Constr.) Lăcrimar la acoperiş. — Picura -f suf. -ar.
        PlfîDICĂ, s.f. (Bot.; în compusul) Piedica-vin-tului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cil frunze alungite, cu flori liliachii şi albăstrii (Lathyrus hirsutus).
        PIELArIT s.n. Meseria de pielar. — Pielar -f suf.
    -it.
        PIELOGRAFlE, pielografii, s.f. (Med.) Radiografie a rinichilor, bazinetelor şi ureterelor. [Pr.: pi-e-] — Din fr. pyGlographie.
        PIELOPLASTtE, pieloplastii, s.f. Decorare a obiectelor din piele prin scoaterea în relief a desenului.
    —   De la pielG.
        PIERROT, pierroţi, s.m. Personaj din pantomima tradiţională, îmbrăcat în alb şi cu o scufie (ascuţită) pe cap. [Pr.: pierd] — Din fr. pierrot.
        PIERSICARlE, piersicării, s.f. Cultură de piersici. — Piersic -f- suf. —ârie. ,
        PIETA s.f. Pictură sau sculptură care o reprezintă pe Madona ţinîndu-şi fiul mort pe genunchi sau în braţe. [Pr.: pi-e-] — Din fr., it. pietâ.
        . PIETON AL, -A, pietonali, -<?, adj. Al pietonilor. v [Pr.'.‘'pi-e-] — Pieton + suf. -al.
        PIETRICICĂ s.f. (Bot.; la pl.; în compusul) Pietri-cele-roşii = Dianthus saxigenus.
        PIEZOCERAMIC, -A, piezoceramici, -ce, s.f., adj.
    1.  S.f. Denumire generică pentru un grup de ceramice piezoelectrice folosite în construcţia rezonatoarelor şi .filtrelor de calitate, dozelor de pick-up, traductoarelor de ultrasunete etc. 2. Adj. Referitor la ceramice piezoelectrice. [Pr.: pi-e-] — Din fr. pi6zo-c6ramique.
        PIEZOGRAMA, piezograme, s.f. (Biol.) Curbă re -zultată din înregfstrarea fenomenelor biologice cu ajutorul cristalelor piezoelectrice. [Pr.: pi-e-] — Din fr . ptâzogramme.
        PIEZOMfîTRIC, -A, piezometrici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la piezometrie, de piezometrie. [Pr.: p i-e-] — Din fr. piezomGtrique.
        PIEZOMETRIE s.f. 1. (Fiz.) Măsurare a presiuni -lor (ridicate). 2. Ramură a fizicii care studiafă com -
136
PIGMENTAB -PITUITAR
 presibilitatea lichidelor. [Pr.: pi-e-] — Din fr. pi6zo-mâtrie.
    PIGMENTAR, -A, pigmentări, -e, adj. (Rar; despre celule, ţesuturi etc.) Pigmentat. — Din fr. pigmentaire.
    PIGMENTOGlSN, -A, pigmentogeni, -e, adj. Care produce pigmenţi. — Din fr. pigmentog&ne.
    PlLĂ2 s.f. 1. (Elt.; în sintagma) Pilă electrochimi-că — pilă de curent continuu. 2. (Fam.) Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obţinerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin.
    PILlfiR s.m. (Rugbi) Fiecare dintre cei doi înaintaşi din prima linie care încadrează pe taloner într-un meleu.
    PILIF£RĂ, pilifere, adj. (Bot.; în sintagma) Zonă piliferă = porţiune din rădăcină (sau din ramificaţiile ei) cu perişori absorbanţi. — Din fr. pilifere.
    PILOCÂRP, pilocarpi, s.m. Arbore originar din America de Sud, cu flori mari, ale cărui frunze conţin pilocarpină (Pilocarpus jaborandi). — Din fr. pi-locarpe.
    PIL CRIC, -A, pilorici, -ce, adj. (Anat.) Al pilorului, referitor. la pilor. O Glandă pilorică = glandă situată în pereţii pilorului, care secretă mucus, pepsină, lipa-ză. — Din fr. pylorique.
    PILORlSM s.yi. (Med.) Tendinţă la spasm a musculaturii pilorului. — Din fr. pylorisme.
    AlORÎTĂ, pilorite, s.f. (Med.) Inflamaţie a mucoasei pil orice. — Din fr. pylorite.
    PILORÎZÂ, pilorize, s.f. (Bot.) Caliptră' (1). —Din fr. pilorhize.
    PlLOROPLASTÎE, piloroplastii, s.f. (Med.) Intervenţie chirurgicală de lărgire a sfincterului piloric prin secţionarea longitudinală şi suturarea transversală a pilorului. — Din fr. pyloroplastie.
    PIN3, pini, s.m. (Electron.) Terminal al unui circuit integrat. — Din engl. pin.
    PINĂSĂ, pinase, s.f. 1. Barcă folosită în marina militară. 2. Ambarcaţiune cu motor folosită la pescuitul sardelelor. — Din fr. pinasse.
    HNTENOĂGĂs.f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lămîia (Carthamus lanatus ).
    PIONEFRItA,pionefrite, s.f. (Med.) Infecţie a rinichiului cu infiltraţii purulente difuze. [Pr.: pi-o-] — Din fr. pyonGphrite.
    PIP^R s.m. (Bot.; reg.; în compusul) Piperul-apelor = silnic (Glechoma hederacea ).
    PIPERlNĂ, piperine, s.f. Alcaloid care se găseşte în piper. — Din fr. pipârine.
    PIRAMIDĂ s.f. (Anat.; în sintagma) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminenţele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahidian.
    PIRETRlNA, piretrine, s.f. Substanţă insecticidă extrasă din piretru. — Din fr. pyrethrine.
    PIRlŞTRU s.m. (Bot.) 1. Vetricea (Chrysanthe-mum alpinum). 2. Pulbere insecticidă fină, obţinută din florile uscate, ale piretrului (1). — Din fr. pirethre.
    PlREX s.n. Sticlă rezistentă la variaţii bruşte de temperatură, din care se fac mai ales aparate de laborator. — Din fr. pyrex.
    PERGEOMfiTRU, pirgeometre, s.n. Aparat pentru măsurarea intensităţii radiaţiei calorice terestre. [Pr. : -ge-o-] — Din fr. pyrogâomfctre.
    PJRHELIOORĂF, pirheliografe, s.n. Pirheliometr u înregistrator. [Pr.: -li-o-] — Din fr. pyrhGliograph e.
    PIRHELIOMfÎTRU, pirheliometre, s.n. Aparat pentru măsurarea intensităţii radiaţiei solare directe, pe
 baza determinării cantităţii de căldură rezultate prin absorbţia acestei radiaţii. [Pr.: -li-o-] — Din fr. pyr-hâliomfetre, germ. Pyrheliomcter.
    PIRIDOXÎNĂ, piridoxine, s.f. (Farm.) - Substanţă organică ce se găseşte în drojdia de bere, grîu, ficat, rinichi etc., jucînd un rol important în menţinerea integrităţii structurale şi funcţionale a multor ţesuturi şi organe; vitamina B6; adermină. — Din fr., engl. pyridoxine.
    PIROEL^CTRIC, -A, piroelectrici, -ce, adj. Referitor la piroelectricitate, de piroelectricitate. [Pr. : -ro-e-] — Din fr. pyro-61ectrique.
    PIROFOB, -Ă, pirofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de pirofobie. — Din fr. pyrophobe.
    PIROFOBlE, pirofobii, s.f. (Med.) Teamă de foc. — Din fr. pyrophobie, engl. pyroplrobia.
    PIROGfÎN, -Ă, pirogeni, -e, adj. 1. Care este produs de foc. 2. Care provoacă febră. — Din fr. pyrogfcne.
    PIROGNOSTÎE, pirognostii, s.f. Metodă de analiză la cald pentru determinarea metalelor dintr-un mineral.
—  Din fr. pyrognostie.
    PIROGRĂF, pirografe, s.n. Aparat electric folosit în pirogravură. — Din fr. pyrographe, engl. pyrograph.
    PIRQLATRiE, pirolatrii, s.f. Cult primitiv al focului. — Din fr. pyrolâtrie.
    PIRONIT, -Ă adj:(Despre ochi, privire etc.) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva; atintit.
    piroscOp, piroscoape, s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru determinarea aproximativă a temperaturilor înalte. — Din fr. pyroscope.
    PIROSCdPIC, -Ă, piroscopici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la piroscop. — Din fr. pyroscopique.
    PIROXfiNIC, -Ă, piroxenici, -ce, adj. De natura piroxenului. — Din fr. pyroxenique.
    PIRdZĂ, piroze, s.f. (Med.) Senzaţie de arsură în piept şi în gît, determinată de iritaţia esofagului. — Din fr. pyrosis.
    PIŞCIFORM, -Ă, pisciformi, -e, adj. în formă de peste. — Din fr. pisciîorme.
    piscivOr, -ă, piscwori, -e, adj. (-£ivr.) Care se hrăneşte cu peşte. — Din fr. piscivore.
    PISfiTĂ, pisete, s.f. (Chim.) Aparat de laborator care proiectează un jet lichid. — Din fr. pissette.
    PISICEĂLĂ, pisiceli, s.f. (Fam.) Alintare. — Pisici + suf. -eală.
    PIŞCĂT, -Ă, pişcaţi, -te, adj. Cu pişcături; ciupit2. — V. pişcă.
    PIŞLEÂG, pişlege, s.n. (Pop.) Cui de lemn care uneşte obezile roţilor de la car. — Et. nec.
    PITEŞTEAN, -A, piteşteni, -e, s.m., adj. 1. S.m . Persoană născută' şi crescută în municipiul Piteşti .
2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Piteşti. — Piteşti (n. pr.) -f- suf. -ean.
    PITEŞTEANCĂ, piteştence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Piteşti. + Locuitoare din municipiul Piteşti. — Piteştean -j- suf. -că.
    PITIĂTIC, -A, pitiatici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Bolnav) de pitiatism. [Pr.: -ti-a-] — Din fr. pithiatique.
    PITIATlSM, pitiatisme, s.n. (Med.) Ansamblu de tulburări nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. [Pr.: -ti-a-] — Din fr. pithiatisme.
    PITÎC2, -Ă s.f. (Astron. ; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluţiei sale, caracterizată printr-o densitate mare, lumino -zitate mică şi prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roşie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluţiei sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborî te şi prin luminozitate foarte mică.
    PITUITÂR,, -Ă adj. (în sintagma) Glandă pitui-tară = hipofiza.
137
PÎZZĂ - PLOTTER
    PÎZZĂ, pizze, s.L Uu fel do Urlă din aluat, garni -sită cu roşii, ciuperci, caşcaval, şunca, peşte etc. [Pr.: -ţa] — Din it. pizza.
    PIZZE1UE, pizzerii, s.f. Local în care se vinde şi sfe consumă pizză. [Pr.: -te-] — Din it. pizzeria.
    PÎCLIŞÎT,-Ă,piclişiţi, -te, adj. (Reg.) Morocănos. — C1‘. p î c l ă.
    PÎNZULIŢĂ, pinzuliţe, s.f. Porţiune de talpă ce îmbracă tocul (înalt) la încălţămintea pentru femei. — Pînză -f suf. -uliţă.
•  PlRLOGl, pirlogesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre terenuri agricole nelucrate) A se părăgini. — Din pîrloagă. — pîrlogire s.f.; pîrlogit, -ă adj.
    PLACEBO s.n. (Farm.) Medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului,' fie în scopuri experimentale, pentru-a studia efectele farmaceutice ale medicamentului şi reacţiile psihice ale pacientului. O (Adjectival) Efectul placebo. — Din fr., engl. placebo.
    PLACENTĂ s.f. (Med.; în sintagma) Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului.
    PLAGIOSTOM, plagiostomi, s.m. (Iht.; ieşit din uz) Selacian. [Pr.: -gi-os-] — Din fr. plagiostomes.
    PLANĂŢIE, planaţii, s.f. (Geol.) Proces de netezire a reliefului înalt şi accidentat al scoarţei, ca rezultat al acţiunii de eroziune. — Din fr., engl. planation.
    PLANCTONIC, -A, pla'ncLonici, -ce, adj. Care formează planctonul, al planctonului, de plancton. — Din fr. planctonique.
    PLANETÂR, -Ă adj. (Fiz.; în sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar.
    PLANET OL O GÎ E s.f'. Ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor şi a sateliţilor. — Din fr. planGtologie.
    PLANlfÎDRU, -A, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafeţe plane. [Pr.: -ni-e-] — Din lr. planiedre.
    PLANORBIS s.m. Melc de apă dulce cu cochilia spiralată într-un singur plan (Planorbis). — Din lat. Planorbis, numele ştiinţific al. melcului.
    PL ANTAL GÎE, plantalgii, s.f. '(Med.) Durere în regiunea tălpilor. — Din fr. plantalgie.
    PLANTAR, -A, plantari, -e, adj. (Med.) Al tălpii piciorului, referitor la talpa piciorului. — Din lr. plantaire.
    PLANTIVOR, -A,plantwori, -e, adj. (înv.) Erbivor.
—  De la plantă1.
    PLANTOGRÂMĂ, pantograme, s.f. (Med.) Amprentă a tălpii piciorului în poziţie ortostatică. — Din fr. plantogramme.
    PLASMiDA, plasmide, s.f. (Biol.) Formaţiune de acid dezoxiribonucleic prezentă în citoplasma celulelor, larg folosită în ingineria genetică, în donare etc.
—  Cf. fr. pl asm i ne.
    ' PLASMOCHlMIC, -A, plasmochimici, -ce, adj. Referitor la plasmochimie, de plasmochimie. — De la plasmochimie.
    PLASMOCHIMIE s.f. Ramură a chimiei care stu-' diază reacţiile chimice ale plasmei (2). — Din fr. plasmochimie.
    PLASMOCIT, plasmocite, s.n. (Biol.) Celulă cu rol important în mecanismul de apărare a organismului faţă de agenţi infecţioşi sau nocivi. — Din fr. plas-mocyte.
    PLASMODESME s.f. pl. (Biol.) Prelungiri cito-plasmatice care unesc celulele unele cu altele şi uşurează schimburile de substanţă dintre ele. — Din fr. plasmodesmc.
    Pl1stI<> s.n. Masă de exploziv fabricat cu iui amestec de cauciuc sintetic şi un plastifiant. Bombă cu plastic — Din fr., engl. plastic.
    PLASTICI AN, -A, plasticieni, -e, s.m. şi f. Artist plastic: [Pr.: -ci-an] — Din fr. plasticien.
    PLASTTCIZANT, -A, plasticizanţi, -te, adj. Care plasticizează (2). — Plasticiza -f suf.* -ant.
    PLASTOMfÎTRU, plastometre, s.ri/Instrument pentru determinarea calităţii glutenului umed.— Din fr. plastometre.
    PLATFORMARE, platformări, s.f. (Mar.) Deplasare pe apă a ambarcaţiunilor fără deplasament. — De la platformă.
    PLATFORMĂ s.f. (în sintagmele) Platformă spaţială = satelit artificial de mari dimensiuni constituind o bază permanentă pentru cercetarea spaţiului cosmic şi lansarea navelor interplanetare. Platformă de foraj marin = platformă (11) pe care se află instalaţii de forare' a puţurilor pentru extragerea petrolului din subsolul mării.
    PLATIRlN,platirine, s.n. (Lâ pl.) Grup de maimuţe-cu nasul lăţit şi turtit, originare din America de Sud şi Centrală; (la sg.) maimuţă din acest grup. — Din engl. platyrrhina;
    PLAY-BOY s.m. Tînăr elegant, cu fizic plăcut, care are succes la femei şi duce o viaţă uşoară. [Pr.: plei-boi] — Cuv. engl.
    PLÂCÎNTĂ s.f. (Bot.; în compusul) Plăcinta-porcului — talpa-ursului (Heracleum palmatum).
    PLĂCINŢICĂ s.f. (Bot.; reg. la pl.) Bulbuci (Trol-lius europaeus).
    PLEBEIANlSM s.n. (Livr.) Comportament de plebeu, aer de plebeu. [Pr.: -be-ia-] — Plebeian -f suf. -ism.
    PLEBEIĂT s.n. (Rar) Stare, calitate de plebeu (1). [Pr.: -be-iat] — JPlebe^ suf. -(i)at.
    PLEBfîIC, -A, plebeici, -ce, adj. (Rar) Al plebei (1), de plebe (1). [Pr.: -be-ic] — Plebe + suf. -ic.
    PLENITUDINĂR, -A,'plenitudinari, -e, adj. (Livr.). Plenar. — Plenitudine }- suf. -ar.
    PLESCÂVIŢĂ s.f. (Bot.; în forma plescaiţă) Plantă erbacee cu frunze ovale, tîrîtoare, cu flori albe, care creşte prin locuri umede şi umbroase (Malachium aquaticum ).
    PLEZÎIi, pleziruri, s.n. (Franţuzism) Plăcere (1). — Din fr. plaisir.
    PLIÂJ s.n. Operaţiune de împachetare a paraşutei în vederea lansării.'
    PLI15, plieuri, s.n. (Cor.) îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor. — Din fr. plie.
    PLISCÂRIŢĂ, pliscariţe, s.f. (Bot.; reg.) 1. Pălăria-cucului (Geraniumpyrenaicum). 2. Ciocul-berzei (Geranium lucidum). — Plisc + suf. -ariţă.
    PLOIEŞTEAN, -A, ploieşteni, -e, s.m., adj. 1. S.m. , Persoană născută şa crescută în municipiul Ploieşti.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Ploieşti. [Pr.: plo-ieş-] — Ploieşti (n. pr.) -f- suf. -ean.
    PLOIEŞTEĂNCĂ, ploieştence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul’ Ploieşti. 4^ Locuitoare din municipiul Ploieşti. [Pr.:  plo-ieş-] — Ploieştean +
 suf. -că.
    PLOMBINĂ, plombine, s.f. Fir cu plumb folosit l a măsurătorile topografice subterane. — Din it. piom-bino (după plumb).
    PLOŞNIŢOĂSA, ploşniţoase, s.f. (Bot.; reg.) Specie de poroinic (Orchis coriophora). — Ploşniţă -f suf. -oasă.
    PLOTTER, plottere, s.n. Periferic de minicalcula tor care "execută desene liniare definite prin coordonate; graf-plotter. [Pr.: plotăr] — Din engl. plotter.
138
    PLURIDIMENSIONAL, -A, pluridimensionali, -e, adj. - Cu multe dimensiuni. [Pr.:    -si-o-] — Pluri- +
 dimensional.
    PLURIDIMENSIONALITATE s.f. Însuşirea a ceea (Te este pluridimensional. [Pr.: -si-o-] — Pluridimensional suf. -itate.
    PLURIDISCIPLINAR, -A, pluridisciplinari,         -e,
 adj. (Despre domenii ale ştiinţei) Care este fundamentat pe transfer de concepţie şi metodologie (adaptată) din mai multe discipline; multidisciplinar, interdisciplinar. — Din fr. pluridisciplinaire.
    PLURIDISCIPLINARITĂTE s.f. Caracter pluridisciplinar ; multidisciplinaritate, interdisciplinaritate.
 Din fr. pluridisciplinarii.
    PLURIDOTAT, -A, pluridotaţi, -te, adj. Care este înzestrat cu multe calităţi. — PJuri- + dotat*
    PLURINUCLEAR, -A, plurinucleari, -e, adj., (Biol.; despre celule) Polinuclear. [Pr.: -cle-ar] — Pluri- -f-nuclear.
    PLURISECULAR, -A, plurisecular{it -et adj. (Rar) Multisecular. — Pluri- -f secular.
    PLURITATE, pluritâţi, s.f. (Rar) Pluralitate (1).— 'Din lat. pluritas, -atis.
    PLUVIOGRAmA, pluviograme, s.f. (Met.) Diagramă obţinută la pluviograf. [Pr.; -vi-o-] — Din fr. pluviogramme.
    PLU VIOMETRÎE s.f. Măsurare a cantităţii de precipitaţii căzute într-un interval de timp pe^o anumită suprafaţă. [Pr.: -vi-o-] — Din fr. pluviometrie.
    PNEUMOGRAFIE, pneumografii, sj. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui ^gaz. [Pr.: pne-u-] — Din fr. pneumographie.
    PNEUMOL0G, -A, pneumologie -ge, s.m. şi f. Medic specialist în pneumologie. [Pr.: pne-u-] — Din fr. pneumologue.
    PNEUMOLOGIC, -A, pneumologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la pneumologie, de pneumologie. [Pr.: pne-u-] — Din fr. pneumologique.
    PNEUMOLOGIE s.f. Ramură a medicinei care studiază bolile plămînului. [Pr.: pne-u-] — Din fr. > pneumologie.
    PODOBROMHIDROZA, podobromhidroze, s.f. (Med.) Transpiraţie rău mirositoare a picioarelor. —
 Din fr. podobromhidrose.
    PODOLOGIC, -A, podologici, -ce, adj. Referitor la podologie, de podologie. — Din fr. podologiquG.
    PODOLOGÎE s.f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul şi tratamentul afecţiunilor piciorului. —
 Din fr. podologie.          ,                  > '
    PODOPUNCTUrA s.f. Metodă terapeutică constînd în masarea şi apăsarea unor puncte cu activitate biologică deosebită din talpa piciorului. — Podo[logie] + [acu]punetură.                                     .
    POLARIMfiTRIC, -A, polar imetrici, -ce, adj. (Chim., Fiz.) Referitor la polarimetrie, de polarimetrie. —
 Din fr. polarimătrique.                     ,
    POLARIZABILITATE s.f. (Fiz.) însuşire a ceea ce este polarizabil. — Din fr. polarisabilite.
    POLAROID s.n. Aparat fotografic care permite obţinerea automată a fotografiei, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale.
    POLElfÎR, poleieri, s.m. (Rar) Poleitor. [Pr.: -le-ier] - Polei2 + suf. -ar.
    POLEMlSM s.n. Caracter polemic. - Polemica +
 suf. -ism. v ^                              .
    POLEMOLOG, -A, polemologi,-ge, s.m. şi f. Specialist în polemologie. — Din fr. polemologue.
    POLEMOL.OGIC, -A, polemologici, -ce, adj. De polemologie. — Din fr. polemologique.
    POLEMOLOGIE s;f. Ramură a ştiinţelor politice care studiază războaiele ca fenomen sociologic. — Din fr. polemologie.
                                                                                          PLURIDIMENSIONAL - POLlPOZl
    POLlANDRIC, -A, poliandrici, -ce, adj. De polian-drie. [Pr. : -li-an-] — Din fr. polyandrique.
    POLIARTRlTĂ s.f. (Med.; în sintagma) Poliartrită cronică 'evolutivă = reumatism cronic deformant, cu evoluţie progresivă, care afectează articulaţiile extremităţilor.
    POLIBUTADEEnA s.f. (Chim.) Polimer sintetic folosit sub formă de cauciuc sintetic. [Pr.: -di-e-] — Din engl. polybutadiene.
    POLICALIFICA, policalific, vb. I. Refl. A se califica în mai multe specialităţi. — Poli- -f califica. — policalificare s.f.; poticalificât, -ă adj.
                                                                           POLICARPIC, -A, policarpici, -ce, adj. (Bot.)
 1. (Despre fruct) Format din mai multe cârpele.
 2. (Despre plante perene) Care produce seminţe, Succesiv, un şir de ani. — Din fr. polycarpique.
                                                                           POLICLINIC, -A, policlinici, -ce, adj. De policlinică.
                                                                           POLICROÎSM s.n. (Fiz.) Pleocroism. [Pr.: -cro-ism]
 —  Din fr. polychroîsme.
    POLIDACTlL, -A, polidactili, -e, adj. (Med.) Care prezintă polidactilie. — Din fr. polydactyle.
                                                                        POLIEDRĂL, -A, poliedrali, -e, adj. (Mat.) Poliedric. [Pr.: -li-e-] — Din fr. polySdral, engl. polyhedral.
    POLIELflU, polieleuri, s.n. Cîntare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] — Din sl. polielei.
    POLIESTfiRIC, -A, poliesterici, -ce, adj. Care este făcut din poliesteri, care .conţine poliesteri, de poli-esteri. [Pr.: -li-es-] Poliester -j- suf. -ic.
    POLIFLOR,-A adj. (Despre miere, polen) Provenit de la mai multe specii de flori. — Poli - -f- flor[i].
    POLIFOLÎCULA, polifolicule, s.f. (Bot.) Fruct uscat, format din mai multe folicule. — Poli- 4-foliculă.
    POLIGENETIC, -A, poligenetici, -ce, adj. Referitor la poligenez$, de poligeneză; poligenic. — Din fr. polyg£n6tique.
    POLIGENIC, -A, poligeniciy -ce, adj. Poligenetic. — Din fr. polygânique.
    POLIGENÎST, -A, poligenişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al poligenismului. — Din fr. polygeniste.
    'POLIMIXInA, polimixine, s.f. (Farm.) Antibiotic obţinut din diferite varietăţi de bacili, cu acţiune bac-tericidă asupra mai multor microbi. — Din engl. polymyxine.
    POLIMOLECULAR, -A, poiimoleculari, -e, adj. Care este format din mai multe molecule. — Din engl. polymolecular.
    POLlNIC, -A, polinici, -ce, adj. (Bot.) De polen. — Din fr. pollinique.
    POLINÎE1, polinii, s.f. (Bot.) 1. Masă formată din grăunţe de polen aglomerate. 2. Organ floral format din unirea staminelor la fanerogame. — Din fr. pollinie.
    POLLNÎE2, polinii, s.f. Canal navigabil printre gheţurile marine. — Din fr. polynie.
    POLINIFfiR, -A, poliniferi, -e, adj. Care conţine polen. — Din fr. pollinifdre.                •
    POLINOMIAL, -A, polinomiali, -e, adj. (Mat.) De polinom, ca un polinom. [Pr.: mi-al] — Din engl. polynomial.
    POLINUCClA, polinucule, s.f. (Bot.) Fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. — Poli- -f nuculft.
    POLIPORACfiE, poliporacee, s.f. (La pl.) Familie de ciuperci basidiomicete; (şi la sg.) ciupercă din această familie. — Din fr. polyporâes.
    POLIPOZA, polipoze, s.f. (Med.) Boală caracterizată prin dezvoltarea mai multor polipi (2) pe aceeaşi mucoasă. — Din fr. polypose.
 BOLlRITMIC - PORTMAfrUSCRtS
    POLIRITMIC. -A, polirilmici, -ce, adj. Cu mai multe ritmuri, cu ritm variat. — Din engl. polyrythmic.
    POLISlfŞţ, polisîbre, s.n. (Franţuzism) Roman sau film poliţist. [Scris şi: policier. Pr.: -sirer] — Din fr. policier.
    POLI SILOGISTIC, -Ă, polisilogislici, -ce/ adj. Care prezintă polisilogism. — Din fr. polysyllogistique.
    POLISINTIEZA, polisinteze, s.f. (în limbile polisin-tetice) Folosire a unui singur cuvînt complex în loc de mai multe cuvinte. — Din fr. polysynthese.
    POLISPERMlE, polispermii, s.f. (Biol.) Pătrundere a mai multor spermatozoizi într-un gamet femei. — Din fr. polyspermie, engl. polyspermy.
    POLIS s.m. (Fam.) Cîrnat polonez. — Din engl. Polish [sâusage].^
    POLITEHNICÎSM s.n. (Rar) Caracter politehnic (exagerat). — Politehnic + suf. -ism.
    POLITICĂRlE, politicării, s.f. (Fam.; peior.) Poli ticianism^ — Politică + suf. -arie.
    POLITÎP, politipuri, s.n. (Tipogr.) Grup de cuvinte sau semne tipografice turnate într-o singură bucată şi întrebuinţate des, mai ales în titluri. — Din fr. polytype.
    POLITOLOG, politologi, s.m. Specialist în polito-logie. — Diii fr. politologue.
    POLITOLOGIC, -A, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. — Din fr. politologique.
    POLITOLOGlE s.f. Ramufră a ştiinţelor sociale care studiază activităţile, relaţiile, instituţiile politice; ştiinţă politică. — Din fr. politologie.
    POLITONÂL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. — Din germ., engl. polytonalv
    POLIURETÂN, poliuretani, s.m. (Chim.) Produs otţinut prin polimerizarea unor compuşi chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [Pr.: -li-u-] — Din fr. polyurethane.
    POLIVINÎLIC adj. (în sintagma) Alcoolpolwinilic = compus macromoleculai* obţinut din poliacetatul de vinii, folosit în industria materialelor plastice. — Din fr. polyvinylique.
    POLIZOR2,-OARE, polizori, -oare, s.m. şi f. Tehnician care lucrează cu polizorul. — Din fr. polisseur.
    POLJE, polje, s.f. (Geol.) Mare depresiune închisă din regiunile carstice. — Din fr. polje.
    POLO s.n. Joc sportiv de echipă practicat călare, în care mingea este lovită cu bastoane lungi.
    POLONEZ s.m. Mezel din carne de vită şi de porc, afumat la cald şi apoi fiert; (fam.) poliş.
    POLTRONÎSM s.n. (Rar) Laşitate. — Poltron -f v suf. -ism. €
    POMArIt, pomărituri, s.n. (Pop.) Pomicultură. — Pom -f- suf. -ărit.
    POMIVITÎCOL, -Ă, pomiviticoli, -e, adj. Referitor la pomicultură şi viticultură, al pomiculturii şi viticulturii. — Pomi[col]jf- viticol.
    POMOSTEÂLĂ s.f. Ridicătură de pămînt în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază.
    POMPIER adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic.
    POMPIERÎSM s.n. (Livr.) Stil pompieristic. [Pr.: -pi-e-] — Din fr. pompierisme.
    POMPIERISTIC, -A, pompieristici, -ce, adj. (Despre stil, vorbire etc.) Bombastic, emfatic; (rar) pompier. [Pr.: ~pi-e;] — Pompier -f suf. -istic.
    POMPÎST, -A, pompisti, -ste., s.m. şi f. Persoană care mînuieşte o pompă1/— Pompă1 -f- suf. -ist.
    PONCHO, ponchouri, s.n. Pelerină (scurtă), de formă pătrată, cu o deschizătură pentru cap. [Pr.: poncio] — Din sp. poncho.
    PONÎT s.n. (Min.) Carbonat natural de mangan, cu un eonţinut redus de fier. — De la (n. pr.) Poni.
    PONTÎL, pontile, s.n. (Mar.) Stîlp de susţinere în interiorul compartimentelor unei nave. — Cf. fr.
 6 p o n t i 11 e.
    PONTILARE, pontilări, s.f. (Mar.) întărire a compartimentelor unei nave cu ajutorul pontilelor. — Din ponţii.
    POP1 s^n. Beţişor aşezat în cutia de rezonanţă a unor< instrumente "tu coarde.
    POP2 adj. invar. (în sintagma) Muzică pop = muzică uşoară sau rock, cu largă audienţă la public.
    POPÎLNIC s.m. (Bot.; şi în sintagma popilnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranuncula-ceelor, cu frunze lucitoare şi cu flori violacee, trandafirii sau albe.
    POPONEŢ4 s.m. (Bot.; pop.) Volbură (Convolvulus arvens is'). — Cf. ser. poponac, ucr. o p o neţ.
    POPORANEITÂTE s.f/ (Rar) Caracter popular. [Pr.: -ne-i-] — Din poporan.
    POPRIT, -Ă, popriţi, -te, adj. 1. (Jur.; despre bunuri, bani) Pe care s-a aplicat o poprire. 2. (înv.) Interzis, oprit. (Despre oameni) Reţinut, arestat. — V. popri.
    POPULARIZAT, -A, popularizaţi, -te, adj. 1. Care este răspîndit, cunoscut în masele largi. 2. Care este pe înţelesul publicului larg. — V. populariza.
    PORFIROlD, -A, porfiroizi, -de, adj. De natura porfirului, asemănător cu porfirul. — Din fr. por-phyrofde.
    P(ÎRNO adj. invar. Care are caracter pornografic. Literatură porno. — Din fr., erigl. porno.
    POROPLAST, poroplaste, s.n. Material plastic poros folosit în construcţii. —Cf. engl. poroplastic.
    P OR OZEJtfiTRU, porozimetre, s.n. Aparat pentru măsurarea porozităţii hîrtiei. — Din fr. porosimdtre.
    PORTAj, portaje, s.n. (Nav.) Parte a unui fluviu în care navigaţia este imposibilă şi ambarcaţiunile -trebuie transportate pe uscat. — Din fr. portage.
    portamEnt, portamente, s.n. (Muz.; indică modul de execuţie) Alunecare lină de la un sunet la altul, atingîndu-se aproape neobservat sunetele intermediare.
 —  Din it. portamento.
    PORTA, porte, adj. (Anat.; în sintagma) Venă portă = venă care colectează sîngele încărcat cu substanţe nutritive de la orgaiiele digestive şi îl transportă la ficat. — Din fr. porte.
    portcArt, portcarturi, s.n. 1. Mic portofel în care se ţin actele de identitate, cărţile de vizită. 2. Porthartă. — Din fr. porte-cartes.
    PORTCLIŞfiU, portclişee, s.n. Casetă £e lemn sau metalică în care se introduce placa pe cape se fotografiază. — Port1- -f clişeu.
    PORTCONTĂINER, portcontainere, s.n. Navă destinată transportului de mărfuri în containere. — Din fr. porte-containers.                ^
    PORTCREI(ÎN, portereioane, s.n. Mic tuţ) din metal, din plastic etc. în care se ţine creionul. [Pr.: -cre-ion] — Din fr. porte-crayon.
    PORTE-BONHEUR s.n. Obiect considerat ca aducător de norpe celui care îl poartă; talisman. [Pr.: port-bonor] — Cuv. fr.
    PORTELICOPTER, portelicoptere, s.n. Navă purtătoare de elicoptere. — Din fr. portc-hâlicopteres,
    PORTFArI), portfarduri, s.n. Un fel de poşetă mică în care îşi păstrează femeile fardurile şi alte produse cosmetice. — Port1- -)- fard.
    PORTMANUSCRÎS, portmanuscrise, s.n. (Tipogr.) Cleşte de lemn sau de metal care fixează pagina manuscrisului., — Port1- + manuscris,
140
    PORTORICÂN, -A, portoricani, -e, S.m. şi f., adj.
 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Porto Rico. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Porto Rico. — Din fr. portoricain.                      -:
    PORTRET s.n. (în compusele) Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Porţret-vorbit — procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori.
    PORTSCHI, portschiuri, s.n. Dispozitiv care ajută la transportarea schiurilor (1). ♦ Suport fixat pe capota autoturismelor în vederea transportării schiurilor. — Port2- -f- schi.
    PORTSTINDĂRD, portstindarde, s.n. Portdrapel
 (1). — Port1- -f stindard.
    PORŢIONĂ, porţionez, vb. I. Tranz. A împărţi (un aliment) în porţii. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. portionner.
 —  porţionâre s.f.; porţionât, -<ă adj.
    POR (JCIC, porucici, s.m. (înv.) Locotenent; p. gener. ofiţer (rus). [Var.: parucic s.m.] — Din rus. porucik.
    PORUNCĂ s.f. (înv. şi pop.) Lege morală; învăţătură, precept.                                     /
    posesGriu, -ie, posesorii, adj. (Despre acţiuni judiciare) Prin care se urmăreşte apărarea, protecţia posesiunii. — Din fr. possessoire.
    POSOL0GIC, -A, posologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la posologie, de posologie. — Din fr. posologique.
    POSTABDOMEN, postabdomene, s.n. (Entom.) Partea posterioară a abdomenului unor artropode. — Din fr. postabdomen.
    POSTACtJT, -A, postacuţi, -te, adj. (Med.) Care a depăşit o stare maladivă critică. — Post1- -f- acut.
    POST APRINDERE, postaprinderi, s.f. (Rar/ Ăuto-aprindere. — Post1- -f- aprindere.
    POSTCURATIV, -Ă, postcurdtivi, -e, adj. De după p cură (balneară). — Post1- -f curativ.
    POSTCURĂ, postcure, s.f. Tratament care urmează după o cură (balneară). — Din fr. postcure.
    POSTDATĂRE, postdatări, s.f. Acţiunea de a postdata. — V. postdata.
    POSTDATĂT, -Ă, postdataţi, -te, adj. (Despre acte, scrisori etc.) A cărui dată este posterioară redactării. — V. postdata.
    P <5 STER, posteruri, s.n. 1. Mod de prezentare a unei comunicări sub formă de afişe în cadrul sesiunilor, 'congreselor ştiinţifice etc. 2. Afiş care conţine diverse imagini. — fcDin engl. poster.
    POSTEROINFERI6R, -OÂRĂ^ poster oinferiori,
 -oare, adj. (Anat.) Care se află în partea de dinapoi şi de jos a unui organ. [Pr.: -ro-in-fe-ri-or] — Din fr. postâro-inferieur.
    POSTEROLINGUÂL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; şi substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulaţie la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] — Din fr. postlro-lingual.
    POSTFAŢĂ, postfaţez, vb. I. Tranz. A scrie postfaţa unei cărţi. — Din postfaţă. — postfaţât, -ă, adj.
    POSTFAŢATOR, -OĂRE, postfaţatori, -oare, s.m. şi f. Autor al unei postfeţe. — Postfaţa + suf. -tor.
    POSTGLACIĂR, -Ă, postglaciari, -e, adj. Care a urmat epocii glacîare cuaternare. [Pr.: -ci-ar] — Din fr. postglaciaire.
    POSTLICEĂL, -Ă, postliceali, -e, adj. Care urmează după absolvirea liceului. [Pr.:         -ce-al] — Post1- -f
 liceal.
    POSTNATÂL, -Ă, postnatali, -e, adj.. Care urmează după naştere. — Din fr. postnatal.
                                                                                       fORiORÎCAN - PRACTICITATE
    POSTPÂŞOPTlST, -Ă, postpaţoptiţti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) din generaţia -de după revoluţia de la 1848 din ţările românfe. 2. Adj. Al perioadei de după revoluţia de la 1848 din ţările române. — Post1- -f- paşoptist.
    POSTPROCESĂRE, postprocesări, s.f. Procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică. — Post1- -f procesare.
    POSTREVOLUŢIONAR, -ă, postrevoluţionari, -0, adj. Care urmează după o revoluţie. [Pr.: -ţi-o-] — Post1- -f revoluţionar.
    POSTROMANTIC, -A, postromantici, -ce, adj. Posterior romantismului. Din fr. postromantique.
    POSTSINCR 6N, postsincronuri, s.n. înregistrare obţinută prin postsincronizare. — Din postsiâcroniza 4der. regr.).
    POST SINCRONIZA, postsincronizezy vb. I. Tranz.
 A efectua o postsincronizare. — Din fr. postsynchro-niser. — postsincronizât, -& adj.
    POSTTRAUMĂTIC, -Ă, posttraumatici, -ce, adj. Care este urmarea unui traumatism. — Din engl. post-traumatic.
    POSTULARE, postulări, s.f. (Livr.) Faptul de o postula. — V. postula.
    POŞĂDĂ, poşade, s.f. (Livr.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scpisă de mîntuială. — Din fr. pochade.
    POTASIU s.n. ' (Chim.; în sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră.
    POTENŢIĂL s.n. 1. (Astron.; în sintagma)^ Potenţial terestru = geopotenţial. 2. (Fiz.; în sintagmele) Potenţial de electrod — diferenţa de potenţial dintre un metal şi o soluţie electrolitică în contact cu metalul. Potenţial de ionizare = diferenţa de potenţial necesară accelerării unui electron încît, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestora. 8. (Biol.; în sintagma) Pdtenţial d& înmulţire =* capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice.
    POTMOLÎ, potmolesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se împotmoli. — Din petmol (= podmol). — potmolire s.f.; potmolit, -& adj.
    POTRIVEALĂ s.f. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit4 aranjare într-un anumit fel, aşa cum trebuie; împodobire, aranjare.
    POUND subst. (Rar) Livră (1). [Pr.:,pâund] — Cuv. engl.
    POVĂRtfS, -OASĂ, pevăroşi, -oaset adj. (înv.) împovărător, copleşitor. — Povară + suf. -os.
    POV0D, povoduri, s.n. (înv.) Motiv (I).
    POZITIVISM s.n. (Fii.; în sintagma) Pozitivism logic = neopozitivism.
    POZiTlVfrÂTE s.f. (Livr.) Caracter pozitiv. — Din fr. positivitâ.
    POZITRONIU s.n. (Fiz.) Formaţie instabilă formată dintr-un electron şi un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. — Din fr., engl. positronium.
    POZIŢIONA, poziţionez, vb. I. Tranz. 1. A aşeza într-o anumită poziţie. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei maşini, al unor unităţi militare etc. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. positionner.
    POZIŢIONAL, -i, poziţionali, -e, adj. Referitor la poziţie, de poziţie. [Pr.: -fi-o-] — Poziţiune + suf. -al.
    PRACTICABILITATE s.f. (Rar) Calitatea de a fi practicabil. — Din fr. practicabilii.
    PRACTICITATE s.f. (Rar) înclinare spre o activitate practică. — Practic + suf. -itate.
                                                                                                                     141
 PRAGfHEZ - PRE GENERIC
    PRAGHfîZ, -A, praghezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Praga. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Praga. — Praga (n. pr.) 4-+ suf. -ez.
    PRAHOVEAN, -A, prahoveni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Prahova.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Prahova.— Prahova (n. pr.) -f suf. -ean.
    PRAHOVEANCA, prahovence, s.f. 1. Femeie născută şi crescută în judeţul Prahova. ^ Locuitoare dia judeţul Prahova; 2. (Art.) Numele mai multor dansuri populare româneşti. — PrahoVean + suf. -că.
    PRAŞCÂU, praşcăi, s.m. (Pop.) Băieţandru ştrengar şi haimana. + Om de nimic, ticălos; om imoral. — Et. nec.
    PRAXIE, praxii, s.f. (Med.) Adaptare a mişcărilor motorii ale omului în vederea unui scap. — Din fr. praxie.
    PRAD ALICA, prâdalice, s.f. (In evul mediu, în Ţara' Românească) Bun funciar trecut în stăpînirea domniei la stiijgerea descendenţei masculine a proprietarului. — Din sL prădalica.
    PREAMBALA, preambalez, vb. I. Tranz. A ambala mărfuri înainte de vînzarea lorr [Pr.: pre-am^] — "
 —  Pre1- + ambala. — preambalâre s.f.; ^preambalât, -ă adj.
    PREANESTEZIE, preanestezii, s.f. Pregătire a bolnavului în vederea anesteziei propriu-zise, prin administrarea de medicamente hipnotice şi analgezice; prencU'coză. [Pr.: pre-a-] — Din fr. pr6anesth6sie.
    PREANEVINOVAtA adj. (Bis.; despre Fecioara Maria) Neprihănită, castă, ţ (Substantivat; art.) Fecioara Maria. — Prea 4- nevinovată.
    PREBENDAR, prebendari, s.m. Persoană care beneficia,' în trecut, de o prebendă. Din lat. praeben-darius.
    PREBflNDA, prebende, s.f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania* mai/ ales unui canonic1. — Din lat. praebenda.
    PREBIOTIC, -A, prebiotici*-cc, adj. Anterior apariţiei vieţii. [Pr. > -bi-o-] — Din engi. prebiotic.
    PRECALCULA, precalculez, vb. I. Tranz. A calcula dinainte venituri, cheltuieli etc. — Pre1- 4- calcula. — precalculâre s.f.
    PRECARIA s.f. (în antichitate şi în evul mediu timpuriu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pămînt, primit în schimbul prestării unor obligaţii faţă de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] — Din lat. precaria.
    PRECARPATIC, -A, precarpatici, -ce, adj. (Rar) Subcarpatic. — Pre1- 4- carpatic.
    PRECIROzA, preciroze, s.f. (Med.) Stare morbidă a ficatului, exprimînd clinic, funcţional şi morfologic trecerea de la hepatita cronică la ciroza hepatică. — Din fr. prScirrhose.
    PRECIZABIL, -A, precizabili, -e, adj. Care poate fi precizat. — Preciza -f suf. -bil..
    PRECIZAMfÎNTE adv. (Rar) în mod precis. — Din fr. pr6cis6ment, it. precisamente.
    PRECOLUMBIAN, -A, precolumbieni,          -e, adj.
 (Despre civilizaţie, _artă) Care a existat în America înainte de descoperirea acesteia, de către Cristofor Columb; care aparţine acestei perioade. [Pţ*.: -bi-an] — Din fr. prGcolombien (după n. pr. Columb).
    PRECOMANDA, precomenzi, s.f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vînzare. — Pre1- 4- comandă.
    PRECGmA, precome, s.f. (Med.) Sindrom care precedă coma1. — Din fr. prâcoma.
    fPRECOMBtJSTIE, precombustii, s.f. (Tehn.) Fază a Tuncţionării unor motoare care precedă aprinderea combustibilului. — Din fr. prâcombustion.
    PRECONCENTRARE, preconcehtrâri, s.f.. (Min.) Operaţie prin care o substanţă minerală este îmbogăţită prin înlăturarea unei părţi de steril. — După fr. prâconcentration.
    PRECON SOLID ARE, preconsolidări, s.f. (Geol.) Consolidare naturală a unui strat de pămînt argilos supus, în trecut, unei sarcini geologice mai mari decît cea actuală. — Pre1- 4- consolidare.
    PRECONTRACT, pr&ontracte, s.n. Contract provizoriu. — Pre1- 4- contract (după fr. avant-contracte).
    PRECONTRACTUAL, -A, precontractuali, -e, adj. De dinaintea încheierii unui contract. [Pr.: -tu-al] —
 —  Pre1- 4- contractual.
    PRECORDIAL, -A, precordiali, -e, adj. (Anat.) Din regiunea anterioară a toracelui, din dreptul inimii. U Pr.: -di-al] — Din fr. precordial.
    PRECREŞTIN, -A, precreştini, .-e, adj. Anterior apariţiei creştinismului. — Pre1- 4- creştin (după fr. prechretien)
    PREDECEDAT, -A, predecedaţi, -te, adj. (Jur.) Decedat înainte de... — Din fr. pr6d£c6dâ.
    PREDICAMfiNT, predicamente, s.n. (Log.) Categorie (de predicate 2)r — Din fr. prâdicament.
    PREDICÂT s.n. (Gram.; în sintagmele) Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecţie). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal şi un nume predicativ.
    PREDISPOZANT, -A, predispozanţi, -te, adj. Receptiv, sensibil, predispus la o boală. — Din fr. pr6-disposant.
    PREECHiPA, preechipe, s.f. Echipă din care se selecţionează jucătorii pentru un meci oficial (important). [Pr.: pre-e-] — Pre1- -f echipă.
    prefabricAţie, prefabricaţii, s.f. Prefabricare.
 —  Din fr. prlfabrication.
    PREFERENŢlAT, -A, preferenţiaţi, -te, adj. Pentru care cineva are o preferinţă; preferat. [Pr.: -ţi-at] — Din preferinţă.
    PREFIGURATlV, -A, prefigurativi, -e, adj., s.n. (Livr.) (Element) care prefigurează. — Pre1- 4- figurativ.
    PREFILTRARE, prefiltrări, s.f. Trecere a apei prin prefiltru înaintea filtrării propriu-zise. — Pre1- 4-filtrare (după engl. prefiltering).
    PREFlX s.n. (în telefonia interurbană automată) Număr care identifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de telefon al abonatului.
    PREFIXAL, -A, prefixali, -e, adj. (Despre formaţii lexicale derivate) Format cu ajutorul unui prefix, care conţine un prefix; (despre elemente derivative) cu caracter de prefix., — Din fr. prefixai.
    PREFIXOIDAL, -Ă,- prefixoidali, -e, adj. Format cu ajutorul uiiui prefixoi^; care conţine un prefixoid; (despre elemente derivative) cu caracter de prefixoid. [Pr.: -xo-i-] — Prefixoid 4- suf. -al.
    PREFORMARE, preformări, s.f. Operaţie prin care pîslele conice sînt transformate în pălării bărbăteşti cu calotă şi bor. — Pre1- 4- formare (după fr. preformaXion).                                       /
    PREGĂTIRE s.f. (în sintagma) Pregătire de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanşarea atacului propriilor trupe.
    PRE GENERIC, pregenerice, s.n. Suită de* secvenţe care precedă genericul unui film.'— Din fr. pr6g6-nârique.
/
PRE GLACIAR - PRESTISSIMO
    PREGLACIĂR, -Ă, preglaciari, -e, adj. (Geol.) Anterior epocii glatiare cuaternare. [Pr.: -ci-ar]—Din fr. prâglaciaire.
    PREGUSTĂ, pregust, vb. I. Tranz. (fnv. şi reg.) A gusta o băutură, o mîncare înainte de consumare. — Pre1- + gusta. — pregustâre s.f.; pregustat, -ă adj.
    PREINDU STRIALIZĂRE, preindustrializări, s.f. Primă prelucrare a materiilor prime (textile). [Pr. .• />re-m-dMs-^rl-a-] — Pre1- -f- industrializare.
    PREINFĂRCT, preinfarcte, s.n. (Med.) Insuficienţă coronariană care se manifestă prin aspecte intermedia-' re între anghina pectorală şi infarctul miocardic pro-priu-zis. [Pr.: pre-in-1 — Din germ. Prăinfarkt.
    PRE ÎNREGISTRARE, preînregistrări, s.f. înregistrare prealabilă a părţii sonore a unui film. [Pr.: pre-in-] — Pre1- + înregistrare (după engl. pre-re-cording).
    pre Înregistrat, -ă, preinregistraţi, -te, adj. (Despre partea sonoră a unui film) înregistrat în prealabil în studio. [Pr.: pre-în-] — Pre1- -f înregistrat (după engl. pre-recorded).
    PRELEVĂT, -A, prelevaţi, -te, adj. (Livr.) Care este detaşat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. — V. preleva.
    PRELdGIC, -Ă, prelogici, -ce, adj. (Despre gîndirea, mentalitatea primitivă) Care nu se conformează normelor logicii," fiind dominat de emoţii. — Din fr. prâlogique.
 ' PRELUCRATlY, -Ă, prelucrativi, -<?, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. — Prelucrat -f suf. -iv.
    PREMEDICĂŢIE, premedicaţii, s.f. (Med.) Administrare de medicamente înaintea unei intervenţii chirurgicale în vederea calmării bolnavului, diminuării secreţiilor etc. — Din fr. pr6m6dication.
    PREMENOPĂUZĂ s.f, (Med.) Sindrom care precedă menopauza. [Pr.: -pa-u-] — Din fr. prfonânopause.
    PREMODERN, -Ă, premoderni, -e, adj. Care precedă epoca modernă. — Pre1- -f- modern.
    PREMONlŢIE, premoniţii,s.f. Nume dat fenomenului de presimţire a unor fapte viitoare, în general, fără motivare raţională. — Din fr. prfononition.
    PREMUNlŢIE, s.f. (Med.) Imunitate la altă infecţie a unui organism deja infectat.—Din fr. prâmunition.
    PRENAJD^Z s.n. Substanţă vîscoasă adezivă folosită la lipit. — Cf. adeziv.
    PRENARCtfZĂ, prenarcoze, s.f. (Med.) Preanes-tezie. — Din fr. pr6nar<îose.
    PRENUMERĂNT, prenumeranţi, s.m. (Ieşit din uz) Abonat la o publicaţie periodică sau la o carte încă netipărită; p. ext. persoană care contribuie la o listă de subscripţie. — Din lat. praenumerans, -ntis.
    PRENUPŢIĂL, -A, prenupţiali, -e, adj. Prealabil căsătoriei. O Certificat prenupţial = certificat medical care atestă că viitorii soţi sînt apţi pentru căsătorie. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. prenupţial.
    PRE OPERAT CRUŢ, -IE, preoperatorii, adj. Care precedă o operaţie chirurgicală. [Pr.: pre-o-] — Din fr. pr£op£ratoire.
    PREORĂŞENESC, - -EĂSCĂ, preorăşeneşti, adj. Care se află în jurul oraşului, la intrarea în oraş. [Pr. : pre-o.-] — Pre1- -f orăşenesc*
    PRfîOT s.m.J (în sintagma) Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.).
 , PREOTEŞlCĂ, preoteşicif s.f. Diminutiv al lui preoteasă (1); preoteasă tînără. [Pr.: pre-o-] — Preoteasă -f suf. -ică.
    PREPRlNT, preprinturi, s.n. Lucrare multiplicată, difuzată separat (înainte de a apărea într-o publicaţie, de a fi tipărită). — Din engl. preprint.
    PREREPARTIZĂRE,jDrerejDarfwdrr, s.f. Repartizare prealabilă care se poate definitiva ulterior. — Pre1- -f-repartizare.
    PRESĂJ s.n. (Franţuzism) Presare. — Din fr. pressage.
    PRESCRIERE, prescrieri, s.f. Acţiunea de a prescrie şi rezultatul ei. — V. prescrie.
    PRESCRIPTIBILITĂTE s.f. însuşirea sau starea de a fi prescriptibil. — Din fr. prescriptibilii.
    PRESCRIS, -Ă, prescrişi, -se, adj. (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) Care şi-a pierdut valabilitatea prin prescripţie (1). — V. prescrie.
    PRESCURIŢĂ, preseuriţe, s.f. Plantă erbacee cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe-gălbui (Semper-vivum soboliferum). — Prescură 4- suf. -iţă.
    PRESEÎSMIC, -1, preseismici, -ce, adj. Care precedă mişcările seismice (1). [Pr.: -se-ts-] — Pre1--f seismic.
    PRE SELECT A, preselectez, vb. I. Tranz. A selecţiona în prealabil. — Pre1- -f selecta. — preselectare s f.; preselectăt, -ă adj.
    PRESELECTfe, preselectoare, s.n. 1. Dispozitiv care pregăteşte schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutaţie din ansamblul linui schimbător telefonic automat, cu preselecţie directă, pentru fiecare abonat chemător. — Din fr. prSselecteur.
    PRESEL^CŢJE, preselecţii, s.f. 1. Selecţionare prealabilă printr-un examen, înainte de selecţia definitivă; (rar) preselecţionare. 2. Căutare a unui selector într-o instalaţie telefonică automată cu grupări de selectare. — Din fr. pr6s61ection.
    PRESELECŢIONĂRE, preselecţionări, s.f. (Rar) Preselecţie (1). [Pr.: -ţi-o-] — Pre1- + selecţionare.
    PRESCRIE, preserii, s.f. Cantitate de bunuri realizată în număr limitat înainte de producţia de^ serie. — Din fr. pr6s6rie.
    PRESESltJNE, presesiujji, s.f. Perioadă în care se dau examene înaintea sesiunii propriu-zise. — Pre1- -f-sesiune.
    PRESETtJPĂ, presetupe, s.f. Garnitură de etanşare a unui organ mobil al unei maşini; presgarnitură. — Din fr. presse-Gtoupe.
    PRESEZ AN, presezoane, s.n. (în turism) Perioadă dinaintea sezonului de referinţă. — Pre1- -j- sezon.
    PRESlSTOLĂ, presistole, s.f. (Med.) Fază din dias-tolă care precedă sistola. — Din fr. prGsystole.
    PRESIUNE s.f. (Bot.; în sintagma) Presiune ra-iiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină şi tulpină.
    PRESOCRĂTIC, -A, presocratici, -ce, adj., s.m. pl.
1. Adj. Anterior lui Socrate., 2. S.m. pl. Nume dat unui grup de filozofi greci care, înaintea lui Socrate, au construit sisteme ce încercau să explice lumea, natura. — Din fr. prâsocratique, engl. pre-Socratic.
    PRE SORT ĂRE, presortâri, s.f. Sortare prealabilă în vederea sporirii calităţii în sortarea propriu-zisă. — Pre1- + sortare.
    PRESPĂLĂRE, prespălări, s.f. Spălare prealabilă în scopul ameliorării spălării propriu-zise. — Pre1- + spălare.
    PRESTÂRE s.f. (în sintagma) Prestarea jurămlntu-lui = depunere a jurămîntului în condiţiile prevăzute de lege (sau de uz).
    PRESTATOR, -OĂRE, prestatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, întreprindere) care prestează o muncă,
o  activitate. — Presta -f suf. -tor.
-  PRESTELĂR, -Ă, prestelari, -e, adj. (Astron.) Care a existat înainte de a fi luat naştere stelele. — Din fr. prGstellaire, engl. prestellar.
    PRESTfiŢĂ s.f. (Franţuzism) Promptitudine. — Din fr prestesse
    PRESTISSIMO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) în tempo foarte rapid. [Pr.:          — Cuv. it.
143
   PRESUPUNCTURĂ - PRIOR* -
   PRESUPUNCTtJRÂ, presupuncturi, s.f, Variantă a acupuncturii care constă în 'masarea şi presarea unor puncte ale tegumentului cu activitate biologică deosebită. — Pres[iune] -f [ac]upunctură.
     PRESUPpS2, -1, presupuşi, -se, adj. Prezumtiv. — V. presupune.
     PRflSUR, presuri, s.m. Bărbătuşul presurei. — Din presură (der. regr.).
     PREStJRĂ2 s.f. Cheag (folosit la coagularea laptelui) — Din fr. prGsure.
     PRESURIZAT, -A, presurizaţi, -te, adj. (Despre incinte etanşe) In care este menţinută o presiune normală. — V. presuriza.
     PRESURIZATOR, presurizatoare, s.n. Instalaţie
   * de presurizare. — Presuriza -f- suf. -tor.
     PRESVlTERA s.f. v. prezbiteră.
     PREŞTÎ, preştiu, vb. IV. Tranz. (înv. şi pop.) A prevedea (1). — Pre1- -f- şti.
     PRETABIIj, -A, pretabili, -e, adj. Care se pretează
   (2) la ceva. — Din fr. prâtable.
     PRETAbACÎRE, pretâbâciri, s.f. Tăbăcire prealabilă. — Pre1- -f tăbăcire.
     PRETENŢIE s.f. Exigenţă.
     PI^ETORIANÎSM s.n. Situaţie din vechea Romă în care pretorienii şi soldaţii aveau o influenţă predominantă. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. prâtorianisme.
     PR^TORITA, pretor iţe, s.f. Soţia pretorului (8). —
   i Pretor -f suf. -iţă. ’                      %
     PRETORIU s.n. (In evul mediu, în Ţara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiaţi ai domnului.
     PREŢ ORT, /pretorturi, s.n. Semifabricat din lînă obţinut prin cstrdare, din care se obţin firele de ţesut stofele. — Pre1- 4- tort1.
     PREŢ s.n. (în sintagmele) Preţ cu amănuntul preţ la care se vînd către populaţie bunurile de consum, alimentare şi nealimentare. Preţ de livrare = preţ la nivelul căruia circulă produsele între unităţile socialiste. Preţ de producţie = preţ care înglobează costul produsului şi beneficiul. Preţ mondial = preţ al unei mărfi pe piaţa mondială.
     PREUMAN, -A, preumăni, -e, adj. Care a existat înainte de apariţia omului pe pămînt; care aparţine acelei perioade. [Pr.: pre-u-] — Din fr. prâuhumain.
     PREURSl, preursesc, vb. IV. Tranz. A pre* destina. Pre4- ursi (după fr. prâdestiner). — pre-ursîre s.f.; preursft, -& adj.
     PREUSCARE, preuscâri, s.f. Uscare prealabilă. [Pr.: pre-us-] — Pre+ uscare.
     PREVALENT, -A, prevalenţi, -te, adj. (Livr.) De importanţă majoră. ♦ Predominant. — Din lat. prae-yalens, -tis, engl. praevalent.
     PRE VALENŢA s.f. (Livr.) Prevalare. — Din engl. prevalence.
     PREVARICA, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credinţă, abuz, fraudă de la îndatoririle şi obligaţiile de serviciu. — Din fr. pr6-yariquer. — prevaricâre s.f.
     PREVENTIV -A adj: (în sintagma) Medicină preventivă = ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie.
   *   PREVfiRB, preverbe, s.n. (Lingv.)^Prefix care se ataşează la verbe. — Din fr. proverbe.
     PREVESTIT s.n. (Rar) 1. Prevestire. 2. (înv. şi reg.) Fază de creştere şi de descreştere a lunii. — V. prevesti.
     EREVIZIBILITATE s.f. Caracter previzibil. — Pre- v vizibil -f- suf. -itate.
     PREVIZIONAL, -A, previzionali, -e, adj. Care face obiectul unui calcul anterior unui eveniment. [Pr.: -zi^p-] — Din fr. prâyisionnel.
    PREZBIACUZfE, prezbiacuzii, s.f. (Med.) Slăbire a auzului la oamenii în vîrstă. [Pr.: -bi-a-] — Din fr. presbyacousie.
    PREZBIESTEZlE, prezbiestezii, s.f. (Med.) Scădere a sensibilităţii cutanate la bătrîni. [Pr.: -bi-es-] — Din fr. presbyesthGsie.
    PREZBIOFRENlE, prezbiofrenii, s.f. (Med.) Formă de demenţă senilă caracterizată prin tulburări grave de memorie, halucinaţii euforice însoţite de mimică. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. presbyophrânie. *
    PREZBIOPtE, prezbiopii, s.f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. presbyopie.
    PREZBITER, prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. — Din ngr. presbytos, fr. presbytere.
    PREZBITERAL, -A, prezbiterali, -e, adj. De prez-biter. — Din fr. presbyteral.
    PREZBlTERÂ, prezbitere, s.f. Soţie a prezbiterului. [Var.: presvîteră, prezvîteră s.f.] — Din ngr. presbytera.
    PREZENTAŢIE, prezentaţii, s.f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strîmtoarea superioară a bazinului la naştere. — Din fr. presentation.
    PREZENTÎSM s.n. Tendinţă în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoaşteri istorice obiective şi autentice, reducînd ştiinţa istoriei la o proiectare în trecut a mentalităţii şi năzuinţelor prezentului. — Din engl. presentism.
    prezervAţie, prezervaţii, s.f. (Livr.) Prezervare. — Din fr. prâservation.
    PREZIDIlL, -1, prezidi? li, -e, adj. De prezidiu. [Pr.: -di-al] — Din fr. prâşidial. ,
    PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (pivr.) A presupune (1); a estima. — Din fr. prâsumer. — prezu-mâre s.f.; prezumât, -ă adj.
    PREZUMŢIOZITATE s.f. (Livr.) înfumurare, aroganţă. [Pr.: -ţi-o-] — Prezumţios 4- suf. -itate.
    PREZVlTERA s.f. v. prezbiteră.
    PRIAPIC, -A, priapici, -ce, adj. (Med.) Referitor la priapism, de priapism. [Pr.: pri-a-] — Din fr. priapique.
    PRIBiOLNIC, pribolnici, s.m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roşii (Orchis simia). — Cf. p r i b o i1.
    PRIMAJ, primaje, s.n. 1. (Mar.) Bonificaţie la frahtul maritim acordată căpitanului sau proprietarului unei nave comerciale. 2. (Tehn.) Antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs. — Din fr. primage.
    PRlMĂ s.f. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeaşi înălţime prin repetarea notei date.
    PRIMlTlVIZA, primitivizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de primitivism, a facersă fie primitiv. — Primitiv 4~ suf. -iza. — primitivizâre s.f.
    PRIMOGENIT, -A, primogeniţi, -te, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară, feudală etc.). — Din lat. primogenitus.
    PRIMO VACCINARE, primovaccinări, s.f. (Med.) Prima administrare a vaccinului. — Primo 4- vaccinare (după fr. primovaccination).
    PRINCE DE GALLES subst. Ţesătură de lînă cu linii ffiie încrucişate care formează carouri într-o tentă uniformă, pe un fond deschis. [Pr.: prens de gal]— Cuv. fr.
    PRINCEPS s.m. invar. împărat în imperiul roman. [Pr.: prin-] — Cuv. lat.
    PRÎOR 2, -A, priori, -e, s.m. şi f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] — Din lat. prior, germ. Prior,
    PRIORAT, priorate, s.n. Funcţie, titlu de prior;
perioadă de timp în care cineva exercită această funcţie. [Pr.: pri-o-] — Din lat. prioratug, germ. Priorat.
    PRIORITĂR, -A, prioritari, -e, adj. Care are sau trebuie să aibă prioritate. Sarcini prioritare. [Pr. : pri-o-"] — Din fr. prioritaire.
    PRIORITATE s.f. (în sintagma) Prioritate de trecere = întîietate şi ordine de trecere "printr-o intersecţie nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în acelaşi timp din direcţii diferite.
    PRIPAşlRE, pripâşiri, s.f. Acţiunea de a se pripăşi şi rezultatul ei. — V., pripăşi.
    PRISMATOlD, prismatoide, s.n. Corp cu o formă apropiată de aceea a unei prisme (1). [Pr.: -to-id] — Din fr. prismatoide.
    PRISOSflLNIC, -A, prisoselnici, -ce, adj. Care prisoseşte. — Prisosi + suf. -elnic.
    PRITAN, pritani, s.m. Delegat al unui trib în Sfatul celor cinci sute din Atena. — Din fr. prytane.
    PRITANEU, pritanee, s.n. Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. — Din fr. prytanâe.
    PRIVEGHflR, priveghere, s.n. Carte bisericească cuprinzînd rînduiala slujbei privegherii (2). — Priveghi -f suf. -ar.
    PRIVIGHETOR 2,~ privighetori, s.m. Bărbătuşul privighetori. — Din privighetoare (der. regr.)
    PRÎZĂ s.f. 1. Modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc. ; mod în care atleţii ţin suliţa sşoi prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
2. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare şi proiectare a adversarului. 8. (Cin.; în siiitagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurînd veridicitatea interpretării actoriceşti.
    PRIZOMfiTRU, prizometre, s.n. Aparat pentru determinarea începutului şi sfîfşitului prizei unui ciment. — Din fr. prisom&tre.
    PRIZONIER, -Ă adj. (Tehn.; în sintagma) Şurub prizonier = prizon.
    PRO AMERICAN, -A, proamericani, -e, adj. Care este de partea americanilor, favorabil americanilor. [Pr.: pro-a-] — Pro- -f american.
    PROBABILISTIC, -A, probabilistici, -ce, adj. 1. Cu caracter de probabilitâte. 2. Referitor la teoria probabilităţilor, la calculul probabilităţilor. — Probabil -f suf. -istic.
    PROBAT, -A, probaţi, -te, adj. 1. încercat, verificat, experimentat. 2. Dovedit, arătat, demonstrat. — V. proba.
    PROBAŢltJNE, probaţiuni, s.f. (Jur.) Dovedire; concr. dovadă. [Pr.: -ţi-u-] — Din lat. probatio, -onls, fr. probation.
    PROBĂ s.f.^ (Fot.) Copie pozitivă pe hîrtie.
    PROBLEMATIC, -Ă adj. (Log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii.
    PROBLEMATIZA, problematizez, vb. I. Tranz.
1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). — Problemat[ic] + suf. •iza.
    PROBLEMATIZARE, problematizări, s.f. 1. Acţiunea de a problematiza şi rezultatul ei. 2. Metodă de învăţămînt care declanşează activitatea independentă a elevului, gîndirea şi efortul personal al acestuia. — V. problematiza.
    PROBLEMtJŢA, problemuţş, s.f. (Rar) Diminutiv al lui problemă. — Problemă '+ suf. -uţă.
    PROCAiNA s.f. (Farm.) Substanţă cu proprietăţi asemănătoare novocainei. [Pr.: -ca-i-] — Din fr. pro-calne.
                              PRIORAT - PRODUS
   procariGt, procariote, s.n. (Biol.; la pl.) Grup de organisme primitive (viruşi, bacterii, alge albastre) unicelulare, cu structură simplă; (şi la sg.) specie din acest grup. [Pr.: -ri-ot] — Din fr., engl. proca-ryote.
   PROCEDIÎRĂ s.f. (Mai ales la pl.) Tratament special efectuat în unităţi sanitare pentru tratarea diverselor boli.
   PROCESA, procesez, vb. I. Tranz. A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. — Din engl. process. — proce-sâre s.f.; procesat, -ă adj.
   PROCESOMANlE, procesomanii, s.f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). — Procesoman -|-suf. -ie.
   PROCESOR, procesoare, s.n. Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operaţii complexe sau pentru transformarea esenţială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică. — Din engl. processor.
   PROCESUAL, -Ă adj. Care se desfăşoară în etape succesive specifice dezvoltării fenomenului; treptat, gradat.
   PROCESUALITATE s.f. Caracter procesual. [Pr.: -su-a-] — Procesual -f- suf. -itate.
   PROCHfiSTOR, prochestori, s.m. Magistrat roman care exercita funcţii financiare în provincii. — Din lat. proquaestor.       "
   PROCIDENŢA, procidenţe, s.f. (Anat.) Coborîre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părţi mobile dintr-un organ. — Din fr. procidenee.
   PROCITEALA, prociteli, s.f. (înv.) Faptul de a prociti. — Prociti + suf. -eală.
   PROCITlRE, procitiri, s.f. (înv.) Acţiunea de a prociti. — V. prociti.
   PROCLAMATIV, -A, proclamativi, -e, adj. (Rar)
Care proclamă ceva. — Proclama + suf. -(a)tiv.
   PROCLAMAT6R, -OARE, proclamatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care face o proclamaţie, care proclamă ceva în public. — Din fr. proclamateur.
   PROOREATÎV, -Ă, procreativi, -e, adj. (Livr.) Procreator. [Pr.: -cre-a-] — Procrca 4- suf. - (a)tiv.
   PkOCTALGlE, proctalgii, s.f. (Med.) Durere a anusului. — Din fr. proct&lgie.
   PROCTECTAZlE, proctectazii, s.f. (Med.) Dilataţie a anusului sau a rectului. — Din fr. proctectasie.
   PROCTECTOMlE, protectomii, s.f. (Med.) Rezecţie a unei părţi a rectului. — Din fr. proctectomie.
   PROCTlTĂ, proctite, s.f. (Med.) Inflamaţie a anusului ; rectită. — Din fr. proctite.
   PROCTOPLASTlE, proctoplastii, s.f. (Med.) Creare sau refacere chirurgicală a orificiului anal. — Din fr. proctoplastie.
   PROCTOSCOPlE, proctoscopii, s.f. (Med.) Recto-scopie. — Din Jr. proctoscopie, engl. proctoscopy.
   PRODENŢlE, prodenţii, ş.f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinţilor. — Din germ. Proientia.
   PRODIGIOZrrATE s.f. însuşirea de a fi prodigios.
[Pr.: -gi-^o-J — Din fp. prodigiositâ.
   PRODUCŢIE s.f. (In sintagmele) Producţie marfă = producţie (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naţionale într:o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii.   /
Producţie netă = valoarea producţiei marfă minus cheltuielile de producţie.
   PRODtîS s.n. (în sintagmele) Produs pentru sine'= (în socialism) forma istorică a produsului (1) necesar. Produs pentru societate = (în socialism) forma istorică a -plusprodusului destinat lărgirii producţiei şi ridicării bunăstării materiale şi culturale a întregii societăţi. Produs net = parte a produsului global care reprezintă valoarea nou creată ; p. ext. venit naţional.
                                            -    145
 PROFANAT - PROPENĂ
    PROFANĂT, -Ă, profanaţi, -te, adj. (Despre lucruri considerate sacre) Tratat fără respectul cuvenit; batjocorit, dezonorat, necinstit. — V. profana.
    PROFAzA,, profaze, s.f. (Biol.) Primul stadiu al^ mitozei, cînd se formează cromozomii. — Din fr. prophase.
    PROFESIOGRAmA, profesiograme, s.f. Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor unei activităţi profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice şi al repausului într-o zi de muncă. [Pr.:
-si-o-] — Din germ. ProfessiOgramm.
    PROFESIONALIT ATE s.f. Calitatea de a fi un bun profesionist. + Conştiinţă profesională; profesionalism. [Pr.:          — Profesional -f suf. -itate.
    PROFESIONALM^NTE adv. (Rar) Din punct de . vedere profesional. {Pr.: -si-o-] — Profesional + suf. -mente (după fr. professionnellement).
    PROFETlSM s.n. 1. Curent religios care propagă Învăţătura şi susţine, menirea profeţilor. 2. Caracter profetic; profeţie. — Din fr. prophâtisme.
    PROFETIZARE, profeiizări, s.f. (Rar) Acţiunea de a profetiza. — V. profetiza.
    PROFÎL s.n. 1. Caracter predominant, propriu al cuiva sau a ceva. 2. (în sintagma) Plan de profil — plan perpendicular pe două plane de proiecţie şi pe linia de pămînt. 8. (în sintagmele) Profil1 geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porţiuni din scoarţa terestră. Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului ţmei regiuni.
    PROFIT .s.n. (în sintagmele) Profit comercial = parte a plusvalorii creată în sfera productivă. Profit mijlociu = plusvaloafe creată în societate care revine fiecărui capitalist proporţional cu mărimea capitalului.
    PROFUNDÂRE, profundâri, s.f. (Tehn.) Ambu~ tisare a unui obiect în formă de cupă, qji adîncime mare în raport cu diametrul. — Din profund. '
    PROGADIE, progadii, s.f. (Reg.) Curte a unei biserici folosită ca cimitir. [Var.'.* progrâdie s.f.] -ţ Diri sl. podugradie.
    PROGENlE, progenii, s.f. (Med,) Prognatism. — Din germ. Progenie.
    PROGERlE, progerii, s.f. (Med.) Îmbătrînire prematură a ţesutului cutanat. — Din fr. progSrie.
    PROGLGT s.n. v. proglotă.
    PROGL6TA, proglote, s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: progldt s.n.] — Din fr. proglottis.
    PROGNOZA, prognozez, vb. I. Tranz. A elabora o prognoză; a prevedea. — Din prognoză. — progno-zâre s.f.; prognozât, -ă adj.
    PRO GRADARE, progradâri, s.f. (Geol.) 1. Proces de lărgire şi de înălţare spre uscat a unei plaje. 2. Mărire a concentraţiei în carbonaţi şi în alte săruri în orizonturile superioare ale solului. — După engl., fr. progradation ^                     .
    PRO GR ADIE s.f. v. progadie.
    PROGRAMABIL, -A, programabili, -e> adj. Care poate fi sau trebuie să fie programat. — Din fr., engl. programmable.
    PROGRAMÂRE s.f. Operaţia de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic.
    PROIECTABIL, -A, proiectabiliy -e, adj. (Rar) Care poate.fi proiectat. [Pr.: pro-iec-] — Proiecta suf. -bil (după engl. projectable).
    PROIECTAT, -A, proiectaţi, -te, adj. Care a fost plănuit, prevăzut să fie tăcut în viitor. [Pr.: pro-iec-]
—  V. proiecta.
                                     /
  146 v
   PROIECTIV, -A, proiectivi, -e, adj. Referitor la activitatea de proiectare şi de proiecţie. [Pr.: pro-iec-]
—  Din fr. projectif.                      *
   PROIECTIVITATE s.f. Ansamblu de proprietăţi funcţionale ale unui sistem de a se proiecta sau reflecta în altul. [Pr.:pro-iec-] — Din engl. projectivity.
   PROIECŢIONlST, -A, proiecţionişti, -ste, _s.m. şi f. Operator (1) al aparatului de proiecţie cinematografică. [Pr.: pro-iec-ţi-o-] — Din fr. projectionniste.
   PROLAN, prolani, s.n. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii şi de placentă, in timpul sarcinii. — Din fr. prolan.
   PROLANEMlE, prolanemii, s.f. (Fiziol.) Prezenţă a prolanului în sînge- cantitate de prolan existentă în sînge. — Din fr. prolan&nie.
   PROLĂNURlE, prolanurii, s.f. (Med.) Prezenţă a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. — Din fr. protanurie.
   PROIjEMA,^proleme, s.f. (Log.) Propoziţie sau serie de propoziţii care servesc ca bază unei leme. — Din fr. prolemme.
   PROLfiPTIC, -A, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. — Din fr. proleptique.
   PROLETARIZAT, -A, proletarizaţi, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (8). — V. proletariza.
   PROLIFICARE, prolificări, s.f. (Bot.) 'Apariţie a unVii lujer cu frunze din floare. — După fr. prolilication.
   PROMETElSM s.n. (Livr.) Atitudine, concepţie legată de mitul lui Prometeu. — Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf.it. p f o m e t e i s m o.
   PROMlLA, promile, s.f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporţie în raport cu o mie. — Din germ. Promille.
   PROMIS, -A, promişi, -se, adj. Care constituie obiectul unei promisiuni; făgăduit. — V. promite.
   PROMlTERE, promiteri, s.f. Acţiunea de a promite şi rezultatul ei; promisiune. — V. * promite.
   promptuAr, promptuare, s.n. (Franţuzism) Manual prescurtat. [Pr.: -tu-ar] — Din fr. promptuaire.
   PROMULGAŢI^], promulgaţii, s.f. (Jur.) Promulgare. — Din Tât.’promulgatio, -onis, fr. promulgation.
   pronatCr, pronatori; adj., s.m. (Anat.) (Muşchi) care permite mişcarea de pronaţie. — Din fr. pronateur.*
—  PRONÂŢIE s.f. (Med.) Poziţie aplecată. PRONAZIST, -A, pronazişti, -ste, adj. Favorabil
nazismului, simpatizant sau susţinător al nazjsmului.
—  Pro-4- nazist (după fr., engl. pro-nazi). PRONOMINÂL, -Ă a(fj. (Gram.; despre propoziţii
sau despre părţi de vorbire) Introdus sau însoţit de un pronume (1), construit cu un pronume (1).
   PRON<ÎMION s.n. (înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on]
—  Din ngr. pronomion.
   PRONOSTICARE, pronosticări, s.f. Acţiunea de a pronostica. — V. pronostica.
   PRONOSTICAT, -A, pronosticaţi, -te, adj. Pentru care există un pronostic. — V. pronostica.
   PRONUNCIAMflNT, pronunciamente, s.n. 1. Acţiune ilegală prin care o grupare politică, o armată etc. ajunge la putere. 2. Declaraţie, manifest, acţiune prin care este exprimat protestul faţă de un sistem politic, social etc. [Pr.: -ci-a-] — Din it., fr. pronun-ciamiento.
   pronunţ Abil, -ă, prtinuhţabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi pronunţat. — Pronunţa 4- suf. -bit.
   PROPANGNĂ s.f. ’ (Chim.) Acetonă. — Din fr. propanone.
   PROPUNĂ s.f. (Chim.) Propilenă. — Din fr. ftro-pfcne.
     PROPERDlNĂ, properdine, s.f. (Biol.) Globulină cu acţiune antibacteriană şi antivirotică din plasma sangvină. — Din fr. properdine.
     PROPERG0L, propergoli, s.m. (Chim.) Amestec de substanţe' capabil de reacţii chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. — Din fr. propergol.
     PROPlL, propili, s.m. (Chim.) Derivat al propa-nului. — Din fr. proprie.
     PROPILfÎNĂ s.f. (Chim.) Hidrocarbură folosită ca v materie primă la fabricarea glicerinei, acetonei etc.; propenă. — Din fr. propylene.
     PROPELlT, propilite, s.n. (Min.) Porfiri't alterat, format din caolin, hornblendă, calciu etc, — Din fr. propylite.
     PROPILITIZĂRE, propilitizări, s.f. Proces de transformare a' porfiritelor In propilite. — După fr. propylitisation. ,
     PROPtfLIS s^n. 1. Substanţă răşinoasă aromată colectată şi folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de prppolis (1). — Din fr. propolis,
     PROPOSTAs.f. (Muz.) Prima voce într-un canon, care expune tema. [Pr.: -pâs-] — Cuv. it.
     PROPOVĂDUIT, -Ă, propovăduiţi, -te, adj. Care este recomandat pentru a fi adoptat. — V. propovădui.
     PROPRIETATE s.f. (In sintagmele) Proprietate privată = proprietate caracterizată prin însuşirea mijloacelor de producţie şi a produselor de către anumite persqane autonome unele faţă-de altele. Proprietate privat-capitalistă = proprietate bazată pş exploatarea muncii proletariatului şi pe excluderea acestuia de lâ * proprietate. Proprietate socialistă = proprietate -tai care mijloacele de producţie şi producţia aparţin întregii societăţi.
     PROPULSĂNT, }oropulsanţi, s.m. (Tehn.) 1. Pro-pulsor. 2. Substanţă în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacţie în sens opus direcţiei lor de mişcare şi care le asigură forţa de împingere. — Propulsa -f suf. *-ant.
     PROROGATÎV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amînare, de prelungire. — Din fr. proro* gatif.
     PROSCRlPTOR, proscriptori, s.m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripţie. — Din lat. proscriptor, fr. proscripteur.
     PROSILOGlSM, prosilogisme, s.n. Silogism a cărţii concluzie este premisa unui silogism următor. — Din fr. prosyllogisme.
     PRO SILOGISTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. — Din fr. prosyllo-gistique.
     PROSIMIĂN, prosimieni, s.m. (Zool.) Lemurian. [Pr.: ~mi-ari] — Din ~ fr. prosimiens.
     PROSOPLEGlE, prosoplegii, s.f. (Med.) Paralizie facială. — Diţi fr. prosoplegie.
     PROSOPOM^TRU, prosopometre, s.n. Instrument folosit pentru măsurarea diferenţelor diametrelor feţei şi ale craniului. — Din fr. prosopometre.
     PROSPECTIV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s.f. (Stu- ✓ diu) referitor la viitor, la evoluţia viitoare a societăţii prin analiza unor factori şi tendinţe actuale. Dimensiune prospectivă. — Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.
     PROSPECTIVI ST, -Ă, prospectivişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în prospectivă. — Prospectivă -f suf. -ist.
     PROSTI1 vb. JV. Refl. (Fam.; despre oameni)
  A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de „ mofturi, de pretenţii ; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1).
     PROSTITUŢIE s.f. (în sintagma) Casă de prostituţie = bordel.
                                                                                 PROPERDlNĂ - PROTOCLORURA
    PROTÂNOPÎE, prolanopii, s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roşie. V. daltonism.
 — Din fr. nrotanopie, engl. protanopia.
    PROTEĂZĂ, proteaze, s.f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] — Din fr. protease.
    PROTEIC, -Ă adj. Cu caracter schimbător, variabil.
    PROTEIFORM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] — Din fr. proteiforme.
    PROTEINEMIE s.f. (Med.) Prezenţă a proteinelor în sînge; cantitate de proteine prezentă în sînge. [Pr.: -te-i-'] — Din fr. protGinemie.
    PROTEIN O GRĂMĂ, proteino grame, s.f. (Med.) Examen de laborator care determină prezenţa, cantitatea proteinelor din sînge; (concr.) buletin care conţine rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] — Din fr. prot6inogramme.
    PROTEINURIE, proteinurii, s.f. (Med.) Albumi-nurie. [Pr.: -te*d-] — Din fr. proteinurie.
    PROTEISM s.n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendinţa de a lua forme diferite. — Din fr. prot&sme.
    PROTEJÂT, -Ă adj. (Despre sisteme tehnice, instalaţii etc.) înzestrat cu un sistem de protecţie.
    PROTEOLlTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] — Din fr. prot^olytique.
    PROTEOLIZĂ, proteolize, s.f. (Med.) Descompunere şi degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] — Din fr. protăolyse..
    PROTEROGINlE s.f. (Rar) 1. (Bot») Protoginie (1), 2. (Zool.) Protoginie (2). — Din fr. protârogynie.
    PROŢEROZOlC, -Ă, proterozoici, -ce, subst., adj, (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] — Din fr. protâro-zolque, engl. proterozoic.
    PROTEST s.n. (în sintagma) Notă de protest — act prin care un guvern dezaprobă un act săvîrşit de guvernul altei ţări şi considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internaţional.
    PROTfiU s.m. 1. (Şi în sintagma proteu de peşteră) Batracian care trăieşte în unele peşteri (Proteus anguinus). 2. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conţine elemente baciliare (Proteus ).
    PROTfîZĂ s.f. Operaţie chirurgicală prin care se înlocuieşte un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1).
    PROTIU s.n. (Chim.) Hidrogen uşor. — Din fr., engl. protium.
    PROTOBIOLOGlE s.f. Ramură a biologiei care studiază formele de viaţă mai mici decît bacteriile. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. protoMologie.
    PROTOBLĂST, protoblaste, s.n. (Biol.) Celulă lipsită de membrană, — Din fr. protoblaste.
    PROTOBROMtJRĂ, protobromuri, s.f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă ki brom pe care, o substanţă simplă o poate forma cu acesta. — Din fr. protobro-mure.
    PROTOCARBURĂT, -Ă, protocarburaţi, -te, adj. (Chim.) Care formează o protocarbură; în stare de protocarbură. — Din fr. protocarburat.
    PROTOCARBtJRĂ, protocarburi, s.f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în carbon pe care o substanţă simplă o poate forma cu acesta. — Din fr. proto-carbure.
    PROTOCLORURĂT, -Ă, protocloruraţi, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. — Din fr. protoclorure.
    PROTOCLORIÎRĂ, protocloruri, s.f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în clor pe care o substanţă ^simplă o poate forma cu acesta, — Din fr. pro-tocblorure.
147
PROTOCORDAT - PSEUDOCOLOID
    PROTOCORDĂT, protocordate, s.n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord şi farite branhiale persistente în timpul întregii vieţi a individului (Protocordata); (şi la sg.) animal din această încrengătură. — Din fr. protochordâs.
    PROTOCRONlE s.f. Protocronism. — Din proto-cronism • (după sincronie).
    PROTOCRONISM s.n. Curent de idei preocupat să pună în valoare elementele de prioritate în afirmarea unei idei, teme etc. în istoria culturii (la nivel universal). — Proto- -f [sinjcronism.
    PROTOCRONIST, -A, protocronişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al protocronismului. — Protocronie -f suf. —ist.
    PROTODORIC, -A, protodorici, -ce, adj. Care aparţine doricului primar din sec. VII-VI î.e.n. — Din fr. protodorique.
    PROTOFlT, protofite, s.n. Organism vegetal uni-celular primitiv din care a evoluat regnul vegetal. Din fr. protophyte. &
    PROTOGINlE s.f. 1. (Bot.; la flori hermafrodite) Dezvoltare a pistilului înaintea staminelor; (rar) proteroginie (1). 2. (Zool.) Organism hermafrodit care produce iniţial ovule, apoi spermatozoizi; (rar) proteroginie (2). — Din fr. protogynie.
    PROTOIODtJRĂ, protoioduri, s.f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în iod pe care o substanţă simplă o poate forma cu acesta. [Pr.: -to-io-] — Din fr. proto-iodure.
    PROTdMĂ, protome, s.f. jArheol.) Bust al unui om sau animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. — După fr. protomâ, engl. protoma.
    PROTONOTAR, protonotari, s.m. Prelat de la curtea papală însărcinat cfc înregistrarea şi expedierea actelor pontificale. — Din lat. protonotarius, fr. proto-notaire.
    PR OT ON OTARIAT, protonotariate, s.n. Funcţia şi demnitatea de protonotar. [Pr.:      -ri-at] — Din it.
protonotariato.
    PROTOPIfĂST, protoplaste, s.n. (Biol.) (Parte din) protoplasmă. — Din fr. protoplaste.
    PROTOPLĂSTIC, -A, protoplastici, -ce, adj. (Biol.) Protoplasmatic. — Protoplast -f suf. -ic.
    PROTORACE, protorace, s.n. (Entom.) Primul segment al toracelui la insecte. [Var.: protorax s.n.] — Din fr. protorax (după torace).
    PROT0RAX s.n. v. proforace.
    PROTOROMANĂ fc.f. (Lingv.) Româna comună. —
—  Proto- + română.
    PROTOSTEĂ, protostele, s.f. (Astron.) Stea în fază de formare. — Proto- + stea (după engl. pro-tostar).
    PROTOSULFtJRA, protosulfuri, s.f. (Chim.) Combinaţia cea mai săracă în sulf pe care o substanţă simplă o poate forma cu acesta. — £>in fr. protosulfure.
    PROTOZOOLOGlE s.f. Ramură a zoologiei care studiază organismele unicelulare. [Pr.: -zo-o-] — Din fr. protozoologie, engl. protozoology.
    PROTROMBiNA, protrombine, s.f. (Biol.) Substanţă, inactivă din sînge care se transformă în trom-bină. — Din fr. prothrombine, engl. prothrombin.
    PROŢAPUL, proţăpele, s.n. (Pop.) Diminutiv al lui proţap. — Proţap + suf. -el.
    PROUDHONlSM s.n. Curent reformist utopic iniţiat de Pierre Joseph Proudhon care preconiza menţinerea şi întărirea micii proprietăţi. [Pr.: prudo-nisrri] — Din fr. proudhonisme.
    PROUDHONÎST, -A, proudhonişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al proudhonismului. [Pr.: prudonist] — Din fr. proudboniste.
148
                                                                  PROVIDENŢIALÎST, -Ă* providenţial işti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al providenţi^lismului! [Pr.: -ţi-a-]
 — Din fr. providentialiste.
                                                                     PROVINCIALIZĂ,. provincializez, vb. I. Refl. şi
                                                                  tranz. A căpăta sau a face să capete trăsături specifice provincialilor (1). [Pr.: -ci-a-] — Provincial -f suf. -iza.
 — provincializâre s.f.; proyincializât, -ă adj. PROXIM, -Ă adj. (Log.; în sintagma) Gen proxim =
 primul termen relevant al unei definiţii, cel mai apropiat ca sens de noţiunea de definit.
                                                                     PROZAICITATE s.f. (Rar) Prozaism. XPr.: -za-i-]
 — Prozaic -f suf. -itate.
    PROZAlST, prozaişti, s.m. (Rar) Prozator. — Din germ. Prosaist, engl. prosaist.
    PROZAIZA, prozaizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină prozaic. [Pr.: -za-i-] — Din fr. prosaiser. — prozaizăre s.f.
    prozauriAn, prozaurieni, s.m. (La pl.) Ordin de reptile primitive terestre jşi acvatice; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. [Pr.: -za-u-ri-an] — Din fr. prosauriens.
                                                                  PftOZODfiM, prozodeme, s.n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. — Din fr. prosod&me.
                                                                  PROZODlST, -A, prozodişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Cunoscător al prozodiei. — Din fr. prosodiste. x PRUD, -A, pruzi, -de, adj. (Franţuzism) Care simulează o atitudine virtuoasă, austeră. — Din fr. prude. PRUNfiLĂ, prunele, s.f. (Anat.; Jnv.) Pupilă (1).'
 — Din fr. prunelle.
                                                                   PRURIGIN0S, -OĂSĂ, pruriginoşi, -oase, adj. (Med.) Caracterizat prin mîncărime intensă a .pielii,
 — Din fr. prurigineux.
    PRUSlAT, prusiaţi, s.m. (Chim.; rar) Cianură. [Pr.: -si-af] — Din fr/ prussiate.
    PSAMlT, psamite, s.n. (Geol.) 1. Material detriţic care alcătuieşte unele rocijsedimentare. 2. Denumire pentru nisip sau gresie. — Din fr. psamite.
    PSAMOM, psamoame, s.n. (Med.) Tumoare cu depozite asemănătoare nisipului, localizată la nivelul sistemului nervos. — Din fr. psammome. . {
    PSAMOTERAPlE, psamoterapii, s.f. Tratament medical extern cu ajutorul băilor sau al săculeţelor cu nisip încălzite. — Din fr. psammothesapie.
    PSEFlT, psefite, s.n. (Geol.) 1. Material detritic care alcătuieşte unele roci sedimentare. 2. Denumire ‘ pentru rocile sedimentare detritice grosiere. — Din fr. psty>hite, engl. psephite.
    PSEUDOAClD, pseudoacizi, s.m. (Chim.) Acid anhidru care nu mai este electrochimic acid. [Pr.: pse-u-do-a-] — Pseudo- + acid.
    PSEUDOALElA, pseudoalele, s.f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcţională. [Pr.: pse-u-do-a-] — Din engl. pseudoallele.
    PSEUDOBAcA, pseudobace, s.f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee [Pr.: pse-u-] — Pseudo- + bacă.
    PSEUDOCILlNDRU, pseudocilindri, s.m. Formaţie cu^aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină. [Pr.: pse-u-] — Pseudo- + cilindru.
    PSEUDOCOCAlNA s.f. (Farm.) Ester obţinut, alături de cocaină, din frunzele de ^oca, întrebuinţat ca anestezic local. [Pr.: pse-u-] — Pseudo- + cocaină.
    PSEUDOC0CS, pseudococsuri, s.n. Produs obţinut din cărbuni neaglutinaţi, cu proprietăţi asemănătoare cocsului. [Pr.: pse-u-] — Pseudo- + cocs.
    PSEUDOCOLOÎD, pseudocoloizi, s.m. (Chim.) Sistem dispers eterogen format din particule mai mari vizibile şi din particule coloide. [Pr.: pse-u-] — Pseudo-+ coloid,
             X
     PSEUDOCUADROFONlE s.f. Obţinere a efectului cuadrofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. [Pr: pse-u-do-cu-a-] — Din fr. pseudo quadrophonie.
     PSEUD OETIM OLO GlSM s.n Sistem ortografic intermediar între cel etimologic şi cel fonetic. [Pr. : pse-u-do-e-]— Pseudo- -f etimologism.
     PSEUD OHERMAFRODITÎSM* s.n. Anomalie în care caracterele sexuale aparente sînt opuse sexului "respectiv; androginie (2). [Pr.: pse-u-] — Cf. fr. pseudo-hermdphrodisme.
     PSEUD OLITERAT tJRĂ,~ pseudoliteraturi, s.f. Literatură lipsită de valoare. [Pr.: pse-u-] — Pseudo- -f-literatură.
     PSEUD OPARAZÎT, pseudo paraziţi, s.m. (Biol.) Plantă sau animal care are unele asemănări cu plantele şi animalele parazite. [Pr.: pse-u-] — Din fr., engl. pseudoparasite.
     PSEUD OPATRlOT, -i, pseudo patrioţi, -te, s.m. şi f. Fals, pretins patriot (1); patriotard. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-ot] — Pseudo- -f patriot.
     PSEUD OPATRIOTIC, -Ă, pseudopatriotici, -ce, adj* Cu pretins caracter patriotic. [Pr.: pse-u-do-pa-tri-o-]
  — Pseudo- -f patriotic.            .          v
     PSEUD OPREFIXĂRE, pseudoprefixări, s.f. Acţiunea de a pseudoprefixa şi rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] — V. pseudoprefixa.
     PSEUD OPREFIXĂT, -Ă, pseudoprefixaţi, -te, adj. (Despre cuvinte) Care este format cu ajutorul unui pseudoprefix. [Pr.: pse-u-] — V. pseudoprefixa.
     PSEUD O SCORPIE, pseudoscorpii, s.f. (La pl.) Subclasă a arahnidelor cu apendice în formă de cleşte, cu o glandă secretoare; (şi) la sg.) insectă din această subclasă. [Pr.: pse-u-] — Pseudo- -f- scorpie.
     PSEUD O SCORPION, pseudoscorpioni, s.m. (En-tom.) Insectă asemănătoare cu scorpionii, fără coadă şi fără venin. [Pr.: pse-u-do-scor-pi-on] — Din fr. pseudo-scorpion.
  . PSEUDO STERE OF ONlE &f. Obţinere a unui efect stereofonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace,
  , a unui semnal monofonic. [Pr.: pse-u-do-ste-re-o-] — Din fr. pseudost6r£ophonie«
     PSI s.m. invar. A douăzeci şi treia literă a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetelor ps; a patru-zecea literă a alfabetului chirilic, corespunzând sunetelor ps şi numărului 700. — Din gr. psi.
     PSÎHAGOG, -Ă, psihagogi, -ge, s.m. şi f. Specialist în psihagogie. — Din fr. psychagogue.
     PSIHAGOGIC, -Ă, psihagogici, -ce, adj. Referitor la psihagogie, de psihagogie. — Din fr. psychagogique.
     PSIHAGOGlE s.f. Ramură a psihopedagogiei reeducării şi a plsihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalităţii deformate, potrivit exigenţelor şi normelor sociomorale. — Din fr. psychagogle.
     PSIHEDfÎLIC, -Ă, psihedelici, -ce, adj. 1. Referitor la psihedelism. 2. Care se caracterizează prin efecte de lumină, culoare, atmosferă sonoră etc.; care evocă viziuni, halucinaţii, vise produse prin drogare. Muzică psihedelică. Pictură psihedelică. —• Din engl. psych-edelic, fr. psychâdllique.
     PSIHEDELfSM s.n. Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene. — Din fr. psychă-dâlisme.
     PSIHOANAL^PTIC, -Ă, psihoanaleptici, -ce, adj., s.n. (Farm.) (Substanţă psihotropă) cu acţiune eufo-rizantă. [Pr.: -ho-a-] — Din fr. psychoanaleptique.
     PSIHOANALGEZtE, psihoanalgezii, s.f. (Med.) Calmare a senzaţiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] — Din fr. psychoanalgâsie.
                                                                         PSEUDOCUADROFONlE - PSIHOSOMATIC
      PSIHOBIOGRĂMĂ, psihobiograme, s.f. Examen al dezvoltării personalităţii în relaţie cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.:          — Psiho[logic] +
   biogramă.
                                                                PSIHOCHIRURGÎE s.f. Termen generic pentru metodele chirurgicale de tratament al bolilor psihice.
   —  Din fr. psycliochirurgie.
      PSIHODIAGNOSTIC, -Ă, psihodiagnostici, -ce, s.n., adj. 1. S.n. Rezultat al psihodiagnozei. 2. Adj. Cu caracter de psihodiagnoză, de psihodiagnoză. [Pr.: -di-ag-] — Din fr. psychodiagnostique, engl. psycho-diagnostic.
      PSIHODIAGNOZĂ, psihodiagnoze, s.f. (Med.) Acţi-une complexă de investigare a individului prin intermediul tehnicilor psihologice pentru cunoaşterea particularităţilor sale psihice specifice. [Pr.: -di-ag-] — Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.
                                                                PSIHODRAMĂTIC, -Ă, psihodramatici, -ce, adj. Cu caracter de psihodramă. — Din fr. psychodramatîque.
      PSIHODRĂMĂ, psihodrame, s.f. 1. (Psih.) Metodă de investigare şi terapeutică modernă care utilizează jocul dramatic improvizat pe o temă dată pentru dezvăluirea gîndurilor şi atitudinilor bolnavului psihic. 2. (în sociologie) Test folosit ca mijloc de selecţie' a candidaţilor la anumite *posturi care necesită multă dezinvoltură în contactul cu publicul. — Din fr. psychodrame.
      PSIHOENDOCRINOLOGÎE s.f. Ramură a endocrinologiei care studiază influenţa sistemului endocrin asupra psihicului. — Din fr. psycho-endocrinologie.
      PŞIHOGRĂMĂ, psihograme, s.f. (Psih.) Caracterizare psihologică detaliată a structurii şi dezvoltării personalităţii unui individ; (concr.) buletin care cuprinde o astfel de caracterizare. — Din fr. psyoho-gramme.
                                                             PSIHOIGlfîNĂ s.f. Domeniu al psihiatriei care se ocupă de măsurile de igienă impuse de diferite categorii / de activitate. [Pr.: -ho-i-gi-e-] — Psiho[logic] -f- igienă.
   , PSIHOLflPTIC, -Ă, psiholeptici, -ce, adj., s.n. (Medicament psihotrop) cu acţiune hipnotică, seda* tivă. — Din ir. psycholeptique.
      PSIHOLINGVÎST, -Ă, psiholingvistic -ste, son. şi f. Specialist în psiholingvistică. — Din fr. psycholln» guiste, engl. psycholinguist.
      PSIHOLOGIZĂ, psihologizez, vb. I. Tranz. A face să capete un (pronunţat) caracter psihologic. — Din fr. psychologiser, engl. psychologize.
      PSIHOMANŢÎE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor morţii — Din fr. psycho-mancie.
      PSIHOPEDAGOG, -Ă, psihopedagogi, -ge, s.m. şi f. Specialist în psihopedagogie. — Din psihopedagogie (der. regr.).
      PSIHOPROFESIOGRĂMĂ, psihoprofesiograme, s.f. Profesiogramă a reacţiilor psihice specifice unui individ. [Pr.: -si-o-] — Din fr. psychoprofessiogramme.
      PSIHOSEXOLOGÎE s.f. Psihologie a sexelor. — Din fr. psychosexologie.
      PSIHOSOCIĂL, -Ă, psihosociali, -e, adj. Cu caracter de psihologie socială, _ de psihologie socială. [Pr.: -ci-al] — Din fr. psychosocial.
      PSIHOSOCIOLOG, -Ă, psihosociologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în psihosociologie. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. psychosociolrfgue.
      PSIHOSOCIOLOGIC, -Ă, psihosociologici, -ce, adj. Cu caracter de psihosociologie, al psihosociologici. [Pr.:          Din fr. psychosociologique.
      PSIHOSOMĂTIC, -Ă, psihosomatici, -ce, S.f., adj.
   1. S.f. Disciplină medicală care studiază originea psi-
                                                                                                                  149
 PSIHOTEHNICIAN - PUNCER
 hică a unor boli şi folosirea mijloacelor psihologice în tşrapia lor. 2. Adj. De psihosomatică (1). Din fr. psyeho somaţi que.
    PSIHOTEHNIClAN, -A, psihotehnicieni, -e, s.m. şi f. Specialist în psihotehnică. ■[Pr':: -ci-an] — Din fr. pgychotechnicien.
    PSIHOTERAPEtJT, psihoterapeuţi, s.m. Medic specialist în psihote^peutică. [Pr.: -pe-utj — Din fr. psy choth Srapeute.
    FSIHOTERAPEtJTIC, -A, psihoterapeutici,         -ce,
 s.f., adj. (Med.) 1. S.f. Psihoterapie. 2. Adj. Psihoterapie, [Pr.:   -pe-u-] — Din fr. psychotbârapeutique.
    PSIHOTRONIC, -A, psihotronici, -ce, s.f., adj.
 1. S.f. Disciplină biofizică ce studiază interacţiunile psihice la distanţă. 2. Adj. De psihotronică (1). — Din engl. psychotronics.
    PSIHOTROP, -A, psihotropi, -e, adj., s.n. (Medicament) cu acţiune asupra psihicului. — Din fr. psychotrope.
    PSIHROFlL, -A, psihrofili, -e, adj., s.m. şi f. (Biol.) (Animal sau plantă) care trăieşte la temperaturi scăzute; criofil. — Din fr/psychrophile.
    PSILOFITAlA, psilofitale, s.f. (La pl.) Grup de plante cripiogame devoniene din încrengătura pterido-fitelor; (şi-la sg.) plantă din acest grup. — Din lat. psilopbytales.
    PSILOFItA, psilofite, s.f. Plantă criptogamă cu tulpinile ramificate dihotomic, care se înmulţeşte prin spori. — Din fr. psilophyton.
    PSITAClSM s.n. (Med.) Reproducere mecanică a x celor §iuzite sau cili te, fără a le înţelege. — Din fr. psittacisme.                                       /
    PSITACGzA, psitacoze, s.f. Boală infecţioasă piro-vocată de un virus transmis mai ajes de papagali; boala papagalilor. — Din fr. psittacose.
    PSOAS, psoaşi, s.m. (Anat.) Fiecare dintre cei doi muşchi inseraţi pe faţa anterioară a vertebrelor lom^ bare şi la capătul femurului, care ajută la flexiunea coapsei faţă de trunchi. — Din fr. psoas.
    PSOFOMfÎTRU, psofometre; s.n. Aparat care măsoară perturbaţiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate. — Din fr. psophomâtre.
    PSORlAZIC, -A, psoriazici, -ce, adj. (Med.) Referitor la psoriazis, de psoriazis; asemănător psoriazisului. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. psoriasique.
    PTERANODtiN, pteranodoni, s.m. Reptilă zburătoare fosilă din ordinul pţerozaurienilor, cu aripi foarte mari. — Din fr. ptâranpdon.
    PTERlDOLOGlE s.f. Ramură a botanicii care studiază ferigile. — Din engl. pteridology.
    PTEREDOSPERMA, pteridospeVme, s.f. (La pl.) Grup de gimnosperme primitive asemănătoare cu ferigile care se înmulţesc prin seminţe; (şi la sg.) plantă din acest grup. — Din fr. ptSridospermSeg.
    PTEROI)6N, pterodoni, s.m. (La pl.) Gen de mamifere carnivore fosile din eoce'n, asemănătoare cu hienele; (şi la sg.) mamifer din acest gen. — Din fr. ptârodon.
    PTERQP0D, -A, pteropozi, -de, adj., s.n. 1. Adj. Cari are picioare proprii pentru înotat. 2. S.n. (La pl.) Ordin de moluşte gasteropode care trăiesc în planctonul marin; (şi la sg.) moluscă din acest ordin. — Din fr. ptâropodes.
    PTIALAG<ÎG, -A, ptialagogi, -ge, adj. (Med.) Care activează saliyaţia. [Pr.: pti-a-] — Din fr. ptyalagogue.
    PU interj.(Repetat)r Cuvînt care imită strigătul pupezei. [Var.: pup interj.] — Onomatopee.
    PUBfÎLA, pubele, s.f. Recipient portabil pentru gunoiul menajer. — Din fr. poubelle.
    pubesc^nţA, pubescenţe, s.f. (Bot.) Stare a tulpinilor sau a frunzelor pubescenţe. — Din fr. pubescence.
  150
    PtJBLIG s.n. (In sintagma) Marele public = masele largi ale populaţiei considerate în raport cu participarea la un eveniment cultural, cu prezenţa la un fenomen artistic etc.
    PUCI0GNA, puciogne, s.f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, eu flori albe, care creşte prin semănături (Bifora radians). — Cf. p u c i o s.
    PUClST, purişti, s.m. Participant la un puci. — Din germ. Putscbist..
    PUDIBONDEIÎlE s.f. (Livr.) Afectare a unei pudori exagerate. [Var.: pudibunderie s.f.] —Din fr. pudibonderie.
    PUDEBUNDERÎE s.f. v. pudibon^erie*
    PtJDING2, pudinguri, s.n. (Geol.) Varietate de conglomerat foarte compact, format - din blocuri rotunjite şi pietriş. — Din engl. pudding, fr. poudingue.
    . PUDLA, pudlez, vb. I. Tranz. (Metalurgie) A supune oţelul operaţiei de pudlaj. — Din fr. puddler. — pudlăre s.f.; pudlât, -ă adj.
    PUDOÂRE s.f. (Jur.) Castitate, virgiftitate.
    PUERILlSM s;n. Stare patologică în care bolnavul' se află la nivelul psihicului unui copil. [Pr.: pu^e-] — Din fr. puârilisme.                       v
    PUERPERALFTATE s.f. (Med.) Stare a femeii de la fecundaţie pînă la sfîrşitul lăuziei. [Pr.: pu-er-] — Din fr. puerp6ralit6.
    PUF 2 s.n. 1. (Adjectival^ în compusul) Bum-bac-puf = bumbac btut obţinut la cules. 2. (Spec.) Minge de badmington.
    PCfAR, pufere, s.n. Rondelă de cauciuc, material plastic etc., pe care se sprijină unele aparate pentru a preveni alunecarea lor. — Din germ. Puffer.
    PIÎLBERE s.f. (în sintagma) Pulbere fără fum — exploziv pe bază de nitroceluloză, care conţine un absorbant de vapori.
    pulmonAriţA, pulmonariţe, s.f. (Bot.) Cuscrişor (Pulmonaria officinalis): — Din lat. Pulmonaria [offi-cinalis], numele'ştiinţific al pulmonariţei (după modelul unor cuvinte ca mâselariţâ, săpunariţă etc.).
    PULSANT, -A, pulsanţi, -te, adj. 1. (în sintagma) Vas pulsant = organ care pompează sîngele în corpul albinei. 2. (Rar; despre curentul electric) Pulsator (2).
 —  Pulsa 4- suf. -ant.           K
    PULSÂR, pulsari, s.m. (Astroy.) Sursă galactică de unde radio care emite impulsuri foarte regulate şi foarte scurte. — Din engl., fr. pulsar.
    PULSATlV, -A, pulsaţiei, -e, adj. Pulsatil (1). ■— Din fr. pusatif.
    PUL SAT 6R, -O ARE, pulsator i, -oare, adj. 1. Care constă Jntr-o succesiune de pulsaţii (2) identice.
 2. (Despre curentul electric) Care este format din alternanţe de un singur sens; (rar) pulsant (2). — Din fr. pulsatoire*
    PULTACfiU, -C®E, pultacei, -cee, adj. (Med.) Păstos. <> Anghină puîtacee = anghină cu amigdalele acoperite de un exudat alb. — Din fr. pultacâ.
    PULULAŢIE, pululaţii, s.f. (Med.) 1. înmulţire rapidă şi abundentă. 2. Producere rapidă de ţesuturi morbide.— Din fr. pullulation.
    PUMNÎSM s.n. (Lingv.) Ciunism.—[Aron] Pumn[ul] (n. pr.) -f suf. -ism.
    PUMNIST, -A, pumnişti, -ste, adj., s.m. (Adept) al sistemului lingvistic preconizat de Aron Pumnul; ciunist. — De la pumnism, cu schimbarea sufixului.
    PUMNULIZA, pumnulizezv vb. I. Tranz. (Rar) A modifica după sistemul lingvistic preconizat de Aron Pumaul sau de adepţii lui. — [Aron] Pumnul (n. pr.) -h suf. -iza.
    PtJNCER, punceri, s.m. Boxer al cărui mod" de a boxa se bazează mai mult pe lovituri aplicate adversarului şi mai puţin (sau deloc) pe evitarea loviturilor acestuia. [Acc. şi: puncer] — Din engl. punc]ier.
PUNCT - PUZZOLANl
    PUNCT s.n. I. Semn grafic folosit în matematică, indicind efectuarea unei înmulţiri. II. (în sintagma) Punct de ochire — locul din ţintă în care trăgătorul potriveşte precis linia de ochire.
    PUNCTAR, punctare, s.n. (Tehn.) Punctator. — Puncta + suf. -ar.
    PUNCŢIONA, puncţionez, vb. I. Tranz. A face o puncţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. ponctionner (după punct). — puncţionâre s.f.; puncţionât, -ă adj. -
    PIÎNGĂ s.f. (Bot.; în compusul) Punga-babei — plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dyserUerica ).
    PUNGAlIT, -A, pungâliţi, -te, adj. (Pop.) Prost cusut. — V. pungăli.
    PUNGĂŞfiŞTE adv. Ca pungaşii. — Pungaş + suf. -eşte. r
    PtJNIC, -Ă adj. (în sintagma) Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei:
    puntAt, -A, puntaţi,. -te, adj. (Despre nave sau ambarcaţiuni) Cu punte. — Din punte.
    PUP2 interj, v. pu.
    PUPILOMETRIE s.f. (Med.) Măsurare a diametrului pupilei. — Din fr. pupillom6trie.
    ? PUPILOMfîTRU, pupilOmetre, s.n. (Med.) Aparat pentru măsurarea diametrului pupilar1. — Din fr. pupillometre.
    PUPILOSCOPlE, pupiloscopiiy s.f. (Med.) Măsurare a refracţiei ochiului prin interpretarea optică a unei umbre ce apare în cîmpul pupilei. — Din fr. pupil-loscopie.
    pupinizAre, pupinizări, s.f. Operaţie de mărire a iiiductivităţii unui circuit de telecomunicaţii, prin moptarea în serie a unor bobine. — După fr. pupini-sation.
    PURIClCĂ s.f. (Bot. ; reg.) Puricariţă (Pulicaria vulgaris). — Purice -f- suf. -ică.
    PURIFICAţIE, purificaţii, s.f. 1. Purificare. 2. Ceremonie religioasă consacrată ispăşirii păcatelor, curăţirii morale. — Din fr. purification.
    PtJRJĂ, purje, s.f. (Tehn.) Evacuare (continuă) a unui fluid, de obicei apă sau gaz, dintr-un recipient presurizat, dintr-un spaţiu închis (ermetic) etc. — Din fr. purge.
      PURTĂT6R, -OÂRE, s.m. şi f. (în sintagma) Purtător de cuvînt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în ţară şi în străinătate ştiri şi textele documentelor oficiale sau #le unor organizaţii, instituţii^ etc.
      PUSILANÎM, -A, pusilanimi, -e, adj. (Franţuzism)
* Fricos. — Din fr. pusillanime.
      PUSTNICEŞTE adv. Ca pustnicii. — Pustnic + suf. -este.
      PUSTULAŢIE, pustulaţii, s.f. (Med.) Acoperire cu pustule. — Din fr. pustulation.
      PIÎSTULĂ s.f. (Med.; în sintagma) Pustulă malignă = formă de localizare pe piele a antraxului.
      PUSTULOZA, pustuloze, s.f. (Med.) Afecţiune caracterizată prin leziuni pustuloase. — Din fr. pus-tulose.
      PlJŞCĂ s.f. (Bot.; în compusul) Puşca-dracului— plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyţeuma tatramerum ).
      PUŞKINlAN, -A, puskinieni, -ey adj. De Puşkin, al lui Puşkin; în maniera lui Puşkin. [Scris şi: puş-chinian. — Pr.: -ni-an\ — Puşkin (n. pr.) + suf. -ian.
      PUŞTfiSC, -EASCA, pustefti, adj. Caracteristic copiilor, de puşti. — Puşti + suf. -esc.
      PUŞTlSM, pustisme, s.n. Comportament de puşti. — Puşti + suf. -ism.
      PUTERE s.f. (în sintagmele) I. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bank II. Mare putere — ţară, stat care dispune de o mare forţă economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germa: niei şi Austro-Ungariei. ffl.~ Putere a unui punct faţă de un cero = valoarea absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei dintre punct
  qi ppntnil pprr*nlni
  -   PUTUROS,- -OÂSĂ s.f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescenţă deasă; (reg.) cerenţel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia).
      PUZZLE s.n. Joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese pentru a reconstitui uil obiect, o imagine. [Pr.: pazl] — Cuv. engl.
      PUZZOLANĂ s.f. l._Material de construcţie bogat în bioxid de siliciu întrebuinţat la fabricarea cimentului. 2. Tuf format din sedimentarea cenuşii vulcanice. [Pr.: -ţo-] — Din it. puzzolana.
Q
      Q g.m. invar. A douăzecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă, uvulară, surdă). [Pr.: chiu].
      QUADRlVIUM s.n. Treaptă imediat următoare tnvăţămîntului elementar medieval, în care^se predau aritmetica, muzica, geometria şi astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] — Din lat., fr. quadrivium.
      QUAKER,-Ă, quakeri, -e, s.m. şi f. (Religie) Membru al unei ^secte protestante pacifiste şi austere întemeiate în secolul al XVII-lea şi răspîndite în Anglia şi în S.U.A. [Pr: cueicâr] — Din engl. Quaker, fr. quaker.
      QUAKERÎSM s.n. Doctrina pacifistă şi austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia. [Pr.: cuei-că-] — Din engl. Quakerism, fr. quakârisme*
      QUARC, quarcuriy s.m. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc] — Din engl., fr. quark.
  ^ QUASAG, quasagi, s.m. (Astron.) Obiect cosmic cu dimensiuni unghiulare reduse, dar cu strălucire foarte puternică. [Pr.: cua-. — Abr.: QSG] — Din engl. quasag.
      QUASAR, quasari s.m. (Astron.) Obiect cosmic, probabil de origine extragalactică, cu strălucire de zeci şi sute de ori mai puternică decît a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde. [Pr.: cua,-.— Abr.: QSR] — Din engl., fr. quasar.
      QUATTROCENTÎST, -Ă, quatlrocentişti, -ste, s.m. şi f. Om de cultură, artist din quattrocento. [Pr.: cua-tro-]
  —  Din it. quattrocentista, fr. quattrocentiste.
    QUATTROCENTO s.n. Denumire dată culturii italiene din secolul al XY-lea, cunoscută şi sub numele de Renaştere timpurie. [Pr.: cua-tro-cen-] — Cuv. it.
    QUEBRĂCHO s.m. Arbore ţropical răspîndit în America de Sud, cu lemhul foarte dur şi bogat în substanţe tanante (Schinopsis lorentzii sau Quebracho colorado). [Pr.: chebracio] — Din sp. quebracho.
    QUECHUA adj. invar., s.f. invar. (Indigen) care în timpul colonizării statului Peru locuia în regiunea orşului Cuzco; p ext. (indigen) care aparţinea imperiului incaş. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de aceşti indigeni. [Pr.: checiua] — Cuv. sp.
    QUETZAL s.m. Unitate monetară de bază a Gua-temalei. [Pr.: cheţâl] — Cuv. sp.
    QUIDDITÂTE s.f. (Fii.) Concept aristotelian care desemnează substanţa formală, cauza primă a obiectului, esenţa acestuia. [Pr.: cvi-di-] — Din lat. quidditas, -atis, fr. quidditâ.
    QUIPROQU0, quiproquouriy s.n. 1. (Livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situaţie (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultînd o serie de încurcături. [Pr.: cviprocvo şi chiproco] — Din fr. quiproquo.
    QUlSLING, quislingi, s.m. (Livr.) Colaboraţionist (cu hitlerişii); trădător de patrie. [Pr.: cvisling şi chisling] — Din n. pr. Quisling.
R
    RABÂRBURĂ, rabarbure, s.f. (Bot.; reg.) Revent (Rheum officinale). — Din germ. Rhabarber, magh. rebarbara.
    RABÂT s.n. (în economia socialistă; şi în sintagma) Rabat comercial = parte din preţul de vînzare cu amănuntul, stabilit ca o cotă procentuală, destinată să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure beneficii organizaţiilor comerciale; adaos comercial.
    RABATA, rabatez, vb. f. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabâte vb. III] — Din fr. rabattre. — rabaţâre s.f.; rabatat,-ă adj.
    RABATE vb. III v. rabata.
    RABÎNIC, -A, rabinici, -ce, adj. De rabin. — Din germ. rabinisch, fr. rabbinique.
    RABLIONfÎTAj rablionete, s.f. (Fam. şi depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] — Din rablă (după camionetă, cabrioletă).
    RACHETĂ1 s!f. (în sintagma) Rachetă meteorologică = rachetă1 (2) recuperabilă dotată cu aparate .speciale de măsură a parametrilor meteorologici şi de transmitere a informaţiei, folosită pentru investigaţii ale atmosferei pînă la altitudini de 150 km..
    RACHETlST, rachetişti, s.m. Militar care face parte dintr-o unitate de rachete1 (2).— Rachetă1 -f suf. -ist.
    RACHETOMOD15L, rachetomodele, s.n. Model de rachetă1 (2) cu dimensiuni reduse. — Rachetă1 -j-model.                 „                                i
    RACHETOMODELISM s.m. Sport aviatic care constă în proiectarea, construirea şi lansarea de rachetomodele. — Rachetomodel -f suf. -ism.
    RACHETOMODELÎST, -A, rachetomodelişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în rachetomodelism. — Rachetomodel + suf. -ist.
    RACK, rackuri, s.n. (Elt.; englezism) Cadru metalic pe care se pot fixa diferite aparate componente ale unui sistem. — Din engl. rack.
    RACOLA, racolez, vb. I. Tranz. A recruta pe cineva pentru o anumită activitate (reprobabilă) atrăgîn-du-1 prin promisiuni, presiuni etc. — Din fr. racoler. — racolare s.f.; racolat, -ă adj.
    RACOLAJ, racolaje, s.n. Faptul de a racola; racolare. — Din fr. racolage.
    RACOLER, racoleri, s.m. Persoană care racolează. — Din fr. facoleur.
    RADÂR s.n. (In sintagma) Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin cîmpul electromagnetic emis.
    RAD ARI ST, radar işti, s.m. Specialist în probleme de radar. — Din fr. radariste.
    RADICÂL, -Ă adj. (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeaşi putere faţă de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care uneşte centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spaţiu avînd aceeaşi putere faţă de două sfere date, reprezentat printr-un plan.
    RADICALÎST, -A, radicalisti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al radicalismului. — Radical -f- suf. -ist. Cf. germ. R a d i k a 1 i s t.
    RADICALIZARE, radicalizări, s.f. Acţiunea de a (sel radicaliza şi rezultatul ei. — V. radicaliza.
    RÂDIO2 adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare.
2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio3 (2).
3. Referitor la radiaţia electromagnetică, de radiaţie electromagnetică.
    radioactualitAte, radioactualităţi, s.f. Emisiune radiofonică în care se transmit actualităţi. [Pr. : -di-o-ac-tu-a-] — Radio2 -f actualitate.
    RADIOASCULTÂRE îs,f. 1. Ascultare a emisiunilor de radio2. 2. Post, serviciu care se ocupă cu ascultarea emisiunilor de radio2. 8. Timp rezervat ascultării în emisiunile radioamatorilor. [Pr.: -di-o-as-] — Radio2 -f-ascultare.
    RADIOASCULTĂT 6r, -OĂRE, rad ioasc ultători, -oare, s.m. şi f. Ascultător al emisiunilor de radio2. [Pr.: -di-o-as-] — Radio2 -f ascultător.
    RADIOASTRONOM, radioastronomi, s.m. Specialist în radioastronomie. [Pr.: -di-o-as-] — Din fr. radioastronome.
    RADIOASTRON<5 MIC, -Ă, radioastronomici, -ce, adj. Referitor la radioastronomie, de radioastronomie. [PrV: -di-o-as-] — Din fr. radioastronomique.
    RADIOBALIZA, radicalizez, vb. I. Tranz. A marca o rută aeriană cu >adiobalize. [Pr.: -di-o-] — Din fr-radiobaliser. — radiobalizâre s.f.; radiobalizât, -ă adj.
    RADIOBALIZAj, radiobalizaje, s.n. Faptul de ~a* radiobaliza; radiobalizare. [Pr.:   -di-o-]  — Din fr.
radiobalisage.
    RADIOBIOL OG, -A, radiobiologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în radiobiologie. [Pr.: -di-o-bi-o-] — Din fr. radiobiologue.
    RADI OBI OL 6 GIC, -A, radiobiologici, -ce, adj. Referitor la radiobiologie, de radiobiologie. [Pr.: -di-o-bi-o-] — Din fr. radiobiologique, engl. radiobiologie.
    radiobiOţic, -A, radiobiotici, -ce, adj. Referitor la efectele radiaţiilor asupra organismelor vii. [Pr::
-di-o-bi-o-] — Din.fr. radiobiotique.
    RADIOCALCIU s.n. Calciu radioactiv^Pr.: -di-o-]
—  Radio1- + calciu.
    RADfOCASETOFON, radiocasetofoane, s.n. Aparat compact care încorporează un radioreceptor şi un ca-setofon. [Pr.: -di-o-] — Radio2 -f casetoîon.
    RADIOCLtJB, radiocluburi, s.n. Club al radioamatorilor. [Pr.: -di-o-] — Radio2 + club.
    RADIODERMiTA, radiodermite, s.f.,(Med.) Dermită provocată de iradieri cu raze X sau de substanţe radioactive. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiodermite.
    RADIODET^CŢIE, radiodetecţii, s.f. (Fiz.) Radio-locaţie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiodâtection.
    RADIOECOLOGlE s.f. Studiul efectelor radiaţiilor naturale asupra organismelor vii. [Pr.: -di-o-e-] — Din engl. radioecology.
    RADIOEC0U, radioecouri, s.n. Radioundă recepţionată după emisie, în urma reflexiei ei pe suprafaţa unui corp (ceresc). [Pr.: -di-o-e-] — Radio2 -f ecou.
153
  BADIOEJiECŢBlClAN — BADIOTELEMETEIC
     RADIOELECTRICIĂN, -1, r adio electricieni, -e, s.m. şi f. Specialist-în radioelectricitate. [Pr.: -di-o-e-lec-tri-ci-an] — Din fr. radioelectricien.
     RADIOFON, rqdiofoane, s.n. (Aeron.) Aparat de comunicare prin radiofonie. [Pr.: -di-o-] — Din fr., engl,- radiophone.
     RADIOFONÎST, -Ă, radiofonişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în radiofonie. [Pr.: -di-o-] — Radiofonie + suf. -ist.
     RADIOFOSFOR s.n. Fosfor radioactiv. [Pr.: -di-o-] — Din engl. radiophosphorus.
     RADI OF OT O GRAFÎE, radiofotografii, s.f.~ Clişeu al unei imagini obţinute cu ajutorul razelor X pe un ecran. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiophotographie.
     RADIOGALAXÎE, radiogalaxii, s.f. Galaxie caracterizată printr-o emisie intensă de radiounde. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiogalaxie, engl. radiogalaxy.
     RADIO GENETIC, -Ă, radiogenetici, -ce, ad j. Referitor la radiogenetică, de radiogenetică. [Pr.: -di-o-] — Radio1- + genetic (după engl. radiogenetic)..'
     RADIOGEODEZÎE s.f. Domeniu al geodeziei care se ocupă de măsurarea distanţelor dintre pu/ictele geodezice cu aparatură radio de mare precizie. [Pr;: -di-o-ge-o-] — Radio1- -f- geodezie*
     RADI O GEOLOGIC, -Ă, radiogeologici, -ce, adj. Referitor la' radiogeologie, de radiogeologie. [Pr.:
  .di-o-ge-o-] — Radio1- + geologic.
     'RADIOGHIDĂ, radioghidez, vb. I. Tranz. A dirija prin radioghidaj. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radioguider. — radioghidâre s.f.; radioghidat, -&* adj.
     RADIOGONIOGRĂF, radiogonidgrafe, s.n. Radio-goniometru înregistrator. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] — Din fr. radiogoniographe.   ^                     ^
     RADIOGONIOMETRÂ, radiogoniornelrez, vb.‘ I. Tranz. A determina direcţia unui radioemiţător prin radiogoniometrie. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] — Din radio-
  goniometru. — radiogoniometrâre s.f.
     RADIOGONIOMETRIC, -Ă, radiogoniometrici, -ce, adj. Referitor la radiogoniometrie, de radiogoniometrie.
  * [Pr.: -di-o-go-ni-o-] — Din fr. radiogoniom6trique.
     RADIOINTERFEROMETRU, . radiointerferometre, s.n. (Astron.) Radiotelescop a cărui funcţionare se bazează pe interferenţa radioundelor ce ajung la un sistem de două sau mai multe antene cu care este echipat radiotelescopiri. [Pr.: -di-o-in-] — Din fr* *adio-int6rî6rom$tre.
     RADI OITINER AR, radioitinerare, s.n. Itinerar ur- -mat de o aeronavă care se conduce după semnalele primite de la radiofarurile hertziene. [Pr.: -di-o-i-] — Radio2 + itinerar (după fr. radioraid).
     RADIOIZOTOPIC, -Ă, radioizotopici, -ce, adj. (Fiz.) Care ţine de radioizotop, de radioizotop. [Pr.: -di-o-i-J— Din fr. radio-isotopique.
     RADIOMETRÎE, radiometrii, s.f. (Fiz.) Măsurare a intensităţii unei radiaţii. [Pr.: -di-o*] — Din fr. ra-diomâtrie.
     RADIOMIMETIC, -A-, radiomimetici, -ce, adj. (Fiz.; despre substanfb) Cu acţiune asemănătoare radiaţiilor ionizate. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiomimStique, engl. radiomimetic.
     RADIONECROZĂ, radionecroze, s,f. (Med.) Necroză a . unui ţesut produsă de o doză excesivă de radiaţii ionizate. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radionScrose.
     RADIONEVRITĂ, radionevrite, s.f. (Med.) Nevrită cauzată de acţiunea razelor radioactive asupra unui : nerv [Pr.: •di-o-] — Din fr. radionevrite.
     RADIONUCLEU, radionuclee, s.n. (Fiz.) Nucleu
  (1) (instabil) radioactiv. , [Pr.: -di-o-] — Radio1- + nucleu (după fr., engl. radionuclide).
   154
    RADIOOPĂC, -Ă, radioopaci, -ce, adj. (Fiz.; despre unele .substanţe) Care împiedică trecerea radiaţiilor printr-un organ, determinînd obţinerea unei imagini radiologice- sau\ radiografice clare a acestuia. [Pr.: -di-o-o-] — Din fr. radio-opaque.
    RADIO OPERATOR, -OĂRE, radiooperatori, -oare, s.m. şi f. Operator (1) de radio2 (1). [Pr: -di-o-o-] — Din engl. radiooperator.
    RADIOPIRÂT s.n. Post de radio2 (3) clandestin. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiopirate.
    RADIOPROGRĂM, radioprograme, s.n. Program de radio2 (3). [Pr.: -di-o-] — Radio2 + program.
    RADIOPROIECTOR, radioproiectoare, s.n. Instalaţie (îngloţ>înd un radiolocator şi un proiector) destinată să descopere şi săjiumineze ţintele aeriene în timpul nopţii. [Pr. -di-o-pro-iec-] — Radio3 -f proiector.
    RADIOPROTECTCÎR, - OĂRE, radioprotectori, -oar^ adj., s. f. 1. Adj. Care protejează de acţiunea nocivă a unor radiaţii. 2. S.f. (în sintagma) Radiopro-tectoare chimică =s substanţă chimică neutralizantă, în anumite limite, â efectului energiei radiante asupra organismului. [Pr.: *di-o-] — Din fr. radioprotecteur.
    RADIOPROTECŢIE, radioprotecţii, s.f. (Med.) Protecţie împotriva radiaţiilor, în radiologie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radioprotection.
    RADIORECEPTOR s.n. (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepţia unor semnale cu caracter special (informaţii de presă, date ştiinţifice, semnale pentru navigaţie etc.).
    RADIOREZISTENT, -Ă, radiorezistenţi, -te, adj. (Med.), Cu radiorpzistenţă. [Pr.: -di-o-] — Din engl. radio-resistant.
    RADIOREZISTENŢĂ, radiorezistenţe, s.f. (Med.) Rezistenţă faţă de radiaţiile nocive.- [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiorâsistance.
    RADIO SENSIBILIŢĂTE s.f. (Med.) Sensibilitate faţă de radiaţiile ionizante. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiosen$tt)ilit6.
    RADIOSERVICE s.n. Service pentru aparatura de radiocomunicaţii. [Pr.: -di-o-ser-vis] — Din engl. radio-service.
    RADIOSEXTĂNT, radiosextante, s.n. Aparat^ cu care se stabileşte pe hartă poziţia unei nave, folosind emisiunile radio2 ale aştrilor. [Pr.: -di-o-] — Radio2 -f sextant.
    RADIO ŞIMPOZI6N, radiosimpozioane, s.n. Simpozion (2) prezentat la radio2. [Pr.: -di-o-sim-po-zi-on] — Radio2 -f- simpozion.
    RADIOSONDÂJ, radiosondaje, s.n. Explorare a păturilor superioare ale atmosferei cu ajutorul unei ra-diosonde. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiosondage.
    RADIO STERE O GRAFÎE, radiostereografii, s.f. Radiografie în care imaginea apare în relief. [Pr.: -di-o-ste-re-o-] —- Din fr. radiostârgographie.
    radiosttmulăre, radiostimulâri, s.f. (Biol.) Metodă de stimulare a creşterii plantelor (prin tratarea seminţelor cu radiaţii). [Pr.: -di-o-] — După fr.'ra-diostimulation.
^ RADIpŞCOĂLĂ s.f. Emisiune de radio2 destinată perfecţionării procesului de învăţămînt. [Pr.: -di-o-] — Radio2 -f şcoală.
    RADIOTELEFONIC, -A, radiotelefonici, -ce, adj. Referitor la radiotelefonie, de radiotelefonie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiot616phonique. ^
    RADI OŢELE GfHIDĂT, -1, radioteleghidati, -te, adj. Care este teleghidat prin unde radio2. [Pr.: -di-o-] — Radio2 -f teleghidat.
    radiotelemEtric, ă, radiotelemetrici, -ce, adj. Referi tor la radio telemetrie, de radiotelemetrie. [Pr. : -di-o-J— De la radiotelemetrie.
&ADiOT12LEMETRU - REÂBORDÂ
     RADlOTELEMETRt), radiotelemetre, S.n. Aparat pentru măsurarea distanţelor folosind undele radio2. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotelemetre, engl. radiote-lemeter.
     RADIOTELEVIZAT, -A, radiotelevizaţi, -te, adj. Care este transmis simultan la radio2 şi la televiziune. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotelevise.
     RADIOTEODOLÎT, radioteodolite, ^ s.n. Radiogo-niometru folosit la reperarea în înălţime. [Pr.: -di-o-te-o-] — Din germ. Radiotheodolit.
     RADIOTERAPEtJT, -A, radioterapeuţi, -te, s.m. şi f. Specialist în radioterapie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotk erapeute.
     RADIOTERAPIA -A, sadioterapici, -ce, adj. De radioterapie. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotherapique.
     RADI OTR AN SMI SI ONÎ ST, -Ă, rad io transm is io -nişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în radiotransmisiuiîi. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-o-] — Radiotransmisiune -j- suf. -ist.
     RADI OTţlAT AMŞNT, radiotratamente, s.n. (Med.) Tratament cu radiaţii. [Pr.:       -di-o-] — Radio1- -f
 tratament.
     RADIOtJNDA, radiounde, s.f. (Fiz.) Undă electromagnetică cu lungimea cuprinsă între 10 km şi 1 mm. [Pr.: -di-o-] — Radio1- -f- uildă (după engl. radio waves, germ. Radiowellen).
     RADIOVACANŢA s.f. art. Post de radio sezonier-cu emisiuni specifice destinate celor aflaţi în vacanţă. [Pr.: -di-o-] — Radio2 + vacanţa.
     RADÎST, radişti, s.m. Militar specializat în emisiuni şi recepţii radio2. — Radio2 + suf. -ist.
     RAFAjGLIC, -A, rafaelici, -ce, adj. De Rafael, al lui Rafael; în maniera lui Rafael; (livr.) rafaelitic. & Serafic. [Pr.: -fa-e-] —; Din fr. raphaGlique.
     RAFAELÎSM s.n. Ceea ce este specific artei lu i Rafael. ^ Tendinţă de a prelua şi cultiva manier a lui Rafael [Pr.: -fa-e-] — Din engl. Rapliaelism.
     RAFAELIT, -A, rafaeliţi, -te, adj., s.m. şi f. (Adept al rafaelismului. [Pr.: -fa-e-] — Din engl. Rapfcaelite.
     RAFISTOLA, rafistolez, vb. I. Tranz. (FranţuzismJ A repara sau a îndrepta ce\a (sumar şi nesistematic). — Din fr. raîistoler. — raîistolâre s.f.; rafîsiolât, -ă adj.
     RAGANÎÎLĂ, rcganele9 s.f. (Muz.) Instrument auto-fon care prin învîrtire produce un zbîrnîit ca mcrişca *(4). — Din it. raganella.
     RAGTIME s.n. 1. Tip de piesă muzicală în ritm de jaz, născută din fuziunea folclorului negru cu muzica de dans. O (Adjectival) Dans ragtime. 2. Stil pianistic de interpretare a muzicii ragtime (I).'ţPr.: regtaim] — Cuv. engl.
     RAHISINTEzA, rahisinteze, s.f. Intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte solidarizarea mai multor vertebre. — Rahi[dian] -f sinteză.
     RALLENTANDO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Rărind progresiv tempoul mişcării. [Pr.: -lan-] — Cuv.vit.
     RAMÂLIE s.f. (Mar.) Acţiunea de a rama. — V. rama.
     RAMBLEIATfe, rambleiatori, s.m. Muncitor miner care execută lucrări de rambleiere. [Pr.: -ble-i-a-] — Rambleia -f suf. -tor (după fr. rembleyeur).
     RAMER, -A, rameri, -e, s.m. şi f. Persoană (mai ales sportiv) care manevrează ramele unei ambarcaţiuni. — Din fr. rameur.
     RANCH, ranchuri, s.n. Fermă pentru creşterea vitelor (in vestul Statelor Unite ale Americii şi în Mexic). [Pr.: ranci] — Din engl. rancli.
     RANDALINARE, randalinări, s.f. (Tehn.) Acţiunea de a randalina; rnoletare. —V. randalina.
     RANDEVO, randevuuri, s.n. (Franţuzism fam.) Întîlnire între două sau mai multe persoane, într-un loc şi un timp dinainte stabilite. — Din fr. rendez-vous.    s
     RANDOMIZA, randomizez, vb. I. Tranz. (Englezism) A distribui întîmplător variantele din cîmpul de experienţă (pentru eliminarea erorilor experimentale). — Din engl. randomize. — randomizâre s.f.; randomizat, -ă adj.
     RANFORSÂ vb. I. Tranz. A suplimenta numărul vehiculelor din reţeaua transportului în comun în perioada orelor de vîrf.
     RANFORSAj, ranforsaje, s.n. (Franţuzism) Ran-forsare; spec. întărire a suspensiei la automobile. —
  Din fr. renforţage.
     ranforsAt, -A, ranforsaţi, -te, adj. Care este întărit cu ranforturi. O Suspensie ranforsată = suspensie mai rezistentă la caroseriile de automobil. —
  V. ranforsa.
     RAPlD, rapiduri, s.n. 1. Canal cu pantă mai mare decît panta critică şi care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălţimi diferite. 2. (Geol.) Cataractă (I).
     RAPSODIC, -A, rapsodici, -ce, adj. Referitor la rapsodie, cu caracter de rapsodie. — Din fr. rhapso-dique.
     RAPSODlST, -A, rapsodişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Compozitor de rapsodii (2).’ — Din fr. rliapsodiste.
     RĂPTUS s.n. (Psih.) Impuls brusc şi necontrolat care pune subiectul în situaţia de a îndeplini acte violente şi grave. — Din fr., lat. raptus.
     RÂS.TER s.n. 1. Instrument pentru liniat portative, putînd trage deodată cinci linii paralele. 2. Rastru.
     RAŞCHETATOR, -OARE, raşchetatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor specializat în raşchetarea parchetului. — Raşcheta f^suf. -tor.                               ,
     RATINÂ, ratinez, vb. I. Tran^. (Text.) A da un aspect buclat feţei unei ţesături. — Din fr. ratiner. — ratinâre s.f.; ratinât-, -ă adj.
     RA VIN ARE s.f. (Geol.) Proces de formare a rave-nelor. — Cf. fr. r.avineme n t.
     RĂCOVINĂ s.f. Mică plantă erbacee cu tulpina tîrîtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decît sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media ).
     RĂDĂCINĂ s.f. (Bol.; în compusul) Rădăcina-vietii = ginseng.
     RĂSŞTÎ, răsştiu, vb. IV. Tranz. (Fam.) A şti sau a cunoaşte fqarte bine. — Răs- + şti.
     RĂZBIT, -Ă, răzbiţi, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstâcole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depăşit (cu efort. mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleşit de durere, de greutăţi etc. — V. răzbi.
     RĂZBOI s.n. (în sintagmele) Război psihologic = stare de tensiune, de hărtuială nervoasă, psihică, iniţiată şi întreţinută cu scopul de a zdruncina moralul forţelor adverse şi de a demoraliza populaţia. Stare de război = beligeranţă.
     RĂZUIT, -A, răzuiţi, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafaţa căruia s-a îndepărtat un strat subţire cu ajutorul unei unelte speciale. — V. răzui.
     REABONARE, reabonări, s.f. Acţiunea de a se reabona şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] — V. reitom.
     REABONAT, -A, reabonaţi, -te, adj. (Despre oameni) Care beneficiază din nou de un abonaimat. [Pr.: re-a-] — V. reabona.
     REABORDA, reabordez, vb. I. Tranz. A aborda din nou o problemă pentru a o aprofunda, a o lămuri. [Pr.: re-a-] — Re1- + aborda (dup i fr. reaborder) .— reabardâre s.f.; raabordit, -ă a Jj.
155
REAOLIMATIZA - RECOMENTÂ
    HEACLIMATIZĂ, reaclimalizez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aclimatiza la noi condiţii. [Pr.: re-a-] — Re1- -f aclimatiza (după engl. reacclimatize). — rea-climatizâre s.f.; reaclimatizât, -& adj.
    RE AC ORD A, (1) reaeord, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda încă o dată îngăduinţă, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou ujţ instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] — Re1- -f- acorda. — reacordâre s.f.; reacordât, -ă adj.
    REÂCŢIE s.f. (Astron.; în sintagma) Reacţie gravitaţională = modificare a direcţiei şi a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spaţiale care trece "prin apropierea unui corp ceresc, datorită cîmpului gravitaţional al acestuia.
    READM QNESTĂ, readmonestez, vb. I. Tranz. A admonesta pentru noi abateri. [Pr,: re-ad-] — Re1- -f-admonesta. — readmonestâre s.f.
    RE AERISI, reaerisesc, vb. IV. Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieşit mirosul neplăcut. [Pr.: re-a-e-] — Re1- -f- aerisi (după fr. reaerer). — reaeri-sire s.f.; reaerigît, -ă adj.
    REAGRAVARE, reagravări, s.f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] — V. reagrava.
    REALIZANT, realizanţi, s.m. (Mat.) Discriminant
 (2). [Pr.: re-a-] — Din fr. râalisant.
    RE ALT OÎ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] — Re1- -b altoi2. — realtoire s.f.; reaitoit, -ă adj.            /
    reamenajA, reamenajezt vb. I. Tranz. A amenaja într-o formă nouă, îmbunătăţită, [Pr.: re-a-]
 —  Re1- -f amenaja (după fr. reamenager). — reame-najăre s.f.; reamenajât, -ă adj.
    REAMPLASA,reampiasez, vb. I. Tranz. A amplasa din nou în condiţii modificate. [Pr.: re-am-] — Re1- + amplasa. — reamplasâre s.f.; reamplasât, -ă adj.
    REAMPUTA, reamputez, vb. I. Tranz. A amputa un nou segment al aceluiaşi organ. [Pr.: re-am-] >— Re1- -b amputa,' — reamputâre s.f.; reamputât, -ă adj.
    REANALIZA, reanalizez, vb. I. Tranz. A analiza din nou pentru a aprofunda o înţelegere sau pentru a corecta o eroare. [Pr.: re-a-] — Re1- + analiza (după engl. reanalyse). —reanalizâre s.f.; reanalizât, -ă adj.
    REANCLANŞA, reanclănşez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanşare automată rapidă. [Pr.: re-an-]
 —  Din fr. reeTlclencher. — reanclanşât, -â adj.
    REANIMAT6R, -OARE, reanimatori, -oare, s.rn.
 şi f. Medic specialist în reanimare. [Pr.: re-a-] — Din fr. răanimateur.
    REARANJĂ, rearanjez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] — Re1- + aranja (după fr. rearanger).
 —  rearanjâre s.f.; rearanjât, -ă adj.
    reargintA, reargintez, vb. I. Tranz. A arginta
 un obiect metalic de pe care s-a curăţat stratul anterior de ^argint. [Pr.-: re-ar-] — lte1- -f arginta (după fr. reargenter). — reargintâre s.f.; reargintât, -ă adj.
    REASOCIÂ, reasociez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) asocia cu aceiaşi parteneri la o acţiune nouă sau repetată. [Pr.: re-a-] — Re1- + asocia. — reasociGre s.f.; reasociăt, -ă adj.
    REAŞEZARE, reaşezări, s.f. Acţiunea de a (se) reaşeza şi rezultatul ei. [Pr.: re-a-] — V. reaşeza.
    REAŞEZAT, -ă, reaşezaţi, -te, adj. Care este aşezat într-o nouă poziţie. + Care este stabilit, pe baze noi. [Pr.: re-a-] — V. reaşeza.
    REATRIBUÎ, reatribui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decît înainte. [Pr.: re-a-] — Re1- -f atribui. — re atribuire s.f.
     REBÂTE, rebăty vb. III. Tranz. şi refl. A bate din nou la maşină un text corectat, amplificat etc. — Re1- -f bate. — rebâtere s.f.; reb&tut, -ă adj.
     REBOTEZA, rebotez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) boteza încă o datăx(într-o altă religie sau cu alt nume).
 —  Re1- -f boteza (după fr. rebaptiser). — rebotezâre s.f.; rebotezât, -& adj.
     REBUSlST, -A/ rebus işti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care creează sau rezolvă probleme de rebus. 2. Adj. (Rar) Rebusistic. — Rebus + suf. -ist.
     REBUSiSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) r^busist (2). — ^ebusist + suf. -ic.
     RECELÂRE, recelări, s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a recela si rezultatul ei. — V. recela.
     RECENZARE1, recenzări, s.f. Acţiunea de a recenza1 şi rezultatul ei. — V. recenza1.
     RECENZARE2, recenzări, s.f. Acţiunea de a recenza2 şi rezultatul ei. — V. recenza2.
     RECENZÂTŞ -A, recenzaţi, -te, adj. (Despre lucrări literare, ştiinţifice etc.) Care are recenzie. — V. recenza1.
     recenzAt2, -A, recenzaţi, -te, adj. Care este cuprins într-un recensămînt. — V. recenza2.
     RECERCETA, recercetez, vb. I. Tranz. A cerceta din nou pentru a aprofunda cunoaşterea sau pentru a corecta o eroare. — Re1- -f cerceta. — recercetâre s.f.; recercetât, -ă adj.
     RECfîSIE s.f. v. recesiune.
     RECESIONlST, -A, recesionişti, -ste, adj. Cu caracter de recesiune, de recesiune. [Pr.: -si-o-] — De la recesiune.
     RECESIONE s.f. (Astron.; tn forma recesw) îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar.
     RECHIZITORIAL, -A, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] — Din fr. râqui-sitorial.
     RECICLÂ vb. I. Tranz. A prelucra anumite deşeuri în vederea refolosirii lor.
     RECICLARE s.f. Prelucrare a anumitor deşeuri în vederea refolosirii lor.
     RECICLAT,!-A, reciclaţi, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care a urmat un curs de reciclare. 2. (Despre deşeuri) Care a suferit un proces de reciclare. — V. recicla.
     RECIDIVANT, -A, recidivanţi, -te, adj. Caro recidivează. — Din fr. rGcidivant.
     recidivAre, recidivări, s.f. Acţiunea de a recidiva şi rezultatul ei. — V. recidiva.
     RECIRCULA, recircul, vb. I. Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. — Re1- + circula (după fr. recirculer).
     RECLASIFICA, reclasific, vb. I. Tranz. A reface o clasificare (după alte criterii). — Re1- -j~ clasifica. — reclasificâre s.f.; reclasificât, -ă adj.
     RECLUZIONAR, -A, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. — Din fr. reclusionnaire.
     RECLUZIUNE s.f. (L^r.) Izolare, solitudine.
     RECOGNOSCÎBIL, -A, recognoscibili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi recunoscut. — Re1-cognoscibil (după it. riconoscibile).
     RECOLONIZA, recolonizez, vb. I. Tranz. A întări procesul de colonizare a unei ţări, a unei regiuni, prin noi grupuri de populaţie. — Din engl. recolonize. — recelonizâre s.f.; recolonizât, -ă adj.
     RECOLORA, recolorez, vb. I. Tranz. A colora din nou un obiect pentru a spori intensitatea culorii iniţiale sau pentru a o schimba. — Re1- + colora. — recolorâre s.f.
     RECOMENTÂ, recomentez, vb. I. Tranz. A comenta încă o dată aducînd argumente noi, făcînd observaţii inedite. — Re1!- -f comenta. — recomentăre s.f.
156
ftECOMPARTIMENTA - REGENERAT! V
   RECOMPARTlMEXlA, recompcirtimentez, vb. I. Tranz. A reface o compartimentare (după alte criterii).
—  Re1-4- compartimenta. — recompartimentâre s.f.; recompartimdntât, -ă adj.
   RECOMPENSARE, recompensări, s.f. Acţiunea de a recompensa şi rezultatul ei. — V. recompensa.
   RECOMPENSAT OR, -OĂRE, recompensatori, -oare, adj. (Rafr) Care recompensează. — Recompensa 4-suf. -tor.
   RECONFI GURĂ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. (Rar) A lua o nouă formă. — Re1- configura. — reconffigurâre s.f.
   RECONSOLIDARE, reconsolidări, s.f. Acţiunea de a reconsolida si rezultatul ei. — V. reconsolida.
   REC ONSTRUCTl V, -A, reconstrucţiei, -e, adj. Care implică reconstrucţia, de reconstrucţie. — Din engl. reconstructive.
   RECONVERTÎ, reconvertesc, vb. IV. Tranz. A proceda la • reconversiune. — Din fr. reconvertir. — re-convertire s.f.; reconvertit, -ă adj.
   RECONVOCA, reconvoc, vb. I. Tranz. A convoca pentru altă dată. — Re1- 4- convoca (după fr. recon-voquer). — reconvocâre s.f.; reconvocât, -ă adj.
   RECORD!ST, -A, recordişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Rar) (Persoană) care realizează un record. — Record 4-4- suf. -ist.
   RECREAŢIONAL, -A, recreaţionali, -e, adj. (Rar) Care este destinat recreaţiei. [Pr.: -cre-a-ţi-o-] -- Din engl. recreaţional.
   RECROMA, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operaţiei de rerromare. — Re1- { eroina.
—  recromât, -ă adj.
   RECRUT6R, recrutori, s.m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociaţie etc. — Din fr. recruteur.
   RECTIFICAT s.n. Faptul de a rectifica; rectificare. O Maşină de rectificat = maşină^unealtă de prelucrare a suprafeţelor metalice prin rectificare. — V. rectifica.
   RECTILINIARITĂTE s.f. (Fiz.) Calitate a unui sistem optic de a forma imagini corecte, fără distorsiuni. [Pr.: -ni-a-] — Rectiliniar 4- suf. -itate.
   RECTOSCtfP, rectoscoape, s.n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. — Din fr. rectoscope.
   RECTOSCOPÎE, rectoscopii, s.f. (Med.) Examinare a rectului cu ajutorul rectoscopului. — Din fr. rec-toscopie.
   RECUPERABILITATE s.f. însuşirea de a fi recuperabil. — Din fr. recuperabilii,' engl. recuperability.
   recurbAre, recurbări, s.f. Acţiunea de a recurba şi rezultatul ei. — V. recurba.
   RECURBAT, -A, recurbaţi, -te, adj. Caro a fost supus recurbării. — V. recurba.
   RECURENŢĂ s.f. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurenţă -- formulă care exprimă un termen dintr-un şir în funcţie de valorile unor anumiţi termeni precedenţi.
   RECURSlV, -A, recursivi, -e, adj. (LivrJ Care poate fi repetat în mod nelimitat. — Din engl. recursive.
   RECURSIYITATE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi recursiv. — Din fr. râcursivite.
   REDATA, redatez, vb. I. Tranz. A data din nou după corectarea unei erori de datare. — Re1- 4-data. — redatâre s.f.; redatât, -ă adj.
   REDEFINÎ, redefinesc, vb. IV. Tranz. A defini din nou, mai corect, mai exact; a reveni asupra unei definiţii anterioare. — Din fr. râdefinir. — rede-îinire s.f.
   REDEYENlRE, redeveniri, s.f. Acţiunea de a redeveni. — V. redeveni.
    REDIMENSIONĂ, redimensionez, vb. I. Tranz. A recalcula dimensiunile (unei construcţii, unei maşini etc.). + Fig. A aborda dintr-o nouă perspectivă; (rar) a regîndi. [Pr.: -si-o-] — Re1- 4- dimensiona. — redimensionâre s.f.; redimensionât, -ă adj.
    REDISCUTARE, rediscutări, s.f. Acţiunea de a rediscuta şi rezultatul ei. — V. rediscuta.
    REDUCŢIONĂL, -A, reducţionali, -e, adj. De reducţie. O Diviziune reducţională = meioză. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. reductionnel.
./ REDUCŢIONÎSM s.n. Modalitate de explicare sau interpretare a unor fenomene, structuri sau valori complexe ale realităţii sau ale cunoaşterii, prin reducerea lor la concepte, structuri, legi sau configuraţii mai simple. ♦ Simplificare excesivă. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. reductionism.
    REELIGIBILITATE s.f. Calitatea de a fi reelegi-bil. [Pr.: re-e-] — Din fr. reeligibilite.
    REEŞALONA, reeşalonez, vb. I. Tranz. A eşalona din nou o datorie (scadentă), stabilind un nou termen pentru plata ei. [Pr.:        re-e-] — Re1- + eşalona. —
reeşalonâre s.f.; reeşalonât, -ă adj.
    REEXPEDlfiRE, reexpedieri, s.f. Acţiunea de a reexpedia şi rezultatul ei. [Pr.: re-ex-pe-di-e-] — V. reexpedia.
    REFERINŢĂ s.f. (în loc. adj.) De referinţă = la care te poţi referi (2); important.
    REFLECŢIVITATf] s.f. (Biol.) însuşire a ţesuturilor vii de a provoca răspunsuri reflexe. — Din fr. r^flectivite, engl. reflecţivity.
    REFLECTOR s.n. 1. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 2. (Elt.) Element component al unor antene folosit în scopul măririi directivităţii lor.
    REFLEOTORIZĂV pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrînge puternic orice fascicul de lumină.
—  Din engl. reflectorize. — reflectorizâre s.f.; reflcc-torizat, -ă adj.
    REFLEXOL0G, -A, reflexologi, -ge, s.m. şij f. Medic specialist în reflexologie. — Din reflexologie (der. regr.).
    REFOLOSÎ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuinţare unor materiale, obifccte etc., după o prealabilă prelucrare. ^ A folosi din nou un procedeu, o metodă. — Re1- 4- folosi. — refolosire s.f.; reîo-iosit, -& adj.
    REFOLOSÎBIL, -A, refolosibili, -e, adj. Care se poate folosi din nou după o prealabilă prelucrare. — Re1- 4- lolosibil.
    REFORMULA, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alţi termeni). — Re1- 4- formula. — re-formulâre s.f.; reîormulât, -ă adj.
    REFRACTOR s.n. (Astron.) Telescop în care imaginea se obţine cu ajutorul unui obiectiv alcătuit din mai multe lentile.
^ REFRACŢIE s.f. (în sintagma) Refracţie astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcţia rectilinie,^ datorită refracţiei sale în atmosfera terestră.
    REFRIŞĂ, refrişez, vb. I. Tranz. şi refl. (Franţuzism) A (se) împrospăta. — Din fr. refraîchir.
    REFUGlfiRE, refugieri, s.f. Acţiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] — V. refugia.
    REGALARE, regalări, s.f. (Franţuzism) 1. Acţiunea de a (se) regala. 2.; Fig. Desfătare, îneîntare. — V. regala.
    REGENERABIL, -ă, regenerabili, -e, adj. Care se poate regenera; regenerativ. — Din engl. regenerable.
    REGENERATfV, -A , regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. — Din fr. regeneraţi!.
157
REGIM -REtiÂt
    REGfM s.n. 1. {tn sintagma) Regim vamal — totalitatea dispoziţiilor legale care reglementează modul de stabilire şi aplicare a taxelor vamale. 2. (în sintagma) Regim de economii = sistem de măsuri avînd ca scop folosirea cit mai raţională a resurselor materiale, financiare şi de muncă în vederea obţinerii unor rezultate cît mai bune.
    REGISTRÂŢIE s.f. Arta de a folosi posibilităţile timbrale ale orgii sau ale clavecinului, indicată în compoziţiile moderne. — Din fr. registration.
    REGÎSTRU s.n. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informaţiei.
    REG1ZĂRE, regizări, s.f. Faptul de a regiza. — V. regiza.
    REGÎNDÎ, regindesc, vb. IV. Tranz. A concepe din nou (şi în alt fel); (rar) a redimensiona. — Re1- -f ~ gîndi. — regîndire s.f.; regîndit, -ă adj.
    RE GRADĂ, regradez, vb. I. Tranz. A reface o gradaţie (2). — Re1- -f grada. — regradâre s.f.; regra-dat, -& adj.
    REGRESltJNE s.f. (Ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare.la stadii mai înapoiate.
    REINFECTĂ, reinfectez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) infecta din nou (cu acelaşi agent patogen). *[Pr.: re-in-]
 —  Re1- -f infecta (după fr. reinfecter). — reinfec-tare s.f.; reinfectât, -ă adj.
    REINSTAURA, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: re-in-] — Din fr. r£instaurer. — rein-staurâre s.f.; reinstaurât, -ă adj.
    REINTEROGĂ, reinteroghez, vb. I. Tranz. A interoga din nou schimbînd întrebările, ordinea lor etc. [Pr.: re-in-] — Din fr. rSinterroger. — reinterogâre s.f.
    REINTERPRETĂ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificind sau îmbunătăţind prima interpretare); a da o nouă interpretare. [Pr.: re-in-] — Din fr. r6interpr6ter. — reinterpretâre s.f.; reinter-pretât, -ă adj.
    reinventariA, reinventariez, vb. I. Tranz. A inventaria din nou. [Pr.: re-in-ven-ta-ri-u] — Re1- ~f Inventaria. — reinyentariâre s.f.
    REINVESTÎ, reinvestesc, vb. IV. Tranz. A face o nouă investiţie, pentru un (alt) obiectiv. [Pr.: re-in-] — Din fr. r&nvestir. — reinvestire s.f.             1
    REIONlSM s.n. Mişcare în artele plastice din Rusia, la începutul secolului al XX-lea, care îşi propunea să sugereze în pictură ^ patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală şi aspaţială. [Pr.: re-io-] — Din fr. rayonnisme.
    REITERĂ, reiterez, vb. I. Tranz. (Livr.) A repeta. [Pr.: re-i-] — Din fr. r6it6rer. — reiterare s.f.; reite-rât, -ă adj.
    REITERĂŢIE, reiteraţii, s.f. 1. (Livr.) Reiterare. 2. Metodă în topografie constînd în măsurarea repetată, din unghiuri diferite, pentru reducerea erorilor. [Pr. : re-i-] — Din fr. r6it6ration.
    RE ÎMPĂRŢI, reîmpârt, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) împărţi din nou (mai echitabil). [Pr.: re-îm-] — Re1- + împ&rţi. — reîmpărţire s.f.; reîmpărţit, -ă adj.
    REÎNARMĂ, relnarmez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înarmşi din nou (cu armament perfecţionat). [Pr.: re-în-] — Re1- -f înarma (după fr. rearmer).
    RE ÎNMATRICULA, reînmatriculez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) înmatricula din nou (după ce a suferit o exmatriculare^ [Pr.: re-în-] — Re1- -f înmatricula. — reînmatriculâre s.f.; reînmatriculât, -ă adj.
    REÎNNODĂ, reînnody vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) înnoda din nou după ce s-a desfăcut nodul. 2. Tranz. Fig. A restabili o relaţie deteriorată, a reface o prietenie. [Pr.: re-în-] — Re1- -f înnoda. — reînnodâre s.f.; reînnodat, -ă adj.
    ReInNo} vb. IV. Tranz. şi refl. (Fig.) A (se) împrospăta.
    RE ÎNŞURUBA, reînşurubez, vb. I. Tranz. A strîn-ge la loc un şurub, un ghivent slăbit, un capac etc. [Pr.: re-în-] — Re1- + înşuruba. — reînşurubâre s.f.
    RE JUDECĂ, r ejudec y vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. — Re1- + judeca. — rejudecâre s.f.; rejudecât, -ă adj.
    RELAIOR, -OĂRE, relaiori, -oare, s.m. Fiecare dintre participanţii la o probă de ştafetă. [Pr.: -la-ior] — Din fr. relaye.ur.
    RELATIVIZARE, relativizări, s.f. Acţiune' de a (se), relativiza şi rezultatul ei. — V. relativiza.
    RELAŢIONA, relaţionez, vb. I. Tranz. A pune în relaţie (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ţi-o-] - Din relaţie. — relaţionâre s.f.; rela-ţionât, -ă adj.
    RELAŢIONAL, -Ă, relaţionali, -e, adj. De relaţie, care stabileşte o relaţie. [Pr.: -li-o-] — Din fr. rela-tionnel, engl. relaţional.
    RELAŢIONÎSM s.n. (Fii.) Concepţie idealistă potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relaţii (logice). [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. relationism, germ. Relatîonismus.
    RELAXA, relaxe, s.f. Tip de saltea confecţionată din burete de material plastic. — Denumire comercială.
    RELECTflRĂ, relecturi, s.f. (Rar) Recitire. — Re1- + lectură.
    RELEU s.n. (în sintagma) Releu de scară = automat de scară.
    RELEVABIL, -A, relevabili, -<?, adj. Care merită să fie relevat. — Releva -f- suf. -bil.
    RELEVANŢĂ, relevante, s.f. (Livr.) Calitatea de a fi relevant. — Din fr. rclevance.
    RELICVĂT, relicvate, s.n. (Fin.) Rest de datorie după reglarea unui cont. — Din fr. reliquat.
    RELUCTÂNŢĂ s.f. (Fiz.; 111 sintagma) Reluctanţă specifică = reluctivitate.
    REL U CTIV IT ĂTE, reluctivităţi, s.f. (Fiz.) Reluctanţă a unei substanţe omogene şi izotrope; reluctanţă specifică. — Din fr. reluctivite, engl. rehictivity.
    REM, remi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor cte radiaţie raportate la efectul lor biologic (egală cu doza primită de un anumit ţesut iradiat astfel încît doza absorbită să fie de un rad). — Din engl., fr. rem.
    remaiAj, remavaje, s.n. Remaiere. [Pr.: -ma-iaj] — Din fr. remaillage.
    IIEMAKE s.n. (Cin.) Ecranizare nouă a unui film turnat mai demult. [Pr.: rimeic] — Cuv. engl.
    REMARCĂRE, remarcări, s.f. Acţiunea de a. (se) remarca1 şi rezultatul ei. — V. remarca1.
    REMIT^NŢĂ, remitenţe, s.f, 1. (Livr.) Remisiune
 (1). 2. (Med.) Remisiune (2). — Din fr. remittence.
    REMOBILA RE, remobilări, s.f. Acţiunea de a remobila şi rezultatul ei. — V. remobila.
    remorcAbil, -A, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. — Remorca -}- sui. -bil.
    REMtJ s.n. v. remuu.
    REMUNERATIV, -A, remunerativi, -e, adj. Care serveşte pentru remunerare. + Profitabil. — Din engl. remunerative.
    REM CU s.n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ^ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenţi ascendenţi şi descendenţi. [Pr.: -mu-u. — Var.: remu s.n.] — Din fr. remous.
    RENAL, -Ă adj. (Anat.; în sintagma) Hil renal = porţiune de la suprafaţa rinichiului prin care pătrund vasele sangvine şi nervii.
158
REN1TENT - RESTITUIBIL
      RENITfîNT, -A, renitenţi, -te, adj. (Med.) Care prezintă renit-enţ&. — Din fr. rânitent.
      RENUNŢA, renitenţe, s.f. (Med.) Rezistenţă la "'.apăsare. — Din fr. renitence.
  . RENTABILITATE s.f. (în sintagma) Rata rentabi-litătii = raport între beneficiul realizat de întreprindere şi preţul de cost al producţiei obţinută
      RENTABILIZA, rentabilizez, vb. 1. Tranz. A face să devină rentabil. — Din fr. rcntabiliser. — rentabilizare s.f.; rentabilizat, -ă adj.
      REOFlL, -A, reofili, -e, adj. (Despre vieţuitoare) Care preferă mediul din apele curgătoare. [Pr.: re-o-] — Din fr. rheophile, engl. rheophile.
      REOGRAFÎE, reografii, s.f. (Med.) Explorare a modului în care se face circulaţia sîngelui în anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variaţiilor electrice ale acestora. [Pr. : re-o-] — Din fr. rheograpliie.
      ‘ REOMETRIE s.f. Tehnică de măsurare a unui material cu proprietăţi reologice. [Pr.: re-o-] — Din fr. rhâometrie, enerl. rtieometry.
      RE OMORI ISM s.n. (Geol .) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr. : re-o-] — Din fr. rheomorphisme.
      RE ORCHESTRĂ, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou o bucată muzicală. [Pr.: re-or-. Var.: reorhestrâ vb. I.] — Re1- 4- orchestra. — re-orchestrâre s.f.; reorchestrat, -ă adj.
      RE ORDONA, reordonez, vb. I. Tranz. Â reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-or-] — Re1- -f ordona. — reordonâre s.f. ; reordo-nât, -ă adj.
      RE ORHESTRĂ vb. I v. reorchestra.
      REORIENTĂ, reorientez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) orienta într-o nouă direcţie. [Pr.: re-o-ri-en-] — Re1- 4- orienta (după fr. reorienter). — rcorientârc s.f.; reorientât, -ă adj.
      REORÎNDUt, reorîndnipsc, vb. IV. Tranz. şi refl. A reface o orînduială stricată sau ase orîndui după alte criterii. — Re1- + orîndui. — reorînduire s.f.
      REOSCtfP, reoscoape, s.n. Instrument cu care se constată prezenţa unui curent electric. [Pr.: re-o-] — Din fr. rheoscope.
      REOSC0PIC, -A, reoscopici, -ce, adj. Obţinut cu ajutorul reoscopului, de reoscop. [Pr.: re-o-] — Din fr. rheoscopique.
      reostAtic, -A, rcostatici, -ce, adj. Referitor la reostat, de reostat. [Pr.re-o-] — Reostat -f suf. -ic.
      REPAGINĂ, repaginez, vb. I. Tranz. A reface o paginaţie greşită. — Re1- -f pagina. — repaginâre s.f.; repaginât, -ă adj.
      REPARĂBIL, -A, reparabili, -e, adj. Care se poate repara. — Repara 4- suf. -bil (după fr. reparable).
      REPARĂT 2, -A, reparaţi, -te, adj. 1. Care poate fi folosit din nou fiindcă a fost readus în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); recondiţionat, (pop.) dres2 (1). 2. Fig. îndreptat, corectai. + (Jur.; despre stricăciuni, insulte etc.) Pentru care s-au plătit daune. — V. repara.
      REPARTIZATOR, repartizatoare, s.n. (Tehn.) Distribuitor (2). — Repartiza -f suf. -tor.
      REPASĂ, repasez, vb. I. Tranz. (Text.) A revizui ţesăturile şi tricotajele în scopul descoperirii şi corectării greşelilor de ţesătură sau de tricotaj. — Din fr. repasser. — repaşâre s.f.; repasât, -ă adj.
      REPASAT.OĂRE, repasatoare, s.f. Muncitoare care execută lucrări de repasare. — Repasa -f suf. -toare.
      REPATRIĂT, -A, repatriaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care s-a repatriat. [Pr.:          -tri-at]  — V.
  repatria.
      REPERTORIĂ, repertoriez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1). [Pr.; -ri-a] — Din fr. re-pert orier.
    REPERTORIĂL, *Ă, repertoriali, -e, adj. De repertoriu (2). [Pr.: -ri-al] — Din engl. repertorial.
    REPERTORIZÂ, repertorizez, vb. I. Tranz. A înscrie într-un repertoriu (1). — Repertoriu -f suf. -iza.
    REPEZI vb. IV. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă şi adeşea^fără chibzuială, a acţiona în pripă; a*se pripi (1).
    REPICĂT, repicaturi, s.n. (Agron.) Ilepicare. — V. repica.
    REPLAY s.n. Reluare imediată a fazelor interesante într-o transmisie sportivă (directă) la televiziune. [Pr.: riplei] — Cuv. engl.
    REPLIÂ vb. I. Tranz. A strînge (după ce a fost desfăşurat ) prin ^suprapunerea unei părţi peste alţa.
    REPORTOFON, reportofoane, s.n. Magnetofon special pentru reportaje. — Report[er] -f- [magnetjofon.
    REPREZENTĂBIL, -Ă, reprezentabili, -e, adj. (Despre piese de teatru) Care se poate reprezenta. — Din fr. representable.
    REPRIMAT OR, -OĂRE, reprimatori, -oare, adj., s.m. şi f. ^Persoană) care reprimă. — Reprima + suf. -tor.
    REPRINT s.n. Retipăriri. [Pr.: riprint] — Cuv. engl.              ,
    REPRODUCTIV, -A, reproducţiei, -e, adj. 1. Care reproduce (1). ♦ Care reprezintă o reproducere. 2. Care favorizează o nouă producţie. — Din fr. reproducţii.
    REPRODUCTIYITĂTE s.f. (Livr.) Capacitatea de a (se) reproduce. — Din fr. reproductivite.
    REPRODtJS, -Ă, reproduşi, -se^ adj. Care este rezultatul unei reproducţii. — V. reproduce.
    REPROGRAFlE s.f. Nume generic pentru procedeele tehnice de multiplicare a textelor. — Din fr. re-prographie.
    REPROGRAMÂ, reprograrncz, vb. I. Tranz. A programa din nou. — Re1- + programa. — repro-gramâre s.f.; reprogramât, -ă adj.
    REPRO GRAM ABIL, -Ă, reprogramabili, -e, adj. Care poate fi reprogramat. — Reprograma + suf. -bil.
    REPTILIĂN, -A, reptilieni, -e, adj. Care este specific reptilei, de reptilă. [Pr.: -li-an] — Din fr. reptilien.
    REPUBLICĂBIL, -A, republicabili, -e, adj. Care poate fi republicat. — Re1- -f publicabil.
    REPUBLICĂRE, republicări, s.f. Acţiunea de a republica şi rezultatul ei. — V. republica.
    REPUBLiCĂT, -A, republicaţi, -te, adj. Care a fost publicat din nou. — V. republica.
    REPtJNERE, repuneri, s.f. Acţiunea de a repune şi rezultatul ei. — V. repune.
    RESABOTĂ, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica Jnclinarea şinelor de cale ferată (după un anumit timp de exploatare). — Re1- 4 sabota. — resabotâre s.f.; resabotat, -ă adj.
    RESCIZORIU, -iE, rescizorii. ad'j. (Jur.) Care provoacă o resciziune. — Din lat. resfissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
    RESCRÎE, rescriu, vb. III. Tranz. 1. A copia. 2. A transpune în alt limbaj artistic, în altă formâ artistică. — Re1- 4- scrie (după fr. recrire). — rescrîere s.f.; rescris, -ă adj.
    RE SIMŢIRE, resimţiri, s.f. Faptul de a (se) resimţi. — V. resimţi.
    RESPlRO s.n. (Livr.) Moment de relaxare, de repaus între două perioade de tensiune. — Din it. respiro.
    RESPIROMETRU, respirometre, s.n. (Med.) Aparat ^care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. — După engl. respirometer.
    RESTITUIBIL, -A, restituibili, -e, ad). (Despre împrumuturi) Care trebuie restituit. — Restitui 4- suf.
 -bil (după fr, reştitmble).
159
RESURGENŢĂ - REVERBERANT
    RESURGfiNŢĂ, resurgenţe, s.f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. — Din fr. rGsurgence.
    RESUSCITĂ vb. I. Tranz. A suscita din nou.
    REŞAPĂ, reşapez, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pînză. — Din fr. recliaper.
 — reşapâre s.f.; reşapât, -ă adj.
    reşapăbil, -ă, reşapahili, -c, adj. (Despre anvelopele roţilor) Care poate fi reşapat. — Reşapa -f suf. -bil.
    REŞARJĂ, resarjez. vb. j. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă şarjă. — Din fr. recharger. — re-şarjâre s.f.
    REŞIŢEĂN, -Ă, reşiteni, -e. s.m., adj. 1. S.m. Persoană fiăscută şi crescută în municipiul Reşiţa. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Reşiţa. — Reşiţa (n. pr.) + suf. -ean.
    REŞIŢEĂNCĂ, reşitence,. s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Reşiţa. + Locuitoare din municipiul Reşiţa. — Reşiţean -f suf. -că.
    RE ŞLEFUI, reşlefuiesc, vb. IV. Tranz. A şlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. — Re1- -f şlefui. — reşlefuire s.f.; reşle-fuit, -ă adj.
    REŞtJTĂ, reşute, s.f. (Med.) Reapariţie a simpto-melor unei boli în timpul, convalescenţei; recidivă, recădere. — Din fr. rechute.
    RETĂLMĂCÎ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. + A răstălmăci. — Re1- -f tălmăci. — retăl-niăeire s.f.; retălmăcit, -ă adj.
    RETENTÎV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De relenţie.
 — Din fr. r6tentiî.
    RETIĂR, retiari, s.m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pfumnal şi o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] — Din lat. retiarius, fr. r&iaire.
    RETICULtTĂ, reticulite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ţesutului reticular. — Din fr. reticulite.
    RETICULOCÎT, reticulocile, s.n. (Biol.) Globulă roşie tînără, fără nucleu. — Din fr. reticulocyte.
    RETICULOPATlE, reticulopatii, s.f. (Med.) Reti-culoză. — Din fr. r6ticulopathie.
    RETICUL6ZĂ, reticuloze, s.f. (Med.) Boală dai ori lă creşterii numărului reticulocitelor din sînge; reticulo-patie. — Din fr. rSticulose.
    RETINIĂN, -Ă, retinieni, -e, adj. (Anal.) Referitor la retină, al retinei. [Pr.: -ni-an] — Din fr. retinien.
    REŢINOPATlE, retinopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile retinei. — Din fr. râtinopatliie.
    RETRANSCRlE, retranscriu, vb. III. Trariz. A transcrie din nou. — Re1- -f transcrie. — retranscriere s.f.; retranscris, -ă adj.
    RETRIBUÎT, -Ă, retribuiţi, -te, adj. (Despre oameni) Care primeşte o retribuţie în schimbul muncii prestate; (despre o muncă prestată) pentru care se primeşte retribuţie. — V. retribui.
    RfÎTRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care reflectă o întoarcere în timp (reluînd sau imitînd un stil mai vechi). — Din fr. retro[grade].
    RETROACŢltJNE s.f. 1. Acţiune de răspuns la o altă acţiune.’ 2. Efect retroactiv. 3. Feedback. [Pr. : -tro-ac-li-u-] — Din fr. r6troaction.
    RETROCESIV, -Ă, retrocesivi, -<?, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. — Din fr. retrocessif.
    RETROCOMPATIBILITÂTE s.f. (Tel.) Proprie-tate a unui sistem de televiziune în culori de a permite ca receptoarele necesare pentru acest sistem să reproducă în alb-negru imaginile transmise de un sistem de televiziune în alb-negru. Din fr. retrocompa-tibilite.
     RETROFUZfiE, retrofuzee, s.f. Motor-rachetă al unui vehicul Spaţial destinat frînării mişcării acestuia. — Din fr. r^trofusee.
     RETROGRESltJNE s.f. 1. Mişcare în sens invers celui normal sau general. 2. (Psih.) Act de revenire sau de întoarcere la comportamente şi atitudini ce ţin de o perioadă depăşită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-J— Din fr. retrogression.
     RETRO GR E SlV, -Ă, relrogrcsivi, -e, adj. De retro-gresiune. — Din fr. retrogressif.
     REŢR OPROIEG'T GR. retroproiectoare, s.H. Aparat de proiecţie folosit la retroproiecţie. [Pr.: -pro-iec-] — Din fr. retroprojecteur.
  •  RETR OPROlfiCŢIE, retroproiectii, s.f. Proiecţie cinematografică la care aparatul de proiecţie se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. [Pr.: -pro-iec-ţi-e] — Din fr. rGtropro-jection.'
     REŢROVERSIE, retroversii, s.f.- (Med.) înclinare a uterului posterior către sacru. [Var.: retroversiune s.f.] — Din fr. râtroversion.
     RETROVERSlCNE 2 s.f. v. retroversie.
     RETURNĂ1, retorn, vb. I. Tranz. A turna din nou
  o  formă, o piesă. — Re1- + turna1.
     RETURNĂ2, returnez, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. — Re1- + turna2. — returnâre s.f.; re-turnât, -ă adj.
     RETURNĂ3, returnez, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. — Din fr. retourner. — returnâre s.f.; re-turnât, -ă adj.
     RETUŞĂT, -Ă, retuşaţi, -le, adj. (Despre fotografii, desene, piese tehnice etc.) Care este corectat, îndreptat (de obicei manual). — V. retuşa.
     RETUŞ OR, -OĂRE. ret uşori. -oare. s.m. şi f. 1. Persoană care retuşează fotografiile într-un atelier. 2. Persoană care face retuşuri la confecţii. — Din fr. retou-clieur.
     REŢEÂ s.f. (în sintagma) Belea de radiodifuziune — ansamblu de instalaţii destinat să asigure radiodifu-zarea programelor de radio.
     REŢETAR, (1,2,3) reletare, s.n., (4) reţelari, s.m.
  1. S.n. BIqc cu formulare pe *care se scriu reţete (1).
  2. S.n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor reţete
  (2), componentele unor mîncăruri, dulciuri etc. 3. S.n. Normativ conţinînd un ansamblu de alimente şi raţiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S.m. Persoană care execută reţetele într-o farmacie. — Reţetă-f-suf. -ar.
     REUMATOL6GIC, -Ă, reumatologiei, -ce, adj. D3 reumatologie. [Pr.: re-u-] — Din fr. rhumatologique (după reumatologie).
     REUNIFICĂ, reuni fie, vb. I. Tranz. A unifica din ' nou. — Re1- + unifica (după fr. reunifier). — reu-nificâre s.f.; reunificât,-ă adj.
     REUTILĂRE, reutilări, s.f. Acţiunea de a re utila şi rezultatul ei. [Pr.: re-u-] — V. reutila.
     REVALIDĂRE, revalidări, s.f. Acţiunea de a revalida şi rezultatul ei. — V. revalida.
     revanşAre, revanşări, s.f. (Rar) Acţiunea de a se revanşa. — V. revanşa.
     REVENDICÂNT, -Ă, revendicanli, -le, s.m. şi f. (Jur). Persoană care revendică ceva. — V. revendica.
     REVERBERĂ, pers! 3 reverberează, vb. I. Tranz. A produce reverberaţii. — Din fr. reverberer. — reverberare s.f.; Reverberat, -ă adj.
     REVERBERĂNT, -Ă, reverberanţi, -te, adj. Care reverberează. — Din fr. reverberant, engl. reverberant.
160
REVERBERATOR- RINOLOGIC
    REVERBERATfa, reverberatoare, s.n. Aparat caro produce o reverberaţie artificială cu durată variabilă. — Din engl. reverberator.
    REVERBERAŢIE s.f. (în sintagma) Reverberaţie artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor determinate de reverberaţia (1) naturală.
    RE V ERBER OMfiŢR U, reverberometre, s.n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberaţie. — Din engl. reverberometer.            —
    REVfiRSIE, revers ii, s.f. 1. (Livr.) întoarcere la
 0  stare anterioară (mai .puţin evoluată). 2. (Med.) Atavism. — Din fr. reversion.
    REVERS1V, -A, reversivi, -e, adj. Care revine spontan la poziţia sau la starea iniţială după încetarea fenomenului modificator. — Din fr. reversif.
    REVERS OR, reversoare, s.n. Dispozitiv (la maşinile de încercat materiale) care efectuează încercări de tracţiune şi de compresiune. — După engl. reverser.
    REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A înviora. — Din ff. revigorer. revigorare s.f.; revigorat, -ă adj.
    REVIGORAT OR, -OARE, revigoratori, -oare, adj. (Franţuzism) înviorător. — Revigora -f suf. -tor.
    REVTTALIZA, revilalizez, vb. I. Tranz. A reda puteri; a revigora. — Din fr. revitaliser. — revitalizâre s.f.; revitalizât, -ă adj.
    REVIVISCfiNT, -A, reviviscenţi, -te, adj. (Livr.) Care prezintă reviviscenţă. — Din fr. reviviscent.
    REVIVlSCfÎNŢĂ, reviviscenţe, s.f. (Biol.) Revenire la viaţă. + Proprietate a unor plante şi animale acvatice (inferioare) de a reveni la viaţă, prin umiditate, după ce s-au uscat. + Fig. Reapariţie a unor stări de conştiinţă uitate. — Din fr. reviviscence.
    REVOCABIL1TÂTE s.f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredinţat unei persoane de către/cei ce au ales-o. 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de către cei ce le-au emis. — Din fr. r£vocabilit6.
    REVOCARE s.f. (Jur.) 1. Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voinţă a persoanei care l-a făcut. + Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 2. Act prin care organul de stat competent hotărăşte încetarea calităţii sale de membru într-un organ ales. + Retragere de către alegători a mandatului încredinţat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului.
    REVOLTÂRE, revoltâri, s.f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. — V. revolta.
    REVOLUŢIONARIZA, revoluţionarizez-, vb. I. Tranz.
 1. (Rar) A insufla sentimente revoluţionare. 2. Fig. A produce o revoluţie (4). [Pr.: -ţi-o-] — Cf. rus. revo-luţionizirovati.
    REVOPSl, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă .culoare). — Re1- -f vopsi. — revopsirc s.f.; revopsît, -ă adj.
    reziduAr, -A, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] — Din fr. residuaire.
    reziliăbil. -A, reziliabili, -e, adj. Care poate fi reziliat. [Pr.: -li-a-] — Din fr. resiliable.
    REZISTIBIL, -A, resis libili, -e, adj. (ilar) Căruia
 1  se poate rezista. — Din fr. resistible.
    REZISTIBILITATE s.f. (Rar) însuşirea de a fi rezistibil. — Rezistibil + suf. -ilate.
    REZISTIVIMETRU, rezislivimetre, s.n. Instrument pentru măsurarea rezistivităţii. — Din fr. resistivi-metre,
    REZOLVANTA, rezolvările, adj. (Mat.; în sintagma) Ecuaţie rezolvantă = ecuaţie formată cu coeficienţii
 unei eşuaţi iscare ajută la găsirea rădăcinilor acesteia. — Din fr. răsolvante,
    rezolvat, -A, rezolvaţi, -le, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluţie (convenabilă); soluţionat (1). 2. (Despre rontroverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; soluţionat (2). - V. rezolva.
    REZULTANT, -A, rezultanţi, -te, adj. Care rezultă. + Referitor la o rezultantă. — Din fr. r£sultant.
    REZULTAT! V. -A, rezultat ivi, -e, adj. Care rezultă.
—  Din fr. rSsultatif.
    REZUMARE, rezumări, s.f. Acţiunea de a rezuma şi rezultatul ei. — V. rezuma.
    RIBONUCLEOPROTEÎNA. ribon ueleoproteine, s.f. (Biol.) Complex macromolecular alcătuit din proteine şi acid ribpnucleic. [Pr.: -cle-o-] — Din fr. ribonuclGo-proteine, 'engl. ribonucleoprotein.
    RIBOVÎRUS, ribovirusuri, s.n. (Biol.) Virus la care materialul ereditar este reprezentat de acidul ribonucleic. — Ribofnucleu] -f virus.
    RIBtizA s.f. (Biol.) Monozaharidă cu cinci atomi de carbon caracteristică acizilor ribonucleici, component esenţial al tuturor celulelor vii. — Din fr. ribose.
    RIBOZOM, ribozomi, s.m. (Biol.) Particulă cito-plasmatică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine şi acizi ribonucleici. — Din fr. ribosome.
    RICANARE, ricanări, s.f. (Livr.) Faptul de a ricana; rînjet. — V. ricana.
    RICKfiTTSII s.f. pl. (Biol.)- Virusuri care produc la oameni şi la animale o serie de boli infecţioase. — Din engl. rickettsia, fr. rickettsie.
    rickettsiozA, rickettsioze, s.f. (Med.) Denumire generică pentru o serie de boli infecţioase cauzate de rickettsii. [Pr.: -si-o-] — Din engl. rickcttsiosis, fr. rickettsiose.
    RIDÂRE, ridări, s.f. Faptul de a se rida. — V. rida.
    R1FIUITOR, rifluitori, s.m. Muncitor care execută rifluri. [Pr.: -flu-i-] — Riflui + suf. -lor.
    RIFT, rifluri, s.n. (Geol.) Şir de rupturi ale scoarţei terestre sub fundul oceanelor. + Fisură în sol făcută de un rîu. — Din fr., engl. rift.
    RIGORIST, -A, rigorişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al rigorismului. — Din fr! rigoriste.
    RÎJA s.f. v. rujă.
    RIL, rile, s.n. Şanţ făcut cu o maşină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încît straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Şanţ pe un disc (4). [Pl. şi: riluri. — Var.: rilă s.f.] — Din germ. Rillc.
    RIlA s.f. v. ril.
    RIMAT, -A, rimaţi, -te, adj. (Despre cuvinte) Care rimează cu altul. — V. rima.
    rimelAre, rimelări, s.f. Acţiunea de a (se) rimela şi rezultatul ei. — V. rimela.
    RIMEIjAT1 s. n. Faptul de a rimela. — V. rimela. rimelAt2, -A, rimelaţi, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimei; (despre persoane) care are ochii fardaţi cu rimei. — V. rimela.
    RINDELARE, rindelări, s.f. Rindeluire. — V. fin-dela.
    RINOCERII), rinoceride, s.n. (La pl.) Familie de mamifere imparicopitate, avînd ca tip rinocerul; (şi la sg.) animal din această familie. — Cf. fr. r h i n o-c6rotid6s.
    RINOFARlNGE, rinofaringe, s.n. (Anat.) Partea superioară a faringelui, care comunică cu fosele nazale. — Din fr. rhino-pharynx (după faringe).
    RINOFARINGItA, rinofaringite, s.f. (Med.) Infla-maţie a rinofaringelui. — Din fr. rhino-pharyngite.
    rinolOg,-A, rinologi, -ge, s.m. şi f. Medic specialist în rinologie. — Din germ. Rhinolog.
    RINOL(ÎGIC, -A, rinologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la rinologie, de rinologie. — Din fr. rhinologique.
161
RINOLOGIE - RUGINIŢĂ
     RINOLOGIE s.f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia şi bolile nasului. — Din fr. rhi-nologie.
     RINOPLĂSTIC, -Ă, rinoplastici, -ce, adj. (Med.) Referitor la rinoplastie. — Din fr. rhinoplastique.
     RINORAGlE, rinoragii, s.f. (Med.) Hemoragie nazală; epistaxis. — Din fr. rhinorragie.
     RINOSCOP, rinoscoape, s.n. (Med.) Instrument cu ajutorul căruia se examinează fosele nazale. — Din fr. rbinoscope.
     RIPÂ, ripez, vb. I. Tranz. (Constr.) A deplasa transversal pe distanţe foarte scurte o porţiune dintr-o linie de cale ferată, tablierul unui pod etc. — Din fr. riper. — ripâre s.f.
     RITMOTERAPlE s.f. Terapie psihică şi fiziologică, constînd în exerciţii de Restructurare a ritmului funcţional perturbai patologic. — Ritm terapie.
     RITOLOGÎE s.f. Ramură a mitologiei şi religiei care studiază ritul, ritualul şi ritualismul ca părţi constitutive ale unor uzanţe culturale cu caracter regulat, referitoare la superstiţii si credinţe tradiţionale. — Din fr. ritologie.
     RITUALlST, -A, ritualişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al ritualismului. [Pr.: -tu-a-] — Din fr. ri-tualiste. .
     RIVALIZĂRE, rivalizări, s.f. Faptul de a rivaliza. — V. rivaliza.
     RIZĂRE, rizări, s.f. Defect d$ funcţionare al unei maşini, ca urmare a apariţiei rizurilor pe suprafeţele a două piese aflate în contact. — Din riz.
     RIZOFĂG, -A, rizofagi, -ge, adj. (Biol.) Care se hrăneşte cu rădăcini. — Din fr. rhisophage.
     RÎGÎITtJRĂ, rîgtituri, s.f. Rîgîială. — Rîgîi + suf. -tură.
     ROBINSONĂ, robinsonez, vb. I. Intranz. (Livr.; rar) A se izola (refugiindu-se în natură). — Din n. pr. Robinson [Crusoe].
     ROBOTfiHNIcA s.f. Domeniu al tehnicii consacrat construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte şi a roboţilor^ — Robot -f tehnică.
     ROBOTICĂ s.f. Domeniu pluridisciplinar al ştiinţei şi tehnicii care studiază proiectarea şi tehnica construirii sistemelor mecanice, informatice sau mixte şi a roboţilor, în scopul înlocuirii parţiale sau totale a omului .în acţiunea sa asupra mediului înconjurător; (rar) robotologie. — Din fr. robotique, engl. robotics.
     ROBOTIZA, robotizez, vb. I. 1. Tranz. A dota cu sisteme mecanice, informatice sau mixte, cu roboţi procesul de producţie în scopul de a înlocui omul în operaţii repetabile sau vătămătoare. V. automatiza. 2. Refl. A acţiona (prin comportare, gesturi ele.) ca un robot. — Din fr. robotiser. — robotizâre s.f.; robotizât, -ă adj.
     ROBOTOLOGÎE s.f. (Rar) Robotică. — Robot -f [tehno]logie.
     rocărîe, rocării, s.f. (Geol.) Teren plin de pietre, roci. stînci. — Rocă -f suf. -arie (după engl. rockery).
     RODfiO s.n. 1. Serbare organizată cu ocazia marcajului animalelor în unele regiuni din America. 2. întrecere sportivă în care un călăreţ trebuie să încalece şi să se menţină, fără şa, cît mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit. [Pr.: -de-o] — Din sp. rodeo, fr. rodeo.
     RODOCROZÎT s.n. (Min.) Carbonat natural de mangan de culoare roz, cristalizat în sistemul romboe-dric. — Din fr. rhodocrosite.
     RODOPSIN s.n. v. rodopsină.
     RODOPSÎNĂ s.f. (Biol.) Albumină prezentă în retina ochiului. [Var,; rodopsm s.n.] — Din fr. rho-dopsine.
     ROLIŞGR, rolisoare, s.n. Diminutiv al lui rol (I). — Rol + Silf. -işor.                          ..
     ROMANIZAT OR, -O ARE, romanizatori, -oare, adj. (Livr.) Care romanizează . —Romaniza + suf. -tor.
     ROMANŢIOZITATE s.f. înclinare spre visare, spre melancolie; romantism. [Pr.: -ţi-o-] — Romanţios -f-suf. -itate.
     ROMÂNĂ s.f. (Lingv.; în sintagma româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; străromână.
     ROND s.n. (Cor.) Mişcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer.
     RONDĂ, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). — Din rondou. — rondâre s.f.
     RONDÎNO s.n. (Muz.) Rondo de o factură mai simplă şi cu dimensiuni reduse. — Din it. rondino.
     RONJĂ, ronjez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A -coroda (3). — Din fr. ronger. — ronjâre s.f.; ronjât, -ă adj.
     ROŞĂŢEĂ, rosâţele, s.f. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală (Botumus umbellatus).— De la roşu.
     ROTÂŢIE s.f. (în sintagma) Perioadă de rotaţie = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotaţie completă în jurul axei sale.
     ROTISOR, rotisoare, s.n. Aparat (electric sau cu raze infraroşii) pentru fript carne. — Din fr. rotissoire.
     ROTOPLĂN, rotoplane, s.n. Aparat de zbor la care forţa portantă apare pe un sjstem de aripi rotitoare. — Din engl. rotor plane.
     ROTULIĂN, -A, rotulieni, -e, adj. (Anat.) Referitor la rotulă, al rotulei. [Pr\: -li-an] — Din fr. rotulien.
     ROTIÎND adj. încheiat2 (II).
     ROZÂRIU 2, rozarii, s.n. (Rar) Loc în care se plan-tează trandafiri. — Din fr. rosarium, it. rosario.
     RUAND^Z, -A, rtiandezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. -şi f. Persoană născută şi crescută în Ruanda. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Ruanda. [Pr.: ru-an-] — Ruanda (n. pr.) + suf. -ez.
     RUBANATA, rubanate, s.f. (Geol.) Textură a unor roci eruptive cu aspectul unor dungi, datorită alternanţei diferitelor minerale. O (Adjectival) Structură ruba-nată. — Din fr. rubane.
     RUBĂŞCĂ, rubăşti, s.f. Cămaşă bărbătească îfiche-iată pe umăr, care se poartă de obicei peste pantaloni. — Din rus. rubaşka.
     RUBEFĂCŢIE, rubefacţii, s.f. (Med.) înroşire a pielii produsă de o substanţă rubefiantă. — Din fr. rubefaction.
     RUBEOLIC, -A, rubeolici, -ce, adj. (Med.) Care este specific rubeolei, de rubeolă. [Pr.: -be-o-] — Rubeolă -f suf. -ic.
     RUBICfiL, rubiceli, s.m. (Min.) Varietate de cuarţ de culoare roşie-violetă. — Din fr. rubicelle.
     RUBYLlT*1 s.n. (Electron.) Material special destinat fotografieri' prin transparenţă a planurilor circuitelor integrale. — Din fr., engl. rubylith.
     RUDIMENTARITĂTE s.f. însuşirea a ceea ce este rudimentar. + Lipsă de fineţe (1). — Rudimentar -f-suf. -itate.
     RUGBÎSTIC, -A, rugbistici, -ce, adj. Referitor la rugbi, de rugbi. [Pr.: rui-] — Rugbi + suf. -istic.
     RUGINIŢĂ, ruginite, s.f. 1. Numele a două plante:
 a)  plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază şi dinţate la vîrf (Asplenium ruta muraria); b) straşnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă şi distruge frunzele plantelor (Uromyces şcuteleatus). — Rugină + suf. -iţa,
162
RUJĂ3 - RUTINIER
    RtJJĂ ?, ruje, s.f. (Fam.) Bandă de pînză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: rîjă s.f.] — Cf. fr. ruche.
    RULMENTÎST, -Ă, rulmentişti, -ste, s.m. şi f. Muncitor care lucrează într-o fabrică de rulmenţi. — Rulment -f suf. -ist.
    RUMENEÂLĂ s.f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt şi cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbehs).
    RUPlCOL, -Ă, rupicoli, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care creşte pe stînci sau bolovănişuri. — Din fr. rupicole.
    RUSCUŢĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roşie (Adonis flammea).
    RUSIFICA, rusific, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) asimila cu populaţia de limba rusă. 2. Tranz. A modifica (un cuvînt, o expresie etc.) după structura limbii ruse. — Din fr. russifier. — rusificâre s.f.; rusificât, -ă adj.
    RUSOFIL, -Ă, rusofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă simpatie pentru poporul rus şi pentru cultura sa. — Din fr. russophile.
    RUSTICIZĂ, rusticizez, vb. I. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta caracter rustic. — Din engl. rusticize. — rusticizâre s.f.; rusticizât, -ă adj.
    RUŞlNE s.f. (Bot.; în compusul) Ruşinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele ; morcov sălbatic (Daucus carota şi silvestris).
    RUTHERFORD, rutherforzi; s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru radioactivitate egală cu un milion de dezintegrări pe secundă emise de un element radioactiv. [Pr.: râdârford. — Abr.: Rd] — Din fr., engl. rutherford.
    RUTIER! ST, ruiieristi, s.m. Tractorist care are dreptul de conducere pe şosele. [Pr.: -li-e:-] — Rutier -f suf. -ist.
    RUTINĂ, rutinez, vb. I. Refl. A căpăta rutină. — Din fr. routiner.
    RUTINÂR, -Ă, rutinari, -e, adj. (Rar) Şablonizat.
    RUTINIER, -Ă, rutinieri, -e, adj., s.m. şi^ f. 1. Adj. (Franţuzism) Şablonizat. 2. S.m. şi f. Persoană care lucrează numai prin rutină, sclav al automatismului. [Pr.: -ni-er~\ — Din fr. routinier.
s
    SABĂTIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. De sabat, o sabatic — an de studiu acordat universitarilor din anumite state, în care aceştia sînt scutiţi de obligaţiile didactice. — Din fr. sabbatique, engl. sabbatical.
    SÂBIE s.f. (Sport) Una dinţre probele de scrimă în care se foloseşte sabia (1).
    SABÎNĂ 2, sabine, s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăţi medicinale (Juniperus sabina). — Din fr< sabine, lat. sabina.
    SABINÎSM s.n. (Med.) Intoxicaţie cu ulei de sabină. — Din fr. sabinisme.
    SABLAT OR, -OĂRE, sablatori, -oare, s.m. şi f. Muncitor calificat în sablare. — Sabla -f suf. -tor.
    SACIFdRM, -Ă, saciformi, -e, adj. în formă de sac. — Din fr. sacciforme.
    SACRALITĂTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sacru. — Sacral2 + suf. -itate.
    SACRALIZA, sacralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A atribui caracter sacru unui lucru profan. — Din fr. sacraliser. — sacralizare s.f.; sacralizat, -ă adj.
    SACIjL s.n. v. saculă.
-    SACULĂ s.f. (Anat.) Formaţiune saciformă de dimensiuni niiri. [Var.: sacul s.n.]
    SADUCHElSM s.n. (în antichitate) Doctrină, concepţie proprie saducheilor. — Din fr. saduceisme (după saducheu).
    SAFĂRI, safariuri, s.n. Expediţie de vînătoare în Africa. ^ Raliu automobilistic desfăşurat pe drumurile şi în condiţiile din Africa. — Din fr. safari.
    SAFlR s.n. Varietate de blană de nurcă de culoare albăstrie.
    SAGITĂL, -Ă, sag itali, -<?, adj. (Anat.) Care este în plan vertical de simetrie. 0)Suturâ sagitalâ == sutură care uneşte cele două oase parietale. — Din fr. sagittal.
    SAHARIĂN, -Ă, saharieni, -e, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la Sahara, al Saharei. 2. S.f. Bluză sport cu epoleţi şi cu niîneci scurte. [Pr.: -ri-an] — Din fr. saharien, -enne.
    SAKE s.n. Băutură alcoolică specifică Japoniei, făcută din orez fermentat, care se bea, de obicei, fierbinte. — Din fr. sak6.
    SALIFfiR, -Ă, saliferi, -e, adj. Care conţine sare
(1), bogat în sare (1). — Din fr. saliîere.
    SALIFICA, salific, vb. I. Tranz. (Chim.) A combina
o  bază cu un acid pentru a obţine o sare (2); salifi-caţie. — Din fr. salifier. — salificârc s.f.; salificât, -ă adj.
    SALIFICĂŢIE s.f. (Chim.) Salificare. - Din fr. salification.
    SALINIZĂ, salinizez. vb. I. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni salin ; a (se) îmbiba cu săruri solubile. — Din fr. saliniser. — salinizâre s.f.; sali-nizât, -ă adj.
    SALIVĂRE, salivări, s.f. Acţiunea de a saliva şi rezultatul ei. — V. saliva.
    SALIVĂT s.n. Faptul de a saliva; salivaţie. — V. saliva.
       SALMIÂC s.n. (Chim.;' rar) Ţipirig. — Din germ Salmiak.
       SALOON s.n. C îrciumă, han (în filmele western). [Pr.: săluri] — Cuv. am.,
       SALPINGECTOMIE, salpingectomii, s.f. (Med.) îndepărtare chirurgicală parţială sau totală a trompelor uterine. — Din fr.. salpingectomie.
       S ALPIN G O GRAFIE, salpingografii, s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanţe de contrast. — Din fr. salpingograpbie.
       SALPINGOOVARlTĂ, salpingoovarite, s.f. (Med.) Anexită. [Pr.: -go-o-] — Din fr. salpingo-ovarite.
       SALPIN GO SC OP, salpingoscoape, s.n. (Med.) Aparat folosit în salpingoscopie. — Din fr. salpingoscope.
       SALPINGOSCOPÎE, salpingoscopii, s.f. (Med.) Explorare vizuală a orificiului intern al trompei lui Eustache cu ajutorul salpingoscopului. — Din fr. salpingoscopie.
       SALTANDO adv. (Muz.; indică modul de execuţie la instrumentele cu coarde şi arcuş) în felul procedeului staccato, prin lansarea uşoară a arcuşului pe
i  coarde şi revenirea lui naturală. [Pr.: -tân-] — Cuv. it.
       SALUBRIZA, salubrizez, vb. I. Tranz. A face salubru pentru populaţie locul de trai sau de muncă.
   —  Salubru -f suf. -iza. — salubrizare s.f.; salubrizat, -ă adj.
       SALVAM AR, (2) salvamari, s.n., s.m. 1. S.n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea şi acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S.m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. — Salva[re] + mar[ină].
       s ALVjCmARI st, salvamar işti, s.m. (Rar) Salvamar
   (2). — Salvamar -f suf. -ist.
       SALYAMONT s.n. Asociaţie care se ocupă cu salvarea celor accidentaţi sau rătăciţi pe munte. — Salva[re] + mont[ană].
       SALVĂMONTIST, -Ă, salvamontişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană calificată sau cîine dresat) care face parte din salvamont. — Salvamont + suf. -ist.
       SAMĂ, samale, s.f. Produs bogat în enzime, întrebuinţat la sămăluire. — Et. nec.
       SAMOĂN, -Ă, samoani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Samoa. 2. Adj., s.ru. şi f. (Locuitor) din Samoa. + (Substantivat, f.) Limbă polineziană din familia de limbi malaiezo-po-lineziene, vorbită în Samoa de Vest. [Pr.: -mo-an].
   —  Din fr. samoan.
       SAMSARĂ s.f. Doctrină brahmanică şi budistă privitoare la transmigraţia sufletului. — Din fr. Sam-sara.
       SANSEVIORIA s.f. Plantă tropicală decorativă din familia liliaceelor, cu frunze lungi, cărnoase, din ale căror fibre rezistente se fac sfori, pînză etc. (San-sevieria). [Pr.:    -vi-e-ri-a][— Din lat. Sansevieria,
   numele ştiinţific al plantei.
       SAPIENŢIĂL, -Ă, sapienţiali, -e, adj. (Livr.) Care 'denotă sapienţă, cu sapienţă. [Pr.: -pi-en-] — Sapienţâ -j- suf. -al.
164
    SAPONIFICAŢIE s.f. Saponificare. — Din fr. sapo-nification.
    SAPOlllFIC, -A, soporifici, -ce, adj. (Livr.) Care dă gust, savoare. — Din fr. saporifi'iue.
    SAPOTlfÎR, sapolicri, s.m. Arbore din AntiJe cu fructe foarte dulci (Archas sapolas). | Pr.: -ti-er] — Din fr. sapotier.
    SAPROFAG, -A, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrăneşte cu materii organice în desrompunere. — Din fr. saprophage.
    SAPROFITÎSM s.n. (Biol.) Mod de viaţă al sapro-fitelor. — Din fr. saprophytisme.
    SARAZINĂ s.f. (î n evul mediu) Hersă armată în partea inferioară cu colţi de oţel.
    SARCOCEL, sarcocele, s.n. (Med.) Tumoare dură a testiculelor. — Din fr. sarcocele.
    SARCOLlîMĂ, saccoleme, s.f. (Anat.) Membrană care înveleşte fibra musculară (netedă sau striată).
—  Din fr. sarcolemme.
    SARCOMATdS, -OĂSĂ, sarcomatoşi, -oase, adj. (Med.) Referitor la sarcom, de natura sarcomului. — Din fr. sarcomateux.
    SARCOMATOZĂ, sarcomatoze, s.f. (Med.) Afecţiune caracterizată prin apariţia de sarcoame multiple.
—  Din fr. sarcomatose.
    SARQANAPÂLIC, -Ă adj. (Livr.) Decăzut.
    SASTISEÂLĂ, sasliseli, s.f. (înv.) Plictiseală. —
Sastisi*-j- suf. -eală.
    SATELIT s.n. (în sintagmele) Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permiţînd radioamatorilor stabilirea legăturilor la mari distanţe şi la ore precise. Satelit de telecomunicaţii '= satelit artificial dotat cu echipament special care face posibilă realizarea unor canale de telecomunicaţii, folosite în cercetarea ştiinţifică, navigaţie, comunicaţii. difuziunea programelor de televiziune etc. Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echi- -pament special folosit pentru operaţii de cercetare a întregului înveliş al oceanului aerian şi pentru obţinerea unor informaţii specifice din zonele terestre mai puţin accesibile/
    SATURABILITĂTE s.f. (Chim.. Fiz.) Capacitatea de a fi saturat. — Din fr. saturabilite.
    SATURÂNT, -Ă, adj. Care are proprietatea de a satura.
    SATURAT OR, saturatoqre, s.n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluţii pînă la saturaţie. — Din fr. saturat cur.
    SAlAJEAN, -A, sălăjeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Sălaj. 2. Adj., S/in. (Locuitor) din judeţul Să^aj. — Sălaj (n. pr.) -f-suf. -ean.
    SAlAJEĂNCA, sălăjence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Sălaj. + Locuitoare din judeţul Sălaj. — Sălăjean + suf. -că.
    SAlAţeA s.f. v. sălăţică.
    SAlAŢÎCA, sălăţele, s.f ]. Diminutiv al lui salată. 2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă ( Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untişor (Ranunculus ficaria). [Var.: sălăţea s.f.] — Salată -j- suf. -ică.
    sAmAluIre, sâmăluiri, s.f. Operaţie de tratare a pielii cu sama, înainte de tăbăcire. — De la sama.
    SĂPUNEL s.n* s.f. pl. 1. S.n. (Bot.) Odagad. 2. S.f. pl. Plantă erbacee ornamentală cu flori mari (Aster laexigatus ).
    SĂRĂCÎLĂ s.m. {Fam.) Vînt cald şi uscat ('are suflăwvara (în Dobrogea).                     ?
    SARARlŢA, sărăriţe, s.f. 1. (Fam.) Solniţă. 2. Utilaj, dispozitiv mecanic care împrăştie sare pe drumurile publice pentru topirea zăpezii. — Sare + suf.
-ăriţă.
                                                                                         SAPONIFICAŢIE - SCENOTEHNIC
    sărăturat, -ă, sărăt uraţi, -te, adj. (Despre soluri) Care este îmbibat cu săruri vătămătoare pentru plante; sărăturos. — Sărătură 4- suf. -at.
    SAhATURGS, -OĂSA, sârâluroşi. -oase, adj. (Despre soluri) Care este îmbibat eu săruri vătămătoare pentru plante; sărăturat. — Sărătură -4- suf. -os.
    SArAŢEÂ, săratele, s.f. (Fam.) Saleu. — Sărat -f suf. -ea.
    SĂR ITOR, -OĂRE s.in. şi f. Sportiv care participă la probe de sărituri.
    SASlSM. Săsi ’sme-, s.n. Particularitate, termen, construcţie etc. proprie graiului saşilor împrumutată de alt grai şi neadaptată la sistemul acestuia. — Sas1 -f suf. -ism.
    SĂTMĂREĂN, -ă, sătmăreni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau în judeţul Satu Mare. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Satu Mare. — Satu Mare (n.pr. ) + suf. -ean.
    SĂTMĂREÂNCĂ, săimărence, s.f. Femeie născuţă şi crescută în municipiul sau în judeţul Satu Mare. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Satu Mare. — Sătmărean + suf. -că.
    SCALARIF(ÎRM, -A, scalariforimi, -e, adj. în formă de scară (I .1). — Din fr. scalariforme.
    SCALIOlA, scaliole, s.f. (Constr.) Placă uşoară întrebuinţată pentru fabricarea pereţilor interiori în construcţiile prefabricate. — Din it., fr. scagliola.
    SCANÂ, scanez, vb. I. Tranz. (Tehn., Med.) A explora prin intermediul unui scaner. — Din engl. scan. — scanare s.f.
    SCANDINAVIC, -A, scandinavici, -ce, adj. Scandinav (2). — Din germ. skandinaviscli.
    SCANER, scanere, s.n. Aparat folosit în diferite sisteme de investigaţie pentru explorarea amănunţită punct cu punct. [Scris şi: scanner] — Din engl., fr. scanner.
    SCAP, scapi, s.m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. — Din fr. scape.
    SCÂRĂ s.f. I. (Tel.; în sintagma) Scară de gri = scară (II 1) care reprezintă variaţia luminăţiei în mai multe trepte între nivelul de alb şi nivelul de negru, folosită pentru controlul şi reglajul sistemelor de televiziune. II. (Bot.; în compusul) Scara-Domnului = plantă erbacee din regiunea muntoasă cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum).
    SCARIFICAT, -A, scarificaţi, -te, adj. (Agr.; despre sol) Care a suferit o scarificare. — V. scarifica.
    SCATOFAG, -A, scatofagi, -ge, adj., s.m. şi f. (Med.) Coprofag. — Din fr. scatophage.
    SCATOFAGÎE s.f. (Med.) Coprofagie. — Din fr. scatopbagie.                                   v
    SCÂUN s.n. (Bot.; în compusul) Scaunul-cucului = plantă erbacee cu flori purpurii care creşte în locuri nisipoase şi pietroase (Dianthus giganteus).
    SCĂPĂ vb. I. Intranz. A nu reuşi momentan să-şi amintească de... — scăpat, -ă adj.
    SCELERATEŢfî s.f. (Rar) Manieră de a acţiona ca un scelerat. — Din fr. sceleratesse.
    SCENARISTIC, -A, scenaristici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la scenariu, de scenariu. 2. S.f. Arta de a scrie scenarii. — Scenariu + suf. -istic.
    scenarizA, scenarizez, vb. I. Tranz. A transpune o lucrare, un fapt etc. în scenariu de teatru sau de film. — Din engl. scenarize. — scenarîzâre s.f.; scc-narizât, -ă adj.
    SCENOTfÎHNIC, -A, scenotehnici, -ce, s.f., adj.
1. S.f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice şi a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la sceno-tehnică, de scenotehnică (1). — Scenă 4- tehnică.
165
 6CHEAMĂT - SCURMAT
    SCHEAmIT, scheamete, s.n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care cîinele anunţă apropierea vînatului sau o stare fizică neplăcută. — Contaminare între gcheau şi geamăt.
    SCHEMATIZĂNT, -A, schematizanţi, -te, adj. Care schematizează. — Din fr. schematizant (după schemă).
    SCHEMĂ s.f. (Tehn. ; în sintagmele) Schemă bloc = reprezentare schematică simplă a unui aparat, sistem sau instalaţie, prin blocuri funcţionale, folosită pentru studiul principiilor de funcţionare ale acestora. Schemă logică = organigramă.
    SCHILlFT, schilifturi, s.n. Instalaţie pentru transportul schiorilor pe vîrfu-1 unei pîrtii sau pe o pantă. [Scris şi: skilifi] — Din engl., fr. skilift.
    SCHINfÎL, schinei, s.m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuinţată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus) — Schin (= spin) -f suf. -el.
    SCHINGIUIT1 s.n. Faptul de a schingiui.— V. schingiui.
    SCHINjKIUÎT 2, -Ă, schingiuiţi, -te, adj. 1. (Despre fiinţe) Care a fost supus la (mari) suferinţe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunţat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. — V. schingiui.
    SCHINtJŢĂ, schinuţe, s.f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care creşte în regiunile montane; bănică (Phyteuma orbiculare). — Schin (= spin) + suf. -uţă.
    SCHIZOFAZIE, schizofazii, s.f. (Med.) Tulburare patologică (în schizofrenie) care se manifestă prin vorbire incoerentă, confuză. — Din fr, schizophasie.
    SCHIZO GENEZĂ, schizogeneze, s.f. (Biol.) Reproducere asexuată prin diviziune. — Din fr. schizogen^se.
    SCHIZOGONÎE, schizogonii, s.f. (Biol.) Reproducere prin 'despicare sau prin fisiune, la protozoare şi la plantele inferioare; înmulţire prin separare sau prin diviziune multiplă. — Din fr. schizogonie.
    SCHIZOID, -Ă, schizoizi, -de, adj., s.m. şi f. (Med.) (Om) predispus la schizofrenie; (rar) schizotim. — Din fr. schizoide.
    SCHIZOIDlE s.f. (Med.) Predispoziţie a unor personalităţi, constituţii psihice pentru schizofrenie; tip de personalitate care manifestă această predispoziţie ; (rar) schizotimie. [Pr.: -zo-i-] — Din fr. schizoîdie.
    SCHIZOTÎM, -Ă, schizotimi, -e, adj., s.m. şi f. (Med.; rar) Schizoid. — Din fr. schizothyme.
    SCHIZOTIMlE s.f. (Med.; rar) Schizoidie. - Din fr. schizothymie.
    SCIENCE-FICTION subst. Literatură, film cu caracter ştiinţifico-fantastic. O (Adjectival) Literatură science-fiction. [Pr.: săiăns ficşăn. — Abr.* *S*F] — Din fr. science-fiction.
    ''SCIENTICĂ s.f. Disciplină care sludiază ştiinţa ca fenomen social, dezvoltarea şi structura acesteia, organizarea, locul şi rolul ei în societate; scientologie. [Pr.: sci-en-] — După lat. scientia.
    SCIENTIZA, scientizez, vb. I. Tranz. A introduce în anumite discipline sau în anumite domenii metodele proprii unor alte ştiinţe, în special ale matematicii. [Pr.: sci-en-] — Cf. lat. scientia, engl. s c i e 11-t i z e. — scientizare s.f.; scientizat, -ă adj.
    SCIENTOLOG, -Ă, scientologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în scientologie. [Pr.: sci-en-] — Din scientologie (der. regr.).
    SCIENTOLOGIC, -Ă, scientologici, -ce, adj. Referitor la scientologie, de scientologie. [Pr.: sci-en-] — Din fr. scientologique.
    SCIENTOLOGIE s.f. Scfentică. [Pr.: sci-en-] -Din fr. scientologie, engl. scientology.
    SCINTIGRĂFIC, -Ă, scintigrafici, -ce, adj. (Med.) Care este obţinut prin scintigrafie, de şcintigrafie. — Din engl. scintigraphic.
    SCINTIGRAFIE, scintigrafii, s.f. (Med.) Metodă de explorare a unui ţesut, a unui organ intern prin introducerea unei substanţe radioactive; (concr.) imagine astfel obţinută. — Din fr. scintigraphie,. engl. scin-tigraphy.
    SCINTIGRĂMĂ, scintigrame, s.f. (Med.) înregistrare grafică a radioactivităţii unui ţesut după introducerea unei substanţe radioactive ; (rar) scintilogramă.
—  Din fr. scintigramme.
. SCINTILATOR, scintilatoare, s.n. (Fiz.) Substanţă în masa căreia se produc scintilaţii sub acţiunea razelor radioactive. — Din fr. scintillateur.               '
    SCINTILOGRĂMĂ, scintilograme, s.f. (Med.; rar) Scintigramă. — Din fr. scintillogramme.
    SCIT, -Ă adj. Scitic.
    SCIZIONĂR, -Ă, scizionari, -e, adj. *(Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] — Din fr. scissionnaire.
    SCIZURĂ, scizuri, s.f. (Anat.) Fisură pe suprafaţa unui organ; crăpătură, şanţ.
    SCIZURÎTĂj scizurite, s.f. (Med.) Inflamaţie a uuei scizuri pulmonare. — Din fr. scissurite.
    SCÎRBlT, -Ă, scirbiţi, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scîrbă; îngreţoşat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. — V. scîrbi.
    SCÎRŢĂR, s cir ţari, adj., s.m. (Reg.) (Om) meschin, zgîrcit. — Scîrţ + suf. -ar.
    SCLEROPROTElNĂ, sceleroproteine, s.f. (Biol.) Proteină fibroasă foarte rezistentă. — Din fr. sclero-protSine.
    scler6s, -oăsă, scleroşi, -oase, adj. (Rar; despre ţesuturi) îngroşat, fibros. — Din fr. sclereux.
    sclerOt, scleroţi, s.m. (Biol.) Organ de rezistenţă la unele ciuperci, format din îngrămădiri de hife întreţesute. — Din fr. sclerotc.
    SCOBORÎ, scobor, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1): ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat. + Intranz. A zbura spre pămînt, în jos. ^ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. 2. Tranz. A schimba înălţimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cînta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî. ((>). — Pref. s- + coborî. — sco-borîre s.f.; scoborît1 s.n.; scoborît2, -ă adj.
    SCOBORÎTOR, -OARE, scoborîtori, -oare, s.m. şi f,, adj. (Pop.) 1. S.m. şi f. Descendent, urmaş. 2. Adj. Care cohpară. — Scoborî + suf. -tor.
    SCOLASTIClSM s.n. Concepţie specifică scolasticii.
—  Din fr. scolasticisme.
    SCOLI OTIC -Ă, scoliotid, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de scolioză. [Pr.: -li-o-] — Din fr. scoliotique.
    SCOR s.n. (în sintagma) Scor alb = meci nul.
    SCORIACflU, -£E, scoriacei, -ee, adj. (Geol.; despre roci) Care are aspectul unei scorii vulcanice. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. scoriace.
    SCORNIT, -Ă, scorniţi, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. — V. scorni.
    SCOTCH2 s.n, 1. Whisky scoţia,n. 2. (Eliptic) Sticlă, pahar cu scotch (1). [Pr.: scoci] — Cuv. engl.
    SCRABBLE s.n. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucişate. [Pr.: screbl] — Cuv. engl.
    SCRIPCÂR s.m. Numele a două insecte, cu ţîrîit caracteristic care trăiesc pe plopi; plopar- (Saperda carcharias şi populnea).
    SCRIS1 s.n. (în sintagma) Maşină de Scris = maşină folosită ^pentru dactilografierea textelor.
    SCROBEÂLĂ s.f. (în sintagma) Scrobeală albastră = albăstreală (2).
    SCURMĂT, -A, scurmaţi, -te, adj. Care este răscolit la suprafaţă. — V. scurma»
166
SCtîRt - SMIC
     SCURT, -A adj. (Substantivat, î. pl.) Unde scurte v. u n d ă.                                             ’
     SCURTÂT, -A, scurtaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care este redus din lungime sau din înălţime. 2. (Despre timp sau acţiuni durative) Care este redus ca* durată
 —  V. scurta.
     SCURTMETRĂJ, scurlmetraje, s.n. (Cin.) Film care nu depăşeşte 1000 m lungime sau 30 de minute durată
 —  Scurt-f metraj (după fr. court-metrage)
     SCVAmA, scvame, s.f. (Bot.) Fninzişoară modifi-cată, tare, care protejează mugurii, receptaculul. — Din lat. squama.
     SEBORfîIC, -A, seboreici, -ce, adj (Med.) De natura seboreei, de seboree. [Pr.: -re-ic] — Din fr s6borrh£ique.
     SECAREA, secarele, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus seca-linus). — Secară + suf. -ea.
     SECENTÎSM s.n. Mişcare literară şi artistică din secolul al XVII-lea în Italia. După it. sccentismo.
     SECENT1ST, -A, secentişti, -ste, adj., s.m. şi f (Scriitor, artist) care aparţine secentismului! — După it. secentista.
     SECESSlON s.n. Nume dat' grupărilor artistice din Germania şi Austria de la sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. [Pr.: sese-sion] — Din fr. secession.
     SECRETAR s.m., s.n. v. secreter.
     SECRETER, secretere, s.n. Mobilă prevăzută cu sertare (în care se ţin documente, acte etc.) şi cu o placă rabatabilă, care serveşte la scris. [Scris şi: secretaire.]
     SECRETOS, -OĂSĂ, secretos i, -oase, adj., s.m. şi f. (Fam.) (Persoană) care ştie să păstreze un secret, o taină; (persoană) care nu se destăinuieşte. — Secret -f suf. -os.
     SECTORIZÂT, -A, sectorizaţi, -te, adj. (Rar) Care este împărţit pe sectoare. — De la sector.
     SECULAR adj. (Livr.) Laic.
     SECULARIZAT, -A, secularizaţi, -te, adj. f Despre bunuri care aparţin bisericii sau mănăstirii) Trecut în patrimoniul statului. — V. seculariza.
     SECUNDARIĂT s.n. Perioadă de timp fn Care îşi face stagiul un medic secundar2. 4, Examen sau concurs pentru obţinerea gradului de medic secundar 2.
 —  De la secundar 2.
     SECVENŢIAL, -A, secvenţiali, -e, a(jj Referitor la secvenţă, care se împarte în secvenţe. [Pr.: -ţi-al] — Din fr. sGquentiel.
     SEDA, sedez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) administra sedative pentru a (se) calma, a (se) linişti. — Din lat. sedare. — sedâre s.f.; sedat, -ă adj.
     SEDĂTIE, sedaţi i, s.f. (Med.) Sedare. — Din fr. gâdation.
     SEDENTARITATE s.f. (Rar) Sedentarism. - Din fr sedentarite.
     SEDIMENTOMETRÎE, sedimentometrii, s.f. (Fiz.) Metodă de determinare a dimensiunilor 'particulelor dintr-un amestec, bazată ^pe măsurarea vitezei de sedimentare. — Din fr. sedimentometrie.
     SEDtJS, -A, seduşi, -se, adj. 1. (Despre oameni) Care este cucerit prin frumuseţea, prin vorbele etc. cuiva, fermecat (1). 2. (Mai ales despre femei) Care este ademenit, înşelat, amăgit. — V. seduce.
     SEFĂRD, '-A, sefarzi, -de, adj. Care aparţine sefarzilor, de sefarzi; sefardit. — Din sp. seîardi.
     SEFARDÎT, -A, sefardiţi, -te, adj. Sefard. - Din sefard.
     SEGMENTAL, -A, segmentali, -e, adj. Referitor la segment, de segment. — Din fr., engl. segmentai.
    SEGMENTARE s.f. (Fon.) Operaţie de izolare a unui segment dintr-o secvenţă sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminîndu-se astfel influenţa contextului.
    SEGMENTAT OR, segmentatoare, s.n. (Fon.) Aparat electronic folosit pentru segmentare. — Segmenta -f-suf. -tor.
    SEISMOMETRIC, -A, seismometrici, -ce, adj. De seismometrie. [Pr.: se-is-] — Din fr. seismometrique, engl. seismometrie.^
    SEISMOTERAPIE s.f. (Med.) Procedeu terapeutic constînd din vibraţii rapide, regulate şi de mică amplitudine, folosit în unele atonii funcţionale; vibroterapie. [Pr.: se-is— Var.: sismoteraple s.f.] — Din fr. scismo-thârapie.                               x
    SELECTĂT, -A, selectaţi, -te, adj. Care este ales dintr-un grup de obiecte, de fiinţe etc. după anumite criterii; p. ext. de calitate superioară. — V. selecta.
    SELECTR6N, selectroane, s.n. Tub electronic din prima generaţie de calculatoare. — Din engl. selectron.
    SELENAUT, selenauţi, s.m. Astronaut care călătoreşte spre Lună (I 1), care explorează Luna (I 1). — Selene (n. pr.) + [eosmo]naut. *
    SELENIFlSR, -A, seleniferi, -e, adj. Care conţine seleniu. —~Din fr. selenif&re.
    SELENOLOGIC, -A, selenologici, -ce,- adj. Care aparţine selenologiei, de selenologie. — Din fr. sel6no-logique.
    SELENOLOGIE s.f. Ştiinţă analoagă geologiei care studiază materia componentă a scoarţei lunare şi evoluţia acesteia 111 timp. — Din fr. selenologie.
    SELF-CONTROL subst. Autocontrol. [Pr.: -trol] — Cuv. engl.
    SEM, seme, s.n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră Î11 alcătuirea unui semem. — Din fr. seme.
    semafOric, -A, semafui id, -ce, adj. (Rar; despre semnale) Care este emis de semafor. — Semafor -}-suf. -ic.
    SEMAFORIZA, semaforizez, vb. I. Tranz. A prevedea cu (sau a instala) semafoare (pe) o cale de rulare,
 o  intersecţie de drumuri. —• Semafor + suf. -iza. — semaforizare s.f.; semaforizat, -ă adj.
    SEMANTICI SM s.n. Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii la nivelul treptei raţionale. — Din rus. semantiţlsm.
    SEMANTICÎST, -A, semaniicişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al semanticismului. — Din engl. seman-ticist.
    SEM^M, sememe, s.n. (Lingv.) Unitate de semnificaţie a unui cuvînt, alcătuită din mai multe seme. — Din’fr. sSmeme.
    SEMIANALFABET, -A, semianalfabeţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care abia ştie să scrie şi să citească. [Pr.: -mi-a-] — Seini- + analfabet.
    SEMIARHĂIC, -A, semiarhaici, -ce., adj. Care are caractere, în parte, arhaice. [Pr.: -mi-ar-] — Semi- 4* arbaic.
    SEMIARÎD, -A, semiarizi, -de, adj. (Despre ţinuturi) Aproape deşert. [Pr.: -mi-a-] — Semi- -f- arid.
    SEMIBARlfîRĂ, semihariere, s.f. Barieră care închide numai jumătate din lăţimea unei căi de acces peste calea ferată. [Pr.:    -ri-e-] — Semi- -f- barieră.
    SEMIBURSltîiR, -A, semibursieri, -e, adj., s.m. şi f. (Elev sau student) care primeşte doar o parte din cuantumul unei burse integrale. [Pr.: -sz‘-er] — Semi- + bursier.
    SfiMIC, -A, semic'i, -ce, adj. (Lingv.) Care aparţine semelor, privitor la seme, care ia în consideraţie semele. — Din fr. semique.
167
SEMICAI.C. SfIMIURBAN
    SEMICALC, semicalcuri, s.n. (Lingv.) Cuvînt sau expresie în eare ef parte reprezintă un calc, iar cealaltă parte o formă deja existentă în limbă. — Semi- + calc.
    SEMICENTRAL, -A, semicentrali, -e, adj. Care este situat în apropierea centrului unei localităţi. — Semi--f central.
    SEMICILlNDRIC, -Ă, semicilindrici, -ce, adj. Care este în formă de semicilindru. — Semi- + cilindric (după fr. hemicylindrique).
n SEMICILINDRU, semicilindri, s.m. Cilindru secţionat pe jumătate. — Semi- -f- cilindru.
    SEMICIVILIZAT, -Ă, şemicivilizaţi, -te, adj. Care are un nivel insuficient de civilizaţie. — Semi- + civilizat»
    SEMICIVILIZAŢIE, semicivilizaţii, s.f. Civilizaţie parţială, insuficientă. — Semi- -f civilizaţie.
    SEMICLANDE STÎN, -A, semiclandestini, -e, ad j. (Rar) în parte clandestin. — Semi- -f clandestin.
    SEMICLANDEST1NITÂTE s!f. (Rar) Situaţia e semiclandestin. — Semi- -f- clandestin.
    SEMIC OL OÂNĂ, semicoloane, s.f. (Arh.) Coloană care are jumătate din diametru îngropat în zid. — Semi- + coloană (după fr. demi-colonne).
    SEMICONDUCTOR s.n. P. ext. Component electronic activ.
    SEMICRISTAL, semicristale, s.n. Cristal de calitate inferioară. — Din fr. semi-cristah •*
    SEMIDECOMANDAT, -A, semidecomandate, adj. (Despre apartamente) Care este parţial decomandat.
—  Semi- + decomandat.
    SEMIDEPONfiNT, -A, semideponcnţi, -te, adj. (în sintagma) VeYb semideponent = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjugă după diateza activă, iar altele după diateza pasivă. — Din fr. sâmidâponent.
    SEMIDltJRN, -A, semidiurni, -e, adj. (Despre fenomene) Care durează (aproximativ) 12 ore. [F>r.: -di-urn] — Semi- -f- diurn (după engl. semi-diurnal).
    SEMIDOCTlSM s.n.      Stare de    semidoct;     p. ext.
cultură superficială. — Semidoct -J- suf. -ism.
    SEMIFIN, -A, semifini, -<?, adj. Care este de fineţe mijlocie. — Semi- fin     (după fr.  demi-fin).
    SEMIFINISAT, -A, semifinisaţi, -te, adj. Care se află încă în stadiul de finisare urmînd a fi dat ulterior în vînzare sau în funcţiune. — Semi- + finisat.
    SEMIFINIT, -A, semifiniţi, -te, adj. Care este în curs de prelucrare definitivă pentru a fi comercializat.
—  Semi- -1- finit (după fr. semi-fini).
    SEMIGRfiU, -gr£a, semigrei, -grele, adj., s.m.
1. Adj. (în sintagma) Categorie semigrea (şi substantivat, f.) categorie în care intră boxeri cu greutatea între 75 şi 81 kg, halterofili cu greutatea între 90 şi 100 kg şi luptători cu greutatea    între 90 şi 100 kg.       2. S.m.
Sportiv care aparţine     categoriei  semigrele (I). —
Semi- -f greu (după fr. mi-lourd).
    semiindustrializA, semiindustrializez, vb. I. Tranz. A transforma parţial în produs industrial. [Pr.: -stri-a-] — Semi- + industrializa. — serniindustri-aii zare s.f.; semiindustrializât1 s.n.; semiindustriali-zât2, -ă adj.
    SEMIINTERNĂT, semiinternate, s.n. Instituţie anexă a unei şcoli care asigură masa de prînz şi pentru elevii externi. [Pr.: -mi-in-] — Semi- -f internat.
    SEMllNALŢiME s.f. înălţime mijlocie. — Semi- -f înălţime.
    SEMIÎNCHIS, -A, semiinchişi, -se, adj. (Despre spaţii) Care este parţial închis. — Semi- + închis.
    semilaminAt, -A, semilaminaţi, -te, adj. Care este laminat parţial. — Semi- + laminat.
    SEMILtBER, -A, semiliberi, -e, adj. (în orînduirea sclavagistă; despre ţărani) Care are libertate parţială.
—  Semi- + liber.
    SEMIMAt, -A, semimaţi, -te, adj. între transparent şi mat. — Semi- + mat2.
    semimetAlic, -A, semimetaliciy -ce, adj. Care are proprietăţi de semimetal, de semimetal. — Semi-metal + suf. -ic (după fr. demimetallique).
    SEMIMIJLOClU, -IE, semimijlodi, adj., s.m. 1. Adj. (în sintagma) Categorie semimijlocie (şi substantivat, f.) = categorie în care intră boxeri cu greutatea între 63,500 şi 70 kg, halterofili cu greutatea între 81 şi 100 kg şi luptători între 74 şi 82 kg. 2. S.m. Sportiv care aparţine categoriei semimijlocii (1). — Semi- + mijlociu (după fr. mi-moyen).
    SEMIMtJSCA adj., s.m. 1. Adj. (în sintagma) Categorie semimuscă (şi substantivat, f.) = categorie sportivă în care intră boxeri cu greutatea între 45 şi 48 kg. 2. S.m. Sportiv care aparţine categoriei semimuscă (1). — Semi- -f muscă.
    seminariAl, -A, seminariali, -e, adj. De seminar; seminaristic. [Pr.: -ri-al] — Seminar + suf. -(i)al.
    SEMINARISTIC, -A, seminaristici, -ce, adj. Semi-narial. — Seminarist + suf. -ic.
    SEMINIFfÎR, seminifere, adj. (Anat.; în sintagma) Canal seminifer = fiecare dintre micile canale glandulare situate în testicul şi care transportă spontan sperma. — Din fr. seminifere.
    semiopAc, -A, semiopaci, -ce, adj. Care este parţial opac; semitransparent. [Pr.: -mi-o-] — Semi-+ opac.
    SEMIOPACITÂTE, semiopacitâţi, s.f. Calitatea de a fi parţial opac. [Pr.:     -mi-o-] -? Semi- -j- opacitate.
    SEMI6PTIC, -A, semioptici, -ce, adj. Care ajută parţial la vedere. [Pr.: -mi-o-] — Semi- optic.
    SEMldTIC, -A, semiotici, -ce, adj. Referitor la semiotică, de semiotică. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. s6mi-otique.
    SEMIPERMEABILITATE s.f. însuşirea de a fi semipermeabil. [Pr.: -me-a-] — Din fr. semi-perm6a-bilitâ.
    semipreparAt, semipreparate, s.n. Produs culinar în parte pregătit, care urmează să fie preparat în continuare acasă. — Semi- + preparat
    SEMIPREŢldS, -OASĂ, semipreţioşi, -oase, adj. (în sintagma) Piatră semipreţioasă — mineral cristalizat transparent sau translucid, în culori variate, cu duritate mare, folosit la bijuterii de mai mică valoare.
 — Semi- + preţios (după fr. semi-precieux).
    SEMIPRODtJS, semiproduse, s.n. Semifabricat.
 — Din fr. semi-produit.
    semirecitAl, semirecitale, s.n. Recital alcătuit din două părţi, fiecare dintre ele fiind susţinută de un alt artist. — Semi- -f recital.
    SEMIRIGlD, -A, semirigizi, -de, adj. (Tehn.; despre ansambluri) Alcătuit din piese care se pot mişca sau depărta din poziţia iniţială. — Din fr. semi-rigide.
    SEMISFERIC, -A, semisferici, -ce, adj. Care are forma unei jumătăţi de sferă. — Semi f sferic. semisolId, -A, semisolizi, -de, adj. Parţial solid.
 — Semi- + solid (după fr. semi-solide).
    SEMI ŞTABUL AŢIE s.f. Procedeu de creştere şi de întreţinere a vitelor prin menţinerea lor aproape tot timpul în grajd. — Semi- + stabulaţie.
    SEMITÎRÎTtfR, -oAre, semittritori, -oare, adj., s.f. (Plantă) cu tulpina întinsă parţial pe pămînt. Semi- -jr tîrîtor.
    SEMITOLOGIC, -A, semitologici, -ce, adj. Referitor la semitologie, de semitologie. — Din fr. sâmitologique.
    SEMIŢRAN SPARfiNT, -A, semitransparenţi, -te, adj. Parţial transparent. — Semi- + transparent (după fr. semi-transparent).
    şemiurbAn, -A, semiurbani, -e, adj. Parţial urbanizat. [Pr.: -mi-ur-] — Semi- + urban.
168
SEMIUSCAT - SEZONIER
    SEMIUSCĂT, -Ă, semiuscali, -te, adj. Parţial uscat. [Pr.: -mi-us-] — Semi- + uscat.
    SEMIUŞOR, -OĂRĂ, semiuşori, -oare, adj., s.m.
 1. Adj. (în sintagma) Categorie semiuşoară (şi substantivat, f.) = categorie în care intră boxeri a căror greutate este între 57 şi 60 kg şi halterofili a căror greutate este între 57 şi 62 kg. 2. S.m. Sportiv care aparţine categoriei semiuşoare (1). [Pr.: -mi-u-] — Semi- -f uşor.
    SEMIVELlN, -Ă, semivelini, -e, adj. (Despre hîrtie, coli etc.) Care este în parte velin, de calitate mijlocie.
 —  Semi- + velin.
    SEMIVOCĂLIC, -Ă, semwocalici, -ce, adj. Referitor la semi vocală, de seini vocală. — Semi- -f vocalic.
    SEMNIFICANT, semnificând, s.n. (Lingv.) Realizare materială a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens. — Din fr. signifiant (după semn, semnificare).
    SEMNIFICÂRE s.f. Acţiunea de a semnifica şi rezultatul ei. — V. semnifica.
    SEMNIFICAT, semnificate, s.n. (Lingv.) Concept, conţinut, sens al unui cuvînt. — Din fr. signifie (după semn, semnifica).                     —
    SENARMONTlT s.n. Minereu de stibiii. — Din fr. sânarmontite.
    SENEGALtîZ, -A, senegalezi, -e, s.m. şi f., adj.
 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Senegal.
 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Senegal. — Din fr. sânâgalais.
    SENESCfiNŢĂ s.f. (Med.) Îmbătrînire a ţesuturilor şi a organismului. — Din ir. senescence.
    SENILIZA, senilizez, vb. I. Refl. A deveni senil. ---Din fr. sâniliser. — senilizare s.f.; senilizat, -ă adj.
    SENIORAT s.n. Vîrstă a unui sportiv senior2; perioadă în care cineva practică un sport în calitate de senior2. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. seniorat.
    SENSIBIL, -Ă adj. (Despre materiale fotografice) Care are însuşirea de a înregistra acţiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare.
    SENSIBILITATE s.f. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
    SENTENŢIOZITATE s.f. (Rar) însuşire de a fi sententios. [Pr.: -ti-o-] — Sententios + suf. -itate.
    SENTIMENT ALlST, -Ă, sendmentalişti, -ste, adj. Sentimental (1). — Din fr. sentimentaliste.
    SENZOR, senzori, s.m. (Fiz.) Dispozitiv (ultra-sensibil) care sesizează un anumit fenomen. [Scris şi: sensor] — Din engl. sensor, fr. senseur.
    SEPARĂ vb. I. Refl. şi intranz. (Fiz.; despre o substanţă solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.
    SEPTICfÎMIC, -A, septicemiei, -ce, adj. (Med.) Referitor la septicemie, de septicemie. — Din fr. septicemique.
    SERAFÎSM, serafisme, s.n. Atitudine, comportare serafică. — Seraîi[c] -f stff. -ism.
    SERALÎST, -A, ser al işti, -ste, adj., s.m. şi f. (Elev sau student) care urmează un curs seral. — Seral -|-suf. -ist.
    SERCLA J, serclaje, s.n. (Med.) încercuire. ♦ Metodă chirurgicală de reducere a calibrului uterin. [Scris şi: cerclaj] — Din fr. cerclage.
    SERIÂL, -Ă, adj. (Cu caracter) de serie, in serie. O Muzică serială = serialism.
    SERIALlSM s.n. Etapă în evoluţia atonalismului şi dodecafoniei care are drept element ordonator al lucrării muzicale seria de 12 sunete; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] — Din -fr. serialisme.
    SERICIGEN, -A, sericigeni, -e, adj. (Despre glandele unor viermi, insecte) Care secretă mătase. — Din fr. sericig&ne.
    sericitizAre, sericidzări, s.f. Fenomen geologic de retransformare a feldspaţilor în sericit. — După fr. sericitisation.
    seriogrAf, seriografe, s.n. Accesoriu al aparatului radiografie pentru executarea de radiografii în serie. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. s£riographe, engl. seriograph.
    SERIO GRAFIC, -A, seriografici, -ce, adj. De serio-grafie. [Pr.: -ri-o-] — Din engl. geriographic.
    SERIOGRAFÎE, seriografii, s.f. înregistrare a unei serii de clişee cu ajutorul seriografului; imagine^astfel obţinută. [Pr.: -ri-o-] — Din fr. seriographie," engl. seriography. /
. SEROREACŢIE, seroreacţii, s.f. (Med.) Reacţie serologică. [Pr.: -re-a-] — Din fr. sero-reaction.
    SEROTONÎNĂ s.f. (Fiziol.) Substanţă prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracţia musculaturii netede, în dilatarea capilarelor, în creşterea permeabilităţii vaselor mici. — Din fr. serotonine.
    serovaccinAre, serovaccinări, s.f. (Med.) Vaccinare cu adaos de ser specific vac cinului. — După fr. sârovaccination.
    SERPfiNT, serpente, s.n. Instrument de suflat din secolul al XVI-lea, cu tonalitate gravă, înlocuit ulterior de tubă. — Din fr., engl. serpent.
    serpentAriu, serpentarii, s.n. Loc special amenajat (într-o grădină zoologică) în care trăiesc şerpi în condiţii asemănătoare cu cele din natură. — Din lat., engl. serpentarium, fr. serpentaire.
    SERTISAj s.n. Sertizare. — Din fr. sertissage*
    SfiRVICE s.n. Staţie de reparare şi întreţinere a autoturismelor sau a diverselor aparate. [Pr.: S6rm]
—  Din engl. service.
    SERVICIU s.n. (Sport) Punere în joc a mingii.
    SfiTĂ, sete, s.f. (Bot.) Axă verticală care susţine capsula cu spori, protejată de o membrană, la muşchiul de pămînt. — Din lat. seta.
    SfiTBOL s.n. Minge la jocul de tenis, volei etc. servită la sfîrşitul setului care, cîştigată, asigură victoria în setul respectiv. — Din engl. set ball.
    SfiTER, seteri, s.m. Rasă de ciini de vînătoare şi de pază cu păr lung şi ondulat şi cu urechi mari, clă-păuge. Seter irlandez. [Scris şi: setter] — Din engl., fr. setter.
    SEVERINEAN, -A, severineni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Drobe- / ta-Turnu-Severin sau în judeţul Caraş-Severin. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Drobeta-Turnu-Severin sau din judeţul Caraş-Severin. — [Turnu-] Severin (n. pr.) + suf. -ean.
    severineAncă, severinence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Drobeta-Turnu-Severin sau în judeţul Caraş-Severin. + Locuitoare din municipiul Drobeta-Turnu-Severin sau din judeţul Caraş-Severin. — Severinean -f- suf. -că.
    SEXAPlL s.n. Atracţie, farmec deosebit pe care îl exercită o persoană asupra sexului opus. [Scris şi: sex-appeal] — Din engl. sex-appeal.
    SEX OL OG, -A, sexologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în sexologie. Din fr. sexologue.
    SEXTILION s.n. Număr egal cu zece la puterea douăzeci. [Pr.: -li-on] — Din fr. sextillion.
    SfiXY adj. invar. (Despre oameni) Cu sexapil.
+ (Despre filme, publicaţii etc.) Cu caracter erotic. — Din engl. sexy.
    SEZON Ai, -A, sezonali, -e, adj. Sezonier. — Sezon -f suf% -al.
    SEZONIER, -Ă adj. (Substantivat) Lucrător angajat pentru un sezon.
169
SFÎGMOmETRIE - SiXE(!Hîfi
    SFIGMOMETRlE, sfigmomelrii, s.f. (Med.) Măsu-rarea pulsului. — Din fr. sphygmom6trie.
    SFIGMOMfîTRU, sfigmometre, s.n. (Med.) Tensio-metru (2). — Din fr. sphygmometre.
    SFRAGISTIC, -A, sfragistici, -ce, adj. Referitor la sfragistică, de sfragistică. — Din fr. sphragistique.
    SHAKER s.n. Recipientjn care se agită (cu gheaţă) elementele ^ unui cocteil. [Pr.: seicăr] — Cuv. engl.
    SHAKESPEARIAN, -A, shakespearieni, -e, adj.. De. Shakespeare, al lui Shakespeare; în maniera lui Shakespeare. [Pr.: şek-spi-ri-an] — Shakespeare (n. pr.)
+ suf. -ian.
    SHETLAND s.n. Lină de calitate superioară cu fire foarte lungi; pulover confecţionat din acest fel de lină. [Pr.: set-]
    SHOP, shopuri, s.n. Magazin în care se vînd mărfuri cu plata în valută. [Pr.: 50/)] — Din engl. [turist] shop.
    sibiân, -A, sibieni, -e, s.m., adj. 1* S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Sibiu.
2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Sibiu. [Pr.: -hi-an] — Sibiu (n. pr.) + suf. -an.
    SIBlANCA, sibience, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Sibiu. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Sibiu. [Pr.: -bi-an-] — Sibian + suf. -că.
    SICATIVITATE s.f. Calitatea de a fi sicativ. -Din fr. siccativite.
    SICITATE s.f. (Livr.) Uscăciune; secetă. — Din fr. siccite.                                                  i
    SIDERA, siderez, vb. I. Tranz. (Franţuzism)
A stupefia. — Din fr. siderer.
    SIDERÎT 2, siderite, s.n. Meteorit constituit aproape în întregime din fier. — Din fr. siderite.
    SIDERURGIST, siderurgişti, s.m. Persoană specializată în siderurgie. — Din fr. siderurgiste.
    sighişorean, -A, sighişoreni, -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Sighişoara 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Sighişoara. — Sighişoara (n. pr.) + suf. -ean.
    SIGHIŞOREANCA, sighişorence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Sighişoara. ♦ Locuitoare din municipiul Sighişoara. — Sighişorean + suf. -că.
    SIGNALETIC, -A, signaletici, -ce, adj. (Despre publicaţii sau bibliografii) Care semnalează succint' lucrări, articole etc. — Din fr. signal etique.
    SIGNf/r, signete, s.n. Panglică subţire ataşată la cotorul unei cărţi pentru a servi ca semn de carte.
—  Din fr. signeţ.
    SIGURÂNŢĂ s.f. (în sintagma) Siguranţă automată = siguranţă electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcţiune prin simpla apăsare a unui buton.
    SILABlSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. — Din fr. syllabisme.
    SILENŢIATGR, silenţiatoare, s.n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -fi-a-] — Din it. silenziatore.
    SILMANAL s.n. Aliaj feromagnetic pe bază de argint, mangan şi aluminiu cu proprietatea de menţinere a magnetismului permanent, oricare ar fi acţiunea cîmpurilor magnetice ale altor magneţi. — Din germ. Silmanal.
    SILVANflR s.m. Soi, de viţă de vie cu ciorchini de mărime mijlocie, cu boabe albe dese. — Din germ. Silvaner.
    silvobiolGgic, -A, silvobiologici, -ce, adj. Referitor la silvobiologie, de silvobiologie. [Pr.: -bi-o-] — din fr. sylvo-blologique.
    SILVOBIOLOGIE s.f. Ramură a silviculturii care studiază procesele şi legile de viaţă ale pădurii. [Pr.: -bi-o-] — Din fr. sylvo-biologie.
    SILVOLOGIC, -A, silvologici, -ce, adj. Referitor la silvologie, de silvologie. — Din fr. sylvologique.
    SILVOLOGlE s.f. Domeniu de cercetare care studiază pădurea ca fenomen natural. — Din fr. sylvo-logie.
    SIMBldT, simbioţi, s.m. (Biol.) Plantă sau animal care trăieşte în simbioză. [Pr.:'-bi-ot] — Din fr. sym-biote.
    SIMBOLOGlE s.f. Domeniu care studiază şi explică simbolurile. — Din engl. symbology.
    SIMETRIZARE s.f. Stabilire de simetrii. — După fr. symâtrisation.
    SIMlîZĂ, simeze, s.f. 1. Panou pe care se ^şază sau care^ susţine tabloul într-o galerie de pictură. 2. (Arhit.) Mulură la partea de sus a unei cornişe. — Din fr. cimaise.
    SIMFER s,n. Material feromagnetic constituit din pulbere de metal feromagnetic înglobată într-un material izolant, caracterizat prin pierderi foarte mici de histerezis. — Din germ. Simfer.
    SIMILARITATE s.f. Faptul de a fi similar. — Din fr. similaritâ.
    SIMILE adv. (Muz.; indică modul de execuţie) C11 aceeaşi intensitate, cu aceeaşi nuanţă ca mai înainte [Pr.: si-] — Cuv. it.
    similidiamAnt, similidiamante, s.n. Sticlă sintetică folosită la imitarea diamantelor. [Pr.: -di-a-] — Din fr. similidiamant.
    SIMPATOLOGIC, -L^simpatologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la simpatologie, de simpatologie. — Din fr. svmpathologique.
    SIMPATOLOGIE s.f. (Med.) Studiu al reacţiilor simpatice (4) fiziologice sau patologice. — Din fr. svmpathologie.
    simpetAlA, simpetale, adj. (Bot.; despre flori) Care are corola cu petale unite între ele. — Din germ. sympetal.
    SIMPLEX s.n. 1. Sistem de telecomunicaţii care asigură legătura bilaterală simultană între două posturi. 2. Ţesătură din tricot, cu ambele părţi lucrate pe faţă. — Din fr. simplex.
    SIMPLIFICATOR, -OARE, simplificatori,          -oare,
adj. Care simplifică. — Din fr. siniplificateur. .
    SIMULATOR s.n. Ansamblu de aparate şi dispozitive care simulează situaţiile posibile într-o activitate, folosit pentru antrenarea şi verificarea reacţiilor operatorilor umani.
    SINALGlE, sinalgii, s.f. (Med.) Formă a sinesteziei în care o durere se asociază cu altă senzaţie. — Din fr. synalgie.
    SINAPTIC, -A, sinaptici, -ce, adj. (Anat.) De sinapsă. — Din fr. synaptique.                       —
    SINCÂRPĂ, sincarpe, adj. (Bot.; despre flori) Cu carpelele unite. — Din fr. syncarpe.
    SINCRETlST, -A, sincretişti, -ste, s.m. şi f. (Rar) Adept al sincretismului. — Din fr. syncretiste.
    SINCRONICITATE s.f. (Rar) Sincronie. — Din engl. synchronicity.
    SINCRONIZOR, sincronizoare, s.n. (Biol.) Factor de ambianţă, care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. — Din fr. synchroniseur.
    sindiotActic, -A, sindiotactici, -ce, adj. (Chim.; despre polimeri) Care are o structură spaţială regulată, în ale cărui lanţuri macromoleculare succesiunea unităţilor structurale se repetă constant de-a lungul lanţului, în poziţie alternantă. [Pr.: -di-o-] — Din fr. syndiotactique, engl. syndyotactic. '
    SlNECHlE sr.f. (Med.) Aderenţă patologică a irisului la faţa posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderenţă patologică între formaţiuni anatomice vecine. — Din fr. synechie, engl. synscliie.
170
SINECTICĂ - SOCIODRAMĂ
    SINfiCTICA s.f. Metodă de antrenare a unor indivizi sau grupuri de indivizi în vederea rezolvării creatoare a uneia sau mai multor probleme, prin stimularea intuiţiei, a fanteziei etc. — Din fr. synectique.
    SINERGIC, -A, sinergici, -ce, adj. ('Biol.) De sinergie, al sinergiei. — Din fr. synergique.
    SINERGISM s.n. (Fiz.) Intensificare a acţiunilor care se exercită în acelaşi sens. ♦ Intensificare a acţiunii a două substanţe prin asocierea acestora. — Din fr. synergisme.
    SINE STAL GlE, sinestalgii, s.f. (Med.) Durere care apare la simpla atingere a unei zone îndepărtate de punctul dureros. —wDin fr. synestalgie.
    SINESTEZIC, -Ă, sinestezici, -ce, adj. Referitor la sinestezie; cu caracter de sinestezie. — Din fr. synes-thâsique.
    SINGLE s.n. (Muz.) Disc care conţine cîte o singură piesă pe fiecare faţă. O (Adjectival) Disc single. [Pr.: singl] — Cuv. engl.
    SINGULARIZARE s.f. Faptul de a se singulariza.
 —  V. singulariza.
    SINGULARIZAT, -A, singularizaţi, -te, adj. Care este ieşit în evidenţă, ieşit din comun prin ceva deosebit. — V. singulariza.
    SINGULATlV s.n. (Gram.; în sintagma) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural. — Din fr. singulatif.
    SINOPSIS, sinopsisuri, s.n. Rezumat foarte concentrat al subiectului (unui scenariu de film). [Scris şi: synopsis] — Din engl. synopsis..
    SINTAGMATIC, -A, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. — Din fr. syntagmatique.
    SINTALITaTE s.f. Totalitatea particularităţilor esenţiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup’; personalitate a unui" colectiv. — Din fr. synta-lite, engl. syntality.
    sintetiz<5r, sintetizoare, s.n. 1. (Muz.) Instrur ment electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinităţi inedite de timbruri şi a unor efecte sonore, lărgind posibilităţile de exprimare artistică. 2. (în sintagma) Sintetizor de vorbire = a) aparat electronic complex care simulează funcţiile aparatului fonator uman, în scopul producerii vocii şi vorbirii pur artificiale; b) procesor electronic care reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu maximă eficienţă în diferite sisteme. — Din fr. synthetiseur.
    SINTEZĂ s.f. (în sintagma) Sinteză a sunetelor =
 a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor prin intermediul unor parametri relevanţi;
 b) tehnică de prroesare prin care se reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane.
    SlRINX, sirînxuri, >s.n. Organ al păsărilor cu rol în producerea sunetelor. — Din fr. syrinx.
    SIROLOG, -A, sir ologi, -ge, s.m. şi f. Specialist în sirologie. — Din germ. Syrolog.
    SIROLOGÎE s.f. Studiu al limbii, istoriei şi antichităţilor siriene v— Din germ. Syrologie.
    SIROPA, siropez, vb. I. Tranz. A îmbiba^ a amesteca cu sirop. — Din sirop. — siropâre s.f.; siropât, -ă adj.
    SISIFIC -A, sisifici, -ce, adj. (Livr.) Care cere eforturi îndelungate, istovitoare şi zadarnice. — Sisif (n. pr.) + suf. -ic.
    SISINEL,, sisinei, s.m. (Mai ales la pl.) 1. (Şi în sintagma sisinei de munte) Plantă erbacee cu floare solitară albă (Pulsatilla alba). 2. Dediţel (Pulsatilla patensis, Pulsatilla vulgaris). —- Et. nec.
    ^ SI SM OTERAPlE s.f. v. seismoterapie.
    SISTfiM s.n. (în sintagma) Sistem audio = combină muzicală.
    sistematiciAn, -A, sistematicieni, -e, s.m. şi; f. Specialist în sistematică. [Pr.: -ci-an] — Din fr. syst6-maticien.
    SlTĂ s.f. (Bot.; în compusul) Sita-zînelor = plantă erbacee cu flori albe păroase şi cu ţepi la extremităţi (Carlina acanthifolia ).
    S1TIOFOBIE s.f. v. sitoîobie.
    SITIOMANlE s.f. v. sitomanie.
    SITUĂŢIE s.f. (în sintagma) Situaţie limită — situaţie, excepţională, extremă, aparent fără ieşire, care impune luarea fără întîrziere a unei hotărîri radicale.
    SÎNGERETE, sîngereţi, s.m. (Reg.) Preparat alimentar sub formă de cîrnat umplut şi cu sînge. —
 S înger a -I- suf. ~ete.
    SKEET s.n. (Sport) Probă de talere 1. [Pr.: schit] — Cuv. engl.
    SKLERON s.n. Aliaj uşor şi dur pe bază de aluminiu — Din germ. Skleron.
    SLALOMlST, -A, slalomişti, -ste, s.m. şi f. Schior specializat în slalom. — Slalom + suf. -ist.
    SLAP s.n. (Muz.) Efect sonor obţinut la contrabas prin lovirea gîtului instrumentului. [Pr.: slep]— Cuv. engl.
    •SLATINEAN, -A, slâtineni, -e, s.m., adj. 1. S.m., Persoană născută şi crescută în municipiul Slatina.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Slatina. — Slatina (n. pr.) -f- suf. -ean.
    SLĂTINEANCA, slâtinenşe, s.f.. Femeie născută şi crescută în municipiul Slatina. + Locuitoare din municipiul Slatina. — Slătinean -f suf: -că.
    SLOW-FOX, slow-foxuri, s.n. Dahs mojlern mai lent decîtx foxtrotul. [Pr.: slău-fox] — Din engl. slow-fox.
    SMEClA, smeciez, vb. I. Tranz. (La tenis) A lovi mingea puternic de sus în jos — Din smeci. „
    SMITHSONlT s.n. Carbonat de zinc natural, sub formă de cristale, care se foloseşte ca minereu de zinc sau pentru obiecte de podoabă. {Pr.: smi-so-nit]
 Din fr., engl. smitbsonite.
    SMULS2 adj. (Haltere; despre stiluri) Care constă în ridicarea halterei (1) cu ambele braţe printr-o singură mişcare continuă. O (Substantivat, n.) S-a calificat la smuls în finală. — V. smulge.
    SNACK-BAR s.n. Mic restaurant deschis permanent în hoteluri, în gări etc. unde se servesc aperitive» ^ gustări etc. [Pr.: snec-bar] — Cuv. engl.
    SOCAtA, şocate, s.f. Băutură răcoritoare din flori de soc. — Soc + suf. -atăl
    SOCIALIZANT, -A, socializanţi, -te, adj. Care socializează . [Pr.: -ci-a-] — Din fr. socialisant.
    SOCIALIZARE s.f. Proces de integrare socială a unui/individ într-o colectivitate.
    socializat, -A, socializaţi, -te, adj. (Despre persoane) Care s-a integrat comportamental, moral etc. într-un grup^ social. [Pr. f -ci-a-] — V. socializa.
    SOCIOAFECTIV,-Ă, socioafectivi, -e, adj. Referitor la motivaţiile afective ale relaţiilor interper^onale şi sociale. [Pr.: -ci-o-a-] — Socio[logic] -f afectiv
    SOCIOCOGNITlV, -A, sociocognitwi, - <?, adj. Reie-ritor la aspectul social al procesului cognitiv. [Pr.: -ci-o-] — Socio[logic] + cognitiv.
    SOCIOCULTURAL, -A, socioculturali,          -e, adj.
 Referitor la raportul dintre cadrul social şi particularităţile culturale, cum sînt tradiţiile, moravurile, mentalităţile etc. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. socioculture], engl. sociocultural.
    SOCIODRAMĂ, sociodrame, s.f. Test sociometric bazat jDe improvizarea unui scenariu pe o temă dată
171
SOCIODRAMATIC - SPĂ8I
 In care fiecare subiect primeşte un anumit rol. [Pr.: •ci-o-] — Din fr. sociodrame, engl. sociodrama.
    SOCIODRAMATIC, -A, sociodramatici, -ce, adj. Referitor la sociodramă, de sociodramă. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociodramatique.
    SOCIOGONIC, -A, sociogonici, -ce, adj. Referitor la sociogonie, de sociogonie. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. socio-gonique.
    SOCIOGONIE, sociogonii, s.f. Totalitatea miturilor, teoriilor etc. privitoare la apariţia civilizaţiilor umane. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociogonie.
    sociogrAmA, sociograme,            s.f. Reprezentare
 grafică a datelor obţinute prin testul sociometric. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociogramme.
    SOCIOLINGVÎST, -A, sociolingvişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în sociolingvistică. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociolinguiste, engl. sociolinguist.
    SOCIOLINGVISTIC, -Ă, sociolingvistici, -ce, s.f. adj. 1. S.f. Domeniu al lingvisticii care studiază cova-riaţia sistematică a sistemelor lingvistice şi sociale. 2. Adj. De sociolingvistică (1). [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociplinguistique, engl^ sociolinguistics.
    SOCIOLOGÎST, -A, sociologişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al sociologismului. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociQlogiste,
    SOCIOLOGIZANT, -A, sociologizanţi, -te, adj. Care reduce orice interpretare a fenomenului literar la sociologie; care exagerează importanţa sociologiei. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociologisant.
    SOCIOmETRIC, -A, sociometrici, -qe, adj. Referitor la sociometrie, de sociometrie. [Pr.: -ci-o-] — Din fr. sociomătrique.              *
    SOCIOPSIHIATRlE s.f. Domeniu interdisciplinar care studiază acţiunea patogenă a mediului asupra vieţii psihice. [Pr.: -ci-o-psi-hi-ă>] — Din engl. socio-psychiatij.
    SODOMIC, -A, sodomiei, -ce, adj. Referitor la sodomie, de sodomie; p. ext. desfrînat. — Din fr. fiodomique.
    SODOMÎST, -A, sodomişti, -ste, s.m. şi f. (Rar)^ Sodomit. — Sodomie -f suf. -ist.
    SODOMIT, -A, sodomiţi, -te, s.m. şl f. Persoană care practică sodomia, (rar) sodomist. — Din fr. sodomite.
    SOFFldNI s.m. pl. (Geol.) Izvoare externe şi vapori de apă emanaţi la temperaturi înalte şi la presiuni mari* [Pr.: -fi-oni] — Din it. soffioni.
    SOFT 2 s.n. (Inform.; fam.) Software. — Prescurtare de la soft[ware].
    SOFTWARE s.n. (Inform.) Sistem de programe furnizate o dată cu calculatorul sau alcătuite de utilizator. [Pr.: softueâr] — Cuv. engl.
    SOHODGL, sohodoale, s.n. (Reg.) JVale seacă în regiuni calcaroase. — Din sl. sohodolu.
    SOL 6 (Şi în sintagma) Exerciţiu la sol — probă de gimnastică executată la nivelul podelei.
    SOLARIZÂRE, solarizari, s.f. Supraexpunere puternică a unei plăci sau a unui film fotografic. — După fr. solarisation.
    SOLDÂT1, -Ă adj. (Despre mărfuri) Scos în vîn-zare cu preţ redus.
    SOLEIL adv. (Despre obiecte plisate) In formă de raze. O (Adjectival) Fustă soleil. [Pr.-: solei] — Cuv. fr# solenoidAl, -A, solenoidali, -e, adj. (Elt.) De solenoid. [Pr.: -no-i-] — Din fr. solenoitdal.
    SOLIDARÎSM s.n. Concepţie social-politică care susţine ideea armoniei sociale în cadrul societăţii burgheze. — Din fr. solidarisme.
    SOLIDtJS s.n. (Fiz.) Curbă, loc geometric al punctelor dintr-o diagrâmă de faze, care reprezintă terminarea solidificării. — Din fr. solidus.
    SOLIT<5N s.n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări şi cu viteză fixă. — Din fr., engl. soliton.
    SOLONCEAC s.n. (Geol.) Sol salin de suprafaţă cu conţinut^ ridicat de săruri.— Din rus. solonceak.
    SOLUNAr, -A, solunari, -e, adj. Care se referă simultan la soare şi la' lună. <£> Ore solunare = ore favorabile pescuitului stabilite în funcţie de poziţia simultană a soarelui şi a lunii. — Din fr. solunaire.
    SOLUŢIONAT, -A, soluţionaţi, -te, adj. 1. Pentru care s-a găsit o soluţie (convenabilă); rezolvat (1). 2. (Despre controverse, litigii, conflicte) Căruia i s-a pus capăt; rezolvat (2). [Pr.: -ti-o-] — V. soluţiona.
    solvAt, solvaţi, s.m. (Chim.) Dizolvat (2). — Din fr. solvate.
    SOLVATĂ, solvatez, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. — Cf. s o 1 v a t a r e.
    SOLZ s.m. (în sintagma) Solz de peşte = un fel de instrument muzical popular, format dintr-un solz de peşte, maleabil, -p#e care executantul îl introduce între buza de jos şi partea inferioară a dinţilor, punîn-du-1 în vibraţie prin coloana de aer a respiraţiei.
    SOMALl s.f. "Limbă afro-asiatică oficială în Somalia. — Din fr. somali.
    SON A, sonez, vb. I. Refl. (Fam. ; despre oameni) A-şi pierde judecata, a, se ţicni. — După fr. sonnâ,
 —  sonâre s.f.; sonât, -ă adj.
    SONAGRÂF s.n. Denumire comercială a unui spectrograf folosit pentru analiza semnalelor sonore.
    SONAGRAmA, sonagrame, s.f. Reprezentare a analizei spectrografice efectuate de către sonagraf; (concr.) hîrtie pe care este înregistrată o astfel de reprezentare. — 'Din engl. sonagram.
    SONÂR s.n. Principiu natural şi tehnic de detectare a unui obiect în spaţiu, bazat pe^emisia şi reflectarea undelor.
    SONG, songuri, s.n. (Englezism) Cîntec, melodie.
 —  Din engl. song.
    SONOMETRIC, -A, sonometrici, -ce, adj.- (Fon.) Referitor la sonometrib, de sonometrie. — Din fr. sonometrique.
    SONOMETRÎE &rf. (Fon.) Tehnică de măsurare a sunetelor cu ajutorul sonometrului. — Din fr. sono-mâtrie.
    SONOSFErA, sonosfere, s.f. Mică incintă acustică de formă sferică folosită, în special, în autoturisme. — Din fr. sonosphere.
    SOPOR s.n. (Med.) Stare patologică de somnolenţă.
 —  Din fr. sopor.
    SOR2, sori, s.m. (Bot.) Grupare de sporangi situată pe faţa inferioară a frunzelor, la ferigi. — Din fr. sore.
    SORTIMENTAL, -A, sortimentali, -e, adj. Referitor la sortiment. — Sortiment + suf. -al.
    SOSÎE, sosii, s.f. Persoană care seamănă perfect cu alta, încît nu pot fi deosebite fizic. — Din fr. sosie.
    SPASMOFÎLIC, -A, spasmofilici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care suferă de spasmofilie.— Din fr. spasmophilique.
    SPAŢIALITATfe s.f.. Caracterul a ceea ce este spaţial; lărgime, spaţiu deschis. [Pr.: -ţi-a-] — Din fr. spatialitâ.
    SPAŢIALIZA, spatializez, vb. I. Tranz. A reprezenta în spaţiu. [Pr.: -ţi-a-] — Din fr. spatialiser.
 —  spaţiali zare s.f.; spaţializât, -ă adj.
    SPAŢIONA, spaţionez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar)
 A spaţia. [Pr.: -ţi-ox] — Din germ. spationieren. — spaţionăre s.f.
    SPAsf, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p.'ext. a se căi. [Var.: spăşi vb. IV] — Din v. sl. supasiti.
 172
SPĂŞI - STEA
    SPĂŞf vb. IV v. spăsi.
    SPECTROGRÂF s.n. Aparat specializat pentru analiza spectrală a semnalelor complexe.
    SPECTR O GRAFIC, -A, specţro grafici, -ce, adj. (Fiz.) Referitor la spectrografie, de spectrografie.
—  Din fr. spectrographique.
    'SPECTROGRAFIE s.f. (Fiz.) Studiere a unui
spectru cu ajutorul spectrografului. — i3in fr. spectro-graphie.
    SPECTROHELIO SC <ÎP, spectrohelioscoape, s.n. (^s-tron.) Aparat pentru observarea soarelui în lumină monocromatică. [Pr.: -li-o-'] — Din fr. spectrohâlioscope.
    SPECTROMETRlE s.f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităţilor luminoase a două radiaţii ‘monocromatice. — Din fr. spectromâtrie.
    SPERMATfîCĂ, spermateci, s.f. (Biol.) Organ al insectei femele care înmagazinează spermatozoizii. — Din fr. spermath&que.
    SPERMATiDĂ, spermatide, s.f. (Biol.) Celulă ger-minală masculină rezultată prin diviziunea sperma-tocitului. — Din fr. spermatide.
    SPERMATlE, spermatii, s.f. (Bot.) Gamet masculin cu un singur nucleu. — Din fr. spermatie.
    SPERMATOClT, spermatocite, s.n. (Biol.) Celulă de reproducere masculină provenită din spermatogonii.
—  Din fr. spermatocyte.
    SPERMATOF0R, spermatofori, s.m. (Biol.) Capsulă cu spermatozoizi la unele insecte, la cefalopode etc.
—  Din fr. spermatophore.
    SPERMATOGlSN, -A, spermatogeni, -e, adj. (Biol.) Care produce celule germinale masculine. — Din germ. spermatogen.
    SPERMATOGONlE,sjDermafogo7m, s.f. (Biol.) Celulă germinală producătoare de spermatii. — Din fr. sper-matogonie.
    SPERMATORfîE, spermaioree, s.f. (Med.) Eliminare de spermă prin uretră în afara actului sexual. — Din fr. spermatorrhăe.
    SPERMOGRÂMĂ, spermograme, s.f. (Med.) Examen cantitativ şi calitativ macroscopic şi microscopic al spermei; diagrama rezultată în urnia acestui examen.
—  Din fr. spermogramme.
    SPICI, spiciuri, s.n. (Englezism) Guvîntare (ocazională). — Din engl. speech.
    SPINALGlE, spinalgii, s.f. (Med.) Durere localizată în coloana vertebrală. — Din fr. spinalgie.
    SPiNA, spine, s.f. (Med.) Proeminenţă ascuţită a unui os. O Spina bifida —' malformaţie congenitală a coloanei vertebrale caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale, situată, de obicei, în regiunea lombară şi sacrală. — Din lat., fr. spina hifida.
    SPINOBULBAR, -A, spinobulbari, -e, adj. (Anat.) Care aparţine măduvei spinării şi bulbului; care se extinde în măduva spinării şi în bulb. O Cale spi-nobulbarâ = traiect al axonilor care străbat măduva spinării şi bulbul rahidian. — Spin[ă] -f hulbar.
    SPINOCEREBEHÎS, -OASĂ, spinocerebeloşi, -oase, adj. (Anat.) Care aparţine coloanei vertebrale şi cre-^ ierului, care se extinde în coloana vertebrală şi în creier. O Cale spinocerebeloasâ = traiect al nervilo*r care străbat măduva spinării şi a trunchiului cerebral. — Din engl. spinocerebellos.
    SPINOTALAMIC, -A, spinotalamici, -ce, adj. (Anat.) Care aparţine măduvei spinării şi talamusului. O Cale spinotalamică = traiect al fibrelor nervoase care străbat măduva spinării, bulbul, puntea şi pedunculii cerebrali ajungînd în talamus. — Difi fr. spinothalamique, engl. spinothalamic.
    SPJRĂLIC, -A, spiralici, -ce, adj. Spiralat. — Spiral 4- suf. -ic.
    SPIRALIZÂRE, spiralizări, s.f. Operaţie de deformare a unui material metalic, care capătă forma unei spirale sau a unei elice. — Din fr. spiralisation.
    SPIRITUAL 2 s.n. (Şi în sintagma negro spiritual) Cîntec religios al negrilor americani, care a constituit una dintre sursele jazului. [Pr.: spirituâl] — Cuv. engl.
    SPIRO GRAFIE, spirografii, s.f. (Med.) înregistrare grafică a ventilaţiei pulmonare. — Din fr. spirographie.
    SPIROGRĂMĂ, spirograme, s.f. (Med.) Diagramă obţinută la spirograf. — Din fr. spirogramme.
    SPONGlTĂ, spongite, s.f. Piatră plină de poro-zităţi care imită buretele. — Din fr. spongite.
    sporogEn, -A, sporogeniy -ey adj. (Biol.) Care produce spori. — Din fr. sporog&ne.
    SPOROGENEZĂ, sporogeneze, s.f. (Biol.) Proces de formare a sporilorx. — Din fr. sporogen&se.
    SPOT s.n. Scurt anunţ sau reclamă comercială prezentată la radio şi televiziune.
    SPRAY, sprayuri, s.n. Substanţă (cosmetică, insecticidă etc.) pulverizată de un atomizor; p. ext. atomizor. [Pr.: sprei] — Din engl. spray.
    SPRlNKLER, sprinklere, s.n. Instalaţie pentru stingerea incendiilor în hale industriale. — Din fr., engl. sprinkler.
    SPUMOZITATE, spumozitâţi, s.f. Calitatea a ceea ce este spumos. — Din fr. spumositâ.
    STAFILOCdCIC, -Ă, stafilococici, -ce, adj. (Med.) Care este provocat de stafilococi; cu stafilococi — Din fr. staphylococcique.
    STAFILOCOCÎE, stafilococii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru infecţiile cu stafilococi. — Din fr. staphylococcie.
    STAGFLÂŢIE, stagflaţii, s.f. Fenomen economic care se manifestă printr-o îmbinare între stagnarea producţiei şi inflaţie. — Din engl., fr. stagfflatlon.
    STAGIATtJRĂ, stagiaturi, s.f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] — Stagiu -f suf. -tură.
    STALACTlTIC, -Ă, stalactitici, -ce, adj. De stalactită. — Stalactită + suf. -ic.
    STALINlT s.n. Aliaj dur de fier cu crom, carbon, mangan şi siliciu. — Din fr. stalinite.
    STANlŢĂ, staniţe, s.f. Subdiviziune a teritoriiipr căzăceşti; ’p. restr. sat căzăcesc. — Din rus. staniţa.
    STAR 2 s.n. P. gener. Personalitate marcantă mai ales în cinema, muzică, sport.
    STAT s.n. (în sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sînt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei.
    STATlSM s.n. însuşirea de a fi static. — Din fr. statisme.
    STATOLlT, statolite, s.n. 1. (Anat.) Concreţiune calcaroasă conţinută de statocist. ♦ Otolit. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. — Din fr., engl. statolithe.
    STĂTUS, statusuriy s.n. (în sociologie) Statut.— Din lat. sţatus.
    STATIÎT s.n. (în sociologie; şi în sintagma statut social) Totalitatea poziţiilor sociale şi a funcţiilor deţinute de un individ la un moment dat, care determină o diferenţiere specifică a comportamentului acestuia; status.
    STAŢIOGRÂF, staţiografe, s.n. (Nav.) Instrument pentru determinarea pe o hartă a poziţiei unei nave. [Pr.: -ţi-o-] - Din it. staziograîo.
    STAŢIONAT1 s.n. Staţionare* [Pr.: -ţi-o-] — V. staţiona.
    STAŢIONAT2, -A, staţionaţi, -te, adj. Care staţionează. [Pr.: -ţi-o-] — Y. staţiona.
    STEA s.f. (Astron.; în sintagmele) Stea hiperdensă ■= stea cu densitate infinit mai mare decît a celor considerate normale pe Pămînt. Stea neutronică = stea
173
 STEATOLITIC — STOPAT ■
 de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni şi'alte particule grele.
     STEATOLÎTIC, -Ă, steatolitici, -ce, adj. (Farm.; despre substanţe) Care dizolvă grăsimile. [Pr.: ste-a-]
 —  Din fr. stGatolytique.
     STEATOLlZĂ, steatolize, s.f. (Med.) Disoluţie a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. [Pr.: ste-a-] — Din fr. stâatolyse. ^               v
     STEATONECROZĂ, steatonecroze, s.f. (Med.) Necroză a ţesutului gras. [Pr.: ste-a-] — Din fr. stSato-nlcrose.
     STEL, steluri, s.n. (Bot.) Cilindru (4) central. — Din germ. Stele.
     STENOHALÎN, -A, stenohalini, -e, adj., s.m. (Biol.) (Organism marin) care suportă doar variaţii limitate ale salinitătii mediului. — Din fr. stenohalin.
     stenotErm, -ă, stenotermi, -e, adj., s.f. (Med.) (Organism) care suportă doar variaţii limitate ale temperaturii mediului înconjurător. — Din fr. st6no-therme.
     STENOTÎPIC, -A, stenotipici, -ce, adj. De steno-tipie. — Din fr. stenotypique.
     STENOZĂ, pers. 3 stenozeazâ, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. — Din fr. gt6noscr, engl. stenose. — stenozâre s.f.; stenozât, -ă adj.
     STEREO adj. invar. Referitor la stereofoniei cu proprietăţi stereofonice. [Pr.: -re-o] — Din fr. stereo.
     STEREOCARTO GRAFÎE s.f. Procedeu de întocmire a hărţilor cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6ocartographie.
     STEREOCR0MIC, -Ă, stereocromici, -ce, adj. Referitor la stereocromie, de stereocromie. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6ochromique.
     STERE ODINĂMIC, -A, stereodinamici, -ce, s.f., adj. (Fiz.; rar) 1. S.f. Dinamica solidelor. 2. Adj. De stereodinamică (1). [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6o-dynamique.
     STERE OF OT O GRĂMA, st'ereofotograme, s.f. Stereogramă. [Pr.: -re-o-] — Din fr. sterGopîiotogrammc.
     STERE O GN <5 STIC, -A, stereognostici, -ce, adj. (MedJ Referitor la stereognozie. [Pr.: -re-o-] — Din fr. sterăognostiqne.
     STERE O GN OZlE s.f. (Med.) Facultatea de a identifica obiectele prin simţul tactil, pe baza reliefului acestora. [Pr.: -re-o-] — Din fr. stereognosie.
     STEREOMECĂNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul şi mişcarea corpurilor solide rigide. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6om6canique.
     STERE OMICR O SC6P, stereomicroscoape, s.n. Microscop binocular la care imaginea este redată stereoscopic. [Pr.:_ -re-o-] — Din fr. st6r6omicroscope.
     STERE O SPECÎFIC, -A, ster eospecifici, -ce, adj.
 JChim.) (Despre catalizatori de polimerizare) Care lirijează reacţia de polimerizare pentru obţinerea unor polimeri cu structură regulată în spaţiu. + (Despre enzime) Care dirijează reacţia catalizată de enzime spre formarea numai a unuia dintre stereoizomerii posibili. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6osp6ciîique, engl. stereospecilic.
     STEREOSTĂTIC, -Ă, stereostatici, -ce, adj. De stereost atică.
     STERPE OTAHIGRĂF, stereotakigrafe, s.n. (Top.) Aparat tahimetric pentru măsurarea distanţei de la punctul de staţie la punctul dat de pe teren. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st6r6otachygraphe.
     STEREOTAXtE s.f. (Med.) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase. [Pr.: -re-o-] — Din fr. st£r6otaxie, engl. stereotaxis.
     STEREOTIPÂRE, stereotipări, s.f. Acţiunea de a stereotipa. [Pr.: -re-o-] — V. stereotipa.
  174
    STERE OTIPĂT, -A, stereotipaţi, -te, adj. Care este tipărit cu ajutorul unui stereotip. [Pr.: -re-o-] — V. stereotipa.
    STEREOTIPlSM s.n. Stereotipie. [Pr.: -re-o-] — Stereotip 4- suf. -ism.
    STEROÎD, steroizi, s.m. (Biochim.) Substanţă organică naturală prezentă în mulţi hormoni şi în acizi biliari, cu rol biologic important. [Pr.: -ro-id] — Din fţ\ st&roîde.
    STETOMETRU, stetometre, s.n. (Med.) Aparat medical cu ajutorul căruia se efectuează măsurarea conturului toracic. — Din fr. stethom&tre.
    STETOSC(3PIC, -A, stetoscopici, -ce, adj. Referitor ia stetoscopie. — Din fr. stetoscopique.
    STEWARD, stewarzi, s.m. Bărbat din personalul unei (aero)nave care serveşte pasagerii sau echipajul. [Pr.: stiuard] — Din engl. steward.
    STIGMATIZANT, -A, stigmatizanţi, -te, adj. ţâre stigmatizează. — Stigmatiza + suf. -ant.
    STlGMĂ, stigme, s.f. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roşie lîngă corpusculul bazai, care serveşte la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. — Din lat., fr. stigma.
    STILB, stilbi, s.m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanţei. — Din engl. stilb.
    smisTiciĂN, -A, stilisticieni, -e, s.m. şi. f. Specialist în stilistică. [Pr.: -ci-an] — Din fr. stylisticien.
    STILOD OZIMETRU, stilodozimetre, s.n. Dozimetru de radiaţie de forma unui stilou destinat controlului individual. — Din fr. stylodosim&tre.
    STIL O GRĂF, stilografe, s.n. Instrument cu care se efectuează punctele care redau alfabetul orbilor. — Din fr. stylographe.
    STIL O GRĂFIC, -A, stilografici, -ce, adj. Referitor la stilografie^de stilografie. — Din fr. stylographique.
    STILOÎDA, stiloide, s.f. (Anat.; în sintagma) Apofiza stiloidâ = apofiza situată în partea mastoi-diană a osului temporal, care serveşte ca punct de inserţie pentru muşchi şi pentru ligamente. [Pr.: -lo-i-] — Din fr. stylolde.
    STIMULATIV, -A, stimulativi, -e, adj. Care stimulează. — Din fr. stimulatif, engl. stimulative. STOICHIOMETRIC, -A adj. v. stoechiometric•
    STOICHIOMETRÎE s.f. v. stoechiometrie.
    STOKES s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a viscozi-tăţii cinematice în sistemul CGS. [Pr.: stocs] — Din fr., engl. stokes.
    STOMATOSC6P, stomatoscoape, s.n. (Med.) Instrument pentru examinarea (mucoasei) cavităţii bucale.
 —  Din fr. stomatoscope.
    STOMATOSCOPlE, stomatoscopiif s.f. (Med.) Examinare a mucoasei cavităţii bucale cu ajutorul stoma-toscopului. — Din fr. stomatoscopie.
    STOP s.n. (Cin.; în compusele) Stop-cadru = efect folosit în cinematografie şi televiziune, constînd în oprirea mişcării şi menţinerea unei imagini staţionare, după care se reia mişcarea, din faza la care a fost oprită. Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare şi a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice şi reluarea filmării.
    STOPĂRE *, stopări, s.f. Faptul de a stopa1; stopat— V. stopa1.
    STOPĂRE 2, stopări, s.f. Acţiunea de a stopaa; stopat2. — V. stopa2.
    STOPĂT 1 s.n. Faptul de a stopaa; stopare 2. — V. stopa2
    STOPĂT2, -A, stopaţi, -te, adj. (Despre ţesături rupte sau rărite) Reparat prin ţesere fină. — V. stopa2.
STRĂROMÂNĂ - SUFLETISM
     STKĂKOMÂNĂ s.f. (Lingv.) Stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; română comună, română primitivă. — Pref. stră- -f română (după germ. urrumânisch).
     STRES s.n. (Geol.) Presiune laterală tangenţială care se produce în sinclinale şi determină formarea cutelor muntoase.
     STRES ANT, -A, stresanţi, -te, adj. Care provoacă stres (1). — Din fr. stressant.
     STRETTO adv. (Muz.; indică modul de execuţie)
 In mod vioi, accelerat. [Pr.: stre-] — Cuv. it.
     STRÎE, strii, s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase cu traiect longitudinal, în encefal. 2. Leziune a pielii cu aspect liniar. — Din fr. strie.
     STREfÎRE, strieri, s.f. Acţiunea de a stria şi rezultatul ei. [Pr.: stri-e-] — V. stria.
     stripA, stripez, vb. I. Tranz. A epura apele reziduale din industria petrochimică. — Din engl. strip, fr. stripper. — stripâre s.f.; stripât, -ă adj.
 v STROBÎL, strobili, s.m. 1. (Zool.) Corpul inelat al teniei adulte. 2. (Bot.) Con compact la unele conifere.
 —: Din fr. strobile.
     STROBOSCOPIC, -A, stroboscopici, -ce, adj. Referitor la stroboscopie, da stroboscopie. — Din fr. stroboscopic.
     structurat, -A, structuraţi, -te, adj. Care are o structură bine definită. — V. structura.
     STRUNGArIţA 2, strungărite, s.f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. — Strungar + suf. -iţă.
     STYROFLflX s.n. Material izolant obţinut din polistiren, folosit la izolarea cablurilor de înaltă frecvenţă şi ca dielectric pentru condensatori cu stabilitate la temperatură. — Din fr. styroîlex.
     SUBANTREPREN <ÎR, sub antreprenori, s.m. Ajutor de antreprenor. — Sub1- -f antreprenor (după fr. sous-enîrepreneur).
     SUBASMfÎNT, subasmente, s.n. (Arh.) Partea inferioară a unei construcţii pe care se sprijină (aparent) toată clădirea; soclu. — Din fr. soubassement.
     SUBCELULAR, -A, subcelulari, -e, adj. (Biol.)/ Care este mai mic decît celula; care intră în componenţa celulei. — Sub -f celular.
     SUBCLASIFICARE, subclasificâri, s.f. Clasificare secundară. — Sub + clasificare (după fr. sous-clas-sification).
     subcultCră, subculturi, s.f. 1. Tendinţă de manifestare subiacentă a unei culturi elementare.
 2. Cultură a grupurilor şi subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. — Din engl., fr. subculture.
     SUBDEZVOLTAT, -A, subdezvoltaţi, -te, adj.'(Despre persoane) Insuficient dezvoltat psihic sau fizic; (despre ţări) caracterizat prin subdezvoltare. — Sub 2--f dezvoltat (după fr. sous-developpe).
     SUBDIMENSIONAT, -A, subdimensionaţi, -te, adj. Dimensionat (greşit) sub normele obişnuite. — Sub -f dimensionat.
     SUBDIVIZA, subdivizez, vb. I. Tranz. A subdivide, a subîmpărţi. — Din fr. subdiviser.
     SUBECUATORIĂL, -ă, subecuatoriali, -e, adj.
 Care se află între ecuator şi trop4ce; specific acestei regiuni. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] — Din fr. subequatorial.
     SUBINVOLTJŢIE, subinvoluţii, s.f. (Med.) Regresiune. O Subinvoluţie uterină = regresiune a uterului în lăuzie care se produce mai încet decît normal. —
 Din fr., engl. .subinvolution.
     SUBLIMĂ vb. I. Refl., tranz. şi intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente supe- X rioare. + Fig. A (se) purifica, a (se) rafina.
     SUBLITERĂR, -Ă, subliterari, -e, adj. Care se situează, valoric, sub nivelul unei literaturi adevărate.
 —  După engl. subliterary.
    SUBLITERATtJRĂ s.f. Literatură de calitate proastă. — Sub 1 -f literatură (după engl. subliterature).
 . SUBLUXAŢIE, subluxaţii, s.f. (Med.) Luxaţie parţială, uşoară. Din fr. subluxation.
    SUBMANDIBULAR, -A, submandibulari, -e, adj. (Anat.; despre glande salivare şi ganglioni) Care se află sub mandibulă. — Sub *- -f mandibular.
    SUBMEDIOCRU, -A, submediocri, -e, adj. (Despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică. + (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de calităţi.
 —  Sub+ mediocru.
    SUBMELIMfÎTRIC, -A, submilimetrici, -ce, adj. (Despre unde) Cu lungimi sub un milimetru. — Sub *--f milimetric.
    subnormAl, -A, subnormali, -e, adj. Insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic sau fizic. — Sub -f normal.
    SUBNUCLEAR, -A, ' subnucleari, -e, adj. (Fiz.) Mai mic decît nucleul atomului; care intră în componenţa nucleului atomic. [Pr.: -cle-ar] — Din engl. subnuclear.
    SUBPRODtJCŢIE, subproducţii, s.f. Producţie care nu satisface nevoile consumatorilor. — Sub + producţie (după fr. sous-production).
    SUBRAMURĂ, subramuri, s.f. Sector de activitate subordonat unei ramuri (2). — Sub+ ramură.
    ŞUBREDACŢIE, subredacţii, s.f. Redacţie locală a unui ziar, a unei reviste etc. subordonată unei redacţii principale (din capitală). — Sub ^ + redacţie.
    SUBRUTINA, subrutine, s.f. (Inform.) Secvenţă constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. — Din engl. subroutine.
    SUBSISTEM, subsisteme, s.n. Component structural principal, subordonat unui sistem. — Sub1- -f- sistem (după fr. sous-systeme).
    SUBSTRUCTtJRĂ, substructuri, s.f. Subîmpărţire a unei structuri. — Din fr., engl. substructure.
    SUBTSmA, subteme, s.f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. — SubJ--f- temă.
    SUBT^XT, subtexte, s.n. Substrat psihologic şi de idei sugerat de un text. — Sub -f text.
    SUBTRAVERSA, subtraversez, vb. I. Tranz. A traversa pe dedesubt. — Sub -f- traversa.
    subumAn, -A, subumani, -e, adj. Care se află în stadiu animalic; fig. pe treaptă evolutivă inferioară.
 —  Sub + uman (după engl. subhuman).
    SUBtJRS, suburşi, s.m. (Constr:) Grindă scurtă de lemn aşezată pe babă, sub urşii unui pod de lemn. — Sub + urs.
    SUCEVEAN, -A, suceveni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau în judeţul Suceava. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Suceava. — Suceava (n. pr.) + suf. -ean.
    SUCEVEANCA, sucevence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Suceava. ♦ Locuitoare din municipiul sau judeţul Suceava.' — Sucevean -j- suf. -că.
    SUCRAZĂ, sucraze, s.f. (Chim.) Zaharoză. — Din fr. sucrase.
    SUCUSltJNE s.f. (Med.) Metodă de punere în evidenţă a unei cantităţi de lichid liber amestecat cu un gaz dintr-un organ cavitar prin clătinarea bolnavului. [Pr.: -si-u-] — Din fr. succussion.
    SUFIXOÎD, sufixoide, s.n. (Lingv.) Element de compunere sau cuvînt folosit ca sufix la formarea unor-termeni ştiinţifici şi tehnici. — D,in fr. suffixoîde.
    SUFLETlSM fc.n. (Fam.) Atitudine plină de generozitate şi de solicitudine. — Suflet & suf. ‘ism.
175
SUFLETIST — SUPRADOZĂ
    SUFLETÎST, -JL, suflelişti, -ste, s.m. şi f., adj. (Persoană) plină de generozitate şi de solicitudine.
—  Suflet *f suf. -ist.
    SULFANIJjAMIdA, sulfanilamide, s.f. (Farm.) Substanţă organică, de culoare albă, folosită local în tratamentul plăgilor infectate. — Din fr. sulfanilamide.
    SULFÎTIC, -A, sulfitici, -ce, adj. (Chim.; în sintagma) Leşie sulfitică = reziduu lichid cu conţinut de lignină, zâharide, acid sulfuros etc., folosit la fabricarea^ unor produse. — Din fr. sulfitique.
    StiNE'T s.n. (în sintagmele) Sunet asociat = semnal de frecvenţă audio care însoţeşte imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul iniţial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvenţă variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice.
    SUPERCâLCULATGR, supercalculatoare, s.n. Calculator de capacitate foarte mare şi cu posibilitatea efectuării simultane a zeci de programe. — Super- + calculator.
    SUPERCAMPI GN, supercampioni, s.m. Campion care atinge performanţe ieşite din comun. — Super- -f campion (după fr. super-champion).
    SUPERCARBTJRANT, super carburanţi, s.m. Carburant de calitate deosebită. — Din fr. supercarfourant.
    SUPEREXPRfîS, -A., superexpreşi, -e, s.n., adj. (Tren) extrem de rapid. — Super- -f- expres.       *
    SUPERFINISA, super finisez, vb. I. Tranz. A netezi foarte fin asperităţile unor suprafeţe. — Super--f finisa (după fr. superfinir). — superfinisâre s.f.; giiperîinisât, -ă adj.
    SUPERFtJLGER, superfulgere, s.n. (Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decît în mod obişnuit. — Super- -f fulger.
    SUPERGRiîU, -GRfÎA, super gr ei, -ele, adj. (Fiz.) Neobişnuit de greu. — Super- + greu.
    SUPERH0RM6N, superhormoni, s.m. (Biol.) Substanţă hormonală deosebit de activă biologic. — Super- -f hormon.
    SUPERINF^OŢIE, super infecţii, s.f. (Med.) Infecţie contractată de cineva sau ceva deja infectat. — Super--f- infecţie (după fr. surinfection).
    SUPERINTENDENT, super intendenţi, s.m. (In biserica evanghelică) 1. Preot care supraveghează o eforie.
2. Episcop. — Din germ. Superintendent.
    SUPERÎNGtJST, -A, superînguşti, -ste, adj. Exagerat de îngust. — Super- -f îngust.
    SUPERLONG adj. invar. (Mai ales despre ţigări) Extrem de lung. [Pr.: -long'] — Cuv. engl.
    SUPERMAGAZÎN, supermagazine, s.n. Magazin (universal) foarte mare. — Super- + magazin (după engl. supermarket).
    StJPERMAN s.m. Persoană cu calităţi (fizice) ieşite din comun; supraom. [Pr.: supermin] — Cuv.
    SUPERMARATtfN, supermaratoane, s.n. (Sport) Maraton cu foarte mari dificultăţi. — Super- + maraton.
    SUPERMICROSCdP, supermicroscoape, s.n. (Rar) Ultramicroscop. — Super- -J- microscop (după fr. super-microscope).
    SUPERNĂVĂ, supernave, s.f. Navă de tonaj foarte mare. — Super- -f navă.
    ŞUPERORTIC <ÎN, superorticoane, s.n. Tub analizor de imagine bazat pe efectul fotoelectric extern, uti-lizînd explorarea cu electroni lenţi. — Din germ. Superortlukon.
    SUPERPETROLlfiR, superpetroliere, s.n. Petrolier gigant. [Pr.; -U-$rJ — Super- -f- petrolier.
 176
    SUPERPROTflIC, -A, superproteici, -ce, adj. (Despre alimente) Foarte bogat în proteine. [Pr.: -te-ic] — Super- -f- proteic.
    SUPERREFRACTĂR, -A, superrefractari, -e, adj. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi foarte mari; suprarefractar. — Super- -f- refractar.
    SUPERREZISTENT, -Ă, superrezistenţi, -te, adj. (Despre materiale) Cu rezistenţă foarte mare. — Super- + rezistent.
    SUPERSISTEM, supersisteme, s.n. . (Lingv.) Dia-sistem. — Din fr. supersysteme.
    SUPERSTĂR, superstaruri, s.n. Vedetă de cinema de primă mărime. — Din engl. superstar.
    SUPERTĂNC, supertancuri, s.n. Petrolier de mare capacitate. — Din engl. supertanker.
    SUPERTRÂULER, supertraulere, s.n. Trauler de mare capacitate — Super- + trauler.
    SUPERTRÂSNET, supertrăsnete, s.n. Trăsnet deosebit de violent, foarte rar întîlnit. — Super- + trăsnet.
    SUPERTR^N, supertrenuri, s.n. (Rar) Tren de mare viteză,. — Super- + tren.
    SUPERVIZARE, supervizări, s.f. Acţiunea de o superviza şi rezultatul ei. — V. superviza.
    SUPERVIZOR, supervizoare, s.n. (Tel.) .Ansamblul de programe ale unui monitor2           (2). — Din engl.
supervisor, fr. superviseur.
    SUPEfi s.n. v. supieu.
    supeEu, supieuri, s.n. (Rar) Baretă (de elastic) prinsă de partea de jos a pantalonilor şi trecută pe sub talpă, pentru a ţine pantalonii întinşi. [Pr.: -pi-eu.
—  Var.: supi6 s.n.] — Din fr. sous-pied.
    SUPLETIVÎSM s.n. (Gram.) Calitatea de a fi supletiv (1). — Din fr. supplGtivisme.
    SUPLICĂŢIE, suplicaţii, s.f. (Livr.) Rugăminte umilă. — Din* fr. supplication, lat. suplicatio.
    SUPRA adv. (în notaţia bibliografică) Deasupra, mai sus, mai înainte. [Pr.: sii-] — Cuv. lat.
    SUPRAADĂUGĂ, supraadâug, vb. I. Tranz. A adăuga peste altceva. — Supra- + adăuga (după fr. surajouter). — supraadăugâre s.f.; supraadăugăt, -ă adj.
    SUPRAALBÎ, supraalbesc, vb. IV. Tranz fact. A face să devină de un alb strălucitor. — Supra- + albi.
—  supraalMre s.f.; siipraalbit, -ă adj. SUPRACONDUCTIBILITÂTE s.f. (Fiz.) Stare a
unor substanţe la temperaturi în apropiere de zero absolut şi la intensităţi de cîmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducţie. — Din fr. supraconductîbilite.
    SUPRACONDtJCŢIE, supraconducţii, s.f. (Fiz.) Supraconductibilitate. — Din fr. supraconduction.
    SUPRACONStJM, supraconsumuri, s.n. Consum exagerat (de medicamente). — Supra- + consum (după fr. surconsommation).
    SUPRADEVELOPĂ, supradevelopez, vb. I. Tranz. A ţine prea mult timp în developator un material fotografic. - Supra- + developa (după îr. surdevelopper).
—  supradevelopâre s.f.; supradevelopât, -ă adj. SUPRADIMENSIONA, supradimensionez, vb. I.
Tranz. A dimensiona peste cote obişnuite. ♦ Fig. A prezenta în mod exagerat mărimea, importanţa reală a lucrurilor. — Supra- + dimensiona.— supradimensionare s.f.; supradimensionat, -ă adj.
    SUPRADOTAT, -A, supradotapi, -te, adj. (Despre copii) Cu calităţi intelectuale ieşite din comun. — Supra- + dotat (după fr. surdoue).
    supradozAj, supradozaje, s.n. Supradoză. — Supra- -f dozaj (după fr. surdosage).
    SUPRAD6ZĂ, supradoze, s.f. Doză exagerată (de droguri); supradozaj. — Supra- + doză fdup;l f*\ &„ir-dose).
     SUPRfAETAJĂT, -Ă, supraetajaţi, -te, adj. (Despre construcţii) Peste care s-a adăugat un etaj ulterior' construirii iniţiale. [Pr.: -pra-e-] — V. supraetaja.
     SHPRA^U, supraeuri, s.n. Parte a personalităţii considerată ca cenzor al întregului comportament social al individului. — Supra- -f eu (după fr. sur-moi).
     SUPRAEXCITĂ, supraexcit, vb. I. Tranz. A excita (un organ, un ţesut etc.) foarte tare. — Supra-excita (după fr. surexciter). — supraexcităre s.f.; supraexcitât, -& adj.
     SUPRAEXPLOATĂRE, supraexploatări, s.f. Exploatare exagerat de mare. — Supra- -f exploatare (după fr. surexploitation).
     SUPRAEXPtJNE, supraexptin, vb. III. Tranz.
  A expune (4) prea mult un material fotografic. — Supra- -f expune (după fr. surexposer).
     SUPRAFAŢĂ, suprafaţez, vb. I. Tranz. (Tehn.)
  1. A acoperi suprafaţa unei piese, a unei construcţii etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.
  2. A netezi şi finisa o îmbrăcăminte rutieră. — Din suprafaţă (după fr. surfacer). — suprafaţâre s.f.; suprafaţât, -ă adj.
     SUPRÂFÎN, -Ă, suprafini, -e, adj. Superfin. — Supra- 4- fin (după fr. superfin).
     SUPRAFLUtD, -Ă, suprafluizi, -de, adj. (Fiz.; despre heliu). în stare de superfluiditate. [Pr.: -flu-id] ,
  —  Supra- + fluid (după fr. surfluide). SUPRAFLUIDITĂTE s.f. (Fiz.) Proprietate a
  heliului caracterizată prin viscozitate redusă la temperaturi foarte joase şi la presiuni foarte mari. [Pr.:
  " -flu-i-] — Supra- + fluiditate (după fr. surfluidite). SUPRA GENERAT <5r, suprageneratoare, s.n. Generator cu randament superior. — Supra- + generator (după fr. surgenerateur).
     SUPRAIMPRESIONĂT, -Ă, supraimpresionaţi, -te, adj. Care este supus procedeului de supraimpresiune. [Pr.: -pra-im-pre-si-o-] — Supra- + impresionat.
     SUPRAIMPRIMĂ, supraimprim, vb. I. Tranz.
  A imprima peste ceva deja imprimat. [Pr.: -pra-im-] — Supra- + imprima. — supraimprimăre s.f.; supra-imprimât, -ă adj.
     SUPRA ÎNSĂMÎNŢARE, supratnsăminţâri, s.f. în-sămînţare suplimentară. — Supra- -f însămînţare (după fr. sursemer).
     SUPRALĂRGlRE, supralărgiri, s.f. Lărgire a părţii carosabile a unui drum (în porţiunea curbelor).
  —  Supra- + lărgire.
     SUPRALUMINĂ, supralumini, s.f. (Rar) Oberliht.
  —  Supra- 4- lumină.
     SUPRAMATURĂŢIE, supramaturaţii, s.f. Stadiu al seminţelor şi fructelor după ce au atins faza maturităţii fiziologice. — Supra- -f matoraţie (după fr. sur-maturation).
     SUPRAMODULĂŢIE, -supramodulaţii, s.f. Modulaţie a unui semnal purtător cu un semnal modulator de amplitudine mai mare. — Supra- + modulaţie (după fr. surmodulation).
     SUPRAMONOP0L, supramonopoluri, s.n Monopol internaţional. — Supra- 4- monopol.
\
                                                                                           SUPRAETAJAT — SUŞĂ
   SUPRAPOLUAT, -A, suprapoluaţi, -te, adj: (Despre oraşe, regiuni etc.) Foarte poluat. [Pr.:    -lu-at] —
Supra- + poluat.
   SUPRAPONDERABILITĂTE s.f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forţe gravitaţionale sporite. — Supra- 4- ponderabilitate.
   SUPRAPONDERĂL, -Ă, supraponderali, -e, adj. Cu greutate peste media normală. — Supra- -f ponderal.
   SUPRAPREFIXĂRE, supraprefixâri, s.f. (Lingv.) Derivare cu prefixe multiple jsau de la teme anterior prefixate. — Supra- -f prefixare.
   SUPRARAFINĂRE, suprarafinâri, s.f. Rafinare defectuoasă a unui produs petrolier prin depăşirea cantităţii de reactiv, a temperaturii etc. — Supra- + rafinare.
                                                                  SUPRARĂCÎRE, suprarâciri, s.f. (Fiz.) Subrăcire.
—  Supra- 4- răcire.
   SUPRAREFRACTĂR, -Ă, suprarefractari, -ey adj, Superrefractar. — Supra- 4- refractar.
   SUPRAREZISTENT, -Ă, suprarezistenţi, -te, adj. Care depăşeşte o rezistenţă normală. — Supra- -f _ rezistent.
   SUPRASENZORIĂL, -Ă* suprasenzoriali, -e, adj. Care poate fi cunoscut prin raţiune. [Pr.: -ri-al] — Supra- 4- senzorial.
                                                                  SUPRATOPIRE, supratopiri, s.f. (Fiz.) Subrăcire.
—  Supra- 4- topire.
   SUPRAVEGHEĂT, -Ă, supravegheaţi, -te, adj. Care se află sub supraveghere, sub control. — Y. supraveghea.
   SUPRAVEGHETOR, supraveghetoare, s.n. (în sintagma) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenţei flăcării în timpul funcţionării arzătoarelor, în scopul prevenirii unor incendii.        ^                        .  * \
   SUPRAVOLTOR, 'supravoltoare, s.n. Sursă de energie electrică legată în serie cu altă sursă de energie electrică astfel îneît tensiunile lor electrice să se adune.
—  Din fr. survolteur.
   - SURCLASĂ, surclasez, vb. I. Tranz. (Franţuzism)
                                                               A depăşi, a întrece (un adversar, mai ales la sport).
—  Din fr. surclasser. — surclasâre s.f.; surclasât, -ă adj.,
   SURD, -Ă, adj. (în sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbţie acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale.
   SURDOMTJTlLĂTE s.f. (Med.) Deficienţă audio-verbală complexă datorată absenţei congenitale sau pierderii timpurii _a auzului. — După fr. surdi-mutit6.
   SURF s.n. Sport nautic care constă în plutirea în picioare pe o seîndură remorcată; surfing. [Pr.: sărf] — Cuv. engl.
   SURFING s.n. Surf. [Pr.: sârfing] — Cuv. engl.
   SIÎRSĂ s.f. (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de cîmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari.
   StJŞĂ, suse, s.f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Provenienţă a unei culturi de microbi; tulpină. — Din fr. souche.
177
s
 *
    ŞABLONIZA, şablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. — Şablon -f suf. -iza. — şablo-nizâre s.f.; şabloniz&t, -&* adj.
    ŞAHlSTIC, -A, şahistici, -ce, adj. Şahist (2). — Şahist + suf. -ic.
    ŞAISPREZECÎME, şaisprezecimi, s.f. 1. A şaisprezecea parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale.
2. (Muz.) A şaisprezecea parte dintr-o notă întreagă.
—  Şaisprezece -f suf. -ime.
    ŞALUTllSR, şalutiere, s.n. Ambarcaţie uşoară folosită pentru pescuitul în largul mării. [Pr.: -ti-er] — Din fr. chalutier.
    ŞAMAJtâSC, -ESCĂ, şamaneşti, adj. De şaman, al şamanului. — Şaman + Suf. -esc.
    ŞAMBRĂT, -A, şambraţi, -te, adj. (Livr.; despre vinuri) Care se serveşte la temperatura camerei. — Din fr. chambră.
    ŞANFRfÎN, şanfrenuri, s.n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. — Din fr. chan-frein.
    ŞANJABIL, -A, şanjabili, -e, adj. (Rar) Care se poate schimba. — Din fr. changeable.
    ŞANSONEER, -A, şansonieri, -e, s.m. şi f. (Franţuzism) Şansonetist. [Pr.: -ni-er] — Din fr. chansonnier.
    ŞAPCALÎU, şapcalii, s.m., adj. (Fam.) 1. S.m. Persoană care poartă şapcă. 2, Adj., s.m. (Om) prost.
—  Din tc. şapkah.
    ŞCOLÎ, şcolesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) instrui (temeinic) în şcoală. — V. şcoală. — şcolire s.f.; şcolit, -ă adj.
    ŞEIC a, şeicuri, s.n. Dans modern cu mişcări scuturate. — Din engl. shake.
    ŞENILAT, -A, şenilaţi, -te, adj. (Despre autovehicule) Cu şenile. — Din fr. chenillâ.
    ŞENILflTA, şenilete, s.f. Mic vehicul (militar blindat) pe şenile. — Din fr. chenillette.
    ŞESENĂL, sesenale, adj., s.n. (Plan) de şase ani.
—  De la şase (după cincinal).
    ŞIFONARE, şifonâri, s.f. Acţiunea de a (se) şifona şi rezultatul ei. — V. şifona.
    ŞlISM s.n. Curent islamic religios care nu recunoaşte întregirea şi explicarea Coranului din secolul al IX-lea. [Pr.: pi-wm] — Din fr. chiisme.
    ŞIÎT, -A, şiiţi, -te, adj., s.m. şi f. (Adept) al şiismu-lui. [Pr.: şi-it] — Din fr. chiit, engl. Shiite.
    ŞINTOÎST, -A, şintoişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Adept) al şintoismului. [Pr.: -to-ist] — Din fr. shintoîste.
    ŞLAP, şlapi, s.m. Papuc (1) pentru plajă, baie etc. fără toc şi cu feţe din una sau mai multe bentiţe. — Din germ. Schlappe.
    ŞLEM s.n. (în sintagmele) Marele şlem = a) (la unele jocuri de cărţi cu licitaţie) situaţie în care unul dintre cuplurile participante la joc cîştigă toate cele' treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis)
situaţie în care un tenisman cîştigă, în cursul aceluiaşi an, cele patru mari concursuri internaţionale de tenis. Micul şlem = (la unele jocuri de cărţi cu licitaţie) situaţie în care unul dintre cuplurile participante la joc cîştigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile. — Din fr. chelem, germ. Schlemm. v ŞMECHEROS, -OAsA, şmecheroşi, -oase, a>ij. (Fam.) Şmecher. — Şmecher + suf. -os.
    ŞOCÂT, -A adj., s.m. şi f. (Persoană) care a suferit un şoc (2).
    ŞOFAJ s.n. Acţiunea şi tehnica de a şofa. — Din fr. chauffage.
    ŞOFAT s.n. Faptul de a şofa. — V. şofa.
    Ş(ÎGOR, şogori, s.m. (Reg.) Cumnat; p. gener. rudă prin alianţă. — Din magh. sdgor.
    ŞOIM s.m. Copil preşcolar sau în primele clase de şcoală care face parte din organizaţia Şoimilor Patriei. OPÎRLÎŢĂ s.f. (Bot.) Amăreală (2).
    OŞ, şosi, s.m. (Reg.) Stîlp, bîrnă, grindă. — Din magh. *sas[fa].
    ŞPRING, şpringuri, s.n. (Mar.) Parîmă folosită pentru a ancora o navă (1). — Din engl. spring.
    ŞPUL, şpuluri, s.n. 1. Mosorel de metal aflat în suveica maşinii de cusut, pe care este înfăşurată aţa necesară cusăturii; p. ext. piesa împreună cu firele înfăşurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobină (pe care sînt înfăşurate fire). — Din germ. Spule.
    ŞTERGE vb. III. A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări.
    ştiinţîfico-fantAstic, -A, ştiinţifico-fantastici,
-ce, adj. (Despre literatură, film etc.) în care fantasticul este tratat verosimil prin amănunte ştiinţifice; science-fiction. [Pr.: şti-in-] — Ştiinţific + fantastic.
    ŞTUPUl, ştupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimţi partea superioară a ramei încălţămintei. — Et. nec. — ştupuire s.f.; ştupuit, -ă adj.
    ŞUCAR, sA, şucari, -e, adj., subst. (Arg.) 1. Adj. (Despre oameni) Frumos, bine. 2. S.n. (În forma şucâr) Gălăgie, scandal; supărare. 8. S.m. (în forma şucăr) Hoţ. [Var.: şâcăr s.n., s.m.] — Din ţig. şukar.
—   Pentru sensul 3, cf. şi germ. Schacher. ŞtfcAR s.n., s.m. v. şucar.
    ŞUCArEALA, şucăreli, s.f. (Arg.) Supărare (8). -
—   Şucări -f suf. -ealâ.
    ŞUCArI, şucăresc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Arg.) A (se) supăra (8). — Din şucar. — şucărit, -ă adj.
    ŞtJCO adj. invar. (în sintagma) Priză şuco = priză
(1) cu contact la pămînt pentru realizarea electro-securităţii. — Din germ. Schuko.
    ŞUTÎ, şutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). — Din ţig. şuto.
    şutit Or, -o Are, şutitori, -oare, s.m. şi f. (Arg.) Hoţ (1). — Şuti -f suf. -tor.
178
T
    ŢABLOÎD, -A, tabloizi, -de, adj. (Despre publicaţii)
Cu formatul de dimensiuni reduse faţă de cel obişnuit. — Din engl. tabloid, fr. tabloide.
    TABS, tabsuri, s.n. Imagine sau inâcripţie ce însoţeşte unele mărci poştale. — Din engl. tabs (pl. lui tab „contramarcă").
    TABUlSM s.n. Sistem de interdicţii magice şi mitologice bazat pe tabuuri. [Pr.: -bu-ism] — Tabu -f suf. -ism.
    TABUISTIC, -A, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ţine de tabu; care provine din tabu. [Pr.: -bu-is-] — Tabu -f suf. -istic.
    TABUIZĂRE s.f. (Rar) Acţiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] — După fr. tabouisation.
    TABLETARE, tabletâri, s.f. Acţiunea de a tableta. —
V. tableta.
    TACÎM s.n. (La pl.) Aripi, gheare, gîturi de pasăre (2).
    TACTA, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverşi timpi ai măsurii, în procesul de execuţie, prin gesturi ale mîinii, conform unei scheme speciale. — Din tact1. Cf. germ. taktieren. — tactâre s.f.
    TAD jlK, -A, tadjici, -ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în R.S.S. Tadjikă.2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din R.S.S. Tadjikă. — Din rus-tadjik.
    TAHIARITMÎE, tahiaritmii, s.f. (Med.) Aritmie cu frecvenţă cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] — Din fr. taehyarythmie.
    TAHIFEMlE, tahifemii, s.f. (Med.) Manifestare patologică constînd în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. — Din fr. tachyphfcnie.
    TAHILALIC, -A, tahilalici, -ce, adj., s.m. şi f. (Med.) (Persoană) care manifestă tahilalie. — Din fr. tachylalique,
    TAHILALÎE, tahilalii, s.f. (Med.) Vorbire precipitată, cu debit mare de cuvinte, care conduqe la articulare defectuoasă şi incompletă. — Din fr. tachylalie.
    tahiOn, tahioni, s.m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] — Din engl., fr. tachyon.
    TAHOGRÂF s.n. (Med.) Aparat pentru înregistrarea frecvenţei pulsului, respiraţiei etc.
    TAIM-AUT, taim-auturi, s.n. (Sport) Scurtă întrerupere a jocului '(la baschet, volei etc.), acordată de -arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. [Scris şi: time-out] — Din engl. time-out.
    TALĂMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ţine de talamus, al talamusului. — Din fr. thaiamique.
    TALASEMÎE, talasemii, s.f. (Med.) Anemie ereditară (gravă) datorită persistenţei hemoglobinei fetale. în sînge. — Din fr. thalassfrnie.
    TALCOZĂ, talcoze, s.f. (Med.) Silicoză datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. — Din fr. talcose.
    TALKIE-WALKIE s.n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr.: tâki-uâki] — Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.
    TALONAj s.n. (La jocul de rugbi) Talonare. — Din fr. talonnage.
    TALONARE, tatonări, s.f. (Mai ales la jocul de rugbi Acţiunea de a tatona; taloriaj. — V. talona.
    TALON15R, taloneri, s.m. Jucător de rugbi care se găseşte în grămadă între cei doi pilieri, avînd sarcina de a talona mingea. — Din fr. talonneur.
    TALUZARE, taluzâri, s.f. Acţiunea de a taluza. — V. taluza.
    TALUZAT, -A, taluzaţi, -te, adj. (Despre rambleuri şi debleuri) Care are taluzuri, cu taluzuri. — V. taluza*
    TAMBURINA, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) uşor şi ritmic ceva. — Din fr. tambouriner. — tamburinâre s.f.
    ţamizAtA, tamizate, adj. (Franţuzism; despre lumină) Care este filtrată în mod difuz. — Din fr. tamisâ.
    TANATIC, -A, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. — Din fr. thanatique.
    TANATOGENfîzA s.f. (Biol.) Studiu al cauzelor şi mecanismelor care provoacă moartea. — Din fr. tha-natogenâse.
    TANATOLOGIC, -A, tanatologici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la tanatologie, de tanatologie. — Din fr. thanatologique.
    TANC s.n. (Fot.) Cutie de plastic de construcţie specială, în care se developează filme fotografice.
    TANGA, pers. 3 tangheazâ, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tahgaj. — Din fr. tanguer. — tangâre s.f.
    TANG(5N, tangoane, s.n. (Mare) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii şi scară, folosit pe*timp de furtună pentru coborîrea şi urcarea oamenilor în şi din barcă.
2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuinţat la legarea bărcilor lansate pe apă. — Din fr. tangon.
    TANTRÎSM s.n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din secolul al IX-lea pînă în secolul al XlII-lea opuse brahmanismului. — Din fr. tantrisme.
    TANZANTAN, -A, tanzanieni, -e, s.m. şi f., adj.
1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Tanzania.
2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Tanzania. [Pr.: -ni-an] — Din fr. tanzanien.
    TAPAT, -A, tapate, adj. (Despre păr) înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul tapat (1). — V. tapa.
    TAPETĂ vb. I. Tranz. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc.
    TAPETAR, tapetari, s.m. Muncitor specializat în tapetare. — Tapeta -j- suf. -ar.
    ţapotA, tapotez, vb. I. Tranz. A bate uşor ţesuturile cu palma, pentru masaj. — Din fr. tapoter. — tapotâre s.f.
    TÂRAGOTÎST, taragotişti, s.m. Persoană care cîntă la taragot. — Taragot -f suf. -ist.
    TÂRĂ1 s.f. (Mii.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3).
    TARSALGÎE, tarsalgii, s.f. (Med.) Durere a articulaţiei tarsului. — Din fr. tarsalgie.
179
TABSECT OMIE — TEHNOLOGIZA
    TARSECTOMIE, tarsectomii, s.f. (Med.) Rezecţie a oaselor tarsului. — Din fr. tarsectomie.
    TASICHINEZlE, tasichinezii, s.f. (Med.) Tendiijţă irezistibilă de a merge, de a alerga, observată la psihopaţi. [Scris şi: tasikinezie] — Din fr. tasikin6sie.
    TASTAT(JRĂ, tastaturi, s.f. (Tehn.) Claviatură. — Din germ. Tastatur.
    TASTĂ, taste, s.f. (Tehn.) Clapă (1). — Din germ. Taste.
    TASTERlST, -Ă, tasterişti, -ste, s.m. şi f. (Tipogr.) Linotipist. — Taster -f- suf. -ist.
    TAŞlST, rĂ, taşişti, -ste, adj. (Despre picturi) Care este realizat In pete de culoare. — Din fr. tachiste.
    TATONĂM1, -Ă, tatonanţi, -te, adj. (Livr.) Care tatonează. — Din fr. tâtonnant.
    TĂULĂ s.f. Numele mai multor arbuşti din familia rozaceelor, cultivaţi ca plante decorative (Spi-raea). [Pr.: ta-u-] — Din pol. tawula.
    TAURlSCI sxm. pl. Numele unor triburi celtice. [Pr.: ta-u-] — Din lat. taurisci, gr. tauriscos.
    TAUTOMfÎR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanţe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] — Din fr. tautomere.
    taxicamiOn, taxicamioane, s.n. Autocamion care funcţionează după sistemul taximetrelor. [Pr.: -mi-ori]
—  Taxi + camion.
    TAXIDERMlST, taxidermisti, s.m. Specialist în taxidermie. — Din fr. taxidermiste.
    TAXIFURGONfiT s.n. v. taxilurgonetă.
    TAXIFURGONfiTĂ, taxifurgonete, s.f. Autofurgonetă care funcţionează după sistemul taximetrelor. [Var.: taxifurgonet s.n.] — Taxi -f furgonetă.
    TAXIMETRÎST, -Ă, taximetrişti, -ste, s.m. şi f. Şofer de taximetru. — Taximetru + suf. -ist.
    TAXIOL^GIC, -Ă, taxiologici, -ce, adj. Referitor la taxiologie, de taxiologie. [Pr.: -xi-o-] — Din taxiologie*
    TAXIOLOGIE s.f. Disciplină orientată spre optimizarea acţiunilor umane prin aplicarea ciberneticii şi a criteriilor rezultate din studiul stereotipului dinamic la om. [Pr.: -xi-o-] — Probabil din fr.
    TAXONOMIC, -Ă, taxonomici, -ce, adj. Cu caracter de clasificare, de taxonomie; categorial. — Din fr. taxonomique.
    TĂIĂT1 s.n. Tăiere. [Pr.: tă-iat] — V. tăia.
    TĂIĂT2, -Ă, tăiaţi, -te, adj. 1.1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărţi necitite) Desprins, desfăcut la margini. 8. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre ţesături) Destrămat în direcţia firului ţesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brînzit, din cauza alterării sau a unei greşeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Sacrificat (în scopul valorificării). HI. 1. (Despre răsuflare, respiraţie) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărţi de joc) Despărţit în două punînd jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tâ-iât] — V. tăia.
    TĂIFĂSUIĂLĂ, tâifăsuieli, s.f. Faptul de a tăifăsui. [Pr.: -su-ia-] — Tăifăsui -f- suf. -ială.
    TĂLÎMB, -Ă, tâlîmbi, -e, adj. (Reg.; despre oameni) Neîndemînatic; tembel. — Et. nec.
    TĂTĂRNICĂ, tâtarnice, s.f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor (Echinops commuta-tus). — Probabil de la t&tar.
    TĂTICtJŢ, tăticuţi, s.m. (Fam.) Tătic. — T£tic -f suf. -uţ.
    TEATRALlSM s.n. 1. Interpretare . emfatică a unui rol (11). 2. Atitudine teatrală (2); teatralitate.
 + Caracter teatral (2); teatralitate. 8. (Med.) Tendinţă către manifestări emotive spectaculare. — Din fr. thâătralisme.
    TEATRALI ST, -Ă, teatralişti, -ste, adj. 1. Gare aparţine teatrului, de teatru; teatral (1). 2. Căutat, afectat, artificial, nesincer, emfatic, teatral (2). — Teatral -f suf. -ist.
    TEATRALITĂTE s.f. Atitudine teatrală (2); tea-tralism (2). + Caracter teatral (2); teatralism (2). — Din fr. th6&tralit£.       '
    TEATRALIZĂ, teatralizez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ceva în mod teatral (2); a da caracter teatral (2), emfatic. — Din fr. thââtraliser. — teatralizâre s.f.
    TEATROL0GIC, -Ă, teatrologiei, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. — Din fr. thââtrologique.
    TEBECfi s.n. (Fam.) Tuberculoză. — Din pronunţarea iniţialelor t[uberculoză cu] b[acilul] K[och].
    TEBEClST, -Ă, tebecişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Fam.) Tuberculos. — Tebece -f- suf. -ist.
    TECNETR(5N, tecnetroane, s.n. Tranzistor de construcţie specială folosit ca amplificator de tensiune la frecvenţă foarte înaltă. — Probabil din fr.
    TECS, tecsuri, s.n. Cui mic de metal cu formă specială, folosit în cismărie. — Din germ. Tăcks. N
    TECUCEĂN, -Ă, tecuceni, -e, s.m. adj- 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Tecuci.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Tecuci. — Tecuci (n. pr.) — suf. -ean.
    tecuceAncă, tecucence, s.f. Femeie născută-şi crescută în municipiul Tecuci. ♦ Locuitoare din municipiul Tecuci. — Tecucean -f suf. -că.
    TEFL0N s.n. 1. Material plastic, rezistent la acţiunea agenţilor corosivi, la foc etc. 2. Vas de bucătărie confecţionat din teflon (1). — Din fr. tâflon, engl. teflon.
    TEFLONĂT, -Ă, teflonaţi, -te, adj. (Despre vase metalice) Care este acoperit cu teflon (1). — De la teflon.
    TEHNICIST, -Ă, tehnicisti, -ste, adj. Care se caracterizează prin tehnicism; de tehnicism. — Tehnic -j-+ suf. -ist.
    TEHNICIZA, tehnicizez, vb. I. Tranz. A da caracter (exclusiv) tehnic. — Tehnic -f- suf. -iza. — tehnicizare s.f.; tehnicizăt, -ă adj.
    TEHNOCRJCTlSM s.n. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar trebui să revină exclusiv specialiştilor din diverse domenii ale ştiinţei, tehnicii etc.; tehnocraţie. ♦ Tendinţă tehnocratică. — Din fr. technocratisme.
    TEHNOCRAŢIE, tehnocraţii, s.f. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti din domeniul tehnic. + Intelectualitate tehnică (cu rol conducător).
    TEHNOPSIHOLOGIC, -Ă, tehnopsihologîci, -ce, adj. Referitor la tehnopsihologie, de tehnopsihologie. — Din tehnopsihologie.
    TEHNOPSIHOLOGIE s.f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. — Tehno[logie] + psihologie.
    TEHNOFOBlE s.f. Fobie faţă de tehnică. — Tehno[logie] -f fobie.
    TEHNOGRĂFIC, -Ă, tehnografici, -ce, adj. Referitor la tehnografie, de tehnografie. — Din fr. techno-graphique.
    TEHN OLO GlSM s.n. Orientare sociologică contemporană care subapreciază personalitatea umană, cunoaşterea şi creaţia de valori în domeniul umajiistic, al artei etc., datorită excesului tehnologic. — Din fr. technologisme.
    TEHNOLOGIZĂ, tehnologizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da (artei) caracter tehnologic. — Tehnologie -i suf. -iza. — tehnologizare s.f.; tehnologizat, -ă adj.
180
TEHNOSFERĂ — TELEMECAîfrC
      TEHNOSFlîRĂ s.f. Domeniu al vieţii umane care. cuprinde cultura şi civilizaţia. — Tehno[logie] -f sferă
      TEHNOSTRUCTtJRA s.f. Categorie social^ alcătuită din tehnicieni specialişti în domeniul organizării şi conducerii. — Din fr. technostructure.
      TELALGlE, telalgii, s.f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanţă de locul leziunii. — Din fr. tâlalgie.
      TELEANCHEtA, teleanchete, s.f. Anchetă realizată de televiziune. [Pr.: -le-an-] — Tele- + anchetă.
      TELEAST, teleaşti, s.m. 1. Telecineast. 2. Amator' ^ de programe de televiziune (de calitate). [Pr.: -le-ast] — Din fr. t616aste.^
      TELEBIOMETRIC, -A, telebiometrici, -ce, adj.
   ' (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] — Din telebiometrie.
      TELEBIOMETRIE s.f. (Biol.) Studiu de la distanţă al fenomenelor biologice. [Pr.:       -bi-o-] -r Tele- 4-
   biometrie.
      TELECABtNĂ, telecabine, s.f. 1. Teleferic amenajat cu cabine pentru transportul persoanelor. 2. Cabină suspendată prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. — Din fr. telecabine, it. telecabina.
      TELECĂMERĂ, telecamere, s.f. Cameră de luat vederi pentru televiziune. — Din fr. telecanrâra.
      TELECHINEZÎE s.f. (Psih.) Capacitate a unor persoane de a deplasa obiecte fără să le atingă. [Scris şi: telehinezie] — Din fr. tâlekinesie.
      TELECINEMAT^CĂ s± 1. Arhivă de filme a tele-viziunii. 2. Emisiune de televiziune în care se prezintă filme artistice din telecinematecă (1). — Din fr. t6-lecinfrnath&que.
      TELECINEMAT O GRAFIC, -A, telecinematograficiy -cey adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. — Din telecinematografie.
      TELECINEMAT O GRAFIE, telec in em a tografi iy s.f. (Rar) Producţie de filme pentru televiziune. — Tele- -f einematografie.
      TELEC OMAND ABIL, -A, telecomăndabili, -ey adj. (Despre mecanisme, instalaţii) Care poate fi telecomandat. — Telecomanda + suf. -bil.
      TELECOMAND ARE s.f. Acţiunea de a telecomanda.
   — V. telecomanda.
      TELEC ONCtJRS, teleconcursuriy s.n. Concurs transmis prin televiziune. — Tele- + concurs.
      TELECONFERÎNŢĂ, teleconferinţe, s.f. Conferinţă organizată şi transmisă prin diverse sisteme de telecomunicaţie. — Tele- + conferinţă.
      TELECONTROL, telecontroale, s.n. Control de la distanţă. — Din engl. telecontrol.
      TELECOPTfÎR, telecoptere, s.n. Helicopter mic telecomandat. — Tele- + [helijcopter.
      TELECRONICĂR, -Ă, telecronicari, -ey s.m. şi f. Cronicar al emisiunilor de televiziune. — Tele- -f-cronicar.
      telecrGnică, telecroniciy s.f. Cronică de televiziune (3), — Tele- + cronică.
      TELEDET^CŢIE, teledetecţii, s.f. Complex de tehnici utilizate pentru prelucrarea de la distanţă a unor date cu privire la obiecte sau fenomene. — Din fr. tâlâdetection.
      TELEDIAL(5G, teledialoguri, s.n. Dialog realizat şi transmis prin diverse sistemă de telecomunicaţie. [Pr.: -di-a-] — Tele- + dialog.
      TELEDIFUZĂ, teledifuzez, vb. I. Tranz. A difuza prin intermediul televiziunii. — Tele- -f difuza. — te-ledifuzâre s.f.; teledifuzât, -ă adj.
      TELEDINĂMIC, -Ă, teledinamiciy -cey adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. — Din fr. tel6-dynamique.
    TELEDiRIjA, teledirijezy vb. I. Tranz. A telecomanda. — Tele- + dirija. — teledirijâre s.f.
    TELEDIVERTISMfÎNT, teledivertismente, s.n. Emisiune de divertisment la televiziune. — Tele- + divertisment.
    TELEECRANIZÂ, teleecranizez, vb. I. Tranz. A ecraniza o operă literară pentru televiziune. [Pr. : -le-e-] — Tele- -f ecraniza. — teleecranizâre s.f.; te-leecranizât, -ă adj.
    TELEEDţJCĂŢIE s.f. Educaţie prin televiziune. [Pr.: -le-e-] — Tele- + educaţie.
    " TELEEMISItJNE, teleemisiuni, s.f. Emisiune de televiziune. [Pr.: -le-e-] — Tele- -f emisiune.
    TELEENCICLOpEDIE s.f. Emisiune cu caracter enciclopedic prezentată de televiziune. [Pr.: -le-e-] — Tele- + enciclopedie.
    TELEFAGlE s.f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. — Tele- -|- [antropo] fagie.
    TELEFICÂ, pers. 4 teleficam, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la pers. 4, 5, 6). A introduce televiziunea fn diverse domenii de activitate. — Tele- + [electri] fica. — teleficâre s.f.; teleficât, -ă adj.
    TELEFILMOTECĂ, telefilmoteci, s.f. Filmotecă a televiziunii. — Tele- -f filmotecă.
    TELEFOILET6N, telefoiletoane, s.n. Foileton de t eleviziune. [Pr.: -fo-i-] — Tele- + foileton.
    TELEFONÂRE s.f. Acţiunea de a telefona. — V. telefona.
    TELEFONAT s.n. Faptul de a telefona. — V. telefona. -
    TELEFONOMETRU, telefonometre, s.n. Contor pentru înregistrarea numărului şi duratei -convorbirilor telefonice. — Din fr. t61ephonometre.
    TELEFOT O GRAFIC, -A, telefotograficiy -cey adj. Referitor la telefotografie, de telef olograf ie, din tele-f otografie. — Din fr. telephotographique.
    TELEGN0ZIS s.n. (Psih.) Cunoaştere prezumtivă a evenimentelor îndepărtate (ca loc sau timp) pe alte căi decît cele perceptive şi intelectuale. — Din engl. telegnosis.
    TELE GONDOLA, telegondoley s.f. Bancă cu două locuri, amenajată pentru transportul pe cablu al persoanelor. — Teje- -f; gondolă.
    TELEINFORMATIC, -A, teleinformaticiy -cey s.f., adj. 1. S.f. Ramură a informaticii car# prelucrează informaţia transmisă la distanţă, în scopul asigurării accesului multiplu al beneficiarilor la un sistem de calcul cu performanţe ridicate. 2. Adj. De teleinforma-tică (1). [Pr.: -le-in-] — Din fr. tâleinformatique.
    TELEINTER V IU, teleinterviuri, s.n. Interviu realizat pentru a fi transmis la televiziune. [Pr.: -le-in-] — Din fr. tele-interview, engl. tele-interview.
    TELE ÎNREGISTRARE, teleînregistrâri, s.f. înregistrare de la distanţă. [Pr.: -le-în-] — Tele- -f înregistrare.
    TELELfîCŢIE, telelecţiiy s.f. Emisiune şcolară de televiziune concepută ca o lecţie. — Tele- -f- lecţie.
    TELEMAGAZlN, telemagazine, s.n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2).
 —  Tele- + magazin.
    telejuAtic, -A, telematici, -cey s.f., adj. 1. S.f. Tehnică de transmitere şi prelucrare automată a informaţiei la mare distanţă prin intermediul sateliţilor şi al altor procedee moderne de comunicaţie. 2. Adj. Care foloseşte reţelele de telematică (1). — Din fr. t&ematique.
    TELEMECÂNIC, -Ă, adj. Care controlează şi comandă de la distanţă, prin dispozitive electrice, funcţionarea mecanismelor.
181
TELEOBSERVA—^TENSIONA
   TELE OBSERVĂ, teleobserv, vb. I. Tranz. A observa de la distanţă. [Pr.: -le-ob-] — Ţele- + observa. — teleobservare s.f.
   TELEOBSERVATOR, teleobserv atori, s.m. Persoană care teleobservă. [Pr.: -le-ob-] — Teleobserva -f suf. -tor.
   TELEONOMlE s.f. 1. (Fii.) Teleologie. 2. (Biol.) Determinare obiectivă a mecanismelor de reglare celulară. [Pr.: -le-o-] — Din fr. teleonomie.
   TELE OPERAT OR, teleoperatori, s.m. Robot1 controlat printr-un sistem de telecomunicaţii de către un operator uman. [Pr.: -le-o-] — Din engl. teleoperator, fr. teleoperatcur.
   TELEORMĂNEĂN, -Ă, teleormăneni, -e, s.m., adj.
1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Teleorman. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Teleorman. [Pr.: -le-or-] — Teleorman (n. pr.) -f suf. -ean.
   TELEORMĂNEÂNCĂ, teleormănence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Teleorman. + Locuitoare din judeţul Teleorman. [Pr!: -le-or-] — Teleormănean -f suf. -că. \
   TELEPUBLICITÂTE s.f, Publicitate prin televiziune (2). — Tele- + publicitate.
   TELERECEPTOR, telereceptori, s.m. (Biol.) Sistem exteroceptiv vizual, auditiv sau olfactiv care permite percepţia stimulilor de la distanţă. —■ Din fr. tel6-rfoepteur.
   TELERECITĂL, telerecitaluri, s.n. Recital susţinut în cadrul unei emisiuni de televiziune. — Tele- -f-recital.
   TELEREDĂCTOR, -OĂRE, teleredactori, -oare, s.m. şi f. Redactor al emisiunilor de §televiziune. — Tele- -f-redactor.
   TELEREDĂCŢIE, teleredacţii, s.f. Redacţie a emisiunilor de televiziune. — Tele- + redacţie.
   TELEREPORTÂJ, telereportaje, s.n. Reportaj transmis la televiziune. — Din fr. telereportage.
   TELIJREP6RTER, -A, telereporteri, -e, s.m. şi f. Reporter al televiziunii. — Din fr. t616reporter.
   TELE SCAUN, telescaune, s.n. 1. Teleferiq amenajat cu un fel de scaune pentru transportul persoanelor.
2. Scaun suspendat prin bare fixate pe cablu la intervale fixe. — Tele- -f- scaun.
   TELESCHl, teleschiuri, s.n. Instalaţie de teleferic în care cablul poartă la urcuş persoanele pe schiuri. — Din fr. t&eski.
   telesemnalizA, pers. 3 telesemnalizează, vb. I. Tranz. (Despre instalaţii, agregate etc.) A transmite la distanţă informaţii de control referitoare la starea lor. — Tele- -f semnaliza. — telesemnalizâre s.f.
   TELESPÎCHER, (1) telespicheri, s.m., (2) telespiche-re, s.n. 1. S.m. Crainic de televiziune. 2. S.n. Aparat pentru comunicaţii bilaterale la distanţe relativ ijiici. [Var.: teleşpicher s.m., s.n.] — Tele- -f- spicher.
   TELESPORT s.n. Emisiune de televiziune cu caracter sportiv. — Tele- -f sport.
   TELEŞCOAlA s.f. Emisiune de televiziune pentru elevi prezentată sub forma unor lecţii. — Tele- -f şcoală.
   TELESPÎCHER s.m., s.n. v. teleşpicher.
   TELETAX s.n. Contor care stabileşte costul unei convorbiri telefonice în funcţie de durata acesteia. — Tele- -f- taxfare].
   TELETEX, teletexuri, s.n. Sistem de transmitere rapidă a documentelor în forma originală, cu ajutorul unui telex perfecţionat. — Din fr. t616texte.
   TELETRANSP6RT s.n. Transport cu telefericul. — Tele[feric] -f transport.
   TELEVIZltJNE s.f. Emisiune, program de televiziune (2) transmis prin televiziune (1).
   TELE VIZ ORf ST, televizor işti, s.m. Depanator de televizoare. — Televizor + suf. -ist.
    televizuAl, -A, televizuali, -e, adj. Referitor la emisiuni de televiziune; de televiziune. [Pr.: -zu-al] — Din fr. televisuel.
    TELMATOLOGIC, -A, telmatologici, -ce, adj. Referitor la telmatologie, de telmatologie. — Din tel-matologic.
    TELMATOLOGIE s.f. Ramură a hidrologiei care studiază mlaştinile. — Din engl. telmatology.
    . TELOFAZĂ s.f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, cînd fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. — Din fr. telophase.
    teluromEtru, telurometre, s.n. Instrument electronic pentru măsurarea distanţelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. — Din fr. tellurometre.
    TELURtJRA, telururi, s.f. (Chim.) Sare a hidrogenului telurat. — Din fr. tellurure.
    TEMATOLOGIC, -A, tematologici, -ce, adj. Referitor la tematologie, de tematologie. — Din fr. th6ma~ tologique.
    TEMATOLOGIE s.f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulaţia temelor (1). — Din fr. thematologie.
    TEMBELIZA, tembelizez, vb. I. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) face nepăsător, indolent. — Tembel -f suf. -iza.-
    tembelizAnt, -A, tembelizanţi,~^te, adj. (Fam.) Care tembelizează. — De la tembeliza.
    TEMEINICI, temeinicesc, vb. IV. Tranz. (Rar)
A face să devină temeinic. — Din temeinic.
    TEMPERARE s.f. Acţiunea de a tempera2. — V. tempera2.
    TEMPOF0N9 tempofoane, s.n. Aparat folosit pentru modificarea duratei unei înregistrări cu sau fără schimbarea frecvenţei. — Din fr. tempophone.
    TEMPORIZA vb. L Tranz. A face să se producă cu intermitenţă.
    TENCUITOR, tencuitori, s.m. Meseriaş care tencu-ieşte. [Pr.: -cu-i-] — Tencui -f suf. -tor.
    TENDALŞT, tendalete, s.n. (Mar.) Tendă mică. [Var.: tendal^tă s.f.] — Din fr. tendelet.
    TENDALETA s.f. v. tendalet.
    TENDINiTA, tendinite, s.f. (Med.) Inflamaţie a ten-doanelor. — Din fr. tendinite.
    TENIClD, -A, tenicizi, -de, adj., s.n. (Substanţă) ‘ care distruge viermii plaţi; tenifug. — Din engl. t(a)eniacide.
    TENÎFtJG, -A, tenifuge, adj., s.n. (Substanţă) care distruge viermii plaţi; tenicid. — Din fr. tenifuge.
    TIÎNIS s.m. (Mai ales la pl.) încălţăminte pentru tenis. Pereche de tenişi.
    TENISlSTIC, -A, tenisistici, -ce, adj. Care ţine de tenis, referitor la tenis. — Tenis + suf. -istic.
    tenismAn, -A, tenismeni, -e, s.m. şi f. Jucător de tenis. [Var.: tenismen, -ă s.m. şi f.] — Din fr. ten-nisman.
    TENISMfîN, -A s.m. şi f. v. tenisman.
    TENORlNO s.m. Tenor care cîntă în falset. — Din it. tenorino.
    TENSIOACTlV, -A, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substanţe) Care poate modifica tensiunea superficială a unui lichid. [Pr.: -si-o-] — Din fr. tânsio-actif, engl. tensioactive.
    TEN SI O ACTIVITATE s.f. (Chim.) Proprietate a unei substanţe dintr-o soluţie de a modifica tensiunea' superficială a solventului. [Pr.: -si-o-] — Din frv ten-sio-activit6.
    TENSIONA, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. + Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] — Din fr. tensionner. — tensionâre s.f.; tensionat, -ă adj.
    TENSIONÂL, -ă, tensionali, adj. 1. (Med.) Referitor la presiunea lichidelor organice. ^ Care ţine de tensiune (4). 2. De încordare psihică. [Pr.: -si-o-] — Din fr. tensionnel.
    TENUTO adv. (Muz.; indică modul de execuţie) Respectînd valoarea exactă a notelor. ;[Pr.: -nu-] — Cuv. it.
    TEOFANlE s.f. (Livr.) Pretinsă apariţie sau manifestare a divinităţii. [Pr.: te-o-] — Din fr. thâophanie.
    TEOLOGIZĂ, teologizez, vb. I. Tranz. (Rar) A da caracter teologic. [Pr.: te-o-] — Din fr. theologiser.
    TERACOT adj. invar., s.n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roşiatic. 2. S.n. Culoare teracot (1). —wDin teracotă (der. regr.).
    TERACOTĂ s.f. Sobă de teracotă.
    TERACOTlST, teracotişti, s.m. Lucrător specializat în aplicarea teracotelor pe suprafaţa sobelor. — Teracotă -f suf. -ist.
    TERAPEtJT, terapeuţi, s.m.^ Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] — Din fr. therapeute.
    TERAPIE s.f. (îq, sintagma) Terapie intensiva = terapie prin care bolnavii imediat operaţi sau în stare foarte gravă sînt permanent asistaţi de personal medical în saloane speciale; reanimare. -
    TERARIU, terarii, s.n. 1. (Rar) Stîncărie. 2. Spaţiu amenajat pentru creşterea şi observarea şerpilor, broaştelor ţe.toase etc. [Pr.: -riu] — Din lat., fr., engl. terrarium, germ. Terrarium.
    TERASA, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja tera-samente pe un teren. — Din fr. terrasser. — terasâre s.f.; terasât, -ă adj.
    TERASlfiR, -A, terasieri, -e, adj., s.m. 1. Adj. (Care ţine) de terasament. 2. S.m. Lucrător la terasa-ment. [Pr.: -si-er] — Din fr. terrassier.
    TERATRONs.n. Emiţător de unde a căror lungime depăşeşte lungimile de undă ale luminii, dar este mai mică decît a celor folosite în radiolocaţie. — Din fr. teratron.
    TERCIUIT, -Ă, terciuiţi, -te, adj. Care este făcut terci; p. ext. strivit, zdrobit. — V. terciui.
    TERC6T, tercoturi, s.n. Material textil din fibre sintetice^ şi naturale. — Ter[gal] -f cot[on].
    TERÎNA, terine, s.f. (Livr.) Vas de pămînt smălţuit folosit în bucătărie pentru fierberea, coptul sau păstrarea alimentelor. — Din fr. terrine.
    TERlST, terişti, s.m. Soldat care beneficiază de reducerea termenului de serviciu militar. — Din pronunţarea iniţialelor l[ermen] r[edus] + suf. -ist.
 . TERMEN V<3X, termenvoxuri, s.n. Aparat mtizical electronic la care execuţia se face prin mişcarea mîinii în apropierea unei antene. — Din engl. termenvox.
    TERMICIÂN, termicieni, s.m. Specialist în găsirea mijloacelor pentru folosirea eficientă a energiei termice. [Pr.: -ci-an] — Din fr. thermicien.
    TERMIDORlAN, -Ă, termidorieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (La pl.) Nume dat participanţilor la lovitura de stat din Franţa de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1791). 2. Adj. Din 9 termidor, anul II. [Pr.: •ri-an] — Din fr. thermidorien.
    TERMI0N, termioni, s.m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatură (foarte) înaltă. [Pr.: -mi-ori]— Din engl. thermion.
    TERMI6NICĂ s.f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanţe' încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. thermionique. engl. tliermionics.
    TERMINAL, terminale, s.n. 1. Staţie de radioreleu, componentă a unei reţele de radiorelee. 2. Dispozitiv de intrare sau ieşire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 3. Element de conectare al componentelor electronice.
                                                                                                  îfENSIONÂL — TEftMO LlZÂ
                                                                          TErMinAt S -k, terminaţi, -te, adj. 1. (Despre acţiuni) Care a fost dus pînă la capăt; sfîrşit, isprăvit.
 2.  (Fam.; despre oameni) Pentru c&re nu mai există şanse de revenire la situaţia mai bună de dinainte; sfîrşit din punct de vedere material, fizic sau moral. — V. termina.
                                                                           TERMlST, termişti, s.m. Specialist în repararea şi întreţinerea centralelor termice. — Din fr. thermlste.
    TERMIST OR, termistori, sjn. Semiconductor a cărui rezistenţă variază puternic cu temperatura. — Din engl. thermistor.
    TERMOACUSTIC, -Ă, termoacustici, -ce, adj. Referitor la termoacustică, de termoacustică. [Pr. : -mo-a-] — Din fr. thermo-acougtique.
    TERMOANALGEZÎE s.f. (Med.) Insensibilitate la excitanţi termici care în mod normal produc durere. [Pr.: -mo-a-] — Din fr. thermo-analgâsie.
    TERMOANEMOMfÎTRU, termoanemometre, s.n. Aparat pentru determinarea vitezei vîntului . prin măsurarea rezistenţei electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] — Din fr. thermo-anemom&tre.
    TERM O APRINDERE s.f. Aprindere a combustibilului datorită unei zone calde a cilindrului motor cu cap de aprindere. [Pr.: -mo-a-] — Termo- -f- aprindere.
    TERMOBAROMfÎTRU, termobarometre, s.n. Instrument pentru măsurarea temperaturii şi presiunii atmosferice. — Din fr. thermo-barom&tre.
    TERMOCEÂS, termoceasuri, s.n. Ceas a cărui funcţionare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică. — Termo- -f- ceas.
    TERM OCOL Are, termocolâri, s.f. Lipire (a stofei) cu ajutorul căldurii. — După fr. thermocollage.
    TERMOCONTRACTĂBIL, -Ă, termocontractabili, -e, adj. (Despre materiale plastice) Care se contractă la căldură. — Termo- -f- contractaţii.
    TERMODISPfiRSIE s.f. (Biol.) Termoliză. — Termo--f dispersie.
                                                                          TERMOELEMfîNT, termoelemente, s.n. (Tehn.) Ter-mocuplu. [Pr.: -mo-e-] — Din engl. thermoelement.
    TERMOENERGfÎTlC, -Ă, termoenergetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a energeticii care se ocupă cu producerea şi folosirea energiei termice. 2. Adj. Referitor la termoenergetică (1). [Pr.: -mo-e-]—Din ir. thermo-e-nergâtique.
    ŢERM OENER GETICIÂN, -A, termoenergeticieni, -e, s.m. şi f. Specialist în termoenergetică (1). [Pr.: -mo-e-ner-ge-ti-ci-an] — Din fr. thermo-6nerg6ticien.
    TERMOFIL -Ă adj. (Despre plante) Iubitor de căldură'
    TERMOFOSFAT, termofosfaţi, s.m. Îngrăşămînt chimic obţinut prin încălzirea puternică a fosfaţilor naturali. — Din fr. thermophosphate, rus. termo-fosfat.
    TERMO GRAFIC, -A, tertnografici, -ce, adj. Referitor la termografie, de termografie. — Din fr. ther-mographique.
    TERMOGRAFIE s.f. (Med.) Metodă de diagnosticare (a cancerului) bazată pe identificarea unor zone ale corpului uman în care temperatura diferă de cea normală, semnalînd prezenţa tumorilor. — Din fr. thermographie.
    TERMOGRAMA, termograme, s.f. Diagramă a temperaturii obţinută pe termograf. — Din fr. ther-mogramme, engl. thermogram, germ. Thermogramm.
                                                                             TERMOIZOLÂ, termoizolez, vb. I. Tranz. A izola
 (2) termic. [Pr.: -mo-i-] — Din fr. thermoisoler. termoizolât, -ă adj.
    termoizolAţie, termoizolaţii, s.f. Termoizo-lare. [Pr.: -mo-i-] — Termo- izolaţie.
    TERMOLlzA s.f. (Biol.) Complex proces fiziologic prin care organismul pierde surplusul de căldură; termodispersie. — Din fr. thermolyse.
183
TERMOLUMINESCENT - THAILANDEZ
    TERMOLUMINESCENT, -Ă, termoluminescenţi, -te, adj. Cu termoluminescenţă. [Var.: teţmoluminiscent, -ă adj.] — Din fr. *thermoluminescent.
    TERMOLUMINISCflNT, -A adj. v. termolumi-nescent.
    TERMOMINERAL, -A, termominerali, -e, adj. (Despre izvoare, apă) Termal şi cu săruri minerale. — Termo- -f mineral.
    TERMOPĂUZĂ -s.f. Strat al atmosferei înalte ce 6epară termosfera de exosferă şi în care temperatura rămîne constantă. [Pr.: -pa-u-] — Termo- -f pauză.
    TERMOPiLA, termo pile, s.f. Pilă termoelectrică. — Din engl. thermopile.
    TERMOPLĂST, termoplaste, s.n. Masă plastică ce se înmoaie prin încălzire. — Din fr. thermoplaste.
    TERMOPROPULSARE, termopropulsâri, s.f. Propulsare prin energie termică. — După fr. thermopro-pulsion.
    TERMOPROTECT6R, -O Are, termoprotectori, -ioare, adj. Care asigură termoprotecţia. — Termo- -f protector.
    TERMO PROTECŢIE, termoprotecţii, s.f. Ansamblu de operaţii şi mijloace tehnice care protejează de efectele încălzirii excesive. — Termo- + protecţie.
    TERMORADIĂNT, -A, termoradianţi, -te, adj. (Fiz.; despre corpuri) Care radiază căldură. [Pr.: -di-ant] — Termo- + radiant.
    TERMOREGLA, termoreglez, vb. I. Tranz. A produce fenomenul de termo reglare. — Din fr. thermo-
^TERMOREZISTENT, -A, termorezistenti, -te, adj. (Despre unele materiale) Rezistent la căldură. — Din fr. thermorfoistant,
    TERMO SENSIBIL, -1, termosensibili,      -e,  adj.
Sensibil la căldură. — Din fr. thermosensible.
    TERM O SEN SIBILITĂTE, termosensibilitâţi, s. f. Sensibilitate la căldură. — Din fr. thermosensibilitG.
    TERMOSOL tJBIL, -Ă, termosolubili, -e, adj. Solubil la cald. — Termo- -f solubil.
    TERMOSTABILITATE s.f. Calitatea de a fi termo-stabil. —. Din fr. thermostabilltâ.
    TERMOSTATARE s.f. Operaţie de menţinere a temperaturii constante într-o incintă, într-un recipient. — Din termostat.
    TERMOSTĂTIC, -Ă, termostatici, -ce, adj. Referitor la termostat, de termostat. + Care menţine o anumită temperatură (stabilă şi echilibrată). — Din fr. thermostatique.
    TERMOSUDÂBIL, -A, termosudabili, -e, adj. Care poate fi sudat prin căldură. — Termo- + sudabil.
    TERMOTACTÎSM s.n. (Biol.) Reacţie a microorganismelor la variaţiile de temperatură. — Din fr. thermotactisme.
    termovizOr, termovizoare, s.n. (Med.) Aparat folosit pentcu diagnosticarea bolilor vaselor sangvine. — Din rus. termovizor.
    TEROFÎTĂ, terofite, s.f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-şi forma organe de iernare (muguri, rizomi) şi care se înmulţeşte numai prin seminţe. O (Adjectival) Plantă terofită. — Din fr. th6-rophytSs.
    TEROSONA, terosonez, vb. I. Tranz. A supune un autoturism unei operaţii de întreţinere preventivă constînd în aplicarea unui strat protector anticorosiv pe suprafaţa inferioară a caroseriei. — Din germ. Terosson [Werke] — terosonâre s.f.; terosonât, -ă adj.
    TEROŢfiHŞriC, -A, terotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Domeniu interdisciplinar cu implicaţii în proiectarea, construirea, exploatarea,' întreţinerea şi repararea pieselor şi organelor de maşini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). — Din engl. terotechnics.
 184
     TERPIN s.n. Substanţă chimică obţinută prin hidratarea esenţei de terebentină. O Hidrat de terpin = substanţă chimică utilizată ca medicament expecto-rant. [Var.: terpînă s.f.] — Din fr. terpine.
     TERPiNA s.f. v. terpin.
     TERPIN<5L s.n. Substanţă chimică întrebuinţată în parfumerie. — Din fr. terpinol.
     TERRAFORMING s.n. Preocupare care vizează remodelarea condiţiilor existente pe o planetă, făcîn-du-le asemănătoare celor de pe Pămînt. [Pr.: -for-] — Cuv. engl.
     TERZIMAN s.m. v. tergiman.
     TESALIC, -A, tesalici, -ce, adj. Din Tesalia,. privitor la Tesalia. — Tesalia (n. pr.) -f suf. -ic.
     TESTER s.n. P. gener. Orice aparat, dispozitiv care serveşte testărilor.
     TETANÎSM s.n. (Med.; impr.) Tetanie. — Din fr. tâtanisme.
     TETEGrA, tetiere, s.f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun pe care se sprijină capul. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. teti&re.
     TlSTRA2 s.n. Ţesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe faţă alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecţionat din acest material. <> (Adjectival) Maiou tetra. — Denumire comercială.
     TETRACLORMETAN s.n. (Chim.) Tetraclorurâ de carbon. — Din fr. t6trachlorm&thane, engl. tetrachlor-methane.
     tetracromAtic, -A, tetr acromatici, -ce, adj. în patru culori. — Din engl. tetrachromatic.
     TETRADACTtL, -Ă, tetradactili, -e, adj. (Biol.) Care are cîte patru degete la fiecare membru. — Din fr. tâtradactyle.
     TETRAEDRlT s.n. Minereu de cupru şi argint. [Pr.: -tra-e-] — Din fr. t6tra6drite.
     TETRAF6NIC, -A, tetrafonici, -ce, adj. (Rar) Cua-drofonic. — Din fr. tâtraphonique.
     TETRAFONlE s.f. (Rar) Cuadrofonie. — Din fr. tâtraphonie.
     TETRA GRAmA, tetragrame, s.f. (Livr.) Nume format din patru litere; p. ext. grup de patru litere. — Din fr. tetragramme.
     TETRAHIDROBENZEN s.m. (Chim.) Cicloalchenă cu şase atomi de carbon în moleculă. — Din fr. t^tra-hydrobenz&ne, engl. tetraUydrobenzene.
     TETRAONIdA, tetraonide, s.f. (La pl.) Familie de păsări galinacee reprezentată prin ieruncă; (şi la sg.) pasăre din această familie. [Pr.: -tra-o-] — Din Fr. t6traonid6s.
     TETRAPODÎE, tetrapodii, s.f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). — Din fr. tâtrapodie, engl. tetrapody.
     TETRARHAT, tetrarhate, s.n. (Ist.) Demnitate de tetrarh. ♦ Tetrarhie. — Din fr. tetrar(c)hat.
     tetrasilAb, tetrasilabe, s.n. Cuvînt sau (mai rar) vers format din patru silabe. — Din fr. tetrasyllabe.
     TEURGlE s.f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] — Din fr. thfrirgie, lat. theurgia.
  -  TEXOPRÎNT s.n. Procedeu de obţinere a unui dispozitiv prin fotografierea directă a'fermei de tipar înalt. — Din germ. Texoprint.
     TEXTURA, texturez, vb. I. Tranz. A face să crească volumul fibrelor sintetice textile în vederea îmbunătăţirii calităţii termoizolante, extensibile etc. — Din engl. texture. — texturăre s.f.; texturât, -ă adj.
     THAILANDEZ, -A, thailandezi, -e, s.m. şi f., adj.
  1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Thailanda.
  '2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Thailanda. — Din fr, thailandais.
THALIDOMIDĂ - TITREMETRIE
    THALIDOMlDĂ s.f. (Farm.) Tranchilizant şi anti-vomitiv cu acţiune nocivă asupra fătului cînd este administrat femeilor gravide. — Din englf, fr. thali-domide.
    THRILLER s.n. Roman, piesă de teatru sau film de groază. [Pr.: trilăr] — Cuv. engl.
    TIAMÎNĂ s.f. (Farm.) Vitamina Bi. [Pr.: ti-a-]
 —  Din fr. thiamine.
    TIBETÂN, -ă, tibetani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Tibet. — Din fr. tibetain.
    TIFLOCOLÎTĂ, tiflocolite, s.f. (Med.) Colită localizată în cec2. — Din fr. typhlocolite.
    TIFLOGRĂF, tiflografe, s.n. Instrument cu ajutorul căruia scriu nevăzătorii. — Din fr. typhlographe.
 4  TTFLOGRĂFIC,*-Ă, tiflografici, -ce, adj. Referitor la tiflografie, de tiflografie^ — Din fr. typhlographique.
    TIFLOGRAFlE s.f. Sistem de scriere în relief pentru nevăzători. Din fr. typhlographie.
    TIFLOLOGlE s.f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea şi ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea şi calificarea nevăzătorilor. — Din fr. typhlologie.
    TIFLOMEGALlE s.f. (Med.) Hipertrofie a cecului2 ca urmare a unei alimentaţii vegetale abundente. — Din fr. typhlomegalie.
    TIFOÎDIC, -Ă, tifoidici, -ce, adj. (Med.) De febră tifoidă, referitor la febra tifoidă. [Pr.: -fo-i-] — Din fr. typhoîdique.
    TIFOZĂ s.f. (Med. vet.; în sintagma) Tifoză aviară = boală a puilor de găină produsă de un virus din grupul bacteriilor paratifice. — Din fr. typliose.
    timariGt, limarioţi, s.m. (înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulţi mercenari întreţinuţi de el. — Din fr. timariot.
    TIMBRÂ vb. I. Tranz. (Despre cîntăreţi) A-şi exersa vocea în vederea obţinerii unui timbru plăcut şi bine marcat.
    TIMBRÂL, -Ă, timbrali, -<?, adj. (Muz.) Caracteristic timbrului (2). — Timbru -j- suf. -al.
    TIMBRÂT, -A adj. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut şi bine marcat.
    TIMBROLOGlE s.f. (Rar) Filatelie. - Din fr. timbrologie.
    TIMBRU s.n. (în sintagma) Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale.
    TIMÎE s.f. (Psih.) Stare afectivă obişnuită a unui individ. — Din lat., engl. thymia.
    timişeAn, -A, timişenir -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Timiş. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din juieţul Timiş. — Timiş (n. pr.) -f suf. -ean.
    TIMIŞEĂNCĂ, iimişence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Timiş. + Locuitoare din judeţul Timiş. — Timişean -f- suf. -că.
    timişorean, -A, timişoreni, -<?, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Timişoara.
 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Timişoara. — t Timişoara (n. pr.) + suf. -ean.
    TIMIŞOREANCĂ, timişorence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Timişoara. ^ Locuitoare din municipiul Timişoara. — Timişorean -f- suf. -că.
    TIMORĂ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.] A speria; a intimida. — Din timorat (der. regr.j. — timorare s.f.
    TIMPAN OPLA&TÎE, timpanoplastii, s.f. (Med.) Operaţie prin care se încearcă refacerea timpanului perforat. — Din fr. tympanoplastie.
    TIMPANOTOMlE, timpanotomii, s.f. (Med.) Para-centeză a timpanului. — Din fr. tympanotomie.
    TINTOMETRU, tintometre, s.n. Tip de colorimetru în care culoarea (concentraţia) unei soluţii se determină
 prin compararea ei cu sticle colorate. — Din germ. Tintometer. s
    TIOCOL, tiocoli, s.m. (Chim.) Produs sintetic asemănător prin unele proprietăţi cu cauciucul. [Pr.: ti-o-] — Din fr. thiokol, germ. Tiokol.
    TIPAR s.n. (în sintagmele) Tipar adine = calco-grafie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief.
    TIPĂRIT OR, tipăritori, s.m. (înv.) Muncitor care lucrează tipare (2). — Tipări -f suf. -tor.
    TIPICITÂTE s.f. Caracterul a ceea ce este tipic *.
 —  Tipic 2 -f- suf. -itate.
    TIPIZÂT, -Ă, tipizaţi, -te, adj. Cu particularităţi proprii unui .tip (2). — V. tipiza.
    TIPODIMENSltJNE, tipodimensiuni, s.f. Dimensiune standardizată. [Pr.: -si-u-] — Tip -f dimensiune.
    TIPOGRAFIĂT, -Ă, tipografiaţi, -te, adj. (Despre mărci poştale) Care este imprimat la tipar înalt. —-V. tipografia.
    TIPOMETRÎE s.f. Procedeu mai vechi de reproducere a hărţilor şi figurilor geometrice, folosind forme compuse din elemente tipografice şi clişee. — Din fr.^ typom^trie.
    TIPOT15CĂ, tipoteci, s.f. Colecţie a seturilor •complete de caractere tipografice şi litere (din toate scrierile lumii).- — Tip[ografie] + suf. -tecă.
    TIR 1 s.n. Tragere la ţintă în procesul de instruire militară.                 ;
    TIR2, tiruri, s.n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internaţional de mărfuri. — Din iniţialele t[ransport] i[nternaţional] r[utier].
    ’TÎRA interj. (în expr.) A ţine tira = a ţine hangul.
 —  Onomatopee.
    TIRANIOÎI) s.n. (Livr.) Ucidere a unui tiran.
 ^ S.m. Ucigaş al unui tiran. — Din fr. tyrannicide.
    TIRANIZARE s.f. Acţiunea de a tiraniza şi rezultatul ei. — V. tiraniza.
    TIRATRON, tiratroane, s.n. (Fiz.) Triodă cu descărcare în gaz. — Din fr. Thyratron.
    TIRE O GL OBU LÎNĂ s.f. (-Biol.) Substanţă bogată în iod, prezentă în glanda tiroidă. [Pr.: -re-o~] — Din fr. tbyreoglobuline.
    TIREOTOXICOZĂ, tireotoxicoze, s.f. (Med.) Boală provocată de intoxicarea organismului cu hormoni iiroidieni în exces. [Pr.: -re-o-] — Din fr. thyreotoxi-cose.
    TIREOTROP s.n. (Biol.) Hormon secretat de hipofiză, avînd rolul de a stimula şi controla funcţia tiroidei. [Pr.: -re-o-] — Din fr. thyr^otrope.
    TIRISTOR, tiristoare, s.n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni? de conduc-tibilităţi alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducţie şi invers. — Din engl., fr. thyristor.
    TIROIDÎSM s.m. (Med.) Denumire generică pentru bolile glandei tiroide. [Pr.: -ro-i-] — Din fr. thyroldisme.
    TIROIDÎTĂ, tiroidite, s.f. (Med.) Boală constînd în inflamaţia tiroidei. [Pr.: -ro-i-] — Din fr. thyroidite.
    TIŞLĂIFĂR, tişlaifăre, s.n. (Reg.) Milieu. — Din germ. Tischlăufer.
    TITANESC, -Ă, titaneşti, -e, adj. (Rar) Titanic. — Din fr. titanesque.
    TITANÎSM s.n. 1. (Livr.) Spirit de revoltă. + Atitudine de revoltă specifică geniului romantic. 2. Ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu. — Din fr. titanisme.
    TITIRISÎ, titirisesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Pop. şi fam.) A (se) dichisi. — Et. nec. — titirisire s.f.; titi-risit, -ă adj.
    TITRIMETRÎE s.f. (Chim.) Volumetrie. - Din fr. titrimâtrie.
185
--Wvxî&şk
      TITULARIZARE, titularizări, s.f. Acţiuriek de a titulariza "şi rezultatul ei. — V. titillarhfti.
      TITULARIZAT. titularizaţi, -te, a<dj. ((t)e&p're
   î^ersoane) (Căre a devenit ’titiilar al postiiliii îYi yc&Vfc funcţiona pînă atiiriei 'în ^provizoriu. — V. titu-
   rjza. ?
      tWhErs.f. Actiihie-a(do-'a'iiVi. V. tivi.
      ^TlriT, ■-&, tiviţi, *te,;&dj. (Despre ţesături, obiecte (de,-îmbrăcăminte) vCu tiv. — V. tivi.
      'FÎXO'teOPÎE s.f. (Fiz.) Transformare reversibilă • a ihiui^gel în sol, în urma unei agitări, a acţiunii ultra-
   1 Citeţelor etc. — Djn fr. tixotropie.
      TÎRGMUREŞEAN, -A, tlrgmureşeni, -e, s.ni., adj.
   1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Tîrgu-Mureş. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Tîrgu-Mureş. — Tîrgu-Mureş (n. pr.) + suf. -ean.
      TÎRGMUREŞEÂNCA, tirgmureşence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Tîrgu-Mureş. ^Locuitoare din municipiul Tîrgu-Mureş. — Tîrgmureşean -f suf. -că.
      TÎRGOVIŞTEAN, -A, tîrgovişteni, -ey s.m., adj..
•  l. S.m. Persoană născută şi .crescută în municipiul TîrgQvişte. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Tîrgovişte. — Tîrgovişte (n. pr.) -f suf.. -ean.
      TÎRGOVIŞTEANCA, tîrgoviştencey sX Femeie născută şi crescută în municipiui Tîrgovişte. ♦ Locuitoare din municipiul Tîrgovişte. Tlrgoviştean + suf. -că.
      tîrlI, tîrlesc, vb. IV. Ţranz. (Reg.) A Ingrăşa pămîntul prin aşezarea tîrleţ (2) pe o porţiune de teren. — Din tîrlă. — tîrUre s.f.; tîrţit, adj.
      TÎRSĂ, tir se, s.f. (Bot.reg.) Papură mică ţ T.yphct minima). — Din ucr. tirsa.
      TÎŢOAlE, tiţoi, s.f. (Bot.reg.) Smîntfcniică (2j (Orobanche cumana). [Pr.: -oa-ie] — Et. nee.
      TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi, ♦ Cuvînt-care marchează o greşeală în acest joc. — Et.. nec.
      TOCOLOGÎE s.f. (Med.) Studiu al actului' naşterii.
   —  Din fr. tocologie.
      TOCULEŢ, toculeţc, s.n. JDiminutiv al lui toc 3.. — Toc 3 -f- suf. -ulet.
      TOKldT, -Ă, tokioţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.nî.. şi f. Persoană născută şi crescută în Tokio. 2. Adj.r s.m. şi f. (Locuitor) din Tokio. [Pr.: -ki-ot] — Takiot (n. pr.) -f suf. -ot.
      TOLOMETRU, tolometre, s.n. (Fiz.) Turbidînietru..
   —  Din fr. tholometre.
      tolstoian, -A, lolstoieni, -e, adj. De Tolistoi’,, al lui Tolstoi; în maniera lui Tolstoi. [Pr.: -sto-ianj] — Tolstoi (n. pr.) -j- suf. -ian.
      tombAl, -A, tombali, -e, adj. (Livr.) De mormmt; funerar. — Din fr. tombal.
      TOMOGRAF, tomografe, s.n. (Med.) Aparat follosi#. pentru tomografii. — Din tomografie (der. regr;.)..
   TOM-TOM, tom-tomuri, ‘s.n. Tobă de dimensiuni mici folosită în muzica modernă şi de jaz. — Diii engl.. tom-tom.
   TONAL, -A, tonali, -e, adj. Referitor lai tem2' sau la tonalitate. — Din fr. tonal.
   TONÂRE s.f. (Fot.) Virare.
   TONETA, tonele, s.f. Gheretă, stand mic- pentru; comerţul stradal. — După fr. tonnelet „butoiaş“.
   TONIC ARDlAC, tonicardiace, s.n. (Med.) Tonic administrat în insuficienţa cardiacă. — Din fr. toni-* -cardiaque.
   tonifiEre, tonificri, s.f. Tonificare. [Pr.: -/*-e-],!
   —  După fr. tonification.
   tonomEtric, -ă, tonometrici, -ce, adj. Referitor' la tonometrie. — Din fr. ^tonometrique.
   TONOMETRiE s.f. 1. Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluţiilor nevola-
   tile, în soqpiii determinării greutăţii moleculare a substanţelor dizolvate. ♦ Măsurarea presiunii de vapori a unei soluţii. 2. (Med.) Măsurare a tensiunii (intra-oculare). — Din fr. tonometrie, germ. Tonometrie.
    tonomEtru, tonometrey s.n. (Fon.) Aparat electronic pentru extragerea şi măsurarea frecvenţei fundamentale a semnalelor vorbirii. — Din fr. tono-metre.
    TONOSCOP, tonoscoape, s.n. (Med.) Aparat folosit pentru tonoscopie. — Din tonoscopie (der. regr.).
    TONOSCOPIE, tonoscopii, s.f. (Med.) Măsurarea tensiunii din artera centrală a retinei. — Din fr. tonoscopie.
    TONTOROI s.n. (Fam.; în expr.) A juca (pe cineva) tontoroiul — a obliga (pe cineva) Să se supună dorinţelor, capriciilor cuiva.
    T6PIC adj., s.n. (Medicament) aplicat local, extern.
    TOPINAMBtJR, topinamburi, s.m. (Bot.) Nap (2) (H(lianthus tuberosus) . — Din fr. topinambour.
    TOPlST, topisti, s.m. Persoană care stabileşte topuri2.s— Top 2 + suf. -ist.
    TOPOCENTRU, topocentre, s.n. (Astron.) Locul de observaţie considerat ca punct de origine. — Topo- -f centru.
    TOPOCLIMATOLOGIC, -A, topoclimatolcgici, -ce, adj. Referitor la topoclimatologie, de topoclimatologie.
 —  Din fr. topoclimatologie.
    TOPOCLIMATOLOGIE s.f. Ramură a climatologiei care studiază datele meteorologice din imediata apropiere a^solului. — Topo- + climatologie.
    TOPOLOGIC, -Ă, topologici, -ce> adj. Referitor la topologie, de topologie. — Din fr. topologique.
    TOPOMETRlST, -Ă, topometrişti, -ste, s.m. şi f. Topometru. — Topometru + suf. -ist.
    TORACENTEZĂ, toracenteze, s.f. (Med.) Puncţie a peretelui toracic. — Din fr. thoracentese.
    TORACOSCOPÎE, toracoscopii, s.f. (Med.) Pleuro-scopie. — Din fr. thoracoscopie.
    TORACOTOMlE, toracotomii, s.f. (Med.) Rezecţie a mai multor ^coaste. — Din fr. tlioracotomie.
    TORCRETÂ, torcrctez, vb. I. Tranz. (Constr.) A aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafaţă. — Din germ. torkretie-ren. — torcretâre s.f.
    TORNÂDĂ 2, tornade, s.f. Dedicaţie care încheia poezia trubadurilor şi în care se reluau o idee şi unele versuri deja exprimate. — Din fr. tornada.
    TORP4LĂ s.f. (Ieşit din uz ; în compusul) Om-torpilă = torpilă (1) condusă la ţintă de unul sau doi oameni, care se îndepărtau după ce o prindeau de fundul navei.
    TORSĂTtJRĂ, torsături, s.f. Ceea ce s-a tors (1); tort1 (1). — Tors 1 -f suf. -ătură.
    TORSIONĂ, torsionez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) răsuci. [Pr.: -si-o-] — V. torsiune. — torsionâre s.f.; torsionat, -ă adj.
    TORŞON, torşoane, s.n. (Franţuzism) Bucată de cîrpă, de vată etc. — Din fr. torchon.
    TORTÂR, -Ă, tortari, -e, adj. (Rar; despre vase de ceramică) Cu toarte. O (Substantivat) Tortare de lut. — Toartă 4- suf. -ar.
    TORŢIONAR, -ă, torţionari, -e, adj., s.m. (Livr.)
 1. Adj. De tortură. 2. S.m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. tortionnaire.
    TOTALIZANT, -A, totalizanţi, -te\ adj. Care totalizează. — Din fr. totalisant.
    TOT-TEREN adj. invar. (Despre autovehicule) Care este echipat în aşa fel, încît să poată rula pe orice teren, păstrîndu-şi performanţele. — Tot -f- teren (după fr. tout-terrain).
    TOVÂRĂŞA s.f. art. (Fam.) Educatoare, învăţătoare sau dirigintă în şcoala generală.
TOVĂRĂŞEL - TRANSFORMAŢIONALISM
    ŢOVĂRĂşfiL, -ÎCĂ, tovărăşei, -ele, s.m. şi f. (Fam.) Diminutiv al lui tovarăş. — Tovarăş + suf. -el. — Tovărăşică: cu schimbare 'de suf.
    TOYĂRĂŞfiŞTE adv. Ca între tovarăşi — Tovarăş -f suf. -este.
    TOXICODERMlE, toxicodermii, s.f. (Med.) Toxi-dermie. — Din fr. toxicodermîe.
    TOXICOFOBIE, toxicofobii, s.f. Teamă patologică de otrăvire; toxofobie. — Din fr, toxicophobie.
    TOXICOGfiN, -A, toxicogeni, -e, adj. Care produce o substantă toxică. — Din fr. toxicogene.
    TOXIDERMÎE, toxidermii, s.f. (Med.) Erupţie cutanată datorită unei substanţe toxice; toxicodermie.
—  Din fr. toxidermie.
    TOXOFOBIE, toxofobii, s.f. (Med.) Toxicofobie. — Din fr. toxophobie.
    TOXOPLASMA s.f. (Biol.) Protozoar parazit care se întîlneşte la unele mamifere, la păsări şi uneori la om. — Din fr. toxoplasme.
    TOXOPLASMdZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară provocată de toxoplasmă. — Din fr. toxoplasmose, engl. toxoplasmosis.
    TRACASÂNŢ, -Ă, tracasanţi, -te, adj. (Rar) Care tracasează. — Din fr. tracassant.
    TRACO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s.m. şi f., adj.
1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit In Dacia. 2. Adj. Care aparţine traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. — Trac + dac.
    TRACO-DACI^ -A» traco-dacici, -ce, adj. Traco-dac ţ2). — Traco-dao -f suf. 4c,
    TRACOL6G, tracologi, s.m. Specialist în tracologie.
—  Din tracologie (der. regr.).
    TRACOHSGIC, -A, tracologici, •ce, adj. Referitor la .tracologie, de tracologie., ~ Din tracologie.
    TRACOLOGIE s.f. Disciplină care studiază civilizaţia tracilor. — Din fr. thracoiogie.
    tracoman, -A, tracomani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă tracomanie. — Trac + man[ie].
    TRÂCOMANlE s.f. Exagerare a importanţei tracilor în elucidarea unor probleme de istorie, cultură etc. — Trac + manie.
    TRACTA2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. — Din fr. tractcr. — tractâre s.f.; tractat, -ă adj.
    TRADESCANŢIA s.f. Plantă erbacee perenă de apartament cu frunze colorate (Tradescantia zebrina).
—  Din lat. Tradescantia [zebrina], numele ştiinţific al tradesoantiei.
    TRADE-UNIONÎST, -A, trade-unionişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Membru) al trade-unionului. [Pr.: treid-iu-ni-o-nici] — Din fr. trade-imioniste.
    TRADUCE vb. III. Tranz. (în expr.) A traduce în viaţă = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza.
    TRAFOR, trafoare, s.n. Ornament arhitectural perforat. — Din it. traforo.
    TRAFORAT, -A, traforaţi, -te, adj. Care este prelucrat, executat prin traforare. 2. (Arhit.) Ornament cu trafoare. — V. trafora.
    TRAFORAT OR, traforatori, s.m. Muncitor care execută traforaje' — Trafora + suf. -tor.
    TRAFORfiTA, traforete, s.f. Şablon de trasare folosit în industria confecţiilor, la croit. — Din it. traforetto.
    TRAHEIdA, traheide, s.f. (Bot.) Vas lemnos (uni-celular) îngust şi uşor alungit, prin care circulă seva brută. [Pr.: -he-i-] — Din fr. trach&de.
    TRAHEOMICOZA, traheomicoze, s.f. (Bot.) Boală infecţioasă şi contagioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci. [Pr,: -ke-o*] ^ Din fr; treohâomycoge»
    trAiler, trailere, s.n. Remorcă folosită pontru transportul pieselor grele. — Din engl. trailer.
    TRANDADA, trandadale, s.f. (Reg.) Prostovol. [Var.: trandadâie s.f., trandavâi s.n.] — Et. nec.
    TRANDADAlE s.f. v. trandada.
    TRANDAFIR s.m. (Bot.; în compusul) Tranda-fir-galben = teişor (2) (Kerria-japonica).
    TRANDAVAl s.n. v. trandada.
    TRANSAFRICAN, -A, transafricani, -e, adj., s.n. (Şosea) care traversează Africa. — Trans- -f african (după fr. transafricain).
    TRANSAMAZ ONÎAN, -A , transamazonieni, -e, adj., s.n. (Şosea) care traversează Amazonia. [Pr.: -ni-an] — Din fr. transamazonien.
    TRANSARĂBIC, -Ă, transarabici, -ce, adj., s.n. (Şosea) care traversează Peninsula Arabică. — Din fr. transarabique.
    TRANŞAŞI ATIC, -A, transasiatici, -ce, adj. Care traversează Asia. [Pr.: -si-a-] — Din fr. transastatique.
    TRANSCEIVER s.n. Aparat de emisie-recepţie folosit, în special, în practica radioamatorilor. [Pr.: translvăr] — Cuv. "engl.
    TRANSCflNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr-.) A trece dincolo de..., a păşi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fii.) A depăşi limita cunoaşterii experimentale, perceptibile. — Din lat. transcendere, fr. transcender. — transcendere s.f.
    TRANSCENDENTALIST, -A, transcendentalişti, -ste, Adj., s.m. şi f, (Rar) (Adept) al transcendentalismului.
 — Din fr. transcendantaliste.
    TRANSCENDENTALITATE s.f. (Rar) Caracter
 transcendental. — Din engl. transcendentality,
    TRANSCENDENTALIZA, transcendentalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A atribui caracter transcendental. — Din engl. trangcendentalize.
    TRANSCONTAINER, transcontainere, s.n. Container de mare capacitate utilizat în transportul mărfurilor.
 — Din fr. transconteiner.
    TRANSCONTAINERIZA, transcontainerizez, vb. I.
 Tranz. A transporta cu transcontainer. — Din trans-container. — transcontainerlzăre s.f.
    TRANSCRIITOR, -OARE, transcriitori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care transcrie un text literar, o bucată muzicală etc. [Pr.: -scri-i-] — Transcrie -f-suf. -tor.
    TRANSDUtTflR, transductoare, s.n. (Tehn.) Dispozitiv care primeşte energie de o anumită formă şi o converteşte într-o altă formă de energie. — Din fr. (ransducteur.
    TRANSDtJCŢlE, transduclii, s.f. (Biol.) Transfer de material genetic între bacterii prin [intermediul bacteriofagelor. — Din fr. transduction.
    TRANSEUROPEAN, -A, transeuropeni, -e, adj. Care traversează Europa. [Pr.: -e-u-] — Din fr. trans-curoneen.
    TRANSFERABIL, -A, transferabili, -e, adj. Care poate fi transferat. — Din fr. tfansfVrabie.
    TRANSFILAj, transfilaje, s.n. (Mar.) Legături cu care se prind unele vele pe vergea. — Din fr. trans* filase.                  ^   '
    TRANSFORM AŢI ON AL, -A, transformaţionali, •es adj. (Lingv.; în sintagma) Gramatica transforrAaţio-nală=gramatică ce îşi propune găsirea unor structuri de* adîncime care, prin transformări succesive* şă permită obţinerea tuturor construcţiilor corectei posibile îiitr:o limbă. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl. trărisformationsî, fr: transformationnel.
    TRANSFORMAŢIONAtfSM s.n. (Lingv.) Cureiit care preconizează ş’i susţine gramatica transformaţii nală. [Pr.:- -ţi-o-) — Din engl. transfdrmatioiirfUgicu fr. transformatioiinalisni8i
TRANSGRESA - TREMIE
     TRANSGRESA, transgresez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să treacă dincolo de o limită; a încălca o lege, un regulament etc. — Din fr. transgresser. — transgresare s.f.; transgresat, -ă adj.
     TRANS GRESIE s.f. v. transgresiune.
     TRANSIGENT, -A, transigenţi, -te, adj. (Livr.) Care cedează uşor, care face concesii şi compromisuri; conciliant. — Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
     TRANSIGENŢA s.f. (Livr.) Atitudine transigentă-
 —  După fr. transigâance.
     ... TRANSLÂ, translez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A traduce (1). 2. A deplasa prin translaţie. — Din translaţie (der. regr.). — translâre s.f.
     TRANSLATlY, -A, translativi, -e, adj. (Despre un act juridic) Prin care se transferă un drept. — Din fr. ţranslatif.
     TRANSLITERA, transliterez, vb. I. Tranz. A face transliteraţia unui text. — Din fr. translitterer. — transliterare s.f.; transliterât, -ă adj.
     TRANSLOCA, transloc, vb. I. Tranz. (Livr.) A muta (1). — Din translocaţie (der. regr.). — translocâre s.f.; ţranslocat,^-ă adj.
     TRANSLOCAţIE, translocaţii, s.f. Mutare dintr-un loc în altul. + (Biol.) Mutaţie cromozomică constînd în ataşarea unui fragment de cromozom la alt cromozom. — Din lat. translocatio, -onis, fr. translocation.
     TRAN SMED JTERANE AN, -A, transmediteraneeni, -e, adj. Care traversează Mediterana. [Pr.: -ne-an] — Din fr. transmediterraneen.
     TRANSMI SIONIST, Iransmisionisti, s.m. Militar din trupele de transmisiuni. [Pr.: -si-o-] — Din transmisiune.
     transmobiilAţie, ' transmodulaţii, s.f. (Fiz.) Deformare a unei modulaţii prin suprapunerea alteia.
 —  Din fr. transmodulation.
     TRANSMUTA, transmut, vb: I. Tranz. A supune unei transmutaţii chimice. ♦ P. gener. A transforma, a schimba. — Din fr. transmuter. — transmutare s.f.
     transmut Abil, -A, transmutabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi transmutat. — Din fr. trans-mutable.
     TRANSNAŢIONAL, -A, transnaţionali, -e, adj. Care depăşeşte graniţele naţionale. [Pr.: -ţi-o-] — Din engl., fr. transnaţional.
     -  TRANSPIRARE s.f. Acţiunea de a transpira; transpiraţie. — V. transpira.
     TRANSPIRAT1 s.n. Faptul de a transpira. — V. transpira.
     transpirat 2, -A, transpiraţi, -te, adj. Care este acoperit cu transpiraţie; asudat, năduşit (1). — V. transpira.
     TRANSPLANT ABIL, -A, transplantabili, -e, adj. (Med.; despre organe, ţesuturi etc.) Care poate fi transplantat. — Din fr. transpIantaMe.
     TRAtfSPLANTOLOGiE s.f. (Med.) Disciplină care studiază şi pregăteşte organele, ţesuturile pentru transplant. — De la transplant (după biologie).'
     TranssexuAl, -A, transsexuali, -e, adj. (Biol.) Referitor la trecerea de la un sex la altul. [Pr.: -xu-al]— Din fr. transsexuel, engl. transsexual.
     TRANSTRAV s.n. (Cin.) Procedeu de filmare constînd din folosirea simultană şi în sens contrar a unui transfocator şi a travellingului -- Trans[focator] -f trav[elling].
     transvErter, transvertere, s.n. Aparat auxiliar folosit pentru translaţia radiocomunicaţiei bilaterale dintr-o gamă în alta. — Din engl. transverter.
     tranzacţionA, tranzacţionez, vb. I. Tranz. A include într-o tranzacţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din tranzae-ţiune. — tranzacţionare s.f.; tranzacţionât, -ă adj.
    TRANZlENT, -A, tranzienţi, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr. : -zi-ent] — Din lat. transiens, -tis, engl. transiens.
    tranziEnţA s.f. 1. (Livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (Fii.) Devenire continuă a realităţii ce impune o permanentă adaptare a omului la mutaţiile intervenite. [Pr.: -zi-en-. — Scris şi: transienţă] — După engl. transience.
    TRANZISTORIZA, tranzistorizez, vb. I. Tranz.
 A supune un aparat de tip vechi operaţiei de înlocuire a tuburilor electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare. — Din engl. transistorize, fr. transisto-riser. — tranzistorizare s.f.; tranzistorizat, -ă adj.
    TRANZISTORMETRU, tranzistormetre, s.n. Aparat pentru controlul şi măsurarea parametrilor tranzis-toarelor. — Din fr. transistormetre.
    TRANZIŢrONAL, -A, tranziţionali, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de tranziţie, de tranziţie. [Pr.: -ţi-o-] — Din fr. transitionnel.
    TRAPEZlSM s.n. Acrobaţie la trapez. — Trapez -f suf. -ism.
    TRASAT s.n. Faptul de a trasa (1). — V. trasa. .
    TRASA, trase, s.f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulaţie a trenurilor.
 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. — Din fr., engl. trace.
    TRATAMENTlST, tratamentişti, s.m. Muncitor specialist în tratarea la cald a plăcilor de fibre lemnoase.
 —  Tratament + suf. -ist.
    TRAULA, traulez, vb. I. Intranz. A pescui cu traulul. [Pr.: tra-u-] — Din traul (după engl. trawl). — traulâre s.f.
    TRAULERIST, traulerişti, s.m. Muncitor care lucrează pe trauler. [Pr.: tra-u-] — Trauler -f suf. -ist.
    TRAUMATIZANT, -A, traumatizanţi, -te, adj. Care traumatizează. — Din fr. traumatisant.
    TRAUMATIZASE, traumatizări, s.f. Acţiunea de a traumatiza şi rezultatul ei. — V. traumatiza.
    TRAUMATIZAT, -A, traumatizaţi, -te, adj. 1. Care a suferit un traumatism fizic sau psihic. 2. Care nu mai reacţionează, insensibil la orice excitant în urma unei traume psihice suferite. — V. traumatiza.
    TRAVELLING s.n. = travling. traversAbil, -A, traversabili, -e, adj. Care poate fi traversat. — Din fr. traversable.
    TRAVERSAdA, traversade, s.f. (Mar.) Traversare de către o navă a spaţiului  dintre două porturi  situate
 pe maluri opuse. — De la     traversa.
    TRAVERSĂ s.f. Fîşie de pînză care se pune deasupra covorului pentru a-1 proteja.
    TRAVESTIT, -A, travestiţi, -te, adj. Deghizat. —
 V. travesti2.
    TRAgATORIE, trăgătorii, s.f. Secţie (1) în care are loc trefilarea. — Trage + suf. -ătorie.
    TRĂSNEAlA, trăsneli,      s.f. (Fam.)   1. Trăsnaie.
 2. Nebunie (1). — Trăsni -f  suf. -eală.
    TREÂPTĂ s.f. (Şi îri sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasele a IX-a şi a Xl-a de liceu.          ^                         ‘  .
    TREBALUlALA, trebăluieli, s.f. Muncă măruntă, de alergătură pe lingă gospodărie. — Trebălui + suf. -eală.
    TRECENTÎST, -A, trecentişti, -ste, adj. Din trecento, referitor la trecento. — Din’it. trecentista.
    TRECUT2, -Ă adj. (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt.
    TREI num. cârd. {Bot.; reg; în compusul) Trei-răi=~ a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis) ; b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica ).
    TREMlE, tremii, s.f. (Tehn.) Pîlnie mare cu secţiune pătrată folosită pentru conducerea materialelor în bucăţi sau în gr anule. — Din fr. tr^mle.
188
TRENAJ - TRUNCHtl
    TRENĂJ s.n. 1. (Min.) Transport minier în care vagonetele sînt trase de un cablu care şe înfăşoară pe un troliu. 2. (Tel.) Perturbaţie în funcţionarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părţilor.în mişcare pe imaginea de televiziune. — Din fr. traînage.
    TRENANT, -A, trenanţi, -te, adj. Care trenează; monoton. — Din fr. traînant.
    TRENUL#F, trenuleţe, s.n. Diminutiv al lui tren; trenut. — Tren -f suf. -ulet.
    triAc, triace, s.n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor care permite circulaţia curentului electric în ambele sensuri. — Din engl. trlac.
    TRIAL 2, trialuri, s.n. Meci de selecţie, de triere. [Pr.: tri-al] — Din engl. trial [match].
    TRIB OL 6 GIC, -A, tribologici, -ce, adj. Referitor la tribologie, de tribologie. — Din tribologie.
    TRIBOLOGIE s.f. Studiul problemelor de frecare şi uzare a mecanismelor. — Din fr. tribologie, engl. tribology.
    TRIBOMfiTRU, tribometre, s.n. (Fiz.) Aparat de măsurat forţa de frecare. — Din fr. tribometre.
    ŢRICARB OXÎLIC, tricarboxilici, adj. (Chim.; despre acizi carboxilici) Care are în moleculă trei grupări funcţionale carboxil. — Din engl. tricarboxylic.
    TRICLORURAT, -A, tricloruraţi, -te, adj. (Chim.; despre substanţe chimice, compuşi, molecule etc.) în structura căruia s-au introdus, prin clorurare, trei atomi de clor. — Din fr. trichlorurâ.
    tric<5m, tricomi, s.m. (Bot.) Perişor sau solz crescut pe epiderma unei plante. — Din fr. trichome.
    TRICOTOMlE, tricotomii, s.f. (Livr.) Diviziune în trei părţi. — Din fr. trichotomie.
    tricr<Sm, -ă, tricromi, -e, adj. Tricromatic. — Din fr. trichrome.
    TRICROMÎE s.f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. — Din fr. trichromie.
    TRIDIMENSIONALITATE s.f. însuşirea de a fi tridimensional. [Pr.: -si-o-] — Din engl. tridimensio-nality.
    TRIETAJAT, -A, trietajaţi, -te, adj. Cu trei etaje. [Pr.: tri-e-] — Tri- + etajat.
    TRIFOLlflNE s.f. pl. Numele unor specii de plante din familia leguminoaselor (Trifolium). — Din lat. Trifolium, numele ştiinţific al trifolienelor.
    TRIGGER s.n. Circuit electronic cu două stări distincte a cărui declanşare se face prin impuls exterior. [Pr.: trigâr] — Cuv. engl.
    TRIGONAL, -A, trigonali, -e, adj. (Livr.) Triunghiular (1). — Din fr. trîgonal.
    TRIMARAN, trimarane, s.n. Ambarcaţiune cu trei corpuri legate între ele printr-o punte. — Din engl. trimaran.
    TRIMflTRU, trimetre, s.n. (Lit.) Vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. — Din fr. trimfctre, lat. trîmetrus.
    TRINCHETlN, trinchetini, s.m. (Mar.) Velă triunghiulară prinsă de arborele trinchet. — Din it. trin-cbettina.
    TRINITAR, -A, trinitari, -e, adj. (Livr.) Referitor la trinitate. — Din fr. trînitaire.
    TRIPLICITATE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi triplu.
 —  Din fr. triplicitG.
    TRÎPLU2 s.n. (Sport) Triplusalt. — Din triplu [salt].
    TRIPLUM s.n. (Muz.) Vocea superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII —XIII. — Din lat. tnplurn.
    TRIPLUSALT, triplusalturi, s.n. (Sport) Săritură .în lungime compusă din trei sărituri legate între ele.; triplu. — Din fr. triple-saut (după salt).
    TRIPLUSALTlST, triplusaltişti, s.m. Atlet specializat în proba de triplusalt. — Triplusalt -f suf. -ist.
    TRIPLOlD, -A, triploizi, -de, adj. (Bot.; despre plante) Care prezintă trei seturi de bază de cromozomi.
 —  Din fr. tnplolde, engl. triploid.
    TRIPOD s.n. (Mar.) Macara de forţă alcătuită din trei picioare reunite sus.
    TRIPTOFAN s.m: (Chim.) Aminoacid de bază din proteinele naturale. — Din fr. tryptophane.
    TRIREACTtfR, trireactoare, s.n. Avion cu trei reactoare. [Pr.: -re-ac-] — Din fr. trirGacteur.
    TRIS^CŢIE s.f. v. trisecţiune.
    TRISOMÎE, trisomii, s.f. (Biol.) Anomalie datorită prezenţei unui cromozom suplimentar. — Din fr. trisomie.
    TRISTEARiNA s.f. (Chim.) Substanţă solidă răspîndită în grăsimile naturale. [Pr.: -ste^a-] -*• Din fr. tristearine.
    TRISTIH, tristihuri, s.n. (Lit.) Strofă de trei versuri. — Cî. gr. t r i s t i h o s, it. t r i s t i c o.
    TRIŞCAŞ, triscasi, s.m. (Rar) 1. Trişcar (1). .2. Triş-car (2). — Trişe.ă + suf. -aş.
    TRIŞERlE, trişerii, s.f. (Franţuzism) Trişare. — Din fr. tricherie.
    TRITICAlA s.f. Numele unei cereale rezultate din încrucişarea grîului cu secara. [Var.: trlticâle s'f.]— Din lat. Triti [cum] + [se]oale.
    TRITICALE s.f. v. triticală.
    TRITON3, tritoni, s.m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tri tiu, alcătuit dintr-un proton şi doi neutroni. — Din fr. triton.
    TRIVACCIN, trivazcinuri, s.n. (Mod.) Vaccin complex, conţinînd trei componente profilactice diferite.
 —  Tri- 4- vaccin.
    TROCOF6rA, trocofore, s.f. (Biol.) Larvă caracteristică pentru unii viermi sau moluşte, în general planctonică, cu cili vibratili. — Din fr. trocophor^, germ. Trichopliera.
    TROFlSU s.n. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.
    TR OMBECT OMÎE, trombectomii, s.f. (Med.) Extragere a cheagului fixat într-un segment vascular. — Din fr. thrombectomie.
    TROMBONI, trombonesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A minţi; a păcăli; a exagera. — V. trombon.
    TROMBOPATlE, trombopatii, s.f. (Med.) Predispoziţie de a face tromboză. — Din fr. thrombopathie.
    TROMBOPOIliiZA, trombopoieze, s.f. (Biol.) Proces de formare a trombocitelor. [Pr.: -po-ie-] — Din fr. thrombopoîfcse.
    TROPĂITA s.f. sg. art. Numele unui dans popular românesc. — V. tropăi.
    TR6PIC2, -A, tropici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la tropi2; figurat, metaforic. — Din fr. tropique.
    TROPICALIZAT, -A, tropicalizaţi, -te, adj. (Despre piese, aparate, instalaţii etc.) Căruia i s-au aplicat tratamente de tropicalizare. — V. tropicali za.
    TROPOTITĂ s.f. sg. art. Numele unui dans popular românesc.^— V. tropoti.
    TRUCARE s.f. Acţiunea de a truca şi rezultatul ei
 —  V. truca.
    TRUCAT, -A, trucaţi, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care s-au folosit trucajev— V. truca.
    TRtcA s.f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. —■ Din fr. truc. Cf. engl. t r i c k.
    TRIÎNCHI s.n. (Anat.; în sintagma) Trunchi cerebral = porţiune a nevraxului alcătuită din măduva prelungită, punte şi mezencefal.
189
TRUP EŢ - TWEETER
    TRUPfiT s.m. v. trupete.
    TRUP15TE, trupeţi, s.m. (Fam.) Soldat (fără grad). [Var.: trupGt s.m.] — Trupă -f suf. -ete.
    TUBĂ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereţii unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. — Din fr. tuber.
    TUBERCULOSTÂTIC, -A, tuberculostatici, -ce, adj., s.n. (Substanţă) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei. — Din fr. tuberculostatique.
    TUCERlE, tucerii, s.f. Turnătorie de fontă. — Tuci -f suf. -ârie.
    TULCEĂN, -A, tulceni, -e, s.m., adj. l.^S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Tulcea. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Tulcea. — Tulcea (n. pr.) -f- suf. -ean.
    TULCEĂNCĂ, tulcence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Tulcea. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Tulcea. — Tulcean -f suf. -că.
    TULNICAREAsA, tulnicârese, s.f. Femeie care cîntă din tulnic. — De la tulnic.
 ✓ TUMESCfîNT, -A, tumescenţi, -te, adj. (Med.; despre ţesuturi) Care se umflă. — Din fr. tumes-cent.
    TUMESC^NŢA, tumescenţe, s.f. (Med.) Tumefacţie.
 — Din fr. tumescence. *
    TUMORAL, -A, tumorali, -e, adj. Referitor la tumoare, de tumoare. — Din fr. tumoral.
    TUNER, tunere, s.n. Radioreceptor de calitate, fără amplificator de putere, proiectat pentru a fi înglobat într-un sistem audio de înaltă fidelitate. [Pr. : tiunâr] — Din engl. tuner.
    TUNICAT, tunicaţi, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. — Din fr. tuniquâ, lat. tunicatus*
    TUNOSC0P, tunoscoape, s.n. (Tehn.) Indicator de acord la tuner. — Din engl. tunoscop.
    TURĂ s.f. (Înv. şi reg.) Rişcă.
    TURAN, -A, tur ani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) de origine turcă sau uralo-altaică. — De la n. pr. Turan.
    TURBIDIMfÎŢRU, turbidimetre, s.n. (Fiz.) Aparat folosit pentru măsurarea turbidităţii suspensiilor prin compararea subiectivă a transparenţei mediului analizat cu aceea a unei probe etalonate; tolometru. — Din fr. turbidimetre.
    TURBÎDITATE s.f. 1. Concentraţie de particule solide în suspensie în apa rîurilor şi lacurilor. 2. Proprietate a unui mediu dispers de a împrăştia lumina incidenţă. — Din fr. turbidite.
    TURBIONAR, -A, turbionari, -e, adj. (Fiz.; despre mişcarea unui fluid) Turbulent (2). [Pr.: -bi-o-] — Din fr. tourbillonnaire.
    TURBOAGREGAT, turboa gr egale, s.n. Agregat acţionat de o turbină. [Pr.: -bo-a-] — Turb[ină] + agregat.
    TURBOALTERNAT <5r, turboallernatoare, s.n. Tur-bogenerator de curent alternativ. [Pr.: *bo-al-] — Din fr. turbo-altcrnateur.
    TURBOBtJR, turbobururi, s.n. (Min.) Turbofor. — Din rus. turbobur.
    TURB OCAROTlfi RĂ, lurbocarotiere, s.f. Carotieră de construcţie specială, care poate lucra la turaţii înalte caracteristice forajului cu turbina. [Pr.: -ti-e-] — Din fr. turbocarottiâre.
    TURBODETENT0R, turbodetentoare, s.n. Turbină de mare turaţie utilizată pentru lichefierea gazelor prin reducerea temperaturii sau presiunii. — Din rus. turbodetentor.
    TURBOFORAJ, turbo foraje, s.n. (Min.) Forare cu ajutorul turboforului. — Din fr. turboforage.
    TURB 6 S, -OAsA, turboşi, -oase, adj. (Despre te* tenuri, locuri) Gu turbă1. — Turbă1 -f euf. -os.
  190
    TURBO SfiTER, turbosetere, s.n. (Text) Dispozitiv al maşinii de filat pentru amestecarea fibrelor seu rte de provenienţă diferită, în scopul vopsirii uniforme.— Din engl. turboseter.
    TURBOSTAPLER, turbostaplere, s.n. Dispozitiv de întindere şi rupere în fire scurte, de lungimea celor de lînă şi bumbac, a firului continuu debitat de maşina de filat fibre sintetice. — Din engl. turbostapler.
    TURB O STAT ORE ACT OR, turbostatoreactoare, s.n. Motor cu reacţie rezultat din combinaţia unui stato-reactor şi a unui turboreactor în vederea atingeri i unor viteze de zbor de ordinul machilor. [Pr.: -re-ac-] — Din fr. turbostatoreacteur.
    TURBOSUFLANTA, turbosuflante, s.f. Suflantă cu rotor. — Din fr. turbosouîîlante.
    TURBOTREN, turbotrenuri, s.n. Tren foarte rapid acţionat de motoare cu turbină. — Din engl., fr. turbotrain.
    TURB O VENTILAT OR, turboventilatoare, s.n. Agregat alcătuit dintr-un ventilator şi o turbină care îl antrenează, folosit pentru realizarea tirajului forţat la locomotiva cu aburi. — Din fr. turboventilateur.
    TURCHÎN, -A, turchini. -e, adj., s.f. (Rajr) 1. Adj. De culoare albastră închisă. 2. S.f. Varietate de tur: coază. — Din fr. turquin.
    TURCÎRE s.f. Acţiunea de a (se) turci. — V. turci.
    TURCÎT, -A, turciţi, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile şi, în special, religia turcilor. — V. turci,
    TURCOFlL, -A, ţurcofili, -e, s.m. şi f. Persoană care manifestă simpatie pentru poporul turc, cultura şi civilizaţia turcă. — Din fr. turcophile.
    TURCOL0G, turcologi, s.m. Specialist în turcologie,
 —  Din germ. Turkologe,
    TURCOLOGlE s.f. Disciplină care studiază limba, cultura şi civilizaţia turcă. — Din germ. Turkologie.
    TURMAC, -A, turmaci, -ce, s.m. şi f. (Reg.) 1. Bivol tînăr. 2. Epitet dat unui om scund şi îndes&t sau înalt şi gras. — Din bg. turmak.
    TURNAT, -A, turnaţi, -te, adj. 1. Care a fost supus operaţiei de turnare1. Oţel turnat. 2. Fig. (Despre ofcuecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) Exact pe măsura. — V. turna
    TURNICHJ5T, turnichete, s.n. 1. (Mar.) Rolă montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcţiei unei parîme sau a unui lanţ de ancoră. 2. Masă rotativă pe care se aşază sticlele spre a fi umplute. 3. Bare în cruce instalate la intrarea în parcuri, stadioane etc , care se rotesc, permiţînd trecerea cîte unei singure persoane. — Din fr. tourniquet.
    TfjRNUS, turn tis uri, s.n. Interval de timp în care se efectuează complet ..n anumit proces, o anumită operaţie de deplasaregrafic de serviciu. — Din germ. Turnus.
    TUSIGfiN. -k^tusigeni, -e, adj. (Med.) Care produce tuse. — Din fr. tussigene.
    TUTELARE s.f. Acţiunea de a tutela şi rezultatul ei. — V. tutela.
    TUTEA s.f. sg. (înv.) Oxid de zinc. — Din tc. tutya.
 . TUŞA, tusez, vb. I. Tranz. 1. (Franţuzism) A emoţiona. 2. A verifica netezimea suprafeţelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de maşină. — Din fr. toucher. — tuşâre s.f.; tuşât s.n.
    TUŞAVERAj s.n. (La jocul de scrimă) Raport dintre punctele obţinute îritr-un meci de cei doi adversari. — De la tuşă1 (după golaveraj).
    TWEETER, tweetere, s.n. Difuzor special pentru
 redarea frecvenţelor înalte. [Pr.: tuităr] — Din engl» twoeter*
T
              5
    ŢAMBALÎST, ţambalişti, s.m. Ţambalagiu. — Ţambal -f suf. -ist.
    ŢESUTOTERAPlE s.f. (Med.) Tratament cu ţesuturi conservate în scopul refacerii organului bolnav. — Ţesut -f terapie (după fr. tissutherapie).
    ŢÎPURl, ţîpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuţit, puternic şi prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cîntecului. — Din tipa.
    ŢÎPURITOARE, ţîpuritoare, s.f. (Reg.) Femeie care ţîpureşte. — Ţîpuri -f suf. -toare.
    ŢÎPURITtJRĂ, ţipurituri, s.f. (Reg.) Strigătură (1) specifică în cîntecele maramureşene. — Ţîpuri -f suf pătură.
   ŢÎŞTI-BÎŞTI s.m. invar. (Fam.) Om de statură mică, slab şi care nu are astîmpăr. ♦ Om (tînăr) neînsemnat. — Formaţie onomatopeică de la ţîşti.
   ŢOPfÎNIE, ţopenii, s.f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de ţoapă. — Ţoapă + suf. -enie.
   ŢOPlcA, topici, s.f. (Fam.) Ţopişoară. — Ţoapă + suf. -icâ.
   ŢOPIŞ6ARA, ţopişoare, s.f. (Fam.) Diminutiv al Iui ţoapă; (fam.) ţopică. — Ţoapă -f suf. -işoara,
   ŢUŢUROl s.n. Cioc2 (2),
u
    UBICUU, -UA, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.)   (Care
 se   află) în acelaşi timp în două sau mai multe locuri.
 + (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] — Din lat. ubique.
    UBICVÎST, -Ă adj. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri     deodată.
    UCENlC s.m. (Bis.) Apostol (II).
    UFOL0G, ufologi, s.m. Cercetător al ozeneurilor. — Din fr. ufologue.
    UFOLOGlE s.f. Studiu al ozeneurilor. — Din engl. ufology.         Y
    UGANDEZ, -A, ugandezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută-în Uganda. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Uganda. — Din fr. ougandais.
    UITUCfiNIE, uitucenii, s.f. (Rar) Uituceală. — Uituc + suf. -enie.
    ULCEROGfîN, -A, ulcerogeni, -e, adj. (Med.) Care produce ulcer. — Din fr. ulcerogene.
    ULIU s.m. (Ornit.; în compusul) Uliu-păsăresc= păsărar (2) (Accipiter nisus).
    ULTIMO adv. (Livr. şi fam.) în ultimul rînd; în ultimă instanţă. [Pr.: ul-] — Cuv. lat.
    ULTRAACUSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacus-tică, de ultraacustică.
    ULTRABÂZIC, -A, ultrabazici, -cc, adj. (Min.; despre roci eruptive) Care este sărac în silice şi alcătuit în special din olivină sau din piroxeni. — Din_ fr. ultra-basique.
    ULTRACENTRAL, -A, ultracentrali, -<*?, adj. în plin centru. — Ultra- -f central.
    ULTRACONDENSOR, ultracondensoare, s.n. Con-densor folosit la ultramicroscoape. — Ultra- + con-densor.
    ULTRACONFORTÂBIL, -Ă, ultraconfoHabili, *e. adj. Foarte confortabil. — Ultra* 4- confortabil.
    ULTRAC0N8ERVAT(5R, -OĂRE, ultraeonserva-tori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. — Ultra- -f conservator,
    ULTRADEMOCRAT, -A, ultrademocraţi, -te, adj. Cu idei foarte democrate. — Ultra- -f- democrat.
    ULTRAEFIClfiNT,-A, ultrdeficienţi, -te, adj. Foarte eficient. [Pr.: -tra-e-1 — Ultra- 4- eficient.
    ULTRAELABORĂT, -A, uliraelaboraţi, ~te, adj. Foarte elaborat. TPr.: -fra-e-] — Ultra- -f elaborat.
    ULTRALIBERAL, -A, ultraliberali, -e, adj. Liberal extremist. — Ultra- f liberal.
    ULTRALIBERALlSM s.n. Liberalism exagerat. — Ultraliberal + suf. -ism.           \
    ULTRAMICROANALiZÂ, ultramicroanalize, s.f. Parte a microanalizei care se ocupă cu identificarea şi dozarea substanţelor în cantităţi de ordinul microgramelor. ♦ Microanaliză în care se lucrează cu cantităţi de substanţă de ordinul microgramelor. [Pr. : -cro-a-] — Din germ. Ultramikroanalyse.
    ULTRAMODERNIST, -A, ultramodernişti, -ste, adj. De un modernism exagerat. — Ultra- -f- modernism (după fr. ultramoderniste).
    ULTRAMONTANlSM s.n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăţi organizatorice ale bisericii catolice din Franţa faţă de papă. — Din fr. ultramontanisme.
    ultraoccidentAl, -A, ultraoccidentali, -e, adj. Cu foarte pronuntat caracter, aspect etc. occidental. [Pr.: -tra-oc-] — Ultra- + occidental.
    ULTRAPAS s.n. Masă plastică preparată din mes lamină. — Din germ. Ultrapas, fr. ultrapas.
    ULTRAPORŢELAN s.n. Porţelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenţilor da înaltă frecvenţă: — Ultra- -l- porţelan.
191
ULTRARAFINAT - UZITABIL
    ULTRARAFINAT, -A, ultrarafinaţi, -te, adj. Foarte rafinat (2). — Ultra- -f rafinat.
    ULTRASECRET, -A, ultrasecreţi, -te, adj. Foarte secret. — Ultra- -f secret (după fr. ultrasecret).
    ULTRASONOGRAFIE, ultrasonografii, s.f. (Med.) Ecografie. — Din fr. ultrasonographie.
    ULTRASPECIĂL, -A, ultraspeciali, -e, adj. Care se deosebeşte foarte mult de alte lucruri asemănătoare. + De strictă specialitate. — Ultra- -f special.
    ULTRA STRUCTtJRĂ, ultrastructuri, s.f. (Biol.) Structură intimă a unui ţesut. — Din fr. ultrastructure.
    UMANOID, -Ă, umanoizi, -de, adj., s.m. şi f. (Livr.) (Fiinţă) cu aspect şi caracter omenesc. — Din fr. humanoîde.
    UMBRÂL s.n. (Opt.) Coloraţie a lentilelor ochelarilor de vedere. — Umbră + suf. -al.
    IÎNDĂ s.f. (în sintagmele) 1. Undă de şoc = undă seismică de mare intensitate. 2. Undă verde — procedeu folosit pentru asigurarea fluenţei maxime a traficului auto pe arterele de circulaţie din oraşe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor.
    UNGHIUL AŢIE, unghiulaţii, s.f. 1. (Fot.) Unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (2).
2,  (Cin.) Operaţie prin care se stabilesc locul şi obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvenţe. [Pr. : -ghiu-] — După fr. angulation, it. angolazione.
    UNGULAT, ungulate, s.n. (Zool.) Copitat. — Din lat. ungulata, fr. ongules.
    UNGULIGRAD, -A, unguligrazi, -de, adj., s.m. şi f. (Mamifer) care are vîrful degetelor protejat de copită.
—   Din fr. onguligrade, engl. unguligrade.
    UNiAXţ -A, uniacşi, -axe, adj. (Min.; despre cristale) Cu o singură axă optică. [Pr.: -ni-acs] — Din fr. uniaxe.
    UNICUSPÎD* unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formaţii anatomice) Cu un singur vîrf. — Din fr. unicuspidS, engl. unicuspid.
    unidimensionA, unidimensionez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină unidimensional. [Pr.: -si-o-j — Uni1- + dimensiona. — unidimensionâre s.f.; unidimen-sionât, -ă adj.
    UNIDIMENSIONAL, -A, unidimensionali, -e, adj. Cu o singură dimensiune. [Pr.: -si-o-] -»■ Din fr. uni-dimensionncl, engl. unidimensional.
    UNIDIMENSIONALITATE s.f. însuşirea de a fi unidimensional. [Pr.: -si-o-] — Din engl. unidimen-sionality.
    UNIFORMIZAT OR, -OARE, uniformizatori, -oare, adj. Care uniformizează. — Uniformiza + suf. -tor.
    UNILOCULAR, -A, uniloculari, -e, adj. (Bot.; despre ovare şi fructe) Cu o singură lojă. — Din fr. uniloculaire.
    UNI OCULAR, -A, unioculari, -e, adj. 1. (Despre sisteme optice) Cu un singur ocular. 2. (Despre vedere) Care se face cu un singur ochi. [Pr.: -ni-o-] — Din fr. unioculaire.
    uniovulAt, -A, uniovulaţi, -te, adj. (Biol.) Care are un singur ovul. [Pr.: -ni-o-] — După fr. uni-ovul6.
    UNITARIAN!SM s.n. Doctrină creştină reformată apărută în secolul al XVI-lea în unele ţări europene. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. unitarianisme, engl. unitaria-nism.
    UNITÂTE s.f. (în sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanţelor în sistemul solar, egală cu distanţa medie de la Soare la Pămînt.
    UNITAL^NT, -A, univalenţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S.m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. — Din fr. univalent.
    UNIVERSALIST, -A, universalişti, -ste, adj. Referitor la universalism. — Din fr. universaliste.
    UNIVITELlN, -A, univitelini, -e, adj. (Biol.; despre gemeni) Care provine dintr-un singur ou. — Din ir. univitellin.
    UNIVOCITATE s.f. (Livr.) Caracterul a ceea ce este univoc. — Din fr. univocite.
    URAClL s.n. (Biol.) Substanţă organică de naturi bazică prezentă In acidul ribonucleic. — Din fr. uracile.
    URALlT s.n. (Min.) Varietate de hornblendă cu aspect fibros. — Din germ. Uralit, fr. uralite.
    URANIC, -A, uranici, -ce, adj. (Livr.) Uranian. — Din fr. uranique.
    URANIFflR,-A, uraniferi, -e, adj. (Despre minereuri şi roci) Care conţine uraniu. — Din fr. uranif&re.
    URANINlT, s.n. (Min.) Pehblendă. — Din fr. uraninite.
    URANlSMs.n. (Med.) Pederastie. — Din fr. uranisme.
    URANlT s.n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. — Din fr. uranite.
    URANOFAN, uranofani, s.m. (Chim.) Silicat hi-dratat de calciu şi de uraniu; uranotil. — Din fr. uranophane, germ. Uranophan.
    URANOTlL, uranotili, s.m. (Chim.) Uranofan. — Din fr. uranotile.
    URDtJ s.n. Variantă a limbii hindi cu dezvoltare separată; limbă oficială în Pakistan. [Acc. şi: urdu] — Din engl.,^fr. urdu.
    URETAN, uretani, s.m. (Chim.) Ester carbamic; carbamăt. — Din fr. urâthane, germ. Urethane.
    UIJETER O GRAFIE, ureterografii, s.f. (Med.) Explorare radiologică a ureterelor. — Din fr. ur6-târographie.
    URETROSCOPlE, uretroscopii, s.f. (Med.) Explorare endoscopică a uretrei. — Din fr. urâtroscopic.
    URODfÎL, urodele, s.n. (Zool.) Caudat. — Din fr. urodfcles.
    UROLOGIC, -A, urologici, -ce, adj. (Med.) De urologie. — Din fr. urologîque.
    URSiDA, urs ide, s.f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore, avînd ca tip ursul; (şi la sg.) animal din această familie. — Din fr. ursides.
    URSlN, -A, ursiţii, -e, adj. (Rar; despre oameni) Lat în spate. — Din fr. oursin.
    USCÂT2 s.n. art. (Mar.) Vînt dinspre uscat.
    UŞCHEAlA s.f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare repede, pe neaşteptate dintr-un loc.—Uşchi -f- suf. -eală.
    UŞCHl, uschesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A pleca repede şi pe neobservate dintr-un loc. — Et. nec.. — uşchire s.f.
    UŞCHIT, -A, uschiţi,'~te, adj. (Arg.) 1. Care a plecat, a dispărut repede şi pe neobservate dintr-un loc. 2. Care are comportări ieşite din comun, original, ♦ Zăpăcit. — V. uşchi.
' UVlOL s.n. Varietate de sticlă transparentă pentru radiaţiile ultraviolete. [Pr.: -vi-ol] — Din germ. Uviol, fr. uviol.
    UVOGRAFIE s.f. Descriere ştiinţifică a soiurilor de struguri. — Din fr. uvographie.
    UVOLOGlE s.f. Cercetare ştiinţifică sistematică a strugurilor. — Din fr. uvologie.
    UZI s.m. pl. Popor migrator de neam turcie. — Cf. engl. u d i.
    UZINA, uzinez, vb. I. Tranz. A prelucra un material în uzină, cu ajutorul unei maşini-unelte. — Din fr. usiner. — uzinare s.f.
    uzinAl, -A, uzinali, -e, adj. De uzină, al uzinei. — Din fr. usinal.
    UZÎNĂ s.f. (în sintagma) Uzina verde = natura, vegetaţia privite ca sursă de energie şi hrană.
    UZITABIL, -A, uzitabili, -e, adj~ (Livr.) Care poate fi folosit, întrebuinţat în mod curent. — Uzita 4-+ SUf. -bil.
192
V
   vacuum Are, vacuumări, s.f. 1. (Fiz.) Vidare.
2, (Constr.) Procedeu de extragere a apei în exces dintr-un beton proaspăt turnat. [Pr.: -cu-u-] — Din vacuum.
   VAGANT, vaganti, s.m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cînta bucuria dea trăi. V. goliard. — Din fr. vagaLt.
   VAGINOSCOPlE, vaginoscopii, s f. (Med.) Examinare endoscopică a cavităţii vaginale. Din fr. vagi-noscopie.
   VAGON s.n. (în sintagma) Vagon de dormit= vagon cu cabine în care sînt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. (în compusele) Vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant. Vagon-cisternâ = recipient de formă cilindrică montat pe şasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată.
   VAGOTONIE, vagotonii, s.f. (Med.) Dezechilibru al funcţionării sistemului nervos vegetativ parasim-patic. — Din fr. vagotonie.
   valAdA, mlade, s.f. (Mar.) Concavi ta te a malului unui fluviu. — Din it. vallata.
   VALEX s.n. (Chim.) Extract de valonee. — Din lat., fr. valex.
   TALONfiE, valonee, s.f. Cupa ghindei unor specii de stejar. [Pr.: -ne-e] — Din fr. vallonee.
   VALORIFICAT, -A, valorificaţi, -te, adj. Care este pus în valoare, pentru care s-au depus eforturi spre a primi valoarea maximă; a cărui valoare este pusă în evidenţă. + (în special despre surse de enşrgie, materii prime) Care este folosit (în procesul de producţie) cît mai raţional, cît mai rentabil etc. — V. valorifica.
   VALORIZA, valorizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A valorifica. 2. (Filoz.) A conferi sau a recunoaşte o valoare; a formula judecăţi de valoare. — Din fr. valoriser. — valorizârc s.f.; valorizat, -ă adj.
   VALVULiTA, valvulite, s.f. (Med.) Inflamaţie a valvulelor inimii. — Din fr. valvulite.
   VALVULOPATIE, valvulopatii, s.f. (Med.) Denumire generică pentru afecţiunile valvulare. — Din fr. valvulopathie.
   VALVULOTOMlE, valvulotomii, s.f. (Med.) Secţionare chirurgicală a unei valvule cardiacei — Din fr. valvulotomie.
   VANDABILITATE s.f. însuşirea de a se vinde (uşor).
—  Vandabil -f suf. -itate. Cf. engl. vandability.
   vând Alic, -ă, vandalici, -ce, adj. 1. De vandal.
2. Fig. Necivilizat, barbar; crud. — Din fr. vandalique.
   VANG, vanguri, s.n. (Constr.) Grindă aşezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. — Din germ. Wange.
   VANISARE, vanisări, s.f. (Text.) Procedeu de tri-cotare a două fire de naturi sau de culori diferite. — După fr. vanisage.
   VANTCrA, vânturi, s.f. (Constr.) Grindă la acoperişul unei case. — Cf. germ. W a n t e n.
   VAPOREAN, vaporeni, s.m. Navigator care staţionează puţin timp într-un port, fără a avea domiciliul stabil în acesta. ♦ (Fam.) Marinar, — Vapor -j- suf. -ean.
    vaporizAţie, vaporizaţii, s.f. (Fiz.) Vaporiza-re. — Din fr. vaporisation.
    VAPOROZITATE s.f. însuşirea a ceea ce este va-poros. — Vaporos -f- suf. -itate.
    VAPOTRON, vapotroane, s.n. Tub electronic de mare putere pentru staţii de radioemisie, a cărui răcire se face cu apă. — Din fr. vapotron.
    VAR2 s.m. (Fiz.) Unitate de măsură.pentru puterea reactivă. — Din fr., engl. var.
    ŢARACTdR, varactoare, s.n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizata drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. — Din engl., fr. varactor.
    VÂRGĂ s.f. (Bot.; în compusul) Vargâ-de-aur — splinuţă (Solidago virgaurea).
    VARIÂBIL, -A adj. (în sintagma) Capital variabil = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forţei de muncă, care îşi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie.
    variAc, variace, s.n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de ieşire. [Pr.: -ri-ac] — Din engl. variac.
    VARIĂNŢĂ, variante, s.f. 1. Numărul factorilor unui sistem fizico-chimic care pot varia independent fără ca numărul de faze ale sistemului să se modifice.
2. Media aritmetică a pătratelor abaterilor valorilor individuale ale unui şir statistic de experienţe, de la media aritmetică a şirului respectiv. [Pr.: -ri-an-] — Din fr. variance.
    VARIAŢIONĂL, -A, varialionali, -e, adj. Referitor la variaţie. [Pr.: -ri-a-ţi-o-] — Din fr. variationnel, engl. variational.
    VARICAP, varicape, s.n. (E’ectron.) Varactor. — Din fr. varicap.
    VARIOM^TRU, variomcire, s.n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanţă variabilă care serveşte la reglarea fină a inductanţei unui circuit. 2. Instrument care măsoară viteza de urcare şi de coborîre a unui aparat de zbor* [Pr.: -ri-o-] — Din fr. variomfctre.
    VARISTOR, varistoare, s.n. Dispozitiv (rezistor) a cărui rezistenţă depinde de valoarea tensiunii aplicate la bornele lui. — Din fr. varistor.
    VARMfiTRU, varmetre, s.n. Instrument pentru măsurarea puterii electrice reactive în reţelele de curent alternativ. — Din fr. vannfctre, engl. varmeter.
    VARtfRA, varore, s.f. (Fiz.) Multiplu al secundei egal cu .3600 de varsecunde. [Abr.: varh] — Din fr. varheure.
    VAROMfÎTRU, varometre, s.n. Contor electric pentru măsurarea în varore a energiei electrice reactive. — Din fr. varheuremetre.
    VARSECtfNDÂ, varsecunde, s.f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru energia electrică reactivă. [Abr.: vars] — Din fr. varseconde.
    VASCULARIZA, pers. 3 vascular izează, vb. I. Tranz. (Med.; despre vase de sînge) A străbate un ţesut, un organ etc. — Din fr. vasculariser, engl. Y&scularize. — vascularizare s.f,
1S3
VASLUIAN - VIBRIOZĂ
    VASLUIAN, -A, vasluieni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul sau judeţul Vaslui. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul sau judeţul Vaslui. [Pr.:     -slu-iari] — Vaslui (n. pr.) +
suf. -ean.
    VASLUIĂNCĂ, vasluience, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul sau judeţul Vaslui. + Locuitoare din municipiul sau judeţul Vaslui. — Vasluian -f -f suf. -că.
    VASOPRESInA s.f. (Fiziol.) Hormon cu acţiune vasoconstrictoare şi antidiuretică secretat de hipofiza posterioară — Din fr. vasopressine.
    VAŞ&TÂ s.f. Piele de taurine tăbăcită vegetal. — Din fr/ vacbette.
    VATICINAR, -A, vaticinari, -e, adj. (Livr.) Care are caracter de prorocire; profetic, vizionar. — Din fr. vaticinaire.
    vAicărEţ, -eAţA, vâicâreţi, -e, adj. (Pop. şi fam.) Care se văicăreşte (des). — Văicări + suf. -eţ.
    VĂL s.n. (Bot.; în compusul) Vâlul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypso-phila mural is ).
    VĂLURÎRE, văluriri, s.f.. Formare de ondulaţii pe suprafaţa părţii carosabile a unei şosele. — Din valuri (pl. lui val1).
    VĂRZUÎT, -A, v&rzuiti, -te, adj. (Fam.; despre cărţi, caiete etc.) Rupt, zdrenţuit, degradat. [Pr.:--zu-it.] — V. vărzui.
    VĂSĂRlŞ, văsărişe, s.n. Canal de scurgere a apelor din mină. — J)e la vas.
    VATMĂNÎŢA, vâtmăniţe, s.f. Femeie care conduce un tramvai. — Vatman -f- suf. -iţă.
    VECE2, veceuri, s.n. Closet. [Var.: vecău s.n.] — Din pronunţarea românească a iniţialelor w[ater] c[loset].,
    VECEU s.n. v. vece.
    VECTORMl§TRU, vectormetre, s.n. (Elt.) Aparat electric pentru măsurarea caracteristicilor curenţilor alternativi. — Din fr. vecteurmfctre.
    VfiDIC, -A, vedici, -ce, adj. Referitor la vede, al vedelor. — Din fr. vldique.
    VIÎGHE s.f. (Mar.) Explorare a orizontului pentru a descoperi nave, avioane sau uscatul; p. ext. totalitatea persoanelor care execută această misiune.
    VElOZĂ, veioze, s.f. Lampă (mică) de noapte cu abajur. [Pr.: ve-io-] — Din fr. veillcuse.
    VELĂR2, velari, s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecţionarea şi repararea velelor. ♦ Marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiunilor cu vele. — Cf. it. v e 1 a i o, fr. v o i 1 i e r.
    VELĂRIUM s.n. Pînză mare care acoperea teatrele sau arena circului la romani. [Pr.-ri-urn] — Din lat. velarium, fr. vSlarium.
    VELĂRÎE1, velării, s.f. 1. Meseria velarului2. 2. Atelier în care se confecţionează vele şi obiecte din pînză de vele. — Velar2 -f suf. -ie.
    VELĂRlE2, velării, s.f. Obiecte din pînză de vele da la bordul navelor. — Velă -f suf. -ărie.
    VELOCIPEDÎST, -A, velocipedişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care circulă cu velocipedul. — Din fr. ve-locipâdiste.
    VELOCITĂTE s.f. (Livr.) Iuţeală, repeziciune, viteză. — Din fr. velocitG, it. velocitâ.
    VELOGRAFÎE, velografii, s.f. (Tipogr.) Procedeu de tipar înalt pentru obţinerea de tipare artistice asemănătoare fotografiei. — Din fr. velographie.
    VENECTAZÎE, venectozii, s.f. (Med?) Dilataţie a unei vene. —- Din germ. Venektasie.
    VENEŢIÂN, -A, veneţieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şl f. Persoană născută şi crescută în Veneţia. 2. Adj.,
s.m. şi f. (Locuitor) din Veneţia. [Pr.: -ţi-an] — Veneţia (n. pr.) + suf. -ean.
    VENEZUELÎT, -A, venezueliţi, -te, adj. (Rar) Vene-zuelian. [Pr.: -zu-e-] — Venezuela (n. pr.) -f suf. -it.
    VENTRICUL O GRAFIE, ventriculografii, s.f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. — Din fr. ventriculographie.
    venturimEtru, venturimetre,s.î. Instrument care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă de apă. — Din it. venturimetro.
    venusiAn, -A, venusieni, -e, adj., s.m. şi f. (Presupus locuitor) de pe planeta Venus. [Pr.: -si-an] — Din fr. venusien.
    VERBĂL, -Ă adj. (Gram.; în sintagma) Flexiune verbală = conjugrr3 (2).
    VERBALIZĂ, verbalizez, vb. I. Tranz. A exprima în cuvinte o idee, o experienţă etc. — Din fr. verba-liser. — verbalizare s.f.; verbalizat, -ă adj.
    VERBIĂJ s.n. (Franţuzism) Abundenţă de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [Pr.: -bi-ail — Din fr. verbiage.
    VERDE adj. (în sintagma) Zonă verde = porţiune de teren cultivată cu iarbă, pomi, flori etc.
    VERFAFOR, verfafoare, s.n. (Mar.) Scondru scos în afara vergii cu ajutorul unor brăţări. —^Et. nec.
    VERGfîĂ s.f. (Spec.) Sucitor (1).
    VERGJ5NŢĂ, vergenţe, s.f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanţei focale. — Din fr. vergence.
    VERIFICABIL, -A, verificabili, -e, adj. Care poate fi verificat. — Din fr. vârifiable (după verifica).
    VERÎNĂ, verine, s.f. (Mar.) Parîmă cu ochi cu ro-danţă şi cîrlig la un capăt. — Din fr. verine.
    VERMUTIZĂ, vermutizez, vb. I. Tranz. A prepara vinul ca să devină vermut. — Din fr. vermouthlser. — vermutizâre s.f.; vermutizăt, -ă ad j.
    VERSLIBRtSM s.n. (Livr.) Folosire a versului liber modern. — Din fr. vers-librisme.
    VERSLIBRlST, -A, verslibrişti, -ste, s.m. şi f., adj.
1. S.nr. şi f. Poet modern care scrie versuri libere. 2. Adj. Compus din versuri libere. — Din fr. vers-libriste.
    VfÎRTEX s.n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. — Din fr., lat. vertex.
    VERtJCĂ, veruce, s.f. (Med.) Excrescenţă papilară provocată de un virus ; neg, aluniţă. — Din lat. verruca.
    VERUCOS, -OASĂ, verucoşi, -oase, adj. (Med.; despre oameni şi părţi ale corpului lor) Plin de negi. ^ (Bot.; despre plante şi părţi ale lor) Acoperit cu protuberanţe mici, sferice, de forma unor negi. — Din lat. verrucosug, fr. verruqueux.
    VESTIBUL Ar, -A, vestibulari, -e, adj. (Anat.) De vestibul (2). — Din fr. vestibulaire.
    VEŢUSTfÎŢE s.f. (Livr.) Vetustate. — Vetust -f suf. -eţe (după fr. vetuste).
    VEXlL, vexile, s.n. (Bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. — Din fr. vexille.
    VEZÎCĂ s.f. (Anat.; în sintagma) Vezică biliară = rezervor temporar al bilei1 situat în fosa colecistului de pe faţa inferioară a ficatului; colecist.
    VEZICULOS, -OĂSĂ, veziculoşi, -oase, adj. Cu vezicule. — Din fr. vGsiculeux, lat. vesiculosus.
    VEZUVIĂN s.n. Silicat natural hidratat de calciu şi de aluminiu. [Pr.: -vi-an\ — Din germ. Vesuvian.
    VIBRÂTO s.n. (în sintagma) Vibrato vocal = modulaţie a vocii umane (de frecvenţă, de amplitudine, de spectru) de foarte joasă frecvenţă.
    VIBRIOZĂ s.f. (Med.) Boală infecţioasă a taurinelor şi a ovinelor,provocată de vibrioni.[Pr.: -bri-o-]' — Din fr. vibriose.
194
    VIBRÎSA s.f. (Anat.) Părui din nările omului, + Mustăţi (la unele mamifere). — Din fr. vibrissc, lat. vibrissae.
    VIBROFORfîZA, vibroforeze, s.f. Instalaţie de foraj care acţionează prin vibraţie. — Vibr[aţie] + foreză.
    vibrolaminAre, vibrolaminâri, s.f. (Constr.) Confecţionare a panourilor mari de beton armat cu ajutorul unei instalaţii care laminează şi vibrează concomitent betonul. — Vibra + laminare/
    VIBltOMASAj, vibromasaje, s.n. Masaj pe bază de vibraţii (electrice). — Din fr. vibromassage.
    VIBROMfÎTRU, vibrometre, s.n. (Fiz.) Instrument de măsurare a vitezei sau acceleraţiei vibratorii a unui corp. — Din fr. vibrometre.
    VIBROSCOP, vibroscoape, s.n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea simultană a amplitudinii, frecvenţei şi fazei vibraţiilor. — Din fr. vibroscope.
    VIBROTERAPÎE s.f. (Med.) Seismoterapie. - Din fr. vibrotherapie.
    VICARlANT, -A, vicarianţi, -te, adj. (Anat.; despre organe) Care exercită o funcţie compensatorie, putînd chiar să se substituie altui organ. [Pr.: -ri-ant] — Din fr. vicariant.
    VICECAMPION, -OÂNĂ, vicecampioni, -oane, s.m. şi f. Persoană care se clasează pe locul al doilea într-un campionat. [Pr.: -pi-on] — Yice + campion (după fr. vice-champion).
    VICTORIAN, -ă, victorieni, -e, adj. Care se referă la etapa culturii engleze corespunzătoare domniei reginei Victoria. [Pr.: -ri-an] — Din fr. victorien, engl. victorian.
    VlDEO1- — Element de compunere care înseamnă „imagine44. [Pr.: -de-o-] — Din fr. video-.
    VlDEO2 adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere şi de înregistrare a imaginii. [Pr.: -de-o] — Din fr. video, engl. video.
    VIDEOCAPTOR, videocaptoare, s.n. (în sintagma) Tub videocaptor = tub analizor de imagine, esenţial în sistemul de televiziune pentru transformarea imaginii în semnale electrice. [Pr.: -de-o-] — Din fr. vldSocapteur.
    VIDEOCASETA, videocasete, s.f. Casetă care conţine bandă magnetică pe care se pot înregistra imagini şi sunete însoţitoare. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videocas-sette, fr. videocassette.
    VIDEOCASETOFON, videocasetofoane, s.n. Aparat pentru înregistrarea şi redarea videocasetelor. [Pr.: -de-o-] — Video1- + casetofon.
    VIDEODÎSC, videodiscuri, s.n. Disc care permite vizionarea unui program (de imagine şi sunet) preînre-gistrat, pe ecranul unui televizor obişnuit. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videodisc, fr. vidGodisque.
    VIDEOF(ÎN, videofoane, s.n. Video telefon. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videophone, fr. videophone.
    VIDEOFONIC, -A, videofonici, -ce, adj. Referitor a videofon, prin videofon. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videophonic, fr. vidâophonique.
    V1DEOFONÎE s.f. Termen folosit pentru transmisia simultană a imaginii şi a sunetului. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videophony, fr. vidăophonie.
    VIDEOMAGKÎTIC, -A, videomagnetici, -ce, adj. Referitor la înregistrarea imaginii pe bandă magnetică. [Pr.: -de-o-) — Din fr. videomagnetique.
    VIDEOMAGNETOFON, videomagnetofoane, s.n* Aparat pentru înregistrarea şi redarea imaginii şi sunetului însoţitor înregistrate pe bandă magnetică. [Pr. : 'de-o-] — Video1- -f- magnetofon.
    VIDEOTIlCĂ, videoteci, s.f. 1. Mobilă specială cu rafturi pentru păstrat videocasete. 2. încăpere, sală in care se păstrează şi se vizionează videocasete. 3. Co-
                                                                                              VIBRISÂ - VIZIBILIME'fRU
 lecţie de videocasete. [Pr.: -de-o-] — Din fr. yidlo-theque.
    VIDEOTELEF(5N, videotelefoane, s.n. Sistem de comunicaţii care permite interlocutorilor să se vadă reciproc în timpul convorbirii; videofon. [Pr.: -de-o-] — Din engl. videotelephone, fr. vid£o-t616phone.
    VIDICtfN, vidicoane, s.n. Tub analizor de imagine folosit în captarea imaginii pentru televiziune acolo unde se dispune de iluminări puternice. — Din fr., engl. vidicon.
    VIGUROZITÂTE s.f. (Livr.) însuşirea de a fi viguros ; vigoare. — Viguros + suf. -itate.
    VINClfiR, vinderi, s.m. Muncitor portuar care mî-nuieşte vinciul. [Pr.: -ci-er] — Vinci + suf. -ier.
    VINEGRfÎTĂ s.f. Sos rece preparat din oţet, unde -lemn, sare şi piper. — Din fr. vinaigrette.
    VINIPLĂST, viniplaste, s.n. Policlorură de vinii amestecată cu plastifianţi şi stabilizatori de temperatură. — Din fr. vinyplaste, germ'. Viniplast.
    VÎPERĂ s.f. (în compusul) V iperă-cu-corn = specie de viperă mai mare şi mai veninoasă decît vipera comună, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes).
    VIRÂL, -Ă, virali, -e, adj. (Biol.) Virotic. — Din fr. virai.
    VlRGA subst. (Met.) Fenomen constînd în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întîlnit mai ales în zonele montane. — Din lat., fr. virga.
                                                                       VIRIDÎN s.n. 1. (Min.) Andaluzit de culoare verde.
 2. (Tipogr.) Colorant verde-gălbui. — Din fr. viri-dine, engl. viridin, germ. Viridin.
    VIROLOGÎE s.f. (Med.) Virusologie. - Din fr. firologie.
    VIS s.n. (în expr.) ^4-si vedea visul cu ochii = a-şi (sau a i se) îndeplini cea" mai arzătoare dorinţă, a-şi (sau a i se) realiza tot ce şi-a propus.
    VrrÂLLIUM s.n. (Chim.) Aliaj pe bază de crom, cobalt şi molibden. [Pr.: -li-um] — Din engl., fr. vitallium.                *
    VITEZĂ s.f. (în sintagma) Viteză cosmicâ= viteză cuprinsă între 7,912 — 16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pămîntului pînă la părăsirea sistemului solar.
                                                                    VITEZOMAN, vitezomani, s.m. Şofer cu mania vitezei. — Din viteză (după recordman, sportsman etc.).
    VITRAT, -A, vitraţi, -te, adj. (Rar) Cu geamuri. — După fr. vitre.
    VITRIFlANT, vitrifianţi, s.m. (Constr.). Material de bază folosit pentru a obţine mase sticloase, amorfe. [Pr.: -fi-ant] — Din fr. vitrifiant.
                                                                    VITRIG6N s.m. Plantă erbacee cu flori albastre folosită ca plantă medicinală (Eryngium maritinium).
 —  Et. nec.
    VITRlT s.n. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice şi capsă.
    VlŢĂ s.f. (Mar.) Parîmă de sîrmă.
    VIU, VIE adj. (în loc. adv.) Pe viu .= în mod direct, nemijlocit.
    vivAriu, vivarii, s.n. Loc aiiienajat pentru creş* terea în mediul lor natural a unor animale mici. — Din fr., lat. vivarium.
    VIVISrA, viviere, s.f. (Mar.) Bazin sau barcaz pentru păstrat sau transportat peşte viu. [Pr.: -vi*e*] ~ Din fr. vivier.
    VIVIFlANT,-A, vivifianţiy -te, adj; (Livr.) însufie* ţitor, dătător de putere. [Pr.: -fi-ant] — Din fr. vi-vifiant.
    VIZIBILIMfiTRU, vizibilimetre, s.n. (Met.) Aparat folosit pentru măsurarea vizibilităţii pe orizontală. — Din fr. visibilimetre.
195
VIZIOMAT - YUTĂ
    VIZIOMĂT, viziomate, s.n. 1. Aparat automat folosit în instalaţii de fotoreproducere. 2. (Poligr.) Colo-rimetru fotoelectric pentru măsurarea transparenţei materialelor, a înnegririi sau a intensităţii de culoare. — Din germ. Visiomat.
    YIZIONARlSM s.n. (Livr.) Atitudine de vizionar (1); caracter vizionar (1). [Pr.: - zi-o-] — Vizionar -f- suf.
 - ism.
    VIZUALIZA, vizualizez, vb. I. Tranz. (Tehn.; despre aparate) A face posibilă * observarea vizuală a fenomenului cercetat. [Pr.: -zu-a-] — Din fr. visua-liser. — vizualizare s.f.
    VÎLCEAN, -A, vilceni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în municipiul Rîmnicu-Vîlcea sau în judeţul Vîlcea. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din municipiul Rîmnicu-Vîlcea sau dia judeţul Vîlcea. — Vîlcea (n. pr.) -f- suf. -ean.
    VÎLCEĂNCĂ, vilcence, s.f. Femeie născută şi crescută în municipiul Rîmnicu-Vîlcea sau în judeţul Vîlcea. ♦ Locuitoare din municipiul Rîmnicu-Vîlcea sau din judeţul Vîlcea. — Vîlcean + suf. -că.
    VÎNT s.n! (Astron.; în sintagma) Vint.solar = flux de protoni şi neutroni emişi continuu de soare.
    VÎRF s.n. (în sintagma) Virf de consum = cantitate maximă de energie electrică necesară abonaţilor unei reţele electrice la anumite ore de zi sau în anumite perioade ale anului. ;
    VÎRSTĂ s.f. (în sintagma) Virsta a treia = perioada de după pensionare.
    vobulatOr, vobulatoare, s.n. Generator electronic care produce oscilaţii de amplitudine constantă, dar cu frecvenţă liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine şi frecvenţă.
 —  Din engl. wobbulator, fr. vobulateur.
    VOGABULÂR s.n. (Lingv.; în sintagmele) Vocabular de bază sau fundamental = fondul principal de cuvinte. Vocabular secundar = masa vocabularului (1).
    VOCÂLĂ s.f. (Fon.; în sintagma) Vocală neutră — structură vocalică ce se caracterizează prin formanţi situaţi la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz.
    VOCE s.f. (în sintagmele) Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvenţă joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică --voce dur£, aspră, în care predomină componentele de
 frecvenţă înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigenţe înalte, specifică cîntăreţilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică — voce produsă prin intermediul unui sinte-tizor de^ vorbire.
     VOCODER s.ri. (Muz.) Instrument electronic de analiză-sinteză în timp real, folosit pentru generarea unor efecte sonore deosebite cum ar fi imitarea vorbirii de către instrumente muzicale clasice. — Din engl. vocoder.
     VODEVILfîSC, -A, vodevileşti, adj. în maniera vodevilului. — Din fr. vaudevillesque.
     VOLEIBALlSTIC, -A, voleibalistici, -ce, adj. Referitor la volei, de volei. — Volei-bal -f suf. -istic.
     VOLENSNOLENS adv. Vrînd, nevrînd. [Pr.: volens-nolens] — Loc. lat.
     VOLTUL s.n. (Tehn.) Ulei voltolizat. — Din germ. Voltol.
     VOLTOLIZA, voltolizez, vb. I. Tranz. A îmbunătăţi calitatea uleiurilor lubrifiante prin supunerea la acţiunea unor descărcări electrice de frecvenţe ş i tensiuni înalte. — Din engl. voltolize. — voltolizâre s.f.; voltolizat, -ă adj.
     V OLUM13TRU, volumetre, s.n. Instrument electric pentru controlul nivelului semnalului audio într-o cale de transmisie. — Din fr. volumetre.
     VORBÎRE s.f. (în sintagma) Vorbire sintetică — vorbire generată de un sintetizor de vorbire.
     VRĂJI vb. IV. Tranz. A descînta (1); a meni (2).
     VRÎNCEAN, -A, vrinceni, -e, s.m., adj. 1. S.m Persoană născută şi crescută în judeţul Vrancea. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Vrancea — Vrancea (n.pr.)
     suf. -ean.
     vrînceAncă, vrîncence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Vrancea. ♦ Locuitoare din judeţul Vrancea. — Vrîncean^ suf. -că.
     VULNERABILITATE s.f. însuşirea de a fi vulnerabil. — Din fr. vuln6rabilit6.
     VUMETRU, vumetre, s.n. Aparat folosit pentru controlul modulaţiei în sisteme dâ înregistrare, redare şi transmitere a semnalelor audio. — Din fr. vumfctre .
     VtJTĂ, vutet s.f. (Constr.) Lucrare de zidărie în formă de boltă. — Din fr. yofite.
w
   WAGON-LIT s.n. Vagon de dormit. [Pr.: vasânli'1 — Cuv. fr.
   WALKIE-TALKIE s.n. (Tehn.) Aparat portabil de emisie-recepţie la mică distanţă; talkie-walkie. [Pr.: uoki-toki] — Cuv. engl.
   WALKMAN s.n. Minicasetofon. [Pr.: uokmen]— Cuv. engl.
   WARC<JPS s.n. (Text) Ţeavă pe care se deapănă firul. — Din fr., engl. warcopg, germ. Warcops.
   WATT SEC tJNDĂ, watlsecunde, s.f. (Fiz.) Joule. — Din fr. wattseconde.
   WEBERMJ5TRU, weber metre, s.n. Instrument folosit pentru măsurarea variaţiei fluxului magnetic. — Din germ. Webermeter.
^ WILLY-WILLY s.m. (Met.) Ciclon tropical-xare se
manifestă în nordul Australiei. [Pr.: uili-uili] — Cuv. engl.
    WOLFRAMAT, wolframaţi, s.m. (Chim.) Sare a acidului wolîramic. — Din germ. Wolframat.
    WOLFRÂMIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid wolframic = acid derivat din wolfram, existent sub formă de pulbere galbenă insolubilă în apă, preparat din soluţii de wolframaţi cu acizi.
    WOOFER s.n. Difuzor special pentru redarea frecvenţelor joase. [Pr.: ufâr] — Cav. engl.
    WURTZfT s.n. Sulfură naturală de zinc. [Pr.: vurţit] — Din germ. Wurtzit, fr.JIengl. wurtzite.
x
   XANTÎNĂ s.f. Produs organic care se găseşte în urină, în slnge, în ceai, cafea etc. — Din fr. xanthine.
   XANTINURlE, xantinurii, s.f. (JFiziol.) Prezenţă de xantină în urină; cantitate de xantină prezentă în urină. — Din fr. xanthinurie.
   XANTOCÎT, xantocite, s.n. (Biol.) Gelulă (1) care conţine pigment galben. — Din fr. xanthocyte. s xant ocr om Atic, -A, xantocromatici, -ce, adj. (Med.) Colorat în galben. — Din fr. xanthochromatique.
   XANTODERMÎE, xantodermii, s.f. (Med.) Coloraţie galbenă a pielii. — Din fr. xanthodermie.
   XENÎE, xenii, s.f. (Biol.) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme, realizat cu polen de la o mulţime de varietăţi ale speciei. — Din fr. xenie, engl. xenia.
   XENOFÎL,-A, xenofili, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care nutreşte simpatie faţă de străini sau faţă de ceea ce este străin. — Din fr. xânophile.
   XENOFILlE s.f. Simpatie faţă de tot ceea ce este străin. — Din fr. xenophilie.
   XENOLÎT, xenolite, s.n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. — Din fr. x£nolithe, germ. Xcnolith, engl. xenolithe.
   XENOPATÎE, xenopatii, s.f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că se acţionează asupra sa de la distanţă prin sugestie, hipnoză etc. — Din fr. x6no-pathie.
    XEROCOPIE, xerocopii, s.f. Copie făcută la xerox.
—  Din fr. xerocopie, it. xerocopia.
    XEROFIlA, xerofile, adj., S.f. (Bot.) Xerofită. -Din fr. xerophile.
    XEROGfÎL, xerogeluri, s.n. Material obţinut prin uscarea gelurilor. — Din fr. xSrogel, germ. Xerogel, engl. xerogel.
    XEROMORF, -A, xeromorfi, -e, adj. (Bot; despre unele plante) Adaptat la secetă. — Din germ. xero-morph.
    XEROXA, xeroxez, vb. I. Tranz. A multiplica cu ajutorul xeroxului. — Din xerox. — xeroxâre s.f.; xeroxat, -ă adj.
    XILAN, xilani, 's.m. Polizaharidă care se găseşte în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. —Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
    XÎLfîM s.n. (Bot.) Ţesut lemnos alcătuit din vase lemnoase. — Din fr. xyl&me, germ. Xylem.
    XIL OLIT O GRAFIE, xilolitografii, s.f. (Tipogr.) Procedeu de tipar litografic la care forma de tipar se execută pe o placă de lemn. — Din fr. xylolithographie, germ. Xylolithographie.
    XILOTIPlE, xilotipii, s.f. (Tipogr.) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de tipar. — Din germ. Xylotypie.
    XILOZA, xiloze, s.f. (Chim.) Monozaharidă care se găseşte în lemn, paie etc. — Din fr. xylose.
197
    TltÂ, yale, sÂ. Broască (III) de siguranţă. — Denumire comercială.
    'YEMENÎT, -A, yemen iţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescut£ în Yemen. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Yemen. [Pr. :v ie-]— Din fr. y6m6nite.
 XJIfr upi>« ui • li 1/ i at#
    ZAlBAR s.n. (Reg.) 1. Soi de viţă de vie nealtoită. 2* Vin din struguri provjniţi din zaibăr (I). — Cf. germ.
 S  e i b e r. ,
    ZAMBIÂN, -A, zambieni, -e, s.rri. şi f., adj. 1." S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Zambia. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Zambia. — Din fr. zambien.
    .?ÂVĂCtJSTĂ, zâvâcuste, s.f. Plantă erbacee cu flori galbene dispuse în spice (Astragalus dasyanthus). — Et. nec. ^
                                                                                     ZfiBRA s.f. Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constînd din dungi paralele albe sau galbene. , ZEIEICA, zeific, vb. I. Tranz. A deifica. (Pr.: ze-
                                     • — z^iîicâre s.f.; zei-
 ficât, -ă adj.
 -  ZELATGB, -OARE, zdatori, oare, s.m. şi f. (Livr.) Persoană zeloasă.— Din fr. zGlatcur. :
    ZGOMOT s.n. '('în sintagmele) Zgomot de' fond = perturbaţie sonoră ((de mică intensitate) care apare în orice mediu de transmisie a semnalelor. Zgomot alb = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electro-acusiice, caracterizat prin energie egală pe lăţime de bandă constanţă. Zgomot colorai— zgomot, de bandă largă, folosit în măsurători electroacustice, caracterizat printr-up spectru continuu şi uniform într-un domeniu de frecvenţe specificat. Zgomot roz = zgomot de bandă largă, folosit în măsurători electrokcustice, .caracterizat prin energie constantă pe octavă;
     YOGHÎN, yoghini, S.m. Adept al filozofiei yoga; p. ext. persoană care; practică exerciţii yoga. [Pr.: io-. — Var. : yogln s.m.] -r- Din fr. yogin, engl. yogf.
     YOGÎN s.m. v. yogbin*/                               '
     YUCCA s.f. (Bot.) Plantă liliacee din India şi America. + Fibră textilă obţinută din această plantă. — Din engl., fr. yucca. * r
    ZGR1JNjUli$
                                                                               tatea de a fi zgrunţuros. — Zgrunţuros -j- suf. -itate-ZI s.f. 1, (în comp asul) Zi-lwninâ^= perioadâa zilei (1) cuprinsă între răsăritul şi apusul soarelui ZID s.n. (în sintagma) Zid sonic — barieră imaginară referitoare la depăşirea vitezei sunetului.
    zibAeîţA, zidăriţe, s.f. Zidăreasă. — Zidar -f suf. -iţă.
    ZIMOGlSN, zimogene, s.n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. — Din fr. zymogene. *
                                                                               ZINNWAtBlT s.n, (Min.) Minereu de litiu. [Pr.: linvaldit] — Pin fr. zinnwaldite, germ. Zinnwaldit. ZMEOÂIE s.f. Plant ă erbacee cu* flori galbene-
 aurii (Lasergitium archangeU&i)...... „
 ■''ZMEURĂTr, zmeurate, s.f. 1. Băutură preparată din zmeură fermentată cu zahăr şi cu alcool. 2* Băutură răcoritoare preparată din sirop de zmeură şi apă (gazoasă).. [Pr.: zme-u-] — Zmeură^- suf. -atâ.
    ZQOFILlE s.f. (Med.) Dragoste morbidă pentru animale. [Pr.: zo-o-] — Din fr. zoophilie.
    ZOOGEOefeÂF, -A, zoogeogrăfi, -e, s.m. şi f Specialist în zoogeografie. [Pr.: zo-o-ge-o-] — Diii fr. zoogăographe.
    ZOOPÂTlE, zoopatii, s.f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are animale în sau pe corp. [Pr.: zo-o-] — Din fr. zoopathie.
 . ZUMZĂITOR, -OĂRE, zumzăitori, -oare, adj. Care zumzăie. [Pr.: ză-i-] — Zumz&i -f~ suf. -tor.
                Redactor..* DOINA POPESCU Tehnoredactor : EUGENIA AMBROZÎ _________________1
                                 Buri de tipar : 13.IV.1^88. Format 8/54x84. Coli de tipar 25,50. C. Z. pentru biblioteci mari; 459—3 = 59 C. Z. pentru biblioteci mici : 459. .