Redactori responsabili: Acad. Marius Sala Andrei Avram membru corespondent al Academiei Române Responsabil de volum: Dorn Mihăescu Redactori: Iuliana Chiricu, Ştefan Colceriu, Bogdan Cristea, Doina Doroftei, Ion Giurgea, Dorn Mihăescu, Alexandra Moraru, Cristian Moroianu, Carmen Vasile, Laura Vasiliu Comisia de revizie: Ştefan Colceriu, Doina Doroftei, I. Fischer, Ion Giurgea, Iulia Mărgărit, Dorn Mihăescu, Alexandra Moraru, Cristian Moroianu, Carmen Vasile, Laura Vasiliu In faza iniţială, au colaborat: Eugenia Contraş, Vladimir Drimba, Mihai Mitu, Virgil Nestorescu, Liviu Onu, Aurora Peţan, Ion Robciuc, Emil Suciu, Oana Uţă Bărbulescu (Bucureşti); Ioana Anghel, Vasile Breban, Elena Comşulea, Doina Grecu, Bogdan Harhătă, Rodica Marian, Ion Mării, Mircea Minică, A. Mira, Petru Neiescu, Felicia Şerban, Valentina Şerban, Sabina Teiuş (Cluj-Napoca); Maria Sitaru, Ionel Stan, Rodica Sufleţel, Gabriela Şerban (Timişoara). f 33. ACADEMIA ROMÂNA Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan " R°setti DICŢIONARUL ETIM0L°GIC AL LIMBII ROMÂNE (DELR) Volumul I A-B ! EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2011 Copyright © Editura Academiei Române, 2011. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie, nr. 13, Sector 5 050711, Bucureşti, România Tel: 4021-318 81 46, 4021-318 81 06 Fax: 4021-318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Adresa web: www.ear.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" (Bucureşti) Dicţionarul etimologic al limbii române / Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan - Al. Rosetti" Bucureşti, red. responsabili: acad. Marius Sala, Andrei Avram. - Bucureşti: Editura Academiei Române, 2011 -voi. ISBN 978-973-27-2089-9 Voi. 1.: (A-B). - 2011. - ISBN 978-973-27-2090-5 I. Sala, Marius (coord.) II. Avram, Andrei (coord.) 81’374.2:81U35.1'373.6=135.1 81374.4=135.1 Redactor: Adriana GRECU Tehnoredactor: Cătălina RADU Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU Bun de tipar: 14.10.2011. Format: 16/70x 100. Coli de tipar: 32,5. C.Z. pentru biblioteci mari: 459 - 321.2 = 59 C.Z. pentru biblioteci mici: 459 PREFAŢĂ ? Academia Română şi-a propus încă de la înfiinţarea ei, în urmă cu 145 de ani, să realizeze o serie de opere prin care să se stabilească normele ortografice şi gramaticale ale limbii noastre naţionale, precum şi să elaboreze un dicţionar general al limbii române. De-a lungul anilor s-au publicat, sub auspiciile acestui înalt for ştiinţific, diverse lucrări cu caracter ortografic, ilustrând evoluţia normelor în acest domeniu; ultima dintre ele, Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, a apărut în 2005. In timp s-au elaborat, de asemenea, câteva gramatici academice, realizate în concordanţă cu dezvoltările teoretice şi metodologice ale perioadei în care au apărut, între care se remarcă Gramatica limbii române (volumul I, Morfologia, volumul al II-lea, Sintaxa), cunoscută sub numele de Gramatica Academiei (1954, ediţia a Il-a, 1963), Gramatica limbii române (volumul I, Cuvântul, volumul al II-lea, Enunţul) publicată în 2005 (tiraj nou, 2008), ultima versiune modernizată fiind Gramatica de bază a limbii române (2010). Tot în 2010 a fost publicat ultimul volum din cele 37 ale dicţionarului academic iniţiat de S. Puşcariu la începutul secolului trecut (seria DA) şi continuat în institutele de lingvistică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi (seria DLR). Academia Română a fost însă întotdeauna preocupată şi de descrierea lexicului limbii române sub aspect etimologic. Primele trei încercări de elaborare a unor dicţionare etimologice ale limbii române au văzut lumina tiparului în străinătate: A. de Cihac (1870-1879), A. Ciorănescu (1958-1966), N. Raevskij şi M. Gabinskij (1978). Dintre acestea se detaşează lucrarea lui A. Ciorănescu prin bogăţia listei de cuvinte luate în discuţie. Informaţii etimologice despre cuvintele româneşti există şi în diverse dicţionare. Cele mai ample se găsesc în dicţionarul cu caracter enciclopedic al lui B. P. Hasdeu (1885-1893), care se opreşte însă, din păcate, la cuvântul bărbat. Urmează Dicţionarul limbii române redactat de echipa lui S. Puşcariu (1907-1949), care oferă, de asemenea, bogate informaţii etimologice. Bune soluţii etimologice găsim şi în dicţionarul lui I.-A. Candrea (1926-1931), în dicţionarul lui H. Tiktin (1903-1925) şi în dicţionarul universal al lui L. Şăineanu (1896, apărut în mai multe ediţii). în prezent, pentru informaţii primare este folosit şi DEX-ul. Există trei dicţionare etimologice speciale, consacrate numai unor straturi etimologice; pentru elementele latine, se poate consulta dicţionarul lui S. Puşcariu (1905), precum şi cel semnat de I.-A. Candrea şi Ov. Densusianu (1907-1914), care se opreşte la verbul (a) putea, iar pentru elementele maghiare avem dicţionarul lui L. Tamâs (1966). In ultimii ani, au fost lansate câteva proiecte: J. Hubschmid - R. Rohr (1979), I. Coteanu (1983) şi cel prezentat de mine în volumul omagial M. Pfister (1997), dar niciunul nu a fost dus la bun sfârşit, ceea ce l-a determinat pe O. Winkelman să declare (în 1988) că realizarea unui dicţionar etimologic al românei este un „deziderat”. Ultima propunere, cea formulată în 1997, n-a putut fi realizată din diverse motive obiective; am reuşit să publicăm însă seria VI de lucrări „Etymologica”, având 28 de titluri. Am ajuns la o nouă formă a proiectului, renunţând, nu fară regrete, la istoricul diverselor etimologii, care figurează în dicţionarele romanice monumentale. în faza iniţială, au colaborat: Eugenia Contraş, Vladimir Drimba, Mihai Mitu, Virgil Nestorescu, Liviu Onu, Aurora Peţan, Ion Robciuc, Emil Suciu, Oana Uţă Bărbulescu (Bucureşti); Ioana Anghel, Vasile Breban, Elena Comşulea, Doina Grecu, Bogdan Harhătă, Rodica Marian, Ion Mării, Mircea Minică, A. Mira, Petru Neiescu, Felicia Şerban, Valentina Şerban, Sabina Teiuş (Cluj-Napoca); Maria Sitaru, Ionel Stan, Rodica Sufleţel, Gabriela Şerban (Timişoara). Redactarea finală a fost asigurată de: Iuliana Chiricu, Ştefan Colceriu, Bogdan Cristea, Doina Doroftei, Ion Giurgea, Doru Mihăescu, Alexandra Moraru, Cristian Moroianu, Carmen Vasile, Laura Vasiliu. Comisia de revizie, condusă iniţial de mine şi de Andrei Avram, coredactor responsabil al lucrării, a reţinut cu precădere etimologiile acceptate sau acceptabile din dicţionarele de referinţă. Din această comisie au făcut parte Ştefan Colceriu, Doina Doroftei, I. Fischer, Ion Giurgea, Iulia Mărgărit, Doru Mihăescu, Alexandra Moraru, Cristian Moroianu, Carmen Vasile, Laura Vasiliu. îmi exprim speranţa că această nouă încercare va reuşi să transforme un „deziderat” în realitate. Marius Sala STRUCTURA DELR. MOTIVAREA PRINCIPALELOR OPŢIUNI LEXICOGRAFICE ŞI ETIMOLOGICE DELR. CHESTIUNI GENERALE Dicţionarul etimologic al limbii române a fost conceput, indiferent de colectivele care au lucrat, de-a lungul timpului, la el, ca o operă lexicografică, în măsura posibilului, completă şi modernă. Acesta va cuprinde toate cuvintele atestate în principalul dicţionar explicativ al limbii noastre (DEX) şi în dicţionarul-tezaur al limbii române recent încheiat (DLR), fiind un dicţionar modem prin viziune şi prin structură. Este, în acelaşi timp, un dicţionar etimologic în mare parte diferit de toate cele apărute anterior, preluând de la acestea calităţile care le-au făcut să fie considerate reprezentative pentru lexicografia românească: se aseamănă cu DA-ul prin traducerea sensului sau sensurilor cuvântului-titlu în limba franceză, prin indicarea corespondentelor moştenite în dialectele sud-dunărene şi în limbile romanice-surori şi prin promovarea etimologiei multiple externe; este deschis la noutăţi lexicale, după modelul lui CADE şi, desigur, al DEX-ului; cuprinde cuvinte din toate straturile limbii, de la cele vechi şi dialectale până la cele recente, atestate în dicţionarele consultate, aşa cum a făcut Tiktin în dicţionarul său şi, ulterior, cum s-a făcut în DLR, cu precizarea primelor atestări, inclusiv la componentele familiilor lexicale. în plus, dicţionarul evaluează critic etimologiile anterioare, dă prioritate soluţiilor de tip mixt, acceptă criteriul originii multiple interne şi indică, acolo unde este posibil, mijloacele analogice de creare a noi cuvinte. Acest prim volum al dicţionarului etimologic academic este, în acelaşi timp, o operă foarte dificilă, care presupune o responsabilitate majoră pentru mentorii, coordonatorii şi autorii ei, cel puţin din două motive: pe de o parte, presupune stabilirea cât mai clară a normelor de alcătuire a dicţionarului, cu o bază ştiinţifică asumată, norme care vor fi respectate pe tot parcursul elaborării sale; pe de altă parte, trebuie să reprezinte, după părerea noastră, stadiul actual al cercetării etimologice din lingvistica românească sincronică şi diacronică, să preia de la celelalte dicţionare, structural şi ştiinţific, ceea ce au mai bun şi să prezinte, totodată, rezultatele cercetărilor realizate de etimologii români de la Bogdan Petriceicu Hasdeu încoace. Este o întreprindere dificilă, dar realizabilă numai în măsura în care vor colabora la ea oameni bine pregătiţi, riguroşi şi pasionaţi de ceea ce fac. STRUCTURA GENERALĂ A DELR-ULUI Dicţionarul înregistrează unităţile lexicale existente în DA, CADE, SDLR, DEX şi DLR, folosindu-se, suplimentar, în prezentarea etimologiilor, de soluţiile propuse de majoritatea dicţionarelor româneşti de referinţă (LB, HEM, CDDR, TDRG, LM, CDDE, PEW, CDER, LTR, DN etc.), explicative, enciclopedice şi etimologice. Alături de acestea, au fost folosite şi citate, mai ales în cazul cuvintelor cu origine controversată, soluţiile propuse de marii noştri lingvişti şi de specialiştii recunoscuţi în studierea diverselor limbi şi culturi înconjurătoare, dintre care cităm numai câţiva: B.P. Hasdeu, Lazăr Şăineanu, Al. Philippide, VIII Ion-Aurel Candrea, Sextil Puşcariu, Ovid Densusianu, G. Giuglea, Al. Graur, W. Meyer-Lubke, Lajos Tamâs, Iorgu Iordan, I.I. Russu, Cicerone Poghirc, I. Fischer, Th. Hristea, G. Mihăilă, Gr. Brâncuş, Andrei Avram, Marius Sala, E. Suciu, N.A. Ursu. Opţiunea stabilirii corpusului pe baza unui număr limitat de dicţionare este, desigur, discutabilă. Cert este, însă, că oricare ar fi fost, cel puţin pentru început, dicţionarele propuse pentru corpus, acestea nu sunt - şi nu pot fi, în mod obiectiv - exhaustive, nu pot oferi atestări lexicografice pentru toate cuvintele care există sau care pot exista într-o limbă vie, supusă permanent schimbărilor şi înnoirilor. Corpusul ales este, în consecinţă, stabilit convenţional şi asumat de către autori. Forma cuvântului-titlu este cea din DA şi din DEX, iar de la litera D va fi aceeaşi cu cea propusă în DLR, ajuns în sfârşit la final. în situaţiile în care există neconcordanţe sau ezitări între variante de diverse feluri, a fost preluată forma din DOOM2, iar în cazul unor cuvinte neînregistrate în DOOM2, s-a făcut apel la criteriile etimologiei ştiinţifice. Intrările sunt de trei feluri: unităţi lexicale (radicale şi analizabile), unităţi afixale (prefixe) şi unităţi afixoidale (prefixoide). Unităţile lexicale considerate intrări prezintă, convenţional sau/şi pe baza unor criterii ştiinţifice, următoarele trăsături: a) primează variantele literare actuale în defavoarea celor etimologice, dacă acestea din urmă sunt învechite sau cu răspândire limitată (spre ex., acoperi, vb., în loc de coperi, id.); b) primează gradul de cunoaştere şi de folosire a cuvântului în defavoarea primei atestări, ca şi gradul de actualitate referenţială (spre ex., abandona, vb., în loc de abandon, s.n.; ambuteiaj, s.n., în loc de ambuteia, vb.; bombarda, vb., în loc de bombardă, s.f. etc.). Unităţile lexicale considerate intrări sunt, în majoritatea cazurilor, cuvinte radicale. în categoria intrărilor (semi)analizabile se încadrează următoarele situaţii posibile: a) împrumuturile care sunt derivate exclusiv în limba sau limbile de origine, nu şi în limba română, şi care sunt, prin raportare la componentele familiei lor lexicale, mai cunoscute şi mai frecvente (spre ex., abraziune, s.f., comparativ cu abrazare, abraziv şi abrazor, acetic, adj., comparativ cu acetat, acetifica, acetil, acetilacetic, acetilare, acetos etc.); b) împrumuturile care sunt compuse în limba sau limbile de origine şi ale căror componente principale nu au corespondente lexicale în limba română (spre ex., acrocefal, adj., acrolit, s.n., acromegalie, s.f., acromicrie, s.f., acropolă, s.f., acrostol, s.n. etc.; acvaforte, s.f., acvanaut, s.m., acvatintă, s.f., acvatipie, s.f. etc.). Compusele ale căror componente au corespondente lexicale în limba română, dar la care accentul semantic este pus pe elementul de compunere savantă, au fost considerate, convenţional, cuvinte-titlu, pentru menţinerea unei relative unităţi la nivelul formantului: spre ex. acrofobie, s.f., acromanie, s.f., acrospor, s.m., acrostih, s.n. etc. Dacă elementul de compunere savantă are un corespondent lexical, atunci este considerat cuvânt-intrare, cu propria lui familie lexicală (spre ex., amper, s.m., cu familia alcătuită din: amperaj, ampermetru, amperormetru, amper-spiră, kiloamper, kiloampermetru, micro amper, microampermetru etc.); c) compusele savante analizabile construite, în limba sau limbile de origine, prin ataşarea unor prefixoide la baze lexicale comune şi, în consecinţă, foarte productive (spre ex., -fobie, -form, -gen, -grafie, -manie etc.). Argumentele unei asemenea opţiuni lexicografice, care „contrazice” regula generală, sunt evitarea alcătuirii unor familii lexico-etimologice disproporţionate ca dimensiuni şi, în acelaşi timp, menţinerea unui echilibru structural: ar părea ciudat, spre ex., ca anglofilie şi anglomanie să fie trecute primul la litera a (fdie nu are corespondent lexical), iar al doilea la m (s.v. manie), aerogramă să apară la litera a, iar aerografie la g, aerologie la a, iar aerometru la m etc.; IX d) adaptările analogice ale împrumuturilor analizabile din latină şi/sau din limbile romanice (spre ex., verbele abjudeca, absorbi, abţine, adjudeca, atrage etc.). Am apelat la această soluţie în primul rând pentru că, de obicei, asemenea adaptări analogice devin, la rândul lor, baze derivative foarte prolifice, ceea ce face dificilă gruparea tuturor componentelor într-o singură familie lexicală. De asemenea, am considerat intrări separate cuvintele neologice care, deşi adaptate formal după un radical vechi existent în limbă, nu au nimic în comun cu acesta din punct de vedere semantic (spre ex., afloriment s.n. „loc unde apar la suprafaţa pământului rocile sau mineralele, deschidere geologică” < fir. affleurement, infl. de floare; anrocament s.n. „îngrămădire de‘ bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc.” < fr. enrochement, infl. de rocă)\ e) cuvintele moştenite din etimoane latineşti cu aspect analizabil în limba de origine (derivate), deşi au în română corespondente radicale, de asemenea moştenite (spre ex., abate, vb., este, ca şi bate, cuvânt-intrare; la fel adormi vs. dormi, aţine vs. ţine, apune vs. pune, alunga vs. lung, atare vs. tare, îmbrăca vs. brace etc.). Pentru a se pune, totuşi, în evidenţă legătura etimologică dintre cele două cuvinte, la sfârşitul fiecărui articol se face trimitere, prin cf, de la unul la celălalt (a se vedea, mai jos, exemplul lui abate2, vb.). în interiorul familiilor lexicale ale cuvintelor moştenite sunt incluse şi situaţiile de dublă posibilitate etimologică: un cuvânt vechi cu aspect analizabil poate fi o creaţie internă de la o bază moştenită şi/sau o formă, la rândul ei, moştenită. După modelul dicţionarelor istorice din principalele limbi europene (Dictionnaire historique de la langue frangaise, coordonat de Alain Rey, Dizionario etimologico della lingua italiana, de Manlio Cortelazzo şi Paolo Zolli, .pentru a nu cita decât două exemple) şi după modelul DA-ului şi al lui CDDE (pentru cuvintele moştenite), DELR este structurat pe cuiburi lexicale, fapt care arată caracterul derivativ al limbii noastre şi pune în evidenţă relaţiile complexe existente la nivelul formării cuvintelor, atracţiile şi suprapunerile lexicale, fenomenele de analogie, aspectele variate ale calcului lingvistic etc. Sunt mai multe categorii de familii lexicale, în funcţie de originea cuvântului-bază, toate concepute în sens larg: a) familii ale cuvintelor moştenite, care cuprind, pe lângă creaţiile interne, împrumuturi analizabile şi anumite tipuri de calc; • b) familii ale cuvintelor autohtone şi ale împrumuturilor vechi şi populare, alcătuite, de regulă, din creaţii interne de diferite tipuri (derivate, compuse, obţinute prin contaminare etc.); c) familii ale împrumuturilor culturale modeme, care sunt formate, în mod firesc, pe de o parte, din creaţii interne şi mixte (calcuri de structură) de la cuvântul-bază, pe de altă parte, din împrumuturi analizabile şi semianalizabile construite, în limbile de origine, în jurul cuvântului considerat bază. în consecinţă, familiile lexicale, grupate în jurul unui cuvânt-bază, în măsura posibilului radical, au un caracter de regulă eterogen. Exemplele care urmează arată concepţia autorilor dicţionarului asupra modului în care se poate structura o familie lexico-etimologică, ţinându-se cont, pe de o parte, de criteriile sincronice şi diacronice ale etimologiei ştiinţifice şi, pe de altă parte, de transparenţa relaţiilor etimologice stabilite între cuvinte de către un vorbitor mediu instruit: ALB [ar. albu\ mr.; ir. âb] adj., s.n., s.m. „care are culoarea zăpezii, a laptelui; culoarea albă; persoană aparţinând rasei albe; conservator - blanc” 1214 (top. Alba). Lat. albuş, panrom. REW 331. Sensul „conservator”, după fr. blanc. Fam.: alba „zorile” 1892; ar. albat „alb” 1923 < lat. albatus, cf v.fr., v.occ., cat. REW 319a; albatariţă (med. pop.) 1886 et. nes., probabil <— albaţariţă <— albeaţă + -ariţă X DA // <— *albat (< lat. albatus) + -ariţă HEM 728; ar., mr. albă „rachiu; variolă” 1905; albâu „albicios” 1683; albeală1 „acţiunea de a albi” 1868 <— albi; albeală2 „calitatea de a fi alb” 1822 <— alb; albeaţă [ar.; mr. şi ălbeaţă] 1640, var. albzţe <— alb DA // < lat. *albitia HEM 727; albei blond” c.1615; albd (dim.) 1892; ar. alber „blond” 1901; albescenţă 1966 < fr. albescence; albeţ „albicios” c.1730 <— alb HEM 735, CDDE 36, DA, TDRG // < lat. *albicius CDED I 8; alb/ [ar. alg'ire, alg'are; mr. albiri, ălbiri\ 1577 <- alb CDED I 8; HEM 735; SDLR, DEX, CDER 176 sau < lat. *albire (= albere, albescere) PEW 57, DA, CDDE 41, CDER 176, REW 320; alb/că (dim.) 1892 <— albei (cu substit. sufixului); mr. alb/căv, ălb/cav „albicios” 1935; albicd, -ea (dim.) 1913; mr. albicic „albicios” 1927, var. albcic, ălbicic; albicios [ar.] 1705 ^ fl/Z? HEM 737, TDRG, CDDE 36, DA, CDER 176 // < lat. *albiciosus CDED, I 8; <- albit SDLR; albiciune 1688 <- alb HEM 738, CDDE 36, CDER 176, DEX, TDRG2 sau <— albi DA, CADE; albie2 „albiciune” 1683; ar. albile (pi,) „ielele” 1906; albiliţă (entom.) 1907; albime „albiciune” 1875; albin „albicios” 1428 (top.); albineală „convalescenţă” 1901 <— albini; albineţ „palid; bălan” 1683, var. albemţ <— albin HEM 753, DA sau <— alb CDDE 36 (după gălbineţ), CADE, SDLR, DEX, TDRG // < lat. *albinicius CDED I 8; albini vb. „a da la iveală; a creşte, a se dezvolta; (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” 1901 <— albin DA sau A [ar. apă, mr. apă, apu, ir. apq] s.f. „lichid incolor, fară gust şi fară miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului - eau” 1213 (top.). Lat. aqua, panrom. REW 570. XI Fam.: apar „sacagiu; corăbier” 1705 (var. apariu) apă CDDE 60, DA, CADE, SDLR, CDER 316, DEX, TDRG2, REW 577 sau < lat. aquarius HEM 1259, PEW 92, REW 577 (numai în română); apare s.f. „vas pentru apă” 1683 <— apă HEM 1294, CDDE 60 sau < lat. aqualis DA, TDRG3; apă-albă „cataractă” 1815; apădwcere „apeduct” 1897 <— apă + ducere, după lat. aquaeductus; apă-neagră „glaucom” 1815; apăraie 1890; apărase „de apar” c.1730 <— apar,; apărie 1876; apă-tare „acid azotic” 1908 <— apă + tare, după fr. eau-forte, it. acqua-forte, lat. neol. aqua fortis\ apătos [ar., mr.] „bogat în apă” c.1500 < lat. aquatosus TDRG, DA, DEX sau <— apă DEX sau <— *apăta (< lat. aquatare) CDDE 61, CADE; apătoşa c.1500 <— apătos; ar. apătus/re 1906 apătos\ apeduct c. 1812, var. apăduc, apeduc, apedus, după lat. aquaeductus CADE, TDRG3 sau după fr. aqueduc DA, SDLR, TDRG3; mr. ap/ccă (dim.) 1935; apometru 1949 apă + metru; apos [ar; mr.] 1673 < lat. aquosus HEM 1343, DA, REW 588, CADE, DEX sau apă SDLR, CDER 316, TDRG2; ap(u)şoară 1691-1697; neapătat „care nu s-a udat” 1885 <— *apăta (< lat. aquatare). BRAŢ [ar., mr.; ir. brâţ] s.n. „membru superior al corpului omenesc - bras” c.l 500. Lat. brachium, panrom. REW 1256. Fam.: antebraţ 1843 <— ante + braţ, după fr. avant-bras, it. antibraccio; braţă „cantitate ce poate fi dusă în braţe” 1906 < lat. (pi.) brachia; braţeletă „brăţară” 1834, var. (Mold.) brafaletă, (Munt.) braţiletă < fr. bracelet, it. braccialetto, după braţ şi infl. de bijuterie, brăţară, podoabă etc.; braţet „braţetă” 1852 <— braţetă (der. regresiv), infl. de braţ; braţetă, în expr. a merge la ~ „a merge la braţ (cu cineva)” c.l832 < it. (a) braccetto, după braţ şi infl. de mână] brăţar „brăţară” c.l650; brăţară c.1500 < lat. brachiale; brăţare „brăţară” 1734 < lat. brachiale; brăţărwie 1871 <— brăţară; brăţămşă 1907 brăţară; brăţăruţă 1871 ^— brăţară; brăţea „brăţară” 1873, sg. refăcut <— pl. *brăţele al lui *brăţală (= brăţarăj; brăţie (dim.) 1901; brăţiş adv. „corp la corp” 1868; brăţişd (dim.) 1910; brăţişor [mr.] 1688 <— braţ H lat. *brachiciolus ptr. brachiolum CDED I 28-29; brăţoi 1871; brăţucă (dim.) 1893; îmbrăţa [ar. ambrăţare] „a îmbrăţişa” 1896; îmbrăţişa [ar. mbrăţişare] 1688 <— brăţiş; îmbrăţişat s.n. 1928 <— îmbrăţişa; îmbrăţişi 1688 ^— îmbrăţişa (cu substit. sufixului) sau <— brăţiş; îmbrăţoşa [ar. mbrăţuşeare] 1872 ^— îmbrăţişa (cu substit. sufixului); îmbrăţoşat s.n. 1928 <— îmbrăţoşa; ar. brăţat s.n. „în lungime de două braţe” 1920 < lat. *brachiatum, *brachiata CDDE 181; subraţ 1928 <— sub-1 + braţ, după fr. sous-bras. Dublet etim.: bras. Cuvintele moştenite în dacoromână, fie că sunt intrări, fie că sunt componente ale familiei lexicale, sunt urmate imediat de corespondentele din dialectele sud-dunărene, notate cu ajutorul siglelor, în vreme ce cuvintele moştenite atestate numai în dialectele sud-dunărene sunt înregistrate ca intrări, în ordine alfabetică, fiind precedate fiecare de sigla dialectului respectiv. Atunci când un cuvânt moştenit, radical sau derivat, preia, prin calc semantic, unul sau mai multe sensuri după un model extern, acest lucru este indicat, explicit, imediat după precizarea etimonului formal, alături de alte informaţii semantice necesare. Ex.: AB^4TE2 [ar. abatire, abăteare] vb. „a (se) îndepărta (de la o direcţie, de la o normă etc.) - de vier” 1564. Lat. abbattere (= *abbattuere) „a da jos”, cu evoluţie semantică pe teren românesc PEW 2, CDDE 148, DA, CADE, REW 11, DEX sau ^ bate CDED I 23, CDER 8. Sensul „a doborî” (rar) 1875, după fr. abattre. XII Fam.: abătătoare (reg.; rar) „han” 1825; abătător „sârguincios” 1906; abătătwră (reg.; rar) „cale lăturalnică” 1829; abătut „depărtat, vinovat” 1722; sensul „trist” 1872, după fr. abattu; neabătut 1776 <— ne- + abătut. Cf. bate. Atunci când unui cuvânt moştenit îi corespunde un dublet etimologic împrumutat, la sfârşitul fiecăruia dintre cele două articole se notează dubletul respectiv, după indicaţia: Dublet etim. De asemenea, dacă două cuvinte împrumutate provin, în română, prin diverse filiere, din aceeaşi sursă originară, sau dacă între două împrumuturi există legături etimologice care, la nivelul limbii noastre, nu justifică considerarea lor în aceeaşi familie, relaţia dintre ele este semnalată prin cf. (vezi, spre ex., amidon, cf. amil; adamant, cf. diamant; an, cf. mulţumi; antrepriză, cf. întreprinde; anular, cf. inelar etc.). Cuvintele moştenite şi cele autohtone sunt cele care au suscitat cele mai multe discuţii de ordin etimologic şi, ca atare, acestea apar citate, în mod explicit şi consecvent, în cuprinsul dicţionarului. In ceea ce priveşte citarea propunerilor şi a soluţiilor etimologice, ea nu este - şi, probabil, nici nu poate fi - exhaustivă. Preocuparea autorilor acestui prim volum al DELR este de a cita, prioritar, punctele de vedere cu o validare lexicografică devenită tradiţională în lingvistica românească, alături de acelea, mai recente, susţinute de o pertinentă argumentare ştiinţifică. Una dintre deciziile cele mai dificile pe care comisia a trebuit să le ia a fost stabilirea calităţii de variantă lingvistică şi, în funcţie de aceasta, care vor fi, din mulţimea de variante de diverse feluri, cele citate în DELR. Referitor la ultima chestiune, formula actuală este următoarea: sunt citate, în mod prioritar din DA/DLR, numai acele variante fonetice care aduc informaţii necesare pentru stabilirea etimologiei, pentru evidenţierea diverselor suprapuneri lexicale şi pentru indicarea primei atestări. în funcţie de datele avute la dispoziţie şi, în primul rând, de dificultatea indicării cât mai aproape de realitate a primei atestări, s-a optat pentru următoarele formule: - pentru variantele lexicale etimologice, de obicei învechite şi/sau cu circulaţie regională, s-a indicat în mod expres sursa externă directă, imediat după etimologia formei intrare, considerate literare: spre ex., absolut adj., s.n. 1787 (var. asolut). Fr. absolu, lat. neol. absolutus. Var. asolut < it. assoluto; arie3 s.f. „melodie” 1825, var. (înv.) aer. Germ. Arie, it. aria. Var. aer, după fr. aire. în unele cazuri, însă, datorită lipsei obiective a unei certitudini etimologice, nu s-a făcut această diferenţiere în mod explicit: spre ex., abstract adj., s.n. (var. abştract). Germ. abstrakt, lat. neol. abstractus, cf. fr. abstrăit (se ştie că în Transilvania, spre ex., împrumuturile latine puteau fi pronunţate şi după model german); - în situaţiile adaptărilor ezitante de gen ale împrumuturilor, cu precădere neologice, dicţionarul a propus considerarea lor ca unităţi lexicale diferite. Este cazul substantivelor albit, s.n. şi albită, s.f., alunit, s.m. şi aluniţă, s.f, amazonit, s.n. şi amazonită, s.f., bentonit, s.n. şi bentonită, s.f. etc. Opţiunea de gen pentru cuvântul-titlu a fost făcută ţinându-se cont de frecvenţă, de momentul primei atestări şi de raportarea la etimonul direct. - nu au fost indicate variantele morfologice ale substantivelor (în primul rând, cele de plural) şi nu au fost trecute în familii acele variante, mai ales interne (fonetice, accentuale şi morfologice) care, în timp, s-au diferenţiat semantic devenind, din punct de vedere lexicologie, cuvinte diferite. Autorii au optat pentru această soluţie, pe de o parte în virtutea tradiţiei lexicografice şi a tipului de dicţionar, pe de altă parte, din cauza dificultăţilor de stabilire a primelor atestări ale formelor diferenţiate formal şi semantic şi, în sfârşit, datorită XIII caracterului schimbător al lexicului din acest punct de vedere. Rămâne, în continuare, discutabilă, în sensul bun al termenului, situaţia stabilirii unor criterii clare de diferenţiere între statutul de unitate lexicală şi variantă lexicală, problemă încă nerezolvată în întregime, la nivel teoretic, în lingvistica românească. în mod convenţional, spre exemplu, autorii dicţionarului consideră, pe bună dreptate, contaminaţiile ca unităţi lexicale diferite, incluse în familia lexicală a componentului socotit bază, deşi nu în toate situaţiile se poate stabili cu certitudine acest lucru. O altă problemă dificilă este deciderea între calitatea de creaţie internă sau de cuvânt moştenit/împrumutat pentru unităţile lexicale în întregime analizabile. în asemenea situaţii, s-a ţinut cont de soluţiile propuse de sursele lexicografice, citate explicit, mai ales la cuvintele vechi, cu structură analizabilă latină. Cât priveşte etimologia neologismelor analizabile, este pusă pe primul plan originea externă (împrumutul din una sau mai multe limbi de cultură şi civilizaţie), mai ales dacă vorbim de neologismele din secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, epoca de îmbogăţire şi modernizare lexicală cea mai importantă din toată istoria limbii literare. De multe ori, însă, este indicată şi soluţia - secundară - a etimologiei interne, ceea ce evidenţiază posibilitatea existenţei unei origini multiple de tip mixt (externă şi internă). Mecanismele interne analogice ale limbii fac, de multe ori, ca un cuvânt (semi)analizabil, pe lângă posibilitatea unei origini externe, unice sau multiple, să fie derivat sau compus pe terenul limbii române (vezi, spre exemplu, absolutist 1871 < fr. absolutiste şi/sau <— absolutism, cu substit. sufixului; accidenta 1958 <— accident şi/sau < fr. accidenter; hiperaciditate 1956 < fr. hyperacidite şi/sau <— hiper- + aciditate; acuarelist 1848 < fr. aquarelliste şi/sau <— acuarelă; pseudoacid 1988 <— pseudo- + acid şi/sau < engl. pseudoacid, fr. pseudo-acide etc.). De asemenea, o atenţie particulară s-a acordat, în cadrul familiilor, etimologiei multiple interne, teoretizată, alături de etimologia multiplă mixtă, cu atâta pasiune de regretatul profesor Theodor Hristea (spre exemplu, abrazor s.n. 1958 *— abrazare sau <— abraziv sau <— abraziune, cu substit. finalei; absolvenţă 1906 <— absolvent, cu substit. sufixului, şi/sau <— absolvi2; adevărătate (înv.) 1679 adevăr şi/sau <— adevărat HEM 327 etc.). Dintre celelalte probleme specifice în alcătuirea unui dicţionar etimologic, este de amintit tratarea diferenţiată a omonimelor derivative (în interiorul familiilor lexicale), introducerea expresă a formulelor: cu substit. sufixului (vezi berbecică s.f. „fel de pasăre” <— berbecel1; bobocea „tip de plantă” <— bobocel), cu substit. finalei (vezi abrazare abraziune, arhaiza <— arhaic sau <— arhaism), găsirea unor formule etimologice noi pentru situaţii particulare: vezi abdwcere s.f. „abducţie” 1939 < fr. abduction, lat. neol. abductio, -onem (cu echivalarea sufixului); adulterare „falsificare, denaturare” 1871 < fr. adulteration, lat. neol. adulteratio (cu echivalarea sufixului); alchilare 1949 < fr. alkylation (cu echivalarea sufixului) etc. în cazul adaptărilor analogice, s-a optat pentru punerea pe prim plan a etimonului extern, urmat de formula: infl. de...: alinia, vb. Fr. aligner, infl. de linie; ambră, s.f. 1691-1697 (var. amberă). It. ambra. Var. amberă < tc. amber (infl. de it. ambră); creaţiilor interne analogice le-a fost indicat, de cele mai multe ori, modelul: alcoolscop „instrument pentru determinarea alcoolemiei” 1988 <— alcool, infl. de bronhoscop, stetoscop, telescop etc.; bocan s.n. (rar) „ciocan” 1726 <— bocăni (der. regresiv, infl. de ciocan); bocârnat 1912 <— borcănat, infl. de câm etc. Desigur, acest dicţionar etimologic putea avea altă structură. Pe parcursul elaborării lui şi, îndeosebi, în vremea din urmă, au existat propuneri interesante, mai mult sau mai XIV puţin realizabile, care priveau alcătuirea articolelor, gruparea cuvintelor, informaţiile morfologice, tipul de etimologie, problemele legate de calc, dubletele etimologice, prezenţa sau absenţa unităţilor frazeologice, situaţia variantelor etc. Fiecare dintre dorinţele exprimate a fost cântărită prin prisma posibilului, în condiţiile date. Unele dintre acestea ar fi fost, poate, de bun augur, însă forma actuală este rezultatul unui compromis decent între ceea ce este de dorit şi ceea ce s-a putut face. Primul volum al DELR-ului reprezintă începutul unei întreprinderi temerare. Apariţia şi, mai ales, continuarea acestui prim dicţionar etimologic academic al limbii române vor înscrie cercetarea lexicologică şi lexicografică românească alături de realizări similare ale culturilor europene. Cristian Moroianu NORME LEXICOGRAFICE 1. INVENTARUL DE CUVINTE 1.1. în DELR au fost înregistrate cuvintele din limba română literară şi din graiurile dialectului dacoromân, existente în DA, CADE, SDLR, DLR şi DEX, precum şi cuvintele din dialectele sud-dunărene moştenite din limba latină. 1.2. în mod excepţional, au fost introduse în DELR cuvinte cunoscute vorbitorilor, dar omise, din diverse motive, din sursele menţionate (de exemplu, biştar). 1.3. Au fost eliminate, din sursele de referinţă, numai cuvintele sau variantele cu o singură atestare, inexplicabile etimologic, suspectate a fi greşeli de tipar (de exemplu, var. adenă pentru antenă în SDLR). 2. CUVÂNTUL-TITLU 2.1. Cuvintele-titlu, scrise cu majuscule drepte, sunt ordonate strict alfabetic, în conformitate cu normele ortografice actuale. 2.2. Forma cuvântului-titlu 2.2.1. în general, s-a respectat forma cuvântului-titlu din dicţionarele de referinţă DA/DLR şi DEX, CADE, SDLR, precum şi din DOOM2. 2.2.2. în stabilirea formei cuvântului-titlu, s-a optat pentru: - varianta literară, în defavoarea celei etimologice, dar cu răspândire regională: ACOPER/, nu coperi; AŞ/JDEREA, nu aşzjdere; AŢ/NE, nu aţinea. - forma derivată, dacă are o frecvenţă mai mare şi este mai cunoscută decât cea a termenului-bază: BOMBARD/4, derivat al lui bombardă, în defavoarea acestuia din urmă; BENZ/NA < fr. benzine [împrumutat din germ. Benzin, format din benz- + suf. -in], în defavoarea lui benzoic, deşi prefixoidul benz- este extras din (acid) benzoique. 2.2.3.1. Atunci când apar neconcordanţe între formele cuvântului-titlu în DA şi DEX, s-a avut în vedere, alături de criteriul etimologic, utilizarea actuală a termenului: BREHN/, var. brăhm, după etimon (cf. DA), nu BRĂHN/ (cf. DEX); BIL/ (vezi DA), nu GHIL/ (vezi DEX), variantă regională, cu o consoană palatală la iniţială. 2.2.3.2. în unele situaţii, a fost preferată, cu argumente etimologice, forma cuvântului-titlu recomandată de DOOM2, inversându-se astfel raportul dintre variantă şi cuvântul-titlu propus de DEX: ALC4LDE s.m. „magistrat municipal în Spania”, var. alcdide < sp. alcalde, fr. alcalde (DOOM2, DELR); ALC4DE, var. alcalde < fr. alcade (DEX1, DEX2). XVI 2.2.3.3. Argumente de ordin etimologic au determinat, uneori, opţiunea pentru o altă formă decât cea recomandată în DOOM2, pe baza frecvenţei în limba actuală: ESTIMĂ s.f. 1793 < ngr. dcrOfia, fr. asthme, lat. neol. asthma; astm s.n. „astmă” 1852 < fr. asthme (DELR); ASTM s.n. (DOOM2). 2.2.4. Elementele de compunere au fost înregistrate separat, în ordine alfabetică, fiind urmate sau precedate, în funcţie de situaţie, de cratimă: ANTI1-, BAŞ-', - BAŞ\ -BAŞA, Bl-, BLAGO-, -BRAH, BRAHI- etc. 2.2.5. Omonimele 2.2.5.1. Cuvintele-titlu omonime sau omografe au fost înregistrate cu indici cu cifre arabe, după modelul: ANALOG1 s.n. „pupitru folosit în biserică”; ANALOG2 s.n. (înv.) „cotă-parte, impozit”; ANALOG3 adj. „asemănător”. Succesiunea acestora este morfologică: întâi substantivele (luându-se în considerare gradul de cunoaştere şi frecvenţa), apoi adjectivele, adverbele etc.: BOC1 s.n. (reg.) „scăunel; suport”; BOC2 s.n. (în expr. a mânca ~ turcesc) „a spune minciuni”; BOC3 adv. (în expr. îngheţat ~) „îngheţat tun”; BOC4 interj. Omonimele care trimit la alte cuvinte-titlu, ca variante sau membri ai familiilor, sunt înregistrate ultimele, în ordine numerică, numai la indice: boc5 v. pocal; arpă2 v. harpă1. 2.2.5.2. Au fost separate ca omonime, cu argumente etimologice, unele cuvinte tratate împreună în DA: Bt/RDĂ1 (Buc.) „numele unui joc de copii ” 1912 < pol., ucr. burda; Bt/RDĂ2 (Trans., Buc.) în expr. de-a burda „de-a rostogolul” 1912 < magh. borda. 2.2.5.3. Au fost contopite sub acelaşi cuvânt-titlu, cu argumente lexicologice, unele forme considerate omonime în DA: BO^GHE2 s.f. (reg.) „căpiţă; (fig.) moalele capului” (DELR); BO^GHE2 „căpiţă, claie de fân”, BO/IGHE3 „moalele capului” (DA). 2.2.5.4. în general, numerotarea omonimelor din DA şi DEX a fost respectată, cu excepţia situaţiilor în care aceasta este în contradicţie cu ordinea impusă de alte criterii (frecvenţa, data primei atestări, răspândirea): BĂC4N1 s.m. „negustor de produse alimentare” 1583; BĂC4N2 s.n. „specie de lemn exotic” 1761 (DELR); BAC4N1 s.n. „lemn dintr-un arbore ce creşte în America Centrală şi în India Occidentală”; BAC4N2 s.m. „negustor de comestibile” (DA). 2.2.5.5. Cuvintele care există numai în unităţi frazeologice sau numai în expresii şi în locuţiuni se înregistrează ca termeni-titlu sub componentul semnificativ al unităţii respective, cu precizarea „în sintagma”, „în expresia”. Cuvântul-titlu este înlocuit cu tildă (~) atunci când este identic cu forma din unitatea frazeologică: XVII ACR/LIC adj. (chim.), în sintagma acid B£RNA s.f., în sintagma pavilion sau drapel în ~); BĂŞCĂL/E s.f. (fam., arg.), în expr. a lua în ~ sau a face ~ ; BÂC3 s.n. (Năsăud) în expr. a-i umbla cuiva în bâcuri; BLAT2 s.n., în expr. a călători pe ~ . 2.2.5.6. Elementele de compunere omonime sunt marcate prin indice urmat de cratimă: AUTO1-, AUTO2-ANTI1-, anti2- 3. ACCENTUL 3.1. Accentul cuvântului este indicat cu caractere italice (cursive). Nu se marchează accentul cuvintelor monosilabice şi al elementelor de compunere. Abrevierea „acc. nec.” între paranteze rotunde marchează lipsa de informaţii referitoare la accent în sursele consultate: acoleşi (acc. nec.) (înv.) „tot acolo”; bolie (acc. nec.) „rană”; BOHOLT s. (acc. nec.) (M. Apuseni) „furtună mare”. Se indică, acolo unde este cazul, numărul de silabe: ARDCX4N s.m. (3 sil.) „un soi de struguri”; ARCI0R s.m. (3 sil.) (Mold.) „numele unei plante neidentificate”. 3.2. Dintre variantele accentuale, are prioritate în alegerea cuvântului-titlu forma recomandată de DOOM2: BOSTON* s.n. „vals lent; numele unui joc de cărţi” c. 1832, var. boston (DELR, DOOM2), faţă de BOSTON1 s!n. (DEX). Fac excepţie formele accentuale vechi, necesare pentru explicarea etimologiei: avar ie c. 1832, var. avarie < fr. avarie (cf. avarie, forma recomandată în DOOM2). 3.3. In cazul cuvintelor străine neadaptate, nu se marchează accentul cuvântului-titlu, ci se indică între paranteze pronunţarea, respectându-se forma recomandată de DOOM2: ANGLAISE [pronunţat anglez]; BAEDECKER [pronunţat bedecăr]. 4. CORESPONDENTELE CUVÂNTULUI-TITLU ÎN DIALECTELE SUD-DUNĂRENE 4.1. Formele din dialectele sud-dunărene corespunzătoare cuvântului-titlu se indică numai în cazul cuvintelor moştenite din latină (termeni-bază şi derivate) şi al elementelor de substrat. Când cuvântul-titlu nu este urmat de nicio indicaţie referitoare la dialectele sud-dunărene [ar., ir., mr.], înseamnă că el este cunoscut numai în dacoromână. 4.1.1. Aceste forme figurează imediat după cuvântul-titlu, fiind scrise cu minuscule cursive, între paranteze drepte [ ], şi precedate de indicaţia dialectului, în ordinea [ar., mr., ir.]. AF^RA [ar. afoară, mr./ara, ir,(a)fâre]; aoflce1 [ar. aoaţe, mr. uaţi, ir. ăţ]. 4.1.2. Dacă forma dialectală sud-dunăreană este aceeaşi cu a cuvântului-titlu din dacoromână, ea nu se repetă între paranteze drepte: XVIII ADUNAI [ar.; mr. dunari, ir. adurâ]; ^CRU2 [ar., mr.]; dezbăta [ar.; mr. dizbetare]. 4.1.3. Dacă unul dintre dialecte are, pe lângă forma comună cu dacoromâna, şi alte forme, acestea vor fi precedate de „şi”, după abrevierea denumirii dialectului: AI/L4R [ar. şi altare; mr. şi altar]; ALB/NA [ar. algină; mr. şi ălbină; ir. albirq]; AMN/4R [ar. amnari, amnear, mân(e)ar; mr. şi mănar]. 4.1.4. Dacă există mai multe forme în acelaşi dialect, ele sunt ordonate alfabetic: ADAUGE [ar. adăvdzeare, adăvgare; mr. dauc, davg]; ADt/CE [ar. aduţeare, adutire; mr. duţiri; ir. aduce]. 4.2. Pentru o mai bună raportare la limba latină, pe de o parte, şi la dialectul dacoromân, pe de alta, verbele din ar. şi mr. sunt citate sub forma aşa-numitului „infinitiv lung” (exceptând cazurile în care sursele utilizate nu menţionează decât pers. I a indicativului prezent). 4.3. Cuvintele moştenite atestate numai în dialectele sud-dunărene sunt înregistrate ca unităţi lexicale, în ordine alfabetică, fiind precedate de denumirea abreviată a dialectului sud-dunărean: ar. AOA [mr. ua]; ar. adil'atic; ar. adil'0s. 5. INDICAREA CLASEI ŞI A CATEGORIEI GRAMATICALE 5.1. Clasa (substantiv, adjectiv, verb, adverb etc.) şi categoria gramaticală (gen, număr) sunt menţionate după cuvântul-titlu, cu următoarele precizări: 5.1.1. Denumirile de familii de plante şi animale sunt însoţite de precizarea „mai ales la plural”, care indică faptul că ele se referă atât la clasă, cât şi la fiecare membru al clasei respective: ABIETAC£T£ s.f. (mai ales la pl.) „familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului” 1975 < fr. abietacee(s); ACANTOCER4L s.m. (mai ales la pl.) „clasă de viermi paraziţi” 1962 < fr. acanthocephale(s); BASIDIOMICETĂ s.f. (mai ales la pl.) „clasă de ciuperci saprofite sau parazite” 1949 < fr. basidiomycete(s); BUBAL/NĂ s.f. (mai ales la pl.) „specie de vite comute” 1975 < fr. bubaline(s). ,5.1.2. Substantivele care au numai formă de singular, respectiv de plural, sunt desemnate prin „sg. tantum”, „pl. tantum”: BULGt/R s.m. sg. tantum (reg.) „grâu măcinat mare” 1850; ar. agiunatic s. sg. tantum „foame; post” 1901; AN/ILE s.f. pl. tantum „scriere istorică în care sunt înregistrate an cu an evenimentele din viaţa unui popor” 1717. 5.1.3. Nu au fost consemnate formele de plural ale unor substantive decât în cazul în care acestea prezintă diferenţe semantice relevante faţă de forma de singular: AGHIOS s.n. „numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele «aghios, aghios» («sfânt, sfânt»); (pl., în sintagma a trage la aghioase) sforăituri”; breaduri s.n. pl. (Dobr.) „cusături ornamentale pe traiste şi pe mâneci” 1885 <— bread (= brad), s.v. BRAD. XIX în mod excepţional, s-au indicat şi formele de plural atipice: B£TCA, pl. beţcuri „băţ lung, încovoiat, pe care se întind pieile” 1910. Et. nec. 5.1.4. în general, nu a fost consemnată trecerea de la genul neutru (cf. DA, notat în DELR prin „învechit”) la masculin (cf. DEX), decât atunci când a fost considerată relevantă pentru etimologie: AMFIBR4H s.m., (înv.) s.n. „unitate ritmică formată dintr-o silabă lungă (accentuată), precedată şi urmată de două silabe scurte (neaccentuate)” 1908, var. (înv.) amfibrahiu < fr. amphibraque, lat. neol. amphibrachus. 5.1.5. în cazul unor substantive puţin cunoscute, nu s-a putut specifica genul, ci numai clasa gramaticală: BOH0D s. (Mold., Buc.) „cuvânt dintr-un descântec” 1898. Et. nec. BABOT s. (Mold.) „bucată de lemn de pe osia căruţei, numită vârtej” 1895. Et. nec. 5.2. Dacă un adjectiv este folosit şi ca substantiv, ordinea indicaţiilor gramaticale este: adj., s.m., s.f.; adj., s.m., s.n.: AUGt/ST2 adj., s.m., s.f. „preamărit, slăvit; împărat” 1683; adunăt0r adj., s.m., s.n. c.1500; amigdalo/d adj., s.m., s.n. „în formă de migdală; (min.) rocă eruptivă conţinând formaţiuni cu aspect de migdală” 1908. 6. INDICAŢIILE DE CIRCULAŢIE ŞI / SAU DE DOMENIU 6.1. Indicaţiile de circulaţie şi/sau de domeniu au caracter orientativ şi sunt date între paranteze rotunde, în ordinea următoare: întâi domeniul de referinţă, apoi repartiţia regională şi, dacă este cazul, particularităţile de utilizare (frecvenţa, vechimea, repartiţia stilistică). Aceste trei tipuri de referinţe se separă prin punct şi virgulă (;). 6.2. Domenii de utilizare 6.2.1. Domeniile de utilizare pentru termeni sau sensuri specializate (anat., bis., fon.) sunt indicate prin sigle (v. lista de abrevieri): ARAHNO/DĂ s.f. (anat.) „membrană mijlocie care înveleşte creierul şi şira spinării” 1955; ACCIDENT s.n., s.m. „eveniment imprevizibil; (muz.) alteraţie” 1799 (var. accidente). 6.2.2. Indicaţiile de domeniu (bot., entom., iht., omit. etc.) se dau mai ales în cadrul familiilor de cuvinte, suplinind definirea numelor de plante şi de animale: ARV/IT2(iht.; Ialomiţa) „obleţ” 1887; boierel* (bot.) 1907; botros (omit.) „căldăraş” 1931; brădioară (omit.) 1910. 6.3. Indicaţiile de răspândire geografică pot fi de provincie (Ban., Buc., Dobr., Mar., Mold., Munt., Olt., Trans.), uneori cu precizarea unei părţi a acesteia (SV Mold., NV Trans.), sau de unitate geografică şi/sau administrativă (Munţii Apuseni, V. Jiului, Bihor, Sălaj etc.). 6.4. De regulă, indicaţiile (reg.; înv.) raportate la cuvântul-titlu se extind şi asupra variantelor şi termenilor din familia respectivă: ANAF0R s.n. (reg.; rar, înv.) „vârtej, vâltoare” 1939. Fam.: anaforniţă1 „vâltoare” 1902; ANALOG2 s.n. (înv.) „cotă-parte, impozit” 1780. Fam.: analogar s.m. „ţăran care a încheiat cu boierul o învoială agricolă” 1939; analogh/e (înv.) „cotă-parte, impozit, taxă” 1818; analoghis/ (Mold.; înv.) „a repartiza” 1804. XX 6.5. Indicaţia rar se referă la cuvinte cu puţine atestări, la creaţii ale unor scriitori etc.: BOR3 adj. (Trans.; rar) „(despre ochi) albastru” 1890; Bi/RCUŞ1 s.m. (Trans.; rar) „prusian” 1825; ALT/4N s.n. (rar) „balcon” 1881 (atestat la Eminescu); BRIND s.n. (înv., rar) „toast” 1875. Fr. brinde.< (atestat la Alecsandri). 6.6. S-a folosit indicaţia „suspect” pentru unii termeni din DA atestaţi în general o singură dată, al căror sens este adesea semnalat ca neclar: ARTt/T adj. (Trans.; rar, suspect) „isteţ, sfătos” 1906; BORt/S s.n. (suspect) „o unealtă de fierărie” 1885. Et. nes., probabil grafie greşită pentru baros °; brotictfl (Bihor; suspect) „broatec” 1893. 7. SENSUL / SENSURILE ÎN ROMÂNĂ ŞI FRANCEZĂ 7.1. Indicarea sensului în limba română şi în limba franceză, între ghilimele, are caracter sumar şi orientativ, pentru a ajuta la identificarea cuvântului; de aceea se menţionează numai sensul de bază sau sensurile principale, iar sensurile secundare şi cele figurate sunt indicate rareori, numai în măsura în care sunt necesare pentru explicarea etimologiei. Când sunt două sau mai multe sensuri, acestea se despart prin punct şi virgulă (;). 7.1.1. Sensurile învechite, importante pentru stabilirea etimologiei, sunt marcate prin indicaţia (înv.), fiind plasate după sensurile aflate în uzul actual al limbii: BULt/C „gloată; (înv.) unitate militară” 1675; auz/t s.n. „auzire; (înv.) veste, renume” 1577. 7.1.2. Sensurile specializate ale unui cuvânt sunt indicate prin sigla domeniului la care se referă (cf. 6.1.): acorda: „a da, a conferi; (muz., gram.) a armoniza” 1794. Denumirile unor plante şi animale se glosează sumar, dacă sunt cuvinte-titlu, uneori indicând şi domeniul (bot., iht., omit.) pentru claritate; dacă acestea fac parte din familiile de cuvinte, se precizează, în general, numai sigla domeniului (cf. 6.1.): B^BIŢĂ1 s.f. „pelican - pelican” 1688, var. băb'iţă BALAR4N2 s.m. (iht.) „chefalul-mare” 1909; borfete (iht.; Meh., Olt.) 1885. 7.1.3. Sensurile atestate dialectal, necesare pentru clarificarea etimologiei, sunt indicate prin sigla zonei geografice respective: BL4NĂ s.f. „păr sau lână care acoperă pielea unor animale, haină îmblănită; (Munt.) scândură groasă” 1592; ’ Bt/DĂ s.f. „(Mold., Buc.) colibă (în pădure); construcţie rudimentară; mică prăvălie, chioşc; (Trans.) latrină” 1678. 7.2. în cazul prepoziţiilor, conjuncţiilor, articolelor, pronumelor se notează numai clasa gramaticală, fară a se preciza ierarhia de sensuri. 8. PRIMA ATESTARE 8.1. Indicarea primei atestări a unui cuvânt are caracter strict orientativ şi provizoriu: ^LTER^GO s.m. 1881 (DELR), faţă de 1966 (DN2); arhanghilic (înv.) 1699 apare în DA ca neîntrebuinţat, atestarea fiind descoperită ulterior. XXI 8.2. Sursele atestărilor pentru DELR sunt reprezentate de materialul lingvistic din DA/DLR, CADE, SDLR şi DEX, coroborat cu atestări din TDRG3 şi din alte dicţionare (v. Bibliografia). Nu se menţionează sursele în DELR. 8.2.1. In lipsa unor atestări din texte, se indică anul de apariţie a volumului sau a fasciculei de dicţionar în care a fost înregistrat prima oară cuvântul. 8.2.2. în cazul neologismelor din DEX, datările s-au stabilit după LTR1, LTR2, DLRM, DLRC, DN, 1961, DER 1962, DN 1978, DEX-S 1988, MDA, precum şi după dicţionarele specializate pe domenii. 8.2.3. în măsura posibilului, au fost verificate sursele citate. 8.2.3.1. Unele datări din TDRG3 au fost modificate în urma consultării bazei de date electronice şi a arhivei manuscrise a prof. N. A. Ursu. 8.2.3.2. Nu au fost luate în considerare atestările considerate neverosimile sau suspecte (îndeosebi antroponime şi toponime din DOR sau din alte lucrări, atestate în documente a căror autenticitate nu a putut fi verificată). BALTIC, 1910 (DELR), în loc de 1701 (TDRG3); bulbos, 1898 (DELR), în loc de 1633 (antrop. Bulboz) (TDRG3); buzunar c.1710 (DELR) în loc de 1563 (antrop. Stan Buzunar) (TDRG3); BUL4T s.n (reg.) „cuţit de dogar” 1895 (DELR), în loc de 1436 (TDRG3, după DOR). 8.2.4. Unele dintre primele atestări nu au putut fi luate în considerare pentru că erau ale unor forme neînregistrate în dicţionarele de referinţă. Excepţie fac formele vechi care reprezintă prima atestare cunoscută a termenului: AMORTIZA vb. „a împiedica propagarea unui zgomot, a unui şoc - amortir” 1896 (după DA), amortizui (Trans.; înv.) 1812 < germ. amortisieren. 8.3. Modul de indicare a datărilor 8.3.1. Când datarea unui text priveşte o perioadă de mai mulţi ani, se indică doar anul fmal al intervalului respectiv (de exemplu, Cantemir, Istoria ieroglifică, 1705, nu 1703-1705). 8.3.2. în cazul lucrărilor apărute în mai multe volume, a fost indicat întregul interval al apariţiei numai atunci când o datare mai precisă nu a fost posibilă (de exemplu, Dosoftei, Viaţa şi petrecerea svintilor, 1682-1686). 8.3.3. S-a indicat o perioadă sau o dată aproximativă când textul nu este datat (de exemplu, c.l650, Anonymus Caransebesiensis; c. 1832, Cronica lui Iordache Golescu). Alte datări mai puţin precise sunt: secolul (marcat cu cifre romane); sfârşitul / începutul secolului...: arămioară „ban mărunt de aramă” sf. sec. XVII; ars s.n. „arşiţă” sf. sec. XVII; boierişag (Trans.; rar) „proprietate boierească” sec. XVIII. 8.3.4. Dacă toponimele şi antroponimele citate ca primă atestare au formă identică cu a cuvântului-titlu, aceasta nu se reia după abrevierea top. sau antrop.; în caz contrar, se indică forma respectivă: BUHL4I 1491 (antrop.); BUJOR s.m. „plantă cu flori mari, roşii, roz sau albe” 1490 (top.); AFUML4 [ar.; mr.fumari] vb. „a expune ceva la fum” 1424 (antrop. Afumatu); BRE/JZ adj. „(despre animale) cu pată albă pe frunte sau pe bot” 1510 (top. Breaza „mesteacăn”). 9. VARIANTELE 9.1. în DELR au fost preluate selectiv variante din dicţionarele de referinţă, cu argumente ce ţin de etimologie, atestare, repartiţie regională etc. XXII 9.1.1. Faţă de formele inventariate în DA, au fost eliminate variantele fonetice (formele rotacizate, variantele cu a- > ă-, ă- > a- în poziţie protonică etc), variantele grafice explicabile prin hipercorectitudine (bodiet în loc de boghetl, bodigau în loc de boghigau) şi alte variante care nu au relevanţă particulară pentru etimologie. 9.1.2. Au fost adăugate variante inexistente în DA, DEX, CADE, SDLR numai atunci când, prin prezenţa lor, au fost rectificate sau completate datări sau etimologii: ARHIPELAG s.n. „grup de insule apropiate dintr-o mare sau dintr-un ocean” 1693, var. arcipeleag, arhipel, arşipelag. Ngr. apxl neXayo^. Var. arcipeleag < it. arcipelago. Var. arhipel < fr. archipel. Var. arşipelag <— arhipelag, infl. de fr. archipel. 9.1.3. Uneori (v. articolul de mai sus, arhipelag), au fost tratate ca variante forme care, din punct de vedere istoric, reprezintă cuvinte diferite, cu etimologie directă diferită, dar cu aceeaşi sursă îndepărtată şi cu acelaşi sens, care au devenit, la nivel sincronic, variante etimologice, raportabile la forma literară actuală (vezi şi infra, 9.3.4., 9.4.). 9.2. Variantele apar grupate după indicarea primei atestări, fiind scrise cu caractere cursive (italice), iar vocala accentuată - cu caractere drepte. 9.2.1. Variantele sunt înregistrate în ordine alfabetică: BREBENOC s.m. (bot.; Mold., Trans., Buc.) „saschiu”, 1793, var. barbenoc, bărbănoc, bărbenog, belbinoc, berbenog, bilbinoc, borbănoc, brăbănoc, bribănoc; BRIGHID/ilJ s.n. (Trans., Mold.) „băţul putineiului, bătător pentru alegerea untului” 1885, var. berdedeu, berghedeu, birghidau, brididau, brighideu, burghidau, perdidcu. 9.2.2. Dacă prima atestare este o variantă a cuvântului-titlu, atunci se indică între paranteze rotunde, imediat după anul atestării, şi nu se repetă în înşiruirea variantelor: ALTOI1 s.n. „vlăstar detaşat dintr-o plantă mamă introdus într-o altă plantă pentru a-i îmbunătăţi calitatea” 1646 (var. ultoi), var. altoan, alton, hultoan, hultoi, hulton, oltom, oltoi, olton, ultoan. 9.3. Consemnarea variantelor 9.3.1. Variantele care se diferenţiază printr-un singur sunet au fost notate o singură dată, cu marcarea acestuia prin paranteze rotunde; ele sunt, însă, înregistrate separat la indice, în ordine strict alfabetică: BOJOC s.m. (reg.) „plămân” 1853, var. borjoc, bo(r)jog, boşog, pl. borjoţi - la indice: bojog, borjoc, borjog, borjoţi (pl.), boşog. 9.3.2. Variantele cu h- iniţial sunt înregistrate fară a fi explicate din punct de vedere etimologic: ARM/G s.m. (Ban., Criş., V Trans.) „armăsar” 1886 (var. armie), var. harmig. 9.3.3. Formele în -ie şi -iune, -aj şi -agiu sunt considerate variante, dacă nu prezintă diferenţieri semantice. 9.3.4. Formele etimologice învechite ale unor termeni savanţi au fost considerate, în mod convenţional, variante şi nu componente ale familiei lexicale, întrucât nu prezintă diferenţe de gen sau de ordin semantic: atom/st 1705 (var. atomista) < fr. atomiste. Var. atomista < lat. neol. atomista; ateist 1694 (var. ateista) < fr. atheiste. Var. ateista < lat. neol. atheista, it. ateista. 9.3.5. Formele etimologice ale unor împrumuturi savante rare au fost tratate, în mod convenţional, ca variante: AMisNT s.m. „inflorescenţă în formă de ciorchine ” 1856 (var. amentum) < it. amento, lat. neol. amentum; XXIII AMFIOX s.m. „animal marin acraniat, cu corpul transparent” 1909 (var. amfioxus) < fr. amphioxus. 9.4. Datele privitoare la răspândirea geografică a variantelor se menţionează îndeosebi atunci când ele pot fi utile pentru explicaţia etimologică. Dacă o variantă regională sau învechită are o altă etimologie decât cuvântul-titlu, aceasta se tratează separat: BABALÂC 1815, var. băbăluc, bubulac, bubuluc. Tc. babahk. Var. (Ban., SV. Trans.) băbăluc, bubuluc < sb. babalulq ARITMETICA s.f. „parte a matematicii care studiază proprietăţile elementare ale numerelor raţionale” c.l683 (var. arithmitichi). Lat. neol. arithmetica, fr. arithmetique. Var. (înv.) arithmitichi < ngr. api6fj.r}TiKij. 10. ETIMOLOGIA 10.1. In DELR au fost consemnate soluţiile existente în principalele dicţionare (etimologice şi explicative) ale limbii române. Propunerile din alte categorii de lucrări (articole, studii etc.) au fost menţionate numai în cazul etimologiilor controversate sau necunoscute. 10.1.1. Dacă sursele indică aceeaşi soluţie etimologică, ele sunt prezentate grupat. în general, dicţionarele etimologice sunt citate în ordine cronologică. BABACĂ s.m. „tată, tătucă” 1834. Ngr. înrafindKas' CADE, SDLR, CDER 569, DEX, TDRG3 // Cf. ngr. pnap.TrdKas', rus. babaj, babajka, sb. babajka TDRG1; tc. baba CDED II 545, HEM 2253. în măsura posibilului, informaţia etimologică a fost reprodusă ca atare, cu excepţia dicţionarelor lui Cihac şi Scriban, ale căror etimologii au fost interpretate de către comisia de revizie. 10.1.2. în cazul etimologiilor unanim acceptate, precum şi al etimologiilor multiple care menţionează aceleaşi limbi de provenienţă, nu se mai indică sursele lexicografice: A4- pref. (arată negaţia, absenţa, dificultatea), var. an2-. Ngr. a(n)-, fr. a(n)-, it. a(n)-, engl. a(n)-, germ. a(n)-. ANTIMONIU s.n. „metaloid de culoare alb-cenuşie, stibiu - antimoine” c.l760. Ngr. aisTLfiâviov, lat. neol. antimonium, it. antimonio, fr. antimoine. 10.1.2.1. în cazul etimologiei multiple, criteriul de ordonare a limbilor-sursă este cel istoric: abstract adj., s.n. „care nu se poate percepe prin simţuri” 1804 (var. abştract) < germ. abstrakt, lat. neol. abstractus, fi*, abstrait; ABLAT/V s.n. „caz al declinării, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc.” 1787. It. ablativo, lat. neol. ablatiuus, germ. Ablativ, fr. ablatif. 10.1.3. în cazul etimologiilor controversate, s-a procedat astfel: semnul // separă soluţia sau soluţiile acceptate de cele respinse sau incomplete, indicându-se, de fiecare dată, etimonul propus în sursa lexicografică respectivă. 10.1.3.1. Dacă etimologia acceptată a fost discutată pentru prima dată într-o altă lucrare decât în dicţionarele de referinţă, se dau indicaţiile etimologice şi bibliografice complete, apoi se precizează dicţionarele care au preluat sau, după semnul //, care au respins această etimologie: BRUFT s.n. (reg.) „tencuială aruncată pe perete şi nefinisată” 1931. Et. nes., probabil < tc. âbruft V. Bogrea DR 4, 1924-1926, 796-797 // <— bruftui TDRG, CDER 1128; cf. praftură SDLR; pol. obrzucic, obrzucac CDED II 29; et. nec. DEX. 10.1.3.2. Dacă într-un dicţionar se indică separat două ipoteze, atunci sigla dicţionarului se repetă în dreptul fiecărei ipoteze: ADULMEG4 vb. „a simţi sau a descoperi cu ajutorul mirosului” 1698. Et. nes., probabil lat. *adolmicare PEW 29, DA, SDLR sau <— v.rom. adulma («— olm „miros”) HEM 387, CADE, SDLR. XXIV 10.1.4. Cuvintele cu etimologie nesigură (et. nes.) sunt considerate cuvinte-titlu, fiind lucrate separat. Diversele soluţii propuse sunt prezentate în DELR în ordinea plauzibilităţii: BRUŞ s.m. (reg.) „cocoloş; bulgăre - motte, boule” 1785, var. bruj. Et. nes., probabil de la pl. *bruşi al lui *brus (< v.sl. *brusu), N. Drăganu, DR, 3, 1922, 702 şi DR, 5, 1927, 272 // SI. (cf. bg., sb., pol., ceh. brus „tocilă”) CDED II 29, CDER 1131; probabil săs. Brâch TDRG2; gr. jBcoăos' LB; poate <— grumut <— grum (< lat. grumus) sau <— *bruşti < *brust (< lat. bustum) LM Gl. 10.1.5. Soluţiile etimologice noi sau completările unor etimologii multiple propuse de comisia de revizie a DELR au fost marcate prin ° (plasat întotdeauna la sfârşit). Acelaşi semn pus după indicaţia Et. nes, probabil ° evidenţiază acceptarea cu rezerve a unei etimologii care este dată ca sigură în sursa sau sursele citate: BRIGADĂ s.f. „mare unitate militară; grup organizat de lucrători” 1793. Fr. brigade, germ. Brigade °, rus. brigada II Fr. brigade, rus. brigada DEX; fr. brigade DA, CADE, SDLR, CDER 1098; BALTAG s.n. „topor cu coadă lungă” 1624 (var. baltac), baldac, băltag1. Tc. balta (probabil infl. de ciomag°); cf. tc. balta TDRG, DEX // şi tc. baltak, baltag CDED II 546, SDLR; tc. baltak DA, CADE, CDER 653; cuman *baltaq, *baltag HEM 3066; BUDUR0I s.n. „vas de lemn; stup primitiv; ghizd de fântână; horn” c.l650. Et. nes., probabil ° <— *budunoi (<— *budon < magh. bodon „putină”) SDLR /A— budăi CDER 1154; et. nec. TDRG. 10.1.6. Nu au fost luate în considerare: - indicaţia et. nec. din alte dicţionare decât DA, DEX, parţial TDRG; - menţiunea cf. în TDRG, fară clarificarea relaţiei etimologice; - cazurile în care este dificil de identificat punctul de vedere al autorului etimologiei (CDED, SDLR). 10.1.7. Menţiunea^, din CADE nu a fost citată separat, ci a fost asimilată în mod tacit surselor în care etimonul este indicat explicit. 10.2. Forma etimonului 10.2.1. Etimonul este scris cu caractere cursive. Diferitele etimologii se despart prin punct şi virgulă (;). 10.2.1.1. Cuvintele latineşti se indică astfel: substantivele la nominativ singular (şi la acuzativ singular, în cazul celor de declinarea a IlI-a); adjectivele la masculin singular; verbele la infinitiv prezent. Se foloseşte grafia cu i şi u consonantic, nu cu j şi v. 10.2.1.2. Cuvintele vechi slave, slavone, precum şi cele din limbi slave cu grafie chirilică se transliterează. 10.2.1.3. Cuvintele greceşti se scriu cu caractere greceşti. 10.2.1.4. Cuvintele turceşti au fost reproduse cu ortografia actuală. 10.2.2. Dacă etimonul extern reprezintă o formă dialectală în limba de origine, se indică şi forma literară, între paranteze rotunde, după semnul ( = ): BADOC s.m. (Trans.; fam.) „gură, fleancă - bec, museau, bouche” 1907. Magh. bădok (= bădog) Tamâs EW // Et. nec., probabil acelaşi cuvânt cu badoacă DA; BOIANDRt/C s.m. „grindă fixată deasupra unei uşi sau ferestre - poutre” 1908 (var. boiandroc), var. buiandrug. Tc. boyundruk (= boyunduruk) CADE, SDLR, CDER 980 // Et. nec. DEX; XXV BRUT1 s.n. „pâine de calitate inferioară” 1857. Săs. Brut (= germ. Brot) SDLR // SI. brotu (< v. germ. Brot) CDED II 29, TDRG, DA, CADE, CDER 1133. In mod similar se procedează şi în cazul etimoanelor interne, dacă acestea sunt variante ale cuvântului-bază (cf. 11.3.2.): bolohăniti/ră „umflătură” 1912 <— bolohăni (= bolovăni); boldăr/e „prăvălie” 1895 <— bold2 sau <— boldă (= boltă). 10.3. Indicarea etimonului 10.3.1. Pentru cuvintele moştenite din latină, după etimonul propus se indică, prin sigle, limbile romanice în care există termeni corespondenţi (fară însă a cita termenii respectivi), sau se fac menţiunile „panromanic”, „păstrat numai în română”, pe baza REW (uneori şi pe baza altor dicţionare precum LEI, atunci când acestea conţin atestări suplimentare). Trimiteri la formele romanice înrudite se fac şi în cazul termenilor moşteniţi incluşi în familii de cuvinte. Pentru cuvintele romanice existente numai în dialecte se indică limba respectivă, adăugându-se dial.: it. dial., fr. dial. etc. /1CRU2 [ar., mr.] adj. „care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.” 1551-1553. Lat. *acrus (= acer), panrom. REW 92; /1GER adj. „iute în mişcări, sprinten; isteţ” 1581. Lat. agilis HEM 496, TDRG, CDDE 20, DA, CADE, SDLR, CDER 127, păstrat numai în rom. REW 280 // Lat. acer CDED I 3; buciuma c. 1500 (var. bucina), var. buciuna < lat. buccinare, cf. it., ret., occ. REW 1369; AD£/CE [ar. adutire, aduţeare; mr. dufiri; ir. aduce] vb. „a lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva; a apropia ceva de sine; a semăna cu” c. 1500. Lat. adducere, cf. it., ret., v.fr., fr. dial., occ., cat., sp., ptg. REW 160; ALB/NA [ar. algină; mr. şi ălbină; ir. albirţ] s.f. „insectă din familia apidelor, care produce miere” c.1500. Lat. *albina (= aluina „stup”), cf. it. dial., ret. LEI 454-455. 10.3.2. în ceea ce priveşte împrumuturile savante, s-au folosit, în cazul limbilor-sursă, indicaţiile: lat. neol., rareori gr. neol. şi, pentru situaţii speciale, lat. med.: AGOR4 s.f. „piaţă publică în oraşele Greciei antice” 1931. Fr. agora, gr. neol. dyopd.; AHLEU s.m. „una din cele patru ramuri ale vechilor greci” 1972. Gr. neol. Achaios, lat. neol. Achaeus; BUMBAC s.m., s.n. „specie de plantă textilă; fibră textilă obţinută din această plantă” 1384—1386 (var. bubac), var. bămbac. Sb. bumbak // Lat. med. bombacium, bombax DA, CADE; lat. med. bombax, bombyx SDLR; cf. sb. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium DEX; cf. sb. bumbak, tc. pambuk TDRG; cf. alb. pumbak, pambuk, magh. pamuk CDED II 33; probabil tema romanică bomb- + terminaţia turco-slavă -ak CDER 1198. 10.3.3. Menţiunea sl. a fost interpretată în mod diferenţiat, de la caz la caz, ca veche slavă (v.sl.) sau slavonă. Pentru formele neatestate din vechea slavă (*v.sl.) se citează, între paranteze drepte, termenii atestaţi în limbile slave modeme: BA adv. „nu, dimpotrivă - mais si, si; mais non” 1563-1583. V.sl. *ba (cf. bg. ba) Mihăilă, SCL 34, 1983, 43, CDER 567 (v.bg. ba) II Bg. ba CADE; bg., pol., sb., ucr. ba DEX; bg., rus., ceh., pol. ba CDED II 3; lat. uaha (= uah), cf. it. ba, bah, fr. bah LM; ALT/ŢA s.f. „porţiune ornamentală în partea de sus a mânecilor iei - epaulette des chemises paysannes omee des broderies” c.l650, var. latiţă, latiţă, lătiţă. V.sl. *latica (cf. bg., sb. dial. latica), cu metateză secundară Mihăilă, CELR, 143 // Lat. altitia CDER 219; lat. latus „margine, capăt” HEM 932; sb. latica CDED II 2, DA, CADE, SDLR. XXVI 10.3.4. Structura completă a etimoanelor din limba turcă obţinute prin conversiune lexico-semantică a fost marcată prin paranteze drepte [ ]: BIDINEL4 s.f. „pensulă mare pentru văruit” 1839, var. (Mold.) badana, (Munt.) bridinea. Tc. Badana [firgasi]\ AML4N1 interj. „îndurare! Iertare!” c.l740. Tc. Aman. Fam.: aman-zaman inteij. (Munt.; înv.) 1906, var. Amanz-amanz < tc. Aman zaman [dilemek] „(a cere) milă”. 10.3.5. în general, în stabilirea etimologiilor, s-a considerat că un sufix românesc nu este ataşat direct unei baze externe, ci se presupune existenţa acesteia în română (de altfel, forma respectivă este adesea înregistrată în glosare regionale): BARNL4CI adj. (Trans.) „oacheş” 1806, var. (Mold.) bornaci. Magh. bamăs „maroniu”, cu substit. finalei prin suf. -aci CDED II 479, DA sau rom. bama (< magh. barna „maron” TDRG3) + -aci Tamâs EW; BRIHL4N s.n. (N. Trans., Mar.) „pântece, maţ” 1901. Rom. *brih (< ucr. dial. brih „burtă”) + suf. -an °. 10.3.6. Refacerea unei forme de singular din cea de plural este marcată explicit, în funcţie de situaţie: başte „bastion” 1688 <— pl. băşti al lui baştă; BUŞ2 s.m. (S Trans.) „ciorap gros de lână” 1909. Rom. buşi, pl. lui *bus (< lat. byssus) Giuglea, CL, 1909, II, 5, DA, CADE // Probabil identic cu buş1 CDER 1225; BRETEA s.f. „accesoriu de îmbrăcăminte” 1840. Rom. (pl.) bretele < fr. bretelles. 10.4. Precizarea influenţat de se referă la modificări fonetice şi semantice datorate atracţiei unui termen asemănător (fară a fi însă contaminări); alteori, desemnează influenţe ale unui mod specific de pronunţare: BR/ŞCĂ1 s.f. (Ban., Trans., Mar., Buc.) „briceag” 1805, var. bricică, bnştă. Magh. bicska, infl. de brici, briceag; brwdă2 „luntre” 1893 brud (= brod), infl. de barcă, luntre etc.; artif/ţie (Trans.) 1857 < lat. neol. artiflcium (pl. artificia), infl. de pronunţarea germană. botfortă (înv.) 1895, sg. refăcut <— pl. botforte (< fr. bottes fortes), infl. de cizmă, gheată. 10.5. Sensul etimonului se dă numai când nu concordă cu cel românesc sau când clarifică o relaţie etimologică. 10.6. Trimiterile la omonime se raportează la numerotarea din ediţia prezentă, indiferent de numerotarea din dicţionarul-sursă. 11. FAMILIA LEXICALĂ 11.1. Componenţa 11.1.1. Familia lexicală a fost concepută în sens larg, fiind grupate sub acelaşi cuvânt-titlu (în măsura posibilului, termen-radical) unităţi lexicale diferite, înrudite etimologic, a căror existenţă se justifică în limba română prin mijloace interne, externe sau mixte: ^ER1 [ar., mr.; ir. aner „cer”] s.n. „văzduh - air” c. 1400. Lat. aer, aerem, cf. v.it., ret., fr., occ., sp., cat., ptg. REW 240, cu unele sensuri după fr. air(s). Fam.: aer a 1839 < fr. aerer, aenzj 1955 < fr. aerage; aerator s.n. 1958 < fr. aerateur; aeraţie 1958 < fr. aeration\ aereală (rar) „tărie, esenţă” 1903; aerel „substanţă cu miros şi gust neplăcute, întrebuinţată în medicină” 1906 <— aer DA, CDER 101 // < aior (< alior) CADE; XXVII un posibil aiorel < ai HEM 417; aeresc 1705; aerian 1832 < fr. aerien\ aeriseală 1848 <— aerisi; aerisi 1795 < ngr. aepi(co, aor. aepiacr, aeros (înv.) „vaporos” 1873; antiaerian adj., s.f. 1957 < fr. antiaeriene dezaera 1966 < fr. desaerer\ dezaerisi 1947, var. desaerisi <— aerisi; neaerat (rar) 1957 <— ne- + aerat\ reaerisi 1988 <— re1 + aerisi (după fr. reaerer); subaerian 1954 < subaerien. Dublet etim.: arie3. 11.1.2. Atunci când cuvintele înrudite etimologic s-au diferenţiat semantic în mod substanţial şi reprezintă, eventual, centre ale unor familii lexicale numeroase, ele au fost tratate separat, cu trimiteri între articole: B£/CA [ar.; mr.] s.f. „obraz; fesă-joue; fesse” c.1202 (antrop.). Lat. bucca „gură, obraz, maxilar”, panrom. REW 1357. Cf. bucată, bucea; B0RCEA s.f. (mitol. pop.) „fiinţă imaginară cu care se sperie copiii ” 1912. Et. nec. Cf. bordea, borză2 (s.v. borzoş). 11.1.3. Unele dintre cuvintele moştenite care se raportează, în limba latină, la aceeaşi rădăcină, sunt tratate în DELR ca intrări diferite, în ciuda caracterului analizabil, cu următoarele argumente: - de cele mai multe ori sunt baze ale unor familii numeroase (ex: abate şi bate, adormi şi dormi, aduce şi duce etc.); - pot ajunge să aibă, în timp, sensuri foarte diferite (ex.: apune şi pune). Legătura etimologică dintre aceste cuvinte este evidenţiată prin cf., la sfârşitul fiecăruia dintre articolele respective: AB/ITE2 [ar. ab&tire, abăteare] vb. „a (se) îndepărta (de la o direcţie, de la o normă etc.); a doborî” 1564. Lat. abbattere (= *abbattuere) „a da jos”, cu evoluţie semantică pe teren românesc PEW 2, CDDE 148, DA, CADE, REW 11, DEX sau bate CDED I 23, CDER 8. Sensul „a doborî” (rar), după fr. abattre. Fam.: abătătoare (reg.; rar) „han” 1825; abătător „sârguincios” 1906; abătătură (reg.; rar) „cale lăturalnică” 1829; abătut „depărtat, vinovat” 1722; sensul „trist” 1872, după fr. abattu; neabătut 1776 <— ne- + abătut. Cf. bate1. B/4TE1 vb. [ar. batire, băteare', mr. batire, băteare, ir. bâte] „a lovi, a se lupta - (se) battre, frapper” c. 1500. Lat. battere (= battuere), panrom. REW 996. Fam.: bataj (text.) „lovirea cu bătătoarea a materialului fibros” 1988 < fr. battage; batal3 s.n. (Olt.) „lopată de bătut mingea” 1939; batant adj., s.n. 1857 < din fr. battant; bată2, în expr. a fi în ~ = „a fi la bătaie, în jocuri” 1906; bate2 s. (reg.), în expr. un pui de ~ „bătaie” 1892; bate-poduri s.m. (înv.) „haimana” 1931 <— bate + poduri „drumuri podite”; batişte „bătătură, curte” 1570; batjoc (înv.) 1682 batjocură (der. regresiv); batjocori 1560, var. batjocuri <— batjocură; batjocor/e 1561, var. batjocune batjocori; batjocorit s.n. 1885 <— batjocori; batjocoritor 1563 <— batjocori; batjocoros 1582 <— batjocoră HEM 2762, DA, CADE, DEX sau *— batjocori TDRG2; batjocură c.1500, var. batjocoră <— (pl.) batjocuri HEM 2742, DA, CADE, DEX // Formaţie analogică cu codobatură, mânăştergură sau batjoc TDRG1; comp. bat şi joc SDLR; batjocuricios 1644 batjocură DA sau <— batjocori TDRG2; batjocuriti/ră 1825 <— batjocură; bătaci „bătăuş” 1825; bătaie [ar. bătal’e „piuă”; mr. bătal'ă „băteală”] 1563 < lat. batt(u)alia, cf. it., ret., fr., cat., sp., ptg., REW 995 (dublet etim.: bătălie); bătăiaş 1839 <— bătaie; bătăios 1805 <— bătaie; bătăit s.n. 1892 <— *bătăi DA; XXVIII bătă/ţă 1871 <— bătaie; bătăiuş „titirez” 1898 <— bătaie; bătăiuţă 1871 <— bătaie; bătălan „bătăuş” 1893 <— bătălău2 (cu substit. sufixului) ° sau bătăuş DA; bătălăia (Buc.) „a bate cu bătălăul” 1903 bătălău2; bătălău2 s.n. „pisălog” 1683; bătăleş adj. (Trans.) „bătăios” 1825; bătătarnic adj. „silitor, harnic; care bate drumurile” 1909 <— bătător + harnic (probabil) DA // bate CDDE 144, CDER 734; bătătarnică (bot.) 1868 bătătarnic; bătătarniţă (bot.) 1900; bătătarnică DA //«— bate CDDE 144; bătătoare „îmblăciu, mai” 1862; bătător1 s.n. „instrument cu care se bate” 1910 <— bate DA, CADE, CDER 734 sau < lat. batt(u)atorium DEX; bătător2 adj., s.m. 1561 <— bate DA, CADE, SDLR, CDER 734, DEX, TDRG2 // < lat. *battitorius,-a,-um CDDE 145; bătător/ 1691-1697, var. bătături <— bătătură // bate CDER 734; bătătorit s.n. 1911 <— bătători; bătătorniţă (bot.) <— bătătarniţă sau bătător DEX; bătătura (rar) 1901 bătătură; bătătură [ar.] „bătaie; teren bătătorit; îngroşare a pielii; (text.) băteală” 1582 bate TDRG, DA, SDLR sau < lat. battitura CDDE 146, CADE, DEX; bătăuş 1683; băteală 1825; bătdişte 1705 <— bate CDED I 23, CDDE 144, DA, SDLR, CDER 734, DEX sau <- băteală TDRG, CADE; bătoci „titirez” 1895; bătogi „a bătuci” 1898 <— bătuci (cu substit. sufixului) sau <— bate; bătucd (entom.) 1903 <— bătuci; bătuci 1805; bătucitură „bătătură la picioare” 1911 <— bătuci; bătut s.n. 1826; bătuta (cor. pop.) 1782; contrabătător „o piesă a batozei” 1949 *— contra-1 + bătător; dezbate2 „a desface ceva care a fost bătut” c.l640; dezbătător/ (rar) „a afâna, a săpa” 1911 (var. desbătături) <— bătători; dezbătuc/ (reg.) „a dezbătători” 1954 <— bătuci; răzbate 1683; răzbătător 1823 <— răzbate; rebate 1896 <— re2- + bate; străbate c.1500; străbătător 1648 <—străbate; străbătătură 1841 <— străbate. Cf. abate2. 11.1.4. Nu au fost incluse în familie infinitivele lungi substantivizate şi nici adjectivele care coincid formal cu participiile verbelor. Acestea au fost însă luate în considerare atunci când pot fi interpretate ca prime atestări ale verbelor respective: bezmănui (Mold.; înv.) 1817 - refăcut din forma infinitivului lung bezmănuire (în DA, s.v. bezmănuire, considerat „verb neîntrebuinţat”); bulona 1949 < fr. boulonner - refăcut din infinitivul lung bulonare (atestat în 1949). 11.1.5. Substantivele neutre abstracte obţinute din formele de supin şi substantivele masculine şi feminine obţinute din adjective participiale au fost explicate etimologic numai în situaţii particulare. 11.1.6. In cazul unor derivate, au fost înregistrate uneori şi forme din alte surse decât dicţionarele de referinţă, atunci când acestea completau etimologii multiple sau modificau data primei atestări: administririu (Trans.; înv.) 1744 < germ. administrieren - deşi termenul este absent în DA, apare în DELR s.v. ADMINISTRA (atestat în 1824), fiind prima formă atestată din familia acestui verb. 11.1.7. în mod convenţional, au fost separate, în cadrul familiilor, formele care aparţin unor declinări sau conjugări diferite: BJ7CIUM2 [ar. bucine, bucium, buciun; mr.] s.m. „trunchi; buştean” 1426. Fam.: buciumaş3 (dim.) 1890; buciumă s.f., adv. „bucium2” 1910; buciume s.m. 1814; buciumd (dim.) 1891; mr. bucum/gă s.f. „buciniş” 1902; BĂUNA vb. (Bihor, V Trans.) „a urla” 1887. Fam.: băunat s.n. 1899; băun/ 1931. 11.1.8. Uneori s-a specificat numai forma de plural, dacă numai aceasta a fost atestată sau dacă forma de singular este ambiguă: brobonele (pl.) la singular brobonea sau brobonică; alunele s.f. pl. (bot.) la singular alunea sau alunică. XXIX 11.1.9. Sunt consideraţi ca făcând parte din familie, şi nu variante ale cuvântului-titlu, termenii- pereche cu particule deictice: adv. aievea / aieve, aiurea / aiure. 11.1.10. Pe baza etimonului intern diferit, a fost separată, în măsura posibilului, denumirea meseriei (derivată din agent) de cea care arată colectivitatea, mulţimea de obiecte sau spaţiul de depozitare şi de valorificare a acestora: albinăr/e1 „ocupaţia de apicultor” 1883 <— albinar; albinărie2 „mulţime de albine” 1907 <— albină; arămărie1 „obiecte de aramă, atelier sau prăvălie de aramă” 1837 aramă; arămărie2 „meseria arămarului”1908 <— arămar; argăsăr/e1 „meseria de argăsar” 1862 <— argăsar, argăsăr/e2 „atelierul argăsarului, locul unde se argăsesc pieile” 1870 <— argăsar sau <— argăsi. 11.1.10.1. Sunt înregistrate separat denumirea unei discipline şi adjectivul corespunzător: aerostatic adj. 1907 < fr. aerostatique; aerostatică 1830 < fr. aerostatique; automatic adj. 1840 < fr. automatique CADE, DEX, TRDG2// <— automat SDLR; automatică s.f. 1957 < fr. automatique. 11.1.10.2. S-a considerat cu prioritate termen-bază: - numele de instrument faţă de numele disciplinei: ALCOOLM/sTRU 1869; alcoolmetr/e 1931; - numele bolii faţă de adjectivul corespunzător: AFAZ/E 1898; afazic 1907. 11.1.10.3. In decizia asupra raportului cuvânt-bază / component al familiei, s-a avut în vedere prima atestare: acant s.m. „specie de plantă decorativă; ornament arhitectonic - acanthe” 1871. Lat. neol. acanthus. Fam.: acantă 1931 < fr. acanthe. 11.1.11. In cazul oscilaţiei de gen la denumirile de minerale, pe baza datării şi a existenţei unui model derivativ, desemnat în DELR, în funcţie de situaţia concretă, prin indicaţia „masculin /feminin /neutru analogic” (m. / f. / n. analogic), s-au diferenţiat următoarele situaţii: - formele masculine (cuvinte-titlu sau componente ale familiilor) au fost considerate cu prioritate baze pentru corespondentele feminine: azur/t s.m. 1908 < fr. azurite; azur/tă s.f. 1908 < fr. azurite sau <— azurit (f. analogic), s.v. AZUR s.n.; azot/t s.m. 1891 < fr. azotite; azot/tă s.f. 1978 < azotit (f. analogic), s.v. AZOT s.n. - în opţiunea pentru forma feminină a bazei, s-a avut în vedere genul feminin al substantivului în limba de origine: APAT/TA s.f. „fosfat natural de calciu, sticlos, incolor sau variat colorat, utilizat la fabricarea îngrăşămintelor minerale şi la extragerea fosforului” 1931 < fr. apatite. Fam.: apat/t s.n. „apatită” 1949 < fr. apatite (n. analogic); AVENTUR/NĂ s.f. (geol.) „varietate de cuarţ - aventurine” 1939. Fr. aventurine. Fam.: aventur/n s.n. „aventurină” 1949, n. analogic după cuarţ, feldspat etc. 11.2. Glosarea 11.2.1. In cadrul familiior lexicale, glosarea sensurilor a fost limitată la omonime şi la cuvintele a căror structură derivativă nu este evidentă în limba română. XXX 11.2.2. în general, se dau indicaţii morfologice, lexicale, semantice cu caracter orientativ, de tipul: - s.n. pentru nume de instrumente, aparate, dispozitive, pentru a evita confuzia cu formele de masculin; arătător1 adj. 1581; arătător2 s.n. (Trans.) „limbă de ceas” 1825 <— arăta (după germ. (Uhr)zeiger); - (dim.), (augm.), (col.) etc. pentru derivatele cu sufixe diminutivale, augmentative, de formare a denumirilor de colective etc.; - (cor. pop.) pentru numele de dansuri populare, înregistrate separat, cu forma în -a: ardeleana s.f. (cor. pop.) 1887; bătuta (cor. pop.) 1782; brustureanca (cor. pop.) 1885; brustureasca (cor. pop.) 1889. - (bot.) pentru numele de plante nedefinite sau cu denumiri interpretabile: bucăţel (bot.) 1879 bucăţea cu substit. sufixului CDDE 191, DA, DEX // bucată TDRG1; - nume de... pentru numele proprii de animale domestice înregistrate în DA, mai ales pe baza chestionarului lui Hasdeu, care au fost glosate ca atare, fară explicaţii suplimentare: breben/că nume de vacă 1885; bujoară nume de vacă roşie 1912; bujorean nume de vită cu părul roşu 1883; buşel2 nume de câine ciobănesc. 11.3. Indicarea etimonului 11.3.1. Dacă termenul este derivat de la cuvântul-titlu, nu se mai indică baza decât dacă se fac precizări suplimentare sau dacă se propun două soluţii derivative: băiată 1846; băietan 1886; băieţan 1897 <— băiat, infl. de băieţel DA sau «— băieţel (cu substit. sufixului); băieţoi (augm., peior.) 1873 <— băiat, infl. de băieţel DA sau <— băieţel (cu substit. sufixului), s.v. BĂL4T. 11.3.2. Dacă etimonul intern reprezintă o variantă, se indică şi forma literară a acestuia, între paranteze rotunde, după semnul ( = ), cf. 10.2.2: bârdan „stomacul vitelor” 1895 <— bârdahm (= burduhan), s.v. BURDf/F1; burduşii „burduf mic; pielea unui şarpe jupuit; pielicică de hermină; prune coapte şi presate” 1688 (var. pl. borduşale), var. borduşd, burdujel burduş (= burduf), s.v. BURDt/F1; burziluitor 1705 burzilui (= burzului), s.v. BURZULU/. 11.3.3. în cazul adverbelor derivate cu sufixul -eşte, la etimon se indică întâi derivatul în -esc, apoi cu vântul-bază: burlăceşte 1912 <— burlăcesc sau <— burlac. 11.3.4. în cazul derivatelor din dialectele sud-dunărene, nu se precizează termenul de bază dacă acesta este tot dialectal (ex.: mr. pricăţari). 11.4. Procedee de formare a cuvintelor 11.4.1. în cazul derivării nu se precizează sufixul sau prefixul decât dacă există forme omonime (de tipul sub-1 pref., sub2 prep.). 11.4.1.1. Situaţia în care un derivat este rezultatul substituirii sufixului sau a finalei interpretate ca sufix a fost menţionată ca atare: XXXI burduhoaie „vas de lemn pentru vin” 1906 <— burduhan (cu substit. sufixului); burlac2 s.n. „butoi” 1890 <— burlan (cu substit. finalei); burlinc3 s.n. „putinică” 1906 <— burlan (cu substit. finalei). 11.4.1.2. Cuvintele cu sufix moţional, de tipul s.m., s.f. (fară corespondent adjectival), sunt înregistrate astfel: s.m. cuvânt-titlu, s.f. - la familie, cu aceeaşi datare (în lipsa unei datări proprii). S-a procedat la fel în cazul substantivelor masculine în -tor, incluzându-se în familie substantivul feminin corespunzător în -toare. ADOLESCENT s.m. „persoană cu vârsta cuprinsă între pubertate şi maturitate” 1843. Fam.: adolescentă s.f. 1843; apicultor s.m. 1908 < fr. apiculteur, var apicultor, apicultoare s.f. 1908 <— apicultor. 11.4.1.3. Derivatele cu prefixul ne-, fiind numeroase, nu au fost trecute în familie decât atunci când reprezintă calcuri de structură sau prezintă un interes particular din punctul de vedere al atestării sau al evoluţiei semantice: neabordabil 1868 <— ne- + abordabil (după fr. inabordable); neadever/nţă (înv.) „imprecizie” 1834 <— ne- + adeverinţă', neajuns2 adj. „insuficient” 1848 <— ne- + ajuns (după fr. insuffisant, it. insuficiente)', neamăgeţ „care nu amăgeşte” 1690 ne- + *amăgeţ. 11.4.1.4. Derivatele regresive au fost semnalate în mod explicit: acuză „acuzare” 1961 <— acuza (der. regresiv); buruian s.m. sg. 1781, var. burean, burian buruiană (der. regresiv); butafor „decorator specializat în butaforie” 1988 (der. regresiv); buturug 1895 <— butui-ugă (der. regresiv). 11.5. Compusele au fost preluate în mod selectiv, atunci când au fost relevante din punct de vedere etimologic sau/şi semantic: apă-albă „cataractă” 1815; apă-neagră „glaucom” 1815. 11.6. Trunchierea etimoanelor se marchează prin paranteze drepte: apiterap/e 1978 <— api[col] + terapie’, APROZAR s.n. „magazin cu produse agroalimentare” 1978. Apro [vizionare] + zar[zavat]. 11.7. Contaminaţia a fost consemnată între paranteze rotunde; fenomenul se înregistrează numai la componentul principal (de regulă, primul termen), pe structura căruia se suprapune cel de-al doilea termen (de regulă, secundar). acoperem/ş (reg.) 1951 <— acoperământ + acoperiş (contaminaţie); BĂHANIE s.f. (reg.) „fiinţă urâtă - monstre” 1862. Et. nes., probabil bâzdăganie + dihanie ° (contaminaţie). 11.8. Calcul lexical 11.8.1. Tratamentul calcurilor este diferit: - când cuvântul obţinut prin calc are o structură în întregime analizabilă, el apare în familia lexicală a bazei, respectiv a cuvântului-titlu: auriculat adj. 1909 auriculă, după fr. auricule, s.v. AUR/CULA; - cuvântul obţinut prin „calc”, în realitate prin adaptarea analogică - totală sau parţială - a» formei etimonului neologic la un corespondent, de regulă moştenit, din limba română este considerat cuvânt-titlu: ATRAGE vb. „a apropia de sine, a face să vină spre sine - attirer” 1794, din fr. attirer (după trage). XXXII 11.8.2. Calcurile semantice au fost menţionate separat, după etimonul formal: AC [ar., mr.; ir. ăc] s.n. „mică ustensilă subţire de metal, folosită la cusut; macaz - aiguille; aiguilles de chemin de fer” 1508. Lat. acus, cf. dalm., it., sd. REW 130. Sensul „macaz”, după fr. aiguille, germ. Nadel\ ABSOLV/1 vb. „a ierta” 1842. Lat. neol. absoluere, în parte cu accepţiunile fr. absoudre; băsădui „(Trans.) a conversa; (Buc.) a fi deprins numai cu un fel de mâncare” 1563-1583 (var. besădui) DA, CDER 708 <— beseadă sau sb. besjediti CADE, slavon, besedovati DHLR II 503; sensul „a fi deprins numai cu un fel de mâncare” 1893, după ucr. beseduvaty „a ospăta”; BLANA s.f. „păr sau lână care acoperă pielea unor animale, haină îmblănită; (Munt.) scândură groasă - pelisse, (manteau de) fourrure; grosse planche, ais” 1592. V.sl. *blana (cf. bg. blana „fâşie de pământ cu iarbă”, sb. blana „membrană, piele”) DA (probabil), CADE, SDLR, CDER 914; sensul „scândură” după bg. blana 0 // Bg. blana DEX; sl. blana (ceh. blana, pol. blam, blona, rus. blond) CDED II 15-16, TDRG. 11.9. Compusele savante 11.9A. Cuvintele construite cu elemente de compunere au fost înregistrate cu trimitere la termenul-bază, dacă erau analizabile în limba română, baza existând separat; în caz contrar, au fost înregistrate în ordine alfabetică. 11.9.2. In situaţia compuselor savante analizabile, construite prin ataşarea unor sufixoide la baze foarte productive (ex.: -fobie şi -manie, -gen, -form, -grafie, -cultură), în mod convenţional s-a decis considerarea lor ca intrări separate, fiecare cu propria familie, pentru a se evita alcătuirea unor familii lexico-etimologice disproporţionate ca dimensiuni, în comparaţie cu restul familiilor. 11.9.3. Elementele de compunere savantă (prefixoidele) sunt urmate de cratimă şi, la stabilirea etimologiei, se reia totdeauna termenul-bază (chiar când acesta este cuvânt-titlu): autoadministra 1955 *— auto-1 + administra; semiautomat adj. 1955 <— semi- + automat; autoapr/ndere 1949 <— autox+ aprindere; electroapr/ndere s.f. 1988; preapr/ndere s.f. 1963 prex- + aprindere; termoaprindere s.f. 1988 <— termo- + aprindere. 12. DUBLETE ETIMOLOGICE 12.1. Dubletele etimologice se semnalează, la sfârşitul articolului, prin indicaţia Dublet etim. numai în cazul în care un cuvânt este moştenit, iar celălalt este împrumutat din latină şi/sau din una sau mai multe limbi romanice. 12.2. In celelalte situaţii, pentru dubletele etimologice în care nu este implicat un termen moştenit, se face legătura etimologică prin cf. (ex.: altar-oltar, anchiră- ancoră, aptitudine - atitudine etc.). 12.3. Când se semnalează existenţa unei legături etimologice, fară ca aceasta să fie suficient de clară, în finalul articolului respectiv se face trimiterea la termenul considerat înrudit cu primul. BALĂ1 s.f. „animal monstruos, duh necurat din poveşti” 1800. Et. nes., probabil el. de substrat, cf. alb. bolle „şarpe” Russu, ER, 256-257, Brâncuş, VA 34 sau lat. bellua TDRG, cf. it., v.ptg. REW 1026 // <- bale (*- *ba < lat. baba) HEM 2374, TDRG, DA, CADE; <— boală CDER 620; lat. pop. billa „animal de tracţiune” SDLR; et. nec. DEX. Cf. balaur. 13. TRIMITERI BIBLIOGRAFICE 13.1. Dacă un articol este reprodus într-un volum, se citează acesta din urmă (de exemplu, Drimba, CE, 281, nu: VI. Drimba, LR, 8, 1959, nr. 1, 28). 13.2. Dacă titlul articolului de dicţionar sau de glosar în cadrul căruia se discută etimologia este diferit de cuvântul-titlu, acesta este indicat prin s.v. XXXIII BUNTUZU/ vb. „a deranja, a risipi” 1887. Et. nes., probabil magh. bontani TDRG, Tamâs EW s.v. buntuzi; BEDREAG s.n. (reg.) „trunchi gros de lemn pe care cizmarii croiesc încălţămintea” 1825, var. bătreag, medreag. Et. nes., probabil rom. bedregălău „numele unei unelte de cizmărie” Tamâs EW, s.v. bedergălău // Cf. magh. bederegni DA; săs. Bretterdecke „estradă” SDLR; v.sl. bedro CDED II 11, TDRG; et. nec. DEX 13.3. Abrevierile şi bibliografia vor fi reluate şi actualizate în fiecare volum al dicţionarului. 14. INDICELE 14.1. Componenţa 14.1.1. Indicele cuprinde, în ordine alfabetică: - cuvintele-titlu (scrise cu caractere majuscule); - variantele (scrise cu litere cursive) ale cuvintelor înregistrate în DELR-A, B, urmate de trimiterea la cuvântul-bază care începe cu A şi B: abageu v. aba1 abă v. aba1 hranghel v. arhanghel hultoan v. altoi1 - cuvintele din cadrul familiilor lexico-etimologice (scrise cu caractere minuscule drepte), ur; s de trimiterea la cuvântul-bază care începe cu A şi B: abager v. aba1 abagerie1 v. aba1 abagerie2 v. aba1 abagz'u v. aba1 hultoian v. altoi1 - variantele şi membrii familiilor cu A şi B la iniţială care trimit la cuvinte-bază care încep cu alte lit( ; decât A şi B; acestea vor fi înregistrate sub literele respective, în volumele corespunzătoare ale DELR: arţi v. harţi arvă2 v. harvă bioplasmă v. plasmă biopol/tică v. pol/tic - termenii din dialectele sud-dunărene (cuvinte-titlu, termeni corespondenţi ai celor din daco-r >mână), urmaţi de indicaţia dialectului respectiv, între paranteze drepte, respectându-se modul de «criere stabilit pentru indice, şi anume cuvintele-titlu cu caractere majuscule, iar membrii familiilor lexicale cu minuscule drepte: ACO [ar.]; anco [mr.] v. aco [ar.] coa{ar., mr.] v. aco [ar.] acoace v. aco [ar.] 14.1.2. în înşiruirea alfabetică nu s-au luat în considerare semnele diacritice specifice dialectelor sud-dunărene: ALG/E algire [ar.] v. alb algitură [ar.] v. alb ALGOFOB/E ALUAT aluat [ar.] v. aluat aluat [ir.] v. aluat bitărnştă [mr.] v. bătrân bitămicac [mr.] v. bătrân XXXIV bitărnicos [mr.] v. bătrân bitărnimi [mr.] v. bătrân 14.1.3. Termenii corespondenţi celor din dacoromână, scrişi cu caractere cursive, sunt înregistraţi separat, dar nu sunt numerotaţi prin indici, pentru a nu îngreuna sistemul de trimiteri: adâncos v. adânc, adâncos [ar.] v. adânc acr/me v. acru2 acrime [ar., mr.] v. acru2 ac [ar., mr.] v. ac ăc [ir.] v. ac 14.2. Accentul 14.2.1. Cuvintele înregistrate la indice şi cele la care se face trimitere au întotdeauna accentul marcat, cu excepţia monosilabelor şi a împrumuturilor neadaptate la limba română (v. 3.3). 14.2.2. Situaţia în care accentul nu este cunoscut (v. 3.1) nu este semnalată în indice. Dacă un cuvânt nu este accentuat, înseamnă că accentul nu este cunoscut (v. 3.1). 14.2.3. Variantele accentuale nu se diferenţiază prin indici de termenul la care se raportează: ANTIFON1 antifon1 v. antifon1 aristocraţie v. aristocraţ/e aristocraţie v. aristocraţ/e 14.3. înregistrarea formelor în indice 14.3.1. Dacă un cuvânt are numai formă de plural, se păstrează indicaţia (pl.) la indice. 14.3.2. Sunt înregistrate separat la indice, în ordine strict alfabetică: - formele care diferă printr-un singur sunet, marcat grafic între paranteze rotunde; - termenii care intră în componenţa sintagmelor şi locuţiunilor: boul (de-a ~) v. bou boul (de-a-n ~) v. bou boule (de-a ~) v. bou boule (de-a-n ~) v. bou boulea (de-a ~) v. bou boulea (de-a-n ~) v. bou - elementele de compunere întrebuintate şi ca adjective invariabile: AUDIO-AUDIO AUTO1-AUTO2-AUTO2. 14.3.3. Nu sunt înregistrate separat adjectivele şi substantivele feminine corespunzătoare: ANGIOSP£RM, -Ă alogam, -ă v. alogam/e geobotanic, -ă v. botanic 14.4. Fiecare volum al DELR va cuprinde un astfel de indice, care reflectă poziţia în limba română a cuvântului (cuvânt-titlu, variantă sau membru al unei familii de cuvinte), fapt sugerat grafic în indice, ca şi în corpul dicţionarului, prin scrierea diferenţiată: cuvintele-titlu sunt scrise cu caractere majuscule, variantele sunt scrise cu litere cursive, iar cuvintele din cadrul familiilor lexico-etimologice sunt scrise cu caractere minuscule drepte, fiind urmate de trimiterea la cuvântul-bază. 14.5. Unele opţiuni în ceea ce priveşte tehnica de redactare au fost dictate de intenţia de a face accesibil dicţionarul şi în variantă electronică. ABREVIERI ac. = acuzativ acc. = accent, accentuat, accentuai adj. = adjectiv, adjectival adv. = adverb, adverbial alb. = albanez(ă) anat. = anatomie antrop. = antroponim aor. = aorist ar. = aromân(ă) arg. = argou, argotic arhit. = arhitectură art. = articol, articulat astron. = astronomie augm. = augmentativ Ban. = Banat belarus. = belarus(ă) bg. = bulgar(ă) bg. merid. = bulgar(ă) meridional(ă) biol. = biologie bis. = (termen) bisericesc bot. = botanică Buc. = Bucovina c. = circa calabr. = calabrez(ă) cat. = catalan(ă) ceh.= ceh(ă) cf. = confer chim. = chimie col. = colectiv com. = comun(ă) comp. = compunere conj. = conjuncţie, conjuncţional cor. = coregrafie cors. = corsican cr. = croat(ă) Criş. = Crişana cuman. = cuman(ă) cuv. = cuvânt dalm. = dalmat(ă) dat. = dativ dem. = demonstrativ der. = derivat dial. = dialect(al) dim. = diminutiv(al) Dobr. = Dobrogea dr. = dacoromân(ă) dublet etim. = dublet etimologic ebr. = ebraic(ă) el. = element elv. = elveţian eng. = engadinez(ă) engl. = englez(ă) entom. = entomologie et. = etimon, etimologie ex. = exemplu expr. = expresie f. = feminin fam. = familiar Fam. = familia (lexicală) farm. = farmacie fig. = figurat fii. = filosofie fm. = finanţe fiz. = fizică fiziol. = fiziologic fon. = fonetică, fonologie fot. = fotografie fr. = francez(ă) friul. = friulan(ă) galic. = galician(ă) gen. = genitiv geol. = geologie geom. = geometrie gepid. = gepidic germ. = german(ă) gheg. = gheg(ă) got. = gotic(ă) gr. = grec, greacă gram. = gramatică iht. = ihtiologie ind. = industrie infl. = influenţat(ă), influenţă inform. = informatică interj. = inteijecţie interog. = interogativ invar. = invariabil ir. = istroromân(ă) ist. = istorie it. = italian(ă) înv. = învechit hot. = hotărât(ă) jur. = juridic lat. = latin(ă) lat. med. = latin(ă) medieval(ă) XXXVI lat. neol. = latin(ă) savant(ă) lat. vulg. = latin(ă) vulgar(ă) lingv. = lingvistic livr. = livresc loc. = locuţiune log. = logică longobard. = longobard(ă) m. = masculin m.bg. = medio-bulgar(ă) m.germ. = medio-germană m.gr. = medio-grec, medio-greacă maced. = macedonean magh. = maghiar(ă) mar. = maritim Mar. = Maramureş mat. = matematică med. = medicină Mehed. = Mehedinţi mii. = (termen) militar min. = mineralogie, minerit mitol. = mitologie Mold. = Moldova mr. = meglenoromân(ă) Munt. = Muntenia muz. = muzică n. = neutru n.pr. = nume propriu nec. = necunoscut(ă) nehot. = nehotărât(ă) neol. = neologism, neologic nes. = nesigur(ă) ngr. = neogrec, neogreacă nom. = nominativ num. = numeral occ. = occitan(ă) ol. = olandez(ă) Olt. = Oltenia onomat. = onomatopeic, onomatopee ord. = ordinal orig. = origine omit. = ornitologie panrom. = panromanic part. = participiu, participial peceneg. = peceneg(ă) peior. = peiorativ pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular pos. = posesiv pref. = prefix prep. = prepoziţie, prepoziţional pron. = pronume, pronominal ptg. = portughez(ă) rad. = radical răd. = rădăcină refl. = reflexiv reg. = regional rel. = (termen) religios ret. = retoroman(ă) rom. = român(ă), românesc rom. com. = român(a) comun(ă) rus. = rus(ă) s. = substantiv s.v. = sub voce săs. = săsesc sb. = sârb(ă) ser. = sârbo-croat(ă) sd. = sard(ă) sec. = secol sf. = sfârşit sg. = singular sicii. = sicilian(ă) sil.= silabă sl. = slav(ă) slavon. = slavon(ă) slovac. = slovac(ă) slov. = sloven(ă) sp. = spaniol(ă) substit. = substituire suf. = sufix tăt. = tătar(ă) tc. = turc(ă) tc.-per. = turco-persan tehn. = tehnică text. = textile top.= toponim tosc. = tosc(ă) Trans. = Transilvania turcic. = turcic(ă) ţig. = ţigănesc, ţigănească ucr. = ucrainean(ă) v. (urmat de un nume de limbă/dialect) = vechi v. = vezi var. = variantă vb. = verb(al) ven. = veneţian zool. = zoologie zoon. = zoonim, zoonimic Semne grafice <— provine din... (creaţie internă) < împrumutat din... > a dat... // delimitează etimologia considerată corectă de cea considerată greşită sau incompletă * neatestat ° etimologie originală sau completare propusă de DELR ~ cuvântul din expresii, locuţiuni, sintagme etc. ABREVIERI BIBLIOGRAFICE AIIN = „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, Cluj, 1921-1945. „Archivu” = „Archivu pentru filologie şi istorie”, Blaj, 1867-1872. „Archivum Romanicum” = „Archivum Romanicum. Nuova rivista di filologia romanza”, Firenze/ Genova, Geneve, 1917-1941. „Arhiva” = „Arhiva. Revistă de istorie, filologie şi cultură românească”, Iaşi, 1889 ş.u. Arvinte, DERM = Vasile Arvinte, Die deutschen Entlehnungen in den rumănischen Mundarten, Berlin, Akademie-Verlag, 1971. Avram, CE = Andrei Avram, Contribuţii etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 1), 1997. Avram, CIE = Andrei Avram, Comentarii şi ipoteze etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 23), 2006. Avram, NCE = Andrei Avram, Noi contribuţii etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 7), 2001. Avram, PE = Andrei Avram, Probleme de etimologie, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 4), 2000. BER = Bălgarski etimologicen recnik, Sofia, Bălgarska Akademija na Naukite, Institut za Bălgarski Ezik, 1971 ş.u. BIFR = „Buletinul Institutului de Filologie Română «Al. Philippide»”, Iaşi, 1934 ş.u. BL = „Bulletin linguistique”, Bucureşti/ Paris/ Copenhague, 1933-1948. Brâncuş, VA = Grigore Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983. Briickner, SEJP = Aleksander Briickner, Slownik etymologiczny jţzyka polskiego, Krakow, Krakowska Spolka Wydawnicza, 1927. „Buciumul român”, Iaşi, 1875 ş.u. Burlă, Studie = Vasile M. Burlă, Studie filologice, în Conv. lit., XIV, Iaşi, 1880, p. 217-242, 267-279, 353-362, 384-396. CADE = I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi, de I.-Aurel Candrea. Partea II: Dicţionarul istoric şi geografic universal, de Gh. Adamescu, Bucureşti, Editura „Cartea Românească” [1926-1931]. Capidan, Megl. III = Theodor Capidan, Meglenoromânii III. Dicţionar meglenoromân, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Depozitul General Cartea Românească, 1935. CDDE = I.-A. Candrea [şi] Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine. (A-Putea), Bucureşti, Socec, 1907-1914. CDDG = I.-Aurel Candrea, Ovid Densusianu, Dicţionar general al limbii române din trecut şi de astăzi, Bucureşti, Socec & Co., 1909. CDED = A. de Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane. Voi. I. Elements latins, compares avec Ies autres langues romanes, Francfort A/M, Ludolphe St. Goar; Berlin, A. Asher; Bucarest, Socec, 1870. Voi. II. Elements slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfort, Ludolphe St. Goar; Berlin, S. Calvary; Bucureşti, Sotschek, 1879. CDER = Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, ediţie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru-Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Bucureşti, Editura Saeculum I. O., 2002. Cipariu, Gram. = Timotei Cipariu, Gramateca limbei române. Partea I. Analitica, Bucureşti, Societatea Academică Română/ Tiparul Seminarului A. Diecezan, 1869. Partea a Il-a. Sintetica, Bucureşti, Societatea Academică Română/ Tipografia lui S. Filtsch (W. Kraffi), 1877. XXXVIII CL = „Cercetări de lingvistică”, Cluj, 1956 ş.u. CMD = Matilda Caragiu-Marioţeanu, Dicţionar aromân-macedo-vlah comparativ (român literar-aromân), contextual, normativ, modern, Bucureşti, Editura Enciclgjpedică, 1997. Conv. lit. = „Convorbiri literare”, Iaşi, apoi Bucureşti, anul I (1867-1868) ş.u. Corbea, DLVI = Teodor Corbea, Dictiones latinae cum valachica interpretatione, ediţie de Alin-Mihai Gherman, voi. I (studiu introductiv, note şi text), Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2001. Corominas, DCEC = Joan Corominas, Diccionario critico etimologico de la lengua castellana, voi. 1 (A-Q, voi. 2 (Ch-K), voi. 3 (L-R), voi. 4 (Ri-Z), Madrid, Editorial Gredos, 1954-1957. DA = Academia Română, Dicţionarul limbii române. Sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Tomul I. Partea I: A-B, Bucureşti, Librăriile Socec & Comp. şi C. Sfetea, 1913; Tomul I. Partea II: C, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1940; Tomul I. Partea III. Fascicula I: D-De, Bucureşti, „Universul”, întreprindere Industrială a Statului, 1949; [Fascicula II: De-Desţina\ şpalt, 1948]; Tomul II. Partea I: F-I, Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Naţională, 1934; Tomul II. Partea II. Fascicula I: J-Lacustru, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul” S.A., 1937; Tomul II. Partea II. Fascicula II: Ladă-Lepăda, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul” S.A., 1940; Tomul II. Partea II. Fascicula III: Lepăda-Lojniţă, Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul” S.A., 1948. DDA = Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân: general şi etimologic, Bucureşti, Editura Academiei, 1963. Densusianu, HLR = Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine. I. Les Origines, Paris, Emest Leroux, 1901; \\. Le seizieme siecle, Paris, Emest Leroux, fasc. 1, 1914, fasc. 2, 1932, fasc. 3, 1938. Densusianu, LR XVII = Ovid Densusianu, Limba română în secolul al XVII-lea, în Opere. III, ediţie îngrijită de B. Cazacu, V. Rusu şi I. Şerb, cu o prefaţă de B. Cazacu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1977. Densusianu, Ţara Haţegului = Ovid Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, Atelierele Grafice Socec, 1915. DER = Academia Română, Dicţionar enciclopedic român, preşedinte: acad. Athanase Joja, coord. principal: prof. univ. Dimitrie Macrea. Volumul I: A-C, 1962; volumul II: D-J, 1964; volumul III: K-P, 1965; volumul IV: Q-Z, 1966, Bucureşti, Editura Politică. DERS = Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-române. 1374-1600, alcătuit de Gh. Bolocan, Virgil Nestorescu, Ion Robciuc, Comeliu Reguş, Aspazia Reguş, Mile Tomici, Ion Ciocea, Olimpia Guţu, Cornelia Popescu (red. responsabil: Gh. Bolocan), Bucureşti, Editura Academiei, 1981. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române. Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, dr. Luiza Seche, dr. Mircea Seche, Bucureşti, Editura Academiei, 1975. DEX2 = Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a Il-a. Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, Lucreţia Mareş, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1-^98. DEX - S = Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române. Conducătorii lucrării: acad. Ion Coteanu, Ion Dănăilă, Nicoleta Tiugan, Bucureşti, Editura Academiei, 1988. Diculescu, Elementele = Constantin G. Diculescu, Elementele vechi greceşti din limba română, în DR, IV (1924-1926), p. 394-516. Diculescu, Die Gepiden = Constantin G. Diculescu, Die Gepiden: Forschungen zur Geschichte Daziens im fruhen Mittelalter und zur Vorgeschichte des Rumănischen Volkes, Band 1, Leipzig, 1922. DÎLR = Gh. Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1992. DLR= Academia Română, Dicţionarul limbii române. Serie nouă. Redactori responsabili: acad. Iorgu Iordan, acad. Alexandru Graur şi acad. Ion Coteanu. Din anul 2000, redactori responsabili: acad. Marius Sala şi acad. Gheorghe Mihăilă. Bucureşti, Editura Academiei. Tomul I. Partea a 3-a. Litera D (D-Deînmulţit), 2006; Tomul I. Partea a 4-a. Litera D (Deja-Deţinere), 2006; Tomul I. Partea a 5-a. Litera D (Deţinut-Discopotiriu), 2007; Tomul I. Partea a 6-a. Litera D (Discord-Dyke), 2009; Tomul I. Partea a 7-a. Litera E (E-Erzaţ), 2009; Tomul I. Partea a 8-a. Litera E (Es-Ezredeş), 2010; Tomul III. Literele Jt K, Q, 2010; Tomul IV. Litera L (L-Lherzolită), 2008; Tomul V. Litera L (Li-Luzulă), 2008; Tomul VI. Litera M, 1965-1968; Tomul VII. Partea 1. Litera N, 1971; Tomul VII. Partea a 2-a. Litera O, 1969; Tomul VIII. Partea 1. Litera P (P-Păzui), 1972; XXXIX Tomul VIII. Partea a 2-a. Litera P (Pe-Pînar), 1974; Tomul VIII. Partea a 3-a. Litera P (Pînă-Pogrilanie), 1977; Tomul VIII. Partea a 4-a. Litera P (Pogrijanie-Presimţire), 1980; Tomul VIII. Partea a 5-a. Litera P (Presin-Puzzolană), 1984; Tomul IX. Litera R, 1975; Tomul X. Partea 1. Litera S (S-Sclabuc), 1986; Tomul X. Partea a 2-a. Litera S (Scladă-Semînţărie), 1987; Tomul X. Partea a 3-a. Litera S (Semn-Sîveică), 1990; Tomul X. Partea a 4-a. Litera S (Slab-Sponghios), 1992; Tomul X. Partea a 5-a. Litera S (Spongiar-Swing), 1994; Tomul XI. Partea 1. Litera Ş, 1978; Tomul XI. Partea a 2-a. Litera T (T-Tocăliţă), 1982; Tomul XI. Partea^ a 3-a. Litera T (Tocăna-Twist), 1983; Tomul XII. Partea I. Litera Ţ, 1994; Tomul XII. Partea a 2-a. Litera U, 2002; Tomul XIII. Partea 1. Litera V (V-Veni), 1997; Tomul XIII. Partea a 2-a. Litera V (Venial-Vizurină), 2002; Tomul XIII. Partea a 3-a. Litera V (Vîclă-Vuzum) şi Literele W, X Y, 2005; Tomul XIV. Litera Z, 2000. DLRLC = Dicţionarul limbii române literare contemporane, sub direcţia prof. univ. Dimitrie Macrea şi acad. Emil Petrovici. Volumul I: A-C, 1955; volumul al II-lea: D-L, 1956; volumul al III-lea: M-R, 1957; volumul al IV-lea: S-Z, 1958, [Bucureşti], Editura Academiei. DLRLV = Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987. DLRM = Dicţionarul limbii române moderne, sub direcţia prof. univ. D. Macrea, [Bucureşti], Editura Academiei, 1958. DM = Nicolae Saramandu, Marilena Tiugan, Irina Floarea, Alina Celac (coord. Nicolae Saramandu), Dicţionar meglenoromân. Literele A, A, în FD, XXIX, 2010, p. 52-135. DMed = P. Simici, A. Mincu, G. Ionescu Amza (coord.), Dicţionar medical, Bucureşti, Editura Medicală, 1969. DN = Florin Marcu, Constant Maneca, Dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1961. DN2 = Florin Marcu, Constant Maneca, Dicţionar de neologisme, ediţia a Il-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966. DN3 = Florin Marcu, Constant Maneca, Dicţionar de neologisme, ediţia a IlI-a, Bucureşti, Editura Academiei, 1978. DOOM = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, redactor responsabil: Mioara Avram, Bucureşti, Editura Academiei, 1982. DOOM2 = Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, coord.: Ioana Vintilă-Rădulescu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005. DOR = N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura Academiei, 1963. DR = „Dacoromania”, Cluj, 1920 ş.u. Drimba, CE = VI. Drimba, Cercetări etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 8), 2001. DVL = Dictionarium valachico-latinum. Primul dicţionar al limbii române, studiu introductiv, ediţie, indici şi glosar de Gh. Chivu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008. „Familia” = „Familia: foaia enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, Pesta, Oradea, 1865-1906. FC I—III = Formarea cuvintelor în limba română. Volumul I: Compunerea, de Ful via Ciobanu şi Finuţa Hasan, 1970. Volumul al II-lea: Prefixele, de Mioara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina Gherman, Finuţa Hasan, Magdalena Popescu Marin, Marina Rădulescu, I. Rizescu, Laura Vasiliu, 1978. Volumul al III-lea: Sufixele. 1. Derivarea verbală, de Laura Vasiliu, 1989, [Bucureşti], Editura Academiei. FD = „Fonetică şi dialectologie”, Bucureşti, 1958 ş.u. Frăţilă, EIC = Vasile Frăţilă, Etimologii. Istoria unor cuvinte, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 5), 2000. Gâldi = Ladislau Gâldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain ă Vepoque des Phanariotes, Budapest, Pâzmâny Peter, 1939. Giuglea, CL = George Giuglea, Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba română, II, 5, Bucureşti, 1909. Giuglea, CR = George Giuglea, Cuvinte româneşti şi romanice: studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, ediţie îngrijită, introducere, bibliografie, note şi indice de Florenţa Sădeanu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983. XL Graur, AER = Alexandru Graur, Alte etimologii româneşti, Bucureşti, Editura Academiei, 1975. Graur, ER = Alexandru Graur, Etimologii româneşti, Bucureşti, Editura Academiei, 1963. Graur, Mots Tsig. = Alexandru Graur, „Notes sur «Les mots tsiganes en roumain»”, în BL, 1936, IV, p. 196-200. GS = „Grai şi suflet”, Bucureşti, 1924 ş.u. Hasdeu, CB = Bogdan Petriceicu Hasdeu, Cuvente den bătrâni, 3 voi., [1878-1881], ed. G. Mihăilă, Bucureşti, 1983-1984. Hasdeu, CT = „Columna lui Traian. Revistă mensuală pentru istorie, linguistică şi psicologia poporană”. Sub direcţiunea d-lui B. P. Hasdeu, Bucureşti, 1870-1877, 1882-1883. Hasdeu, IC = Bogdan Petriceicu Hasdeu, Istoria critică a românilor, voi. I—II, Bucureşti, 1875. HEM = B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor. Tomul I—III, Bucureşti, Stabilimentul Grafic Socec şi Teclu, Tomul I—II: 1887; tom III: 1893. Hristea, PE = Theodor Hristea, Probleme de etimologie: studii, articole, note, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968. Hubschmidt, Praeromanica = Johannes Hubschmidt, Praeromanica. Studien zum Vorromanischen Wortschatz der Romania mit besonderer Beriicksichtung der franko provenzalischen und provenzalischen Mundarten der Westalpen, Bem, Verlag A. Francke, 1949. ILR, II = I. Coteanu, Gh. Bolocan, Matilda Caragiu-Marioţeanu, VI. Drimba, I. Fischer, Maria Iliescu, M. Isbăşescu, Liliana Macarie, H. Mihăescu, C. Poghirc, Sebastiana Popescu, Marius Sala, Sorin Stati, Istoria limbii române, volumul II, Bucureşti, Editura Academiei, 1969. Iordan, LRA = Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor ”, Iaşi, Institutul de Arte Grafice Alexandru A. Ţerek, Mârzescu, 1943. Ivănescu, ILR = Gheorghe Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, Editura Junimea, 1980. JB = „Jahresbericht des Instituts fur Rumănischen Sprache zu Leipzig”, herausgegeben von G. Weigand, I-XIX, Leipzig, 1894-1921. KJb = „Kritischer Jahresbericht iiber die Fortschritte der romanischen Sprachen und Literaturen”, herausgegeben von Karl Vollmoller und Richard Otto, Erlangen, 1890 ş.u. Jokl, Studien = Norbert Jokl, Studien zur albanesischen Etymologie und Wortbildung, Wien, In Kommission bei A. Holder, 1911. Kovacec, DIA = August Kovacec, Descrierea istroromânei actuale, Bucureşti, Editura Academiei, 1971. Kriaras, LMED = E. Kriaras, Ae&ko zrjg ixeaaicoviKYfq eĂĂrjviiajg SrjficbSovg ypapLp,axeiaq 1100-1669, 16 voi., Thessalonica, 1968 ş.u. LB = Lesicon romanesc - latinesc - unguresc - nemţesc, care de mai mulţi autori, în cursul a trideci şi mai multor ani s-au lucrat, seu: Lexicon valachico - latino - hungarico - germanicum quod a pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum elaboratum est, Budae, 1825. LEI = Lessico etimologico italiano, dir. Max Pfister, Reichert, Wiesbaden,’ 1979 ş.u. LL = „Limbă şi literatură”, Bucureşti, 1955 ş.u. LM (Gl.) = A. T. Laurian şi I. C. Massim, Dicţionariul limbei romane. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Elaborată ca proiect. Tom I (A-H), 1871 [1873]. Tom II (colaboratori Iosef Hodoş şi G. Bariţiu: 7-Z), 1876. Tom III. Glossariu, care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor, cum şi cele de origine înduioasă, 1871 [1877], Bucureşti, Noua Tipografie a Laboratorilor Români. Lobel, Contribuţii = Teofil Lobel, Contribuţii la stabilirea originii orientale a unor cuvinte româneşti, în „Analele Academiei Române”. Memoriile secţiei literare, tomul XXX, seria II, 1908, p. 225-263. Loşonţi, CIE = Dumitru Loşonţi, Certitudini şi ipoteze etimologice, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 26), 2007. Loşonţi, SSE = Dumitru Loşonţi, Soluţii şi sugestii etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 9), 2001. LR = „Limba română”, Bucureşti, 1952 ş.u. LTR1 = Lexiconul tehnic român, voi. I, 1949; voi. II, 1950; voi. III, 1951; voi. IV, 1952; voi. V, 1954; voi. VI-VII, 1955, Bucureşti, Editura Tehnică. LTR2 = Lexiconul tehnic român. I ş.u., elaborare nouă, întocmită prin îngrijirea A.S.I.T. de un colectiv sub conducerea prof. Remus Răduleţ, Bucureşti, Editura Tehnică, 1957 ş.u. XLI Magyar-romăn szotâr. Dicţionar maghiar-român, voi. I. (A-J), red.-şefi Kelemen Bela, Szâsz Lorinc, Academia Română, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010. MDA = Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Micul dicţionar academic, redactori responsabili: Marius Sala şi Ion Dănăilă (volumul I: A-Me\ volumul II: Mi-Z), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010. Mărgărit, CES = Iulia Mărgărit, Comentarii etimologice şi semantice: note şi articole, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 27), 2007. Mărgărit, ISE = Iulia Mărgărit, Ipoteze şi sugestii etimologice. Note şi articole, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 18), 2005. Mărgărit, PED = Iulia Mărgărit, Probleme de etimologie dialectală, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 13), 2002. Mării, NSE = I. Mării, Note şi studii de etimologie lexicală dacoromână, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 17), 2005. Meyer, EWA = Gustav Meyer, Etymologisches Worterbuch der albanesischen Sprachen, Strassburg, K. J. Triibner, 1891. Mihail, EPE = Zamfira Mihail, Etimologia în perspectivă etnolingvistică, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 5), 2000. Mihail, TPP = Zamfira Mihail, Terminologia portului popular românesc în perspectiva etnolingvistică comparată sud-est europeană, Bucureşti, Editura Academiei, 1978. Mihăescu, CEL = Doru Mihăescu, Contribuţii etimologice şi lexicale, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 19), 2005. Mihăescu, IG = Haralambie Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1966. Mihăilă, CELR = Gheorghe Mihăilă, Contribuţii la etimologia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 15), 2002. Mihăilă, CSCA = Gheorghe Mihăilă, Contribuţii la studiul cuvintelor de origine autohtonă în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010. Mihăilă, DLRV = Gheorghe Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X - începutul sec. XVI), Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1974. Miklosich, Lexicon = Franz Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-greco-latinum, Vindobonae, Guilelmus Braumueller, 1862-1865. Miklosich, SER = Fr. von Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumunischen, Wien, 1861. Mitu, CELS = Mihai Mitu, Cercetări etimologice şi lexico-semantice, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 24), 2006. Mitu, SERS = Mihai Mitu, Studii de etimologie româno-slavă, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 10), 2001. Moroianu, DTE = Cristian Moroianu, Dublete şi triplete etimologice în limba română, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2005. NŞDU = Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicţionar universal al limbii române, Chişinău/ Bucureşti, Litera Internaţional, 2006. PEW = Dr. Sextil Puşcariu, Etymologisches Worterbuch der rumănischen Sprache. I: Lateinisches Element mit Beriicksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, K. Winter, 1905. Nestorescu, CE = Virgil Nestorescu, Cercetări etimologice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 3), 1999. Nestorescu, ERB = Virgil Nestorescu, Elemente româneşti în limba bulgară. Contacte lingvistice interbalcanice, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 12), 2002. Nestorescu, VCR = Virgil Nestorescu, Din viaţa cuvintelor româneşti, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 25), 2006. Nuţă, DTV = Ion Nuţă, Dicţionar de termeni viticoli, Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza”, Centrul de Lingvistică, Istorie, Literatură şi Folclor, 1989. Papahagi, Notiţe etim. = Pericle N. Papahagi, Notiţe etimologice, în „Analele Academiei Române. Memoriile secţiei literare”, seria II, tomul XXIX, 1906-1907, p. 201-248. XLII Pascu, Beitrăge = Giorge Pascu, Beitrăge zur Geschichte der rumănischen Philologie, Leipzig, GustavFock, 1920. Pascu, DEM = Giorge Pascu, Dictionnaire etymologique macedoroumain. Voi. I. Les elements latins et romans. Voi. II. Les elements grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, hongrois, neologismes, crecftions immediates, obscurs, [Iaşi], Cultura Naţională, 1924-1925. Pascu, Elementele = Giorge Pascu, „Elementele romanice din dialectele macedo- şi meglenoromâne”, în „Analele Academiei Române”, seria III, tomul XXXV, nr. 5, Bucureşti, Socec & C. Sfetea; Leipzig, Otto Harrassowitz; Viena, Gerold, 1913, p. 141-191. Pascu, Sufixele = G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, Ediţiunea Academiei Române, 1916. Philippide, ILR = Alexandru Philippide, Istoria limbii române. Principii de istoria limbii, Iaşi, Tipografia Naţională, 1894. Philippide, OR = Alexandru Philippide, Originea românilor, voi. I—II, Iaşi, Tipografia Viaţa Românească, 1925-1928. Purdela-Sitaru, Vasiluţă, CE = Maria Purdela-Sitaru, Livia Vasiluţă, Cercetări etimologice (cu referire specială la împrumuturile de origine germană din limba română), Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 14), 2002. Puşcariu, LR, I = Sextil Puşcariu, Limba română. I. Privire generală, ed. Ilie Dan, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1940. Puşcariu, LR, II = Sextil Puşcariu, Limba română. II. Rostirea, Bucureşti, Editura Academiei, 1959. REW = W. Meyer-Liibke, Romanisches Etymologisches Worterbuch, Heidelberg, Cari Winters, 1936. RF = „Romanische Forschungen”, Frankfurt, Erlangen, 1882 ş.u. „Romania”, Paris, 1871 ş.u. Rosetti, ILR = Al. Rosetti, Istoria limbii române. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea. Ediţie definitivă, [Bucureşti], Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986. RRL = „Revue roumaine de linguistique”, Bucarest, 1956 ş.u. Russu, Etnogeneza = Ion I. Russu, Etnogeneza românilor: fondul autohton traco-dacic şi componenta latino-romanică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. Sala, CMI = Marius Sala, Cuvintele, mesageri ai istoriei, Bucureşti, Meronia, 2009. Sala, IELR = Marius Sala, Introducere în etimologia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 2), 1999; Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 20), 2005. Saramandu, RO = Nicolae Saramandu, Romanitatea orientală, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2004. SCL = „Studii şi cercetări lingvistice”, Bucureşti, 1950 ş.u. SCS = „Studii şi cercetări ştiinţifice. Filologie”, Iaşi, 1950-1963. SDEM = Scurt dicţionar etimologic al limbii moldoveneşti, red. N. Raevschi, M. Gabinschi, Chişinău, Academia de Ştiinţe a R.S.S. Moldoveneşti, 1978. SDLR = August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), ediţiunea întâia, Iaşi, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939. Skok, ERHSJ, I = Petar Skok, Etimologijski rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika. Dictionnaire etymologique de la langue croate ou serbe. Redacteurs Mirko Deanovic et Ljudevit Jonke. Collaborateur Valentin Putanec, I-IV, Zagreb, 1971-1974. „Studi Rumeni”, Roma, 1927 ş.u. Suciu, CRT = Emil Suciu, Cuvinte româneşti de origine turcă, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 21), 2006. Suciu, CTR = Emil Suciu, „Contacts linguistiques: turc et roumain/ Sprachkontakte: Tiirkisch und Rumănisch”, în Gerhard Emst, Martin-Dietrich GleBgen, Christian Schmitt, Wolfgang Schweickard (eds), Histoire linguistique de la Romania/ Romanische Sprachgeschichte, Voi. 2, Berlin, Walter de Gruyter, 2006, p. 1673-1677. Suciu, DILT = Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, voi. 1-2, Bucureşti, Editura Academiei, 1967-1968. Suciu, IT = Emil Suciu, Influenţa turcă asupra limbii române. I. Studiu monografic, 2009. II. Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine turcă, 2010, Bucureşti, Editura Academiei Române. ŞDU 4 = Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române, a 4-a ediţiune revăzută şi adăogită, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1922. XLIII ŞIO = Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. I. Introducerea. II. Vocabularul. 1. Vorbe populare. 2. Vorbe istorice, Bucureşti, Socec, 1900. Tamâs, EW = Lajos Tamâs, Etymologisch-historisches Worterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen (Unter Berucksichtigung der Mundartwdrter), Budapest, Akademiai Kiado, 1966. TDRG1 = Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch. Band I, 1903; Band II, 1911; Band III, 1924, Bukarest, Staatsdruckerei. TDRG2 = Dr. H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, 2., iiberarbeitete und ergănzte Auflage von Paul Miron, Band I, 1986; Band II, 1988; Band III, 1989, Wiesbaden, Otto Harrassowitz. TDRG3 = H. Tiktin, Rumănisch-deutsches Worterbuch, 3., iiberarbeitete und ergănzte Auflage von Paul Miron und Elsa Liider. Band I, 2000; Band II, 2003; Band III, 2005, Cluj-Napoca, Editura Clusium. Teaha, CLM = Teofil Teaha, Cuvinte latineşti moştenite în graiurile româneşti actuale, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 16), 2005. Ursu, ÎL = N. A. Ursu, Despina Ursu, împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860). Voi. I. Studiu lingvistic şi de istorie culturală, 2004. Voi. II. Repertoriu de cuvinte şi forme, 2006, Iaşi, Editura Cronica. Ursu, TŞ = N. A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1962. Vasmer, REW = Max Vasmer, Russisches etymologisches Worterbuch, Bd. 1, 1953; Bd. 2, 1955; Bd. 3, 1958, Heidelberg, Winter. Vătăşescu, SRA = Cătălina Vătăşescu, Studii româno-albaneze. Note semantice şi etimologice, Bucureşti, Editura Academiei Române („Etymologica” 22), 2006. Vrabie, ERS = Emil Vrabie, Etimologii româneşti şi străine, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic („Etymologica” 11), 2001. ZRPh = „Zeitschrift fur romanische Philologie”, Halle, 1877 ş.u. A A1 [ar., mr., ir.] prep. (precedă infinitivul scurt; exprimă un raport de asemănare, de comparaţie etc.; exprimă genitivul cu numerale şi unii cuantificatori - marque de l’infinitif; exprime la similitude, la comparaison, etc.; marque le genitif avec des numeraux et certains quantifieurs) c.1500. Lat. ad cu sensul local „la”, dar şi, târziu, marcă a unor construcţii echivalente cu dat. şi gen.; panrom. REW 136. Sensul distributiv, cu numerale, după fr. ă. A2 inteij. (exprimă surpriza, plăcerea, durerea etc. - exprime la surprise, le plaisir, la douleur, etc.) 1551-1553. Creaţie spontană. A3- pref. (indică direcţia, trecerea dintr-o stare în alta etc. - exprime la direction, le changement d’etat, etc.), var. ad-. Lat. ad-. A4- pref. (arată negaţia, absenţa, dificultatea - exprime la negation, la privation ou la difficulte), var. an2-. Ngr. aM-, fr. a(n)~, it. a(n)-, engl. a(n)-, germ. a(n)-. AALENL4N s.n., adj. (geol.) „primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior; care aparţine aalenianului - aalenien” 1949. Fr. aalenien. ABA1 s.f. „un fel de postav - (vetement de) bure” 1621, var. (Ban., Trans.) haba{, (h)abă. Tc. aba. Var. (h)abă < sb. (h)aba, magh. aba, ucr. haba. Fam.: abager (Mold.) 1783 abagiu (cu substit. finalei) HEM 62, DA sau abagerie2 TDRG, DEX // aba CDED II 541, CDER 4; abagerie1 „loc în care se produce sau se vinde aba” c.l730 <— abager DA // <— abagiu TDRG, CADE, SDLR, DEX; abagerie2 „meseria de abagiu” 1775 abagiu (cu substit. finalei) TDRG // <— abager DEX, DA; abag/u c.l582 (antrop. Abagi), var. (înv.) abageu < tc. Abaci; abăgeresc (Olt.) 1886 <— abager. AB A2 inteij. (introduce o întrebare; exprimă mirare, amestecată cu îndoială - „Voyons! Dis donc! Dites donc!”) 1854, var. (Mold.) haba2. Creaţie spontană TDRG, DA // <— a + ba HEM 59, ŞDU. A BAC s.n. „instrument de calculat alcătuit dintr-un cadru pe care se pot deplasa bile - abaque” 1689 (var. înv. ambac), var. hambac. Fr. abaque, it. abbaco, lat. neol. abacus. Var. ambac < ngr. atiiraKOS'. Fam.: abacă (arhit.) „partea superioară a capitelului unei coloane” 1955 < fr. abaque; ambăctzr „om care numără (măsoară)” 1679-1682, var. hambăcar <— ambac (= abac). ABAGIt/BĂ s.f. (bot.) „măliniţă - Troene commun” 1868. Et. nec. TDRG, DA // Probabil arbor jujuba HEM 65. ABAI -2- ABAZ/E ABA/ s.n. (înv.) „învelitoare (împodobită) care se pune sub-şa - tapis de selle, chabraque” c.l594, var. (Ban.) abai. Tc. abayi, abayi. Fam.: abtzie 1579 < sb. abaja\ abăioară 1621 <— abaie. ABAJt/R s.n. „dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă pentru a dirija razele în direcţia dorită - abat-jour” 1853. Fr. abat-jour. AB^LDA s.f. (Trans.; înv.) „depozit de mărfuri - depot de marchandises” 1825. Et. nes., probabil germ. Ablade[raumJ DA. ABANDONA vb. „a părăsi pe cineva; a renunţa la ceva - abandonner” 1847. Fr. abandonner. Fam.: abandon 1842 < fr. abandon. ABANOS s.m. „arbore exotic cu lemnul dur, de culoare neagră - ebene” 1667-1669. Tc. abanos (= abanoz). ABATAJ s.n. „operaţiune de extragere a unui minereu dintr-un zăcământ; loc în care se execută această operaţiune - abattage” 1947. Fr. abattage. Fam.: preabataj „galerie subterană într-o mină, executată în vederea începerii abatajului” 1961 <— prex- + abataj. AB^TE1 s.m. „titlu dat superiorului unei abaţii - abbe” 1800. It. ab(b)ate TDRG, CADE, CDER 9, DEX // Fr. abbe, lat. neol. abbas, -atem DA; it. ab(b)ate, lat. neol. abbas, -atem, v.gr. afiŞas' SDLR; lat. abbas LM. Fam.: abatisă 1847 (var. abatisă) < lat. neol. abatissa; aba ţ/e „mănăstire catolică” 1812 < it. abbazia DA, CADE, SDLR, DEX // < lat. neol. abbatia LM; <— abate] TDRG3. AB^TE2 [ar. abatire, abăteare] vb. „a‘(se) îndepărta (de la o direcţie, de la o normă etc.); a doborî - devier; abattre” 1564. Lat. abbattere (= *abbattuere) „a da jos”, cu evoluţie semantică pe teren românesc PEW 2, CDDE 148, DA, CADE, REW 11, DEX sau bate CDED I 23, CDER 8. Sensul „a doborî” (rar), după fr. abattre. Fam.: abătătoare (reg.; rar) „han” 1825; abătător „sârguincios” 1906; abătătură (reg.; rar) „cale lăturalnică” 1829; abătut „depărtat, vinovat” 1722; sensul „trist” 1872, după fr. abattu\ neabătut 1776 <— ne- + abătut. Cf. bate1. ABAT/ZĂ s.f. (mii.) „dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic - abattis” 1949. Fr. abattis. ABATOR s.n. „loc (cu instalaţii speciale) unde se taie vitele destinate consumului şi unde se prelucrează carnea proaspătă - abattoir” 1895. Fr. abattoir. ABAZ/E s.f. „imposibilitate de a merge datorată unei tulburări a sistemului nervos - abasie” 1975. Fr. abasie. Fam.: disbazie 1969 < fr. dysbasie. ABĂRL/4U -3- ABIA ABĂRJL4U s.n. (Trans.) „vas în care se strecoară laptele - vaisseau dans lequel on filtre le lait” 1888. Magh. abărlo. ABCES s.n. „acumulare de puroi într-un ţesut - abces” 1842 (var. absfes), var. absces. Fr. abces. Var. absces < lat. neol. abscessus. Var. absţes < germ. Abszess. ABDIC4 vb. „a renunţa la tron - abdiquer” 1823. Fr. abdiquer, lat. neol. abdicare. Fam.: abdicaţie „renunţare” 1878, var. abdicaţiune < fr. abdication. ABDOMEN s.n. „parte a corpului între torace şi bazin - abdomen” 1839. Fr. abdomen, lat. neol. abdomen. Fam.: abdominal 1843 < fr. abdominal, lat. neol. abdominalis; postabdomen (entom.) 1978 < fr. postabdomen. ABDf/CŢIE s.f. „mişcare de îndepărtare a unui membru, efectuată de un muşchi - abduction” 1840 (var. abducţmne). Fr. abduction, lat. neol. abductio, -onem. Fam.: abdwcere s.f. „abducţie” 1939 < fr. abduction, lat. neol. abductio, -onem (cu echivalarea sufixului); abduct#r adj., în sintagma muşchi ~ („care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de altul”) 1840 < fr. abducteur LM, TDRG3, DA, CADE, DN3, DEX // Lat. neol. abductor SDLR. ABECEDAR s.n. „manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului - abecedaire” c.l832, var. abeţedar. Fr. abecedaire, it. abecedario, lat. neol. abecedarium. Var. abeţedar <— abecedar, infl. de pronunţarea germană. Fam.: neabeţedat 1832 *— ne- + *abeţedat. ABERAŢIE s.f. „abatere de la ceea ce este normal sau corect - aberration” 1842 (var. aberaţiune). Fr. aberration, germ. Aberration, lat. neol. aberratio, -onem. Fam.: abera „a se îndepărta de adevăr; a spune prostii” 1939 < lat. neol. aberrare sau <— aberant, aberaţie (der. regresiv); aberant 1906 < fr. aberrant, lat. neol. aberrans, -ntem\ aberat/v 1961 < fr. aberratif. ABEROSC0P s.n. „instrument pentru observarea defectului de distorsiune pe care îl prezintă un ochi anormal - aberroscope” 1949. Fr. aberroscope. ABEŞ adv. (Ban.) „într-adevăr- pour sur” c.l650. Et. nes., probabil a1 + el. de substrat (cf. alb. bese „credinţă”) HEM 80-81, Brâncuş, VA, 131 // Cf. baş1 DA; var. a lui baş2 < sb. baş CDER 706. ABHORA vb. (rar) „a avea ură, dezgust, aversiune faţă de ceva sau de cineva - abhorrer” 1943. Fr. abhorrer, lat. neol. abhorrere. ABIA [ar. agia] adv. „cu greu, cu greutate - â peine, avec peine” 1563-1583 (var. înv. abia în 3 sil.), var. abea, (Ban.) abe(a), (Ban., Olt.) ab\{a). Lat. ad uîx + -a adverbial, cf. v.fr. REW 224 // abi + -a „prin legături sintactice, abi a venit” CDDE 2; v.sl. abije CDED II 1, SDLR. Var. abi < lat. ad uîx HEM 85, DA. Var. abe <— abea (2 sil.) abia. Var. abea <— abe + -a. Var. abe a <— abea DA. Fam.: abieluşa 1881; abieluşca 1884; abieluţa 1893; abiuţa 1895. ABIETAGEE -4- ABLACT/4ŢIE ABIETACiTE s.f. (mai ales la pl.) „familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee - abietacee” 1975. Fr. abietacee(s). ABIET/N s.n. „substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool - abietin” 1966 (var. abientm). Fr. abietin. ABIETIN/sE s.f. (mai ales la pl.) „abietacee - abietinee” 1975. Fr. abietinee(s). AB/L adj. „îndemânatic, priceput - habile” 1846, var. abil. Fr. habile. Var. abil < lat. neol. habilis, it. abile. Fam.: abilita „a califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar” 1909, var. habilita < fr. habiliter, germ. habilitieren; abilitate 1846 < fr. habilete, lat. neol. habilitas, -atem; abilitaţie „abilitare” 1939 < fr. habilitation, germ. Habilitation; inabil 1871 < fr. inhabile, lat. inhabilis\ inabilitate 1871 < fr. inhabilite; neabil 1931; reabilita 1868 < fr. rehabiliter; reabilitaţie 1876, var. reabilitatiune < fr. rehabilitation. AB/S s.n. „prăpastie adâncă, genune, hău - abysse” 1822. Fr. abysse, lat. neol. abyssus. Fam.: abisal 1939 <— abis sau < fr. abyssal. ABIT/IŢIE s.f. „drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altcuiva - (droit d’) habitation” 1897 (var. abitaţiune). Fr. habitation, lat. neol. habitatio, -onem. ABIT/R adv. (reg.; precedat de mai) „mai mult, mai tare (decât...) - encore plus, encore mieux, extra” 1855. Tc. beter, biter „foarte, extrem de (bun, frumos etc.)”, cu proteza lui a 7/ Tc. beter „mai rău” (prin polarizare semantică) CDER 14, DEX; tc.-per. abeter „mai luminos” HEM 87, CADE, SDLR, (probabil) TDRG, DA. ABITURLENT s.m. „(în sistemul şcolar german) persoană care urmează să susţină examenul de bacalaureat - (dans l’enseignement allemand) personne qui soutiendra le baccalaureat” 1909. Germ. Abiturient. ABJZsCT adj. „care inspiră repulsie, dispreţ - abject” 1846. Fr. abject. Fam.: abjecţie 1922 < fr. abjection. ABJUDEG4 vb. „a anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească -annuler, suspendre par une decision dejustice” 1871. Lat. neol. abiudicare, infl. de judeca. ABJURA vb. „a renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. - abjurer” 1848. Fr. abjurer, lat. neol. abiurare. Fam.: abjuraţie 1909 < fr. abjuration. ABLACT4ŢIE s.f. (med.) „înlocuirea laptelui matern cu alte alimente - ablactation” 1996. Germ. Ablaktation. Fam.: ablactare s.f. „ablactaţie” 1996 ablactaţie (cu substit. finalei). ABL/4S -5- ABORDA ABLAS s.m. (înv.) „bimic - contribuable” 1868. Et. nes., probabil germ. Ablass DA. ABLAT/V s.n. „caz al declinării, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, cauza etc. -ablatif’ 1787. It. ablativo, lat. neol. ablatiuus, germ. Ablativ, fr. ablatif. ABLAŢH7NE s.f. (geol.) „deplasare, prin acţiunea vântului, a apelor sau a rocilor dezagregate; (med.) îndepărtare chirurgicală a unui organ - ablation” 1906, var. ablaţie. Fr. ablation. ABLAUT s.n. (lingv.) „apofonie - apophonie, gradation vocalique” 1962. Germ. Ablaut. ABLEGAT s.m. (Trans.; înv.) „trimis al papei - ablegat” 1898. Fr. ablegat, germ. Ablegat, lat. neol. ablegatus. ABLEPS/E s.f. (med.) „cecitate - ablepsie” 1966. Fr. ablepsie. ABLUŢIt/NE s.f. (rel.) „spălare rituală a corpului - ablution” 1906. Fr. ablution, lat. neol. ablutio, -onem. ABNEGA vb. „a tăgădui, a se lepăda de cineva sau de ceva - renier” 1871. Lat. neol. abnegare. Fam.: abnegaţie 1840 < fr. abnegation, lat. neol. abnegatio, -onem. AB0 inteij. (exprimă mirarea - exprime la surprise) c.l650. Creaţie spontană. ABOL/ vb. „a desfiinţa (o instituţie, o stare sau anumite uzanţe); a anula oficial (o lege, o hotărâre etc.) - abolir” 1848. Fr. abolir TDRG, DA, CADE, SDLR // şi lat. neol. abolere LM, DEX, DN3. Fam.: abol/ţie 1837, var. aboliţiune < fr. abolition, lat. neol. abolitio, -onem; aboliţion/sm 1871 < fr. abolitionnisme; aboliţion/st 1871 < fr. abolitionniste. AB0LLA s.f. „manta militară la romani - manteau militaire chez les Romains (abolla)” 1966. Lat. abolla. ABOMINABIL adj. „care provoacă groază - abominable” 1871. Fr. abominable, lat. neol. abominabilis. Fam.: abominaţie 1939 < fr. abomination, lat. neol. abominatio, -onem. ABONA vb. „a face un abonament - abonner” c. 1832. Fr. abonner. Fam.: abonament c. 1832 < fr. abonnement; abonat adj., s.m. 1931; dezabona 1906 < fr. desabonner; reabona 1957 re2- + abona şi/sau < fr. reabonner. ABORDA vb. „(despre nave) a acosta; a se alipi de o altă navă; a începe studierea unei probleme - aborder” c. 1832. Fr. aborder. Fam.: abordabil 1909 < fr. abordable; abordaj 1906 (var. abordagiu) < fr. abordage; inabordabil 1868 < fr. inabordable; neabordabil 1868 <— ne- + abordabil (după fr. inabordable). ABORIG/sN -6- ABSCIZIJ7NE ABORIGEN adj., s.m., s.f. „autohton, indigen - aborigene” 1780 (var. avorighm). Fr. aborigene, lat. neol. aborigines. Var. avorighm infl. de ngr. aftopL yives*. ABORT/V adj., s.n. (biol.) „care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime; (substanţă sau mijloc) care provoacă avortul - abortif ’ 1871. Fr. abortif, lat. neol. abortiuus. ABRACADABRA inteij. (cuvânt cabalistic căruia i se atribuie putere magică -„abracadabra”) 1939. Fr. abracadabra, it. abracadabra. Fam.: abracadabrant 1892 < fr. abracadabrant. ABRAŞ adj. (reg.) „(despre cai) nărăvaş; (despre oameni) rău, violent - (en parlant d’un cheval) retif; (en parlant de l’homme) mechant, violent” 1861, var. (invar.; Mold.) abraşa, (Munt.) iabraş, (Olt.) ibraş. Tc. abraş, ebraş. Var. iabraş, probabil <— cai abraşi, prin falsă analiză0 // „Pare a se fi născut din iapă + abraşă75 DA (s.v. iabraş). Fam.: cabraş (Buzău) „(despre cai) cu ochii învărgaţi” 1885, probabil <— cal + abraş DA. ABRAZIt/NE s.f. „roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de un alt corp mai dur -abrasion” 1871. Fr. abrasion, lat. neol. abrasio, -onem. Fam.: abrazare 1958 <— abraziune (cu substit. finalei); abraziv „(despre materiale) care are proprietatea de a roade prin frecare” 1955 < fr. abrasif, abrazor s.n. 1958 <— abrazare sau <— abraziv sau abraziune (cu substit. finalei). ABREVIA vb. „a prescurta un cuvânt, un titlu etc (în scris sau în vorbire) - abreger” 1862. It. abbreviare, lat. neol. abbreuiare. Fam.: abreviat/v 1894 < fr. abreviatif abreviatar s.m. „funcţionar al cancelariei papale; cel care abreviază scrierile unui autor” 1966 < fr. abreviateur; abreviatwră „semn sau literă care reprezintă un cuvânt abreviat” 1939 < fr. abreviature; abreviaţie 1783, var. abreviatiune < fr. abreviation, lat. neol. abbreuiatio, -onem; abreviere 1909. ABROGA vb. „a anula o lege, o dispoziţie oficială - abroger” 1799. Fr. abroger, lat. neol. abrogare. Fam.: abrogaţie 1799 < lat. neol. abrogatio, -onem, fr. abrogation; autoabroga 1988 <— autol-+ abroga. ABRUDEANCA s.f. art. „numele unui dans popular ardelenesc cu mişcare moderată; melodia după care se execută acest dans - sorte de danse populaire” 1958. Top. Abrud. ABRf/PT adj. „(despre maluri, povârnişuri) care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical -abrupt” 1856. Fr. abrupt, lat. neol. abruptus. Fam.: abruptamente „pe neaşteptate” 1939. ABSC/SĂ s.f. „simbolul care indică lungimea şi sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte şi un punct dat de pe dreaptă - abscisse” 1876. Fr. abscisse, lat. neol. abscissa (linea). ABSCIZI6TVE s.f. (med.) „înlăturarea unei părţi a corpului prin tăiere - abscission” 1906. Fr. abscission. ABSCONS -7- ABSTRAGE ABSCONS adj. „greu de înţeles; ascuns, tainic - abscons” 1943. Fr. abscons, lat. neol. absconsus. ABSjENT adj. „care nu e de faţă, care lipseşte - absent” 1787. Fr. absent, lat. neol. absens, -ntem. Fam.: absenta 1859 < fr. absenter sau/şi absent; absente/sm 1909 < fr. absenteisme; absente/st 1909 < fr. absenteiste; absenţă 1787 (var. absmţie) < fr. absence, lat. neol. absentia. ABS/DĂ s.f. „nişă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane; încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine - abside” 1871. Fr. abside. Fam.: absidial 1958, var. absidd < fr. absidial; var. absidal < fr. absidal; absidiolă < fr. absidiole 1949 ABS/NT s.n. „băutură alcoolică tare preparată din plante medicinale - absinthe” c. 1832. Fr. absinthe. ABSOL6T adj., s.n. „care este independent de orice condiţii şi relaţii, care nu este supus niciunei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect - absolu” 1787 (var. asolut). Lat. neol. absolutus, cu sensurile fr. absolu. Var. asolut < it. assoluto. Fam.: absolutamente 1939; absolutism c.l832 < fr. absolutisme LM, TDRG, DA, CADE, DEX; şi germ. Absolutismus TDRG // absolut SDLR; absolutist 1871 < fr. absolutiste; absolutiza 1947. ABSOLV/1 vb. „a ierta - absoudre” 1842. Lat. neol. absoluere, cu unele sensuri după fr. absoudre. Fam.: absolutoriu1 adj. „care absolvă, care iartă (o vină)” 1909 < fr. absolutoire, lat. neol. absolutorius; absoluţii/ne „iertare (a păcatelor)” 1800-1810 (var. absoluţie) < fr. absolution, lat. neol. absolutio, -onem. absolvă1 „a ierta” 1851; absolvălui (Trans.; înv.) c.l800 < magh. abszolvâl; absolvim/ (Trans.; înv.) 1818 < germ. absolvieren. ABSOLV/2 vb. „a termina studiile - terminer (ses etudes)” c. 1800. Germ. absolvieren, lat. neol. absoluere. Fam.: absolutoriu2 s.n., adj. (Trans., Buc.) „certificat de absolvire a unei şcoli superioare” 1892 < germ. Absolutorium; absolvă2 „a termina studiile” 1906; absolvent s.m. 1876 < germ. Absolvent, lat. neol. absoluens, -entem; absolventă s.f. 1876 <— absolvent; absolvenţă 1906 *— absolvent (cu substit. sufixului) şi/sau <— absolvi2. ABSORB/ vb. „a încorpora o substanţă - absorber” 1830. Fr. absorber, lat. neol. absorbere, infl. de sorbi. Fam.: absorbant adj., s.n. 1939 < fr. absorbant; absorbitor adj., s.n. 1844; absorbţie 1821, var. absorpţiune < fr. absorbtion, lat. neol. absorbtio, -onem; fonoabsorbant adj. 1988 < engl. phonoabsorbant. ABSTERGZsNT adj. „folosit la ştersul rănilor - abstergent” 1939. Fr. abstergent. ABSTINENT adj., s.m., s.f. „care se abţine de la anumite plăceri (alcool, fumat etc.) -abstinent” 1871. Fr. abstinent, lat. neol. abstinens, -ntem. Fam.: abstenţion/sm 1975 < fr. abstentionnisme; abstenţion/st 1909 < fr. abstentionniste; abstenţii/ne „abstinenţă” 1908 < fr. abstention; abstinenţă 1844 < fr. abstinence, lat. neol. abstinentia. ABSTRAGE vb. „a considera în mod izolat numai o parte, numai o singură însuşire a unui obiect - abstraire” 1875. Lat. neol. abstrahere, modificat după a trage, cu accepţiunile fr. abstraire. ABSTRt/S -8- ABURCA Fam.: abstract adj., s.n. 1804 (var. abştract) < germ. abstrakt, lat. neol. abstractus, cf. fr. abstrait; abstractiza 1953; abstractizant 1988 «— abstractiza; abstracţie 1824, var. abstracţiune < fr. abstraction, germ. Abstraktion, lat. neol. abstractio, -onem; abstracţionism 1958 < fr. abstractionnisme; abstracţionist 1978 < fr. abstractionniste. ABSTRt/S adj. (rar) „neclar, confuz, încurcat - abstrus” 1871. Fr. abstrus, lat. neol. abstrusus. ABSURD adj., s.n. „ceea ce este ilogic - absurde” 1799. Fr. absurde, lat. neol. absurdus. Fam.: absurditate 1826 < fr. absurdite, germ. Absurdităt, lat. neol. absurditas, -atem. ABŢIB/LD s.n. „imagine colorată care se lipeşte pe o suprafaţă netedă - image colorie, qu’on colle sur une surface” 1955. Germ. Abziehbild. ABŢIGU/vb. „a se îmbăta; (fig.) a bate - (se) griser; batire” 1951. Et. nes., „probabil germ. abziehen, prin apropiere de germ. Abzug” Graur, ER, 51 şi AER, 23. ABT7NE vb. „a se reţine (de la ceva) - s’abstenir” 1846 (var. absţine). Fr. s’abstenir, lat. neol. abstinere, infl. dzţine(a). Fam.: abţinea (înv.) 1906. ABUL/E s.f. „boală psihică, caracterizată prin lipsa voinţei - abulie” 1922. Fr. abulie. Fam.: abulic 1955 < fr. abulique. ABUNDA vb. „a fi din belşug - abonder” c.l 832, var. (înv.) abonda. Fr. abonder, it. abbondare, lat. neol. abundare. Fam.: abundent 1834 (var. înv. abondant, abondmt, abundant) < fr. abondant, lat. neol. abundans, -antem; abundenţă 1825 (var. înv. abondanfă, abondenţă, abundanţa) < fr. abondance, it. abbondanza, lat. neol. abundantia; supraabunda 1939 supra2- + abunda (după fr. surabonder); supraabundent 1939, var. (înv.) supraabundant <— supra2- + abundent (după fr. surabondant); supraabundenţă 1868, var. (înv.) supraabundanţă <— supra2- + abundenţă (după fr. sur abondance). ABUR [ar.] s.m. „vapori de apă, emanaţie - vapeur, emanation” 1563-1583, var. abor, abore, abure. Et. nes., probabil rom. aburi2 (*- boare) Philippide, ILR, 33, 61, O. Densusianu, „Romania”, 25, 1896, 130-131, PEW 5 sau/şi *— rom. abura2 E. Petrovici, CL, 10, 1965, 357-358 sau el. de substrat, cf. alb. avull, idem, HEM 102, TDRG (probabil), CADE, C. Poghirc, ILR, II, 335, Russu, ER, 246, Brâncuş, VA, 28-30 (alb. comun *abulle, cf. gheg. abull, v.alb. avulle), DEX // Lat. *albulus CDER 28; et. nec. DA. Fam.: abura1 „a expune la aburi; a exala” 1698; abureală1 „exalare” 1825 abura1 şi/sau <— aburi1; aburel1 „vânt uşor” 1683; aburi1 „a expune la aburi; a exala” 1683, var. abonl; aburitor 1906 aburi}; aburos „plin de aburi” 1703; dezabura (înv.) „a degaja, a emana” 1838, var. desabura <— abura; dezaburi 1988 <— aburi; dezaburire (rar, înv.) „exalaţie, emanaţie” 1875 dezaburi; dezaburitor s.n. 1988 «— dezaburi; exabura (înv.) „a exala” 1840 (var. exabora) ex- + abura. Cf. boare. ABURCA vb. „a (şe) urca într-un pom - grimper sur un arbre” 1856. Et. nes.; probabil lat. *arboricare (< arbor) DA, CADE // Lat. *aboricare (< aboriri) CDER 29; probabil ab - urca TDRG; et. nec., cf. urca DEX. Fam.: îmbarca2 vb. „a ajuta pe cineva să se urce” 1906 <— aburca (cu substituirea prefixului), infl. de cârcă DA. ABUZ -9- ACANTOPT£R ABUZ s.n. „întrebuinţare excesivă sau ilegală a unui lucru - abus” 1829. Fr. abus, lat. neol. abusus. Fam.: abuza 1847 < fr. abuser; abuz/v 1821 < fr. abusif, lat. neol. abusiuus; dezabuza „a face să devină sau a deveni blazat” 1848 < fr. desabuser. AC [ar., mr.; ir. âc] s.n. „mică ustensilă subţire de metal, folosită la cusut; macaz - aiguille; aiguilles de chemin de fer” 1508. Lat. acus, cf. dalm., it., sd. REW 130. Sensul „macaz”, după fr. aiguille, germ. Nadei. Fam.: acar1 s.m. „macagiu” 1906; acar2 s.n. „cutie pentru ace” 1886; acar3 s.n. „piesă de metal care susţine cocul” 1890; acarniţă „cutie pentru ace” 1886 <— ac şi/sau <— acar2; acăriţă2 „cutie pentru ace” 1886 <— ac şi/sau <— acar2; acheţ s.n. „cutie pentru ace” 1886; acoi c. 1650 (var. = Ban. acon)\ aconiţă (Ban.) „cutie pentru ace” 1886 <— (acon (= acoi); acos „ascuţit” 1683; aculeţ 1906; acuşor 1691-1697 (var. acşor); acut 1906. ACACIA s.f. „specie de arbust tropical - acacia” 1871. Fr. acacia, lat. neol. acacia. ACADEA s.f. „bomboană din zahăr topit - sorte de caramel” 1850. Tc. akide. ACADEM/E s.f. „şcoală de învăţământ superior; instituţie care reuneşte oameni de cultură sau de ştiinţă - academie” 1691-1697, var. (înv.) academie. Lat. neol. academia, fr. academie. Fam.: academic1 s.m. (înv.) 1667-1669 < it. accademico, lat. neol. academicus; academic2 adj. c.l770 < fr. academique, lat. neol. academicus; academicesc 1726 lat. neol. academicus şi/sau academic2 (după rus. academiceskij); academiceşte 1892 academic2 şi/sau <— academicesc; academician s.m. 1825 (var. academismn) < fr. academicien; academ/sm 1975 < fr. academisme; academ/st s.m. „elev al unei şcoli superioare” 1770-1771 < fr. academiste; antiacademic 1988 <— anti1- + academic2 şi/sau < fr. antiacademique\ neacademic 1988 ne- + academic?. ACADL4N s.n. (geol.) „a doua perioadă a cambrianului - acadien” 1961. Fr. acadien. ACAJU s.m. invar., s.n., adj. invar, „specie de arbore exotic, din regiunea tropicală a Americii, cu lemn considerat preţios; (de) culoarea acestui arbore, maro-roşcat - acajou” 1906. Fr. acajou. ACALisFĂ s.f. „zoofit dintr-un ordin de celenterate care cuprinde meduzele - acalephe” 1939. Fr. acalephe. ACALM/E s.f. „potolire temporară a mişcării (vântului sau valurilor) - accalmie” 1906. Fr. accalmie. ACANT s.m. „specie de plantă decorativă; ornament arhitectonic - acanthe” 1871. Lat. neol. acanthus. Fam.: acantacee s.f. (mai ales la pl.) „familie de plante dicotiledonate al cărei tip este acanta” 1939 < fr. acanthacee(s); acantă 1909 < fr. acanthe. ACANTOCEFAL s.m. (mai ales la pl.) „clasă de viermi paraziţi - acanthocephale” 1962. Fr. acanthocephale(s). ACANTOPTZTR adj., s.m. „(ordin de peşti) cu înotătoarea dorsală anterioară ghimpoasă -acanthoptere” 1939. Fr. acanthoptere. Fam.: acantopterigian „acantopter” 1939 < fr. acanthopterygien. ACANT0ZĂ - 10- ACCELERA ACANTOZĂ s.f. „boală de piele caracterizată prin prezenţa unor pete pigmentate -acanthose” 1975. Fr. acanthose. ACAPARA vb. „a-şi însuşi totul în dauna altora - accaparer” 1862. Fr. accaparer. Fam.: acaparator 1909 <— acapara SDLR, DEX // Fr. accapareur CADE. ACAR4- el. de comp. (Trans.) „ori- - n’importe (qui, quoi, comment, etc.)” 1648. Magh. akăr. Fam.: acarcare c.l700; acarce 1648; acarc/ne 1891 etc. ACARET s.n. „construcţie auxiliară a unei proprietăţi - immeuble attenant (â une maison, â une terre)” 1776, var. ecarzt. Tc. akaret. ACARIAN s.m. (mai ales la pl.) „specie de arahnide mici - acarien” 1962. Fr. acarien(s). Fam.: acaric/d s.n., adj. 1949 < fr. acaricide\ acarioză 1962 < fr. acariose. ACAT/ST s.n. „imn religios ortodox - litanies” 1673 (var. acatist), var. acaftist, acatest. Ngr. aKadt.aTOS', slavon, akathistu. Fam.: acatistier s.n. „carte care conţine acatiste” 1774, var. acaftister, acatistzr. ACAŢ s.m. (bot.; Trans.) „salcâm - acacia” 1783, var. acaţăn, acaţiu, arcaţ. Magh. akăc. Var. acaţăn acaţ, infl. de frasăn, mesteacăn. Var. arcaţ acaţ, infl. de arţar. Fam.: acaţie „salcâm” 1857 < germ. Akazie. ACĂR/ŢĂ1 s.f. (entom.) „căpuşă - tique” 1825. Rom. *acar (< ngr. âicapi) + -iţă DA. ACĂSTAU s.n. (Trans., N Mold.) „spânzurătoare; schelă, construcţie - fourches patibulaires; echaffaudage, edifice” 1888. Magh. akasztâ(-fa). ACĂTARII adj. invar, „anumit; de seamă, important - certain; remarquable” 1563, var. (înv.) acătaure, var. acătarei. Et. nes., probabil lat. eccum + talis HEM 132, TDRG, SDLR, CDER 35 (cf. cutare) > *actare (cf. atare, ar. ahtare\ cu -ă- apărut poate sub infl. unui el. de substrat (cf. alb. ake-) Densusianu, HLR, I, 352, Brâncuş, VA, 131 // Lat. aeque talis, CDED I, 278; lat. ad-que tale Cipariu, Gram., I, 260; a1 + cătare (< lat. captare) DA sau a1 + cătare (< capitalem) I. A. Candrea, GS, 7, 1937, 284-285. Fam.: acătârea 1893; acătârilea 1886. Cf. atare, cutare. ACĂV s.n. (Trans.) „o măsură de capacitate pentru lichide - certaine mesure de capacite” 1767, var. (Ban., Mehed.) acov. Magh. ako. Var. acov < sb. akov. ACCEA s.f. (înv.) „o veche monedă turcească - ancienne monnaie turque” 1573. Tc. akga, akge. ACCELERA vb. „a grăbi - accelerer” c. 1832. Fr. accelerer DA, CADE // şi lat. neol. accelerare LM, SDLR, DEX; it. accelerară TDRG. ACCENT -11- ACEFAL Fam.: accelerando (muz.) 1958 < it. accelerando; accelerat adj., s.n. 1895; accelerator adj., s.m., s.n. 1939 < fr. accelerateur şi/sau <— accelera; acceleraţie 1897 (var. acceleraţiune) < fr. acceleration; accelerograf s.n. 1949 < fr. accelerographe; accelerometru s.n. 1949 < fr. accelerometre; cardioaccelerator (med.) 1972 < fi*, cardio accelerateur, engl. cardioaccelerator. ACCENT s.n. „pronunţare mai intensă a unei vocale sau a unui cuvânt; semn grafic cu diverse valori - accent” 1785 (var. acţent). Fr. accent, it. accento, lat. neol. accentus. Var. acţent < germ. Akzent. Fam.: accentua c.l832 (var. accento) < fr. accentuer, lat. neol. accentuare; var. accento. < it. accentare; accentuaţie 1833 (var. acentuaţie) < fr. accentuation; var. acentuaţie < it. accentuazione. ACCEPTA vb. „a fi de acord cu ceva; a primi - accepter” 1847. Fr. accepter, lat. neol. acceptare. Fam.: accept „poliţă” 1851, var. acţept < lat. neol. acceptum; var. acţept < germ. Akzept; acceptabil 1859 < fr. acceptable DA, CADE // şi lat. neol. acceptabilis SDLR, DEX; accepta CDER 39; acceptant 1837 (var. Trans. înv. aţeptant) < fr. acceptant TDRG, DA, CADE// şi lat. neol. acceptans, -antem SDLR; var. ateptant < germ. Akzeptant; acceptator adj. 1939; acceptaţii/ne 1837 (var. Trans. înv. aţeptafie), var. acceptaţie, acetaţie < fr. acceptation, lat. neol. acceptatio, -onem; var. aţeptaţie < germ. Akzeptation; var. acetaţie < it. accettazione; acceptor s.m. (flz.) 1949 < fi*, accepteur; acţeptului (Trans.; înv.) 1827 < magh. akceptăl; accepţie 1799 (var. înv. accepciune), var. accepţiune < lat. neol. acceptio, -onem, fr. acception; inacceptabil 1877 < fr. inacceptable; inacceptare 1978 <— in- + acceptare (după fr. inacceptation); neacceptabil 1988 <— ne- + acceptabil, neacceptare 1988 ne- + acceptare. ACCES s.n „posibilitate de a pătrunde într-un loc; (med.) tulburare clinică bruscă - acces” 1794. Fr. acces, lat. neol. accessus. Fam.: accede 1871 < fi*, acceder, lat. neol. accedere’, acces/bil 1846 < fi*, accessible, it. accessibile, lat. neol. accessibilis; accesibilitate 1892 < fr. accessibilite, lat. neol. accessibilitas, -atem; acces/t s.n. „distincţie şcolară echivalentă cu menţiunea” 1906 < fi*, accessit; accesiwne (jur.) „mod de a dobândi o proprietate” 1897, var. accesie < fi*, accession, lat. neol. accessio, -onem; inacces/bil 1871 < fi*, inaccessible, lat. inaccessibilis; inaccesibilitate 1910 < fr. inaccessibilite. ACCESORIU adj. „care constituie un element secundar - accessoire” 1830, var. accesor. Fr. accessoire, lat. 'neol. accessorius. ACCIDENT s.n., s.m. „eveniment imprevizibil; (muz.) alteraţie - accident” 1799 (var. accidente). Fr. accident, lat. neol. accidens, -ntem. Var. accidente < it. accidente. Fam.: accidenta 1958 <— accident şi/sau < fr. accidenter; accidental c.l832 < fr. accidentel, it. accidentale; antiaccident (tehn.) „care previne accidentele” 1988; autoaccidenta 1978 <— auto1- + accidenta. ACCIDENŢE s.f. pl. „lucrări tipografice speciale - travaux typographiques speciaux” 1931. Germ. Akzidenz. Fam.: accidenţar s.m. 1931. ACC7Z s.n. „impozit indirect asupra unor obiecte de consum; (înv.) taxă de consumaţie, de barieră şi vamală - accise” c. 1832. Fr. accise. Fam.: accizar 1906; acc/ză 1906 < fr. accise sau acciz (f. analogic), după plată, taxă etc. ACEFAL adj. „(despre unele animale inferioare) fară cap - acephale” 1871. Fr. acephale. Fam.: acefal/e 1871 < fr. acephalie. ACEL -12- ACETOFEN0NĂ ACEL [ar. (a) fel; mr. fel; ir. fel] adj. dem. „care indică pe cineva sau ceva depărtat de vorbitor-celui-lâ, ce... la” c.1500. Lat. eccum (> *acu) + iile CDDE 532, cf. dalm., it., ret., sd., occ., cat., sp., ptg. REW 4266 sau lat. *ecce-illu(m) CDDE 532, CADE, DEX, TDRG, cf fr., occ. REW 4266; lat. eccillum HEM 148; lat. ecc’ille CDED I 8 // şi lat. *atque + illu DA; probabil lat. atque iile PEW 9; lat. hic iile, haec illa, hoc illud LM. Fam.: acela [mr., ir. ţela] c.1500 acel + -a (probabil acelaşi cu -a adverbial din aşa, acuma, aicea etc.) ° // Lat. eccu(m)+ illu + illac PEW 9, DA, CDER 43; *aceliea (< eccum + illi + illac), *aceaea (< eccum + illa + illac), *aceleea < lat. eccum-illae-illac CDDE 532; acelaşi c.1500 <— acela + particula -şi; lat. ecc’ille-illac sic CDED I 8; lat. eccu-ille-sic SDLR; ar. aţelaclo „acela de acolo” 1932, var. ţelaclo (a)tel + aclo. Cf. cel. ACERACEE s.f. (mai ales la pl.) „familie de plante lemnoase dicotiledonate - aceracee” 1962. Fr. aceracee(s). ACERATERIU s.m. „mamifer fosil neozoic, strămoş al rinocerului, caracterizat prin absenţa cornului - aceratherium” 1962, var. aceratherium. Fr. aceratherium. ACERĂ [ar. aţiră] s.f. (reg.) „acvilă - aigle” 1868 (var. aciră). Lat. aquila, panrom. REW 582 // „Probabil lat. neol. aquila, românizare savantă” TDRG. Dublet etim.: acvilă. ACERB adj. „necruţător, aspru - acerbe” 1858. Fr. acerbe, lat. neol. acerbus. Fam.: exacerba 1871, var. (înv.) esacerba. < lat. neol. exacerbare, fr. exacerber; exacerbaţie 1868, var. (înv.) esacerbatie, esacerbatiune, exacerbaţiune < fr. exacerbation. ACEST [ar. afestu; mr. test; tist, ir. test] adj. dem. „care indică pe cineva sau ceva apropiat de vorbitor - celui-ci, ce... ci, ce” c. 1500. Lat. eccum (>*acu) + iste, cf. it., cat., occ., sp. ptg. REW 4553 sau ecce + iste, cf. fr. REW 4553. Fam.: acesta [mr. testa, tista; ir. testa] c.1500 <— acest + -a (probabil acelaşi cu -a adverbial din aşa, acuma, aicea etc.), cf. acela; acestaşi 1688 <— acesta + particula -şi. ACETAZOLAM/DĂ s.f. „medicament cu efecte diuretice - acetazolamide” 1996. Fr. acetazolamide. ACETIC adj. „(acid organic) obţinut prin oxidarea alcoolului etilic - acetique” 1848. Fr. acetique. Fam.: acetat s.m. 1822 < fr. acetate; acetifica 1949 < fr. acetifier; acet/1 s.m. 1949 < fr. acetyle; acetilacetic adj., în sintagma acid ~ („acid instabil care se descompune în acetonă şi bioxid de carbon”) 1988 < fr. acetylacetique; acetilare 1949 <— acetil (după fr. acetylation); acetilenă 1906 < fr. acetilene; acetilsalic/lic adj., în sintagma acid ~ („aspirină”) 1949 < fr. acetylsalicylique; acetilwră 1949 < fr. acetylure; acetonă 1906 < fr. acetone; acetonemie 1961 < fr. acetonemie; acetonurie 1962 < fr. acetonurie; acetos 1906 < fr. aceteux; diacetil s.m. (chim.) 1950 < fr. diacetyle; diacetilenă s.f. (chim.) 1956 acetilenă; poliacetat s.m. 1965 poli- + acetat. ACETOFAN s.n. „folie transparentă folosită ca suport pentru desenele animate - acetophane” 1988. Fr. acetophane. ACETOFEN0NĂ s.f. „cetonă mixtă, folosită în industria farmaceutică şi a parfumurilor -acetophenone” 1949. Fr. acetophenone. ACELENĂ -13- ACICULAR ACHENĂ s.f. „tip de fruct a cărui sămânţă nu este sudată de învelişul său tare - akene” 1931. Fr. akene. Fam.: diachenă 1950 < fr. diakene; monoachenă 1975 <— mono- + achenă; poliachină 1966 < fr. polyakene; tetrachenă 1975 < fr. tetrakene. ACHER0NTIC adj. (rar) „subpământean, din Infern - acherontique” 1966. Fr. acherontique, lat. neol. Acheronticus. ACHIESA vb. (jur-) „a accepta condiţiile sau termenii unui contract; a fi de acord -acquiescer” 1966. Fr. acquiescer. ACHIL/sE s.f. (mai ales pl.) „gen de plante din familia compozitelor - achillees” 1939. Fr. achillee(s). ACHIL/E s.f. „absenţă sau diminuare a secreţiilor digestive - achylie” 1962. Fr. achylie. ACHILIM/T adj. (Ban.) „înstărit - ai se” 1886. Et. nec. // Probabil înrudit cu chimului (= chemului) (Trans.) „a chibzui” (< magh. kimel, kemel) Tamâs, EW; magh. kellem „plăcere”, kellemitemi „a face plăcere” DA. ACHING/U s.m. (înv.) „călăreţ turc - cavalier turc” 1878. Tc. akinci. ACHITA vb. „a declara nevinovat printr-o hotărâre judecătorească; a plăti o obligaţie materială sau morală - acquitter” 1854. Fr. acquitter. Fam.: ach/t s.n. (jur.; înv.) 1899 < fr. acquit. /4CHIU1 s.m. „ţelină - celeri” 1868. Probabil creaţie a lui Al. Odobescu, după lat. apium. ACH/U2 s.n. „tac la biliard; prima lovitură la jocul de biliard - queue de biliard; acquit” 1789. Fr. acquit, rus. kij. ACHIZ/ŢIE s.f. „dobândire a unui bun - acquisition” 1837 (var. acviziţie). Fr. acquisition, lat. neol. acquisitio, -onem. Fam.: achizit/v adj. „pe baza căruia se dobândeşte un drept sau un bun” 1939 < fr. acquisitif:; achizitivitate 1939 achizitiv; achizitor adj., s.m., s.f. 1931 <— achiziţie (cu substit. finalei) şi/sau < fr. acquisiteur; achiziţiona 1953. AC/ [mr. ari, afi, ă/z] adv. „în acest loc - ici” c. 1500. Lat. eccum (> *acu) + hic CDDE 8, REW 4129, cf. it., eng., v.occ., cat., sp., ptg. REW 4129. Fam.: ac/a [ar. (a)fia, afie; ir. fia] c.1500 < lat. eccu- sau atque- + hic + hac DA //«— aci + -a „prin legături sintactice, cf. abi a venit” CDDE 8; ac/aşi (înv.) 1580 <— acia; ac/cea c.1500, var. cice{d) < lat. eccu (sau atque- DA) hicce HEM 184, TDRG, PEW 13, DA, CDDE 9, SDLR // Probabil <— aci + aici CDER 48; ac/i 1643 < lat. eccu- sau atque- + hic + ibi DA; ac/le 1851; ac/lea 1869 acile 7/ <— aci, după acolea TDRG, CDDE 8; deci1 1562-1582 (var. deaci), var. deace, dece, dici <— de1 + aci. Cf. a/ci. ACICULAR adj. (min., bot.) „subţire şi ascuţit ca acul - aciculaire” 1906. Fr. aciculaire. Fam.: ac/cul s.m. 1962 < fr. acicule. ACID -14- AC0 AC/D s.m., adj. „(substanţă) care, în combinaţie cu o bază, formează o sare - acide” 1813. Fr. acide, lat. neol. acidus. Fam.: acidifica 1848 acid (după fr. acidifier); acidimetr/e 1949 < fr. acidimetrie; acidimetru 1949 < fr. acidimetre; aciditate 1852 < fr. acidite, lat. neol. aciditas, -atem; acidof/1 1957 < fr. acidophile; acidoză 1949 < fr. acidose; acidula 1852 < fr. aciduler; anaciditate 1978 < fr. anacidite, engl. anacidity şi/sau an2- + aciditate; antiac/d (med., tehn.) 1978 < fr. antiacide; biac/d adj. 1871 < fr. biacide; dezacida 1871 (var. desacida) <— acid; dezacidifica 1871 (var. desacidifica) <— acidifica; dezacidulare 1960 <— acidulare; hidrac/d 1961 < fr. hydracide; hiperaciditate 1956 < fr. hyperacidite şi/sau hiper- + aciditate; hipoaciditate 1961 < fr. hypoacidite; monoac/d adj. 1975 < fr. monoacide; oxiac/d 1952 oxi[gen] + acid şi/sau < fr. oxyacide; perac/d 1954 < fr. peracide; poliac/d 1952 < fr. polyacide; pseudoacid 1988 <— pseudo- + acid şi/sau < engl. pseudoacid, fr. pseudo-acide. AC/L s.m. „radical monovalent al unui acid organic - acil” 1957. Fr. acil. Fam.: acila 1949 < fr. aciler. AC/N s.n. „mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole - acinus” 1962. Fr. acinus. Fam.: acinos 1975 < fr. acineux. ACIOAIE s.f. „nume popular pentru diferite metale sau aliaje - laiton; bronze; alliage, airain” c. 1600 (var. cioaie) It. acciaio HEM 187, TDRG, CADE, SDLR, CDER 49, DEX // Lat. aciarium LM; probabil lat. cibus CDED II, 356 -357; et. nec. DA. ACIPENSER/D s.m. „sturion - esturgeon” 1962. Engl. acipenserid ° // Cf. lat. neol. acipenser DEX. ACIRA vb. (Ban., Munt., Olt.; înv.) „a aştepta, a pândi - rester â attendre” 1581, var. acera,, var. acina. Et. nes., probabil lat. acinari A. Graur, BL, 4, 1936, 64, CDER 45, TDRG2 // Alb. qelloj S. Puşcariu, DR, 2, 1921, 592, SDLR; lat. celare G. Giuglea, DR, 3, 1923, 1090; aceră D. Strungaru, SCL, 38, 1987, 38^45; a + cere HEM 159; lat. aspirare LM; et. nec. DA, DEX. Fam.: acerat s.n. „aşteptare” c.l650. ACIUA vb. „a (se) adăposti - (s’)abriter” 1581, var. aciuia. Et. nes.; probabil lat. *accellare (< lat. cella) A. Philippide, ZRPh, 31, 287, DA, cf. it. dial., sp. REW 1802 // Lat *accubiliare CDDE 10, CADE, DEX; lat. cire (= lat. cieri) CDER 50; lat. acquiere HEM 193; v.sl. utecati CDED II, 1. Fam.: acioală (Munt.) „adăpost, şopron” 1868; aciola 1581 <— acioală (der. regresiv); aciuaş s.n. (Buc.) „adăpost” 1886; aciuător 1939, var. aciotor; aciui „a (se) aciua” c.l790 (var. acioi). ACLAMA vb. „a primi cu strigăte de însufleţire, a ovaţiona - acclamer” 1834. Fr. acclamer, lat. neol. acclamare. Fam.: aclamaţie 1829, var. aclamatiune < fr. acclamation, lat. neol. acclamatio, -onem. ACNEE s.f. „boală de piele, manifestată printr-o erupţie de coşuri - acne” 1939. Fr. acne. Fam.: acneiform 1988 < fr. acneiforme. ar. ACO „acolo - lâ(-bas), y” 1905. Lat. *eccum (> *acu) + hoc CDDE 12, DDA, cf. sd., sp., ptg. REW 4159. ACOLADĂ -15- ACON/T Fam.: acoace, în sintagmele (înv.) dintr-acoace, într-acoace 1616 < lat. eccum + hocce; mr. anco „încoace” 1935; ar., mr. coa „încoace” 1905; dincoa [ar., mr.] 1858 <— încoa; d/ncoace [ar. dincoate] 1561, var. dincoace <— de + încoace; înacoace (reg.) „încoace” 1825 <— în- + acoace; încoa [ar. ncoa; mr. (a^flcoa] 1829 rom. com. *aco; încoace [ar. ncoaţe; mr. ancoaţi] c.1500 <— f/i + (a)coace CDDE 851, DA, SDLR, CDER 4851 // Lat. iw + eccum + /zocce TRDG, DEX; lat. in + eccum + hacce CADE. ACOLADĂ s.f. „îmbrăţişare a celui învestit cu titlul de cavaler; semn grafic care uneşte mai multe cuvinte, formule etc. - accolade” c. 1832. Fr. accolade. ACOLIS/ vb. (înv.) „a se lega de cineva cu intenţii rele - insister, s’accrocher â qqn., molester qqn.” 1631. Ngr. aKoXĂco (aor. aKOĂĂT]ad). Fam.: acolisitor adj., s.m., s.f. (înv.) c.l780; acolisitură (înv.) „insistenţă” 1648. ACOL7T s.m. „adept, părtaş - acolyte” 1705 (var. acolithos). Lat. neol. acolyt(h)us, fr. acolyte. Var. acolithos, după ngr. a/coÂovOos'. Fam.: acolitat s.n. „funcţia de acolit” 1939 < fr. acolytat, lat. neol. acolythatus. ACOLO [ar. aclo, aculo, clo; mr. colo, culo; ir. colo] adv. „în acel loc îndepărtat de vorbitor-lâ(-bas), y” c.1500, var. aclo, acolo, colo, colo. Lat. eccum (> *acu) + illoc, cf. v.ptg. REW 4270. Fam.: ar. acloia „acolo” 1922; ar. aculoţe [mr. cloţi\ sf. sec. XVIII, var. aclote <— aculo, după aoa/e CDDE 12 // Lat. eccum ( > *acw) + illocce HEM 202, DA, DDA; acolea [ar. aculea; ir. co/q] c.1500, var. acole, colea, co/ea <— acolo, după a/cea 0 //«— acolo, după v.sl. kolje CDDE 12, SDLR; lat. eccum illic (infl. de illac TDRG) + a HEM 196, TDRG, DA; eccum + illac CDED I, 2, CDER 52; acoleşi „tot acolo” (acc. nec., înv.) 1719-1722 <— acole + şi; acoloşi „tot acolo” (înv.) 1561 <— acolo + şi; mr. colaia „acolo” 1935; mr. cola 1935; mr. d/ncola 1935 din + cola; dincolea 1648 <— de1 + încolea; d/ncolo [ar. dinclo; mr. dioanculo] c.l645, var. dincolo <— de1 + încolo; încolea [ar. (ia)nc\xlea, înculea; mr. ancuola, (ă)ncola] 1648 în1 + colea; încolo [ar. nc(u)lo; mr. ăncolo, nclo] 1563-1583 <- în1 + colo CDED I 2, CDDE 12, DA, CDER 4382, DEX // Lat. in + eccum + illoc TDRG; mr. lănculo „încolo” 1935 <— la + încolo. ACOMODA vb. „a (se) adapta - (s’)accommoder” 1806. Fr. accommoder, it. accomodare, lat. neol. accommodare. Fam.: acomodabil 1926 < fr. accommodable şi/sau <— acomoda; acomodaţie 1871 < lat. neol. Accommodatio, -onem; inacomodabil 1871 < fr. inaccommodable. ACOMPANIA vb. „a însoţi - accompagner” 1794. Fr. accompagner, it. Accompagnare. Fam.: acompaniament (muz.) 1836 < it. Accompagnamento; acompaniatoare s.f. 1848 <— acompania şi/sau <— acompaniator; acompaniator s.m. 1848 < fr. accompagnateur şi/sau <— acompania. ACONDROPLAZ/E s.f. „boală congenitală caracterizată prin oprirea creşterii oaselor membrelor - achondroplasie” 1962. Fr. achondroplasie. ACON/T s.m. (bot.) „omeag- aconit” 1906. Fr. aconit. Fam.: aconit/nă (chim.) 1949 < fr. aconitine. ACONT - 16- ACRIB/E ACONT s.n. „parte plătită în avans dintr-o sumă de bani - acompte” c. 1832, var. acompt, aconto. It. acconto, fr. acompte. Fam.: aconto „a plăti un acont” 1955. ACOPER/ [ar. acoapirire, acupirire; mr. cuapiriri, cupiriri] ir. coperi, cuperi] vb. „a pune ceva peste un obiect, pentru a-1 ascunde sau a-1 proteja - couvrir, voiler” c.1500, var. acuperi, copen, cuperi. Rom. coperi cu a protetic (< lat. cooperire, panrom. REW 2205) DA, CDER 2379 // a1 + copen HEM 207; lat. acco(o)perire CDED I 2, PEW 15, CDDE 389, CADE, SDLR, DEX. Fam.: acoperământ [ar. acupirâmmdu] c.1500, var. acoperemmt] acopereală 1890; acoperem/ş (reg.) 1951 acoperământ + acoperiş (contaminaţie); acoperiş 1640; acoperit s.n. c.1550; acoperitoare s.f. „acoperământ” c.l650; acoperitor adj., s.m., s.f. c.1500; acoperitură [ar. acupirâtură] 1688; coperemânt [mr. cupirimmt] 1561 < lat. co(o)perimentum] coperi oară „capac” 1872 (suspect) <— [a] coperi] coperiş [ar. cupirişu] 1581 ^— [a] coperi] coperit s.n. 1561 <— [a]coperi] coperitor 1577 <— [a]coperi] coperitwră [mr. cupiritură] 1914 <— [a]coperi] înacoperi „acoperi” c.1500; încoperi „a acoperi” 1914 în- + [a]coperi sau în- + [des]coperi] reacoperi 1868 <— re1- + acoperi. Cf. descoperi. ACORD s.n. „armonie; înţelegere - accord; entente” 1715. Pol. akord, rus. akkord, it. accordo, fr. accord, germ. Akkord. Fam.: acorda „a da, a conferi; (muz., gram.) a armoniza, a potrivi” 1794 < fr. accorder] acordabil 1939 < fr. accordable sau <— acorda] acordaj 1966 < fr. accordage] acordant s.m. 1949 < germ. Akkordant] acordantă s.f. 1949 <— acordant] acordic adj. „(despre sunete muzicale) care intră în componenţa acordului” 1975; acordică s.f. „disciplina care studiază acordurile muzicale” 1975; acordor1 s.m. „persoana care acordează instrumentele muzicale” 1840 < fr. accordeur] acordor2 s.n. „instrument pentru acordare” 1948 < fr. accordoir] dezacord 1848 < fr. desaccord] dezacorda „(despre instrumente muzicale cu coarde) a-şi pierde consonanţa tonurilor” 1830 < fr. desaccorder] dezacordaj 1966 < fr. desaccordage] inacordabil 1871 < fr. inaccordable. ACORDEON s.n. „instrument muzical portabil, cu burduf, clape şi butoane - accordeon” 1906. Fr. accordeon, germ. Akkordeon. Fam.: acordeonist s.m. 1955 < fr. accordeoniste, germ. Akkordeonist şi/sau <— acordeon] acordeon/stă s.f 1955 <— acordeonist. ACOR/E s.f. „anomalie congenitală care constă în absenţa pupilei - acorie” 1962. Fr. acorie. ACOSTA vb. „a (se) apropia de ţărm pentru debarcare - accoster” 1906. Fr. accoster, it. accostare. Fam.: acostament 1955 «— acosta (după fr. accotement) sau < it. accostamento. ACQUA-TOFFANA s.f. „otravă celebră în Italia în sec. XVI-XVII - acqua-tofana” 1966. It. acqua-toffana. ACREDITA vb. „a împuternici o persoană sau o instituţie cu o anumită calitate - accreditei^’ c. 1832. Fr. accrediter, it. accreditare. Fam.: acreditant (rar) 1988; acreditiv s.n. „document financiar pentru decontare” 1909 < fr. accreditif germ. Akkreditiv. ACRIB/E s.f. „exactitate în cercetarea ştiinţifică - acribie” 1922. Fr. acribie. Fam.: acribologie „studiul preciziei maxime în cercetarea ştiinţifică; precizie în folosirea cuvintelor” 1961 *acu) + modo (> *mo), cf. dalm., it. dial., sd., ret. REW 5630, HEM 233, CDED 12, TDRG, PEW 18, DA, CDDE 14, CADE, SDLR, DEX // Lat. *eccum huc modo CDER 65. Var. mr., ir. acmo < lat. *accumodo ( < eccum + modo) CDED I 2, DA, CDDE 14 // Rom. amo (< lat. ad modo) + acum PEW 18, DA. Var. (înv.) acmu +— acmo + acu, acum PEW 18, DA // acmo în poziţie atonă CDDE 14; lat. *eccum mo(do-h)uc TDRG. Var. acnu, acru3, acrum2 <— acruma (<— acnuma <— acu numa) CDDE 14 // <— acnu < lat. eccum nune HEM 195, DA; acrum2 < lat. *ecru (< eccere) -modo HEM 233-234. Var. acu acum, prin fonetică sintactică şi probabil influenţat de amu CDDE 14 // Lat. * eccum huc DA, CDER 65. Var. amo, amu acmo, acmu HEM 233, TDRG, DA // Lat. ad modo PEW 18, CDDE 57. Fam.: acua (Ban.) 1906 acu; mr. aemoia „îndată” 1935, var. moia <— acmo; mr. acmuă 1935, var. emuă *— acmu; aemuşi (înv.) 1682, var. amuşi1 <— acmu; acuma c. 1650; acumuşi c. 1710; acuşa 1886 <— acuşi; acuşi 1873 <— acu; acuş/ca 1838 <— acuşi; ar. aemoţi, mr. emoţi, ir. acmoce, 1924, var. mr. moţi, ir. aemoţe, ahmoce, ahmoţe, cmoce, emoţe, hmoce, hmoţe acmo; acnuma (Ban.) 1906 acu + numa (contaminaţie); amuma (reg.) „acum” 1906 amu + acuma (contaminaţie); mr. modiemo „deocamdată” 1935 *acu) + inde HEM 555. Fam.: aindine 1825; aindere 1826; ainderea 1822, var. alinderea; anderete (Bihor) „în alt loc” 1887 *ainderete. AISBERG s.n. „bloc (mare) de gheaţă desprins din calotele glaciare polare - iceberg” 1955. Engl. iceberg, fr. iceberg. ^(ISFILD s.n. „câmp de gheaţă - ice-field” 1975. Engl. icefield. AI//REA [ar. al'urea; mr. l'urea] adv. „în alt loc, undeva, altundeva - ailleurs, autre part, dans une autre endroit” 1561, var. ai rea. Rom. aiure + -a. Fam.: airilea 1691-1697, var. aizrlea <— *airile (cf. airea); aiura [ar. al urare] „a delira” 1872; aiure [ir. (a)Vure] < lat. aliubi + re, cf. cat., v.sp., ptg. REW 347 // Lat. alibi LM, HEM 605, CDER 155; lat. aliorsum Cipariu, Gram., 364, SDLR; aiureală 1862 <— aiuri; aiur/ 1860; aiurile 1907, var. aiurle; aiwrilea (Trans.) 1746, var. aiurlea <— aiurile; aiurit s.n. „delir” 1883 <— aiuri; ar. nal't/rea 1906. AJD/sR s.m. (înv.) „balaur - dragon” 1909. Tc. ajder (= ejder). AJUN [ar. agiun; ir. jun] s.n. „zi sau perioadă de timp care precedă un eveniment - veille” 1564. Lat. ieiunus TDRG1, CDER 157, panrom. REW 4582 sau <— ajuna PEW 49, CDDE 31, DA, CADE, SDLR, DEX // Lat. *adiunum (= ieiunium) HEM 612; ad ieiunium CDED I 6. Fam.: ar. agiuname s.f. „foame” 1906, ar. agiunatic s. (sg. tantum) „foame; post” 1901; ar. agiuneaţă s.f. „foame” 1906; ajuna [ar. agiunare] vb. „a posti” 1560-1562 < lat. ieiunare TDRG, CDDE 31, CADE (< lat. *aiunare), panrom. REW 4581 sau <— ajun CDER 157 // Lat. adiunare DEX; ajunat s.n. 1577 <— ajuna; ajunător c.l550 <*- ajuna. AJf/NGE [ar. agiundzire, agiundzeare; mr.jungiri] vb. „a sosi; a fi suficient - arriver; suffire” c.1500. Lat. adiungere, cf. it., sd., v.fr., occ., v.cat. REW 171. Fam.: ajungător 1907; ajuns s.n. „înţelegere tainică” 1820; ajunsătură „mituire” 1776; îndeajuns adv. 1900 ajuns; neajungere s.f. (înv., pop.) „sărăcie, insuficienţă” 1814 <— ne- + ajungere; neajuns1 s.n. „lipsă, neplăcere” 1645; neajuns adj. „insuficient” 1848 ne- + ajuns (după fr. insuffisant, it. insuficiente); neajunsie (înv.) „lipsă” 1818 <— neajuns; mr. prijungiri „a ajunge pe cineva” 1935. AJ£/R s.n. „broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură -ajour” 1939. Fr. ajour. Fam.: ajura 1939 < fr. ajourer. AJUSTA -48- ALAC1 AJUSTA vb. „a adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. - ajuster” 1907. Fr. ajuster. Fam.: ajustabil 1978; ajustaj 1955 < fr. ajustage; ajustat s.n 1909; ajustoare s.f. <^hjusta~ sau «— ajustor; ajustor s.m. 1909 < fr. ajusteur; reajusta 1957 < fr. reajuster. AJUT/I [ar. agiutare; mr.jutari; ir. (a)jutâ.] vb. „a(-şi) da ajutor, sprijin - aider” c.1500. Lat. adiutare, panrom. REW 172. Fam.: ajtezau 1909 interj. „Doamne ajută!”, var. aştezau <— ajute zău\ ajutător c.1500 <— ajuta H < lat. adiutatorius CDED I 7; ajutător/e 1580 <— ajutător; ajutor [ar. agiutor; mr. jutor] c.1500 < lat. adiutorium, păstrat numai în rom. REW 173; ajutora 1688, var. ajutura ajutor II < lat. adiutulare HEM 649, DA; lat. *adiutoriare CADE; ajutori c.1640 ajutor şi/sau ajutora; ajutorie „ajutorare” 1581 <— ajutori şi/sau ajutor; ajutorinţă 1673 <— ajutori şi/sau <— ajutor H <— ajutora CDED I 7; ajutoritor 1682 *— ajutori; ajutornic „gata să ajute” 1886 <— ajutor şi/sau <— ajutora; întrajutora 1958 ajutor sau întrajutorare (der. regresiv); întrajutorare 1947 <— ajutorare; neajutător 1988 ne- + ajutător; neajutorare 1956 ne- + ajutorare; neajutorat 1887 <— ajutora; neajutorit „neajutorat” 1847 ajutori. AJUTAJ s.n. (tehn.) „tub scurt, executat astfel încât curgerea fluidelor să se producă în fiecare secţiune la presiunile sau la vitezele dorite - ajoutage” 1949. Fr. ajoutage. AKL4N s.m. „poet, recitator şi cântăreţ popular la kazahi, kirghizi etc. - poete et chanteur populaire chez Ies Cosaques, Kirghizes etc.” 1962. Rus. akân. AL1, A5 [ar.; mr. al, ăl2] articol posesiv; element de formare a numeralelor ordinale - article possessif; marque des ordinaux 1425 (var. reg. invar. a1). Lat. illus (= iile), illa (cu funcţia unui articol proclitic) TDRG, DA, CDER 162, DEX, panrom. REW 4266 // Lat. ad-illum HEM 660; a1 (< lat. ad) + -l (dat. illus = iile) CDDE 1, CADE. Fam.: alde 1656, var. ande1 <— al + de; alsau s.n. (înv.) „însuşire” 1683 <— al + său (după ngr. iSicoTr}? sau slavon, svojstvo); alsăui (înv.) „a însuşi” c.1700 <— alsău. Cf. ăl, el. ĂLA-RÂLA interj., în expr. ce mai „ce se mai petrece? ce rost are atâta discuţie (inutilă)? -quoi de nouveau? â quoi bon toute cette discussion?” 1881, var. hala-bala. Et. nes., probabil creaţie spontană DEX // Creaţie a copiilor, de la primele litere ale alfabetului, I. Iordan, BIFR 1, 1934, U2; ala, ba ala TDRG; et. nec., probabil tc. CDER 165; et. nec., cf. alandala DA. ALABAND/NA s.f. „sulfură naturală de mangan - alabandine” 1949. Fr. alabandine. ALABASTRU s.n. „varietate de ghips asemănătoare marmurii albe - albâtre” 1648 (var. alavastru). Lat. neol. alabastrum. Var. alavastru < ngr. aXâpaaTpckti. ALAB.4Ş s.m. (reg.) „nap - navet” 1939. Tc. ala-bas, bg. alabas. ALAC1 s.n. „specie de grâu care se cultivă în regiunile de munte - epeautre” 1647. Et. nec. // Et. nec., cf. lat. alica, sp. alaga SDLR, CDER 166; cf. lat. alica, magh. alakor TDRG; et. nec., cf. magh. alakor DA, DEX; magh. alakor CDED II 475; cf. alb. laker(e) Philippide, OR, II, 696, N. Drăganu, DR, 7, 1931-1933, 201; < *(a)lacru < gr. Xâxavov HEM 667. AL/ICI -49- ALANTO/DĂ AL/ICI adj. (Buc., Mar., Sălaj; înv.) „(despre vite) pestriţ, bălţat- bigarre, bariole” 1878 (var. aloc2). Tăt. alaca ŞIO II, 13 // Tăt. alac HEM 669; tc. alaga DA, CADE, CDER 169; tc. alaca SDLR. Var. aloc, refăcută din pl. alaci1 DA, CDER 167//<— alac1 HEM 662. Cf. alagea. ALAGEL4 s.f. (reg.) „stofa vărgată, ţesută din fire de in şi de mătase - sorte d’etoffe orientale rayee, sorte d’indienne” 1549, var. alăgea, halagea. Tc. alaca. Fam.: alagică 1890 (var. alăgvca) <— alagea, cu substit. finalei. KLAl s.n. „cortegiu, suită, pompă - suite, cortege, pompe” 1675, var. (Munt.) halai. Tc. alay. ALA/T s.n. „mineral rar de culoare roşie, care se găseşte în Asia Centrală - alaîte” 1966. Engl. alaite, fr. alaîte, rus. alait. ALALAGMON s.n. (înv.) „strigăt de bucurie, chiot - cri dejoie” 1680. Ngr. aXaXayţios', ac. aXaXayţiov. Fam.: alalagmos/ „a striga de bucurie, a chiui” 1680 <— *alalagmos (= alalagmon) sau *— *alalagmoni (cu substit. finalei); alalagmu/ 1680 <— alalagmon sau alalagmosi (cu substit. finalei). ALAL/E s.f. (med.) „incapacitate de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete - alalie” 1978. Fr. alalie. ALAML4N s.n. (Dobr.) „unealtă de pescuit pentru peştii marini - sorte de filet pour les petits poissons marins” 1962. Tc. dial. alaman (= alamana /agi/). AL/4MA s.f. „aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu - laiton, cuivre jaune” 1715. Et. nes., probabil it. lama HEM 674—675, TDRG, DA (poate prin sb. lama, litri), SDLR, DEX, probabil infl. de aramă Hristea, PE, 336-337 // Lat. lamna (lamina) CDED I 8; ngr. fiaXajia „aur” ( > ar. malamă) CDER 171. Fam.: alămar s.m. 1840; alămat adj. 1909; alămăne1 „obiecte de alamă, alămuri” 1852 <— alamă; alămăr/e2 „atelier unde lucrează alămarul, prăvălie de obiecte de alamă” 1875 TDRG1 <— alămar şi/sau <— alamă; alăm/ 1886; alăm/u adj. 1868; alămu/ 1888. ALAMB/C s.n. „aparat metalic pentru distilare - alambic” 1705 (var. limbic). Fr. alambic. Var. limbic < it. limbicco. Fam.: alambica 1907 < fr. allambiquer. ALANDALA adv. „la întâmplare, în dezordine - pele-mele, d’une maniere desordonnee” 1851, var. alantala, halandala. Ngr. ăX\'ăvr âXXa. AL/iN s.m.pl. „populaţie de origine sarmatică - Alains” 1717. Lat. neol. Alani, ngr. AXauoi. ALAN/NĂ s.f. „aminoacid produs prin hidroliza proteinelor naturale - alanine” 1949. Fr. alanine. ALANTO/DĂ s.f. „una dintre anexele embrionare la animalele vivipare şi ovipare -allantoide” 1955. Fr. allantoide. ALARMĂ -50- ALB ALARMĂ s.f. „anunţare a unei primejdii sau calamităţi - alarme” 1794. Fr. alarme, it. allarme. Fam.: alarma 1851 < fr. alarmer; alarmant 1907 < fr. alarmant; alarm/st adj., s.m., s.f 1922 < fr. alarmiste DEX // alarmă SDLR. AL/4Ş s.n. (Trans.) „schelă; adăpost (pentru vite) - echafaudage; abri (pour le betail) dans une auberge” 1825. Magh. alias. ALAUN s.n. (chim.) „sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent - alun” 1814 (var. alaun), var. alun2. Germ. Alaun. Var. alun1 < fr. alun. ALA1 (ist.) „unitate romană de cavalerie, care acoperea flancurile - cavalerie qui couvrait Ies ailes de Tinfanterie romaine” 1966. Lat. neol. ala. ALAM s.m. (Mold.; înv.) „dare plătită în trecut de tătarii stabiliţi în Moldova - redevance que payaient autrefois Ies Tartares etablis en Moldavie” c.1730, var. alâm. Tăt. alim HEM 682, TDRG3 // Tc., tăt. alim DA, CADE, SDLR. ALAM0JNA s.f. (Criş., SV Trans.; înv.) „pomană - aumone” c.1600, var. almojnă. Magh. alamozsna (= alamizsna) DA, E. Petrovici, CL, 8, 1963, 2, 291-293 // V.sl. almuzlno, magh. alamizsna TDRG, CADE; v.sl. almuzino, magh. alamizsna, lat. med. elemosyna TDRG2. Var. almojnă < slavon, almozna. Fam.: almojnean „sărac” 1900 <— almojnă (= alămojnă). ALÂBÂL/IC s.m. „păstrăv-de-mare - truite de mer” 1931. Tc. alabahk. ALB [ar. aIbu; mr.; ir. ăb\ adj., s.n., s.m. „care are culoarea zăpezii, a laptelui; culoarea albă; persoană aparţinând rasei albe; conservator - blanc” 1214 (top. Alba). Lat. albuş, panrom. REW 331. Sensul „conservator”, dupăfr. blanc. Fam.: alba „zorile” 1892; ar. albat „alb” 1923 < lat. albatus, cf. v.fr., v.occ., cat. REW 319a; albatariţă (med. pop.) 1886 et. nes., probabil albaţarită albeaţă + -ariţă DA // *albat (< lat. albatus) + -ariţă HEM 728; ar., mr. albă „rachiu; variolă” 1905; albâu „albicios” 1683; albeală1 „acţiunea de a albi” 1868 <— albi', albeală2 „calitatea de a fi alb” 1822 alb; albeaţă [ar.; mr. şi ălbeaţă] 1640, var. albeţe <— alb DA // < lat. *albitia HEM 727; albei „blond” c.1615; albei (dim.) 1892; ar. alber „blond” 1901; albescenţă 1966 < fr. albescence; albeţ „albicios” c.1730 <— alb HEM 735, CDDE 36, DA, TDRG // < lat. *albicius CDED I 8; alb/ [ar. alg'ire, alg'are; mr. albiri, ălbiri] 1577 <— alb CDED I 8; HEM 735; SDLR, DEX, CDER 176 sau < lat. *albire (= albere, albescere) PEW 57, DA, CDDE 41, CDER 176, REW 320; alb/că (dim.) 1892 <- albei (cu substit. sufixului); mr. alb/căv, ălb/cav „albicios” 1935; albicel, -ea (dim.) 1913; mr. albic/c „albicios” 1927, var. albcic, ălbicic; albicios [ar.] 1705 alb HEM 737, TDRG, CDDE 36, DA, CDER 176 // < lat. *albiciosus CDED, I 8; <- albit SDLR; albici«ne 1688 <- alb HEM 738, CDDE 36, CDER 176, DEX, TDRG2 sau <— albi DA, CADE; alb/e2 „albiciune” 1683; ar. albile (pl.) „ielele” 1906; albiliţă (entom.) 1907; alb/me „albiciune” 1875; alb/n „albicios” 1428 (top.); albineală „convalescenţă” 1901 <— albini; albineţ „palid; bălan” 1683, var. albeneţ <— albin HEM 753, DA sau <— alb CDDE 36 (după gălbineţ), CADE, SDLR, DEX, TDRG // < lat. *albinicius CDED I 8; albin/ vb. „a da la iveală; a creşte, a se dezvolta; (despre un bolnav) a merge spre însănătoşire” 1901 <— albin DA sau «— alb CDDE 36, CADE; albin/u „albui” 1839 albin', albior 1880 alb II < lat. *albeolus CDED I 7; albişor1 adj. 1691-1697 alb II < lat. *albiciolus CDED I 8; albişor2 s.m. „ban de argint” 1893; albişoară (iht.) 1886, var. ablişoară alb', var. ablişoară alb HEM 756, DA, CDDE 36, CADE, ALB/IDĂ -51 - /4LBIE1 CDER 176, TDRG, DEX sau < *abla < *albla < lat. albula S. Puşcariu, DR, 3, 1922-1923, 826, REW 328; albitor adj., s.m., s.f. 1845 albi; albitorie „locul unde se produce culoarea albă” 1882 albitor; albitură1 [ar. algitură] „albire” 1645 albi; albitură2 „lucruri albe (legume, rufe, peşti etc.)” 1878 <- alb; alb iţa (bot., iht.) 1868; albiu 1872-1873 <- alb // < lat. *albiuus CDED, I 8; alboare „lucire albă” 1856 < lat. alborem, cf. it. dial., v.fr., occ., sp., ptg. REW 324; alboi (augm.) c.l610 (antrop.); albui 1886; albuiet „albăstrui” 1907 <— albui; albuleţ 1549 (antrop.) <— alb // < lat. *albulicius CDED, I 8; albumeală (bot.) 1906 <— albumiţă (cu substit. sufixului) DA // lat. albumen + -eală CDDE 40, CDER 181; albumiţă (bot.) „floarea reginei” 1879 <— rom. *albume (< lat. albumen) + -iţă; alburi 1887 alboare; alburiu 1806 <— alboare; albuş [ar.] s.n. 1542 <— alb H < lat. albuceus CDED, I 8; albuşeu (iht.) 1898 albuş; albuţ 1572 (antrop.) <— alb II < lat. albuceus CDED, I 8; ar. algi s.m. pl. „bani” 1906; dalb 1875; dalbazană „cireaşă albă” 1956 dalb; dalbei (dim.) 1909 <— dalb; dalbeş „gingaş, graţios” 1928 dalb; dalbineţ 1910 <— dalb (după albineţ); dalboşel (dim.) 1939 dalb; dălbic 1866 dalb; dălbior 1875 dalb; dealbaţie (tehn.) 1862, var. dealbaţiune < fr. dealbation; înalbitorie 1882 *— albitorie şi/sau <— înălbitor; înălbel „blond” 1892 albei; înălbi [mr. nălbiri] 1577, var. nălbi; înălb/t s.n. 1577 înălbi; înălbitor s.m. 1882, var. nălbitor <— înălbi, nălbi; înălbitură [mr. nălbitură] 1882 înălbi; îndalb 1910 dalb; nalbar (reg.) „specie de fluture alb” 1903; realbi 1876 re2- + albi; supraalbi 1962 <— supra2- + albi. Dublet etim.: album. ALB/IDĂ s.f „alboradă - alborade” 1966. Sp. albada. ALBANEZ adj., s.m., s.f. „(persoană) care face parte din populaţia de bază a Albaniei; privitor la Albania - Albanais” 1909. Fr. albanais, it. albanese. Fam.: albanistică 1978 < germ. Albanistik. Cf. arbănaş, arvanit. ALBASP/NĂ s.f. (bot.) „păducel - aubepine” 1872. It. albaspina, lat. neol. alba spina sau fr. aubepine, după spin. ALBASTRU [ar.] adj., s.n. „care are culoarea cerului senin - bleu” 1588. Lat. albaster „albicios”, TDRG, DA, CDDE 37, CADE, CDER 177, SDLR, DEX, cf. it.dial. LEI 1492 // alb + -astru HEM 716. Fam.: albăstrân „îmbrăcat orăşeneşte” 1885; albăstrea (bot.) 1862; albăstreală1 „calitatea de a fi albastru” 1868 albastru // şi <— albăstri DA; albăstreală2 „acţiunea, faptul de a albăstri” 1882 albăstri; albăstrel (dim.) 1875; albăstri 1862; albăstrică (dim.) 1882 <— albăstrea şi/sau <— albăstrel (cu substit. sufixului); albăstrime 1868; albăstrior (dim.) 1913; albăstriţă (bot.) 1907; albăstriu 1839; albăstrui 1839; înălbăstri 1866, var. înalbăstn; ar. nalbastru „sur” 1926. ALBATROS s.m. „pasăre marină - albatros” 1905. Fr. albatros. ALBEDO s.n. (fiz.) „mărime care indică fracţiunea din energia luminoasă incidenţă care este radiată difuz de un corp - albedo” 1949. Fr. albedo. ALBL4N s.n., adj. „prima perioadă a cretacicului mijlociu; care se referă la această perioadă -albien” 1949. Fr. albien. /4LBIE1 s.f. „vas lunguieţ de lemn, covată; matca unui râu - auge; lie d’une riviere” 1443 (top. Albia), var. (Buc., Trans.) aIvie. Lat. albea (= alvea < alveum), cf. it. dial., fr. REW 392. ALBIGZsNS -52- ALBC/RN Fam.: albiir „cel care face albii” 1885; albi/ (rar) „a lua forma unei albii” 1874; albioară 1886 <- albie HEM 755, DA, CDER 178, DEX // < lat. albiola (= alveola) CDDE 44, CADE, SDLR; albi wţă 1892. ALBIG£NS s.m (ist.) „adept al unei secte cu centrul în oraşul Albi - albigeois” 1931, var. albigmz. Lat. neol. albigensis, germ. Albigenser. ALB/NA [ar. algină; mr. şi ălbmă; ir. albir%] s.f. „insectă din familia apidelor, care produce miere - abeille” c. 1500. Lat. *albina (= aluina „stup”), cf. it. dial., ret. LEI 454-455. Fam.: albinar [ar. algimr; mr. şi ălbinzr] „apicultor” 1853; mr. albinarnic (col.) 1927, var. ălbinarnic albinar, albinărd (omit.) 1883 <— albinar; albinăr/e1 „ocupaţia de apicultor” 1883 <— albinar; albinăr/e2 „mulţime de albine” 1907 albină; albinăr/t1 s.n. „ocupaţia de apicultor” 1839 <— albinar; albinăr/t2 s.n. „impozit pe albine” 1907 <— albină; albinea (dim.) 1903; albinet (col.) 1903; albin/că (dim.) 1903; albinioară (dim.) 1903; albin/ş „loc bogat în albine” 1903; albin/şă (dim.) 1903; albin/ţă (dim.) 1903; albini/şă (dim.) 1903; albini/ţă (dim.) 1903; ar. alginame (col.) 1905. ALBINOS adj., s.m. „(om, animal) cu pielea şi părul depigmentate genetic - albinos” 1839. Fr. albinos. Fam.: albin/sm 1907 < fr. albinisme. ALB/T s.n. „mineral folosit în ceramică, specie de feldspat - albite” 1909. Fr. albite. Fam.: albită 1909 < fr. albite. ALBOR4DĂ s.f. „compoziţie muzicală de inspiraţie folclorică spaniolă; (în Spania) cântec interpretat în zori - composition instrumentale d’inspiration folklorique espagnole; (en Espagne) chanson interpretee â l’aube” 1966. Sp. alborada. ALBt/M s.n. „caiet în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc. - album” 1830 (var. albom). Fr. album. Dublet etim.: alb. ALBUMEN s.n. „substanţă hrănitoare pentru embrionul unei plante - albumen” 1907. Fr. albumen. ALBUM/NĂ s.f. „substanţă din grupul proteinelor, care intră în compoziţia sângelui şi a altor lichide organice - albumine” 1840. Fr. albumine DA, CADE, DEX, TDRG2 // <— albumen SDLR. Fam.: albumino/d adj., s.n. „cu aspect de albumină; proteină existentă în ţesuturile cartilaginoase” 1907 < fr. albuminoide; albuminometru s.n. 1966 < fr. albuminimetre, infl. de albuminoid, albuminos etc.; albuminos 1840 < fr. albumineux DA, CADE, DEX, TDRG2// <— albumină SDLR; albuminur/e 1907 < fr. albuminurie; albumoză 1949 < fr. albumose; dezalbuminare s.f. 1960 dez- + albumină (după dezarticulare, dezarmare, dezasamblare etc.); exalbuminat 1900 < fr. exalbumine. ALBt/RN s.n. (bot.) „totalitatea straturilor tinere situate între scoarţa şi inima trunchiului unui copac - aubier” 1907. Lat. neol. alburnum DA, CADE // şi it. alburno DEX. ALG4IC -53- ALCH/L ALC4IC adj. „o formă de vers antic - alcaique” 1907. Lat. neol. alcaicus, fr. alcaique. ALC4LDE s.m. „magistrat municipal în Spania - alcalde” 1961 (var. alcade). Sp. alcalde, fr. alcalde. Var. alcade < fr. alcade. ALC4LIU s.n. „sodă - soude” c.l805, var. alcali. Germ. Alkali, fr. alcali. Fam.: alcalescint 1931 < fr. alcalescent; alcalescenţă 1931 < fr. alcalescence\ alcalimetrie 1931 < fr. alcalimetrie; alcalimetru 1931 < fr. alcalimetre; alcalin c.l810 (var. alcalin) < fr. alcalin; var. alcalin, probabil după germ. alkalisch; alcalinitate 1826 < fr. alcalinite DA, CADE, DEX // <— alcalin SDLR; alcaliniza 1909 < fr. alcaliniser CADE, DEX // <— alcalin SDLR; alcalinizaţie 1909, var. alcalinizatiune < fr. alcalinisation; alcalino-pământos 1949 <— alcalin + pământos (după fr. alcalino-terreux); alcaliza 1907 < fr. alcaliser DA, CADE // alcali SDLR; alcalo/d s.m. 1907 < fi*. alcaloide; alcaloză 1949 < fr. alcalose; dezalcalinizare s.f 1960 «— dez- + alcalinizare. ALC^M s.n. (Trans.; înv.) „viclenie - ruse” 1566. Magh. alkalom „ocazie” DA, CADE, SDLR, CDER 182 // Lat. arcanum LM. ALC4N s.n. (chim.) „gen de hidrocarburi - alcane” 1957. Fr. alcane. Fam.: cicloalcan s.m. (chim.) 1958 < fr. cycloalcane. ALCAR4ZAS s.n. (rar) „vas poros de pământ în care se produce răcirea lichidului pe care-1 conţine, datorită evaporării prin pereţii lui - alcarazas” 1909. Fr. alcarazas. ALCAZAR s.n. „palat fortificat în stil maur, construit în Evul Mediu în principalele oraşe spaniole - alcazar” 1962. Fr. alcazar, sp. alcazar. ALCĂTU/1 vb. „a face, a construi, a compune - former, constituer” 1581. Magh. alkot. Fam.: alcătuială 1691-1697; alcătu/nţă 1825; alcătuitor adj., s.m., s.f. 1815; dezalcătui 1818; nealcătu/t „rău întocmit” 1705. ALCĂTU/2 vb. (înv.) „a cădea la învoială - convenir” 1776. Magh. alkud, probabil influenţat de alcătuil. Fam.: alcăzi (Sălaj) „a cădea la învoială” 1907. ALC/sE s.f. (bot.) „plantă malvacee - alcee” 1939. Fr. alcee. ALCH/sNĂ s.f. (chim.) „gen de hidrocarburi - alcene” 1957. Germ. Alkene, engl. alkene. Fam.: cicloalchină 1988 < engl. ’cycloalkene. ALCHID^L s.m. (ind.) „răşină sintetică folosită la prepararea unor lacuri şi vopsele - alkyde” 1949. Germ. Alkydal. ALCH/L s.m. (chim.) „radical organic monovalent obţinut dintr-o alchenă şi o hidrocarbură aromatică sau parafinică - alkyle” 1949. Fr. alkyle, germ. Alkyl, engl. alkyl. Fam.: alchilare 1949 < fr. alkylation (cu echivalarea sufixului). ALCHIM/E -54- ALDU7 ALCHIM/E s.f. „ştiinţă ocultă care urmărea prefacerea metalelor în aur şi găsirea elixirului vieţii - alchimie” 1793 (var. alhimie). Fr. alchimie, germ. Alchimia, lat. neol. alchymia, alchemia. Fam.: alchimic 1906 < fr. alchimique\ alchimist s.m. 1705 (var. alhimista), var. alhimîst < lat. neol. alchimista, fr. alchimiste. ALCH/NĂ s.f. (chim.) „gen de hidrocarburi - alcyne” 1957. Germ. Alkine, engl. alkyne. ALCION s.m. „pasăre marină mitică; specie de polip - alcyon” 1909. Fr. alcyon. Fam.: alcionian 1939 < fr. alcyonien; alcionic 1909. ALCMANL4N adj. „numele unui vers grecesc - alcmanien” 1939. Fr. alcmanien. ALCOOL s.n. „derivat obţinut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril - alcool” 1813 (var. alcohol). Fr. alcool. Var. alcohol < germ. Alkohoi Fam.: alcoolat s.m. 1907 < fr. alcoolat; alcoolemie 1978 < fr. alcoolemie; alcoolic adj., s.m., s.f. c.l832, var. alcoholic < fr. alcoolique; var. alcoholic < germ. alkoholisch; alcoolism 1907, var. alcoholism < fr. alcoolisme; var. alcoholism < germ. Alkoholismus; alcooliza c.l832, var. alcoholiza. < fr. alcooliser; var. alcoholiza < germ. alkoholisieren; alcoolmetr/e 1909 alcoolmetni (după fr. alcoolometrie); alcoolmetru 1869 (var. alcoometru), var. alcoolomztru alcool + metru (după fr. alcoolometre); var. alcoometru < fr. alcoometre; var. alcoolometru < fr. alcoolometre; alcoolscop „instrument pentru determinarea alcoolemiei” 1988 <— alcool, infl. de bronhoscop, stetoscop, telescop etc.; antialcoolic „care combate alcoolismul” 1907 < fr. antialcoolique; antialcoolism 1907 < fr. antialcoolisme; alcoxid s.m. 1988 < fr. alcoxide, engl. alkoxide; dezalcooliza 1997 alcooliza; nealcoolic 1988 <— ne- + alcoolic; polialcool s.m. 1952 < fr. polyalcool. ALCOV s.n. „despărţitură dintr-o cameră de dormit, unde se aşază patul - alcove” 1831. Fr. alcove. Fam.: alcovă 1955 alcov, infl. de odaie, cameră etc. sau < fr. alcove. ALDAMy4Ş s.n. „băutură oferită de cineva după încheierea unei tranzacţii - le vin du marche” 1505 (var. aldamaş), var. adălmaş, altămoş. Magh. ăldomăs. Fam.: aldămăşar (înv.) „părtaş la aldămaş; martor” 1579. ALDEH/DĂ s.f. (chim.) „substanţă organică obţinută prin oxidarea unor alcooli - aldehyde” 1909. Fr. aldehyde. Fam.: acetaldehidă 1969 < fr. acetaldehyde; aldol s.m. 1949 < fr. aldol; aldoză 1979 < fr. aldose. ALD/N adj., s.n., s.f. „(caracter tipografic) care are conturul mai gros decât al literelor obişnuite, bold - aldin” 1840. It. aldino. ALDOSTERON s.m. „hormon cu structură steroidă, asemănătoare corticosteronului, extras din glanda suprarenală - aldosterone” 1979. Fr. aldosterone. ALDU/vb. (Trans.) „a binecuvânta - benir” 1560. Magh. ăld HEM 792, DA, CADE, SDLR // Lat. allaudo LB. Fam.: aldaş s.m. „binecuvântare” 1660 < magh. ăldăs; alduială 1683. ALE/4N -55- ALEGRU ALEL4N s.n. (reg.) „suferinţă, durere sufletească (din cauza unei dorinţe neîmplinite) -chagrin, tristesse” c.1500. Magh. ellen „contra(r), opus” HEM 819, TDRG, DA, CADE, SDLR, CDER 186, DEX//V.sl. alinu „insidios”, cf. magh. ellen CDED II 2; lat. alienus LB. Fam.: aleaneş (Trans.; înv.) „duşman” 1564, var. aleaniş < magh. ellenes; alenşwg (Trans.) „duşmănie” 1570 (var. alenşig) < magh. ellenseg. ALEATORIU adj. „întâmplător - aleatoire” 1852, var. aleator. Fr. aleatoire CADE // şi lat. neol. aleatorius DEX; lat. neol. aleatorius DA, SDLR. Fam.: aleatorie 1978; aleator/sm 1978. ALEE s.f. „drum îngust mărginit de arbori sau de flori - allee” 1788. Fr. allee. ALEG/I1 vb. „a se lega, a se ţine de capul cuiva - s’en prendre â quelqu’un, s’attaquer â quelqu’un” 1892. Lat. alligare, cf. it., fr. REW 363. Dublet etim.: alia. ALE GA2 vb. (jur.) „a invoca probe în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni -alleguer” 1822. Fr. alleguer, lat. neol. allegare. Fam.: alegaţie 1881 (var. alegaţiune) < fr. allegation, lat. neol. allegatio, -onem. ALEGADU/vb. (Trans.; rar) „a mulţumi, a îndestula - contenter, satisfaire” 1593. Magh. eleged. Fam.: alegăd/ 1890. ALEGE [ar. aleadzire, alidzeare; mr. leaziri] vb. „a prefera ceva sau pe cineva; a separa -choisir, separer; elire” c.1500. Lat. allegere PEW 60, CDDE 47, DA, CADE, SDLR, CDER 188, DEX, cf. dalm., v.it. REW 364 // Lat. eligere HEM 808-809, TDRG. Fam.: alegător adj., s.m., s.f. 1691-1697; alegătură „alegere; alegerea părului în cărare” 1870; alegând adv., prep. „în afară de” 1551-1558; aleguţ interj. „în lături!” 1907; aleguţa „a lua viţelul de la vacă” 1907 <— alegut; ales1 s.n. 1581; alesător s.m. (înv.) „boier însărcinat cu hotărnicia moşiilor” c.1640 ales; alesătară „procedeu de ornamentare a ţesăturilor populare” c.1650 <— ales; alesură „separarea părului în cărare” 1870 *— ales; realege 1931 <— re2- + alege. ALEGOR/E s.f. „procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete - allegorie” c.1770 (var. aligone). Fr. allegorie, lat. neol. allegoria. Var. aligone < ngr. aXXrjyopia. Fam.: alegoric c.1818 < fr. allegorique, lat. neol. allegoricus; alegoricesc 1798 < fr. allegorique sau <— alegorie; alegor/sm 1966 < fr. allegorisme sau <— alegorie; alegor/st s.m. 1913 < fr. allegoriste sau alegorie; alegoriza 1978 < fr. allegoriser; alegorizant 1988 <— alegoriza. ALEGRU adj., adv. „vioi; allegro - allegre; allegro” 1837. Fr. allegre. Sensul „allegro”, după it. allegro. Fam.: alegreţe (livr.) „vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării)” 1835 < fr. allegresse, it. allegrezza; allegretto adv., s.n. (muz.) 1907 < it. allegretto; allegro adv., s.n. (muz.) 1905, var. grafică alcgro < it. allegro. ALEI -56- ALEST/ÎNCĂ ALEI inteij. (introduce o invocaţie cu o puternică nuanţă afectivă - „Ah! Helas!”) 1850, var. alele, alelei, alelele, aleleu. Creaţie spontană. Fam.: dale 1870 (var. dali); dalelei 1870; dalelele 1893. ALELA s.f. (biol.) „genă de un anumit tip de pe acelaşi cromozom - allele” 1978. Fr. allele. Fam.: pseudoalelă (biol.) „genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcţională” 1988 < engl. pseudoallele. ALELt/IA inteij. (exclamaţie care apare ca un refren de laudă în cântări bisericeşti -„Alleluia!”) 1570 (var. aliluia). Slavon, aleluija. Var. aliluia < m.gr., ngr. aXĂrjXovia, slavon. a(l)liluija. ALEM s.n. (reg.; înv.) „steag cu însemnele Imperiului Otoman - etendard, drapeau avec le croissant ou l’etoile de l’Empire Turc” 1738, var. a/am, aleam. Tc. alem. ALE1VL4NI s.m. pl. „nume al unor triburi germanice - Alamans” 1667-1669 (var. alammi). Germ. Alemanne(n), lat. neol. Alemanni. Var. alammi < fr. Alamans, lat. neol. Alamanni, ngr. AXapavMoi. ALEM/ vb. „a stârni şoimii din culcuş - effaroucher les faucons” 1885. Et. nec. ALERG/l [ar. alagare; mr. lăgari] vb. „a merge repede, a fugi - courir” 1570. Lat. *allargare (< largare) TDRG, DA, CDDE 952, CADE, SDLR, DEX, cf. it. dial., sd. dial. REW 352 // Probabil lat. allegare CDER 192; ad + larg(u) HEM 831; magh. nyargal, nyargalo sau it. allegro, alia larga CDED II 475-476. Fam.: ar. adălăgare „a alerga” c.l800, var. dălăgare < lat. ad + *allargare; ar. alagă „fugă” 1906; alerg s.n. „alergare” 1896 <— alerga (der. regresiv); alergaci s.m. 1870; alergat s.n. 1682; alergăr/şte s.f. (înv.) „alergare de cai” 1683; alergătoare s.f. „alergare” 1839; alergător [mr. lăgător] adj., s.m., s.f 1705; alergătură [mr. lăgătură] 1705; alergau s.m. „curier” 1825; ar. dălaga adv. „repede” 1901; dealerga „a alerga” 1924; mr. zălag „alerg după cineva” 1935. ALERG/E s.f (med.) „mod special de a reacţiona al unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc. - allergie” 1961. Fr. allergie. Fam.: alergen adj., s.n. 1966 < fr. allergene\ alergic 1961 < fr. allergique; alergologic 1988 < fr. allergologique; alergolog/e 1966 < fr. allergologie; antialergic adj., s.n. 1957 < fr. antiallergique; fotoalerg/e 1978 < engl. photoallergy, germ. Photoallergie, fr. photoallergie. ALERTĂ s.f. „alarmă - alerte” 1958. Fr. alerte. Fam.: alert „vioi” 1943 < fr. alerte; alerta 1943 < fr. alerter,; alerteţe 1961 (var. alerteţă) < it. allertezza. ALES/DĂ s.f. (înv.) „lănţişor întrebuinţat la ceasornicele de buzunar sau ca podoabă în jurul gâtului - chaîne de montre, collier” 1931, var. alăsxdă, alisidă. Ngr. aXvaiSa. ALEST/ÎNCĂ s.f. (Mold.) „numele unei ţesături de bumbac - le nom d’un tissu en coton” 1850, var. alastmcă, alestmcă, halastâncă. Rus. cholstinka. ALZTU1 -57- ALFABFT ALEU1 s.n. (Trans.) „arvună - arrhes, gage” 1825, var. alău1. Magh. elo[penz]. ALEUR/T s.n. „rocă sedimentară neconsolidată - aleurite” 1962. Fr. aleurite. Fam.: aleur/tic 1972 < fr. aleuritique sau <— aleurit; aleurol/t s.n. „rocă sedimentară aleuritică, compactă” 1962 < fr. aleurolite. ALEUR0NĂ s.f. „substanţă proteică - aleurone” 1949. Fr. aleurone. Fam.: aleurometru 1949 < fr. aleurometre\ aleuronat s.n. 1957 < fr. aleuronate; aleuronic • 1957 < fr. aleuronique. ALEV7N s.m. „larvă de peşte - alevin” 1949. Fr. alevin. Fam.: alevinaj s.n. „îngrijire şi hrănire a puietului de peşte” 1949 < fr. alevinage. ALEXANDR/N adj. „care ţine de civilizaţia elenistică din Alexandria; vers clasic de 12 silabe -alexandrin” 1907. Fr. alexandrin, lat. neol. alexandrinus. Fam.: alexandrinism 1961 [fhos'. Fam.: amfibian adj., s.m. „batracian” 1961 < fr. amphibien\ autoamf/biu s.n. „automobil care se poate deplasa atât pe uscat, cât şi pe apă” 1962 <— auto-1 + amfibiu. AMFIB0L s.m. „mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicaţi hidrataţi de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu - amphibole” 1909. Fr. amphibole. AMFIBOLOG/E s.f. (lingv.) „enunţ ambiguu - amphibologie” 1757 (var. amfivologhia). Lat. neol. amphibologia, fr. amphibologie. Var. amfivologhia < ngr. atipocni, *apoca) SDLR. Et. nec. DA. Fam.: apucat s.n. 1717; apucătoare s.f. 1895; apucător 1643; apucătură 1681; mr. pripucari „a preîntâmpina” 1935; reapuca 1891 <— re2- + apuca. APUD prep. (indicaţie a unui citat preluat de la alt autor, nu din original - „apud”) 1978. Lat. neol. apud. APULI s.m. pl. „membrii tribului dacic situat în centrul Transilvaniei - membres du tribu dace de la Transylvanie centrale” 1988. Lat. neol. Apuli. APt/NE vb. [ar. apunire, apuneare] „a asfinţi - se coucher” 1561. Lat. apponere „a pune (alături, peste)” > „a pune jos”, sens păstrat în ar.: casă apusă „casă joasă”, cf. it., v.fr., fr., fr. dial., occ., v.sp., ptg. REW 551. , x t Fam.: apunător 1698 (var. apuitor); apws s.n. c.1500; apusean adj., s.m., s.f. 1765 <— apus; neapus „care nu trece” 1643. Cf. pwne. APUNTAMZsNT1 s.n. (înv.) „leafa - salaire” 1907 (pl. tantum apuntammte). Fr. appointements DA, CADE // It. appuntamento, fr. appointement SDLR. AR1 s.m. „unitate de măsură pentru suprafeţele de teren, egală cu 100 m2 - are” 1832. Fr. are. Dublet etim.: arie1. ARA [ar. arare1; mr. (ă)rari; ir. ara] vb. „a face brazdă în pământ cu plugul - labourer” 1561. Lat. arare, panrom. REW 508. Fam.: arabil 1868 < fr. arable, lat. neol. arabilis; arat1 s.n. 1872 ara TDRG, SDLR, CDER 357, DEX //Lat. aratus, -um CDDE 68; ar., mr. arat2 s.n. „plug” 1887, var. ar. aratru, mr. aratur, ărat < lat. aratrum, panrom. REW 602; aratoriu adj. „care slujeşte la arat” 1862 < fr. aratoire; arăr/t s.n. (înv.) „impozit” 1857; arător adj. [ar., mr.] 1582 < lat. aratorius sau <— ara; arătură [ar., mr.] 1551-1553 < lat aratura sau ara. ARAB adj., s.m. „care aparţine arabilor sau ţărilor arabe - arabe” c.l703-1705 (var. arav). Fr. arabe, lat. neol. arabus. Var. arav < slavon. Aravu, m.gr/'Apafios'. Fam.: arabă s.f. 1909; arabesc s.n. „ornament specific decoraţiei arabe” 1703 < it. arabesco, fr. arabesque; arabescă s.f. „arabesc” 1872 <— arabesc sau < fr. arabesque; arabic 1908 < fr. arabique DA, CADE, DEX //Lat. arabicus SDLR; arab/sm 1875 < fr. arabisme; arab/st 1975 < germ. Arabist; arab/stică 1975 < germ. Arabistik NŞDU sau arabist DEX; arabiza 1978 < fr. arabiser; arăbesc 1691-1697 (var. araviesc); arăbeşte 1870-1872 arăbesc sau <— arab; arăboaică 1975; panarab adj. 1988 < fr. panarabe; transarabic adj., s.n. 1988 < fr. transarabique. Cf. arap. ARAC1 s.m. „par folosit pentru susţinerea viţei de vie sau a unor plante agăţătoare - echalas” 1893, var. arag, harac, harag. Ngr. xaP<*Kl- Fam.: arăcel 1898 (var. hărăget); arăci 1683 (var. hărăci); arăc/t s.n. 1773 (var. hărăgit) *— arăci (var. hărăgi); dezărăcit s.n. (reg.) „scoaterea aracilor de la viţa de vie” 1875 <— arăcit; hărăceală 1885 <— hărăci (= arăci); hărăg/că (bot.; Mold.) „zorele” 1885 harag (= arac1). ARAC2 -117- ARAN ARAC2 s.n. „băutură spirtoasă, preparată din orez fermentat, amestecat cu zahăr şi cu nuci de cocos - arack” 1851. Fr. arack. ARAC3 s.n. (NV Trans.) „şanţ unde se scurge apa - fossee” 1833, var. aroc. Magh. ârok. ARAGAZ s.n. „maşină de gătit sau reşou care foloseşte gazul lichefiat - rechaud â butane” 1955. Rom. A.RA. (Asociaţia Româno-Americană) + gaz FCI 153 sauA.R. (Astra Română) + gaz DEX. ARAGONZiZA s.f. „dans de origine spaniolă - aragonaise” 1975. Fr. aragonaise. ARAGON/T s.n. „mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat, din care se fac obiecte ornamentale - aragonite” 1931. Fr. aragonite. ARAH/DA s.f. „alună americană - arachide” 1922. Fr. arachide. ARAHN/DĂ s.f. „animal nevertebrat din încrengătura artropodelor - arachnide” 1837. Fr. arachnide. ARAHNO/DA s.f. (anat.) „membrană mijlocie care înveleşte creierul şi şira spinării -arachnoide” 1955. Fr. arachnoide. Fam.: arahnoidită 1978 < fr. arachnoidite. ARALAC s.n. (înv.) „interval, luminiş - intervalle, clairiere” 1857. Tc. arahk. ARALIAC/iE s.f. (mai ales la pl.) „familie de plante dicotiledonate, arbori şi arbuşti -arialiacee” 1988. Fr. araliacee(s). ARAMA [ar.] s.f. „cupru - cuivre” 1440, var. (Ban.; înv.) arame. Lat. *aramen (= aeramen), panrom. REW 242. Fam.: arameturi (pl. tantum) „lucruri, podoabe de aramă” 1909; arăm# 1825; arămar 1683; arămărie1 „obiecte de aramă, atelier sau prăvălie de aramă” 1837 <— aramă; arămăr/e2 „meseria arămarului”1908 <— arămar; arămeasă (înv.) „un fel de măsură de capacitate” 1863; arămi 1691— 1697; arămie (Munt.) „vas de aramă” 1885 < bg. aranija DA (infl. de aramă), CADE sau aramă HEM 1468, CDDE 73, CDER 363, TDRG2; arămioară „ban mărunt de aramă” sf. sec. XVII <— aramă, probabil după slavon, mediniku DA; arămit s.n. 1908 *— arămi sau aramă; arămiu 1840; arămoi s.n. „căldare de aramă” 1939; arămos (rar) 1691-1697; arămui1 „arămi” 1871; arămi/i2 „arămiu” 1857; arămuit s.n. 1889 «— arămui1; dezarămire s.f. 1960 dez- + arămire. ARAMEAN adj., s.m., s.f „(persoană) care aparţine unei populaţii semitice nomade -arameen” 1975. Fr. arameen. Fam.: aramaic 1975 (var. arameic) < germ. aramăisch. ARAN s.m. „păianjen - araignee” 1656. Lat. neol. araneus. ARANJA -118 — ARĂTA ARANJA vb. „a pune în ordine - arranger” 1852. Fr. arranger. Fam.: aranjament 1836 < fr. arrangement; aranjat s.n. 1908; aranjator 1908; aranjoare s.f. 1922 <— aranjor; aranjor s.m. 1922 < fr. arrangeur; aranjui (înv.) 1836 < fr. arranger, rearanja 1988 re1- + aranja (după fr. rearanger). ARAP s.m. (înv.) „persoană care face parte dintr-o populaţie africană negroidă; arab - noir, arabe” 1587, var. harap. Tc. arap, bg. ( „aspect, chip” G. Giuglea, DR, 4, 1924-1926, 377-379. Fam.: arătanie 1885; arătare „nălucă” c.1500; arătat s.n. 1643; arătător1 adj. 1581; arătător2 s.n. (Trans.) „limbă de ceas” 1825 *- arăta (după germ. (Uhr)zeiger); arătătos (Trans.) „arătos” 1900, probabil arătat + arătos (contaminaţie) DA; arătăti/ră „indicaţie; nălucire” 1563; arătos 1698; arătoşie 1939 <— arătos. ARBALETĂ s.f. „armă de aruncat săgeţi sau proiectile, folosită în trecut - arbalete” 1958. Fr. arbalete. Fam.: arbaletrier 1961 < fi*, arbaletrier. ARBĂNAŞ s.m. „albanez - albanais” 1483 (antrop. Arbanaş). Bg. arbanas, sb. arbanas. Fam.: dalbănaş „albanez” 1880 arbănaş, probabil infl. de dalb. ARB/TRU1 s.m. „persoană desemnată pentru a judeca un diferend, un litigiu; persoană care arbitrează o competiţie sportivă - arbitre” 1762. Lat. neol. arbiter, fr. arbitre. Fam.: arbitra 1946 < fr. arbitrer; arbitraj 1832, var. arbitragiu < fr. arbitrage; arbitrai c. 1832 < fi*, arbitrai; arbitrar 1799 (var. arbitrariu) < lat. neol. arbitrarius, fi*, arbitraire; arbitrariceşte 1908 <— arbitrar; arbitru2 s.n. „voinţă proprie” 1871 (var. arbitriu) < fr. arbitre; var. arbitriu < lat. neol. arbitrium; rearbitra 1975 re- + arbitra; superarbitra 1896 super- + arbitra; superarbitru s.m. 1879 <— super- + arbitru1 (după fr. surarbitre); supraarbitra 1896 supra2- + arbitra sau supra2- + ^arbitru1; supraarbitriu s.n. 1868 <— supra2- + arbitriu (= arbitru2); supraarbitru s.m. 1879 supra2- + arbitru1 (după fr. surarbitre). ARB/U s.n. (reg.; înv.) „vergea de curăţat arme de foc - baguette de fusil” 1857 (var. alibxu2), var. (înv.) arbir. Tc. harbi ŞIO II/l, 24, DA, CADE, CDER 373, DEX, TDRG3 // Tc. harbi CDED II 543, HEM 1480, TDRG1; bg., sb. arbija SDLR. Fam.: arbiaş (dim.) 1900. ARBORE [ar. arbur(e); mr. arbur; ir. arbure] s.m. „copac; catarg - arbre” 1471 (antrop. Arbure), var. arbor, (reg.) arbure, (reg.; înv.) harbur. Lat. arbor, -em, cf. dalm., it., friul., fr., occ., cat., sp., ptg. REW 606. Sensul „catarg” după it. albero, fr. arbre. Fam.: arbora „a înălţa ceva drept ca un arbore; a ridica un steag” 1830 < fr. arborer, it. arborare; arboradă „ansamblul catargelor şi al vergilor unei nave” 1909; arboraş 1887; arborel 1909; arborescent 1859 < fr. arborescent; arborescentă 1908 < fr. arborescence; arboret1 s.n. (col.) 1822 < lat. neol. arboretum sau arbore; arboret* s.n. „partea de sus a catargului” 1909 < it. alberetto, infl. de arbore; arbor/col 1978 < fr. arboricole; arboricultor 1908 < fr. arboriculteur; arboricultură 1908 < fr. arboriculture; arborizat (despre roci) „care prezintă arborizaţie” 1840 < fr. arborise; arborizaţie (min.) „desen natural” 1908, var. arborizatiune < fr. arborisation; ar. arburet „pădure de stejar” 1906 < lat. arboretum, cf. it., sd., v.fr., sp., ptg. REW 607; ar. arburic (dim.) 1906; mr. arburimi „arboret” 1900; dezarbora „a demonta arborada unei nave” 1870 < fr. desarborer sau <— arbora; subarboret s.n. 1908 sub2- + arboret. ARB(7ST s.m. „plantă lemnoasă mai mică decât arborele - arbuste” 1850. Fr. arbuste, lat. neol. arbustum. Fam.: semiarbi/st 1966; subarbust 1898 sub2- + arbust. ARC - 120 - ARCH/T ARC [ar. arcu; mr. arc] s.n. „armă (primitivă) de aruncat săgeţi; porţiune dintr-o circumferinţă sau dintr-o linie curbă; organ metalic elastic al unei maşini sau al unui mecanism - arc” 1573-1583. Lat. arcuş, panrom. REW 618. Fam.: arcadă 1817 < fr. arcade; arcar s.m. (înv.) „persoană care lucrează sau vinde arcuri” c.l690 < lat. arcuarius sau arc; arcaş c.l650; arcat (rar) „arcuit” 1852 <— arc, după fr. arque DA // < lat. arc(u)atus CADE, SDLR; arcatură „şir de arcade” 1900 < fr. arcature; arcărie „cartier al arcarilor” 1715 <— arcar; arcăşel (dim.) 1840 arcaş; arcăş/e (înv.) „arta de a trage cu arcul” 1865 <— arcaş; arciş adv. (Buc.) „în bandulieră” 1870; arc/t adj. „arcuit” (Buc.) 1691-1697 <— arc TDRG3 sau <— *arc\ DA; arcos (înv.) „arcuit” 1705; arcu/ 1691-1697; arcuit s.n. 1908 +- arcui; arcuitor 1908 <— arcui; arcuitură 1862 <— arcui; arculeţ 1892; arcuş (muz.) 1691-1697; arc(u)ş bg. Arcer) P. Boerescu, LR, 50, 2001, 265-268; lat. acernum „din arţar” < acer HEM 1500; var. a lui arţar < lat. arcearius CDER 434; probabil it. acciario TDRG; it. acciaro şi acciarino SDLR; lat. acies, cf. it., sp., v.ptg. CDED I 15; et. nec. DA. ARC£RE s.f. (Buc.) „drum adâncit (în săpătură) făcut peste un deal - chemin creuse, sur une colline” 1939. Et. nec. ARCHEBI7ZĂ s.f. „veche armă de foc, asemănătoare cu puşca - arquebuse” 1862. Fr. arquebuse. Fam.: archebuzier 1862 < fr. arquebusier. ARCH/T s.m. (bot.) „jneapăn; viţă albă - genevrier; vigne blanche” 1825, var. archieft, archiş. Ngr. âpKevOos'. Var. archiş „jneapăn” archit cu substit. finalei ° // Rus. artys DA. ARCI0R -121- ARDENT ARCI0R s.m. (3 sil.) (Mold.) „numele unei plante neidentificate - nom de plante” 1889. Et. nec. DA // Poate dim. al lat. vulg. arce HEM 1758. ARCOSOLIUM s.n. „nişă funerară într-o catacombă - arcosolium” 1949. Fr. arcosolium. ARC0ZĂ s.f. „gresie bogată în feldspaţi - arkose” 1949. Fr. arkose. ARCTIC adj., s.n. „situat în regiunea Polului Nord; Polul Nord - arctique; le Pole Nord” 1705. Lat. neol. arcticus, ngr. apKTiKos\ fr. arctique. ARCUBAL/STĂ s.f. „arbaletă - arbalete” 1705. Lat. neol. arcuballista. Fam.: arcubalistar 1939 „soldat armat cu arcubalistă” < lat. neol. arcuballistarius. ARDAU adj., s.m. (N Mold.) „ardelean - transylvain”, (Trans.) „paznic de pădure - gardien de foret” 1893. Magh. erdo-ovo „paznic de pădure” Tamâs EW. Fam.: ardevan s.m. (Mold.) „ardelean” 1892. ARDE [ar. ardeare, ardire; mr. ardiri; ir. arde] vb. „a fi aprins; a da foc - bruler” c.1500. Lat. ardere (= ardere), panrom. REW 620. Fam.: ardeasca (Mold.) „dans ţărănesc în jurul focului” 1898 <— arde-cămeşa (nume de horă) ° // Et. nec. DA; ardei (bot.) 1615 arde HEM 1515, TDRG, DA, CDDE 78, CADE, SDLR, DEX // Lat. *ardiuus CDED 1,15; ardei# 1857 <— ardei; ardeiaş 1896 ardei; ardeică „ardei” 1887 <— ardei; ardeietwră 1896 ardeia; ard/şte „teren de pe care a ars pădurea” 1887; ardoare 1799 < fr. ardeur, lat. neol. ardor, -em; mr. ardos (despre ardei) „iute” 1935; ar. ardurie „usturime” 1905; ars s.n. „arşiţă” sf. sec. XVII; arsăti/ră „arsură” 1582 <— ars; arse s.n. pl. „jertfe” 1573-1583; arsoare (Ban.) „arşiţă” 1907'*— ars; arsură 1451 (top. Arsura) < lat. arsura, cf. it., sp. REW 682 sau ars; arşiţă 1675, var. arşeţă, arşiţă < lat *arsicia sau ars; arzăcios (rar) „inflamabil” 1870; arzător [mr.] 1577; arzătură [mr.] 1582 (Trans.) „arsură; (bis.) jertfa”; arz/me „căldură mare” 1907; arzoi (rar) „dogoritor; iute” 1857 <— arde HEM 1535, (posibil) DA, CDDE 78, TDRG3 // Probabil < tc. *arzii (formă redusă a lui arzulii) CDER 448; lat. arsonius CDED I 15; arzos (înv.) „arzător” 1683; arzuică „joc de copii” 1909; arzur/u (rar, înv.) „arzător; negru” 1649 <— arde CADE // <— arzuliu DA; dearde (rar, înv.) „a arde” 1889; mr. duard „ard peste tot” 1935. ARDELEAN adj., s.m. „(locuitor) din Transilvania, care aparţine Transilvaniei - de Transylvanie, transylvain” 1600. Top. Ardeal. ■ Fam.: ardeleana s.f. (cor. pop.) 1887; ardeleancă 1866; ardelenaş 1887; ardelencwţă 1908 <— ardeleancă; ardelenesc 1805; ardeleneşte 1805 «— ardelenesc sau ardelean; ardelenism 1975; ardelenuţă 1887 <— ardeleană (s.f. adj.f.) sau <— ardeleancă (cu substit. sufixului). ARDEN£Z s.m., s.f., adj. „persoană din Ardeni; rasă de cai mari, puternici, de tracţiune -Ardennais” 1962. Fr. Ardennais. ARDENT adj. „înfocat, pasionat - ardent” 1847. Fr. ardent, lat. neol. ardens, -ntis. Fam.: ardenţă „ardoare” 1975 ardent (cu substit. finalei). ARDEZIE - 122 - AREOPAG ARDEZIE s.f. „rocă aţgiloasă tare, care se întrebuinţează la acoperişuri, la confecţionarea tăbliţelor de scris etc. - ardoise” 1840, var. ardoază. It. ardesia CADE, TDRG2, DEX // Fr. ardoise, it. ardesia SDLR; după fr. ardoise DA. Var. ardoază < fr. ardoise. Fam.: ardezieră „carieră de ardezie” 1939 <— ardezie (după fr. ardoisiere). ARDOAN s.m. (3 sil.) (V Trans.) „un soi de struguri - sorte de raisin” 1890. Magh. (j)ărdăny Tamâs, EW // Magh. dial.jărgovâny HEM 1531; cf. iorgovană DA. Fam.: ardioaie (Haţeg) 1886, var. ardioane. ARETC adj. „(despre sol) lipsit de apă, uscat, arid - areique” 1949. Fr. areique. AREL s.n. (bot., Buc.) „genţiană- gentiane” 1862. Et. nec. DA, TDRG3 // Poate lat. arum (latifolium) HEM 1539. ARENA s.f. „loc circular acoperit cu nisip, rumeguş etc. din mijlocul unui amfiteatru sau circ -arene” 1770-1780. Ngr. apern, it. arena, fr. arene, lat. neol. arena. Dublet etim.: armă. ARENDA s.f „cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăţi - bail, ferme” 1737, var. arandă. Magh. arenda, pol. arenda, rus. arenda. Fam.: arenda 1818, var. (Trans.) arânda; arendar (înv.) „arendaş” 1845; arendaş 1772 arendă sau < magh. arendaş; arendaşă s.f 1939 <— arendaş; arendat s.n. 1908 <— arenda; arendator 1737, var. arendator <— arenda; arendator/e (înv.) „arendăşie” 1833 <— arendator; arendălu/ 1866 (var. arândălui) arendă sau < magh. dial. arendai Tamâs, EW; arendăşel 1908 <— arendaş; arendăşesc 1820 <— arendaş; arendăşişte 1908 arendăşesc sau arendaş; arendăş/ „a fi arendaş” 1906 <— arendaş; arendăş/e 1857 <— arendaş; arendăşit s.n. 1908 <— arendăşi; arendăş/ţă 1903 arendaş; arendăşoaică 1862 <— arendaş; arendăşoi (peior.) 1856 <— arendaş; arendu/ (înv.) „a arenda” 1817 <— arendă sau arenda; exarenda (înv.) „a arenda” 1889 <- ex- + arenda; subarenda 1900 sub2- + arenda; subarendaş 1958 — sub2- + arendaş; subarendator 1900 <— sub2- + arendator; subarendă sub2- + arendă 1900. Cf. orandă. AREOLĂ s.f. (anat.) „suprafaţă de piele diferit colorată de cea a tegumentelor din jur -areole” 1908. Fr. areole, lat. neol. areola. Fam.: areolar (mat., anat.) 1908 < fr. areolaire; areolat (anat.) 1898 <— areolă (după fr. areole); areolog/e (lingv.) 1961 < fi*, areologie. AREOMETRU s.n. „aparat care serveşte la determinarea densităţii unui lichid sau a concentraţiei unei soluţii - areometre” 1813. Fr. areometre, germ. Arăometer. Fam.: areometric 1871 < fr. areometrique DA, DEX // <— areometru SDLR; areometr/e 1871 < fr. areometrie DA,CADE, DEX // areometru SDLR; gr. apaiofierpiaUA. AREOPAG s.n. „consiliu şi tribunal suprem din Atena antică - areopage” 1570 (var. ariopag). Fr. areopage, lat. neol. areopagus. Var. ariopag < slavon, ariopagu. Fam.: areopag/t s.m. 1691-1697 (var. areopaghitean) < fr. areopagite;yax. areopaghitean < ngr. apeonayL rr/s\ lat. areopagita. AREOST/L - 123 - ARGĂS7 AREOST/L s.n. (arhit.) „colonadă spaţiată - areostyle” 1908. Fr. areostyle. AREST s.n. „deţinere sub pază legală a unei persoane - arrets, emprisonnement, detention” 1728, var. (Trans.) areşte, areşti, ariştă, arişte. Germ. Arrest, it. arresto, rus. arest. Var. arişte < magh. ârest(om), ărist(om), infl. de derivate cu suf. -işte. Fam.: aresta 1763; arestant s.m. 1788 < germ. Arrestant; arestantă s.f. 1909 <— arestant; arestat s.n. 1908 aresta; arestaţie „arestare” 1909 < fr. arrestation; arestălui (Trans.) 1787 (var. areştelui) <— arest sau <— aresta sau < magh. ărestăl; arestu/ 1838 <— arest sau aresta (după fr. arreter). ARET1 s.n. (Mold.; înv.) „pază (armată), apărare - garde (militaire), defense, rempart” 1667-1669. Et. nes., probabil pol. (na) ret ( < germ. Rettel, retten, cf. ceh. reta) ° // V.sl. na reti, probabil prin intermediul ucr. aretj, cf. pol. rat, ret CDER 385; lat. arreptum < reptum HEM 1557; et. nec., poate din arăt < arăta şi aret (< arie + -et, ca prejmei) DA; et. nec. TDRG. ARET2 s.n. (Ban., Trans., Buc.) „preajmă - parage, alentours” 1818, var. aret1. Et. nec. // Lat. halitus „suflare”, cf. it. cors., V. Bogrea DR, 1, 1920-1921, 257, SDLR, păstrat numai în rom. REW 4004a; lat. recte, erecte LB; magh. erret < erre it „de această parte” HEM 1543; et. nec. TDRG. AR£T3 s.n., în sintagma câine de ~ „câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zăreşte vânatul - arret” 1978. Fr. arret. Fam.: aret# 1988 < fr. arreter. ARETE [ar. areate; mr. (a)reati; ir. aret4, arete] s.m. (Ban., Tran^., N Mold.) „berbec de prăsilă - belier” 1567-1568. Lat. aries, -etern, cf. dalm., it. dial., occ., fr. dial. REW 645. Fam.: areţar (Ban., Haţeg) „paznic de berbeci” 1895*— pl. areţi al lui arete\ arioi2„grup de oi despărţit de turmă” 1931 <— arete (cu substit. finalei). ARETJ [ar. (a)reu] s.m. (bot.; Ban., Olt., Munt.) „laptele-câinelui - Reveille-matin” 1862, var. arieu, anu. Lat. aureus „de aur, de culoarea aurului”, R. Todoran, CL, 33, 1988, 30-33 // Refăcut din arior (= alior) „laptele câinelui; chimen” HEM 1675; et. nec., cf. alior DA. Fam.: alior s.m. „plantă care conţine în tulpină şi în frunze un suc lăptos, otrăvitor” 1783, var. aior1, aleor, aleur, (Trans.) arior areu R. Todoran, CL, 33, 1988, 30-33 // Lat. aureolus CADE, CDER 208, DEX; lat. helleborus HEM 890, SDLR; lat. allium LM; et. nec. DA, TDRG. ARGAT s.m. „servitor, angajat (în trecut) pentru diverse munci - valet de ferme” 1654. Bg. argat(in), ngr. apyâTqs' (= epyârrfs). Fam.: argată s.f. 1654; argăţel 1866; argăţesc 1885; argăţeşte 1908 <— argătesc sau <— argat; argăţi 1815; argăţ/e 1863; argăţ/me 1863; argăţ/t s.n. 1908 argăţi. ARGAS/vb. „a tăbăci - tanner” 1688, var. arghisi. Ngr. apydCio(aor. ăpyaaci). Fam.: argăsar 1862 argăsitor (cu substit. sufixului) Mărgărit, CES, 30; argăsăr/e1 „meseria de argăsar” 1862 <— argăsar; argăsăr/e2 „atelierul argăsarului, locul unde se argăsesc pieile” 1870 argăsar sau <— argăsi; argăsăr/ţă 1908 argăsar; argăseală c.l650, var. arghiseală; argăs/t s.n. 1908; argăsitor s.m. „tăbăcar” 1691-1697; argăsitor/e „loc unde se argăsesc pieile” 1909 <— argăsitor; argăsitură 1862. ARGEA - 124 - ARG/NT ARGEA s.f. (Mold., Munt.) „război de ţesut; construcţie rudimentară în care se aşază, vara, războiul de ţesut; boltă a unei clădiri - metier â tisser; baraque ou l’on met le metier â tisser pendant Tete; ferme (d’un toit)” 1604 (top. Argea). El. de substrat, cf. maced. OCpyeXXa, cimerian dpyiXXoL „locuinţă sub pământ”, trac dpyiXog „şoarece”, Hasdeu, IC, II, 46-52, HEM 1579-1580, TDRG, Densusianu, HLR, I, 35, Philippide, OR, II 696-697 (cf. alb. ragal „colibă”), C. Giuglea, DR, 3, 1922-1923, 608 (autohton), Rosetti, ILR, 244, 739, 741 (cf. alb. gheg. ragal, maced. ăpyeXXa„colibă”), C. Poghirc, ILR, II, 328 (cuv. maced., probabil de orig. traco-frigiană), Russu, ER, 252, Brâncuş, VA, 30-31 // Gr. epyăXoiov CDED II 636; lat. *ergatella (< ergata) Giuglea, DR, 10, 1941, 409^11; lat. argella „lut” sau lat. arca „cutie” LM; cf lat. argilla, ngr. apyaXeios\ v.gr. epyaXeîov „război de ţesut”, alb. argali „război de ţesut” SDLR; tc. arca sau corespondentul lui cuman, sau tăt. CDER 390; et. nec., cf. tc. argea „cutie” DA; et. nec. DEX. Fam.: argeluşă (dim.) 1941; argelwţă (dim.) 1909. ARGENTINIAN adj., s.m., s.f. „(persoană) care aparţine Argentinei sau populaţiei ei; din Argentina - argentin, Argentin” 1881. Top. Argentina. Fam.: argentiniancă 1988. ARGEŞEAN adj., s.m. „(persoană) din judeţul Argeş - du departament d’Argeş” c.1783. Top. Argeş. Fam.: argeşeancă 1988. ARGH/sLĂ s.f. (Ban.) „herghelie - haras” 1896. Sb. ergela, erăela. Fam.: arghelar „herghelegiu” 1893; argheleg/u „herghelegiu” 1900. ARGHEZIAN adj. „referitor la Arghezi - appartenant au poete Arghezi, â la maniere d’Arghezi” 1937. Antrop. Arghezi. ARGHIROFIL/E s.f. „lăcomie de bani - avidite d’argent” c.1780. Ngr. apyvpocpiXLa. Fam.: arghirof/1 1930 <— arghirofilie (der. regresiv) sau < ngr. apyvpoopL({i)i. ARTOS s.n. „pâine pentru împărtăşanie - pain benit, pain consacre” 1679. Ngr. ăpros'. ARTRITA s.f. „boală care se manifestă prin inflamarea articulaţiilor în urma unei infecţii microbiene - arthrite” 1830 (var. artntis). Ngr. apdpiTLS; lat. neol. arthritis, fr. arthrite. Fam.: antiartr/tic 1978 < fr. antiarthritique; artritic 1829 < ngr. apOpiTiKos, lat. neol. arthriticuş, fr. arthritique; artrit/sm 1909 < fr. arthritisme; osteoartrită 1965 < fr. osteo-arthrite; periartrită 1966 < fr. periarthrite; poliartrită 1957 < fr. polyarthrite. ARTROPOD s.n., adj. (mai ales la pl.) „încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice şi articulate, şi cu schelet extern, chitinos -arthropode” 1909. Fr. arthropode(s). ARTROZĂ s.f. „boală articulară cronică - arthrose” 1961. Fr. arthrose. Fam.: amfiartroză 1975 < fr. amphiarthrose; artrografie 1978 < fr. arthrographie, engl. arthrography; artrologie 1978 < fr. arthrologie, engl. arthrology; artropatie „boală articulară” 1975 < fr. arthropathie, engl. arthropathy; artrozic 1978 < fr. arthrosique; coxartroză 1978 < fr. coxarthrose; diartroză 1964 < fr. diarthrose; disartroză 1969 < fr. dysarthrose; discartroză 1969 < fr. dyscarthrose; lombartroză 1966 < fr. lombarthrose; neoartroză 1978 < fr. neo-arthrose; pseudartroză 1965 < fr. pseudarthrose; sinartroză 1843 < fr. synarthrose. ARTUT adj. (Trans., rar, suspect) „isteţ, sfătos - astucieux” 1906. Et. nec. // Probabil lat. astutus, prin contaminare cu argutus, cf. it. REW 751; probabil lat. *artutus < artus „membru” DA; < lat. ars, -tem REW 679; probabil o deformare locală a săs. hart CDER 442. ARŢAR1 s.m. „arbore cu lemnul alb şi tare, rezistent, cu frunze opuse şi fructe aripate, înrudit cu paltinul - plane” 1759, var. (suspect) arce&r, (suspect) arcer2, atar, harţar. Et. nes., probabil înrudit cu lat. acer (CDED I 17, SDLR), cf. sicii, azzaru, arzaru „arţar” LEI I, 363, poate printr-un intermediar lat. *arcearium (< lat. *arce < *acre < acerem „arţar”, cf. sp. arce) Burlă, Studie, 137, HEM 1758, PEW 131 (dar metateza în sp. pare a fi mai nouă, cf. Corominas, DCELC) // Poate lat. acer arborem, cf. fr. erable TDRG; lat *ericearius (< ericius „arici”) P. Boerescu, LR, 50, 2001, 263-265; lat. *arcearius, legat de lat. arcuş CDER 434; el. de substrat, Ivănescu, ILR, 260; et. nec. DEX. Fam.: arţăraş 1885; arţărel 1888. ARŢAR2 s.n. (Ban.) „stână mică - petite bergerie” 1885. Et. nec. DA, TDRG3// Probabil din areţar (<— arete) HEM 1759, cf. altar „scrin” DA. ARfTMĂ -138- ARZ ARJ7MĂ s.f. (bot.) „rodul-pământului - gouet tachete” 1870. Lat. neol. arum (maculatum). ARUNCA [ar. aru(n)care; mr. ru(n)cari] vb. „a azvârli -jeter” c.1500. Et. nes., probabil ° lat. eruncare „a smulge buruienile” CDED I 17, TDRG, CADE, SDLR, CDER 443, DEX, cf. it. dial., fr. dial. REW 2908 sau (mai puţin probabil) auerruncare „a alunga un rău” LB, PEW 132, DA. Fam.: arunc s.n. (Trans.) „impozit” 1900 (der. regresiv); aruncat s.n. 1845; aruncător adj., s.m., s.n. c.l650; aruncătură [ar.] 1561; aruncături (despre lemn) „a putrezi parţial” 1909 <— aruncătură. ARUSP/CE s.m. „preot etrusc sau roman care ghicea în măruntaiele victimelor - haruspice” 1909, var. aruspice. Lat. neol. haruspex, haruspicem, fr. (h)aruspice. AR VAN/T, -Ă s.m., s.f., adj. (înv.) „albanez - albanais” 1909, var. alvamt. Ngr. Apf3amTT]S', AX^auiiTis\ Cf. arnăut. ARVAT1 s.m. (înv.) „croat - croate” c.1710. Slavon, charvatu. Cf. croat. ARVAT2(iht.; Ialomiţa) „obleţ - ablette” 1887. Et. nec. ARVĂ1 s.f. (Dobr.) „numele unui dans popular - nom d’une danse populaire” 1886. Et. nec. ARVELE s.f. pl. (rar) „conuri de brad - cones de sapin” 1893. Et. nec. DA, CDER 445 // Din rădăcina preromană *arw- Hubschmidt, Praeromanica, 32-33; poate cuvânt savant introdus de farmacişti Giuglea, CR, 234. ARVt/NA s.f. „acont - acompte” 1593 (var. arăvonă), var. aravonă, arvomă, arvonă, ravună. Ngr. appaptjvdş)- Var. ravună < bg. dial. ravona. Fam.: arăvonisi 1682< ngr. appa^ojUCa) (aor. appa/3oji/iaaj, arvun1 „arvună” 1682 (var. aravon, arăvon), var. aron2, arvon1 (der. regresiv); arvuna 1852; arvuni 1682 (var. aravom, arăvoni), var. arvom; arvunit s.n. 1909, var. arvonit <— arvuni; arvunitor 1909, var. arvonitor <— arvuni. ARVf/NE s.m. (înv.) „o specie neprecizată de arbori - nom d’arbre” 1885, var. arvânt, arvon2, arvun2, (i)arvdJit. Et. nec. DA // Probabil v.sl. javor „platan” V. Bogrea, DR, 2, 1921-1922, 441; v.sl. *arvon, *0avorn N. Drăganu, DR, 5, 1927-1928, 328-329; lat. *laurentum HEM 1790. Fam.: arvunei 1886. ARZ s.n. (înv.) „plângere adresată de către domnii şi boierii români sultanului sau marelui vizir - reclamation adressee par les princes regnants ou par les boîards roumains au sultan ou au grand vizir” 1675, var. harz. Tc. arz. Fam.: arzihal „petiţie” 1675 (var. arzahal), var. arg(h)ihal, arzehsd, arzaved, (h)arzoved, arzuhdd < tc. arzihal, arzoval, arzuhal\ arzmahzar „petiţie” c. 1714 (var. argimagzar), var. armazw, arzmarzar, arzumazar < tc. arzimahzar, arzimahzar, arzumahzar. ARZUL/U - 139- ASCENSIt/NE ARZUL/U adj. (rar) „arzător, vioi, focos - ardent, brulant, vif’ 1777. Tc. arzulu infl. de arde DA, CDER 448 // arde CADE. Fam.: arzui „ardent, vioi” 1939, după albăstrui, albui, gălbui, verzui etc. AS s.m. „monedă romană de aramă sau de bronz; carte de joc cu valoarea maximă; persoană care se distinge într-un domeniu - as” 1691-1697. Lat. neol. as, assem „unitate monetară”, ngr. ăaos' „carte de joc”, it. asso, fr. as. ASAB s.m. (înv.) „soldat din armata Imperiului Otoman - soldat dans l’armee de l’Empire Ottoman” 1479 (var. azap2), var. (Trans.) hăzap, pl. (înv.) azapizi. Tc. azap, (înv.) azab. Var. hăzap „mâncău” < magh. azap, sb. azap. Var. pl. azapizi < ngr. aCamSes'. ASALT s.n. „atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui obiectiv - assaut” c.1780. It. assalto DA, CADE, SDLR, CDER 451, DEX, TDRG3 // şi fr. assaut SDLR. Fam.: asalta 1834 < it. assaltare DA, CADE, SDLR, DEX // <- asalt HEM 1794-1795, CDER 451. ASAMBLA vb. „a reuni, a îmbina - assembler” 1943. Fr. assembler. Fam.: asamblaj 1949 < fr. assemblage; asamblor s.m., s.n. 1978 < fr. assembleur; dezasambla 1978 < fr. desassembler. ASANA vb. „a înlătura surplusul de ape dintr-o regiune - assainir” 1899, var. (Trans.) sandi'. Fr. assainir. Var. sana < lat. neol. sanare sau după germ. sanieren. Fam.: asanator s.m. 1909. AS AS/N s.m., s.f., adj. „(persoană) care omoară premeditat pe cineva; ucigaş - assassin” 1801, var. asasen. Fr. assassin, it. assassino. Fam.: asasina 1840 < fr. assassiner; asasinant 1939 < fr. assassinant; asasinat s.n. 1845 < fr. assassinat; asasinator 1909 asasina; asasin/e s.f. (Trans.; înv.) „asasinat” 1788. ASAUL s.m. (Mold.; înv.) „grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni) - grade militaire (chez Ies Cosaques de Zaporojie)” 1675. Ucr. asaul HEM 1801 // Ucr. asaul, rus. esaul, tăt., tc. yasaul SDLR; tăt., tc. yasaul sau rus. asaul DA; tăt. asaul CDER 453, TDRG3; tc. yasaul TDRG1, CADE. ASCAR/D s.m., s.n. „limbric - ascaride” c.1810 (var. ascaride). Fr. ascaride. Var. ascaride < lat. neol. ascaris, -idem. Fam.: ascar/dă 1806-1808 < lat. neol. ascarida; ascaridioză 1962 < fr. ascaridiose. ASCA s.f „celulă producătoare şi purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci - asque” 1949. Fr. asque. ASCENDENT adj., s.m., s.n. „urcător; rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară; autoritate morală - ascendant” 1857 (var. ascendant), var. ascendente. Fr. ascendant, lat. neol. ascendens, -entem. Var. ascendente < it. ascendente, lat. neol. ascendens, -entem. Fam.: ascendenţă 1875, var. ascendmtă < fr. ascendance DA, CADE, DEX // <— ascendent SDLR. ASCENSIfTNE s.f. „urcare - ascension” 1862. Fr. ascension, lat. neol. ascensio, -onem. Fam.: ascensional 1926 < fr. ascensionnel CADE, DEX // şi ascensiune SDLR; ascensor s.n. 1868 < fr. ascenseur. ASCET - 140 - ASCUMA ASCET s.m. „pustnic, sihastru - ascete” 1682 (var. aşchii), var. aschet. Fr. ascete. Var. aschet, aschit < ngr. aaKTjrqs'- Fam.: ascetă s.f. 1682 <— ascet; ascetic 1822 < fr. ascetique, lat. neol. asceticus; ascetism 1846 < fr. ascetisme DA, CADE, CDER 455, DEX, TDRG3 // <— ascet SDLR; asceză 1966 < fr. ascese\ aschitac „ascet” 1683 <— aschit (=? ascet), infl. de ngr. atJKTjTiKo,aschitean „ascet” 1652 *— aschit (= ascet). ASCHER s.m. (înv.) „corp de oaste otomană - armee ottomane” c.l780 (var. aschcriu), var. (Mold.) aşcheriu. Tc. asker. Fam.: ascherl/u (înv.) „soldat turc” 1774 < tc. askerlu ŞIO II/2, 9, TDRG1, DA // Tc. asker CADE, TDRG3; tc. askeri „milităresc” SDLR. ASCHIMODIE s.f. „persoană foarte urâtă - une personne tres laide” 1978. Ngr. aaKTjfidSa (= aaxrffjaSa). ASC/DIE s.f. „clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac - ascidie” 1939. Fr. ascidie. Fam.: asc/diu s.n. „ascidie” 1939 < fr. ascidium (= ascidie) sau n. analogic. ASC/TA.s.f. „acumulare de lichid în peritoneu - ascite” 1931. Fr. ascite. Fam.: ascitic 1975 < fr. ascitique. ASCLEPIAD adj., s.m. „(vers antic) format dintr-un sppndeu (sau troheu), doi (sau trei) coriambi şi un iamb - asclepiade” 1909. Fr. asclepiade, lat. neol. asclepiadeus. ASCLEPIADĂ s.f. (bot.) „iarba-fierului - asclepiade” 1939 Fr. asclepiade. ASCOMICETĂ s.f „clasă de ciuperci care se caracterizează prin înmulţirea cu spori produşi de o ască - ascomycete” 1949. Fr. ascomycete. ASCORBIC adj., în sintagma acid- „numele ştiinţific al vitaminei C - ascorbique” 1949. Fr. ascorbique. ASCULTA [ar. ascultare; mr. scultari; ir. (a)scutâ\ vb. „a-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot; a lua în consideraţie cele spuse de cineva - ecouter” c. 1500. Lat. ascultare (= auscultare), panrom. REW 802. Fam.: ascultat s.n. 1581 asculta DA // < lat. ascultatus CDDE 96; ascultăciune (înv.) 1818; aS'Cultămdnt (înv.) „ascultare, supunere” 1563-1583; ascultăreţ 1818; ascultătoare s.f. „loc de unde se poate asculta” 1870; ascultător [ar.] adj., s.m., s.f. 1563-1583; ascultătură 1563; ascultoi adj., s.m. „ascultător, supus” 1640; neasculta 1688 <— neascultare sau <— neascultător (fer. regresiv); neascultare 1620 ne- + ascultare; neascultător 1843 ne- + ascultător,; neascultoi 1673 <— rom. *ba, pl. bale) HEM 2375, TDRG, DA, CDDE 129, CADE, SDLR, CDER 639, DEX, panrom. REW 853 // Sb. bale CDED II 7. Fam.: bălăcii/ne s.f. (Trans.) „trivialitate, vorbe murdare” 1931; bălă/2 „a face spume la gură” 1931; bălos [ar., mr.] c.1650; băloşa „a-i curge balele” 1870 <— bălos; băloşd (bot.) 1906 <— bălos; băloşi „(despre vin, zeamă de varză etc.) a deveni bălos” 1955 <— bălos; dezbăloşa 1870 bălos sau <— băloşa\ îmbăia „a umple de bale” 1570; îmbălăcări „a îmbăia” 1825 <— îmbăia + bălăcări (contaminaţie); îmbălăcăritwră 1825 <— îmbălăcări; îmbălătwră 1620 <— îmbăia; îmbălora 1892 <— bale CDDE 129, CADE, CDER 639 sau îmbăia DA; îmbălori 1900 îmbălora; îmbăloşa [mr. mbălăşes] „a se umple de bale” 1907 <— îmbăia + bălos (contaminaţie) DA sau <— bălos °. BALEIAJ s.n. „eliminare forţată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor - balayage” 1949. Fr. balayage. BALENĂ s.f. „mamifer acvatic de mari dimensiuni - baleine” 1805. Fr. baleine, it. balena, lat. neol. balaena. Fam.: balenar s.m. 1931; balenieră 1912 < fr. baleiniere. BALERCĂ s.f. (Mold., Buc.) „butoi mic - baril, petit tonneau” 1675, var. balircă, bănică. Ucr. barylka. Fam.: balercuţă 1898. BALER/NĂ - 181 - BAL/ZĂ BALER/NĂ s.f. „dansatoare de balet - ballerine” 1837. Fr. ballerine, it. ballerina. Fam.: balerin 1958 < fr. ballerin, it. ballerino. BALET s.n. „dans artistic executat după o compoziţie muzicală - ballet” 1802. Fr. ballet, it. balletto. Fam.: balet/st 1862 <— it. ballettista; balet/stă 1910 < it. ballettista DA // balet CADE, DEX. BALG/U s.m. (înv.) „turc care cumpăra miere pentru a aproviziona Poarta Otomană - Turc qui achetait du miel dans Ies Principautes Roumaines pour en approvisionner la Sublime Porte” 1631. Tc. balei. Fam.: balgi-başa s.m. „trimisul Porţii pentru strângerea tributului de miere şi ceară”, var. balci-başa 1675 < tc. balci-başi\ balgi-başlâc s.n. „tribut de miere care se dădea sultanului şi (în Mold.) hanului tătarilor”, var. balci-başlâc, balci-beşhc, ba(l)gi-beşlic c.1710 < tc. balci-başhk\ var. balci-beşlic, ba(l)gi-beşl\c <—balgi-başlâc, probabil infl. de beşliu. BALHZ/I s.n. „mocirlă - boue, marecage” 1898. Et. nec. // Tc. *baluhlu (< baluha) Philippide, OR, 2, 376. Cf. bâhli, bulhac. BAL/C s.m. (Ban., Trans.) „student începător - etudiant debutant” 1934. Magh. balek E. Petrovici, CL, 8, 1963, 293 // Ţig. balih „purceluş” DEX. Fam.: balică 1934. BALIE s.f. (Mold., Buc.) „vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor - auge ou baquet â laver la linge, cuvier” 1892. Ucr. balija TDRG, DA, CADE, SDLR, DEX // şi pol. balia CDER 645. Fam.: băliuţă 1892 (var. baleuţa). BALIEMEZ s.n., s.m. (înv.) „tun de calibru mare - mortier, canon de gros calibre” 1675, var. balghemez, balimez, banimez. Tc. balyemez. BALIGĂ [ar., mr.] s.f. „excrement de animale mari; băligar - excrements de betail, crotte, bouse” 1649, var. balegă. El. de substrat, cf. alb. bajge, bajgele, balge, bagel, bagje, bag(e)le, balege, balige „excrement de animale mari” Rosetti, ILR, 245, 581, Russu, ER, 257-258, Brâncuş, VA, 34-35 // It. dial. bagola (< lat. baca „bob”) Meyer, Indogermanische Forschungen, 6, 1896, 116 (apud DA); tăt. balgas, balgas HEM 2384; sb. balega CDED II 7; lat. *belligus (< bellua) G. Pascu, „Arhiva”, 17, 1906, 268; cf. ser. balega, alb. balge TDRG, DEX; et. nec. DA, CDER 646. Fam.: mr. ^mbalig „a băliga” 1935; băliga [ar., mr.] c.1650 (var. bălega); băligar1 s.m. (entom.) 1903; băligar2 s.n. „(grămadă de) baligă” 1905, var. bălegar; băligat s.n. 1895 <— băliga; băligăra „a se băliga” 1931 băligar2; băligau s.n. „grămadă de baligă” 1931; băligos 1515 (antrop. Bălegoş); băligi/ţă 1873, var. băleguţă; îmbăliga 1814, var. îmbălega. BAL/STĂ s.f. „maşină de război folosită în Antichitate la aruncarea de proiectile - baliste” 1853. Fr. baliste, it. bal lista, lat. neol. ballista. Fam.: balistic 1910 < fr. ballistique, it. ballistico; balistician 1966 < fr. ballisticien; balistică 1840 < fr. ballistique, it. ballistica\ pirobalistică 1966 < fr. pyrobalistique. BALIVERNĂ s.f. „vorbă lipsită de importanţă - baliverne” 1911. Fr. baliverne. BAL/ZĂ s.f. „semnal care indică poziţia unui punct topografic - balise” 1840. Fr. balise. BALMOŞ -182- BALTAG Fam.: baliza 1871 < fr. baliser; balizaj 1931, var. balizagiu < fr. balisage; balizor 1978 < fr. baliseur; radiobaliza 1978 < fr, radiobaliser sau <— radio- + baliza; radiobalizaj 1978 < fr. radio balisage; radiobaliză 1954 < fr. radiobalise. BALMOŞ s.n. „mâncare ciobănească făcută din mălai şi caş de oaie, fiert în lapte sau în unt etc. - mets paysan fait de fromage doux de brebis et de farine de mais, cuit dans du lait” 1634, var. balmoş, balmăg, balmăj, balmăş, balmeş, balmug, balmuş, halmej. Et. nec. // Magh. bâlmos CDED II 478, SDLR, DA (probabil), TDRG (cf.), DEX (cf.); creaţie expresivă, probabil infl. de valma, valmeş CDER 694; peceneg., cuman. (cf. giagataic bulamuk, bulamac) HEM 2389. Fam.: balam/ş-balnu/ş s.n. „balmoş; talmeş-balmeş” 1931 <— balmuş (= balmoş), precedat, poate, de balamuc, cf. şi halamuşte „mulţime” °; bălmăjeală „zăpăceală” 1955 <— bălmăji; bălmăji c.l700 „a încurca, a zăpăci, a ameţi”, var. bălmăşi, bălmoji, bălmoşi, bălmugi, bolmoji; bălmăjitor c.l700 <— bălmăji; bălmăjitură 1825 <— bălmăji; bolmoajă 1899 *— bolmoji (= bălmăji); îmbolmăj/ 1910 <— bolmoji. BALNEO- el. de comp. „referitor la băi - balneo”. Lat. neol. balneum. BALNEAR adj. „referitor la băile curative - balneaire” 1868. Fr. balneaire. BALNEOLOG/E s.f. „ramură a medicinii care studiază acţiunea profilactică şi curativă a apelor termale sau minerale şi a nămolurilor - balneologie” 1853. Fr. balneologie. Fam.: balneolog s.m. 1955 balneologie (der. regresiv); balneologă s.f. 1955 balneolog; balneologie 1955 < fr. balneologique. BALON s n „aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai uşor decât aerul; impermeabil - ballon” 1793. Fr. ballon, germ. [Luft]ballon, Ballon[seide]. Fam.: balona 1939 < fr. balloner; balonaş 1931; balonat adj. 1910 < fr. ballone; balonet 1949 < fr. ballonet; balonzaid 1966, var. balonzddde < germ. Ballonseide. BALSA s.m. invar, „lemn foarte uşor provenit dintr-un arbore tropical - balsa” 1957. Fr. balsa, sp. balsa. BALSAM s.n. „suc gros şi parfumat extras din răşini sau din alte substanţe vegetale, folosit ca preparat aromat şi curativ - baume” 1642, var. balzam, bdlzam. Slavon, balsamu, lat. neol. balsamum, it. balsamo, germ. Balsam. Fam.: autobalsam 1988 auto-1 + balsam; balsamat s.n. 1910 <— balsama; balsam/nă (bot.) 1820 (var. Trans. balzamină) < germ. Balsamine, fr. balsamine; balsamic c.l832 < fr. balsamique, it. balsamico II <— balsam CDER 650; balsam/u 1900, var. balzamiu; balsamu/ 1837; bălsăma 1872, var. balsama; bălsăm/ 1863; îmbălsăma 1872 <— balsam, după fr. embaumer, it. imbalsamare; îmbălsămi (rar) 1958 balsam sau <— îmbălsăma. BALTAG s.n. „topor cu coadă lungă - hache d’armes” 1624 (var. baltac), baldac, băltag1. Tc. balta (probabil infl. de ciomag °); cf. tc. balta TDRG, DEX // şi tc. baltak, baltag CDED II 546, SDLR; tc. baltak DA, CADE, CDER 653; cuman. *baltaq, *baltag HEM 3066. Fam.: baltag/u „soldat în garda s'araiului” 1693 < tc. baltaci; băltăgaş 1873; băltăgel 1885 (var. băltăcd). BALTĂ -183- BAMBAR/E BALTĂ s.f. „întindere de apă stătătoare - amas d’eau dormante” 1334 (top. Bald). El. de substrat, cf. alb. balte „nămol, noroi, mocirlă” DA, CDER 652 („ipoteza autohtonă pare a întruni cele mai multe probabilităţi”), Russu, ER, 258-259, Brâncuş, VA, 35-37, Mihăilă, CELR, 63-64 // Probabil alb. balte Densusianu, HLR, I, 277; v.sl. blato CDED II 8, HEM 2401, TDRG, CADE, DEX (probabil). Fam.: băltac s.n. 1830; băltan s.n. (V Munt.) „baltă” 1939; băltăci „a se strânge la un loc, formând o baltă” 1868 băltac HEM 3069, DA, CADE, TDRG2 // <— baltă CDER 652; <— băltoacă SDLR; băltărau „mocirlă” 1893 băltărie (cu substit. finalei); băltăreasca (cor. pop.; Dolj) top. Băltăreşti DA // <— * Băltăneasca *băltan HEM 3073; băltăreţ 1789 <— baltă TDRG, DA, CADE, CDER 652 // <- *băltan HEM 3072; băltărez „băltăreţ” 1896 <- băltăreţ (cu substit. sufixului); băltărie „băltiş” 1898; băltau „baltă mare” 1862; bălti1 1894, var. bălţi2; băltică 1898; bălticea 1898 (var. băltecea) băltică sau <— bălticică (cu substit. sufixului); bălticică 1872 (var. băltecică) <— baltă sau <— băltică; băltig „mlaştină” 1893; băltină „loc mocirlos lângă un râu” 1672 <- baltă HEM 3075, CDER 652 //v.sl. blatina, infl. de baltă DA, CADE; băltiş 1868; băltiţă 1751; băltoacă 1857, var. băltoagă; băltoc 1893 (der. regresiv); băltoi 1875; băltos 1769; băltucă 1898; băltui „a inunda” 1825; băltuială 1898 băltui; băltuit s.n. 1910 băltui; băltwţă 1814. BALTIC adj. „referitor la regiunile limitrofe Mării Baltice - baltique” 1701. Fr. baltique, it. baltico. BALŢ [ar.] s.m., s.n. „laţ; voal de mireasă - lacet; voile de mariee” 1806. Lat. balteus, cf. it., ret., occ., cat., sp., ptg. REW 919. Fam.: bălţă „oaie neagră cu gâtul alb” 1910 <— bălţat(ă); bălţa 1873 balţ, CDED I 2, HEM 3084, CDER 651 sau <— bălţat DEX // < lat. baltiare LM; bălţat adj. 1425 (top. Bălţaţi) < balteatus DA sau <— bălţa HEM 3084; bălţătură 1849 bălţa; bălţăţel 1898 <— bălţat; bălţi1 „(despre o funie întinsă) a se slăbi în partea din mijloc” 1910; bălţitură „slăbire la mijloc a unei funii” 1870 <— bălţi1; bălţoi (augm.) 1885; bălţuică nume de vacă bălţată 1885 <— bălţă; bălţuie nume de capră tărcată 1885 <— bălţă; îmbălţa [ar. îmbălţare] „a pune vălul de mireasă pe cap” 1890 «— balţ II lat. imbalteare CDDE 131; îmbălţi 1928. BALUSTRADĂ s.f. „perete sau gard scund care mărgineşte o construcţie - balustrade” 1800 (var. balostrad). Fr. balustrade. Fam.: bali/stră „stâlp de balustradă” 1887 balustru (f. analogic, după balustradă, proptea etc.); balustru s.m. 1848 < fr. balustre. BALZACIAN adj. „de Balzac, în maniera lui Balzac - balzacien” 1988. Antrop. Balzac sau fr. balzacien. Fam.: balzacianism s.n. 1988. BAM interj, „cuvânt care imită sunetul unui clopot mare - interjection imitant le tintement d’une grande cloche” 1893. Creaţie spontană. Fam.: bimba inteij. 1911 <— bim-bam; bim-bam inteij. 1911. BAMĂ s.f. „plantă leguminoasă cu fructe de culoare verde - comes grecques” 1792, var. bambă, bamie. Tc. bamya, bg. bam(i)ja. Var. bambă, probabil infl. de boambă2. BAMBAR/E s.f. (Trans.; peior.) „om foarte mic de statură - bout d’homme, nabot” 1910. Et. nec. BAMBUS - 184 — BANC2 BAMBUS s.m. „plantă exotică arborescentă cu tulpină lemnoasă, goală pe dinăuntru -bambou” 1832, var. bambu. Germ. Bambus. Var. bambu < fr. bambou DA, CADE // şi it., sp. bambu SDLR. BAN1 s.m. „monedă - argent, monnaie” 1413. Lat. med. banus „monedă” (< sud-sl. ban „ban2”) H. Mihăescu, SCL, 18, 1967, 343-347 // Et. nec., probabil germ. Ban, lat. med. banus „amendă, taxă”, prin magh. CDER 656; rom. ban2 LM, HEM 2449, TDRG, SDLR; sl. (pol. ban) CDED II 8-9; et. nec., probabil înrudit cu ar. băna „a trăi” DA; et. nec. DEX. Fam.: bănar c.l666 „funcţionar la monetărie”; bănărie1 „monetărie; bănet” c.l710 <— ban1 TDRG1, CADE, SDLR, CDER 656 // bănar HEM 3187; bănărit „bănet” 1820 ban1 TDRG, CDER 656, DEX sau <— bănărie (cu substit. sufixului) DA // <— bănări „a cântări banii” HEM 3188-3189; bănesc1 „relativ la bani” 1691-1697; băneşte 1691-1697 ban sau *— bănesc; bănet 1691-1697; băni1 „a bate monedă” c.1650; bănică (bot.) 1893; bănicel „floare brodată” 1894; bănişor1 (dim.) sec. XVII; bănişor2 (bot.) 1893; bănos 1691-1697; bănuţ 1765; bănuţel 1825 <— bănuţ; bănuţele s. f. pl. (bot.) 1906 <— bănuţel. BAN2 s.m. „titlu nobiliar - ban, titre correspondant â peu pres â celui de margrave” 1298. Magh. ban TDRG, DA (probabil), CDER 655 (probabil) // şi sb. ban DEX; sb. ban CADE; germ. Ban SDLR; v.sl. banii (pol., ceh., sb., cr., slov. ban) CDED II 8; cuman, ban (< pers. van) HEM 2414; lat. bouanus LM Gl. Fam.: banat 1386 < lat. med. banatus sau ban2; banovaş s.m. (înv.) „fiu de ban” 1939 < sb. banovac „înlocuitorul banului”; bănăţean 1898 <— top. Banat; bănăţeancă 1898 <— bănăţean; bănăţenesc 1898 <— bănăţean; bănăţeneşte 1898 bănăţean sau bănăţenesc; băneasă 1496; băneasca (cor. pop.) bănesc2; bănesc2 „de ban, al băniei” 1722; băni2 „a acorda titlul de ban” 1885; bănie 1454-1456; bănişor3 „slujitor la bănie” 1629; bănişorie „funcţia de bănişor3” c.l700 <— bănişor*. BANAL adj. „lipsit de originalitate - banal” 1840. Fr. banal. Fam.: banalitate 1854 < fr. banalite; banaliza 1955 < fr. banaliser. BANANĂ s.f. „fruct de banan - banane” 1835. Fr. banane. Fam.: banan 1840 banană CADE, CDER 657, DEX // după fr. bananier, cf. banană DA; it., sp. banano LM; bananier 1939 < fr. bananier. BANAT/T s.n „rocă eruptivă, prezentă în Banat şi în Munţii Apuseni, utilizată ca material de construcţie - banatite (roche eruptive, qui se trouve au Banat et dans les Carpates Occidentaux)” 1949. Germ. Banatit ° II Fr. banatite DEX. BANĂ s.f. „bucată de lemn folosită de pescari ca marcaj - morceau de bois utilise comme marquage par les pecheurs” 1958. Et. nec. BANC1 s.n. „grămadă de nisip în apă; grup mare de peşti sau scoici - banc (de sabie)” 1835. Fr. banc [de sableJDA, TDRG2, DEX // şi it. banco SDLR. Fam.: bancă3 „grămadă de nisip” 1885 < rus. banka. BANC2 s.n. „masă de lucru, platformă - table de travail, plate-forme” 1868. Germ. Bank. Fam.: bancă4 „banc” 1871 < fr. banque sau <— banc2 infl de bancă1. BANCAIZĂN - 185 - BANDĂ2 BANCAIZĂN s.n. „scoabă de fier cu care se fixează în perete o piesă de mobilier - fers de banque” 1931. Germ. Bankeisen. BANCĂ1 s.f. „scaun lung - banc” c.1832. It. banca DA // Fr. banc DEX. Fam.: banc3 1872 < fr. banc; banchet2 „şir de obiecte” 1868 *— banchetă (der. regresiv); banchetă „bancă mică” 1837 < fr. banquette; bănculiţă 1910; băncwţă1 (dim.) 1910. BANCĂ2 s.f. „instituţie financiară care organizează circulaţia bănească - banque” 1691-1697. Ngr. jjLirdvKa, it. banca, fr. banque 0II Fr. banque, it. banca DEX; fr. banque, it. banca, germ. Bank TDRG3; it. banca DA; fr. banque CADE. Fam.: banc4 „joc de cărţi; miză; anecdotă” 1844 < fr. banque, germ. Bank, it. banco; bancar 1931 < fr. bancaire, it. bancario; bancher 1785 < fr. banquier, it. banchiere; bancher/e „profesiunea de bancher; casă de bancă” 1857 bancher, banco „(la jocul de bacara) totalul mizelor” 1840 < fr. banco, it. banco; băncuţă2 „monedă de mică valoare” 1868 < germ. Bankozettel HEM 3193, DA, CDER 659 // Probabil < germ. Banknote TDRG;«— bancă2 CADE. BANCHET1 s.n. „masă festivă - banquet” c.1710 (var. benchet). It. banchetto, fr. banquet. Var. benchet < ucr. benket. Fam.: bancheta „a lua parte la banchete” 1897 < fr. banqueter; benchetui c.1730 (var. înv. beichetui), var. banchetul, (înv.) bechetux benchet; var. beichetui <— benchetui, infl de bei DA; var. banchetui <— benchetui, infl. de banchet; benchetuială 1900 benchetui; benchetuit s.n. 1911 *— benchetui. BANCH/ZĂ s.f. „banc de gheaţă în mările polare - banquise” 1910. Fr. banquise. BANCNOTĂ s.f. „hârtie monedă emisă de o bancă - bank-note, billet de banque” 1837, var. (Trans.) băncuţă. Germ. Banknote, fr. bank-note DEX // Germ. Banknote TDRG, DA; fr. bank-note CADE, SDLR. Var. băncuţă <— rom. *băncnută (< germ. Banknote). BANCR£/TĂ s.f. „faliment însoţit de nereguli financiare - banqueroute” 1822 (var. bancrotă), var. bancărută. Fr. banqueroute. Var. bancrotă <— bancrută, infl. de bancrot2; var. bancărută < it. bancarotta. Fam.: bancrot1 s.m. „bancrutar” 1794, var. bancrut < germ. Bankrott; bancrot2 s.n. „bancrută” 1794 < germ. Bankrott; bancruta 1822, var. bancrotă < germ. bankrottieren DA // *— bancrută CADE; bancrut „falit” TDRG2; bancrutar „falit” 1830 <— bancrută DA, DEX, TDRG2 sau < fr. banqueroutier TDRG1, CADE. BANDĂ1 s.f. „ceată; taraf - bande (troupe)” 1814. Fr. bande, it. banda, germ. Bande, magh. banda 0 II şi ngr. ţinăvra TDRG2; fr. bande, germ. Bande, DA, DEX; fr. bande CADE. Fam.: bandit 1834 < fr. bandit, it. bandito; banditesc 1910; banditeşte 1910 <— banditesc sau «— bandit; banditism 1910 < fr. banditisme. BANDĂ2 s.f. „fâşie - bande (lien)” c.1650 (var. pantă), var. bmtă, beantă. Fr. bande DA, CADE, DEX II şi germ. Band TDRG2. Var. bantă < sas. Bant (= Band), pol., ucr., rus. bant(a); var. pantă < magh. pant, sas. Bant (= Band). Fam.: bandaj 1842, var. (înv.) bandagiu < fr. bandage; bandaja 1910; bandajist 1852, var. (înv.) bandagist < fr. bandagiste; bentiţă 1850, var. bendiţă, bentiită 1900. BANDER/LĂ -186- BANDt/RĂ2 BANDER/LĂ s.f. „suliţă mică pe care toreadorii o înfig în ceafa taurului ca să-l incite -banderille” 1958. Fr. banderille. BANDEROLĂ s.f. „fâşie de hârtie lipită în jurul unui ambalaj sau pe locul lui de deschidere, ca mijloc de control al integrităţii mărfii ambalate; brasardă - banderole” 1862. Fr. banderole DA, CADE, TDRG2, DEX //şi it. banderuola SDLR. BANDLERA s.f. „drapel - bandiere” 1684 (var. bantieră), var. badieră. Fr. bandiere, it. bandiera. Var. bantieră < ngr. înrâuri epa. Fam.: banderiu (Trans.) „bandieră” c.l812 < lat. neol. banderium. BANDOALĂ s.f (Mold.) „femeie greoaie - femme grande, lourde et niaise” 1890. Et. nes., probabil ucr. bandolja. BANDOL s.n. (Buc.) „cârpă, obială - chiffon” 1931. Ucr. bandor. BANDON s.n „coc fals - faux chignon” 1939. Rus., pol. bandon. BANDOR s.m. (reg.) „(mai ales la animale) stomac, peritoneu - estomac, ventre, peritoine” 1619 (antrop.) Et. nec. // Magh. dial. bando CDER 664; cf. bândoc HEM 2460, DA; săs. Banddl [duardm] TDRG3. BANDOLECĂ s.f. „colecţie de benzi de magnetofon - bandotheque” 1962. Germ. Bandothek. BANDRABf/RCĂ s.f. (Mold.) „cartof- pomme de terre” 1868, var. (Trans.) badaliurce (pl.), bandrabură, brandabnrcă, hadaburcă. Top. Brandenburg. Cf. brandenburg. BANDLLĂ s.f. „pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subţiri, care se aruncă pe ţărm spre a se trage parâmele de acostare - attrape” 1949. Et. nec. BANDULLERA s.f. „fâşie de piele, stofa etc. trecută de-a curmezişul pieptului, pentru a susţine sabia, puşca etc. - bandouliere” 1815 (var. înv. pantelir). Fr. bandouliere. Var. pantelir < germ. Bandelier. BANDURĂ1 s.f. (Trans., Mar.) „cârpă, femeie depravată - chiffon; devergondee” 1856, var. bândoră. Et. nes., probabil < ucr. banduri „viscere, resturi” // Probabil germ. Band TDRG1; săs. Bandei, Bundei HEM 2461; germ. Bandei, Bundei şi săs. Bândel TDRG3; var. a lui bondră CDER 1013; et. nec., probabil acelaşi cuvânt ca bandor DA; et. nec. DEX. Fam.: băndurică „cîrpă mică” 1886. BANDJ7RĂ2 s.f. „instrument muzical popular ucrainean - instrument musical ukrainien â cordes” 1946. Ucr. bandura. Fam.: bandurar 1958; bandurist 1961. BANG1 - 187- BAR’ BANG1 inteij. (cuvânt care imită sunetul unui clopot - imite le tintement d’une cloche) 1908. Creaţie spontană. Fam.: bangăt 1958. BANG2 s.n., în sintagma ~ sonic „zgomot puternic produs de un corp când depăşeşte viteza sunetului - bang supersonique” 1968. Engl. [sonic] bang. BANGAU s.m. (Trans., N Mold.) „om nerod - perche” 1893, var. bangăhm. Magh. bango. Var. bangăhm, infl. de burduhău, hahău. BĂNIE s.f. (Dobr.) „frânghie care leagă antena de proră - corde reliant 1’antenne â la proue” 1939. Et. nec. BANLERA s.f. „drapel militar feudal - banniere” 1848. Fr. banniere. BANIŢĂ s.f. „vas de lemn, servind ca măsură de capacitate pentru cereale - double-boisseau” 1490 (antrop.). Et. nes., probabil v.sl. *banica (cf. v.sl. banja, sb. banjica, bg. top. Banice) TDRG, CADE, CDER 665 // Bg. banica, sb. banjica SDLR; bg. banica DA, DEX; sb. HEM 2465; v.sl. banja (pol. banieczka, ceh. banecka) CDED II 5. Fam.: bănicer1 s.m. „meşter care face baniţe” 1908; bănicer2 s.n. „baniţă” 1908; bănicioară 1900; bănicior s.n. (dim.) 1895. BANJO s.n. „instrument muzical asemănător cu mandolina - banjo” 1931. Fr. banjo. BANTU s.m. invar., adj. invar, „populaţie din Africa Ecuatorială şi Meridională; referitor la populaţia bantu - Bantou, bantou” 1962, var. bantu. Fr. Bantou. Fam.: bantustan 1988 < engl. bantustan; bantustanizare 1988 <— bantustan. BAOBAB s.m. „specie de arbore uriaş din Africa tropicală - baobab” 1862, var. boabab. Fr. baobab. BAPT/ST s.m. şi f., adj. „adept al doctrinei protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă; referitor la baptism - baptiste” 1955. Fr. baptiste. Fam.: baptism 1955 < fr. baptisme. BAPTISTZsRIU s.n. „edificiu pe lângă o biserică catolică, destinat oficierii botezurilor -baptistere” 1812. Lat. neol. baptisterium. BAR1 s.m. „unitate de măsură a presiunii atmosferice - bar” 1949. Fr. bar. Fam.: baric 1949 < fr. barique\ baricentru 1949 < fr. barycentre; barie 1949 < fr. barye; barimetrie 1949 < fr. barymetrie; barisferă 1949 < fr. barysphere; barograf 1947 < fr. barographe; barogramă 1949 < fr. barogramme; barometric 1830 < fr. barometrique\ barometru c. 1780 < fr. barometre, it. barometro; baroscop 1911 < fr. baroscope; hipobaric 1988 < engl. hypobaric; izobar adj., s.m. 1903 < fr. isobare; microbar s.n. 1962 < engl. microbar; microbarograf 1951 < fr. microbarographe; milibar s.n. 1951 < fr. millibar; termobarograf s.n. 1966 < germ. Thermobarograph; termobarometru 1978 < fr. thermo-barometre. BAR2 -188- BARANŢĂ BAR2 s.n. „local în care se consumă băuturi alcoolice, cafea etc. - bar” 1931. Fr. bar. Fam.: barman 1961 < engl., fr. barman; barmaniţă 1988 <— barman; lactobar 1988. BARABAN s.m., s.n. (înv.) „tobă; toboşar - tambour” 1852. Rus. baraban. Fam.: barabană 1879; barabancă 1834. BARABt/LĂ s.f. (Mold., Buc.) „cartof- pomme de terre” 1852. Ucr. barabolja, barabulja. Fam.: baraboi 1719, var. barabou, bărboi, barlaboi, bârlaboi pl. *baraboaie, identic cu sg. *baraboaie) 0 // Bg. baraboj, magh. baraboly DEX; (probabil) bg. baraboj, magh. baraboly, ucr. barabolja DA, SDLR; magh. baraboly CDED II 479, CDER 673; barabulişte „ogor cultivat cu cartofi” 1893, var. barabulişte; barabwşcă „cartof’ 1885 <— baraboi DA, DEX sau <— barabulă HEM 2476 (cu substit. finalei), după babuşcă, biciuşcă, cernuşcă, negruşcă etc. BARABt/N s.n. (Dâmboviţa) „basma - fichu” 1910. Et. nec. BARAC1 s.m. (rar) „câine lăţos - chien â long poil” 1885. Tc. barak. BARACA s.f „construcţie provizorie - baraque” 1833, var. (Mold.) baratcă. Fr. baraque, it. baracca. Fam.: baracament 1949 < fr. baraquement, it. baraccamento. BARAGEANCĂ s.f. (înv.) „un fel de joc de cărţi -jeu de cartes” 1874. Et. nec. BARAGLADINĂ s.f. „(peior.) ţigan - (pejor.) gitan” 1846. Et. nec. TDRG1, DEX // Et. nec., cf. ţig. baraon (< faraon) şi bg. gladen „flămând” DA; ţig. baro „mare” şi bg. gladen „flămând” sau rom. gadină „dihanie” CDER 702. Fam.: baragladin s.m. (rar) 1881 (der. regresiv). BARANCĂ s.f. (reg.) „piele de miel tăiat imediat după fatare - peau d’agneau abattu immediatement apres la naissance” 1931. Rom. *baran „miel” < ucr. baran „oaie” °. BARANGĂ s. (Munt., Olt., S Mold.) „lup bătrân, care urlă primul; taur care conduce cireada -vieux loup, qui hurie le premier; taureau qui marche â la tete d’un troupeau” 1679, var. baragă, buragă. Et. nec. DA, TDRG1 // Cuman, boru „lup” + aga „bătrân” HEM 2485; magh. harang „clopot” + magh. beregni „a mugi” SDLR, CDER 4028. Fam.: bărăngi „a striga în gura mare” 1901. BARANŢĂ s.f. (bot.; reg.) „areţel, limba mielului - bourrache” 1783 (var. boranţă), var. boraţă. Ucr. baranec\ gen. barancja, Avram, NCE, 33-34 // probabil <— boranţă, infl. de rus. barannyj jazyk „limba-mielului” DA; boranţă (< ucr. buracnik, pol. borak, burak, magh. borics, germ. Boretsch) CDED II 22-23; <— boranţă (< ngr. înropdvTCa) CDER 1020; boranţă (< lat. bor(r)ago, -inem) TDRG1; var. a lui boranţă TDRG3 Cf. boragine. BARĂ1 -189- BARBET BARĂ1 s.f. „drug - barre” 1840. Fr. barre. Fam.: bar3 s.n. „(în unele jocuri de copii) linie de demarcaţie” 1906 < fr. barre; bara 1955 < fr. barrer; baraj 1868, var. baragiu < fr. barrage; baraj ist 1949 < fr. barragiste; baretă2 „bentiţă” 1939 < fr. barrette; barieră 1830 < fr. barriere; contrabaraj 1949<— contra-1 + baraj; semibarieră 1978. BARĂ2 s.f. (Ban., Trans.) „baltă, mocirlă - bourbier” 1890. Sb. bara DA, CADE, SDLR, CDER 669 // Probabil autohton HEM 2487. Fam.: băli/ră2 „pământ moale” 1900; băracă „băltuţă” 1898; bărăcie „băltuţă” 1570-1582 (top.) <— băracă // <— *bărac (<— bară2) HEM 3243; cf. bară2 DA, CADE; bărăciune „băltoacă” 1893 <— bărăcie (cu substit. sufixului)0 // <— *bărac HEM 3243; cf. bară2 DA, CADE; bărâce „pârâiaş” 1895 <— bară2 sau *— bărăcie ori bărăciune (cu substit. sufixului). BARAŞNIC s.m. „samsar, misit - courtier” 1910, var. banşnic. Rus. barysnik. BARBACANĂ s.f. „deschizătură într-un perete pentru scurgerea apei - barbacane” 1939. Fr. barbacane. BARBAR s.m., s.f. „(om) necivilizat, sălbatic, incult - barbare” 1563-1583 (var. varvar), var. barbar. Fr. barbare, lat. neol. barbarus. Var. varvar < slavon, varuvaru. Fam.: barbaricesc 1798 (var. varvaricosc); barbarie 1683 (var. varvane) < fr. barbarie, lat. neol. barbaria; var. varvane <— varvar; barbar/me (col.) 1722 (var. varvanme); barbarism 1705 (var. varvarismos) < fr. barbarisme, lat. neol. barbarismus; var. varvarismos < ngr. /3ap/3apiafi6s-, barbariza 1868 < fr. barbariser DA sau barbar CDER 679; varvaresc 1581 <— varvar, varvariceşte 1834 varvaricesc sau varvar; varvarizmi „a se exprima prin expresii străine de spiritul limbii” 1705 <— varvarismos; varvarlâc „barbarie” 1821 <— varvar; varvarotită „grosolănie, brutalitate”, var. varvarătită (acc. nec.) c.l715 < ngr. /3ap/3apoTTiTa. BARBAR/NĂ s.f. (rar) „iapă cu păr roşietic-negru sau suriu-înspicat-jument barbe” 1910. Et. nes., probabil <— n.pr. Barbaria (= Berberia) DA. BARBĂ [ar., mr.; ir. barba] s.f. „părul de pe obraji şi bărbie, la bărbaţi - barbe” 1436 (antrop.). Lat. barba, panrom. REW 944. Fam.: barbetă „favorit” 1894 < it. barbetta; barbişă „barbişon” 1868 < fr. barbiche; barbişon „barbă mică, cioc” 1862 < fr. barbichon; bărbălatiţă (Haţeg) „(om) mascat” 1906 <— barbă-lată; bărbărie „barbă stufoasă” 1866; bărbăsară (bot.) 1893 <— barbişoară, infl. de sară; mr. bărbiccă (dim.) 1935; bărbie „barbă; guşă” [ar. bărg ie] 1683 *— barbă CDDE 133, CADE, SDLR, DEX // < lat. *barbilia (pl. < *barbile) TDRG (cf. sp. barbilla), PEW 184, DA; bărbier 1561 (var. barbir), var. (înv.) bărbiariu < ngr. pTTappnepTfS', var. barbir < săs. Bărbier,; bărbier-başa s.m (înv.) „bărbierul curţii domneşti” 1876 <— bărbier, bărbiereală 1931 <— bărbieri; bărbiereasă 1912 <— bărbier; bărbieresc 1908 <— bărbier,; bărbiereşte adv. 1931 <— bărbieresc sau <— bărbier, bărbieri 1838 <— bărbier,; bărbier/e „meseria de bărbier; frizerie” 1691-1697 <— bărbier,; bărbierit s.n. 1955 <— bărbieri; bărbieriţă 1872 <— bărbier,; bărbioară (bot.) 1866 <— bărbie', bărbişoară (bot.; Ban.) 1900; bărbiţă 1867 <— barbă sau bărbie; bărbiuţă 1910 <— bărbie; bărboaie 1814; bărboasă (bot.) 1906; bărboi 1885; bărbos [ar., mr.] 1418; bărbuliţă 1910; bărbi/şă 1910 nume de oaie <— barbă (probabil) DA; bărbuşoară 1691-1697; bărbuţă 1825; ar. bărg'el'u s.n. (pl. bărg'ale) „guşă” < lat. (pl.) *barbilia N. Saramandu, SCL, 58, 2007, 185-186. Cf. berbelâc. BARBET s.m. „soi de prepelicar - barbet” 1868. Fr. barbet. BARBIAN - 190- BARCĂ BARBIAN adj. „referitor la Ion Barbu, în maniera lui Ion Barbu - â la maniere du poete roumain Ion Barbu” 1988. Antrop. (Ion) Barbu. BARBITJ7RIC adj., s.n. „(substanţă) care are o acţiune calmantă - barbiturique” 1949. Fr. barbiturique. Fam.: barbitur/sm 1962 < fr. barbiturisme. BARBOTA vb. „a trece un gaz printr-un lichid - barboter” 1948. Fr. barboter. Fam.: barbotaj 1949 < fr. barbotage. BARBJ7N s.m. „specie de peşte de mare - rouget, rouget-mulet, barbet (Mullus barbatus)” 1858. N gr. fi napfi novm. BARBUR1 s.m. (reg.) „extremitate ascuţită a cuţitului, a roţii, a cămăşii bărbăteşti populare etc. - extremite angulaire de la lame d’un couteau, tenon, broderie en triangle (sur une chemise)” 1868, var. barbure. Lat. barbula HEM 2516, CDDE 136, DA, CADE, CDER 687, cf. it. dial., ret., occ., ptg. REW 949 // Probabil <— barbă TDRG; < lat. barbula sau barbă SDLR. Fam.: bărburătură „crestătură la urechile oilor” 1898, var. berbărătură <— *bărbura „a face un barbur”. BARBURA s.f. „denumire populară a zilei Sf. Varvara; fructul călinului - le nom populaire de la fete Sainte Barbe; fruit de l’obier” 1885, var. barboră. Et. nes., probabil lat. (n.pr.) Barbara (HEM 2516, TDRG, DA, CADE), infl. de barbur1 sau de borboană „bubuliţă”, borboasă „farmece”, sau lat. med. (n.pr.) Barbara („probabil”) CDER 688. Fam.: barbur2 (bot.) „călin” 1911 (der. regresiv); bărbura (med. pop.) „a unge cu suc de căline pentru a preveni vărsatul-de-vânt, în ziua de Sf. Varvara” 1910; îmbărbura 1885 <— bărbura sau <— barbură; îmbărburat s.n. 1910 <— îmbărbura. BARBJ7T s.n. „joc de noroc cu zaruri -jeu aux des” 1949. Tc. barbut. BARBt/TĂ s.f. (înv.) „monedă de la începutul secolului al XlX-lea - ancienne monnaie, au debut du XlX-eme siecle” 1828. Et. nec. BARCANA s.f. „dună în formă de potcoavă sau de semilună, cu convexitatea în partea de unde bate vântul - barkhane” 1949. Fr. barkhane. BARCAZ s.n. „ambarcaţie pescărească de lemn - embarcation de pecheur” 1916. Rus. barkas. BARCA s.f. „ambarcaţie de dimensiuni mici - barque” 1691-1697. It. barca, tc. barka 0 // It. barca DA, CADE; fr. barque, it. barca, lat. barca SDLR. Fam.: ambarcaris/ „a pune în barcă, a îmbarca” 1835 <— ambarca (= îmbarca); barcagiu 1890; barcarolă 1832 < it. barcarola; bărcuţă 1911; debarc s.n. „debarcare” 1829, var. dezbare, dizbarc, dizbarco <— debarca. Var. dizbarco < it. disbarco\ debarca 1829 (var. dezbarca) < fr. debarquer\ debarcader 1823, var. dezbărcader < fr. debarcadere; debarcament 1851, var. dezbărcământ < fr. debarquement; debarcaţie (rar, înv.) „debarcare” 1837, var. dezbarcaţie < rus. debarkacija; îmbarca1 1829, var. ambarca < fr. embarquer; îmbarcaţie 1910, var. îmbarcaţiune <— îmbarca, după fr. embarcation. BARD - 191 - BAR/TON BARD s.m. „poet - barde” 1836. Fr. barde // şi lat. bardus DEX. BARDAC s.n., s.m. (reg.) „vas mic, ulcică; varietate de prun - pot; variete de prunier” 1834, var. bărdac, bărdac, burdac. Tc. bardak CDED II 546, DA, SDLR, CDER 694, DEX // Cuman, bardak TDRG1. Fam.: bardacă „vas; prună” 1857 (var. bărdacă) <— bardac; cu sensul „varietate de prună”, după tc. bardak [erigi] DA, Suciu, CRT, 138; bardaci „prun” 1898 <— pl. bardaci, după baci, brănaci, cârmaci, cârpaci etc.; bărdăcel 1910; bărdăcuţ 1912; bărdăcuţă 1892 <— bărdacă. BARDĂ s.f. „secure cu tăiş lat - hache” c. 1600. Magh. bard CDED II 479, DA, CADE, SDLR, DEX TDRG2, CDER 693 (probabil), Tamâs EW // Cf. slavon, brady, sb., bg. bradva, magh. bard (= germ. Barte) TDRG1. Fam.: bărdaş „dulgher” 1637; bărdăş/ „a ciopli cu barda” 1901 <— bardă sau <— bărdaş; bărdăş/e s.f. (Trans.) „meseria de bărdaş” 1931 <— bărdaş; bărdăş/t s.n. (Trans.) 1931 <— bărdăşi; bărdicioară s.f. (dim.; Mold.) 1931 <— bardă sau «— bărdiţă; bărd/e 1909; bărd/ţă 1691-1697; bărdoi 1896; bărdui „a tăia cu barda” 1691-1697, var. berdui; bărduială 1911 «— bărdui; bărdu/t s.n. 1911 <— bărdui. BARDIŞE s.f. pl. (înv.) „halebardă - halebarde” 1675, var. (pl.) bardişe. Pol. bardysz HEM 2522, DA, TDRG2// ^ bardă TDRG1. BARDOU s.m. „catâr - bardot” 1949. Fr. bardot. BAREM1 adv. „măcar, cel puţin - au moins”, 1806, var. barăm, barim(i). Bg., sb. barem, barim DEX, Suciu, CRT, 237 // Sb. barem CADE; tc. barim DA, SDLR, CDER 696; tc. bârî\ bar, sb. barem, bar TDRG1; cf. tc. barim TDRG3; magh. bar CDED II 479. BAREM2 s.n. „tabel cu rezultate - bareme” 1931. Fr. bareme. BARETĂ1 s.f. „bonetă - barrette” c.1730 (var. bărată). Fr. barrette, it. barretta. Var. (înv.) bărată < tc. barata. Cf. beretă. BARH/sT s.n. „ţesătură de bumbac (cu desene), flanelată - futaine” 1852, var. barchet, barhe(n)t. Germ. Barchent. BARICADĂ s.f. „întăritură - barricade” 1832. Fr. barricade. Fam.: baricada 1831 < fr. barricader. BAR/L s.m. „unitate de măsură egală cu circa 160 de litri - baril” 1949. Fr. baril. BAR/Ş s.n. (reg.) „broboadă din lână foarte subţire - barege, fichu” 1823, var. barej, bareş, barez, barij, bariz. Fr. barege HEM 2532, DA, CADE // Fr. barege sau tc. bariş CDER 698; tc. bariş, sb. bares SDLR. BAR/TON s.m., s.n. „cântăreţ cu registrul vocii intermediar între tenor şi bas; registru al vocii; instrument de alamă - baryton” 1757 (var. variton), var. bariton. Fr. baryton, it. baritono. Var. variton < ngr. f3apvroyos'. BARIU - 192- BARTIŢĂ BARIU s.n. „numele unui element chimic - baryum” 1868. Fr. baryum CADE, DEX // Lat. neol. baryum SDLR. Fam.: bar/tă 1830 < fr. baryte; barit/nă 1940 < fr. barytine. BARLOI s.n. (Muscel) „bolovan - bloc de pierre” 1941. Et. nec. BARNEIE s.f.. (înv.) „pradă, folos - butin, depouille, proie” 1573-1583, var. barnie. Et. nes., probabil rom. *barn ’e < slavon, branje „strângere, colectare” 0 // V.sl. branije HEM 2533, SDLR, TDRG3; et. nec. DA. BARNt/M s.m. (înv.) „prestidigitator, escroc - prestidigitateur, escroc” 1939. Antrop. Barnum (director de circ de origine americană). BARI-, BARO-, -BAR4 el. de comp. „greutate, presiune; grav - baro-, bary-, -bar”. Gr. pripo?, ftapu? BAROC adj., s.n. „(stil artistic) care cultivă forme grandioase şi ornamentaţie bogată -baroque” 1847. Fr. baroque. Fam.: neobaroc s.n. 1978 < engl. neo-baroque, fr. neobaroque. BARON1 s.m. „titlu de nobleţe - baron” 1761. Germ. Baron, fr. baron. Fam.: baroană 1911 <— baron DA, DEX sau < fr. baronne CADE; baroneasă 1852; baronet 1836 < fr. baronnet; baron/e 1770-1780 (var. înv. baronie) < germ. Baronie, fr. baronnie; baron/ţă 1825. BAROS s.n. „ciocan foarte mare - gros marteau de forgeron, masse” 1765. Ţig. *baroso (< ţig. baros + ngr. pâpos) Drimba, CE, 195-196 // Tc. varjos, varjoz CDED II 546, SDLR; cuv. ţigănesc HEM 2536; ţig. baro „mare”, bares „foarte, extrem de” CDER 702. Fam.: baraon (rar, peior.) „ţigan” 1898 <— baros + faraon (contaminaţie) CDER 702; barau (S Mold.) „baros” 1885 < ţig. baro sau baros (cu substit. finalei); barai (Mold.) „epitet pentru ţigani” 1876, var. boroi2 <— baros (cu substit. finalei), „cf. cioroi, garoi” DA; baron2 „ţigan” 1895 <— baros (cu substit. finalei); barosan 1896, et. nes., probabil baros TDRG, DA, CADE, CDER 702, DEX sau < ţig. baro san „eşti mare” A. Graur, BL, II, 1933, 126, IV, 1936, 197 sau <— baros adj. „mare, greu” Drimba, CE, 198; boroaică „ţigancă” 1898 <— boroi2 (= baroi); boroc „ţigan” <— boroi2 (cu substit. finalei). BAROU s.n. „corp de avocaţi - barreau” 1868. Fr. barreau. BARŞON s.n. (Trans.) „catifea - velours” 1780, var. barşon, braşon. Magh. bărsony. Fam.: barşon/t „împodobit cu barşon” 1891 — *barşoni „a împodobi cu barşon” DA sau <— barşon. BARTA s.f. (Trans., Buc., Ban.) „cunună; ti vi tură - couronne, omement, ourlet” 1582 (var. bortă2), var. beartă, boartă, bordă, (Ban.) partă. Săs. Borten. Var. partă < magh. părta. Fam.: berch/nă „împletitură de mărgele mărunte” 1906 <— beartă (= bartă); bert/ţă 1885 <— beartă (= bartă); bort/ţă2 (dim.) 1907 <— bortă2 (= bartă). BARTIŢĂ s.f. (rar) „pojghiţă de mucegai - chancissure” 1897. Germ. Bart, probabil infl. de muşită „mucegai” Avram, NCE, 34 // Et. nec. DEX. BARt/T - 193 - BASCĂ2 BARf/T s.m. (reg.; înv.) „praf de puşcă - poudre â canon” c. 1670. Tc. bamt. Fam.: barutană „depozit de praf de puşcă” 1815 < tc. baruthane. BARZ [ar. bordzu; mr. Bardza (n.pr.)] adj. (Ban.) „(despre păsări) cenuşiu, cu pene albe şi negre; (ar.) (despre animale) bălan, pestriţ; (mr.) nume de capră - (Ban., â propos des oiseaux) gris, cendre, aux plumes blanches et noires; (ar.) (â propos des animaux) blanc, bigare; (mr.) nom de chevre” 1931. El. de substrat, cf. alb. bardhe „alb” DA (s.v. barză „probabil un adjectiv substantivat” < alb. bardhe „alb”), CADE, Rosetti, ILR, 245, 739, Russu, ER, 261, Brâncuş, VA, 37^0, cf. alb. bardhe, bardhash „cal bălan”, bardhishe „capră albă”, sb. dial. bardok „oaie albă”, bulg. bar(d)z „sur”. Fam.: barză s.f. „pasăre călătoare din ordinul picioroangelor, cu penele albe şi cu vârful aripilor negre” 1502 (antrop.) barz Densusianu, HLR, I, 28, DA, CADE, Rosetti, ILR, 245, Russu, ER, 261, Brâncuş, VA, 37-40 // alb. bardhe „alb” Ivănescu, ILR, 365, 367; < *ar(d)ză < lat. ardea „bâtlan” TDRG; lat. *gardea (= ardea „bâtlan”), cf. it., sp. garza, port. garga, sau lat. *bardea (=ardea), cu b > g în it., sp., port. CDER 704; lat. bardea (glosat „ciocârlie cu moţ”) (celtic, cf. fr. barge „fluierar”) Hasdeu, CB, I, 269, HEM 2527 (posibil); sl. CDED II 10; <— *bearză (<— brează) SDLR; barzoş s.m. (Ban.) „barză”, var. bardăş, bzrdoş, barzuş; ar. bardzucanat adj. „oaie sau capră gri cu pete roşcate pe cap” 1974 bardzu + cănut „cărunt”; bărzoi 1885 <— barză; bărzoniu adj. (Ban.) „barz” 1931. BAS s.m., s.n. „cântăreţ a cărui voce se plasează în registrul cel mai de jos; registru vocal; instrument muzical - basse” 1846. Fr. basse, it. basso. Fam.: bas/st 1840 < fr. bassiste, germ. Bassist; bason s.n. „fagot” 1922 < fr. basson; contrabas s.n., s.m. 1829 < fr. contrebasse, it. contrabasso; contrabasist s.m. 1868 < fr. eontrebassiste, it. contrabassista; contrabas/stă s.f. 1868 contrabas sau <— contrabasist. BASAL/C s.n. (Mold.) „grămadă de fân - tas de foin” 1908. Et. nec. BASAMAC s.n. „rachiu de calitate inferioară - eau-de-vie de mauvaise qualite, tord-boyaux” 1868. Tc., sb. basamak SDLR, CDER 709 // Tc. basamak TDRG3; probabil magh basszam a... DA. BASANGEL s.n. (Dolj) „numele unui dans ţărănesc - danse populaire” 1885. Et. nec. BASARABEAN adj., s.m. „(locuitor) din Basarabia - (habitant) de Bessarabie” 1843. Top. Basarabia. Fam.: basarabeancă 1931. BASC1 s.m., s.f., adj. „persoană din Ţara Bascilor; caracteristic bascilor - basque” 1931. Fr. basque. Fam.: bască4 „beretă” 1939, var. basc2 < fr. [berette] basque. BASCĂ1 [ar., mr.] s.f (înv.) „lână tunsă de pe o oaie - toison, la laine tondue d’un mouton” 1573-1583. El. de substrat, cf. alb. bashke „lâna tunsă de pe o oaie; adunătură, grămadă, împreună” HEM 2595 (probabil), TDRG, Philippide, OR, II, 698, CADE, Russu, ER, 261-262, Brâncuş, VA, 40^1 // Alb. baske Densusianu, HLR, I, 352 (probabil prin bg., sb.), DA. BASCĂ2 s.f. (Mold., Mar.) „covată găurită la mijloc ca să încapă trupul unui om - maie ou huche pourvue d’un grand trou au milieu” 1909. Et. nec. BASCĂ3 - 194- BASMA BASCĂ3 s.f. „partea de la talie în jos a unei bluze sau jachete, femeieşti - basque” 1885. Fr. basque. Fam.: basch/nă (reg.) „bluză cu mânecile largi, formând creţuri” 1884-1885 (var. paschmă) < fr. basquine. BASCHETBAL s.n. „numele unui joc sportiv de origine americană - basket-ball” 1955. Engl. basketball, fr. basket-ball. Fam.: baschet 1958 < fr. basket sau <— baschetbal; baschetbalist 1966; minibaschet s.n. 1975 <— mini-1 + baschet; minibaschetbal/st s.m. 1988 <— mini-1 + baschetbalist; minibaschetbalistă s.f. 1988 <— minibaschetbalist. BASCf/LĂ s.f. „aparat pentru cântărirea corpurilor grele - bascule” 1851, var. basculă. Fr. bascule, it. bascula. Fam.: autobasculantă 1961 <— auto-1 + basculantă; bascula 1949 < fr. basculer; basculant 1955 < fr. basculant; basculantă s.f. 1955 <—[maşină] basculantă; basculator 1949 <— bascula, după fr. basculeur. BASEBALL [pronunţat beisbol] s.n. „numele unui joc sportiv nord-american - base-ball” 1966. Engl. base-ball. BASCT s.m. „câine de vânătoare - basset” 1852. Fr. basset. BASCTE s.f. (înv.) „josnicie - bassesse” c.l832, var. baseţă. Fr. bassesse. BASIC [pronunţat beisic] adj., s.n. „de bază, uşor accesibil; numele unui limbaj de programare-elementaire, de base; nom d’un language de programmation” 1988. Engl. basic. Fam.: basic-English 1962 < basic-English. BAS7DIE s.f. „organ special al unor ciuperci pe care se formează sporii - baside” 1949. Germ. Basidie. BASIDIOMICZsTĂ s.f. (mai ales la pl.) „clasă de ciuperci saprofite sau parazite -basidiomycete” 1949. Fr. basidiomycete(s). BASIL/sU s.m. „rege în Grecia antică; împărat bizantin - basileus” 1962, var. bazileu. Gr. neol. PaoiXev?. Var. bazileu < fr. basileus. Fam.: basilicale s.f. pl. „corp de legi din dreptul bizantin” 1817 (var. vasilicale), var. bazilicale < gr. neol. fraj f3am\iKd\ var. vasilicdde < ngr. (ra) PacnXiKâ. BASM s.n. „naraţiune populară cu elemente fantastice - conte de fees” 1688 (var. basnu), var. (înv.) băsn. Rom. basn < v.sl. basnî HEM 2507, 2656, TDRG, DA, CADE, CDER 718, DEX. Fam.: basnă (înv.) c.l640 < slavon, basna ° sau <— basn CADE // < sb. basna, cf. bg. basnea DEX; băsmui 1688 (var. băsnu\); băsnar „povestitor” 1691-1697 <— basnă sau <— basn; băsnaş (rar) „povestitor” 1825 basnă sau *— basn; băsni (înv.) 1683 <— basn sau < slavon, basniti; băsnitor 1825 <— băsni; băsnuitor 1688 băsnui. BASMA s.f. „bucată de pânză sau de mătase folosită de femei ca învelitoare a capului; batistă; legătură - fichu; mouchoir” 1691-1697 (var. bezmea). Tc. basma. BASORELIEF - 195 - Fam.: basmang/u (înv.) 1788 (var. basmagiu) < tc. basmaci, după bostangiu, carmangiu, cazangiu etc.; băsmăluţă 1885. BASORELIEF s.n. „lucrare de sculptură cu figuri scoase în relief pe un fond cu care fac corp comun - bas-relief’ 1785 (var. bareliev), var. basrelief basoreliev. Fr. bas-relief, it. bassorilievo. BASTA adv., inteij. „ajunge, destul - assez, 9a suffit” 1840. It. basta. BASTARA s.f. (Munt.; rar) „ceaţă în timpul verii - brouillard d’ete” 1884. Et. nec. BASTARD s.m., s.f., adj. „(copil) nelegitim - batard” 1684. Ngr. pnaurapSos\ it. bastardo. BASTIMENT s.n. „navă mare de război - bâtiment” 1782. It. bastimento DA, CADE, DEX, TDRG3 // şi fr. bâtiment SDLR. BAST/NGA s.f. (mar.) „saltea care protejează împotriva focurilor inamice - bastingue” 1939. Fr. bastingue. Fam.: bastingaj „totalitatea chesoanelor, dulapurilor sau rastelelor unde se păstrează efectele echipajului pe o navă” 1931 (var. bastingagiu) < fr. bastingage. BASTION s.n. „fortificaţie - bastion” 1785. Fr. bastion. Fam.: bastiona 1939 < fr. bastionner, it. bastionare. BASTON s.n. „bucată lungă de lemn, folosită mai ales pentru sprijin - canne, bâton” 1726. It. bastone. Fam.: bastonadă (livr.) 1851 < fr. bastonnade; bastonaş 1898; bastonel 1911. Cf. baton. BAŞ-1, - BAŞ1, -BAŞA (înv.) el. de comp. „conducător, şef; de frunte - chef’. Tc. baş(a). Baş apare mai ales în poziţie iniţială, başa mai ales în poziţie finală. BAŞ2 s. m. (înv.) „căpetenie, capăt; agio - chef, extremite; agio” 1667. Tc. baş. Fam.: bacalbaşă „starostele breslei băcanilor, în epoca fanariotă” 1783, var. bacalbaşa <— bacal + başă CADE (după < tc. bakkalbaşi, DA, CDER 580 // tc. bakkal başi TDRG; baltagZ-baş(a) c.1710, var baltagi-başa < tc. baltaci-basi; baş-aga „comandant al unui detaşament din armata otomană” 1834 < tc. başaga\ baş-alai-ceawş „cel mai mare dintre cei doisprezece ceauşi, care păşeau înaintea alaiului domnesc” 1776; baş-bătăwş „bătăuş de frunte” 1894; baş-bătrân „foarte bătrân” 1885; baş-beşli-aga c.1730 (var. baş-beşleagă) < tc. baş-beşli-aga; baş-boier „primul boier al ţării, după domn, în epoca fanariotă” 1763; başbulubăş/e 1859 baş-bulubaş; baş-bulucbaş „căpetenia bulucbaşilor” c.1710, var. baş-buliuc-baş, baş-bulubaş, başbulucbaşa, baş-bulucbaşă < tc. baş-buliXk-başi; baş-caimacam c.1710 (var. baş-caimacan) < tc. baş-kaymakam DA, DEX // compus din baş- şi caimacam CADE; baş-cal/c 1901; baş-capichehaia c.1780 (var.: baş-capichehaie, baş-capuchehaie) < tc. baş kapu kiayasi DA // compus din baş- şi capichehaia TDRG, CADE; baş-căpitan 1874; baş-ceauş c. 1710 < tc. baş cauş DA // compus din baş- şi ceauş TDRG, CADE; baş-ciocoi „ciocoi de frunte” 1900; baş-ciohodar 1762 < tc. baş cohodar DA, CADE // compus din baş-şi ciohodar TDRG; baş-conacc/u 1762 < tc. baş-konakgi DA // compus din baş- şi conacciu TDRG, - 196 — BAŞTĂ CADE; baş-hengher „hingher de frunte” 1900; baş-marghiol „ştrengar de frunte” 1893; baş-rachiu 1885; baş-răzeş 1875; baş-tergiman 1714-1717 < tc. baş-tergiman; baş-ţarigrădean 1885; berber-başa „bărbierul curţii” 1770 < tc. berber-başi; boier-başa 1896; capeg/-başa 1675 (var. baş-capigiu) < tc. kapiţi başi; ceauş-başa 1715 < tc. cauş baş; cocoş-baş „cocoş de soi” 1885. BAŞ3 adv. (reg.) „chiar, tocmai -justement” 1885. Sb. bas. BAŞARD/NA s.f. (arg.) „femeie greoaie; femeie imorală - grosse femme; femme de mauvaise vie” 1840-1841,var. başoldmă, başordină. Et. nes., probabil ţig. bastardi „ticăloasă” sau basdardin „care nu-şi respectă cuvântul” Drimba, CE, 199. Fam.: başoaldă 1840 <— başoldină (= başardină) (der. regresiv); başold/e 1903 <— başoaldă sau başoldină (cu substit. finalei). BAŞBUZ/7C s.m. (înv.) „ostaş voluntar turc în trupele neregulate - volontaire turc de la milice irreguliere” 1878 (var. başibuzuc). Tc. başibozuk. Fam.: başibuzucesc 1911 <— başibuzuc (= başbuzuc); başibuzucişte 1911 başibuzucesc sau başibuzuc; başibuzuc/e <— başibuzuc 1911 (= başbuzuc). Cf. baş1. BAŞCA adj., adv., prep. „deosebit, despărţit; în plus; afară de - different; en plus, separement; outre, sauf’ 1715, var. (înv.) başca, başcă2, başca, başcă. Sb. baska. Var. başca < tc. başka. Fam.: băşcăl/ „a izola” 1911 Avram, NCE 44-45; băşcălu/ „a (se) despărţi” 1693-1704; băşcăş/ „a băşcălui” 1895; băşcu/ (Mehed.) „a separa, a răzleţi” 1693-1704; debăşcălui (reg.) „a se separa” 1905 <— băşcălui; dezbăşcălu/ (reg.; înv.) „a (se) separa” 1905 băşcălui; dezbăşcăşi (reg.) „a despărţi” 1893 <— băşcăşi; dezbăşcăşu/ (reg.) „a (se) despărţi” 1931; dezbăşcăşuială (reg.) „despărţire” 1928 <— dezbăşcăşui. BAŞCANZsT s.n. (N Trans.; rar) „săculeţ (pentru tutun) - (petit) sac, bourse” 1887, var. başcaleţ. Et. nec. Fam.: băşcăneaţă „săculeţ” 1887 (cu substit. finalei). BAŞCHIE s.f „unealtă a dogarului - chassoir” 1898. Bg. dial. baskija, sb. baskija0 // Bg. baskija DEX; et. nec. DA. Fam.: bâscaie (reg.) „unealtă a fierarului” 1885 <— rom. *baschie (< bg. baskija), cu substit. finalei // Et. nec., cf. başchie DA. BAŞK/R s.m., s.f., adj. „(persoană) din Republica Autonomă Başchiria; caracteristic başkirilor - bachkir” 1975. Rus. baskir, fr. bachkir. BAŞLAC s.n. „căpeţea, căpeţel; capitel - tetiere (de la bride d’un cheval); chapiteau” 1792, var. başl'ic. Tc. başhk. BAŞTĂ s.f. (reg.; înv.) „bastion, redută; boltă - bastion, redoute, voute” 1600, var. başcă1. Pol. baszta, magh. băstya. Var. başca", după modelul bască-băşti, bumaşcă-bumăşti, cască-căşti etc. Fam.: başte „bastion” 1688 «— pl. băşti al lui baştă; baştie „bastion” 1693-1704 < magh. băstya. BAŞTINĂ -197- BATCĂ2 BAŞTINĂ s.f. „proprietate ereditară - patrimoine” 1596. Slavon, bastina 0 // Bg., sb. bastina HEM 2674, SDLR, DEX; sb. bastina TDRG1; v.sl. *bastina CDED II 10, DA, CADE, TDRG3. Fam.: băştinaş adj., s.m., s.f. 1847. BATAC s.n. (rar) „băltoacă - flaque” 1784. Tc. batak. BATAL1 s.m. „berbec castrat - belier châtre” 1868. Tc. battal „nefolositor” TDRG, DA, SDLR, CDER 730, DEX // „Rădăcina dacică *vat-, existentă în vătui” HEM 2732-2735. Fam.: bătălau1 „bărbat afemeiat” 1825 (var. bătălou) HEM 2732. BATAL2 s.n. (SE Munt.) „şanţ (pentru reziduuri) - fosse” 1909. Bg. dial. batal, tc. battal „ieşit din uz”. BATALION s.n. „unitate militară formată din mai multe companii - bataillon” 1703. Pol. bataljon, it. battaglione, rus. batalion, fr. bataillon. BATARD adj., s.f. „(tip de scriere) intermediar între scrierea rondă şi cea cursivă - (ecriture) bâtarde (intermediaire entre la ronde et la cursive)” 1931. Fr. batard. BATARD0U s.n. „dig, baraj provizoriu - batardeau” 1949. Fr. batardeau. BATAT s.n. „cartof dulce - patate douce” 1962. It., sp. batata, rus. batat. BATAV s.m., s.f., adj. (mai ales la pl.) „populaţie germanică ce locuia, în Antichitate, pe teritoriul Olandei de azi; referitor la această populaţie - Batave, batave” 1962. Fr. Batave(s). BATĂ1 s.f. [mr. beată] „cingătoare - ceinture, cordon” 1691, var. (reg.) beată. Lat. uitta „legătură”, cf. it., ret., v.fr., occ., cat., v.sp. REW 9404. Fam.: bechită s.f. (Trans.; suspect, probabil în loc de bechiţă (betiţă)) „împletitură de mărgele mărunte” 1906, var. bercită; bertelie (Trans.; rar) „betelie” 1825 <— betelie + bartă (contaminaţie) sau betelie + germ. Bortei, bete s.m. (rar) „cingătoare” 1908; beteică „fâşie îngustă de stofa” 1931; beteleică „şuviţă de dimie” 1884 <— betelie (cu substit. finalei); beteleucă „betelie” 1895 <— betelie (cu substit. finalei); betelie 1825 <— bată1 (cu un suf. neclar) DA, CDER 728, TDRG (formaţie obscură), CADE, DEX // bertelie, infl. de bată1 SDLR; betişoară 1898; betiţă 1870; îmbeti „a împături o batistă” 1910. BATĂR conj., adv. (Trans., Mold.) „cu toate că, măcar (că) - quoique, pourtant; au moins”, 1582, var. batăr, batâr, bater(i), batir1, batră. Magh. bător. Fam.: batărăşi „cu toate că” 1911. BATCĂ1 s.f. [ar. bată, bateă1] (Trans., Mold.) „capcană pentru păsări sau rozătoare - piege pour Ies oiseaux; souriciere” 1825. Et. nes., probabil bate DA // Et. nec. DEX. BATCĂ2 s.f. „un fel de peşte - sorte de poisson” 1885. Et. nes., probabil ucr., rus. babka. BATCĂ3 - 198 - BATIALĂ BATCĂ3 s.f. (reg.) „pelican - pelican” 1852. Et. nec. BATCĂ4 s.f. (Ban., Trans.) „monedă cu valoare mică - sorte de monnaie de petite valeur” c.1650, var. bapcă. Magh. batka, babka. Var. bapcă < magh. babka, sb. babka. BATE1 vb. [ar. batire, băteare; mr. batire, băteare; ir. bâte] „a lovi, a se lupta - (se) battre, frapper” c.1500. Lat. battere (= battuere), panrom. REW 996. Fam.: bataj (text.) „lovirea cu bătătoarea a materialului fibros” 1988 < fr. battage; batal3 s.n. (Olt.) „lopată de bătut mingea” 1939; batant adj., s.n. 1857 < din fr. battant; bată2, în expr. afiîn~ = „a fi la bătaie, în jocuri” 1906; bate2 s. (reg.), în expr. un pui de ~ „bătaie” 1892; bate-poduri s.m. (înv.) „haimana” 1931 *— bate + poduri „drumuri podite”; batişte „bătătură, curte” 1570; batjoc (înv.) 1682 <— bate + joc (cf expresia a-şi bate joc); batjocori 1560, var. batjocuri *— batjocură; batjocorie 1561, var. batjocurie <— batjocori; batjocorit s.n. 1885 <— batjocori; batjocoritor 1563 <— batjocori; batjocoros 1582 batjocoră HEM 2762, DA, CADE, DEX sau batjocori TDRG2; batjocură c.1500, var. batjocoră batjocuri, pluralul lui batjoc HEM 2742, DA, CADE, DEX // Formaţie analogică cu codobatură, mânăştergură sau batjoc TDRG1; comp. bat şi joc SDLR; batjocuricios 1644 batjocură DA sau <— batjocori TDRG2; batjocuritură 1825 <— batjocură; bătaci „bătăuş” 1825; bătaie [ar. bătaie „piuă”; mr. bătal'ă „băteală”] 1563 < lat. batt(u)alia, cf. it., ret., fr., cat., sp., ptg., REW 995 (dublet etim.: bătălie); bătăiaş 1839 <— bătaie; bătăios 1805 <— bătaie; bătăit s.n. 1892 <— *bătăi DA; bătăiţă 1871 — bătaie; bătăiuş „titirez” 1898 <— bătaie; bătăiiiţă 1871 <— bătaie; bătălan „bătăuş” 1893 <— bătălău2 (cu substit. sufixului) ° sau <— bătăuş DA; bătălăia (Buc.) „a bate cu bătălăul” 1903 bătălău2; bătălău2 s.n. „pisălog” 1683; bătăliş adj. (Trans.) „bătăios” 1825; bătătarnic adj. „silitor, harnic; care bate drumurile” 1909 <— bătător + harnic (probabil) DA // 'bate CDDE 144, CDER 734; bătătarnică (bot.) 1868 <— bătătarnic; bătătarniţă (bot.) 1900; <— bătătarnică DA // «— bate CDDE 144; bătătoare „îmblăciu, mai” 1862; bătător1 s.n. „instrument cu care se bate” 1910 <— bate DA, CADE, CDER 734 sau < lat. batt(u)atorium DEX; bătător2 adj., s.m. 1561 <- bate DA, CADE, SDLR, CDER 734, DEX, TDRG2 // < lat. *battitorius,-a,-um CDDE 145; bătători 1691-1697, var. bătături *— bătătură H *— bate CDER 734; bătătorit s.n. 1911 <— bătători; bătătorniţă (bot.) <— bătătarniţă sau bătător DEX; bătătura (rar) 1901 <— bătătură; bătătură [ar.] „bătaie; teren bătătorit; îngroşare a pielii; (text.) băteală” 1582 <— bate TDRG, DA, SDLR sau < lat. battitura CDDE 146, CADE, DEX; bătăuş 1683; băteală 1825; bătelişte 1705 <— bate CDED I 23, CDDE 144, DA, SDLR, CDER 734, DEX sau <- băteală TDRG, CADE; bătoci „titirez” 1895; bătogi „a bătuci” 1898 <— bătuci (cu substit. sufixului) sau <— bate; bătucd (entom.) 1903 bătuci; bătuci 1805; bătucitură „bătătură la picioare” 1911 <— bătuci; bătut s.n. 1826; bătuta (cor. pop.) 1782; contrabătător „o piesă a batozei” 1949 <— contra-1 + bătător; dezbate2 „a desface ceva care a fost bătut” c.l640; dezbătători (rar) „a afâna, a săpa” 1911 (var. desbătătun) <— bătători; dezbătuci (reg.) „a dezbătători” 1954 <— bătuci; răzbate 1683; răzbătător 1823 răzbate; rebate 1896 <— re2- + bate; străbate c.1500; străbătător 1648 <—străbate; străbătătură 1841 <— străbate. Cf. abate2. BATER/E s.f. „unitate de artilerie; grup de dispozitive, de aparate identice; ansamjblu de instrumente de percuţie - batterie” 1782, var. baterie, bătărie2. Fr. batterie, germ. Batterie, it. batteria. Fam.: baterist „percuţionist” 1978; contrabaterie 1940 < fr. contrebatterie. BATI- el. de comp. „adânc - profond”. Fr. bathy-. BATIALĂ adj., în sintagma regiune sau zonă ~ „regiune în mări şi oceane cuprinsă între adâncimea de 200 şi 2500 m - bathyale” 1949. Fr. bathyale. BAT/C1 -199- BATRĂGĂ BAT/C1 s.n. „basma - fichu” 1931. Fr. batik. BATIMETRU s.n. „aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri -bathymetre” 1949. Fr. bathymetre. Fam.: batimetr/e 1961 < fr. bathymetrie. BAT/R1 s.n. „fir de bumbac răsucit uşor - fii de coton legerement tordu” 1949. Et. nec. BATISG4F s.n. „aparat de explorare a marilor adâncimi submarine - bathyscaphe” 1962. Fr. bathyscaphe. BATISF/sRA s.f. „cabină în formă de sferă, pentru explorări submarine - bathysphere” 1961. Fr. bathysphere. BAT/STĂ s.f. „ţesătură fină (de in sau bumbac); bucată pătrată de pânză pentru ştersul feţei şi al nasului - mouchoir” 1796. Fr. [toile, mouchoir de] batiste. Fam.: batist s.n. „ţesătură fină (de bumbac sau de in)” 1949 < fr. batiste. BATIŢĂ s.f. (Ban.) „cursă pentru prins păsări - piege (pour Ies oiseaux)” 1876. Sb. batica. BAT/U s.n. „construcţie de oţel sau fontă pe care se montează un sistem de fixare - bâti” 1947. Fr. bâti. BATOG s.n. „came de peşte sărată şi afumată - poisson seche, sale et fume” 1537, var. batoc. Sb. batok, rus. batog DEX // Rus., v.sl. batogu, sb. batok SDLR; sb. batok CDER 740; v.sl. batogu, batocu CDED II 10, CADE; v.sl. batogu, batocu, sb. batokTT>KGx (cf.), TDRG3. Fam.: batogi „a se usca” 1875 batog TDGR, SDLR, CDER 740 // rus. batozit' DA, DEX. BATOL/T s.m. „rocă în formă de masiv - batholite” 1949. Fr. batholite. BATON s.n. „bucată lunguiaţă de vanilie, ciocolată etc. - bâton de vanilie, de chocolat etc.” 1939. Fr. bâton. Cf. baston. BATOZA s.f. „maşină agricolă de treierat - batteuse” 1899. Fr. batteuse. Fam.: batozar s.m. 1951. BATRACL4N s.m. „clasă de vertebrate amfibii - batracien” 1856. Fr. batracien. BATRĂGĂ s.f. (Trans.) „stomacul animalelor rumegătoare - estomac des animaux ruminants” 1906. Et. nec. BAU -200- BAZĂ BAU inteij. „cuvânt cu care se sperie copiii în glumă - mot avec lequel on fait peur aux enfants par plaisanterie” 1893. Onomatopee. Fam.: baubau inteij., s.m. 1844 (var. babau); babaua s.f. art. 1892 babau (= baubau). BAUR adj. (reg.; rar) „harnic - laborieux” 1888. Germ. Bauer. BAUX/TĂ s.f. „oxid de aluminiu - bauxite” 1948. Fr. bauxite. BAVAREZ adj., s.m., s.f. „(locuitor) din Bavaria- Bavarois, bavarois” 1911. Top. Bavaria şi/sau < it. bavarese. BAVETĂ s.f. „şerveţel pus sub bărbia copiilor mici când mănâncă; bărbiţă, plastron -bavette” 1958, var. babetă2. Fr. bavette. Fam.: baveţ/că 1975. BAVt/RA s.f. „material rămas pe suprafaţa pieselor după turnare - bavure” 1948. Fr. bavure. Fam.: debavura 1950; debavurator s.m., s.n. 1978 <— debavura. BAZACONIE s.f. (înv.) „nelegiuire; ciudăţenie - illegalite, injustice; bizarrerie” 1573-1583, var. baţagonie, bezaconie. Slavon, bezu-zakonije. Fam.: bezaconic „nelegiuit” c.1500 < slavon, bezu-zakoniniku; bezaconu; (înv.) „a comite nelegiuiri” 1577 < slavon, bezu-zakonovati. BAZALT s.n „rocă vulcanică folosită în construcţii - basalte”, c.l805, var. vasalt. Fr. basalte. Var. vasalt < ngr. /3aadĂTrj?. Fam.: bazaltic 1837 < fr. basaltique CADE, DEX // şi din it. basaltico LM; <— bazalt SDLR. BAZAOCHI adj., s.m., s.f. (reg.) „saşiu - louche” 1825, var. basaochi. Et. nes., probabil slavon, bezokij DA, SDLR // Cf. ucr. bezokij CADE, DEX; probabil lat. bis-aboculus TDRG; ucr. bisovo-oko „ochiul dracului” HEM 2539. BAZAR s.n. „loc în aer liber sau magazin unde se vând obiecte diverse - bazaf’, 1630 (var. pazar). Tc. (înv.) bazar, fr. bazar. Var. (înv.) pazar < tc. pazar. Fam.: bazarghidean (înv.) „intermediar” c.l730 (var. pazarghidean), var. baza(r)ghean, paza(r)ghean < tc. pazara-giden, (înv.) bazara-giden; bazarlâc (înv.) „negustorie” 1857, var. pazarlâc < tc. pazarhk, (înv.) bazarhk; pazarnic (înv.) „gardian al unei pieţe” 1887 <— pazar (= bazar). BAZAR/NĂ s.f. (Munt.) „stambă subţire - calicot fin” 1939. Et. nes., poate înrudit cu bazar, cf. sb. pazarija „ţesătură de bazar” °. BAZA s.f. „parte care susţine, temelie, element esenţial; tip de substanţă chimică - base” 1801-1814 (var. vasis), var. basis. Fr. base. Var. vasis < ngr. var. basis < lat. neol. basis. Fam.: autobază 1955 auto 2 + bază; baza 1852 < fr. baser DA, DEX // şi it. basarsi TDRG; <— bază, după fr. baser CDER 746; bazic 1852 < fr. basique TDRG, CADE, DEX // şi it. BAZE/I -201- BĂC4N2 basico LM; <— bază SDLR; bazicitate 1939 bazic; bibazic (chim.) 1852 < fr. bibasique; debazifica 1958 <— bazifica; diabaz s.n. (min.) 1950 < fr. diabase, germ. Diabas; diabazic 1950 < fr. diabasique; leucobază (chim.) 1951 < germ. Leukobase, fr. leucobase; monobazic (chim.) 1957 < fr. monobasique; polibazic (chim.) 1952 < fr. polybasique; reobază 1966 < fr. rheobase; ultrabazic 1978 < fr. ultrabasique. BAZE/4 s.f. (înv.) „un fel de ţesătură de bumbac - tissu de cotton” 1669. Tc. 6aze ŞIO II 42, CDER 751 // şi ngr. pnaCrj? SDLR; fr. prin gr. sau tc. TDRG3; fr. £>an/i TDRG1. B/4ZEDOV s.n. „numele unei boli endocrine - Basedow” 1955. Fr. [maladie de] Basedow. Fam.: bazedovian 1955 < fr. basedowien. BAZ/LICA s.f. „edificiu public la romani; biserică impunătoare - basilique” 1833. Fr. basilique, lat. neol. basilica. Dublet etim.: biserică. BAZ/N s.n. „rezervor mare - bassin”, 1821 (var. basm), var. basm, bazm. Fr. bassin. Fam.: bazinaş 1988; bazinet 1931 rom. *băilădui) DA. BĂIMĂREL4N s.m., adj. „(locuitor) din Baia Mare - originaire/habitant de Baia Mare” 1988. Top. Baia Mare. Fam.: băimăreancă 1988. BĂX4GNĂ s.f. (Năsăud) „desagă - besace” 1887-1888. Et. nec. // Slav., apropiat de magh. zsâk DA; „împr. occidental indirect din lat. bisaccium” HEM 2918-2919. BĂJ£T\IE s.f. „refugiu - refuge” 1563 (top. Băjenie), var. bejanie, bejenie. V.sl. bezanije. Fam.: băjenar 1683, var. bejănar, bejenar băjeni DA, TDRG3, DEX sau <— băjenie TDRG1, CADE, CDER 618; băjenăr/ c.l730, var. bejănări, bejenăn <— băjenar sau <— băjenie; băjenăr/e 1872 (var. bejănăne), var. bejenărxe <— băjeni DA sau <— băjenări sau bqjenar; băjenăr/t s.n. 1872, var. bejănărit *— băjenări; băjeni 1675, var. bejăm, bejeni«— băjenie CADE //< v.sl. bezanu TDRG; <— *bejan (antrop. Băjan, Bejan) < v.sl. bezanu DA. BĂL -204- BĂLĂTRUC BĂL adj., s.m., s.f. (reg.) „blond, bălai - blond” c.1650, var. bel; f. belă, var. (Olt.) bea2. Et. nes., probabil v.sl. belu TDRG (probabil), DA, SDLR, CDER 619, DEX, Russu, ER, 66 // El. de substrat HEM 2940, SDEM 67 (probabil), Brâncuş, VA, 133 (probabil), Mihăilă, CELR, 74. Fam.: balcoş adj. (Buzău) „blond, spălăcit” 1939; bălai 1848 <— băl + -ai, -aie HEM 2827, CADE, DEX sau <— bălaie («— băl + -aie) pentru nume de animale domestice DA // <— bălaie *— bălăior <— bălan TDRG; probabil <— *bălă(i)u, infl. de lai, laie sau < sl. belenja CDER 619; bălaie „varietate de struguri” 1931; bălan 1431 (antrop. Balan); bălă/că nume de vacă sau de oaie 1898; bălăiel 1785 <— bălai; bălăior 1848 bălai CADE, DEX sau bălan DA; bălănel 1881 <— bălan; bălănuţ 1903 <— bălan; bălăuc (dim.) 1889 <— bălai; băloi (Ban.) „bou bălan” c.1650, probabil <— băl DA; băluc adj. (dim.; Mold., Trans.) „blond” 1893; băluică nume de vacă albă 1912; băluşă nume de oaie sau de capră albă 1895; băluşcă (bot.) 1806 băl HEM 3092, TDRG, DA, CDER 619, DEX sau < sb. baluska CADE; băluţ 1657 (antrop. Băluţă); belea2 nume de oaie sau de vacă 1885; belei nume de câine alb 1895; bel ie nume de oaie 1885 <— *beliu „albicios” DA; bel/ţă „oaie cu lâna albă” 1885. BĂLĂBĂN/ vb. „a se clătina - vaciller” 1826. Et. nes., probabil derivat de la o bază onomatopeică DA, DEX sau <— balaban1 HEM 2977, TDRG// Ucr. valandati CDED II 5; cf. rus. balabonit' CADE; magh. belebolondulni SDLR. Fam.: bălăbăneală 1900; bălăbăn/t s.n. 1898; bălăbănos 1881. BĂLĂCĂR/vb. „a se certa - s’injurier” 1818. Et. nes., probabil sb. balakati, ucr. balakaty (cf. ucr. balakar’ „povestitor, flecar”) // Sb. balakati, rus. balakat’ „a flecări” + -ări DA; bălăci SDLR, CDER 623; creaţie onomatopeică I. Iordan, BIFR, 2, 1935, 184; cf. sb. balakati DEX; cf. ucr., rus. balaguriti CDED II 5; cf. rus. balakariti CADE. Fam.: bălăcăr/e 1825; bălăcăr/t s.n. 1889; bălăcăritură 1825; bălăcător/ „a bălăcări” 1931 bălăcări, infl. de bătători, călători, căsători etc. BĂLĂC/ vb. „a se scălda în apă puţin adâncă - patauger” i 841. Et. nes., probabil ° bg. balakam CDED II 5, DA, CADE, DEX // Bg. balakam, rus. balakat' SDLR; <— băl (îmbăia <— bale), ca spălăci spăl HEM 2993-2994; probabil bale, cf. bg. balakam TDRG1; creaţie expresivă I. Iordan, BIFR, 2, 1935, 184, CDER 623. Fam.: bălăceală 1870; bălăc/t s.n. 1898; bălăcitură 1898; bălăciuşcă „băutură de calitaţ^ inferioară” 1881. BĂLĂ/1 vb. (Trans.) „a behăi - beler” 1814. Creaţie expresivă, cf lat. balare DA, CDER 624 // <— bale HEM 2996, TDRG, CADE. BĂLĂLĂ/vb. „a se bălăbăni - gambiller” 1835. Creaţie expresivă DA, CDER 589, DEX; cf. radicalul romanic ball- cu reduplicare onomat. -ăi HEM 3003 // <—bălălău LM; var. a lui bădădăi SDLR; < ucr. valandaty, cf. bălăbăni, bănănăi CDED II 5. Fam.: bălălăială 1898; bălălă/t s.n. 1898; bălălau 1890. BĂLĂOANĂ s.f. (Gorj) „balaur - dragon” 1900. Et. nes., probabil balaur DA, CDER 634, infl. de lighioană °. BĂLĂŞTIOAGĂ s.f. (Buc.; rar) „băltoacă - flaque” 1895. Et. nes., probabil înrudit cu bolotău, bolotugă, infl. probabil de mlaştină (pt. sufix, cf. băltoacă, băltoagă) DA // Et. nec. DEX. BĂLĂTRUC s.n. (Trans.) „piatră de pisat - egrugeoir” 1883. Et. nec. BĂLB/SĂ -205- BĂNU/ BĂLB/SĂ s.f. „plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri aspri, cu flori roşii sau albe -epiaire des bois, ortie puante” 1868. Et. nes., posibil germ. Waldziest DA // Et. nec. DEX. BĂLDĂB/ vb. (Ialomiţa) „a fi cuprins de slăbiciune din cauză căldurii - languir â cause de la chaleur” 1898. Et. nes., probabil bg. băldam „a se mişca încet”. Fam.: băldăbeală 1898. BĂLDO/1IE s.f. (rar) „varietate de struguri - variete de raisin” 1881 (var. băldovaie). Et. nec. TDRG, DA// antrop. Bălde, Baldovin + -oaie HEM 3025. BĂLMĂTt/CĂ s.f (Ban.) „un fel de balmoş - mets paysan (sorte de bouillie dans laquelle il entre du fromage, du beurre et un peu de farine)” 1885, var. bălmătmcă. Et. nec. TDRG // Cf. balmoş DA; radicalul balm- + suf. -otă + suf. -ucă HEM 3059. BĂLL4G1 s.n. „numele unui vânt puternic - nom d’un vent fort” 1898. Et. nes., probabil <— baltă DA // Identic cu baltag HEM 3066. Fam.: băltăgan „vânt de la răsărit” 1898 băltag DA. BĂLŢĂ/ vb. (Ban.) „a spune prostii - dire des betises” 1911. Bg. dial. băltajă să „a rătăci” Avram, NC, 43. BĂLT/2 vb. (Muscel) „a se îndoi de la mijloc - se courber” 1901. Et. nec. // Cf. bălţi DA. BALUR s.m. (bot.;'reg.) „costrei - sorgho d’Alep” 1885, var. bălăur. Bg. balur DA, CADE, SDLR // Poate în legătură cu lat. bulbus HEM 3092. Fam.: bălwră1 (bot.) 1906. BĂN4T s.n. (Trans., N Mold.) „părere de rău - regret” 1561-1563. Magh. bănat. Fam.: abănat, în expr. cu ~ „cu siguranţă” 1903; bănătel (dim.) 1889. BĂNĂNĂ/vb. „bălălăi - gambiller” 1835. Derivat de la o bază onomatopeică DEX, (cf. bălălăi, bălăbăni) DA. Fam.: bănănaie (Mold.) „lucru prea mare” 1939; bănănăială 1910; bănănă/t s.n. 1898; bănănâu 1910. BĂNĂR/E2 s.f. „foc mare - grand feu” 1910. Et. nec. BĂNCIL UT A s.f. (Dobr.) „pătură (de pus sub şa) - housse” 1886. Et. nec. BĂN/3 vb. (înv.) „a trata cu cineva - traiter” c. 1650. Magh. ban „a trata cu cineva”. BĂNUI vb. „a presupune - presumer, soupsonner” 1602. Magh. ban „a regreta”. Fam.: bănuială 1602; bănuicios 1876; bănuidnic 1862 <— bănuială sau +—bănui; bănuitor 1703. BĂR/4T1 -206- BĂRBLTĂ BĂR4T1 s.m. „preot sau călugăr catolic - pretre catholique” 1581-1582, var. băraţ. Magh. barăt. Fam.: bănzteş „prieten” c.1650; bărăţ/e „biserică catolică” 1792. Cf. brat. BARAB/IR adv., s.n. (Ban.) „egal - au meme niveau” 1890, var. bărăban. Sb. barabar. Fam.: bărăbări (Ban.) „a aranja; a fi egal” 1830, var. bărăbăni < sb. barabariti sau <— bărăbar; var. bărăbăni <— bărăban (= bărăbar). BĂRĂGAN s.n. „şes întins cu caracter de stepă - steppe” 1805. Top. Bărăgan (< cuman. *borayan [tuzliigi] „câmpia vijeliilor”) Drimba, CE, 276-277 // Tc. bejăbăn (= bi-ăbăn „fară apă” CDED II 546); poate din baragă „ţara lupilor” SDLR; cf. baltă, bară, băltăreţ HEM 2481-2482; et. nec. TDRG, DEX. BĂRĂN/ vb. „a stărui - insister” 1825. Et. nec. TDRG, DA, DEX // <— *băran „berbec, unealtă de asediu” (< pol. baran) HEM 3245; < rus. baraniti SDLR. BĂRĂT/J vb. (reg.) „a mustra, a striga în gura mare - gronder, crier fort” 1870, var. (Munt.) bărăita. Lat. *balatrare I.-A. Candrea, GS, 6, 1933-1934, 321, Teaha, CLM, 199-206 // Lat. *balitare < balare „a zbiera” LM; cf. magh. beregni SDLR; et. nec. TDRG, DA. Fam.: bărătăi 1885 bărăta DA // Lat. baritus HEM 3247; bărăţ/ 1893. BARATU/ vb. (Trans.) „a încheia o tocmeală, a spera - marchander, esperer” 1888, var. bărăştui. Sb. baratati. Var. bărăştui, infl., poate, de nădăjdui DA. BARB/4T [ar., mr.; ir. bărbat] s.m., adj. „persoană de sex bărbătesc; plin de curaj - homme; viril” 1262 (antrop. Bărbat). Lat. barbatus „cu barbă” cf. it., fr., occ., cat., sp., ptg. REW 946. Fam.: bărbăcior c.1650; ar. bărbătame (col.) 1906; ar. bărbăteaţă „bărbăţie, bravură” 1906; bărbătesc [ar. bărbătescu; mr. bărbătos] 1563-1583; bărbăteşte [mr. bărbăteşti] 1563 <— bărbătesc sau bărbat; ar. bărbăţie (dim.) 1906; mr. bărbăt/c (dim.) 1935; mr. bărbătimi (col.) 1935; mr. bărbătloc „bărbăţie” 1927; bărbătoaie s.f. (înv.) „femeie” 1681 <— bărbat sau <— bărbătoi; bărbătoi 1912, var. bărbăţoi; bărbătos 1856; bărbătwş c.1650; bărbătwţ 1692; bărbăţel 1885; bărbăţie 1573-1583; bărbăţ/me 1805; mr. bărbăţda „bărbăţie” 1927, var. bărbăţoli; dezbărbăta „a (se) descuraja” 1831 <— îmbărbăta (cu substit. prefixului); dezbărbăţi (înv.) „a castra” 1862; îmbărbăta 1573-1583; îmbărbătător 1988 <— îmbărbăta; îmbărbăţi 1862. BĂRB/4NŢA s.f. (reg.) „vas de lemn - sorte de baratte” 1578 (antrop. Bărbânfă), var. (Ban., Mehed., SV Trans.) berbeniţă, berbinţă. Magh. berbence, borbonce. Var. berbeniţă, infl. de aluniţă, băcăniţă, blăniţă etc. Fam.: bărbâncioară 1893, var. berbincioară; var. berbincioară berbinţă (=bărbănţă). BĂRB//NC s.n. (Trans.) „recrutare; numele unui dans ţărănesc - recrutement; dance paysanne” 1794 (var. vărbung), berbunc, verbunc. Rom. verbunc, vărbunc (< germ. Werbung). Fam.: berbi/ncă „dans ţărănesc care se facea cu prilejul recrutării” 1893 (var. bărbanţă), var. berbunţă <— berbunc (= bărbunc). ar. BARBUTĂ s.f. „căpăţână de praz - la pârtie enterree du poireau” 1906. Lat. barbuta, cf. sd., occ. REW 946. BĂRC1 -207- BĂŞ/CĂ BĂRC1 s.n. (Trans.; rar) „tufiş - buisson”, c.1850, var. bercA. Magh. berek. BĂRE/4G s.n. (Mold.; rar) „suport, proptea - support, etai” 1908, var. băreag. Et. nec. BĂRNACI adj. (Trans.) „oacheş - brunâtre” 1806, var. (Mold.) bornaci. Magh. barnâs „maroniu”, cu substit. finalei prin suf. -aci CDED II 479, DA sau rom. barna (< magh. barna „maron” TDRG3) + -aci Tamâs EW. Fam.: barna adj. invar. (Trans.; rar, înv.) „negricios, (bou) negru” 1805 < magh. barna; bărnăcuţ adj. (dim.; Trans.) 1931; bărnuţ adj. (Trans.) „oacheş, smead” 1890 < magh. barna + -ut DA sau <— barna. BĂRTAC s.n. „cazan - chaudron” 1834. Et. nes., probabil var. a lui bardac0 // Et. nec. TDRG. BĂSAU s.n. (reg.) „batjocură - injure” c.1500. Magh. bosszu. Fam.: băsăos (Trans.; înv.) „invidios” 1630. BĂŞCĂL/E s.f. (fam., arg.), în expr. a lua în ~ sau a face ~ „a-şi bate joc (de cineva), a face de râs (pe cineva) - se moquer de quelqu’un, railler quelqu’un” 1923. Et. nes., probabil ţig. baştali „şa” A. Graur, BL, 2, 127, CDER 713, SDEM 68 // <— başcaliu (<— başcă) SDLR; et. nec. DEX. Fam.: băşcălios 1988. BĂŞC4U s.m. (Muscel; rar) „prost - sot” 1901. Et. nec. ° // Et. nec., probabil < magh. băcsiko „bădiţă” DA. ar. BĂŞEARE [mr. băccari] vb. „a săruta - baiser; embrasser” 1906, var. băşare. Lat. basiare, panrom. REW 971 (în mr., prin contaminare cu muccari „a muşca”). BĂŞ/vb. [ar. beşire; mr. bişori\ (pop.) „a elimina gaze prin anus - peter” 1660, var. (Mold., Trans.) beşi. Lat. vissire, cf. fr. REW 9382. Fam.: băşină [ar. biş'mă; mr. bişonă] 1629, var. beşmă < lat. *vissina, cf. it. dial., occ. REW 9380; băşinică 1857, var. beşinică <— băşină; băşin/ţă 1895-1901 băşină; băşinos [ar. bişinos; mr. bişănos] c.1650 <— băşină; băşinuţă 1911 <— băşină; băşoşie 1939; beş, în compusul beşul calului (bot.; reg.) 1907 <— beşi (= băşi) ° // < lat. *vissium (< vissire, cf. it. vescia, fr. vesse, occ. vesso) CDDE 139, DA (probabil); beşniţă „femeie grasă, leneşă şi nesimţită” 1921; beşoandră „femeie grasă; femeie stricată” 1868 <— beşi (= băşi) DA, TDRG3, infl. de hoandră, şoandră etc. sau <— băşi + beşniţă + başoaldă CDER 720 (s.v. başoldină); mr. bişătură „băşină” 1935 < bişari; ar. bişinare 1974 < lat. *vissicare, cf. it. dial., fr. REW 9380; ar. bişinătoare „revolver” 1974 < bişinare. BĂŞ/CĂ s.f. [ar. bişică; mr. bişocă] „vezică - vessie” 1684 (var. beş\ca). Lat. uessica, panrom. REW 276. Fam.: băşica [ar. bişicare] 1642, var. beşica < lat. *uessicare sau <— băşică; băşicat s.n. c. 1560 băşica; băşicăti/ră 1825 (var. beşicătură) <— băşica; băşicăţel (dim.) „umflat ca o băşică” 1899 +— băşicat adj.; băşicoasă s.f (bot.), var. beşicoasă <— băşicos; băşicos [mr. bişicos] 1691-1697, var. beşicos; băşicuţă (bot.; dim.) 1517 (top. Băşicuţă), var. beşicută; beştea s.f. (Trans.) „băşică pe limbă” < lat. *uessicella (< uessica) Densusianu, Ţara Haţegului, 53, REW 9277a, CDER 807 // <— *beşicea ( *„răposat”) CDER 838; lat. uietus sau obiectus LM. Fam.: bietwc 1906; bietuleţ 1881; bietul/ţă 1881. BIFA vb. „a marca anumite spaţii dintr-un text, în semn de verificare - biffer” 1958. Fr. biffer. BIF/D adj. (anat.) „care este despărţit în două - bifide” 1871. Fr. bifide, lat. neol. bifidus. BIFILAR adj. „(despre cabluri electrice) format din doi conductori separaţi - bifilaire” 1949. Fr. bifilaire. BIFORĂ -231 - BIHOREAN BIFORĂ adj. „(în stilul gotic, despre o fereastră, o uşă etc.) împărţită în două printr-o colonetă, fiecare despărţitură fiind terminată printr-un arc - biphore” 1871. Fr. biphore, it. bifora. B/FTEC s.n. „bucată de came de vită friptă la grătar sau în tigaie - bifteck” 1847, var. biftec, (înv.) befstec. Engl. beefsteak, fr. bifteck. BIFURCA vb. „a (se) despărţi în două - bifurquer” 1861. Fr. bifurquer CADE, SDLR, DEX, TDRG3 // şi it. biforcare LM; bi + furcă SDLR; der. din lat. bifurcus DA. Fam.: bifurcaţie 1871 (var. bifurcatiune) < fr. bifurcation DEX // şi it. bifurcazione LM; <— bifurca CADE. BIGAM adj., s.m., s.f. „(persoană) care are două soţii, respectiv doi soţi - bigame” 1822. Fr. bigame, lat. neol. bigamus. Fam.: bigam/e 1807 (var. Trans., înv. bigamie) < fr. bigamie CADE, DEX, TDRG2 // bigam DA. B/GĂ1 s.f. „macara portuară - bigue” 1931. Fr. bigue. BIG BANG s.n. „marea explozie care a iniţiat expansiunea universului observabil - big bang” 1996. Engl. big bang. BIGHILt/ŞĂ s.f. (Trans.; înv.) „bucată de aluat cu cartofi, fiartă şi prăjită - găteau aux pommes de terre” 19.06. Et. nes., probabil <— bigură „cartof’, cf. bighiroancă. B/GI-B/GI s.n. invar, „pastă gelatinoasă comestibilă, asemănătoare cu rahatul - pâte gelatineuse comestible similaire au loukoum” 1939. Tc. cici-bici. BIGOS/ vb. (Mold., rar) „a îndesa, a îngrămădi - presser, coincer” 1893. Et. nec. BIGOT adj., s.m., s.f. „care urmează cu stricteţe preceptele unei religii - bigot” 1832. Fr. bigot DA; CADE, SDLR, DEX, TDRG3 // şi it. bigotto LM. Fam.: bigoterie 1871 (livr.) < fr. bigoterie CADE, DEX //<— bigot DA; bigotism 1832 < fr. bigotisme CADE, SDLR, DEX, TDRG3 // şi it. bigottismo LM. BIGUD/U s.n. „obiect de toaletă feminină pentru ondularea părului - bigoudi” 1938. Fr. bigoudi. BIGJ7RA s.f. (Trans.; rar) „cartof- pomme de terre” 1906. Et. nec. Fam.: bighiroancă (Trans.) „cartof’ 1906. BIHOREAN s.m., s.f., adj. „(locuitor/originar) din Bihor - originaire/habitant du departement de Bihor” 1988. Top. Bihor. Fam.: bihoreancă 1988 <— Bihor şi/sau <— bihorean; bihorel s.m. (V Trans.) „vânt care bate din părţile Bihorului” 1931 <— Bihor. BIHt/NCĂ -232- BILETĂ BIH//NCĂ s.f. (reg.) „şaretă - charrette” 1907. Ucr. bihunky DEX // Rus. bigunki CDER 841; rus. begunok SDLR. B/I inteij. „strigăt cu care se cheamă curcile - inteijection servant â appeler les dindes” 1871. Creaţie spontană. B/JI1 inteij. „(adresat copiilor) arde, frige! - 9a brule!” 1911. Creaţie spontană. Fam.: biji2 „a se arde” 1913. BIJOI s.n. (Ban., Trans.) „izvor - source (pourvu d’un tuyau d’ecoulement)” 1906. Derivat onomatopeic. BIJUTER/E s.f. „obiect de podoabă, giuvaier; magazin specializat pentru confecţionarea şi comercializarea giuvaierurilor - bijouterie” 1833. Fr. bijouterie. Fam.: bijutier 1911 < fr. bijoutier. BIK/NI s.n. „tip de costum de baie feminin - bikini” 1975. Engl., fr. bikini. BIL s.n. (înv.) „proiect de lege înaintat parlamentului - bill” 1832. Engl., fr. bill. BILANŢ s.n. „evidenţa finală a activului şi pasivului unei întreprinderi - bilan” 1800. Germ. Bilanz DA, CADE // şi it. bilancio SDLR, CDER 846, DEX. Fam.: bilanţier 1871 (var. bilanciariu). B/LĂ1 s.f. „fiere-bile” 1843. Fr. bile, lat. neol. bilis. Fam.: biliar 1848 < fr. biliaire CADE, SDLR, DEX // it. bigliare LM; bilios 1836 (var. bilioz) < fr. bilieux, lat. neol. biliosus; bilirub/nă 1948 < fr. bilirubine; biliverd/nă 1948 < fr. biliverdine. B/LĂ2 s.f. „sferă mică - bille, boule” 1818. Fr. bille DA, CADE, SDLR, CDER 845, DEX, TDRG3 // şi it. biglia, sp. billa LM. B/LĂ3 s.f. „trunchi de arbore, întreg sau tăiat - bille (portion de tronc d’arbre), bloc de bois” 1815. Bg. bilo, infl. de fr. bille CDED II 14, DA, CADE, DEX, TDRG3 // Fr. bille CDER 845; si. bilo TDRG1; v.sl. bilo, ucr., rus. bilo SDLR. Fam.: b/liţă s.f (Olt.) „cursă de şoareci”. BILDUNGSROMAN s.n. „roman care prezintă procesul de formare a unui caracter - roman d’education, de formation” 1978, var. bildungsroman. Germ. Bildungsroman. Fam.: bildungsromanesc 1996. BILET s.n. „bucată mică de hârtie prin care se transmite un anumit mesaj sau care permite intrarea într-o sală de spectacol, de sport etc. - billet” 1786. Fr. billet, germ. Billett // Fr. billet DA, CADE, SDLR, TDRG3, DEX; fr. billet, tc. bilet CDER 850; fr. billet, it. biglietto, sp. billete LM. Fam.: bileţel 1911; portbilet 1957 < fr. porte-billets. BILETĂ s.f. „bară de oţel, ţaglă — billette” 1949. Fr. billette. BIL/ -233- B/NDER BIL/ vb. (Ban., Mold., Trans.; înv.) „a înălbi - blanchir” 1683. Sb. bijeliti, ucr. bility (= bilyty) DA, CADE // Ucr. biliti, v.sl. beliţi SDLR; cf. sb. beliţi, ucr. 6z7z7z, rus. beliţi TDRG3; cf. beli TDRG1; sl. beliţi CDER 851; v.sl. beliţi, ceh. beliţi, 6z7z7z, rus. belitisja CDED II 6. Fam.: bileală „pudră albă” 1705 bili sau < ucr. bilylo CDER 851; bilzt s.n. 1892; bilitoare1 „locul unde se înălbeşte pânza” 1893; bilitoare2 „spălătoreasă” 1683 <— bilitor; bilitor s.m. 1683. Cf. beli. BILIARD s.n. , joc în care o serie de bile sunt deplasate pe o masă specială prin lovirea uneia dintre ele cu tacul - biliard” 1770. Fr. biliard, it. biliardo, rus. biliard. Fam.: biliargzu 1911. BILICEANA s.f. (SV Trans.) „pietricică de pe fundul apei - cailloux (au fond de Peau)” 1911. Et. nes., poate sb. biljaca, bjelaeina „obiect (haină) alb(ă)”, cf. beuţă °. BIL/NGV adj. „în două limbi - bilingue” 1871. Fr. bilingue, lat. neol. bilinguis. Fam.: bilingvzsm 1955 < fr. bilinguisme. BILI0N s.n. „număr egal cu o mie de miliarde sau (în unele ţări) cu un miliard - billion” 1777. Germ. Billion, fr. billion ° // Fr. billion DA, CADE, DEX; fr. billion, it. billione LM. BILON s.n. „monedă măruntă, para - billon” 1911. Fr. billon. BIMAN adj. (zool.) „cu două mâini - bimane” 1851. Fr. bimane, lat. neol. bimanis. B/MBAŞĂ s.m. (înv.) „colonel turc - colonel (turc)” 1788, var. bxmpaşă. Tc. binbaşi. Var. bxmpaşă bimbaşă, infl. de paşă. BIM/sSTRU s.n. „perioadă de două luni - bimestre” 1871 (var. bimestre). Fr. bimestre, lat. neol. bimestris. Fam.: bimestrial 1911 < fr. bimestrial, it. bimestriale sau <— bimestru DA. BINA s.f. (reg.) „clădire în construcţie sau în reparaţie - bâtiment en cours de construction ou de reparation” 1779, var. bena. Tc. bina. Fam.: bina-eminz (înv.) „inspector de clădiri” 1786 < tc. binâ-emini; binagzu 1879. BINAR adj. „compus din două unităţi - binaire” 1851. Fr. binaire, lat. neol. binarius. Fam.: binaritate 1988. B/NĂ s.f. (reg.) „scenă - scene” 1911. Germ. Buhne. BIND s.n. (înv.) „steag - drapeau” 1715. Tc. bend. B/NDER s.n. „strat de beton asfaltic folosit ca strat de legătură între fundaţia unui drum şi stratul de uzură - beton asphaltique” 1949. Germ. Binder. BINDIS/ -234- BIOGEN BINDIS/ vb. (reg.) „a-i păsa (cuiva de cineva), a duce grijă - s’inquieter (de..), se mettre en peine (de...)” 1890, var. bihindisi. Ngr. fiiTeyev8[£oj, tc. begendi (= begenmek) A. Graur, BL, 4, 1936, 73, CDER 856 // Tc. bende + suf. -isi CADE; et. nec. TDRG1. B/NE adv., s.n. [ar., mr., ir.] „în mod favorabil, corect, clar, etic - bien” 1458. Lat. bene, panrom. REW 1028. Fam.: b/nelea, în expr. de-a ~ [ar.] 1890 (var. binele); binişor 1581, var. bineşor; bineţ s.n. (rar) 1908 <— pl. bineţe; bineţe s.f.pl. [ar. g'ineaţă] „urări de bine” 1646 (var. sg. bineafă) <— inteij. bine-aţi <— bine aţi (venit), bine aţi (fi). BIN£C s.m. (înv.) „cal de călărie - cheval de selle” 1857. Tc. binek. Fam.: binectaş (înv.) „piatră folosită ca suport pentru a încăleca” 1782 < tc. binek taşi. BINIG/U s.m. (înv.) „geambaş care se ocupă cu caii nărăvaşi - maquignon de chevaux retifs” 1939. Tc. binici „maestru de călărie”. BIN/Ş s.n. (înv.) „cavalcadă; haină boierească lungă de ceremonie - cavalcade, grand manteau ceremoniei des boyards” 1754, var. beniş. Tc. biniş. Fam.: binişei 1786, var. benişel; binişl/u „curtean” 1863 < tc. binişh. BINOCLU s.n. „instrument optic cu lunete duble, folosit pentru a vedea obiectele situate la mare distanţă - binocle” 1853. Fr. binocle DA, CADE, SDLR, CDER 862, DEX // şi it. binoculo LM. Fam.: binoda 1896; binocular 1911 < fr. binoculaire. BINOM s.n., adj. „expresie algebrică formată din doi termeni - binome” 1801 (var. binomiu). Fr. binome. Var. binomiu < lat. neol. binomius, it. binomio. BINOMITATE s.f. „calitatea de a avea două nume - la propriete d’avoir deux noms” 1875. Lat. bis + nomen (formaţie personală la B. P. Hasdeu) DA. B/NTĂ s.f. (mar.) „stâlp de care se leagă navele la chei, baba - bitte” 1949. It. binda. BINTĂTU/ vb. (Trans.) „a pedepsi - punir”, 1582, var. bântătui. Magh. biintet. Fam.: bintătuială 1675. BIO- el. de comp. „referitor la viaţă - bio-” 1871. Fr. bio- (< gr. (tio? „viaţă”). BIOCENOZA s.f. „asociaţie biologică de plante şi animale care se află într-un echilibru dinamic, dependent de mediu - biocenose” 1962. Fr. biocenose. Fam.: biocenotic 1978 < fr. biocenotique. BIOGZTN adj. ..care generează sau rezultă din ţesuturi vii - biogene” 1911. Fr. biogene. Fam.: abiogen 1988 < fr. abiogene; abiogeneză 1966 < fr. abiogenese; biogenetic 1966 < fr. biogenetique\ biogeneză 1966 < fr. biogenese. BIOGRAF/E -235- BIOSTAZ/E BIOGRAF/E s.f. „expunere a vieţii unei persoane - biographie” 1795 (var. Trans., înv. biografie). Fr. biographie CADE, DEX // şi ngr. j3ioypa „cheag” sunt probabil recente, ţabej, „Shkodra”, I, 1964, 26) Hasdeu, CT, 1874, 107, CB 1, 190, Russu, ER, 272, Brâncuş, VA, 44-45; *— rânză (cf. alb. rendes „cheag”) Rosetti, ILR, 253, 582; trac *berenza < *ber „oaie”, cf. alb. berr „oaie”, Pascu, DEM, I, 191; traco-dac *brendia, *brandia (< rad. brend-, brand- „umflaf’ < i.e. *g?rendh-„a fermenta”) G. Giuglea, DR, 3, 1923, 573-582 // Lat. brandeum „pânză de in; sac folosit la prepararea brânzei” CDER 1106; lat. zaberna „desagă” SDLR; lat. pop. brundus, brundia „ceva închegat” LM I 254; lat. *brancia T. Cipariu, „Archivu”, 144; rad. iranian *renc-, *renz- + pref. be-, bi- (cf. iran. dial. princag „a apăsa, a stoarce”) Ov. Densusianu, GS, 1, 1923, 67-71; probabil <— top. Brienz DA; lat. prandium LB; et. nec. (cf. pol. brţdza, bryndza, ceh. brindza etc) CDED II 28; et. nec. DEX. Fam.: brânzar 1668; brânzăreasă 1912 <— brânzar sau brânză; brânzăr/e1 „meseria de brânzar” 1840 brânzar; brânzăr/e2 „loc unde se face şi se vinde brânza; cantitate mare de brânză” brânză; brânzeturi (pl. tantum) „sortimente de brânză” 1857; brânz/ 1893; brânzişoară 1898; brânzoaică 1893; brânzos 1852; îmbrânz/ 1885. BRAU [ar. brăn, brân, bârnu; mr. bron; ir. bra(v)u\ s.n. „cingătoare lată - large ceinture” c.1500. El. de substrat, cf. alb. brez „brâu” Philippide, OR, 2, 701, Puşcariu, LR, I, 179, Skok, ERHSJ I, 215 (probabil), Rosetti, ILR, 246, Russu, ER, 273-274, Brâncuş, VA, 45-47, DEX // Et. nec., înrudit cu alb. brez DA; v.sl. brunja CDED II 27, TDRG, SDLR; lat. brandeum CDER 1110; gr. (3pa/3eLOv]J$. Fam.: bârneaţă „brâu” 1895 <— (pl.) bârnele al lui bârneţ; bârneţ s.n. (Mold.) „aţă, şiret, găitan, cingătoare; fâşie de pământ” 1901 <— brâneţ\ brănaci „cingătoare” 1910, var. brânzei; brâier „tipar de brâie” 1885; brânar „fabricant sau negustor de brâie” 1648 <— pl. brăne al lui brâu; brânaş (dim.) 1906, var. bârnaş <— brâu, infl. de brânar, brănel, brăneţ, brănuţ etc.; brână „friză” 1887, sg. refăcut <— pl. brâne; brâneci „brâneţ” 1901 <— brăneţ (cu substit. sufixului); brânel „cusătură” 1912; brâneţ „şiret pentru strâns iţarii” 1722, var. burneafă <— pl. brâne al lui brâu; brânişor (dim.) 1885; brânuţ 1871; brâuleţ 1884; brâuşor 1889; brâwţ 1893; dezbânuz2 1939 „a desprinde, a rupe”; îmbrâna „a încinge cu brâul” 1862. BRE inteij. (Munt., Mold., Ban.) (formulă de adresare - „he!”) 1691-1697, var. brea. Tc. bre (Munt., Mold.) CDED II 551, TDRG, DA, CADE, CDER 1084, DEX; sb. bre (Ban.)0 // Ngr. pupe SDLR. BREABAN s.m. „brebenel; diferite specii de anemone - corydale; sorte d’anemone” 1722, var. brăbin, breabene. Et. nes., probabil brebenoc DA, SDLR // V.sl. *bebrinu CADE, CDER 1085; lat. uerbena CDED I 29; et. nec. TDRG, DEX. BREAKFAST -283- BREC1 Fam.: berbene s.m. „brebenel” 1910 <— breabene (= breabăn); breb2 nume de bou 1885; brebenaş nume de bou 1870; brebenă „brebenel” 1900; brebenea 1885 <— brebenel (cu substit. sufixului); brebenel „mică plantă ierboasă cu flori purpurii, albe sau gălbui” 1580-1581 (top. Brebenei); breben/că nume de vacă 1885 (= breabăn) <— brebenel (cu substit. sufixului); îmbrebena „a împodobi” 1885. BREAKFAST [pronunţat brecfăst] s.n. „mic dejun - petit dejeuner” 1975. Engl. brea/fast. BREANC s.n. (Trans.) „hârb, ciob - debris, tesson” 1910. Et. nec. BREASLA s.f. „asociaţie de meşteşugari - Corporation” 1645, var. (Munt.) braslă, breslă. Slavon, bratîstvo TDRG1 // V.sl. bratîstvo DA, CADE, SDLR, TDRG3; sl. bratîstvo CDER 1086, DEX; v.sl. bruselu CDED II 27. Fam.: breslaş c.l730, var. brăslaş. BREAŞĂ s.f. (Buc.) „interval între fibrele trunchiului unui copac - breche” 1886. Germ. Bresche Avram, CIE, 38-39. Cf. breşă. BREAZ adj. „(despre animale) cu pată albă pe frunte sau pe bot - â tache blanche sur le front ou sur le museau” 1510 (top. Breaza), var. braz, breaj. Bg. brjaz DA, CADE, DEX // Sl. breză, bg. brjaz CDER 1087; v.sl. breză CDED II 28, TDRG3 (probabil); probabil slavon, breză TDRG1; bg. briez, sb. breza, rus. bereza, v.sl. *berza SDLR. Fam.: breaza (cor. pop.) 1885 top. Breaza; breza „a păta” 1958; brezaie „persoană mascată în ritualurile specifice sărbătorilor de iarnă; nume de vacă sau de oaie” 1767, var. brizaie «— breaz CDER 1087, (probabil) TDRG // probabil din barză, apropiat de breaz DA; et. nec. DEX; brezată nume de oaie 1885; breză/ „a se purta ca o brezaie” 1872 <— brezaie; brezăia 1881 „a împodobi ca pe o brezaie” <— brezaie; brezăti/ră „pată albă pe fruntea vitelor” 1906 <— breaz DA sau <— breza DEX; brez/ „a păta” 1895; brez/lă nume de bou 1913; brezoaie „marionetă în teatrul popular” 1885 <— brezaie (cu substit. sufixului); brezoi „brezaie; nume de bou sau de câine” 1885 <— brezoaie (cu substit. sufixului); brezul/ţă (dim.) 1900; îmbreza „a face cuiva o pată în frunte” 1914; îmbrezăia „a împodobi ca pe o brezaie” 1881 <— brezaie. BREB1 s.m. „castor - castor” 1443 (antrop.). V.sl. *bibru, *bebru (cf. v.sb. bebru, bg. dial. beber). BR£BENE s.m. (Ban.) „salcâm - acacia” 1893. Et. nes., probabil sb. breber0 // Probabil <— băgrin „salcâm”, după breabăn DA; et. nec. TDRG. BREBENEAC s.m. (Ban.) „sturz-cântăreţ - grive musicienne” c.1650. Et. nes., probabil *brebeni (< sb. brebonjati, breboniti „a murmura, a flecări”) ° // Et. nec., posibil legat de bg. burborenie „cotcodăcit”, sb. breboriti „a cotcodăci, a cârâi” CDER 1089; et. nec. TDRG. BREBEN0C s.m. (bot.; Mold., Trans., Buc.) „saschiu - pervenche, violette de serpent” 1793, var. barbanoc, barbenoc, bărbănoc, bărbănoc, bărbenog, belbinoc, berbenog, bilbinoc, borbănoc, brăbănoc, bribănoc. Ucr. barvinok, bervinok DA // V.sl. *barvinoku CDER 678. Fam.: bărbânoacă (reg.) „brebenoc” 1906 <— bărbănoc (= brebenoc). BREC1 s n „trăsură uşoară; tip de automobil - break” 1898. Engl. break, fr. break. Fam.: autobrec 1949 < fr. autobreak, engl. autobreak. BREC2 -284- BRESLU/ BREC2 s.n. „comandă dată de arbitru în timpul unui meci de box - break” 1975. Engl. break. BRECIE1 s.f. (Trans.) „vergea lungă - longue verge” 1906. Săs. Brătsche „scândurică” N. Drăganu, RF, 1, 1927, 113. Cf. prişcală. BRECIE2 s.f. „numele unei roci - nom d’une roche” 1975. Engl. breccia, it. breccia. BRECLEŞ s.n. (Trans.; înv.) „un fel de postav ardelenesc -sorte de feutre de Transylvanie” 1939. Et. nes., probabil înrudit cu berliş „căptuşeală” 0 // Magh. berkes „stufos” SDLR. BREDEL s.n. (Braşov) „bucată de lemn cu care se strânge o legătură cu funia - garrot” 1903. Săs. Bredl. Fam.: bredeleu s.n. „bucată de lemn legată la gâtul porcilor” 1909; dezbredel/ 1912 <— îmbredeli (cu substit. prefixului); îmbredel/ „a strânge o funie cu bredelul” 1895. BREGMA s.f. „punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal - bregma” 1962. Fr. bregma. BREHN/ vb. (Mold., Trans.) „a lătra, a gâfâi, a tuşi - aboyer, tousser, haleter” 1691-1697, var. brăhm, brâhni. Bg. brechna (= brecham) „a izbucni în râs” °, ucr. brechaty DA, DEX (s.v. brăhm) II Ucr. brechity CADE; sl., cf. ucr. brechaty, sb. brechati CDER 1091; v.sl. brehati, *brehnoti, rus. brechati SDLR. Fam.: brehă/ „a lătra” 1691-1697 brehni (cu substit. sufixului) sau brehni + behăi CDER 1091 // Cf. v.sl. brechati TDRG1; onomatopee TDRG2; brehă/t s.n. 1705 <— brehăi; brehăitwră 1705 <— brehăi; brehănaie 1857 <— brehnace (cu substit. sufixului); brehau „câine care brehăieşte” 1618 ^— brehăi; brehnace „uliul găinilor, erete” 1688, var. brehanace *— brehni CDER 1091, DA (cf.), TDRG3 (cf.); brehne s.f pl. (Mold.) „fiinţe malefice în mitologia populară” 1901; brehnice s.m. „uliu” 1912 <— brehnace (cu substit. sufixului); brehn/t s.n. 1896. BREI s.m. (Munt., SV Trans.) „specie de plantă ierboasă - nom d’une plante herbacee” 1783, var. brii. Et. nes. °, probabil el. de substrat, cf. bg. brej (probabil tracic) BER sau bg. brej CADE, DEX // Cf. v.gr. fipvov SDLR, CDER 1092; et. nec. TDRG. Fam.: br/e 1783, var. brâie; brioală „plantă ierboasă cu flori verzui” 1879 «— brie. BRELAN s.n. „grup de trei cărţi de joc de aceeaşi valoare - brelan” 1922. Fr. brelan. BRELOC s.n. „mică podoabă care se poartă atârnată la ceas, la brăţară etc. - breloque” c.1832. Fr. breloque. BREMZĂ s.f. „plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină - plan incline â dispositif de freinage, pour Ies wagonnets de mine” 1949. Germ. Bremse. BRESLU/ vb. (Buc.) „a bate pene la spiţele roţilor - coincer Ies rayons d’une roue” 1908. Et. nes., probabil breaslă °. BREŞĂ -285- BRICEAG BREŞĂ s.f. „spărtură într-un obstacol, baraj etc. - breche” 1886. Fr. breche. Cf. breaşă. BRETEA s.f. „(mai ales la pl.) accesoriu de îmbrăcăminte - bretelle” 1840. Rom. (pl.) bretele < fr. bretelles. Fam.: bretdă „sistem de ramificaţie de cale ferată” 1939 < fr. bretelle. BRETESĂ s.f. „lucrare de fortificaţie medievală - bretesse” 1966. Fr. bretesse. BRETON1 s.n. „păr retezat drept pe frunte - (â la) bretonne” 1931. Fr. (ă la) bretonne. BRETON2 s.m., s.f., adj. „(locuitor) din Bretania- Breton, breton” 1931. Fr. breton. BREVĂ s.f. „tip de scrisoare papală - rescrit du pape” 1961. It. breve. BREVET s.n. „document oficial acordat de o autoritate - brevet” 1840. Fr. brevet. Fam.: breveta 1857 < fr. breveter. BREVIAR s.n. „lucrare în care sunt expuse sumar noţiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu -breviaire” c.1812. Fr. breviaire, lat. neol. breuiarium. BREVIL7N adj. „tip constituţional, în antropologie, caracterizat prin corp şi membre scurte şi groase - breviligne” 1975. Fr. breviligne. BREVILOCVENŢĂ s.f. „exprimare pe scurt - concision” 1871. It. breviloquenza, lat. neol. breuiloquentia. Fam.: brevilocvent 1871 < it. breviloquente, lat. neol. breuiloquens, -entem. BRIANT adj. „sclipitor; care posedă calităţi excepţionale - briliant” 1875 (var. briliant1). Fr. briliant. Fam.: bria „a străluci” 1975 < fr. briller; briantină „ulei de păr” 1898 (var. briliantină) < fr. brillantine; brianţă 1988 < fr. brillance. Cf. briliant1. BRIC1 s.n. „un tip de navă - brick” 1829. Fr. brick. BRIC2 adj. „cărămiziu - brique” 1975. Fr. brique. BRICABRAC s.n. „magazin de vechituri - bric-â-brac” 1966. Fr. bric-ă-brac. BRICEAG s.n. „cuţitaş de buzunar - canif” 1754, var. briceac. Tc. dial. bigak (înv. bigak) „cuţit, brici”, magh. bicsak, bicsag „cuţit, briceag”, probabil cuman. b'icaq „cuţit” (infl. de rom. brici) Suciu, CRT, 221-222 // Tc. bigak, magh. bicsak, infl. de brici DA, BRICHETĂ1 -286- BRIGHHX4U CDER 1095; tc. bigak, infl. de brici TDRG1, CADE, SDLR, DEX; cf. cuman bicak, infl. de brici TDRG3; v.sl. Ana CDED II 28. Fam.: briceagă 1892; bricegeana (N Trans.; cor. pop.) 1885; bricegel 1829; bricegwţ 1912. BRICHETĂ1 s.f. „mic aparat pentru aprins - briquet” 1931. Fr. briquet. BRICHETĂ2 s.f. „combustibil obţinut prin presarea pulberilor - briquette” 1912. Fr. briquette. Fam.: brichet s.n. 1852 < fr. briquette; bricheta 1958 < fr. briqueter; brichetaj 1958 < fr. briquetage. BRICHIN/vb. (Ban.) „a înfrunta, a admonesta - gronder” 1910. Et. nes., probabil sb. breknuti „a striga, a ţipa” °. BRICI s.n. „instrument de bărbierit - rasoir” 1551-1553. V.sl. brici CDED II 28, TDRG, CADE, CDER 1097, DEX // sau bg. bric DA; v.sl. bric% bg. bric SDLR. BRIC0LĂ s.f. „maşină de război medievală - bricole” 1966. Fr. bricole, it. briccola. BR/DĂ s.f. „gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă - bride” 1949. Fr. bride. Fam.: debrida 1978 < fr. debrider. BRIDGE [pronunţat brig\ s.n. „numele unui joc de cărţi - bridge” 1931. Engl. bridge, fr. bridge. Fam.: bridg/st 1931. BRIENŢI adv. (Ban.), în expr. a scoate ~ „(a alunga) în mod violent - chasser violemment” 1912. Et. nec. BRIGADA s.f „mare unitate militară; grup organizat de lucrători - brigade” 1793. Fr. brigade, germ. Brigade °, rus. brigada II Fr. brigade, rus. brigada DEX; fr. brigade DA, CADE, SDLR, CDER 1098. Fam.: brigadier 1710 (var. bregadir), var. bragadir, brigadir < fr. brigadier; var. brigadir < germ. Brigadier, rus. brigadir. BRIGAND s.m. „tâlhar - brigand” 1830 (var. brigant). Fr. brigand DA, CADE, DEX // şi it. brigante SDLR. Var. brigant < germ. Brigant. Fam.: brigandaj 1844 < fr. brigandage. BRIGANT/NA s.f. „navă cu pânze, de dimensiuni mici - brigantin” 1838. Fr. brigantin(e). BRIGHECI s.m. (Mold.) „sturz negru cu puncte albe - grive noire â taches blanches” 1939. Et. nec. // „Cf. top. Berheci, Briheci şi gregheci de origine slavă” SDLR. BRIGHIDv4U s.n. (Trans., Mold.) „băţul putineiului, bătător pentru alegerea untului -moussoir” 1885, var. berdedeu, berghedcu, bir ghidau, brididâu, brighideu, burghid.au, perdideu. Et. nes., probabil magh. pergeto, pergetyu N. Drăganu, DR, 2, 1922, 900, Tamâs EW // Et. nec. TDRG. Cf. ferdideu. BRIHAN -287- BRITANIC BRIHAN s.n. (N Trans., Mar.) „pântece, maţ - intestin” 1901. Rom. *brih (< ucr. dial. brih „burtă”) + suf. -an °. BRILIANT1 s.n. „diamant şlefuit cu numeroase faţete - briliant” 1785 (var. berlemt, birlimt), var. berlmt, brilmt. Fr. briliant, rus. brii ’ant, germ. Briliant0 // Fr. briliant, rus. brii ’ant DEX; fr. briliant CADE, SDLR, TDRG3. Var. berlmt < tc. birlandi, barlandi, ngr. fimpkâvria CDER 1100. Fam.: brilănţd (dim.) 1996 <— brilant (= briliant1); briliantat adj. 1893; briliant/n 1875 < fr. brillantin; brilianţd (dim.) 1931. Cf. briant. BRILIOANCĂ s.f. (Trans.) „iarba-fiarelor - dompte-venin” 1783, var. brilimcă. Et. nec. TDRG // Cf. sb. brlja, brljaga „mlaştină” CDER 1101; cf. pol. brzanka CDED II 28. BRIND s.n. (rar, înv.) „toast - brinde” 1875. Fr. brinde. BRIO s.n., în expr. cu ~ „cu multă însufleţire, în mod vioi - avec brio” 1894. Fr. brio, it. brio. BRIOF/TE s.f. (mai ales la pl.) „numele unei încrengături de plante - bryophyte” 1966. Fr. bryophyte(s). BRIONIE s.f. „plantă căţărătoare din familia cucurbitaceelor - bryone” 1939. Lat. neol. bryonia. BRI0ŞĂ s.f. „sortiment de patiserie - brioche” 1955. Fr. brioche. BRIOZOAR s.n. (mai ales la pl.) „clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce -bryozoaire” 1949. Fr. bryozoaire(s). BR/PTĂ s.f. (Olt., Ban., Buc.) „cuţit, briceag - couteau, canif” 1884, var. bnftă. Sb. britva, ucr. brytva. BR/STOL s.n. „tip de hârtie groasă, de bună calitate, folosită la coperte - bristol” 1901. Fr. bristol. BR/ŞCĂ1 s.f. (Ban., Trans., Mar., Buc.) „briceag - canif ’ 1805, var. bncică, briştă. Magh. bicska, infl. de brici, briceag. Fam.: brişcwţă1 1888. BR/ŞCĂ2 s.f. (Munt., Mold., Buc.) „cabrioletă - cabriolet” 1836. Rus. bricka CADE, DEX // şi pol. bryczka DA; ucr., rus., bg. bricka, pol. bryczka SDLR; pol., ceh., rus., bg. bricka CDER 1109; pol. bryczka, ceh. brycka CDED II 29; pol. bryczka TDRG , cf. ucr., rus. bricka TDRG3. Fam.: brişcar 1852; brişcul/ţă 1883; brişcwţă2 1893-1897. BRITANIC adj., s.m., s.f. „(persoană) din Marea Britanie- Britannique, britannique” 1818. Fr. britannique. Fam.: britani „triburi celtice care locuiau în Britania înainte de cucerirea anglo-saxonă” c. 1710 < lat. neol. Britanni. BRIZANT -288- BROB/NŢĂ BRIZANT adj. „(despre explozive) care are combustie foarte rapidă; (despre valuri) care se sparge în apropierea ţărmului - brisant” 1955. Fr. brisant. Fam.: brizanţă 1949 < fr. brisance. BRIZA s.f. „vânt uşor care suflă regulat la malul mării - brise” 1895. Fr. brise. BRIZB/Z s.n. „perdeluţă care acoperă numai partea de jos a ferestrei - brise-bise” 1955. Fr. brise-bise. BROAJBA s.f. (reg.) „nap - navet” 1825, var. broazbă, brojbă, broazbă, brujbă. Sb. brosga (= brosk(v)a). Fam.: brojbar „cultivator de broajbe” 1870; brojbărie „loc cultivat cu broajbe” 1870; brojdi s.n. „căpăţână de varză închircită” 1893; brozban s.m. „brojdi” 1909 <— brozbă (= broajbă). BROANCĂ s.f. (Ban.) „contrabas - contrebasse” 1906. V.sl. *broku N. Drăganu, DR, 4, 1924-1926, 748, Avram, NCE, 56-58 // Bg. brămca, brămcilo, *brămcka CDER 1113; cf. rus. brunîka CADE; et. nec. TDRG. BROASCA [ar., mr.] s.f. „nume al unor amfibii din clasa batracienilor - grenouille” 1528 (antrop.). Lat. *brosca PEW 221, DA, CDDE 183, CADE, CDER 1114, DEX, cf. it. dial., ret. REW 1329 // <- brotac TDRG; cf. alb. breshke CDED II 714-715. Fam.: broscan „broscoi” 1891; broscar s.n. „unealtă de dulgherie (nedefinită)” 1885; broscariţă (bot.) 1895, var. broscărită; broscaş „dulgher” 1748; broscănesc „de broască” 1892 <— broscan DA sau <— broască TDRG, CADE, CDER 1114; broscăresc 1914; broscărie (col.) 1852; broscărime (col.) 1857; brosch/ţă „altiţă; (bot.) boglar” 1872; broscoaică (augm.) 1884 broscoi DA sau <— broască TDRG, CDDE 183, CADE, CDER 1114; broscoi [ar. bruscon'iu] c.1650; broscos adj. „plin de broaşte” 1825; broscul/ţă 1907; broscwţ 1897 <— broscuţă DEX sau broască DA; brosci/ţă 1857; broştean1 1491 (top. Broşteni); broştesc „de broască” 1703; broşteşte 1900, var. broscheşte <— broştesc sau <— broască; broştet (col.) 1868; broşt/ „(despre vite) a se îmbolnăvi de limbariţă; a se răsti” 1813; broşt/c s.m. „un fel de broască” 1886; broşt/me (col.) 1805; ar. bruscame (col.) 1906. BROATEC [ar.; mr. broatic, broatăc] s.m. „animal înrudit cu broasca - rainette verte” c.1650, var. broatăc. Lat. brotachus,, CDDE 184, DA, CADE, CDER 1125, DEX, TDRG3, cf. it. dial. REW 1331 // Cf. alb. bretek CDED II 715; vezi broască, cf. bretek TDRG1. Fam.: brostac 1885 <— brotac + broască (contaminaţie); brostăcd 1907 <— brostac CDDE 184 sau brotăcel + broască (contaminaţie) DA; brotac 1884, var. botrac, brătac, brutac <— broatec (cu substit. finalei) DA // *— brotăcel CDDE 184; brotacăr „broatec” 1825 <— brotac, infl. de potracăr DA; brotan 1842 brotac (cu substit. finalei); brotăcar 1870 <— brotacăr; brotăcel 1870 <— brotac; brotăc/me (col.) 1903 brotac; brotănel (dim.) 1931 brotan; broticiu adj. „verde-gălbui” 1910; broticol (Bihor; suspect) „broatec” 1893; brotoc 1879 <— brotac (cu substit. finalei)0II broatec (sub infl. suf. -oc) DA; brotocar 1893 brotoc\ brotocel 1885 <— brotoc; buratic s.m. (reg.) „broatec” 1875, var. buratec1 <— broatec + bură (contaminaţie); burătăcel 1903 <— buratec 0II brotăcel + buratec1 DA; zbroatec (reg.) „boală a ovinelor şi bovinelor” 1903, var. zbratec, zburatec; var. zburatec +— broatec cu z- expresiv CDER 7516. BROB/NŢĂ s.f. (reg.) „bobiţă, broboană; buburuză - petit grain, petite pustule; coccinelle” 1840 (var. brobiţk). Et. nes., probabil broboană + bobiţă (contaminaţie) DA // Et. nec. TDRG1. BROBOADĂ -289- BROD/ BROBOADĂ s.f. „basma mare şi groasă - gros fichu” 1752, var. brobodă, proboadă. Rom. proboadă (<— *probod\ < bg. podbradja DA, SDLR, CDER 1115 sau bg. podbradka DEX, TDRG3) // Probabil sl. (rus., ucr.)probudTDRG1; ngr. /nroXovXa (dim. lui (e)pito\i(ol)) CDED II640. Fam.: brobod 1881, var. brobod (der. regresiv); brobodeală 1934 brobodi; broboddnic 1683 <— brobodeală sau <— broboadă; brobod/ 1911; brobod/că (dim.) 1885; brobod/t s.n. 1934 <— brobodi; dezbrobod/ 1870 «— îmbrobodi (cu substit. prefixului); dezbrobod/t s.n. 1975 <— dezbrobodi; îmbrobodeală 1892 <— îmbrobodi; îmbrobodi 1563, var. împrobodx, împropodi; îmbrobodit s.n. 1939; îmbroboditoare s.f. „broboadă” 1825 (var. împroboditoare) <— îmbrobodi; var. împroboditoare <— împrobodi (= îmbrobodi); îmbroboditor adj. 1934 <— îmbrobodi. BROBOANĂ s.f. „boabă, bobiţă - grain, baie” 1688, var. bărboană, borboană, burboană. Et. nes., probabil ° bg. *brăbona (cf. brabonka, bărbonka „mură; căcărează”) DA (sigur), CDER 1116 (sigur) // Cf. bg. brăbonka DEX; cf. boabă, bg. brăbonka, brobonka, ucr. bulîbanka SDLR; CDED II 18; et. nec., cf. bg. brăbonka TDRG3; et. nec. TDRG1. Fam.: borbon (reg.) s.m. „agriş; joc cu pietricele” 1885 <— borboană (= broboană); borbonac „joc cu pietricele” 1906 borboană (= broboană); borbonar s.m. „agriş” 1912 borboană (= broboană); brobona 1885; brobonea 1909; broboni 1894; brobon/că 1909 <— broboană sau *— brobonea; dezbroboni „(despre ciorchinii de struguri) a înlătura boabele” 1972 broboni sau <— îmbroboni (cu substit. prefixului); dezbrobonitor s.n. „maşină folosită la separarea boabelor de struguri” 1953, var. dezdrobonitor +— dezbroboni; var. dezdrobonitor, infl. de zdrobi. BROC s.m. (Trans.) „supă de pâine - panade” 1893. Săs. Brok. BROG4RT s.n. „stofa de mătase - brocart” 1853; var. brocard, (Trans.) brocat. Fr. brocart. Var. brocat < germ. Brokat. Fam.: brocatel „stofa care imită brocartul” 1939 < it. broccatello. BROCI1 s.m. (bot.; reg.) „roibă - garance” 1741 (var. brochî). Sb. broc. BROD s.n. (reg.) „vad; bac - gue; bac” 1671, var. brud. V.sl. *brodu (cf. bg., sb. brod). Fam.: brodărd (dim.) 1870 brodar (= brudar); brudar „podar” 1788, var. brodar brud (= brod)\ brwdă2 „luntre” 1893 <— brud (= brod), infl. de barcă, luntre etc.; brudinar „podar” 1912 brudină; brudină „vad; bac; taxă pentru trecerea cu bacul” 1683, var. brodmă, brudină < bg. brodnina „taxă la pod” ° // v.sl. *brodina TDRG; < sb. brodina DEX; <— brod CADE, CDER 1120; bruduţ (dim.) 1906 brud (= brod). Cf. brodi. BROD/i vb. „a împodobi o ţesătură cu ornamente - broder” 1856. Fr. broder. Fam.: brodat s.n. 1912; broderie 1829, var. brodărie < fr. broderie CADE, SDLR, CDER 1121 // <— broda DA; brodeză 1955 < fr. brodeuse. BROD/ vb. „(înv.) a umbla prin apă; (înv.) a delira; a (se) nimeri - patauger dans l’eau, (vieilli) delirer, tomber juste” 1615. V.sl. *broditi (sq) (cf. bg. brodja, sb. brodiţi), slavon, brodiţi ° // V.sl. brodiţi CADE, SDLR; cf. v.sl. brodiţi CDED II 29; sl. brodiţi (v.sl., ucr., sb.) DA; sl. brodiţi CDER 1122, DEX; et. nec. TDRG. Fam.: brodeală „nimereală” 1835; brodelnicitură „vorbă nesocotită” 1683 *brodelnic\ *— *brodelnic brodeală; brodit s.n. 1853. Cf. brod. BROHO/ -290- BROWNING BROHO/ vb. (Vâlcea) „(despre porumbei) a gânguri - roucouler” 1884. Derivat de la o bază onomatopeică. BROM s.n. „numele unui element chimic - brome” 1852. Fr. brome. Fam.: bromat s.m. 1852 < fr. bromate; bromhidric 1949 < fr. bromhydrique; bromhidroză 1962 < fr. bromhidrose; bromic 1871 < fr. bromique; brom/sm 1949 < fr. bromisme; bromocet s.n. 1988 < brom[ură de] cet[rimoniu]; bromoform s.n. 1949 < fr. bromoforme; bromurare 1962 <— brom sau < fr. bromuration (cu echivalarea sufixului); bromiiră 1852 < fr. bromure; podobromhidroză 1978 < engl. podobromhidrosis; protobromwră 1966 < fr. protobromure. BRONHIE s.f. „ramificaţie a traheii - bronche” 1843, var. (pl.) bronşii. Fr. bronche, lat. neol. bronchia. Fam.: antibronşitic adj., s.n. 1988 anti1- + bronşitic; bronhiei 1843 < fr. bronchial; bronhie 1966 < fr. bronchique; bronhiolă 1975 < fr. bronchiole; bronhofonie 1962 < fr. bronchophonie; bronhografie 1966 < fr. bronehographie; bronhopneumon/e 1931 < fr. broneho-pneumonie; bronhoree 1966 < fr. bronehorrhee; bronhoscop 1975 < fr. bronchoscope, engl. bronchoscope; bronhoscopie 1962 < fr. bronchoscopie, engl. bronchoscopy; bronhospasm 1975 < fr. bronchospasme; bronhotomie 1961 < fr. bronehotomie; bronşectazie 1966 < fr. bronchectasie; bronş/tă 1852 (var. bronhită) < fr. bronchite; bronş/tic adj. 1975 < fr. bronchitique; peribronşită 1978 < fr. peribronchite. BRONHO- el. de comp. „referitor la bronhii - broncho-”. Gr. fipoyxo, fipoyxLa. BRONTOZ/4UR s.m. „gen de reptile uriaşe din era secundară - brontosaure” 1931. Fr. brontosaure, germ. Brontossaurus. BRONZ s.n. „aliaj din cupru cu alt metal - bronze” 1689 (var. bnindzu). Fr. bronze. Var. brundzu < ngr. iiirpovvT(o.?. Fam.: bronza „a acoperi cu bronz; a deveni arămiu” 1852 < fr. bronzer; bronzaj 1978 < fr. bronzage; bronzărie „obiecte de bronz” 1857; bronzit s.n. „varietate de piroxen şi oxid de fier” 1949 < fr. bronzite. BR0ŞĂ s.f. „podoabă pentru femei; unealtă de aşchiere pentru piese metalice - broche” 1843, var. (pl.) broci2. Fr. broche. Var. (pl.) broci <— *brocă (< it. brocca, ngr. /JirpoKa). Fam.: broşa 1837 < fr. brocher: broşat s.n. 1912 <— broşa; broşură 1832 < fr. brochure; broşurică 1931 <— broşură. BROŞTIOI s.m. (Trans.) „lapte acru de putină - lait caille” 1906. Et. nes., probabil ° <— *boşti „a se acri”, infl. degroştior „smântână” Avram, NCE, 58. BROTOŞ (acc. nec.) adj. (Vaslui) „(despre coamele vitelor) probabil, cu găuri - (â propos des comes du betail) â trous” 1885. Et. nes., probabil*bortoş (<—' bortă) °. BROWNING [pronunţat brzuning] s.n. „revolver automat - browning” 1931. Engl. browning, fr. browning. BRR -291- BRUML4L BRR inteij. „exclamaţie a celui cuprins de frig - exclamation employee pour exprimer une sensation de froid” 1875. Creaţie spontană. BR£/CA s.f. (Ban., Olt.) „băţ ascuţit cu care se aţâţă focul - tisonnier en bois” 1913. Sb. brukva Avram, NCE, 58-59 // Sb. bruklije CADE; cf. it. brocco, fr. broche DA. Fam.: bruceală 1939 *— bruci\ brucdnic (Ban.) „facăleţ” 1895; brucer s.n. (Ban.) „facăleţ” 1895; bruci (Ban., Olt.) „a împunge; a aţâţa focul cu bruca” 1900; brucitwră 1939 bruci; brucoi s.m. (Mehed.) „ac de păr” 1910. BRUCELOZA s.f. „numele unei boli infecţioase - brucellose” 1961. Fr. brucellose. BRUC/NĂ s.f. „alcaloid foarte toxic - brucine” 1949. Fr. brucine. BRUD/4Ş s.m. (Buzău) „flăcău vestitor la nuntă-jeune homme qui annonce Ies noces” 1885. Et. nes., probabil înrudit cu brudiu °. BRt/DĂ1 s.f. (Bihor) „numele unei specii de peşte - sorte de poisson” 1870. Et. nec. CDER 1127 // El. de substrat TDRG3. BRJ7DIU adj. (reg.) „tânăr, nevârstnic-jeune” 1620, var. brodiu, brudiu, brudiv. Et. nes., probabil 0 brodi CDER 1122 // Cf. zburda, zburdalnic DA; et. nec., cf. brudă2 TDRG3; cf. ucr. brudij „murdar” SDLR; et. nec. TDRG1, DEX. Fam.: brudatec 1698 brudiu (cu substit. finalei); brudiesc 1705; brudieşte 1722 <— brudiesc sau <— brudiu; brudior 1698; brudnic 1849 brudiu DA // brodi CDER 1122. BRUFT s.n. (reg.) „tencuială aruncată pe perete şi nefinisată - crepi brut” 1931. Et. nes., probabil < tc. âbruft V. Bogrea, DR, 4, 1924-1926, 796-797 // <— bruftui TDRG, CDER 1128; cf. praftură SDLR; pol. obrzucic, obrzucac CDED II 29; et. nec. DEX. Fam.: bruftui „a tencui; a vorbi cuiva cu asprime” 1893, var. bruslui, brustui; bruftuială 1879 bruftui; bruftului 1955 *— bruftui (cu substit. sufixului) sau bruft; bruftuluială 1958 <— bruftului II bruftuială + grupul expresiv -lu- CDER 1128. BRUH inteij. „exclamaţie a celui cuprins de frig - exclamation employee pour exprimer une sensation de froid” 1909. Creaţie spontană. BRUL4 vb. „a perturba recepţia unor semnale acustice - brouiller” 1958. Fr. brouiller. Fam.: bruiaj 1958 < fr. brouillage. BRUION s.n. „ciornă - brouillon” 1955. Fr. brouillon. BRUM s.n. „perturbaţie care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot - perturbation dans un systeme de transmission audio” 1978. Germ. Brumm. BRUM^L adj. „de iarnă - brumai” 1939. Lat. neol. brumalis, fr. brumai. BRt/MĂ -292- BR//ŞTIN BRt/MĂ [ar., mr.] s.f. „rouă îngheţată - gelee blanche” c.1500. Lat. bruma, panrom. cu excepţia sardei REW 1335. Fam.: mr. ambrumari „(despre oi) a se îmbolnăvi din cauza ierbii brumate” 1935; bruma [ar.] 1733; brumar1 [ar., mr.] s.m. „noiembrie” 1447 (antrop.) brumă DA // < lat. *brumarius CDDE 186, TDRG3; brumar2 s.m. „a doua lună din calendarul republican francez” 1996 < fr. brumaire; brumatic 1886 (var. brumatec); brumărea 1906 (bot.; mai ales la pl.: brumărele); brumărel s.m. „septembrie, octombrie sau noiembrie” 1719 <— brumar1; brumăr/ţă „numele a două specii de păsări” 1955; brumăriu 1839; brum/ „a bruma” 1899 <— brumă sau <— bruma; brumos [ar., mr.] „plin de brumă” 1691-1697 <— brumă DA, CDER 1129, TDRG3 sau < lat. brumosus CDDE 187, CADE; sensul „neguros”, după fr. brumeux; brumuliţă 1885; îmbruma 1928. BRUN adj. „cafeniu-închis, negricios - brun” 1841. Fr. brun DA, CADE, DEX, TDRG2 // şi it. bruno LM, SDLR. Fam.: bruna „a acoperi o piesă de oţel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune” 1949 < fr. brunir\ brunaj 1949 < fr. brunage; brunet 1836 < fr. brunet, germ. briinett. BRUNEL s.n. (înv.) „stofa de lână de culoare închisă, din care se confecţionează încălţăminte -prunelle, sorte d’etoffe de couleur foncee, dont on fait des chaussures” 1881. Germ. Brunelle. BRUS s.m. (Ban.) „piatră de tocilă - pierre â aiguiser” 1895. Sb. brus. Fam.: brusu/ (Buc.) „a tăia marginile scândurii” 1912 < ucr. brusuvaty. Cf. bruş. BRUSC adj. „subit - brusque” 1848. Fr. brusque, it. brusco Fam.: brusca 1867 < fr. brusquer, it. bruscare; bruscheţe 1848 < it. bruschezza. BRUS7N s.m. (Buc.) „rugină a plantelor - maladie infectieuse des plantes” 1882. Et. nes., probabil < ucr. (bot.) brus(y)nina °. BRt/STURE [ar. bruşâr] s.m. (bot.) „lipan2 - bardane” 1518 (top. Mănăstirea Brusturi), var. brustur. El. de substrat, cf. alb. brushtull „iederă” Russu, ER, 274—275, Brâncuş, VA, 48^9 // Sl. brostî CDER 1132; got., gepid. *brustilo (= *burstilo) <— Burst „ţep, ghimpe” SDLR; cf. magh. bojtorjan CDED II 485; lat. ustulare LM Gl. 95, REW 1097 (cu rezerve); et. nec. TDRG1, DEX. Fam.: bruscan (bot.) 1892 <— brusture + broască; bruscălan 1906 «— bruscan (cu substit. finalei); brustan 1885 (var. brostan) <— brusture (cu substit. finalei); brusturaş 1870; brustureanca (cor. pop.) 1885; brustureasca (cor. pop.) 1889; brusturel 1870. BRUŞ s.m. (reg.) „cocoloş; bulgăre - motte; boule” 1785, var. bruj. Et. nes., probabil de la pl. *bruşi al lui *brus (< v.sl. *brusu) N. Drăganu, DR, 3, 1922, 702 şi DR, 5, 1927, 272 // Sl. (cf. bg., sb., pol., ceh. brus „tocilă”) CDED II 29, CDER 1131; probabil săs. Brâch TDRG2; gr. jBajAo? LB; poate grumuţ grum (< lat. grumus) sau *bruşti < *brust (< lat. bustum) LM Gl. Fam.: bruşel 1806; bruşi „a (se) bate cu bulgări de zăpadă” 1812, var. bruji; bruşos 1785 (var. brujos); bruşuleţ 1903; bruşuţ 1825; îmbruj/„a se bruşi” 1906. Cf. brus. BR//ŞTIN s.m. (înv.) „chihlimbar - ambre jaune” 1683. Pol. bursztyn. BRUT1 -293- BUBON BRUT1 s.n. „pâine de calitate inferioară - pain noir” 1857. Săs. Brut (= germ. Brot) SDLR // Sl. brotu (< v.germ. Brot) CDED II 29, TDRG, DA, CADE, CDER 1133. Fam.: brutar 1776 brut1 TDRG, CADE, SDLR, CDER 1133 // sl. brotu + -ar DEX; brută1 „pâine” 1912; brutăreasă 1892 <— brutar, brutăreasca (cor. pop.) 1885 4— brutar; brutăr/e 1868 <— brutar:; brutăr/ţă 1912 brutar. BRUT2 adj. „neprelucrat - brut” 1829. Fr. brut, it. brutto, lat. neol. brutus. Fam.: abrutiza 1909 < fr. (s’)abrutir; abrutizant 1939 < fr. abrutissant; brutal 1783 < fr. brutal; brutalitate 1838 < fr. brutalite CADE, CDER 1134, DEX // brutal DA; brutaliza 1868 < fr. brutaliser CADE, CDER 1134, DEX // <— brutal DA; brută2 „om brutal” 1871 < fr. brute; brwto adv. 1852 < germ. Brutto, it. brutto. BU inteij. (imită un muget, un bubuit etc. - imite un mugissement, un grondement etc.) 1871. Onomatopee. Fam.: bubu/1 „a produce un'zgomot puternic; a lovi” 1822 bu bu; bubuia 1910 <— bubui!; bubuială 1870 <— bubui1 sau <— bubuia; bubu/t s.n. 1649 <— bubui1; bubuitor 1892 <— bubui1; bubuitură 1868 bubui1; bubuţ (Trans.) „lovitură cu pumnul” 1906 <— bu bu, poate infl. de pumnut; răzbubuz „a răsuna” «— bubui1. BUA inteij. (Trans., Buc.) „nani - dodo” 1875, var. abua2, boa2. Creaţie expresivă 0 // Probabil el. de substrat Brâncuş, VA, 134; et. nec. TDRG. Fam.: abua1 „a se linişti, a adormi” 1893. BUBAL/NĂ s.f. (mai ales la pl.) „specie de vite comute - bubaline” 1975. Fr. bubaline(s). B/7BĂ1 s.f. „umflătură purulentă a ţesutului celular de sub piele - abces, bouton, pustule” 1591. Et. nes., probabil creaţie expresivă CDER 1135 // Lat. *buba SDLR; lat. *bubonem TDRG; sl. (ucr.) buba DA; cf. ucr. buba DEX; sl. CADE; ngr. /3ov/3ojvCDED II 640. Fam.: abubă „abces” 1885 a (pron. dem.) + bubă, var. cea-bubă, ha-bubă; buba „a (se) umple de bube” c.1650; bubat1 s.n. „variolă” 1793 buba TDRG2 sau bubă1 + vărsat (contaminaţie) DA, DEX; bubat2 adj. „bubos” 1691-1697 <— buba DA, TDRG2 sau bubă1 CADE, CDER 1135; bubâlcă „umflătură” 1868 (var. bobâlca) bubă1 + gălcă (contaminaţie) DA, CDER 1135 sau <— bubă1 CADE; bub/ţă1 1893; buboaică 1892 <— bubă sau <— buboi; buboi (augm.) c.1650; buboios „cu buboaie” 1844 <— buboi; bubos 1643; bubuiag (augm.) 1897 bubă1 sau <— buboi; bubuliţă 1913; buburos 1691-1697 <- bubă1 TDRG1, DA, CDER 1135, DEX // <- bubă1 + noduros (contaminaţie) CADE; bubuşoară 1895; bubuşor 1895; bubuţă 1814. BUBA2 s.f. (reg.) „larva viermelui de mătase - larve de ver â soie” 1903. Bg., sb. buba. Fam.: bub/ţă2 1903. BUBER/C s.m. „numele unei plante erbacee - scrofulaire noueuse” 1868. Et. nes., probabil bg. bubrek (= băbrek), sb. dial. bubrik (= bubreg), tc. bobrek „rinichi” 0 // Probabil bg. bubrek, rus. bubreg DA, bg. bubrek CDER 1136; cf. magh. buborek, tc. bubrek SDLR; cf. bg. bubrek; cf. bubă1 TDRG. Fam.: bubernic (bot.; Olt.) 1907, probabil buberic (cu substit. finalei) // „legat de bubă1’ TDRG. Cf. bobr/c. BUB0N s.n. „umflătură a ganglionilor limfatici - bubon” 1829 (var. babon). Fr. bubon. Fam.: bubonic adj., în sintagma ciumă sau pestă ~ 1931 < fr. bubonique. BUBUI0C -294- BJ7CĂ BUBUI0C s.m. (reg.) „un soi de peşte - sorte de poisson” 1885. Et. nec. BUBURi/ZA s.f. „bobiţă; bubă mică; gândăcel cu elitrele roşii pătate cu şapte puncte negre -boulette; pustule; coxinelle” 1546 (antrop. Buburudz). Et. nes., probabil derivat de la o bază expresivă 0 // Cf. v.sl. bobu TDRG; bubă CDER 1135; înrudit cu bubă, boboc SDLR; „înrudit cu bob, bubă, bubuşlie, bubuieţ etc.” DA; et. nec. DEX. Fam.: buburejoară (entom.) 1903, var. buburujoară <— buburez; buburez s.m. „coltuc de pâine” 1895 <— buburuză (cu substit. finalei); buburuţă 1893 buburuză (cu substit. finalei); buburuz s.m. 1895 (der. regresiv); buburuza 1939; buburuzas „plin de buburuze” 1912. Cf. bubuşl/e. BUBUŞL/E s.f (reg.; înv.) „boabă, cocoloş - grain, boulette” 1688, var. guguşlie. Rom. boboş1. Var. guguşlie <— gogoaşă + bubuşlie (contaminaţie). Fam.: bubuşleu (Buc.) „excrescenţă răşinoasă” 1912 bubuşlie (cu substit. sufixului); bubuşlui (reg.) „fructul hameiului” 1898 <— bubuşlie (cu substit. sufixului); bubuşluie (reg.) „inflorescenţă” 1912 <— bubuşlie (cu substit. sufixului). Cf. buburwz(ă). BUC1 s.m. (Mold., Buc., Trans.) „pleavă; fire de cânepă sau de lână de calitate inferioară -balle (de ble); fii de chanvre ou de laine de qualite inferieure”; în expr. intr-un ~ „imediat, într-o clipă -immediatement, â l’instant”, a fi- de foame *,a fi lihnit - etre affame” 1845. El. de substrat, cf alb. byk „pleavă” Rosetti, ILR, 246, 581, 739, Brâncuş, VA, 49, CADE, DEX (cf) // Slavon, buku, ucr. Aw/rTDRG1; ucr. &W&TDRG3; cf. pol. buh, rus. buch CDED II 30; var. a lui buf SDLR; et. nec. CDER 1138. Fam.: bucoi s.m. (reg.; înv.) „bilă mare (din cânepă), într-un joc de copii” 1931; bucos1 „flocos” 1912. BUC2 s.m. (Mold., N Trans.) „fag bătrân - vieux hetre” 1623 (top.). Ucr. buk ° // V.sl. buku DA, TDRG, CADE. BUG4L1 adj. „care ţine de gură, privitor la gură - buccal” 1843. Fr. buccal. BUG4TĂ [ar.] s.f „parte desprinsă dintr-un întreg - morceau” 1425. Lat. *buccata „îmbucătură” (< bucca „gură, obraz”), cf. it., fr., occ., cat., sp., ptg. REW 1358. Fam.: bucăcioară 1888; bucătar 1635 pl. bucate; bucătăreasă 1688 bucătar; bucătăr/ „a găti bucate, a face pe bucătarul” 1691—1697 <— bucătar sau bucate; bucătăr/e 1691 — bucătar CDDE 191, DA, DEX, TDRG3 sau <— bucate CADE; bucătărioară 1955 bucătărie; bucătăriţă 1825 <— bucătar; ar. bucăt/ce (dim.) 1901; bucătoi 1900 <— bucată; bucăţea 1582; bucăţel (bot.) 1879 <— bucăţea (cu substit. sufixului) CDDE 191, DA, DEX // <— bucată TDRG1; bucăţel/ 1892 <— bucăţea; bucăţ/ „a tăia în bucăţi” 1691-1697 <— bucăţi; bucăţ/că 1682; bucăţ/t s.n. 1886 bucăţi; îmbucătăţ/ 1841 <— îmbucăţi + bucată °//<— îmbucăţi + (în)jumătă(i (contaminaţie) DA; îmbucăţi 1891 ^— bucăţi sau bucăţi. Cf. bwcă, bucea. BUCA [ar., mr.] s.f. „obraz; fesă-joue; fesse” c.1202 (antrop.). Lat. bucca „gură, obraz, maxilar”, panrom. REW 1357. Fam.: bocolan „durduliu” (Trans.) 1912 <— bucălan; bucar „cureaua hamului care trece peste părţile posterioare ale calului” 1895; bucază nume de vacă 1912; bucal „câine ciobănesc” 1885 (pl. bucăli); bucălai, -aie „(oaie) albă, cu botul negru” 1850, var. (suspectă) bucohie bucă + laie TDRG, DA, CADE, DEX //<— bucălău CDER 1139; bucălan nume de câine 1885 <— bucălai (cu substit. finalei); bucălat „(care are obrazul) grăsuţ, durduliu” c.1650 bucă + lată Avram, NCE, 60-61 // *bucă-călat (part. lui încăla) TDRG ; bucălău CDER 1139; <— bucăla (<— bucă) CDDE BUCCINAT0R -295- BUCHIL/4REŞ 188; bucă SDLR; cf. bucă DEX; < lat. *bucculentus CDED I 29; et. nec. DA; bucălav „dolofan” 1872 <— bucălai (cu substit. finalei); bucălau „(berbec) alb, cu botul negru” 1850 bucălai (cu substit. finalei) 0 // bucă + lău sau bucă + lai TDRG, DA, CADE; <— bucălat SDLR; bucălau „cu obrajii cenuşii” 1893 bucălai (cu substit. finalei); bucăliţă „bucălaie” 1881 <— bucălaie (cu substit. finalei) DA; bucăl/u „dolofan” 1903 <— bucălat + grăsuliu, durduliu DEX; bucătură 1805 îmbucătură II rom. *buca DA; bucăturică 1906 <— bucătură; bucătur/ţă 1825 <— bucătură; bucfls2 „dolofan” 1912 <— bucă DA sau < lat. buccosus CDDE 189; bucuţă (dim.) 1912; îmbuca [ar. ambucare] „a vârî în gură; a mânca în pripă” 1563 < lat. *imbuccare, cf. it., fr., sp., ptg. REW 4285; îmbucări „a hrăni vitele” 1910 <— îmbuca; îmbucătări 1900 îmbuca, infl. de bucată; îmbucător 1928 îmbuca; îmbucătură 1648 <— îmbuca; îmbucături „a da cuiva câte o îmbucătură” 1825 (var. îmbucăton) <— îmbucătură; îmbucăturuţă (dim.) 1825 îmbucătură. Cf. bucată, bucea. BUCCINAT0R s.m. „unul dintre muşchii faciali - buccinateur” 1939. Fr. buccinateur DEX // Lat. neol. bucinator SDLR. BUCE A s.f. „verigă de metal montată între două piese - frette, virole” 1582, var. bucce a2. Lat. buccella „bucăţică, îmbucătură” (< bucca), cf. it. dial. REW 1360. Fam.: bucela „a monta o bucea” 1988; buceluţă „tub prin care trece fitilul lămpii” 1862; buci1 „a pune o bucea la butucul roţii” 1885; bucie „roata de fier a leucii” 1895 bucea (cu substit. finalei). Cf. bucă, bucată. BUCENT4UR s.m. „centaur care avea corp de taur - bucentaure” 1966. Fr. bucentaure. BJ7CHE s.f. „â doua literă din alfabetul chirilic; literă - la deuxieme lettre de l’alphabet cyrillien; lettre” 1569. Slavon, buky. Fam.: azbuche (înv.) „alfabet” 1682 < slavon, azubuki; azbucoavnă „abecedar” 1873 < slavon, azubukovîno; buchea „buche” 1912; bucher 1691-1697 „persoană care învaţă ceva pe dinafară, fară a înţelege”; buchereală 1939 bucheri; bucheresc 1857 <— bucher; buchereşte 1857 <— bucheresc sau <— bucher; bucheri „a silabisi” 1898 <— buche sau bucher; bucher/e 1892 <— bucher DA, CADE, DEX sau bucheri TDRG2; buchiris/ (rar) „a buchisi” 1955 buchisi + bucher (contaminaţie); buchisa 1871 buchisi (cu substit. sufixului); buchisătură 1856 <— buchisa; buchiseală 1872 buchisi; buchisi 1806; buchisitor 1893 <— buchisi; bucoavnă „abecedar” 1699 < slavon, azubukovîno. . BUCHLELIŞTE s.f. (Mold.; rar) „pământ puţin fertil, care trebuie lucrat îndelung - terre peu fertile, mauvaise terre” 1888. Et. nec. BUCHERE14 adj. (reg.) „(despre oi) cu lâna lungă - (â propos des brebis) â longue laine” 1910. Et. nec. BUCHET s.n. „mănunchi de flori aranjate (şi legate) împreună - bouquet” 1815. Fr. bouquet. Fam.: buchetieră „florăreasă” 1840 < fr. bouquetiere; bucheţel 1912. BUCHILEREŞ s.n. (Trans.; înv.) „portmoneu - porte-monnaie” 1799, var. bughilareş, pughilareş. Magh. dial. bugyellăris, pugyellăris. Fam.: buchelar (Trans.) „portmoneu” 1912, var. bughelar, pughilar; bughidan „portmoneu” 1912 <— bughelar (cu substit. finalei). BJ7CHINĂ -296- BUCLJ7C Bt/CHINĂ s.f. (Haţeg) „muştiuc de pipă - embouchure de la pipe” 1895. Sb. bokin °. BUCHIN/ST s.m. „anticar - bouquiniste” 1868. Fr. bouquiniste. Fam.: buchin/ „a citi cu greu, a silabisi” 1868 < fr. bouquiner, infl. semantic de buche TDRG1 // <— buche, infl. de fr. bouquiner TDRG2; <— bucher, infl. de fr. bouquiner DA. BUCL4RDA s.f. „ciocan folosit pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe faţa pietrelor de construcţie - boucharde” 1949. It. bucciarda (= bocciarda) ° // Fr. boucharde DEX. Fam.: buciarda „a prelucra cu buciarda piatra de construcţie” 1958 <— buciardă sau it. bucciardare ° // < fr. boucharder DEX. BUCI0I s.m. „numele unei plante sălbatice - nom d’une mauvaise herbe” 1885. Et. nec. BUC/U adj. (Munt., Olt., Mar.) „(despre cai, oi) pătat cu galben - (â propos de chevaux, de brebis) tache dejaune” 1884. Et. nes., probabil lat. vulg. bucciuus (< bucca) N. Drăganu, DR, 4, 1924-1926, 739. BUCIJ7C s.n. (Mold.; înv.) „steag turcesc sau tătăresc - etendard turc ou tatai^’ c.1710 (var. bunciuc). Tăt. buncuk,, tc. bunguk Suciu, CRT, 226 // Tc. buguk, rus. buncuk TDRG; tc. bu(n)guk DA, CADE, CDER 1145, DEX; rus. buncuk, tc. buguk, magh. boncsok SDLR. Fam.: buciucaş „purtător de buciuc” 1788. BLOUM1 s.n. „un instrument muzical de suflat - instrument de musique â vent, cor (du berger), buccin” c.1500 (var. bucin), var. bucen, bucim, buciun. Lat. bucina, bucinum, cf. it., ret., ptg. REW 1368. Fam.: bucinar 1912 <— bucin (= bucium!); bucin/ş (bot.) 1541 (top. Buciumişu), var. buceniş, buciurixş; buciuma c.1500 (var. bucina), var. buciuna < lat. buccinare, cf. it., ret., occ. REW 1369; buciumaş1 s.m. (agent) 1570 (antrop.), var. bucinaş <— bucium sau <— buciuma; buciumaş2 s.n. (dim.) 1888, var. bucimaş\ buciumător 1691-1697 (var. bucinător) <— buciuma; var. bucinător <— bucina (= buciuma); buciumătură 1805 buciuma. BJ7CIUM2 [ar. bucine, buciunbuciun; mr.] s.m. „trunchi; buştean - tronc d’arbre; souche” 1426. Et. nes., probabil identic cu bucium1 CDER 1146 // Probabil înrudit cu butuc, buturugă DA; înrudit cu pociumb „par” TDRG; et. nec. DEX. Fam.: buciumaş3 (dim.) 1890; buciumă s.f., adv. „bucium2” 1910; buciume s.m. 1814; buciumel (dim.) 1891; mr. bucum/gă s.f. „buciniş” 1902. BUCLA s.f „şuviţă de păr răsucită în spirală - boucle” 1832. Fr. boucle. Fam.: bucla 1868 < fr. boucler CADE, CDER 1147, DEX // <- buclă DA; buclaj 1975 < fr. bouclage; buclarisi (înv.) „a o păţi, a o sfecli” Nicolae Gane, Nuvele 1899; bucle adj. 1978 < fr. boucle; debucla 1960«— bucla. BUCL/E s.f. (Ban.) „ploscă - gourde” 1906. Sb. buklija. BUCL/7C s.n. „situaţie neplăcută; (înv.) băligar - embarras; (vieilli) fiimier” 1717, var. blucug, bocluc, bucliuc, butliuc. Tc. bokluk. Var. (Ban., Trans.) bucliuc „gunoi” < sb. bokljuk. BUCMEL4 -297- BUCVARIU Fam.: bucliuci (Ban., Trans.) „a gunoi pământul” 1912 <— bucliuc (= bucluc); buclucar „buclucaş, certăreţ” 1890; buclucaş 1866; buclucăriţă „persoană certăreaţă” 1912 <— buclucar; buclucc/u (înv.) „scandalagiu” 1890 (var. buclucgiu). BUCMEL4 s.f. (înv.) „găitan, şiret-ganse, cordonnet” 1840, var. boeme a. Tc. bdkme. BUCOLIC adj. „păstoresc, pastoral - bucolique” 1852. Fr. bucolique, lat. neol. bucolicus. Fam.: bucolism 1978 bucolic (cu substit. finalei). BUCOVINEAN adj., s.m. „(persoană) din Bucovina - (personne) de Bucovina” 1912. Top. Bucovina. Fam.: bucovineanca (cor. pop.) 1885; bucovineancă 1912. BUCR4NIU s.n. (arhit.) „motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit - bucrane” 1871. Fr. bucrane, lat. neol. bucranium. BUCS s.m. „arbust ornamental - arbuste decoratif’ 1806. Et. nes., probabil germ. Buchs, magh. bukszus, buksza. Fam.: bucsai1 s.m. (bot.) 1893 bucsău (cu substit. finalei); bucsau s.m. (bot.) 1825, var. băcsău. BUCŞAN adj., s.m. „numele unei rase de vite - nom d’une race bovine” 1595 (antrop.), var. bocşm. Et. nes., probabil <— top. Bocşa DA, SDLR // Probabil <— bucşit TDRG. Fam.: bocşănesc 1909. Bi/CŞA s.f. „cilindru de fier cu care se căptuşeşte butucul roţii - douille, manehon” c.1650 (var. bocşă2). Germ. dial. Buchse, ucr. buksa Arvinte, DERM, 135-137 // <— bucea, infl. de pol. buks(a), ucr. buks, germ. Buchse DA; ucr. buksa DEX. Fam.: buc şi1 „a pune o bucşă la butucul roţii” 1912, var. bocş i. BUCUR4 [ar. bucurare; mr. bucurari] vb. „a simţi (a fi cuprins de) bucurie - faire plaisir, (se) rejouir” c.1500. El. de substrat, cf. alb. bukur „frumos; (înv.) mulţumit, plăcut”, bukuroj „a înfrumuseţa” Philippide, OR, 2, 701, Rosetti, ILR, 246, 581, Russu, ER, 275-276, Brâncuş, VA, 49-51 // Alb. bukure, bukuri, bukuroj CDED II 715, SDLR; alb. bukuronj DA; cf. alb. bukur, bukuronj TDRG, DA, CADE, DEX; lat. *uoculare (< uocula „voce”) CDER 1151; lat. buccula Papahagi, Notiţe etim., 212, G. Giuglea, DR, 2, 1922-1923, 386; lat. pulcher LM I 270; lat. uigore LB. Fam.: bucur/e [ar. bucunl’e; mr. bucunl’ă] „sentiment de mulţumire” c.1500 bucura DEX, CDER 1151, TDRG3 // cf. alb. bukuri TDRG1, CADE; alb. bukuri SDLR; bucuros [ar.; mr. bucuros] c.1500; îmbucura [ar. mbucurare] „a se bucura” c.1740; îmbucurător 1838 îmbucura; răzbucuros „foarte bucuros” 1890 <— răz- + bucuros; mr. zăbucur „încep să mă bucur” 1935 < ză-(< bg. za) + bucur. BUCUREŞTEL4N s.m., adj. „(locuitor) din Bucureşti - (originaire ou habitant) de Bucarest” 1955. Top. Bucureşti. Fam.: bucureşteancă 1955. BUCV/IRIU s.n. (Trans., Ban.; înv.) „carte veche cu litere chirilice - abecedaire cyrillique” 1755 (var. buhvar), var. bu(c)far(iu). Slavon, bukvarî. Fam.: bucfărel (dim.) 1906; bufăraş „scrisoare” 1896. BUR4 -298- BUDIHL4CE BUD.4 vb. „a ţine la distanţă - bouder” 1988. Fr. bouder. BUD^C1 s.n. (Ban.) „sapă - pioche” 1814. Sb. budak. BUDA04U s.m. (Bistriţa-Năsăud) „cioban; haimana - berger; jeune homme perdu” 1887. Et. nes., probabil bădădăi, infl. de budulux °. BUDAL^ s.m. (înv.) „om prost, nătărău - homme sot, balourd” 1837. Tc. budala. Fam.: budalac „prost” 1691-1697 (var. budulac); budalaş „om prost” 1875; budulan „greu de cap” 1896 <— budulac (cu substit. sufixului). BLDA s.f. „(Mold., Buc.) colibă (în pădure); construcţie rudimentară; mică prăvălie, chioşc; (Trans.) latrină - (Mold., Buc.) petite cabane; petit magasin, kiosque; (Trans.) cabinet d’aisance” 1678. Ucr. buda „colibă”, rus. buda „magherniţă”, pol. buda „chioşc”, magh. buda „latrină” 0 // Rus., pol., magh. buda DA, CADE, SDLR, DEX, TDRG3; pol., rus. buda, cf. magh. buda CDER 1152; ceh. bouda, magh. bode, pol., rus., sb. buda CDED II 31; sl. buda TDRG1. Fam.: budar „curăţitor de latrine” 1912. BUD,4I s.n. (Mold., Buc.) „vas din doage, de forma unui trunchi de con - tonnelet, baril, baratte” 1473 (top.), var. bădăi, bădâi, budai Magh. bodony. Fam.: băd/i „vas pentru unt” 1906 <— bădăi (cu substit. finalei); budac2 „putină pentru unt” 1885 <— budăi (cu substit. finalei); budacă „vas mare de lemn” c.1650 budac2; budai „putină” 1884 <— budăi (cu substit. finalei); budaie „vas ciobănesc” 1885 budai; budană „vas de lemn pentru vin” 1909 budacă (cu substit. finalei); budarcă „budacă” 1895 <— budacă; budaşcă „putinei” 1885 <— budacă (cu substit. finalei); budăc/că „putinică” 1885 budacă; budăiaş (dim.) 1899; budălau „putinei; băţul putineiului” 1885 <— budăi (cu substit. finalei); budâu „vas de lemn” 1895, var. bădâu2, budâu2 <— budăi (cu substit. finalei); budâie „vas pentru jintuit” 1898, var. bădâie budăi (cu substit. finalei); budâu1 „vas de lemn” 1885, var. bădâu3 <— budăi (cu substit. finalei); budiu „ghizd” 1690 <— budăi (cu substit. finalei); budie „vas de lemn pentru băuturi” 1825 budăi (cu substit. finalei); budui „vas pentru faină” 1866 budăi (cu substit. finalei); budi/şcă „bărbat scurt şi gros” 1902 <— budaşcă (cu substit. finalei). BUD/ vb. (Munt.) „a ascunde - cacher” 1939. Et. nes., probabil înrudit cu bg. boda „a împunge”. BUDL4NĂ s.f. (bot.; Olt., Ban.) „crăiţă - oeillet d’Inde” 1868, var. budeznă, buduimă, buziană. Et. nec. Fam.: budeancă 1885. BUDIH/4CE s.f. (reg.) „monstru, pocitanie - monstre, epouvantail” 1825, var. budăhace. Et. nec. TDRG, DEX // budăi CDER 1154; cf. bâzdâganie SDLR. Fam.: budigă „budihace” 1939; budihaci „bufniţă” 1825 budihace (cu substit. finalei); budihală „momâie; boleşniţă” 1871, var. buduh(o)ală budihace + matahală DA sau + hală „monstru” °; budiheci „bufniţă” 1893 budihaci (cu substit. finalei); budiuharţă „pasăre de noapte” 1912 <— budihace (cu substit. finalei); budiuhoci „pasăre de noapte” 1912 <— budihace (cu substit. finalei); buduhaie „matahală” 1825 buduhală (cu substit. finalei); buduhaiţă „matahală” 1825 buduhaie; buduhală „budihace” 1939; buduhaliţă „matahală” 1825 buduhală; buduhălos (Mold.) „răcit” 1939 <— buduhală; buduhoi „om gras” 1908 buduhală (cu substit. finalei). BUD/NCĂ -299- BUF1 BUD/NCĂ s.f. „denumirea unui preparat culinar dulce - pouding” 1817 (var. putincă), var. budingă, pudingă. Ngr. finovriyKa; formele budincă, budingă, probabil infl. de fr. pudding, pouding ° // Fr. pouding DA, CADE, SDLR; fr. pouding, pudding, engl. pudding DEX; fr. pouding sau pol. budyn + -că CDER 1155; pol. budyn, puding, germ., engl. pudding CDED II 31. Var. putincă < ngr. novnyKa. Var. pudingă < fr. pouding. Fam.: puding1 1929 < engl. pudding CADE // < engl. pudding, fr. pudding, pouding DEX. BUD/SM s.n. „religie apărută în India în sec. VI-V î.H. - bouddhisme” 1893, var. budaism. Fr. bouddhisme, germ. Buddhism. Var. budaism < germ. Buddhaismus. Fam.: budic (înv.) „budist” 1939 Buda SDLR; budist 1889 (var. budaist) < fr. bouddhiste, germ. Buddhist; var. budaist < germ. Buddhaist. BUDOAR s.n. „cameră intimă a unei femei - boudoir” 1875. Fr. boudoir. BUDRIN4I s.m. (Mehed.) „bălărie - bruyere” 1884. Et. nec. BUDUGĂR/vb. (Buc.) „a răscoli - fouiller” 1912. Et. nes., probabil înrudit cu budului Tamâs EW (s.v. budului) II Magh. bodorog DA. BUDULU/vb. (Trans.) „a hoinări; a scotoci - errer; fouiller” 1825. Magh. bodul. Fam.: budulaie nume de câine 1885 budului (cu substit. finalei); buduli „a răscoli” 1906 <— budului (cu substit. finalei); bulduşi „a scotoci” 1906 <— budul(u)i + buduşlui (contaminaţie). BUD//NA s.f (Bacău) „nume de oaie - nom de brebis” 1895. Et. nec. B//DUR1 s.n. (reg.) „stâncă mare, adăpost pentru capra neagră - rocher eleve sur lequel le chamois aime â se tenir” 1874. Et. nec., cf. magh. gugyor, sb. gudura DA; cf. magh. bodor SDLR. Fam.: budură (Mold.) „pustiu nelocuit” 1911 <— budur1 °. BUDUROI s.n. „vas de lemn; stup primitiv; ghizd de fântână; horn - baril; ruche; tour de puits; hotte de cheminee” c.1650. Et. nes., probabil ° <— *budunoi (<— *budon < magh. bodon „putină”) SDLR// <— budăi CDER 1154; et. nec. TDRG. Fam.: budereu „putinică pentru stors untul” 1912 ^— buduroi (cu substit. finalei); budulet „loc strâmt între cuptor şi perete” 1906 budureţ sau buduroi (cu substit. sufixului); budur „trunchi, arbore scorburos; (Mold., Trans.) jghiab (dintr-un trunchi de copac) pentru adăpat vitele” 1526 (antrop.); budureţ „horn” 1825 <— buduroi (cu substit. sufixului); budureţar „homar” 1825 <— budureţ; buduroaie „horn” 1895; buduruşcă „vas pentru dus bucatele la câmp” 1884 buduroi (cu substit. sufixului); burduloi „buturugă” 1884. BUDUŞLU/vb. (Trans.; Buc.) „a hoinări - errer” 1564. Magh. bujdos, budos. Fam.: buduşlancă (Mar.) „femeie fugită de la bărbat” 1931; buduşlau „ştrengar, vagabond” 1582 buduşlui DA, CADE sau < magh. budoso, bujdoso Tamâs EW, cf. magh. bujdoso, budoso TDRG3. BUF1 inteij. „cuvânt care imită un zgomot înfundat - pouf, pan” 1849, var. bof, bofa. Creaţie spontană. Fam.: bufăială 1907 <— buhăi3 DA sau <— buf CDER 1160; bufnaci „vânător prost, care numai bufneşte” 1939 bufni; bufnă2 „bosumflare” 1912 bufni; bufnea s.m. 1912 <— bufni; -300- Bt/GĂ bufneală 1885 <— bufni; bufnet 1705 (var. bwhnet) bufni; bufn/ 1683, var. bucni, buhni, bumni, buvni; bufnit s.n. 1926 <— bufni; bufnitură 1892 (var. buvnitură) bufni; bufnos 1912 <— bufni DA sau bufnă °; bufui „a-şi face loc cu pumnul” 1886; buhăi3 „a bubui; a tuşi tare” 1825 <— (= bufni); buhăială2 (reg.) 1885 buhăi ; îmbufna 1836, var. tmbunfa. <— bufnă2 CADE, CDER 1160, DEX // lat. *in-buffonare (< bufo „bufniţă”) DA; îmbufnatic 1862 îmbufna; răbufni 1825, var. răbu(b)n\ <— bufni; răbufneală 1825 <— răbufni; răbufnet 1921 <— răbufni; răbufnitură 1946 răbufni. BUF2 s.n. (rar) „numele unei figuri la jocul de arşice - nom d’une figure au jeu d’osselets” 1887. Et. nec. BUF3 adj., în sintagma opera bufă „cu caracter comic exagerat - (opera) bouffe” 1871. Fr. [opera] bouffe, it. [opera] buffa. Fam.: bufon 1825 < fr. bouffon, it. buffone; bufona „a spune sau a face bufonerii” 1996 < fr. bouffonner; bufonadă 1948 < it. buffonata DEX sau bufon °; bufonerie 1831 < fr. bouffonnerie. BUF4 s.n. (Haţeg) „tufa deasă - buisson epais” 1915. Et. nec. Fam.: bufan (Ban.) „nume dat bănăţenilor imigraţi din Muntenia” 1893 buf(ă) „tufa deasă” Pia Gradea, CL, 2, 1957, 306; bwfă4 (Ban.) „tufa deasă” 1851-1900; bufănesc (Ban.) 1931 <— bufan; bufoi (Haţeg) „tufa mică de fag” 1906 buhaş1 (cu substit. sufixului) ° // <— buf DA; buhaş2 (Ban., Haţeg, Olt.) „tufa, tufiş; pădure deasă” 1910 <— *bufaş <— buf(ă) °. BUFANT adj. „(despre îmbrăcăminte sau părţi ale acesteia) înfoiat, larg, cu bufa - boulfant” 1922. Fr. bouffant. Bt/FĂ1 s.f. (Mold.) „găluşcă de post - boullet de jeune” 1911. Et. nec. BUFA2 s.f. „cută, fald - pli, fronce” 1935. Et. nes., probabil it buffa. BUFET s.n. „dulap în care se păstrează vesela, tacâmurile şi lenjeria de masă; mic local -buffet” 1835. Fr. buffet. Fam.: bufetier „persoană care serveşte la un bufet” 1948 < fr. buffetier. BUFEU s.n. „răbufnire temporară a febrei - bouffee” 1961. Fr. bouffee. BUFT s.n. (reg.) „pântece, burtă-panse” 1881. Et. nec. Fam.: boftă (Trans.) „cocoaşă, umflătură” 1825; bt/flea (reg.) „om gras şi buhăit” 1886 <— buftea (cu substit. finalei); buflei „căţeluş gras” 1900 (var. bulfei1) <— buflea (cu substit. finalei); bufleu „căţeluş gras” 1885, var. bulfeu2 buflea (cu substit. finalei); bufliş (Braşov) „om gras şi buhăit” 1912 ^— buflea (cu substit. finalei); bufta (reg.) nume de câine 1895; bwfte1 (Buc.) s.f. pl. „turte coapte în unt sau în untură” 1912 < pol., ucr. buehta; bwftea s.m., adv. „om gras şi buhăit; din abundenţă” 1458 (antrop. Buhtea), var. bufte2 <— buft DA, CADE, DEX // buh CDER 1164; probabil formaţie onomatopeică TDRG; bufti1 „a se umfla, a se buhăi” 1906; bi/fti2 „om buhăit” 1912; buftui„a se umfla” 1912, var. boftui. Bt/GĂ s.m. „taur - taureau” c.1650. Bg. buga, tc. buga DA, SDLR // Tc. buga TDRG, CDER 1161; bg. buga CADE. BUGĂT -301 - BfTHĂ BUG/iT adv., adj. (Mold., Trans., Buc.) „destul; de ajuns - assez, suffisamment” 1771, var. bogat, bogat, boghet2. Et. nes., probabil ° var. a lui bogat SDLR, CDER 969. BUGE/IC1 s.n. (înv.) „colţ, loc retras; adăpost pentru bivoli - coin, lieu retire; etable â buffles” c.l640 (top.), var. buceag, bugeag. Tc. bucak, buqak CDED II 551, TDRG, DA // Tc., tăt. bugak SDLR. Fam.: bugeacl/u „tătar din Bugeac” 1900 < tc. bucakli; bugegean „tătar din Bugeac” 1900, var. bugecean. BUGE/IN adj. (reg.) „(cal) gras - (cheval) gros et gras” 1907. Et. nes., probabil «— buged DA. BUGED adj. (reg.) „buhăit, puhav - bouffi” c.l730, var. buced, buget2. Lat. *buccidus (< bucca „obraz, gură”) TDRG (probabil), DA, DEX // Probabil *— buh- + -et CDER 1164; <- buiac CDED II 32. Fam.: bugez/ „a se umfla la faţă” 1908; bugini „a dormi mult” 1907 bugezi (cu substit. finalei). BUGET1 s.n. „bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor - budget” 1829, var. budget. Fr. budget. Fam.: bugetar adj., s.m. s.f. 1867, var. budgetar < fr. budgetaire; bugetivor 1912 < fr. budgetivore; extrabugetar 1956 < fr. extra-budgetaire; suprabugetar adj. 1931 <— supra2- + bugetar. B//GLĂ1 s.f. „trompetă de piele - bugle” 1966. Engl. bugle, fr. bugle. BUGLA2 s.f. „gogoaşă de ristic - noix de galle” c. 1650. Et. nec. BUH1 s.n. (Mold.), în expr. a-i merge sau a i se duce buhul „a-i merge vestea, a fi de pomină -faire parler de soi, preter aux commentaires, faire jaser” 1827. Et. nes., probabil tc. bugu „abur” 0 // Rus. buch SDLR; pol., rus. buch CDED II 30, CDER 1163; et. nec. DEX, TDRG. BUHL4DĂ s.f. „leşie - lessive” 1939. Ngr. pnovydSa. BUH/tt s.m., s.n. „taur; instrument popular care imită mugetul taurului - taureau; instrument populaire qui imite le beuglement des taureaux” 1491 (antrop.), var. buai. Ucr. buhaj CADE, DEX // şi rus. bugaj SDLR, CDER 1165; rus. bugaj DA. Fam.: buhă/2 „a mugi” 1885; buhăială3 „muget” 1931 buhăi2; buhăiaş (dim.) 1912. BUFL4Ş1 s.m. (Mold., Buc., Trans., Mar.) „brad chircit şi bătrân; copăcel - sapin rabougri, vieux” 1883. Ucr. buhas D.H. Mazilu, SCL, 26, 1975, 4, Avram, CIE, 39-12 // <- buhă TDRG; cf. bufoi DA. Fam.: buhac2 „brad cu înfăţişare urâtă” 1906 <— buhaş1 (cu substit. finalei) sau <— buhaci!; buhaci!„copăcel” (Trans.) <— buhaş1 (cu substit. finalei); buhi/ş „brad strâmb” 1893 buhaş1 (cu substit. finalei). BUFL4Ş3 s.m. „nor negru - gros nuage sombre” 1904. Et. nec. // <— buhai (= burhai) <— bură2 + buhai DA. B£/HĂ s.f. „pasăre răpitoare de noapte - hibou” 1800, var. bufa3. Et. nes., probabil formaţie de la o bază onomatopeică (cf. bu, buhuhu) TDRG, DA, SDLR, DEX // Lat. bufo, buho REW 131, CDER 1159. BUHĂD/E -302- BULEDE Fam.: bufnă1 1883, var. buhnă, bnvnă „bufniţă” 1883 bufă3 (= buhă) sau bufnită; bufnişoară (dim.) 1931 — bufnă1; bufniţă 1840, var. buhnită, buvnită <— buhă sau bufă3; bufniţei s.m. 1902 <— bufnită; buh2 s.m (omit.) „strigă” 1883, var. buf ; buhac1* „buhă” 1883 buh1; buhaci2 (Buc.; dim.) 1912, var. puhaci buhă, infl. depuhace; buhă/1 „a ţipa ca buha” 1703, var. bufăi; var. bufăi <— bufă3 (= buhă); buhăi/ „a ţipa ca buha” 1890 <— buhăi (cu substit. sufixului); buhălu/ (Buc.) „a ţipa ca buha” 1885; buhoaie (augm.) 1931; buhoci s.m. (Mold.) „fluture de noapte” 1939, var. bohoci1; buhos „zbârlit” 1675; buh#ş „zbârlit” 1939; buhu/ „a ţipa ca buha” 1885 <— buhăi1 (cu substit. sufixului) sau buhă; buhuiat „zbârlit” 1883 <— buhă, infl. de cucuiat; buhuţă „moţ” 1883. BUHĂD/E s.f. (reg.) „buruiană mare - grande mauvaise herbe” 1906. Et. nec. BUH0N s.n. (Buc.) „stomacul porcului - l’estomac du porc” 1912. Et. nes., probabil rom. borhan „stomacul vitelor”, infl. de ucr. buhonyi „durduliu” °. BUHUHt/ interj, (sens suspect) „cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură - pouf! pan!” 1892. Onomatopee. BUHt/R s.n. (înv.) „stofa de lână fină sau de mătase - etoffe de soie ou de laine fine” 1860. Tc. buhur[yim kumaşi] „stofa din păr de cămilă” sau buhurflu], buhur[ki] „stofa de lână” VI. Drimba, SCL, 43, 1992, 6, 567 // Tc. buhur DA, CADE, SDLR, CDER 1166, DEX. BUHURDAR s.n. (înv.) „cădelniţă - encensoir” 1686, var. bohordar, burdar, muhurdan. Rom. *buhurdan (< tc. buhurdan), cu substit. finalei 0 // Tc. buhurdan TDRG, SDLR; tc. buhurdar DA, CADE, CDER 1167. Var. muhurdan < *buhurdan, cu reduplicare Graur, ER, 21. Fam.: buhurdang/-başa 1783 < tc. buhurdanci başa; buhurdang/u 1859 < tc. buhurdanci. BU/1 vb. (Munt., Olt., Ban., NV Trans., Buc.) „a ţâşni; a năvăli - jaillir; envahir” 1652. Sb. bujati, bujiti, ucr. bujaty, bg. buja 0 // Sl. (sb. bujati) DA; sb. bujati SDEM 6; cf. sb. bujati CADE; slavon, bujati TDRG1; v.sl. bujati TDRG3; sl. buiti sq CDER 1168. Fam.: buiac1 adj. (N Mold., N Trans.) „(despre vegetaţie sau roade) care creşte exagerat; (despre oameni) răsfăţat, nebun, nechibzuit; (despre animale) crud, sălbatic” 1643 < v.sl. *bujaku, slavon, (v.rus.) bujaku „crud” (pentru sensul privitor la vegetaţie, sb. bujati, ucr. bujaty „a creşte exagerat”); buiecil (dim.) 1899, var. buicel buiac1; buiec/ „a fi sau a deveni buiac” 1643, var. buici, buiuci <— buiac1; buiec/e „îmbuibare, îngâmfare” 1643 buiac1 sau <— buieci; buiec/me „buiecie” 1825 <— buiac1; buiecitură „prosperitate” 1680 buieci; buiitic „(despre vegetaţie) abundent” 1898 buiac1 (cu substit. finalei); îmbuiec/„a buieci” 1806 buieci sau buiac1. BUI2 s.n. „(în limbajul copilăresc) băutură - (dans le language infantile) boisson” 1912. Et. nec. BUIBEL/TU s.n. (Trans.) „surtuc pentru femei - veston de femme” 1890, var. buibălău1. Magh. bujjbele. Fam.: buib s.n. (Trans.) „mânecare de pănură” 1906; buibălac s.n. (Trans.) „haină scurtă” 1892 (var. buibărac1) <— buibălău (= buibeleu) + baibarac (contaminaţie). B£/ICĂ s.f. (Trans.) „surtuc de postav pentru femei - veston de femme” 1892. Magh. bujka. Fam.: buiac2 „pieptar de postav” 1885 <— buică (cu substit. finalei); buicuţă (dim.) 1890. BULEDE s.f. (Ban., Olt.) „buruiană (de leac) - plante (medicinale)” 1892, var. buiagă, bujaie. Sb. bujad I. Iordan, BIFR, 1, 1934, 120-122. Var. buiagă, bujaie <— pl. buiege (= buiede) Avram, NCE, 64-65. BUIESTRU -303- BUJGĂU BUIESTRU s.m., adj. „un mers particular al calului de călărie - amble” 1872, var. băiestru, boicstru, buizstru. Et. nec. DEX // <— îmbuiestru < lat. *ambulester (< ambulare „a merge, a umbla”) DA; lat. *boiester (< boia „piedică; lanţ la gâtul unui criminal”) Giuglea, DR, 2, 1921-1922, 372-373, SDEM 61 (probabil); lat. *bouestris TDRG (probabil), PEW 230; sl. buj (cf. rom. buiac) CDED II 32; <— buiac sau buiac + pedestru CDER 1170; it. destriero LB. Fam.: băiestrar (Mold.) „băiat de alergătură” 1820 <— băiestru (= buiestru); boiestr/ „a alerga în buiestru” 1895 <— boiestru (= buiestru); buiestra „a alerga în buiestru” 1899; buiestraş „cal care merge în buiestru” 1892; buiestruş „cal care merge în buiestru” 1879; îmbuiestra „a alerga în buiestru” 1900 buiestru sau <— îmbuiestru; îmbuiestraş „cal care merge în buiestru” 1886 <— buiestru sau îmbuiestru; îmbuiestru c.1650 în + buiestru TDRG, CADE sau lat. *ambulester H lat. ambo + extra SDLR. BUIML4C adj. „ameţit, năuc - etourdi” 1852. Et. nec. DEX, TDRG // Tc. buyumak „a creşte” SDLR; legat de rom. buiac CDED II 32, CDER 1171. Fam.: buimatic „buimac” 1875 buimac (cu substit. finalei); buimăceală 1820 buimăci; buimăc/ 1835; buimăc/e 1912; îmbuimăci „a se zăpăci” 1912 <— buimăci sau buimac. BUIS/N s.m. (Trans.) „mănunchi de zece mănuşi de cânepă - faisceau de chanvre” 1907. Et. nec. BUIURD/U s.n. (înv.) „ordin al unui demnitar turc sau al domnului - ordre d’un pacha” c.l730 (var. buiuruldiu), var. buiordiu, buiorultiu, buiurultău, bui(u)rult\u. Tc. buyur(ul)du, buyrultu. Fam.: buiurd/ „a emite un ordin” 1743 < tc. buyurmak, aor. buyurdi; buiurdisi 1793 < ngr. fnrouyiovpSiCa), aorist pirovyiovpSioa TDRG, SDLR, CDER 1172 sau <— buiurdiu CADE, DEX // tc. buyurmak (aor. buyurdi) sau ngr. pnovyiovpSiCoj CDER 1172; buiurd/smă „decret” 1802 < ngr. pnovyiovpSLcrpa\ buiurlau „ordin” 1729 <— buiurdiu (cu substit. finalei). B//JDĂ s.f. (Mold., Buc.) „casă mică, sărăcăcioasă - masure, baraque” 1722, var. bnrdă3. Et. nes., probabil înrudit cu ucr. buzdygarnja „casă mică, sărăcăcioasă; loc de arest” (< pol. furdygarnja, furdyga)0 // V.sl. *buzda TDRG; var. a lui budă CDER 1152; < v.sl. *bydlo SDLR; cf bordei, budă DA; et. nec. DEX. Fam.: bojdeucă 1893, var. bujdemcă; bordeucă 1912 <— bojdeucă + bordei (contaminaţie); bujdei s.n. „casa în care se usucă poamele” 1906, var. buştei <— bujdă, infl. de bordei; bujducă (dim.) 1893; bujdwlă (Trans.) „bujdă” 1825. BUJD/vb. (Trans.) „a ţâşni — jaillir” 1805. Et. nes., probabil derivat de la o bază onomatopeică DA, TDRG3 // Magh. buzdulni SDLR, CDER 1174, DEX. Fam.: bujdica „a ţâşni, a năvăli” 1825. BUJECI s.f. pl. (Trans.) „boarfe - frusques” 1906. Et. nec. B//JENIŢĂ s.f. (Mold.) „came afumată - viande fumee” 1649. Ucr. buzenycja. BUJG/4U s.m. (Oaş) „pasăre asemănătoare cu cocostârcul - oiseau semblable â la cigogne mâle” 1907. Et. nec. BUJ/E -304- BULBUCA BUJ/E s.f. „dispozitiv al unui motor cu explozie - bougie” 1949. Fr. bougie. BUJOR s.m. „plantă cu flori mari, roşii, roz sau albe - pivoine” 1490 (top.), var. bajor, bojor, buşor. V.sl. *bozuru, bg., sb. bozur DA, SDLR // Sb., bg. bozur CADE; bg. bozur DEX; v.sl. bozuru CDED II 32, CDER 1176; sl. bozur TDRG. Var. bajor < bg. bazur (= bozur). Fam.: bojor/ţă (bot.) 1885 <— bojor (= bujor), poate infl. de bg. bozorec ° // Probabil < magh. bazsarozsa (cf. băbărujă) DA (s.v. bojorăţă); b«jă (bot.) 1907 <— bujor + rujă (contaminaţie); bujoară nume de vacă roşie 1912; bujora „a se face ca bujorul” 1928; bujoraş (dim.) 1872; bujorean nume de vită cu părul roşu 1883; bujorel (dim.; cor. pop.) 1853; bujor/ „a se îmbujora” 1928; bujor/că „roşie la faţă ca bujorul” 1886; îmbujora „a se face roşu ca bujorul” 1620, var. îmbojora. BUL4T s.n (reg.) „cuţit de dogar - couteau de tonnelier” 1895. Ucr., rus. bulat „oţel” CDER 1181, Suciu, CRT, 225-226 // Ucr., rus. bulat, tc. bulat DA; rus. bulat TDRG1; cf. tc. bulat, sl. bulat TDRG3; tc. dial. bulat CADE, SDLR. Bt/LĂ1 s.f. „băşică de gaz; glob; pecete de metal; act oficial emis de papă - boule; bulle” 1787. Fr. bulle, it. bulla, lat. neol. bulla. Bt/LĂ2 s.f. (Ban., Trans.) „(înv., Ban.) turcoaică; (Năsăud) zdreanţă; (Bihor) femeie uşoară -(Ban., vieilli) femme turque; (Năsăud) haillon; (Bihor) femme de mauvaise vie” 1598. Magh. bula (= bulya), sb. bula. Fam.: bulesc (înv.) „făcut de turcoaice” c.1650. BULĂT^U s.n. (Mold., Buc.) „baltă - mare” 1892, var. bolătău, bolotău. Ucr. boloto 0 // şi rus. boloto DA, CDER 1182; rus. boloto SDLR. Fam.: bolotugă (Mold.) „băltoacă” 1899 <— bolotău (cu substit. finalei). BULB s.m. „tulpină subterană a unor plante - bulbe” 1805. Fr. bulbe, lat. neol. bulbus. Fam.: bulbar (bot.; anat.) „referitor la bulb” 1978 < fr. bulbaire; bulbifer 1871 < fr. bulbifere DEX // bulb + -fer LM; bulbiform 1871 < fr. bulbiforme DEX // bulb + forma LM; bulb/l s.m. „lăstar de lângă rădăcină” 1871 < fr. bulbille DEX // bulb LM; bulbos 1898. BULBUC s.m. (Buc.) „străin, venetic - etranger” 1912. Et. nes., probabil < ucr. bul’ban „dobitoc, prost, idiot” (cu substit. finalei). BULBUC4 [ar. mbulbucare] vb. „a ieşi în afară - (s’)ecarquiller, bouillonner” 1683, var. bolboca. Lat. *uoluicare (< uoluere „a rostogoli, a răsuci”) CDDE 788, CADE, cf. cat., sp. REW 9444 // <- bulbuc CDER 1183, TDRG3; cf. bulbuc DA, DEX; sl. (cf. pol., ceh., croat, sb, rus.) CDED II 32-33. Fam.: bolboare „ochi de apă” 1900 bolboacă + vuitoare (contaminaţie); bolboc 1906 <— bolbuc (= bulbuc); bolboch/ţă (dim.) 1898 bolboacă (= bulboacă); bolboia „a se uita urât la cineva” 1901 bolboca (= bulbuca), cu substit. finalei; bolboră1 „ochi de apă” 1870 <— bolboacă (= bulboacă), cu substit. finalei; bolboşa „a holba ochii” 1885 <— bolboca (= bulbuca), cu substit. finalei; bolboş/ 1912 <— bolboşa; bolboţel „grăsuliu” 1885, „formaţiune glumeaţă, înrudită cu bulbucat” DA; bolbură1 „bulboană” 1900 <— bolboacă + volbură (contaminaţie); bulboacă „vâltoare” 1428, var. bâlboacă, bolboacă <— bulbuca CDDE 788, CADE // onomatopee, cf bulbuc DA; bulbuc CDER 1183; cf. bulbuc DEX, TDRG3; v.sl. gluboku CDED II 32; et. nec. TDRG1; BULCÂ -305- BULEVARD bulboană „vârtej” c.1640, var. bolboană bulboacă (cu substit. finalei); bulbon/ţă (dim.) 1888 <— bulboană; bulbuc „băşică de apă; vârtej de apă; plantă erbacee cu flori galbene globuloase” 1536, var. bolboc, bolbuc, borboc <— bulbuca CDDE 788, CADE // onomatopee (cf. bulboacă, bulboană) DA, SDLR; creaţie expresivă, din răd. bull- „rotunjime”, cf. lat. bulla, bulbus, şi răd. 6/6- „zgomotul bulbucelii”, cf. bâlbâi CDER 1183; formaţie onomatopeică DEX; < pol. baboi, ceh. boubol, sb. bobuk CDED II 32; cf. rus. buVbuk, sb. bobuk TDRG; derivat din lat. 6u// bg. bulgarin, sb. bugar, rus. bulgar, magh. bolgâr) CDED II 33; v.sl. bulgarinu TDRG3. Var. bălgar < bg. bălgarin. Var. bugar < sb. bugar. Fam.: bogărea (Mar.) „varietate de oi mărunţele” 1924 <— bugară; bugară (Ban.) „rasă de oaie” 1895 <— bugar (= bulgar); bulgarcă „bulgăroaică” 1912; bulgariza 1912; bulgăraş1 (dim.; cor. pop.) 1889; bulgăreasca (cor. pop.) 1889; bulgăresc c.1650; bulgăreşte 1825 *— bulgăresc sau <— bulgar, bulgări1 „a deveni bulgar; (Mold.; rar) a grădinări” 1901; bulgăr/e „grădină de zarzavat” 1898; bulgărime 1722; bulgărin s.m. 1886 < bg. bălgarin, infl. de bulgar:; bulgăroaică 1913; bulgăroi 1884. BULGAR/U s.n. (înv.) „piele de iuft - cuir de Russie”, c. 1680, var. bolgariu, bunganu. Tc. bulgari. Bt/LGARE s.m. „masă compactă de formă sferică - pelote, motte, boule” 1512 (antrop. Bulgăr), var. bulgărl. Et. nec. DEX // Cf. bulz DA, SDLR; et. nec., cf. bolbotină, bulbuc, bulughiană, bulz TDRG; probabil de origine romanică LM; <— bulz (var. bulg, pl. *bulgări) CDER 1195. Fam.: bulg (reg.) „bulgăre” 1885, probabil sg. <— pl. *bulguri\ bulgăraş2 (dim.) 1885; butgăreală 1912 <— bulgări sau <— bulgăre; bulgărel (dim.) 1870; bulgări2 „a arunca cu bulgări” 1805; bulgăros 1805; îmbulgări „a lipi casa cu lut amestecat cu balegă” 1912. BULGJ7R s.m. sg. tantum (reg.) „grâu măcinat mare - ble moulu gros” 1850. Tc. bulgur. BULHL4C s.n. (reg.) „lac mic - petit lac” 1473 (top. Gârla Bulhakova), var. bălhac. Et. nes., probabil *bâlhui (= balhui). Fam.: bâlhoacă „băltoacă” 1886 bălhac (= bulhac) + băltoacă (contaminaţie); bulhărie (E Munt.) „gunoi” 1939. Cf. bâhli. B//LHA s.f. (M. Apuseni) „bloc de piatră (surpată) - bloc de pierre” 1888. Et. nec. BULHU7T adj. (Trans.) „buimăcit - ahuri” 1912. • Et. nec. BULI inteij. (monosilabic) (imită sunetul produs de cufundarea unui corp într-un lichid - imite le son produit par un corps plonge dans un liquide) 1883. Onomatopee. BULIH/4U s.n. (Mold.) „cucută; buruieni cu tulpini groase - cigue; mauvaise herbe.â grosse tige” 1910. Ucr. bulyha, bulyhova „cucută”. Fam.: bulihoi s.n. „cotor” 1912 <— bulihău (cu substit. finalei). BULIM/E -307- BULUTi/C BULIM/E s.f. „foame excesivă, continuă - boulimie” 1871. Fr. boulimie. Fam.: bulimic 1975 < fr. boulimique. BUL/N s.n. „desen rotund imprimat pe un material; pastilă - petit rond imprime sur une etoffe; cachet, tablette” 1839. Ngr. finovĂim. Fam.: bulină2 1958. BUL/NĂ1 s.f. „parâmă - bouline” 1831. Fr. bouline. BULION s.n. „supă de came fară zarzavat; pastă de pătlăgele roşii - bouillon” 1829. Fr. bouillon, rus. bul’on DEX // Fr. bouillon DA, CADE, SDLR, CDER 1192, TDRG3. BULL-FINCH [pronunţat bulfinc] s.n. „un obstacol la alergările de cai - bull-finch” 1961 (var. bulfins). Fr. bull-finch, engl. bull-finch. BULON s.n. „tijă cilindrică, prevăzută cu filet - boulon” 1931. Fr. boulon. Fam.: bulona 1949 < boulonner; bulonaj 1978 < fr. boulonnage. BULUC s.n. (înv.) „unitate militară; gloată; (adv.) cu toţii deodată - compagnie; foule; (adv.) en masse, en foule, tous â la fois” 1675, var. bulug. Tc. buluk (= boliik). Fam.: bulibăşi„a ajunge bulucbaşă” 1900 bulibaşă; bulucbaş „comandant de companie; şef al unei comunităţi de ţigani” 1675, var. biulucbaş(ă), bulebaşă, bulibaşă, buliucbaş(ă),bulubaş(ă), bulucbaşă, bulugbaş(ă) < tc. buliik-başi; bulucbăşd „slujitor sub comanda unui bulucbaşă” 1835 <— bulucbaşă; bulucbăşisc 1835 <— bulucbaşă; bulucbăşie (înv.) „unitate militară” 1878, var. bulibăşie <— bulucbaşă; var. bulibăş ie <— bulibaşă (= bulucbaşă); buluceală 1975 <— buluci; buluci „a se aduna, a se îmbulzi” c.l640, var. bulugi; dezbuluci „(despre animale) a separa dintr-o îngrămădeală” 1975 <— buluci sau <— îmbuluci (cu substit. prefixului); îmbuluci „a se buluci” 1916 <— buluc sau <— buluci. BULUGH/NA s.f. (Mold.) „cartof - pomme-de-terre” 1877, var. bologeană bulgheană, buligheană, bulugheană. Ucr. buljovynja „câmp cu cartofi” ° // Et. nec., cf. pol. bulba, bulwa, ucr. buVba DA; et. nec., vezi bulgăre TDRG; cf. magh. burgonja, pol. bulwa SDLR; probabil magh. borgonya (< Bourgogne) CDER 1194; <- bulz CDED II 33; et. nec. DEX. Fam.: bulugheaţă „cartof’ 1898 bulughină (cu substit. finalei). BULULZsU s.m. (Dolj) „bufniţă - hibou” 1885. Bg. bululej „buhă” °. BULUML4C1 s.m. (reg.) „grindă, stâlp de susţinere - pilier” 1777, var. bulamac. Et. nec. DEX, TDRG // Tc. bulamag CDER 1180. BULU1VL4CI s.m. sg. (Olt.) „un fel de ciulama - sorte de blanquette (mets)” 1885, var. bulumac2. Bg., sb. bulumac, tc. bulumag Avram, NCE, 66-67. BULUTt/C s.m. (Mehed.) „lemn scurt şi gros - buche courte et grosse” 1912. Et. nes., probabil din bulubuc + butuc DA. BULVAN -308- BUMBAC BULVAN s.m. (Ban., ŞV Trans., Olt., Munt.) „butuc mare de lemn; (înv.) idol - grande buche, bloc de bois (vielli), idole” 1656 (var. bălvarc), var. bălvan. Sb. bolvan (= balvan), bg. bulvan (= balvan)0 // Sb. balvan TDRG, CADE, DA; <— bolovan CDER 999; et. nec. DEX. Cf. bolovan. BULVERSA vb. „a tulbura - bouleverser” 1943. Fr. bouleverser. BULZ [ar. sbuldzu, zbuldzu] s.m., s.n. „cocoloş - boulette” 1570. Et. nec. // Et. nec., pare a fi o formă iotacizată a lui bulg (= bulgăre) şi aminteşte pe lat. bulga „sac” DA; lat. *bulgius (< bulga „pungă de piele”) PEW 235; et. nec., cf. bulgăre TDRG; et. nec., probabil <— bolf (> *bulh > bulg, pl. bulgi, bulji —» sg. bulz) CDER 1195; lat. *bullidus (< bulla) Giuglea, DR, 3, 1923, 595; el. de substrat, cf. alb. bulez „picătură, bubă mică” S. Puşcariu, DR, 3, 1923, 822, DR, 7, 1931-1933, 476, Brâncuş, VA, 134, DEX; rus. bulka, pol. bula CDED II 33; m.germ. bulte „bulgăre, dâmb”, ol. bult „gheb”, germ. elv. bulz „bulgăre” SDLR. Fam.: bulţ „boţ de mămăligă cu brânză” 1908 <— bulz + boţ DA; bulzăr/ţă „sacul în care se strecoară caşul” 1888; bulzi „(înv.) a face ceva bulz; a îmbulzi” 1814 <— îmbulzi; bulz/ş adv. „înghesuit” 1939; bulzişer (dim.) c.1650; bulzoc „cocoloş” 1906; bulzoi (augm.) 1912; îmbulzeală 1825 <— îmbulzi; îmbulzi c.1650; îmbulzit s.n. 1934 <— îmbulzi; îmbulzitor 1862 <— îmbulzi; îmbulzitură 1934 <— îmbulzi. BUM interj, „cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o detunătură de armă etc. -boum” 1870. Onomatopee. BUMAŞCA s.f. (înv.) „bilet de bancă - papier-monnaie” 1789. Rus. bumazka TDRG, DA, CADE, SDLR, DEX // şi bg. bumazka CDER 1196. BUM A s.f. (Ban.) „bucată de fier în care se bate pielea cu ciocanul pentru a o întinde - piece en fer dans laquelle on martele le cuir” 1895. Et. nec. // Cf. magh. buma „unealtă de cizmărie” DA. BUMB s.m. (reg.) „nasture; glob; anus - bouton; globe; anus” 1558. Magh. gomb. Fam.: bombi „a (se) holba” 1900 <— bumb, infl. de boldi; bumbărat „în formă de bumb” 1912; bumbăreasă „târtiţă” 1898, var. bombăreasă; bumbăreaţă „târtiţă” 1857, var. bombăreaţă, bumbureaţă; bumbărează „târtiţă” 1898; bumbi „a pune nasturi; a (se) holba” 1891; bumbişar (bot.) 1886; bumbuleţ (dim.) 1840; bumbuliu (Trans.) „rotund” 1825, var. bumbunu < magh. gdmbolyu, infl. de bumb DA // <— bumb, posibil după magh. gombolii CDER 1197; magh. gdmbolyu, infl. de bombă TDRG; bumburia „corp sferic” 1898 <— bumburel (cu substit. sufixului); bumburd „corp sferic; bubiţă” 1898; bumburiz „boabă; nume de plantă” 1825 <— bumburel, infl. de buburuz DA; bumburuş „corp sferic” 1910; bumbuşor (dim.; bot.) c.1650 (var. bumbşor); bumbwţ „cercel” 1897; dezbumba 1785 <— îmbumba (cu substit. prefixului); îmbumba „a încheia nasturii; a pune nasturi” 1822; îmbumbat s.n. 1934 <— îmbumba; îmbumbătoare 1915 <— îmbumba; îmbumbăter s.n. 1934 îmbumba; îmbumbătură 1934 <— îmbumba; îmbumbi „a înmuguri” 1913. BUMBAC s.m., s.n. „specie de plantă textilă; fibră textilă obţinută din această plantă -cotonnier; coton” 1384—1386 (var. bubac), var. bămbac. Sb. bumbak ° // Lat. med. bombaeium, bombax DA, CADE; lat. med. bombax, bombyx SDLR; cf. sb. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombaeium DEX; cf. sb. bumbak, tc. pambuk TDRG; cf. alb. pumbak, pambuk, magh. pamuk CDED II 33; probabil tema romanică bomb- + terminaţia turco-slavă -ak CDER 1198. Var. bămbac < ngr. pnapndKL. Var. bubac < bg. bubak °. B/7MBEN -309- BUN1 Fam.: bumbăcar „fabricant sau negustor de ţesături de bumbac” 1824; bumbăcariţă (bot.) 1906, var. bumbăcănţă; bumbăcăreasă 1876 bumbăcar; bumbăcăr/e1 „meseria de bumbăcar” 1913 <— bumbăcar; bumbăcăr/e2 „loc unde se fabrică sau se vinde bumbacul; articole de bumbac” 1913 <— bumbac; bumbăceală „vătuire” 1910 ^— bumbăci; bumbăcel s.n. „aţă de bumbac pentru brodat” 1691-1697; bumbăc/ 1691-1697; bumbăc/t s.n. „vătuit” 1949 <— bumbăci DA, DEX // <— bumbac TDRG3; bumbăcos „moale ca bumbacul” 1825. BfTMBEN adv. (reg.) „umflat; ţeapăn - gonfle; raide” 1868. Et. nes., probabil ° v.sl. *bobinu (cf. ucr. buben, sb. bubanj „tobă”) DA, CADE // Poate creaţie expresivă CDER 1199; bumb SDLR, DEX; et. nec TDRG, DEX. BUMB/C s.n. (Buc.) „bulboană - lieu tres profond dans l’eau” 1897. Et. nes., probabil <— bumb ° // Magh. bombek CDER 1200. BUMB//ŞCA s.f. (Trans., Buc.) „ac cu gămălie - epingle” 1805, var. bombuşcă. Rom. bumbuşte (< magh. gombostu, cf. bumb < magh. gomb), interpretat ca pl. DA // <— bumb CADE. BUMERANG s.n. „armă de lemn în formă de unghi obtuz care, aruncată, revine de unde a plecat - boomerang” 1955. Fr. boomerang, engl. boomerang. BUN1 [ar., mr.; ir. bur] adj. „care are calităţi; care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii - bon” 1222-1228 (antrop.). Lat. bonus, panrom. REW 1208. Fam.: bun2 s.m. „tată al unui părinte” 1814 <— bun TDRG, CDDE 195, DA, CADE, DEX // lat. *auunus (< auus „bunic”) CDER 1202; bun3 s.n. „avut” 1878 <— bun, după fr. bien(s); ar. bunac adj. „bun” 1932; bună „mamă a unui părinte” 1811 <— bun2 sau <— adj. bună; bunăoară [ar.] adv. 1812, var. bunioară <— bună + oară DA // < lat. bona hora CADE; bună-rudă (înv.) „nobleţe” 1686, după ngr. evyeveicr, bunătate [ar., mr.] 1563-1583 (pl. bunătăţi) < lat. bonitas, -tem, panrom. REW 1206; bunătăcios (înv.) „virtuos” 1643 bunătate; bunătămare (înv.) „bunătate, bunăvoinţă” 1682 <— *bunătăma <— *bunătăţima 0 II îmbunătăţima (probabil) TDRG; bunătăţat (înv.) „plin de bunătate” 1682 bunătate sau <— *bunătăţa; bunătăţimat „virtuos” 1682 *bunătătime sau <— îmbunătăţima; ar. bunăteaţă „bunătate” 1906 buneaţă + bunătate; bunel „bunic” 1898 bun2\ buneţe [ar. bun(e)aţă] s.f. pl. (Trans., Ban., Buc.), s.f. sg. (Buc., Mold., Trans.) buneţă, buneaţă „bunătate, milă” 1582; bun/c 1577 (antrop.) bun2; bun/că 1577 (antrop. Bunica) bunic TDRG, DA, CADE sau <— adj. bună CDDE 195, DEX; bunicel, bunic/că adj. 1836; bunicuţă (dim.) 1912 bunică; bun/lă nume de bou 1912; mr. bun/I’ă „bunătate” 1935; bunişor 1682; bun/ţă (dim.) 1912 s.f. bună; bunuţ „bunişor” 1886; îmbuna [ar. (a)mbunare] „a împăca; a împodobi” 1577; îmbunat s.n. „încurajare” c.1650 îmbuna; îmbunăciune „linguşire” 1682 <— îmbuna; îmbunătăţa „a ameliora” 1688 <— bunătate sau <— îmbunătăţi; îmbunătăţi 1775 bunătate; îmbunătăţima (înv.) „a umple de fapte bune” 1682 *bunătăţime; îmbunătăţ/t s.n. 1934 <— îmbunătăţi; îmbunător „împăciuitor” 1705 <— îmbuna; îmbunătură „fagăduială” 1643 îmbuna; îmbunăţ/ „a îmbunătăţi” 1688 îmbunătăţi; îmbuni „a îmbuna” 1688 îmbuna; înnebun/ 1835 <— nebun; înnebunitor 1958 înnebuni; nebun [ar., mr.] c.1500; nebunare „măselariţă” 1871 <— nebunariţă (der. regresiv); nebunariţă (bot.) „măselariţă” 1825, var. nebunănţă <— nebun; nebunatec/e „zburdălnicie” 1934 <— nebunatec (= nebunatic); nebunatic 1825, var. nebunatec nebun; nebuneală „nebunie” 1870 <— nebuni sau nebun; nebunesc 1582 nebun; nebuneşte 1563 <— nebunesc sau nebun; nebun/ „a scoate din minţi” 1561 <— nebun; nebun/e [mr. nibuml’ă] „răutate; strigoi” 1561 <— nebun; nebun/ţă (bot.) „măselariţă” 1971 nebun; nebunoasă (bot.) „vinariţă” 1939 nebun; preabun 1582; răzbun1 s.m. „străbunic” \96\ <— bun2; răzbun2 s.n „odihnă” 1620 <— răzbuna (der. regresiv); răzbun3 adj. „foarte bun” 1961; răzbuna „(înv.) a conteni; a-şi face singur dreptate; (înv.) a se face vreme bună” 1582 <— răz- + bun TDRG, DEX // lat. *reexbonare BUNA -310- BUNGINEALĂ CDDE 198, CADE; răzbunător 1847 răzbuna; răzbuneală1 „răzbunare; înseninare” 1884 <— răzbuna; răzbun/c „străbunic” 1895 bunic; răzbun/că „străbunică” 1893-1895 <— răzbunic DLR sau bunică; străbun „străbunic, strămoş” 1841; străbunei 1954 <— bunel, străbunic 1845 <— străbun; străbun/c 1890 <— bunic; străbun/că 1931 <—străbunic sau bunică; străbun/e „faptul de a avea străbuni” 1956 <— străbun. Dublete etim.: bon, bonă, bonus. BUNA s.f. „varietate de cauciuc sintetic - variete de caoutchouc synthetique” 1961. Germ. Buna (denumire comercială) BUNAR s.m. (Olt., Ban.) „puţ - puits” 1896. Sb. bunar CADE, SDLR, Suciu, CRT, 235 // Tc. bunar DA. BZ7NCAR s.n. „construcţie solidă, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare; adăpost blindat - bunker” 1949. Germ. Bunker. BUNCEAG s.n. „(bot.) pedicuţă; covor de muşchi; îngrămădire de buruieni, lemne putrede etc. - lycopode-en-massue; de mousses; hallier, complexe de mauvaises herbes ou de bois pourri tapis, etc.” 1871, var. buceac, bugeac2, bungeac. Et. nes., probabil din bunget (cu substit. finalei) ° // Cf. magh. boncs, boncsok, rus., ucr. buncuk, pol. bunczuk CDED II 486, DA; magh. boncs CDER 1284; sb. bucjak „făget” + bunget „pădure deasă” CADE; cf. sb. bucak DEX. BUND s.n. „asociaţie, confederaţie (în Germania şi Elveţia) - confederaţion” 1975. Germ. Bund. BfTNDA s.f. „haină îmblănită, fară mâneci - vetement fourre, sans manches” 1778, var. boandă, boantă2, bondă, bontă. Magh. bunda CDED II 486, CDER 1205, Tamâs EW, DEX // şi ucr. bunda CADE; magh., sb., ucr. bunda CADE; cf. sb., magh. bunda TDRG; cf. magh., sb., ucr., pol. bunda DA. Fam.: bund/ţă 1904, var. bondită; bwndră (Trans.) 1884 <— bundă + tundră DA; bundr/c (Ban.) s.n. „bundă lungă până la genunchi” 1895 <— bundră; bundwţă 1825; îmbondori (Trans.) „a înveli, a înfofoli” 1825 (var. îmboldon), var. îmbodoli, îmbondoli <— bondă (= bundă). BUNE1CĂ s.f. (bot.; SV Trans.) „sălbăţie - ivraie” 1931. Et. nes., probabil înrudit cu sb., bg. dial. bunika „măselariţă” (plantă medicinală toxică). BUNGAL0U s.n. „locuinţă din lemn sau din împletitură de trestie, înconjurată de vegetaţie -bungalow” 1961 (var. bungalov). . Engl. bungalow. BUNGCT s.n. (reg.) „pădure deasă şi întunecoasă - foret epaisse” 1556, var. buget3, bunget. Rom. *bung (el. de substrat, cf. alb. bunk, bung „stejar”) + suf. -et Hasdeu, CT, 1877, 577, Philippide, OR, 2, 702, Russu, ER, 278, Brâncuş, VA, 51-52 // Rom. *bung (< alb.) Densusianu, HLR, I, 352-354; cf. alb. bung TDRG, CADE, DEX; alb. bung CDED II 715, DA; et. nec. CDER 1206. BUNGHIN/vb. (reg.) „a migăli - fignoler” 1958, var. (Mold.) bunchim. Et. nes., probabil puchim, influenţat de bunghi (= bumbi „a se holba”) ° // Et. nec. DEX. BUNGINEALĂ s.f (Olt.) „ceaţă, pâclă, negură - brouillard” 1931. Et. nec., poate înrudit cu bunget „desiş, pădure întunecoasă” °. BUNT -311- BURA1 BUNT s.n. (Mold.; înv.) „conjuraţie, răscoală-conjuration, rebellion” 1810, var. boni2. Pol. bont, bunt, rus., ucr. bunt ° // Rus. bunt, pol. bunt, bont TDRG, DEX; ucr. bunt SDLR; pol. bont, bunt, ceh. rus. CDED II 22; pol. CADE, CDER 1208. Fam.: boantă1 (reg.) „răzvrătire”; buntaş (Mold.) „rebel” 1845, var. bontaş; var. bontaş <— bont1 (= bunt); buntaţie (rar) „conjuraţie” 1890; buntului „a (se) răscula” 1939; bunti/şnic „rebel” (înv.) 1848 < rus. buntovscik TDRG, DA, CADE // bunt CDER 1208. BUNTUZU/vb. „a deranja, a risipi - mettre en desordre, eparpiller” 1887. Et. nes., probabil magh. bontani TDRG, Tamâs EW s.v buntuzi // Magh. *bontozni (= bontani, bontzolni) DA; magh. bontzolni, legat indirect de bunt CDER 1208. Fam.: buntuz/ 1888, var. buntăzi <— buntuzui (cu substit. finalei). BUR1 s.m., s.f. „populaţie de origine olandeză din Africa de Sud - les Bcers (population d’origine hollandaise de l’Afrique du Sud)” 1988. Engl. boer. BUR42 vb. „a îndesa - bourrer” 1949. Fr. bourrer. Fam.: buraj (min.) „îndesare, astupare” 1949 < fr. bourrage; bureză 1958 < bourreuse; debura 2002 < fr. debourrer; deburaj 1958 < fr. debourrage. BUR43 vb. (reg.; înv.) „a lupta - lutter” 1776. Slavon, boriti0 //V.sl. borja DA. BUR4C s.m. (Mar.) „sfeclă - betterave” 1931. Ucr. burak (= burjak). BURACL4 s.f. (reg.) „grămadă, amestecătură - tas, pele-mele” 1899. Et. nec. BUR4NĂ s.f. „furtună, vijelie - orage” 1912, var. borană2. Tc. boran, buran // Rus. buran DA. BUR4T1 s.n. „sită centrifugă pentru cernutul fainii - tamis centrifuge pour la farine” 1949. Et. nec. BfTRĂ1 s f „ceaţă; ploaie măruntă, promoroacă - brume; bruine; givre” 1845. Et. nes., probabil el. de substrat, cf. alb. bore „zăpadă”, sb. dial., cr. dial. buriti „a umezi, a urina”, bur „urinat”0'sau <— abura, aburi Skok, ERHSJ, 1, 238 // Et. nec. („cuvântul pare a fi înrudit cu boare şi a fi de origine latină”) DA; acelaşi cu burci2 (< v.sl.) CDED II 34, SDLR; acelaşi cu bură2, infl. de fr. brouee, brouillard TDRG; cf. sb. bura DEX. Fam.: bur2 s.n. „ploaie deasă şi măruntă” 1910 bură (der. regresiv); bura1 „a ploua mărunt” 1839; buracă „bură” 1895; buraică s.f. (Ban.) „negură, ceaţă deasă” 1931; burat2 s.n. 1912 bura1; buratec2 s.n. (Buc.) „ploaie măruntă” 1912; burăţ (Trans.) „ceaţă pe munte” 1912 <— bură (+ crivăţl) DA; bureală 1912 bura; burhai „ceaţă” 1885 <— burhală Mărgărit, FD, 19, 2010, 228-229 // bură1 + buhai DA; burhală „ploaie măruntă” 1870 <— bură + hală2 „furtună, vijelie” Mărgărit, FD, 19, 2010, 228-229; burhăia (E Munt.) „a bura” 1939 burhai; burhăială „umezeală căzută din negură” 1885 burhăia II <— burhai DA; buricică 1897; burilă nume de bou 1895; bi/rlă „bură” 1871; burliţa 1910 <— burliţă; burliţă „burniţă” 1871 burniţă; burnă 1873, var. bârnă2 <— burniţă; burniţa „a bura” 1885 <— burniţă; burniţă 1862 (var. bârniţă); burniţeală 1958 burniţa; burniţos 1923 <— burniţă; buroaică „bură” 1958; buru/„a burniţa” 1912 <— bur2, bură1 sau bura; îmbura „a acoperi cu chiciură” 1825 <— bura sau <— bură1. BURA2 -312- BURDJ7F1 BURA2 s.f. „furtună, vijelie - orage” 1573-1583, var. burie2. Bg., sb. bura. Var. burie2 < slavon, burja. BURA3 s.f. „rotocol de pâslă groasă care se punea în cartuşe peste pulbere - bure (utilisee dans les cartouches)” 1939. Fr. bure „stofa groasă, ordinară”. BUR4U s.n. (Ban.) „cascadă - cascade” 1896. Et. nes., probabil rom. *bură3 (< bg., sb. bura „cascadă”) 0 // Et. nec. (cf. mr. bură „torent de râu”; cf. şi bărăcie) DA. Fam.: burugă (Ban.) „apă curgătoare” 1912 — burău (cu substit. finalei). BURBA s.f. „drojdie rezultată după limpezirea mustului - bourbe” 1975. Fr. bourbe. Bt/RCĂ1 s.f. (N Mold., Ban., SV Trans.) „şubă, cojoc, rochie de lână - sorte de limousine” c.l714, var. (Trans., Olt.) borcă. Ucr., sb. burka „cojoc; rochie de lână” ° // Ucr. burka CADE, DEX; rus., pol., ucr. burka TDRG3; pol., rus. burka CDED II 34, TDRG1, DA, SDLR, CDER 1210. Fam.: burcaş „persoană care poartă burcă” 1886; burcuşoară 1886. Bt/RCĂ2 s.f. (reg.) „turtă de mălai - galette de farine de maîs” 1881. Et. nec. DEX // bulcă SDLR; tc. biirek (cf bg. burek, ngr. fnrovpeKi) CDER 1211. Bt/RCOŞ s.m. „nume de câine - nom de chien” 1881, var. burcoj, burcuş2. Magh. burkos „stufos, miţos” DA. Bt/RCUŞ1 s.m. (Trans.; rar) „prusian - Prussien” 1825. Magh. burkos, burkus. Fam.: burcuşesc 1825; burcuşeşte 1825 <— burcuşesc sau <— burcuş. Bt/RDĂ1 s.f. (Buc.) „numele unui joc de copii - nom d’un jeu d’enfants” 1912. Pol., ucr. burda. Bt/RDĂ2 s.f. (Trans., Buc.), în expr. de-a burda „de-a rostogolul - en culbutant” 1912. Magh. borda N. Drăganu, DR, 5, 1927-1928, 897, Avram, NCE, 67-68. Fam.: (de-a) burdaboul 1912 „de-a berbeleacul, peste cap” <— burdă + de-a-n boulea (contaminaţie); dezburda „(despre vehicule răsturnate) a aduce în poziţie normală” 1960 îmburda (cu substit. prefixului); îmburda „a se răsturna” 1825. BURD/C s.n. (Ban.) „pieptar femeiesc - veste de femme” 1896. Et. nec. BURDt/F1 s.n. „peritoneu; sac din piele netăbăcită - peritoine; outre” 1561 (antrop. Burduh), var. burduc, burduh, burduj, burduş, burduv. Et. nes., probabil < tăt. burduk „vas pentru vin”, ucr. burdjuk, burdjuh O. Densusianu, GS, 1, 1923, 349 // Probabil el. de substrat, cf. alb. burdhe „sac” Brâncuş, VA, 135; cf. pol. brzuch „pântece”, ceh. brich(o), rus. brjucho CDED II 23-24; cf. bort, burtă, TDRG; borh-, cf. bort CDER 1029; et. nec. DA, DEX. Fam.: bârdan „stomacul vitelor” 1895 <— bărdahan (= burduhan); bârdănos 1906 <— bărdan; bârdâhaie „măruntaie” 1910 <— burduhan + măruntaie (contaminaţie); burdizan s.n. „ochi de fereastră din băşică sau stomac de bou” 1906 (var. bărdizan) *— burduhan; burducuţă (dim.) „căldăruşă” 1886 <— burduc; burdufos 1683 (var. burduhos), var. bordi(c)os, burdăos, burdeos, -313- BURDt/I BUR/C burdihos, burduios, burduos; burduhan 1554 (antrop. Burdugan), var. bardahan, bârdăhan, bordohan, bortoean, burdăhan, burdihan <— burduh (= burduf); burduhaş (dim.) 1886 <— burduh (= burduf) sau <— burduhan (cu substit. sufixului); burduhăn# „a sfâşia un animal” 1870, var. bărdăhăm <— burduhan; burduhănos 1892, var. bărduhănos, bârdâhănos, burdăhănos, burduvănos, burtuhănos <— burduhan DA; burduhoaie „vas de lemn pentru vin” 1906 <— burduhan (cu substit. sufixului); burduhoşel „pântecos” 1682 burduhos (= burdufos); burduşeală 1958 <— burduşi; burduşii „burduf mic; pielea unui şarpe jupuit; pielicică de hermină; prune coapte şi presate” 1688 (var. pl. borduşale), var. borduşel, burdujel <— burduş (= burduf); burduşi 1822, var. bordoşi, „ borduş i, burduji „a îndesa” <— burduş (= burduf). BURDt/I s.n. (reg.) „coarda re la vioară şi cobză - troisieme corde d’un violon, celle qui donne le re” 1877, var. burdoi. Et. nes., probabil fr. bourdon, it. bordone TDRG // Probabil lat. *burdoneus DA. BURECHI s. (reg.) „un fel de mâncare - nom d’un mets” 1885. Tc. burek (= borek), ngr. pnovpeKi, sb. burek, ucr. bureki CADE // Tc. borek, ngr. pnovpeKL SDLR; tc. biirekCDER 1211; s.v. burete DA. Fam.: burechiţă „colţunaşi făcuţi din aluat, în formă de ureche sau de burete” 1890, var. bureehxţă, bureţi fă; var. buretiţă burechiţă, infl. de burete; burechiwşă 1898 „preparat din aluat” bureehi CADE // <— burete, prin apropiere de ureehiuşă DA; burechiuşcă „preparat din aluat” 1898; bureţei (Buc.) „colţunaşi” 1890 bureehei (pl.), infl. de burete. BURELET s.m. „cută a pielii care are rolul de a forma unghiile sau copitele animalelor -bourrelet” 1961. Fr. bourrelet. BURET s.n. „fibră textilă groasă şi neuniformă - bourrette” 1949. Fr. bourrette. BURETE [ar. bureate; mr. bureati] s.m. „nume generic dat unor ciuperci şi nevertebrate marine; instrument pentru şters - eponge” 1509. Lat. *boletis (= boletus), cf. it., ret., v.fr., occ., cat. REW 1193. Fam.: burecior (dim.) 1892; buretieră „cutiuţă în care se ţine un burete ud” 1978; buretos 1949; bureţd 1898. BURGHEZ adj., s.m., s.f. „(persoană) care aparţine clasei de mijloc, începând din epoca modernă - bourgeois” 1848. Fr. bourgeois, it. borghese0 // Fr. bourgeois SDLR, CDER 1213; it. borghese TDRG, DEX. Fam.: antiburghez 1978; burg 1878 < fr. bourg; burghezi 1955; burghezie 1848 < fr. bourgeoisie, it. borghesia ° // Fr. bourgeoisie SDLR; it. borghesia DEX // <— burghez CADE, CDER 1213, TDRG3; burghezime 1892; îmburghezi 1958; preburghez adj. 1975. Cf. burjui. BURGH/U s.n. (Mold., Munt.) „sfredel - foret, vriile” 1805. Tc. burgu. Fam.: burghia „a sfredeli” 1898; burghiaş1 s.m. (entom.) 1903, var. burghieş; burghiaş2 s.n. (dim.) 1900; burghie (Ban., Olt., Trans.) „burghiu” 1881 < bg., sb. burgija; burghiuţ (dim.) 1912. BURGt/ND s.m, s.f., adj. „(locuitor) din Burgundia- Burgund, burgund” 1722. Lat. neol. Burgundus sau <— top. Burgundia (der. regresiv). BUR/C [ar., mr., ir.] s.n. „orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus, cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical, ombilic - nombril, ombilic” 1621. Lat. *umbulicus (= umbilieus), cf. it., ret., fr., occ., cat., sp., ptg. REW 9045. BUR/E1 -314- BURL/NC2 Fam.: burica „a se căţăra; a se fandosi” 1862, var. bărica, bârâca <— aburca + buric DA, CADE sau <— buric CDER 1215; buricar s.n. (Buc.) „cuţit cu care se taie buricul copilului” 1899; buricaş1 (dim.) 1898; buricaş2 (Braşov) „cuţit ieftin” 1912 <— buricar (cu substit. sufixului); buricat „umflat” c.1650 <— buric DA (cf. lat. umbilicatus), CADE, CDER 1215, TDRG3 sau < lat. *umbulicatus (= umbilicatus) CDDE 201; buricel (dim.) 1633; buricos [ar., mr.] 1691-1697; îmburica „a se căţăra; a se fandosi” 1907, var. îmbârca. Dublet etim.: ombil/c. BUR/E1 s.f. (Ban., Trans.; înv.) „butoiaş - tonneau” c.1650. Sb., bg. burija °. Fam.: buriac s.n. (dim.) 1909; buriaş s.n. (dim.) 1691-1697; buriu s.n. (Mold., Munt.) „butoiaş” 1895 <— burie1 (interpretat ca pl.)0 // Bg., sb. buria, bure SDLR; bg. bure, buriju, sb. bure CDED II 35; bg. burija DEX; bg. burijă DA; bg. burija sau tc. buri CDER 1216; cf. alb. burilj, bg. burija TDRG. BURJJ7I s.m. (peior., înv.) „burghez - bourgeois” 1939. Rus. burzuj. Cf. burghez. BURLAC1 s.m., adj. „celibatar- celibataire” 1818, var. burlag. Ucr., rus. burlak. Fam.: burlăcăr/t s.n. 1912 <— burlăci sau *burlăcări; burlăcesc 1912; burlăceşte 1912 <— burlăcesc sau burlacl; burlăc/ 1890; burlăc/e 1877. BURLAN s.n. „tub de scurgere; jgheab - tuyau (de poele); gouttiere” 1636. Et. nes., probabil cuman. *buryu „ţeavă”, tc. buru (= boru) „tub, ţeavă” + rom. olan E. Suciu, SCL, 38, 1987, 143, Drimba, CE, 43^4 // Et. nec. (cf. tc. buru „ţeavă”) DA; var. din burlui, vezi rom. urlă SDLR; poate var. a lui gârlan CDER 1218; cf. tc. boru DEX; et. nec. TDRG. Fam.: burlac2 s.n. „butoi” 1890 burlan (cu substit. finalei); burl/nc3 s.n. „putinică” 1906 <— burlan (cu substit. finalei); burloi s.n. „ulcior” 1912 <— burlan (cu substit. finalei); burlui „tub aplicat în vrana butoiului când fierbe vinul” 1814 ^— burlan (cu substit. finalei). BURL4U s.m. „muscă artificială folosită ca nadă la pescuit - amorce” 1947. Et. nec. BURL/sSC adj. „care este de un comic excesiv, adeseori vulgar - burlesque” 1892. Fr. burlesque, it. burlesco. BURL£T s.n. „şnur care se pune la uşi sau la ferestre pentru a împiedica pătrunderea frigului -bourrelet” 1975. Fr. bourrelet. BURLCTIC s.m. (Buzău) „cioban începător, tânăr-jeune berger” 1906. Et. nec. BURL/NC1 s.m. (Trans.) „purcel - cochonnet” 1793, var. brul'mc. Săs. brelenk (= germ. Frischling) I. Borcea, JB, 10, 1904, 179, DA, CADE, SDLR // Probabil pol. wurchlak, germ. Frischling TDRG., cf. pol. warchlak CDED II 34. Fam.: burlincaş 1825; burlincuţ 1825. BURL/NC2 s.m. „veche monedă din Ţara Românească - ancienne monnaie de Valachie” 1939. Germ. Silberling „ban de argint”. BURMA -315- Bt/RTĂ BURMA s.f. (Ban.) „verighetă, inel de logodnă - alliance (l’anneau)” 1892. Sb. burma. BURNt/Z s.n. (Dobr., Mold.) „manta ţărănească bărbătească de lână, cu glugă; scurteică purtată de ţărănci; manta purtată de arabi - sorte de manteau; sorte de veste de femme; bumous” 1846, var. burnus. Tc. burnuz, fr. bumous DA, CADE, CDER 1219 // Tc. burnuz SDLR, DEX; Fam.: burnujel 1910. BURSA1 s.f „(înv.) pungă; alocaţie bănească pentru studii - bourse (petit sac); allocation” 1832. Fr. bourse. Fam.: borsetă 1988 < it. borsetta; burs/culă 1966 < fr. bursicule; bursier1 s.m. 1847 < fr. boursier CADE, DEX, TDRG3 // <— bursă DA, CDER 1120; bursieră s.f. 1847 <— bursierl; debursa 1922 < fr. debourser; semibursier 1978 <— semi- + bursier1. Bt/RSĂ2 s.f. „instituţie în care se organizează tranzacţii de valori - bourse (institution fmanciere)” 1826 (var. borsă). Fr. bourse. Var. borsă < it. borsa. Fam.: bursier2 adj. 1922 < fr. boursier. BURSO/4CĂ s.f. „mohor - setaire glauque” 1868, var. borsoacă, bursucă1. Et. nes., probabil <— bursucă1 DA // <— bursuc CDER 1221. BURSJ7C s.m. „viezure - blaireau” 1543 (top. Bursuc). Tc. borsuk CDED II 552, CADE, CDER 1221, DEX // Cf. tc. porsuk TDRG3; cf. pol., tc. borsuk, rus. barsuku TDRG1; cuv. gotic din rad. *burzu SDLR; <— adj. bursuc „umflat ca o bursă” < bursa LM. Fam.: bursuca „a se burzului” 1788, var. busurca; bursucă1 s.f. 1868; bursucel 1874; bursuc/„a se burzului” 1893; bursucos c.l705; îmbursuca „a se burzului” 1893. BURSUFLt/RA s.f. „bulă de aer sub tencuială sau vopsea - boursouflure” 1949. Fr. boursouflure. BURSt/NA s.f. (Mold.) „un fel de substanţă ruginie la suprafaţa apei - substance rougeâtre â la surface de l’eau” 1882, var. borsimă, borsună. Et. nec. Bt/RTĂ s.f. „abdomen - ventre” c.l544 (antrop. Roman Burtul), var. bartă. Et. nec. DA, DEX // El. de substrat, cf. alb. bark „burtă”, mbarse „gravidă” Russu, ER, 279-280; orig. neclară, probabil moştenit din lat. dunăreană, cf. alb. bark „burtă”, mbarse „gravidă” SDEM 64; et. nec., probabil înrudit cu bărdăhan, bort, burduf TDRG; sl. (înrudit cu bort) CDED II 23-24;«— borti (sg. bort) CDER 1037; rad. burt- (cf. burduf) + bute (probabil), Densusianu, GS, 1, 1924, 350; gotic, sau gepid. baurthei (> germ. Biirde) Diculescu, Die Gepiden, I, 1922, 177; < sb. trba, prin metateză SDLR; lat. uolutus Giuglea, DR, 4, 1924-26, 1554. Fam.: burde s.m. „om pântecos” 1887 <— burte (= burtea), infl. de burduf, burdihan °; burdwlea s.m. „om pântecos” 1911, var. burdule <— burde\ burtăverde (ironic) „burghez” 1912; burtăverz/me (col.) 1912 <— burtăverde; burtea s.m. 1558 (antrop.), var. burte\ burteş adj. „cu burta mare” 1912 <— burtea; burtical „un fel de cojoc” 1885 *burticar (<— burtică); burt/că 1912; burticică 1912 <— burtică; burticos 1885, var. burdicos burtă + pântecos (contaminaţie) sau *— burtică; burtieră „corset” 1955 <— burtă, după fr. ventriere; burtos 1850, var. bortos1; burtuc „peritoneu de vită” 1825 <— burtă + burduc (contaminaţie); burtucale s.f. pl. (Haţeg) „intestine de animale” 1895 <— *burtucaie Mărgărit, PED, 37^0; burtuş „peritoneu” 1825; îmburtoşa 1934 <— burtos. Cf. bort BURTUCAL — 316 — BUST1 BURTUCAL s.n. (Haţeg) „pânză groasă - toile epaisse” 1906. Et. nes., probabil germ. Portugal DA. BURT£/CĂ s.f. (reg.; rar) „copcă, gaură în gheaţă - trou dans la glace” 1912. Et. nes., probabil <— bortă CDER 1223, infl. de magh. burduga „izvor” DA // Cf. magh. burduga CDED II 486. Fam.: burtucan s.m. (Trans.) „gaură în gheaţă” 1825. BURTULEAG s.m. (Mehed.) „butoiaş - tonneau” 1884. Et. nes., probabil <— burtă °. BURUIANA s.f. „plantă ierboasă necultivată - mauvaise herbe” 1440 (antrop.), var. burăimă, burimă. V.sl. *burjanu „care creşte necontrolat” (cf. bg. buren, sb. burjan) TDRG, DA, CADE, CDER 1222 // Bg., sb. burjan DEX; <— buruian SDLR. Fam.: buruian s.m. sg. 1781, var. burean, burim <— buruiană (der. regresiv) // v.sl. burianu, bg. burien, sb. burjan, rus. burîian, ucr. buriăn, magh. burjan SDLR; buruiena „a plivi” 1825; buruien/ş 1939; buruieniţă 1825 (var. bureniţă), var. burăniţă, buriemţă, burumţă; buruienos 1806; buruienuţă 1825, var. burienută; var. burienuţă <— buriană (= buruiană); îmburuien# „a se umple de buruieni” 1688. BUR£/N s.n. (Dobr., S Munt.) „cap, promontoriu - promontoire” 1939. Tc. burun. BURZULU/ vb. „a (se) zbârli - s’ebouriffer, se dresser sur ses ergots” 1675, var. burzilui, buzurlux. Magh. borzol DA, CADE, SDLR, DEX // Magh. borzolni, poate infl. de pol. burzyc CDER 1224; cf. bărzoia, bărzoi TDRG. Fam.: burziluitor 1705 <— burzilui (= burzului); burzul/ 1892, var. borzolx <— burzului (cu substit. sufixului); burzuluială „supărare; (înv.) răscoală” 1906; îmburzului 1900. BUSC s.n. „prag pe care se sprijină poarta unei ecluze - busc d’ecluse” 1975. Fr. busc. BUSC0I s.n. (reg.) „pungă de bani - bourse” 1906. Rom. *buscă (<— bucşă < magh. buksza) Avram, NCE, 68. BUSCULA vb. „a (se) înghesui - bousculer” 1961. Fr. bousculer. Fam.: busculadă 1961 adjectiv adiată v. diată adjectival v. adjectiv ADIATOR adjectiviza v. adjectiv adiba v. dibui ADJONCŢI^NE AD/CĂ ADJUDECA adică v. adică adjudecatar v. adjudeca adicăle v. adică adjudecatară v. adjudeca adicălea v. adică adjudecator v. adjudeca adicăte v. adică adjudecaţie v. adjudeca adicătea v. adică adjudecaţiwne v. adjudeca adicătele v. adică adjudecătoare v. adjudeca adicătelea v. adică adjudecător v. adjudeca adiectiv v. adjectiv ADJUNCT adiemant v. adamant ADJURA adiere v. adia adj uraţi e v. adj ura adietor v. adia adjuraţiune v. adj ura adii v. adia adjutant v. aghiotant adil'are [ar.] v. adia ADJUVANT adil’at [aj\] v. adia ADMINISTRA adil’atic [ar.] v. adia administrabil v. administra adil’os [ar.] v. adia administrativ v. administra adimant v. adamant administratoare v. administra adinamic v. dinamic administrator v. administra adinamie v. dinamic administrator v. administra adineaorea v. adineaori administraţie v. administra -335- administraţiune v. administra administrăluz v. administra administriruz v. administra ADMIRA admirabil v. admira admirai v. amiral admiralitate v. amiral admirat v. admira admirat/v v. admira admiratoare v. admira admirator v. admira admiraţie v. admira admiraţiune v. admira admiszbil v. adm/te admisibilitate v. admzte admisie v. admzte admisiz/ne v. admzte ADMIT^NTĂ ADM/TE ADMONESTA admonestaţie v. admonesta admonia v. admonesta admonitzv v. admonesta admomţie v. admonesta admonitiwne v. admonesta ADN^T ADNOTA adnotat v. adnota adnotatoare v. adnota adnotator v. adnota adnotaţie v. adnota adnotaţiune v. adnota adoară v. oară adogmatic v. dogmă adogmatzsm v. dogmă adoz v. doi ADOLESCENT adolescentă v. adolescent adolescentin v. adolescent adolescentinzsm v. adolescent adolescenţă v. adolescent adolescmţie v. adolescent adoleşcmţie v. adolescent adonic v. adonis ADONIS ADOPTA adoptabil v. adopta adoptant v. adopta adoptatoare v. adopta adoptator v. adopta adoptzv v. adopta adopţie v. adopta adopţiune v. adopta ADC'RA adorabil v. adora adoratoare v. adora adorator v. adora adoraţie v. adora adoraţiune v. adora adorlea v. oară ADORM/ adormi [ar.] v. adormz adormzt v. adormz adormita v. adormz adormitor v. adormz adormitele (pl.) v. adormz ADPRES ADRAG^NT ADRENAL/NĂ adrenergic v. adrenalznă adrenocrom v. adrenalznă adres v. adresă adresa v. adresă adresant v. adresă adresantă v. adresă adresarisz v. adresă ADRESĂ adresuz v. adresă adsorbant v. adsorbz adsorbat v. adsorbz ADSORB/ adsorbţie v. adsorbz adstrat v. strat adstringhent v. astringent adwcă [ar.] v. adwce aducător v. adwce aducătwră [ar.] v. adwce ADt/CE aduce [ir.] v. adwce ADt/CT aductor v. adwcţie ADtfCŢIE aducţiune v. adwcţie aduia v. adia ADUL4 adulator v. adula adulaţie v. adula adulaţiune v. adula adulma v. adulmeca ADULMECA adulmecător v. adulmeca adulmecos v. adulmeca ADULT ADULTER1 adulter2 v. adulter1 adulterare v. adulter1 adulterin v. adulter1 ADUMBR/ adumbrit v. adumbri -336- adumbritor v. adumbri ADUNA aduna [ar.] v. aduna adunat v. aduna adunata v. aduna adunăciwne v. aduna adunător v. aduna adunătwră v. aduna aduncos [ar.] v. adănc adupleca v. (în)dupleca adura [ir.] v. aduna adwrmec v. adulmeca adurmeca v. adulmeca adurmecat v. adulmeca adurmecător v. adulmeca adurmi v. adorm/ adurmita v. adorm/ adws v. adwce adusătwră v. adwce adusoare v. adwce aduţeare [ar.] v. adwce adutire [ar.] v. adwce ADVAR ADVECTIE ADVENT/CE advent/sm v. advent/st ADVENT/ST ADVENT/V ADVERB adverbal v. adverb adverbial v. adverb adverbializa v. adverb adverbium v. adverb ADVERS adversar v. advers adversară v. advers adversat/v v. advers adversitate v. advers advocat v. avocat advocată v. avocat advocadâc v. avocat advocatură v. avocat advocăteasă v. avocat advocătel v. avocat advocăţesc v. avocat advocăţtşîe v. avocat advocăţ/e v. avocat advocăhme v. avocat ADVON adz [ar.] v. azi adză [ar.] v. azi AED aer1 [ar., mr.] v. aer1 AER AER2 aer3 v. arie3 aera v. aer1 aeraj v. aer1 aerator v. aer1 aeraţie v. aer1 aereală v. aer1 aerel v. aer1 aeresc v. aer1 AERI- aerian v. aer1 AERIFER AERIFORM aeriseală v. aer1 aerisz v. aer1 aerl/ft v. lift AERO-AEROB aerobic v. aerob aerobiotic v. biotic aerobioză v. v. biotic aerobiu v. aerob AEROB (7Z aerocartofil/e v. cartofil/e aerocartograf v. cartograf/e aerocartograf/e v. cartograf/e aeroclub v. club AEROCOL/E aerocosmic v. cosmos aerodinam v. dinamic aerodinamic v. dinamic AEROD/NĂ AERODROM aeroelasticitate v. elastic AEROFAG/E aerofar v. far aerofilatelie v. filatel/e aerofilatel/e v. filatel/e aerofob v. aerofob/e AEROFOB/E AEROFOR aerofotografic v. fotograf/e aerofotograf/e v. fotograf/e aerofotogramă v. fotogramă aerofotogrametr/e v. fotogramă aerogară v. gară AEROGEN aerogenerator v. genera aerogeologze v. geolog/e aeroglisor v. glisa aerograf v. aerograf/e AEROGRAF/E AEROGRAMĂ aeroion v. ion aeroionizator v. ion -337- aeroionoterap/e v. ion afabilitate v. afabil AEROL7T afabulaţie v. fabulă aerolog v. aerolog/e afacere v. face aerologă v. aerolog/e afacerism v. face aerologhie v. aerolog/e afacer/st v. face aerologic v. aerolog/e AFAG/E AEROLOG/E AF^N aeromecanică v. mecanic afaniseală v. afanis/ aerometr/e v. aerometru AFANIS/ AEROMETRU AF^RĂ aeromob/1 v. mobz'l afâre [ir.] v. afară aeromodel v. model afazic v. afaz/e aeromodel/sm v. model AFAZIE aeromodel/st v. model AFANA aeromotor v. motor afanător v. afâna aeronawt v. aeronawtic afebr/1 v. febră aeronai/tă v. aeronautic afect v. afecta2 AERONALHTIC AFECL41 aeronautică v. aeronawtic AFECTA2 aeronaval v. navă afectabil v. afecta1 aeronavă v. navă afectaţie v. afecta2 aeronot v. aeronautic afectaţiune v. afecta2 aeronotători (pl.) v. aeronautic afect/v v. afecta2 aeroplan v. plan1 afectivitate v. afecta2 aeroplancton v. plancton afectuos v. afecta2 aeroplan/e v. plan1 afectuozitate v. afecta' aeroplan/st v. plan1 afecţie v. afecta2 aeroport v. port2 afecţiona v. afecta2 aeroportuar v. port2 afecţiwne v. afecta2 aeropoştal v. poştă afel/e v. afeliu aeropurtat v. purta afelio v. afeliu aeroreactor v. reacţie AFELIU aeros v. aer1 afemeiat v. femeie AEROSCOP AFERAT AEROSOL AFERENT aerosoloterap/e v. aerosol aferentaţie v. aferent aerospaţial v. spaţiu AFEREZĂ AEROSTAT AFER/M aerostatic v. aerostat . aferim v. afer/m aerostatică v. aerostat aferin v. afer/m aerostaţie v. aerostat AFET aerostaţiune v. aerostat AFG^N aerotaxaţie v. taxă AF/D aerotehnică v. tehnic AFIDAV/T aeroterap/e v. terap/e afieroseală v. afieros/ aeroterm v. aerotermă AFIEROS/ AEROTERMĂ AF/F aerotopograf v. topograf/e AF/GE aerotopograf/e v. topograf/e AF/L aerotransport v. transporta AFILL4 aeroveh/cul v. veh/cul afîliaţie v. afilia AEROZ/NĂ afilu/ v. afilia AET/TĂ afin [ar.] v. afin1 AFABIL afin v. afin1 -338- AFIN1 AFIN2 afina v. fin2 afinaj v. fin2 afinant v. fin2 afinar v. afin1 afinată v. afin1 afină1 [ar.] v. afin1 afină1 v. afin1 afznă2 v. afzn2 af/ncă [ar.] v. afin1 afzncu [ar.] v. afin1 afinea v. afin1 afinet v. afin1 afznghe [ar.] v. afin1 afin/că v. afin1 afinisx v. afanisz afinzş v. afin1 afinitate v. af/n2 afinor v. fin2 afiom v. afion AFION afzpt v. afzge AFIRMA afirmat/v v. afirma afirmaţie v. afirma afirmaţmne v. afirma afiroseală v. afierosz afirosx v. afierosz AF/Ş afişa v. afzş afişaj v. afzş afişer v. afzş afişier v. afzş afişor v. afzş AFIX afixal v. afzx AFL4 afla [ar.] v. afla află [ir.] v. afla aflări [mr.] v. afla aflat v. afla aflător [ar.] v. afla aflător v. afla aflictzv v. aflicţiz/ne AFLICTIf/NE AFLORIMENT aflua v. afluent AFLUENT afluenţă v. afluent afluintă v. afluent aflwx v. flux afoară [ar.] v. afară afocal v. focal AFON afon v. afon afonic v. afon afonze v. afon afonizare v. afon aforisx v. afurisz AFOR/SM aforxsmă v. aforism aforismos v. aforism aforistic v. aforism A FORTIORI AFREATĂ [ar.] AFRETÂ AFRICAN africanzst v. african africanz'stă v. african africanz.stică v. african africanitate v. african africanolog v. african africanologă v. african africanologze v. african AFRICAT, -Ă africănesc v. african AFRIKAANS AFRIKANDER AFRO-AFRO afro-american v. american afro-asiatic v. asiatic AFRODIZIAC AFRONT afronta v. afront afrunta v. afront oftare [ar.] v. atare AFTĂ aftărăgaci v. astrăgaci aftxcă v. apotecă afiior v. actor aftoz'd v. aftă aftor v. actor aftos v. aftă afwm v. afuma AFUMA afuma [ar.] v. afuma afumătoare [ar.] v. afuma afumătoare v. afuma afumător v. afuma afumătorze v. afuma afumătură [ar.] v. afuma afumătwră v. afuma afumega v. fum afwnd v. afunda AFUNDA afunda [ar.] v. afunda afundat v. afunda -339- afimdătoare v. afunda afundătwră v. afunda afund/ş v. afunda afundos [ar.] v. afunda afunducos [ar.] v. afunda afundusz [ar.] v. afunda afunz/me v. afunda AFURCA afwrcă v. afurca afurisanie v. afurisz afurisenie v. afurisz AFURIS/ afuriszt v. afurisz AFUZAL/ aga v. agă AGABAN/U agabarztic v. gabarit AGALACT/E AGALE AGAM agambam v. agabanz'u AGAPĂ AGA R-AGA R AGAREAN agareancă v. agarean AGARICACEE AGAR/CI agarinean v. agarean agarinesc v. agarean AGASA agasant v. agasa AGAT agată v. agat AGATARS AGAVĂ AGĂ agădăz v. îngăduz' agăduz v. îngăduz AGĂNAU agărenz'e v. agarean AGĂRLAC AGĂRN/ agămitz/ră v. agămz AGĂŢA agăţat v. agăţa agăţăcios v. agăţa agăţătoare v. agăţa agăţător v. agăţa agăţătwră v. agăţa AGAMBA agâmbală v. agâmba agârlâc v. agărlăc agea v. ageat AGEAG AGEAMAJ AGEAT AG£M agemesc v. agem agemxu v. ageamzu agenda v. agendă AGENDĂ agenezz'e v. geneză AGENT agentă v. agent agentwră v. agent agenţă v. agent agenţze v. agent AGER agereşte v. ager agerz v. ager agerze v. ager agerime v. ager agesc v. agă AGEST agesta v. agest agestz v. agest agestri v. agest agestru v. agest AGFACOLOR agheag v. ageag agheasmatar v. agheasmă AGHEASMĂ aghent v. agent aghenţie v. agent aghesmuz v. agheasmă aghesmuz't v. agheasmă aghiamant v. diamant aghian v. aian aghimant v. adamant AGHIOS aghios v. aghios AGHIOTANT aghireş v. agriş aghistzn v. ghistznă aghistznă v. ghistznă aghitant v. aghiotant aghitafione v. agita aghiusta v. adista aghiwţă v. aghios agia [ar.] v. abia agze v. agă agiesc v. agă AG/L agilitate v. agzl AGINA AGIO agiograf v. hagiograf/e agiografie v. hagiografze -340- agiota v. agio agiotaguş v. agio agiotaj v. agio agiotor v. agio agit v. ageat AGITA agitatoare v. agita agitator v. agita agitatoric v. agita agitaţie v. agita agitaţiune v. agita agiux v. agio ag/u2 v. hag/u agiun [ar.] v. ajwn agiuname [ar.] v. ajwn agiunare [ar.] v. ajun agiunatic [ar.] v. ajwn agiundzeare [ar.] v. ajwnge agiundzire [ar.] v. ajwnge agiuneaţă [ar.] v. ajwn agiutare [ar.] v. ajuta agiutor [ar.] v. ajuta aglaz v. atlaz AGL/CĂ agl/ce v. agl/că aglicel v. agl/că agl/ci v. agl/că agl/ş v. agl/că AGLOMERA aglomerant v. aglomera aglomeraţie v. aglomera aglomeratiune*v. aglomera AGLOS/E AGLUTINA aglutinant v. aglutina aglutinat/v v. aglutina aglutinaţie v. aglutina aglutin/nă v. aglutina aglutinogen v. aglutina AGM4T AGM4TĂ1 agnată2 v. agnat agnatiwne v. agnat AGNFT agneţ v. agneţ AGNOMEN’ AGNOSTIC agnostic/sm v. agnostic AGNOZ/E agoaie v. agă agoană v. agonă1 agod v. ogod agod/ v. ogod AGOGICĂ agonale (pl.) v. agonă1 AGONĂ AGONĂ2 agonic v. agon/e AGON/E agoniseală v. agonis/ AGONIS/ agonis/e v. agonis/ agonis/t v. agonis/ agonis/tă v. agonis/ agonisitor v. agonis/ agon/stic v. agonă1 agoniza v. agon/e agonizant v. agon/e AGOR^ agorafob/e v. agora agost v. agwst AGRAFĂ agraf/e v. graf/e AGRAJVL4T agramat v. agramat agramat/sm v. agramat agramaticalitate v. gramatică agramatos v. agramat agranulocitoză v. granulocitoză AGR/IR agrarian v. agrar agrarian/sm v. agrar agrava v. grav agravant v. grav agrăz v. grăi agrămăd/ v. grămadă AGREA agreabil v. agrea AGREG4 agregat1 v. agrega agregat2 v. agrega agregaţi e v. agrega agregaţiune v. agrega agrement v. agrea agrementa v. agrea agresa v. agresiwne AGRESIL/NE agres/v v. agresiwne agresivitate v. agresiwne agresor v. agresiwne AGREST agreş v. agr/ş agreş v. agr/ş AGRI- agrice v. agl/că agricea v. agl/că agr/col v. agricultwră agricultoare v. agricultură -341- agricultor v. agricultwră AGRICULTf/RĂ agrij v. agr/ş agrijoară v. agur/dă agrimensor v. agrimenswră AGRIMENSt/RĂ AGRIOTIM/E AGRIPN/E AGR/Ş agriş v. agriş agrişă v. agriş agrişă v. agriş AGRO- agroalimentar v. aliment agrobiolog v. biolog/e agrobiologie v. biolog/e agrobiolog/e v. biolog/e AGROCENOZĂ agroch/mic v. chim/e agrochim/e v. chim/e agrochim/st v. chim/e agrogeolog v. geolog/e agrogeologic v. geolog/e agrogeolog/e v. geolog/e agroindustrial v. indwstrie AGROLOG/E agrometeorolog v. meteorolog/e agrometeorologic v. meteorolog/e agrometeorolog/e v. meteorolog/e agrom/nim v. m/nim agronom v. agronom/e agronomă v. agronom/e agronomic v. agronom/e AGRONOM/E agros/lvic v. s/lvic agrotehnic v. tehnic agrotehnician v. tehnic agro terasă v. terasă agrozootehnic v. zootehn/e agrozootehnician v. zootehn/e agrozootehn/e v. zootehn/e /4GRU agru [ar., mr.] v. agru agwd v. agi/dă AGUDA AGURA aguridar v. agur/dă AGUR/DĂ agurijoară v. agur/dă agurizar v. agur/dă aguriz/ v. agur/dă AGUST AGUSTOS agustru v. agwst agustu [ar.] v. agwst agut v. agwdă agută v. agwdă AGUTI agvar v. advar AH AHA ahat v. agat ahăla v. ăl1 ahat [ar.] v. atat1 ahându [ar.] v. atăt1 aheean v. aheu AH£U ahmo [ir.] v. acwm ahmoce [ir.] v. act/m ahmote [ir.] v. acwm AH O AHOTA ahotnic v. ahotă ahrostihon v. acrost/h AHT AHTAPOD ahtare [ar.] v. atare ahtându [ar.] v. atăt1 ahtia v. aht ahtiat v. aht ahtinam v. ahtinamea AHTINAME^ ahtior v. actor AI1 ai1 v. ai1 AI3 AI4 AI5 a/6 v. hai aia v. ai1 AL4N AL4R aiasmă v. agheasmă ai as mă tar v. agheasmă a/ave v. aievea a/avea v. aievea aiazmă v. agheasmă aice v. a/ci aicea v. a/ci A/CI aida v. haide aidamac v. haidamac aidău v. haidău1 aide v. haide A/DOMA aiduc v. haidwc aienesc v. aian aiept v. aiepta2 -342- AIEPT^1 AIEPT^f2 aieptat v. aiepta2 aieptător v. aiepta2 aierlea v. aiwrea aiest v. ăst aiesta v. ăst aieve v. aievea ALEVEA aimana v. haimana aim/nteri v. aim/ntre AIM/NTRE aim/ntrea v. aim/ntre aim/ntrilea v. aim/ntre A/NDE a/ndere v. a/nde a/nderea v. a/nde azndine v. a/nde aimne v. ar/n a/nte v. înainte aior1 v. ai1 a/or2 v. areu aios v. ai1 airea v. aiwrea a/rilea v. aiwrea AISBERG ^IŞFILD aist [ar.] v. ăst aist v. ăst aista v. ăst azstalalt v. alt aistalalt v. alt aişoară v. ai1 aişor v. ai1 ait v. hait a/te (pl.) v. ai1 aitwră v. ai1 aiuiw v. iu1 aiura v. aiwrea aiwre v. aiwrea Alt/REA aiureală v. aiwrea aiuri v. aiwrea aiwrile v. aiwrea aiwrilea v. aiwrea aiur/t v. aiwrea aiurle v. aiwrea aiurlea v. aiwrea aiwş1 v. ai1 aiuş2 v. awş aiuşoară v. ai1 aiuşor v. ai1 ajag v. ageag AJD£R ajtezau v. ajuta ajumeală v. jum / ajum/ v. jum/ ajum/t v. jum/ ajum/ta v. jum/ AJUN ajuna v. ajwn ajunat v. ajwn ajunător v. ajwn ajungător v. ajwnge AJt/NGE ajwns v. ajwnge ajunsătwră v. ajwnge AJtTR ajura v. ajwr AJUSTA ajustabil v. ajusta ajustaj v. ajusta ajustat v. ajusta ajustoare v. ajusta ajustor v. ajusta AJUTAI ajuta, [mr.] v. ajuta AJUTAJ ajutător v. ajuta ajutător/e v. ajuta ajutor v. ajuta ajutora v. ajuta ajutor/ v. ajuta ajutor/e v. ajuta ajutorinţă v. ajuta ajutori tor v. ajuta ajutomic v. ajuta ajutura v. ajuta AKÂN ăV [ir.] v. ai1 al’ [mr.] v. ai1 al’epta [ir.] v. aiepta2 aVu [ar.] v. ai1 al’iuntrea [ar.] v. aim/ntre aiurare [ar.] v. aiwrea aVure [ir.] v. aiwrea aiurea [ar.] v. aiwrea AL1 a/1 [ar., mr.] v. al1 a/2v. ăl1 a la v. ăl1 ALA-BALA ALABAND/NĂ ALABASTRU ALABAŞ ALAC1 a/ac2 v. alaci ALACÎ -343- alagdj'e [ar.] v. alerga alagă [ar.] v. alerga ALAGE4 alag/că v. alagea ALAI ALAJT ALALAGMON alalagmosz v. alalagmon alalagmuz v. alalagmon alalalt v. alt ALAL/E a/a/r [ar.] v. alt alalt v. alt alaltăieri v. ieri alaltămâne v. v. mâine alaltăseară v. seară alam v. alem ALAM^N alammi v. alemani AL4MĂ ALAMB/C alambica v. alamb/c AL4N ALANDALA ALAN/NĂ alant v. alt alantala v. alandala ALANTO/DĂ alantu [ar.] v. alt alarma v. alarmă alarmant v. alarmă AL4RMĂ alarm/st v. alarmă alastâncă v. alestâncă AL4Ş aht v. halat alăture v. latură alăturea v. latură ALALTSf alaun v. alawn alaur v. laur1 alavastru v. alabastru ALĂ' a/ă2 v. hală2 alăgea v. alagea alăgică v. alagea ALiM alămar v. alamă alămat v. alamă alămăr/e1 v. alamă alămăr/e2 v. alamă alămâi v. lămâie alămâie v. lămâie alămăioară v. lămâie alămâită v. lămâie alămz v. alamă alăm/u v. alamă ALĂMOJNĂ alămuz v. alamă alăncire [ar.] v. alic/1 alăpta v. lapte alăsidă v. ales/dă alătra v. lătra alătrător v. lătra alătura v. latură alăturaş v. latură alăture v. latură alăturea v. latură alături v. latură alătur/ş v. latură alău1 v. al eu1 a/ăw2v. halâu1 alăutar v. lăz/tă alăutaş v. lăută alăută v. lăwtă alăutei v. aluat ALABÂLiC alâm v. alam ALB alb [mr.] v. alb alba v. alb ALB^DĂ ALBANEZ alban/stică v. albanez ALBASP/NĂ ALBASTRU albastru [ar.] v. albastru albat [ar.] v. alb albatarită v. alb ALBATROS albă [ar., mr.] v. alb albăstrân v. albastru albăstrea v. albastru albăstreală1 v. albastru albăstreală2 v. albastru albăstrel v. albastru albăstri v. albastru albăstr/că v. albastru albăstr/me v. albăstru albăstrior v. albăstru albăstr/ţă v. albăstru albăstr/u v. albăstru albăstrwi v. albăstru albâu v. alb albcic [mr.] v. alb albeală1 v. alb albeală2 v. alb albeaţă [ar., mr.] v. alb -344- albeată v. alb ALBEDO albei v. alb albei v. alb albeneţ v. alb alber [ar.] v. alb albescenţă v. alb albeţ v. alb albeţe v. alb albgard/st v. gardă alb/ v. alb ALBL4N alb/că v. alb alb/căv [mr.] v. alb albicel, -ea v. alb albic/c [mr.] v. alb albicios [ar.] v. alb albicios v. alb albiciwne v. alb ALBIE1 alb/e2 v. alb albier v. albie1 ALBIG/sNS albigenz v. albigens albi/ v. albie1 albile [ar.] (pl.) v. alb albiî/ţă v. alb alb/me v. alb alb/n v. alb albinar [mr.] v. alb/nă albinar v. albz'nă albinamic [mr.] v. alb/nă ALB/NĂ albină [mr.] v. alb/nă albinărel v. alb/nă albinăr/e1 v. alb/nă albinărie2 v. alb/nă albinăr/t1 v. alb/nă albinăr/t2 v. alb/nă albinea v. alb/nă albineală v. alb albinet v. alb/nă albineţ v. alb albin/ v. alb albin/că v. alb/nă albinioară v. alb/nă albin/sm v. albinos albin/ş v. alb/nă albin/şă v. alb/nă albin/ţă v. alb/nă albin/u v. alb ALBINOS albinwşă v. alb/nă albinwţă v. alb/nă albioară v. albie1 albior v. alb albirţ [ir.] v. alb/nă albiri [mr.] v. alb albişoară v. alb albişor1 v. alb albişor2 v. alb ALB/T alb/tă v. alb/t albitor v. alb albitor/e v. alb albitwră1 v. alb albitwră2 v. alb alb/ţă v. alb alb/u v. alb albiwţă v. albie1 alboare v. alb alboi v. alb albom v. albwm ALBOR^DĂ aIbu [ar.] v. alb albwi v. alb albuiet v. alb albulet v. alb ALBJ7M albumeală v. alb ALBUMEN ALBUM/NĂ albumino/d v. album/nă albuminometru v. album/nă albuminos v. album/nă albuminur/e v. album/nă album/ţă v. alb albumoză v. album/nă alburi v. alb albur/u v. alb ALBt/RN albuş [ar.] v. alb albwş v. alb albuşeu v. alb albwţ v. alb a/ca v. halca alcade v. alcalde ALG4IC ALCALDE alcalescent v. alcaliu alcalescenţă v. alcaliu a/ca/i v. alcaliu alcaliceluloză v. celuloză alcalimetr/e v. alcaliu alcalimetru v. alcaliu alcal/n v. alcaliu alcalin v. alcaliu alcalinitate v. alcaliu -345- alcaliniza v. alcaliu aldaş v. aldu/ alcalinizaţie v. alcaliu ALDĂMAŞ alcalinizaţiune v. alcaliu aldămăşar v. aldămaş alcal/no-pământos v. alcaliu alde v. al1 ALG4LIU ALDEH/DĂ alcaliza v. alcaliu ALD/N alcalo/d v. alcaliu aldol v. aldeh/dă alcaloză v. alcaliu ALDOSTERON ALG4M aldoză v. aldeh/dă ALG4N ALDU/ ALCARAZAS alduială v. aldu/ ALCAZAR aleadzire [ar.] v. alege ALCĂTU/1 a/ea/w v. alem ALCĂTU/2 ALEL4N alcătuială v. alcătu/1 aleaneş v. alean alcătu/nţă v. alcătu/1 aleaniş v. alean alcătuitor v. alcătu/1 aleantă v. alia alcăz/ v. alcătu/2 aleator v. aleatoriu ALCEE aleatorie v. aleatoriu alcer v. arcer1 aleator/sm v. aleatoriu ALCHENĂ ALEATORIU ALCHI04L alebardă v. halebardă ALCH/L alebardier v. halebardă alchilare v. alch/1 ALEE alch/mic v. alchim/e a/e/ie v. alifie ALCHIM/E alef/u v. aii f/e alchim/st v. alchim/e ALEGA1 ALCH/NĂ ALEGA2 ALCION alegaţie v. alega2 alcionian v. alcion alegaţiune v. alega2 alcionic v. alcion alegăd/ v. alegădu/ ALCMANL4N ALEGĂDU/ alcohol v. alcool alegător v. alege alcoholic v. alcool alegătwră v. alege alcoholism v. alcool alegând v. alege alcoholiza v. alcool ALEGE ALCOOL alegrii2 v. lihn/ alcoolat v. alcool alegoric v. alegor/e alcoolem/e v. alcool alegoricesc v. alegor/e alcoolic v. alcool ALEGOR/E alcool/sm v. alcool alegor/sm v. alegor/e alcooliza v. alcool alegor/st v. alegor/e alcoolmetr/e v. alcool alegoriza v. alegor/e alcoolmetru v. alcool alegorizant v. alegor/e alcoolometru v. alcool alegreţe v. alegru alcoolscop v. alcool alegro v. alegru alcoometru v. alcool ALEGRU al coran v. Coran alegwţ v. alege ALCOV aleguţa v. alege alcovan v. elcovan alei’ alcovă v. alcov ALELĂ alcox/d v. alcool alele v. alei aldamaş v. aldămaş alelei v. alei aldan v. hăldan alelele v. alei -346- aleleu v. alei ALELUIA ALEM ALE1VL4NI ALEM/ alenă v. halenă alene v. lene alenşig v. alean alenşwg v. alean a/e o v. aoleu aleor v. areu alerg v. alerga ALERGA alergaci v. alerga alergat v. alerga alergărişte v. alerga alergătoare v. alerga alergător v. alerga alergătură v. alerga alergau v. alerga alergen v. alerg/e alergic v. alerg/e ALERG/E alergologic v. alerg/e alergolog/e v. alerg/e alert v. alertă alerta v. alertă ALERTĂ alerteţă v. alertă alerteţe v. alertă ales1 v. alege ales2 v. leş alesător v. alege alesătwră v. alege ALES/DĂ ALESTiNCĂ alesdncă v. alestancă aleswră v. alege aleş v. leş2 aleşu/ v. leş2 aleşuitor v. leş2 aleşuitwră v. leş2 aleşveriş v. alişveriş ALEU1 aleu2 v. aoleu aleur v. areu ALEUR/T aleuritic v. aleur/t aleurol/t v. aleur/t aleurometru v. aleuronă aleuronat v. aleuronă ALEURONĂ aleuronic v. aleuronă aleveş v. leveş ALEV/N alevinaj v. alev/n ALEXANDR/N alexandrin/sm v. alexandr/n ALEXANDRVT ALEXĂNDRINEL4N alexăndrineancă v. alexăndrinean ALEXIE ALEXII (pl.) ALEX/NA ALEZA alezaj v. aleza a/ezie v. alex/e alezor v. aleza /4LFA1 ALFA2 ALFABET alfabetar v. alfabet alfabetic v. alfabet alfabeticeşte v. alfabet alfabetiza v. alfabet alfabetizare v. alfabet alfanumeric v. nwmăr ALFATRON alfavit v. alfav/ta ALFAV7TA alfaviton v. alfav/ta ALFEN/D ALFIOR ALGAR^DĂ algare [ar.] v. alb ALGĂ ALGEBRĂ algebră v. algebră algebric v. algebră algebriceşte v. algebră algebr/st v. algebră algebr/stă v. algebră ALGERL4N ALGEZ/E alghebraic v. algebră alghebraicesc v. algebră alghebraiceşte v. algebră alghebră v. algebră algi [ar.] (pl.) v. alb ALG/D algiditate v. alg/d ALG/E alginame [ar.] v. alb/nă alginar [ar.] v. alb/nă algină [ar.] v. alb/nă alg/nă v. algă algire [ar.] v. alb algitură [ar.] v. alb -347- ALGOFOB/E ALGOGEN ALGOL algolog v. algă algologă v. algă algologic v. algă algolog/e v. algă ALGOMAN/E ALGONKL4N ALGOR/TM algoritmic v. algoritm ALGRAF/E ALGUAZ/L alhimie v. alchim/e alhimist v. alchim/e alhimista v. alchim/e a/i v. hal/ ALL4 aliagiu v. alia aliaj v. alia aliant v. alia alianţă v. alia aliantie v. alia .4 LI AS ALIB / alibiu1 v. alib/ alibiu2 v. arb/u al/c v. alz'că ALIG4NTE AL/CĂ alicăr/e v. al/că ALIC/1 alic/2 v. al/că a/ic/3 v. hi l/ci alici4 v. hil/ci alicneală v. lihn/ ALICOT, -Ă ALICU4NTĂ alicuotă v. alicotă alicvotă v. alicotă ALID^DĂ alidzeare [ar.] v. alege ALIENA alienabil v. aliena alienabilitate v. aliena alienat v. aliena alienaţie v. aliena alien/st v. aliena ALIET alifant v. elefant ALIF/fflC ALIF/E alifios v. alif/e ALIGATOR aligator v. aligator aligna v. lihn/ ALIGN/1 aligm2 v. lihni aligorie v. alegor/e ALIGOTE alilodidactic v. didactic aliluia v. alelwia aliman v. liman alimăna v. liman alimăn/ v. liman alimba v. limb ALIMENT alimenta v. aliment alimentar v. aliment alimentară v. aliment alimentator v. aliment alimentaţie v. aliment alimentatiune v. aliment ALIMOJDII (pl.) ALIMON ALIMORI (pl.) alimpi v. limp al/n v. alina ALIK41 alina2 v. lihni alinare [ar.] v. anina alinător v. alina alinătwră v. alina alincire [ar.] v. alic/1 alinderea v. a/nde ALINEAT alin/ v. alina ALIN/A aliniament v. alin/a aliniat v. alineat alinimmt v. alin/a al/nt v. alinta ALINTA alintător v. alinta alintătwră v. alinta ALION alior v. areu aliosman v. aliotman ALIOTM4N alip/ v. lip/ ALIPU / alisidă v. ales/dă ALISMATACEE alistâncă v. halastâncă ALIŞP/4N ALIŞVER/Ş alitera v. aliteraţie aliterare v. aliteraţie -348- aliteratzv v. aliteratie ALITERAŢIE aliteraţiune v. aliteraţie ALIVANCĂ alivant v. levant ALIVANTA ALIVĂN/ alivenci v. alivancă ALIZAR/NĂ ALIZEU allegretto v. alegru allegro v. alegru ALLEMANDĂ ALMAGESTE (pl.) alrrnn v. almandă almanac v. almanah ALMANAH ALMANDĂ ALMAND/N almar v. armar ALMAS ALMEE ALMICANTARA almicantarat v. almicantara almmtere v. alt alminteri v. alt almmtrele v. alt almmtrelea v. alt almintrine v. alt almojnă v. alămojnă almojnean v. alămojnă ALNIC alnicz'e v. alnic ALO1 ALO2 ALO3- ALOBROGI (pl.) aloca v. alocaţie alocabil v. alocaţie ALOCAŢIE alocatiune v. alocaţie alocromatic v. cromatic alocromatzsm v. cromatic alocurea v. loc alocuri v. loc alocutie v. alocuţiune ALOCUŢIC/NE ’ alodial v. alodiu ALODIU ALOE aloes v. aloe aloetic v. aloe ALOFON alogam, -ă v. alogamz'e ALOGAM/E ALOGEN alogenetic v. alogen alogic v. logic alogzsm v. logic ALOHTON aloi v. aloe ALONJĂ alopat v. alopatze alopat/c v. alopatze ALOPAT/E ALOPEC/E alorghidă v. alurghz'dă ALOS1 alos2 v. hală2 ALOTRII (pl.) alotropic v. alotropze ALOTROP/E alotzl v. aluat ALOXAN ALOZOM ALPACA1 ALPACA2 alpaga1 v. alpaca1 alpaga2 v. alpaca2 AL-PARI ALPENŞTOC alpestru v. alpzn alpic v. alpzn ALP/N alpinzsm v. alpzn alpinzst v. alpzn alpinzstă v. alpzn ALSACIAN alsau v. al1 alsăuz v. al1 ALT alt [ar., mr.] v. alt ALTA IC ALTAN ALTAR altar [ar., mr.] v. altar altare [ar.] v. altar altăceva v. alt altăceva v. ce altădată v. dată altămaş v. aldămaş altăoară v. oară1 altăraş v. altar altângea v. altângz'c ALTAN G/C altcareva v. care altcândva v. când altceva v. ce -349- altcineva v. cine altcum v. cum altcumva v. cum alteori v. oară1 ALTER EGO ALTERA alterabil v. altera alterabilitate v. altera alterator v. altera alteraţie v. altera alteraţiune v. altera alteră v. halteră ALTERCAŢIE alîercaţiune v. altercaţie altern v. alterna ALTERNA alternant v. alterna alternanţă v. alterna alternativ v. alterna alternat/vă v. alterna altemator v. alterna altesă v. alteţă ALTEŢĂ altfel v. fel ALTHORN ALTIGRAF altimetric v. altimetru altimetrie v. altimetru ALTIMETRU altissimo v. alto alt/st v. alto altitelemetru v. telemetru altitudinal v. altitudine ALTITt/DINE ALT/ŢĂ altîncotro v. încotro altminte v. alt altminterea v. alt altminteri v. alt altmintrea v. alt altmintrele v. alt altmintrelea v. alt altmintrenea v. alt ALTO altoaie v. altoi1 altoan v. altoi1 altoană v. altoi1 altocumulus v. cumulus altogravură v. grava ALTOI1 altoi2 v. altoi1 altoi3 v. altoi1 altoială v. altoi1 altoit v. altoi1 altoitor v. altoi1 altoitură v. altoi1 alton v. altoi1 altorelief v. relief altostratus v. strat ALTRU/SM altruist v. altruism altui v. altoi1 altul v. alt altunde v. unde altundeva v. unde ALTAR ALŢIER ALUAŞ ALUAT aluat [ar.] v. aluat aluat [ir.] v. aluat aluăţel v. aluat alucina v. halucina alucinafie v. halucina alucinatiune v. halucina aluminat v. aluminiu alumină v. aluminiu aluminifer v. aluminiu ALUM/NIU aluminium v. aluminiu aluminiza v. aluminiu aluminos v. aluminiu aluminotermie v. aluminiu ALt/MN alumnat v. alumn alumosilicat v. siliciu alun1 [ar.] v. alună alun1 v. alună alun2 v. alaun aluna v. alună aluname [ar.] v. alună alunar1 v. alună alunar2 v. alună alunar3 v. alună alunar4 v. alună alunaş v. alună alunat v. alună ALUNA alună [ar.] v. alună alunăreasă v. alună alunea [ar.] v. alună alunea v. alună aluneasca v. alună aluneca v. luneca alunecător v. luneca alunecătură v. luneca alunecos v. luneca alunecuş v. luneca -350- alunel v. alwnă alunele (pl.) v. alwnă alunet v. alwnă ALUNGA alungat v. alunga alungător v. alunga alungătwră v. alunga alung/ v. lung alun/că v. aluna alun/ş v. alwnă ALUN/T alun/tă v. alun/t alun/ţă v. alwnă alun/u v. alwnă aluniza v. Iwnă alunwc v. alwnă alunwţă v. alwnă alur [irj v. alwnă AL^RA alurq [ir.] v. alwnă ALURGH/DĂ aluvial v. aluviwne aluvie v. aluviwne aluvion v. aluviwne aluvionar v. aluviwne aluvionare v. aluviwne ALUVIU ALUVK/NE aluz/ v. lud ALfTZIE aluzion v. alt/zie aluziune v. alwzie aluz/v v. alwzie a/va v. halva alvamt v. arvan/t ALVĂLUCA alveolar v. alveolă alveolat v. alveolă ALVEOLĂ alveol/tă v. alveolă a /v/e v. albie1 ALV/N alviţar v. halva alv/ţă v. halva alviţăr/e v. halva AML41 AMABIL amabile v. amabil amabilitate v. amabil ama/nte v. îna/nte AMALGAM amalgama v. amalgam amalgamă v. amalgam AM4N1 AM/4N2 amandamznt v. amendă AMANDEA amandela v. amandea amandilea v. amandea AMAND/NĂ AMANET amaneta v. amanet amanetar v. amanet amanetar/ v. amanet amanetaris/ v. amanet amanetarisitor v. amanet amanetat v. amanet amanetator v. amanet amansă v. amasă AMANT amantă v. amant aman-zaman v. aman1 amanz-amanz v. aman1 AMAR amar [ar.] v. amar amar [ir.] v. amar AMARA AMARANT AM ARANT ACEE AMARANTĂ amară v. amara AMARILIDACEE amarilidee v. amarilidacee amarnic v. amar AMASĂ amatis v. amet/st AMATOR amator/sm v. amator AMAUROZĂ AMAZOANĂ amazonă v. amazoană amazonesc v. amazoană AMAZON/T amazon/tă v. amazon/t amazuchiu v. hasmaţwchi amăgeală v. amăg/ amăgelnic v. amăg/ amăgeu v. amăg/ AMA G/ amăgiaş v. amăg/ amăg/e v. amăg/ amăgişag v. amăg/ amăg/t v. amăg/ amăgitor v. amăg/ amăgitoresc v. amăg/ amăgitwră v. amăg/ amăhăi v. măhă/ -351- amănunt v. mărunt amănunţi v. mărunt amănunţime v. mărunt amănunţit v. mărunt amărame [ar.] v. amar amărăcios v. amar amărăciune v. amar amărăluţă v. amar amărătăciune v. amar amărâcios v. amar amărăciune v. amar amărăciuni [ar.] v. amar amărame [ar.] v. amar amărame v. amar amărât v. amar amărâtor v. amar amărâtură v. amar amărâu v. amar amărea v. amar amăreală v. amar amăreaţă [ar.] v. amar amărel v. amar amari v. amar amărie v. amar amănme v. amar amăriu v. amar amăn [ar.] v. amar amăn v. amar amămicit v. amar amărui v. amar amărunt v. mărunt amărunţelul v. mărunt amărunti v. mărunt amăruntime v. mărunt amărunţit v. mărunt amăruş v. amar amăruţ v. amar amăruţă v. amar amăţi v. ameţi amăţitor v. ameţi amâna v. mâine amânar v. amnar amânare v. mâine amânat v. mâine amână v. mână amânăcios v. mâine amânăta v. mâine amânător v. mâine AMÂNDOI ambac v. abac AMBAL4 ambalagiu v. ambala ambalaj v. ambala ambalat v. ambala ^mbalig [mr.] v. baligă ambar v. hambar ambarasant v. ambarasat AMBARASAT ambarca v. barcă AMBARCADER ambarcarisi v. barcă AMBARCAŢI/7NE ambarcaţie v. ambarcaţiune ambarda v. ambardee AMBARDEE AMBASADĂ ambasadoare v. ambasadă ambasador v. ambasadă ambasadore v. ambasadă ambasadriţă v. ambasadă ambăcar v. abac amberă v. ambră AMBETA ambetant v. ambeta ambetare [ar.] v. beat1 AMBIANT ambianţă v. ambiant ambidextrie v. ambidextru AMBIDEXTRU AMBIEL4J AMBIENT ambiental v. ambient ambigen v. gen ambiguitate v. ambiguu ambiguiza v. ambiguu AMB/GUU AMBII AMBIOFON/E ambitare [mr.] v. beat1 ambitător [mr.] v. beat1 ambitătură [mr.] v. beat1 ambitărmri [mr.] v. bătrân AMBITUS ambit v. ambiţie AMB7ŢIE ambiţiona v. ambiţie ambiţios v. ambiţie ambiţiune v. ambiţie AMBIVALENT ambivalenţă v. ambivalent AMBLIOP ambliopie v. ambliop AMBLIPOD AMBLISTOMA ambon v. amvon AMBRANŞAMENT AMBRASĂ AMBRAZt/RĂ -352- AMBRA ambrătare [ar.] v. brat AMBREIA ambreiaj v. ambreia AMBRIBOI ambroziac v. ambrozie ambrozie v. ambrozie AMBROZIE ambrozie v. ambrozie ambru v. ambră ambrumari [mr.] v. brwmă ambucare [ar.] v. bwcă ambulacrar v. ambulacru AMBULACRU AMBULANT ambulanţă v. ambulant ambulatoriu v. ambulant ambunare [ar.]^ v. bun1 AMBUSCADA AMBUSCAT AMBUŞt/RĂ ambuteia v. ambuteiaj AMBUTEIAJ ambutisa v. ambutisaj AMBUTISAJ ambutisare v. ambutisaj amdidie v. andzvă amebă v. am/bă amelăţătură v. ameliţa1 ameleţa v. ameliţa1 amelinţa v. ameninţa AMELIORA ameliorabil v. ameliora ameliorant v. ameliora ameliorat/v v. ameliora ameliorator v. ameliora amelioraţie v. ameliora amelioratiune v. ameliora AMELIŢA1 ameliţa2 v. ameninţa ameliţătwră v. ameliţa1 awe« v. amzn AMENAJA amenajabil v. amenaja amenaj ament v. amenaja amenda v. amendă amendabil v. amendă amendament v. amendă AMENDĂ AMENINŢA ameninţat v. ameninţa ameninţător v. ameninţa ameninţătwră v. ameninţa ameninţeală v. ameninţa AMENITATE AMENOREE AMENT amentacee v. ament amentum v. ament AMERICAN americanz'sm v. american american/st v. american americanz'stică v. american americaniza v. american americă v. american americănesc v. american americăneşte v. american AMER/CIU americium v. americiu americwţă v. american amerinda v. merinde AMERINDIAN amerinta v. ameninţa amerinţător v. ameninţa amerinţătură v. ameninţa AMERIZA ameri zaj v. ameri za amerizor v. ameriza amestec v. amesteca AMESTECA amestecat v. amesteca amestecăciwne v. amesteca amestecător v. amesteca amestecătură v. amesteca amestecăţzş v. amesteca amestecwş v. amesteca AMETABOLĂ AMET/ST ametz'stă v. ametz'st ametrop v. ametropze AMETROP/E ameţeală v. ametz AME TI ameţz't v. ameţz ameţitor v. ameţz ametitwră v. ametz AMFETAM/NA amfiartroză v. artroză amfibian v. amfz'biu AMF/BIU AMFIBOL amfibolze v. amfibologze amfibologie v. amfibologze AMFIBOLOG/E AMFIBRAH amfibrahic v. amfibrah amfibrahiu v. amfibrah amfiction v. amficţionze -353- amfictionic v. amficţionie amfictioriie v. amficţionie amfiction v. amficţionie AMFICTION/E AMFIDROMIC AMFIGON/E AMFIGUR1C AMFIMACRU AMFIMIX/E AMFINEURIAN AMFIOX amfioxus v. amfiox AMFIPOD AMFIPROST/L amfiteatron v. teatru amfiteatru v. teatru AMFITERIU AMFITRION amfiviu v. amfibiu amfivologhia v. amfibologie AMFORA AMFOTER AMFOTON/E AM HAR AMIABIL AML4NT amiantă v. amiant amiază v. miazăzi amiazăzz v. miazăzi. amiazăzi v. miazăzi amiazi v. miazăzi AM/BĂ AM/C amicabil v. amic amical v. amic amică v. amic amicie v. amic amiciţie v. amic amidază v. amidă AM/DĂ amidină v. amidă AMIDOL AMIDON amidona v. amidon amidopirină v. amidă amidwră v. amidă amielinic v. mielină amieza v. miazăzi amiezăza v. miazăzi amiezi1 v. miazăzi amiezi2 v. miazăzi AMIEZ7TĂ AMIGDALĂ amigdalectomie v. amigdală amigdaleu, -e v. amigdală amigdalian v. amigdală amigdalită v. amigdală amigdaloid v. amigdală amiji v. miji a-mijloc v. mijloc AM/L amilaceu v. amil amilază v. amil amilic v. amil amilodextrină v. amil amilograf v. amil amilogramă v. amil amiloidoză v. amil amilopectină v. amil amiloză v. amil AMIM/E AM/N AM/NĂ amindoi [ir.] v. amândoi amindoil’i [ar.] v. amândoi amindol’i [ar.] v. amândoi amino v. amină aminoacid v. amină aminoacidemie v. amină aminoacidurie v. amină aminoalcool v. amină aminobenzen v. benzină aminobenzoic v. benzină aminoplast v. amină aminosi v. miros aminozaharuri (pl.) v. amină aminte v. minte amintele v. aimintre amintere v. aimintre aminterea v. aimintre aminterle v. aimintre aminti v. minte amintire v. minte amintirea v. aimintre amintitor v. minte amintre v. aimintre amintrele v. aimintre amintrelea v. aimintre amintrilea v. alt AMIOTROF/E AMIRA AMIRAL amiralat v. amiral amiraleasă v. amiral amiralitate v. amiral amirare v. mira amirarea v. mira amirător v. admira -354- amiroană v. amira amirosa v. miros amiroseală v. miros amiros/ v. miros amirositor v. miros amirositwră v. miros amiru/1 v. mir amirui2 v. miru/2 amisticare [ar.] v. amesteca amisticătură [ar.] v. amesteca amistux v. mistu/ amitoză v. mitoză AMM4R amnar [mr.] v. amnar amnari [ar.] v. amnar amnărel v. amnar amnări v. amnar amnărwş v. amnar amnear [ar.] v. amnar amnerosi v. miros amnestie v. amnist/e amnezic v. amnez/e AMNEZ/E amninusi v. miros amnion v. amnios AMNIOS amniot, -ă v. amnios amniotic v. amnios amnistia v. amnist/e amnistiabil v. amnist/e AMNIST/E amo [ar.] v. acwm amoare v. amor AMOC AMOFOS amoi v. muia AMONL4C amoniacal v. amoniac amoniat v. amoniac amonificare v. amoniac AMON/T amoniu v. amoniac amoniur/e v. amoniac AMONTE AMOR amoral v. moral2 amoral/sm v. moral2 amoral/st v. moral2 amoralitate v. moral2 amoraş v. amor amorez v. amor amoreza v. amor amoreză v. amor AMORF amorf/e v. amorf amoros v. amor amoroso v. amor amor-propriu v. amor amorsa v. amorsă AMORSĂ amort/bil v. amortiza amortisment v. amortiza AMORTIZA amortizabil v. amortiza amortizaţie v. amortiza amortizaţiune v. amortiza amortizor v. amortiza amortizu/ v. amortiza amorţeală v. amort/ AMOR TI amorţ/t v. amort/ amorţitor v. amorţ/ amorţi tură [ar.] v. amorţ/ amorţitwră v. amorţ/ amori v. ametz AMOV/BIL ’ amovibilitate v. amov/bil AMPATAMENT AMPELIDACEE ampelidee v. ampelidacee ampelograf v. ampelograf/e ampelografa v. ampelograf/e ampelografic v. ampelograf/e AMPELOGRAF/E AMPEN^IJ AMPER amperaj v. amper ampermetru v. amper amperormetru v. amper amper-sp/ră v. amper amphiteatra (pl.) v. amfiteatru AMPICIL/NA amplasa v. amplasament AMPLASAMENT amplect/v v. amplexiwne amplexicaul v. amplexiwne amplexiflor v. amplexiwne AMPLEXIWNE amplifica v. amplu amplificant v. amplu amplificat/v v. amplu amplificator v. amplu amplificaţie v. amplu amplificaţiune v. amplu amplitwdine v. amplu amploaiat v. amploiat amploare v. amplu AMPLOL4T -355- AMPLU AMPOLOZITATE AMPRENTĂ amprentologie v. amprentă AMPR/ZĂ amproor v. pro or ampmăr v. pro or AMPULĂ AMPUTA amputaţie v. amputa amputaţiune v. amputa amsi v. hamsie amu [ar., mr.] v. acwm amu v. act/m amuia1 v. muia amuza2 v. acum amulet v. amuletă AMULETĂ amwma v. acwm amuniţie v. muniţie amwnte v. mwnte amur v. amor amurează v. amor amurez v. amor amureza v. amor amwrg v. murg1 amurgi v. murg1 amurgit v. murg1 amurtâre [ar.] v. amorţi amurţi v. amorţz amuş v. hămwş amuşi1 v. acwm amuş? v. hămwş amuşz2 v. hămwş amuşina v. muşina amuşluz v. muşina amuşulm v. muşina amuşuluz v. muşina amuţa v. asmuţă amuţat v. asmuţă amuţător v. asmuţă amuţătură v. asmuţă amuţeaiă v. mut amuţi v. asmuţă amuţz1 v. mut amuţz'2 v. mut amuţi2 v. asmuţă amutz't v. mut AMUZA amuzament v. amuză amuzănt v. amuza amuzator v. amuza AMUZ/E amvoană v. amvon AMVON amvonă v. amvon amvrozie v. ambrozie AN1 an1 [ar.] v. an1 an1 [mr.] v. an1 an2- v. a -an3- v. ana2-ân [ir.] v. an1 ANA1 ANA2- ANABAPT/SM anabaptz'st v. anabaptzsm ANABATIC anabioză v. biotic ANABOL/SM ANACARD anacardiaceu v. anacard anacardier v. anacard anaczclic v. czclu anaciditate v. aczd anaclorhidrze v. clor ANACOLOT anacolwtă v. anacolwt ANACONDA anacoret v. anahoret ANACREONTIC anacreonticesc v. anacreontic anacronic v. anacronism ANACRON/SM anacronzstic v. anacronism ANACRCTZĂ anacrwzic v. anacrwză ANACUZ/E ANADIPLOZĂ ANADIPS/E ANADOL anadolean v. anadol anadolesc v. anadol anaerob v. aerob anaerobiotic v. biotic anaerobioză v. v. biotic anaerobiu v. aerob ANAFAZĂ anafemă v. anatemă anafilactic v. anafilaxie ANAFILAX/E ANAFOR ANAFORA ANAFORĂ1 anaforă2 v. anafură ANAFOREZĂ anaforic v. anaforă1 anafomiţă1 v. anafor anafomiţă2 v. anafură -356- anafrodiziac v. afrodiziac anafrodiz/e v. afrodiziac anaftemă v. anatemă ANAFURĂ anageneză v. geneză ANAGL/FĂ anagliptă v. anaglifa anagl/ptic v. anaglifa ANAGNOST anagnostis v. anagnost anagogic v. anagog/e ANAGOG/E anagram v. anagramă anagrama v. anagramă anagramatic v. anagramă anagramatiza v. anagramă ANAGRAMĂ ANAHORET anahoretă v. anahoret anahoretic v. anahoret anahorit v. anahoret anahronism v. anacronism anal v. anus ANALC/D ANALE (pl.) ANALECTE (pl.) ANALEPS/E analeptic v. analeps/e analfabet v. alfabet analfabetism v. alfabet analgeziant v. algez/e analgezic v. algez/e analgez/e v. algez/e analgez/nă v. algez/e anal/s v. anal/ză analisa v. anal/ză analis/ v. anal/ză analisis v. anal/ză anal/st1 v. anale anal/st2 v. anal/ză analista v. anale anal/stă v. anal/ză anal/tic v. anal/ză analitism v. anal/ză analiza v. anal/ză analizabil v. anal/ză analizator1 v. anal/ză analizator2 v. anal/ză ANAL7ZĂ analiz/ v. anal/ză analizor v. anal/ză ANALOG1 ANALOG2 ANALOG3 analogar v. analog2 analoghi v. analog1 analoghiceşte v. analog3 analoghie v. analog2 analoghie v. analog3 analoghion v. analog1 analoghis/ v. analog analogic v. analog3 analogiceşte v. analog3 analogie v. analog3 analog/sm v. analog3 analogon v. analog2 anzlogos v. analog2 ANAMNEZĂ anamniote (pl.) v. amnios anamorfozat v. anamorfoză ANAMORFOZĂ ANANAS ANANDRU ANANGHIE anmtu [ar.] v. alt anapăda v. anapoda ANAPEST anapestic v. anapest anaplastic v. plastic1 anaplast/e v. plastic1 ANAPODA ANAPT/XĂ anarchie v. anarhie ANARGHIR/E anarh v. anarhie anarhic v. anarhie AN ARH/E anarh/sm v. an arh/e anarh/st v. anarh/e anarhosindical/sm v. anarh/e anarhosindical/st v. anarh/e ANART ANARTR/E ANASARCĂ anasarh/e v. anasarcă ANASANA anasâni v. anasâna anasini v. anasâna ANASON ANASTALTIC anastasimar v. anastasimatar ANASTASIMATAR ANASTATIC anastigmat v. astigmat/sm anastigmatic v. astigmat/sm anastigmat/sm v. astigmat/sm anastomotic v. anastomoză anastomoza v. anastomoză -357- ANASTOMOZA ANASTROFĂ ANATEFTER anatema v. anatemă anatematis/ v. anatemă anatematiza v. anatemă anatematizi v. anatemă ANATEMĂ anatemă v. anatemă anatemis/ v. anatemă anatemiza v. anatemă anatima v. anatemă anatimisi v. anatemă ANATOC/SM anatomic1 v. anatom/e anatomic2 v. anatom/e anatomiceşte v. anatom/e ANATOM/E anatom/st v. anatom/e anatomopatolog v. patolog/e anatomopatologic v. patolog/e anatox/nă v. toxic anăcr/ciu [ar.] v. acru2 anăcr/me [ar.] v. acru2 anăcnre [ar.] v. acru2 ANCABLC/RĂ ANCADRAMENT ANCASTRAMENT ^NCĂR ^NCEPS ANCESTRAL ancheta v. anchetă anchetatoare v. anchetă anchetator v. anchetă ANCHETĂ ANCHILOSTOM anchilostomiază v. anchilostom anchiloza v. anchiloză ANCHILOZĂ ANCH/R anchiraş v. anch/r ANCHIRĂ anchiră v. anchiră ^NCIE ANCIL4R ANCLANŞA anclavă v. enclavă ANCLt/Z anco [mr.] v. aco [ar.] ancoa [mr.] v. aco [ar.] ancoaţi [mr.] v. aco [ar.] ANCOL4 ANCOMBRAMENT ancora v. ancoră ancoraj v. ancoră ancorat v. ancoră ancorator v. ancoră ANCORĂ ancorot v. ancoră ANCOŞĂ ANCRASA anculea [ar.] v. acolo ancuola [mr.] v. acolo ANDAB^T ANDALUZ ANDALUZ/T andaluz/tă v. andaluz/t ANDANTE andant/no v. andante andarctic v. antarctic ANDĂL/ andăpari [mr.] v. adăpa ande v. al an de1 v. rnde1 anderete v. a/nde andesme v. rnde1 ANDEZ/N ANDEZ/T andez/tă v. andez/t andez/tic v. andez/t andidie v. and/vă andihrisis v. antihreză AND/N AND /VĂ andivie v. and/vă andoca v. doc2 ANDOS^ andosant v. andosa ANDREA1 andrea2 v. îndrea1 andreauă [ar., mr.] v. andrea1 andreauă v. andrea1 andrişea v. indruşa/m andriş/e v. indruşa/m ANDRO- androacă v. androc ANDROC ANDROCEU ANDROFOB/E ANDROGEN ANDROG/N androgin/e v. androg/n ANDRO/D ANDROLOG/E ANDROMED/DĂ ANDROP^UZĂ ANDROSTERON androsteronă v. androsteron -358- ANDRUC anevoie v. nevoie andzărţu [ar.] v. an1 anevo/nţă v. nevoie aneantiza v. neant anevoios v. nevoie ANECDOTĂ ANEVR/SM anecdotă v. anecdotă anevrismal v. anevr/sm anecdotic v. anecdotă anevrismatic v. anevr/sm anecdot/st v. anecdotă anex1v.anexă anecdot/stă v. anecdotă anex2 v. anexă ANECO/D anexa v. anexă ANEL4T ANEXĂ ANEL/D anexion/sm v. anexă anel/dă v. anel/d anexion/st v. anexă anemia v. anem/e ANEX/TĂ anemic v. anem/e anexiune v. anexă ANEM/E ANFIL4DĂ ANEMO- ANFRACTUOZITATE ANEMOCORĂ ANGAJA ANEMOCORD angajament v. angaja ANEMOF/L angajament v. angaja anemofil/e v. anemof/1 angajant v. angaja anemograf v. anemograf angajat1 v. angaja ANEMOGRAF/E angajat2 v. angaja ANEMOGRAMĂ angajatoare v. angaja anemometrie v. anemometru angajator v. angaja anemometr/e v. anemometru ANGARA ANEMOMETRU angarea v. angara ANEMONĂ angarie v. angara ANEMOSCOP angarie v. angara ANEMOSTAT angarlac v. agărlâc ANEMOTROP angărea v. angara anencefal/e v. encefal ANGĂR/E1 âner [ir.] v. aer1 angăne2 v. angara ANERG/E ANGAŞ ANERIS/ angâşlă v. angâş ANERO/D ANGE/TĂ anestesie v. anestez/e a/ige/ v. anghel anestesie v. anestez/e angelic v. anghel anestezia v. anestez/e angelică v. anghel anesteziant v. anestez/e angelină v. anghel anestezic v. anestez/e angelolatr/e v. anghel ANESTEZ/E angelolatru v. anghel anestezimetru v. anestez/e angelolog/e v. anghel anesteziolog v. anestez/e ANGELUS anesteziologă v. anestez/e awg-er v. hanger anesteziologie v. anestez/e ANGHEL anesteziolog/e v. anestez/e anghelă v. anghel anestez/st v. anestez/e angheles v. anghilest anestez/stă v. anestez/e anghel/că v. anghel ANEUPLO/D anghelicesc v. anghel aneuploid/e v. aneuplo/d anghel/nă v. anghel AN EUR/E ANGHEMAHT aneur/nă v. aneur/e anghemaht v. anghemaht aneuroză v. aneur/e anghenar v. anghinare ANEVATO anghenară v. anghinare -359- anghenare v. anghinare angherest v. anghilest angherie v. angara ANGH/LĂ ANGHILEST anghilist v. anghilest anghinar v. anghinare anghinară v. anghinare ANGHINA RE anghină1 v. ang/nă anghină2 v. nanch/n anghinet v. nanch/n anghiră v. anchiră anghirete v. anghilest anghiriate v. anghilest ANG/NĂ anginos v. ang/nă ANGIO- angiocol/tă v. col/tă angiofluorograf/e v. fluorograf/e ANGIOGEN/E angiografic v. angiograf/e ANGIOGRAF/E angiologic v. angiolog/e ANGIOLOG/E ANGIOM ANGIOPAT/E angiospasm v. spasm ANGIOSPERM, -Ă ANGIOTOM/E ANGLAISE ANGLI (pl.) ANGLICAN anglican/sm v. anglican anglică v. agl/că anglicel v. agl/că anglicesc v. angl/e angliei v. agl/că ANGLIC/SM anglic/st v. anglic/sm angliczstă v. anglic/sm angliciza v. anglic/sm ANGL/E anglie v. angl/e angl/st v. anglic/sm angl/stică v. anglic/sm angliwş v. angl/e ANGLO- anglof/1 v. anglofil/e ANGLOFIL/E anglofob v. anglofob/e ANGLOFOB/E angloman v. angloman/e ANGLOMAN/E anglo-saxon v. saxon angoasa v. angoasă angoasant v. angoasă ANGOASĂ angobă v. engobă ANGOLEZ ANGORA ANGRENA angrenaj v. angrena ANGRO angros v. angro angros/st v. angro ^NGSTROM ANGUL4R angulos v. angular ANGUSTICL4V anhidr/dă v. anh/dru anhidr/t v. anh/dru anhidroză v. anh/dru ANH/DRU anhoră v. ancoră aniconic v. iconic ANIHILA anihilator v. anihila anihilaţie v. anihila anihilatiune v. anihila AN/L ’ anil/nă v. an/l anil/sm v. an/l ANIM4 ANIML4L1 animal2 v. animal1 animală v. animal1 animalcul v. animal1 animalcul/st v. animal1 animalic v. animal1 animalicul v. animal1 animalier v. animal1 animalitate v. animal1 animaliza v. animal1 ANIIVL4TO animator v. anima animaţie v. anima animaţiune v. anima anim/sm v. anima anim/st v. anima animograjie v. anemograf animoscop v. anemoscop animozitate v. anima anin [ar.] v. ar/n anin v. ar/n ANIN A aninaş v. ar/n aninat v. anina -360- anină1 v. ar/nă1 anină2 v. ar/n aninăcios v. anina aninăr/e v. ar/n aninătoare v. anina aninător v. anina aninătwră v. anina anine v. ar/n aninzt v. ar/n aniniş v. ar/n aninişte v. ar/n aninos v. ar/n ANION anionact/v v. anion anion/t v. anion anirisi v. aneris/ AN/S aniset v. anizetă ANISOL anison v. anason anisona v. anason anistoric v. istorie anistor/sm v. istorie aniş v. an/s anişor v. an1 aniversa v. an1 aniversar, -ă v. an1 aniversare v. an1 ANIZETĂ ANIZOCITOZĂ anizogam/e v. izogam/e ANIZOMETROP/E anizotrop v. izotrop anizotrop/e v. izotrop ANLUMIN/7RĂ anmar [mr.] v. amar anmurţos [mr.] v. amorţ/ ANOG4TO ANOD1 anod2 v. anod1 anodic v. anod1 ANOD/N ANODONTĂ ANOFEL anofelogen v. anofel anoftalm/e v. oftalm/e ANOMAL anomal v. anomal anomal/e v. anomal ANOM/E ANON/M anonim v. anon/m anonimat v. anon/m anonimitate v. anon/m anorectic v. anorex/e ANOREX/E anorganic v. organic ANORHID/E anormal v. normă anormalitate v. normă ANORT/T mos v. an/s ANOSM/E ANOST anost v. anost anosteală v. anost anost/ v. anost anost/e v. anost anosto v. anost anoşcând v. când anota1 v. adnota anota2 v. înota anotaîie v. adnota anotatiune v. adnota anot/mp v. an1 ANOXEM/E anoxibioză v. biotic ANOX/E ANROBA ANROCAMENT ANSAMBLU ANSĂ ANSERIFORM, -Ă ANSIL4J ansudari [mr.] v. asuda ANŞOA ANTABLAMENT ANTAGONIC antagon/sm v. antagonic antagon/st v. antagonic ANTAL ANTALGIC ANTANACLAZĂ ANTANAGOGĂ ANTANTĂ ANTARCTIC antarcticus v. antarctic ANTART ANTĂ ANTĂNĂS/I (pl.) ANTE- antearistotelic v. aristotelic antebelic v. belicos antebraţ v. braţ antecalcul v. calcul antecalcula v. calcul antecalculaţie v. calcul -361 - ANTECEDENT antiartă v. artă antecedenţă v. antecedent antiart/stic v. artă antecesoare v. antecesor antiartr/tic v. artr/tă ANTECESOR antiastmatic v. astmă ANTECL7ZĂ antiatom v. atom antedata v. dată antiatomic v. atom antedată v. dată antibacterian v. bacterie antedev/z v. deviz antibiogramă v. biotic antediluvian v. diluviu antibioterap/e v. terap/e ANTEF7X antibiotic v. biotic antegardă v. gardă antibioză v. biotic antemăsurătoare v. măsură antibronş/tic v. bronhie antemeridian v. meridian antiburghez v. burghez antenat v. antenă ANTIC antenatal v. natal ontic v. ant/c ANTENĂ anticalofil v. calof/1 antenupţial v. nupţial anticalofil/e v. calof/1 anteocupaţiune v. ocupa anticameră v. cameră ANTEP anticanceros v. cancer antepenultim v. ultim anticanonic v. canon anteport v. port2 anticapital/st v. capital anteprogramat v. program anticar1 v. car2 anteproiect v. proiect anticar2 v. ant/c antepune v. pune anticariat v. ant/c ANTERĂ anticat v. ant/c antereiaş v. anter/u anticatal/ză v. catal/ză antereu v. anterzu anticataral v. catar ANTER/DIE anticatod v. catod ANTERIOR antzcă v. ant/c anterioritate v. anterior anticărbunos v. cărbune ANTER/U anticăresc v. ant/c anterlz'c v. anterzu anticăr/e v. ant/c anteroposterior v. posterior anticentru v. centru anterozo/d v. anter/die anticesc v. ant/c antesoclu v. soclu antich/mic v. chim/e antestepă v. stepă antichitate v. ant/c ANTET anticiclon v. ciclon antet/tiu v. titlu anticiclonal v. ciclon antetren v. tren anticiclonic v. ciclon antetrwpiţă v. trupiţă anticinematografic v. cinematograf antevorbitor v. vorbz ANTICIPA anthepditie v. antipat/e anticipat/v v. anticipa ANTI1- anticipator v. anticipa anti2- v. ante- anticipaţie v. anticipa antiacademic v. academ/e anticipaţiune v. anticipa antiaccident v. accident anticitate v. ant/c antiac/d v. ac/d anticivilizator v. civiliza antiaerian v. aer1 anticlerical v. cler antialcoolic v. alcool anticlerical/sm v. cler antialcool/sm v. alcool ANTICLIN^L antialergic v. alerg/e anticlor v. clor antianticorp v. corp anticoagulant v. coagula antiapoplectic v. apoplex/e an ti colesterol v. colesterol antiaristocratic v. aristocraţ/e anticolonial/sm v. colon/e1 -362- anticolonialist v. colon/e1 anticomercial v. comerţ anticomunism v. comwn anticomunist v. comwn anticoncepţional v. concepe anticonform/sm v. conforma anticonformist v. conforma anticongelant v. congela anticonstituţional v. constitu/ anticonvulsiv v. convwlsie anticoroziv v. coroziv anticorp v. corp anticreştin v. creşt/n anticreştinesc v. creşt/n anticreză v. antihreză anticriptogamic v. criptogamă anticrist v. antihrist anticristiamsm v. cristianism anticritică v. critic anticuw v. antic anticuariaî v. antic anticuăne v. ant/c anticultural v. cult1 anticultwră v. cult1 anticvă v. antic antjdeflagrant v. deflagraţie antidemocratic v. democraţ/e antidemografic v. demograf/e antidepres/v v. depresie antiderapant v. derapa antidetonant v. detona antidetonanţă v. detona antidiabetic v. diabet antidialectic v. dialectic antidifteric v. difîter/e antidinastic v. dinastze antidiuretic v. diuretic antidogmatic v. dogmă antidogmat/sm v. dogmă antidoping v. dopa ANTIDOT antidrog v. drog antidumping v. dwmping antielectron v. electric antiemetic v. emetic antienz/mă v. enz/mă antiepidemic v. epiderme antiestetic v. estetic antifading v. fading ANTIR4RMAC antifasc/sm v. fasczst antifascist v. fascist antifebril v. febră antifebr/nă v. febră antiferment v. fermenta antifeudal v. fei/dă antifîlistinism v. filistin antifilozofic v. filozof antiflogistic v. flogistic ANTIFON1 antifon1 v. antifon1 antifon2 v. fonic antifonar v. antifon1 antifonă v. antifon1 antifonic1 v. antifon1 antifonie v. antifon1 antiformant v. formă antifrază v. frază antifricţiwne v. fricţiune antifwrt v. fura ANTIGEL ANTIGEN antigenic v. antigen antigramatical v. gramatică antigrecesc v. grec antigrindină v. grindină antigripal v. gripă antigrizutos v. grizw antiguvernamental v. guvern antihalo v. halo antihârs v. antihrist antihârst v. antihrist antihârt v. .antihrist antihelmintic v. helmint antihemoragic v. hemorag/e antihemoroidal v. hemoroid antihistaminic v. histamină antihitlerist v. hitlerist antiholeric v. holeră antihormon v. hormon ANTIHREZĂ antihrisis v. antihreză ANTIHR/ST antiimperialism v. imperiu antiimperialist v. imperiu antiinfecţios v. infecţie antiinflamator v. inflama antiinflaţionist v. inflaţie antiintelectualism v. intelectual antiintelectualist v. intelectual antiistorism v. istorie antijunimism v. jwne antijunimist v. jî/ne antilegal v. lege antiliberal v. liberal antiliteratură v. literatwră antilogaritm v. logaritm ANTILOG/E -363- ANTILOPA antiluetic v. luetic antimagnetic v. magnet antimalaric v. malarie antimarxzst v. marxzst antimaterialzst v. materie antimaterie v. materie antimăluric v. mălură antimălurzre v. mălură antimefztic v. mefztic antimemorii v. memorie antimetabolă v. metabolă antimilitarism v. militar antimilitanst v. militar antiministerial v. minzstru ANTIM/S antimitotic v. mitoză antimonarhic v. monarh antimonarhzst v. monarh antimonial v. antimoniu antimoniat v. antimoniu antimonic v. antimoniu antimonie v. antimoniu ANTIMONIU antimonopolzst v. monopol antimuncitoresc v. muncă antinaţional v. naţiune antinefretic v. nefretic antineutrzno v. neutrzno antineutron v. neutron antinevralgic v. nevralgz'e antinicotznic v. nicotznă antinomic v. antinomze ANTINOM/E antinuclear v. nucleu antioxidant v. oxzd antioxigen v. oxigen antip v. antep antipaludic v. paludzsm antipapă v. papă antipapzsm v. papă antiparalel v. paralel antiparazzt v. parazz't antiparazitar v. parazzt antiparlamentar v. parlament antipartzculă v. part/culă antipartznic v. partz'nic ANTIP^T antipatic v. antipatze ANTIPAT/E antipatiza v. antipatze antipatriot v. patrie antipatriotic v. patrie antiperistaltic v. peristaltzsm antiperistaltzsm v. peristaltzsm antipestilenţial v. pestă antipiesă v. piesă antipiretic v. piretic ANTIPIR/NA ANTIPOD antipodal v. antipod antipodes v. antipod antipodic v. antipod antipoem v. poem antipoetic v. poezze antipoezze v. poezze antipoliomielz'tic v. mielztă antipolztic v. polztic antipoluant v. polua antipoluare v. polua antipopular v. popular antipomo v. pomografze ANTIPRICON antiprogreszst v. progres antiproton v. proton antipruriginos v. prurzgo antipsoriazis v. psoriazis antipsoric v. psoriazis antipublicitar v. public antiputrzd v. putrzd antirabic v. rabie antirachetă v. rachetă antiradar v. radar antirahztic v. rahz'tic antiraţional v. raţiune antirăzboinic v. război1 antirealzsm v. real1 antirealz'st v. real1 antireclamă v. reclama antiregalzst v. rege antireligios v. relzgie antirepublican v. republică antireu v. anterzu antireumatic v. reumatzsm antireumatismal v. reumatzsm antirevoluţionar v. revoluţie antirezonant v. rezona antirezonanţă v. rezona antiriu v. anterzu antiroman v. roman1 antiroman v. român ANTISCHETING ANTISCL4N antisclavagzst v. sclav antiscorbutic v. scorbut antiscrofulos v. scrofulă antisezsmic v. sezsm antisemzt v. semz't -364- antisem/tism v. sem/t antisepsie v. septic antiseptic v. septic antiser v. ser antisifîl/tic v. s/fîlis antisocial v. social antisolar v. solar antisovietic v. soviet antispasmatic v. spasm antispasmodic v. spasm antispast v. spasm antispastic v. spasm antisport/v v. sport antispumant v. spwmă antist v. ant/ste antistatal v. stat1 antistatic v. static antistatizare v. static ANT/STE ant/stie v. ant/ste antistrofa v. strofa antisubmarin v. mare2 antisudor/fîc v. sudoare antişoc v. şoc anti şti inţ/fîc v. şti antitabac v. tabac antitabacic v. tabac antitanc v. tanc antiteatru v. teatru anti tehnic v. tehnic antitermic v. termic antitetanic v. tetanos antitetanos v. tetanos antitetic v. teză antiteză v. teză antit/fîc v. t/fos antitirozd v. tiroz'dă antitiroidian v. tiroz'dă antiton v. ton2 antitoxic v. toxic antitox/nă v. toxic antitranspirant v. transpira antitrinitar v. trinitar antitrinitarism v. trinitar antitrwst v. trust antituberculos v. tuberculoză antitus/v v. twse antiuman v. uman antiuman/sm v. uman antiumanitar v. uman antiunion/st v. un/3 antivariolic v. variolă an ti vedetă v. vedetă1 antivedet/sm v. vedetă1 antiveneric v. veneric antiven/n v. ven/n antiveninos v. ven/n antivibrator v. vibra antiviral v. v/rus antiv/rus v. v/rus antivitam/nă v. vitam/nă antivomit/v v. voma antizgomot v. zgomot ANTIZ/MIC ANTOCIAN ANTOF/TĂ antofitoză v. antof/tă antologa v. antolog/e antologabil v. antolog/e antologhie v. antolog/e antologhion v. antolog/e antologic v. antolog/e ANTOLOG/E ANTON/CĂ antonigă v. anton/că ANTON/M anton/mic v. anton/m antonim/e v. anton/m ANTONOMAJ antonomasie v. antonomază ANTONOMAZĂ ANTOZOAR antrac v. antrax antracen v. antrax antracenă v. antrax antrachinonă v. antrax antrac/t v. antrax antracnoză v. antrax ANTRACOTERIU antracoză v. antrax ANTRACT ANTRAN/LIC ANTRANOL antratit v. antrax ANTRAX antraxă v. antrax antraxi v. antrax antrea v. antreu antrelz/ţă v. antreu antren v. antrena ANTRENA antrenament v. antrena antrenant v. antrena antrenoare v. antrena antrenor v. antrena ANTREPOZIT antrepozitar v. antrepozit antreprenoare v. antrepriză -365- antreprenor v. antrepr/ză ANTREPRIZĂ ANTRESOL antret v. antreu ANTRETOAZĂ antretel v. antreu ANTREU ANTRICOT ANTROP- ANTROPIC ANTROPO- antropobiologze v. biolog/e ANTROPOCENTRIC antropocentrism v. antropocentric ANTROPOFAG antropofag/e v. antropofag ANTROPOFOB antropofob/e v. antropofob ANTROPOGEN antropogenetic v. antropogen antropogeneză v. antropogen antropogeme v. antropogen antropogeografi'e v. geografie antropografic v. antropograf/e ANTROPOGRAF/E ANTROPO/D, -Ă ANTROPOLATR/E antropolatru v. antropolatr/e antropolog v. antropologie antropologhie v. antropologie antropologhie v. antropologie antropologic v. antropologie ANTROPOLOG/E antropolog/sm v. antropologie antropolog/st v. antropologie antropometric v. antropometrie ANTROPOMETR/E ANTROPOMORF antropomorfism v. antropomorf antropomorfi st v. antropomorf antropomorfiza v. antropomorf antroponimic v. antroponim/e ANTROPONIM/E antroponomastic v. onomastic antroponomastică v. onomastic ANTROPOPITEC ANTROPOZOF/E ANT£/M anturagiu v. anturaj ANTUR4J anţărţ [ar., mr.] v. an1 anţărţ v. an1 anţărţ v. an1 anţorţ [mr.] v. an1 anual v. an1 anuar v. an1 anucat v. anocato anuitate v. an1 ANULA anulabil v. anula anulabilitate v. anula ANULAR anularisi v. anula anulat/v v. anula anulaţie v. anula anulaţiune v. anula anumăra v. număr anume v. nume anumea v. nume anumit v. nume anunciator v. anunţa anunciu v. anunţa anunţ v. anunţa ANUNŢA anunţător v. anunţa anuntiu v. anunţa ANC/RĂ ANUR/E ANUS anuşcănd v. şti anuţ v. an1 ANVELOPĂ ANVERGURĂ ANXIETATE anxios v. anxietate anzeriformă v. anseriform AOA [ar.] aoace v. aoa [ar.] KOACE2 aoacea v. aoa [ar.] aoaltari [ar.] v. ieri aoare v. oară1 aoarea v. oară1 aoartari [ar.] v. alt aoartari [ar.] v. ieri aoaţe [ar.] v. aoa [ar.] aoileo v. aoleu aolea v. aoleu aoleală v. aoleu aoleo v. aoleu AOLEU aoli v. aoleu aol/că v. aoleu aor v. aur aorea v. oară1 AOR/ST AORTĂ aortic v. aortă -366- aort/tă v. aortă apărătură [ar.] v. apăra APAGOGIC apărăti/ră v. apăra APALT apărătwş v. părat apanag/st v. apanaj APĂREA apanagiu v. apanaj apăresc v. apă APANAJ apărie v. apă apaos v. paos apăr/t v. apă apar v. apă apărtinea v. aparţ/ne apari [ir.] v. apăra apas v. apăsa APARAT APĂSA aparataj v. aparat apăsat v. apăsa aparatwră v. aparat apăsător v. apăsa apare v. apă apăsăti/ră v. apăsa aparent v. apărea apăşti v. pest/1 aparenţă v. apărea apă-tare v. apă aparinte v. apărea apătos [ar., mr.] v. apă APARITOR apătos v. apă apariţie v. apărea apătoşa v. apă aparitiune v. apărea apătus/re [ar.] v. apă apariu v. apă apcare [ar.] v. apuca aparta v. apart/ne âpş [ir.] v. apă APARTAMENT apeduc v. apă aparte v. parte apedwct v. apă apartenenţă v. aparţ/ne apedus v. apă aparteu v. parte APEL APARTHEID apela v. apel apartim're v. parte apelabil v. apel APARŢ/NE apelant v. apel aparţinea v. aparţ/ne apel ari s/ v. apel APAŞ apelat/v v. apel apatic v. apat/e apelaţie v. apel APAT/E apelatiune v. apel apat/t v. apat/tă APELLA APAT/TA apelpiseală v. apelpis/ apatrid v. patrie APELPIS/ apatrid/e v. patrie apelpis/e v. apelpis/ APĂ apelpis/t v. apelpis/ apă [ar., mr.] v. apă APENDICE apă-albă v. apă apendice v. apendice apă-botează v. apă apendic/tă v. apendice apăduc v. apă apend/cul v. apendice apădwcere v. apă apendicular v. apendice apai v. apoi apendiculat v. apendice apă-neagră v. apă apzndix v. apendice APĂRA apepsic v. peps/nă apăraie v. apă apeps/e v. peps/nă apărare [ar.] v. apăra apeptic v. peps/nă apărări [mr.] v. apăra apercepa v. apercepţie apărat v. apăra apercepe v. apercepţie apărămant v. apăra apercept/bil v. apercepţie apărătoare v. apăra aperceptibilitate v. apercepţie apărător1 [ar.] v. apăra apercept/v v. apercepţie apărător1 v. apăra APERCEPŢIE apărător2 v. apăra apereepţiune v. apercepţie -367- aperiodic v. perioadă APERIT/V apertometru v. apertwră APERTt/RĂ apesti v. pest/1 apeşti v. pest/1 apetal v. petală APETENŢĂ apetisant v. apet/t APET7T apetiţiwne v. apet/t APEX apical v. apex ap/ccă [mr.] v. apă AP/COL apicol v. ap/col apiculat v. apex apicultoare v. ap/col apicultor v. ap/col apicultor v. ap/col apicultwră v. ap/col AP/DĂ APIOL apipă/ v. pipă/ apiretic v. piretic apirex/e v. piretic AP IR/RE [ar.] apiriri [mr.] v. apir/re [ar.] apir/şu [ar.] v. apir/re [ar.] apir/t [mr.] v. apir/re [ar.] apir/tă [ar.] v. apir/re [ar.] apiterapic v. ap/col apiterap/e v. ap/col APLA aplacentar v. placentă APLANA aplaos v. aplauda aplatiza v. plat APLAUDA aplaudator v. aplauda aplaudă v. aplauda aplauz v. aplauda aplazie v. apiaz/e APLAZIE APLECA aplecare [ar.] v. apleca aplecat v. apleca aplecăciwne v. apleca aplecătoare [ar.] v. apleca aplecătoare v. apleca aplecătwră v. apleca aplecwş1 v. apleca aplecwş2 v. apleca aplecuşat v. apleca APLICA aplicabil v. aplica aplicabile v. aplica aplicabilitate v. aplica aplicat/v v. aplica aplicativitate v. aplica aplicaţie v. aplica aplicatiune v. aplica apl/că v. aplica APL/E APL7T aplologie v. haplolog/e APLOMB aplos v. apia aplotită v. apia APNEE apoaia [ar.] v. apoi APOCAL/PS apocal/psă v. apocal/ps apocal/psis v. apocal/ps apocal/ptic v. apocal/ps APOCINACEE apocopa v. apocopă APOCOPĂ apocopă v. apocopă APOCR/F apocrisar v. apocrisiar APOCRISIAR APOD APOD/CTIC apodosis v. apodoză APODOZĂ apoetic v. poez/e APOF7ZĂ apofon/e v. fonic apoftegma v. apoftegmă apoftegmatic v. apoftegmă APOFTEGMĂ APOGAM/E APOGEU APOGIATt/RĂ APOI apoi [ar., ir.] v. apoi apoi v. apoi apoia [ar.] v. apoi apoiţ v. apoi apoiţi v. apoi APOL/NIC apoi/tic v. pol/tic apolit/sm v. pol/tic apolog v. apolog/e apologet v. apolog/e apologetic v. apolog/e apologetică v. apolog/e -368- apologet/sm v. apolog/e apologhie v. apolog ie apologhist v. apolog/e apologhitică v. apolog/e APOLOG/E apolog/st v. apolog/e apologiza v. apolog/e apometru v. apă aponevrotic v. neuron aponevroză v. neuron apoplectic v. apoplex/e APOPLEX/E apoplixie v. apoplex/e aporetic v. aporie APOR/E APORT1 APORT2 aporta v. aport1 aportot v. aport1 apos [ar., mr.] v. apă apos v. apă APOSCORACH/NŢĂ apostasie v. apostat APOSTAT apostata v. apostat apostaz/e v. Apostat A POSTERIORI aposterior/sm v. a posteriori apost/1 v. apost/lă apostila v. apost/lă APOST/LĂ APOSTIMĂ APOSTOL apostolat v. apostol apostolă v. apostol apostolesc v. apostol apostoleşte v. apostol apostol/ v. apostol apostolic v. apostol apostolicesc v. apostol apostoliceşte v. apostol apostol/e v. apostol APOSTROF apostrofa v. apostrofa1 APOSTROFA1 apostrofa2 v. apostrof apostrof/ v. apostrof apostul v. apostol apotecar v. apotecă APOTECĂ APOTEMĂ apotemă v. apotemă apoteotic v. apoteoză apoteoza v. apoteoză APOTEOZĂ apoticar v. apotecă apotică v. apotecă apozit/v v. apoz/tie APOZ/ŢIE apoziţional v. apoz/ţie apozitiune v. apoz/tie APPASSIONATO ’ apraxic v. praxie aprax/e v. praxie aprânjor v. prânz apranz v. prânz APRECIA apreciabil v. aprecia apreciat/v v. aprecia apreciator v. aprecia apreciaţie v. aprecia apreciaţiune v. aprecia apreg v. aprig APREHENSIUNE aprehens/v v. aprehensiune apret v. apreta APRETA apretoare v. apreta apretor v. apreta apretwră v. apreta apretia v. aprecia apreţiabil v. aprecia apreţiator v. aprecia apreţiatie v. aprecia apreţu/ v. aprecia apreţuitor v. aprecia APRL4T apric v. aprig aprich/ v. prit/ APRIG aprig/ v. aprig aprig/me v. aprig apriim/ v. prim/ aprijwne v. aprig april v. apr/l ie APR/LIE APR/NDE aprindeare [ar.] v. apr/nde aprindiri [ar.] v. apr/nde aprinjoară v. apr/nde aprinjor v. apr/nde apr/ns v. apr/nde aprinsătwră v. apr/nde aprinsoare v. apr/nde aprinswră v. apr/nde aprinzăcios v. apr/nde aprinzătoare v. apr/nde aprinzător v. apr/nde -369- aprinzătură v. aprinde aprinzeală v. aprinde APRIORI aprioric v. a priori apriorism v. a priori apriorzst v. a priori aprioristic v. a priori aprioritate v. a priori APRISTU/ APROAPE aproape [ar.] v. aproape APROBA aprobat v. aproba aprobat/v v. aproba aprobator v. aproba aprobaţie v. aproba aprobaţiune v. aproba aprobăluz v. aproba aprobător v. aproba APROD aprofunda v. profund aprofundat v. profund aprope [ir.] v. aproape apropea [ar.] v. aproape apropia1 v. aproape apropii v. apropria apropiaş v. aproape apropiat v. aproape apropielnic v. aproape apropietar v. propriu apropietor v. aproape apropietură v. aproape apropişor v. aproape apropitar v. propriu APROPO apropont v. apropo apropou v. apropo apropozito v. apropo • APROPRIA apropriaţie v. apropria apropriaţiune v. apropria aprova v. provă aproviziona v. provzzie aprovizionat v. provzzie aproxima v. proxim aproximat/v v. proxim aproximaţie v. proxim aproximatiune v. proxim APROZAR aprozar/st v. aprozar aprozar/stă v. aprozar aprozăriţă v. aprozar aprozel v. aprod aprozze v. aprod apruk’are [ar.] v. aproape aprumuta v. împrumuta apsidal v. apszdă APS/DĂ apşoară v. apă APT aptangic v. altângz'c aptzeă v. apotecă APTER apterigotă v. pterigotă apt\că v. apotecă aptitudă v. apt aptitudinal v. apt aptitudine v. apt APTIAN ap\} [mr.] v. apă apu1 v. apoi APUCA apucare [ar.] v. apuca apucat v. apuca apucătoare v. apuca apucător v. apuca apucătură v. apuca APUD apuitor v. apune APULI (pl.) apunător v. apune APUNE apuneare [ar.] v. apune apunire [ar.] v. apune apunta v. punte apuntaj v. punte APUNTAM£NT' apuntament2 v. punte apuntizare v. punte apupa v. pupă apururea v. pururi apururi v. pururi apus v. apune apusat v. paos apusean v. apune apust v. opust apuşoară v. apă apuţz v. putz apuţzt v. puţz apuţitură v. puţz aquilon v. acvilon AR1 ar2 v. iar1 ARA ara [ir.] v. ara ARAB araba v. haraba arababură v. harababură -370- arabagiesc v. haraba arabagiu v. haraba arabă v. arab arabesc v. arab arabescă v. arab arabic v. arab arabil v. ara arab/sm v. arab arab/st v. arab arab/stică v. arab arabiza v. arab AR4C1 AR/IC2 AR4C3 aracan v. sărac arag v. arac1 ARAGAZ ARAGONEZĂ ARAGON7T ARAH/DĂ ARAHN7DĂ ARAHNO/DĂ arahnoid/tă v. arahno/dă ARALAC ARALIAGEE aram v. haram aramâic v. aramean ARAMĂ aramă [ar.] v. aramă arambaşă v. harambaşă arame v. aramă ARAMEAN arameic v. aramean arameturi (pl.) v. aramă aram/n v. haram/nă arammă v. haram/nă ARAN arană v. hrană aranghel v. arhanghel ARANJA aranjament v. aranja aranjat v. aranja aranjator v. aranja aranjoare v. aranja aranjor v. aranja aranju/ v. aranja ARAP arapă v. aripă arapcă v. arap arapină v. arap arapnic v. harapnic arar1 v. rar arar2 v. harar arare1 [ar.] v. ara arare2 v. rar arareori v. rar ARASTA arat1 v. ara arat2 [ar., mr.] v. ara arata [ir.] v. arăta aratoriu v. ara aratru [ar.] v. ara aratur [mr.] v. ara ARAUCAN ARAUCARJA araviosc v. arab aravon v. arvwnă aravonă v. arvwnă ar avo m v. arvwnă aravw v. arab arazna v. razna ^RĂ1 ara2 v. iar1 arăbesc v. arab arăbeşte v. arab arăboaică v. arab arăcel v. arac1 arăc/ v. arac1 arăc/t v. arac1 aracii v. hărăcs/ ARĂDEAN arădeancă v. arădean arădwce v. rădwce ARĂDU/ arăma v. aramă arămar v. aramă arămăr/e1 v. aramă arămăr/e2 v. aramă arămân v. roman arămănaş v. român arămânesc v. român arămăneşte v. român arămămme v. român arămeasă v. aramă arăm/ v. aramă arăm/e v. aramă arămioară v. aramă arăm/t v. aramă arămzu v. aramă ARĂM7Z arămoi v. aramă arămos v. aramă arămu/1 v. aramă arămwi2 v. aramă arămu/t v. aramă arăpesc v. arap arăpeşte v. arap arăp/e v. arap -371 - arăp/lă v. arap arăpzme v. arap arăpoaică v. arap ARĂRIEL arărit v. ara ARĂSTOS ARĂSTU/ arăşi v. iarăşi ARĂTA arătanie v. arăta arătare [ar.] v. arăta arătare v. arăta arătat v. arăta arătător1 v. arăta arătător2 v. arăta arătătos v. arăta arătătură v. arăta arător [ar., mr.] v. ara arător v. ara arătos v. arăta arătoşze v. arăta arătură [ar., mr.] v. ara arătură v. ara arătel v. otrăţel arăvon v. arvună arăvonă v. arvună arăvoni v. arvună arăvonisz v. arvună arămbaşă v. harambaşă arănda v. arendă arandă v. arendă arândălui v. arendă arbagic v. arpagzc arbagică v. arpagzc ARBALETĂ arbaletrier v. arbaletă ARBĂNAŞ arbiaş v. arbzu ar bir v. arbzu arbitra v. arbztru1 arbitragiu v. arbztru1 arbitraj v. arbztru1 arbitrai v. arbztru1 arbitrar v. arbztru1 arbitrariceşte v. arbztru1 arbitrariu v. arbztru1 arbitriu v. arbztru1 ARB7TRU1 arbztru2 v. arbztru1 ARB/U arbor v. arbore arbora v. arbore arboradă v. arbore arboraş v. arbore ARBORE arborel v. arbore arborescent v. arbore arborescenţă v. arbore arboret1 v. arbore arboret2 v. arbore arborzcol v. arbore arboricultor v. arbore arboricultură v. arbore arborizat v. arbore arborizaţie v. arbore arborizaţiune v. arbore arbur [ar., mr.] v. arbore arbure [ar.] v. arbore arbure [ir.] v. arbore arbure v. arbore arburet [ar.] v. arbore arburrc [ar.] v. arbore arburzmi [mr.] v. arbore ARBUST arbuz v. harbuz arbuzărze v. harbuz ARC arc [mr.] v. arc ARCA ARCACI ARCADAŞ arcadă v. arc arcaic v. arhaic arcaism v. arhaic arcaistic v. arhaic arealzu v. arca ARG4N1 ARG4N2 arcana v. arcan1 arcane a v. arcan1 arcangel v. arhanghel arcar v. arc arcaş v. arc arcat v. arc arcatură v. arc arcat v. acat ARCĂ arcănz v. arcan1 arcărz'e v. arc arcăşel v. arc arcăşze v. arc arcear v. arţar1 ARCER1 areer2 v. arţar1 ARCERE ’ ARCHEBL/ZĂ archebuzier v. archebuză archeolog v. arheologze -372- archeologhic v. arheolog/e archeologie v. arheolog/e archetip v. arhet/p archieft v. arch/t archiş v. arch/t ARCH/T architectură v. arhitect architravă v. arhitravă ARCIOR arcipeleag v. arhipelag arc/ş v. arc arc/t v. arc arcos v. arc ARCOSOLIUM ARCOZĂ arcşor v. arc ARCTIC arcw [ar.] v. arc arcubalistar v. arcubal/stă ARCUBAL/STĂ arcu/ v. arc arcu/t v. arc • arcui tor v. arc arcuitwră v. arc arculef v. arc arcwş v. arc arcuşor v. arc arcwţ v. arc ardalâc v. agărlâc ARDAU ARDE ârde [ir.] v. arde ardeare [ar.] v. arde ardeasca v. arde ardei v. arde ardei a v. arde ardeiaş v. arde ardei că v. arde ardeietwră v. arde ARDELEAN ardeleana v. ardelean ardeleancă v. ardelean ardelenaş v. ardelean ardelencwţă v. ardelean . ardeienesc v. ardelean ardeleneşte v. ardelean ardelen/sm v. ardelean ardelenwţă v. ardelean ARDENEZ ARDENT ardenţă v. ardent ardevan v. ardău ARDEZIE ardezieră v. ardezie ar J/ca v. ridica ardioaie v. ardoan ardioane v. ardoan ardire [ar.] v. arde ardiri [mr.] v. arde ard/şte v. arde ARDOAN ardoare v. arde ardoază v. ardezie ardos [mr.] v. arde ardur/e [ar.] v. arde are v. arie1 areal v. arie2 areapă v. aripă areapită [ar.] v. aripă areate [ar.] v. arete areati [mr.] v. arete arec/ v. hareci areflexie v. reflex areianăş v. arian1 AREIC AREL ARENĂ arenda v. arendă arendar v. arendă arendaş v. arendă arendaşă v. arendă arendat v. arendă arendator v. arendă arendator v. arendă arendator/e v. arendă ARENDĂ arendălu/ v. arendă arendăşel v. arendă arendăşesc v. arendă arendăşeşte v. arendă arendăş/ v. arendă arendăş/e v. arendă arendăş/t v. arendă arendăş/ţă v. arendă arendăşoaică v. arendă arendăşoi v. arendă arendu/ v. arendă areolar v. areolă areolat v. areolă AREOLĂ areolog/e v. areolă areometric v. areometru areometr/e v. areometru AREOMETRU AREOPAG areopaghitean v. areopag areopag/t v. areopag AREOST/L -373- AREST argentzt v. argznt aresta v. arest argentometru v. argznt arestant v. arest argentotipz'e v. argznt arestantă v. arest ARGEŞEAN arestat v. arest argeşeancă v. argeşean arestaţie v. arest arghelar v. arghelă arestălui v. arest ARGHELĂ arestuz v. arest arghelegz'u v. arghelă areşcă v. rz'şcă ARGHEZIAN areşte v. arest arghihdd v. arz areştelui v. arest arghirofz'l v. arghirofilie areşti v. arest ARGHIROFIL/E ARET1 arghiseală v. argăsz ARET2 arghisx v. argăsz aret1 v. aret2 argihdl v. arz ARET3 argz'l v. argz'lă aret4 [ir.] v. arete ARG/LĂ areta v. aret3 argilifer v. argzlă ARETE argilzt v. argzlă arete [ir.] v. arete argilos v. argzlă aretar v. arete argimagzar v. arz arete/ v. otrăţel ARGINAZĂ AREU ARGIN/NĂ areu [ar.] v. areu ARG/NT arfa v. harpă1 arginta v. argznt arfonz'st v. harpă1 argintar v. argznt ARGAT argintariţă v. argznt argată v. argat argintariu v. argznt argălâc v. agărlâc argintat v. argznt argăsar v. argăsz argintăreasă v. argznt argăsărze1 v. argăsz argintărie1 v. argznt argăsărie2 v. argăsz argintărie2 v. argznt argăsărzţă v. argăsz argintărie3 v. argznt argăseală v. argăsz argintărzţă v. argznt ARGĂS/ arginteală v. argznt argăsz't v. argăsz arginti v. argint argăsitor v. argăsz * argintÂeă v. argint argăsitorze v. argăsz argintzt v. argint argăsitară v. argăsz argintiu v. argznt argăţel v. argat argintos v. argznt argăţesc v. argat argintuz v. argznt argăţeşte v. argat argintuz't v. argint argăţi v. argat argintuitor v. argznt argăţze v. argat argintară v. argint argăţzme v. argat argintaţ v. argznt argătz't v. argat argznt-vz'u v. argznt ARGEA arginţel v. argznt argelwşă v. argea arginţi v. argznt argelwţă v. argea arginţică v. argznt argentan v. argznt arginţzt v. argint argentifer v. argznt argintiu v. argznt argentz'n v. argznt ARGIR/SM ARGENTINIAN ARGIROZĂ argentiniancă v. argentinian ARGON -374- ARGONAt/T argonaut v. argonaut argonautic v. argonaut argonautic v. argonaut ARGOS argos/ v. argos argot v. argou argotic v. argou ARGOU ARGUMENT argumenta v. argument argumentat v. argument argumentator v. argument argumentaţie v. argument argumentaţiune v. argument argumentător v. argument argumentiruz v. argument argumentuz v. argument argumentum v. argument ARGUS ARGUŢ/E argutie v. arguţ/e ARHAIC arhaism v. arhaic arha/stic v. arhaic arhaitate v. arhaic arhaiza v. arhaic arhaizant v. arhaic ARHAMAC ARHANGHEL arhanghelesc v. arhanghel arhanghelic v. arhanghel arhanghelicesc v. arhanghel ARHE- ARHEGON ARHEO- arheochim/e v. chim/e arheograf v. arheograf/e ARHEOGRAF/E arheolog v. arheologze arheologă v. arheologze arheologhic v. arheologze arheologhie v. arheologze arheologic v. arheologze arheologicesc v. arheologze arheologiceşte v. arheologze ARHEOLOG/E ARHEOPTERIX ARHEOZOIC ARHET/P arhetipal v. arhet/p arhet/pic v. arhet/p ARHI- arhicunoscut v. cunoaşte arhidiacon v. diac arhidiacon/e v. diacon arhidiecezan v. dieceză arhidieceză v. dieceză arhiducal v. duce2 arhiducat v. duce2 arhiducă v. duce" arhiduce v. duce2 arhiducesă v. duce2 arhiep/scop v. ep/scop1 arhiepiscopal v. ep/scop1 arhiepiscopat v. ep/scop1 arhiepiscopesc v. ep/scop1 arhiepiscopeşte v. ep/scop1 arhiepiscop/e v. ep/scop1 arhierarh v. ierarh arhieratic v. arhiereu arhieraticon v. arhiereu arhierăţz v. ierarh arhierei v. arhiereu arhieresc v. arhiereu arhiereşte v. arhiereu ARHIEREU arhier/e v. arhiereu arhifonem v. fonem ARHILOC arhimandr/e v. arhimandrit ARHIMANDR/T arhimilionar v. milion arhimitropol/t v. mitropol/t arhipăstor v. păstor arhipăstoresc v. păstor arhipăstorie v. păstor arhipel v. arhipelag ARHIPELAG arhipl/n v. plin arhireu v. arhiereu arhistrateg v. strateg arhistrateg v. strateg ARHITECT arhitectă v. arhitect arhitecton v. arhitect arhitectonic v. arhitect arhitectonicesc v. arhitect arhitectoniceşte v. arhitect arhitecton/e v. arhitect arhitector v. arhitect arhitectoresc v. arhitect arhitectoreşte v. arhitect arhitectural v. arhitect arhitectură v. arhitect arhitrav v. arhitravă ARHITRAVĂ arh/v v. arh/vă -375- arhivar v. arh/vă ARH/VĂ arhivăraş v. arh/vă arhiv/st v. arh/vă arhiv/stică v. arh/vă ARHIVOLTĂ ARHON arhonda v. arhon arhondar v. arhon arhondar/c v. arhon arhondăreasă v. arhon arhondăr/e v. arhon arhondăr/ţă v. arhon arhondologhie v. arhon arhondolog/e v. arhon arhon/e v. arhon arhont v. arhonte arhontar v. arhon arhontanc v. arhon arhontat v. arhonte arhontăreasă v. arhon arhontărie v. arhon ARHONTE arhontologhie v. arhon arhontologie v. arhon arhontologiu v. arhon ari [mr.] v. arie1 ar/a [mr.] v. arie1 ana/ v. arie2 ARIAN1 ARIAN2 arianie v. arian1 arian/sm v. arian1 arie1 v. arian2 arie2 [mr.] v. arie1 arice v. ar/ci1 ariceală v. ar/ci1 aricel v. ar/ci1 ARICH/ŢĂ AR/CI1 arie/1 [ar., mr.] v. ar/ci1 arie/2 v. ar/ci1 aricioaică v. arici1 aricioane v. ar/ci1 aricionu [ar.] v. ar/ci1 aric/t v. ar/ci1 aricitwră v. ar/ci1 ariciu/re [ar.] v. ar/ci' aricius/re [ar.] v. ar/ci1 ARICOR AR/D arid v. ar/d aridica v. ridica ariditate v. ar/d ARIE1 arie1 [ar.] v. arie1 ARIE ARIE3 arienesc v. arian1 arien/e v. arian1 ARIERAT arierate (pl.) v. arierat arieraţie v. arierat ARIERREC ariergardă v. gardă arietă v. arie3 ar/ew v. areu ARIL ARIMA arimaj v. arima arimbaşă v. harambaşă AR/N arin [ar.] v. ar/n arin v. ar/n arina v. ar/nă1 arinariţă v. ar/nă1 arinaş v. ar/n AR/NĂ1 annă1 [ar., mr.] v. ar/nă1 ar/nă2 v. ar/n ar/nde v. ar/n arindeaua v. rindea ar/ne v. ar/n arinesc v. ar/n arinet v. ar/n arineu v. ameu ar/ngă v. hering arin/ v. ar/nă1 arin/ş1 v. ar/nă1 arin/ş2 v. ar/n arin/şte v. ar/n annişte v. ar/n arinos [ar.] v. ar/nă1 arinos v. ar/nă1 arioi1 v. arie1 arioi2 v. arete ariopag v. areopag arior v. areu ARIOSO aripa v. aripă ARIPĂ aripă [mr.];v. aripă aripă v. aripă aripăr/ţă v. aripă arip/ v. aripă aripioară v. aripă ari p/t v. aripă aripită [ar.] v. aripă -376- aripos v. aripă armang/u v. arman arir-garda v. gardă ARMAR aristocrat v. aristocraţ/e armar [ir.] v. armar aristocrată v. aristocraţ/e armariu v. arm aristocratic v. aristocraţ/e armaş v. armă aristocraticeşte v. aristocraţ/e ARMATAN aristocraţie v. aristocraţ/e armată v. armă aristocraţie v. aristocraţ/e ARMATOL aristocrat/sm v. aristocrat/e armator v. armă ARISTOCRAŢ/E ARMATf/RĂ1 aristocraţ/me v. aristocraţ/e armatură1 v. armă ARISTOFANIC armatură3 v. arma2 ARISTOLOCHIE armazar v. arz ARISTON ARMĂ aristotelian v. aristotelic armă [ar.] v. armă ARISTOTELIC armăcsax v. armăsar aristotel/sm v. aristotelic armăn/t v. arman1 ariştă v. arest armăr/e v. armă arişte v. arest armării v. armă arişveriş v. alişver/ş armăroaie v. armar ARITENO/D ARMĂSAR arithmitichi v. aritmetică armăsăraş v. armăsar aritmetic1 v. aritmetică armăsărel v. armăsar aritmetic2 v. aritmetică armăsăresc v. armăsar ARITMETICĂ armăsăreşte v. armăsar aritmeticesc v. aritmetică armăsăr/t v. armăsar aritmeticeşte v. aritmetică armăsăruş v. armăsar aritmetician v. aritmetică armăşel v. armă aritmeticiană v. aritmetică armăşesc v. armă aritmie v. ritm armăşeşte v. armă aritm/e v. ritm arm aşi v. armă ARITMO- armăş/e v. armă ARITMOGRAF armăşoaie v. armă ARITMOGR/F armătură1 v. armă ARITMOMETRU armătură2 v. arma2 ariu v. areu armân v. român ariug v. ariwş armânaş v. român ARI UŞ armâncă v. român ariuşă v. ariuş armânder v. arm/nden ariv/sm v. ariv/st armânesc v. român ARIV/ST armâneşte v. român ariv/stă v. ariv/st armân/me v. român arlechen v. arlech/n armânt v. armă ARLECH/N ARMEAN1 arlechinadă v. arlech/n armean1 v. arman1 ARM armeancă v. armean1 arma1 v. armă armelin v. hermel/n ARMA2 armel'ină v. hermel/n armadă v. armă armendin v. arm/nden armade v. armă armend/na v. arm/nden armadie v. armă armeneasca v. armean1 armament v. armă armenesc v. armean1 ARMAN1 armeneşte v. armean1 arman1 v. armean1 armen/me v. armean1 -377- armie v. arm/g arogant v. aroga armie v. armă arogante v. aroga ARM IG arogantă v. aroga armiger v. armă arol’ ARMILAR arolă v. arol armindar v. arm/nden arold v. herald ARM/NDEN aroma v. arom/ arminder v. arm/nden aromat v. aromă armioară v. armă . aromat v. aromă armist/tie v. armist/tiu aromată v. aromă ARMIST/ŢIU aromatic v. aromă armistriţiu v. armist/ţiu aromatico v. aromă armoar/i (pl.) v. armă aromatiza v. aromă armonia v. armon/e1 AROMĂ armonic v. armon/e1 aromân v. român ARMONICĂ aromânaş v. român ARMON/E1 aromână v. român armonie2 v. armonică aromâncă v. român armonios v. armon/e1 aromânesc v. român armoniru/ v. armon/e1 aromâneşte v. român armon/st1 v. armon/e1 aromân/me v. român armon/st2 v. armonică aromeală v. arom/ armoniu v. armon/e1 AROM / armonium v. armon/e1 aromitor v. arom/ armoniza v. armon/e1 ARON1 armonograf v. armon/e1 aron1 v. arvună armorial v. armă ARONDA armorie v. armă arondisment v. aronda armorii v. armă ARPACAŞ armu [ar.] v. arm arpacic v. arpag/c armur v. arm arpacică v. arpag/c armurar1 v. arm ARPAG/C armurar2 v. armă arpag/că v. arpag/c armurare v. arm arpagon v. harpagon armurariţă v. arm ARPALAC armură v. armă arpă1 [ar.] v. aripă armurăr/e1 v. armă arpă1 v. harpă1 armurăr/e2 v. armă arpăcaş v. arpacaş armurăriîă v. arm arpegio v. arpegiu armure v. arm ARPEGIU armurier v. armă arptj v. arpegiu ARNAUT arpentagiu v. arpentor arnăuţeasca v. amăut arpentaj v. arpentor amăuţel v. amăut ARPENTOR arnăuţesc v. amăut arpie v. aripă amăuţeşte v. amăut arpită [ar.] v. aripă amăuţ/me v. amăut arrogantia v. aroga ARNEU ars v. arde arnic v. am/ci ARSA ARNICĂ ARSANA amică v. amică arsanal v. arsenal ARN/CI arsătură v. arde aroc v. arac3 arsâu v. aşâu AROGA arse (pl.) v. arde -378- arsen v. arsenic arterisi v. atârdis/' ARSENAL arter/tă v. arteră arseniat v. arsenic1 ARTEZIAN arsenic v. arsenic1 art/c1 v. art/col ARSENIC1 arrie2 v. art/g arsenic2 v. arsenic1 articlu v. art/col ARSEN/C3 ART/COL arsenical v. arsenic1 articolaş v. art/col arsen/că v. arsen/c3 articul v. art/col arsenios v. arsenic1 articula v. art/col arsen/'t v. arsenic1 articular v. art/col arseniwră v. arsenic1 articulatoriu v. art/col arşinic v. arsen/c3 articulaţie v. art/col arsit v. hârsi articulaţiune v. art/col arslan v. aslan articulwş v. art/col arsoare v. arde articwş v. art/col arswră v. arde artificial v. artif/'ciu arşa v. harşa artificial/'sm v. artif/ciu ARŞĂ artificialitate v. artif/ciu arşau v. aşâu artificializa v. artif/ciu arşelwţă v. harşa artificialmente v. artif/'ciu arşeţă v. arde artificier v. artif/ciu arşeu v. aşâu artificios v. artif/'ciu AR Ş/C artificiozitate v. artif/'ciu arşicar v. arş/'c ARTIF/CIU arşica, v. arş/'c artifiţial v. artif/'ciu ARŞ/N artif/'ţie v. artif/'ciu arşinic v. arsen/c3 artifiţicr v. artif/ciu arşinic v. arsen/c3 artifiţios v. artif/ciu arşipelag v. arhipelag ART/G arşiţă v. arde artiler v. artilerie arşiţă v. arde ARTILERIE arşov v. aşâu artiler/st v. artilerie arştioagă v. hărştioagă ARTIMON ar/a/î v. hartan ARTIODACT/L ARTĂ artirisi v. atârdis/' artăni v. hartan artirosi v. atârdis/' artăni v. hartan artirositor v. atârdis/' artârdisi v. atârdis/' art/st v. artă artârdisitor v. atârdis/' art/'stă v. artă ar/e v. artă art/'stic v. artă artefact v. artă artisticeşte v. artă ARTELNIC ARTIZAN ARTERĂ artizanal v. artizan arterial v. arteră artizanat v. artizan artcrie v. arteră ARTOFOR arteriectom/'e v. arteră artofori v. artofor arteriograf/e v. arteră artoforion v. artofor arteriolă v. arteră artoforiu v. artofor arteriolog/'e v. arteră artoi v. farto/ arteriopat/e v. arteră artoriseală v. atârdis/ arterios v. arteră artorisi v. atârdis/' arterioscleroză v. arteră artorisitor v. atârdis/' arteriotoin/e v. arteră artorosi v. atârdis/' -379- y*RTOS artralg/e v. alg/e ARTR/TĂ artr/tic v. artr/tă artritis v. artr/tă artrit/sm v. artr/tă artrograf/e v. artroză artrolog/e v. artroză artropat/e v. artroză ARTROPOD ARTROZĂ artrozic v. artroză ARTOT arţag v. harţă arţagaş v. harţă ART/IR1 ARŢ/4R2 arţăgaş v. harţă arţăgos v. harţă arţăraş v. arţar1 arţărel v. arţar1 arţi v. harţi arţibwr v. harţibwrie arţibwră v. harţibwrie arţi-wrţi v. harţibwrie arţivwr v. harţibwrie arţivwrţ v. harţibwrie arţun v. harţwn arucare [ar.] v. arunca ARUMA arumân v. român arumânaş v. român arumâncă v. român arumânesc v. român arumâneşte v. român arumân/me v. român arwnc v. ai*unca ARUNCA aruncare [ar.] v. arunca aruncat v. arunca aruncător v. arunca aruncătură [ar.] v. arunca aruncătwră v. arunca aruncături v. arunca ARUSP/CE aruspice v. arusp/ce ARVAN/T, -Ă arvant v. arvwne ARV^T1 ARV/4T2 ^RVĂ1 arvă2 v. horvă arvălucă v. alvălwcă arvant v. arvwne AR VELE (pl.) ai'voană v. arvwnă arvon1 v. arvwnă arvon2 v. arvwne arvonă v. arvwnă arvom v. arvwnă arvomt v. arvwnă arvonitor v. arvwnă arvwn1 v. arvwnă arvun2 v. arvwne arvuna v. arvwnă ARVUNA ARVUNE arvunei v. arvwne arvun/ v. arvwnă arvun/t v. arvună arvunitor v. arvwnă ARZ arzahal v. arz arzaval v. arz arzăcios v. arde arzător [mr.] v. arde arzător v. arde arzătură [mr.] v. arde arzătwră v. arde arzehal v. arz arzihal v. arz arz/me v. arde arzmt [mr.] v. arg/nt arzintar [mr.] v. arg/nt arzmahzar v. arz arzmarzar v. arz afzoi v. arde arzos v. arde arzoval v. arz arzuhal v. arz arzwi v. arzul/u arzwică v. arde ARZUL/U arzumazar v. arz arzur/u v. arde AS AS^B ASALT asalta v. asalt ASAMBL4 asamblaj v. asambla asamblor v. asambla ASAM4 asanator v. asana asară v. seară asasen v. asas/n ASAS/N asasina v. asas/n -380- asasinant v. asaszn ASCUMA asasinat v. asaszn ascumta [ar.] v. ascwnde asasinator v. asaszn ascumtal’u [ar.] v. asctznde asasinze v. asaszn ascumtalwi [ar.] v. ascwnde ASAUL ascumtatic [ar.] v. ascwnde asămăluz v. seamă ascumtos [ar.] v. ascwnde asămuz v. seamă ASCC7NDE asbest v. azbest ascunde [ir.] v. ascwnde ASCAR/D ascundeare [ar.] v. ascwnde ascarzdă v. ascarzd ascundire [ar.] v. ascwnde ascaride v. ascarzd ascwns v. ascwnde ascaridioză v. ascarzd ascwnsă v. ascwnde A SC A ascunsoare v. ascwnde ascendant v. ascendent ascuntzci [ar.] v. ascwnde ASCENDENT ascuntiş [ar.] v. ascwnde ascendente v. ascendent ascuntzşalui [ar.] v. ascwnde ascendenţă v. ascendent ascunzătoare v. ascwnde ascendinţă v. ascendent ascunzător v. ascwnde ascensional v. ascensiune ascunzătwră v. ascwnde ASCENSIUNE ascunzzş v. ascwnde ascensor v. ascensiune ascutâ [ir.] v. asculta ASCET ascuţat [ar.] v. ascuţz ascetă v. ascet ascuteală v. ascutz ascetic v. ascet ASCUŢ/ ascetzsm v. ascet ascuţz'me v. ascuţz asceză v. ascet ascuţzş v. ascuţz ASCHER ascuţz't v. ascuţz ascheriu v. ascher ascuţitei v. ascuţz ascherlzu v. ascher ascuţitoare v. ascuţz aschet v. ascet ascuţitor v. ascuţz ASCHIMODIE ascuţitorz'e v. ascuţz aschit v. ascet ascuţitwră v. ascuţz aschitac v. ascet aseară v. seară aschitean v. ascet aseca v. seca ASC/DIE asecura v. sz'gur asczdiu v. asczdie asedia v. asediu ASC7TĂ asediator v. asediu ascztic v. ascztă ASEDIU ASCLEPIAD asezsmic v. sezsm ASCLEPIADĂ aseismicitate v. sezsm ASCOMICETĂ ASELENIZA ASCORBIC aselghicesc v. aselghie ascruma v. scrum aselghiciwne v. aselghie ASCULTA ASELGHIE ascultare [ar.] v. asculta asema v. asemăna ascultat v. asculta asemăluz v. seamă ascultăciwne v. asculta ASEMĂNA ascultământ v. asculta asemănat1 v. asemăna ascultăreţ v. asculta asemănat2 v. asemăna ascultătoare v. asculta asemănăciwne v. asemăna ascultător [ar.] v. asculta asemănător v. asemăna ascultător v. asculta asemănătwră v. asemăna ascultătwră v. asculta asemăra v. asemăna ascultoi v. asculta aseme v. asemăna -381- asemelux v. seamă asemene v. asemăna asemenea v. asemăna asemenele v. asemăna asemeni1 v. asemăna asemeni2 v. asemăna asemen/nţă v. asemăna asemine v. asemăna asemna v. asigna asemnaţiwne v. asigna asemu/ v. seamă asemu/t v. seamă asen v. as/n ASENSOR ASENTA asentiment v. sentiment aseps/e v. septic aseptic v. septic aseptiza v. septic aseră [ir.] v. asm asert/v v. aserţiwne asertoric v. aserţiwne asertoriu v. aserţiwne asertie v. aserţiwne aserţil/ne’ aservz v. serv/ asesoare v. asesor ASESOR asesor v. asesor asesorial v. asesor asexuat v. sex ASEZONA ASFALT asfalta v. asfalt asfaltat v. asfalt asfaltic v. asfalt asfalto v. asfalt asfaltor v. asfalt asf/nte v. sfânt asfinţi v. sfânt asfinţ/t v. sfânt asfixia v. asfix/e asfixiant v. asfix/e ASFIX^ asfixie v. asfix/e ASFODEL asian v. asiatic asiat v. asiatic ASL4TIC asiaticesc v. asiatic asiaticeşte v. asiatic ASIBIL4 asibilaţie v. asibila asiduitate v. as/duu AS/DUU asiesc v. asiatic ASLETĂ asieticesc v. asiatic ASIGNA asignant v. asigna asignat v. asigna asignatar v. asigna asignatariu v. asigna asignaţie v. asigna asignaţiune v. asigna asigura v. s/gur asigurat v. s/gur asigurator v. s/gur asigurător v. s/gur asigurips/ v. s/gur asil v. az/1 asimetric v. simetr/e asimetr/e v. simetr/e ASIMIL4 asimilabil v. asimila asimilat/v v. asimila asimilator v. asimila asimilaţie v. asimila asimilaţiune v. asimila asimptomatic v. simptom ASIMPTOTĂ asimptotic v. asimptotă asimţ/ v. simţ/ AS/N asin v. as/n asinaş v. as/n as/nă v. as/n asincron v. sincron asincronic v. sincron asincron/sm v. sincron ASINDCT asindetă v. asindet asmdeton v. asindet asinel v. as/n asinerg/e v. sinerg/e âsir [ir.] v. as/n as/r v. asirian ASIRL4N asiriancă v. asirian asiriolog v. asirian asiriologă v. asirian asiriolog/e v. asirian ASISTA asistăru/ v. asista asistent v. asista asistenţă v. asista asistenţie v. asista asistolic v. s/stolă -382- asistolze v. szstolă aspectuos v. aspect AS7ZĂ ASPENCHI ASLAM ASPERITATE ASLAN aspersăre v. aspersiwne asmaciuc v. hasmaţwchi ASPERSIfTNE ASMAN aspersor v. aspersiwne asmaîic v. astmă asperziune v. aspersiwne asmaţzu v. hasmatwchi ASP/C1 asmaţuc v. hasmaţwchi ASP/C2 asmaţuchi v. hasmaţwchi asp;d v. asp/dă1 asmatuic v. hasmatwchi ASP/DĂ1 /1SMA1 ASP/DĂ2 asmă2 v. astmă ASPIR4 asmăciuc v. hasmaţwchi aspirănt v. aspiră asmăţel v. hasmaţwchi aspirantă v. aspiră asmăţwi v. hasmaţwchi aspirantwră v. aspiră asmome v. iasomie aspirator v. aspiră ASMUŢA aspirăţie v. aspiră asmuţat v. asmuţă aspiraţmne v. aspiră asmuţător v. asmuţă ASPIR/NĂ asmuţătwră v. asmuţă aspis v. aspzdă1 asmuţeaiă v. asmuţă aspre (pl.) v. ăspru1 asmuţz v. asmuţă aspreălă1 v. ăspru2 asmuţzt v. asmuţă aspreălă2 v. ăspru2 asmuţitor v. asmuţă asprete v. ăspru2 asmutitwră v. asmuţă aspreţe v. ăspru2 ASOCIA asprz v. ăspru2 asociăbil v. asociă asprzme v. ăspru2 asociăl v. sociăl asprişoără v. ăspru2 asociăt v. asociă asprişor1 v. ăspru1 asociativ v. asociă asprişor2 v. ăspru2 asociativitate v. asociă asprzu v. ăspru2 asociăţie v. asociă asproi v. aspru2 asociaţionzsm v. asociă aspru [mr.] v. ăspru2 asociaţionzst v. asociă ASPRU1 asociaţiune v. asocia ASPRU2 asoga v. soage aspumă v. spwmă asola v. asolament ast v. ăst ASOLAMZsNT astă v. sta asolut v. absolwt ASTAR asonant v. asonantă astaragz'u v. astăr ASONANŢĂ astără v. seară asome v. iasomze astătic v. static asoreală v. soare ASTAT/NIU asorz v. soare astă-dată v. dată asorzt v. soare astălalt v. alt ASORTA astălant v. alt asortiment v. asorta astămâneaţă v. dimineaţă as o tiz v. asociă astăreală v. astar asoţiaîie v. asociă astărz v. astar asoţiaţiune v. asociă astăura v. stăura ASPARAGUS astăvz v. stăvz ASPECT astăzi v. zi ASPECTOMAT astâmpăr v. astâmpăra -383- ASTÂMPĂR^ astâmpărat v. astâmpăra astâmpărător v. astâmpăra astenic v. astenze ASTEN/E asteniza v. astenze astereală v. astar asterie v. asterisc ASTERIE ASTER/SC ASTERO/D ASTERON/M astfel v. fel astigmatic v. astigmat/sm ASTIGMAT/SM astigmometru v. astigmatzsm astm v. astmă astmatic v. astmă ASTMA ASTRAG^L ASTRAHAN astral v. astru astral/t v. astral/tă ASTRAL/TĂ ASTRÂG^CI astrăina v. străzn astrânge v. strânge astreina v. străzn astriena v. străzn ASTRINGENT astringentă v. astringent ASTRO-’ astrobiolog v. biolog/e astrobiologze v. biolog/e astroclimat v. cizmă ASTRODROM astrof/zică v. f/zic astrofîzician v. fzzic astrofotometrze v. fotometr/e astrograf v. astrograf/e ASTROGRAF/E ASTROL4B ASTROLATR/E astrohv v. astrolab astrolog v. astrolog/e astrologă v. astrologze astrologhicesc v. astrologze astrologhiceşte v. astrologze astrologhie v. astrologze astrologie v. astrologze ASTROLOG/E astrometric v. astrometrie ASTROMETR/E ASTRONAOT astronawtic v. astronawt astronawtică v. astronai/t astronavă v. navă astronom v. astronom/e astronomă v. astronomze astronomesc v. astronomze astronomeşte v. astronomze astronom/ v. astronomze astronomic v. astronom/e astronomicesc v. astronom/e astronomiceşte v. astronom/e ASTRONOM/E astronomiia v. astronotn/e ASTROSCOP ASTRU ASTRUCA astrucan v. asturcan as trucat v. astruca astrucământ v. astruca astrucătoare v. astruca astrucwş v. astruca astrunca v. astruca astrupa v. astruca ASTUPA astupa [ar.] v. astupa astupat v. astupa astupătoare [ar.] v. astupa astupătoare v. astupa astupător v. astupa astupătură [ar.] v. astupa astupătwră v. astupa astupwş v. astupa asturca v. astruca ASTURG4N asturcon v. asturcan ASTLTTIE astufie v. astwţie astuţios v. astwţie aswd v. asuda ASUDA asuda [ar.] v. asuda asudat v. asuda asudătoare v. asuda asudător v. asuda asudătwră v. asuda asudeală v. asuda asudoare v. asuda ASUNL4 ASUMPŢIt/NE asumuţa v. sumuţa asuna v. suna asunătoare v. sănătos asunător v. suna asz/net v. suna -384- ASUPRA aşi v. aşa asupravenz v. venz aş iaşi v. aşa1 aswpră1 v. aswpra aşic v. arşzc asupră2 v. aswpra aşijdere v. aşzjderea asuprăluare v. Iu a AŞ/JDEREA asupre v. aswpra aşzjderele v. aşzjderea asupreală v. aswpra aşzjderelea v. aşzjderea asuprelnic v. aswpra aşzjderi v. aşzjderea asupri v. aswpra aşijderile v. aşzjderea asupriri wne v. asz/pra aşijdire v. aşzjderea asuprit v. aswpra aşijdirea v. aşzjderea asupritor v. aswpra aşişi v. aşa1 asupritwră v. aswpra aşteamăt v. şteamăt asurzeală v. surd aştearnire [ar.] v. aşterne asurzz v. surd AŞTEPTA asurzz'me v. surd aşteptă [ir.] v. aştepta asurzz't v. surd aşteptat v. aştepta asurzitor v. surd aşteptător v. aştepta asurzitwră v. surd aşteptătwră v. aştepta A^o . , aştern [ir.] v. aşterne aşa [ir.] v. a şa aştemător v. aşterne AŞA1 aştemătwră v. aşterne aşa2 v. aş AŞTERNE aşadar v. aşa1 aştemwt v. aşterne aşaieşi v. aşa1 aştezâu v. ajuta aşajdere v. aşzjderea aştiptare [ar.] v. aştepta aşdşi v. aşa1 aştirnare [ar.] v. aşterne aşajdere v. aşzjderea aştimămz'ntu [ar.] v. aşterne aşaşi v. aşa1 aştirneare [ar.] v. aşterne AŞiU aştirnumintu [ar.] v. aşterne aşâşor v. asesor aştirnut [ar.] v. aşterne aşehe v. aşchie aşunga v. şfung aşcheriu v. ascher aşuşor v. asesor aşchia v. aşchie AT aşchidă v. aspzdă1 ăt [ir.] v. alt AŞCHIE ata v. atu aşchietor v. aşchie ATAC1 aşchiz v. aşchie atac2 v. iatac aşchioară v. aşchie ataca v. atac1 aşchios v. aşchie atacabil v. atac1 aşchztă v. aşchie atacabilitate v. atac1 AŞCHN7T atacant v. atac1 aşchii/ţă v. aşchie atacantă v. atac1 aşcle [ar.] v. aşchie atacarisz v. atac1 aşcl eare [ar.] v. aşchie atacatoare v. atac1 aşeşi v. aşa1 atacator v. atac1 aşeu v. aşâu ATAMAN AŞEZ^ ataraxic v. ataraxz'e aşezat v. aşeza ATARAX/E aşezălaş v. aşeza AT4RE aşezământ v. aşeza atare [ar.] v. atare aşezământar v. aşeza ataş v. ataşa aşezător v. aşeza ATAŞ^ aşezătwră v. aşeza ataşabil v. ataşa -385- ataşament v. ataşa atenţiona v. atent ataşat v. ataşa atentiune v. atent atavic v. atavzsm ATENUA ATAV/SM atenuant v. atenua ataxie v. ataxze atenuator v. atenua ATAX7E aterdisi v. atârdisz atăgârţa v. tăgârţă aterdisitor v. atârdisz atănciune v. atent ATER/NĂ atătând v. atât1 aterisa v. ateriza atârdiseală v. atârdisz ATERIZA ATÂRDIS/ aterizaj v. ateriza atârdisitor v. atârdisz aterizor v. ateriza atârna v. tâm ATERJVL4N atârnat v. tâm atermic v. termic atâmătoare v. tâm ATEROM atâmător v. tâm ATEST4 atâmătwră v. tâm atestat1 v. atesta ATiT1 atestat2 v. atesta atât2 v. atât1 atestator v. atesta atâta v. atât1 atestatum v. atesta atâtelea v. atât1 atestaţie v. atesta atâtzea v. atât1 atestatiune v. atesta atâticwţa v. atât1 atestăluzt v. atesta atâtwca v. atât1 ATEU atâtwţ v. atât1 atheos v. ateu atâtwta v. atât1 athinean v. atenian ATEBR/NĂ ATIC atehnic v. tehnic aricesc v. atic atei v. ateu aticzsm v. atic ATEL4 atzmp v. tzmp ateietwri (pl.) v. ateia atingător v. atznge atezsm v. ateu atingătwră v. atznge ateismos v. ateu AT/NGE atez'st v. ateu atingic v. altângzc ateista v. ateu atingz'me v. atznge atezstic v. ateu atzns v. atznge atelagiu v. atelaj atinsătwră v. atznge ATEL4J atinswră v. atznge ATEL4NĂ atzpic v. tip1 ATELĂ atipz'e v. tip1 atelie v. atelier atirdisi v. atârdisz ATELIER atirdisitor v. atârdisz atemporal v. timp atişerif v. hat2 atemporalitate v. timp atiştatie v. atesta ATENANSĂ atitudă v atitudine atenantă v. atenansă ATITt/DINE ATENEU atlangic v. altângzc ATENL4N atlant v. atlantic ATENT atlante1 v. atlantic ATENTA atlante2 v. atlas1 atentat v. atenta ATLANTIC atentator v. atenta ATL4S1 atent/v v. atent ATL4S2 atenţie v. atent atlas3 v. atlaz - 386- atlasA v. atlaz ATL4Z atlăjel v. atlaz ATLET atleta v. atlet atletă v. atlet atletic v. atlet atletică v. atlet atletzsm v. atlet ATL/U ATMIŞCE4 ATMOSFERĂ atmosferic v. atmosferă atnam v. ahtinamea atoaică v. at atoate- v. atot-atoatevăzător v. vedea atocma1 v. tocmai atocma2 v. tocmai atocmz v. tocmai ATOL ATOM atomă v. atom atomic v. atom atomicitate v. atom atomz'sm v. atom atomfst v. atom atomista v. atom atomzstic v. atom atomzstică v. atom atomiza v. atom atomizator v. atom atomizor v. atom atomoelectric v. atom atomoterapze v. atom aton1 v. tonus a ton1 v. tonus aton2 v. ton2 aton2 v. ton2 atonal v. ton2 atonalzsm v. ton2 atonalitate v. ton2 atonic v. tonus aton/e v. tonus ATOT- atotbiruitor v. biruz atotcunoscător v. cunoaşte atotcuprinzător v. cuprinde atotfacător v. face atotmâncător v. mânca atotpărznte v. părinte atotprezent v. prezent1 atotprezenţă v. prezent1 atotpribeag v. pribeag atotputere v. putea atotputernic v. putea atotputernicie v. putea atotputznţă v. putea atotrăbdător v. răbda atotştiz'nţă v. şti atotştiitor v. şti atotştiutor v. şti atotţiitor v. ţz'ne atotvăzător v. vedea atotvoitor v. vrea atoxic v. toxic ATRABIL4R atractzv v. atrage atracţie v. atrage atracţiune v. atrage ATRAGE atrăgător v. atrage atrăţel v. otrăţel ATREPS/E atribua v. atribuz ATRIBU/ atribwt v. atribuz atributzv v. atribuz atribwţie v. atribuz atributiune v. atribuz atrista v. trist ATRIU1 atriu2 v. atrium ATRIUM ATROCE atrocitate v. atroce atrofia v. trofic atrofiant v. trofic atrofie v. trofic atrofze v. trofic ATROP/NĂ atropzsm v. atropz'nă ATU atumtea [ar.] v. atwnci atumţinea [ar.] v. atwnci atunce [ir.] v. atwnci atunce v. atwnci atz/ncea v. atwnci atwnceaşi v. atwnci atwnceşi v. atwnci ATUNCI atwncine v. atwnci atwncinea v. atwnci atuncişi v. atwnci âţ [ir.] v. aoa [ar.] atapcă v. ţeapă aţapoc v. ţeapă atapucă v. ţeapă - 387- aţar v. arţar1 ÂTA aţă [ar., mr.] v. aţă AŢA TA aţâţat v. aţâţa aţâţător v. aţâţa aţâţătwră v. aţâţa âfq [ir.] (pl.) v. aţă aţei [ar.] v. acel aţei aclo [ar.] v. acel aţeptant v. accepta aţeptaţie v. accepta aţestu [ar.] v. acest aţi [mr.] v. aci aţi [mr.] v. aci aria [ar.] v. aci atică v. aţă aţ/cică [mr.] v. aţă arie [ar.] v. ac/ aţigan v. ţigan aţimaţuchi v. hasmaţwchi aţinător v. aţ/ne AŢ/NE aţinea v. aţ/ne aţinta v. ţ/ntă aţintat v. ţ/ntă aţintător v. ţ/ntă aţint/ v. ţ/ntă aţint/t v. ţ/ntă aţintitor v. ţ/ntă aţipeală v. aţip/ AŢIP/ aţip/t v. aţip/ a/iră [ar.] v. aceră aţişoară v. aţă aţiţa v. aţâţa aţiţat v. aţâţa aţiţător v. aţâţa aţiţătură v. aţâţa aţmaciuc v. hasmaţwchi aţmaţuchi v. hasmaţwchi aţos v. aţă atacă v. aţă AU1 au1 [ar.] au1 AU2 AU3 aualtadz [ar.] v. alt aualtaz [ar.] v. alt AU A auă [ar.] v. auă auă [ar.] v. auă auă v. auă auctoritate v. autoritate audere v. auz/ audia v. audienţă aud/bil v. audienţă audibilitate v. audienţă audient v. audienţă audientă v. audientă AUDIENŢĂ audimţie v. audienţă audiinîă v. audientă AUDIO-A/7DIO audiofonolog/e v. fonic AUDIOGR4MĂ audiometric v. audiometru audiometrze v. audiometru AUDIOMETRU audiov/deo v. v/deo audiovizual v. vizual audit/v v. audienţă aud/tor1 v. audienţă auditor2 v. audienţă auditoriu v. audienţă auditorium v. audienţă aud/ţie v. audienţă audiţiune v. audienţă augment v. augmenta AUGMENTA augmentat/v v. augmenta augmentator v. augmenta augmentaţie v. augmenta augmentatiune v. augmenta AUGt/R1' augwr2 v. augwr1 augura v. augwr1 augural v. augwr1 AUGUST1 AUGf/ST2 AUGUST/N au/ v. u/ auială v. ui au/t v. ui auitor v. ui AUL AULA auleu v. aoleu auli v. aoleu awlic v. aulă aulică v. aoleu auliu v. aoleu aulma v. ulma auneori v. oară ^UR aura v. aur AURAM/NĂ -388- aurar v. aur austru v. awstru aurată v. aur AUŞ /4URĂ1 auş [ar., mr.] v. awş aură2 v. aureolă auşeame [ar.] v. awş aură1 [mr.] v. avră [ar.] auşeaşte [ar.] v. awş aurăreasă v. aur auşeatic [ar.] v. awş aurărie1 v. aur auşel v. awş aurărie2 v. aur auşescu [ar.] v. awş aurărime v. aur auş/re [ar.] v. awş aure v. aură1 auşztă [ar.] v. awş aureală v. aur AUT aurel v. aur autarhic v. autarh/e aureola v. aureolă AUTARH/E AUREOLĂ AUTENTIC AUREOMIC/NĂ autentica v. autentic auri v. aur autenticălu/ v. autentic aurică v. aur autenticitate v. autentic auricul v. aur/culă autentifica v. autentic auricular v. aur/culă AUT/SM auriculat v. aur/culă aut/st v. autism AUR/CULĂ AUTO1- aurifer v. aur AUTO2- AUR/GA AUTO2 auripigment v. aur autoabroga v. abroga aurit v. aur autoaccidenta v. accident auritor v. aur autoacuza v. acuza auritwră v. aur autoacuzaţie v. acuza auriu v. aur autoadapta v. adapta aurma v. ulma autoadministra v. administra awrmă v. urma autoafirma v. afirma auroral v. auroră autoamăg/re v. amăg/ AURORĂ autoamf/biu v. amf/biu auros1 v. aur autoanaliza v. analiză auros2 [mr.] v. avră [ar.] autoanaliză v. analiză aurpigment v. aur autoanticorp v. corp AUSCULTA autoantigen v. antigen auscultant v. ausculta autoapărare v. apăra auscultaţie v. ausculta autoaprecia v. aprecia auscultaţiune v. ausculta autoapr/ndere v. aprinde AUSP/CIU autoaproviziona v. provizie auspiţiu v. auspzciu au toapro vizionat v. pro v/zi e AUSTEN7TĂ autoatelier v. atelier AUSTER autoautomodelist v. model austeritate v. auster autobalsam v. balsam AUSTRAL autobasculantă v. bascwlă australian v. austral autobază v. bază australoid v. austral autobetonieră v. beton australopitec v. austral autobiograf/c v. biograf/e AUSTRL4C autobiografie v. biografie austrian v. austriac autoblindat v. blinda austriecesc v. austriac autobrec v. brec1 austrieceşte v. austriac autobus v. autobwz awstro-ungar v. austriac AUTOBL/Z At/STRU autocamion v. camion - 389- autocamionetă v. camion autocar v. car2 autocaracteriza v. caracter autocaravană v. caravană autocatalzză v. cataliză autocefal v. cefalic autocefal/e v. cefalic autocisternă v. cisternă AUTOCL4V autoclavă v. autoclav autoclavizat v. autoclav autocoloană v. coloană autocombină v. combină autocondwcere v. condwce autoconserva v. conservă autocontrol v. control autocopia v. copia autocopie v. copia autocopist v. copia AUTOCOR, -Ă AUTOCRAT autocratic v. autocrat autocraticesc v. autocrat autocraticeşte v. autocrat autocratism v. autocrat autocrator v. autocrat autocratoric v. autocrat autocrator/e v. autocrat autocraţie v. autocrat autocritic v. critic autocritică v. critic autocunoaşte v. cunoaşte AUTODAFE autodafeu v. autodafe autodeclanşa v. declanşa autodefini v. defini autodemasca v. mască autodenunţa v. denunţa autodepana v. pană2 autodepăşi v. pas autodeterminare v. determina autodezagregabil v. agrega autodezvoltare v. dezvolta autodiagnostica v. diagnostic autodictare v. dicta autodidact v. didactic autodidactic v. didactic AUTOD/NĂ autodisciplină v. disciplină autodistrz/ge v. distrz/ge autodizolva v. dizolva autodota v. dota autodrezină v. drezină autodric v. dric AUTODROM autodn/m v. drum autodz/bă v. dwbă AUTODJ7MPER autoechilibrare v. echilibru autoeduca v. educa autoeducaţie v. educa autoelogia v. elogiu autoencomiastic v. encomiastic autoevalua v. evalua autoexcavator v. excava autoexcitaţie v. excita autoexigenţă v. exigent AUTOFAG/E autofecundare v. fecwnd autofecundaţie v. fecwnd autofinanţa v. finanţe autoflagela v. flagela autoflagelaţie v. flagela autofon v. fonic autofonie v. fonic autofrânare v. frână autofuraja v. furaj autofurgon v. furgon autofurgonetă v. furgon AUTOG^MĂ autogamie v. autogamă autogară v. gară AUTOGEN autogenetic v. geneză autogeneză v. geneză autogestionar v. gestizzne autogestiwne v. gestiwne autoghidat v. ghid AUTOG/R autogol v. gol autogospodări v. gospodar AUTOGRAF autografia v. autograf autografic v. autograf autografie v. autograf AUTOGR^MĂ autogreder v. greder autogrefa v. grefa autogunoieră v. gunoi autoguverna v. guvern autohaltă v. haltă autohemoterapie v. terapie AUTOHTON autohtonism v. autohton autohtonitate v. autohton autohtoniza v. autohton autoignora v. ignora autoiluziona v. ilzzzie -390- autoimpwnere v. impwne autoimwn v. imzm autoimunitate v. imz/n autoindwcţie v. indwce autoinstrui v. instrui autointitula v. titlu autoironie v. ironie autoironiza v. ironze autoîncărcător v. încărca autoîncântare v. încânta autoînsămânţare v. sămânţă autolaborator v. laborator autolibrărie v. librărie autoliniştire v. linişte AUTOL7ZĂ automacara v. macara automagazin v. magazin1 AUTOMAT automatic v. automat automatică v. automat automaticeşte v. automat automatism v. automat automatist v. automat automatiza v. automat automăturătoare v. matură automedicaţie v. medic1 automişcare v. mişca AUTOMOB/L automobilism v. automobil automobilist v. automobil automobil istă v. automobil automobilistic v. automobil automodel v. model automodel zsm v. model automotor v. motor automulţumire v. mulţumi automutila v. mutila AUTONOM autonomie v. autonom autonomist v. autonom autonomistă v. autonom autonomzstic v. autonom autonomiza v. autonom autoobserva v. observa autoobservaţie v. observa autopastişa v. pastişă autopastişă v. pastişă autoperfecţiona v. perfect autoperie v. perie autopersifla v. persifla autopilot v. pilot autoplastic v. plastic1 autoplastie v. plastic1 autopoleniza v. polen autopompă v. pompă autopomire v. pomi autoportret v. portret autopropulsat v. propulsa autopropwlsie v. propulsa autopropulsor v. propulsa autoproteja v. proteja autopsia v. autopsie AUTOPS/E autopsier v. autopsie AUTOR autorapid v. rapid autoraş v. autor autore v. autor autoreclamă v. reclamă autoreferat v. referat autoregla v. regla autoreglaj v. regla autorelaxa v. relaxa autoritar v. autoritate autoritarism v. autoritate autoritarzst v. autoritate AUTORITATE autoriza v. autoritate autorizabz'l v. autoritate autorizaţie v. autoritate autorizaţiune v. autoritate autorutier v. rwtă1 autosalvare v. salva autosanitară v. sanitar autoscara v. scară autoscreper v. screper autoselector v. selecţie autoservi v. servi autoservice v. servi autoservire v. servi autosifon v. sifon autospecială v. special autosport v. sport autostaţie v. staţie autostivuitor v. stivă autostop v. stop autostopist v. stop autostradă v. stradă autostropitoare v. strop autosugestie v. sugera autosugestiona v. sugera autosupraveghea v. veghea autoşasiu v. şasiu autoşenilă v. şenilă autoşeniletă v. şenilă autotaxare v. taxă AUTOTELIC AUTOTIP/E -391 - AUTOTOM/E autotox/'nă v. toxic autotractor v. tracţiwne autotracţiwne v. tracţiwne autotrailer v. trailer autotransformator v. formă autotransport v. transport autotransportor v. transport autotren v. tren autotren/st v. tren autotrof v. trofic autotrof/e v. trofic autotwn v. tun a autoturism v. tur2 autotwm v. turn autoutila v. ut/l autoutilitară v. ut/l autovacc/'n v. vacc/n autovaccina v. vacc/n autoveh/'cul v. veh/'cul AUTOZOM AUTUMNAL au-t/nde v. au1 AUXILL4R AUX/NĂ auz v. auz/ AUZ / auziliar v. auxiliar auz/t v. auz/ auzitor v. auz/ auzitwră v. auz/ auzitură [mr.] v. auz/' avad v. hawt AVACT avai v. havai AV^IL1 AVAL2 AVAL4NŞĂ ava/ea v. havalea AVAL/M aval/st v. aval2 avalma v. valmă avalmaş v. valmă avaloma v. valmă avam v. avan1 AVAN1 AVAN2-avan3 v. havan avanbec v. avantbec avancronică v. cronic avangardă v. gardă avangard/sm v. gardă avangard/st v. gardă avanguardie v. gardă avangvardie v. gardă avan/e v. avan1 avaniţă v. avan1 avanport v. port2 avanpost v. post1 avanpremieră v. premieră avans v. avansa AVANSA avansaris/ v. avansa avanscenă v. scenă avant1 v. avantaj avant1- v. avan2- avantagios v. avantaj avantagiu v. avantaj AVANTAJ avantaja v. avantaj avantaj ant v. avantaj avantajos v. avantaj AVANTBEC avant-gardă v. gardă avantop v. havan avantren v. tren avant a v. avansa avanteru/ v. avansa AVAR1 AVAR2 AVARL4 avar/e v. avaria avarie v. avaria avar/tie v. avar2 AVÂŞ avat v. hawt AVATAR AVA1 AVA2 avălmăş/e v. valmă avârcie v. avan1 avăn/t v. avan1 avăţoi v. hawt a-vânat v. vâna avânătură v. ven/ avânt v. vânt avânta v. vânt avântător v. vânt avdar v. advar avdu [mr.] v. auz/ avdzâre [ar.] v. auz/ avdzâtă [ar.] v. auz/ avdzâtu [ar.] v. auz/ ave [ir.] v. avea AVEL4 aveare [ar.] v. avea a-veczrne v. vecernie a-vecemie v. vecernie -392- a-vedeare v. vedea avedere v. vedea avederea v. vedea AVEN avenă v. aven AVEN/ aven/t v. aven/ avenitwră v. ven/ aventura v. aventwră aventurar v. aventwră AVENTf/RĂ aventurier v. aventwră aventurieră v. aventwră aventur/n v. aventur/nă AVENTUR/NĂ aventurism v. aventwră aventurist v. aventwră aventuros v. aventwră avere [ar.] v. avea avere v. avea AVERS AVERSĂ aversie v. aversiwne AVERSIt/NE avertiment v. avertiza avertisment v. avertiza AVERTIZA avertizor v. avertiza AVEST/ŢA avgar v. advar avgz-başa v. avă2 avg/u v. avă2 avgust1 v. august1 avgust2 v. augwst2 aviasan v. aviaţie aviatic v. aviaţie aviatoare v. aviaţie aviator v. aviaţie AVIAŢIE aviaţiune v. aviaţie av/col v. avicultwră avicultoare v. avicultwră avicultor v. avicultwră AV'ICULTt/RĂ AV/D aviditate v. av/d avidoma v. a/doma avidomă v. a/doma aviofon v. aviaţie avion v. aviaţie avionetă v. aviaţie avitaminoză v. vitam/nă AVI VA AV/Z aviza v. av/z av/zie v. av/z avizier v. av/z AVIZO avizo v. avizo avlicesc v. aulă AVL/E AVOCAT avocată v. avocat avocatlâc v. avocat avocatwră v. avocat avocaţial v. avocat avocăţel v. avocat avocăţesc v. avocat avocăţeşte v. avocat avocăţ/me v. avocat avor v. ivoriu avorighen v. aborigen avort v. avorta AVORTA avorton v. avorta AVRAD av radi ni v. avrad avram v. avramă AVRAMĂ avrare v. avră [ar.] avrare [mr.] v. avră [ar.] AVRĂ [ar.] AVRĂMEASĂ avrămească v. avrămeasă a-vremi v. vreme avros [ar.] v. avră [ar.] avtendevs/ v. autentic avtentic v. autentic avtocrator v. autocrat avtonomie v. autonom avtor v. autor avtoritas v. autoritate AVUABIL avucat v. avocat AVULSI£/NE avwt v. avea avutor v. avea avuţame [ar.] v. avea avuţâl’e [ar.] v. avea avuti [ar.] v. avea avuţ/ v. avea avuţ/e v. avea avuz v. havwz awa v. avă1 awad v. avă1 avzi [ir.] v. auz/ AX axa v. ax -393- axă v. ax axial v. ax axilar v. ax/lă AX/LĂ docilă v. ax/lă axiologic v. axiolog/e AXIOLOG/E axiom v. axiomă axioma v. axiomă axiomatic v. axiomă axiomatiza v. axiomă AXIOMĂ AXIOMETRU AXION axion v. axion AXIS1 axis2 v. ax AXOLOT AXON1 axon2 v. ax axonometrie v. axonometrie AXONOMETRIE AYATOLLAH AZ az [ar.] v. azi azaghiu v. iasac azagiu v. iazag/u AZALEE AZ4P1 azap2 v. asab azapizi (pl.) v. asab azarâ v. hazard azâ [ar.] v. azi azăduşi v. zădwf azâra v. azimă azămioară v. azimă azămiu v. azimă AZBEST azbestoză v. azbest azbociment v. azbest azbwche v. bwche azbucoavnă v. bwche âze [ir.] v. azi a-zeace v. zece azeaciu/'re v. zece azem v. azimă azeotrop v. azeotrop/sm azeotropic v. azeotrop/sm azeotropz'e v. azeotrop/sm AZEOTROP/SM azer v. azerbaidjan AZERBAIDJAN AZI azi-dimineată v. azi AZIL azim v. azimă AZIMĂ azi-mâine v. azi azimioară v. azimă azim/t v. azimă azim/'u v. azimă AZIMOT azimutal v. azimwt azi-noapte v. azi AZ LU azmâ v. azimă azmicioară v. azimă azmioară v. azimă azna v. hazna azrcâ v. haznă AZOIC azonal v. zonă AZOOSPERM/E AZOT azotat v. azot azotem/'e v. azot azotic v. azot azot/t v. azot azot/'tă v. azot azotobacter v. azot azotos v. azot azotwră v. azot azoturie v. azot azow v. azot AZTEC AZUR azura v. azwr azur/t v. azwr azur/tă v. azur azuriu v. azur azvânta v. zvânta azvârl/ v. zvâr azvârl/tă v. zvâr azvârlitor v. zvâr azvârl itwră v. zvâr Ă ăcreală [mr.] v. acru2 ăcreală [mr.] v. acru2 ăcrştă [mr.] v. acru2 ăcriri [mr.] v. acru2 ăcrimi [mr.] v. acru2 ăcnxnc [mr.] v. acru2 ĂL1 ăl2 [mr.l v. al1 ala v. ăl ălalalt v. alt ălalant v. alt -394- ălălalt v. alt ălălant v. alt ălbeafă [mr.] v. alb ălb/cav [mr.] v. alb ălbicic [mr.] v. alb ălbinar [mr.] v. alb/nă ălbinarnic [mr.] v. alb/nă ălbină [mr.] v. albină ălbiri [mr.] v. alb ăllalt v. alt ăltar [mr.] v. altar ănăcriri [mr.] v. acru2 ăncola [mr.] v. acolo ăncolo [mr.] v. acolo ăndreauă [mr.] v. andrea1 ARA ărari [mr.] v. ara ărat [mr.] v. ara ĂST ăst [ar.] v. ăst ăsta v. ăst ăstălalt v. alt ăstălmt v. alt ăstlalt v. alt aţi [mr.] v. ac/ ău/ v. ui B BA BAARG/C baba v. babalâc babac v. babacă BABACĂ BABADAM baba-gaia (de-a ~) v. babă babaie v. babalâc BABALiC babaluc1 v. babalâc babalwc2 v. babalâc BABAN BABANĂ baba-oarba v. babă BABAROS BABAŞ babau v. bau babaua v. bau BABĂ BABĂL4CĂ BABCĂ babein v. mabe/n BABELIC babetă1 v. babă babetă2 v. bavetă babete v. babă BABEURRE BABIE BABILONIAN babilonic v. babilonian babilon/e v. babilonian BABIŢĂ1 BOBITĂ2 BABIŢĂ3 BOBITĂ4 BOBITĂ5 BABIŢĂ6 BABIŢĂ7 baboi v. babă baboiaş v. babă babolnic v. bobovnic babon v. bubon BABORD babomiţă v. babă BABOŞA babu v. babă BABU/N BABURĂ1 BA BURĂ2 BABt/ŞCĂ1 babwşcă2 v. babă BABC/ŞI BABUV/SM BAC1 BAC2 bac3 v. bacara1 BACA bacal v. băcan1 bacala v. bacaliar BACALAUREAT bacalaureată v. bacalaureat bacalaureu v. bacalaureat BACALĂ BACALiM bacalbaşă v. baş2 BACALIAR bacalica v. băcan1 bacanal v. bahic bacanală v. bahic bacantă v. bahic BACARA1 BACARA2 BACĂ BACAU BACAR BACCEA baccel/ v. baccea BACCEVAN bace v. baci2 -395- BACHEL7TA BACI1 baci1 [ar., mr.] v. baci1 BACI bacifer v. bacă baciform v. bacă BAC/L bacilar v. bacz'l bacilem/e v. bac/l baciliform v. bac/l baciloză v. bac/1 BACKGROUND BACKHAND BACLAVA BACON1 B^CON2 baconiţă v. bacon1 BACŞ/Ş bacşişuz v. bac şiş bacterian v. bacterie bactericzd v. bacterie BACTERIE bacteriofag v. bacterie bacteriofagze v. bacterie bacteriolog v. bacterie bacteriologic v. bacterie bacteriologz'e v. bacterie bacteriostatic v. bacterie bacterioză v. bacterie badaliurce v. bandrabwrcă badana v. bidinea badană v. bădan BADE BADIAN badieră v. bandieră BADIJONA badijonaj v. badijona BAD/M BADINER/E badiu v. bade BADMINTON badoacă v. badoc BADOC BADRAGANIE BAEDECKER BAFTĂ BAGA bagabont v. vagabond bagadd v. bagatelă bagagiu v. bagaj BAGAJ bagatea v. bagatelă bagatd, v. bagatelă BAGATELĂ bagateliza v. bagatelă BAGCEA BAGDAD/E BAGEA bageac v. bagea bageacă v. bagea bageag v. bagea bageagă v. bagea BAGHETĂ baghionetă v. baionetă baghiunetă v. baionetă bagi-beşl\c v. balgz'u baglama v. balama BAGNET BAHADARCĂ BAHAHL/IE bahamet v. bahmet BAHARAUCĂ baharoasă v. baharaucă BAHIC BAHMET BAHNĂ BAHNIŢĂ1 bahniţă2 v. bahnă bahodârcă v. bahadârcă BAHOR BAHORNITĂ BAI' BAI2 bai3 v. bade baiader v. baider BAIADERĂ BAIAN baiaram v. bairam baiăr [mr.] v. baieră BAIB baib2 v. babie BAIBAF/R BAIB ARAC baibazâr v. baibafzr baibă v. babie BAICĂ BAIDER baider v. baider baideraş v. baider baidir v. baider BAIE1 BAIE2 baiederă v. baider baier [ir.] v. baieră baier v. baieră BAIERĂ baineî v. baionetă baingic v. baargzc -396- baio v. bai2 balaor v. balaur baionet v. baionetă BALAST BAIONETĂ balasta v. balast baior v. baieră balastieră v. balast bair [ar.] v. baieră balastor v. balast BA/R1 BALAŞ bair1 v. baieră BALAUR BAIRAC balaure v. balaur bairactar v. bairac bal aurel v. balaur BAIRAM balauroaică v. balaur bairamlâc v. bairam BALĂ1 bairă v. baieră bală2 v. bal2 BAISTR UC bală3 [ar.] v. bale BAIT bal a3 [mr.] v. bale BAIŢ BALAC baiu v. bai2 BALÂCD/Ş baiur1 v. baieră balâgdiş v. balâcd/ş baiur2 v. ba/r1 BALBAŞ BAJOAIER balcaniadă v. balcanic bajor v. bujor BALCANIC BAL1 balcan/sm v. balcanic BAL2 balcan/st v. balcanic BAL3 balcan/stică v. balcanic BALABAN1 balcanolog v. balcanic BALABAN2 balcanolog/e v. balcanic BALABUSTĂ balcău v. bâlc BALADĂ BALCAZ baladesc v. baladă balci-başa v. balg/u baladier v. baladă balci-başlâc v. balg/u balad/n v. baladă balci-beşl\c v. balg/u BALADOR BALCON BALAFON balconaş v. balcon BALALAICĂ balcoş v. băl BALAMA baldac v. baltag balam/ş-balmwş v. balmoş BALDACH/N B ALAM t/C baldahm v. baldach/n BALAMLTT BALDAR balamuţ/ v. balamwt baldiseală v. baldis/ balamuţ/e v. balamwt BALDIS/ balancă1 v. balang BALE (pl.) balancă2 v. palancă1 balegă v. baligă BALANG BALEIAJ balanga v. balang balenar v. balenă balangă v. balang BALENĂ balans v. balansa balenieră v. balenă BALANSA BALERCĂ balansier v. balansa balercwţă v. balercă balans/nă v. balansa baler/n v. baler/nă balansoar v. balansa BALER7NĂ balansor v. balansa BALET balanţa v. balansa balet/st v. balet BALANŢĂ balet/stă v. balet balantier v. balansa baleuţă v. balie BALÂOACHEŞ balghemez v. baliemez -397- balg/-başa v. balg/u balg/-başlâc v. balg/u balgi-beşlxc v. balg/u BALG/U BALHt/I BAL/C bal/că v. bal/c BALIE BALIEMEZ BALIGĂ baligă [ar., mr.] v. baligă balimez v. baliemez balircă v. balercă BAL/STĂ bal/stic v. bal/stă balzstică v. bal/stă balistician v. bal/stă BALIVERNĂ baliza v. bal/ză balizagiu v. bal/ză balizaj v. bal/ză BAL/ZĂ balizor v. bal/ză balmaş v. balmoş balmăg v. balmoş balmăj v. balmoş balmăş v. balmoş balmeş v. balmoş BALMOŞ balmug v. balmoş balmuş v. balmoş BALNEAR BALNEO- balneoclimateric v. cl/mă balneoclimatic v. cl/mă balneolog v. balneolog/e balneobgă v. balneolog/e balneologie v. balneolog/e BALNEOLOG/E balneoterap/e v. terap/e BALON balona v. balon balonaş v. balon balonat v. balon balonet v. balon balonzaid v. balon balonzaide v. balon balostrad v. balustradă balot v. bal2 balota1 v. bal2 balota2 v. bal3 balotagiu v. bal3 balotaj v. bal3 balotaris/ v. bal3 balotat v. bal2 BALSA BALSAM balsama v. balsam balsamat v. balsam balsamic v. balsam balsam/nă v. balsam balsam/u v. balsam balsamu/ v. balsam baltac v. baltag BALTAG baltag/-baş v. baş2 baltagi-başa v. baş2 baltag/u v. baltag BALTĂ BALTIC BALŢ balţ [ar.] v. balţ bălţă v. balţ BALUSTRADĂ balwstră v. balustradă balwstru v. balustradă BALZACIAN balzacian/sm v. balzacian balzam v. balsam balzam v. balsam balzamină v. balsam balzamiu v. balsam BAM BAMĂ BAMBAR/E bambă v. bamă bambu v. bambus bambura v. brambura bambură v. brambura BAMBUS bamie v. bamă bampir v. vamp/r BAN1 BAN2 BAK4L banalitate v. banal banaliza v. banal banan v. banană BANANĂ bananier v. banană banat v. ban2 BANAT/T BANĂ BANC1 BANC2 banc3 v. bancă1 banc4 v. bancă2 BANCAIZĂN -398- bancar v. bancă2 B^NCĂ1 B/4NCĂ2 bancă3 v. banc1 bancă4 v. banc2 bancănxtă v. bancnotă bancher v. bancă2 bancherie v. bancă2 BANCHET1 banchet2 v. bancă1 bancheta v. banchet1 banchetă v. bancă1 banchetu/ v. banchet1 BANCH/ZĂ BANCNOTĂ banco v. bancă2 bancrot1 v. ban erată bancrot2 v. bancrată bancrota v. bancrată bancrotă v. bancrată bancrut v. bancrată bancruta v. bancrată bancrutar v. bancrată BANCROTĂ bandagist v. bandă2 bandagiu v. bandă2 bandaj v. bandă2 bandaja v. bandă2 bandaj/st v. bandă2 B^NDĂ1 B^NDĂ2 BANDER/LĂ banderiu v. bandieră BANDEROLĂ BANDIERĂ band/t v. bandă1 banditesc v. bandă1 banditeşte v. bandă1 bandit/sm v. bandă1 BANDON LĂ B/4NDOL BANDON BANDOR BANDOTECĂ bandrabură v. bandrabwrcă BANDRAB URCA BANDf/LĂ BANDULIERĂ bandurar v. bandwră2 BANDURĂ1 BANDJ7RĂ2 bandur/st v. bandwră2 BANG1 BANG2 bangăhm v. bangău bangăt v. bang1 BANGiU BĂNIE BANIERĂ banimez v. baliemez BĂNITĂ BANJO banovăş v. ban2 bmtă v. bandă2 bantieră v. bandieră BANTU bantu v. bantu bantustan v. bantu bantustanizare v. bantu BAOBAB bapcă v. batcă4 bapt/sm v. bapt/st BAPT/ST BAPTISTERIU BAR1 BAR2 bar3 v. bară1 -BAR4 bara v. bară1 barabaftă v. brandvahtă BARABAN barabană v. baraban barabancă v. baraban baraboi v. barabwlă barabou v. barabwlă BARAB/7LĂ barabwlişte v. barabwlă barabulişte v. barabwlă BARABt/N barabwşcă v. barabwlă BAIL4C1 barac2 v. brac1 baracament v. baracă BARACĂ baragă v. barangă BARAGEANCA baragiu v. bară1 baragladin v. baragladină BARAGLADINĂ baraiactar v. bairac baraiam v. bairam baraictar v. bairac baraj v. bară1 baraj/st v. bară1 BARANCĂ BARANGĂ BAR4NŢĂ baraon v. baros -399- baraon v. faraon baratcă v. baracă EMRĂ1 B^RĂ2 barăm v. barem1 barau v. baros BARAŞNIC bârba [ir.] v. barbă BARBACANĂ barbanoc v. brebenoc BARBAR barbar v. barbar barbarie v. varvaric barbaricesc v. barbar barbarie v. barbar barbarime v. barbar BARB AR/NĂ barbarism v. barbar barbariza v. barbar BARBĂ barbă [ar., mr.] v. barbă barbenoc v. brebenoc BARBET barbetă v. barbă BARBIAN barbir v. barbă barbzşă v. barbă barbişon v. barbă BARBITORIC barbiturism v. barbitwric bărboi v. barabwlă barboră v. barbură BARBOTA barbotaj v. barbota BARBt/N BARBUR1 barbur2 v. barbură BARBURĂ barbure v. barbur1 BARBUT BARBUTA barcag/u v. barcă BARCANĂ barcarolă v. barcă BARCAZ BARCĂ barchet v. barhet BARD BARDAC bardacă v. bardac bardaci v. bardac bardahan v. burdwf1 BARDĂ bardăş v. barz BARDIŞE (pl.) bardişe (pl.) v. bardişe bardoş v. barz BARDOU bardzucanat [ar.] v. barz barej v. bariş bareliev v. basorelief B/4REM1 BAR£M2 bareş v. bariş BAR£TĂ' baretă2 v. bară1 barez v. bariş barhent v. barhet BARHET barhet v. barhet BARI- bariam v. bairam bariamlâc v. bairam baric v. bar1 baricada v. baricadă BARICADĂ baricentru v. bar1 barie v. bar1 barieră v. bară1 barij v. bariş BAR/L bănică v. balercă barim v. barem1 barimetr/e v. bar1 barimi v. barem1 barim lac v. bairam barisferă v. bar1 BAR/Ş banşnic v. baraşnic bar/t v. bariu bar/tă v. bariu barit/nă v. bariu BAR/TON bariton v. bariton BARIU bariz v. bariş barlaboi v. barabwlă BARLOI barman v. bar2 barmaniţă v. bar2 barna v. bămaci BARNEIE barnie v. bameie BARNt/M BARO- baroană v. baron1 BAROC barograf v. bar1 -400- barogramă v. bar1 baroi v. baros barometric v. bar1 barometru v. bar1 BARON1 baron2 v. baros baroneasă v. baron1 baronet v. baron1 baron/e v. baron1 baronie v. baron1 baron/tă v. baron1 BAROS barosan v. baros baroscop v. bar1 BAROU BARŞON barşon v. barşon barşon/t v. barşon BARTĂ BARTITĂ BAR UT barutană v. barat BARZ barzaon v. bâz1 barză v. barz barzoş v. barz barzuş v. barz BAS BASAL/C basama v. băga BASAMAC basamă v. băga BASANGEL basaochi v. bazaochi BASARABEAN basarabeancă v. basarabean BASC1 basc2 v. basc1 B/ISCĂ1 bască' [ar, mr.] v. bască1 B^SCĂ2 B^SCĂ3 bască4 v. basc1 basce a v. bagcea baschet v. baschetbal BASCHETBAL baschetbal/st v. baschetbal basch/nă v. bască3 bascula v. bascwlă basculant v. bascwlă basculantă v. bascwlă basculator v. bascwlă BASCt/LĂ basculă v. bascwlă BASEBALL basema v. băga basen v. baz/n basţrikţ [ir.] v. biserică BASET basetă v. basete BASEŢE BASIC basic-English v. basic BAS/DIE BASIDIOMICETĂ BASILEU basilicale (pl.) v. basileu basil/sc v. vasil/sc basin v. baz/n basis v. bază bas/st v. bas BASM BASMA basmagiu v. basma basmang/u v. basma basmanter v. pasmanter basn v. basm basnă v. basm basnu v. basm bason v. bas BASORELIEF basoreliev v. basorelief basrelizf v. basorelief BA STA BASTARD BASTARD BASTIMENT bastingagiu v. v. bast/ngă bastingaj v. bast/ngă BAST/NGĂ BASTION bastiona v. bastion BASTON bastonadă v. baston bastonaş v. baston bastonel v. baston -BAŞ1 BAŞ1- BAŞ2 BAŞ3 -BAŞA baş-aga v. baş2 baş-alai-ceauş v. baş2 BAŞARD7NĂ başbafir v. baibafz'r baş-bătăwş v. baş2 baş-bătran v. baş2 baş-beşleagă v. baş2 -401 - baş-beşli-aga v. baş2 baş-boier v. baş2 baş-buliuc-baş v. baş2 baş-bulubaş v. baş2 başbulubăş/e v. baş2 baş-bulucbaş v. baş2 başbulucbaşa v. baş2 baş-bulucbaşă v. baş2 baş-buza v. boza BAŞBUZUC BAŞCA başca v. başca baş-caimacam v. baş2 baş-caimacan v. baş2 başcaleţ v. başcaneţ baş-cal/c v. baş2 BAŞCANEŢ baş-capichehaia v. baş2 baş-capichehaie v. baş2 baş-capigiu v. baş2 baş-capuchehaie v. baş2 başcă1 v. baştă başcă2 v. başca baş-căpitan v. baş2 başce a v. bagcea baş-ceawş v. baş2 BAŞCHIE baş-ciocoi v. baş2 baş-ciohodar v. baş2 baş-conacc/u v. baş2 başfir v. baibaf/r baş-hengher v. baş2 başibuzuc v. başbuzwc başibuzucesc v. başbuzwc başibuzuceşte v. başbuzwc başibuzuc/e v. başbuzwc BAŞK7R BAŞ LAC başlic v. başlâc baş-marghiol v. baş2 başoaldă v. başard/nă başoldze v. başard/nă başoldină v. başard/nă başordmă v. başard/nă baş-rach/u v. baş2 baş-răzeş v. baş2 BAŞTĂ başte v. baştă baş-tergiman v. baş2 baştie v. baştă BAŞTINĂ baş-ţarigrădean v. baş" baş-vânător v. vâna BATAC bataj v. bate1 BATAL1 BATAL2 batal3 v. bate1 batalama v. patalama BATALION batant v. bate1 BATARD BATARDOU BATAT BATAV bată [ar.] v. batcă1 BATĂ1 bată2 v. bate1 BATĂR batărăş v. batăr batâr v. batăr batâr v. batăr batcă1 [ar.] v. batcă1 BATCA1 BATCĂ2 BATCĂ3 BATCĂ4 batcă5 v. babcă bâte [ir.] v. bate1 BATE1 bate2 v. bate1 bate-poduri v. bate1 bater v. batăr bateri v. batăr BATER/E baterie v. bater/e bater/st v. bater/e BATI- BATIALĂ BATIC1 bade2 v. embat/c batimetr/e v. batimetru BATIMETRU BAT/R1 batir2 v. batăr batire [ar., mr.] v. bate1 BATISCAF B ATI S FERĂ bat/st v. bat/stă BAT/STĂ batişte v. bate1 BATITĂ BAT/U batjoc v. bate1 batjocoră v. bate1 batjocori v. bate1 batjocor/e v. bate1 batjocor/t v. bate1 -402- batjocoritor v. bate bă v. mă batjocoros v. bate1 BĂBAICĂ batjocură v. bate1 băbar v. babă batjocuri v. bate1 băbăcwţă v. babacă batjocuricios v. bate1 băbă/ţă v. babalâc batjocune v. bate1 băbălâu v. babă batjocuritwră v. bate1 băbăluc v. babalâc batoc v. batog băbălwcă v. babalâc BATOG băbăreasă v. bob1 batog/ v. batog băbărec v. babă batoji v. bate1 băbăret v. babă BATOL/T băbăr/e v. babă BATON BÂBÂRUJÂ batozar v. batoză BĂBĂŞCUTA BATOZĂ băbăt/e v. babă BATRACIAN băbătwie v. babă batră v. batăr băbârcă v. babă BATRĂGĂ băbărnac v. bobâmac baţachmă v. paţach/nă băbârţă v. babă baţăgonie v. bazaconie băbesc v. babă bâte [ir.] v. baci1 băbeşte v. babă BAU băbet v. babă baubau v. bau băbete v. babă BAUR băb/ v. babă BAUX/TĂ băb/că v. babă BAVAREZ băbită1 v. babiţă1 BAVETĂ băbiţă2 v. babiţă5 bavet/că v. bavetă băb/ţă3 v. babă bavY/ră băboi v. babă baza v. bază băborniţă v. babă BAZACONIE băbwcă v. babă BAZALT băbwică v. babă bazaltic v. bazalt băbwie v. babă BAZAOCHI băbul/că v. babă BAZAR băbura v. băbură1 bazarghidean v. bazar băbură v. babură2 BAZAR/NĂ băbuşcă v. babă bazarlâc v. bazar băbuşoară v. babă BAZĂ BĂBLT BAZEA băbwtă v. babă BAZEDOV BĂC^N1 bazedovian v. bazedov BĂC^N2 6aze« v. baz/n băcăi v. bâca bazic v. bază băcălesc v. băcan1 bazicitate v. bază băcălie v. băcan1 bazileu v. basileu băcăl/ţă v. băcan1 bazilicale £pl.) v. basileu băcăneasă v. băcan1 BAZ/LICA băcănesc v. băcan1 BAZ/N băcăn/ v. băcan2 bazinaş v. baz/n băcăn/e v. băcan1 bazinet v. baz/n băcăn/me v. băcan1 BAZON băcănioară v. băcan1 bazona v. bazon băcăn/tă v. băcan1 BAZOOKA BĂCĂUAN -403- băcăuancă v. băcăuan băgăcios v. băga băcâncă v. bocanc băgăreţ v. băga băccari [mr.] v. băşeare [ar.] băgător v. băga băc/e v. baci băgătară v. băga băcioanie v. baci1 BAGAU băcioi v. baci1 băgldjnă v. balama băc/t v. baci1 BAGR/N băciţă v. baci1 BĂHANIE băciwcă v. baci1 băhnar v. bahnă băciuz' v. baci1 băhnz v. bahnă băciul/e v. bocioacă băhnzş v. bahnă băcsău v. bucs BĂHN7T BĂC (71 băhnos v. bahnă băcuiată v. băcuiet băi1 v. baie1 BĂCUIFT bă/2 v. baie1 BĂDAN ’ băia1 v. baie1 bădanită v. bădan băia2 v. băiat BĂDĂDAI băială v. bai1 bădădu/ v. bădădă/ băiaş1 v. baie1 bădai v. budâi băiaş2.v. baie1 BĂDĂRAN BĂIAT bădărancă v. bădăran băiată v. băiat bădărănesc v. bădăran băibărăcar v. baibarac bădăran/ v. bădăran băibărăcăr/e v. baibarac bădărăn/e v. bădăran BĂICON bădărănos v. bădăran băierel v. baieră bădai v. budâi băier/ v. baieră bădâie v. budâi băier/t v. baieră BĂDAU1 băierwţă v. baieră bădaii2 v. budâi băiestrar v. buiestru bădâu3 v. budâi băiestru v. buiestru BĂD/C1 băieş1 v. baie1 băd/c2 v. bade băieş2 v. baie1 bădi'că v. bade băieşag v. baie1 bădicwţ v. bade băieşesc v. baie1 bădicwţă v. bade băieşeşte v. baie1 băd/e v. bade băieş/ v. baie1 bădieş v. bade băieş/me v. baie1 băd/i v. budâi băieş/t v. baie1 bădilwcă v. bade băieş/ţă1 v. baie1 bădioi v. bade băieş/ţă2 v. baie1 bădişor v. bade băiet v. băiat băd/ţ v. bade băietan v. băiat bădiţă v. bade băietănaş v. băiat bădiţei v. bade băietoare v. baie1 bădiţ/că v. bade băietor v. baie1 bădiwc v. bade băietan v. băiat bădiul/ţă v. bade băieţandru v. băiat bădiulwţ v. bade băieţaş v. băiat BĂDRAGANIE băieţea v. băiat BĂDWGĂ băieţel v. băiat BĂGA băieţesc v. băiat băga [ar., mr.] v. băga băieţeşte v. băiat băgat v. băga băieţi v. băiat -404- băieţ/că1 v. băiat băieţ/că2 v. băiat băieţ/me v. băiat băieţoi v. băiat BĂILU / BĂIMĂREAN băimăreancă v. băimărean băioară v. baie1 băios v. baie1 băişag v. baie1 băitănaş v. băiat băităneasca v. boităneasca bă/ţă v. baie1 băitcl v. băiat băiţu/ v. baiţ băiţu/t v. baiţ BAJAGNĂ băjbăială v. bâjbâ/ băjbâc v. bâjbâi băjenar v. băjenie băjenări v. băjenie băjenăr/e v. băjenie băjenăr/t v. băjenie băjen/ v. băjenie BĂJENIE BĂL bălai v. băl bălaie v. băl bălan v. băl bălăbăneală v. bălăbăn/ BĂLĂBĂN/ bălăbăn/t v. bălăbăn/ bălăbănos v. bălăbăn/ BĂLĂCĂR/ bălăcăr/e v. bălăcăr/ bălăcăr/t v. bălăcăr/ bălăcăritwră v. bălăcăr/ bălăcătorz v. bălăcăr/ bălăceală v. bălăc/ BĂLĂC/ bălăc/t v. bălăc/ bălăcitwră v. bălăc/ bălăciwne v. bale bălăciwşcă v. bălăc/ BĂLĂ/' bălă/2 v. bale bălă/că v. băl bălăiel v. băl bălăior v. băl BĂLĂLĂ/ bălălăială v. bălălă/ bălălă/t v. bălălă/ bălălău v. bălălă/ bălămălwţă v. balama bălăncăm v. balang bălănel v. băl bălăngă/ v. balang bălăngă/t v. balang bălăngăni v. balang bălăngăn/t v. balang bălăngănitor v. balang bălăngări v. balang bălăngăr/t v. balang bălănţa v. balansa bălănwţ v. băl bălăoacheş v. balaoacheş BĂLĂOANĂ bălăr/e v. bâl/e BĂLĂŞTIOAGĂ bălătenie v. bală1 BĂLĂTR UC bălăwc v. băl bălăur v. balur bălăuraş v. balaur bălăurel v. balaur bălăuroaică v. balaur bălbălău v. vâlvă BĂLB/SĂ bălboare v. bâlbor bălbor v. bâlbor bălbu/ v. bâlbâi bălciug v. belciwg băldăbeală v. băldăb/ BĂLDĂB / băldâr v. baldâr BĂLDOAIE băldovaie v. băldoaie bălega v. baligă bălegar v. baligă băleguţă v. baligă bălgar v. bulgar bălhac v. bulhac băliga [ar., mr.] v. baligă băliga v. baligă băligar1 v. baligă băligar2 v. baligă băligat v. baligă băligăra v. baligă băligâu v. baligă băligos v. baligă băligwţă v. baligă băliwţă v. balie bălmăjeală v. balmoş bălmăji v. balmoş bălmăjitor v. balmoş bălmăjitwră v. balmoş bălmăşi v. balmoş bălmătnxcă v. bălmătwcă -405- BĂLMĂTt/CĂ bălţi1 v. balt bălmoji v. balmoş bălţi2 v. baltă bălmoşi v. balmoş bălţitwră v. baiţ bălmugi v. balmoş băltoi v. baiţ băloi v. băl bălţi/ică v. baiţ bălos [ar., mr.] v. bale bălţwie v. baiţ bălos v. bale bălwc v. băl băloşa v. bale bălwică v. băl băloşel v. bale BALUR băloşi v. bale bălwră1 v. bălur bălsăma v. balsam bălwră2 v. bară2 bălsămi v. balsam bălwşă v. băl băltac v. baltă băli/şcă v. băl BĂIX4G1 bălwţ v. băl baltag2 v. baltag bălvan v. bulvan băltan v. baltă bămbac v. bumbac băltăcăială v. bâltac bănar v. ban1 băltăcel v. baltag BĂNAT băltăci v. baltă bănănaie v. bănănăi băltăgan v. băltag1 BĂNĂNĂ/ băltăgaş v. baltag bănănăială v. bănănăi băltăgel v. baltag bănănăit v. bănănăi BĂLŢĂ/ bănănou v. bănănăi băltărău v. baltă bănărie1 v. ban1 băltăreasca v. baltă BĂNĂR/E2 băltăreţ v. baltă bănărit v. ban1 băltărez v. baltă bănăta. v. pănăta băltărie v. baltă bănăţean v. ban2 băltau v. baltă bănăţeancă v. ban2 băltecea v. baltă bănăţel v. bănat băltecică v. baltă bănăţenesc v. ban2 bălti1 v. baltă bănăţeneşte v. ban2 BĂLTI2 BĂNCILf/TĂ bălt/că v. baltă bănculiţă v. bancă1 bălticea v. baltă băncuţă v. bancnotă bălticică v. baltă băncuţă1 v. bancă1 băltig v. baltă băncwţă2 v. bancă2 băltină v. baltă băndaur v. bondar băltz'ş v. baltă băndurică v. bandură1 bălt/ţă v. baltă băneasă v. ban2 băltoacă v. baltă băneasca v. ban2 băltoagă v. baltă bănesc1 v. ban1 băltoc v. baltă bănesc2 v. ban2 băltoi v. baltă băneşte v. ban1 băltos v. baltă bănet v. ban1 băltwcă v. baltă băni1 v. ban1 băltui v. baltă băni2 v. ban2 băltuială v. baltă BĂN/3 băltuit v. baltă bănică v. ban1 băltwţă v. baltă bănicel v. ban1 bălţa v. baiţ bănicer1 v. baniţă bălfat v. baiţ bănicer2 v. baniţă bălţăti/ră v. baiţ bănicioară v. baniţă bălţăţel v. baiţ bănicior v. baniţă -406- băn/e v. ban2 bănişor1 v. ban1 bănişor2 v. ban1 bănişor3 v. ban2 bănişor/e v. ban2 bănos v. ban1 BĂNUI bănuială v. bănuz bănuicios v. bănuz bănuielnic v. bănuz bănuitor v. bănuz bănwţ v. ban1 bănuţii v. ban1 bănuţele v. ban1 băracă v. bară2 BĂRAT1 bărat2 v. berat bărată v. baretă1 bărateş v. bărat1 bărat v. bărat1 bărăban v. bărăbar BĂRĂBAR bărăbăm v. bărăbar bărăbărz v. bărăbar bărăc/e v. bară2 bărăciz/ne v. bară2 BĂRĂGAN bărăita v. bărăta bărăngz v. barangă BĂRAN/ bărăştui v. bărătuz BĂRĂTA bărătăz v. bărăta BĂRĂTUI bărăţz v. bărăta bărăţz'e v. bărat1 bărâce v. bară2 bărbantă v. bărbwnc BĂRBAT bărbat [ar., mr.] v. bărbat bărbăcăne v. berbec bărbăcior v. bărbat bărbăcut v. berbec bărbălatiţă v. barbă bărbănac v. bobâmac bărbănoc v. brebenoc bărbăreasă v. bob1 bărbărze v. barbă bărbăsară v. barbă bărbătame [ar.] v. bărbat bărbăteaţă [ar.] v. bărbat bărbătes [mr.] v. bărbat bărbătesc v. bărbat bărbătescu [ar.] v. bărbat bărbăteşte v. bărbat bărbăteşti [mr.] v. bărbat bărbătzc [ar.] v. bărbat bărbătzc [mr.] v. bărbat bărbătzmi [mr.] v. bărbat bărbătloc [mr.] v. bărbat bărbătoaie v. bărbat bărbătoi v. bărbat bărbătos v. bărbat bărbătwş v. bărbat bărbătwţ v. bărbat bărbăţel v. bărbat bărbăţz'e v. bărbat bărbăţz'me v. bărbat bărbătoi v. bărbat bărbăţola [mr.] v. bărbat bărbăţoli [mr.] v. bărbat bărbâncioară v. bărbânţă bărbânoacă v. brebenoc bărbănoc v. brebenoc BĂRBANŢĂ bărbenog v. brebenoc bărbiariu v. barbă bărbzccă [mr.] v. barbă bărbze v. barbă bărbier v. barbă bărbier-başa v. barbă bărbiereală v. barbă bărbiereasă v. barbă bărbieresc v. barbă bărbiereşte v. barbă bărbier/ v. barbă bărbierze v. barbă bărbier/t v. barbă bărbier/ţă v. barbă bărbioară v. barbă bărbişoară v. barbă bărb/ţă v. barbă bărbiwţă v. barbă bărboaie v. barbă bărboană v. broboană bărboasă v. barbă bărboi v. barbă bărbos [ar., mr.] v. barbă bărbos v. barbă bărbul/tă v. barbă BARBUNC bărbura v. barbură bărburătwră v. barbur1 bărbwşă v. barbă bărbuşoară v. barbă BARBUTA [ar.] bărbwtă v. barbă BĂRC1 -407- bărc2 v. berc1 bărcar v. b/rcă barcă v. b/rcă bărcăr/e v. b/rcă bărcinar v. brace bărcwţă v. barcă bărdac v. bardac bărdacă v. bardac bărdaş v. bardă bărdăcel v. bardac bărdăcwţ v. bardac bărdăcwţă v. bardac bărdăhăni v. burdwf1 bărdăş/ v. bardă bărdăş/e v. bardă bărdăş/t v. bardă bărdicioară v. bardă bărd/e v. bardă bărd/ţă v. bardă bărdoi v. bardă bărduhănos v. burdwf1 bărdu/ v. bardă bărduială v. bardă bărdu/t v. bardă BĂREAG bărg'el'u [ar.] v. barbă bărg'ie [ar.] v. barbă bărica v. bur/c BĂRNACI bămăcwţ v. bămaci bărnăuz v. bâz1 bămwţ v. bămaci BĂRTAC bărţxre [ar] v. brace bărzăwn v. bâz1 bărzăune v. bâz1 bărzoi v. barz bărzoniu v. barz băsadă v. beseadă băsăd/ v. beseadă băsăduz v. beseadă BĂSiU băsâioc v. busuioc băscărcăra v. crac băscu/ v. bâcs/ băsearcă [ar.] v. biserică băsearecă v. biserică băsearică [ar., mr.] v. biserică băstrică v. biserică băsmălwţă v. basma băsmu/ v. basm băsnar v. basm băsnaş v. basm băsn/ v. basm băsnitor v. basm băsnux v. basm băsnuitor v. basm băşare [ar.] v. băşeare [ar.] başca v. başca başcă v. başca băşcăl/ v. başca BĂŞCĂL/E băşcălios v. băşcăl/e băşcălu/ v. başca băşcăneaţă v. başcaneţ băşcăş/ v. başca BĂŞCAU băşcu/ v. başca BĂŞEARE [ar.] B AŞI băşica v. băş/că băşicat v. băş/că BĂŞ/CĂ băşicătwră v. băş/că băşicăţel v. băş/că băşicoasă v. băş/că băşicos v. băş/că băşicwţă v. băş/că băş/nă v. başi băşin/că v. başi băşin/ţă v. başi băşinos v. başi băşinwţă v. başi băşoş/e v. başi băştinaş v. baştină bătaci v. bate1 bătaie v. bate1 bătal’ă [mr.] v. bate1 bătal’e [ar.] v. bate1 BĂTĂCC/I bătăcwie v. bătăcwi bătăiaş v. bate1 bătăios v. bate1 bătă/t v. bate1 bătăzţă v. bate1 bătăiwş v. bate1 bătăiuţă v. bate1 bătălan v. bate1 bătălăia v. bate1 bătălău1 v. batal1 bătălău2 v. bate1 BĂTĂL/E bătălou v. batal1 bătăr/e1 v. bătăl/e bătăne2 v. bater/e bătătarnic v. bate1 bătătarnică v. bate1 bătătarniţă v. bate1 -408- bătătoare v. bote1 bătător1 v. bote1 bătător2 v. bate1 bătători v. bate1 bătătorit v. bate1 bătătomiţă v. bate1 bătătura v. bate1 bătătură [ar.] v. bate1 bătătwră v. bate1 bătături v. bate1 bătăwş v. bate1 bătârn v. bătrân băteală v. bate1 băteare [ar., mr.l v. bate1 bătelişte v. bate băticaş v. bâtă2 bătijuni [mr.] v. boteza bătizari [mr.] v. boteza bătizător [mr.] v. boteza bătloagă v. butlagă BĂTLOG bătoci v. bate1 bătog/ v. bate1 bătrăşi v. braţ bătrâior v. bătrân BĂTRÂN bătrânatic v. bătrân bătrânea v. bătrân bătrâneaţă v. bătrân bătrânel v. bătrân bătrânesc v. bătrân bătrâneşte v. bătrân bătrânet v. bătrân bătrâneţ v. bătrân bătrâneţe v. bătrân bătrân/ v. bătrân bătrân/că v. bătrân bătrânicios v. bătrân bătrân/e v. bătrân bătrân/me v. bătrân bătrânior v. bătrân bătrân/ş v. bătrân bătrânitor v. bătrân bătrânwţ v. bătrân bătreag v. bedreag bătrunut v. bătrân BĂT UCÂ bătucel v. bate1 bătuc/ v. bate1 bătucitwră v. bate1 BĂT UŞ bătuşei (pl.) v. bătwş bătwt v. bate1 bătwta v. bate1 BĂŢ bâţă v. bade bătăganie v. bâzdâganie BÂŢ/C băţigaş v. băţ băţişor v. băţ bătos v. băţ băţuleţ v. băţ băwbil v. bea1 baucă v. beucă BĂUNA băunat v. băuna băuni v. băuna băut v. bea1 băutor v. bea1 băutwră v. bea1 băuturică v. bea1 băută v. beuţă băzoră v. bezer băzăr v. bezer băzări v. bezer băzdadea v. bei băzdăgau v. bâzdoacă băzdăra v. bâzdară băznos v. beznă BÂC1 BÂC2 bâc3 v. bât1 BACA bâcă v. bât1 bâcâi v. bâca BACNIŢĂ bâcsai v. bâcsi BÂCS / bâdâdăi v. bădădăi BAHĂ BÂHU bâhlitwră v. bâhli bâhliţă1 v. bahnă bâhliţă2 v. bahniţă1 BÂHN/ bâhtiseală v. bâhtis/ BÂHTISI bâhtisitor v. bâhtis/ BAIA BAIE BÂIGU/ bâiguială v. bâigu/ bâigu/t v. bâigu/ bâiguitor v. bâigu/ bâiguitwră v. bâigu/ BAJA bâjă v. bâja băjbac v. bâjbâi -409- BiJBĂ BÂJBÂ/ bâjbâială v. bâjbâi bâjbâit v. bâjbâi bâjbâitor v. bâjbâi bâjbâitwră v. bâjbâi bală v. bâlie bâlbără v. vâlvă1 bâlbătaie v. vâlvă1 bâlbâu v. bâlbâi BÂLBÂ/ bâlbâială v. bâlbâi bâlbâit v. bâlbâi bâlbâitor v. bâlbâi bâlbâitwră v. bâlbâi bâlboacă v. bulbuca bâlboare v. vâlvă1 BÂLBOR BÂLC BÂLCĂ bâlcean v. bâlci BÂLCI bâlcos v. bâlc BÂLDÂBAC bâldie v. beldie bâldir v. baldâr bâlfeu v. bulfeu1 BÂLGU/ bâlhoacă v. bulhac BÂL/E bâlie v. bâlie bâltăbâc v. bâldâbâc BÂLTiC bâltâcâi v. bâltâc bâltâcâială v. bâltâc bâlvan v. bulvan BÂN bânăi v. bân bândaon v. bâz1 băndar v. bondar bândăoi v. bâz1 bândoacă v. bândoc BÂNDOC bândoră v. bandură1 bângoi v. bondar bânşag v. bântui bântătui v. bintătui BÂNTU/ bântuială v. bântui bântuit v. bântui bântuitor v. bântui bânţan v. bâţ1 bânzar v. bâz1 bânzăi v. bâz1 bânzoi v. bâz1 BÂR bârâca v. buric bârâi v. bâr bârâiec v. bâr bârbeci [ir.] v. berbec bârbolnic v. bobovnic BÂRC bârcabâr v. bircă BiRCĂ1 barcă2 v. bircă bârcâi v. zbârcâi BÂRCOACE bârdac v. bardac bârdan v. burdwf1 bârdăhan v. burdwf1 bârdănos v. burdwf1 BÂRDAU bârdăwn v. bâz1 bârdâhaie (pl.) v. burdwf1 bârdâhănos v. burdwf1 bârdizan v. burdwf1 bârea v. bâr bâreag v. băreag bârfaş v. bârfi bârfa v. bârfi bârfeală v. bârfi bârfelnic v. bârfi BÂRF/ bârfit v. bârfi bârfitor v. bârfi bârfitwră v. bârfi bârgeică v. bârzeică bârglă v. brâglă BÂRGLOAZA bârgui v. bâigui bârhaie (pl.) v. borhan bărjeică v. bârzeică bârlaboi v. barabwlă bârlă v. brâglă BÂRLĂDEAN bârlădeanca v. bârlădean bârlădeancă v. bârlădean bârliga v. îmbârliga bârloc v. bârlog BÂRLOG bârnaş v. brâu BiRNĂ1 bârnă2 v. bură1 bâmeaţă v. brâu bârneţ v. brâu bârniţă v. bwră1 bârnu [ar.] v. brâu bâmui v. bârnă1 -410- bâmuitwră v. bârnă1 băţ1 v. băţ bâmută v. bârnă1 bata v. bâţ1 bârrea v. bâr bâţan v. bât1 BÂRSAN bâţâi v. bâţ1 bârsană v. bârsan bâţâială v. bâţ1 bârsancă v. bârsan bâţâit v. bâţ1 BARSĂ bâţâitoare v. bâţ1 bârsănea v. bârsan bâţâi tor v. bâţ1 bârsănel v. bârsan bâţâi tară v. bâţ1 bârsănesc v. bârsan bâţiitoafe v. bâţ1 bârsănzcă v. bârsan baucă v. beucă bărt v. bâr bâvaş v. bâhă bortă v. bwrtă bâvă v. bâhă bărtvă v. bârfz BÂZ1 bărţă1 v. bârsă bâz2 v. bâz1 bârţă2 v. borţ bâzalnic v. bâz1 bârzac v. bâz1 bâză v. bâz1 bârzăun v. bâz1 bâzălâu v. bâz1 bârzăune v. bâz1 băzărău v. bezer bârzâi v. bâz1 bâzâu v. bârzoi1 BÂRZEICĂ bazai v. bâz1 BÂRZOC bâzâială v. bâz1 BÂRZOI1 bâzâz't v. bâz1 BÂRZOI2 bâzâitoare v. bâz1 bârzoz3 v. bârzoi1 bâzâitor v. bâz1 bârzoia v. bârzoi1 bâzâitwră v. bâz1 bârzoi ea v. bârzoi1 BÂZDARĂ bâscaie v. başchie BÂZDĂ/ băschi v. bâşti bâzdărz v. bâzdară BĂŞTI BÂZDÂC bâştz v. bâşti bâzdâcăz v. bâzdoacă BAT1 bâzdâcos v. bâzdâc bât2 v. bâtă2 BÂZDÂGANIE bâtă1 v. bât1 bâzdâgâu v. bâzdoacă BATĂ2 bâzdâr v. bâzdară BATCĂ BÂZDOACĂ bâtcz/ţă v. bâtcă băzdoagă v. bâzdoacă bâtea v. bâtă2 băzdoc v. bâzdâc bâtz v. bâtă2 bâzdocaş v. bâzdoacă bâtzc v. bât1 bâzdura v. bâzdară bâtz'că1 v. bât1 bâzgar v. bâz1 bâtz că2 v. bâtă2 băzgăia v. bâzdăz bâticea v. bâtă2 bâzgăwn v. bâz1 bâticel v. bâtă2 bâzgoz v. bâzdăz bâticwţă v. bâtă2 bâzgoia v. bâzdăz bâtlagă v. butlagă băzic v. bâzdâc BÂTLAN bâznă v. beznă bâtlancă v. bâtlan bâzoi' v. bârzoi1 bâtlănaş v. bâtlan bâzoi2 v. bâz1 bâtlănos v. bâtlan bâzoi3 v. bâz1 bătlean v. bâtlan bdenie v. denie bâtut v. bâtă2 bdenuz v. denie bâtwtă v. bâtă2 bel v. behehe BÂŢ1 be2 v. bei -411- BEA1 bea1 [ar., mr., ir.] v. bea1 bea2 v. băl bea2 v. behehe BEABE beaheahea v. behehe BEANC beancă v. beanc beantă v. bandă2 beare [ar.] v. bea1 beartă v. bartă BEAT1 BEAT2 beată [mr.] v. bată1 beată v. bată1 beat/fic v. beatitudine beatifica v. beatitudine BEATITUDINE beatnic v. beat2 BEBE1 BEBE2 bebelwş v. bebe1 bebi v. bebe1 BEC1 BEC2 BECAR becaţ v. becaţă BECAŢĂ becaţină v. becaţă becă v. behehe becăcă v. behehe becăcăi v. behehe BECC/U bece v. beci2 BECEAN becelui v. biciului BECER becerie v. becer becesnic v. becisnic beceşnic v. becisnic BECHER1 becher2 v. bicher becheraş1 v. becher1 becheraş2 v. bicher becher/e v. becher1 becheroniu v. becher1 BECHEŞ bechet v. pichet bechetui v. banchet1 BECHI BECH/E bechită v. bată1 BECI1 BECI2 beci2 [ar.] v. beci2 beciar v. becer BEC/SNIC becisniceşte v. becisnic becisnici v. becisnic becisnicie v. becisnic becişnic v. becisnic becişniceşte v. becisnic bectemiz v. bectimis BECTIM/S bedamic v. bedă bedamiţă v. bedă bedaş v. bedă BEDĂ BEDEARCĂ BEDEN bederniţă v. nabedemiţă BEDREAG bedui v. bedă BEDU/N beee v. behehe beehe v. behehe beei v. behehe Beelzebwl v. Belzebwt Beelzebut v. Belzebwt BEETHOVENIAN befstec v. biftec 6eg v. bei beglerbeg v. bei beglerbei v. bei beglicgiu v. bei begligiu v. bei begliţă v. behliţă BEGONIE 6egsi v. bâcsi BEHAVIOR/SM behăi v. behehe behăit v. behehe behăitor v. behehe behăitwră v. behehe behee v. behehe behehăi v. behehe BEHEHE behehea v. behehe behlerbei v. bei behlit v. behliţă BEHLIŢĂ BEI beicache v. bei beichetui v. banchet1 beilâc v. bei beilei v. bei beilerbei v. bei beii ic v. bei -412- beilicczu v. bei beimw v. bei beizadea v. bei beizadesc v. bei beizădea v. bei beizdadea v. bei beizdedea v. bei beizedea v. bei BEJ bejanie v. băjenie BEJARCĂ bejănar v. băjenie bejănăn v. băjenie bejănăne v. băjenie bejănărit v. băjenie bejăm v. băjenie bejenar v. băjenie bejenie v. băjenie 6e/ v. băl BELACOASĂ BELADONĂ belalâu v. belea1 belalzu v. belea1 belarus v. bieloras BELĂ belbinoc v. brebenoc BELB7ŢĂ 6e/c v.'melc belcanto v. canto BELCĂ BELCEU BELCH/ŢĂ BELCI BELCI (/G belciugat v. belciz/g BELDAR beldete v. beldie BELDIE beldioară v. beldie beldios v. beldie BELDITĂ BELEA1 belea2 v. băl BELEAG beleajă v. beleujz bele-arte v. artă BELEAZNĂ BELEC belecoasă v. belacoasă belei v. băl BELEJ belelâu v. belea1 beleleu v. belea1 BELEMN/T BELENGHER BELETR/STIC beletristică v. beletristic belewc v. beleujz beleujat v. beleujz beleujgă v. belewşcă BELEUJ/ BELE f/ŞCĂ belewz v. beleujz belezâc v. belezzc BELEZ/C BELFER bel/ou v. bulfeu1 BELGH/R BELGI BELGIAN belhxtă v. belchztă BEL/ beliczsm v. belicos beliczst v. belicos belieiu v. bei belicoasă v. belacoasă BELICOS belze v. băl belzgă v. belz BELIGERANT beligeranţă v. beligerant beligioaică v. belea1 beligzţă v. belea1 beligzu v. belea1 BELINOGRAF belinogramă v. belinograf BEL/Ş belzt1 v. belz belzt2 v. belz BEL/TĂ belitor v. belz belitwră v. belz belzţă v. băl BELNĂ BELOTĂ BELŞ7TĂ BELŞC/G belşugos v. belşwg beltea v. peltea BELVEDERE Belzebul v. Belzebwt BELZEBOT BEMBERG BEMOL bemoliza v. bemol bena v. bina BENĂ benchet v. banchet1 -413- benchetui v. banchet1 benchetuială v. banchet1 benchetuit v. banchet1 benchi v. benghi benchişor v. benghi BEND£L BENDERL/U bendită v. bandă2 BEND/X BENEDICT/N BENEDICŢIt/NE benefic v. beneficiu beneficia v. beneficiu beneficial v. beneficiu beneficiar v. beneficiu BENEF/CIU benefitium v. beneficiu BENEVOL B£NGA BENGAL bengalez v. bengal BENGAL/ BENGAL/NĂ BENGHI BENGHI t/ŞĂ bengi/ţ v. benga BEN/C BEN/GN benignitate v. benign BENIN£Z beniş v. biniş benişel v. biniş BENJAM/N BENOAR BENT bentiţă v. bandă2 bentlită v. bandă2 bentonic v. bentos BENTON/T bentonită v. bentonit B£NTOS BENZEDR/NĂ benzen v. benzină benzenic v. benzină BENZ/NĂ benzipiren v. benzină benzoat v. benzină benzoe v. benzină benzoic v. benzină benzolism v. benzină benzonaftol v. benzină benzopirină v. benzină benzopurpurină v. pwrpură BEOŢL4N BERACEA berar v. bere1 BERAT beratliu v. berat berăgată v. beregată berăreasă v. bere1 berărie v. bere1 berărită v. bere1 BERBAN BERBANT berbantăresc v. berbant berbantlâc v. berbant berbantlicesc v. berbant berbăntărie v. berbant berbăntlic v. berbant berbănţie v. berbant berbărătură v. barbur1 BERBAU BERB£C berbecar1 v. berbec berbecar2 v. berbec berbecat v. berbec berbecărie1 v. berbec berbecărie2 v. berbec berbece [ir.] v. berbec berbece v. berbec berbecel1 v. berbec berbecel2 v. berbec berbecesc v. berbec berbeceşte v. berbec berbeci1 v. berbec berbeci2 v. berbec berbecică v. berbec berbecwţ1 v. berbec berbecwţ2 v. berbec berbecwţă v. berbec BERBELAC BERBELEAC berbeleaca (de-a ~) v. berbeleac berbelic v. berbelâc berbene v. breabăn berbeniţă v. bărbânţă berbenog v. brebenoc BERBER berber-başa v. baş2 berbeteag v. beteag berbină v. verbină berbincă v. verbină berbincioară v. bărbânţă berbinţă v. bărbânţă berbunc v. bărbwnc berbwncă v. bărbwnc berbunţă v. bărbwnc BERC1, -414- BERC2 BERNEV£CI (pl.) BERC3 bernevici v. berneveci berc4 v. bărc1 bernivici v. berneveci bercar v. berc1 BERSALLER bercă v. b/rcă B£RTĂ BERCEUSE bertel/e v. bată1 berch/nă v. bartă bert/tă v. bartă berchită v. beldită BERZ BERCI BERZELIU bercită v. bată1 besacştea v. besactea bercwş v. berc2 BESACTE4 bercwţ v. berc1 besăctelwţă v. besactea berdedeu v. brighidău besădm v. beseadă berdu i v. bardă BjESCHIE BZsRE1 bescisnicie v. bec/snic bere2 v. bea1 BESEADĂ bereacea v. beracea besearecă v. biserică berean v. bea1 besearică v. biserică bere a/ v. berat besectea v. besactea BERECHCT besţrica [ir.] v. biserică BEREGATĂ beserică v. biserică BEREGĂN^ besrebărnic v. bezsrebămic beregăş/ v. beregată BESSI beregătu/ v. beregată bestahtea v. besactea berejnic v. bereznic bestial v. bestie1 beret v. beretă bestialitate v. bestie1 befLetă bestiar v. bestie1 berezâc v. belez/c BESTIE1 BER£ZNIC bestie2 v. beschie berg v. berc2 B£ST-S£LLER bergamot v. pergamwt beş v. băş/ bergamut v. pergamwt beşactea v. besactea bergeră v. beijeră beşchie v. beschie berghedm v. brighidău Z?e^i v. băş/ bergheli v. dârvar beşica v. băş/că BERI-B£RI beşxcă v. băş/că BERICHIŢ£L beşicătură v. băş/că berigată v. beregată beşicoasă v. băş/că BER/L beşicos v. băş/că ber/liu v. ber/1 beşicuţă v. băş/că benllus v. ber/1 beş'mă v. băş/ BERJZTRĂ beşimcă v. băş/ berlant v. briliant1 ^e^ire [ar.] v. băş/ berleant v. briliant1 beşleagă v. beşl/u 6er/ic v. birl/c beşlegăr/t v. beşl/u BERL/NĂ beşlegeşte v. beşl/u 6e/7L? v. bel/ş beşleg/e v. beşl/u B£RMĂ beşli-aga v. beşl/u BERN ARD/N1 BEŞL/C BERN ARD/N2 BEŞL/U bemard/nă v. bemard/n1 beşniţă v. băş/ bernavici v. berneveci beşoandră v. băş/ B£RNĂ beşteleală v. beştel/ bemăvicaşi v. berneveci BEŞTEL/ -415- bţt [mr.] v. beat1 beţivlar v. beat1 BETA beţi vier v. beat1 betatron v. beta beţi voi v. beat1 betar [ir.] v. bătrân B£TJCĂ BETCĂ beunţă v. beuţă bete v. bată1 beutură v. bea1 6e/ea v. beteală bquture [ir.] v. bea1 BETEAG BEUŢĂ beteahnă v. meteahnă beuţă v. beuţă BETEALĂ beuţie v. beuţă betegeală v. beteag bevşug v. belşwg beteg/ v. beteag BEZ beteg/e v. beteag bezaconic v. bazaconie betegos v. beteag bezaconie v. bazaconie beteică v. bată1 bezaconu/ v. bazaconie betejală v. beteag bezădea v. bei beteji v. beteag BEZBOJNIC betejie v. beteag bezcisnec v. bec/snic betej/me v. beteag bezdadea v. bei betejitwră v. beteag bezdnă v. beznă betejwne v. beteag beze v. bezea BETEL BEZEA beteleică v. bată1 bezedea v. bei beteleucă v. bată1 bezedesc v. bei betel/e v. bată1 BEZER beîerdisi v. bitirmea bezerâu v. bezer betermea v. bitirmea bezereu v. bezer beteşig v. beteag BEZGL4SIE beteşwg v. beteag bez/r v. bizirea betişoară v. bată1 BEZMĂN bet/ţă v. bată1 bezmănar v. bezmăn BETNIC bezmănu/ v. bezmăn BETON bezmăt v. bezmăn betona v. beton bezmătar v. bezmăn BETONICĂ bezmea v. basma betonie v. betonică bezmen v. bezmăn betonier v. beton bezmet v. bezmăn betonieră v. beton bezmetec v. bezmetic beton/st v. beton bezmetec/e v. bezmetic BETULACEE BEZMETIC beţcă v. betcă bezmetic/ v. bezmetic beţ/c v. beat1 BEZNĂ beţie v. beat1 beznic v. beznă beţigaş v. băţ beznie v. beznă beţişor v. băţ BEZPOP OVĂŢ beţiţ v. beat1 bezrebârnic v. bezsrebâmic beţiu v. beat1 bezsreb/rnic beţiv v. beat1 BI¬ beţivan v. beat1 BI^ beţivar v. beat1 biac/d v. acid beţivănăr/e v. beat1 BIADE4 beţiveşte v. beat1 bianual v. an1 beţiv/ v. beat1 biarticulat v. art/col beţivlan v. beat1 BIATLON -416- biatlon/st v. biatlon biatlon/stă v. biatlon biatomic v. atom BL4Z BIB^N bibazic v. bază B/BĂ BIBELOU B/BER biberet v. b/ber BIBERON BIB/1 B/BI2 BIB/C1 bibic2 v. bibi1 BIB/C3 bib/că1 v. bibi1 bib/că2 v. bicaş BIB/L bibil/c v. bibil/că BIBIL/CĂ bibiloaică v. bibil/că bibiloi v. bibil/că bib/ţă v. bibil/că b/blic v. b/blie biblicesc v. b/blie B/BLIE BIBllO- bibliobus v. bibliobwz BIBLIOBUZ BIBLIOFAG BIBLIOF/L bibliofil/e v. bibliof/1 bibliofil/stic v. bibliof/1 bibliof/lm v. film BIBLIOFOB bibliofob/e v. bibliofob bibliograf v. bibliograf/e bibliografic v. bibliograf/e BIBLIOGRAF/E bibliolog v. bibliolog/e bibliologic v. bibliolog/e BIBLIOLOG/E BIBLIOMAN biblioman/e v. biblioman biblioraft v. raft bibliotecar v. bibliotecă bibliotecară v. bibliotecă BIBLIOTECĂ bibliotecă v. bibliotecă biblioteconomie v. bibliotecă bibliotecwţă v. bibliotecă bibliotehnică v. tehnică biblioticar v. bibliotecă bibliotică v. bibliotecă bibol v. b/vol biboliţă v. b/vol BIC bicameral v. cameră bicarbonat v. carbon bicarbwră v. carbon bicarpelar v. carpelă BIG4Ş bicaţ v. becaţă bicaz v. bicaş b/că1 v. bicaş b/că2 v. bic bicăjel v. bicaş bicăşea v. bicaş bicăşel v. bicaş BICEFAL bicentenar v. cent B/CEPS biceps v. b/ceps BICHER bicherai v. bicher bicheraş v. bicher bicheresc v. bicher bichereşte v. bicher bicher/ v. bicher bicher/e v. bicher bicher/t v. bicher BICHI BICHIR/ bichir/nă v. bichirz bichis v. dich/s BICI B/CICAŞ BICICLETĂ bic/clic v. c/clu bicicl/st v. bicicletă biciclzstă v. bicicletă bic/clu v. bicicletă bicilui v. biciulu/ bicioică v. picioică bicisnic v. bec/snic bicişor v. bici biciu/ v. bici biciuială v. bici biciu/t v. bici biciuitor v. bici biciuia v. biciulu/ biciul/ v. biciulu/ BICIULU/ biciwşcă v. bici biciuşcwţă v. bici biciuşor v. bici biciwtcă v. bici -417- bicitzţ v. bici biclorwră v. clor bicolor v. culoare biconcav v. concav biconvex v. convex bicord v. coardă bicordatwră v. coardă bicorn v. corn bicromat v. crom bicuspid v. cuspidă bida v. bedă bidă v. bedă BID£U' bideu2 v. bedă bidz v. bedă bidibiu v. bidiv/u bididel v. bidiv/u bididiu v. bidiviu bidiganie v. bâzdâganie bidihanie v. bâzdâganie bidinar v. bidinea bidinăreasă v. bidinea BIDINEA bidinelwtă v. bidinea BIDIR/ BIDIV/U BIDON bidonvil v. bidon bidreptwnghi v. unghi BIE bied v. biet biedă v. bedă BIEF BIELA bieletă v. bielă BIELORt/S BIENAL bieniu v. bienal bicrt v. birt BIET bietwc v. biet bietuleţ v. biet bietulită v. biet BIFA ’ bifazat v. fază bifazic v. fază BIF/D BIFILAR biflor v. fior bifocal v. focal bifoliat v. folie1 BIFORĂ B/FTEC biftec v. bifitec BIFURCA bifurcaţie v. bifurca bifurcatiune v. bifurca BIG BANG BIGAM bigamie v. bigam bigamie v. bigam B/GĂ1 bigă2 v. bic BIGHIL UŞA bighiroancă v. bigwră B/GI-B/GI BIGOS / BIGOT bigoterie v. bigot bigotism v. bigot BIGUD/U BIGÎ/RĂ bihindisi v. bindisi bihol v. bivol biholiţă v. bivol BIHORE4N bihoreancă v. bihorean bihorel v. bihorean bihul v. bivol BIHt/NCĂ B/I bijpri [mr.] v. bea1 biitor [mr.] v. bea1 biitură [mr.] v. bea1 biiutură [mr.] v. bea1 B/JI1 biji2 v. biji1 bijoagă v. ghiwj bijog v. ghiwj BIJOI BIJUTER7E bijutier v. bijuterie BIK/NI BIL bilabial v. labie bilabiat v. labie bilacoasă v. belacoasă bilanciariu v. bilanţ BIL4NŢ bilanţier v. bilanţ bilateral v. lateral bilateralism v. lateral B/LĂ' B/LĂ2 B/LĂ3 bilbinoc v. brebenoc BILDUNGSROMAN bildungsroman v. bildungsroman -418- bildungsromanesc v. bildungsroman bileală v. bilz BILET BILETĂ bileţel v. bilet BIL/ biliar v. bzlă1 BILL4RD biliargzu v. biliard BILICE4NĂ BIL/NGV bilingv/sm v. bilzngv BILION bilios v. bzlă1 bilioz v. bzlă1 bilirubz'nă v. bzlă1 bilzt v. bilz bilitoare1 v. bil/ bilitoare2 v. bilz bilitor v. bilz bzliţă v. bzlă3 biliverdznă v. bzlă1 bilobat v. lob bilocular v. locwl BILON bilşyg v. belşwg bilşuga v. belşwg bilunar v. lwnă BIM4N bzmba v. bam bim-bam v. bam B/MBAŞĂ bimensual v.. mensual bimestre v. bimestru bimestrial v. bimestru BIMESTRU bimetal v. metal bimetalic v. metal bimetalzsm v. metal bimetalzst v. metal bimilenar v. metal bimileniu v. mileniu bimolecular v. molecwlă bimotor v. motor bxmpaşă v. bzmbaşă BIN^ bina-eminz v. bina binagzu v. bina BIR4R binaritate v. binar B/N Ă BIND B/NDER BINDIS/ B/NE bine [ar., mr., ir.] v. bzne bine a/â v. bzne BINEC binecredincios v. crede binectaş v. binec binecuvânta v. cuvânt binecuvântare v. cuvânt bineface v. face binefacere v. face binefaptă v. face binefăcător v. face binegrăi v. grăz bineînţeles v. înţelege bineînvoz v. voie binele (de-a ~) v. bzne binele (de-a ~) [ar.] v. bzne binelea (de-a ~) [ar.] v. bzne bznelea (de-a ~) v. bzne binemerita v. merit binemeritat v. merit bineplăcea v. plăcea binesufleta v. sufla bineşor v. bzne bineţ v. bzne bineţe (pl.) v. bzne binez/ră v. ura binevenzt v. venz binevestz v. veste binevestuz v. veste binevoz v. voie binevoz'nţă v. voie binevoitor v. voie binevrea v. vrea BINIG/U BIN/Ş binişel v. binzş binişlzu v. binzş binişor v. bzne binocla v. binoclu BINOCLU binocular v. binoclu BINOM BINOMFL4TE binomiu v. binom B/NT Ă BINTĂTU/ bintătuială v. bintătuz BIO- bioacumulare v. cwmul bioacz/stic v. acwstic bioacwstică v. acwstic bioamplificator v. amplu -419- bioastronawtic v. astronaut bioastronawtică v. astronawt biobibliografie v. bibliograf/e biocatalizator v. cataliză biocenotic v. biocenoză BIOCENOZĂ biochimic v. chimie biochimie v. chimie biochimist v. chimie biocibemetic v. cibernetic biocinetic v. cinetic bioclimatic v. climă bioclimatolog v. climă bioclimatologie v. climă biocombustibil v. combwstie biocompatibil v. compatibil biocomplex v. complex bioconştiinţă v. conştient biocrom v. crom biocurent v. curent biodegradabil v. degrada biodetector v. detecta biodeteriorare v. deteriora biodinamic v. dinamic bioelectric v. electric bioelectricitate v. electric bioelement v. element bioenergetic v. energie bioenergie v. energie biofiltru v. filtru biofizic v. fizic biofizician v. fizic biofoton v. foton biogaz v. gaz BIOG£N biogenerator v. genera biogenetic v. biogen biogeneză v. biogen biogeochz'mic v. chimie biogeochimie v. chimie biogeograf v. geografie biogeografic v. geografie biogeografie v. geografie biograf v. biografie biografic v. biografie BIOGRAF/E biografie v. biografie bioinginer v. inginer bioinginerie v. inginer biol v. bivol bioliţă v. bivol biolog v. biologie biologic v. biologie BIOLOG/E biologism v. biologie biologist v. biologie biologizant v. biologie biolţă v. bivol bioluminiscent v. lumină bioluminiscenţă v. lumină biomasă v. masă biomatematic v. matematic biomatematician v. matematic biomecanică v. mecanic biomedical v. medic biomedicină v. medic biometan v. metan biometeorolog v. meteorologie biometeorologic v. meteorologie biometeorologie v. meteorologie BIOMETR/E bionic v. bionică BIONICĂ bionist v. bionică bionistă v. bionică bioplasmă v. plasmă biopolitică v. politic biopotenţial v. potenţă biopsie v. biopsie BIOPS/E bioritm v. ritm bioritmogramă v. ritm bioritmologie v. ritm bios v. biu biosatelit v. satelit biosferă v. sferă biosime v. biu biosinteză v. sinteză biosistem v. sistem biosociologic v. social biosociologie v. social biospeolog v. speologie biospeologic v. speologie biospeologie v. speologie biostatistic v. statistic BIOSTAZ/E biostimula v. stimula biostimulator v. stimula biostimulatoriu v. stimula biostimulent v. stimula BIOT biotehnic v. tehnic biotelemetric v. telemetru biotelemetrie v. telemetru bioterapie v. terapie BIOTIC biotină v. biotic biotip v. tip1 -420- biotipologie v. tip1 BIOT/T BIOTOP bioxid v. oxid bipartid v. part/d bipartit v. parte bipartiţi e v. parte bipătrat v. patru BIP£D bipenat v. pană biplan v. plan bipolar v. pol1 bipolaritate v. pol1 BIR birac v. birău birar v. bir birăias v. birău birăie v. birău birăie2 v. birau birăiţă v. birău birăoaie v. birău birărie v. bir BIRAU birbant v. berbant birbeacă [ar.] v. berbec birbeaţe [ar.] v. berbec birbec [ar., mr.] v. berbec birbşţi [mr.] v. berbec birbicar [ar., mr.] v. berbec birbicoc [mr.] v. berbec birbicwş [ar.] v. berbec B/RCĂ bircuş v. berc2 bireactor v. reacţie birefringent v. refringent birefringenţă v. refringent BIR£MĂ ’ bireşar v. biriş birghidău v. brighidău B/RIŞ birişesc v. biriş biijar v. b/rjă B/RJĂ biijăresc v. birjă biijăreşte v. birjă biijărie v. birjă birle (pl.) v. brăglă birliant v. briliant1 BIRL/C birlicel v. birlic BIRMAN birnevigi v. berneveci bimic v. bir birniveci v. berneveci birocrat v. birau birocratic v. birau birocratism v. birou birocratiza v. birau birocraţie v. birou biros v. bisor BIROU birşag v. bir birşăgălui v. bir birşăglux v. bir birşigui v. bir birşlugui v. bir birşug v. belşwg birşugui v. bir BIRT birtar v. birt birtaş v. birt birtăşiţă v. birt birtăşoaică v. birt BIRUI biruinţă v. birui biruit v. birui biruită v. birui biruitor v. birui birwşcă v. bir BIS bisa v. bis bisactea v. besactea bisăptămânal v. săptămână bischigiu v. beschie biscot v. pişcot BISCU/T bisearcă [ar.] v. biserică bisearică [ar., mr.] v. biserică BIS£CT bisectoare v. sector bisector v. sector bisectriţă v. sector bisecular v. secol bisercă v. biserică bisercută v. biserică biserica v. biserică bisericaş v. biserică BISERICĂ bisericesc v. biserică bisericeşte v. biserică bisericos [mr.] v. biserică bi seri cos v. biserică bisericwce v. biserică bisericwţă v. biserică bisoxt v. bisect bisextil v. bisect bisexual v. sex — 421 - bisexualitate v. sex bisexuat v. sex bisilab v. silabă bisilabic v. silabă bisimetric v. simetrie bisioc v. busuioc BISM UT b'ismut v. bismwt bismut/'nă v. bismwt bisoccă [mr.] v. băş/că BISOR B/STRIŢ BISTRIŢE4N bistriţeancă v. bistriţean bistro v. bistrou BISTROU BISTUR/U BIS ULC bisulcat v. biswlc bisulfat v. sulf bisulf/'t v. sulf bisulfwră v. sulf bişactea v. besactea bişag v. belşwg bişăcteluţă v. besactea bişănos [mr.] v. băşi bişătwră [mr.] v. băşz bişcot v. pişcot bişicare [ar.] v. băş/că bişică [ar.] v. băş/'că bişich/ccă [mr.] v. băşzcă bişicos [mr.] v. băşzcă bişinare [ar.] v. băşz bişmă [ar.] v. băşz bişinătoare [ar.] v. băşz bişinos [ar.] v. băşz bişniţar v. b/'şnită B/ŞNIŢĂ bişocă [mr.] v. băş/că bişonă [mr.] v. băşz bişori [mr.] v. băşz BIŞT^R bişug v. belşwg BIT bitan v. bitang BFL4NG bitărneaţă [mr.] v. bătrân bitărnesc [mr.] v. bătrân bitămşşti [mr.] v. bătrân bitărnşţă [mr.] v. bătrân bitămicac [mr.] v. bătrân bitărnicos [mr.] v. bătrân bitărmmi [mr.] v. bătrân bitârnu [ar.] v. bătrân biteag v. beteag B/TER bitic v. bât1 B/TIE bitirdis/ v. bitirmea BITIRMEA bitong v. bitang bitorn [mr.] v. bătrân BITOM bitum v. bitwm bituma v. bitwm bitumaj v. bitwm bitumen v. bitwm bituminizare v. bitwm bituminos v. bitwm BIT UŞA bitwşcă v. bitwşă biţ v. vită2 biţat v. viţă2 bită v. bade bitos v. vită2 BIU biulucbaş v. bulwc biulucbaşă v. bulwc biunivoc v. univoc BIURCTĂ biuro v. birou biurocrat v. birou biurocratic v. birou biurou v. birou biuşag v. belşwg biuşug v. belşwg biutură [ar.] v. bea1 BIV1 biv1 v. biu bivalent v. valenţă bivalv v. valvă bivel v. b/'vol B/VOL bivolar v. bz'vol bivolaş v. bz'vol bzvolă v. bz'vol bivolăr/'e v. bz'vol bivolesc v. bz'vol b/'voliţă v. bz'vol bivşug v. belşwg BIVLL4C bivuaca v. bivuac BIZL4M BIZANT/N bizantinism v. bizant/'n bizantin/st v. bizantz'n bizantin/'stică v. bizant/'n -422- bizantinolog v. bizantin bizantinologie v. bizant/n BIZ/4R bizarerie v. bizar biză v. bâz1 bizărău v. bezer bizdadea v. bei bizdigwie v. bâzdâganie bizdigăn/ v. bâzdâganie bizea v. bezea bizer v. bezer BIZCT BIZIRE4 bizman v. bezmăn BIZON BIZOT/4 BIZU/ bizuială v. bizu/ bizu/nţă v. bizu/ bizu/t v. bizu/ bizuitor v. bizu/ bizun/e v. viezure BLACH/TU BLADANFT blag v. blagă blagamo v. balama B LAGA BLAGL4N BLAGO- BLAGOBOREŢ blagocăstăv v. blagocestie BLAGOC£STIE blagocest/v v. blagocestie blagocestiv/e v. blagocestie BLAGOC/N blagocistie v. blagocestie blagocistiv v. blagocestie blagodarenie v. blagodari BLAGODAR/ BLAGOIAVL£NIE BLAGOM4NIE blagomame v. blagomanie BLAGONOSEŢ blagoposluşanie v. posluş/ BLAGOPRLEMNIC BLAGORECENIE blagorod v. blagorodnic blagorodie v. blagorodnic blagorodie v. blagorodnic BLAGORODNIC blagorodnic/e v. blagorodnic blagorojdenie v. blagorodnic blagoslovenie v. blagoslovi BLAGOSLOV/ blagovestvu/ v. Blagoveştenie blagovesvui v. Blagoveştenie blagoveşnic v. Blagoveştenie Blagoveşte v. Blagoveştenie BLAGOVEŞT£NIE blagoveşt/ v. Blagoveştenie BLAGOVONIE blahoti v. blehă/ blai v. plaivaz blaivas v. plaivaz blaivos v. plaivaz blajenie v. blaj/n BLAJ/N blajinătate v. blaj/n blam v. blama BLAJVL4 blamabil v. blama BL4NĂ BLANC1 BLANC2 BLANCHCT blanchetă v. blanchet BLANGOCI BLANMANJE4 blanşa v. blanc1 blanş/r v. blanc1 blanşiru/ v. blanc1 blasfema v. blasfem/e blasfemator v. blasfem/e BLASFEM/E BLASTOM/sR blastor v. plasture blostru v. plasture BLAST6LĂ blastur v. plasture blasture v. plasture BLAT1 BLAT2 BLAU BLAZA BLAZA BL4ZER BLAZGONIE BL4ZNĂ BL4ZNIC BLAZON blazon/st v. blazon blăbornic v. bobovnic blăjin/e v. blaj/n blăm v. umbla blămaţi v. umbla blănar v. blană blănăreală v. blană blănăreasă v. blană -423- blănăreasca v. blană blănăreşte v. blană blănăr/e1 v. blană blănărie2 v. blană blândură v. bleandă1 blăneală v. blană blănet v. blană blăn/ v. blană blăniş v. blană blănişoară v. blană blăn/t1 v. blană blăn/t2 v. blană blăn/ţă v. blană blănos v. blană blănu/ v. blană blănwţă v. blană blăstăma v. blestema blăstem [ar., mr.] v. blestema blăstem v. blestema blăstema v. blestema blăstimare [ar.] v. blestema blăstimari [mr.] v. blestema blăstimător [ar.] v. blestema blăzn/ v. blaznă blăzniciwne v. blaznă blăzn/e v. blaznă blăznitwră v. blaznă blâdă v. blâdnic BLiDNIC blâdniţă v. blâdnic blâglă v. brâglă BLÂND blândă v. blând blândă [ar., mr.] v. blând blândeţe v. blând blândişor v. blând blândoc v. blând blândur [ar.] v. blând blândurare [ar.] v. blând blândwţ v. blând blânzz v. blând blânz/e v. blând bleah v. bleau2 bleahă v. bleg bleancă v. bleandă1 BLE4NDĂ1 bleandă2 v. blend/ BLEANDĂ3 BLEASC BLEL4SCĂ bleasmă v. blaznă bleastru v. plasture BLEAŞC bleaşcă v. bleaşc bleaţi v. umbla BLEAU1 BLEAU2 bleav v. bleau2 BLEL4Z bleaznă v. blaznă blec1 v. bleau2 blec2 v. bleg blef v. bleau2 BLEFAR/TĂ BLEG blegat v. bleg bleg/ v. bleg blegos v. bleg blegoşa v. bleg blegu/1 v. bleg blegu/2 v. bleau2 bleh v. bleau2 blehar v. bleau2 blehaucă v. bleg BLEH AI blehă/t v. blehă/ blehăitor v. blehă/ bleher v. bleau2 blehet/ v. blehă/ blehniţă v. behliţă blehot/ v. blehă/ blehu/ v. bleau2 blejdă v. bleojd/1 blejde v. bleojd/1 BLEJDEU blejdx v. bleojd/1 blem v. umbla blemati v. umbla BLZsNDĂ blendărâu v. bleandă1 blendâu1 v. bleandă1 blendâu2 v. bleandă3 blendereu v. bleandă3 blender/ v. blendz BLEND/ blendis/ v. blend/ blendoi v. bleandă1 blenoragie v. blenorag/e BLENORAG/E blenoree v. blenorag/e bleoarcă v. leoarcă bleoasc v. bleaşc bleoască v. bleaşc bleoi v. bleot BLEOJ BLEOJD/1 BLEOJD/2 bleondăr v. bloandăr -424- bleorcoteală v. bleotocări bleorcoti v. bleotocări bleoşticăi v. bloşticăi bleoştiraie v. bloşticăi BLEOT bleotocăreală v. bleotocări BLEOTOCĂR/ bleoţie v. bleot blesc v. bleasc bleşcăi v. bleaşc BL£SCOTE (pl.) blesnzt v. blaznă blestăma v. blestema blestem v. blestema BLESTEMA blestemat v. blestema blestemăciwne v. blestema blestemător v. blestema blestemătesc v. blestema blestemăţeşte v. blestema blestemăţi v. blestema blestemăţie v. blestema bleşcăi v. bleaşc BLE ŞCt/TĂ bleşti v. bleasc bletogi v. bleot BLEU1 bleu2 v. bleau2 bleui v. bleau2 bleumarin v. bleu1 blevui v. bleau2 BLEZGOL4T bleznă v. blaznă blezui v. bleaz BLID blidar1 v. blid blidar2 v. blid bl/dă v. blid blidărel v. blid blidări v. blid blidărwş v. blid blidăşel v. blid blidişel v. blid bliduşel v. blid blidwţ v. blid BLIMP BLINDA blindaj v. blinda blindat v. blinda blinee v. blinie BLIN/E BLIŢ blizi v. hlizi bloacă v. mlacă BLO^NDAR bloboji v. obloji BLOC bloca v. bloc blocadă v. bloc blocaj v. bloc blochaus v. bloc BLOCIOR/ BLOCNOTES blocstart v. bloc blodogon v. blagodari BLO/ BLOJ bloj dă v. bloj dină blojdi v. bleojdi2 BLOJDINĂ bloj eri tor v. bloj blojeritură v. bloj bloj/ v. bloj blojiritz/ră v. bloj blojitwră v. bloj bloj ori v. bloj bloj oritwră v. bloj bloj viitor v. bloj BLONCI BLOND blondă v. blond blondă [mr.] v. blând blondin v. blond blonzi v. blond blorcotx v. bleotocări BLOŞTICĂ/ blot v. bleot blotăcări v. bleotocări blotocon v. bleotocări blotor v. bleot BLZ7CĂ blucug v. buclwc BLUES BLUF BLUGI BLUM blwming v. blum bluza v. blwză bluzar v. blwză bluzat v. blwză BLUZĂ bluziţă v. blwză bluzon v. blwză bluzuliţă v. blwză bo [ir.] v. bou BOA1 boa2 v. bua boabab v. baobab -425- | boabă v. bob1 boac v. boc4 BOACA BOACA BOACĂNA BCX4CE1 boace2 v. pogace boacet v. boace BO^CTĂR BO^GHE1 BCMGHE2 BO^GHE3 boaghită v. babiţă2 boagiu v. boia B04HNE BO^IE BOAITĂ boala-seacă v. boală BO^LĂ BCX4LCĂ boalda v. bold1 boaită v. boltă BOAMBĂ1 boambă2 v. bob1 boambă2 v. bombă BO^NĂ BCX4NCĂ1 boancă2 v. boncă boandă v. bwndă BO^fNGĂ boangăş v. gomboş boangene v. boia BCX4NGHEN boanghină v. boanghen boantă1 v. bunt boantă2 v. bwndă boantă v. boroboaţă boanză v. bâz1 BCX4RCĂ BO/4RE BOARFĂ1 BOARFĂ2 BOAKNĂ boartă v. bartă BO/4RTĂ boarzăv. borzoş boarză2 v. bâz1 boască v. voască BO^ŞĂ boaşă [ar.] v. boaşă boată1 v. botă1 boată2 v. botă2 boată3 v. botă3 boată4 v. but2 boatcă v. botcă1 boaţă v. boroboaţă boafe [ar.] v. boace boaţit [ar.] v. boace boaz v. bogaz boază v. boz2 BOAZGA BOB1 BOB2 BOB3 bobaică v. băbaică bobală v. bob1 bobar v. bob1 BOBĂ1 bobă2 v. bob1 bobăietwră v. bombăn/ BOBĂNEL bobăreasă v. bob1 bobâlcă v. bwbă1 BOBÂLN/U bobâlnic v. bobovnic BOBÂRN^C BOBiRNĂ1 BOBiRNĂ2 BOBÂRN/CĂ bobâm/ţă v. bob1 bobeală v. bob1 bobii v. bob1 bobiică1 v. bobă1 BOBEICĂ2 bobinchi v. benghi bobir v. bob2 bob/ v. bob1 BOB IC1 bob/c2 v. bob1 BOB /CĂ bobicwţă v. bob/că bobidragi v. bob1 bobina v. bob/nă BOBIK4C bobinaj v. bob/nă bobinator v. bob/nă BOB/NĂ BOB/R bobişor v. bob1 bob/şte v. bob1 bobişt/nă v. bob1 bobitoare v. bob1 bobiţar v. bob1 bob/ţă1 v. bob1 bobită2 v. boaghe2 bobiţii v. bob bobiţos v. bob1 boblite v. bobliţ1 -426- bobletic v. boblet1 BOC2 BOBLCT1 BOC3 boblet1 v. oblet BOC4 BOBOANĂ boc5 v. pocal boboanţă v. bomboană1 boca v. boc4 boboar v. gwbă bocai v. pocal boboaşă v. bob1 bocal v. pocal BOBOC bocală v. pocal boboca v. boboc bocan v. boc4 bobocea v. boboc BOG4NC bobocel v. boboc bocancă v. bocanc boboc/ v. boboc BOCAPORT boboc/că v. boboc bocăz v. boc4 bobolâc v. babalâc bocanci v. bocanc bobolnic v. bobovnic bocăneală v. boc4 boboloacă v. bob1 bocăn/ v. boc4 bobolocat v. bob1 bocăn/t v. boc4 boboloş v. bob1 bocănitoare v. boc4 boboloşat v. bob1 bocănitwră v. boc4 boboloţ v. bob1 BOCiNC boboloz v. bob1 bocâncar v. bocanc bobona v. bob1 bocancă v. bocanc bobonel v. bob1 bocâm v. borcan bobon/ v. boboană bocâmat v. borcan bobonitor v. boboană BOCCEA bobonoşag v. boboană bocceagiu *v. boccea bobdmic v. bobovnic boccealâc v. boccea bobomică v. bobovnic bocceangiu v. boccea BOBORO^DE bocceg/u v. boccea boboroji v. îmboborojz boccelwţă v. boccea bobos v. bob1 boccenger/e v. boccea BOBOŞ1 boccengiu v. boccea BOBOŞ2 bocc/e v. boccea boboş3 v. bob1 bocc/u1 v. boc2 boboşa v. bob1 bocc/u2 v. boc2 boboş/t v. bob1 boceală v. boace1 boboşor v. boboş1 bocel v. boboc BOBOT bocet v. boace1 bobotaie v. bobot BOCHIOI bobotă v. bobot BOCI1 BOBOTEAZĂ boc/2 v. boace1 bobot/ v. bobot boc/c v. boboc bobotoi v. bobot boc/că v. boboc bobou v. gwbă bocii (pl.) v. boboc BOBOVNIC BOCIOACĂ bobreajă v. Preobrajenie bocioală v. bocioacă bobreajăn v. Preobrajenie bocioc v. bocioacă BOBR/C bociolie v. bocioacă bobsleigh v. bob2 bociolios v. bocioacă bobuleţ v. bob1 boc/t v. boace1 bobuleu v. bob1 bocitoare v. boace1 bobuşor v. bob1 bocitor v. boace1 bociwlă v. bocioacă bociulie v. bocioacă -427- bociulios v. bocioacă bociwţ v. boci1 bocluc v. buclwc boeme a v. bucmea BOCNĂ bocolan v. bwcă boconci v. bocanc bocotan v. bogat bocotancă v. bogat bocotz v. boc4 bocsai v. bâcsz bocşan v. bucşan BOCŞĂ1 bocşă2 v. bucşă bocşănesc v. bucşan bocşer v. bocşă1 bocşi v. bwcşă BOD^I bodaia v. bodai bodaproste v. bogdaproste bodaprosti v. bogdaproste bodârlan v. bodârlău1 BODÂRLĂU1 BODÂRLĂU2 BODEAN BOD£GĂ BODGAŞ BODICĂ/ BODICEC bodiceca v. bodicec BODINĂ bodiş v. bold1 bodnar v. butnar bodogăneală v. bodogănz BODOGĂN / bodogăn/t v. bodogănz bodogom v. bodogănz BODOL4N BODONI bodrăgăm v. bodogănz BODRO^NŢE bodrogăneală v. bodogănz bodrogăm v. bodogănz BOtfM1 BO£M2 boemian v. boem1 boemiană v. boem1 boemoaică v. boem1 bof v. buf1 bofa v. buf1 boftă v. buft 6o/?wi v. buft boftur v. botfor bogace v. pogace bogaci v. pogace bogacin v. bogaszu bogaciu v. bogaszu BOG4GIE bogasân v. bogaszu bogasiar v. bogaszu bogasxe v. bogaszu bogasier v. bogaszu bogasieresc v. bogaszu bogasierz v. bogaszu bogasier/e v. bogaszu BOGAS7U BOG4T BOGATiR BOG^Z bogăngiu v. boia bogărea v. bulgar bogăne v. bogorze bogăseresc v. bogaszu bogăs/e v. bogaszu 6ogă/ v. bugăt bogătan v. bogat bogătancă v. bogat bogătaş v. bogat bogătate v. bogat bogăţel v. bogat bogăţz v. bogat bogăţ/că v. bogat bogăţ/e v. bogat bogat v. bugăt BOGDAN1 BOGDAN2 BOGDAN3 bogdan-bzg v. bogdan1 bogdan-bei v. bogdan1 bogdanl/u v. bogdan1 bogdan-sarai v. bogdan1 bogdan-serai v. bogdan1 bogdaprostă v. bogdaproste BOGDAPROSTE bogdaprosti v. bogdaproste bogdaprostz v. bogdaproste bogdaşă v. bodgaş bogdănesc v. bogdan1 bogdăş/e v. bodgaş boghe v. boaghe2 bogheac v. boaghe2 bogheacă v. boaghe2 boghean v. bodean bogheană1 v. boaghe2 bogheană2 v. bodean bogheasca v. boaghe2 boghecwţă v. boaghe2 BOGHCT1 -428- boghet2 v. bugât boghi1 v. boaghe1 boghi2 v. boaghe2 boghie v. boaghe2 boghigaş v. boghigâu BOGHIG/U boghinet v. boaghe2 BOGHIS / bogh/ţă1 v. boaghe2 boghztă2 v. bodean BOGHAJ BOGL/4R BOGO- BOGOBOREŢ BOGOIAVLENIE Bogoievlmie v. Bogoiavlenie BOGOM/L bogomzlic v. bogom/1 bogomilzsm v. bogomzl BOGONIS/ BOGONOSET BOGONOSNIC BOGORECENIE BOGOR/E BOGORODIŢA bogorodniţa v. bogorodiţa bogbrojdenie v. v. bogorodiţa BOGOSLOV bogoslovesc v. bogoslov bogoslovz v. bogoslov bogoslovie v. bogoslov bogzar v. bogză BOGZĂ bohaci v. pogace bohaz v. bogaz BOHiNDĂ bohcea v. boccea bohcealâc v. boccea bohem1 v. boem1 bohem2 v. boem2 bohemian v. boem1 bohemiană v. boem1 bohemoddcă v. boem1 bohgea v. boccea BOHOCI1 bohoci2 v. bwhă BOHOD BOHODEI BOHOLT bohor v. bour bohordar v. buhurdar BOI1 BOI2 boz3 v. boia BOL4 boială v. boia BOIAJVL4 boiamă v. bou BOL4N boiană v. boian boiandroc v. boiandrwc BOIANDRt/C boiangerze v. boia boiangilâc v. boia boiangzu v. boia boiar v. boier1 boiaren v. boier1 boiarin v. boier1 boiastră v. bou boicot v. boicota BOICOTA BOICC/Ş boiejniţă v. voieşniţă boiengerie v. boia boiengioaie v. boia boiengiu v. boia boienwt v. boian BOIER1 boier2 v. bou boieraş v. boier1 boieratic v. boier1 boierănaş v. boier1 boier-başa v. baş2 boiereală v. boier1 boiereasă v. boier1 boierel1 v. boier1 boierel2 v. bour boierenas v. boier1 boieresc v. boier1 boieresc2 v. bour boiereşte v. boier1 boieret v. boier1 boieri v. boier1 boierie v. boier1 boierime v. boier1 boierin v. boier1 boierinaş v. boier1 boierzsm v. boier1 boierişag v. boier1 boierzţă v. boier1 boiernaş v. boier1 boieroaică v. boier1 boieroaie v. boier1 boieros v. boier1 boiesc v. bou boiestrz v. buiestru boiostru v. buiestru boieş v. bou boieştean v. boinic -429- BOILER boingerie v. boia BOINIC boinită v. boinic BOINOG boişor v. bou boişte v. boinic boiştean v. boinic boişti v. boinic BOIT1 bo/t2 v. boia boitar v. boaită BOITĂNE/1SCA boităneşte v. boităneasca boiţi (pl.) v. bou boiwgă v. goiob boiungiu v. boia boj v. boz1 bojbăi v. bâjbâi bojbăială v. bâjbâi bojbăitor v. bâjbâi bojbăitură v. bâjbâi boj boc v. bâjbâi bojbâi v. bâjbâi bojdeucă v. bwjdă bojdx v. bleojdi1 bojgăţd v. boj oţel bojgome (pl.) v. boscoană BOJ/C bojmc v. boj ic bojişor v. boz1 bojniţă v. boz2 BOJOC bojog v. bojoc bojogar v. bojoc bojogăreală v. bojoc bojogări v. bojoc bojogărie v. bojoc bojor v. bujor bojoriţă v. bujor BOJOT£L BOL1 ’ BOL2 bol3 v. boală boia v. boală BOL4RD bolătou v. bulătău bolon v. bolând BOLiND bolândar v. bolând bolândariţă v. bolând bolândatic v. bolând bolânzeală v. bolând bolânzeşte v. bolând bolânzi v. bolând bolânzie v. bolând bolbăi v. bâlbâi bolbăitură v. bâlbâi BOLB£I bolboacă v. bulbuca bolboonă v. bulbuca bolboare v. bulbuca bolboc v. bulbuca bolboca v. bulbuca bolbochiţă v. bulbuca bolboci v. bulbuca bolboia v. bulbuca BOLBOL1 BOL-BOL2 bolbolosx v. bolborosi bolbora v. bolborosi bolboră1 v. bulbuca bolboră2 v. volbură bolborăi v. bolborosi bolborăsi v. bolborosi bolbore v. bolborosi bolboroc v. volbură bolboros v. bolborosi bolboroseală v. bolborosi BOLBOROS/ bolborosit v. bolborosi bolborositor v. bolborosi bolborositwră v. bolborosi bolboşa v. bulbuca bolboşi v. bulbuca bolbotaie v. vâlvătaie bolbod v. bobot BOLBOT/NĂ bolboţel v. bulbuca bolbuc v. bulbuca bolbura v. bolborosi bolbură v. volbură bolbură1 v. bulbuca bolcă v. bolfa BOLCHIE bolci v. bâlci bolcwtă v. boalcă BOLD1 bold2 v. boltă boldan v. bold1 boldaş v. boltă boldă v. boltă boldăna v. bold1 boldăni v. bold1 boldănos v. bold1 boldărie v. boltă boldăriţă v. boltă boldâni v. bold1 -430- boldânos v. bold1 boldeală v. bold1 BOLDE4NĂ boldii v. bold1 boldeică v. bold1 boldeicwţă v. bold1 boldiţ v. bold1 bold/ v. bold1 bold/că v. bold1 boldiman v. bold1 boldinos v. bold1 bold/ş v. bold1 bold/şcă v. bold1 boldişor v. bold1 bolditwră v. bold1 boldiţil v. bold1 boldod/nă v. bold1 boldu/ v. bold1 boldur v. bold1 boldure v. bold1 boldurel1 v. bold1 boldurel2 v. boltă boldwţ v. boltă bolea v. boală boleac v. boală bolean v. boală botearcă v. holercă boleaznă v. boală bolcjnită v. boală BOLERO boleşniţă v. boală BOLF ’ bolfa v. bolfa BOLFĂ bolfei v. bolfa bolftu v. bulfeu1 bolf/ v. bolfa bolfos v. bolfa bolfuşoară v. bolfa bolgar v. bulgar bolgariu v. bulgar/u bol/ v. boală BOL/D bolie v. boală bolindeţ v. col/ndă bolintir v. volint/r bolişte v. boală BOLIVL4N bolmoajă v. balmoş bolmoji v. balmoş BOLNAV bolnav v. bolnav bolnăv/ v. bolnav bolnăvicior v. bolnav bolnăvicios v. bolnav bolnăvior v. bolnav bolnăvos v. bolnav boln/ v. bolnav bolnicear v. bolnav bolnicereasă v. bolnav bolnicios v. bolnav bolniţă v. bolnav bolmţă v. bolnav boloboacă v. poloboc boloboc v. poloboc bolobocel v. poloboc bolobot v. bob1 BOLOG4N bolocănel v. bolocan bolocănos v. bolocan bologan v. gologan bologeană v. bulugh/nă bolohan v. bolovan bolohăneală v. bolovan bolohăm v. bolovan bolohănit v. bolovan bolohănitwră v. bolovan bolohoniţă v. bolocan bolojan v. bolovan bolometric v. bolometru BOLOMCTRU BOLOMONTI bolond v. bolând bolondarită v. bolând BOLON/CĂ bolonzi v. bolând bolotm v. bulătâu BOLOTR&4CĂ bolotwgă v. bulătâu BOLOVAN bolovăneală v. bolovan bolovănel v. bolovan bolovăn/ v. bolovan bolovăn/ş v. bolovan bolovăn/t v. bolovan bolovănos v. bolovan bolozale (pl.) v. bolozan BOLOZ^fN BOLŞEV/C bolşeviciza v. bolşev/c bolşev/sm v. bolşev/c bolşeviza v. bolşev/c boltaş v. boltă BOLTĂ boltăg/u v. boltă BOLTĂ/ boltăş/ţă v. boltă bolteală v. boltă -431- boit/ v. boltă BOMBOANĂ1 boltişoără v. boltă bomboană2 v. boboănă boltit v. boltă bomboănţă v. bomboană1 boltitwră v. boltă BOMBO/4RCĂ bolt/ţă v. boltă bomboner/'e v. bomboană1 boltui v. boltă bomboni1 v. boboănă BOLŢ bomboni2 v. bombăn/' bolţăr v. boltă bombonieră v. bomboană1 bolwn1 v. bolând bombonieră v. bombăn/ bolwn2 v. bolând bombura v. bombăn/' bolund v. bolând bombuşcă v. bumbwşcă bolundarită v. bolând bombwtă v. bob1 bolundâu v. bolând BOMFAIER bolunzi v. bolând bomfaier v. bomfăier bolunzie v. bolând BOMPR£S bolz/'t v. boltă BON1 bomb v. bombăn/ bon2 v. boănă bomba v. bombă bonapartism v. bonapart/'st bombăj v. bombă BONAPART/ST bombament v. bombă BONĂ BOMB^R BONC1 BOMBARDA bone2 v. boc4 bombardament v. bombardă bonca v. boc4 bombardăr v. bombardă BONCĂ bombardarisi v. bombardă BON CĂ/ bombardă v. bombardă boncăit v. boncăi bombardier v. bombardă boncăitwră v. boncăi bombardisi v. bombardă boncălăi v. boncăi bombardon v. bombardă BONCĂL/U bombardui v. bombardă boncălui v. boncăi BOMBASTIC boncălu/'t v. boncăi bombastic/'sm v. bombăstic boncăn/'1 v. boc4 BOMBĂ boncăn/'2 v. boncăi bombăi v. bombăn/ boncănit v. boncăi bombăiălă v. bombăn/' boncoi v. boncăi bombăit v. bombăn/ BOND bombăitor v. bombăn/' BONDA-DONDA bombăitwră v. bombăn/ BONDAR bombăneălă v. bombăn/' bondă v. bwndă BOMBĂN/ bondăni v. bondăr bombăn/t v. bombăn/' bondărăş v. bondăr bombănitor v. bombăn/ bondăresc v. bondăr bombănitwră v. bombăn/ bondărete v. bondăr bombăra v. bombăn/' bondăreţ v. bondăr bombăreasă v. bumb bondări v. bondăr bombărea/ă v. bumb bondărime v. bondăr bombăriţă v. bombăr bondăroi v. bondăr bombeu v. bombă bondiţă v. bwndă bomb/' v. bumb BONDOC bomb/'c v. bombă bondocei v. bondoc bombice v. bob1 bondră v. bondroş BOMB/R bondrănşi v. bondroş bombiţă1 v. bob1 bondrăş v. bondăr bombiţă2 v. bombă bondrânjălă v. bondroş -432- bondrânji v. bondroş borace v. bor bondrete v. bondar BOR/4CI bondreţ v. bondar BORAGINACEE bondriş v. bondroş BOR4GINE BONDROŞ borală v. borf bondroş/ v. bondroş borană1 v. boroană bonet v. bonetă borană2 v. burană BONETĂ borandoi v. borândău bonetăr/e v. bonetă BORANG/C boneţel v. bonetă borangin v. borang/c boneţ/că v. bonetă boranţă v. baranţă bongar1 v. boangă borat v. bor1 bongar2 v. bondar boraţă v. baranţă BONGO^SE (pl.) borax v. bor1 bongoi v. bondar boră [ar.] v. boare BONGOS borăi v. boamă bongoş v. gomboş borâcios v. bor/ bongwţă v. boangă borană v. boroană bonier v. bon1 borând/u bonifica v. bon1 BORÂNGIOC bonificaţie v. bon1 borât v. bor/ bonitare v. bonitate borâtor v. bori BONITATE borâtwră v. bori BONJt/R borbănoc v. brebenoc bonjur/sm v. bonjwr borboană v. broboană bonjurist v. bonjwr borboantă v. bomboană1 BONOM BORBO^SĂ bonom/e v. bonom borboc v. bulbuca BONT1 borbon v. broboană bont2 v. bunt borbonac v. broboană bontaş v. bunt borbonar v. broboană bontă v. bwndă borborăsi v. bolboros/ bontă/ v. bontăn/ borborăsit v. bolboros/ bontăneală v. bontăn/ borborosi v. bolboros/ BONTĂN/ borbură v. volbură bontănitwră v. bontăn/ BORCAN bont/u borcă v. bwrcă1 bont/ v. bont1 borcănaş v. borcan BONTON borcănat v. borcan bontorog v. bont1 borcănel v. borcan BONZ borcănos v. borcan bonzar v. bâz1 BORCEA bonzăi v. bâz1 BORCE4G bonzălău v. bâz1 borchinos v. borcan bonzăraş v. bâz1 BORCH/Ş bonzăroi v. bâz1 BORCI BOOGIE-WOOGIE BORC/T BOOM borciwşcă v. borş boor v. bour BORCt/T BOR1 BORD1 BOR2 BORD2 BOR3 bord3 v. bor2 bor4 v. bour bordaj v. bord1 BORA bordan v. bord2 -433- bordă v. bartă BORDEA BORDE4C BORDEI1 bordei1 v. bordel bordeiană v. bordei1 bordeiaş v. bordei1 BORDEL BORDEROU bordeucă v. bwjdă bordewţ v. bordei1 bordiaş v. bordei1 bordicos v. burdwf1 bord\V v. bordei1 bordios v. burdt/f1 BORDO bordohan v. burdwf1 bordos v. bord2 bordoşi v. burdz/f1 BORDt/N bordura v. bord1 bordt/ră v. bord1 bordwş v. bordei1 borduşale (pl.) v. burdwf1 borduşel v. burdwf1 borduşi v. burdwf1 BOREAL boreasă v. boier1 boresar v. boier1 borfar v. boarfa1 borfaş v. boarfa1 borfaz v. boarfa1 borfâni v. borhan borfarze v. boarfa1 borfaş/e v. boarfa1 borfe (pl.) v. boarfa1 borfei v. borhan borfete v. boarfa2 borfeturi (pl.) v. boarfa1 borfoi v. boarfa1 borfotzne (pl.) v. boarfa1 borgeac v. borceag BORGHIL/ borhai v. borhan BORHAN borhăz v. borhan borhâie (pl.) v. borhan borhănz v. borhan borheie (pl.) v. borhan BORHO/4TĂ BORHOT borhotz v. borhot bo ri v. bon bori [mr.] v. boare boric v. bor1 boricat v. bor1 boricos v. v. bon borzlă v. boare borindău v. borândâu borişte v. bou borz'ţă v. bour BOR/ borjoc v. bojoc borjog v. bojoc borjoti (pl.) v. bojoc BORL/1N BORMAŞ/NĂ borna v. bornă BOR1SL4C bornaci v. bămaci bomaj v. bornă BORNĂ bornă/' v. boamă bomă/lă v. boamă BORNEU BORNOT BORO^GĂ boroaică v. baros BOROANĂ boroboanţă v. boroboaţă BOROBOAŢĂ boroboti v. porobotz boroc v. baros BOROD/U BOROD/NĂ boroghznă v. zăborznă BOROI1 boroi2 v. baros BOROMEŢ boron v. boroană borona v. boroană boronă v. boroană boronciuc v. borangz'c boroneţ v. boromeţ boronz v. boroană boronzt v. boroană BOROŞLE4N BOROVINĂ borozan v. bolozan borsă v. bwrsă2 borsetă v. bwrsă1 borsimă v. burswnă borsoacă v. bursoacă borsumfla v. bosumfla borsună v. bursi/nă BORŞ borşar v. borş borşeică v. borş -434- borşer v. borş BOSC^R borşer/ţă v. borş boscă v. voască borş/ v. borş boscă/ v. boscoană BOR Ş/CĂ boscăr/e v. boscar borşişor v. borş boscârtă v. boşcârtă borşoaică v. borş BOSCHET BORT boscoace (pl.) v. boscoană bortan v. bortă1 boscoade (pl.) v. boscoană bortar v. bortă1 BOSCOANĂ BORTĂ1 boscomelniţă v. boscoană bortă2 v. bartă bosconăr/e v. boscar bortei/ v. bortă1 bosconz v. boscoană bortel/t v. bortă1 bosconitor v. boscoană bort/ v. bortă1 bosconitwră v. boscoană borticea v. bortă1 bosconzţă v. boscoană bortic/că v. bortă1 boscoroade v. boscorodz BORT/LĂ boscorodeală v. boscorodz bortili v. bortă1 BOSCORODZ bortitară v. bortă1 boscorosz v. boscorodz bort/ţă1 v. bortă1 BOSM4 bort/ţă2 v. bartă BOSR4T bortocm v. burdwf1 bosnean v. bosniac bortonos v. bortă1 bosnegesc v. bosniac bortos1 v. bortă1 bosneg/u v. bosniac bortos2 v. bwrtă BOSNL4C BORTOŞ BOSOL/ borturos v. bortă1 BOSOMELNIC BORŢ BOSORC^IE borţochinos v. moţ1 bosorcă v. bosorcaie borţoi v. borţ bosorcoi v. bosorcaie borţos v. borţ BOSOR7 borţoşa v. borţ BOSS BORUGA BOSSA-NOVA borumbrd v. porwmb BOSTAN borună v. boroană bostană v. bostan borunciuc v. borang/c bostang/u v. bostan borum v. boroană bostavă v. postavă borwră v. bor1 bostănar v. bostan BORJ7S bostănaş v. bostan BORVIZ bostănăr/e v. bostan borz v. borzoş bostănel v. bostan borză1 v. bâz1 bostăngz v. bostan borză2 v. borzoş bostăn/ca v. bostan borz/lă v. borzoş bostănoasă v. bostan borzoaie1 v. bâz1 boston v. boston1 borzoaie2 v. borzoş BOSTON1 borzoli v. burzulu/ BOSTON2 borzos v. borzoş bostonator v. boston1 BORZOŞ bostonz v. boston1 BOS^CĂ bosuioc v. busuioc BOSĂ BOSUMFL4 bosâmfla. v. bosumfla bosurca v. bosorcaie BOSÂNC/ boş v. boaşă bosc v. voască boş [mr.] v. boaşă -435- boşantxc v. poşidzc boşar v. boaşă boşândoc v. poşidzc boşântoc v. poşidzc boşântocze v. poşidzc BOŞG4Ş BOŞCĂ BOŞCiRŢĂ boşcea v. boccea BOŞIMAN boşindoc v. poşidzc boşintoc v. poşidzc boşxrcă v. poşzrcă boşz't v. boaşă boşnegesc v. bosniac boşnegiu v. bosniac B0ŞO4LCĂ 6o.?og v. bojoc boşolcă v. boşoalcă BOŞOROG boşorogeală v. boşorog boşorogz v. boşorog boştea/z v. buştean boştenar v. voştznă boşteoros v. boştur boşter v. boştur boştinar v. voştznă boştină v. voştznă boştiora v. boştur boştiros v. boştur boştiur v. boştur boştiura v. boştur boştiură v. boştur boştora v. boştur boştorogz v. boştur BOŞTUR boştură v. boştur boşturos v. boştur boşumfla v. bosumfla BOT1 bot2 v. botă1 bot3 v. botă2 botan v. bot1 BOTANIC botanică v. botanic botanzst v. botanic botaniza v. botanic botar1 v. bot1 botar2 v. botă1 botaş1 v. botă2 botaş2 v. butaş BOTĂ1 BOTĂ2 BOTĂ3 botăş1 v. bătwş botăş2 v. botoş1 botăşi v. butaş botau v. botă2 BOTiNCĂ botăş v. bătwş BOTCĂ1 BOTCĂ2 botcă1 v. butcă botcea v. boccea BOT CUTA Botează v. boteza BOTEI boteiaş v. botei botejwne v. boteza botelnic v. bot1 botelniţă v. bot1 botemiţă v. bot1 boteţ v. botă1 boteu v. botei botez v. boteza BOTEZA botezat v. boteza botezătoare v. boteza botezător v. boteza BOTFOR botfor v. botfor botfort v. botfor botfortă v. botfor botfiir v. botfor botgros v. bot1 botzcă1 v. botă1 botzcă2 v. botă2 boticos v. bot1 boticwţă1 v. botă1 boticwtă2 v. botă2 BOT/E botzn v. botz'nă botinaş v. botz'nă BOT/NĂ botineasca v. boităneasca botz'şcă v. botă1 botişoară v. botă1 botişor v. bot1 botz'ţă1 v. botă1 botz'ţă2 v. botă2 botnar v. butnar botniţă v. bot1 BOTCMŞĂ botocănos v. butwc botolcă v. butelcă boton v. buton BOTOROG1 botorog2 v. botă2 -436- botoros v. bwtură botos v. bot1 BOTOŞ1 botoş2 v. bătwş botoşa v. bot1 botoşală v. bot1 BOTOŞĂNE4N botoşăneancă v. botoşănean botrac v. broatec BOTR/DIE BOTRIOCEF^L botriocefaloză v. botriocefal botriomicoză v. micoză BOTRO^HNĂ botros v. bot1 botroş v. bot1 botuleţ v. bot1 botul/nic v. botulzsm BOTUL/SM botuş1 v. bătwş botuş2 v. bătwş botuş3 v. botoş1 botuşor v. bot1 BOŢ1 boţ2 v. boroboaţă boţană v. boţ1 botătel v. boj otel BOŢ£L boţelnic v. boroboaţă boţeu v. boţel boţi v. boţ1 boţişor v. boţ1 boţitwră v. boţ1 boţiţi (pl.) v. boţ1 BOTMAN boţoc v. boţ1 boţochină v. moţ1 boţog v. boţ1 boţolan v. boţ1 boţos v. boţ1 boto fel v. boj oţel boţurel v. boţ1 boţuşor v. boţ1 botwţ v. boţ1 BOU bou [ar., mr.] v. bou bouar v. bou bouăr v. bour bouăreasă v. bou bouărie v. bou bouărzţă v. bou boucwc [mr.] v. bou boul (de-a ~) v. bou boul (de-a-n ~) v. bou boule (de-a ~) v. bou boule (de-a-n ~) v. bou boulea (de-a ~) v. bou boulea (de-a-n ~) v. bou boulean v. bou bouleţ v. bou BOUR boura v. bour bourean v. bour bourel1 v. bour bourel2 v. bour bouresc v. bour bouri v. bour bour/e v. bou bourzşte v. bou bourzu v. bour bouroaică v. bour BOURREE bouşor v. bou bowţ v. bou bouîă v. beută BOVAR/SM BOVID£E BOV/N BOVINDOU BOWLING bow-window v. bovindou BOX1 BOX2 BOX3 boxa v. box1 boxai v. box3 BOXĂ1 boxă2 v. box3 boxer1 v. box1 boxer2 v. box3 box/n v. box3 boxor v. box1 BOZ1 BOZ2 BO ZA BOZAFZTR bozagerze v. boza bozagilâc v. boza bozagz'u v. boza bozan v. boza BOZĂ bozăi v. boza bozăială v. boza bozărz'e v. boz1 bozăţel1 v. boz1 bozăfel2 v. boj oţel bozânar v. buzunar bozdonar v. buzunar -437- B0ZGÂND7 bozgoane (pl.) v. boscoană BOZGOI BOZGC/N bozie v. boz1 bozinar v. buzunar bozişor v. boz1 bozoaie v. boz2 bozocoane (pl.) v. boscoană bozometic v. bezmetic bozorină v. zăbor/nă bozoţd v. boj oţel bozumfla v. bosumfla bozută v. boz1 bozuz v. boţ1 brabete v. vrabie brabeţ v. vrabie brabie v. vrabie BRAC1 BRAC2 BRAG4 bracare v. braca BRACE (pl.) brache v. şabracă brachial v. brahial BRACI1 braci2 (pl.) v. brace braclă v. brâglă BRACONA braconaj v. bracona braconier v. bracona bracteal v. bractee BRACTE4T BRACTEE bracteolă v. bractee BRAD brad [ar.] v. brad BRADFORD BRADI-BRADIARTR/E bradicardic v. cardze bradicard/e v. card/e bradichinez/e v. cinetic BRADIFAZ/E BRADILAL/E bradipeps/e v. peps/nă bradipsih/e v. ps/hic bradoc v. brad bradoş v. brad BRADT braftură v. praftură bragadir v. brigadă bragager/e1 v. bragă1 bragagerie2 v. bragă1 bragag/u v. bragă1 BRAGĂ1 bragă2 v. braghină braghilă v. braghină braghin1 v. băgrzn braghin2 v. braghină BRAGHINĂ braglă v. brâglă -BRAH brahagiu v. bragă1 BRAHAIŢĂ BRAEL4LNIŢĂ brahă v. bragă1 BRAHI- BRAHIAL BRAHICEFAL brahicefal/e v. brahicefal BRAHILOG/E BRAHIO- BRAHIOPOD BRAHMA BRAHMAN brahmanic v. brahman brahman/sm v. brahman brahoană v. brahalnită BRAJ braică1 v. brac1 braică2 v. bragă1 BRAIŞVANŢ bramanic v. brahman bramanism v. brahman BRAMĂ BRAMBURA brambureală v. brambura bramburi v. brambura bramin v. brahman BRANCARDĂ brancardier v. brancardă BRANCHIPUS BRANCIOG BRAND brandaburcă v. bandrabwrcă brandeburg v. brandenburg BRANDENBURG BRANDVAHTĂ BRANDY BRANCTE branhial v. branhie BRANHIE branhiopod v. branhie branhiozaur v. branhie branişte v. brănz branşa v. branşă branşament v. branşă -438- BRANŞĂ BRĂG4CI BRANT1 brăcăcel v. brăcaci BRANT2 brăcăczcă v. brăcaci BRANT brăcăcze v. brăcaci BRAS ’ brăcele v. brace brasaj v. braserie brăc/e v. brace BRASARDĂ brăcier v. brace BRASER/E brăcile v. brace BRASLERĂ brăcinar v. brace bras/st v. bras brăc/nă v. brace braslă v. breaslă brăcinăr/ţă v. brace braşial v. brahial brăc/ră v. brace braşoavă v. braşovean brăc/re v. brace braşon v. barşon braclă v. braglă BRAŞOVEAN brăcu/ v. brac2 braşoveanca v. braşovean brăcuitwră v. brac2 braşoveancă v. braşovean brădan v. brad braşovelnic v. braşovean brădancă v. brad braşovenesc v. braşovean brădaniţă1 v. bădan braşoveneşte v. braşovean brădaniţă2 v. brad braşovenie v. braşovean brădar v. brad BRAT brădaş v. brad brată v. brat brădănaş v. brad bratăş v. brat brădăţel v. brad brateş v. brat brădau v. brad BR^fTIC brădet v. brad BRAŢ brădeţ v. brad braţ [ar., mr.] v. braţ brăd/e v. brad brăţ [ir.] v. braţ brădin/ci v. brad braîaleîă v, braţ brădinzş v. brad braţă v. braţ brădioară v. brad braţeletă v. braţ brădzş v. brad braţet v. braţ brădişcan v. brad braţetă v. braţ brădişoară v. brad braţiletă v. braţ brădişor v. brad brauă v. bravă brădoaică v. brad BRAUNVT brădoaie v. brad BRAV brădoi v. brad brava1 v. brav brăducean v. brad brava2 v. brav brădwi v. brad bravadă v. brav brăduiac v. brad BR^VĂ brădwlă v. brad bravissimo v. brav brădulete v. brad bravo v. brav brăduleţ v. brad bravos v. brav brăduşcan v. brad bravară v. brav brădwţ v. brad braz v. breaz brăgar v. bragă1 BRAZDĂ brăgăg/e v. bragă1 BRAZILL4N braglă v. braglă BRAZ ORĂ brăhar v. bragă1 brăbănoc v. brebenoc brăhăgie v. bragă1 brăbete v. vrabie brăhărze v. bragă1 brăbin v. breabăn brăhm v. brehnz brăcace v. brăcaci BRĂILE^N -439- brăileancă v. brăilean brână v. brâu brăn [ar.] v. brâu brâncarită v. brâncă2 brănaci v. brâu BRiNCA1 BRĂN/ BRÂNCĂ2 brăniştar v. brăn/ brâncălâu v. brâncă1 brănişteanca v. brăn/ brâncea v. brâncă1 brăniştear v. brăn/ brânci1 v. brâncă1 BRĂNU/ brâne/2 v. brâncă1 brânză [mr.] v. brânză brânc/ş v. brâncă1 brăslaş v. breaslă brâncişor v. brâncă1 brătac v. broatec brâncoaică v. brâncă2 BRĂTĂLU / brâncoi v. brâncă2 BRĂTERAT brâncovan v. brâncă1 brăţar v. braţ brâncul/ţă v. brâncă1 brăţară v. braţ brânewş v. brâncă1 brăţare v. braţ BRÂNCUŞIAN brăţat [ar.] v. braţ brâncwţă1 v. brâncă1 brăţăn/ie v. braţ brâncwţă2 v. brâncă2 brăţărwşă v. braţ brândwş v. brândwşă brăţărwţă v. braţ BRÂND UŞA brăţea v. braţ brânduşea v. brândwşă brăţesc v. brat brânduşei v. brândwşă brăţ/ v. brat brânduş/ţă v. brândwşă brăţ/c v. braţ brândză [ar.] v. brânză brăţ/ş v. braţ brâneci v. brâu brăţişel v. braţ brânel v. brâu brăţişor [mr.] v. braţ brâneţ v. brâu brăţişor v. braţ brângă v. brâncă1 brăţoi v. braţ brângi v. brâncă1 brăţwcă v. braţ brânişor v. brâu brău [ir.] v. brâu BRÂNT brăvu [ir.] v. brâu brânwţ v. brâu brăzda v. brazdă brânzar v. brânză brăzdar v. brazdă BRÂNZĂ brăzdat v. brazdă brânzăreasă v. brânză brăzdător v. brazdă brânzăr/e1 v. brânză brăzdătwră v. brazdă brânzăr/e2 v. brânză brăzd/ v. brazdă brânzeturi v. brânză brăzdişoare (pl.) v. brazdă brânz/ v. brânză brăzd/ţă v. brazdă brânzişoară v. brânză brăzdoi v. brazdă brânzoaică v. brânză brăzdu/ v. brazdă brânzos v. brânză brăzdwţă v. brazdă BRÂU BRAD A brâuleţ v. brâu brâglar v. brâglă brâuşor v. brâu brâglare v. brâglă brâwţ v. brâu BRAGLĂ bre’ brâhni v. brehn/ brea v. bre brâie v. brei BREABĂN brâier v. brâu breabene v. breabăn brăn [ar.] v. brâu bread v. brad brânzei v. brâu breaduri v. brad brânar v. brâu breaj v. breaz brânaş v. brâu BREAKFAST -440- breană v. mreană BREANC BRE4SLĂ BRE/4ŞĂ BREAZ breaza v. breaz breazdă v. brazdă BREB1 breb2 v. breabăn brebaţă v. vrabie brebenaş v. breabăn brebenă v. breabăn BREBENE brebenea v. breabăn BREBENEI C brebenel v. breabăn brebeni v. zgrebenz brebenzcă v. breabăn BREBENOC brebete v. vrabie BREC1 BREC2 BRECIE1 BRECIE2 brecinar v. brace breczr v. brace BRECLEŞ BREDEL bredeleu v. bredel bregadir v. brigadă BREGMĂ brehanace v. brehnz brehăz v. brehnz brehăzt v. brehnz brehăitwră v. brehnz brehănaie v. brehnz brehâu v. brehnz brehnace v. brehnz brehne v. brehnz BREHNI brehnzce v. brehnz brehnzt v. brehnz BREI BREL4N BRELOC BREMZĂ brenduş v. brad breniţă v. mreană breslaş v. breaslă breslă v. breaslă BRESLU/ BREŞĂ BRETEA bretelă v. bretea BRETESĂ BRETON1 BRETON2 BREVĂ BREVET breveta v. brevet BREVL4R BREVIL/N brevilocvent v. brevilocventă BREVILOCVENŢĂ breza v. breaz brezaie v. breaz brezată v. breaz brezăz v. breaz brezăia v. breaz brezătwră v. breaz brezda v. brazdă brezdui v. brazdă brezz v. breaz brezzlă v. breaz brezoaie v. breaz brezoi v. breaz brezuliţă v. breaz bria v. briant BRL4NT briantznă v. briant brianţă v. briant bribănoc v. brebenoc bribâu v. priboi bribete v. vrabie briboi v. priboi bribonic v. bobovnic bribornic v. bobovnic bribovnic v. bobovnic BRIC1 BRIC2 BRICABR^C brzcă1 v. bz'rcă brică2 v. bzrcă briceac v. briceag BRICEAG briceagă v. briceag bricegeana v. briceag bricegel v. briceag bricegwţ v. briceag brichet v. brichetă2 bricheta v. brichetă2 brichetaj v. brichetă2 BRICHETĂ1 BRICHETĂ2 BRICHIN/ BRICI bricică v. brzşcă1 bricinar v. brace -441 - bricinănţă v. brace BRIZANT BRICOLA brizantă v. brizant BR/DĂ BR/ZĂ BRIDGE BRIZB/Z bridg/st v. bridge BROAJBĂ brididm v. brighidău BROANCĂ bridinea v. bidinea BROASCĂ brie v. brei broască [ar., mr.] v. broască BRLENTI broatăc v. broatec briftă v. br/ptă broatăc [mr.] v. broatec BRIGADĂ BROATEC brigadier v. brigadă broatec [ar.] v. broatec brigadir v. brigadă broatic [mr.] v. broatec BRIGAND broazbă v. broajbă brigandaj v. brigand BROB/NŢĂ brigant v. brigand brobiţă v. brob/nţă BRIGANT/NĂ BROBOADĂ BRIGH/sCI BROBOANĂ BRIGHIDĂU brobod v. broboadă brighidou v. brighidău brobod v. broboadă BRIHAN brobodă v. broboadă brii v. brei brobodeală v. broboadă brijoală v. pârjoală brobodelnic v. broboadă brilant v. briliant1 brobodz v. broboadă brilănţel v. briliant1 brobod/că v. broboadă briliancă v. brilioancă brobod/t v. broboadă BRILIANT1 brobona v. broboană briliant2 v. briant brobonea v. broboană briliantat v. briliant1 brobon/ v. broboană briliantzn v. briliant1 brobon/că v. broboană briliantină v. briant BROC brilianţel v. briliant1 brocard v. brocart BRILIOANCĂ BROCART BRIND brocat v. brocart brinivxci v. berneveci brocatel v. brocart BR/O brochi v. broci1 brioală v. brei BROCI1 BRIOF7TE broci2 (pl.) v. broşă BRIONIE BROD BRIOŞĂ BRODA BRIOZOAR brodar v. brod BR/PTĂ brodat v. broda BR/STOL brodărel v. brod brişcar v. brişcă2 brodăne v. broda BR/ŞCĂ1 brodeală v. brod/ BR/ŞCĂ2 brodelnicitwră v. brod/ brişcăli v. prişcăl/ broder/e v. broda brişcul/ţă v. brişcă2 brodeză v. broda brişcwţă1 v. brişcă1 BROD / brişcwţă2 v. brişcă2 brodxnă v. brod briştă v. brişcă1 brod/t v. brod/ britani v. britanic brodiu v. brwdiu BRITANIC BROHO/ brizaie v. breaz brojbar v. broajbă -442- brojbă v. broajbă brojbărie v. broajbă brojdi v. broajbă BROM bromat v. brom bromhzdric v. brom bromhidroză v. brom bromic v. brom bromzsm v. brom bromocet v. brom bromoform v. brom bromurare v. brom bromwră v. brom brgn [mr.] v. brâu bronhial v. bronhie bronhie v. bronhie BRONHIE bronhiolă v. bronhie bronhită v. bronhie BRONHO- bronhofon/e v. bronhie bronhografze v. bronhie bronhopneumonze v. bronhie bronhoree v. bronhie bronhoseop v. bronhie bronhoscopz'e v. bronhie bronhospasm v. bronhie bronhotom/e v. bronhie bronşectaz/e v. bronhie bronşii (pl.) v. bronhie bronş/tă v. bronhie bronş/tic v. bronhie BR0NT02L4UR BRONZ bronza v. bronz bronzaj v. bronz bronză [mr.] v. brânză bronzărze v. bronz bronzzt v. bronz broscan v. broască broscar v. broască broscariţă v. broască broscaş v. broască broscănesc v. broască broscăresc v. broască broscărze v. broască broscărzme v. broască broscăntă v. broască broscheşte v. broască broschzţă v. broască broscoaică v. broască broscoi v. broască broscos v. broască brosculzţă v. broască broscwţ v. broască brosez/ţă v. broască brostac v. broatec brostm v. brwsture brostăcel v. broatec broşa v. broşă broşat v. broşă BROŞĂ broştean1 v. broască broştean2 v. boroşlean broştesc v. broască broşteşte v. broască broştet v. broască broştz v. broască broştzc v. broască broşt/me v. broască BROŞTIOI broşwră v. broşă broşurică v. broşă brotac v. broatec brotacăr v. broatec brotan v. broatec brotăcar v. broatec brotăcel v. broatec brotăcz v. brat brotăczme v. broatec brotăluz v. brat brotănel v. broatec broteală v. brat brotz v. brat broticz'u v. broatec broticol v. broatec brotoc v. broatec brotocar v. broatec brotocel v. broatec BROTOŞ BROWNING brozban v. broajbă brozbă v. broajbă BRR BR UCk bruceală v. brwcă brucelnic v. brwcă BRUCELOZĂ brucer v. brzzcă bruez v. brwcă BRUC/NĂ brucitwră v. brwcă bnxclă v. braglă brucoi v. brwcă brud v. brod brudar v. brod BRU04Ş -443- brudatec v. brwdiu BRC/DĂ1 brudă2 v. brod brudiesc v. brwdiu brudieşte v. brwdiu brudinar v. brod brwdină v. brod brudină v. brod brudior v. brwdiu BRC/DIU brudiu v. brwdiu bnxdiv v. brwdiu brwdnic v. brwdiu brudwt v. brod BRUFT bruftuz v. bruft bruftuială v. bruft bruftuluz v. bruft bruftuluială v. bruft BRUH BRUIA bruiaj v. bruia BRUION bruj v. bruş bnxjbă v. broajbă bruji v. bruş brujos v. bruş brulinc v. burl/nc1 BRUM bruma [ar.] v. brwmă brumă v. brwmă BRUMA L brumar1 [ar., mr.] v. brwmă brumar1 v. brwmă brumar2 v. brwmă brumaîec v. brwmă brumatic v. brwmă BRtTMĂ brumă [ar., mr.] v. brwmă brumărea v. brwmă brumărel v. brwmă brumăr/ţă v. brwmă brumăr/u v. brwmă brumz v. brwmă b rum os v. brwmă b rum os [ar., mr.] v. brwmă brumul/tă v. brwmă BRUN ’ bruna v. brun brunaj v. brun bruncruţ v. brâncă1 bruncuţ v. brâncă1 bruncuţă v. brâncă1 brundărel v. prund bnindzu v. bronz BRUN£L brunet v. brun BRUS BRUSC brusca v. brusc bruscame [ar.] v. broască bruscan v. brwsture bruscălan v. brwsture bruscheţe v. brusc bruscon 'iu [ar.] v. broască BRUS/N bruslui v. bruft brusnat v. bosnat brustan v. brwsture brustui v. bruft brustur v. brwsture brusturaş v. brwsture BRt/STURE brustureanca v. brwsture brustureasca v. brwsture brusturel v. brwsture brusu/ v. brus BRUŞ bruşel v. bruş bruş/ v. bruş bruşos v. bruş BR£/ŞTIN bruştir [ar.] v. brwsture bruşuleţ v. bruş bruşwţ v. bruş BRUT1 BRUT2 brutac v. broatec brutal v. brut2 brutalitate v. brut2 brutaliza v. brut2 brutar v. brut1 brwtă1 v. brut1 brwtă2 v. brut2 brutăreasă v. brut1 brutăreasca v. brut1 brutăr/e v. brut1 brutărzţă v. brut1 brwto v. brut2 BU BUA buai v. buhai buaz v. bogaz buăr v. bour buăra v. bour buba v. bwbă1 bubac v. bumbac BUBAL/NĂ bubat1 v. bwbă1 -444- bubat2 v. bubă1 BC/BĂ1 BL/BĂ2 bubou v. gwbă bubâlcă v. bwbă1 BUBER/C bubemic v. buber/c bub/ţă1 v. bwbă1 bub/ţă2 v. bwbă2 buboaică v. bwbă1 bubohnic v. bobovnic buboi v. bwbă1 buboiaş v. gwbă buboios v. bwbă1 bubolnic v. bobovnic buboloacă v. bob1 BUBON bubonic v. bubon bubos v. bwbă1 bubou v. gwbă bubu/1 v. bu bubwi2 v. pup4 bubuia v. bu bubuiag v. bwbă1 bubuială v. bu bubuieţ1 v. bob1 bubuiet2 v. pup4 BUBUIOC bubu/t v. bu bubuitor v. bu bubuitwră v. bu bubulac v. babalâc bubul/ţă v. bwbă1 bubuluc v. babalâc buburejoară v. buburwză buburez v. buburwză buburos v. bwbă1 buburujoară v. buburwză buburwţă v. buburwză buburwz v. buburwză buburuza v. buburwză BUBURtTZĂ buburuzos v. buburwză bubuşleu v. bubuşl/e BUBUŞL/E bubuşlwi v. bubuşl/e bubuşlwie v. bubuşl/e bubuşoară v. bwbă1 bubuşor v. bwbă1 bubwţ v. bu bubwtă v. bwbă1 BUC1 BUC2 BUG4L1 bucal2 v. pocal bucar v. bwcă bucată [ar.] v. bucată BUG4TĂ v. bucată bucază v. bwcă B UCA bucă [ar., mr.] v. bwcă bucăcioară v. bucată bucal v. bwcă bucălai, -aie v. bwcă bucălan v. bwcă bucălat v. bwcă bucălav v. bwcă bucălău v. bwcă bucălâu v. bwcă bucăl/ţă v. bwcă bucăl/u v. bwcă bucătar v. bucată bucătăreasă v. bucată bucătăr/ v. bucată bucătărie v. bucată bucătărioară v. bucată bucătăr/ţă v. bucată bucăt/ce [ar.] v. bucată bucătoi v. bucată bucătwră v. bwcă bucătur/că v. bwcă bucătur/ţă v. bwcă bucăţea v. bucată bucăţel v. bucată bucăţel/ v. bucată bucăţ/ v. bucată bucăţ/că v. bucată bucăţ/t v. bucată buccea1 v. boccea buccea2 v. bucea buccealâc v. boccea buccengiu v. boccea BUCCINATOR bucciu v. boc2 BU CEA buceac v. bunceag buceag v. bugeac buced v. bwged bucela v. bucea bucelwţă v. bucea bucen v. bwcium1 bucemş v. bwcium1 BUCENT^IUR bucfar v. bucvariu bucfariu v. bucvariu bucfarel v. bucvariu Bt/CHE buchea v. bwche buchelar v. buchilareş BUCH/sLIŞTE -445- bucher v. bwche BUCHEREA buchereală v. bwche bucheresc v. bt/che buchereşte v. bwche bucher/ v. bwche bucher/e v. bwche BUCHET buchetieră v. buchet bucheţel v. buchet BUCHIL4REŞ B/7CHINĂ buchin/ v. buchin/st BUCHIN/ST buchiris/ v. bwche buchisa v. bwche buchisătwră v. bwche buchiseală v. bwche buchis/ v. bwche buchisitor v. bwche buc/1 v. bucea buci2 v. but/ buciarda v. buciardă BUCIARDĂ bwcie v. bucea bucim v. bwcium1 bucimaş v. bwcium1. bucin v. bwcium1 bucim v. bwcium1 bucinar v. bwcium1 bucinaş v. bwcium1 bucinător v. bwcium1 bucine [ar.] v. bucium2 bucin/ş v. bwcium1 BUCIOI BUC/U BUCI UC buciucaş v. buciwc Bf/CIUM1 BUCIUM2 bucium2 [ar., mr.] v. bwcium2 buciuma v. bwcium1 buciumaş1 v. bwcium1 buciumaş2 v. bwcium1 buciumaş3 v. bwcium2 bwciumă v. bwcium2 buciumător v. bwcium1 buciumătwră v. bwcium1 bwciume v. bwcium2 buciumel v. bwcium2 buciun [ar.] v. bwcium2 buciun v. bwcium1 buciuna v. bwcium1 buciuniş v. bwcium1 bucla v. bwclă buclaj v. bwclă buclan v. butlagă buclaris/ v. bwclă BUCLA bucle v. bwclă BUCL/E bucliuc v. buclwc bucliuc/ v. buclwc BUCLUC buclucar v. buclwc buclucaş v. buclwc buclucăr/ţă v. buclwc buclucc/u v. buclwc buclucgiu v. buclwc BUCMEA bucni v. buf1 bucoavnă v. bwche bucoi v. buc1 bucolaie v. bwcă BUCOLIC bucol/sm v. bucolic bucos1 v. buc1 bucos2 v. bwcă BUCOVINEAN bucovineanca v. bucovinean bucovineancă v. bucovinean BUCRANIU BUCS bucsai1 v. bucs bucsai2 v. bâcs/ bucsău v. bucs bucşi v. bâcs/ bucşai v. bâcs/ BUCŞAN bwcşă bucşi2 v. bâcs/ bucşul/ţă v. bwşcă2 bucum/gă [mr.] v. bwcium2 BUCURA bucurare [ar.] v. bucura bucurari [mr.] v. bucura BUCUREŞTEAN bucureşteancă v. bucureştean bucur/e v. bucura bucurii a [mr.] v. bucura bucuril’e [ar.] v. bucura bucuros v. bucura bucuros [ar.] v. bucura bucuros [mr.] v. bucura bucwtă v. bwcă BUCVARIU Bt/CSA buc şi v. -446- BU DA buduhală v. budihace BUD4C1 buduhală v. budihace budac2 v. budâi buduhaliţă v. budihace budacă v. budâi buduhălos v. budihace BUDAD/U buduhoală v. budihace budai v. budâi buduhoi v. budihace budaie v. budâi budwi v. budâi budaism v. bud/sm buduiană v. budiană budaist v. bud/sm budulac v. budala BUDAL4 budulaie v. budulu/ budalac v. budala budulan v. budala budalaş v. budala buduleţ v. buduroi budană v. budâi budul/ v. budulu/ budar v. bwdă BUDULU/ budarcă v. budâi BUDf/NA budaşcă v. budâi BLDUR1 BC7DĂ budwr2 v. buduroi budăc/că v. budâi bwdură v. bwdur1 budăhace v. budihace budureţ v. buduroi BUDil budureţar v. buduroi budăiaş v. budâi buduroaie v. buduroi budălâu v. budâi BUDUROI budâu v. budâi budurwşcă v. buduroi budâi1 v. budâi budwşcă v. budâi budâie v. budâi buduşlancă v. buduşlwi budâu1 v. budâi buduşlâu v. buduşluz budâu2 v. budâi BUDUŞLUI budeană v. budiană budză [ar.] v. bwză budeancă v. budiană budzos [ar.] v. bwză budelnic v. bwte BUF1 budereu v. buduroi BUF2 budeu v. budâi BUF3 budget v. buget1 BUF4 budgetar v. buget1 buf v. b«hă BUD / bufon v. buf4 BUDL4NĂ BUFANT bwdic v. bud/st bufar v. bucvariu bud/e v. budâi bufariu v. bucvariu bud/gă v. budihace BOTĂ1 BUDIH/4CE BOTĂ2 budihaci v. budihace iu/a3 v. b«hă budihală v. budihace bufă4 v. buf4 budiheci v. budihace bufăi v. bwhă BUD7NCĂ bufaială v. buf1 budingă v. bud/ncă bufanesc v. buf4 BUD/SM bufaraş v. bucvariu bud/st v. bud/sm BUFET budiuharţă v. budihace bufetier v. bufet budiuhoci v. budihace BUFEU BUDOAR bwflea v. buft BUDRIN/4I buflei v. buft BUDUGĂRI bufleu v. buft buduhaie v. budihace bwfliş v. buft buduhaiţă v. budihace bufnaci v. buf1 -447- bwfhă v. bwhă BUH1 bwfnă2 v. buf1 buh2 v. bwhă bufnea v. buf1 buhac1 v. buhă bufneală v. buf1 buhac2v. buhaş1 bwfnet v. buf1 buhaci1 v. buhaş1 bufni v. buf1 buhaci2 v. bwhă bufnişoară v. bwhă BUHADĂ bufnit v. buf1 BUHAI bufnitwră v. buf1 BUHAŞ1 bwfniţă v. bwhă buhaş2 v. buf4 bufniţoi v. bwhă BUHAŞ3 bufnos v. buf1 buhav v. pwhav bufoi v. buf4 buhaz v. bogaz bufon v. buf3 BIMA bufona v. buf3 BUHĂD/E bufonadă v. buf3 buhăi1 v. bwhă bufonerie v. buf3 buhăi2 v. buhai BUFT buhăi3 v. buf1 bwfta v. buft buhăi4 v. pwhav bwfte1 v. buft buhăială1 v. pwhav bufte2 v. buft buhăială2 v. buf1 bwftea v. buft buhăială3 v. buhai bufti1 v. buft buhăiaş v. buhai bwfti2 v. buft buhăli v. bwhă buftui v. buft buhălui v. bwhă bufui v. buf1 buhăvi v. pwhav bugar v. bulgar buhnă v. bwhă bugară v. bulgar buhnet v. buf1 BC/GĂ buhm v. buf1 bugărie v. bogorie buhniţă v. bwhă BUGAT buhoaie v. buhă BUGEAC1 buhoare v. dogori bugeac2 v. bunceag buhoci v. bwhă bugeacliu v. bugeac1 buhoios v. puhoi bugeag v. bugeac1 BUHON BUGEAN buhos v. buhă bugecean v. bugeac1 buhoş v. bwhă BUGED BUHUH(7 bugegean v. bugeac1 buhui v. bwhă BUGFT1 buhuiat v. buhă buget2 v. bwged BUHJ7R buget3 v. bunget buhurdangi-başa v. buhurdar bugetar v. buget1 buhurdangiu v. buhurdar bugetivor v. buget1 BUHURDAR bugezi v. bwged buhurez v. huhurez bughelar v. buchilareş buhwş v. buhaş1 bughidan v. buchilareş buhwţă v. bî/hă bughilareş v. buchilareş buhvar v. bucvariu bugini v. bwged BU/1 buglan v. butlagă BUI2 BUGLA1 buiac1 v. bui1 BUGLÂ2 buiac2 v. bwică buglănaş v. butlagă buiagă v. buiede bugner v. butnar buiama v. boiama -448- buiandmg*r. boiandrwc buiastru v. buiestru buib v. buibeleu buibălac v. bai barac buibălac v. buibeleu buibălzu2 v. buibeleu buibărac1 v. baibarac buibărac2 v. buibeleu BUIBELEU BC/ICĂ buicd v. bu/1 buici v. bu/1 buicwţă v. bwică buiecel v. bu/1 buiec/ v. bu/1 buiec/e v. bu/1 buiec/me v. bu/1 buiecitwră v. bu/1 BULEDE buiestra v. buiestru buiestraş v. buiestru BULESTRU -buiestrwş v. buiestru buietic v. bu/1 buigat v. bâigu/ buigăi v. bâigu/ buigăitură v. bâigu/ buigui v. bâigu/ buiguit v. bâigu/ buiguitor v. bâigu/ buiguitură v. bâigu/ BUIMAC buimatic v. buimac buimăceală v. buimac buimăc/ v. buimac buimăc/e v. buimac buiordiu v. buiurd/u buiorultiu v. buiurd/u buirultiu v. buiurd/u BUIS/N buiuci v. bu/1 buiugiu v. boia buiugui v. bâigu/ buiurd/ v. buiurd/u buiurdis/ v. buiurd/u buiurd/smă v. buiurd/u BUIURD/U buiurlău v. buiurd/u buiuruldiu v. buiurd/u buiurultău v. buiurd/u buiurultiu v. buiurd/u bujaie v. buiede bt/jă v. bujor BUJD A bujdeaucă v. bwjdă bujdei v. bwjdă BUJD/ bujdica v. bujd/ bujdwcă v. bwjdă bujdwlă v. bwjdă BUJ£CI B(/JENITĂ BUJGAU BUJ/E bujneag v. buşneac bujoară v. bujor BUJOR bujora v. bujor bujoraş v. bujor bujorean v. bujor bujorel v. bujor bujor/ v. bujor bujor/că v. bujor bulamac v. bulumac1 BULAT Bt/LĂ1 BULĂ2 BULĂTAU BULB BULBAC bulbar v. bulb bulbifer v. bulb bulbiform v. bulb bulb/l v. bulb bulboacă v. bulbuca bulboană v. bulbuca bulbon/ţă v. bulbuca bulbor v. bâlbor bulbos v. bulb bulbwc v. bulbuca BULBUCA bulbucătwră v. bulbuca bulbuceală v. bulbuca bulbucel v. bulbuca bulbuc/ v. bulbuca bulbucos v. bulbuca bulbucwţ v. bulbuca bulbura v. bolboros/ bulburwc v. bulbuca bulbwş v. bulbuca BULCĂ bulei v. bâlci bulciwg v. bâlci BC/LDOG buldog v. bwldog BULDOZER buldozer/st v. buldozer bulduş/ v. budulu/ -449- BULE/4C BULR4CĂR BULR4NDRĂ bulearcă v. holercă bulebaşă v. bulwc bulendros v. buleandră bulendrwţă v. buleandră bulesc v. bwlă2 BULET BULET/N BULEVARD bulevardier v. bulevard bulevard/sm v. bulevard bulevard/st v. bulevard bulevard/stă v. bulevard bulf v. bulfeu1 bulfei1 v. buft bulfei2 v. bulfeu1 bulfeie v. bulfeu1 bulfele (pl.) v. bulfeu1 BULFEU1 bulfeu2 v. buft bulfins v. bull-finch bulg v. bwlgăre BULGAR bulgarcă v. bulgar BULGAR/U bulgariza v. bulgar bulgăr1 v. bwlgăre bwlgăr2 v. pârgar bulgăraş1 v. bulgar bulgăraş2 v. bwlgăre BULGĂRE bulgăreală v. bwlgăre bulgăreasca v. bulgar bulgărel v. bwlgăre bulgăresc v. bulgar bulgăreşte v. bulgar bulgăr/1 v. bulgar bulgăr/2 v. bwlgăre bulgăr/e v. bulgar bulgăr/me v. bulgar bulgăr/n v. bulgar bulgăroaică v. bulgar bulgăroi v. bulgar bulgăros v. bwlgăre bulgheană v. bulugh/nă bulgui v. bâigu/ bulguială v. bâigu/ BULG C/R BULHL4C BULHĂ bulhăr/e v. bulhac BULHU/T BULI bulibaşă v. bulwc bulibăş/ v. bulwc bulibăşie v. bulwc bulicher v. buleac bulie v. bâl/e buligai v. uligaie buligaie^v. uligaie bul/gă v. uligaie buligheană v. bulugh/nă bulihai v. uligaie BULIH/4U buliheci v. buleac bulihoi v. bulihâu bul/mic v. bulim/e BULIM/E BUL/N BUL/NĂ1 bul/nă2 v. bul/n BULION buliter v. buleac buliucbaş v. bulwc buliucbaşă v. bulwc BULL-FINCH BULON bulona v. bulon bulonaj v. bulon bulţ v. bulz bulubaş v. bulwc bulubaşă v. bulwc bulubuc v. babalâc BULUC bulucbaş v. bulwc bulucbaşă v. bulwc bulucbăşel v. bulwc bulucbăşesc v. bulwc bulucbăş/e v. bulwc buluceală v. bulwc buluc/ v. bulwc bulug v. bulwc bulugbaş v. bulwc bulugbaşă v. bulwc bulugheană v. bulugh/nă bulugheată v. bulugh/nă BULUGH/NĂ bulugi v. bulwc BULULEU BULUML4C1 bulumac2 v. bulumaci BULUIVL4CI BULUTC/C BULVAN BULVERSA BULZ -450- bulzăriţă v. bulz bulzi v. bulz bulziş v. bulz bulzişor v. bulz bulzoc v. bulz bulzoi v. bulz BUM BUMAŞCĂ B£/MĂ BUMB BUMBAC bumbar v. bombar bumbara v. cumbara bumbaşir v. mumbaşir bumbăcar v. bumbac bumbăcariţă v. bumbac bumbăcăreasă v. bumbac bumbăcărie1 v. bumbac bumbăcărie2 v. bumbac bumbăcănţă v. bumbac bumbăceală v. bumbac bumbăcel v. bumbac bumbăci v. bumbac bumbăcit v. bumbac bumbăcos v. bumbac bumbăi v. bombăni bumbăni v. bombăni bumbărat v. bumb bumbăreasă v. bumb bumbăreaţă v. bumb bumbărează v. bumb bumbărel v. bombar B/7MBEN bumbi v. bumb BUMB/C bumbişor v. bumb bumbşor v. bumb bumbukţ v. bumb bumbuliu v. bumb bumbura v. bombăni bumburea v. bumb bumbureaţă v. bumb bumburel v. bumb bumburez v. bumb bumbunu v. bumb bumburwş v. bumb BUMB/7ŞCĂ bumbuşor v. bumb bumbi/t v. bumb BUMERANG bumm v. buf1 BUN1 bun1 [ar., mr.] v. bun1 bun2 v. bun1 bun3 v. bun1 bun4 v. bon1 BUNA bunac [ar.] v. bun1 BUNAR bunaţă [ar.] v. bun1 Buna-Vestire v. veste bimă v. bun1 bună-cădere v. cădea bună-credinţă v. crede bună-cuvântare v. cuvânt bună-cuviinţă v. cuveni bunăfacere v. face bună-înţelepţie v. înţelept bunămie v. bonom bună-norocire v. noroc bunăoară v. bun1 bunăoară [ar.] v. bun1 bună-plăcere v. plăcea bună-plecare v. pleca bună-purtare v. purta bună-rudă v. bun1 bunăstare v. sta bunătate v. bun1 bunătate [ar., mr.] v. bun1 bunătăcios v. bun1 bunătămare v. bun1 bunătăţat v. bun1 bunătăţimat v. bun1 bunăteaţă [ar.] v. bun1 bunăvoie v. voie bunăvoinţă v. voie bună-voire v. voie bună-vrere v. vrea buncăi v. boncăi buncăleui v. boncăi buncălui v. boncăi BtTNCĂR BUNCEAG bunchini v. bunghini bunei v. bâlci bunciuc v. buciwc bun-credincios v. crede BUND bundac v. bondoc bundar v. bondar BtTNDĂ bundiţă v. bwndă bwndră v. bundă bundric v. bwndă bundue v. bondoc bundwţă v. bwndă buneaţă v. bun1 buneaţă [ar.] v. bun1 -451- BUNEICĂ burangic v. borang/c bunel v. bun1 buranginc v. borang/c buneţă v. bun1 burangiuc v. borang/c bunete (pl.) v. bun1 BUR^T1 BUNGALOU burat2 v. bwră1 bungalov v. bungalou buratec1 v. buratic bungariu v. bulgariu buratec2 v. bwră1 bungeac v. bunceag buratic v. broatec BUNGET burazan v. bolozan bunget v. bunget BI7RĂ1 BUNGHIN/ B URA2 BUNGINR4LĂ BURA3 bunguitură v. bâigu/ burăiană v. buruiană bun-gwst v. gust1 burămţă v. buruiană bun/c v. bun1 burătăcel v. broatec bun/că v. bun1 bwrăt v. bwră1 bunicel v. bun1 BURiU bunic/că v. bun1 BURBA bunicwţă v. bun1 burboană v. broboană bun/lă v. bun1 burcaş v. bwrcă1 bun/Tă [mr.] v. bun1 BURCĂ' bunioară v. bun1 BURCĂ2 bunişor v. bun1 burceag v. borceag bun/ţă v. bun1 burcoj v. bwrcoş bunomxe v. bonom BC/RCOŞ bun-plac v. plăcea BC/RCUŞ1 bun-s/mţ v. simţ/ burcuş2 v. bwrcoş BUNT ’ burcuşesc v. bwrcuş1 buntaş v. bunt burcuşeşte v. bwrcuş1 buntaţie v. bunt burcuşoară v. bwrcă1 buntăzi v. buntuzu/ burcut v. borcwt buntulu/ v. bunt burdaboul (de-a ~) v. bwrdă" buntwşnic v. bunt burdac v. bardac buntuz/ v. buntuzu/ burdar v. buhurdar BUNTUZUI BURDĂ1 bunwţ v. bun1 B URDĂ2 bun-voitor v. voie bur dă3 v. bwjdă bunzar v. bâz1 burdăhan v. burdwf1 buor v. bour burdăhănos v. burdwf1 buorar v. bour burdăos v. burdwf1 buptăr v. boactăr bwrde v. bwrtă bur [ir.] v. bun1 burdei v. bordei1 BUR1 burdeos v. burdwf1 bur2 v. bwră1 BURD/C bura1 v. bura1 burdicos v. bwrtă BUR^f2 burdihan v. burdwf1 BURA3 burdihos v. burdwf1 BURAC burdizan v. burdwf1 buracă v. bwră1 burdoi v. burdwi BURACL4 burduc v. burdwf1 buragă v. barangă burducwtă v. burdwf1 burai că v. bwră1 BURDUF1 buraj v. bura2 burduf v. prodwf BUR^NĂ burdufos v. burdwf1 -452- burduh v. burdwf1 burduhan v. burdwf1 burduhaş v. burdwf1 burduhăn/ v. burdwf1 burduhănos v. burdwf1 burduhoaie v. burdwf1 burduhos v. burdwf1 burduhoşel v. burdwf1 BURDt/I burduios v. burdwf1 burduj v. burdwf1 burduj d v. burdwf1 burduf\ v. burdwf1 burdule v. bwrtă burdwlea v. bwrtă burduloi v. buduroi burdunar v. buzunar burduos v. burdwf1 burduş v. burdwf1 burduşeaiă v. burdwf1 burduşel v. burdwf1 burduş/ v. burdwf1 burduv v. burdwf1 burduvănos v. burdwf1 burduz v. hurdwz bureală v. bwră1 burean v. buruiană bureate [ar.] v. burete bureati [mr.] v. burete BURECHI burechiţă v. burechi burechiţă v. burechi burechiwşă v. burechi burechiwşcă y. burechi burecior v. burete BURELCT buremţă v. buruiană BURET BURCTE buretieră v. burete buretiţă v. burechi buretos v. burete bureţei (pl.) v. burechi bureţel v. burete bureză v. bura2 burfaş v. boarfa1 burfă1 v. boarfa1 bwrfa2 v. borhan burfai v. boarfa1 burfal/ v. boarfa1 burfeie v. bulfeu1 burfete v. borhan burfu/ v. borhan burfuială v. borhan burg v. burghez BURGHEZ burghez/ v. burghez burghez/e v. burghez burghez/me v. burghez burghi (pl.) v. boarfa1 burghia v. burgh/u burghiaş1 v. burgh/u burghiaş2 v. burgh/u burghidău v. brighidău burgh/e v. burgh/u burghieş v. burgh/u BURGH/U burghiwţ v. burgh/u burgrav v. graf BURGt/ND burhai v. bwră1 burhală v. bwră1 burhăia v. bwră1 burhăială v. bwră1 buriac v. bur/e1 burian v. buruiană buriană v. buruiană buriaş v. bur/e1 BURIC buric [ar., ir., mr.] v. bur/c burica v. bur/c buricar v. bur/c buricaş1 v. bur/c buricaş2 v. bur/c buricat v. bur/c buricel v. bur/c buric/că v. bwră1 buricos v. bur/c buricos [ar., mr.] v. bur/c BUR/E1 bwrie2 v. bwră2 buriemţă v. buruiană burienuţă v. buruiană bur/lă v. bwră1 bur/u v. bur/e1 BURJf/I BURLAC1 burlac2 v. burlan burlag v. burlac1 BURLAN bwrlă v. bwră1 burlăcăr/t v. burlac1 burlăcesc v. burlac1 burlăceşte v. burlac1 burlăc/ v. burlac1 burlăc/e v. burlac1 BURLAU -453- BURLESC burtwc v. bwrtă BURLET BURTUG4L BURLETIC burtucale (pl.) v. bwrtă BURL/NC1 burtucan v. burtwcă BURL/NC2 BURTICĂ burl/nc3 v. burlan burtuhănos v. burdwf1 burlincaş v. burl/nc1 BURTULE4G burlincwţ v. burl/nc1 burtwş v. bwrtă buri iţa v. bwră1 burwgă v. burau bwrliţă v. bwră1 buru/ v. bwră1 burloi v. burlan buruian v. buruiană burlwi v. burlan BURUL4NĂ BURMA buruiena v. buruiană bwmă v. bwră1 buruien/ş v. buruiană burneaţă v. brâu buruien/ţă v. buruiană burniţa v. bwră1 buruienos v. buruiană bwmiţă v. bwră1 buruienwtă v. buruiană bumiţeală v. bwră1 burlan’ bumiţos v. bwră1 burunciuc v. borang/c bumujel v. bumwz burungic v. borang/c burnus v. bumwz burungiuc v. borang/c BURNC/Z burumţă v. buruiană buroaică v. bwră1 burzilui v. burzulu/ BC/RSĂ1 burziluitor v. burzulu/ BURSA2 burzoi v. bârzoi1 bursănesc v. bârsan burzul/ v. burzulu/ burs/culă v. bwrsă1 BURZULU/ bursier1 v. bwrsă1 burzuluială v. burzulu/ bursier2 v. bwrsă2 BUSC bursieră v. bwrsă1 BUSCOI BURSCX4CĂ BUSCUL4 BURSC/C busculadă v. buscula bursuca v. burswc bushel v. buşel1 burswcă1 v. burswc BUSINESS bursucă2 v. bursoacă bwsinessman v. bwsiness bursucel v. burswc busioc v. busuioc bursuc/ v. burswc busmachin v. paşmagi bursucos v. burswc busna v. bosnat BURSUFLC/RĂ busnat v. bosnat bursumfla v. bosumfla busnăr v. bosnat bursunar v. buzunar BUSOLĂ BURSt/NĂ BUST1 BURTA BUST2 burtăverde v. bwrtă busta v. bwzna burtăverz/me v. bwrtă BUSTROFEDON burte v. bwrtă bustuşag v. pust/u bwrtea v. bwrtă busuioacă v. busuioc bwrteş v. bwrtă BUSUIOC burţi cal v. bwrtă busuiocesc v. busuioc burt/că v. bwrtă busuoc v. busuioc burtic/că v. bwrtă busurca v. burswc burticos v. bwrtă BUSURJVL4N burtieră v. bwrtă BUŞ1 burtos v. bwrtă BUŞ2 -454- bwşa (de-a ~) v. buş1 buşai v. buşz buşan v. bwşă buşat v. bwşă B UŞA B UŞCA1 B UŞCA2 buşeală v. buşz BUŞjEL1 buşel2 v. bwşă buşele (de-a ~) v. buş1 bwşet v. buşi BUŞEU BUŞI BUŞICEl buşzlă v. buşz bwşile (a ~) v. buş1 bwşile (de-a ~) v. buş1 bwşilea (de-a ~) v. buş1 bwşilea (na ~) v. buş1 buşzta (de-a ~) v. buşz buşitwră v. buşz buşlui v. buşulz buşluială v. buşulz buşluitor v. buşulz buşmachi v. paşmagi buşmachiu v. paşmagi BUŞNEAC buşni v. bwzna buşnigai v. buşneac buşoaică v. buş1 BUŞOI BUŞON buşor v. bujor buşos v. buş1 BUŞTEAN buştei v. bwjdă buştenz't v. buştean buştz v. bwzna buştihan v. buştean buştinar v. voştznă BAŞTINĂ buştină [ar.] v. bwştină buştiuhană v. buştean BUŞUL / buşuluz v. buşulz BUŞUMA BUT1 BUT2 BUT3 BUT4 butac v. but4 butaci v. but4 BUTADĂ butadienă v. butan butafbr v. butaforie butaforic v. butaforze BUTAFOR/E BUTALCĂ BUTAN butanol v. butan butanonă v. butan butar v. bwte BUTARGĂ BUTAŞ butăi v. butwc butărz'e v. bwte butăşeală v. butaş butăşz v. butaş butăşzt v. butaş butau v. butwc BOTĂV BUTCARIŢĂ BOTCĂ butcărie v. bwtcă butculzţă v. botcwţă butcuţă v. botcwţă BOTE bwte [ar., mr.] v. bwte butel v. butelcă BUT£LCĂ butelcwţă v. butelcă BUTELIE butelnic v. bwte BUTZTNĂ BUTEROLĂ BUTI BUT/C1 but/c2 v. bute butica v. butz butz'că v. butz'c1 buticcă [mr.] v. bwte buticcă [mr.] v. bwte buticz'că v. bwte butie v. bwte butie v. bwte butig v. bwte butilcă v. butelcă butilenă v. butenă BUT/LIC butină v. pwtină butirat v. butzric BUT/RIC butirină v. butzric butirometru v. butzric BUT/SĂ butişoară v. bwte -455- but/tă v. bwte BUTL4GĂ butlan v. butlagă butlănaş v. butlagă butliuc v. buclwc BUTNAR butnărăr/e v. butnar butnăreală v. butnar butnăresc v. butnar butnări v. butnar butnărie v. butnar butnărit v. butnar butneariu v. butnar butner v. butnar butoaică v. bwte butoaie v. bwte butoană v. bwte butoară v. bwtură butoarcă v. bwtură butoare v. bwtură butoi v. bwte butoiaş v. bwte BUTON butonare v. buton butonieră v. buton butor v. bwtură buton v. bwtură BUT UC butucar1 v. butwc butucar2 v. butwc butucaş v. butwc butucănos v. butwc butucariu v. butwc butucel v. butwc butucer v. butwc butuc/ v. butwc butucos v. butwc butug v. butwc butulâu v. bwtură butuleu v. bwtură bwtur1 v. but2 butur1 v. bwtură buturaş v. but2 BWTURĂ butură v. bwtură buturâu v. bwtură bwture v. bwtură buturea v. bwtură buturel v. bwtură butur/1 v. but/ butur/2 v. bwtură butur/gă v. bwtură butur/ş v. bwtură butwmic [mr.] v. bwtură buturoagă v. bwtură buturoi v. bwtură buturos v. bwtură buturwg v. bwtură buturugat v. bwtură buturwgă v. bwtură buturugoaie v. bwtură buturugwţă v. bwtură buturwş v. bwtură BUTC/Ş butuşală v. botoaşă butuşană v. botoaşă butuş/ v. butwş butuş/nă v. butwc BUT buţeauă [mr.] v. bwte buţilwşcă [mr.] v. bwte butişoară v. bwte BUŢURE4N buucac [mr.] v. bou buuv/nă [mr.] v. bou BUVABIL buvnă v. bwhă buvni v. buf1 buvnitură v. buf1 buvniţă v. bwhă buvnul/ţă v. pwhă1 buza v. boza buzaină v. boza buzan v. bwză buzană v. boza buzar1 v. bwză buzar2 v. bâz1 buzat v. bwză BUZA buză [mr.] v. bwză buză/ v. bwză buzăian v. buzoian buzăiel v. buzoian buză/lă v. bwză buzălâu v. bwză buzăreţ v. bwză buzăţel v. bwză buzăţ/că v. bwză buzău v. bwză BUZDUGAN buzdwgă v. buzdugan buzdugănaş v. buzdugan buzdugăn/ v. buzdugan BUZDUGE4 buzdugean v. buzdugh/n BUZDUGH/N buzdwgi v. buzdugan buzdunar v. buzunar -456- BUZD£/RA buze v. bwză Bf/ZER BUZERANT BUZGUROI buziană v. budiană buzilă v. bwză buziş v. bwză buzişoară v. bwză buzişor v. bwză BUZNA buznamite v. bwzna buzni v. bwzna buzoaie v. bwză buzoi v. bwză BUZOIAN buzoiancă v. buzoian buzoienesc v. buzoian buzos v. bwză buzos [mr.] v. bwză buzwcă v. bwză buzulită v. bwză BUZC7M buzumetic v. bezmetic buzumfla v. bosumfla BUZUMIN/ BUZUNAR buzunăraş v. buzunar buzunăreală v. buzunar buzunărel v. buzunar buzunări v. buzunar buzunărit v. buzunar buzwră v. bwză buzurică v. bwză buzurie v. bwză buzurină v. bwză buzurlui v. burzului buzwţă v. bwză buzzer v. bwzer BYRONIAN c cabraş v. abraş calamo-aromatico v. aromă capegi-başa v. baş2 caraboi v. boia caraboia v. boia carbodiamidă v. amidă cardialgie v. algie cardioaccelerator v. accelera ca/â [ir.] v. agăţa cauzalgie v. algie cărăboi v. boia cătare [ar.] v. agăţa catari [mr.] v. agăţa cătătură [mr.] v. agăţa ceauş-başa v. baş2 cefalalgie v. algie celălalt v. alt cestălalt v. alt cice v. aci cicea v. aci ciclism v. bicicletă ciclist v. bicicletă cicloalcan v. alean cicloalchenă v. alchenă ciorne v. acioaie cisalpin v. alpin cistalgie v. algie citobiologic v. biologie citobiolog/e v. biologie clo [ar.] v. acolo cloţi [mr.] v. acolo emo [mr., ir.] v. acwm cmoce [ir.] v. acwm emote [ir.] v. acwm emoţi [mr.] v. acwm cmnă [mr.] v. acwm coa [ar., mr.] v. aco [ar.] coacţionar v. acţiwne coacţionară v. acţiwne coacuzat v. acuza coacuzată v. acuza coarticulaţie v. articol coasociat v. asocia coasociată v. asocia coautoare v. autor coautor v. autor coaxial v. ax cobeligerant v. beligerant cocoş-baş v. baş2 cola [mr.] v. acolo colaia [mr.] v. acolo co/q [ir.] v. acolo colea v. acolo colea v. acolo colo v. acolo colo [mr., ir.] v. acolo colo v. acolo contraacuzaţie v. acuza contraalizeu v. aii zeu contraamiral v. amiral contraanchetă v. anchetă contraargument v. argument contraargumenta v. argument contraatac v. atac1 contraataca v. atac1 contrabalansa v. balansa -457- contrabaraj v. bară1 contrabas v. bas contrabas/st v. bas contrabas/stă v. bas contrabaterze v. baterie contrabătător v. bate1 coperemânt v. acoperi coperi v. acoperi coperi [ir.] v. acoperi coperi oară v. acoperi coperiş v. acoperi coperzt v. acoperi coperi tor v. acoperi coperitwră v. acoperi cosmobiologze v. biologze costalgze v. algz'e coxalgze v. algze coxartroză v. artroză criobiologze v. biologze crisoberzl v. berzl cromoalgrafze v. algrafze cuapiriri [mr.] v. acoperi culo [mr.] v. acolo cuperi v. acoperi cuperi [ir.] v. acoperi cupirimmt [mr.] v. acoperi cupiriri [mr.] v. acoperi cupirişu [ar.] v. acoperi cupiritură [mr.] v. acoperi D dalb v. alb dalbazană v. alb dalbănaş v. arbănaş dalbei v. alb dalbeş v. alb dalbineţ v. alb dalboşel v. alb dale v. alei dalelei v. alei dalelele v. alei dali v. alei danez [ar.] v. adânc daneavra [ar.] v. adineaori danglz'e v. anglze daoleală v. aoleu daolzcă v. aoleu dapa [ir.] v. adăpa dauc [mr.] v. adăuga daurel v. aur daurzt v. aur davg [mr.] v. adăuga dăfsătură [mr.] v. adăuga dălaga [ar.] v. alerga dălăg&re v. alerga dălbz'c v. alb dălbior v. alb dănapoi v. apoi dănăoară v. adineaori dănapoi v. apoi dănăpoi [mr.] v. apoi dănăoară v. adineaori dănca [mr.] v. adânc dănrăoară v. adineaori dăpari [mr.] v. adăpa dăpătură [mr.] v. adăpa dăulz v. aoleu dăvăsi v. adevăsz dăzauri v. aur dăzmeti v. ameţz dănca [ar.] v. adânc dăneauri v. adineaori deacey. aci deaci v. aci deadzns v. adzns deaferenta v. aferent dealbaţie v. alb dealbaţiune v. alb dealerga v. alerga de-a-mboz'şelea v. bou deambula v. ambulant deambulatoriu v. ambulant deambulaţie v. ambulant deambulaţiune v. ambulant deaneavra [ar.] v. adineaori deaoş v. awş dearde v. arde deasupra [ar.] v. aswpra deaswpra v. aswpra deasuprime v. aswpra deauş v. awş debalasta v. balast debarc v. barcă debarca v. barcă debarcader v. barcă debarcament v. barcă debarcaţie v. barcă debavura v. bavwră debavurator v. bavwră debazifica v. bază debăşcăluz v. başca debirocratiza v. birou debloca v. bloc deborda v. bord1 debordant v. bord1 debordământ v. bord1 debranşa v. branşă debreia v. ambreia -458- debreiabil v. ambreia debreiaj v. ambreia debrida v. br/dă debucla v. bwclă debura v. bura2 deburaj v. bura2 debursa v. bwrsă1 debusola v. busolă dece v. ac/ deci1 v. ac/ deneaurea v. adineaori dermatalg/e v. alg/e desabura v. abur desacida v. ac/d desacidifica v. ac/d desacri v. acru2 des aerisi v. aer1 desagrea v. agrea desaltera v. altera desassoţia v. asocia desbătături v. bate destraurz v. aur destruca v. astruca destupa v. astupa destupător v. astupa - destupătwră v. astupa desupra v. aswpra dezabona v. abona dezabura v. abur dezaburi v. abur dezabur/re v. abur dezaburitor v. abur dezabuza v. abwz dezacida v. ac/d dezacidifica v. ac/d dezacidulare v. ac/d dezacord v. acord dezacorda v. acord dezacordaj v. acord dezacr/ v. acru2 dezactiva v. act/v1 dezactivant v. act/v1 dezactualiza v. actual dezadapta v. adapta dezaera v. aer1 dezaeris/ v. aer1 dezafecta v. afecta1 dezafecţiwne v. afecta2 dezafuris/ v. afuris/ dezaglomera v. aglomera dezagrea v. agrea dezagreabil v. agrea dezagrega v. agrega dezagregabil v. agrega dezagregant v. agrega dezagregator v. agrega dezagregaţie v. agrega dezagregaţiune v. agrega dezagrement v. agrea dezalbuminare v. album/nă dezalcalinizare v. alcaliu dezalcătu/ v. alcătu/1 dezalcooliza v. alcool dezaliena v. aliena dezalienant v. aliena dezaltera v. altera dezamăg/ v. amăg/ dezamăgitor v. amăgz dezambala v. ambala dezambiguiza v. amb/guu dezambreia v. ambreia dezamestec v. amesteca dezamesteca v. amesteca dezameţeală v. ameţ/ dezameâ v. ameţ/ dezaminare v. am/nă dezaminază v. am/nă dezamoniacalizare v. amoniac dezamorsa v. amorsă dezanalfabetiza v. alfabet dezanamorfoză v. anamorfoză dezancola v. ancola dezancora v. ancoră dezanexa v. anexă dezangaja v. angaja dezangrena v. angrena dezanofelizare v. anofel dezapreta v. apreta dezaproba v. aproba dezaprobat/v v. aproba dezaprobator v. aproba dezaprobaţi e v. aproba dezaprobaţiune v. aproba dezaprobător v. aproba dezapropria v. apropria dezapropriaţie v. apropria dezapropriaţinne v. apropria dezarăm/re v. aramă dezarbora v. arbore dezargila v. arg/lă dezargilor v. arg/lă dezarginta v. arg/nt dezarhier/ v. arhiereu dezarma v. armă dezarmament v. armă dezarmant v. armă dezarmaţie v. armă dezarmatiune v. armă -459- dezarmonia v. armonze1 dezarmonic v. armonze1 dezarticula v. artzcol dezarticulaţie v. artzcol dezasambla v. asambla dezasfalta v. asfalt dezasimila v. asimila dezasimilator v. asimila dezasimilaţie v. asimila dezasocia v. asocia dezasociaţitme v. asocia dezasorta v. asorta dezaşteme v. aşterne dezaura v. aur dezaurz v. aur dezavantaj v. avantaj dezavantaja v. avantaj dezavantajos v. avantaj dezavua v. avuabil dezavuabil v. avuabil dezaxa v. ax dezărăczt v. arac1 dezbalotare v. bal2 dezbare v. barcă dezbarca v. barcă dezbarcaţie v. barcă dezbate2 v. bate1 dezbăiera v. baieră dezbăloşa v. bale dezbărbăta v. bărbat dezbărbăţz v. bărbat dezbărcader v. barcă dezbărcămănt v. barcă dezbăşcăluz v. başca dezbăşcăşz v. başca dezbăşcăşuz v. başca dezbăşcăşuială v. başca dezbăta v. beat1 dezbătătorv. beat1 dezbătătorz v. bate1 dezbătuez v. bate1 dezbâma1 v. bârnă1 dezbâma2 v. brâu dezbâmâz v. bârnă1 dezbenzina v. benzz'nă dezblagoslovz v. blagoslovi dezblănz v. blană dezbobina v. bobznă dezbobocz v. boboc dezbogasierz v. bogaszu dezbogdaprostz v. bogdaproste dezboteza v. boteza dezbrăcina v. brace dezbrăna v. bârnă1 dezbrăna v. bârnă1 dezbredelz v. bredel dezbrobodz v. broboadă dezbrobodzt v. broboadă dezbrobonz v. broboană dezbrobonitor v. broboană dezbulguz v. bâiguz dezbulucz v. bulwc dezbumba v. bumb dezburda v. bwrdă2 dezdrobonitor v. broboană dezmesteca v. amesteca dezmztec v. bezmetic dezmeţz v. ameţz dezmeţitor v. ameţz dezmorţeală v. amorţz dezmorţz v. amorţz diabaz v. bază diabazic v. bază diacetzl v. acetic diacetilenă v. acetic diachenă v. achenă diacwstică v. acz/stic diafonze v. afon diamzde v. amzdă diamoniacal v. amoniac diartroză v. artroză diatomic v. atom dici v. acz dinadz'ns v. adz'ns dinafară v. afară dinafoară [ar.] v. afară dinapoi v. apoi dinapoia v. apoi dinapoie v. apoi dinăoară v. adineaori di-nă-oară [ar.] v. adineaori dinăpoi v. apoi dinăpoi [ar., mr.] v. apoi dinclo [ar.] v. acolo dincoa v. aco [ar.] dincoa [ar., mr.] v. aco [ar.] dz'ncoace v. aco [ar.] dincoace v. aco [ar.] dincoaţe [ar.] v. aco [ar.] dzncola [mr.] v. acolo dincolea v. acolo dz'ncolo v. acolo dincolo v. acolo dineaoară v. adineaori dineaoră v. adineaori dineaorea v. adineaori dineaori v. adineaori dineoară v. adineaori dineoare v. adineaori -460- dinioară v. adineaori dinioare v. adineaori dinioarea v. adineaori dintr-acoace v. aco [ar.] dintr-acolo v. acolo dioanculo [mr.] v. acolo dirapoi [ir.] v. apoi disacuzze v. acwstic disarmonic v. armonze1 disarmome v. armonze1 disarmonios v. armonze1 disartroză v. artroză disasedia v. asediu disbaz/e v. abazze discartroză v. artroză disharmonie v. armonze1 distăluz v. adista distupare [ar.] v. astupa distupari [mr.] v. astupa disupră [mr.] v. aswpra diswpru [mr.] v. aswpra di-ună-oară [ar.] v. adineaori dizarmonic v. armonze1 dizarmonz'e v. armonze1 dizarmonios v. armonze1 dizbarc v. barcă dizbarco v. barcă dizbăirare [ar.] v. baieră dizbărbăta v. bărbat dizbărna v. bârnă1 dizbârna v. bârnă1 dizbetare [ar., mr.] v. beat1 dizmeţi v. ameţz doadwce v. adwce dobăga v. băga dorsalgz'e v. algze duard [mr.] v. arde dumbn v. adumbri dunari [mr.] v. aduna dutiri [mr.] v. adwce E ecaret v. acaret el2 v. ăl1 electroacupunctwră v. acupunctwră electroacwstic v. acwstic electroacwstică v. acwstic electroanalzză v. analzză electroanestezz'e v. anestezze electroaprindere v. aprinde electrobiologic v. biologze electrobiologze v. biologze emanet v. amanet embalarisz v. ambala enarmomc v. armonze enarmonz'e v. armonze1 endarterztă v. arteră endivie v. andz'vă enteralgze v. algze enteroanastomoză v. anastomoză enterobacterie v. bacterie epigastralgze v. algze esacerba v. acerb esacerbaţie v. acerb esacerbaţiune v. acerb esactiune v. acţiwne esafla v. afla estu [mr.] v. ăst etnobotanic v. botanic exabora v. abur exabura v. abur exacerba v. acerb exacerbaţie v. acerb exacerbatiune v. acerb exacţie v. acţiwne exacţiwne v. acţiwne exafla v. afla exalbuminat v. albumznă exarenda v. arendă exobiologze v. biologze extraatmosferic v. atmosferă extrabugetar v. buget1 fară [mr.] v. afară fâre [ir.] v. afară feroaliaj v. alia feroalumz'niu v. alumz'niu fibroadenom v. adenom firoseală v. afierosz fitobiologic v. biologze fitobiologz'e v. biologze flâ [ir.] v. afla flari [mr.] v. afla fonoabsorbant v. absorbz fotoalergz'e v. alerg/e fotoaparat v. aparat fotobiologze v. biologze ftari [mr.] v. atare fumari [mr.] v. afuma g'ineafă [ar.] v. bzne gastralgze v. algze gâmba v. agâmba gâtlan2 v. bâtlan -461 - geobotanic, -ă v. botanic geobotan/st v. botanic geobotan/stă v. botanic giravion v. aviaţie golgotină v. bolbot/nă gorgotină v. bolbot/nă guguşlie v. bubuşl/e gust2 v. agwst gustar v. agwst gwstea v. agwst H haba1 v. aba1 haba2 v. aba2 habă v. aba1 habilita v. ab/1 hadaburcă v. bandrabwrcă hagem v. agem hagem/ş v. agem hagimesc v. agem hah o v. aho /za/a/z v. aian hala-bala v. ala-bala halagea v. alagea /za/a/ v. alai halandala v. alandala halastancă v. alestâncă /za/ie v. al/că hal/ce1 v. al/că halice2 (pl.) v. al/că hal/ci1 v. al/că haliri2 v. alic/1 halmej v. balmoş hambac v. abac hambăcar v. abac handroc v. androc hangara v. angara hangărea v. angara /zazîas v. anis /zarac v. arac1 /zarag v. arac1 haranghel v. arhanghel harap v. arap harapcă v. arap harapină v. arap harbagică v. arpag/c harbur v. arbore /zarea v. arca harcan v. arcan1 hargalac v. agărlâc hargalxc v. agărlâc harlechm v. arlech/n harman v. arman1 harmată v. armă harmig v. arm/g harmonz v. armon/e1 harmonică v. armonică harmonicos v. armon/e1 harmonii v. armonze1 harmoniza v. armon/e1 harmciu v. am/ci harparică v. arpag/c harpagic v. arpag/c harpagică v. arpag/c /zar/?â v. aripă harşeu v. aşâu hârtie v. art/g hartig v. art/g harţar v. arţar1 /zarz v. arz harzoval v. arz hasman v. asman hastronom v. astronom/e haşchie v. aşchie /za/3 v. at hată v. at hatoaică v. at havaet v. avaet hazman v. asman /za/ v. ăl1 /ză/a v. ăl1 hălălalt v. alt hălcer v. arcer1 hăllalt v. alt hărăceală v. arac1 hărăci v. arac1 hărăgel v. arac1 hărăgi v. arac1 hărăg/că v. arac1 hărăgit v. arac1 hărăpesc v. arap hărăpoaică v. arap hărmăsar v. armăsar hăst v. ăst /zăsta v. ăst hăstra v. ăst /zâzz/i v. aoleu /zâza^ v. asab hălboacă v. bulbuca hâlboană v. bulbuca hâlbură v. bulbuca heahea v. behehe /ze/zea v. behehe hemialg/e v. alg/e hemianestez/e v. anestez/e hepatalg/e v. alg/e heteroaux/nă v. aux/nă hidrac/d v. ac/d -462- hidradenom v. adenom hidramnios v. amnios hidroacwstic v. acwstic hidroacwstică v. acwstic hidroameliorare v. ameliora hidroameliorat/v v. ameliora hidroamelioratoare v. ameliora hidroameliorator v. ameliora hidroamelioraţii (pl.) v. ameliora hidroaviaţie v. aviaţie hidroavion v. aviaţie hidrobicicletă v. bicicletă hidrobiolog v. biologze hidrobiologic v. biologze hidrobiolog/e v. biologze hiperaciditate v. acz'd hiperalgez/e v. algezze hiperalg/e v. algze hipoaciditate v. acz'd hipoalgezz'e v. algezze hipoazot/dă v. azot hipobaric v. bar1 histeralg/e v. algze hmo [ir.] v. acwm hmoce [ir.] v. acwm hmote [ir.] v. acwm ho v. aho hodolan v. bodolan holboacă v. bulbuca hranghel v. arhanghel hultoan v. altoi1 hultoană v. altoi1 hultoi1 v. altoi1 hultoi2 v. alto-i1 hultoian v. altoi1 hulton v. altoi1 hultui v. altoi1 hultuială v. altoi1 hultuitor v. altoi1 hultuitură v. altoi1 I iabraş v. abraş iagod v. agwdă iagodă v. agwdă iaripă [mr.] v. aripă iarvant v. arvwne iasmă v. agheasmă iaşchie v. aşchie iaşcla [mr.] v. aşchie iăşclicz'că [mr.] v. aşchie ibraş v. abraş idoma v. a/doma iest v. ăst ieşchie v. aşchie ieşchiţă v. aşchie ififl/u v. af/f iglice v. agl/că inabz'l v. ab/1 inabilitate v. ab/1 inabordabil v. aborda inacceptabil v. accepta inacceptare v. accepta inacces/bil v. acces inaccesibililitate v. acces inacomodabil v. acomoda inacordabil v. acord inact/v v. act/v1 inactiva v. act/v1 inactiv/sm v. act/v1 inactivitate v. act/v1 inactual v. actual inactualitate v. actual inacţiwne v. acţiwne inacuzabil v. acuza inadaptabil v. adapta inadaptabilitate v. adapta inadaptare v. adapta inadaptat v. adapta inadecvare v. adecvat inadecvat v. adecvat inaderent v. adera inaderenţă v. adera inadmis/bil v. adm/te inadmisibilitate v. admzte inalienabil v. aliena inalienabilitate v. aliena inalienare v. aliena inalterabil v. altera inalterabilitate v. altera inamz'c v. am/c inamic/ţie v. am/c inamovzbil v. amov/bil inamovibilitate v. amov/bil inanalizabil v. anal/ză inanimat v. anima inapelabil v. apel inapetenţă v. apetenţă inaplicabil v. aplica inaplicabilitate v. aplica inapreciabil v. aprecia inapt v. apt inaptitwdine v. apt inarmon/e v. armonze1 inarticulabil v. art/col inasimilabil v. asimila inasortabil v. asorta inatacabil v. atac1 -463- inatacabilitate v. atac1 inaud/bil v. audienţă inautentic v. autentic inautenticitate v. autentic inavuabil v. avuabil indrea v. andrea1 indreauă v. andrea1 inemic v. am/c inemic/e v. am/c infraacwstic v. acwstic inimic v. am/c inimiciţie v. am/c interacţiona v. acţiwne interacţiune v. acţiwne interaliat v. alia interarticular v. art/col interasistenţă v. asista interastral v. astru interatomic v. atom interatracţie v. atrage interbelic v. belicos intraatomic v. atom ischialg/e v. alg/e ist v. ăst ista v. ăst izobar v. bar1 /V I îmbarca v. barcă îmbarcaţie v. barcă îmbarcaţiune v. barcă îmbăbuşa v. babwşi îmbă/ v. baie1 îmbăia v. baie1 îmbăiera v. baieră îmbăierătwră v. baieră îmbăietwră v. baie1 imbăitură v. baie1 îmbăia v. bale îmbălăcăr/ v. bale îmbălăcăritwră v. bale îmbălătwră v. bale îmbălega v. baligă îmbăliga v. baligă îmbălora v. bale îmbălori v. bale îmbăloşa v. bale îmbălsăma v. balsam îmbălsăm/ v. balsam îmbălţa v. baiţ îmbălţare [ar.] v. baiţ îmbălti v. baiţ îmbărbăta v. bărbat îmbărbătător v. bărbat îmbărbăţ/ v. bărbat îmbărbura v. barbură îmbărburat v. barbură îmbăta v. beat1 îmbătrân/ v. bătrân îmbătrânitor v. bătrân îmbăţoşa v. băţ îmbâcseală v. bâcs/ îmbâcs/ v. bâcs/ îmbârca v. bur/c îmbârf/ v. bârfi îmbâma v. bârnă1 îmbâzo/ v. bârzoi1 îmbegsi v. bâcs/ îmbelciugat v. belciwg îmbelşuga v. belşwg îmbelşugător v. belşwg îmberbeca v. berbec îmbet/ v. bată1 îmbeţ/t v. beat1 îmbezna v. beznă îmbilşuga v. belşwg îmbiserica v. biserică îmbiseric/ v. biserică îmbizu/ v. bizu/ îmblăn/ v. blană îmblânzeală v. blând îmblânz/ v. blând îmblânzitor v. blând îmboboc/ v. boboc îmboboc/t v. boboc îmbodoli v. bandă îmbodroja v. bondroş îmbogăţa v. bogat îmbogăţ/ v. bogat îmbogăţitor v. bogat îmbo/ v. bou îmbojora v. bujor îmboldeală v. bold1 îmbold/ v. bold1 îmbolditor v. bold1 îmbolditwră v. bold1 îmboldon v. bwndă îmbolmăj/ v. balmoş îmbolnăvi v. bolnav îmbondoli v. bwndă îmbondori v. bwndă îmbondroji v. bondroş îmbonţa v. boţ1 îmborţoşa v. borţ îmbotfora v. botfor îmbot/t v. bot1 îmboţa v. bot1 îmboţi v. boţ^ -464- îmboura v. bour îmbrăcina v. brace îmbrăţa v. braţ îmbrăţişa v. braţ îmbrăţişat v. braţ îmbrăţişi v. braţ îmbrăţoşa v. braţ îmbrăţoşat v. braţ îmbrăzda v. brazdă îmbrăzdar v. brazdă îmbrâna v. brâu îmbrânca v. brâncă1 îmbrânceală v. brâncă1 îmbrânci v. brâncă1 îmbrâncit v. brâncă1 îmbrâncitor v. brâncă1 îmbrânci twră v. brâncă1 îmbrânzi v. brânză îmbrebena v. breabăn îmbredeli v. bredel îmbreza v. breaz îmbrezăia v. breaz îmbrobodeală v. broboadă îmbrobodi v. broboadă îmbrobodit v. broboadă îmbroboditoare v. broboadă îmbroboditor v. broboadă îmbruji v. bruş îmbruma v. brwmă îmbuca v. bwcă îmbucări v. bwcă îmbucătări v. bwcă îmbucătăţi v. bucată îmbucător v. bwcă îmbucăton v. bwcă îmbucătwră v. bwcă îmbucături v. bwcă îmbucăturwţă v. bwcă îmbucăţi v. bucată îmbucura v. bucura îmbucurător v. bucura îmbufna v. buf1 îmbufnatic v. buf1 îmbuieci v. bui1 îmbuiestra v. buiestru îmbuiestraş v. buiestru îmbuiestru v. buiestru îmbuigui v. bâigui îmbuimăci v. buimac îmbujora v. bujor îmbulgări v. bwlgăre îmbuluci v. bulwc îmbulzeală v. bulz îmbulzi v. bulz îmbulzit v. bulz îmbulzi tor v. bulz îmbulzitwră v. bulz îmbumba v. bumb îmbumbat v. bumb îmbumbătoare v. bumb îmbumbător v. bumb îmbumbătwră v. bumb îmbumbi v. bumb îmbuna v. bun1 îmbunat v. bun1 îmbunăciwne v. bun1 îmbunătăţa v. bun1 îmbunătăţi v. bun1 îmbunătăţima v. bun1 îmbunătăţit v. bun1 îmbunător v. bun1 îmbunătwră v. bun1 îmbunăţi v. bun1 îmbunfa v. buf1 îmbuni v. bun1 îmbura v. bwră1 îmburda v. bwrdă2 îmburghezi v. burghez îmburica v. buric îmbursuca v. burswc îmburtoşa v. bwrtă îmburuiena v. buruiană îmburzului v. burzului îmbusnat v. bosnat îmbuta v. but1 îmbutoia v. bwte îmbutuci v. butwc îmbutuşa v. butwş îmbutuşi v. butwş îmbuzunări v. buzunar improbodi v. broboadă împroboditoare v. broboadă împropodi v. broboadă înacoace v. aco [ar.] înacoperi v. acoperi înadins v. adins înagurida v. aguridă înalbăstn v. albastru înalbitorie v. alb înamora v. amor înapoi1 v. apoi înapoi2 v. apoi înapoia1 v. apoi înapoia2 v. apoi înapoişurea v. apoi înapoiwşiurea v. apoi înarcat v. arc înarginti v. argint -465- manpa v. aripa înarma v. armă înarticula v. articula înasedii v. asediu înaura v. aur înaurel v. aur înauri v. aur înavuţi v. avea înavuţitor v. avea înăcreală v. acru2 înăcri v. acru2 înăcritor v. acru2 înălbăstri v. albastru înălbel v. alb înălbi v. alb înălbit v. alb înălbitor v. alb înălbitwră v. alb înăpoi v. apoi înăspri v. aspru2 înăsprime v. aspru2 înăsprit v. aspru2 înăspritor v. aspru2 încoa v. aco [ar.] încoace v. aco [ar.] încolea v. acolo încolo v. acolo încoperi v. acoperi înculea [ar.] v. acolo îndalb v. alb îndăli v. andăli îndălui v. andăl/ îndeajt/ns v. ajwnge îndrea2 v. andrea îndrela v. andrea1 înnebuni v. bun1 înnebunitor v. bun1 într-acoace v. aco [ar.] într-acolo v. acolo într-adins v. adins întrajutora v. ajuta întrajutorare v. ajuta întraripa v. aripă întrarma v. armă întraurel v. aur întrauri v. aur întrepozit v. antrepozit întrepriză v. antrepriză jun [ir.] v. ajwn jungiri [mr.] v. ajwnge juta [ir.] v. ajuta jutari [mr.] v. ajuta jutor [mr.] v. ajuta K kiloamper v. amper kiloampermetru v. amper Vummterea [mr.] v. aimintre /'ure [ir.] v. aii/rea l’urea [mr.] v. aiwrea lactobar v. bar2 lactobioză v. biotic Idlt [mr.] v. alt Iddtu [mr.] v. alt lamelibranhiat v. branhie Imt [mr.] v. alt Imtu [mr.] v. alt laolaltă v. alt latiţă v. altiţă latiţă v. altiţă lăgari [mr.] v. alerga lăgător [mr.] v. alerga lăgătură [mr.] v. alerga lănculo [mr.] v. acolo lătiţar v. altiţă lătiţă v. altiţă leaziri [mr.] v. alege leucobază v. bază limbic v. alambic limfadenită v. adenită limfadenom v. adenom limfangiom v. angiom limfangioplastie v. angiom liumintrea [mr.] v. aimintre lombalgie v. algie lombartroză v. artroză lot [mr.] v. aluat Iun [ar., mr.] v. alwnă lunăî2 [ar., mr.] v. alwnă luniccă [mr.] v. alwnă luţol [mr.] v. aluat M macrobiotic, -ă v. biotic magrin v. băgrin mar [mr.] v. amar marnic v. amar mănar [mr.] v. amnar mărăciuni [mr.] v. amar mărătură [mr.] v. amar măros [mr.] v. amar măzdăgâu v. amesteca -466- mânar [ar.] v. amnar mo [mr.] v. acwm mânear [ar.] v. amnar modai v. bodai mbălăşes [mr.] v. bale modicmo [mr.] v. acwm mbetare [ar.] v. beat1 moia [mr.] v. acwm mbitârnire [ar.] v. bătrân monoachenă v. achenă mbrăţişare [ar.] v. braţ monoaczd v. acz'd mbrăţuşeare [ar.] v. braţ monoarticular v. artzcol mbucurare [ar.] v. bucura monoatomic v. atom mbulbucare [ar.] v. bulbuca monoax v. ax mbunare [ar.] v. bun monobazic v. bază medreag v. bedreag monobloc v. bloc mehehe v. behehe monobrăzdar v. brazdă meliţa2 v. ameninţa mormorosi v. bolborosz meliţală v. ameninţa motoblindat v. blinda meninţa v. ameninţa moţi [mr.] v. acwm muhurdan v. buhurdar i I mesteci v. amesteca multianual v, an mestecar v. amesteca murţonă [mr.] v. amorţz mestecat v. amesteca N mestecăciune v. amesteca mestecălâu v. amesteca nadol v. anadol mestecător v. amesteca mestecătură v. amesteca nadolean v. anadol mestecâu1 v. amesteca nadoleancă v. anadol metabioză v. biotic nadolesc v. anadol meteorobiologic v. biolog/e naforă v. anafură meteorobiologz'e v. biologze naforniţă v. anafură metroanexz'tă v. anexz'tă nafură v. anafură mi algze v. algze nal’wrea [ar.] v. aiwrea microalia v. alia nalbar v. alb microamper v. amper microampermetru v. amper napoi v. apoi microanalzză v. analz'ză napoia1 v. apoi microanchetă v. anchetă napoia2 v. apoi microbacterie v. bacterie microbalantă v. balanţă natemă v. anatemă natimă v. anatemă microbar v. bar năbwzna v. bwzna microbarograf v. bar1 năcreală v. acru2 microbiolog v. biologze năcri v. acru2 microbiologă v. biologze năcriri [mr.] v. acru2 microbiologic v. biologze - . 2 nacritor v. acru microbiologze v. biologze năfurar v. anafură microbiologzst v. biologze năfurz'că v. anafură mi li amper v. amper nălbi v. alb miliampermetru v. amper nălbiri [mr.] v. alb milibar v. bar1 nălbitor v. alb miniatelier v. atelier nălbitură [mr.] v. alb miniautomobzl v. automobzl năpoi v. apoi minibaschet v. baschetbal năpoi [ar., mr.] v. apoi minibaschetbalzst v. baschetbal năpoies [mr.] v. apoi minibaschetbalz'stă v. baschetbal năpuire [ar.] v. apoi misticare [ar.] v. amesteca năstupari [mr.] v. astupa misticari [mr.] v. amesteca nclo [ar., mr.] v. acolo misticătură [ar.] v. amesteca ncoa [ar., mr.] v. aco [ar.] -467- ncoaţe [ar.] v. ac o [ar.] ncola [mr.] v. acolo nculea [ar.] v. acolo nculo [ar.] v. acolo ndremă [ar.] v. andrea1 neabătut v. abate2 neabeţedat v. abecedar neab/1 v. ab/1 neabordabil v. aborda neacademic v. academ/e neacademic v. academ/e neacceptabil v. accepta neacceptare v. accepta neactual v. actual neacţiwne v. acţiwne neadaptare v. adapta neademen/t v. ademănă neaderent v. adera neaderenţă v. adera neadevăr v. adevăr neadevărat v. adevăr neadever/nţă v. adevăr neadever/t v. adevăr neadmis/bil v. adm/te neadmisibilitate v. adm/te neadorm/re v. adorm/ neadorm/t v. adorm/ neaducător v. adwce neadwcere v. adwce neadurmit v. adorm/ neaerat v. aer1 neagonis/t v. agonis/ neagresiune v. agresiwne neagres/v v. agresiwne neagresivitate v. agresiwne neagr/col v. agr/col neajwngere v. ajwnge neajwns1 v. ajwnge neajwns2 v. ajwnge neajuns/e v. ajwnge neajutător v. ajuta neajutorare v. ajuta neajutorat v. ajuta neajutor/t v. ajuta nealcătu/t v. alcătu/ nealcoolic v. alcoolic nealiniat v. alinia nealiniere v. alinia nealtădată v. dată nealterab/1 v. altera nealterare v. altera nealterat v. altera nealtul v. alt neamabil v. amabil neamăgeţ v. amăg/ neamestec v. amesteca neam/c v. am/c neam/că v. am/c neamistuxt v. mistu/ neanalizabil v. anal/ză neantagonic v. antagonic neantagon/st v. antagonic neapărat v. apăra neapărat [ar.] v. apăra neapărător v. apăra neapătat v. apă neaplicabil v. aplica neaplicabilitate v. aplica neapreciabil v. aprecia neapws v. apwne nearmonios v. armon/e1 nearticulat v. art/col neartificial v. artif/ciu neart/stic v. artă neasculta v. asculta neascultare v. asculta neascultător v. asculta neascultoi v. asculta neasemănare v. asemăna neasemănat v. asemăna neasemenea v. asemăna neasimilabil v. asimila neastâmpăr v. astâmpăra neastâmpărat v. astâmpăra neastâmpărător v. astâmpăra neastâmpărătwră v. astâmpăra neaşezare v. aşeza neaşezământ v. aşeza neaşteptate (pe ~) v. aştepta neaşteptător v. aştepta neatacabil v. atac1 neatacabilitate v. atac1 neataşabil v. ataşa neatârnare v. tâm neatâmat v. tâm neatent v. atent neatenţie v. atent neatenţmne v. atent neautentic v. autentic neavere v. avea neavizat v. av/z neavwt v. avea nebacalaureat v. bacalaureat1 nebacalaureată v. bacalaureat1 nebăwte (pe ~) v. bea1 nebrot/t v. brat nebwn v. bun1 nebun [ar., mr.] v. bun1 -468- nebunare v. bun1 nebunariţă v. bun1 nebunatec v. bun1 nebunatec/e v. bun1 nebunatic v. bun1 nebunănţă v. bun1 nebuneală v. bun1 nebunesc v. bun1 nebuneşte v. bun1 nebun/ v. bun1 nebun/e v. bun1 nebun/ţă v. bun1 nebunoasă v. bun1 necrobiotic v. biotic nefralg/e v. alg/e neîmbătrân/ v. bătrân neîmbătrânitor v. bătrân nemaiauz/t v. auz/ nem/c1 v. am/c neoanacreontic v. anacreontic neoartroză v. artroză neobaroc v. baroc neurastenic v. asten/e neurasten/e v. asten/e neurasteniza v. asten/e nevralg/e v. alg/e niavdzât [ar.] v. auz/ niaveare [ar.] v. avea nibuml’ă [mr.] v. bun1 nictalg/e v. alg/e nistupat [mr.] v. astupa nitrobacterie v. bacterie nitrobenzen v. benz/nă niuzot [mr.] v. auz/ o oaci v. aoa [ar.] odănăoară v. adineaori odânăoare v. adineaori odâneoară v. adineaori odineoară v. adineaori odineoare v. adineaori odinioară v. adineaori odontalg/e v. alg/e oglice v. agl/că olaltă v. alt olman v. almandă ol maz v. almas oltoan v. altoi1 oltoane v. altoi1 o/ro/1 v. altoi1 oltoi2 v. altoi1 oltoitor v. altoi oltoitură v. altoi1 o/to« v. altoi1 o/fowi v. altoi1 oltonit v. altoi1 oltu\ v. altoi1 oltuială v. altoi1 oltuitor v. altoi1 oltuitură v. altoi1 ondroacă v. androc ondroc v. androc ostealg/e v. alg/e osteoartr/tă v. artr/tă otalg/e v. alg/e otomob'il v. automob/1 oxiac/d v. ac/d oxibiotic v. biotic oxibioză v. biotic paiantă v. balanţă paleoantropolog v. antropolog/e paleoantropologă v. antropolog/e paleoantropologic v. antropolog/e paleoantropolog/e v. antropolog/e paleoarheolog/c v. arheolog/e paleoarheolog/e v. arheologze paleoastronawt v. astronai/t paleoastronawtic v. astronawt paleobiologie v. biolog/e paleobiolog/e v. biolog/e paleobotanic, -ă v. botanic paleobotan/st v. botanic paleobotan/stă v. botanic panafrican v. african panafrican/sm v. african panamerican v. american panamerican/sm v. american panamerican/st v. american panarab v. arab pantă v. bandă2 pantelir v. bandulieră parabiotic v. biotic parabioză v. biotic partă v. bartă paschmă v. bască3 paticariş v. apotecă pazar v. bazar pazarghidean v. bazar pazarlâc v. bazar pazamic v. bazar păra v. apăra păticar v. apotecă păticarăş v. apotecă păhcă v. apotecă -469- pătidzare [ar.] v. boteza pătidzător [ar.] v. boteza pătigiune [ar.] v. boteza peracid v. acz’d perdideu v. brighidâu periarterită v. arteră periartrită v. artrită peribronşită v. bronhie peteală v. beteală pipilică2 v. bibilzcă piriri [mr.] v. apirire [ar.] pirit [mr.] v. apirzre [ar.] pirobalistică v. balistă piştar v. biştar placheu v. blacheu plantalgz'e v. algze plec v. bleau2 pleca2 v. apleca plef v. bleau2 pleh v. bleau2 plehar v. bleau2 piei v. bleau2 pleier v. bleau2 pleu v. bleau2 pleuar v. bleau2 plewţ v. bleau2 plev v. bleau2 plevar v. bleau2 plic v. bleau2 plicaccă [mr.] v. apleca plicari [mr.] v. apleca plicătoari [mr.] v. apleca plit v. bleau2 pliv v. bleau2 podobromhidroză v. brom pogasxu v. bogaszu poia [mr.] v. apoi pojinar v. buzunar poliacetat v. acetic poliachenă v. achenă poliaczd v. acz'd polialcool v. alcool poliamzdă v. amz'dă poliamzdic v. amz'dă poliarticular v. artz'col poliartrztă v. artrită poliatomic v. atom polibazic v. bază polibrăzdar v. brazdă polibutadienă v. butan portal toi v. altoi1 portarmă v. armă portavion v. aviaţie portbagaj v. bagaj portbaionetă v. baionetă portbilet v. bilet postabdomen v. abdomen postacz/t v. acwt postbelic v. belicos poticar v. apotecă poticaraşzţă v. apotecă poticarăş v. apotecă poticaroş v. apotecă poticaş v. apotecă potică v. apotecă potricaraş v. apotecă pozonar v. buzunar pozunar v. buzunar preabataj v. abataj preabiruz v. biruz preabwn v. bun1 preambala v. ambala preamplificator v. amplu preanestezz'e v. anestezz'e preaprindere v. aprinde preavzz v. avz'z preaviza v. avz'z prebiotic v. biotic preburghez v. burghez pribolnic v. bobovnic pricăţari [mr.] v. agăţa prijwngiri [mr.] v. ajwnge prindiri [mr.] v. aprinde pripucari [mr.] v. apuca priswpră [ar.] v. aswpra priuzot [mr.] v. auzz proamerican v. american proapi [mr.] v. aproape proboadă v. broboadă prope [ir.] v. aproape propi [mr.] v. aproape protobiologze v. biologze protobitwmen v. bitwm protobromwră v. brom pruk’ari [mr.] v. aproape pseudartroză v. artroză pseudoacz'd v. acz'd pseudoalelă v. alelă pseudoanacreontic v. anacreontic pseudoartz’st v. artă pseudoartz'stă v. artă pseudobacă v. bacă psihanalist v. analz'ză psihanalzstă v. analz'ză psihanalitic v. analiză psihanaliză v. analiză -470- psihastenic v. asten/e psihasten/e v. asten/e psihoanaleptic v. analeps/e psihoanalgez/e v. algez/e psihobiogramă v. biolog/e puciuri [mr.] v. apuca pwding v. bud/ncă pudingă v. bud/ncă pughilar v. buchilareş pughilareş v. buchilareş puhaci v. bwhă pusulă v. busolă putincă v. bud/ncă R radioact/v v. act/v1 radioactivitate v. act/v1 radioactualitate v. actual radioaltimetru v. altimetru radioamatoare v. amator radioamator v. amator radioamator/sm v. amator radioamplificare v. amplu radioascultare v. asculta radioascultătoare v. asculta radioascultător v. asculta radioastronom v. astronom/e radioastronomie v. astronom/e radioastronom/e v. astronom/e radioaterizare v. ateriza radiobaliza v. bal/ză radiobalizaj v. bal/ză radiobal/ză v. bal/ză radiobiolog v. biolog/e radiobiologă v. biolog/e radiobiologie v. biolog/e radiobiolog/e v. biolog/e radiobiotic v. biotic rahialg/e v. alg/e rahianestezie v. anestez/e rahianestez/e v. anestez/e rapoi [ir.] v. apoi rari [mr.] v. ara rata [ir.] v. arăta ravună v. arvwnă răbubni v. buf1 răbufneală v. buf1 răbwfnet v. buf1 răbufn/ v. buf1 răbufnitwră v. buf1 răbuni v. buf1 răzbate v. bate1 răzbăbwică v. babă răzbătător v. bate1 răzbubu/ v. bu răzbucuros v. bucura răzbwn v. bun1 răzbwn2 v. bun1 răzbwn3 v. bun1 răzbuna v. bun1 răzbunător v. bun1 răzbuneală1 v. bun1 răzbun/c v. bun1 răzbun/că v. bun1 răzint [mr.] v. arg/nt răzintar [mr.] v. arg/nt reabilita v. ab/1 reabilitaţie v. ab/1 reabona v. abona reacoper/ v. acoper/ react/v v. act/v1 reactiva v. act/v1 reactivant v. act/v1 reactivitate v. act/v1 reactor v. act/v1 reactualiza v. actual reacţie v. acţiwne reacţiona v. acţiwne reacţionai v. acţiune reacţionar v. acţiwne reacţionaj/sm v. acţiwne readapta v. adapta readm/sie v. adm/te readmisiune v. adm/te readm/te v. adm/te readmonesta v. admonesta readorm/ v. adorm/ readucător v. adwce readwce v. adwce readuna v. aduna reaeris/ v. aer1 reafirma v. afirma reafla v. afla reajwnge v. ajwnge reajusta v. ajusta realb/ v. alb realege v. alege realimenta v. aliment realto/ v. altoi1 reambala v. ambala reamenaja v. amenaja reamplasa v. amplasament reamputa v. amputa reanaliza v. anal/ză reangaja v. angaja reanima v. anima reanimatoare v. anima reanimator v. anima reapar/ţie v. apărea reapariţiune v. apărea I -471 - reapă [mr.] v. aripă reapărea v. apărea reaprinde v. aprinde reapropia v. apropia reaproviziona v. prov/zie reapuca v. apuca rearanja v. aranja rearbitra v. arb/tru1 rearenda v. arendă rearginta v. arg/nt rearma v. armă reasculta v. asculta reasigura v. s/gur reasocia v. asocia reaşeza v. aşeza reati [mr.] v. arete reaţâţa v. aţâţa reaudia v. audienţă reauz/ v. auz/ rebate v. bate1 rebobina v. bob/nă rebonifica v. bon1 rebonificaţie v. bon1 reboteza v. boteza reobază v. bază retroact/v v. act/v1 retroactivitate v. act/v1 retroacţie v. acţiwne retroacţiwne v. acţiwne reu [ar.] v. areu rici [mr.] v. ar/ci1 rin [mr.] v. ar/n rmăr [ir.] v. armar rucari [mr.] v. arunca runcari [mr.] v. arunca seina" v. asana săblaznă v. blaznă săblăz» i v. blaznă săblăzfiiţor v. blaznă sbuldzu [ary] v. bulz scultari [mr.] v. asculta scunde [ir.] v. ascwnde scundiri [mr.] v. ascwnde scungos [mr.] v. ascwnde scunjos v. ascwnde scutâ [ir.] v. asculta scuţotă [mr.] v. ascuţ/ semiaderent v. adera semiagnostic v. agnostic semianalfabet v. alfabet semianarh/st v. anarh/e semiarbwst v. arbwst semiarhaic v. arhaic semiar/d v. arid semiarticulaţie v. art/col semiartizanat v. artizan semiautomat v. automat semiautomatic v. automat semiauxiliar v. auxiliar semiaxă v. ax semi barieră v. bară1 semibursier v. bwrsă1 silvoamelioraţii (pl.) v. ameliora silvobiologic v. biolog/e silvobiolog/e v. biolog/e sinalg/e v. al g/e sinamăg/ v. amăg/ sinarmon/sm v. armonze1 sinartroză v. artroză socioafect/v v. afecta2 spinalg/e v. al g/e stâmpăra v. astâmpăra stereoacwstică v. acwstic străbate v. bate1 străbătător v. bate1 străbătătwră v. bate1 străbwn v. bun1 străbunei v. bun1 străbunesc v. bun1 străbun/c v. bun1 străbun/că v. bun1 străbun/e v. bun1 stupari [mr.] v. astupa subacuminat v. acuminat subacwt v. acwt subacvatic v. acvatic subadministrator v. administra subaerian v. aer subagent v.agent subalimenta v. aliment subalimentaţie v. aliment subalpestru v. alp/n subalp/n v. alp/n subaltemare v. alterna subamendament v. amendă subamiază v. miazăz/ subansamblu v. ansamblu subantreprenor v. antrepriză subantrepr/ză v. antrepriză subaprecia v. aprecia subarboret v. arbore subarbwst v. arbwst subarenda v. arendă^ subarendaş v. arendă ^ subarendator v. arendă subarendă v. arendă -472- subarmonică v. armon/e1 subatomic v. atom subraţ v. braţ sudări [mr.] v. asuda superangular v. angular superarbitra v. arbztru1 superarbztru v. arb/tru1 superbombă v. bombă supra v. aswpra supraabunda v. abunda supraabundent v. abunda supraabundentă v. abunda supraabundent v. abunda supraabundenţă v. abunda supraactivitate v. act/v1 supraacwt v. acwt supraadăuga v. adăuga supraaglomera v. aglomera supraaglomerare v. aglomera supraalbz v. alb supraalimenta v. aliment supraalimentaţie v. aliment supraalimentaţiune v. aliment supraantrenament v. antrena supraaprecia v. aprecia supraarbz'tru v. arbztru1 suprabugetar v. buget1 supră v. aswpra suprăvem v. venz Ş şa v. aşa1 şâ [ir.] v. aşa1 şa [mr.] v. aşa1 şaşi v. aşa1 şteerniri [mr.] v. aşterne şteptâ [ir.] v. aştepta ştern [ir.] v. aşterne ştimămznt [mr.] v. aşterne ştirnut [mr.] v. aşterne ştiteri [mr.] v. aştepta T tanaboaţă v. boroboaţă teri [mr.] v. atare tentu [mr.] v. atât1 tăvăsi v. adevăsz telautogref v. autograf teleautograf v. autograf telebiometrie v. biometrie telebiometrz'e v. biometrze telebusolă v. busolă termoacwstic v. acwstic termoacwstică v. acwstic termoanalgezze v. algezze termoanemometru v. anemometru termoaprz'ndere v. aprinde termobarograf v. bar1 termobarometru v. bar1 tetrachenă v. achenă transafrican v. african transalpzn v. alpzn transarabic v. arab transasiatic v. asiatic transatlantic v. atlantic transborda v. bord1 transbordor v. bord1 tricicletă v. bicicletă triczclu v. bicicletă tumţea [ar., mr.] v. atwnci tunţea [mr.] v. atonei turboagregat v. agrega turboaltemator v. alterna ţel [ar., mr., ir.] v. acel /e/a [mr., ir.] v. acel ţelaclo [ar.] v. acel ţest [mr., ir.] v. acest ţesta [mr., ir.] v. acest ţi a [ar., ir.] v. acz (ist [mr.] v. acest tis ta [mr.] v. acest £■** >£5 ' u s; ua [mr.] v. aoa [ar.] ueţi [mr.] v. aoa [ar.] fi uâ [mr.] v. auă | ud [mr.] v. auzz ultoen v. altoi1 ^ ultoenă v. altoi i ultoene v. altoi1 ultoi1 v. altoi1 ultoi2 v. altoi1 ultoielă v. altoi1 ultoit v. altoi1 ultoitură v. altoi1 ultraacwstic v. acwstic ultraacwstică v. acwstic ultrabazic v. bază ultui v. altoi1 ultuitor v. altoi1 ultuitură v. altoi1 undree v. andrea1 undreeuă v. andrea1 undreeuă [ar.] v. andrea1 undrelar v. andrea1 undreleşte v. andrea1 -473- undrel/ v. andrea undului v. andălz urobacterie v. bacterie urşinic2 v. arsen/c3 uvâ [mr.] v. auă vahantă v. bahic val tu [ar.] v. alt variton v. bar/ton varvar v. barbar varvarătită v. barbar varvaresc v. barbar varvaricesc v. barbar varvariceşte v. barbar varvane v. barbar varvanme v. barbar varvarismos v. barbar varvarizm/ v. barbar varvarlâc v. barbar varvarătită v. barbar vasalt v. bazalt vasilicale (pl.) v. basileu vasis v. bază vavilonean v. babilonian vavilonie v. babilonian vărbung v. bărbwnc vâz/i v. bâz1 vâziială v. bâz1 ve [ir.] v. avea veari [mr.] v. avea Velzeml v. Belzebwt verbunc v. bărbwnc verigată v. beregată vestita v. avest/ţa viceamiral v. amiral visQct v. bisect visectos v. bisect vivlio- v. biblio-vivlioticar v. bibliotecă vivliotică v. bibliotecă vulboană v. bulbuca vw/i/â [mr.] v. avea zăbwcur [mr.] v. bucura zălag [mr.] v. alerga zăscwlt [mr.] v. asculta zbârlic v. birl/c zbenchi v. benghi zbeng v. benghi zbenga v. benga zbenghi v. benghi zbici v. bici zbirlic v. birl/c zborş v. borş zborş/ v. borş zbratec v. broatec zbrânceală v. brâncă1 zbrânc/ v. brâncă1 zbroatec v. broatec zbuldzu [ar.] v. bulz zburatec v. broatec