ÎNCERCARE DE TERMINOLOGIE POPORANĂ ROMÂNĂ DE fr£d£ric dam£ CU 300 IDE ca-R-A. V URI c o BUCURESCI STABILIMENTUL GRAFIC I. V. SOCECtf, STRADA BERZEI, No. 59. 1898. www.dacoromanica.ro CARUL www.dacoromanica.ro CARUL Carele se deosibesc puţin după localităţi. Unele aii roţile de aceeaşi mărime, altele aii roţile dinapoi mal mari de cât cele dinainte. Aici carul e cu loitre, aiurea cu coş, în altă parte cu scoarţe, în unele părţi sunt fără nimic. Sunt care ferecate şi care neferecate x). In unele judeţe se întrebuinţează nisce care, zise ghioduri, ce se pot lungi sati scurta după voie prin ajutorul unul cuiti ce trece prin furculiţe şi prin inimă. Ghlocîurile n’atl loitre, ati numai două mânuşi înfipte în podul de dinainte şi două în cel de dinapoi. Unele aii leuce, altele nu aii. Aceste care sunt mal uşoare şi mal îndemânatece. De ghîocîti se înhamă adesea cal. Am ales un tip, carul mocănesc, în care se pot găsi toate părţile trebuincioase unei terminologii mal complecte. In genere, carele aii o lungime de un stînjen domnesc 2m,23, o lăţime în partea de sus de lm- 20, Iar între carâmbii de jos de 0m60. Iată care sunt părţile carului şi numirile acestor părţi în deosebitele judeţe ale ţărel: ‘) Toate carele au patru roţi. Roata de la stânga ţăranii o numesc roata din către om, Iar cea din dreapta roata din brazdă. De asemenea, el numesc părţile din Mia cele din dreapta, Iar din cea cele din stânga. www.dacoromanica.ro — 8 — FIG. 1. Fig. 1. Roţile carului sunt alcătuite din obezi, ciolane sau năplaţe (1), împreunate cu nisce cuişoare de lemn numit cepî, pîslegî sau pîjîele. Spiţele (2) sunt prinse de un capăt de obezi şi de capătul cel-lalt de butuc, bute, bucium, buştean sati căpăţînă(3). Une-orî roţile sunt şinuite. FIG. 2. Butucul se compune dintr’o singură bucată de lemn strun-gărit şi găurit la mijloc. Prin acea gaură trece fusul osiei, care este de lemn saă de fier. In faţa şi în dosul roţii, căpăţîna are forma unui con trunchiat a-cărui bază este partea în care sunt prinse spiţele. 1. Roata. 2. Buciumul, butucul, butea, buşteanul sau căpăţîna (din faţa roţii). 3. Buciumul, butucul, butea, buşteanul sau căpăţîna (din dosul roţii)1). 4. Podul osiei. 5. Cuiul ce trece prin capătul osiei ca să’l ţină, se zice în unele părţi, cocoşel. 6. Stragalia sau ţacalia. Se numesce ast-fel un cerculeţ de fier ce se pune pe lângă capătul osiei spre a împedica frecarea căpăţîneî cu umărul podului. 7. Osia. Osia trece sub car, legând două roţi. Carul, având patru roţi, are două osii, una înainte şi alta înapoi. Partea din podul osiei ce estşlîngâstragalie, adică umărul osiei, se numesce opor2). In gaura căpăţîneî se află vîrît un inel de metal zis bucea. In unele localităţi se pun la capătul din întru al căpăţîneî două bucăţi de fier, unul de asupra şi cel-alt de desupt; aceste bucăţi de fier se numesc bleaurx sau bleavwri. Cele două capete ale căpăţîneî se numesc bureţi. *) Spre a arăta partea din afară a căpăţîneî ţăranii zic: căpăţîna la fus sau spre leucă; Iar partea din dosul roţii: căpăţîna la val sau spre umlr. *) Gând se înnămolesce carul, ţăranii zic că s’a înnămolit pînă la opor. De aci expre-siunea: pînă la opor, spre a arăta că escl vîrît pînă In gât într’o încurcătură. www.dacoromanica.ro — 9 — FIG. 3. rr-w- 1 . V _ r 4 1 3 c > 4 Fi~. 8. D’asupra osiei dinainte se află. câteva piese însemnate şi anume. 1 — 1. Vîrtejul sati băbutul. 2 — 2. Gresia, perinocul, scaunul dinainte, masa, baargicul sati baingicul. . 3-3. Osia (alcătuită din fusul Jj—1 osiei şi din podul osiei). Fusul osiei este partea ce trece prin butuc, iar podul osiei este partea ce trece sub car. 4— 4. Roţile. Veriga de fier ce leagă osia cu scaunul se numesce oporniţâ. FIG. 4. D’asupra osiei se află o piesă numită perinocul dinapoi sau scaunul (1-1). 2 — 2. Crestele crăcilor, dăltuiturile furculiţelor, găurele li§iţdor sau scobiturile gemânărilor. 3. Gaura inimei, borta inimeî, scobitura inimă, crestuşul inimei. 4 — 4. Podul osiei. 5- 5. Roţile. Colţurile ridicate ale scaunului dinapoi se numesc în Oltenia dochă. LL IC2 ii Fig. 4. }=■ FIG. 5. Osia dinainte este legată de osia dinapoi prin inima carului, de care sunt legate mai multe părţi. 1 — 1. Inima (în unele locuri [Oltenia] se zice şi inimoiu). 2. Piscid, rhiscul, furca sad gruiul (avend 2 crad, fălci sad fălcele). 3 — 3. Urechile proţapului. 4. Proţapul. 5 — 5. Li§iţele, furculiţele, gemănările sad dorobăriţele. 6 — 6. Cuiul din u- Fig B. rechî sau Jmludeţul. 7 — 7. Crucea. 8 — 8. Lambile, întmzătorile, tinzătorile, vătraiele, lanţurile crucei, lănţu§urile sati costişurile. Partea inimei ce se află la spatele carului şi trece afară din osie, se numesce capătul sau coada inimei. Speteaza ce leagă capetele crăcilor piscului se numesce splină, brăcinar, bră-ni§or sau' coardă (9 — 9). www.dacoromanica.ro — 10 — In judeţul Ilfov se numesce coţofene căpătâiele lişiţelor (furcilliţelor) ce se Incruţişează peste inima carului (10—10). Bric sau dricuri se numesce împreunarea piscului cu inima şi cu vîrtejul prin ajutorul unul cuiu căruia *1 se zice, după localităţi, cuiit din inimă (Muntenia) sau cuiu prin dricuri (Moldova). FIG. 6. In unele care, mal ales cele ce duc mari greutăţi, roţile sunt legate, prin curci şi Iambi, cele dânteiii cu proţapul, Iar cele dinapoi cu inima. 1 — 1. Crucea dinainte. 2—2. Lambile dinainte, întinzătorile, tinzătorile, vătraiele, lanţurile crucd, lăn- ţu§uriJe sati costifurde. 3— 3. Crucea dinapoi, scara, măgăriţa. 4— 4. Lambile dinapoi (şi denumirile de mal sus 2—2). Crucile sunt de lemn, Iar lambile sunt de teiti răsucit, de frînghie sau de fler. Când lamba e făcută dintr’o singură bucată de fler ’î se zice vălraiu; Iar când, în loc de fringhie, se întrebuinţează lanţuri, ea se numesce lanţ sau lănţuş. In Suclava se numesc buricel punctul unde se leagă crucea dinapoi cu piscul dinapoi. FIG. 7. Pe vîrtej şi perinoc, în dreapta şi în stânga carului, este aşezat podul carului, făcut din scânduri (blănî) sau pomostine. Din ambele părţi ale carului, răzimate, la căpătâie, de vîrtej şi de perinoc, -jO. eC rs Fig. 7. sunt aşezate loitrele *). Loitra are forma u-r.el scări aşezate în lat. Loitrele alcătuesc lăturile carului. 1—1. Carîmbul ţie sus, sidetele, loUretid, dră-ghinarul de sus,- drucul de sus saii carîngul. 2 — 2. Carîmbul de jos (şi aceleaşi denumiri ca mal sus). 3—3. Spetezde (sunt jn număr de 7, patru înainte şi trei înapoia cercelului). 4. Cercelul,-scoaba, legătura loitretuluî sau ghermecul. FIG. 8. Loitrele sunt sprijinite de leuce ce sunt legate de capetele osiilor. Partea de jos a leucel este de fler (un cercel sau ochiu de fier prins cu o brăţară tot de fler). *) Li se zice şi drăghine în Moldova de sus. www.dacoromanica.ro — 11 — 1. Leuca, leoca sau lîoca 1). 2. Măseoa, urechia, clenciul, buretele, creasta, crestuşul kocel, botul, nodul, copiltd de jos, ciocul leocei, umerul leo-cei, gâtul de leocă, cioculeţul sau ceafa. 3. Ciocul, clobanţid, căciula, vîrful, căpătui, cârmoyul, copilul de sus sau copilul leucei. 4. Carîmbul de sus. 5. Rănea, postontma sau runcul. 6. Speteaza loitrei. 7. Carîmbul de jos * 2). 8. .Roata. In unele localtăţî din Muntenia, partea de fler ce îmbracă partea de jos a leucei se numesce pleviţă. Când leuca e legată de carîmbul de sus cu teiu sau cu o nuia, această legătură se numesc gânj sau gujbă; ’I se zice în Muscel, Argeş şi Olt, peteucă saă petiocă. FIG. 9. Loitrele nu alcătuesc de cât părţile laterale ale carului. Une-orî carul se ________ închide în partea dinainte şi în partea dinapoi, cu ________] nisce funduri, fundători sau înfundătorî ţinute de --------- — / răscoale. / Aceste funduri aii două forme. ____________/ Forma cea d’ânteiu (fig. 9) este mal puţin între- — —J buinţată. E compusă din scânduri (blănî) legate între ________ / ele cu două stinghii, fâlcele, chingi, speteze sau curme- Fie- zi§uri de lemn. FIG. 10. A doua formă, mal des întrebuinţată, este acea represintată în fig. 10. Se numesce §u§lele, §i§let, codirlă, chelnă, chilnâ sau scăriţă, şi se compune din: 1 — 1. Cotoaide, cotociî, cotogii, stilpuşoriî, mânu§Ue j saii manile §u§letuluî. 2 — 2. TinzăJtarile, întinzătorile, lambile, tărincii, lăn-pi§urile, lanţurele, băierele, curmeiele, gujbde, gânjurile sau brăciriî. 3—3—3. Spetezde (li se zice blănî când sunt mal late). Fig. 10. Sunt două codîrle la car, una dinainte şi una dinapoi. 9 Speteaza de care e legată leuca se numesce in Dolj chilimie. 2) In Moldova de sus se pune une-orî câte-un drug de lemn zis lăturaş d’a-lungul carim-bilor; se leagă de carimb cu gânjurî. www.dacoromanica.ro — 12 — FIG. 11, 12, 13 şi 14. Când se pun în car lucruri ce ar putea să alunece printre spetezele loi- trelor se înlocuesc loi- trele prin nisce părţi de scânduri, zise şi scoarţe, sprijinite de stinghii, fâlcde sad chingi (fig. 11), sad Fi8-11 • prin nisce părţi de nulele împletite zise lese *) (fig. 12). Câte-o-dată, mal ales pentru căratul zarzavaturilor şi a poamelor, se întrebuinţează o împletitură de nuiele2) ce înlocuesce loi-trele şi codîrlele şi se nu-mesce co§ (fig 13). In unele părţi muntoase, în loc, de lese, se întrebuinţează un fel de păreţi, făcuţi din coaje de copaci. Tot-d’auna însă partea dinainte şi partea dindărăt a loi-trelor se închide cu câte un drug de lemn prevăzut cu două Fig. 18. (on Fig. 14. —dăltuituri sad găuri, zise urechi, ce in-^ tră în carîmbil de sus. 'Acest drug se numesce râscol3) (fig. 14). FIG. 15, De piscul carului este legat proţapul, iar de capătul liber al proţapului este prins jugul. 1 — 1. Proţapul. 2. Japiţa, joapiţa, janchiţa, janghiţa, jimbiţa sad jampiţa. Când partea ridi- 4 cată din. proţap ,^^3 uu este dintr^o * _______bucată, ’I se zice — I* cătuşă sau hăr- " măsar. Fig. 15. 3 — 3. Cuiul japiţd, cîocăltevl,] cuiul prin jug sad tegliciul 4). M Tn Putna se zice lest. *) împletitura se face, pe {erufi sau fusceî, din nuiele, nuieluşe, mladă, mlădiţă sau răchitică. ’) De aci vine vorba: a trecut peste răscoale, adică: s’a trecut cu. *) In Moldova de sus se numesce hărmăsăril cuiul cel lung ce prinde cătuşa de proţap şi se prelungesce pînâ la pâmint de ţine jugul ridicat. www.dacoromanica.ro — 13 — Fia. 16. Jugul este legat de proţap prin un cuiu de fler. Este compus din părţile următoare: 1 — 1. Ceafa, cerbicea, cerghi§ul,cerghi§a, cer ghicea, jugul, butucul jugului, sulul ju-a__________________gului, grindeiul jugului sau drugul de jug. 2— 2. Besteul sau răsteul. 3— 3. Bulfeid, bălfeul, bolfeid ’)» lopăfica, fîularul sau jigla. 4— 4-. Policioara, lopâfica, pod-horniţa, pohodnidoara şi preghifa. *[ r na--------rr Fig. 10. T FIO. 17. Când, în loc de doî boî, se înjugă patru, se adaogă la proţap un alt proţap zis tanjală, tanjeală sau tanjăloiu. Tanjala se leagă de proţap prin o parte de lemn ce se numesce cărcea; câte-o-dată se leagă de un lanţ ce se nu-, r mesce cărcea de fier sau zale. 1 — 1 —1 — 1. Fălcelele, lopăfelele sau fofezele cărced. Fig. ,7. 2. Lopâfica, speteaza, bulfeul cărced, Crucea cărced, jigla, stinghia, scâlu§ul sau popul cărceei. 3. Cuiul lopâfeleî. FIG. 18 şi 19. Ţăranii ţin păcura sau dohorul cu care ung osiile într'un yas de lemn sau de scoarţă numit pâcorniţă (fig. 18). Dohorul se extrage din scoarţa de mesteacăn. Păcorniţa se atârna de carîmbul de jos între roţi. Pentru unsul osiilor ţăranii întrebuinţează un băţuleţ cu o cârpă la un capăt, numit feleştiuc. Posteucă (fig. 19) se numesce un ciot de lemn de care se rea-zimă osia când se unge. Câte-o-dată, spre a da mai multă tărie carului ce nu are cruci, se leagă partea dinainte cu cea dinapoi cu o fringhie. In Fig. i& Fig. ia. casui acesta se zice, în Moldova, că se strunesce carul, iar frin-ghia |e numesce strună, şi strunealâ lemnul cu care se strînge. Părtea din fringhie ce este învălătucită în jurul limbei furcei îi se zice coardă. Mai sunt care mai mici de care se înhamă cai; sunt în felul celor descrise mâţi sus i mai aii însă rescroci de cari sunt prinse şleaurile. Nomenclatura după judeţe. FIG. 1. 1. Roată, (în toate judeţele). 2. Obeadă, (Ilfov, K.-Sărat, Olt, Covurluî, Vaslui, Tecuci, Constanţa, Vlaşca, Teleorman, Pra- hova, Ialomiţa, Muscel, Dâmboviţa, BuzSu, Brăila, Argeş, Putna, Romanaţî, Neamţu, Băcău, Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Tutova, Dolj). ') Pluralele acestor cuvinte sunt: bulfei, bulfee, bolfee şi bălffi. www.dacoromanica.ro — 14 — Ciolan, (Covurlul, Fălciu, Roman, Iaşi, Botoşani, Dorohoiii, Vaslui, Suclava, Tulcea). Năplaţ, (in Oltenia). 3. Cepl, în toate judeţele. Pljt*91' 1 în Moldova. 4- Spiţă, în toate judeţele (în unele părţi ale Moldovei se zice schi{e). FIG. 2. 1. Butuc, (Bacău, Botoşani, Dorohol, Fâlciu, laşi, Muscel, Neamţu, Putna, Roman, Suclava, Tecuci, Tulcea, Vaslui). Bute, (Buzftu, Constanţa, R.-Sărat, Tutova). Căpăţlnă, (Brăila, Covurlul, Dâmboviţa, Dolj, Gorj, Ilfov, Mehedinţi, Olt, Prahova, Ro-manaţl, Vâlcea, Vlaşca). Bucium, \ Buştean, / în unele 2. Osia, (in toate judeţele). 3. Stragalie, (in toate judeţele). Ţacalie, (in unele părţi). 4. Opor, (în Muntenia). 5. Bleau, (în toate judeţele), Bleav, (Olt). 6. Bucea, (în toate judeţele), FIO. 3 şi 4. 1. VlrteJ, (în toate judeţele). Băbut, (Vaslui, Botoşani). 2. Gresie, (Putna, Dâmboviţa, Argeş, Olt, Vâlcea, Romanaţl, Gorj, Muscol, Prahova, Ialo- miţa, R.-Sărat, Buzău, Ilfov). Perinoc, Tulcea, Bacău, Tutova, Tecuci, Vaslui, Roman, Neamţu, Iaşi, Dorohol, Botoşani, Suclava, Fâlciu, Covurlul). Scaun, (Constanţa, Dolj, Vâlcoa, Brăila, Ilfov). Masă, (Mehedinţi). Baargic, (Constanţa). Baingic, (Covurlul). 3. Oporniţă, (in Muntenia). FIG. 5 şi 6. 1. Inimă, (în toate judeţele). 2. Pisc, (Bacău, Dâmboviţa, Dolj, Covurlul, Buzeu, Gorj, Mehedinţi, Neamţu, Iaşi, Pralipva, Ilfov, Roman, R.-Sărat, Tecuci). Chisc, (Botoşani, Dorohol, Fâlciu, Tulcea, Tutova, Putna, Vaslui). Fijrcă, (Muscel, Romanaţl, Teleorman, Vâlcea, Vlaşca). Gruiu, (Botoşani). Fălcele, (Botoşani, Dorohol, Tulcea, Tutova). 3. Urechile proţapului, (în toate judeţele). 4. Proţap, (în toate judeţele). 5. Lisiţe sau leşiţe, (Buzeu, Constanţa, Dolj, Ialomiţa, Muscel, Olt, Romanaţl, Ilfov, Vâlcea, Vlaşca). Furculiţe, (Bacău, Roman, R.-Sârat, Tecuci, Tutova, Putna). Gemănărl, (Botoşani, Covurlul, Dorohol, Fâlciu, Iaşi, Suclava, Tulcea, Vaslui). Clorobăriţe, (Mehedinţi). 6. Cuiu din urechi, (în toate judeţele). Huludeţ, (Iaşi). 7- Cruce, (în toate judeţele). S. Lambl sau lambe, (Bacău. Buzeu, Botoşani, Covurlul, Dorohol, Fălciu, Ialomiţa, Iaşi, Muscel, Neamţu, Olt, Prahova, Roman, R.-Săvat, Suclava, Tecuci, Tutova, Putna, Vaslui). www.dacoromanica.ro — 15 Vătraie, (Olt, Teleorman, Mehedinţi). Int'mzătorl, (Dămboviţa, Ilfov). TtnzătorI, (Muscel). Lanţuri, (Constanţa, Dolj, RomanaţI). LănţuşurT, (Vâlcea). Costişurl, (Muscel, Teleorman). 9. Splină, (Buzeu, Bacău, Botoşani, Constanţa, CovurluT, Dămboviţa, Dorohol, Fălciu, Ialo- miţa, Iaşi, Ilfov, Prahova, Roman, R.-Sârat, Tutovâ, Tulcea, Vaslui, Putna). Brăcinar, (Dămboviţa, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Muscel, RomanaţI, Teleorman, Vâlcea, Vlaşca). Brănişor, (Olt). Coardă, (Tutova). 10. Crucea dinapoi, (în Muntenia). Şcară, (în Moldova). Măgăriţă, (în Mehedinţi). FIG. 7. 1. Scânduri sau blănl, (în Muntenia). Pomostine, (în Moldova). î. Loitră, (în toate judeţele). Drăghin, (în Moldova de sus). Cartmb, în toate judeţele). Sulete, (Gorj, Vâlcea). * Loitret, (Mehedinţi). Draghinar, (Dorohol, Iaşi, Suclava). Druc, (Botoşani, Constanţa, Suclava). Cartng, (Fălciu). 4. Spetează, (în toate judeţele) 5. Cercel, (Botoşani, Buzeu, Dămboviţa, Dorohol, Ialomiţa, Ilfov, Roman, R.-Sârat, Te- cuci, Vaslui). Ghermec, (Muscel). Spetează din mijloc, (Argeş, Dolj). Lopăţică, (Suclava). FIG. 8. 1 1 Leucă, (Ilfov, Suclava, Botoşani, Iaşi, Neamţu, Roman, Vaslui, Tecuci, Prahova, Muscel, Bacău, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, RomanaţI, Dolj, Argeş, Putna). Leocă, (Covurlul, Fălciu, Buzeu, R.-Sârat, Ialomiţa, Muscel, Olt, Dămboviţa, Constanţa), ttpcă, (Tulcea). 2. M|sea, (Neamţu). UrŞchie, (Fălciu, Botoşani, Olt, Putna). Ctenciu, (Botoşani). Bprete, (Mehedinţi). Creastă, (Brăila). Xrestuş, (Vlaşca, Argeş). Bot, (Tutova, Mehedinţi, RomanaţI). Nod, (Tulcea). Gât, (Dolj). Copil, (Dămboviţa). Cloculet, (Ilfov). Umăr, (Muscel, Mehedinţi, RomanaţI). Ceafa leucel, (Gorj). 3. Cioc, (Ilfov, R.-Sărafc, Tutova, Gorj, Vâlcea). Clobanţ, (Neamţu). Căciulă, (Bacău). Vlrf, (Botoşani, Ialomiţa, Dolj, Tulcea, Putna). www.dacoromanica.ro — 16 — Capăt, (Covurlul, Botoşani, Roman, Vaslui, Prahova). Cârmog, (Tecuci). 4. Bancă, (în toate judeţele). Postoruncă, (Tulcea). Bune, (Dolj, Vâlcea). FIG. 9. 1. Funduri, (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Roman, RomanaţI, Tulcea, Vâlcea, Ilfov, Vlaşca). Fundatori, (Bacău, Constanţa, Covurlul, Doroliol, Fâlciu, Ialomiţa, Neamţu, Prahova, R* rat, Tecuci, Tutova, Putna, Brăila). InfundătorT, (Botoşani, Dâinboviţa, Suclava, Vaslui). 2. Stinghii, (Constanţa, Covurlul, Dâmbovita, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Prahova, Ron R.-Sărat, Tecuci, Tulcea, Vâlcea, Ilfov, Vlaşca, Putna, Brăila). Fălcele, (Bacău, Dorohol). Chingi, (Botoşani, Fălciu, Neamţu, Roman, Suclava, Tutova, Vaslui). Speteze, (Ialomiţa). CurmezişurT, (Teleorman). FIG. 10. 1. Şuşlet, (Argeş, Dolj, Olt, Vâlcea, Vlaşca). Şişlete, (Gorj, Mehedinţi). Chelnă, (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţu, Suclava, Tutova, Vaslui). Chilnă, (Brăila, Fălciu, Putna, R.-Sărat, Tecuci). Codîrlă, (Constanţa, Dâmboviţa, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, Tutova). Scarilă, (Muscel). 2. Cotoaie, (Buzeu, Brăila, Dâmboviţa, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, R.-Sărat, Tecuci). Cotoi, (Muscel), CotocT, (Argeş, Olt). CotogT, (Mehedinţi). Stllpuşorl, (Dorohol). Mănuşi, (Vaslui). Mâni, (R.-Sărat, Bacău, Neamţu, Tecuci, Tutova). 3. TinzătorT, (Muscel). IntinzătorT, (Brăila, Dâinboviţa, Prahova). LambI, (Constanţa, Tulcea). BrăcirI, (Vâlcea). TărtncT, (Dorohol). LănţuşurT, (Argeş, Ilfov, Olt, Vlaşca). Lanţuri, (Buzeu, Ialomiţa, Suclava). Batere, (Fâlciu). Curmeie, (Vaslui). Gujbe, (Mehedinţi). GânjurI, (Botoşani). FIG. 11, 12, 13 şi 14. 1. Chingi, (în Moldova). Fălcele, (în Moldova). Stinghii, (în Muntenia). 2. Lese, (în toate judeţele). 3. Coş, (în toate judeţele). 4. Băscol, (în toate judeţele). FIG. 15. 1. Proţap, (în toate judeţele). 2. Japiţă, (Argeş, Dolj, Olt, Teleorman, Vlaşca, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, Muscel, RomanaţI). www.dacoromanica.ro - 17 - Joapiţă, (Prahova). Janchiţă, (R.-Sărat, Covurlul, Buzeu, Tutova, Putna). Janghi{ă, (Brăila, Tecuci). Jimbită, (Tulcea). Jampiţă, (Prahova, Buzeu, Ilfov, Brăila, Dâmboviţa, Ialomiţa). Cătuşă, (Suclava, Fălciu, Covurlul, Vaslui, Botoşani, Dorohol, Iaşi, Roman, Mehedinţi, Neamţu, Bacău, Tutova). 3. Hărmăsar, (Bacău, Tecuci). CTocălteu, (Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţî). Tegliciu, (Romanaţî)* 4. Hărmăsărel, (Dorohol, Vaslui). FIG. 16. I Ceafă, (Argeş, Brăila, Dâmboviţa, Constanţa, Ialomiţa, Ilfov, Gorj, Muscel, Olt, Prahova, Vâlcea, Vlaşca), Cerbice, (Botoşani, Covurlul, Iaşi, Roman, Neamţu, Tecuci, Tutova). Cerghice, (Bacău, Dorohol, R.-Sărat). Cerghiş, (Buzeu, R.-Sărat). Cerghişă, (Tulcea). Jug, (Suclava, Tulcea, Vaslui). Butuc, (Fălciu). Sul, (Mehedinţi). Grindeiu, (Dolj). Drug, (Romanaţî). 2. Resteu, (in toate judeţele). 3. Bulfeu, (Argeş, Brăila, Buzeu, Covurlul, Dâmboviţa, Fălciu, Ialomiţa, Ilfov, Muscel, Olt, Prahova, Putna, R.-Sărat, Tulcea, Vlaşca). Bolfeu, (Bacău, Neamţu, Tecuci, Tutova, Vaslui). Bâlfeu, (Constanţa). Lopăţică, (Botoşani, Dorohol, Iaşi, Roman, Suclava). Fiular, (Gorj). Jiglă, (Dolj, Mehedinţi, Romanaţî, Vâlcea). 4. Policioară, (Brăila, Buzeu, Covurlul, Constanţa, Dâmboviţa, Fălciu, Ialomiţa, Ilfov, Mus- cel, Prahova, Roman, R.-Sărat, Romanaţî, Tutova, Vlaşca). Poliţă, (Argeş, Bacău, Gorj, Olt, Putna, Tulcea). Lopăţică, (Neamţu, Vaslui). Podhorniţă, (Botoşani, Dorohol, Iaşi). PohodnicToară, (Iaşi). Preghiţă, (Tecuci). FIG. 17. 1. Tânjală, (in toate judeţele afară de cele patru următoare). Tânjeală, (Romanaţî, Argeş, Olt, Mehedinţi). Tănjaloiu, (Bacău). 2. Cârcea, (în toate judeţele), 3. Fălcele, (Roman, Iaşi, Botoşani, Vaslui, Neamţu, Bacău, Dorohol, Tecuci). Lopăţică, (Roman, Iaşi, Botoşani, Neamţu, Dorohol). Fofeze, (Mehedinţi, Covurlul, Dâmboviţa). 4. Speteze, (Gorj, Covurlul, Fălciu, Dâmboviţa, Romanaţî, Tecuci). Bulfeul cărceel, (Olt, Vaslui, R.-Sărat, Bacău, Ialomiţa, Brăila, Tulcea). Crucea cărceel, (Prahova, Suclava). Jiglă, (Vâlcea, Dolj, Mehedinţi, Romanaţî). Stinghia cărceel, (Argeş). Clocâlteu, (Gorj, Mehedinţi). Popul cărceel, (Constanţa). Scăiuş, (Mehedinţi). 44940 2 www.dacoromanica.ro SANIA www.dacoromanica.ro - 21 SANIA In toate părţile României, ţăranii în loc de căruţe se slujesc Iarna de sănii. Sania este întreagă de lemn şi trasă de bol. Iată părţile din care se alcătuesce sania. a) Nisce tălpi pe care alunecă sania pe zăpadă; după localităţi li se zic plă§î, fălcele, tălpeţl şi tălpice. (Fig. 1). Fig. 1. b) Tălpile sunt legate între ele de nisce scânduri groase zise oplenî, oplene, scaune sau slaiuri. (Fig. 2). Fig. 3. www.dacoromanica.ro — 22 — c) De tălpi sunt prinse nisce picioare care se încheie în oplenl; aceste picioare se mal numesc mâni saft mănu§i. (Fig. 3). d) In oplenl mal sunt două găuri în care se înţepenesc nisce ţăpi (Fig. 4), zise şi ţepi, ţepu§i sau ţepu§d, ce slujesc a ţine lucrurile de cărat. (Fig. 5). e) De opleanul dinainte se leagă piscul, zis şi chisc,' limbă sau splină. (Fig. 6). f) Cruciş peste pisc şi prins de el, se află botul, zis şi hohotul, obotul, crucea, crucile, botniţa sau obâdul. (Fig. 7). g) De vîrful piscului se leagă proţapul. (Fig. 8). h) Proţapul se prinde de pisc cu un cuib de lemn, zis cuiu prin urechi. i) Spre a se ţine mai strună legătura dintre proţap cu sania se strunesce cu o funie zisă apărătoare, cetlăii, legătură, gânj, coardă, lambă, vlâioagă, lănţu§ sau prăjină. (Fig. 9). Fig. 8. Fig. 9. Pentru părţile proţapului a se vedea la car (p. 16). In unele judeţe, tălpile sunt legate de a-dreptul de proţap prin două blănl zise în Dolj struci, ce sunt prinse cu un cuib numit măsea. Partea dinainte a tălpeî ce este ridicată se chîamă în Moldova Bour, Iar partea de dinapoi se chîamă călcâiii. Nomenclatura după judeţe. 1. Talpă, (Bacău, Botoşani, Brăila, Covurlul, Fâlciu, Iaşi, Neamţu, Roman, R.-Sărat, Su- clava, Tecuci). Plăşî, (RoinanaţI, Teleorman, Tulcea, Vâlcea). Tălpici, (Argeş), Fălcele, (Buzeu. Constanţa, Prahova). Tălpe|T, (Dolj, Mehedinţi). 2. Oplenl, (Argeş, Brăila, Dâmboviţa, Prahova, Roman, R.-Sărat, Teleorman, Vâlcea). www.dacoromanica.ro — 23 - Oplene, (Bacău, Botoşani, Constanţa, Covurlul, Fâlciu, Iaşi, Neamţu, Suclava, Tecuci, Tulcea), Scaune, (Dolj, Mehedinţi). Slaiurt, (Buzeu), 3. Picioare, (in toate judeţele). Mănt, (Buzeu, Mehedinţi). Mănuşi, (Teleorman, Tulcea). 5, Ţăpl, (Yălcea). Ţepi, (Mehedinţi, RomanaţI), ŢepuşI, (ArgeşI, Bacău, Botoşani, Constanţa, Covurlul, Dâmboviţa, Iaşi, Neamţu, Suclava), Ţepuşei, (Brăila). 6. Limbă, (Mehedinţi, RomanaţI, Tecuci, Teleorman, Vâlcea). Pisc, (Bacău, Brăila, Buzeu, Dâmboviţa, Prahova, Roman). Chisc, (Botoşani, Covurlul, Iaşi, Neamţu, R.-Sărat, Tulcea). Splină, (Constanţa). 7, Bot, (Argeş, Teleorman, Vâlcea). Obot, (Brăila, Dâmboviţa, Prahova), Hobot, (Bacău, Covurlul, Fâlciu, Teleorman, Tulcea). Cruce, (Constanţa, Botoşani, Iaşi, Neamţu, Roman, Suclava), Botniţă, (Buzeu, Mehedinţi, Prahova). Obăd, (R.-Sărat). 8. Apărătoare, (Vâlcea). Cetlau, (Brăila). Legătură, (Dâmboviţa). Gănj, (Bacău, Botoşani, Iaşi, Roman). Coardă, (Suclava). Lambă, (Neamţu). Vlăloagă, (Buzeu). Lănţuş, (Teleorman), Prăjină, (R.-Sărat). www.dacoromanica.ro BOUL SI VACA www.dacoromanica.ro - 27 - BOUL ŞI VACA Sunt boi de câmp, mari, lungi în trup, cornacl şi mai molatici, şi boi de pădure mal mărunţi, mal Iuţi şi mal închişi la păr. In judeţul Mehedinţi se numesc boi înfundaţi (vaci înfundate) cel cari sunt mal trupeşi şi cu coarne potrivite; Iar boi mâgeresci cel cari sunt 'nalţi, lungi, subţiri şi cu coarnele foarte lungî. In judeţul Dolj se deosibesc trei feluri de bol: 1) boii câmpenesct, cari sunt mijlocii la 'nălţime şi volnici ; 2) boii ungureni, mari, cu coarnele lungi şi întinse în lături, plăpânzi şi corcii, adică cer o îngrijirş deo* sebită ; 3) boii muntenesci, mărunţi şi puţini la putere. Vacile nu se deosibesc de cât în vaci bune de lapte şi rele de lapte. După faţa părului se dă boului felurite denumiri, şi anume: Bălan (fem. bălaie), când e alb la păr; în judeţul Dolj se zice albişor. Plăvan (fem. plăvană), când e alb închis bătând în galben, adică când părul i-e plăviţ. Roşiii (fem. roşie), roşcat (fem. roşcată), când are părul roşiu cum l'ah boii străini. TJrsiu (fem. ursie), când are părul cam roşiu în felul blănel ursului. Lupan (fem. lupană), când are părul ca lupul, şi alb la urechi şi la nări. Roşietic (fem. roşietică), când are părul roşiu cu alb în doi perl. Galben curat, când părul e auriu. Murg sau murgoiă (fem. murgă), când e negru bătând în roşiu. Porumb (fem. porumbă), deschis sah închis, când are părul vineţiii (suriţi) deschis şah închis. Negru (fem. neagră), când e negru la păr. www.dacoromanica.ro 28 Florean (fem. floreană), când, fiind porumb la pâr, are pete albe sab negre. Hulub (fem. hulubă), când e surii! deschis ca guşa porumbului mai ales în partea de dinapoi. Muhurel, (fem. muhurelâ), când părul, mai ales în partea de dinainte, e negru. Tărcat (fem. tărcată), când, fiindu-i părul negru, are mari pete albe sab de alte feţe. Bălţat (fem. bălţată), când are pe spate pete mari mai deschise printre părul mai închis. înspicat (fem. înspicată), când părul, negru, murg sau porumb, este amestecat cu peri albi. Prian (fem. priană), când are pete albe printre cele porumbe. In judeţul Gorj acestui bob i se zice priu (fem. prie). Mai sunt câte-va denumiri ca Caramanul (fem. caramană), dată boului celui cu părul negru în judeţul Brăila; Vinăt alburiu, dată în Tulcea aceluia care e porumb deschis; Rujan, dată în Dolj aceluia ce e roşcat; Ghilan, dată în Botoşani aceluia ce pe lângă un păr închis are dungi albe. In sfîrşit, se zice că un bou e cudalb sati codalb când are canaful (şfichiul) coadei alb, că e cîacîr când împrejurul luminelor ochilor are un cearcan alb, şi că e breaz când are o dungă albă pe bot. Coarnele1), după întorsăturile lor, îatl felurite denumiri. Li se zice: Greblele, când sunt întoarse ca grebla; Lateşe, când sunt în lături şi pe spate; Te§e, când sunt aduse de tot pe spate; Butace, când sunt scurte şi groase; Ţăpoase, când sunt mai lungi şi ascuţite ca la ţapi; Ilace, când sunt întinse în lături; Pleşe, când un corn este în sus şi cel-l’alt în jos; Imbeldugate, când sunt întoarse înăuntru; Flenche§e, când unul din coarne e plecat de la jumătate în spre ochi; Sucite, când nu sunt amîndouă întoarse tot într*un fel; Ghioaşe, (Tutova), când coarnele sunt albe curat. Răda§cate, (Vaslui), când seamănă cu coarnele rădaşcă!. Dacă ’î lipsesce boului un corn ’i se zice în Muntenia că e ciut de un corn, iar in Moldova că e şut de un corn; expresiunea e mai des întrebuinţată pentru vacă: ciută şi şută de un corn. In judeţul Prahova se zice şi ciutac (fem. ciutacă) de un corn; în Brăila cîonc (fem. cioancă); în Mehedinţi certat (fem. certată); în Vâlcea melcii (fem. mei-cită); iar în Vlaşca se întrebuinţează şi cuvîntul cml (fem. ciulă). In judeţul Tutova se zice că un bob e puternic când are fruntea lată. Se zice că un bob e bun de jug când are cerbicea şi bărbia desvoltate. Hârţoage se numesc boii care ab gâtul subţire, capul mare, cerbicea şi bărbia ne-desvoltate. ') Partea osoasă dinăuntrul cornului se numesce melciu; partea din afară se numesce toc. www.dacoromanica.ro - 29 - Se zice că boul e ctumpav de coadă, berc de coadă sau dopârtac când are coada maî scurtă sau când ’i lipsesce canaful (şficliiul). Se zice de un boţi care e stricat la şold din lovire că e şoldit; dacă e stricat la picior se zice că e şchiop. Când şalele sunt încovoiate în partea de jos din lovire se zice că boul e decelat; iar dacă sunt umflate în partea de sus, se zice că e ghebos, grebănos saQ cocoşat. După vîrsta, ce se află căutând la dinţi, se zice boului: viţel când suge, mânzat când e de un an, şi gonitor când ajunge la vîrsta de doi ani, adică la vîrsta de a goni. Apoi se zice bou de un viţel când are trei ani, şi aşa mai departe, de doi, viţei, de trei viţei, de patru viţei, etc. Gonitoriî şi chiar boii de un viţel se maî zic şi juncani. Când se întîmplă ca o vacă să se gonească la o vîrstâ de mânzată, se zice că s’a gonit saQ că a fătat de neleapcă. Viţeii ajunşi mânzaţi se întorc spre a deveni boi de muncă, iar nu tauri (buhai). întorsul se face întorcend testiculele şi legând capătul săculeţului cu o aţă de lână ce se desleagă după trei zile. Boii rămaşi defectuoşi de la întoarcere se numesc rîncăî. Când fată vaca, ’i se pune viţelului un nume: Duman, Dumana, Lumea, Marţolea, Jocan, Jocana, 'Sâmbotica, după numele zilelor septămâneî; Zorilă, născut în zori de ziuă; Florean, Florică, născut în ziua de Florii sau cu un păr floran; Pădurean, Câmpean, după localitate; Viorica, Clopoţel, Bujor, după vremea acestor flori. I se mai dă şi alte nume după forma, părul saQ firea lui: Boţolan, Bourean, Hulub, Martin, Meăelean, Prian, Plăvan, Tălăşman, Mierean, Lupan, Mu-hurel, Cerb, Boian, Călin, Zâvoian, Mândrilă, Căprior, Cudalb, etc. Vacilor li se zice: Căpriţă, Mîereană, Martină, Gheardană, Hulbiţă, Turturică, etc. La urechile vitelor mari se fac une-orî semne ca şi la oî. Cele maî însemnate sunt: pişcătură, chişcătură sau teşitură, când li se pişcă puţin vîrful ureclieî; retezătură, când li se face o pişcătură mare; berbărătură saQ hărleţ, când li se face o tăietură în forma unui unghiu drept; furculiţă, când pişcătura e în clin sau în unghiu la una din părţile urecheî şi mai cu seamă în vîrf; spîntecătură, când li se despică urechia; proăucică sau predwe, când se face, cu potricala, o gaură în sfîrcul urecheî. Şiitură se nuinesce retezătură oblică a urecheî; iar virtej rotunjirea urechieî în vîrf. Crestatul urecheî se numesce postrungă. Boul poate fi: iute, trăgaciu, moale, leneş, beteag de un corn, aprins, hăitiş (când merge crăcănat aruncând un picior sau amîndouă de dinapoi în lături), săritor, împun-gător, etc.; iar vaca poate fi: plăpândă, sperioasă, lăptoasă, puţină de lapte, hră-nace (mâncâcîoasă), stricătoare, săritoare, flutur atică, împungătoare, etc. Bâha se numesce năravul boului când nu vrea să tragă orî-câte lovituri ’i s’ar da. Boul moale se împerechiază cu cel iute. Cel moale se pune din stânga la jug şi boii se zice de către om', iar cel iute se pune din dreapta şi ’I se zice din www.dacoromanica.ro - 30 brazdă. Locul lor nu se mal schimbă. Ţăranul când mână boii le zice cea, ţală sad ceală, ca să meargă la dreapta; Iar hăisa sad hăis, ca să meargă la stânga. Spre a îl opri .li se zice: ho! ho! ho! aho! aho! Iar spre a da carul înapoi li se zice : ho! chi ’napoi! Boii şi vacile zac de felurite boale şi anume : de boala de sânge (sângeratul sau sângerâturâ), când trebuie să li se îa sânge cu stricneaoa; de boala de splină (insplinatul), ce se vindecă prin împunsături în coaste cu sula; de corduc (sau curduc), înscorţoşarea limbeî, ce le trece cu găinat de gâscă şi untură de porc; de dalac, umflarea splinei; de broască sad moto§că, umflătură sub falcă; de molimă ciuma vitelor (pesta bovină); de ariciu (la picior); de desculţ (căderea unghiilor); de armurar sad armurăriţă (bubă la picioarele dinapoi); de turbă sau turbare; de viermi, ce se fac în rănile ce le capătă prin împungere vara; de treapăd (diarea); de căpuşă (la bărbie); de muşcături de şerpi şi de nevăstuicî (helgi); de albeaţă (la ochi); de crăpatul (gerulj ţiţelor sah de spuzeală; de tălău (Covurluî) sad tragăn (Vaslui), umflare a pieptului; de mătrice sau pântecărie; de bolohăneală; de şopârlăiţă; de incuietură, (ce se numesce yhîem în mal multe părţi). Se zice că boul are puhâială când ’I se face o pojghiţă pe lumina ochilor. Aceste boale se caută în sate mal ales prin descântece. Tot prin descântece se îndreptează vacile deochiate, adică acelea care nu staQ la muls şi acelea cari nu primesc viţelul; Iar un viţel străin tot prin descântece se supune la o vacă. Ţăranii, în adevăr, dând tutulor boalelor o origină supranaturală, trebuie să caute leacul în descântece. Când, spre pildă, laptele unei vaci este amestecat cu sânge, el cred că o rândunică a trecut pe sub vacă şi se zice în Moldova că laptele vine din ţîţe resfidgite; leacul nu'1 vor cere ţăranii de la un veterinar, ci de la o babă meşteră >). La muls sunt felurite obiceiuri: Viţelului ’I se pune o sgardă de gât spre a’l putea prinde şi deosebi la *) *) Vara, boii şi vacile sunt bântuite de strechie. Boul când dă strechia în el, fuge cu coada în sus şi Aleargă nebun. Credinţa poporului e că musca ameninţă pe vită cu cuvintele următoare: „ada gavanu sâ’l vărs borhanu", adică să’I aducă postava (copaia) sâ’şl verse maţele. www.dacoromanica.ro 31 muls, ce se face în găleată saii şiţar ’), doniţă, dimineaţa şi seara. Vaca o aşează la muls punendu-î mâna pe şoldul de sus şi zicând: mută vacă; Iar spre a o linişti când nu şade, ii se zice: ceas-vacă. Pe viţel, care se zice că se îmbală înainte de muls, se mărginesce cu cuvintele coţi sad coteţ, lovindu’l peste genunchi cu un beţişor (apărător), sati ţi-nendu’l cineva de’sgardă, şah punându’l întPun jug. Laptele muls îl strecoară prin silă şah sitişcă şi ’1 pune la prins în oale ce se acoperă cu nisce capace de lut numite în Moldovapocrişe. Oalele prinse se smântânesc luând smântână cu lingura, şi râmâne laptele prins sati cliişleagul. Din smântână se alege untul după ce mal ântâiti o scoace (o înflerbîntă pe lângă foc). Aceasta se face într’o oală bătând cu lingura, sati la câtimi mal mari în budalăti (putineiU), bătând cu roata. Untul se alege (cocoloşi., bdoboţî) ce se strînge şi râmâne laptele bătut, zara 3). Din chişleagul scopt (laptele prins înflerbîntat pe lângă foc), se scoate brânza şi râmâne zerul, ce se strecoară prin strecurătoare sati strecătoare. Zerul se Ia din putineiti cu un vas de lemn zis cupă, se fierbe şi se scoate urda. Se zice că laptele s’a corăslit când, la fiert, se face brânză fiind vasul necurat sati că a fost laptele înăcrit. Iar laptele muls ântâiti după fătare se chlamă coraslă. Laptele fiert se covăşesce cu maiti spre a face iaurt sati lapte acru. Oalele se opăresc cu uncrop (apă clocotită), punând şi frunze de porumb (popuşoiti) sati de urzici, şi se pun într’un par cucuie numitprepeleag. Iar locul de la câmp unde se strînge laptele de la multe vaci se zice câşlărie. Vaca bună de lapte se zice Vacă mănoasă, Iar Vaca de doniţă în Moldova. Ea se cunoasce după lungimea coadeî al cărei vîrf osos ajunge la coatele picioarelor, după fântănică ce are la pulpă şi după un fel de gropiţe ce se găsesc prin pipăit la buric sati la spate; are capul mic, botul ascuţit, coarnele subţiri şi sticloase, gâtul subţire, picioarele pulpoase sus şi subţiri jos; e mal pântecoasă, cu ugerul mare fără pâr şi vinele ţîţelor mari. Laptele smântânos se zicecu mană; Iar când ’î se ia mana vacă, atunci laptele e stricat, vînăt şi nu prinde smântână, ţăranii cred că mana o laţi femeile rele. Pe sub ascuns, în zorile zilei Sf. Gheorghe, ele înconjoară vaca numai în pielea goală, târâind o strecătoare. Apoi îşi fac în podul casei o capră de lemn din ul-gerul căreia mulg lapte pe când femeile mulg laptele vacilor. Yaca stricată se opresce la poarta femeel ce l-a luat mana şi rage pare că ar cere ceva. ţăranii cred că vaca se poate îndrepta prin descântece în tărîţe, în cărbuni, în floare de soc ce ’I se dă. De asemenea, spre a nu se prinde vraja luării de mină, când vaca fată, ’I se petrece soartea (casa) prin butucul unei roţi de car; Iar, spre a avea lapte cu îmbelşugare, soartea se îngroapă la izvor; îngroparea se face adâncă, ast-fel încât să nu mănânce câinii .soartea. Dacă s’ar întîmpla ca o vacă să o mănânce se zice că ea se usucă. *) 1) In Moldova se numesce găleată numai vasul tn care se mulg oile. *) Unele femei In Moldova zic spre mângâierea copiilor cari aşteaptă zara: „ Untul mie, tara ţie, boloboţî ca mazerea, le sporiu ca sariea“. www.dacoromanica.ro - 32 pârtie boului 1. Cornul, trupul cornului. 2. Rădăcină satl tulpina cornului. 3. Virful cornului. 4. Fruntea. 5. Ochii. 6. Botul. 7. Nările. 8. Gura. 9. Fălcile. 10. Cerbicea, ceafa. 11. Grumajii, gârbiţa. 12. Urechia. 13. Bărbia. 14. Pieptul. 15. Genunchii, genunchii. 16. Glesnele. 17. Fluerul piciorului, ţurloiul piciorului. 18. Unghia, (copita despicată). 19. lea, salba, guşa. 20. Armul (harmul) de dinapoiu. 21. Coada. 22. Şfichiul coadeî, canaful cozel. 23. Noada. 24. Pulpa. 25. Crucile şalelor. 26. Spinarea. 27. Grebănul, greabănul. 28. Pântecele. 29. Deşertul, bărdăhanul. 30. Ulgerul (ugerul). 31. Ţîţele. 32. Pintenul, chişiţa satl pişiţa. 33..Teaca sau tiocul vinei. Părţile genitale se numesc la taur: rînca, paserea, sulacul, suladul satl su. laticul; Iar la vacă: fătădune, fătătoarea, soţia, pipota satl chipota. Părţile dinăuntru ale boului sunt: mura satl rânza, bojogii satl bojocii (plămânii) şi buha, bârdanul satl borhanul (stomacul). Cele patru părţi ale stomacului rumegătoarelor se numesc: ierbarul, durul, ghiemul şi chiagul. www.dacoromanica.ro PLUGUL ŞI UNELTELE ŢĂRANULUI 44940 www.dacoromanica.ro — 35 — PLUGUL Plugul este unealtă de căpetenie a ţăranului. Cu el lucrează pămîn-tul, trăgând brazde lungi în moşioara Iul sati în moşia proprietarului. Luăm ca tip plugul ce este azi mal respândit în ţară, în afară de jplugurile străine. Părţile plugului (fig. 1) sunt: 1. Cormana, zis şi In unele părţi «ale Olteniei cormanul. 2. Fierul mare, fierul lat saâ brâzăarul. 3. Fierul lung saS cuţitul. -4. Cormana mică saâ urechia. 5. Coarnele plugului. •6. Brăcinarul. 7. Bârţa sati bârsct, ce ţine plazul. www.dacoromanica.ro — 36 — 8. Plazul (partea pe care se târesce plugul când lucreazâ). In plugurile de care se slujesc ţăranii, grindeiul este de lemn (de stejar sau ulm). In plugurile străine grindeiul se face de fler. In plugul cel primitiv se numîa cucură o scândură ce resturna brazda, Iar cotigă sati cotiugâ nisce roate (fig. 2) legate între ele prin o osie pe care se ră-zîma grindeiul. Cotiga se lega de griudeiu cu un poting (adică un fel de gânj sati belciug de piele, de fler sau de nula). Astăzi cotiga se face de fier şi se leagă de grindeiti cu lanţuri. Când plugul este tras de patru bol se pune, ca la car, o tânjală ce se prinde de proţap cu o cârcea. Cormana, plazul, cormana mică şi bârţa se numesc trupiţa plugului. Otic se numesce lopăţica (pe moldovenesce hârleţ mic) cu care se curăţă brăzdarul de pămîntul ce se strînge pe el; Iar cobîlă (în Moldova traglă) o unealtă alcătuită din două lemne încheiate la un capăt şi pe care se pune plugul când nu lucrează. Uneltele de care se mal slujesce ţăranul la munca câmpului, sunt: 1. Grapa, boron, baroană sau boruna (fig. 3), cu care se sfărâmă bulgării în urma arătureî şi se acoperă cu pămîntul seminţele semănate prin îraprăştiare. Este făcută de chingi în care stau înfipţi colţi de fier. Sunt ţărani cari întrebuinţează grape făcute din spini sau mărăcini (fig. 4). Spre a sfărâma bulgării se întrebuinţează şi vălătucul (de lemn sati de fier)- Fig. 3. Fig. 4. 2. Lopata (fig. 5), care este de lemn şi slujesce la vînturatul bucatelor la arie- 3. Grebla (fig. 6), ce se întrebuinţează la strîngerea paielor, cocenilor, etc. www.dacoromanica.ro — 37 — 4. Ţăpoiul (Gg. 7) şi furca (fig. 8), cu care se strînge finul, se cară snopii -de grîfi, etc. Fig. 7. Fig. 8. 5. Coasa (Gg. 9), ce se întrebuinţează pentru cositul finului. Flerul coasei se numesce custură, partea ce o ţine de lemn brăţarăv lemnul 4oporî§te safi coporie, Iar iuăna cu care se îndreptează coasa mănunchiu safi mâner. Une-orî coasa are în partea de sus (Gg. 10) un fel de greblă numită Tireapcă safi crivea. 6. Gresia safi cutea (Gg. 11), se numesce piatra de ascuţit coasa. Ea se ţine într’un toc (în Moldova tioc) ce se prinde de brîfi cu un cârlig (fig. 12). Când se îndoesce custura se îndreptează bătându-o cu un ciocan mic (Gg. 13) pe un fel de nicovală zisă batcă (Gg. 14) ce se Fig. li. Fig. 12. Fig. 13. Fig 14. înfige în pâmînt. 7. Raliţa safi rariţa, un fel de plug cu două cormene ce slujesce la înve-lirea cuiburilor cu porumb. 8. Sapa (fig. 15), pentru prăsirea burienelor din porumb şi moşoroitul porumbului la rădăcină. 1 1. Brazdele de Iarbă cosită se chlamă polog. Pologul uscat se adună cu grebla şi se face porşori, cari se strîng In căpiţe, Iar acestea se fac clăi safi stoguri. La clădirea stogului trebuie mal multe {«poate mici (a), un ţurchinar (b) ţi un vtrvar (c). In mijlocul stogului se pun prepeleci (pari cu cioturi) spre a ţine finul mal înfoia ca să nu se Btrice. împrejurul stogului se face ţarc ori gard. U U a b www.dacoromanica.ro — 38 — 9. Secera (flg. 16), pentru tăierea griului, orzului, ovăzului, strufenilor de porumb, etc. p 10. Coşarul (flg. 17), pentru tăiat la vie. Pig. 15. Pig. 16. Pig. 17. 11. Securea saQ toporul (flg. 18), pentru tăiat lemne. 12. Gasmaoa (în Moldova hărtyul) (flg. 19), ce slujesce la facerea şanţurilor. Fig. 18. Pig. 19. 13. Tirnăcopul (în Moldova camaoa) (flg. 20), ce se întrebuinţează la scosul buturugilor. 14. Ghionoiul (flg. 21), care se întrebuinţează ca şi tîrnăcopul. 15. Chitonogul (fig._22), cu care se fac în pămînt găurile în care se pun grăunţele de porumb. www.dacoromanica.ro UNELTELE ROTARULUI www.dacoromanica.ro — 41 — UNELTELE ROTARULUI Uneltele rotarului sunt: a) Bedreagul, butucul, trunchiul sati scaunul de cioplit (fig. 1). Une ori bedreagul e răzîmat în trei picioare. .Fig. 5. Fig. 0. b) Barda, (fig. 2). c) Pila groasă sati raşpaifig. S). d) Ghinul (fig. 4). e) Maiul (fig. 5). f) Custurile sati gripeUe ce slujesc la strungăvit (fig. 6). g) Strungul, strugul sati strujniţa, cu care se strungâresce sati se stru- www.dacoromanica.ro — 42 — Fig. 8. jesce câpăţînele de la roţi; junele sunt mişcate cu mâner (fig. 7), altele cu călcător (fig. 8). h) Ţîrul cu care rotarul însemnează obe-zile spre a le pntea îndoi (încujba). i) Cobila, cuşniţa, corniţa safi scaunul de înspiţat, în care se pune roata când se în-spiţeazâ safli se obedează. Fig. 12. Fig. 11. j) Lingura, cu bare se gâuresce câpâţîna spre o face loc osiei. () k) Scaunul de aşezat obezile când se găuresce cu lingura (fig. 12). * 1) Spiţelnicul, un fel de sfrOdel cu care se găuresce căpăţîna Fig. 13. spre a pune spiţele (fig. 13). www.dacoromanica.ro — 43 — In afară de uneltele de mal sus, rotarul Întrebuinţează tesla, dalta, feres-treul, rîndeaoa, sfredelul, cuţitoiul ca şi dogarul şi dulgherul şi se vor găsi aceste unelte la dogărie şi la dulgherie mal departe. Mal întrebuinţează şi un scaun de spiţe saă Jiânţău, unde se înţepenesc spiţele când se cuţitoesc, şi un scaun de cepî, în care se ţin cepil spre a se cu--ţitoi. Aceste două scaune sunt făcute ca scăunoaia de dogar. www.dacoromanica.ro CALUL www.dacoromanica.ro — 47 — CALUL CalulJ) ard maî multe umblete: La pas, în trăcăneaîă sati in trărtcălău, — trepeglor — în treapăt fn troancâte •sad la trap, — în buestru 8) (umblet), — în sărite, în saltă sati peste pidor, — in aruncat, în copce, în fugă, lupesce sati în goană. Iu privinţa vîrsteî: Piuit la un an calului il se zice mâns, Iar piuă la doul ani cârlan, noatin sad .strîjnec, la trei ani tretin, la patru ani pătrar, la cinci ani cincar şi maî departe îl se zice cal desăvîrşit (armăsar sad iapă). Vîrsta calului se cunoasce după dinţi, adică după crescutul, rozătura sad •căderea dinţilor ®). De la 6 pină la 8 zile cresc incizivele numite cle§te. De la 80 pină la 40 zile cresc alte incizive numite lâturaşX. De la 6 pină la 8 luni cresc mărginaşii sad colţii. Pe dinţii calului se vede o scobitură numită mursă sad mişinâ care se şterge cu încetul prin rozătură. Când calul e de un an mursa de la cleşte e roasă; la 15 luni nu se mal -vede mursa de la lăturaşi, la 20 de luni nu se mal vede acea a cleştilor. Când ajunge calul la doul ani începe a pierde dinţii de lapte care sunt înlocuiţi prin dinţă de cal. Intre 2 ani şi 21/* * sunt înlocuiţi cleştii. ') Românul zice: Ia vara cailor, spre a arăta că un lucra nu se va face nicl-o-dată. Maî .zice; Boii ară şi tl mănâncă, adică cel din opincă muncesce, Iar boerul trăesce tn belşug. *) In Moldova se zice umblet in loc de buestru. Un proverb zice: cal bătrân nu se mai învaţă In buestru. *) Vîrsta calului se află după dinţi, de aici proverbul: colul de dar nu se caută după dinţi. www.dacoromanica.ro — 48 — Intre 3 ani şi S1/* sunt înlocuiţi mărginaşii. Intre 41/* şi 5 ani sunt înlocuiţi colţii. Intre 61* şi 6 ani dispare mursa de la cleştii înlocuiţi. Intre 6‘/s şi 7 ani dispare acea a mărginaşilor. Intre 8 şi 9 ani dispare acea a colţilor de jos. Pe la 11 ani a dispărut şi mursa colţilor de sus. Vîrstele mal înaintate se cunosc după încreţiturile ce se formează împrejurul gurel şi după alte felurite semne însă nesigure. După faţa părului calul poartă diferite numiri: Negru şi negru corb (când părur e negru curat). Alb saă bălan (când părul e alb curat). Murg (când părul e negru roşcat se zice murg închis, Iar când e roşiu afumat se zice murg deschis). Roib (când părul e roşiu-gălbiniă sad roşcat). Castaniă (când părul e ca coaja de castană)-. Auriu (când părul e roşiă-galben). Şarg ţcând părul e galben spălăcit şi coama mal închisă de cât părul). Sur saă vinSt (când părul e amestecat alb cu negru). SuriU saă vineţiu (când părul e sur deschis). ŞoriciU saă cenuşiu (când părul e sur deschis, calul având o dungă neagră de-alungul spinării). Deriş (când părul e roşiţi şi alb amestecat, cu coama şi coada gălbuie). înspicai (Gând părul murg saă negrţi este amestecat cu perl albi). Porumbac (când părul e sur roşiatic). Muced (când părul e amestecat bătind în negru 'şi vinăt). Dedeţiu (când părul de departe pare a fi cam albastru). Buciu (când pârul e vînăt în spre cap şi încolo galben). Tarcai (când are prin păr mari pete negre, albe, roşii săli altele). Pătat (când are prin pâr iniei pete rotunde). Bălţat (când are mari pete albe în alte pete închise). In doi peri, când părul e alb îndoit cu vînăt. Se zice că calul e breaz *), când are o pată albă de-alungul frunţii; că e stră. nul saă stărnut, când are botul alb; că e steiti, saă ţintat, cânfi are- o pată albă mică şi rotundă în frunte; că e pintenog saă pîntănog, când are un picior, două saă câte şi patru albe de la genuchiă în jos ori numai de la chişiţa în jos; că e ceacîr, când are un ochiă albastru şi altul negru; şi că e abraş, când -are o pată albă sub coadă1). ’) Românul zice: cunoscut ca un cal breaz, adică foarte cunoscut. *) Când moare un cai abraş la casa unul om, ţăranii zic că nu H mal jnerge bine la pripăşi (mânzl) saă că caii işl pierd s&mînţa şi că Be strică vitele. Fig. 1. 1. Ochiti. 2. Frunte (coama de pe frunte 4. Bot. t. Nări. 6, Gură. 7. Falcă. se numesce percică saă moţ). 8. Urechi. www.dacoromanica.ro 49 -3 Tig. 1. 8. Coamă. 22. Cotul sati câiul piciorului. 9. Grumaz. 23. Arm, coapsă, but sati spată 10. Gât. dinapoi. 11J. Piept, 24. Cur sati buci. 12. Arm, coapsă sati spaiă di¬ 25. Rădăcina coadet. nainte. 26. Coadă. 18. Genuchiu. 27. Greabăn. 14. Ţurloiu sati pier. 28. Şale, spinare, §eaoa catului sati 15. Chi§iţă. şeuqş. 16---16. Copită. 29. Crucea §alelor^ 17. Pinten. 29 w». Şold. 18, Iie. 30. Sapă. 19. Buftâ (pântece). 31. Pana căpăstrului, ştreang. 20. Coarde„ 82a Ţ8ru§} pripon, -stănog sati pote- 21. £ulaciu,3ulatic,8ocsaflipasere. rea§. U940 * www.dacoromanica.ro Fig. 2. Fig. 3. 1. Oblîncul dinainte. 2—2. OblîncurUe dinapoi, ciochine sati dochinari. 3. Perna (perina) şelel, pocladă, ibâncâ sati japiu. 4. Târniţă. Fig. 3. 1. Traistă. 2. Baiera traistei. Fig. 4. 1. Ceafa sati comand căpeţeleî. lb,s. Căpăţea, căpăţeală, căpiciu sati câchiţeală. 2—2. Căpăstru. 3. Ochelari. 4. Botniţa căpăstruluî, botelniţâ, botel-nic sati botar. 5. Botniţa căpeţeleî. 6. Dîrlogi sati hăţuri. 7. Pana căpăstruluî. 1. Belciug sati rac. lw'. Zale. 2. Pieptar, cheptar, pieptul hamului sati gură de ham. 3. Ştreang, şleau, (şleaf şi şleav). 4. Strîmtaş sati sbalţ. o. Gâtar, spătar dinainte sati grebănar. 6—7. Strup, cureaua vînărei, crucea hamutului. 8. Şoldar, schinărar, spătar dinapoi, copsar, chitrim sati ţoft. 9. Curar, bucar, vinar, hamut sati gurură. 10. Valul ştreangului, orcicar, juv&ţ, laţ, ochiu, sati urechie. www.dacoromanica.ro - 51 - 11. Pofil sati pohil. Calul are mal multe năravuri: Fornăie, mu§că, svîrlă, se poticnesce, (adică se scapătă din genuchî când merge), cîulesce urechile, trântesce, se săiesce, se sperie,'î§i face nălucă, î§t face spaimă, sati prinde nălucă 1), ia vent, smucesce (smuncesceJ, se cosesce (adică se lovesce cu copita la chişită de ’şî face răni), se ajunge sa& se calcă (când cu picioarele dinapoi pălesce pe cele dinainte), dă înapoi, nu ia din loc sati e cu zopor la luătură, se trântesce, se pune jos sau. se culcă la pămînt (fiind la ham) şi dă îndărăt * *). Printre boalele de care zace calul vom cita: a) Buba mânzului. b) Balac, talan sati talau. c) Răpciugă (curgerea nasului, morvă). d) Incuiere (când calul nu se poate băliga) şi zapritul sati zăpreală (când -,i se opresce udul). e) Treapăd sati ordinare. f) Tragăn (angina). g) Aricit sati ariciu (când se aricesce calul la picioare). ') Se zice că calul e năzuros sau spăimos când se sperie de te miri ce. *) In Mehedinţi se zice câ calul umblă în hoanţe când sbicesce răii la mers. Se zice că un cal târesce când « tare în gură. www.dacoromanica.ro — 52 — h) TJnghi§oară saQ scoică (umflarea unghiilor). i) Struj (boală la unghie). j) 08Χor saQ osu§or (când se face os la chişiţă). k) Sagnă, sahnâ saQ tragnă (rană făcută de şea pe spinare). l) Curduc (curmarea limbeî). m) Yir satul. n) Râie. o) Şoldire şah spetire (stricare a şoldurilor). p) Malic. q) De§elare (când e beteag de şale.) r) Pohoiaiă (când, ochii fiind curaţi, calul nu vede). s) Albeaţă. Ş) Câpiere. t) Ticnafes saQ tîgnafes. ţ) Trânjl. u) Mătrice. v) Rapăn (ce se face pe piele care crapă). w) Ro§cove (când face osişoare la nări). x) Zîmbre (boală de gingii). y) Negei (ce T face la picioare). z) Aprindere, aprins, oftică saQ oftigă (când calul se usucă ca „lemnul" şi cât de mult ar mînca nu se mal încălează, „nu prinde carne pe el". Se zice că calul e rupt când udă sânge, Iar că a luat apă când îl se umflă un picior şi şchiopătează de abia merge. www.dacoromanica.ro GRÂUL www.dacoromanica.ro - 55 — GRÂUL'1 In vechime grâul se semăna atlt toamna cât şi primăvara. Astăzi însă nu prea se seamănă — afară de proprietari — de cât grâh de toamnă, când se seamănă, căci ţăranii noştri nu cred de cât în recoltarea porumbului, prea puţin în a orzului şi ovăzului şi mal de loc în a grâului şi secarei. Arătura se face adîncă şi cât de timpuriii, întorcendu-se câtre toamnă, dacă se poate. După Sânta Mana începe semănatul, care, mal pretutindeni, se face prin împrâştiere. îndată după semănare se grapă în iungiş şi în curmeziş. Grâul răsare, şi apoi, primăvara, dă în noduri, în spic, înfloresce şi se coace. Toamna, când grâul semănat de vreme cresce mal repede, ca să nu’l apuce Iarna în noduri ţăranii daă în el oi ca sâfl pască. Iar când primăvara e ploioasă şi grâul cresc8 repede şi nu leagă bine, atunci se zice, în Moldova, că grâul e hulchit. Când însă, după legare a dat secetă şi grâul prea grăbesce şi se coace fără vreme, se zice că e pripit (prichit). Se numesce grâtl polignit, acela ce a căzut la pămînt din pricina vîntulul şi a ploilor. Grâul burienos se pliveece — la ţărani3) — pe când e încă mic, lucru ce se face mai cu seamă cu claca. Burienele de care cu greii se poate cnrâţi grâul şi care’I aduc mai mare stricăciune sunt: neghina şi măzărichea. Alte buriene ce * *) ’) In toată ţara se zice grăit, spic şi paiu. In Muntenia şi Oltenia se zice bob, Iar In Moldova grăunte. *) In judeţul Constanţa sapa ce se întrebuinţează Ia curăţitul burieneior se numesce chircă. www.dacoromanica.ro — 56 — cresc prin grâti sunt: râdichioara, palamida, volbura, rugul de mure, scăieţvt, ruginea miţei, orajniţa, coada mâmuluî, grânariţa, mu§âţelul, barba caprei, cicoarea, etc. Grâul secerat se pune în mănunchie săli poloage; mănunchiele se leagă în snopi; snopii se strîng în clăi1); Iar secerătorul Îşi însemnează bucata secerată cu duhe *) făcute pe margine. Bucăţile secerate se măsoară cu prăjina (3 stînjenl), dând tot câte 4 prăjini în lung, care se chlamă obraţe. Grâul din clăi se cară cu carele la arie unde se aşează în §ire, fure sad girezi lungi aşezate în lungul vîntulul, saâ, la câtimi mici, în stoguri, punând snopii cu spicul înăuntru, Iar la vîrf cu spicul afară şi în jos ca să se scurgă ploaia. Locul rămas pe urma grâului se numesce mirigte. Cantităţile mari de grâti se treeră8) cu maşina; Iar cele mici cu caii (in unele localităţi cu umblâdul satl mlăăul). Treeratul cu caii se face pe un loc înnalt şi în bătaia vîntulul. Aria se curăţă mal ântăifi de buriene; apoi se udă, se bate un par în mijloc, se leagă o frânghie de acest par, şi de cel-alt capăt al fringhiel se prind doi sad mal mulţi cal, aşezaţi în juguri de lemn. După ce faţarea ariei s’a bătut bine, se aşază pe ea o câtime de snopi cari se desleagă. Un om, cu o bicluşcă, mână caii, pe când dol-trel oameni prin pre-jurul ariei cu furci si cu greble aleg paiele dându-le în lături. Treerându-se îndestul se înlătură caii, Iar oamenii cu toţii se silesc a alege toate paiele şi în urmă strîng grâul grămadă (vrav) la par. După ce aria s'a măturat bine, grâul se Ia cu lopata şi se svirlă în sus asupra vîntulul şi astfel se vîntură; Iar un om cu o măturice resfirată şi lungă în coadă numită felezeu, mătură gunoaiele. Partea suflată de vînt se numesce pleavă; Iar grâul gunoios şi pămîntos (ţernos) se numesce zoană, goz, goază, coadă sad codindl * * 4). Tot codină se numesce şi rămasurile de la dur, prin care grâul se cluruesce. Grâul curăţit se aşează în hambare (standoale). Sătenii cunosc grâul cu ţepi sad mustăţi şi grâul tuns sad golaş. EI seamănă mal mult grâul de primăvară cu mustăţi5 *). Felurile de grâd ce se seamănă în ţară sunt: a) Grâul banat albineţ, cu bobul mare şi spicul cu mustăţi. b) Grâul banat rogiatic (ruginiii) de asemenea cu bobul mare şi spicul cu mustăţi. c) Grâul ghircă (grâul tuns) cu bobul mărunt, lungueţ şi roşiatic. l) Claia se face de câte 36—40 snopi In două grămezi numite jumătăţi. In judeţul Gorj. clăile se numesc cărstace. *) Ciuhă este un semn ce se face prin Iarbă sau grâu legând un mânunchid de. Iarbă sad grâd ia vîrf cu alt mănunchid de fire rupte. *) Treeratul, In judeţul Constanţa, se numesce armămt, Iar aria arman. 4) Aceste rămasuri In judeţul Constanţa, se numesc chesmec. *) Grâul de primăvară se numesce In unele localităţi din judeţul Mehedinţi erită, Iar tn altele «apară. www.dacoromanica.ro — 57 — d) Grâul coluz (spic mare cu ţepi) având boabele mari şi gălbil aşezate în patru rânduri pe spic, de aceea în Moldova îl se zice şi mucheriii. e) Grâul arnăut (cu ţepi negri) având bobul galben închis şi foarte mare. Se seamănă primăvara mai ales pentru colivi. Grâul ce se seamănă şi toamna şi primăvara se numesce şi umblător. 1. Firul saă paiul grâului. 2. Frunze. 3. Spic. 4. Rădăcina. 5. Ţepii, ţepuşele saă mustăţile spicului. 6. Grăunţi saă bobi aşezaţi în scaune. 7. Spic de grâă tuns saă golaş. 8. Bob de grâă tuns cu cămaşa (ghioacea saă pleava) sa. 9. Bob de grâă cu cămaşa şi ţeapa sa. 10. Miez făinos al bobului. www.dacoromanica.ro — 58 — Grâul suferă de rugină, înroşindu-se paiul, pricinuită din ploi şi pâcle mari, de tădune (malură) când se înnegresce spicul şi de hukhire1) când din pricina negurilor se scurge laptele din boabe. In hambare, grâul se încinge adesea şi este stricat de nisce insecte numite gărgăriţe. *) *) Cuvintele a hulpi sau a hulchi, hulpit sau hulchit, hulpire sau hulchire se întrebuinţează în Moldova. Lan se numesce în Moldova o întindere mare de semănături. La semănat se nu-mesce postată bucata ce se prinde o dată la lucru. Pogonul are 1296 stînjenl pătraţi, Iar faicea 2880 stînjenl pătraţi. www.dacoromanica.ro PORUMBUL CPOPUŞOIUL) www.dacoromanica.ro — 61 — PORUMBUL (POPUŞOIUL ‘) Aratul porumbului se face mal cu seamă de la Blagoviştenie (25 Martie) până la 1 Maiti (Arminden). Yremea cea mal prielnică, zic ţăranii, e cănd es gândacii de Maiti (cărăbuşii). Arătura a) nu se face adîncă. Semănatul se face, asvîrlind grăunţele, sati pe de-asupra arăturel sati pe pămîntul gol înainte de a ara, ceea ce se chlamă se-mănare pe piele. In multe locuri, porumbul, în loc de a se semăna prin asvîrlire, se pune în pămint cu călcâiul, cu parul sati cu cotonoaga. Cârpitid se numesce pusul al douilea, adică punerea din noii a grăunţelor ce nu aii răsărit. După ce s’a arat şi semănat, se grapă cu grăpl cu colţi de lemn saii de fler. Grăpile, mal ale3 cele cu colţi de lemn, se numesc în Moldova baroane, Iar lucrarea grăpcd saii boronit. Când, la ântdia grapare, nu s’a sfărîmat bine bulgării (bolovanii), atunci, după ce aă răsărit toţi porumbii, şi în urma unei ploi, se mal grapă (boronesce) o dată. Când porumbul e în trei frunze, dacă arătura a fost bună, se face burfuiala sati prăjitura, adică se prăşesce ântâiil, Iar la din contra la câteva zile după bo- * *) ’) Popuşoitd sau păpuşoiul se zice In Moldova. *) Ţelină se numesce pămîntul ce nu a fost lucrat vre-odată; porumbiţe, locul unde fusese porumb; mirişte, locul unde fusese grâu; lai pronie, se zice când locul a remas nelucrat un an saâ doi. Pămîntul lucrat de cu toamnă se chlamă întorsuri. In Moldova se chiamă hatul ogorului, marginea ogorului pe unde se brăzdează, adică se trage cea din d’ântâiu brazdă; Iar locul pe unde se trage cea din urmă brazdă se numesce răzor. Prin ogoare se înţelege întinderi mici de semănătură; întinderilor mari li se zice lanuri. www.dacoromanica.ro 62 — ronire. Când porumbul a ajuns la genuchl, se prâşesce a doua oară, trăgând pâmîntul la rădăcină, lucrare ce se numesce săpat, îngropat şi muşoroit sati mu* •) şoroit1) şi rărindu-’I ca se rămână loc între fie-care două fire „cât s’ar culca o oaie“. Tot la prăşila a doua se rup şi puii *) ce daţi de la rădăcină, lucrare ce se (rapiţa selbatică), pSrul porcului, vlzdeiul, jderul (costreia), loboda albă şi roşie răcoina, mesteca, cicoarea, pălămida şi holbura; se mal taie la prăşilă curcuhe-ţica, ştiriţa, zerna şi altele. Ţăranii seamănă prin ogorul cu porumbi: dovlecî(bostani), holdznl sa.h cânepă de vară (unde şi unde câte un fir) precum şi fasole. Când daţi mătăsile se zice că leagă porumbid, tot atunci se zice că porumbul urzesce. Când bor bele daţi din ele o zeamă ca o apă se zice că sunt in punoiii; 'Când această zeamă se face albicioasă, se zice că boabele sunt în lapte; Iar când bobul se face tare că abia intră unghia în el, se zice că e in ţinte. îndată ce boabele sunt coapte şi foile galbene, porumbul se culege. Se rup ştiuleţil de pe coceni (strujenl sati tujlenl), se pun în baniţe (oboroace), se fac ■grămezi de câte un car pe câmp şi apoi se încarcă în care cu scoarţe. Porumbul adus a-casă se descarcă în grădină safi în pătul (porumbar saiî şură); apoi se desghîoacă (se desfacă) 8) ştiuleţil de fol (pănuşl sati pene) şi se aruncă la grămadă4). Din grămadă se pun în baniţă şi se cară în podul casei sati în coşar (coşer) ca să se usuce5). După ce s’a uscat porumbul, se desfac boabele cu maşina sati bătând ştiu* ieţiî cu maiul (saQ un băţ) într’un gratar de niiele numit cuşcă, coteţ, leasă sati leşoiu; apoi boabele se vîntură de pleavă6). Boabele după ce s’ah vînturat se pun în hambare şi în saci sati ţuhaM. Se numesce codind boabele cele seci şi cu fărîmăturl de coceni; Iar goaze sati gosuri boabele cele seci sail stricate. Cocenii (ştiuleţil fără boabe) se întrebuinţează la foc. Foile de porumb se păstrează şi se daţi Iarna la vite ca nutreţ şi ca aş* temut. Cocenii râmaşi pe câmp se taie cu secerea şi se fac snopi sati măldurî. Snopii se strlng în glugi sati popuri; aduşi a-casă, se fac şire, căpiţi, stoguri sati girezi în lungul vîntulul. ') Această lucrare se mal numesce îngropat, copăit sau târşit. *) Se mal zice şi fraţi, copileţi sau eopchdeţi. *) Lucrarea se numesce desghiocat, In Moldova desfăcut şi în Mehedinţi desgMurat. *) Prefăcutul este scoaterea ştiuleţil or stricaţi dintre cel buni. *) Înainte de bătutul porumbului se aleg semincerii (adică porumbul de sentinţă) de po* rumbul de mancat •) Coşarul se face de gai d de nuele, mal lung şi înalt, aşezat în lungul vîntulul pe căpătâie de lemn, şi acoperit cu şindrilă saii cu stuf. — In Moldova, se numesce standoale locul unde (pe moşiile cele mari) se află mal multe coşare sau hambare. www.dacoromanica.ro — 63 — Rădâcinele cocenilor râmaşi pe câmp se numesc ciocani, cluclegt sati ciocălăi Iar locul porumbişte sati docălăişte. Fig. 1. 1. Spic saQ schic şi moţ. 2. Frunze, foit, pănu§i sati pene. 3. Drugă (ştiulete sati cotolan). — înainte de a eşi mâtasa se numesce păpuşă. — Când boabele sunt rare, se zice babă sati sterp. 4. Mătasă, mâtăsică sati chică. 5. Cocean (al firului), strujean, tujlean, hluj, covrag sati lujer. _ r. -j - • y / 6“ gJiXare saQ. cepi. 6. Rădăcini \ „h * r (6* mustăţi. Când rădăcină odrăslesce, se zice că scoate fraţi sati surori. Puii ce daţi de la rădăcină se mal numesc pui, copUeţi sati copchileţi. Fig. 2. Drugă sati ştiulete *2_____ 1—1. Frunze, foi, pănuşi sati pene. 2. Frunze. 3. Cotor. Fig. 3. 1. Cocean (al ştinleteluî), ciocan, glod sati docălaâ. 2. Cotor. Fig. 4. 1 — 1—1. Ciocani, duclegi, tuleni saii docălăî. Se cunosc în ţara mal multe feluri de porumb. Porumbul românesc, zis şi măselat sati alburiu, alb şi mare în bob. www.dacoromanica.ro — 64 — Porumbul moldovenesc, cu boabele mart muşcate, galben deschis, cu druga lungă şi groasa, cu firul mare. Porumbul hăngăneec, cu bobul lungăreţ şi mare, galben roşcat, cu firul scurt şi druga mare. Porumbul mocănesc, cu bobul mare şi spornic. Porumbul morînglav, cu druga mare şi cu 8—10 rânduri de boabe. Porumbul turcesc, cu druga groasă, multe rânduri de boabe şi bobul albiclos. Porumbul tătăresc, cu bobul foarte mic, alb şi rotund. Porumbul scorumnic, cu druga maî subţire, cu 8 rânduri de boabe şi cu bobul auriii. Porumbul colţ de cal, cu bobul mare, lat şi albiclos. Porumbul de cinci luni, cu druga subţire şi cu bobul lung şi roşiatic. Porumbul nemţesc safi cincantin cu druga scurtă şi subţire, bogat în boabe şi în drugi, şi cu bobul portocaliu. Porumbul suferă de tăciune, de viermi, de câpu§ele ce se fac la rădăcină, şi de mucezeală în pâbule din neîngrijire. Un fel de şoareci de câmp, numit chiţorani, strică foarte mult porumbul. Une-orî porumbul e stricat cu totul de locuste. www.dacoromanica.ro OAIA ŞI CAPRA www.dacoromanica.ro — 67 — OAIA ŞI CAPRA După soiul lor oile se numesc: OI mocăneşti şi ol ţurcănesti satt ţurcane. Lâna oilor se desface în creţi mal mari saii mal mici; aceşti creţi se numesc miţe (gniţej. Oaia lânoasâ se chîamă acea care e bogată în lână; Iar acea care are lână puţină se numesce pârvă. Se zice ol cărtioare când aii lâna creaţă, viţoase când aii lâna lungă şi atîrnată, şi ţircave când aii lâna scurtă. Oaia ţigaie e aceea cu lâna moaie, mătăsoasă şi creaţă j sunt ţigâl albe, negre sati roşii; oaia bârsană e acea cu lâna lungă şi cam aspră; oaia stogoasă e acea cu lâna mal puţin lungă şi moale 1). După faţa lâneî, oile sunt: Albe sadea, brumâril, fumurii, sure sati sâine, percete sati. bălţate, negre sadea, cazane sati roşiatice, stogomane (adică jumătate ţigăl) şi lăi (adică negre vinete). Ol spioange sati spance sunt acelea care ati lâna albă şi botul alb; bucălăl sati mărcuşe, acelea care ati lâna albă şi botul negrn; caclure, acelea care, cu un păr negru roşcat, ati împrejurul ochilor mal multe pete; bele, acelea care ati botuţ alb; buzate, acelea care ati botul negru şi buzele albe; oache§e, acelea care ati un cerc negru împrejurul ochilor; Iar ru§ce, acelea care sunt roşii pe ochi. ’) Prin lână serbească se Înţelege In ţară o lână "subţire şi roşiatică. www.dacoromanica.ro — 68 — Caprele sunt albe, negre, roşcate, afumite, vărgate, etc. După virstă, oile se numesc: Miel, mlală, când suge; Cârlan, cârlană, pină la vîrsta de un an; Noatin, noatină, în anul al doilea; Mior (ărţiu), Iar mioară, fătătpare ântâitt. Apoi li se zice ol de un miel, de doi, etc., sati de rudă, şi când rămâne oaia fără dinţi ’i se zice babană sati boancâ. La capră şi ţap, numai sugarii se deosebesc în nume zicându-le led, ladă; şi, în unele localităţi, vătuiti,, când are un an. Berbecele sati ţapul jugănit se numesce hazman; însă 'I se zice batal, când e întors şi valos când e scopit. Câtre toamnă, pe la Sânta-Maria, berbecii se deosebesc de ol şi se daţi apoi spre a se mării pe la Vinerea mare (14 Octombrie) sati mal târziii pe la Sân Medru (Sf. Dumitru, 26 Octombrie). Primăvara, mieii buni de carne se taie; Iar mamele lor se mulg sati se întrebuinţează spre a apleca miel mici, doi la o oale, numiţi sugari; oilor li se zice atunci aplecâtori. Pe la Moşi se deosebesc toţi mieii rămaşi de sămînţă. Oile ce se mulg alcătuesc cârdul mulgărilor; Iar sterpele şi cârlanii, cârdul sterpelor sati al cârlanilor. Mal înainte de Moşi se tund oile; fie-care lână se leagă de o parte, cu partea tunsă afară şi cu usucul *) înăuntru. Lâna se spală de usuc, se scarmănâ şi la pleptenat se deosebesce în păr şi canură. La ales, mieii se însemnează la urechi cu semnele următoare: Retezătură, când se retează vîrfiil urechiel; Furculiţă sati înfurcat, când se crestează vîrful urechiel; Pi§cătură sati. chi§călură, când se retează într’o parte sati în alta; Berbărătură sati bărburătură, când se face o tăietură la urechie în forma unu! unghiă drept; Potriccdă, preduce, preducit sati producică, când se face o gaură mică în urechie cu potricala. Virtej, când se rotunjesce urechia în vîrf; Clenciu, când se face o tăietură în forma unul unghia ascuţit; Şuetură, când se face o tăietură în lung. Se numesce aripăriţe, oile care totd'auna merg la marginea cârdului; ur-măretice, acelea ce merg tot-d’auna în urmă; hapsine, acelea care staa răa la muls; şi cârnice, acelea ce umblă razna din ol; Iar impunga§e acelea care împung *). Boalele la ol sunt: gălbeaza (boală de ficat), Ura (umflarea urechilor), versatul (bube pe tot trupul), resfulgul (umflarea ugerului), resfulgul-sec (când le piere laptele şi slăbesc la trup),- dalacul (umflarea splinei), cotonogeala (boală de Usuc se numesce materia, lipul sau slimul, ce se prinde de lână. *) Când oaia «nă capra are ugerul mare ae aice că e pulpoasă. www.dacoromanica.ro — 69 — picioare)* * sângeratul (stricatul sângelui), riea, galbenarea, jaba (când oaia se culcâ mereii şi carnea ’î este vînătâ); căpierea (când oaia se învlrtesce mereti pe loc). Ciobanii cântă, din fluer sati din tri§că (fluer fără dop), Iar baciul zice din bucium. Stâna se numesce co§maga (coliba unde stati ciobanii) sati şura cu îngrăditură împrejur unde stati oile; înăuntrul surei stati găleţile, comarnicul cu caşul, căldarea, etc., adică toate cele trebuincioase la stână1). Intr’o stână stati de la cinci pînă la şase sute de ol. Omul care conduce stâna se numesce scutar; cel care face caşul se numesce baciu; păzitorii şi mulgătorii se numesc dobani8); Iar băiatul care dă oile la strung, se numesce strungar. In unele locuri se dă numele de prohar ajutorului de cioban. Pig. 2. Oile se aduc la strungă *) ca să le mulgă de trei ori pe zi; dis de dimineaţă când răsare luceafărul de ziuă, la amlazl4) şi la chindii. Oile se mulg în găleată (fig. 1), pe ale-cărel aţe legate de urechi se pune mal ântăiti o cupă (flg. 2). Strungăreaţă se numesce o găleată mare cam de 10 litri. După ce laptele s’a strecurat se dă la chtag în budacă, chiegorniţâ sati Mrbinţâ (flg. 3). Laptele odată închlegat se bate cu o roată numită brighidaii (fig. 4); apoi se strînge la un loc cu lopâţica şi se pune pe strecătoarea B) ce e aşezată pe Mrsob (un cerc de nuia cu o împletitură de coajă de teiă sati de fringhie), ca să se strecoare caşul de zer ce curge în budacă. Acest zer se numesce zerul de sub caş. După aceea, caşul se frămîntă cu meredeul sati cu răvor (lemn zimţat într’o parte) şi apoi se leagă strecătoarea şi se strînge cu ceatlaul sus la par. Zerul gros ce curge la cetluit se numesce ţîţetâ. Ciobanii ’1 pun de se acresce. Zerul de sub caş se pune într’o căldare (cazan sati ceaun) şi se fierbe încet la foc °). Se face ast fel o altă brânză numită urdă; Iar cu zerul el împreună se chîamă jintiţă. In vremea jintuitului pe foc se amestecă în căldare cu taujeriul. Pig. 3. Pig. 4. ') Locul unde dorm oile se numesce târlă, Iar locul unde se adăpostesc Iarna perdea. *) Ciobanul care duce mieii Înţărcaţi (cârlanii) se numesce cârlănar. s) Gârliciu se chîamă locul pe unde Ies oile la muls. *) Ciobanul află amiaza întinzând mâna spre soare cu palma fn sus şi ridicând degetul mijlociu în sus. Dacă umbra cade drept pe palmă e amlazl. e) In unele locuri se pune laptele închlegat in crintă ca să se strecoare de zer. s) Surlă se numesce un adăpost înconjurat de stuf (stuh) in mijlocul căruia se face un cotlon şi se fierbe urda. www.dacoromanica.ro — 70 Spuma de la jintiţă se la cu polonicul (un linguroift mare), se strlnge într’o putină şi se alege din ea unt. Caşul luat dio strecătoare se pune spre svîntare pe o leasă de nulele numită comanac1). Ciobanii duc caşul în eâdilă (un sac de aţă de cânepă, ţesut rar, mal lat la gură, şi mal ascuţit la fund) saft în săculeţ (o sădilă mal mică). Baciul 'şl ţine socotelile cu ciobanii pentru caşul ce se vinde cu răboj (ră* buş), din care o parte numită ţencu§ă rămâne la ciobani. ') Comarnic se numesce şi streşina ce apără strunga de ploaie. www.dacoromanica.ro OL Ă R1A www.dacoromanica.ro - 73 - OLĂRIA a Olarul ca să facă oalo se slujesce de o roată (fig. 1), compusă dintr’un fus (a) ce trece printr’o gaură făcută îu masa (b) şi se reazămă pe tigaia (c). In partea de sus a fusului se află un disculeţ (d) numit stra-galie pe care se dă formă lutului; Iar în partea de jos se află o roată (e) pe care olarul o pune în mişcare cu piciorul spre a jnvîrti stragalia. Pe masă, olarul ţine boţii de lut de care are trebuinţă. După ce a dat lutului forma ce a voit, olarul taie fundul cu o sîrmă cu două ca-nafurl (fig. 2.) Fichie§ se numesce scândurica de lemn de fag (fig. 3) cu care olarul ridică vasele Fig. 1. de lut de pe stragalie. Câlcătoarea e scândura pe care olarul calcă lutul cu picioarele pînă ce ’l face ca ceara. Fig. 2. Fig, 3. Peletic se chlamă pensula de tras brîQ sad flori pe vase. www.dacoromanica.ro — 74 — Numirile de vase întrebuinţate la ţară sunt: Chiupul (fig. 1). — Oala (flg. 2). — Lăscăiaţa (oală cu două mănuşi) (flg. 3)-Băneaţa (o oală maî mică de căt lăscăiaţa), ţucalul saă cumanii. Ulciorul (urciorul) saă Mica fără ţîţă (fig. 4) şi cu ţîţă* *(flg. 5); 'ulcica saă ulceluţa care e mal mică de căt ulciorul. Fig. 1. Fig. 2. Fig. 3. Cana saft hărdaca (fig. 6). Borcanul *) saă gâvănosul de pus dulceţl (flg. 7). Fig 4. Fig. 6. Fig. 6. Fig. 7. Strachinele (fig. 8 şi 8’). Ceanacul, un fel de strachină mal mică. Talerul, talgerul, taerul sati farfurie (fig. 9); farfurioara care e mai mică. Castronul *) (fig. 10). Fig. 8. Fig. 8’ Fig. 9. Fig. 10. *) In unele localităţi ee dă numele de borcane la oalele cu ţîţă şi cu toarte. *) In unele părţi se zice chiaburi la castroane. www.dacoromanica.ro — 75 - Cratiţa (fig. 11). îfo/aia (de pămînt) (fig. 12) şi tigăiţa care e mal mică. Ibricul de pămîut (fig. 13). Capacul sad pocri§ul (fig. 11). Captarul (un fel de capac cu care se acoperă stupul) (fig. 15). Ţestul (fig. 16). Ghiveciul (de ţinut flori) (fig. 17). Cea§ca (fig. 18). Fig.. 17. Fig. 18. Fig. 19. Fig. 20. Fig. 21. Felegeanul (fig. 19). Solniţa sad sărariul (fig. 20). Ţigla (de învelit case) (fig. 21). Pu§culiţa (fig. 22). Spărturile de oale se numesc cioburi sad hârburi *). *) In unele localităţi hârb Însemn.azâ vas de pămînt sau de metal. www.dacoromanica.ro UNELTELE ÎNTREBUINŢATE LA CULESUL VIILOR ŞI ,LA FĂCUTUL VINULUI www.dacoromanica.ro — 79 — UNELTELE ÎNTREBUINŢATE LA CULESUL VIILOR Şi LA FĂCUTUL VINULUI Culegătorii taie cu cosorul, cu cuţitul saii cu briceagul ciorchinele şi le pun în coşuri saii în cofe (doniţe). Fig. 1. Cosor : a) Cosor saii limbă. b) Mâner saii mănunchiii. Fig. 1. Figs 2. Briceag, dacăie saii ciochie : a) Limbă. b) Plăsele saii prăsele. c) Verigă sad brăţară. 3C-D O t> Fig. 2. Fig. 3. Fig. 4. Fig. 8. Cuţit: a) Limbă, tăiş sad gură. b) Mâner, mănunchiu sad coadă. Fig. 4. Cofă sad doniţă. a) Doage. b—b) Cercuri (de lemn sad de fier), c) Mânuşă sad toartă. www.dacoromanica.ro — 80 — Fig. 5. Dujâ ca hârdăul s’a cu o părăngâ ou cruce (flg. în cadă (fig. 8). După ce se umple coşurile sati cofele cu struguri, culegătorii se duc de le toarnă intr’un vas mal mare numit hârdăă sati. dubâr (fig. 5), şi care ţine de la i plnă la 6 cofe. Fig. 6. Strugurii se fărîmâ in hârdăti cu o.uneltă numită mustuitor (fig. 6). Este un lemn care la un capăl are mal multe cioturi, umplut cu struguri must uiţi, culegătorii, ridicândul 7), ’l duc pe umeri acasă Saă la cramă şi '1 toarnă £ Fig. 7. Fig. 8. Umpldnâu-se cada, atunci se calcă. Pentru călcarea strugurilor se întrebuinţează un sac de vie (este un fel de sac făcut din-trio pănză rară de tot). Strugurii se calcă intr'unjpAIafi (şghlab) sati călcător (fig. 9). Vinul ce curge din jghlab cade într'un vas numit dejă sati -curăloare ’) (flg. 10). Ca să nu pice în dejă ciorchini sati bobiţe, se pune la gura jghlabulul o strecurătoare sati dur do sîrmă (fig. 11 câte-o-dată numai o plasă de sîrmă. Fig. 9. Fig. 10. Fig. 11. >.................-■ *) In judeţul Uoij ee întrebuinţează o postară mare numită moldă. www.dacoromanica.ro — 81 — Yinul diu deja se carâ în boloboc (poloboc) (fig. 12) cu doniţe (cofe) şi se toarnă în pâlnie (fig. 13), leică safi unie (fig. 14) *). Fig. 12. Când viia este departe şi nu se poate căra d’a dreptul vinul în cadă, atunci se carâ cu pritoaca, care are forma căzel insă e numai jumătate sad a treia parte din cadă. Vinul din pritoacă se toarnă în cadă cu căuşul (fig. 15), prin uluc (fig. 16). Ulucul se aşează cu un capăt pe buza căzel şi cu cel lalt pe buza pritocel. Cel cari nu voesc să pună strugurii în căzi când e adus din viie, ’l pun în lin (fig. 17) unde ’l fărâmă. După ce vinul s’a scurs din lin, se ia tescovina saă bosca şi se calcă în jghîab cu sacul saă se pune sub teas*. Fig. 16. Fig. 15. *) Ţeava de la pâlnie se numesce burluiu, gât sau bucea. 44940 6 www.dacoromanica.ro — 82 — Teasc ca două şurupurî I. Masă, strat sati albie. 2- 2. Stilpi. 2'—2' Şurupurî sati şurubi. 3— 3. Coş, drob, casă, Iadă, cutie, durbacă sau ţarc. 4. Grindă sati punte. 5—5. Gâsce, broasce sati şurupelniţe. 6 6—6—6. Chingi, mâini, argea sati cle§le. 7. Pop (sub pop se află o scândurică ce apasă asupra tescovinei când se invîrtesce broascele). 8- 8. Pidoare. 9— 9. Jghîab, şghîab, pîrâu, §anţ, §ar, vatră, hânga§, gârliciii sati hindichiu. 10. Tiţă, burluiu, uluc, cluciun, §ipot sati cioc. II. Dejă, dejeriu, hârdăiaş, sofeiu, curătoare, caduliţd sati ciubăr aş www.dacoromanica.ro DOGARIA SAD BUTMARIA Ş1 UNELTELE DOGARULUI (BUTNARULUI) www.dacoromanica.ro — 85 — DOGARIA SAU BUTNARIA şi UNELTELE DOGARULUI (BUTNARULUI) Dogarul (pe moldovenesce butnarul) face doniţe.sat! cofe, hârdaie, deje sati dubere, căzi, hârdâia§e sati dubăraşe, cofiţe, cofăele, şitare, cofer sati §i§tarex), pâlnii de lemn, hunu sati Idee, bote, berbinţe, curatoare, vedre, budaie, găleţi, puţine sati tru§ii, putineie, cetârne, butoaie sati acoave, butii, boloboace (poloboace), butoiaşe, balerce, balercuţe, sati valeraşe, burii, buriaşe, budace, fedeleşe (flg. 1), fucii (flg. 2), etc. Toate vasele ce le face dogarul sunt alcâtuite din doagea) ţinute de cer curî (de lemn sati de fier). Unele sunt înfundate numai într’o parte, altele aii două funduri. Partea care nu are fund se numesce gură; far gaura ce se află în vasele înfundate de amîndouă părţile şi prin care se introduce lichidul se numesce vrană, poarcă sati preduf. Doniţele (cofele) cu sah fără capac (clapă sah ploapă) aii o coadă ce se chîamă mănuşă sati toartă-, apucătoarea de la hârdăh se chîamă urechie. * *) i) Siţar se zice la Covurlut şi la Fâlciu, cofer în Dâmboviţa, şiştar în Dolj şi Romanaţî, Mrdăiaş sau c&ubăraş în alte pârtî. *) Când un om e cam într’o parte, se zice câ îî lipsesce o doagă. Românul zice: a ajunge in doaga copiilor şi a ajunge iu doaga morţii. www.dacoromanica.ro — 86 — Uneltele de care se slujesce dogarul sunt următoarele: 1. Topor sati secure (flg. 3). a) coadă, mâner sati toporişte. b) muchie. c) bărbie. -d) leafă sati tăiş. 2. Ferestrei *) (flg. 4). a—a) Braţele ferestreulul, mâini, crâd, cotoaie, mânere, condace, speteze sati pervazuri. b—b) Capete, mere, cioace sati umeri. c — c) Crestături sati creste. d) Coardă, sfoară de întins sati strună. e) Pană de răsucit sfoara, struneală, lemnuş, incordâtor, întinzător, sud-tor, resucitoare, limbă, cordar, săgeată sati lopăţică. f) Puntea ferestreulul, curmeziş, răsboiu, mijlocar sati chingă. g) Pânză. h) Dinţi, colţi sati zimţi. Fig. 5. 3. Ferestreu de mână * •) (flg. 5). 4. Bardă *) (flg. 6). a) Mâner, mănunchiu sati coadă. 5. Tezlă (flg. 7). (A se vedea unei- b) Pânză. tete dulgherului). Ferestreul se ascute cu pila. *) In judeţul Iaşi se zice gi cirişeă. • *) Se numesce firiz In judeţul Mehedinţi, chimilioară In judeţul Iaşi gi corzar In judeţul Neamţu. *) Barda dogârească se numesce toaipă In Moldova. www.dacoromanica.ro — 87 — 7. Gealău (fig. 9). (A se vedea uneltele dulgherului)• ig’ 9‘ 8. Daltă (cu care se taie cercurile). (A se vedea uneltele dulgherului). 9. Nicoveală satt nicovea (pe care se taie şi se găuresce cercurile). (A se vedea uneltele fierarului). 10. Priboiă satt du§lag (cu cari se găuresce cercurile de fler). 11. Ciocan (fig. 10) (cu care se uituesce şi se bate cercurile de fler). 12. Ciochie, păpuşă satt băţic (fig. 11) (tu care se bate cu maiul ca să se aşeze cercurile pe vase). 13. Maiti*) (fig. 12). 14. Nit (fig. 13) (cuitt de fler Fig. 10. Fig. li. Fig. 12. Fig. îs. cu care se leagă cercurile de fler *). 9 16. Başchie (un fel de ciocan al-căru! capăt este şanţuit) (fig. 15). 17. Crivea (cu care se sucesce teiul pentru legatul cercurilor de lemn) (fig. 16). 18. Sgârdit satt scoabă (cu care se curăţă muchiele la vasele mici) (fig. 17). *) Se numesce câine In judeţul Suclava. *) Maiurile dogarului sunt unele cu mânerul scurt» altele cu mânerul mal lung satt chiar foarte lung. *) Când mal multe cercuri de fler satt de lemn Bunt puse unul lângă altul se numesc brăţară. www.dacoromanica.ro — 88 — 19. Scăunoaie, scaun de cuţitoit saii scaun de doage (fig. 18). a—a) Cleşte. a’) Cap, clobanţ, dochie, căpăţînă, doc, dacâie saQ broască. b) Măsuţă, pod sau punte. c) Scaun. d) Călcător, tălpigă, tălpig saii tălchigiu. 20. Cuţitoaie (flg. ÎS) (sunt două feluri). 21. Gardinar mare (fig. 20). Gardinar mic (fig. 21). In unele locuri se întrebuinţează gardinarul de la fig. 22. Cu gardinarul se face în doage şanţul în care intră fundul vasului; acest şanţ se numesce garden. 22. Cleşte saii cleştar (fig. 23). a) Cârlig saii limbă. b) Coadă, mâner, gaiţă, gheran saii trăgător. 23. Gripcă (cu care se rod doagele murdare când se înfundează vasele vechi (fig. 24). 24. Bulat (cuţit pentru făcut cercurile (fig. 25). ‘ Fig. 23. Fig. 24. Fig. 25. www.dacoromanica.ro — 89 — 25. Dogar (cu care se crapă lemnele pentru doage); fie-care meşter are trei dogare de diferite mărimi (fig. 26). Fig. 26. Fig. 27. 26. dumpeiu (cu care se crapă cercurile) (fig. 27). 27. Bestie (a se vedea uneltele dulgherului). La aceste unelte trebuie adăogate vîrtejul de strîns doagele şi butucul de lucrat doagele. Un fund de butoiti (fig. 28) se compune din: a) Stinghie, chingă, pop, calafat, zaplăt, stilp, punte, uşă sati curmeziş. b—b) Doagă mică, sfîrc, aripă sati hăripă. c — c) Doagă din aripă saQ stilpul aripei. d—d) Doagă din mijloc sati stilpul mijlociu. Nomenclatura Dogar şi dogărie se zice In Muntenia, butnar şi butnărie în Moldova- Cuvintele: doagă, cercuri, vrană, fund, gardinar, garden, cuţitoiu, maiu, antal, putină, se întrebuinţează în toată ţara. ButoiB, butie, acov şi boloboc sunt din Muntenia; bute, boloboc, balercă, deja din Moldova. Zăcătoare se zice mal în toată ţara. Cuvintele: calafat e din Dolj, poarcă din Goij, usd din Viaşca, zaplăt din Mehedinţi, preduf din Viaşca şi B.-Sărat, buriu din R.-Sărat, sgâriciu din Ialomiţa. www.dacoromanica.ro CASA www.dacoromanica.ro - 93 — CASA Casele ţărăneşti sunt de mal multe feluri : Cele de la câmp acoperite cu stuf (stuh) sau cu paie se deosebesc de cele de la munte acoperite cu şindrilă safi draniţă, şi cele din Moldova se deosebesc de cele din Muntenia I). Unele nu aii de cât o singură odaie, iar altele aii două odăi. Vom da aici câte-va tipuri de case ţărănesc! in care putem găsi mal toate cuvintele privitoare la clădiri. Partea acoperită de straşină se numesce prispă, Iar sala tindă. In tindă se găsesce vatra. Fig. 1. 1 — i. Bolduri, ţepi, ţepe, ţepu§i, săgeţi, isturnurî, suMnare, măgari saîi sistonwri. 2. Laţul (leaţul) dintre bolduri ce alcâtuesce coama, culmea, samara, cumpăna, slemneaoa, slimna, comana saii coroana. 3 — 3. Laţii (leaţurile) pe cari se aşează stuful (stuhui), şindrila (şindila) sau draniţa. 4 — 4. Căpriorii (caprele) cari, la partea de jos, aâ o crestătură numită câl-căiii ce se pune pe cosoroabe (costoroabe) în altă crestătură numită cuib, şi se prinde de acestea prin cuie de lemn. Cel doi căpriori se mai zic şi legâtori. *) *) In vremile vechi, pe când pădurile erau mari, oamenii făceau case zise In Moldova durate, din bârne lungi. So puneau mal ânteiu patru copaci (tumurugl) descojiţl (coijiţl) şi în-clieiaţl prin crestături la capete. Aceşti copaci alcătuiau tălpile pe care se ridicau perenii din despicâturl saâ bârne de lemn încheiate tot prin crestături la capete. In aceste bârne se tăia locul uşe! şi al ferestrelor sprijinindu-se bârnele prin usciorl (uşori). Pereţii aat-fel ridicaţi fără furci, se punea d’asupra lor patru bârne lungi ca cosoroabe şi pe capetele acestora un alt rând de cosoroabe pe care se înălţă acoperimintul. Ast-fel de case nu se mal văd de cât foarte rar. www.dacoromanica.ro — 94 — 5—5. Cele patru căpriori de pe colţuri se numesc sape şi alcătuesc sapa cosei. 6. Căpriorul de la mijloc se numesce ţâpoiu şi sugar. h» ' r . 5 10 1 1 II - M ii ff Fig. 1. 7 7. Nisce căpriori alipiţi de sape şi numiţi în Moldova lipaă sau copileţt 8—8. Uosoroabeie (costoroabele), câte două de fie-care parte, în total opt, din care un rând aşezat d’asupra pereţilor şi a ştilpilor (furcilor) între urechile acestora, Iar cel-alt rând aşezat pe capetele celor d’ântâiu şi având de scop să sprijine căpriorii aşezaţi cu călcâile în cuiburile cosoroabelor. Aceste cosoroabe împreună cu capetele căpriorilor alcătuesc apărătoarea şah stră§ina *) (streşna) casei şi acoperimîntul prispelor. 9. Coarda casei, ce sprijină grinzile şi greutatea podului casei. Coarda, când nu e destul de tare, se proptesce la mijloc printr’un stîlp pus în mijlocul casei şi care se chlamâ pop. Mal în tot-d’a-una însă acest pop se pune în urmă, după ce s'a slăbit casa şi s’a îngreuiat acoperimîntul. 10-10. Stîlpii (furcile) în numSr de 11 toate de lemn de stejar cioplit în ’) Se zice şi poiată în judeţul Dolj. www.dacoromanica.ro — 95 — patru muchi. Partea de jos, numai scorojită (corjită) şi câte-odată pârlită sati cătrănită cu păcură, se îngroapă în pămînt de 2—4 palme (0.50 c. pînă la 1 metru), Iar partea de sus cu urechi ce prind cosoroabele. Stîlpil (furcile) susţin acoperişul şi pereţii. 11. Talpa casd, tălpile prispelor, temelia sati temei, care hotăresc lăţimea prispelor şi poartă stîlpil (dregi!, diregi! sati atîrnaţi!x) ce sprijină străşina. Stîlpil sunt prinşi cu capătul de jos prin pîjurl în nisce dăltuituri pătrate făcute în tălpi şi cu capătul de sus sunt prinse pe cosoroabe tot prin pîjurl aşezate în nisce căpătâie crestate numite başlicurl. 12. Tara§U (gâscele, bundacil, bunducil, derecil, parmacil, bubulucil, urşii, popondociî sati gorgozaniî) cari sprijinesc coastele prispelor. Capetele lor de jos sunt îngropate în pămînt, Iar cele de sus ah pîjurl. 13. Grinzile casei pe care se aşează podeala, ce alcătuesce podul sail tavanul. Podeala se face de obiceiQ din lemn de fag bine cioplit, dat la rândea (geluit) şi lucrat în ciubuce pe o margine, ca şi muchile grinzilor. Cea-l’altă margine mal subţire se aşează caplama, adică se îmbucă peste marginea podelei de alăturea. Puse una lângă alta podelele formează nisce linii paralele (orizontale sati oblice); un rând de podele între două grinzi se chlamă o raclă; prin urmare, sunt atîtea racle cu podele câte perechi de grinzi. Pereţii caselor ţărănesc! se fac : a) Şah de bârne (despicăturl de lemn de teiti, plop sati ulm) aşezate în jghiaburl făcute în lungul furcilor; b) şah de vălătuci (colaci de pămînt sah lut amestecat cu paie sati rogoz) îngrădiţi prin pari prinşi în nisce găuri făcute sus în cosoroabe şi jos în nisce tălpi ce se pun între furci; c) sati de gard de nude (ostreţe) îngrădite de pari prinşi de asemenea sus şi jos. Fig. 2. 1. Bolduri. 2. Pră§tinl. 3. Prâştina de pe coama casei. 4. Rogoz (Iartă de baltă în 3 muchi) cu care se învelesce casele peste stuf. 5. Trestie sati stuf (stuh). (Stuful se leagă cu nisce laţi (leaţurî) lungi prin nisce cuie lungi de lemn numite restee, ce se petrec prin găuri făcute în căpriori şi se împănează pe deasupra. Unii pun cociorve în capul resteelor şi nu le mal trec prin căpriori. 6. Stra§ina (streşna) casei. 7. Slîlpl (diregi sati atîrnaţi). 8. Pereţi ®) lipiţi cu lut amestecat cu baligă de cal şi văruiţi cu bidineaoa ') Cuvintele dregi şi diregi se întrebuinţează în Moldova, atîrnaţi în judeţul R.-Sârat, Iar stîlpî de palimar în Prahova. *) Când o casă e alcătuită din patru stîlpî câte unu la fle-care colţ, aceşti stîlpî. In Muntenia se numesc sttlpi-cdlţgri, Iar în Moldova amnari. Paiantă (în judeţul Putna chezeş) se numesce lemnul a ce proptesce un stîlp (fig. a1)- (Fig. a'). *) Pe pereţii casei, înainte de a se lipi, se bat suşele (un fel de ţăn- dări de brad lungi) ori se purieesee cu nisce penişoare mici numite purici. www.dacoromanica.ro — 96 — (badanaoa), saii muruiţî cu peria sati pămătuful cu humă, trăgându-se brâne (brâe) cu humă saii baligă la marginea de jos a pereţilor. Astăzi toate casele se vâruesc; mare parte însă se muruesc în lăuntru şi mal cu seamă vatra şi cuptorul, precum şi tinda şi dosul ca^el. 9. Ferestrele, tot-d’a-una în număr de tre! la casele cu o singură odaie, sunt aşezate în spre miazăzi şi răsărit (mal toate casele sunt expuse spre mlază-zi). Ferestrele nunt aşezate în usclorl (uşori) de lemn prinse în perete şi având câte 2 şi 3 gratii1) fie şi de lemn. Unele case ati şi obloane de scânduri ce se ridică în sus şi care la vreme se încuie- pe din năuntru cu piroane de fier, resbătute prin usciorl. La unele case, ferestrele aii câte patru ochiuri (gîamurl), Iar altele două şi chiar un singur glam; toate însă bine prinse de usclorl fără a se putea Fig. 2. Casă din Moldova de sus deschide, numai unele ferestre aii o jumătate mişcătoare care se poate ridica alunecând peste cea-l'altă jumătate şi care se sprijinesce cu un beţişor. Le casele mal mari care aii o cămară în fundul tindei, mal e o mică feres-truie cu un singur geam în partea despre apus. 9bla. Ferestruie de luminat cuptorul. 10. U§a tindă2) *) ’) Ţ&raniY pun gratii ia ferestre ca nu cum-va necuratul să se apropie de casă. *) v Cârlige bătute în pereţi ce se chlamă ţî{îne. Balamale. Oletnpuş (clampa cade pe clempuş). www.dacoromanica.ro — 97 — 11. ' Clampa uşă. 12. Incuietorea de la uşă. 13. Pragul uşă (care la unele case e mal jos de cât nivelul prispei). 14. Prispele casă, lipite cu lut şi date cu baligă de oaie ca şi Înăuntrul casei pe jos. 15. Tălpi1e prispă. 16. Coastele prispei. 17. Prispa pragului (care e la nivelul interiorului tindei şi al casei). Peretele a—a' alcâtuesce dosul casă, Iar peretele a' 6' fundul casei. Uşa casei vine îndată de la uşa tindei (e). In lăuntru, In stânga, e hornul cu cuptorul lipit de peretele tindei şi soba lângă cuptor, aşezate toate pe o vatră mare cu margini late pe care ştab copil cel mici, Iar la fundul sobei e drumul pe cuptor (cup-tîor)x). Fumul din horn ese pe căleaţi al cărei capăt ese în tindă pe pereţii de la vatra sobei. Pe lângă peretele din fund pînă în peretele despre răsărit se întinde patul gospodarului şi gospodinei; Iar, pe lângă cel-l’alţî doi pereţi, 3unt câte o laiţă pe care odihnesc fetele şi flăcăii. Pe capătul patului, la răsărit, e lada cu schimburile şi deasupra el ţoalele şi (perinele); Iar în cea-l’altă parte, pe capătul lăiţelor, e altă ladă cu banii, valurile de pânză şi alte lucruri de preţ şi pe ladă zestrea fetei de măritat. Deasupra patului atîrnă culmea saQ ruda cu cojoacele cele scumpe, caţa-veicele, şalurile, barizurile şi alte lucruri de găteală. In colţul (ungherul) de la uşe e blidarul (de ţinut blide), pe pereţi atîrnă ştergare alese; Iar, de asupra ferestrei, despre răsărit, e sfânta Icoană. Patul e acoperit cu un ţol de lână, Iar laiţele cu IMcere. Pe vatră se aşterne ţolince. e d e a' b' Fig. 3. ’) La unele case se fac şi sobe cu ocniţt de uscat obiectele de încălţat. 44940 7 www.dacoromanica.ro — 98 — Casă acoperită cu şindrilă (Muntenia). Fig. i. 1. Acoperişul, coperişul, învelitoarea, învelişul saîi acoper&mîntul cu şin-drilă, §indilă saii drăniţă. 2. Straşina (streana) casei. 3. Stilpi, dregi, diregi saii atîrnaft. 4. Lumina casei. 5. Tocurile ferestrelor îu rescrucl cu 4 ochiuri. 6. Giurgluvelele. 7. Ochiul gîamuluî. 8. Balamalele şah blagamalele useî. 9. Broasca uşei. JO. Canaturile uşeî. 11. Poiata saîi chilerul. 12. Uşa polatel. 13. (A se vedea No. 12 de la fig. 1). 14. Bag ea, băgeaga, famarul, hogeagul, cucuvaia, ochiul podului, fontâna, ur-soaia, marchiofa, campadura, cubeaoa saii cucumeaoa. Stîlpil de cari este prinsă uşa se numesc uscioi'l saii uşori. Grinzile ce alcătuesc temelia casei se chlamă bălvan, tălpoiu, talpa rase?, tălpile prispelor, tălpile tîrnatulul saii tălpi lungi. (A se vedea No. 11 de la fig. J). 1 i 4 i 0 3; 2 r 7 i. 1 1 1 | 6 i ţ L_=L 1 10 Fig. 6. Planul casei (fig. 5). 1, Uşa tindei. • 6. Uşa camerei. 2. Tindă. 7. Cameră. 3. Scaun pentru saci. 8. Pat. 4. Coş saii vatră. 9. Pat. 5. Sobă. 10. Fereastră. www.dacoromanica.ro - 99 Casa de munte (Prahova). Fig. 6. In acest tip de casă se deosebesc: 1 — 1. Zăbrelele. 2. Foi§orul, cerdacul sad 'pridvorul. 8. Uşa gârliăuluî. 4. Fereastra beăultiî. 5—5. Porţile prispei. 6 — 6. Scara. 7— 7. Treptele. 8— 8. Pâlimarit (stîlpii). 9— 9. Chiotoarea. 10 — 10. Bârnele sad vîrghiile. 11. Uşa cu tăblii învergelate. 12 — 12. Temelia. In judeţul Dâmboviţa se numesce harca zidul ce se face pe înălţime de 0.m-60.c-—l.”- din pămînt pînă in tălpi. Doi căpriori (ab-ab') încheiaţi la vîrf alcătuesc o capră. Bucata de lemn (c) ce îi ţine ca să nu se desfacă, se chiamă cătu§ă, coţofană sad limba capră. Podină se numesce fie-care scândură (blănuţă sad blojdină) din care se alcătuesce podeala. Cămara este partea casei unde se găsesce vatra când tinda e împărţită în două. Floarea ce se face la capătul stîl pilor se numesc ba§lic, calup, clapă, măgăriţă, talaer, papuc, amânar, broască, cârlan sad căciulă. www.dacoromanica.ro — 100 Nomenclatură după judeţe. FIG. 1. mal tn toată ţara. 1. Bolduri, Ţepi, ( Ţepuşe, | Săgeţi, (Fălciii). Istumurl, (Dâmboviţa). Sulinare, (Dâmboviţa). Slstonurl, (Ilfov). Măgari, (Ialomiţa şi Muscel). 2. Coamă, \ , . ._ . Culme, / ma11 în toatft tara- Samară, (Buz8ti). Cdrdel, (Ialomiţa). Cumpănă, (Vâlcea, Vlaşca şi Ialomiţa). Slemnă, (Brăila). Sllmnă, (R.-Sârat) Coroană, (Dâmboviţa). Comană, (Vaslui). 3. La{I, (în Muntenia). Ceaturl, (in Moldova). 4. Căpriori, \ Capre, / în toată tara' 5. Sape. 1 Sapa casei, / to toată tai». ColtarI, (în Muntenia). Cornarl, (tn Moldova). 6. Ţapoiu, (Iaşi). 7. Cipac, Copileţl, Căpriori de la mijloc, (în Muntenia). 8. Cosoroabe, (în Muntenia). Costoroabe, (in Moldova). 9. Coardă, (în toată ţara). 10. Sttlpl, (în Muntenia) Furci, (în Moldova). 11. Talpa casei, (în toată ţara). Temeleiu, (Prahova). Temei, (Constauţa). 12. TaraşI, (in Moldova). G&sce, (Argeş). Bundacl, (Dâmboviţa). Bunducl, (Mehedinţi). Dereel, (Brăila). Parmacl, (Ilfov). Bubulucl, (Bacăă). Urşi, (Olt şi Vâlcea). Popondocl, (Tecuciă). Gorgozanl, (Neamţu). } ÎQ Moldova. www.dacoromanica.ro UNELTELE ZIDARULUI (PIETRARULUI) www.dacoromanica.ro 103 — UNELTELE ZIDARULUI (PIETRARULUI) Uneltele zidarului sunt: Fig. 1. Pig. 2. Pig. 3. Pig. 4. 1. Ciocanul (două tipuri, fig. 1 şi 2). 2. Mistria sau mâestria cu care se toarnă tencuiala şi se bruftuesce zidul (fig. 3) şi mistria caţaveica (fig. 4). Pig. 5- Pig. 6. 3. Malaoa, măhaXaoa sau uetezitoarea (fig. 5). 4. Dri§ca sati feţuitoarea (fig. 6). Pig. 7. 5. Dreptarul (fig. 7). www.dacoromanica.ro - 104 — 6. Cumpăna perpendiculară (fig. 8). 7. Cumpăna orizontală saă ceaonul (două tipuri, fig. 9 şi 10). Fig.;il. Fig. 13. 9. Găleata saă ciubărul (fig. 11). 10. Căuşul saă candogul (fig. 12). 11. Ciubucul, ciubucarul saă tiparul de tras ciubucurî pe zid (fig. 13). Fig. 14. 12. Targa (fig. 14). 13. Boaba saă tărăboanţa (fig. 15). 14. Colţarul saă ghiunia (fig. 16). Zidarul mai întrebuinţează lopata, sapa şi casmaoa. www.dacoromanica.ro UNELTELE FIERARULUI www.dacoromanica.ro — 107 — UNELTELE FIERARULUI Uneltele fierarului sunt: Fig. 1. Fig. 2. Fig. 3. 1. Foiul (fig. 1). 2. Nicovala, nicovaoa sau ilaul (fig. 2). 3. Barosul, (fig. 3). 4. Ciocanul (două feluri fig- 4). Fig. 8. www.dacoromanica.ro 108 — 5. Cleştele (dou8 feluri fig. 5 şi 6). 6. Raşpa şah hraşpa (fig. 7). 7. Pila (două feluri fig. 8 şi 9). Fig. 10. 8. Ţintarul (fig. 10). 9. Cheia (trei feluri fig. 11, 12 şi 13). 12. Cuţitoaia de curăţit unghiile cailor (fig. 16). 13. Ursul (fig. 17). 14. Sfredelul (fig. 18). 15. Şurupelniţa saii şurubelniţă (fig. 19). 16. Priboiul. 17. Dalta. 18. Jigneaoa şah cuşniţa (unde se rosesce fierul). 19. Tocila (uneltă de ascuţit tăişurile). Troacă se numesce vasul de lemn plin cu apă în care roata de la tocilă, învîrtindu-se, se udă. www.dacoromanica.ro UNELTELE DULGHERULUI PRECUM ŞI ALE TÎMPLARULUI (STOLERULUI) www.dacoromanica.ro 111 — UNELTELE DULGHERULUI PRECUM ŞI ALE TÎMPLARULUI (STOLERULUI) Uneltele dulgherului sunt: 1. Securea sati toporul (fig. 1). a) Muchia. b) Leafa. c) Vîrful. d) Călcâiul. e) Coada sau topori§tea. 2. Barda sau toaipa (fig. 2). a) Muchia. b) Leafa. c) Vîrful. d) Călcâiul. e) Coada sau topori§tea. 3. Tesla sau chiserul (fig. 3). a) Muchia. b) Leafa. c) Coada. www.dacoromanica.ro — 112 — 4. Ferestreul sad firiseul *) (a se vedea uneltele dogarului). 5. Ferestreul de mână sad ferestreiaşul (a se vedea uneltele doganduf). Fig. 4. Fig. 5. 6. Bestia, beschîa sad pânza (fig. 4). 7. Cuţitoain (fig. 5). a) Leafa. b—b) Mânerele. a a ? Pig. 7. Fig. 8. Pig. 9. Pig. 10. 8. Sfredelul sad sflederul (fig. 6). a—a) Mânend. b) Drugul, c) Floarea. 9. Pretrarul (fig. 7). 10. Spilţelnicul (fig. 8). 11. Pila sad chila (fig. 9). 12. Ba§pa, hra§pa sad ra§pelul (pilă groasă cu care se răspăluesce lemnul). 13. Colţarul drept, ghiunia sad dreptarul (fig. 10). a—a) Laturile, cream. n b) Unghiul sad ungherul. c) Colţul. *) Un ferestrei! cu pânza foarte îngustă se numesce gliimirUe. www.dacoromanica.ro — 113 — 14. Colţarul cu limbă, (fig. 11). a) Capra, cleştele, tocul, matca, plăsele saii locaşul. b) Limba. 15. Şurupelniţa saii şurubelniţa (fig. 12). a) Mânerul saii mănunchiul. b) Brăţara, veriga, buceaoa. c) Limba, pana, fierul. d) Gura sau vîrful. 16. Cumpăna (fig. 13). 17. Balta şi răzuşul (sunt de felurite forme după trebuinţă) (fig. 14). 18. Razul (fig. 15). 19. Coarba, curbina saii sucala (fig. 16). a) Coarba. b) Mânerul saii mănunchiul. c) Broasca saii piua. d) Sfredelul. 20. Gâştele (de fler) (fig 17). a —a) Gura, apucătoarele, ciocul, capul saii fălcile. b—b) Crăcit, picioarele, mânerele saii coada. www.dacoromanica.ro — 114 - 21. Calul saQ scaunul (fig. 18). a) Masa sati faţa. a’) Latura saQ muchia. a”) Capul sati fruntea. d — d) Picioarele. d—d) Cle§tele de -strîns sati cârligul. 22. Cleştele (de lemn), teasul, crivala sati crighele (fig. 19). 23. Masa de dulgher, de tîmplar (stoler), tejglieaoa, teşglieaoa, sati tiş-glmoa (fig. 20). a) Blana, masa sati faţa. b) Şurupul mic, cle§tele saQ vîrtejul. c) Cuiul şurupulul, răsucitorul saQ cheia. d) JgMabul uneltelor, şanţul, gavanul saQ ulucul. e) Gura teşgheld. t) Drugul saQ broasca. g) Şurupul mare, cleştele saQ vîrtejul. h) Cuiul şurupulul, răsucitorul saQ cheia. i—i) Picioarele. j—j) Stinghiile saQ chirgile. Fig. 22. 24. Rindelele. (Dulgherii şi tîmplarii se slujesc cu felurite rindele care, după Întrebuinţare, sunt mal mici saQ mal mari şi aQ custuri deosebite. Sunt rindele www.dacoromanica.ro — 115 — de curăţat, de spălat ântâiii, de spălat al doilea, de spălat al treilea, sunt rindele de scos lambe, altele de scobit blana, iar altele de îndreptat scândura pe muchie. După întrebuinţare rîndeaoa se numesce lambar, lămbuitor, dubucar sati lambar, mucheriu, gealău, gliilău sati buhaiu (flg. 21), robanc sati revanc, doplitor, broască, feţuitor şi hâlcUor (flg. 22, 23 şi 24). 25. Scaunul pentru drăniţit pe case (flg. 25). 26. Maiul (flg. 26). 27. Pasul sati paşnicul (a se vedea uneltele dogarului). 28. Din jarul, zimţarul, călcătorul, ceaprazul, sati daprăzarul (cu care se în-dreptează dinţii ferestreulul (flg. 27). 29. Scoaba (flg. 28). a) Spinarea. b—b) Crăcii, colţii, colţurile sau copilit. 30. Sgâriedul (cu care se trag linii pe scânduri). Pig. 25. Fig. 26. F/'g. 27. Fig. 28. www.dacoromanica.ro ALBINARIT SAD STUPAR1T www.dacoromanica.ro — 119 — ALBINĂRIT SAO STUPÂRIT1’ Albinele se ţin în stupi, ştiubeie sati uleie2). Stupul cel maî obicinuit la sătenii noştri este făcut dintr’un butuc găurit (fig. 1) acoperit cu un capac (adesea o strachină sad scafă) numit captalan sad captar, şi având în partea de jos o găurică prin care intră şi es albinele ce se chiamă urdiniş. Maî sunt şi stupi făcuţi din paie (fig. 2). * *) Fig._l. Fig. 2. 1. — Stup. 2. — Captalan sad captar. 3. — Urdiniş. ') Stupărit se întrebuinţează în Moldova. *) Ştiubeiul este stupul făcut dintr’un butuc găurit. Se numesce târnă când e făcut din nulele lipite cu pămînt. www.dacoromanica.ro — 120 — înăuntrul stupului sunt nisce beţe numite pretce pe care se clădesc fagurii. Iarna, stupii se ţin Intr’un bordeiă zis termic saă termic; Iar, vara, se ţin afară intr’un loc înconjurat cu stuf numit prisacă saă stupină. Se zice prisâcar saă stupar omului care păzesce stupii şi îngrijesce de albine. Maică este regina albinelor; e mal mare de cât albina şi n’are ac. Trântorul saă bondarul * *)) e bărbatul albinei, care nici el nu are ac şi nu lucrează. Botcă se cblamă celula In care se nasce matca. Se numesce roiniţă o baniţă mică cu care se prinde roiul şi se pune in stup. Când stupul roesce ântdiă, cel roit se chlamă pirvac, Iar cel care a roit se cblamă matcă. Parohii este roiul eşit din pirvac. Trântorii saă curăţit se numesce tăierea din faguri a trântorilor cari sunt in stare de larvă 2); Iar retezat se numesce tăierea, toamna, a fagurilor spre a 8trînge mierea. La curăţit şi retezat se întrebuinţează o unealtă numită custură (fig. 8). Fagurii scoşi din stup daă mierea şi ceara. Ceara topită şi îucblegată într’un tipar se numesce sloiu. Âpa ce ese din spălatul făgurilor storşl se cblamă mursă ori mied; iar ceea ce rămâne după topirea şi strecurarea cere! se chlamă bo§tină saă ho§tină. In unele celule se află o materie altă de cât mierea, căreia’i se zicepăstrar saă păstură. Găselniţe sunt nisce viermi ce se fac in stupii slabi şi cari mănâncă mierea. Sunt două buriene mal ales care sunt prielnice albinelor: roiniţa (mdissa ofRdnalis) şi poala Mciicei Preciste (hypericum perforatum); cu aceste buriene se freacă stupul când se roesce ânteiă3). Fig. 3. *) Cuvîntul bondar se întrebuinţează în Moldova. *) Larvele se numesc căţei. s) Cuvintele stup, albină, mate , rom, urdiniş, preatcă, fagur, ceară, miere, păstură, se în' trebuinţeazâ în toată ţara. www.dacoromanica.ro PESCUITUL www.dacoromanica.ro 123 — PESCUITUL Năvodul, zis şi plăvală, jegsniţă sa ti jigajnie, este o plasă mare având o lungime cam de 150m şi o lăţime de 4m. Are la amîndouă capete câte un lemn; aceste lemne de care trag pescarii se numesc kadaragl, hădargi, druâi, cled sa ti coluze. Se trage şi cu odgoane. Năvodul are sus o sfoară numită obor, pe care sunt aşezate oale de lemn, iar jos altă sfoară cu oale de fier saii de plumb, uneori cu pietre. Partea din năvod ce formează o coadă şi unde se strîng pescii se numesce matcă. Cu năvodul se vîneazâ tot soiul de pescl. Plasa saii volocul (zis şi luptadu) este o plasă ca năvodul, având vre-o 50” lungime şi 10m lăţime. Cu el vîneazâ şease saii opt oameni împărţiţi în două untre. Se întrebuinţează la pescuitul pescilor mari ca crap, somn, cegă, mreană, etc. Orie, se numesce în judeţul RomanaţI, o plasă care lare 6m lungime şi 5m lăţime şi cu care douî oameni vînează din aceeaşi luntre. Se întrebuinţează la apă adîncă. Carmace sunt nisce sfori groase şi lungi de 50ra, de-a-lungul cărora sunt atîrnate mai multe sfori mai subţiri având la capătul de jos câte un cârlig 1). Carmacele se aşează într’un rîti în curmezişul cursului apel. Pescii voind să treacă se prinde de cârlige. TJndiţa este o sfoară legată de un capăt cu o nuia saii o prăjină (a) şi având la capătul cel-alt un cârlig (c). Mal sus de cârlig pe sfoară se leagă o bucăţică de lemn (b) ce se numesce plută (fig. 1). ’) Aceste undiţe mari au câte-o dată pînă la 100 de cârlige de care se atârnă rime sau rusald, ce pescarii le scot din pămlnt de sub apă cu o casma îndoită de ambele părţi late, rale şi numită ghin. www.dacoromanica.ro — 124 — Car8niciil (zis şi crâsnic, cârsta§, posfat, tărjibuc, difan, al au saii hâlău) este o plasă pâtiată (fig. 2) întinsă prin două nuiele (zise priviţi în Olt) ptise cruciş. De mijlocul lor se leagă o prăjină cu ajutorul căreia se aruncă cârsnicul in apă. Coşul este o împletitură de nuieluşe de ricbită (lozie 1 saii mleajă) (fig. 3) având forma unul coş rotundă şi cam lungueaţă şi cu gura întoarsă înăuntru. Se pune culcat în F g' 3 apă sprijinit fiind de un par, după ce se unge gura cu mă- măligă. Vîrşa este un fel de coş mal mare (fig. 4) făcut tot din richită, dar cu deosebire că e făcut mal lungăreaţă. Partea de la gură ce e întoarsă înăuntru se Fig. 4. numesce vîrşog saii pocriş. In unele vîrşe pescele se poate scoate prin fund, în altele se scoate desfăcendu-se vîrşogul ce e prins de un beţişor ca în figura de mal sus. Fig. 5. Fig. 6. Leasa este un fel de coş de prins pesce având forma unei opinci (fig. 5); se nume&ce ostreţ în Romanaţî şi vintilă în Covurluiti, având forme deosebite. Minciogul, mindocul, tărboful, meredeul, ciorpacul, rociul saQ tărăbucul este un sac de pănză de voloc (plasă) în formă de sac; coada sacului se numesce moţ saii matiţă (Olt). Formele se' deosibesc puţin. www.dacoromanica.ro 125 — Coteţele, mrejele saă leşurile sunt făcute cu trestii împletite cu papură; se aşează în bălţi împingându-se partea de jos a trestiilor, care e ascuţită, în pămînt. Coteţele se aşează în zig-zagurî având la un capăt o întorsătură din care pescele nu mai poate eşi. Fig. 7. închisorile sunt nisce coteţe închise din toate părţile în care se păstrează pescele prins pînă ce se vinde. Prostovolul saă năpastea este un fel de sac de pânză de voloc ale-cărei ochiuri sunt de mărimea degetului mic. Strimt în partea de sus, acest sac se lărgesce din ce în ce mal mult şi are în partea de jos o circonferenţă ca de 10—14 metri. In jurul acestei circonferenţe este trecută prin ochiuri o sfoară numită obor, obăr sau ubăr pe care sunt înşirate, la distanţă de un deget, mărgele de plumb. Partea de sus este legată cu o funie lungă cu care pescarul trage înapoi prostovolul după ce l’a aruncat. Ştloldic sau tîrboc se numesce o prăjină (dîrjâ) lungă cu o măciucă la uu capăt, ce şlujesce la ghiontirea râdăcinelor şi brazdelor prin ape ca să Iasă pescil la leasă saă la vîrşă. Cotloane se chiamă, în Moldova, găurile ce se află în malurile apel şi în care se ascund racii. Etere se numesce un fel de vîrşă făcută din pânză de voloc întinsă pe nisce cercuri (flg. 9). Borez, horeţ saă juvelnic se numesce un fel de coş ce ’l ţine pescarul cu o coadă saă pripon (flg. 10). Fig. a Fig. 9. Flg. 10. www.dacoromanica.ro — 126 — Iarna, pescarii fac nisce găuri în ghîaţă ca să pescuiască. Gaura cea inare prin care se bagă volocul şi acea prin care se scoate se numesc copcă sati toană; Iar cele-l'alte mal mici prin care se mănă volocul se numesc produhurî sati predufuri. Fachie, opăiţ,'văpăiţ safl vălug se chlamă un mănunchiu de stuf uscat sau de ţăndări lungi de brad uscat (fig. 11), ce se aprinde noaptea spre a atrage pescil ce se iati cu mâna saii cu ostia (fig. 12). Undreaoa de făcut plasă se numesce igliţă, ingliţâ saii suveică de împletit năvodul. Fig. 11. Fig. 12. Luntrea {cin în^lOltenia,**clobacă în (Suclava şi Dorohol, liotcă în Tecucifi, dubas în Tutova şi varcă în Tutova şi Constanţa) cea mal obicinuită de pescari este cea din figura 13. Părţile eî sunt: a) Botul, botniţa, piscul sad bourul. b) Fundul saii podul luntrel. c) Usna, slaiul, vatra. d) Carbo§H, cârjele, chingile, crivacele, cu§be sau cocirlele. e) Câciul, lada, chichiţa sati chilnarul. f) Lopata saii vîslax). g) Balaurul (un fel de cerc de scânduri care încinge luntrea pe marginea gureî). h) Şifamd, prăjina, sliciul, sli§id, cechia, opintitorul saii toiagul. i) Cuiul de care se prinde vîsla de luntre se numesce strapasan, strepezea, ujbă sati opac. j) Lopăţica cu care se scoate apa din luntre se numesce ispol, riscol, scofiţă saii cău§. ') La vtele li se mal zice opăcirn in Ialomiţa şi băbâiee fn Tutova. www.dacoromanica.ro 127 — Pescil ce se pescuesc în apele ţării sunt: Cega, care se vânează în MaiQ, Iunie şi Iulie în mijlocul Dunării şi unde este mult pietriş; Vîrluga, zisă şi svîrluga şi nisipăriţa. Are urechi înţepătoare şi e vărgată lungiş; Mreana, se vînează mal cu seamă în Olt şi în Dunăre; Ştiuca, se vînează vara cu cârligele şi iarna în bălţi cu coteţe; Somnul, se vînează în Olt şi în Dunăre cu cârligele, cu luptaciul şi cu năvodul; Ţipând, zis şi pişcand sati chişcarul; Plătica, se vînează în Dunăre cu năvodul şi virşile ; Carasul, lătăreţ şi puţin auriii; Costrî§ul saii costru§ul, e lătăreţ, ceva maî lung ca carasul, e vărgat cu dungi în curmeziş una albă şi una cenuşie, aşa că seamănă cu costru§area ce se l'.ice la cal tineri (costruş) la coamă şi la coadă; Porcuşorul, e vînăt şi cu gura cam lătăreaţă; Cîra saii pişcariţa, peşte fără solzi, mici, vărgaţi şi foarte Iuţi; Fusarul; Crapul; Linul, se vînează iarna în bălţi cu coteţele şi cu vîrşele. Păstrăvul; Slăvocul, peşte de munte, mic, cu capul mare fără solzi; Bibanul, se prinde cu cârligele, cu luptaciul şi cu oria; Albişorul; Cleanul, e alb cu solzi mari; Măriuţa, are dungi negre şi spini la cap; Caracuda, zis soreanul şi obleţtd; Soreaţa, zisă şi săbioara, e argintie şi e foarte iute; Murgoiul, zis şi cosacul, are solzi mici şi e argintiii închis; Sborşul, e mic şi foarte spinos; Mintuştd, de culoare închisă, are forma plăticel şi se găsesce în Şiret şi în Prut; Vîrlanul; Ocleiul *), de mărimea unei sardele, se vînează în Dunăre cu posfatul, cu undiţa şi cu năvodul. Lipanul, pesce mare, de culoare închisă, cu solzii mărunţi; Văduviţa, seamănă cu roşioara, cântăresc© de la ik până la V* kilogram ; se vînează cu năvodul şi cu vîrşa. OcMana, pesce cu ochii roşii. Şalăul, se vînează cu năvodul; Mîalţul, se vînează în Dunăre, capul săti seamănă cu al şarpelui; ') Un proverb zice: Cine n'a mâncat ocleiu proaspăt nu ştie ee este bun pe lume. www.dacoromanica.ro — 128 — BeUitul, pesce mic şi răii la gust (uscilcîos); Morunul, se vînează în Dunăre cu cârmacele şi luptaciul; Sula, se prinde cu cârligele, cu oria şi cu luptaciul; Mithalul, vărgat şi fără solzi; Pitrociul, pesce mic ce se găsesce în rîuleţe; Maţe negre, seamănă cu ocleiul şi ajunge pînâ la mărimea de x/a kilogram. 1. Năvod, (mal în toată ţara). Plăvală, Jegsniţă (Mehedinţi). Jigâjnie, (Dolj). 2. Plasă, (in Muntenia). Voloc, (în Moldova). Volog, (în unele localităţi).-Luptaciu, (RomanaţI). 3. Orie, (RomanaţI). 4. Carmace, (RomanaţI). 5. Undiţă, (în toată ţara). ^ Crăsnic’ } (Suclava, Vaslui, Dorohol, Botoşani). Cărstaş, (Mehedinţi). Posfat, Dolj). Alau, (Olt). Halau, (Dâmboviţa, Argeş, Ialomiţa). Difan, (Constanţa). 7. Coş, (in toată ţara), 8. Vtrşie, (în Muntenia). Vtrşă, (in Moldova). 9. Leasă, (Olt, Argeş, Vâlcea-şi Buzfeu). Ostreţ, (RomanaţI). Vintilă, (Covurlul). 10. Minciog, (Covurlul, RomanaţI, R.-Sărat, Brăila). Minciog, (Ialomiţa). Târbof, (Constanţa). Meredeu, (Iaşi şi Covurlul). Clorpac, (Iaşi). Rociu, (Argeş şi Vâlcea). Tărăbuc, (Tutova)-. 11. Coteţ, (în toată ţara). 12. închisori, (în Moldova). 13. Prostovol, (Prahova şi RomanaţI). Năpastea, (RomanaţI). 14. Obor, (mal în toată ţara). Ubăr, (Tutova). Obăr, (Brăila). Nomenclatura după judeţe. Uneltele de pescuit. Fig. 1-11. (RomanaţI). 16. Cotloane, (în Moldova). 17. Etere, (Iaşi şi Dorohoiu). 18. Horez, (Fălciu). www.dacoromanica.ro — 129 — Horeţ, (Tutova). Juvelnic, (Ialomiţa şi R.-Sărat.) 19. Copci, | Toană, j (în toată ^ra). Produh, ) . Preduf, / Cn Moldova). 20, Fachie, (Sudava şi Dorohol). Opăiţ, (Vâlcea). Văpait, (Argeş şi Goij). Vălug, (Romanaţl). 21. Ostie^ (în toată ţara). Luntrea. FIG. 12. a) Bot; (Tulcea, Mehedinţi, Tecuci, Dorohol şi Gorj). Botniţă, (B.-Sărat şi Romanaţl). Pisc, (Vâlcea, Olt, Argeş, Prahova, Brăila, Constanţa şi Fâlciu). Bour, (Iaşi). b) Fund, (Argeş, Iaşi, Brăila, Dorohol, Constanţa şi Fălciu). Pod, (R.-Sărat). c) Usnă, (Tutova şi Dolj). SlaiO, (Argeş). Vatră, (Olt), ă) Carbo;f, (Dolj). Cârje, (Olt). Cuşbe, (Vâlcea şi Argeş). Chingi, (Suclava şi Iaşi). Crlvace, (Brăila, Tutova, Constanţa şi Ialomiţa). Coctrle, (Fâlciu). e) Căciu, (Dolj). Ladă, (R.-Sărat şi Argeş). Chichiţă, (Olt). Chllnar, (Tecuciu). f) Lopată, (Vâlcea, Olt. Tulcea, Mehedinţi, Argeş, Suclava, Tecuci, Prahova, Constanţa, Gorj, Ialomiţa şi Dolj). Vtslă, (R.-Sărat, Mehedinţi, Iaşi, Brăila, Dorohol, Tutova şt Fălciu). g) Balaur, (Dolj). h) Şifan, (R.-Sărat). Prăjină, (Olt, Mehedinţi şi Dolj), Sticlă, (Brăila şi Constanţa). Stiş, (Ialomiţa). Cechie, (Vâlcea şi Suclava). Opintltor, (Ialomiţa). Toiag, (Olt). i) Strapazan, (Ialomiţa). Strepezeă, (Tutova). Ujbă, (Constanţa). Opac, (R.-Sărat şi Ialomiţa). i) Ispol, (Olt, Dolj, Brăila, Constanţa, Tecuciu şi Tutova). Răscol, (Gorj). Scoflţă, (Argeş). Cău;, (Vâloea, R.-Sărat, Suclava, Iaşi şi Tulcea). 44940 9 www.dacoromanica.ro REZBOIUL sau STATIVELE UNELTELE CE SLUJESC PENTRU TESUT www.dacoromanica.ro — 133 — REZBOIUL SAU STATIVELE Războiul, numit în Moldova Stative, este unealta de care în tot-d’auna s’ah slujit femeile române ca să ţese pânzeturile casei, scoarţele, hai' nele, etc. In afară de războaiele bătute în pămănt ce se întrebuinţează de ţărancele sărace, sunt alte două feluri mal cunoscute: fig. 1 şi fig. 2. Fig. î. www.dacoromanica.ro — 134 — Vom da aici nomenclatura generală după războiul. din fig. 1 care este întrebuinţat în mal multe părţi şi vom da mal la vale numele părţilor războiului din fig. 2 (întrebuinţat mal ales în Moldova) care se deosebesc de părţile celui d’ântăiti. 1. Lemnele cele groase ce alcătuesc patul, stratul sati trupul războiului (stativelor) ; se numesc: Butuci, Grad, Drugi, Fofeze, Grindeie, Lemne, Flasurî, Tălpi sati Tălpeţi. 2. Picioarele dinainte. 3. Picioarele dinapoi. 4. Cele două scăndurl ce leagă tălpile războiului se numesc: Blăni, Chingi, Scânduri, Spetese sati Stinghii. Scândura dinainte slujesce ca scaun. Fig. 8.; www.dacoromanica.ro — 135 — . 1 it ^ ] I Fig. 4. ir C 5. In tălpile războiului sunt/ înfipţi patru stîlpişorî (doi dinainte şi doi dinapoi) având câte-o crestătură în care se sprijinesc sulurile. Se zice acestor stîlpişorî: picioare de sul, braţele sululut saii furcile sulului. 6. Războiul are doua suluri, unul dinainte pe care se înfăşură pânza ţesuta şi unul înapoi pe care sta înfăşurată urzeala. 7. Intre picioarele de sul sunt înfipte două lemne perpendiculare, cărora li se zice: Furci, Mâini saii Stîlpî. 8. La capătul de sus al furcilor sunt două lemne orizontale numite carafte saii cioace care ţin vatalele. 9. Vatalele se alcătuesc din următoarele părţi (fig. 5): a—a. Băţul raialelor, arţar saii brîglar. < b—b'. Braţe, brăţare, băteli, fălcde, fofeze, lopăţele, mâini, mănuşi saii speteze. c—c. Vatala de sus saii brîgla de sus. d—d. Vatala de jos saii brîgla de jos. e. Spata, care bate firul băgat de-acurmezişul între firele urzite. 10. Bşţelor virîte între firele natrel li se zice ţused, vergele saii joarde, după localităţi. Partea cp-prinsă între aceste beţe se numesce crucea pânzei. Natră1) se numesce partea urzelel ce se află îndărătul iţelor; Iar rost, partea urzelej din faţa iţelor. Partea ţesută şi neînfăşurată pe sulul dinainte este numită spas. 11. Iţele (vedeţi figura 5) despart jumătatea firelor urzite în jos şi jumătate în sus, producând aceea ce se numesce rost, prin care se aruncă firul de bătaie. Un iţ se urcă, prin mişcarea picioarelor, pe când cel-alt se coboară. Iţele sunt astfel alcătuite: a—a. Scripeţi saii scripţi, legaţi cu o sfoară de un băţ paralel cu băţul vatalelor şi care se chîamă băţul iţelor. b—b. Rotiţe, duri, duriţe, gălii, totîrle, gărigi, bucce saii tîrcoale. c—c'. Sfori de scripeţi, legăturile duriţelor saii aţele iţelor. d—d', JPusceii iţelor. e. Plasa iţelor, jîrghiuţele iţelor, cocleţt, cocleţe saii ostreţe. 12. Sub iţe şi legate de ele cu nisce sfori sunt două scândurele pe care "ţesătoarea pune picioarele ca să schimbe iţele. Li se zice iepe, călcători, tâlpiţe, tâlpigî, tălckigi, potnogi, ponojî saii schimbători. 13. Când ţesătoarea vrea să dea drumul fa urzeală, se slujesce de un băţ lung numit slobozilor cu care învîrtesce sulul dinapoi. Fig. 6. ’) Natra pânzei de câlţ (cânepă) se unge Cu mânjealâca să nu se flocoşeze şi să se rupă. www.dacoromanica.ro — 136 — Cu un alt băţ se strînge pe sulul dinainte pănza ţesută. I ^e zice: întin-eător, întorcător, ctivea, pochihed, zetcă saă zapcă. 14. Aceste două beţe sunt oprite, ca sulurile să nu dea înapoi, de crestăturile unei scândurice căreia îl se zice: scaun, tocâiie, cripalcă, căţel, cordenciu, proptar, piedică, scară saă răzu§. In mal multe părţi, mal ales în Moldova, se întrebuinţează un rSzboiă (stative) care se deosebesce în cătva de cel ce l’am descris plnă acum. Deosebirea constă mal ales, precum se vede în fig. 2 de la pag. 134, în prelungirea celor patru picioare de sul pînă la înălţimea beţelor, ce ţin vatalele şi iţele; picioarele de sul sunt legate între ele două căte două prin o scândură ce slujesce ca -carafte. Se mal deosebesce prin forma zăvorului1) care are forma represintată în alăturatul desen (fig. 6). a. Căpătui sulului. b. Zăvor saă amnar. c. Lopăţică (scândurică cu mal multe găuri). d. Cuiu ce se vîră într’una din găurile lopăţiceî spre a împiedica sulul de a se da înapoi. e-e'. Sfoară ce leagă lopăţica de patul războiului. Spre a asvîrli îu rostul natrel firul de bătaie, ţesătoarea se slujesce de o unealtă (fig. 7) numită suveică saă suvelniţă (1) în care se află ţeava, piva saă ţevia (2) făcută dintr’o trestie şi pe care se deapănă firul. ţeava este ţinută în suveică de un băţi-şor (3) zis lemnu§, huludeţ, surcel saă fus. Fig. 6. r ÎL Fig. 8. Tindeche se numesce o stinghie de fier având dinţi la amîndouă capetele şi cu care se ţine pânza întinsă la ţesut (fig. 8), Fiind din două bucăţi se poate lungi saă scurta după nevoie. Când se aşează pânza în fire se zice că se urzesce. Trecerea firelor de pânză prin iţe şi spată se zice năvâdit. Nomenclatură pe judeţe. 1. Butuci, (Botoşani, Dorohol, Iaşi). Cetocl, (Dolj). Craci, (Brăila, Dâmboyiţa). Drugi, (Constanţa). Fofeze, (Ialomiţa, Prahova). Grindeie, (Suclava, Tulcea). ’) Sa întrebuinţează acest fel de zăvor şi la războiele reprezintate la fig. 8. www.dacoromanica.ro — 137 — Lemne, (Dolj, Futna). Plasurf, (Argeş, Olt, Romanaţl, Teleorman). TSIpT, (Bacău, Buzeu, Gorj, Ilfov^ Muscel, R.-Sărat, Vlaşca). Tălpeţl, (Mehedinţi). 2—3. Picioare, (în toate judeţele). 4. BlănI, (Argeş, Dâmboviţa, Dolj, Goij, Mehedinţi, Muscel, Olt, Putna, Romanaţl, Teleor- man, Vâlcea). Chingi, (Bacău, Botoşani, Dorohol, Fâlciu, Iaşi, Neamţu, Roman, Suclava, Tutova, Vaslui). Scânduri, Buzeu, Ialomiţa, Ilfov, R.-Sărat, Vlaşca). Speteze, (Prahova) Stinghii, (Brăila, Constanţa, tecuci, Tulcea). 5. Furcile sulului, (Polj, Neamţu). Picioare de sul, (mal in toată ţara). 6. Sul, (in toate judeţele) 7. Furci, (Gorj, Teleorman). Mâini, (Ialomiţa, Ilfov, Muscel, Prahova, Vâlcea). Stâlpi, (mal ales în Moldova unde forma războiului este deosebită). 8. Cârâite, (in toate judeţele). 9. Băţ, (pretutindeni). Braţe, (Argeş, Dâmboviţa, Dorohol, Fâlciii, Olt-, Neamţu, Teleorman, Vaslui, Vlaşca). Brăţare, (Botoşani, Iaşi, Roman). Fiicele, (Bacăâ). Fofeze, (Putna, Tecuci). Lopăţele, (Suclava). Mâini, (Buzeâ, Constanţa, Dolj, Ialomiţa, Ilfpv, Prahova, Romanaţl, R.-Sârat, Vâlcea). Mănuşi, (Brăila). Speteze, (Muscel). Vatală, (tn toată ţara, afară de Oltenia). Brtglă, (în Oltenia). Spata, (în toată ţara). 10. Fuscel, (în toată ţara). Vergele, (Buzeu, Gorj, Teleorman). Joarde, (Dolj). 11. Scripeţi, (mal în toată ţara). Scripţl, (Bacău, Botoşani, Buzeu, Constanţa, Dorohol, Fâlciii, Ialomiţa, Iaşi, Neamţu, Putna, Prahova. Roman, R.-Sărat, Suclava, Tecuci, Tulcea, Tutova, Vaslui). Rotiţe, (Bacăd, Botoşani, Brăila, Constanţa, Dolj, Dorohol, Fâlciu, Ilfov, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Neamţu, Olt, Putna, Roman, Romanaţl, Suclava, TecudI, Tulpea, Tutova, Vâlcea, Vaslui). Duri, (Dâmboviţa, Muscel, R.-Sărat). Duriţe, (Argeş). Gălil, (Buzeu). Tottrle, (Dolj). Gârigl, (Pra/hova). Bucce, (Suclava). Ttrcoale, (Teleorman, Vlaşca). iţe, (in toată tara). Jtrghiuţele iţelor, (Bacău). Cotleţe, } (Botoşani, Dorohol, Suclava, Iaşi). Ostreţe, (Fălcid). 12. Iepe, (Argeş, Dâmboviţa, Dolj, Mehedinţi, Muscel, Romanaţl, Tecuci, Tulcea, Vâlcea, Vlaşca). Călcători, (Bacău, Neamţu, Putna, Roman, Suclava). Tălpiţe, (Mehedinţi). www.dacoromanica.ro — 138 — TălpigT, (Botoşani, Fălciti, Iaşi, Tutova). TalchigT, (Dorohol, Yaslul). PotnogI, (Brăila, Buzeu, Constanţa, Dolj, Ilfov, Ialomiţa, R.-Săraţ, Teleorman), PonojI, (Olt, Prahova). Schimbători, (Gorj). 13. Slobozilor, (Botoşani, Bacău, Dorohol, Fălciu, Iaşi, Neamţu, Roman, Suclava, Tecuci, Tutova, Vaslui). Intorcător, (Argeş, Dâmboviţa, Dolj, Mehedinţi, Olt, Romanaţl, Teleorman, Vâlcea). Zăvor, (tn tţată ţara, orl-ce formă ar aveai. Intinzător, (Buzed, Putna, R.-Sărat). Crivea, (Dâmboviţa). PochihecT, (laşi). Zatcă, (Dolj, Gorj, Olt). Zapcă, (în unele localităţi din Oltenia). IA Scaun, (Ilfov). Tocalie, (Argeş). Cripalcă, (Argeş). Căţel, (Botoşani). Cordenciu, (Fălciu, Vaslui). Proptar, (Goij). Piedică, (mal In toată (ara). Scară, (Mehedinţi, Prahova). Răzuf, (Suclava). Fig. 7. a. Suveică, (Argeş, Botoşani, Bacău, Brăila, Buzeti, Constanţa, Dolj, Dorohol, Fălciti, Gorj, Iaşi, Mehedinţi, Muscel, Neamţu, Putna, Prahova, Roman, Romanaţl, R.-Sărat, "Suclava, Tecuci, Tulcea, Tutova, Vaslui). Suvelniţă, (Dâmboviţa, Ilfov, Ialomiţa, Olt, Teleorman, Vâlcea, Vlaşca). b. Ţeava, (Argeş, Brăila, Buzeu, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Ilfov, Gorj, Ialomiţa, Me- hedinţi, Muscel, PrahovjL Roman, Romanaţl, K-Sărat, Vlaşca). Tavă, (Olt, Putna, Teleorman, Vâlcea). Ţevie, (Botoşani, Bacăti, Dorohol, Fălciti, Iaşi, Neamţu, Suclava, Tecuci, Tulcea, Tutova, Vaslui). c. Lemnuş, (Argeş, Bacăti, Brăila, Buzeti, Constanţa, Dâmboviţa, Fălciti, Ialomiţa, Muscel, Nşamţu, Putna, Roman, R.-Sărat, Tecuci, Teleorman, Tulcea, Tutova, Vaslui, Vlaşca). Huludeţ, (Botoşani, Dorohol, Iaşi, Suclava). Surcel, (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Oit, Romanaţl,. Vâlcea). Yifb 8. Tindeche, (în toate judeţele). www.dacoromanica.ro — 1Î9 — UNELTELE ce slujesc pentru ţesut Inul şi cânepa, după ce s'aii topit, sq meliţează, adicâ se trag prin meliţoiu saii meliţă (fig. 1), unealtă ce se alcătuesce din mmătoarele părţi: a—a'. Puitoare. b—b'. Bătător, scaun, strat saiî trup. c. Limbă sa ti cuţit. Apoi inul sau cânepa se trage prin meliţuică care este la fel ca me-liţoiul, dar mai mică, spre a se scutura mat bine de puzderie ca să rămână laurul (firul) mal curat. Fuiorul dobândit astfel se trage în daraă (fig. 2) saii în ragilă, ra-ghilă, rahel, ra§tilă, heihel saii ehei (fig. 8) şi ese câlţ saii canurâ, ce se trage din noii într’o ragilă mat mică numită râgiluică; apoi se pîeptenăx) cu piepteni saii chteptent (fig. 4) şi se perie cu o perie de păr de porc. jparac (fig. 2) Ragilă (fig. 3) Piepteni (fig. 4) Fig. 2. 1. Pat. 8. Scaun. 1—1. Coadă, scândură saii pat. 1—1. Coada pieptenelui sad mănuşa. 2. Picioare. 4. Dinţi. 2. Dinţi. 2. Dinţi. Caer se numesce fuiorul pieptănat şi periat, gata pentru tors. ’) La pleptenat se mal £ s întrebuinţează o unealtă zis fuşălău, pieptenuşi, piepten lat sau pieptene*. E făcută dintr’o scândură cu piele (1) In care sunt înfipţi dinţi saii zgrimţl. De scândură~e prinsă o coadă zisă şl mâner, mănuchiii saii trăgacii! (2). www.dacoromanica.ro — 140 — Torsul se face cu ajutorul furcă şi al fusului (fig. 5). a—a'. Furcă. j b. Caer. c—c. Fus1). d. Fir, aţă sati tort. Fig. 5. Când furca este dintr’o bucatâ caerul este împiedicat să alunece în jos de p gămălie sati mâgălic; Iar când furca se desface în două, partea ce poartă caerul se numesce cănjeu, gânjeu sati gavan. 1 Fig. 6 Spre a face tortul scuturi sati călepe, se întrebuinţează răşchltorul alcătuit din: 1. craci sati crăcane; 2. coarne. Vîrtelniţa este unealta cu care se deapănă torturile după ce s’ati spălat. Dăm aicî modele de vîrtelniţele cele mal des întrebuinţate (fig. 7 şi 8). 1 — 1. Pat, scaun, butuc sati talpă2). 2. Fhis, pop, stirciog, clo-cimp sati pocîump. 3 — 3. Crud, cumpene, res-crud, speteze, crucişe, fofelniţe sati aripi. 4—4. FHtse, fofeze, ciocane, cui, mâini sati găsd. Sucala, rodanul sati cicăricul slujesce la depănarea pe ţevi ă sculurilor ce sunt aşezate pe vîrtelniţă (fig. 9). 1 — 1. Pat, scaun, pictor, buluc, strat, talpă sati pitrucă. 2. Fidoarele roată. 3. Roată, dură sati tobă. 4. Mâner, mănuşă, corbă, mănuchiu sati colâtâu. 5—5. Pvdoarele fusului. 6. Fus. 7. Ţeavă, ţavă sati ţevie. 8. ScripSt, scripi, rotiţă, duriţă, durigă sati Fig. 9. gârigă. 9 — 9. Aţă sati curea. Câte-o dată se întrebuinţează pentru depănat o unealtă mal simplă, care se pune în mişcare cu mâna şi care se numesce letcă. Este de observat că sucala sati cicăricul nu este alt ceva de cât o letcă pusă în mişcare de o roată. * *) ’) îl se zice drugă când e mâl gros, şi atund tortului it se zice tnărugătura. *) In judeţele Olt şi Yâlcea, scaunul vlrtelniţel este făcut dintr’un lemn cu trei crăci numit popiciu săti stîrcîog. www.dacoromanica.ro — 141 — Se vede la fig. 10, care represintă o letcă, în jos mosorul cu tort şi de-asupra ţava. Mos oarele se pun în alergătoare saii lergătoare spre a se face urzeala. Sunt mal multe feluri de alergătoare. Fig. 11 înfăţişează alergă* toarea ce o ţine în mână femeia care urzesce. Fig. 12 înfăţişează alergă* toarea statornică şi parii de urzit. » j # Fig. 12. 1 — 1. Parii ursitorului saii de ursit. 2— 2. Fură de ursit saii furculiţe. 3— 3. Pânză (urzeală). 4— 4. Cuiele alergătoarei. 5— 5. Resâmătoare, sprijinătoare, limbă. 6—6. Fofese, fuscel, eotoă, lăturaşe. 7. Fire. 8— 8. Beţele mosoarelor, vergele alergă- toartă, dreve. 9— 9. Mosoarele. Une-orl, în loc de a se urzi pe furci, se întrebuinţează o a nume unealtă, zisă ursitoare (fig. 13). 1. Rasele urzitoarei saii am-nari (Roman). 2— 2. Fus saii vergea. 3— 3. Chingi saii stinghii. 4. Câpătăiii saii scaun. 5. Coarda casă. 6. Crucea wrzeM. 7. Pidond urzeteă. 8. Aţa prin care se deosebesce numărăturile urzelel. Fig. 13. www.dacoromanica.ro — 142 — Nomenclatura după judeţe. FIG. 1. 1. Mtlitoifi şi mellţi, (In toată ţara). 2. Picioare, (In toată ţara). 3. Limbi sau cutii, (In toată ţara). FIG. 2 şi 3. 1. Fuior, (in toată ţara). 2. Darac, (in toată ţara). 3. Ragilă, (în Muntenia). Raghilă, (in Moldova). Rahel, (in Prahova). Raştilă, (în Brăila). Heihel, (în Muscel). Ehei, (în Argeş şi Ilfov). FIG. 4. 1. Piepten, (in Muntenia). Chlepten, (tn Moldova). FIG- 5. 1. Caer, (in toată ţara). 2. Fure, in toată ţara). 3. Fus, (în toată ţara). 4. Gămălie, (in Muntenia). Migiiie, (in Moldova). FIG. 6. 1, Rischflor, (In toată ţara). FIG. 7 şi 8. Vtrteinlti, (în toată ţara). 1. Pat, (Argeş, Bacău, Oovurlui, Gorj, Dolj, Olt, Romanaţî, Tecuci, Teleorman, Vlaşca). Scaun, (Botoşani, Brăila, Dofohol, Filciu, Ialomiţa, Ilfov, Iaşi, Mehedinţi, Muscel, Neamţu, Prahova, Roman, R.-Sărat, Suclava, Tutova, Vâlcea, Vaslui). Butuc, (Constanţa). Talpă, (Dâmboviţa). 2. Fus, (Argeş, Brăila, Covurlul, Constanţa, Dâmboviţa, Dorohol, Fălcid, Ialomiţa, Ilfov, Mehedinţi, Muscel, Neamţu, Putna, Prahova, Romanaţî, Roman, R.-Sărat, Tecuci, Teleorman, Tutova, Vaslui, Vlaşca). Pop, (Bşcău, Botoşani, Iaşi, Suclava). StlrcTog, (Olt, Vâlcea). Clocimp, (Dolj). Pocfump, (Gprj). 8. Cruci, (mal în toată ţara) Cumpene, (Vâlcea). RescrucI, (Tecuci). Speteze, (Brăila, Covurlul, Constanţa, Dolj, Gorj, Iaşi, Muscel, Roman). Crucişe, (Neamţu). Fofeinlte, (Fălciu). Aripi* (Botoşani). 4. Fuse, (Argeş, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Muscel, Olt, Romanaţî, Teleorman, Vâlcea, Vlaşca). Fofeze, (Bacău, Botoşani, Covurlul, Dorohol, Fălciu, Iaşi, Neamţu, Putna, Roman, R.-Sărat, Suclava, Tecuci, Tutova, Vaslui). www.dacoromanica.ro — 143 — Ciocane, (G-orj). Cuie, (Brăila, Ialomiţa, Ilfov, Prahova). Mâini, (Mehedinţi). GâscI, (Tutova). FIO-. 9. în toată ţara. Sucală, (in Muntenia, afară de trei judeţe). Rodan, (în Muscel, Ilfov şi Yâlcea). Cicărtc, (in Moldava). 1. Pat, Scaun, Picior, Butuc, Strat, Talpă, PitrucI, (Muscel). 2. Picioare, (in toată ţara). 3. Roată, (iu toată ţara). Dură, (Dîmboviţa, Muscel, R.-Sărat, Argeş). Tobă, (Olt). 4. Mâner, (In toată ţara). JWănuţă, (Bacău, G-orj, Muscel). Coarbă, (Botoşani, Tutova). Mănuchiu, (Dâmboviţa, Tecuci, "Vaslui). Colătău, Suclava). 6. Fus, (in toată ţara). 7. Ţavă, Y. Nomenclatura Bieloiuhd. va, ă avă, > vie, J Y. Nomenclatura Beeloiulut Ţo avă, Ţevie, 8. Scripăt, Scripţ, Rotifă, Duriţă, Durigă, Gârigă, 9. Aţă sau curea, (in toată ţara). , Fia. 10. Letcă, (in toată ţara). FIO, 11 şi 12. Alergătoare sau lergătoare, (in toată ţara). Tia. 13. Urzitor, (In toata ţara). www.dacoromanica.ro MOARA www.dacoromanica.ro 147 — MOARA Moara se aşează pe o apă sati o iezătură în locul cel mai prielnic spre a dobăndi o cădere de apă cât de mare. Când căderea nu este îndestulătoare se poate mări prin stăvilare. / i s 1 S 5 1 S S 1 0 0 O o * * * * 3 3' -3»- i; J Fig. i. Stavilarul se compune, în genere, din patru stîlpl (1 —l —1 —1) — numiţt bogdani în judeţul Dâmboviţa, —bătuţi în fundul gârleî, ale-căror capete sunt legate printr’un lemn (2—2), zis în Dâmboviţa puntea bogdanilor. Stavilă se numesce opritoarea făcută din scânduri (3—3'—3") şi care, ridicându-se sati lăsându-se, dă sati opresce cursul apei. Ridicarea şi lăsarea stavilelor se face cu ajutorul unor lanţuri (4—4—4) ce sunt puse în mişcare de vîrtejurf (5 — 5—5) aşezate pe un poduleţ (6—6), www.dacoromanica.ro — 148 — Ridicându-se stavilele 3 şi 3' apa curge în scoc, lăptoc, lătoc sad uluc. Scocul* *) se numesce micul canal ce duce apa la roată de o pune în mişcare. Mal pretutindeni, scocurile sad lâptoacele sunt făcute din scânduri. Părţile (2—2—2—2) se numesce aripile scocului. Intrarea apel în scocuri este împiedicată de stavilele 3, 3', 3". Ridicându-şe stavilele 3 şi 3', apa curge şi cade pe cele două roţi de la moară2) punându-le în mişcare. Scocul ce se află în dreptul stavilei 3" şi prin care apa curge când stă moara, se numesce sterp ®). Când căderea de apă este destul de însemnată, scocul aduce apa de asupra roţii; când e prea puţin însemnată, scocul aduce apa sub roată. La munte se întrebuinţează o roată cu fusul vertical numită facaU, ciutură sad roata cu căuşe. Morile macină grîd, porumb şi secară. Fiind aşezate în genere la un vad, adică la un loc unde ţăranii pot veni cu înlesnire din toate părţile, se zice că moara are vad când a^e muşterii mulţi. De asemenea, fiind că moara nu poate umbla când nu are apă, se zice de un om că ii s’a luat apa de la moară când e stingherit în treburile lui şi că îl-a venit apa la moară când II merg treburile bine. Găinele găsind tot d’auna la moâră grăunţe cât vor, se zice de un om care trăiesce în belşug că trâiesce ca găina la moară. In sfîrşit, sgomotul morii fiind cu atât mal mare cu cât e mal vechie şi mal hodorogită, se zice de cineva care vorbesce mult şi de clacă: vorbesce ca o moară stricată, ca o moară hodorogită sad ca o moară neferecată. PĂRŢILE MORII i. Părţile din afară. In afară sunt: 1. Casa morii; 2. Stăvilarul sad numai stavila; S. l) Se numesce scoc şi adîncătura ce face apa din jos de moară. Se mal zice şi vuitoare sad holboacă. *) Morile ad una sau mal multe perechi de pietre; este un coş şi o roată de apă de fle-care pereche de pietre, ţăranii zic morişcă la moara care n’are de cât o pereche de pietre şi moară la acea care are două sad mal piuite perechi de pietre. *) Dtnţari se numesce un fel de grătar ce se pune în dreptul scocurilor spre a opri murdăriile ce vin pe apă. Frefuste se numesce lemnul pus în capul parilor caii alcătuesc despărţirea între scocuri şi sterp. www.dacoromanica.ro — 149 — 3. Scocurile dacă sunt două perechi de pietre sah scocul dacă nu este de cât o roată. 4. Roata. Scocul (fig. 3), zis şi lăptoc, lâtod saii uluc, este făcut din scânduri, unele alcătuind fundul, Iar altele aripele. www.dacoromanica.ro — 150 — Scocul e ţinut de grinzi, puse de-a-curmezişul pe nisce stîlpî. Roata (fîg. 4) este făcută din lemn şi compusă, din părţile următoare: Fig. 4 a—a) Cupele, blidele, cău§ele saii ciuturile. Din loc în loc, peste cupe, ca să nu se desfacă roata sub apăsarea apel, obezile” sunt ţinute de nisce speteze saii restee. b—b) Obezile saii colacu. c—c) Fusul de lemn sa ti grindeiui. d—d) Crucile safi rescrucile ce sunt prinse într’o parte de obezile roţiî şi de alta pe grindeiii. Boldul saii cepul, se numesce flerul ce se pune une ori în capul grindeiuluî. Brotacul saii broasca este lemnul scobit pe care stă capătul grindeiuluî saii se învîrtesce boldul. Perna saii perinocul este stratul de lemn de care e prins brotacul. Andrelele saii undrelele sunt cele două lemne pe care se reazămă perna. www.dacoromanica.ro — 151 — 2. Părţile dinăuntru. Părţile d’inăuntru ce sunt înfăţişate în 'desemnul aicî alăturat (fig. 5), se compune din: a) Ptetrile. b—b) Podul morii. c—c) Stratul pe care stă podul. d) Scara ce suie în podul casil. e—e) Poliţa prîsnelului. f) Prîsnelul, crîngul sati prîstelniciU. g) Roata cu măsele. hi —li) Babele sati stilpii ce ţin podul murit. Aceşti patru stâlpt alcătuesc ursoaica moriî. i) Co§ul. Spre a se face făina mat aspră sati mat moale, cu ajutorul posăM (posezi!) se ridică sati se lasă buhaiul care ridică sati lasă poliţa, prîsnelul şi ptetrilg. In unele mort ridicarea şi lăsarea se face cu ajutorul unul zăvor 1). ') Partea ce slujesce la ridicarea pietrelor se numesce în judeţul Dolj, crainic sati cântarul pietrelor. www.dacoromanica.ro — 152 — a) Roata cu măsele şi prîsnelul. Fig. 6- a) Fusul de lemn sati grindeiul. Acest fus, în afară de moară, poartăTroata de apă, şi, înăuntrul morii, roata cu măsele. b) Roata cu măsele (44 la număr). De obezile roţii sunt prinse măselele. Gând se rupe o măsea se zice că este o §Hrbină*) sad ştirbUură în roată. 0—c) Crucile sati răscrucile. d—d) Poliţa prîsnelului. e) Prîsnelul, prîstdnicul sad crângul. Prîsnelul este alcătuit din 7 §itorî sati şiştorî prinse la amîndouă capetele în tîrcoale. Şitorile, împinse fiind de măselele de la roata cu măsele, învîrtesc fusul de fler ce pune' pîetrile în mişcare. f) Fusul de fier. g) Tîrroala de sus. b) Coşul şi teica. a) Coşul în care se toarnă grăunţele de măcinat. b) Teica, copăiţa, covăfica, postăviţa sati scuturătoarea, o cutie mişcătoare in care curg grăunţele de la coş înainte d'a trece între pîetrile morii. Mişcările teîceî regulează căderea grăunţelor. c—d) Calul şi speteasa. Caii cu spetezele ţin coşul şi alcătuesc scara coşului. e) Coarda tdcet. ’) De aici locuţiunea: lasă că vine roata la ştirbind. www.dacoromanica.ro — 153 — f) Căpăstrul intinzătorul safi struneaoa teîceî. f) Titirezul1), care scuturat fiind de piatra alergătoare, mişcă într’una teica ce e atârnată de coarda e şi de căpăstrul f. g) Fruntarul, coruna sati masa pietrelor. h) Piscoaia, chiscoia, vrana sati ulu-ca§ul, prin care curge făina. i) Fusul de fier al prîsneluluî. j) Postava, comata, copaia, lădoiul, lada sati hambara§, In care curge făina. c) Pietrele morii. Hetriie sati Ţâşnitoarele sunt aşezate pe podul morii. Celei de desupt, care nu se mişcă, H se zice stătătoare sati zăcătoare; celei d’asupra care se în-vîrtesce 11 se zice alergătoare. Piatra zăcătoare are la mijloc o gaură, numită buric, prin care trece fusul de fler al prîsneluluî. Piatra alergătoare are de asemenea la mijloc o gaură, numită gârlicvă. In gârliciti, — prin care grăunţele, ce cad din teică, trec între cele două pietre unde se macină, — se află o bucată, de fier numită pârpăliţâ, pârpă-rifâ, perpeliră, prepeliţă sati gânjeiu, în care se prinde capătul fusului de fler care învîrtesce piatra alergătoare, împrejurul pietrelor se află un cerc făcut din coajă de copac, numit ve§că, vâcălie, vâscâlie sati toc *), şi care împiedică risipirea făinel. Pletrile morii, pe faţa unde se freacă una de alta, sunt ferecate. Ferecarea se face cu un ciocan ascuţit de oţel (de criţă cum i se zice în Moldova) numit docan de ferecat8). Când se ferecă pletrile, morarul le ridică şi le mută cu o pârghie şi o bucată de lemn cilindric numită făfălug sati tăvălug. Piatra zăcătoare este ţinută în loc de nisce lemne numite crivace. ') In genere, scuturarea teîceî se pricinuesce de un băţ ce e legat sus de cal şi stă cu capul cel-l’alt pe piatra alergătoare, lângă teică. Acest băţ, ce e mişcat necontenit de învfr-titurile pietrei, se numesce titirez, hadarag, hădăraă, bătăiuş, bateală, bătociă sau terteleac. *) Se numesce şi ocol sau oibod (Gorj şi Mehedinţi). *) Crestăturile ce sunt în pletrile morii se numesc şarurl (Covurluî), şanţuri (Dâmboviţa şi Ylaşca), zimţi (Tecuci). www.dacoromanica.ro 154 — Praful cel subţire ce ese la măcinat şi se depune în toate părţile prin moară se numesce pospoiu. Făina de porumb (popuşoiă) se numesce mălaiu sad pielm. Păsat este mălaiul măcinat mare. Hurmală, se zice căud grăunţele sunt numai sparte de pietrele morii. Oiemul se numesce partea de făină sad de grăunţe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat, în loc de bani. Merticul este măsura cu care se vămuesce. Baniţa este măsura cu care se toarnă porumbul saii grâul în coş, îl se zice şi băniclor. In judeţul Dolj baniţa de măsură se numesce sinice. Nomenclatura după judeţe: 1. Moară, (fn toată ţara). 2. Scoc, (in Muntenia). Lăptoc, (in Moldova). Lătoc, (Suclava, Botoşani). Uluc, (Fălciu). 3. Sterp, (in toată ţara). 4. Roată, (în toată ţara)-6. Cupe, (in toată ţara). Blide, (Buzău). Căuşe, (Olt). Ciuturi, (in multe părţi din Moldova). 6. Brotac, (in Muntenia). Broască, (în Moldova). 7. Pernă, (în Muntenia). Perinoc, (în Moldova). 8. Pietri, (în toată ţara). 9. Prtsnel, (în Muntenia). Crâng, (în Moldova). Prtstelnic, (Ialomiţa). 10. Sitori, (în toată ţara). 11. Ursoaică. 12. Coş, (in toată ţara). 13. Posadă, (in toată ţara). 14. Buhaiu, (în Moldova). 15. Teică, (în toată ţara). Copăiţă, (Argeş, Boiqanaţl). Post&viţă, (Mehedinţi, Gorj). Scuturătoare, (Constanţa). 16. Căpăstru, (in toată ţara). Intinzător, (in unele .localităţi din Muntenia). Strunea, (în unele localităţi din Moldova). 17. Titirez, (Olt, Constanţa, Mehedinţi, Romanaţl, Roman, Suclava). Hadarag, (în Moldova, R.-Sărat, Buzău). Hădărău, (Prahova). Bătăiuş, (Dâmboviţa). Băteală, (în Moldova). Bătaclu, (Ylaşca). Perteleac, (tn unele localităţi din Oltenia). 18. Truntar, (mal In toată ţara). Corună, (Dâmboviţa, R.-Sărat, Vlaşca). www.dacoromanica.ro — 155 Masa pietrelor, (Tecuciti). 19. Plscoale, (In Muntenia). Chiscoale, (în Moldova). Vrană, (Tulcea). Ulucaş, (Roman). 20. Postavă, (în Muntenia). Covată, (în Moldova, Vâlcea şi R.-Sârat). COpaie, (RomanaţI). Lădoiu, (Roman). Ladă, (Olt, Gorj, Bacău, Tecuciu). Hambaraş, (Tulcea). 21- Buric, (în toată ţara). 22. Gârliciu, (în toată ţara). 23. Pâr pal iţă, (Buzâfi, Ialomiţa, RomanaţI). Părpăriţă, (Gorj, Dolj, Fălciu, Covurlul, Tulcea, Tecuciu). Perpelită, (Argeş). ■ Prepeliţă, (Dâmboviţa). Gânjeiu, (Gorj). 24. Vescă, (în Moldova). Văcălie, (in Muntenia). Văscălie^ (Prahova). Toc, (Buzău). 25. Ferecare, (în toată ţara). 26. Mălaiu, (în Muntenia). Făină de păpuşoii! (în Moldova). Pîelm, (in Oltenia). www.dacoromanica.ro MOARA DE VlNT www.dacoromanica.ro — 159 — MOARA DE VINT Moara de vînt este o moară ca aceea de apă, cu singura deosebire că roata mişcată de apă este înlocuită cu o roata cu aripi mari ce este pusă în mişcare de vînt. Ca la moara de apă, grindeiul ce poartă aripile învîrtesce o roată cu măsele, care pune în mişcare prîsnelul. Acesta la rândul sSil cu ajutorul fusului de fler, învîrtesce pîetrile. Aceste pietre aici, ca şi la moara de apă, se numesc stătătoare sad zăcătoare şi alergătoare; sunt ferecate şi înconjurate de o veşcă. Coşul este acelaş cu teica lui; şi făina curge prin piscoaie în covată. Prin urmare, nu cred de nevoie de a mal repeta aici toata np- menclatura ce am dat-o la moara de apă şi nu voiţi da de cât cuvin- tele ce sunt de neapărată trebuinţă pentru înţelegerea celor-l’alte părţi noul. www.dacoromanica.ro — 160 — Fig. 1. www.dacoromanica.ro — 16Î — 44940 www.dacoromanica.ro — leâ — Fig. 1. 1 — 1. Aripile saG hâripile. 2— 2. Colurile sau săgeţile. 3— 8. Chingile saG. dr erele aripelor. 4. Grindeiul. 5. Roata cu măsele. 6. Prîmelul, crângul, fenerul, fanarul, vălugul sa& vălogul. 7—7. Cle§tele de oprit moara, fringhia, piedica, fringhia de strîns moara în cleşte 1), lanţul de strîns, halatul saG lanţul câscădurUor. 9. Fusul de fier saG fierul primelului. 10. Co§ul, 11. Teica. 12. Fruntarul saG straiul pietrelor. 13. Piscoaia, chiscoaia, piscoiul, guriţa saG vrana. 11. Pereţii morii. 15. Acoperişul. 16. Xjerdacul, privdorul saG tinda. 17. Scar<£. 18—18. Talpa. 19. Baba saG bdbalîc. 20. Proţapul, cârma, oiştea, pârghia saG drugul morii. Fig. 2, 1. Aripa saG hăripa. 2. ColuruL 3. Grindeiul. 4. Roata cu măsele. 5. Prîmelul. 6. Fusul de fier. 7— 7. fodul coşului, legătura saG stratul coşului. 8— 8. Caii, căluşeii saG războiul. 9— 9. Braţe, speteze, chingij cord, stinghii, cwrmezişuri saG legătara brăitlui. 10. Coşul. 11 — 11. Cleştele saG piedica. 12. Fringhia deştelor. 13. Piscoaia. 14. Veşca ce înconjoară pietrele. 15. Pâlnia SaG Idea. 16. Tigaia în care se învîrtesce capul fusului de fler. 17. Masa tigăieî, talpa Ugăieî saG puntea prîsneluluî. 18. Cumpăna, vîrtejul, schimbătoarea saG posada. 20. Chilia morii. l) De aici vine locuţiunea: a etrîngt pe cine-va în cleşte. www.dacoromanica.ro Nomenclatura după judeţe. 1. Aripă, (in toată ţara). Harlpă, (Dâmboviţa). 2. Săgeţi, (Dorohol, Botoşani, Suclava, Iaşi, Vaslui). Coluri!, (Fălciu, Covurlul, Tutova). 3. Prlsnel, (In Muntenia). Crâng, (In Moldova). Fener, (Covurlul, Fălciu, Constanta). Fanar, (Tulcea). Vălug, (Telorman). Vălog, (Mehedinţi). 4. Halat, (Mehedinţi). 5. Câscâclurl, (Constanta). www.dacoromanica.ro PIUA www.dacoromanica.ro — 167 — Piua, piva satl chiua este unealta ce se întrebuinţează, In unele părţi, spre a bate dimiile, sumaniî sau abaoa. Se alcătuesce, precum se vede în figura 1, dintr’o roată de apă ce transmite mişcarea la nisce maie. Sub aceste maie se află un fel de albie în care ke pun dimiile Sad abaoa. Vig. i. www.dacoromanica.ro — 168 - Maiele şi albia sunt Închise într’o casă făcută din scânduri. In genere, fie care piuă are două rânduri de maie. Fig. 2. Piua văzută din faţă. a, a7, a") Corfe. c, b', b", b") Maie sa a piluge. Maiele, ca să poată întoarce dimiile când le bat, sunt crestate la capătul de jos *). c, c) OM, covată saă butucul cu găvanele, în care se pun dimiile. d, d') Grindă de care se opresc maiele. e—e) )saQ rezemătoare de la spatele maielor. f—f) întăritoare. g-g) Fuâ. -h) Scândura ce ţine fusul, i) Roata de apă. Maiele, care ah forma arătată la fig. 8, afi la spate câte o coadă (al In fusul safi grindeiul ce ’l învîrtesce roata de apă sunt înfipte nisce pene, numite docane satt labe. ’) Dimiile ca s& nu se încurce prin tnvîrtirea lor In oală se tndoesc, şi se face, cu nisce sfori de cânepă, o cusătură pe mărgini nu tocmai deasă, la distanţă de un decimetru. www.dacoromanica.ro —*169 — Când se învîrEesce fusul (flg. 4), două ciocane l şi lu vin de ridică maiele b şf b" de la fig. 1, apoi alte două ciocane V şi lm ridică maiele 6' şi b" pe când cad maiele b şi b". Această mişcare se re-ţ* petă jtot mereă şi maiele, ridicându-se şi ţ pţ J* lăsându-se, Invîrtesc şi bat dimiile în * (* oa^ x)- U r In piuă mal este o vatră cu o căldare l im saă un ceaun de încălzit apă. Lângă vatră sunt nisce guşbe de (Ier pe care se pun lemne de se usucă când sunt verzi. In unele localităţi, roata este aşezată la mijloc având două maie de fie-care parte. Nomenclatura după judeţe. 1. Piuă (în toată tara). Pivă, (în Oltenia). Chiul, (în multe părţi). 2. Maie, (In toată tara). Piluge, (Iaşi). 3. Corfe, (în Oltenia). 4. Oală, (în Muptenia). Covată, (în Oltenia). Butucul cu găvanele, (în Moldova). 5. Jug, (Buzău). Răzămătoare, (Gorj). 6. întăritoare, (Gorj). 7. Coadă, (în toată ţara). ■8. Ciocan, (in toată ţara. Labă, (în Oltenia). 9. Gu$be, (Gorj). *) Iată câte-va numiri de haine bărbătescl întrebuinţate de ţărani: Ipingea, uu fel de manta fără mâneci pentru: vreme de ploaie; are la spate o glugă. Tpingeaoa e tot-d’a-una de postav negru (Olt). Corlei, un fel de ipingea cu mâneci) de obiceiu e de postav alb, brodat cu floricele făcute din fire de lână vopsite şi numite găitane (Olt). Imurluc, o haină mal mică ce se îmbracă pe sub cprteL (Olt). Antereu, haină vătuită (bumbăcită) şi înseilată (îndilată) ca plapoma. (Tutova). Ghebe, o haină lungă de postav alb. Când e de şiac cu şireturi, se zice suman; când e căptuşită cu blană, se zice guba safl giubea. (Tutova), Cojoc, pianta din blană de oaie fără faţă. Burcă, nn cojoc mare şi miţos. (Suclava). Gugiu, un fel de glugă. (Tutova şi Suclava). Chepeneag, un fel de glugă. Baidir, legătură ) Aid de pădure.-*1) Mărarul câinelui. — **) Viţelarid. — *3) Ungureancâ sau cocoşoaică. — **) Ve-ninăriţă. www.dacoromanica.ro — 189 — Coada şoareceluluî. Păpădie x). Limbăriţă *). Urechia şorecelululs). Ridiche sălbatică. Şuvar de munte4). Paracherniţă 5). Verigei ®). Trepădătoare 7). Rostogol8). *) Părăsita gâinelor.—*) Limba broascel, podbeal de apă sad pătlagină de apa.—’) Culcuşul vacel, vulturică sad hultenîoarâ. — *) Hiruşor. — 6) Griul poternichel. — •) Crăliciu sau Iarba untului.—7) Slobonor de câmp.—8) Măciuca ciobanului. www.dacoromanica.ro - 191 — TABLA de MATERII Pagina Carul....................................................................... 7 Sania.......................-.............................................21 Boul şi vaca.............................................................. 27 Plugul şi uneltele ţăranului................................................35 Uneltele rotarului..........................................................41 Calul.......................................................................47 Grâul.......................................................................55 Porumbul....................................................................61 Oaia şi capra . ............................................................67 Olâria......................................................................73 Uneltele întrebuinţate la culesul viilor şi la făcutul vinului..............79 Dogâria şi uneltele dogarului...............................................85 Casa........................................................................93 Uneltele zidarului.........................................................103 Uneltele dulgherului precum şi ale tîmplarulul.............................111 Âlbinărit.................................................................119 Pescuitul..................................................................123 Băzboiul...................................................................133 Moara......................................................................147 Moara de vint..............................................................159 Piua.......................................................................167 Joagărul sau ferestreul de apă........................................... 173 Puţul sau fontîna..........................................................179 Nume de animale............................................................181 Nume de plante.............................................................183 www.dacoromanica.ro E R R A T A CARUL pag. 8 linia 2 citiţi pîji In loc de pîjUe. BOUL ŞI VACA . 32 . 21 „ ţorhamd (maţele) în loc de borhanul (stomacul). DOGĂRIA • 85 . 2 ^ cofele în loc de cofăde. n . 85 . 2 „ cofere „ „ „ cofer. PESCUITUL . 127 „ 26---27 aceste două îiaduri trebue restabilite ast-fel: Caracudă, zisă şi caras, Soreaţa, zisă şi soreanul, dbleţul şi săbioara, e argintie şi foarte iute. ŢESUT 139 „ 4---5. Cuvîntul bătător trebuie trecut de la rândul al 2 lea la rândul al 3-lea, care va fi: „Limbă bătător sau cuţit. “ MOARA . 154 „ 2 citiţi pospaiă în loc de pospoiu. www.dacoromanica.ro