ACADEMIA ROMÂNĂ
DICŢIONARUL
LIMBII ROMÂNE
ÎNTOCMIT ŞI PUBLICAT DUPĂ ÎNDEMNUL
MAIESTĂŢII SALE REGELUI
CAROL I
TOMUL II
PARTEA I F — I
monitorul oficial şi imprimeriile statului
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI 19 3 4
PREFAŢA LA VOLUMUL II
în anul 1910 s'a început publicarea acestui volum, a cărui parte dintâi, cuprinzând literele F—I, apare acum. Tipărirea a mers paralel cu aceea a volumului I (A—E). Când, din cauza războiului şi a greutăţilor prin care a trecut ţara în anii ce i-au urmat, publicarea a trebuit să fie întreruptă, această întrerupere — între anii 1914 — 1928 — a atins amândouă volumele.
Volumul II a fost lucrat cu o altă echipă de colaboratori, dar cu acelaşi conducător, ceea ce asigura operei o unitate desăvârşită. Acest director n’a avut numai rolul de organizator şi animator al muncii de colaborare; el nu s’a mărginit numai să dea directivele generale, ci toate articolele redactate, mari şi mici, au trecut prin mâna lui, spre a fi completate, întregite şi modificate adesea în întregime.
Cel puţin două corecturi au fost citite de el.
întâia redacţie, adică munca grea şi migăloasă a stabilirii şi clasării înţelesurilor, a căutării celei mai potrivite definiţii, a urmăririi desvoltării istorice, repartiţiei, vitalităţii şi circulaţiei cuvintelor, în literatură şi în graiul viu, precum şi căutarea etimologiei, este aproape întreagă (1571 din 1900 de coloane) opera plină de devotament şi abnegaţie a d-lui THEODOR CAPIDAN, profesor la Universitatea din Cluj şi membru corespondent al Academiei Române.	'
Numai în mod excepţional a colaborat la acest volum redactorul volumului I, d-l Constantin Lacea, profesor la Academia de Comerţ din Cluj (103 coloane, cuprinzând partea cea mai mare a cuvintelor începătoare cu IMPO—IMPU, IN AC—IN CAD şi IP—IUT). Vremelnic şi în mod incidental au mai făcut redacţia primă d-nii Alexie Procopovici, profesor la Universitatea din Cernăuţi şi membru corespondent al Academiei Române (114 coloane cuprinzând cuvintele IARBĂ—IARC, IFOS— IGNIE, IM — IM AC IU NE, IMARMEN — ÎM-BĂI, IMAGINABIL — INŞIRVITVRĂ, 1N-ŞOMOLTOCI — 1NSORTI, ÎNSUMI — IN8U-PORTABIL), Nicolae Drăganu, profesor la Universitatea din Cluj şi membru corespondent al Academiei Române (Cuvintele ÎN — INACCESIBILI TATE şi ÎNTRU — ÎNTRUCHIPA, cu totul 28 de coloane) şi Iorgu Iordan, profesor la Universitatea din Iaşi (Cuvintele ÎNCĂ şi o parte a celor începătoare cu ÎN SI- şi ÎNSU-, în total 16 coloane).
Dicţionarul, nevoit să studieze cuvintele în ordinea alfabetului, trebue să compenseze această arbitrară izolare a elementelor limbii din ambianţa lor firească printr'o cât mai stăruitoare atenţie asupra nuanţelor de înţeles pe care vorba e capabilă să le primească în legătură cu alte vorbe şi asupra măsurii în care ea poate fi înlocuită prin sinonime. Spre a putea completa redacţia şi cu această parte, ne-am asigurat colaborarea d-lui Dumitru Evolceanu, profesor la Universitatea din Bucureşti, şi mai târziu a d-lui Teodor Naum, profesor la Universitatea din Cluj,
care, prin cultura lor clasică, aveau acea claritate şi eleganţă armonică necesare spre a putea da definiţiilor întrebuinţate în Dicţionar o formă cât mai limpede şi cuprinzătoare. Datorită simţului fin de limbă al acestor doi colaboratori, stabilirea sensurilor s’a putut face mai nuanţată şi sinonimica a devenit mai bogată şi mai precisă. Tot ei s'au îngrijit şi de corectura lucrării.
D-l Evolceanu a lucrat până în 1914, redactând şi neologismele începătoare cu literele F—H (cu totul 52 de coloane), iar D-l Naum a lucrat dela 1928 încoace, făcând uneori şi redacţia neologismelor (INFERIOR — INFERNAL, INHUMAN — INICHI TA TE INTERCLUS —- INTERTRO-PICAL, INUMAN — INVADA, cu totul 16 coloane).
Faptul că redacţia fiecărui cuvânt a fost revăzută de două ori înainte de a i se da forma definitivă şi fiecare corectură cel puţin de 5 ori prezintă oarecare garanţie că nu s’au strecurat prea multe erori de fapt şi greşeli de tipar.
Traducerea franceză a fost revizuită până în anul 1914 de Henry Lolliot, profesor în Bucureşti, iar după războiu de d-l Yves Auger, profesor la Universitatea din Cluj.
Ţinându-ne la curent cu desvoltarea lexicografiei moderne, ne-am depărtat tot mai mult de principiile călăuzitoare ale vechilor Dicţionare Academice, ex-cluziviste şi normative, şi am căutat să facem din opera noastră tot mai mult un Tezaur al limbii române, în care să nu fie cuprinsă numai limba literară, cu cuvântul mai clar precizat, ci şi limba vorbită, neasemănat mai bogată, mai variată şi mai interesantă, izvorul însuşi al limbii literare de mâne. De aceea am/făcut un loc din ce în ce mai mare neologismAjQm şi cuvântului regional şi am căutat să ne îmbogăţvm tot mai mult colecţia noastră de fişe.
în direcţia aceasta am fost ajutaţi de o serie întreagă de colaboratori, în cea mai mare parte studenţi care s'au perindat la Universităţile din Cernăuţi şi Cluj, d-nii şi d-şoarele I. Brăteanu, P. Coman, E. Crişanu, FI. Florescu, I. şi N. Grămadă, M. Jiga, A. Leoveanu, D. Macrea, M. Ma-teiu, P. Nişca, J. Niţulescu, L. Papp, Şt. Paşca, R. Paul, S. Pop, M. Puşcariu, G. Şerbu, L. Sirca, O. Toderaş, G. Tofan, O. Vasu şi G. Vulcu. Afară de controlarea şi completarea extraselor şi aranjarea fişelor după alfabet, ei au făcut, după indicaţiile directorului, extrase de material nou lexical.
Cu deosebită recunoştinţă aducem mulţumirile noastre celor ce ne-au trimis, îndemnaţi de dorinţa de a contribui la îmbogăţirea acestui Dicţion ar, preţioase contribuţii lexicale regionale, în special d-lor şi d-nelor: I. Bălan (profesor la Cernăuţi), A. Banciu (profesor la Braşov, din Sălişte în Transilvania), A. P. Bănuţ (fost prefect, din Bihor, Maramureş, Sălaj, Someş), G. Cioran (preot, din Răşinari, lângă Sibiiu), A. Coca (avocat la Sasca-Montană, din cercurile Sasca-Montană şi Oraviţa), P. Coman (student, din Măţău în Muşcel), I.
Corbu (asesor) şi V. Corbu (medic-colonel din Zcigra lângă Năsâud), A. Cosma (din Timişoara), Z. Criţan (din Stroeşti în Suceava), N. Drâganu (profesor universitar la Cluj, din Zagra în Nâsâud), H. Furtună (scriitor), I. Grămadă (eroul mort la Cireşoaia, din Zahareşti în Bucovina), N. Ionescu (din Şişeşti, în Mehedinţi), N. Ittu (inginer silvic, din cele mai multe regiuni ardelene, mai ales termeni în legătură cu pădurea), C. Lacea (profesor la Academia de Comerţ din Cluj, din Braşov), V. Lazar (profesor, din Jina, jud. Sibiiu), S. Liuba (învăţător, din Măidanîn Banat), FI. Marian (preot, din Bucovina), C. Marinescu (profesor la Universitatea din Cluj, din Dolj, Mehedinţi, Muscel), I. Nandriş (medic, din Mahala în Bucovina), P. Nişca (profesor, din Băiţa în Hunedoara), G. Nistor (profesor, din Vicovul-de-sus, în Bucovina), M. Olmazu (din Teleorman), I. Panţu (profesor, din Braşov), Şt. Paşca (docent la Universitatea din Cluj, din Criscior în Hunedoara), I. Pavelescu (profesor, din Ilfov), Şt. Po-pescu (pictor, din părţile Buzăului), A. Procopo-viei (profesor universitar la Cernăuţi, din Bucovina), C. Rebreanu (profesoară, din Bistriţa), V. C. Şoarec (avocat, din Piatra-Neamţ), I. Sohorca (preot, din Săngeorz-Băi), A. Tomiac (din Vi-covul-de-sus şi Straja în Bucovina), G. Tofan (profesor la Cernăuţi, din Bilca în Bucovina), G. Vulcu (profesor, din Răhău în Alba).
Colecţia noastră de extrase s'a îmbogăţit prin do-naţiunea făcută de d-l E. Gamillscheg, profesor la Universitatea din Berlin, care achiziţionând, pentru Seminarul de limbi romanice, biblioteca d-lui H. Tiktin, ne-a pus la dispoziţie fişele marelui nostru
lexicograf, în parte neutilizate în Dicţionarul său român-german.
Conducătorul Dicţionarului fiind şi directorul Muzeului Limb ei Române, a pus la dispoziţia redactorilor una din încăperile şi bogata bibliotecă a acestui institut, precum şi un nepreţuit material lexicografic cuprins în răspunsurile primite din toată ţara la cele şase chestionare: CALUL, CASA, FIRUL, NUME DE LOC ŞI DE PERSOANĂ, PĂSTORITUL şi ALBINĂRITUL, precum şi cel cules pe teren de anchetorii Atlasului Lin-guistic. Din nenorocire, nici fondurile Muzeului, nici ale Dicţionarului n'au fost până acum îndestulătoare penAnt, o extragere sistematică pe fişe a acestui material lexical.
Aceleaşi greutăţi financiare au împiedecat mărirea numărului colaboratorilor, singura modalitate ca publicarea Dicţionarului să poată înainta mai repede. De aceea datorăm o mulţumire cu atât mai mare guvernelor care au acordat Academiei în anii grei de criză, când continuarea lucrării era serios ameninţată, ajutoare materiale, precum şi Fundaţiei culturale Regele Ferdinand I, din a cărei contribuţie anuală o parte a fost alocată pentru Dicţionar.
Recunoştinţa noastră se îndreaptă în deosebi către d-l Emanoil Bucuţa, care, printr'o acţiune întreprinsă în anul 1926, a strâns dela «Prietenii Dicţionarului » suma de 1.124.781 lei.
Pentru înlesnirea cetitorului dăm o Bibligrafie completă, cu scurtările întrebuinţate în acest volum, a cărţilor utilizate.
Cluj, la Crăciun, 1933.
SEXTIL PUŞCARIU